Penal [PDF]

Zitiervorschau

1

Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vîrsta de 16 ani. 1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.174 CP RM. (3 puncte) Infr prev la art 174 este o infr formala. Se considera consumata din momentul inceperii raportului sexual, a actului de homosexzalism sau lesbianism. Infractiunea prevazuta la art. 174 este una formala. Ea se considera consumata din momentul inceperii raportului sexual sau a altor acte de penetrare vaginala sau anala. Cu referire la raportul sexual altul decit violul sau la acte de penetrare vaginala , comise cu o persoana care nu a implinit virsta de 16 ani, se are in vedere momentul introducerii depline, sau partiale a membrului viril ori altei parti a corpului sau a unui obiect in cavitatea vaginala. In ipoteza data, infractiunea de la 174 se va considera consumata din momentul traversarii linmitelor labiilor mari, sau mici in funcite de particularitatile individuale. Pentru a considera consumata infractiunea in aceasta ipoteza, nu este necesara confirmarea deflorarii victimei sau a graviditatii acesteia. In ceea ce priveste actele de penetrare anala comise cu o persoana care nu are 16 ani, infractiunea in cauza se va considera consumata daca au fost traversate limitele sfinkterului exterior al rectului. 1.2.Argumentaţi dacă este sau nu art.174 CP RM unica soluţie de calificare în cazul raportului sexual săvîrşit asupra persoanei care nu a atins vîrsta de 16 ani, cu consimţămîntul acesteia. Sub incidenta dispozitiei art 174 din CP se afşa raportul sexual, homo sau lesb, care au fost savirsite cu consimtamintul victimei sau prin amenintarea ce i-a fost adusa acesteia de a-i distruge sau a-i deteriora bunurile, sau prin orice alt gen de constringere - explicita sau implicita. Exprimarea consimtamintului de catre victima are in contextul infr analizate un caracter dualist: 1) consimtamintul univoc, la a carui temei se poate afla curiozitatea, interesul material sau atractia sexuala; 2) consimtamintul aparent, ce consta in neimpotrivirea victimei din cauza ca ea nu intelege semnificatia celor ce i se intimpla. Ultima ipoteza este valabila in cazul copiilor de virsta frageda (5-6 ani). Consimtamintul aparent al acestora nu are nici o relevanta juridica, iar faptuitorul este constient de acest fapt. De aceea raportul sexual, actul de homo sau lesb sav cu o pers de virsta frageda trebuie calificate potrivit lit b) din alin (3) al art 171 sau lit a) din alin 3) al art 172 din CP. In astfel de cazuri exista toti indicii pentru a recunoaste ca faptuitorul a profitat de imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa. Nu. Nu este unica solutie de calificare. Se va realiza componenta infractiunii de la 174 numai daca actul corespunzator a fost perceput adecvat de catre victima. Numai daca victima a avut discernamint. Drept concluzie, in cazul raportului sexual cu o persoana care nu are 16 ani ori oricare act de penetrare vaginala sau anala, exprimarea consimtamintului victimei care nu are 16 ani are un caracter dublu: 1. consimtamintul univoc, presupunind discernamintul, care se poate realiza prin curiozitatea victimei, interesul material sau atractia sexuala din partea ei. 2. consimtamintul aparent presupunind lipsa discernamintului, care consta in neimpotrivirea victimei, din motiv ca ea nu intelege semnificatia lucrurilor care i se intimpla. De aceea, o alta solutie de calificare in cazul infractiunii de la 174, este daca raportul sexual sau oricare penetrare vaginala sau anala cu un copil de virsta frageda trebuie calificat potrivit lit.

2

b) alin 3 art. 171 sau lit. a) alin 3 art. 172. in cazul dat, exista toti indicii pentru a considera ca faptuitorul a profitata de imposibilitatea victimei de asi exprima vointa. 1.3.Argumentaţi dacă a fost sau nu conformă scopului legii penale eliminarea din art.174 CP RM a cuvintelor „precum şi alte acţiuni cu caracter sexual”. Consideram ca nu este conforma scopului legii pen eliminarea din art 174 a cuvintelor: "precum si alte aciuni cu caracter sexual", deoarece legea pen apara impotriva infr: persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, mediul inconjurator, orinduirea constitutionala, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a RM, pacea si securitatea omenirii, precum si intreaga ordine de drept, precum si prevenirea sav de noi infr. In urma modificarii prevederilor art 174 prin eliminarea cuvintelor: "precum si alte aciuni cu caracter sexual" la momentul actual suntem in prezenta unei lacune in legea pen fiindca nu este prevazuta raspunderea pentru satisfacerea poftei sexuale in forme perverse cu o pers ce nu a atins virsta de 16 ani. Nu. Nu a fost conforma. Consideram ca nu este conforma scopului legii pen eliminarea din art 174 a cuvintelor: "precum si alte aciuni cu caracter sexual", deoarece legea pen apara impotriva infr: persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, mediul inconjurator, orinduirea constitutionala, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a RM, pacea si securitatea omenirii, precum si intreaga ordine de drept, precum si prevenirea sav de noi infr. In urma modificarii prevederilor art 174 prin eliminarea cuvintelor: "precum si alte aciuni cu caracter sexual" la momentul actual suntem in prezenta unei lacune in legea pen fiindca nu este prevazuta raspunderea pentru satisfacerea poftei sexuale in forme perverse cu o pers ce nu a atins virsta de 16 ani.

3

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii 1. Reproduceţi cinci exemple de vătămări grave periculoase pentru viaţă. a. arsuri termice de gradul III IV, cu leyarea a maii mult de 15% din suprafaţa corpului, arsuri de gradul II a peste 20% din suprafaţa corpului, arsuri de gradul II, cu cu antrenarea a mai mult de 30% din suprafaţa corpului, precum şi arsurilr cu o suprafaţă mai mică, dar asociate cu un şoc grav. b. Leziuni închise ale regiunii cervicale a măduvei spinării. c. Fracturi deschise lae craniului, inclusiv fără lezarea creierului şi a membranelor meningiene. d. Leziuni însoţite de şoc grav sau de o hemoragie abundentă internă sau externă ce antrenează un colaps e. Lezarea unui vas sangvin mare: aortă, artele, subclaviculare, axilare, branhiale, cubitale, iliace, femurale, poplitee, precum şi a venelor ce le însiţesc. f. Contuzie cerebrală gravă cu sau fără compresia creierului, contuzia cerebrală medie însoţită de semne obictive de afectare bulbară. Conform Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, drept periculoase pentru viaţă sînt considerate vătămările corporale, care prezintă pericol iminentimediat, tardiv sau potenţial, ca leziunea să determine moartea, indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii individuale a organismului. Vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă, se consideră: 1. Fracturile deschise ale craniului, inclusiv fără lezarea creierului şi a membranelor meningiene. 2. Leziunile penetrante ale coloanei vertebrale, inclusiv cele fără lezarea măduvei spinale. 3. Leziunile închise ale regiunii cervicale a măduvei spinării. 4. Fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus, femur şi tibie), leziunile deschise ale articulaţiilor coxofemurale şi genunchiului; fracturile închise ale osului femoral. 5. Leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din partea tegumentelor sau a mucoasei). 6. Fracturile închise ale cartilajelor laringiene sau a traheii cu lezarea mucoasei, asociate cu un şoc grav sau dacă sînt însoţite de o stare primejdioasă pentru viaţa victimei. 2. Demonstraţi lipsa de necesitate în calificarea suplimentară conform art.309/1 „Tortura” din Codul penal, în cazul vătămării intenţionate grave săvîrşite prin tortură (lit.e) alin.2 art.151 CP RM ). Producerea durerii sau a suferinţei depăşeşte latura obiectivă a infr prevăzute la art. 151 CP precum şi a altor infracţiuni care presupun cauzarea unui prejudiciu sănătăţii persoanei. De la această regulă face excepţie alin. 2 lit. e) art 151 şi lit f alin 2 art 152. În legătură cu infr de tortură, a fost cauzată vătămarea- gravă, medie – a integrităţii corporale sau sănătîţi, se impune calificarea conform art. 151, 152 şi a art. 309/1. În cazul dat pluralitatea de urmări prejudiciabile implică pluralitatea de infr sub forma concursului de infr. Nu se încalcă principiul non bis in idem, întrucît prejudicul cauzat sănătăţii excede cadrul infracţiunii de tortură. În acelaşi timp, în astfel de ipoteze, din calificare se vor exclude circumstanţele agravante stabilite la lit e) alin 2 art 151 sau la lit f alin 2 art 152. În concurs cu aceste prevederi agravante şi art 309/1 se va încălca principiul non bis in idem. Infr de la art 151 lit e alin 2 , presupune producerea durerii sau suferinţei fizice ori psihice, iar relaţiile cu privire la integritatea fizică sau psihcă a persoanei trebue considerate ca obiect juridic secundar al acestor infr. În cazul acestei infr, durerea sau suferinţa fizică ori psihică, apare în calitate de urmare prejudiciabilă secundară. Prin aceasta infr

4

de la art 151 lit e alin se deosebeşte de infr de la art 309/1, durerea sau suferinţa puternică, fizică sau psihică, reprezintă unica urmare prejudiciabilă. Circumstanța agravanta prevazuta la art. 151 alin 2 lit. e)savirșită prin tortura nu are același sens juridic cu noțiunea de tortura prevazută la art. 309/1 CP RM. Astfel interpretarea notiunii de tortura de la art. 151 al.2 lit e) prin trimiterea la articolul 309/1 ar fi una incorecta. Ar fi neîntemeiat să afirmăm că tortura, în sensul art.309/1 C.pen. RM, este o metodă de realizare a laturii obiective a infractiunii prevazute de art.151 ali. 2 lit. e CP RM. Noțiunea de tortura în sensul legii este cea data de Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente însoţite de cruzime, inumane sau degradante şi, implicit, în art.309/1. În sensul prevederi de la lit.e) alin.(2) art.151 CP RM, noţiunea „prin tortură” presupune înţelesul autentic de cruzime deosebită sau sadism. Aceasta se exprimă în cauzarea victimei a unor suferinţe deosebite – de ordin fizic sau psihic – care sunt intense, inutile şi prelungite, înainte de producerea urmărilor prejudiciabile sub formă de vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Prin cauzarea vătămării intenţionate grave săvîrşite prin tortură se intelege cauzarea unor plăgi multiple; jupuirea pielii; turnarea peste victimă a unor lichide inflamabile cărora li se dă foc; provocarea arsurilor cu ajutorul unor obiecte incandescente; smulgerea unghiilor; scoaterea ochilor; mutilarea sau secţionarea unor părţi ale corpului; utilizarea curentului electric; stropirea cu agenţi chimici agresivi; asfixierea mecanică prelungită în timp; otrăvirea, urmată de suferinţe prelungite; privarea de mâncare, de apă, de somn, de confort termic sau fonic, de alte necesităţi vitale etc, care produc semnele vatamarii grave a integrității corporale prevazute de Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale. Pe linga diferenta sensurilor juridice a torturii prevazute de aceste 2 articole (151 si 309), argumentarea lipsei de necessitate în calificarea suplimentară, este și faptul că la art. 309 ca semn obigatoriu este scopul aplicarii torturii – “cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare”, precum și subiectul special – “persoană cu funcţie de răspundere sau de oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial, ori la instigarea sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane”. Altă calificare ar fi în cazul torturii în sensul art. 309/1 soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale, care necesita o calicare prin concurs a art. 309/1 si 151 CPRM, neretininduse la aceasta din urmă circumstanța agravantă prevazătă de alin. 2 lit. e). Astfel suntem de acord cu opiniile unor specialisti in vederea modificarii circumstantei agravante prevazute de art. 151 alin. (2) lit.e) savirsită prin schingiuire si tortură cu sintagma “cu deosebita cruzime”. 3. 1.3Argumentaţi dacă este sau nu oportună menţinerea circumstanţei agravante „repetat” care a fost prevăzută la (lit.a) alin.(3) art.151 CP RM). De facto, repetarea infracţiunii reprezintă o pluralitate de infracţiuni, iar de iure, repetarea infracţiunii este tratată ca infracţiune unică. Reieşind din prevederile Codului penal, în cazul concursului de infracţiuni, fiecare infracţiune săvîrşită este pasibilă de calificare în mod independent. În ipoteza repetării infracţiunii, toate faptele săvîrşite sunt cuprinse de calificarea potrivit unei singure norme, dacă repetarea o formează infracţiuni identice. Dacă însă repetarea o formează infracţiuni omogene, atunci legiuitorul cere aplicarea concomitentă a regulilor repetării infracţiunii şi a regulilor concursului de infracţiuni. Conceptual este incorect ca persoanele ce au săvîrşit numai două infracţiuni şi cele ce au săvîrşit mult mai multe infracţiuni să fie tratate identic. Propunem excluderea conceptului de repetare a infracţiunii din Codul penal, ceea ce va

5

contribui efectiv la o mai bună diferenţiere a răspunderii penale şi la stabilirea mai echitabilă a pedepsei. Aceasta nu înseamnă că optăm pentru adoptarea sistemului de cumul total de pedepse în lipsa unei limite pentru cuantumul pedepsei, aplicat, de exemplu, în SUA. Mecanismul aplicării pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni, stabilit în Codul penal, s-ar preta cu succes şi în ipoteza excluderii repetării infracţiunii din legea penală. Excluderea acestui concept are drept efect revizuirea a 78 de articole din partea specială a Codului penal. Reieşind din prevederile Codului penal, fiecare infracţiune săvîrşită este pasibilă de calificare în mod independent. În ipoteza repetării infracţiunii, toate faptele săvîrşite sunt cuprinse de calificarea potrivit unei singure norme, dacă repetarea o formează infracţiuni identice. Conceptual este incorect ca persoanele ce au săvîrşit numai două infracţiuni şi cele ce au săvîrşit mult mai multe infracţiuni să fie tratate identic. Astfel excluderea conceptului de repetare a infracţiunii din Codul penal, a contribuit efectiv la o mai bună diferenţiere a răspunderii penale şi la stabilirea mai echitabilă a pedepsei. Astfel savirșirea repetată a aceleeași infracțiuni, dacă faptuitorul nu a fost condamnat pentru infracțiunea anterioară și termenul de prescripție de tragere la răspunderea penală nu a exipirat urmează a fi calificată după regulile concursului real. Aceasta nu înseamnă că optăm pentru adoptarea sistemului de cumul total de pedepse în lipsa unei limite pentru cuantumul pedepsei, aplicat, de exemplu, în SUA.

6

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii 1. Relatați despre implicațiile juridico-penale ale pierderii capacităţii profesionale de muncă. La determinarea dizabilitatii se tine cont de factori medicali, habituali, profesionali, sociali(varsta, pronosticul clinical bolii, gradul de dereglare a f-tiei, eficacitatea tratamentului etc.). Criterii de determinare: 1 capacitatea de a studia, de a se intrui, 2capacitatile intelectuale, comportamentul. 3 capacitatile de comunicare auzul, vazul. 4 capacitatea locomotorie. 5 cap de munca si cap vitala a organismului. Gradele dizabilitatii- severa (cap de munca pastrata in %0-20). –accentuata 25-40%. – medie 45-60%. Legea are in vedere pierderea cap generale de munca, si nu acelea profesionale, astfel nu se pune egalitate intre gradul de vatamare cu gr de invaliditate. Potrivit Reg Sanatatii nr 199/2003, la invalizi cap ce munca generata de vatamari corporale se apreciaza ca si la pers practic sanatoase. 2. Argumentaţi dacă intră sub incidenţa noţiunii „pierderea unui organ” (în sensul alin.(1) art.151 CP RM), lezarea unui organ nefuncţional, când ulterior se impune (din considerente medicale) extirparea acestuia. Da, sub notiunea pierderea unui organ intra notiunea de lezarea unui organ nef-tional, cind ulterior se impune din considerente medicale extirparea acestuia. Aceasta deoarece, nu ne intereseaza daca victima este in deplina stare de sanatate ori este bolnava. Este suficient ca sanatatea sa ii fi fost vatamata prin actiunea faptuitorului, astfel pers care prezinta o infirmatate congenitala nu poate fi discriminata in planul ocrotirii sanatatii in raport cu celelalte persoane. Indicam si prevederea de sus de la Regulament (se apreciaza cap de munca in mod egal). 3. Estimați dacă este sau nu oportună modificarea legii penale și a legii contravenționale într-o asemenea manieră, încât gravitatea bolii psihice cauzate victimei să fie corespunzătoare cu gravitatea vătămărilor specificate la art.151 sau 152 CP RM ori la art.78 din Codul contravenţional. In prezent, potrivit art. 151 CP, cit si din prevederile Reg Ministerului Sanatatii nr. 99/2003, rezulta ca orice boala psihica indiferent de caract, evolutie si durata intra sub incidenta art. 151, daca se afla in legatura cauzala cu actiunea sau inactiunea de cauzare a vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii. Doctrinarii considera ca trebuie apreciata obiectiv gravitatea bolii psihice; in f-tie de gravitatea bolii psihice, prejudiciul adus sanatatii trebuie diferentiat in vatamare grava, medie sau usoara a integritatii corporale sau a sanatatii. Este adevarat ca aceasta viziune se preteaza mai bine potentialitatilor moderne ale stiintei psihiatrice. Insa viziunea reliefata vine in contradictie cu litera legii, de aceea orice boala psihica chiar si cu un parcurs facil intra sub incidenta art. 151, si nu poate fi aplicata art. 152 sau art. 78 Cod Contraventional. Este oportuna modificarea LP intr-o asemenea maniera incat gravitatea bolii psihice cauzate sa fei corespunzatoare cu gravitatea vatamarilor specificate la art. 151,152 si 78 CC.

7

Provocarea ilegală a avortului 1. Determinaţi condiţiile în care persoana, care are studii medicale superioare speciale, poate fi trasă la răspundere conform art.159 CP RM. - în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop.- acest lucru presupune că în conformitate cu prevedrile legii cu privire la ocrotirea sănătăţii, operaţia de întrerupere a sarcinii poate fi efectuată numai în instituţii medico-sanitare publice. Aşadar, întreruperea cursului sarcinii efectuată în afara unor astefel de instituţii, intră sub incidenţa art. - în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;- este necesar de specificat că regula privitoare la această situaţie este stabilită în legea ocrotirii sănătăţii, potrivit cărei operaţia de întrerupere a sarcinii poate fi efectuată pînă la sfîrşitul primelor 12 săptămîni de sarcină. Modul de efectuare a acestor operaţii după primele 12 săptămîni este stabilit numai în ordine de excepţie, de către Min Sănătăţii. - în condiţii antisanitare- condiţiile sanitare sunt stabilte prin dispoziţiile legii privind asigurarea sanitaro-epidemologică a populaţiei. 2. Determinaţi trei deosebiri dintre infracţiunea de provocare ilegală a avortului şi vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condus la întreruperea sarcinii. - Subiectul infracţiunii prevăzute la art 159 este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii infr. A împlinit 16 ani iar la infr de la art 151 -14 ani. - Latura obiectivă a infr de la art 159 se poate manifesta numai prin acţiune, iar la art 151 poate avea loc şi prin inacţiune. - La art 159 nu există victima infr iar la cea de la art. 151 există – orice persoană aflată în viaţă cu condiţia să nu fei însăţi făptuitorul. - Latura subiectivă a infr de la art 159 se exprimă sub intenţie directă (numai) iar la art 151 poate fi şi indirectă. 3. Decideţi asupra oportunităţii prevederii răspunderii penale pentru fapta femeii careşi provoacă avortul.? De concretizat singură ei sau prin intermediul cuiva. O provocare a ilegală a avortului consider că nu poate avea drept rezultat a sancţionare penală a acesteia din considerentul că ocrotirea legii penale este îndreptată spre relaţiile dintre persoane, nu însă spre actele care nu ies din sfera vieţii intime, individuale, acte care nu ating nici o relaţie socială. O provocare a ilegală a avortului prin fapta propire consider că nu poate avea drept rezultat a sancţionare penală a acesteia din considerentul ca în art. 159 din CP al RM este consacrată teza conform căreia a da naştere unei fiinţe umane este un act personal, nu unul social. Urmările acestui act le suportă mai mult ca oricine femeia şi, când ea nu doreşte să le suporte, societatea, care nu contribuie în mod eficient la uşurarea acestor greutăţi, nu are dreptul să-i impună contrar voinţei ei obligaţia de a avea copii. Tocmai de aceea, prin Legea ocrotirii sănătăţii, femeilor li se acordă dreptul să-şi hotărască personal problema maternităţii. Din considerentul că obiectul juridic special al provocării ilegale a avortului îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei (a femeii gravide), aceasta nu poate fi trasa la raspundere penala. Ori, este unanim acceptata conceptia conform careia actele de autolezare sau automutilare cu exceptia, automutilarii sau autolezarii militarului in scopul eschivarii de la serviciul militar, nu cad sub incidenta legii penale. O interpretare grezita ar cazul cind obiect juric special ar constitui imbrionul uman. Dar si in acest caz legea penala recunoaste ca obiect de aparare viata umana care incepe de la expulzarea a unei parti considerabile a pruncului din uterul matern cu conditia sa fie viu si viabil. Astfel ocrotirea legii penale este îndreptată spre relaţiile dintre persoane, nu însă spre actele care nu ies din sfera vieţii intime, individuale, acte care nu ating nici o relaţie socială.

8

Escrocheria 1.1.Identificaţi circumstanţele care demonstrează intenţia de sustragere în cazul escrocheriei. Circumstantele care demonstreaza intentia de a sustrage sunt: - situatia financiara extrem de precara a pers care isi asuma angajamentul la momentul incheierii tranzactiei; - lipsa de fundamentare economica si caracterul irealizabil al angajamentului asumat; - lipsa unei activitati aducatoare de beneficii, indreptate spre incasarea mijloacelor banesti necesare onorarii angajamentului; - achitarea veniturilor catre primii deponenti din contul banilor depusi de deponentii ulteriori; - prezentarea la incheierea tranzactiei a unor documente false, etc. 1.2.Argumentaţi că înşelăciunea şi abuzul de încredere sunt anume acţiuni adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie, dar nu metode ale sustragerii. Prin "inselaciune" se intelege dezinformarea constienta a victimei, care consta in prezentarea vadit falsa a realitatii (inslaciune activa) sau in trecerea cu tacere a realitatii, cind are loc ascunderea faptelor si a circumstantelor care trebuie comunicate in cazul savirsirii cu buna stiinta si in conformitate cu legea a tranzactiei patrimoniale (inselaciune pasiva). Prin abuz de incredere se intelege situatia atunci cind faptuitorul exploateaza raporturile de incredere care s-au stabilit intre el si victima. Inselaciunea si abuzul de incredere apar in componenta infr de escrocherie in rol de actiuni adiacente care asigura indeplinirea actiunii principale. Inselaciunea si abuzul de incredere nu sunt metode ale sustragerii. Ele reprezinta modalitati ale actiunii adiacente care subzista alaturi de sustragere privita ca actiune principala. Avind un rol ajutator recurgerea la inselaciune sau abuz de incredere se produce nu ca un scop in sine, ci in vederea trecerii in sfera patrimoniala a faptuitorului sau a altor pers a bunurilor apartinind pers inselate sau de a carei incredere s-a abuzat. Prin intermediul inselaciunii sau al abuzului de incredere faptuitorul exercita o influentare psihica asupra constiintei si vointei victimei care ca si cum cedind bunurile sale faptuitorului, presupune in mod eronat ca ultimul este indrituit a le lua. 1.3.Argumentaţi dacă este sau nu corectă expresia „extorcare prin înşelăciune”, utilizată uneori în mass-media. Prin "inselaciune" se intelege dezinformarea constienta a victimei, care consta in prezentarea vadit falsa a realitatii (inslaciune activa) sau in trecerea cu tacere a realitatii, cind are loc ascunderea faptelor si a circumstantelor care trebuie comunicate in cazul savirsirii cu buna stiinta si in conformitate cu legea a tranzactiei patrimoniale (inselaciune pasiva). Prin "extorcare" se intelege a obtine ceva prin forta, amenintare sau santaj. Deci extorcarea presupune o modalitate de savirsire a unei infractiuni avind scop de cupiditate insa care nu este savirsita prin sustragere, pe cind inselaciunea reprezinta o modalitate de comitere a escrocheriei, infractiune savirsita prin sustragere. Din cele expuse rezulta ca nu este corecta expresia "extorcare prin inselaciune" utilizata uneori in mass-media.

9

Hărţuirea sexuală 1.1Definiți noțiunile „amenințare” și „constrîngere” utilizate în art.173 CP RM. (3 puncte) Ameninţare – ameninţarea cu un rău vizînd perspectivele victimei la locul de muncă, de studii. De asemenea se înţelege ameninţarea de a distruge sau deteriora bunurile victimei, de a o răpi, cu excepţia acelor tipuri de ameninţare care se pot atesta în ipoteza infracţiunilor prevăzute la art.171 Constrîngere – constrîngerea prin profiatrea de dependenţă materială, de serviciu sau de altă natură a victimei ori altă constrîngere cu excepţia celor prevăzute la art.171 şi art.172. 1.2 nu este corectă această arfimaţie din motivul că în literatura de specialitate este expus clar faptul că obiectul juridic secundar al infracţiunii prevăzute de art.173 CP îl formează relaţiile sociale cu privire la libertatea psihic, integritatea corporală sau sănătatea persoanei. 1,3 modificările care au fost făcute sunt cele că au fost introduse sintagmele „ameninţare” „constrîngere”

10

Violul 1. Descrieţi corelativ trăsăturile subiectului şi victimei infracţiunii de viol (art.171 CP RM). (3 puncte) Victimă în cazul violului poate fi atît femeie cît şi bărbat, deasemeni şi subiect poate fi cît femeie atît bărbat. Vîrsta victimei n interesează pentru existenţa infracţiunii de viol, însă dacă este sub 14 ani se vor aplica şi agravantele, pentru subiect vîrsta este 14 ani împliniţi la mom comiterii. La fel pe victimă cît şi pe subiect nu interesează dacă este căsătorit, divorţat nici experienţa sexuală. Deasemeni victimă sau subiect poate fi soţul sau soţia. Deasemi este important diferenţa de sexuală, însă în cazul coraportului o parte a laturii obiective poate fi executată de o persoană de acelaş sex. 1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul omorului însoţit de viol. Pînă la ultimile modificări a CP această agravantă era prevăzută în art.145. în urma modificărilor survenite vor fi aplicate prin concurs 145 cu 171 din motiv că obiectele juridice sunt diferite şi ca să nu fie nepedepsite faptele ilegale ale infractorului. 1.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.17 din 7.11.2005 „Despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală”: „Dacă în timpul violului…victimei i-a fost cauzată vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile urmează a fi calificate prin concurs de infracţiuni în baza art.151 şi 171 CP RM ”. Consider că este corectă formularea din HPCSJ din următoarele considerente: obiectele de atentare sunt diferite şi anume Infracţiunea de viol atentează asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, indiferent de sex şi relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănăatea sau viaţa persoanei. Obiectul juridic al vătămării integrităţii corporale grave îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei şi din motiv că vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu constituie o agravantă a componenţei de infracţiune prevăzute la art. 171 CP.

11

Încălcarea regulilor de protecţie a muncii 1. Identificaţi toate categoriile de victime ale infracţiunii de încălcare a regulilor de protecţie a muncii (art.183 CP RM). (3 puncte) Salariaţii, studenţii şi elevii care fac practica de producţie, militarii antrenaţi să muncească la întreprinderi, persoane care îşi ispăşesc pedeapsa conform sentinţei instanţei judecătoreşti în perioda de lucru la întreprinderile penitenciarilor sau la întreprinderile stabilite de organele care răspund de executarea sentinţelor, executanţilor unor altor tipuri de activitate, organizate în interesul societăţii şi al statului.

1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul în care încălcarea regulilor de protecţie a muncii a provocat din imprudenţă decesul victimei: 1) art.149 CP RM; 2) alin.(2) art.183 CP RM; 3) art.149 şi alin.(2) art.183 CP RM. (5 puncte) Soluţia corectă este alin 2 art183 din motiv că pentru survenirea răspunderii penale pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii care a provocat din imprudenţă decesul victimei este nevoie de calitatea subiectului care trebuie să aibă calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală. Pe cînd la art149 nu este nevoie de aşa calitate. Califarea suplimentară nu este necesară. 1.3. Decideţi dacă se încalcă sau nu vreun principiu al dreptului penal, luînd în consideraţie prezenţa în art.183 CP RM a sintagmei „alte urmări grave”. (7 puncte) Totuşi, expresia „alte urmări grave”, folosită pentru a descrie comportamentul incriminat, trebuie exclusă din acest capitol. Nu mai este necesar de a reaminti pericolul pe care îl prezintă această expresie imprecisă pentru principiul legalităţii şi al previzibilităţii

12

Violarea de domiciliu 1. Identificaţi cazurile cînd pătrunderea sau rămînerea în domiciliul unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, nu este considerată ilegală. (3 puncte) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii 1.2 Determinaţi şapte deosebiri dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi furtul săvîrşit prin pătrundere în locuinţă. (5 puncte Violarea de domiciliu atentează asupra relaţiilor sociale privitoare la realizarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, iar la furt Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale, în cazul furtului săvîrşit prin pătrunderea în locuinţă sunt vătămate în mod adiacent relaţiile sociale cu prvire la inviolabilitatea domiciliului; - Violarea de domiciliu face parte din capitolul INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ ŞI ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR, iar furtul face parte din capitolul: Infracţiuni contra patrimoniului. - Latura obiectivă a violării de domiciliul se realizează prin două modalităţi: prin pătrundere sau prin rămânere ilegală în domiciliul sau reşedinţa persoanei, Latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. - furtul se consideră consumat dacă averea a fost sustrasă şi infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau dispune de ea la dorinţa sa, violarea de domiciliu se consideră realizată din momentul pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliu sau în reşedinţă. - Latura subiectivă a furtului se caracterizează prin intenţie directă şi scop de profit (acaparator, hrăpăreţ, de a obţine avantaje materiale), Latura subiectivă a infracţiunii de violare de domiciliu se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul este conştient de caracterul ilegal al pătrunderii sau rămânerii, fără consimţământul stăpânului, în domiciliul sau în reşedinţa acestuia, încălcându-i astfel libertatea. - Subiect al infracţiunii de violare de domiciliu, este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani, Subiect al furtului este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani. - La violarea de domiciliu este prevăzută agravanta cu folosirea situaţiei de serviciu; 1.3Argumentaţi dacă este oportun ca răspunderea pentru percheziţiile şi cercetările ilegale să fie prevăzută în art.179 CP RM, sau în Capitolul XIV „Infracţiuni contra justiţiei” din Partea Specială a Codului penal. (7 puncte) Consider oprotun că răspunderea pentru percheziţiile, cercetările ilegale să fie prevăzute în art. 179 CP, deoarece obiectului juridic generic îl constituie infracţiunile contra drepturilor politice, de muncă etc, altor drepturi constituţionale. Conform art. 29 al Constituţiei RM, care prevede dreptul la inviolabilitatea domiciliului, percheziţiile şi cercetările ilegale atentează la aceste drepturi. Necătînd la faptul că aceste infracţiuni procesuale pot fi considerate la momentul pătrunderii în domiciliul ca ilegale, (delict flagrant) ele pot fi timp de 24 de ore de la terminarea acţiunilor date, prezentate ca probe instanţei de judecată materialele respective pentru controlul legalităţii acestor acţiuni. Din aceste motive consider că răspunderea pentru acţiunile date nu este oportună de a fi stabilită în capitolul infracţiuni contra justiţiei deoarece ele ulterior pot avea suport juridic.

13

Violarea de domiciliu 1. Identificați condițiile în a căror prezență interesul material poate apare ca motiv al infracțiunii de violare de domiciliu. Condițiile în a căror prezență interesul material poate să apară ca motiv al infracțiunii de violare de domiciliu sunt: - intrarea neautorizată pe terenul privat al persoanei, înainte de a pătrunde în locuință pentru a săvîrși sustragerea. Valabilitatea acestei condiții se explică prin faptul că sub noțiunea de ”domiciliu” se subînțelege și orice teren privat. Aflarea pe terenul privat al victimei, a persoanei care intenționează ulterioara sustragerea din încăpere, permite să se considere că interesul material este motiv al infracțiunii de violare de domiciliu. - pătrunderea într-un domiciliu care aparține unei persoane, pentru a săvîrși o sustragere în raport cu o altă persoană, care se află la momentul sustragerii în domiciliul dat. 2. Stabiliți deosebirile dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi furtul săvârşit prin pătrundere în locuinţă I – Obiectul juridic il constituie relațiile sociale a căror existență permit păstrarea inviolabilă a domiciliului, principiu consfintit de Constituție. II – Obiectul juridic îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale. I – Subiect al infracţiunii, este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani. II- Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani. I - Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul este conştient de caracterul ilegal al pătrunderii sau rămânerii, fără consimţământul stăpânului, în domiciliul sau în reşedinţa acestuia, încălcându-i astfel libertatea. II - Latura subiectivă a furtului prin pătrunderea în încăpere se caracterizează prin intenţie directă de a pătrunde în spațiul dat şi existența scopului de profit pînă la momentul pătrunderii propriu-zise. I – Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două modalităţi: prin pătrundere sau prin rămânere ilegală în domiciliul sau reşedinţa persoanei. II – Latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane după pătrunderea în încăpere, locuință sau alt spațiu de depozitare. I - această infracţiune se consideră consumată din momentul: pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliul persoanei, fără consimţământul acesteia; refuzului de a părăsi domiciliul la cererea persoanei; efectuării percheziţiilor sau cercetărilor ilegale. II - furtul se consideră consumat dacă averea a fost sustrasă şi infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau dispune de ea la dorinţa sa. De aceea, dacă făptuitorul a fost reţinut cu averea sustrasă pe teritoriul locului săvîrșirii furtului, acesta este un caz de tentativă de furt. 3. Estimaţi care ar fi efectele pozitive și/sau cele negative ale unei eventuale eliminări din dispoziţia de la alin.(1) art.179 CP RM a cuvintelor „sau în reşedinţa”. Articolul 179. Violarea de domiciliu (1) Pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale,

14

Din capitolul V al CP (în care este inclus și art. 179), reiese că numai drepturile constituţionale ale cetăţenilor (adică, ale persoanelor fizice) constituie componenta ordinii de drept care se bucură de protecţia legii penale. Noțiunea de domiciliu desemnează ”spaţiul de libertate în care o persoană îşi desfăşoară cea mai mare parte a vieţii sale private şi familiale şi a cărui ocrotire este indispensabilă într-o societate democratică.” Sintagma ”sau în reședință”, permite extinderea acestei norme și asupra persoanelor juridice, fapt care se explică din definiția dată reședinței, care indică atât sediul unei autorităţi sau al unei persoane oficiale, cât şi al unei persoane fizice, precum şi localitatea sau clădirea în care se află temporar sau permanent. Nu este exclus ca violarea localului de afaceri al persoanei să poată fi incriminată în Codul penal al Republicii Moldova. Însă, nu în Capitolul V al Părţii Speciale, dar, de exemplu, în Capitolul XIII al Părţii Speciale, consacrat infracţiunilor contra securităţii publice şi a ordinii publice. Ca argument pentru necesitatea menținerii sintagmei ”sau în reședință”, vine Jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, care a extins noţiunea de domiciliu la locul unde o persoană îşi desfăşoară activitatea profesională, iar recent ea a decis că, în anumite limite, noţiunea de domiciliu, în sensul art.8 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, poate privi sediile şi agenţiile unei societăţi comerciale. Toate aceste elemente caracterizează sfera intimităţii vieţii unei persoane fizice sau sfera activităţii specifice a unei persoane juridice, care trebuie protejate împotriva oricărei ingerinţe exterioare. Interpretarea extensivă a noţiunii de domiciliu a determinat judecătorii europeni să lărgească protecţia prevăzută de art.8 din Convenţia europeană a drepturilor omului la sediile profesionale ale unei persoane juridice. Beneficiară a drepturilor consacrate de acest articol este, în principiu, doar o persoană fizică, iar extinderea dreptului la respectarea inviolabilităţii domiciliului şi în ceea ce priveşte persoana juridică constituie o situa- ţie de excepţie. Aşadar, deşi e titulară a acestui drept, persoana juridică nu beneficiază de protecţie decât în considerarea faptului că în localurile sale persoane fizice îşi desfăşoară o mare parte a vieţii lor private. Această explicaţie aduce o notă de claritate în ceea ce priveşte oportunitatea extinderii dispoziţiei art.179 CP RM asupra ipotezei de violare a sediului profesional: o asemenea extindere nici nu este necesară. În accepţiunea art.179 CP RM, deja se ia în consideraţie violarea domiciliului reprezentat de un birou. Însă, este important a se înţelege că intervenţia legii penale în această situaţie se datorează nu faptului desfăşurării activităţii profesionale în spaţiul respectiv, dar faptului că victima infracţiunii îşi desfăşoară o parte a vieţii sale private într-un birou care astfel obţine conotaţia de domiciliu. În conformitate cu pct.11) art.6 din Codul de procedură penală, noţiunea de domiciliu înglobează noţiunea de reşedinţă. Aceasta deoarece prin „domiciliu” se înţelege, printre altele, locuinţa sau construcţia destinată pentru locuirea nu doar permanentă, dar şi temporară a unei sau mai multor persoane. În concluzie la cele consemnate mai sus, se propune ca atât din art.179 CP RM, cât şi din art.29 al Constituţiei, să fie eliminată noţiunea de reşedinţă (cu sensul de locuinţă sau construcţie destinată pentru locuirea temporară a unei sau mai multor persoane). În acest fel, prevederile Codului penal al Republicii Moldova ar putea fi puse în deplin acord cu prevederile art.8 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

15

Răpirea mijlocului de transport 1.1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de răpire a mijlocului de transport (art.1921 CP RM). (3 puncte) Infracţiunea de răpire a mijlocului de transport este o infracţiune formală şi se consideră consumată din momentul începutului deplasării mijlocului de transport. Încercarea nereuşită de a porni motorul în scopul răpirii mijlocului de transport urmează a fi calificată drept tentativă de infracţiune. Dacă mijlocul de transport răpit va fi lăsat de făptuitor fără supraveghere şi ulterior va fi însuşit de către alte persoane, făptuitorul va purta raspundere doar pentru răpire. Dacă în urma deplasării făptuitorul cu mijlocul de transport răpit de el personal ca rezultat al încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de transport, automobilul va fi distrus sau deteriorat, cauzînd astfel daune în proportţii mari prorprietarului, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate atît în baza art. 192/1 cît şi în baza art. 264 CP-încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport. 1.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport. (5 puncte) Consider, că calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport urmează a fi calificată conform componenţei de infracţiune prevăzută la art. 189 CP-Şantaj, deoarece latura obiectivă a infracţiunii încriminate la art. 189 CP se poate exprima în fapta prejudiciabilă care constă într-un complex de acţiuni: acţiunea principală şi acţiunea adiacentă. Astfel, acţiunea principală în cazul nostru este cererea de a se transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau al deţinătorului, care este însoţită de acţiunea adiacentă de ameninţare cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deţintărului-ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport. 1.3Decideţi asupra oportunităţii plasării normei cu privire la răpirea mijlocului de transport fie în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal. (7 puncte Datorită faptului că latura obiectivă a infracţiunii de răpire a mijlocului de transport se realizează prin acţiunea de răpire a mijlocului de transport, considerăm că este oportun şi raţional plasarea normei cu privire la răpirea mijlocului de transport în Capitolul VI Infracţiuni contra patrimoniului din Partea specială a codului penal, deoarece răpirea mijlocului de transport nu întodeauna este soldată cu încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijlocului de transport, dar o asemenea faptă întodeauna îl privează pe posesor sau proprietar de posibilitatea folosirii, posedării şi administrării lui. Astfel urmează de apreciat şi modificările recente ale legiuitorului nostru cu referire la Codul Penal al RM, care prin ultimele modificări a plasat norma cu privire la răpirea mijlocului de transport în Capitolul VI Infracţiuni contra patrimoniului din Partea speciala a CP., fiind prevăzută de art. 192/1, anterior acestă normă era plasata în Capitolul XII Infracţiuni în domeniul transporturilor la art. 273 CP, ce consider dupa cum am menţionat mai sus binevenită această modificare.

16

Răpirea mijlocului de transport 1. Identificați momentul de consumare a răpirii mijlocului de transport, săvârşite prin pătrundere în garaj, în alte încăperi sau spaţii îngrădite ori păzite (lit.c) alin.(2) art.1921 CP RM). Conform prevederilor legislative infractiunea de rapire a mijlocului de transport este una formală. Deci ea se consideră consumată din momentul deplasării și ca efect al schimbării localizării mijlocului de transport. Nu din momenrul iesirii mijlocului de transport din cimpul de observare a victimei, nu din momentul descoperirii răpirii și inceperii cautarii mijlocului de transport, nu din momentul aparitiei temeiului de pornire a procesului penal. Pentru atestarea consumării acestei infractiuni nu are importanta distanta la care a fost deplasat mijlocul de transport.Aceasta poate conta numai in planul individualizarii pedepsei. De asemena pt consumare, nu conteazaprocedeul prin care se realizeaza deplasarea mijl de transport: 1. Deplasarea mijl.de trasport avind motorul in functiune,2.deplasarea mijl.de transport cu ajutorul unui evacuator sau helicopter,3.transportarea intr-un sau pe un alt mijl.de traport,4.remorcarea,5.impingerea manuala. Insa momentul consumarii in cazul in care infr analizata e savirsita intr-un garaj, inapere sau alt spatiu ingradit sau pazit infr trebuie considerata consumatadin momentul iesirii complete a mijlocului de transport din acea incapere sau din acelspatiu ingradit sau pazit. Daca din cauze independente de vointa faptuitorului activitatea infractionala se intrerupe in momentul parasirii acelei inkaperi cele savirsite vor reprezenta tentativa la infractiunea in cauza. 2. Argumentaţi dacă infracțiunea prevăzută la art.1921 CP RM este o infracțiune continuă sau nu. Consideram ca nu e continua infr prevazuta la art. 1921 CP RM.Nu putem ignora esenta juridica a acestei infractiuni.Dupa cum am mentionat anterior, obiectul juridic special al acestei infr il formeaza relatiile socialecu privire la posesia asupra mijlocului de tranport.Deci, pericolul social al acestei infr consta in aceea ca victima este lipsita de posibilitatea de a poseda si a folosi mijlocul de transport asa cum isi doreste ea. Litaralmente prin ,,rapire,, se intelege actiunea de a lipsi pe cineva de ceva, a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce ii revine cuiva.Deci rapirea este o actiune uno icto, instantanee. Nu poate nicidecum o activitate infractionala savirsita neintrerupt, timp nedeterminat. In art 1921 CP RM, legiuitorul stabileste raspunderea nu pt folosirea ilegala a mijl de transport, ci pt rapirea acestuia. Rapirea este premisa folosirii ilegale, nu se identifica cu aceasta. A afirma ca este continua inf de rapire a mijl de transport, ar insemna sa constatam ca pe parcursul folosirii ilegale a mijl de tranport ne aflam in prezenta in prezenta tentativei de infr. Cu alte cuvinte, ca suntem doar puse in pericol(nu lezate efectiv) relatiile sociale cu privire la posesia asupra mijlocului de transport. Ar fi incorecta o asemenea constatare, din moment ce s-au realizat deposedarea si imposedarea, iar faptuitorul foloseste ilegal mijlocul de transport al victimei.Ar fi cu totul impropriu sa afirmam ca relatiile sociale cu privire la posesia asupra mijlokului de transport ajung sa fie lezate efectiv din momentul incetarii activitatii infractionale sau datorita survenirii unor evenimente care impiedica aceasta

17

activitate. Luind in considerare esenta patrimoniala a infractiunii date sunt absolut irelevante astfel de imprejurari. Insa exista si opinii contrare celei expuse mai sus, astfel conform autorului rus A.N. Krasikov infr de rapire a mijl de transport eo infr continua deoarece faptuitorul continua sa se afle la etapa infr consumate pina cind activitatea infractionala ii va fi curmata, sau faptuitorul se va autodenunta, sau faptuitorul vainceta sa foloseasca mijl de transport din alte considerente. Indiferent de dualitatea opiniilor existente in litaratura de specialitate, consideram ca infr in cauza nu poate fi considerata o infr continua deoarece in situatia data legiuitorul reglemnteaza expres actiunea care e inkriminata si anume cea de rapire care e o activitate imediata, instantanee, pe cind actiunea ce poate fi considerata continua este folosirea ilegala a mijl de transport, dar care in cadrul articolului dat nu e reglementata, fapt ce ne deteremina a afrima ca infractiunea in kauza nu e una continua. 3. Evaluați dacă norma cu privire la răpirea mijlocului de transport ar trebui să fie plasată în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor” sau ar trebui să rămână în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal. Pt a ne expune referitor la faptul daca aceasta infr e plasata in capitolul corectal CP e necesar a mentiona obiectele la care se atenteaza in fiecare din capitolele date. Astfel, caracteristic pt infr prevazute la cap VI e faptul ca obiectul juridic la care se atenteaza cuprinde totalitatea relatiilor sociale a caror existenta si normala desfasurare e conditionata de ocrotirea ordinii de dr in RM. Obiectul generic de grupil constituie relatiile patrimoniale cu cele 2 componente ale lor:  Dr de proprietate  Totalitatea celorlate dr si oblig patrimoniale ce au valoare economika. Pt infr din domeniul transporturilor e specific unn alt obiect juridic, astfel obiectul acestor categorii de infr il constituie relatiile sociale care conditioneaza ocrotirea regulilor de securitate a circulatiei sau de exploatarea a transporturilor. Analizind aceste obiecte juridice, valori la care se atenteaza atunci putem afirma cu siguranta ca rapirea mijl de transport este plasata corect in cap VI deoarece se atenteaza la dreptul de propr sau mai corect se atenteaza la posesia si folosirea mijlocului de transport. Un alt argument prin care introducem acesta infr in cap VI este faptul ca in cazul dat infr de rapire a mijl de transport nu e necesara existenta vreunui subiect special asa cum se solicita pt unele infr din domeniul transportului(pieton, lucrator al transportului feroviar, naval, aerian). In acest sens mai exista si o alta motivare din punct de vedere a urmarilor prejudiciabile pt categoriile date de infr.astfel specific pt infr din domeniul transporturilor e faptul ca drept urmare prejudiciabila apare nerespectarea regulior de circulatie si de exploatare a mijl de transport, fapt ce nu e specific pt infr de rapire a mijl de transport.

18

Şantajul 1.1. Reproduceţi un exemplu cînd şantajul este săvîrşit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor (lit.e) alin.(2) art.189 CP RM ). (3 puncte) Cetăţeanul X, îl ameninţează pe cetăţeanul Y, ca la data respectivă să-i aducă o sumă de bani, în caz contrar X îi va distruge maşina. Fapta dată va fi calificată ca şantaj cu deteriorarea bunurilor proprietarului. Şantajul săvîrşit cu deteriorarea bunurilor prevăzut de alin. (2) lit. e) al art. 189 constituie infr. cu modalităţi agravante ( avînd ca rezultat un interes material). În acest caz şantajul se consideră consumat din momentul survenirii prejudiciului patrimonial, sau din momentul producerii altor urmări grave. Scopul acestei infracţiuni este cupiditatea. Obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la patrimoniul. Ob. juridic secundar în cazul deteriorării sau destrujerii îl formează relaţiile sociale cu ptivire la integritatea, substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor unei alte persoane. Ob. material în acest caz îl constituie bunirile respective. Latura obiectivă se caracterizează prin acţiunea adiacentă şi anume prin ameninţarea cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor proprietarului. În vederea obţinerii sumei de 10.000 lei de la cet. X , pentru obţinerea acestora faptuitorul incendiază automobilul pers X, ceea ce corespunde al. 2 lit e. În sensul dispoziţiei de la art.189 alin.(2) lit.e) CP, deteriorarea ori distrugerea bunurilor este săvîrşită în scopul întăririi cererii de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora, sau de a săvîrşi acţiuni cu caracter patrimonial. În asemenea cazuri nu este necesară calificarea suplimentară conform art.197 CP indiferent de proporţii (inclusiv dacă dauna este în proporţii mari). 1.2. Argumentaţi dacă şantajul poate sau nu poate fi inclus în rîndul infracţiunilor săvîrşite prin sustragere. (5 puncte) Şantajul nu poate fi inclus în rîndurile infracţiunilor săvîrşite prin sustragere. Cauza principală constă în aceea că prezenţa obiectului material ţine de esenţa infracţiunii săvîrşite prin sustragere. Mai mult sub aspect fizic, obiectul material al sustragerii îl poate forma numai un bun mobil. Or, în cazul în care acţiunea principală din cadrul şantajului o constituie cererea de a transmite dreptul asupra bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului, obiectul material al şantajului îl formează bunurile mobile sau imobile. De asemenea trebuie de consemnat că în cazul în care acţiunea principală din cadrul şantajului o constituie cererea de a săvîrşi careva acţiuni cu caracter patrimonial, şantajul nu are obiect material. Nu poate fi_, noi avem sase categorii de sustrageri. In primul rind ,Sustragerea reprezinta luarea ilegala gratuita a bunurilor mobile din posesia unei alte personae care a cauzat prejudiciu patrimonial efectiv, in scop de cupiditate. Doar prima forma a santajului corespunde cu semnele sustragere, adica cerinta de a treansmite, insotita de amenintarea cu aplicarea violentei. Celelalte doua actiuni principale: Cerinta de atransmite dr de propr asupra bunului precum si cerinta de a savirsi alte act cu caracter patrimonial nu corespund indicatorilor notiunii de sustragere in special celor ce se refera la latura obiectiva. 1.3Decideţi dacă este sau nu oportună utilizarea termenului „şantaj” cu înţelesuri diferite în art.173 şi 189 CP RM. (7 puncte Nu este oportună. Se încalcă principiul constanţei terminologice în cadrul aceluiaşi act normativ, principiu fixat în art. 19 al Legii privind actele legislative Nu este. Not de santaj desemneaya situatia in caree faptuitorul inainteaya cerinta de atransmite bunurile dr de pr, sau alte actiuni insotite cu amenintarea de a raspindi stiri defaimatoare, numai o ipoteya corespunde jantajului celelalte modalitati corespunde extorcarii. In art 314 este santaj ceea ce bnu corespunde cu norma de la 189

19

Tîlhăria 1.1. Identificaţi soluţia de calificare atunci cînd, în cadrul tîlhăriei, vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii provoacă din imprudenţă decesul victimei. (3 puncte) Lit. c) alin. (3) art. 188 şi art. 149 CP RM. va fi 188 alin 3 lit c (cadrul tîlhăriei, vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii) concurs cu art 149, ( lipsirea de viaţă din imprudenţă)

2. Argumentaţi de ce realizarea scopului de sustragere nu influenţează asupra calificării infracţiunii de tîlhărie. (5 puncte) Tîlhăria este considerată pe bună dreptate cea mai periculoasă infracţiune care constă în sustragerea bunurilor însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe. Această infracţiune se caracterizează prin aceea că , luarea bunurilor altuia se doreşte a fi realizată de către făptuitor nu pe orice cale şi tocmai pe calea agresării persoanei, agresarea care poartă un real pericol pentru viaţa sau sănătatea victimei.Infracţiunea dată este o infracţiune formală şi este consumată din momentul săvărşirii a atacului însoţit de aplicarea violenţei periculoasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei agresate ori de ameninţare cu aplicarea unei asemenea violenţe. Fapta nu va putea fi calificată ca tîlhărie dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenţei sau ameninţării corespunzătoare. Din considerentu ca este o infr formala se consumă din momentul atacului insotit de violenta periculoasaşi nu in momentul survenirii prejudiciului material. Realizareea scopului are influienţă asupra individualizării pedepsei penale şi nu asupra calificării faptei.. Importanta este intenţia ci nu scopul. 3. Decideţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „Violenţa nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea victimei… e considerată cauzarea unei vătămări uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi aplicarea intenţionată a loviturilor sau altor acţiuni violente care au cauzat numai dureri fizice”. (7 puncte) Nu este corectă. Vătămarea uşoară aduce atingere sănătăţii, deci nu poate fi raportată la violenţa nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate. Nu e corect deoarece violenta peric e caracteristica lat ob a infr. Aprecierea violentei se va face sistematic in baza regulamentuklui de apreciere a gradului violentei partea IV, in hotărîre există disconcordanţă între punctele 3 ţi 5 care se contrazic.

20

Tâlhăria 1. Stabiliți conținutul noțiunii „atac”, utilizate la art.188 CP RM. Prin “ATAC” se intelege actiunea agresiva a faptuitorului , surprinzatoare pentru victima, care este insotita de violent periculoasa pentru viata sau sanatatea persoanei agresate ori de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente. Deci, atacul in cadrul infractiunii date presupune confruntarea personala a faptuitorului fie cu persoana care poseda, gestioneaza sau pazeste bunurile proprietarului ,fie cu alte persoane prin a caror agresare faptuitorul tinde sa-si atinga scopul . 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că scopul acaparator reprezintă scopul infracțiunilor prevăzute la art.188 CP RM. . În proiectul Hotarârii nr.12/2014, la pct.1, s-a propus: „În punctul 2: 1. Prima propozitie, cuvântul ,,acaparator” se substituie cu sintagma ,,de cupiditate a bunurilor mobile”. Din pacate, aceasta initiative nu si-a gasit implementare în textul final al Hotarârii nr.12/2014. În continuare, vom veni cu argument în sprijinul oportunitatii substituirii, în alin.1 pct.2 al Hotarârii nr.23/2004, a cuvântului „acaparator” prin sintagma ,,de cupiditate a bunurilor mobile”. 3. Evaluați corectitudinea următoarei formulări din pct.9 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „La calificarea acţiunilor făptuitorului în baza lit.d) alin.(3) art.188 CP RM urmează a se ţine seama că prin „deosebită cruzime” se va înţelege acţiunea sau inacţiunea intenţionată a făptuitorului care are drept scop de a provoca victimei sau apropiaţilor acesteia o suferinţă suplimentară, de natură fizică sau psihică, mai gravă decât suferinţa ce ar deriva din violenţa primară prin care s-a consumat iniţial infracţiunea”. În Hotarârea nr.12/2004, la pct.8, se prevede: „Punctul 9 va avea urmatorul continut: «La calificarea actiunilor faptuitorului în baza lit.d) alin.(3) art.188 CP RM, urmeaza a se tine seama ca prin «deosebita cruzime» se va întelege actiunea sau inactiunea intentionata a faptuitorului care are drept scop de a provoca victimei sau apropiatilor acesteia o suferinta suplimentara, de natura fizica sau psihica, mai grava decât suferinta ce ar deriva din violenta primara prin care s-a consumat initial infractiunea”. În opinia noastra, aceasta interpretare depaseste cadrul normei interpretate. Or, la lit.d) alin.(3) art.188 CP RM este utilizata sintagma „cu deosebita cruzime”, fara a se preciza cine anume suporta deosebita cruzime a faptuitorului. Aceeasi sintagma se foloseste la lit.j) alin.(2) art.145 CP RM. Cu toate acestea, la pct.5.9 al Hotarârii Plenului Curtii Supreme de Justitie ,,Cu privire la practica judiciara în cauzele penale referitoare la infractiunile savârsite prin omor (art.145-148 CP RM)”, nr.11 din 24.12.2012, se explica: „În cazul când la suferintele victimei asista alte persoane, deosebita cruzime se manifesta în raport cu victima infractiunii, nu în raport cu persoanele care asista la suferintele victimei. Manifestarea cruzimii deosebite fata de asemenea persoane nu este cuprinsa de componenta de infractiune prevazuta la lit.j) alin.(2) art.145 CP RM. De aceea, numai atunci poate fi aplicata raspunderea agravata în baza acestei prevederi normative, când victima sufera intens, prelungit si inutil, întrucât constientizeaza ca avârsirea infractiunii afecteaza substantial persoanele apropiate care asista la suferintele victimei”.

21

Furtul 1.1. Relataţi despre toate ipotezele de calificare cînd făptuitorul este surprins în procesul săvîrşirii furtului. (3 puncte) Sustragerea averii pe ascuns, potrivit HP CSJ a RM din 28 iunie 2004 nr. 23 are loc si in cazurile daca aceasta: a) este savârsita in prezenta unei persoane pe care infractorul o considera inapta de a constientiza caracterul ti esenta celor ce se intâmpla din diferite motive (boala, stare de ebrietate, vârsta frageda etc); aici rezulta atitudinea psihologica a infractorului care si are importanta la furt adica insusirea pe ascuns, deci daca infractorul are atitudinea ca persoana din prezenta sa nu are capacitatea de a constientiza atunci se califica ca furt. b) este savârsita in prezenta persoanelor implicate in actul de insusire a averii sau in privinta carora autorul infractiunii e incredintat câ ele nu vor impiedica savârsirea furtului din motive personale acesta va purta raspundere penala in calitate de coparticipant; la fel atitudinea persoanei care efectuiaza furtul are rolul decisiv, anume faptul ca persoanele prezente nu prezinta piedica prin faptul ca nu va denunta la politie, adica faciliteaza furtul. este savârsita in lipsa victimei sau victima n-a observat furtul. Infractorul e constient de faptul ca actioneaza pe ascuns, in lipsa victimei sau victima nu a observat furtul nu canstituie temei ca furtul sa nu existe in general. Ca victima nu a observat furtul nu inseamna ca furtul nu a existat. Actiunea sa produs deja 1.2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de furt (art.186 CP RM) şi infracţiunea de jaf (art.187 CP RM). (5 puncte) 1. Sustragere pe ascuns furt, sustragere deschisa jaf. 2. Jaful savârsit cu aplicarea violentei nepericuloase pentru viata sau sanatatea persoanei ori cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente specifice pentru jaf reprezinta elementele calificative. La furt nu exista asa ceva. 3. Prin aplicarea violentei, in afarâ de avere, obiect al actiunilor infractionale devine si persoana - victima, sanatatea si integritatea sa corporala. Subiect la jaf de la 14 ani la furt poate fi recunosc si pers de la 14- 16 ani 1.3. Decideţi asupra corectitudinii recomandării din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, potrivit căreia pungăşia cu cauzarea de daune în proporţii considerabile trebuie calificată conform lit.d) alin.(2) art.186 CP RM, ca furt cu cauzarea de daune în proporţii considerabile? (7 puncte) Caracterul considerabil sau esential al daunei cauzate se stabileste luindu-se in considerare valoarea, cantitatea si insemnatatea bunurilor pentru victima, starea materiala si venitul acesteia, existenta persoanelor intretinute, alte circumstante care influenteaza esential asupra starii materiale a victimei, iar in cazul prejudicierii drepturilor si intereselor ocrotite de lege – gradul lezarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

22

Traficul de fiinţe umane 1. Reproduceţi definiţia noţiunii „dependenţa fizică”, specificată la lit.g) alin.(2) art.165 CP RM. (3 puncte) Prin dependenta fizica intelegem starea psihica sau fizica ce rezulta din interactiunea organismului persoanei cu substante narcotice ori psihotrope, utilizabile sau inutilizabile in scopuri medicale stare caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna de nevoia de a lua asemenea substante in mod continuu sau periodic, pt a le resimti efectele psihice si, uneori , pt a evita suferintele. 2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de trafic de fiinţe umane (art.165 CP RM) şi infracţiunea de trafic de copii (art.206 CP RM). (5 puncte) - ob. jur. principal la trafic de fiinte - rel. soc. cu privire la libertatea fizica a persoanei , iar la trafic de copii ob. jur. principal il constituie rel. soc. cu privire la dezvoltarea fizica, psihica, spirituala si intelectuala a minorului - ob. jur. secundar la traffic de finite – rel. soc. cu privire la libertatea psihica, integritatea corporala, sanatatea, libertatea sau inviolabilitatea sexuala, ori viata persoanei, ori alte valori sociale, iar la trafic de copii ob. jur. secundar il constituie rel. soc. cu privire la libertatea fizica a minorului. - victima la trafic de finite este doar persoana care a implinit virsta de 18 ani, iar la trafic de copii victima este persoana care nu a implinit virsta de 18 ani - rolul diferit al actiunii adiacente – la traficul de fiinte actiunile adiacente sunt prevazute in forma neagravata a componentei [adica in alin. (1)], iar la traficul de copii aceste actiuni adiacente sunt prevazute la alin (2) ,[adica ca circumstante agravante] - forma scopului diferita, la traficul de copii este prevazut un scop care nu-i la traficul de fiinte [abandonarea in strainatate 3. Decideţi asupra corectitudinii formulării din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.37 din 22.11.2004 „Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii”, conform căreia „prin „violenţa periculoasă pentru viaţa şi sănătatea fizică sau psihică a persoanei” se înţelege vătămarea intenţionată gravă ori medie, prevăzute de art.151 şi 152 CP RM ”. (7 puncte) In contextul infractiuniii de trafic de fiinte umane, prin violenta periculoasa pt viata si sanatate se are in vedere aplicarea intentionata a violentei care s-a soldat cu vatamarea medie sau usoara a integritatii corporale sau a sanatatii, ori care, desi nu a cauzat aceste consecinte, constituie la momentul aplicarii sale, datorita metodei de operare, un pericol real pt viata si sanatatea victimei. Traficul de fiinte umane, insotit de vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, trebuie calificat prin concurs, conform art. 165 (traficul de fiinte umane) si art. 151 (vatamarea grava …). Aceasta solutie se impune prin comparatia prevederilor de la lit. f) din alin. (2) si , respectiv, de la lit. b) din alin. (3) al art. 165. Respectiv, formularea din HPCSJ o consider incorecta

23

Răpirea unei persoane. Răpirea minorului de către rudele apropiate 1.1. Identificați normele care, în sensul art.118 CP RM, reprezintă un întreg în raport cu art.164 CP RM, care reprezintă partea. Exista mai multe situatii, dupa cum urmeaza: Omorul savirsit cu rapirea persoanei atrage raspunderea numai in baza literei f) alin (2) art. 145 CPRM (Omorul săvîrşit: cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic). Reiesind din regula fixata la art. 118 CPRM , in aceasta ipostaza se exclude calificarea suplimentara conform art. 164 CPRM. Intr-o alta situatie, respectind regula stabilita de art. 118 CPRM, afirmam ca aplicarea raspunderii potrivit lit. g) alin 1 art. 135 1 (atunci cind infractiunea presupune rapirea unei persoane) sau potrivit alin. 4 art. 189 CPRM (santajul, Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora) exclude calificarea suplimentara conform art. 164 CPRM. 1.2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că răpirea unui minor, care este nepot în raport cu făptuitorul, trebuie calificată conform lit.c) alin.(2) art.164 CP RM. Daca victima rapita este minor , iar fapta este savirsita de o ruda apropiata acestuia, calificarea se va face potrivit art 1641 , dar nu portivit lit.c) alin 2 art.164 CPRM. Este important a specifica ca doar ruda apropiata a victimei poate fi subiect al infractiunii date - 1641 CPRM. Conform codului penal art. 134 al.4 ,rude apropiate se considera urmatoarele persoane: parintii in raport cu copiii; infietorii in raport cu copiii infiati; fratii in raport cu surorile; bunicii in raport cu nepotii lor. Respectiv, din continutul spetei putem conchide 2 idei, ca victima este nepot de bunei si poate fi si nepot de unchi sau matusa. Asadar, daca suntem in situatia in care bunelul(bunica) a rapit nepotul, atunci fapta va fi calificata in baza art. 1641 CPRM, deoarece bunelul este ruda apropiata. Iar daca faptuitorul este unchi (matusa) care si-a rapit nepotul minor- fapta este incadrata in prevederile lit.c) alin 2 art.164 CPRM, deoarece acest subiect nu este ruda apropiata a minorului rapit. 1.3. Evaluaţi dacă a fost sau nu oportună incriminarea faptei de răpire a minorului de către rudele apropiate (incriminare operată prin Legea nr.277 din 18.12.2008). Consideram oportuna modificarea Codului PRM prin includerea Articolului 1641 ”Răpirea minorului de către rudele apropiate”. Deoarece exista doua situatii cu un pericol social diferit. Atunci cind exista rapirea unui minor de catre o persoana straina ( lit. c) alin. 2 art. 164 CPRM) si atunci cind exista rapirea unui minor de catre o ruda apropiata. Era incorect ca in ambele situatii sanctiunea sa fie aceeasi, deoarece pericolul social al rapirii unui minor de catre parinte, bunica, parinte adoptiv etc. este cu mult mai mic decit in prima situatie. Completarea codului penal cu art. 1641 este binevenita, deoarece ea specifica un subiect special al infr-unii respective - ruda apropiata a minorului. Acest articol prevede o pedeapsa mai blinda decit cea stabilita la art. 164 CPRM, deoarece ia in vedere specificul starii emotive a autorului si relatiile afective cu victima, care constituie un mobil puternic pu rapirea minorului de catre ruda apropiata.

24

Munca forțată 1.1. Identificați înțelesul noțiunii „capacitatea de muncă a unui copil”, utilizate în dispoziția de la lit.b) alin.(2) art.168 CP RM. Trebuie să ținem cont de prevederile Codului Muncii în acest sens, în care se prevăd următoarele referitor la capacitatea de muncă a persoanei fizice: Articolul 46. Părţile contractului individual de muncă (menționez că ne interesează persoana ca salariat) (2) Persoana fizică dobîndeşte capacitate de muncă la împlinirea vîrstei de 16 ani. (3) Persoana fizică poate încheia un contract individual de muncă şi la împlinirea vîrstei de 15 ani, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali, dacă, în consecinţă, nu îi vor fi periclitate sănătatea, dezvoltarea, instruirea şi pregătirea profesională. (4) Se interzice încadrarea în muncă a persoanelor în vîrstă de pînă la 15 ani.În consecință, copil cu capacitate de muncă va fi acel copil care a atins vârsta de 16, sau 15 ani, în dependent de situația concretă.Dacă la muncă a fost atrasă o persoană până la 15 ani, și această faptă nu întrunește elementele infracțiunii de traffic de ființe umane/trafic de copii, atunci fapta se va califica drept contravenție – art. 55 alin(2) C Contrav., care, prevede răspunderea pentru încălcarea legislației muncii asupra copilului minor (iar încadrarea la muncă a minorului până la 15 ani este o astfel de încălcare). În dependent de circumstanțe, dacă se constată aplicarea constrângerii asupra minorului, făptuitorul poate răspunde și pentru infracțiunile prevăzute la art. 152 sau 155 CP sau, contravenția de la art. 78 C.Contrav. 1.2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că munca forțată constituie obiectul imaterial al infracțiunii specificate la art.1651 CP RM. Ținând cont de faptul că articolul 1651 incriminează fapta de utilizare a rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane care este victimă a traficului de fiinţe umane, cu următorul conținut: (1) Utilizarea produselor şi/sau serviciilor care constituie rezultatul exploatării în infracţiunile de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victima acestor infracţiuni, dacă această faptă nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii, din care reiese că legiuitorul condamnă acțiunile intenționate ale persoanelor care cu bună-știință folosesc servicii și alte rezultate ale muncii persoanelor din diferite sfere economice, mai ales cele puțin reglementate, sau ilegale, știind cu siguranță că persoanele date sunt vicitime ale infracțiunilor din art. 165 (trafic de ființe umane) sau 206 (traficul de copii) și profitând de aceasta. Nu este corect a se afirma că munca forțată este obiectul imaterial a infracțiunii date, fiindcă făptuitorul profit de rezultatele muncii sale, și anume – de produse și servicii, iar munca forțată este incriminate la art.168 CP. 1.3. Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale amendamentelor operate în dispoziția art.168 CP RM prin Legea nr.270 din 07.11.2013. Articolul vechi: (1) Forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea la muncă obligatorie, ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu violenţă. Azi:(1) Obţinerea muncii de la o persoană împotriva voinţei ei, prin constrîngere sau înşelăciune, dacă această acţiune nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii. Dispozițiile vechi aveau o structură ambiguă care creau riscuri de aplicare eronată a acestora în practică, utilizarea de noțiuni neclare și nepracticate în jurisprudență și în însuși Codul penal ca ”violență sau amenințare cu violență”, de aceea a fost necesară o modificare. La fel, un alt aspect pozitiv este că a fost înăsprită sanțiunea pentru fapta data, care anterior era mai blândă chiar decât la infracțiunea de traffic de ființe umane, făcând și o delimitare mai clară

25

dintre aceste două infracțiuni. La delimitarea acestora una de alta mai servește și introducerea sintagmei ” dacă această acţiune nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii”, oferind practicienilor o șansă mai mare de a califica faptele correct și legal. Acest articol, în general, reprezintă dovada respectării de către RM aactelor internaționale care prevăd abolirea muncii forțate și obligatorii, inclusive CEDO, care prevede acest drept categoric, dar și propria legislație privind dreptul la muncă (art. 7, alin. 3 Codul Muncii, ce interzice utilizarea oricărei forme de muncă forțată).

26

Trаficul de copii. Scoаtereа ilegаlă а copiilor din ţаră 1.1 Relаtаţi despre ipotezele specificаte lа lit. e1) аlin.(3) аrt.206 CP RM. e1) săvîrşite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului; Conform lit e1 alin 3 art 206, raspunderea se agraveaz daca infractiunea de traffic de copii este savirsita asupra copilului care se afla in ingrijirea, sub ocrotirea, sub protectia, la educarea sau la tratamentul faptuitorului. Sub aspect subiectiv,pentru realizarea agravantei trebuie sa se facadovada ca la momentul savirsirii infractiunii faptuitorul a stiut despre existent raportului special dintre el si victim. Vicitima se afla la ingrijirea faptuitoului atunci cind acesta are obligatia contractual sau morala sa acorde victimei asistenta social ori, in virtutea relatiilor de rudenie, are indatorirea legaala sa ingrijeasca victima.Ingrijirea presupune obligatia de a acorda ajutor si asitenta curenta unei personae aflate in nevoie din cauza virstei, starii de sanatate, absenta persoanelor care au aceasta obligatie potrivit legii.etc. Victimia se afla sub ocrotirea faptuitorului in cazul in care este private in mod legal de libertate de exemplu:, se afla intr-o institutie de reeducare, iar cel care a savirsit traffic de copii are obligatia de a o pazi si supraveghea. Victima se afla la educarea faptuitorului atuncicind acesta face parte din rindul cadrelor didactice sau alo persoanlului pedagogic, fie ca este o persoana angajata de catre parintii victimei, pentru educarea si instruirea acesteia.Obligatia de educare revine cadrelor didactice de orice grad si specialitatea si persoanlului didactic auxiliary, inclusive perosanelor care sunt angajate in particular pentru anumite activitati instructive- educative. In fine victima se afla la tratamentul faptuitorului atunci cind acesta din urma face parte din persoanlul medical, aplicind ingrijirea medicala fata de victim in institutiile medicale sau la domiciuliu. 2. Stаbiliți deosebirile dintre infrаcțiunile prevăzute lа аrt.206 și 207 CP RM.  Fapta de trafic de copii este incriminat[ in art 206 Cp.RM intr-o varianta tip si in doua variante agravante  Scoaterea ilegala a copiilor din tara este incriminata in art 207 CP RM intr-o varianta tip. Obiectul juridic special al infractiunii prevazute la art 206 CP.rm are un caracter multiplu. Prin urmare ob juridic principal al aceste infractiuni il constituie relatiile sociale cu privire la dezvltarea fizica, psihica , spirituala si intelectuala a minorului, pe cind obiectul juridic secundar al traficului de copii il formeaza relatiiile sociale cu privire la libertatea fizica a minorului. Infr 206 are obiect material- corpul victimei poate evolua in calitate de obiect matrerial.atunci cind savirsirea acestei infractiuni presupune o influentare nemijliocita infractionnala asupra corpului victimei. Obiectul juridic special, al infractiunii prevazute la art 207 CP.rm.il constituie relatiile sociale cu privire la iesirea din Republica Moldova su aflarea in strainatate, in conditii de legalitate a minorului.Infractiunea analizata nu are obiect material. Art 206. Victima are o calitate examinata.Ea nu poate fi decit persoana care la momentul savirsirii infractiunii nu a atins virsta de 18 an.Prin aceasta , traficul de copii se deosebeste de infractiunea prevazuta la art 165 CP.RM. Art 207 Victima este minorului, indiferent daca are calitatea de cetatean al RM, cetatean al unui alt stat, poolipartid, sau apartid. Art206. Latura obiectiva se exprima in fapta prejudiciabila, care se concretizeaza in actiune(recrutarea victimei,transportatrea victimei, transferull, adapostirea, primirea, darea sau primirea unor plati ori beneficii pentru obtinerea consimtaminyului unei persoane care

27

detine controlullasupra victimei.), pe cind in art 207, fapta prejudiciabila se concretizeaza in actiune si inactiune( actiunea de scoatere a copilului din tara, si inactiunea de abandonare a copilului in strainatate.) Art 206: Latura subiectiva( motivele infractiunii pot fi urmatoarele: interesul material, razbunarea, gelozia, invidia, Ura,nazuinta de a facilita savirsirea unei alte infractiuni. Dorinta de a salva viata unei persoane apropiaate.etc.Art 207 latura subiectiva (motivele sunt: razbunarea, interesul material, nazuinta de a se deabarasa de copil.) Subiectul infractiunii la art 207 trebuie sa dispuna de anumite calitati speciale. 3. Estimаţi cаre sunt efectele pozitive și/sаu cele negаtive аle аmendаmentelor operаte în dispozițiа аrt.206 CP RM prin Legeа nr.270 din 07.11.2013. (7 puncte) Articolul 206: alineatul (1): la litera f), cuvintele „sau ţesuturilor” se substituie cu textul „ , ţesuturilor şi/sau celulelor”; litera g) se abrogă; în sancţiune, textul „de la 8 la 12 ani” se substituie cu textul „de la 10 la 12 ani”; alineatul (2): la literele a) şi b), cuvîntul „şi” se substituie cu textul „şi/sau”; la litera f), cuvintele „sau ţesuturilor” se substituie cu textul „ , ţesuturilor şi/sau celulelor”; alineatul (3): se completează cu litera b1) cu următorul cuprins: „b1) săvîrşite de două sau mai multe persoane;” litera c) va avea următorul cuprins: „c) săvîrşite de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional;” alineatul se completează cu litera d1) cu următorul cuprins: „d1) însoţite de contaminarea copilului cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;”. Din dispoziția art.207 CP RM reiese că abandonarea copilului în străinătate , ca modalitate normativă trebuie deosebită de abandonarea copilului în străinătate care intră sub incidența art.206 CP RM. Drept criteriu de delimitare este scopul infracțiunii. Astfel, răspunderea se va aplica în baza art.206 CP RM , dacă abandonarea copilului în străinătate urmărește : exploatarea sexuală, comercială sau necomercială, în prostituție, ori în industria pornografică; exploatarea prin muncă sau servicii forțate; practicarea cerșetoriei sau în alte scopuri josnice; exploatarea în sclavie sau în condiții similare sclaviei, inclusiv în cazul adopției ilegale, folosirea în conflicte armate , folosirea în activitate criminală; prelevarea organelor, țesuturilor și/sau celulelor umane; vînzarea sau cumpărarea.În prezența oricărui alt scop se aplică prevederile art.207 CP RM.

28

Pruncucidereа 1. Identificаţi soluţiа de cаlificаre în cаzul în cаre lipsireа de viаță а copilului nou-născut este săvârșită de către mаmа аcestuiа împreună cu аlte persoаne. Daca lipsirea de viata A copilului nnou nascut este savirsita impreuna cu alte persoane, atunci : mama acestuia va raspunde in calitate de autor al infractiunii prevazute la art .147 CP.RM, b ) celelalte persoane vor raspunde ca autori ai infractiunii prevazute la lit e alin 2 art 145 CP.RM, daca nu mai sunt prezente si alte circumstante agravante. De ce s-a ajuns la aceasta opinie?: Pentru a exista participatie, este necesar 2. Аrgumentаți dаcă există concurență sаu nu între аrt.147 și lit.c) аlin.(3) аrt.201 1 CP RM. Infractiunea de pruncucidere este o infractiune cu autor exclusiv, deoarece un copil nounascut nu poate avea decit o singura mama.Intre mama si victima trebuie sa existe o rudenie de singe.Adica subiectul pruncuciderii nu poate fi decit mama biologica a copilului.In ipoteza concurentei dintre art 147 CP .RM, si lit c alin 3 art 2011, urmeaza a fi aplicat doar art 147 Cp.RM. In astfel de cazuri se exclude aplicarea raspunderii in baza art lit c alin. 3 art 2011CP.RM. 3. Evаluаți corectitudineа următoаrei formulări din pct.7 аl Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.11 din 24.12.2012 „Cu privire lа prаcticа judiciаră în cаuzele penаle referitoаre lа infrаcţiunile săvârşite prin omor (аrt.145-148 CP RM)”: „Dаcă mаmа comite omorul propriului copil cаre nu аre cаlitаte de nou-născut, аtunci fаptele pot fi cаlificаte în bаzа lit.c) аlin.(3) аrt.201 1 CP RM, sаu, dаcă persistă intenţiа lа omor, în bаzа lit.e) аlin.(2) аrt.145 CP RM”. În cazul provocării decesului victimei, aplicarea răspunderii în baza lit.c) alin.(3) art.201 1 CP RM exclude calificarea suplimentară în corespundere cu art.145 CP RM. În acest caz săvîrșirea omorului în prezența unor circumstanțe agravante , care sunt specificate la alin.(2) art.145 CP RM, nu are nici un impact asupra calificării celor comise conform lit.c) alin.(3) art.201 1 CP RM. Prezența unor asemenea circumstanțe agravante poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM. În practica judiciară, în unele cazuri, s-a considerat că temeiul aplicării răspunderiii în baza lit.c) alin.(3) art.2011CP RM îl constituie manifestarea intenției față de decesul victimei. Este de menționat că în cazul aplicării prevederilor lit.c) alin.(3) art.2011 făptuitorul trebuie să știe sau să admită că este membru al familiei victimei și să urmărească săvîrșirea infracțiunii nu asupra oricui , ci asupra persoanei care are calitatea specială de membru al familiei, adică mama asupra copilului care este minor.

29

Omorul intenţionat 1. Relatați despre variantele de interpretare a noţiunii „comandă”, utilizate în dispoziţia de la lit.p) alin.(2) art.145 CP RM. Caracteristic omorului săvîrşit la comandă (lit.p) alin.(2) art.145 CP RM)este că întotdeauna la comiterea acestuia iau parte cel puţin două persoane: 1) persoana care comandă omorul, îndeplinind, după caz, rolul de organizator sau de instigator al infracţiunii prevăzute la lit.p) alin.(2) art.145 CP RM; 2) persoana care execută comanda de omor, îndeplinind rolul de autor al infracţiunii specificate la lit.p) alin.(2) art.145 CP RM. De asemenea, este posibilă prezenţa unor intermediari între persoana care comandă omorul şi persoana care execută comanda de omor. În general, pot fi deosebite câteva variante de interpretare a noțiunii ”comandă”, utilizate în art. dat: 1) săvârșirea omorului este condiționată de obținerea unei recompense material de la cel care comandă infracțiunea; b) săvârșirea omorului e condiționată de obținerea unei recompense de ordin material sau immaterial de la cel care comandă infracțiunea; c) săvârșirea omorului la rugămintea cuiva. În lipsa unei interpretări oficiale a respectivei noţiuni, optăm pentru varianta cea mai restrictivă a interpretării conturate mai sus, adică pentru varianta nr.l. Astfel, ca omor săvârşit la comandă trebuie calificat numai omorul condiţionat de obţinerea unei recompense materiale de la cel care comandă infracţiunea. În context, noţiunea „recompensă materială" trebuie interpretată prin prisma noțiunii ,interes material": obţinerea sau reţinerea unui câştig material ori eliberarea de cheltuieli materiale. În concluzie, nici omorul săvârşit la rugămintea cuiva, nici chiar omorul condiţionat de obţinerea unei recompense de ordin imaterial de la cel care comandă infracţiunea — neavând o determinantă patrirnonială — nu poate fi calificat conform lit.p) alin.(2) art.145 CP RM. Pe cale de consecinţă, fapta autorului omorului săvârşit la comandă nu poate fi calificată suplirnentar conform lit.b) alin.(2) art.145 CP RM, din moment ce interesul material îl ghidează în mod inerent. 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că cel, care este atacat în ambuscadă sau de la spate, se află în stare de neputință în sensul lit.e) alin.(2) art.145 CP RM. Prin stare de neputinţă trebuie să înţelegem incapacitatea victimei de a se apăra din cauza nefuncţionării totale sau parţiale a conştiinţei ori a stării sale fizice sau psihice precare.Sunt în neputinţă de a se apăra persoanele care, din cauza unei stări fizice sau psihice ori a altor împrejurări, nu pot reacţiona împotriva agresorului (persoanele care suferă de o infirmitate fizică sau psihică, cele de vârstă fragedă sau de o vârstă foarte înaintată, cele aflate în totală stare de epuizare fizică, cele care dormeau, cele aflate în stare de beţie completă etc.). Starea de neputinţă de a se apăra a victimei trebuie să fie exterioară activităţii făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia. Actele de natură să pună victima în neputinţa de a se apăra, săvârşite de făptuitor, constituie acte de pregătire sau de tentativă a omorului, care, după săvârşirea omorului, sunt absorbite de infracţiunea consumată de omor. În vederea aplicării răspunderii conform lit.e) alin.(2) art.145 CP RM, nu este suficient ca victima să se afle într-o stare de neputinţă. A doua condiţie de aplicare a agravantei constă în faptul că făptuitorul a folosit conştient de starea de neputinţă a victimei pentru a o ucide. Dacă victima a fost în stare de neputinţă de a se apăra, dar făptuitorul nu a cunoscut această stare a ei, agravanta nu este aplicabilă. Astfel, circumstanţa agravantă de la lit.e) alin.(2) art.145 CP RM (în ipoteza că omorul este săvîrşit profitînd de starea de neputinţă a victimei) nu operează, dacă, la momentul comiterii infracțiunii, făptuitorul nu a ştiut că victima se află în stare de neputinţă. 3. Etimaţi care ar fi efectele pozitive și/sau cele negative ale unei eventuale excluderi din dispoziţia alin.(2) art.145 CP RM a prevederii de la lit.o): „omorul săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1)”.

30

Circumstanţa agravantă specificată la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM presupune prezența următoarelor condiții: 1) omorul este săvîrşit de o persoană care a comis anterior o infracţiune prevăzută la alin.(1) art.145 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost condamnat anterior pentru nici una din faptele de omor care se repetă; 3) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală, stabilit la art.60 CP RM. Circumstanţa agravantă consemnată la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM este aplicabilă numai în cazul în care se succed două sau mai multe fapte, care sunt prevăzute la alin.(1) art.145 CP RM. Din contra, nu se aplică răspunderea în baza lit.o) alin.(2) art.145 CP RM în cazurile următoare: 1) toate faptele, care se succed, sunt prevăzute doar de alin.(2) art.145 CP RM; 2) faptele, care se succed, sunt prevăzute de diferite alineate ale art.145 CP RM. De asemenea, nu este aplicabilă prevederea de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM în situaţia în care, după infracţiunea specificată la alin.(1) art.145 CP RM, este săvîrşit: 1) omorul care a fost întrerupt la o altă etapă a activităţii infracţionale (de exemplu, cînd omorul consumat a fost urmat de tentativa de omor sau de pregătirea de omor, ori viceversa); 2) omorul în care făptuitorul a avut un alt rol juridic (de exemplu, în primul caz a fost autor, iar în cel de-al doilea – organizator, instigator sau complice, sau invers). În toate situaţiile consemnate mai sus, cînd circumstanţa agravantă în cauză nu este funcţională, așa cum reiese din alin.(1) art.33 CP RM, se aplică regulile concursului de infracţiuni. Nu este admisibil a se face calificarea concomitent conform regulilor concursului de infracţiuni şi conform regulilor repetării infracţiunii. Se consideră omor repetat numai dacă persoana a mai săvârşit un omor prevăzut la alin.1 sau 2 art.145 CP, dar nu şi un omor prevăzut la alin.3 art.145 CP. Prin Hotărârea nr.1298-XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul RM a ratificat CEDO, precum şi Protocolul nr.7. Iar conform art.4 din CRM dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu DUDO, cu pactele şi cu celelalte tratate la care RM este parte. Potrivit alin.1 art.4 al Pr. nr.7, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii procedurii penale a acestui stat. Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul CSJ a RM în hotărârea sa Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 19 iunie 2000 nr.17, precum şi de procurorul general al RM în indicaţiile sale cu privire la aplicarea stipulărilor dreptului internaţional nr.12-2d/2000 din 29 septembrie 2000, potrivit cărora condamnările anterioare trebuie luate în consideraţie doar la individualizarea pedepsei penale. Deci în calitate de repetare a unei infracţiuni trebuie luate în consideraţie numai faptele pentru care făptuitorul încă nu a fost condamnat. Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi un omor prevăzut de alin.2 art.145 CP, iar pe urmă - un omor prevăzut de alin.1 din acest articol, faptele săvârşite trebuie calificate separat. Orice pregătire sau tentativă de omor trebuie calificată separat, iar o dată ce faptele date sunt condamnate în aşa mod, ele nu pot fi luate în consideraţie la săvârşirea după ele a unui omor consumat, deci în aceste cazuri agravanta în cauză nu este aplicabilă. Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri de omor sau două tentative de omor, agravanta poate fi aplicată conform art.26 sau 27 CP. Fapta nu poate fi calificată conform art.145 alin.(2) lit. o) CP al RM, dacă: 1) unul sau ambele omoruri, formînd repetarea, sunt prevăzute la art.146-148 CP al RM; 2) este vorba de o atingere reiterată adusă vieţii aceleiaşi victime în scopul de a o lipsi de viaţă, cuprinsă de intenţia unică; 3) este comisă lipsirea simultană de viaţă a două sau a mai multor persoane; 4) este comisă lipsirea nesimultană de viaţă a două sau a mai multor persoane, cuprinsă de intenţia unică.

31

Pentru calificare nu are importanţă dacă făptuitorul a acţionat în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

32

Omorul intenţionat 1. Relataţi despre cazurile când cele săvârşite reprezintă tentativa la infracţiunea prevăzută la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM. Faptuitorul a incercat sa lipseasca de viata 2 sau mai mutle persoane, dar nu a decedat nici una Faptuitorul a incercat sa lipseasca de viata 2 sau mai multe persoane dar a decedat 1 persoana Faptuitorul a incercat sa lipseasca de viata 3 sau mai multe persoane si a decedat doar 2 dintre acestea Referitor la prima din ipotezele specificate, se sustine ca daca fapta a fost indreptata nemijlocit spe savirsirea oorului asupra doua sau mai multe persoane, dar din cauze independente de vointa faptuitorului se atesta nerealizare integrala a intentiei infractionale, adica nu se produce oartea niciuneia dintre aceste persoane( nici vatamarea sanatatii si integritatii corporale nu s-a produs )atunci calificam conf art 27 lit g aln2, art.145. Daca in aceleasi imprejurari nu s-a produs moartea niciuneia din victime dar s-a produs o vatamare ai ntegritatii corporale si a sanatatii, a cel putin uneia din ele stabilinduse ca faptuitorul a manifestat intentie directa indeterminata calificare trebuie facuta in functie de rezultatul real survenit ( art.151, 152 CP sau 78 Ccontrv.) In cazul in care faptuitorul manifesta intentie directa determinata atunci calificarea se face conform art 27 litg) aln.2 art 145CP. Referitor la adoua ipoteza consenata mai sus la fel se aplica raspunderea in baza art27 litg) aln2 art145 Cp in cazul in care faptuitorul a incercat sa lipseasca de viata doua sau mai multe persoane dar a decedat doar una. Nu se aplica aln(1) art.145 si art 27 si lit g aln 2 art 145 CP. Or nu-i pute incrimina faptuitorului concursul de infractiuni atiunci cind acesta au urmarit sa savirseasca o singura infractiune. Pluralitatea urmarilor prejudiciabile nu implica neaparat si pluralitatea de infractiuni.este important a intelege ca in contextul infractiunii prev la litg, aln2 art145 urmarile prejudiciable constau nu pur si simplu in moarte persoanei. Ele constau in oartea a doua sau mai ulte persoane. Referitor la cea de-a treia ipoteza faptuitorul a incercat sa lipseasca din viata trei si mai multe persoane dar a decedat doar doua dintre acestea(sau trei din patru, sau patru din cinci etc.) raspunderea se aplica conf art27 si lit g aln 2 art145CP. Daca insa in situatia analizata faptuitorul a anifestat intentie directa indeterinata, atesta savirsirea oorului asupra doua sau mai multor persoane in forma consumata cind faptuitorul a incercat sa lipseasca din viata trei sau mai multe persoane sau patru din cinci persoane etc. 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că aplicarea răspunderii conform lit.f) alin.(2) art.145 CP RM nu exclude reținerea la calificare a agravantei consemnate la lit.k) alin.(2) art.145 CP RM. Explicatia unei asemenea calificari, consta in aceea ca, in contextul infractiunii prevazute la lit.f alin2 art.145 CP, rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic constituie nu infractiuni, dar sunt parti componente a unei infractiuni, iar in cazul infract prevazute la lit.k alin.2 art.145 CP, legiuitorul vorbeste despre scopul de a ascunde o alta infractiune sau de a o inlesni spe savirsire. Legiuitorul nu vorbeste despre scopul de a ascunde partile componente ale aceeasi infractiuni unice sau de a inlesni savirsirea lor. Din aceste considerente, omorul savirsit cu rapirea sau cu luarea persoanei in calitate de ostatic, nu poate fi considerat un caz special in raport cu omorul savirsit cu scopul de a ascunde o alta infractiune sau de a inlesni savirsirea ei. Deci nu exista o relatie de concurenta intre infractiunea specificata la lit. F alin 2 art.145 CP si infractiunea prevazuta la lit k alin2 art.145 CP exclude retinerea la calificare a agravantei consemnate la lit k alin.2 art.145 CP.

33

In cazurile cind rapirea sau luarea persoanelor in calitate de ostatic constituie infractiuni de sinestatatoare, iar aceste infractiuni sunt ascunse sau inlesnite pe calea comiterii omorului, calificarea trebuie facuta in baza lit k alin 2 art.145 CP. De aceasta data, nu este necesara retinerea la calificare a agravantei consemnate la lit f alin 2 art.145. In acord cu litera f) aln2, art 145 CP oorul se considera savirsit cu rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic daca a fost comis:1)pina la rapirea sau pina la luarea persoanei in calitate de ostatic; 2)in procesul rapirii sau luarii pers in calit de ostatic; 3) dupa rapir sau luarea pers in calit de ostatic. Nu este greu de observat, ca in priele ipoteze faptuit incearca sa inlesneasca pe cale aomorului savirsirea actiunii de rapire sau de luare a perso in calit de ostatic. Sau pe aceeasi cale sa infringa rezistenta victimei rapirii sua luarii in calit de ostatic.In cea de-a treia ipoteza faptuit urmareste mai cu seama fie sa ascunda pe calea oorului rapirea sau luarea in calit de ostatic fie sa se razbune pe aceasta calea pe rezistenta opusa de victima in timpul rapirii. Consideram ca in ipotezele pe care le-am evidentiat mai sus nu este necesara calificarea suplientara conform lit. k) aln.2 art145Cp. Va fi suficienta calificarea conform liter f) aln2, art145 CP. Explicatia uneia asemenea calificari consta in aceea ca in contex infract prev la lit f aln 2 145 Cp rapira sau luarea pers in calit de ostatic cons nu infractiuni dar parti componente ale unei infract.In cazul infr prev la lit k) aln 2 145 Cp legiuitorul vorbeste despre scopul ascunderii unei alte infract sau de a inlesni savirsirea ei. Legiuitorul nu vorb despre ascunderea partilor coponente ale aceleasi infra unice sau de a inlesni savirsirea lor.Deci nu exista o relatie d3e concurenta dintre infrac prev la lit f) si k) aln 2 art.145 Cp. Aplicarea raspunderii conf lit f) exlude retinerea la calificare a lit k0 alin 2. Art 145 CP. 3. Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale excluderii din dispoziţia alin.(2) art.145 CP RM a prevederii de la lit.c) alin.(2): „omorul săvârşit cu intenții huliganice” (excludere operată prin Legea nr.277 din 18.12.2008). Motivele huliganice au urmatoarele trasaturi : capacitatea de actualizare fulminanta si spontana, usurinta cu care e comisa infractiunea, reactia disproportionata a faptuitorului fata de conduita victimei, faptasului ii aduce satisfacere insasi comiterea infractiunii. Doctrina prevede ca motivul si scopul infractiunii de omor intentionat, chiar si atunci cand nu sunt semne obligatorii ale laturii subiective, necesita a fi stabilite in fiecare caz aparte,deoarece influenteaza periculozitatea sociala a faptei si individualizarea pedepsei. Astfel, excluderea "intentiilor huliganice" nu va inpiedica dtabilirea lor in instanta si influenta acestora asupra individualizarii pedepsei. Astfel, consider excluderea sintagmei date pozitiva, or ea necesita a fi stabilita oricum si va avea efecte oricum, indiferent de existenta acesteia in CP RM. Motivele huliganice ca motiv de savirsire a omorului au urmatoarele trasaturi:capacitatea de actualizare fulminanta si spontana; usurinta cu care este savirsita infractiunea; reactia disproportionata a faptuitorului fata de conduita victimei, faptuit ii aduce satisfactie insusi faptul comiterii infract; lipsa unui pretxt pentru savirs infract sau prezent unui pretext nesemnificativ pentru a o savirsi. În Codul penal al Republicii Moldova noţiunea „intenţii huliganice" este utilizată în art.145, 151 şi 152. Sub aspect semantic, această noţiune este concepută inadecvat de către legiuitor. Ea are de fapt înţelesul de „motiv huliganic", întrucât desemnează nu altceva decât un impuls lăuntric care îl determină pe făptuitor să ia o hotărâre infracţională şi să o înfăptuiască. În afară de aceasta, o singură infracţiune nu poate avea la bază decât o singură intenţie infracţională. De aceea, sintagma „intenţii huliganice" nu exprimă potrivit raportul „o singură infracţiune - o singură intenţie". Desigur, noţiunile „motiv" şi „intenţie" sunt strâns legate. Însă ele nu trebuie confundate. De exemplu, după N.I.Zagorodnikov. intenţiile huliganice sunt condiţionate de ştrengărie, necuviinţă, gravă lipsă de respect faţă de societate, care cel mai adesea se exprimă sub formă de reacţie neadecvată a făptuitorului (de exemplu, aplicarea unor lovituri

34

mortale în legătură cu faptul că victima a refuzat să ofere un foc).Pe cale de consecinţă, recomandăm legiuitorului să modifice textul Codului penal, astfel încât - la lit.с) alin.(2) art.145, C. pen. RM - în locul expresiei „cu intenţii huliganice" să fie folosită formula „din motiv huliganic". Până la această eventuală modificare, respectând voinţa legiuitorului şi având scopul evitării producerii unor confuzii, suntem nevoiţi să utilizăm sintagma de lege lata „intenţii huliganice". Argumentând potenţialitatea intenţiilor huliganice de a determina agravarea răspunderii penale pentru unele infracţiuni, Subscriem acestui punct de vedere: legiuitorul a apreciat, pe bună dreptate, că intenţiile huliganice sunt de natură să agraveze răspunderea pentru infracţiunile prevăzute ia art.145, C. pen. RM. Desconsiderarea deplină a valorii vieţii sau sănătăţii persoanei o demonstrează dorinţa de a profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima. În frecvente cazuri, pretextul pentru săvârşirea infracţiunii din intenţii huliganice este, în genere, aproape imposibil de identificat. Aceasta deoarece un astfel de pretext este în totală necorespundere cu fapta comisă şi cu urmările produse de aceasta. Оn legătură cu aceasta, are dreptate A.V.Naumov când menţionează: „Spre deosebire de majoritatea omorurilor intenţionate săvârşite din alte motive, intenţia în cadrul omorului intenţionat săvârşit din intenţii huliganice este subită, şi nu premeditată. Aceasta vorbeşte o dată în plus despre faptul că simpla împărţire a intenţiei în subită şi premeditata nu ne vorbeşte încă despre gradul prejudiciabil al infracţiunii. În special, caracterul subit al intenţiei în cadrul omorului intenţionat săvârşit din intenţii huliganice mărturiseşte despre pericolul social sporit al acestei infracţiuni, deoarece indică asupra uşurinţei cu care subiectul se hotărăşte să comită omorul"6 Într-o manieră asemănătoare noţiunea „intenţii huliganice" îşi găseşte interpretarea oficială în pct.11 al Hotărârii Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre omorul premeditat", nr.9 din 15.11.1993, potrivit căruia „omor săvârşit cu intenţii huliganice este omorul săvârşit în baza lipsei evidente de respect faţă de societate şi de normele morale curente, dacă comportamentul vinovatului este o provocare deschisă Ia încălcarea ordinii publice şi e determinată de dorinţa de a se opune celor prezenţi, de a demonstra atitudinea dispreţuitoare faţă de ei".11 Aproximativ în acelaşi mod noţiunea „intenţii huliganice" este interpretată în: pct.12 al Hotărârii Plenului Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse, „Cu privire la practica judiciară referitoare la cauzele legate de omor (art.105 al Codului penal al Federaţiei Ruse)", nr.1 din 27.01.199912; pct.11 al Hotărârii Plenului Judecătoriei Supreme a Ucrainei, „Cu privire la practica judiciară în cauzele privitoare la infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei", nr.2 din 07.02.200313; pct.15 al Hotărârii Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Uzbekistan „Cu privire la practica judiciară referitoare la cauzele legate de omorul intenţionat", nr.40 din 20.12.199614 etc.

35

Traficul de fiinţe umane. Proxenetismul 1.1. Relatați despre calitățile speciale ale subiectului infracțiunilor prevăzute la lit.e) alin.(2) art.165 și lit.d) alin.(2) art.220 CP RM. Sunt comune ambelor componenţe:trafic de fiinţe umane şi proxenetism Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatoricoeconomice. Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public. Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, în condiţiile legii; persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale. Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin. Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei; membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă. 1.2.Determinaţi deosebirile dintre infracţiunile prevăzute la art.165 și 220 CP RM. Art.165 Art.220 Obiectul juridic special cu caracter multiplu: -principal:relatiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei -secundar: relațiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea, libertatea și inviolabilitatea sexuală, viața persoanei și alte posibile valori sociale.

Obiectul juridic special – relațiile sociale cu privire la moralitatea și neaservirea actelor sexuale. Obiectul secundar – rel sociale cu privire la integritatea corporală sau libertatea psihică a persoanei.

Infracțiunea are obiect material doar atunci Are obiect material atunci când presupune o când presupune o influențare directă influențare directă asupra corpului victimei. asupra corpului victimei.

36

Victima infracțiunii poate fi doar persoana Victima poate fi oricare persoană de sex feminin care la momentul comiterii faptei are sau masculin. Vârsta victimei poate fi luată în оmpliniți 18 ani. considerație la individualizarea pedepsei. Răspunderea se agravează conform lit b (2) art 220 dacă victima este femeia gravidă. Latura obiectivă constă în fapta Latura obiectivă – fapta prejudiciabiă exprimată în prejudiciabilă alcătuită din acţiunea acţiune. principală și acţiunea adiacentă. Modalităţile normative alternative: Acţiunea principală se exprimă în : - Îndemnul la prostituţie - se are în vedere - recrutarea, stimularea interesului unei alte persoane - transportarea, pentru ca aceasta să practice prostituţia. - transferul, Îndemnul trebuie să se adreseze unei sau mai - Adăpostirea - primirea victimei. multor persoane concrete. De ex se promite La rândul său, acţiunea adiacentă cunoaște o viaţă ușoară, distracţii. Nu e valabil ca urm modalități normative alternative: îndemn dacă se adresează unui cer 1. Ameninţarea cu aplicarea sau nedeterminat de persoane – de ex prin aplicarea violenţei nepericuloase mijloace de publicaţie în masă. pentru viaţa și sănătatea - Determinarea la prostituţie – întreprinderea 2. Răpirea victimei unor eforturi de natură a influenţa o persoană 3. Confiscarea documentelor victimei să practice prostituţia. Nu are importanţă 4. Deţinerea victimei în servitute dacă ideea de practicare a prostituţiei a fost 5. Ameninţarea victimei cu divulgarea sugerată victimei de către făptuitor sau dacă informaţiilor confidenţiale familiei această idee apăruse mai înainte în conștiinţa acesteia sau altor persoane fizice ori victimei. Important este ca făptuitorul prin juridice activitatea sa să fi făcut ca victima să ia 6. Înșelăciune decizia de a practica prostituţia. Nu contează 7. Abuzul de poziţia de vulnerabilitate metodele prin care se realizează determinarea a victimei la prostituţie. Dacă victima nu a avut 8. Abuzul de putere libertatea să ia hotărârea de a practica 9. Darea sau primirea unor plăţi ori prostituţia fapta nu poate fi calificată beneficii conform art 220. Aceasta pt că proxenetismul nu poate presupune constrângerea la prostituţie. De aceea în cazul constrângerii la prostituţie răspunderea se va aplica conform art 151, 152, 155, 165, 171, 172, sau altele din cp.

37

Latura subiectivă se caracterizează prn intenție directă. Оn cele mai frecvente cazuri motivul infracțiunii este interesul material. Scopil infracțiunii este unul special și apare sub următoarele forme alternative: - Scopul exploatării sexuale, comerciale sau necomerciale - Scopul exploatării prin muncă sau servicii forțate - Exploatării prin cerșetorie - Exploatării în sclavie - Folosirii victimei оn conflicte armate - Folosirii victimei în activități criminale - Prelevarea organelor sau țesuturilor victimei. - Subiectul este în primul rând pers fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei are 16 ani. În al doilea rând – persoana juridică, cu excepția autorităților publice. similare sclaviei

Înlesnirea practicării postituţiei – ajutorul acordat unei persoane să practice prostituţia. De ex punerea la dispoziţie a locuinţei , finanţarea organizării unui local în care se va practica prostituţia etc. - Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană – obţinerea de foloase patrimoniale de orice fel (bunuri, drepturi patrimoniale, avantaje patrimoniale etc) din practicarea prostituţiei de către o altă persoană decât făptuitorul. Infracțiune formală. Consumată din momentul săvârșirii acțiunii prejudiciabile în oricare din modalitățile sale : - Оn cazul оndemnului – din momentul îndemnului indiferent dacă pers a luat sau nu decizia - La determinare – din momentul în care victima a luat hotărârea, indiferent dacă a fost sau nu realizată - La înlesnire – se consumă dacă prin ajutorul acordat sa înlesnit practicarea - La tragerea de foloase – din momentul obțineri de către făptuitor chiar și o dată a foloaselor patrimoniale Latura subiectivă – intenție directă . de regulă motivul se exprimă în interes material. Semnul secundar: scopul infracțunii de proxenetism este scopul practicării prostituției de către victimă. Această infracțiune nu poate avea scopul exploatării sexuale a victimei (prin asta se diferențiază de traficul de ființe umane). Subiectul - pers fiz respo 16 ani. Pers juridică nu poate fi subiect al infracțiunii (dar de facto ar putea fi). Răspunderea se agravează conform lit d (2) art 220 dacă subiectul este persoana publică , cu funcție de răspundere, cu funcție de demnitate publică, pers publică străină sau funcționarul internațional ( a se vedea art. 123 și 123 1 ) -

1.3.Evaluați corectitudinea următoarei formulări din pct.5.3 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.37 din 22.11.2004 „Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii”: „Prin violenţa periculoasă pentru viaţă şi sănătatea fizică sau psihică a persoanei se înţelege vătămarea intenţionată gravă, medie ori uşoară, prevăzută de art.151 sau 152 CP RM ori de alin.(3) art.78 din Codul contravenţional”. Este icorectă această formulare,deoarece prin violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea fizică sau psihică a persoanei se înţelege, se are în vedere acel tip de influenţă soldată cu cu vătămarea medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori care deşi nu a cauzat astfel de urmări,comportă la momentul aplicării ei,datorită metodei de operare, un pericol real pentru victimă. Exemple de astfel de violenţă sunt:compresia gîtului cu mîinile sau un şnur, îmbrăcarea pe capul victimei a unei sacoşe de polietilenă,etc.

38

Furtul. Jaful 1. Relatați despre semnificația principiului „in dubio pro reo” în contextul calificării faptei conform lit.e) alin.(2) art.187 CP RM. Este important de mentionat ca pu a se stabili gradul de violenta –nepericuloasa sau periculoasa pu viata sau sanatatea cu care se ameninta , trebuie analizate cu atentir toate circumstantele celor savirsite. Cu toate acestea , in unele cazuri , amenintarea cu violenta , care insoteste sustragerea , poate avea un caracter nedeterminat . Pe motiv că uneori din acţiunile făptuitorul, în cazul sustragerii, nu pot duce la demonstrarea veridică a ameninţării cu violenţa, acest lucru va duce la calificarea nu conform art.188 CP, ci conform art.187 (2) CP, în virtutea principiului in dubio pro reo. Acest postulat latin semnifică faptul că toate îndoielile sau dubiile vor fi interpretate în favoarea bănuitului/învinuitului. Respectiv el este o emanaţie a prezumţiei nevinovăţiei, deoarece prezenţa unor dubii şi interpretarea lor echivocă poate duce la o acuzaţie şi condamnare nefondată. 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că art.179 CP RM reprezintă o parte (în sensul art.118 CP RM) față de lit.c) alin.(2) art.186 și lit.d) alin.(2) art.187 CP RM. In cadrul infractiunii de la art. 186 CPRM , Este necesar de a aborda problema privind oportunitatea calificarii suplimentare conform art. 179 (violarea de domiciliu.) in cazul in care sustragerea este savirsita prin patrundere in locuinta. De cele mai multe ori , in ipoteza evocata, este exclusa calificarea suplimentara in baza art. 179 CPRM . Aceasta intrucit vom fi in prezenta concurentei dintre parte si intreg .Totusi daca domiciliul violat apartine unei persoane iar faptuitorul savirseste sustragerea in raport cu o alta persoana , care la acel moment se afla in domiciliul primei persoane, atunci vom fi in prezenta concursului ditre infr-nea prevazuta la art. 179 si una din infr-le specificate la lit. C) alin 2 art. 186 , lit d) alin 2 art 187 sau lit d) al. 2 art. 188 CPRM. neglijarea faptului ca exista doua victime, dar nu ale unei singure infr-ni , ci ale unor inf-ni diferite, ar insemna inclacarea grava a principiului legalitatii. 3. 1.3Evaluați corectitudinea următoarei formulări din pct.10 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „Оn cazurile cвnd, оn scopul sustragerii bunurilor altei persoane, victimei i-au fost administrate împotriva voinţei ei ori prin înşelăciune substanţe cu efecte puternice, toxice sau euforizante periculoase pentru viaţă sau sănătate, cu intenţia de a aduce victima într-o stare de neputinţă, aceste acţiuni urmează a fi calificate ca tâlhărie. Dacă cu acelaşi scop în organismul victimei s-au introdus substanţe care nu prezintă pericol pentru viaţă ori sănătate, faptele, în dependenţă de consecinţe, urmează a fi calificate ca jaf, cu aplicarea violenţei”. Nu putem susţine asemenea explicaţii. În ipotezele descrise la alin.4 pct.10 al Hotărârii nr.23/2004, răspunderea nu poate fi aplicată nici conform lit.e) alin. (2) art.187 CP RM, nici art.188 CP RM. Considerăm inadmisibilă confundarea atacului, a violenţei sau a ameninţării cu violenţa, pe de o parte, cu punerea victimei în stare de neputinţă, pe de altă parte. În continuare, vom prezenta argumentele necesare. În dispoziţiile de la lit.e) alin.(2) art.187 şi art.188 CP RM,

39

influenţarea exercitată asupra victimei este desemnată, respectiv, prin sintagmele „aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe” şi „atacul... însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe”. După M.Florea, în general, noţiunea de „violenţă” se referă la un act agresiv care în desfăşurare îmbracă forma utilizării forţei, a constrângerii fizice, ea reprezentând una din formele majore de manifestare a agresivităţii. Are dreptate V.Manea când afirmă: „Atacul, care nu implică violenţa – fizică sau psihică – este un nonsens”.Viziuni asemănătoare sunt exprimate în doctrina penală rusă: „Introducerea în organismul victimei a substanţelor cu efecte puternice, toxice sau euforizante, care sunt periculoase pentru viaţă sau sănătate, în scopul aducerii victimei în stare de neputinţă şi al sustragerii bunurilor acesteia, nu formează conţinutul noţiunii de atac. Este greu de imaginat că o asemenea faptă ar putea fi comisă pe neaşteptate şi într-o manieră agresivă. Ea este săvârşită clandestin, pe calea înşelăciunii” Influenţarea ascunsă sau prin înşelăciune asupra organismului victimei nu poate reprezenta atacul în contextul tâlhăriei, chiar dacă preparatele chimice administrate victimei ar fi periculoase pentru viaţă sau sănătate. Din analiza pe care am efectuato supra, reiese că aducerea victimei în stare de neputinţă nu intră nici sub incidenţa sintagmei „aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe” în sensul lit.e) alin.(2) art.187 CP RM, nici sub incidenţa sintagmei „atacul ..., însoţit de violenţă periculoasă pentru via- ţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe” în sensul art.188 CP RM. În astfel de cazuri, nu există o persoană care este, după caz: supusă violenţei sau ameninţată (cerinţă definitorie pentru caracterizarea victimei în cazul infracţiunii prevăzute la lit.e) alin.(2) art.187 CP RM); agresată (cerinţă definitorie pentru caracterizarea victimei în cazul tâlhăriei). În astfel de situaţii, există o persoană adusă în stare de neputinţă.

40

Delapidarea averii străine 1.1.Definiți noțiunea „administratorul unei bănci”, utilizată în dispoziția alin.(21) art.191 CP RM. Prin administrator al bancii in sensul aln.(2’) art 191 CP RM este persona definita asfel confor legii institutiilor financiare din 21 iulie 1995. Prin administrator se intelege –membrul consiliului al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabil-sef, conducatorul filialei persoanei,precu si alte persoane investite prin lege sau statut sa-si asume obligatii de sinestatator sau impreuna cu altii in numele si in contul peroanei.Banca-institut financiara care accepta de la persoane fizice si juridice depozite sau ecchivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrum de plata si care utiliz aceste ijloace total sau partial pentru a acorda credite pe cont si risc propriu. Deducem ca administrator al bancii este fie membrul consiliului al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabil-sef, conducatorul filialei care accepta de la persoane fizice si juridice depozite sau ecchivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrum de plata si care utiliz aceste mijloace total sau partial pentru a acorda credite pe cont si risc propriu.In corespundere hotarirea BNM privind aprobarea regulamentului la xigentele fata de administratorii bancii nr.134 din 2010 administratori ai bancii sunt:1) membrii consiliului bancii;2)mebrii comisiei de cenzori ai bancii 3) presedintele vice-presedintele, contabil –se, licchidatorul, administratorul special, alte persoane. 1.2.Demonstrați dacă este corect a se afirma că, în ipoteza consemnată la lit.d) alin.(2) art.191 CP RM, obiectul juridic secundar nu are un caracter alternativ. Asa dar in ipoteza consemnata la litera d) aln.2 art 191 CP obiectul juridic secundar nu are un caracter alternativ. Pentru aplicarea raspunderii in baza acestei norme este indespensbil ca in plan secundar sa se aduca atingere atit relatiilor sociale cu privire la executarea corecta a atributiilor de administrare in privinta bunurilor incredintate cit si relatiile sociale cu privire la desfasurarea normala a activitatii de serviciu. In cazul in care nu se aduce atingere nici uneia din aceste valori va fi inaplicabil prevederea de la litd) alin.2 art 191CP.In ipoteza consemnata la lit d) aln 2 art 191 CP relatiile sociale cu privire la executarea corecta a atributiilor de administrare in privinta bunurilor incredintate alaturi de relatiile sociale cu privire la desfasurarea normala a activitatii de serviciu reprezinta cele doua valori( relatii sociale ) cu caracter cumulativ.Asadar in toate cazurile fara exceptie obiectul juridic secundar al infractiunilor prev la art 191 CP RM il foreaza relatiile sociale cu privire la executarea corecta a atributiilor de adfministrare in privinta bunurilor incredintate doar in ipoteza consenata la lit d) aln2 art 191 CP, obiectul juridic secundar al acestor infractiuni il constituie suplientar relatiile sociale cu privire la desfasurarea normala a ctivitatii de serviciu. 1.3.Evaluați corectitudinea următoarei formulări din pct.17 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „În cazul în care la sustragerea săvârşită de două sau mai multe persoane a participat cel puţin o persoană căreia i-au fost încredinţate bunurile, acţiunile tuturor vor fi încadrate în baza lit.b) alin.(2) art.191 CP RM, dacă proprietarului nu i-a fost cauzată o daună în proporţii mari”. Circumstanta analizata opereaza in oricare din urmatoarele trei ipoteze:1) savirsirea infractiunii in coautorat;2) savirsirea infractiunii de catre o persoana care intruneste semnele infractiunii impreuna cu alte persoane care nu intrunesc aceste semne. Participatia complexa atunci cind latura obiectiva este realizata de catre un singur autor nu poate fi considerata sustragere savirsita de doua sau ai multe persoane. Chiar daca de acest autor mai participa un organizator un instigator sau un complice acestia doar participa la savirsirea sustragerii deci nu o savirsesc. In dispozitiilelit b) aln2 art 191 CP nu este indicata cerinta ca infractiunea sa fie savirsita impreuna. De aceea comiterea unei fapte de catre o persoana care intruneste semnele subiectului infractiunii prin intermediul unei persoane care nu intruneste aceste sene ( exempl nu a atins virsta, iresponsab etc ) de asemenea intra sub incidenta circumstantei agravante de doua sau mai multe persoane. Este suficient ca macar una din persoanele care savirsesc sustragerea sa aiba semnele subiectului infr., astfel incit sa-i fie incriminata sustragerea savirsita de 2 sau m multe pers. Coruperea alegătorilor

41

1.1.Relatați despre victima infracțiunii prevăzute la art.1811 CP RM CP RM. Victima-orice partid, alianta politica ori candidat carora prin coruperea alegatorilor li s-a lezat dreptul de a fi ales prin diminuarea voturilor exprimate.Conform art 1 din Cod electoral concurenti electorali sunt:candidatii independenti inregistrati la CEC, partidele alte organizatii social –politice, blocurile electorale,peroana care candideaza la functia de primar sau consilier in consiliul local si care sunt inregistarte la CE Circumscriptie-in cazul alegerilor locale.Deci victima este concurentul electoral in sen art 1 CE.In cazul referendumului victima este initiatorul referendumului. Victima infractiunii este persoana care face parte din 2 categorii 1)electori 2)membri a organelor electorale Prin elector se intelege titularul dreptului electoral, adica al dreptului constitutional al cetateanului de a alege de a fi ales sau de a-si exprima prin vot atitutidean privind cele mai importante probleme ale statului si ale societatii in ansamblu Calitatea de elector o are alegatorul,concurentul electoral Alegatorul este cet. RM cu dreptul de a alege 18 ani Sau membru a comisiei electorale 1.2 Demonstrați dacă este corect a se afirma că infracțiunea specificată la art.1811 CP RM poate fi comisă după încheierea campaniei electorale. Consemnam, ca in conformitate cu art 1 CE campania electorala se considera perioada de activitate care se desfasoara cu scopul de ai determina pe alegatori sa-si exprime voturile pentru alegere unuia sau altui concurent electoral si care incepe pentru fiecare concurent electoral la data inregistrarii la CEC sau la consiliul Elector de circumscrip si se incheie la data excluderii concurentului electoral di alegeri sau la ziua votarii.Asadar infraactiunea prev la art 181’ poate fi savirsita atit pina la inceperea campaniei electorale cit si in timpul campaniei electorale. Totodata consideram ca infractiunea examinata nu poate fi savirsita dupa incheierea campaniei electorale.Aceasta o confirma forularea care vizeaza scopul infractiunii specificate”scopul determinarii alegatorului sa isi exercite drepturile sale electorale intr-un anumit mod in cadrul alegerilor parlamentare, locale si in cadrul referendumului. Odata ce alegatorul isi exercita drepturile sale electorale dispare posibilitaea comiterii infractiunii analizate. 1.3.Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale incriminării la art.181 1 CP RM a faptei de corupere a alegătorilor (incriminare operată prin Legea nr.245 din 29.03.2013). incriminarea faptei de corupere a alegatorilor trebuie privita nu doar ca obiectiv al strategiei nationale de prevenire si de combatere a coruptiei dar si ca expresie a amornizarii legislatiei Republicii Moldova cu legislatia comunitara. Coruperea alegatorului reprezinta o forma de abuz a participantului la procesul electoral de statutul pe care il detine. Aceasta forma de abuz reprezinta o premisa a coruptibilitatii viitorilor reprezntanti ai autoritatilor elective; cei care privesc votul alegatorului ca pe o marfa, odata alesi vor fi tentati sa-si vinda in mod ilegal atributiile sale unor persoane fizice sau juridice, unor grupuri sau organizatii criminale. Toate acestea vin sa demonstreze insemnatatea protejarii ordinii de drept prin intermediul art.181’ CP RM. Necesitatea contracarării fenomenului de corupere a alegătorilor, prin care fapt înţelegem cumpărarea de voturi, este o preocupare actuală pe plan internaţional. Precedente similare de incriminare a acestor fapte se regăsesc şi în legislaţia statelor vecine, cum ar fi Ungaria,Romвnia, Bulgaria. Astfel în 2010, a venit iniţiativa domnului I.Nastas de a incrimina această faptă penală şi în Codul penal al RM, ca o prerogativă a garantării unei competiţii electorale juste şi a unor alegeri

42

echitabile şi corecte. Ulterior pentru a fundamenta aplicabiliatea justă a acestui articol, în proiectul legii de modificare se aduce în discuţie necesitatea de a stabili concret, care bunuri utilizate în campania electorală sunt licite şi care vor forma obiectul material sau imaterial al componenţei date. Astfel autorii proiectul indică: că orice concurent electoral (in sensul art.1 Cod Electoral) are dreptul să folosească în campania electorală bunuri cu logo-ul partidului său,fără să fie sancţionat. Deoarece care este scopul campaniei electorale,anume de a convinge electoratul să aleagă anume acel partid/candidat. Acţiunile astfel întreprinse au fost supuse şi unui control din partea Comisiei Europene,care în raportul său către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene a subliniat:”au fost luate mai multe măsuri suplimentare pentru îmbunătăţirea cadrului legal în vederea alinierii legislaţiei naţionale la cerinţele europene...prin altele introducerea răspunderii penale pentru coruperea alegătorilor.” Astfel trebuie să privim incriminarea acestui fapt nu doar ca pe un punct al Strategiei naţionale de prevenţie şi Combatere a corupţiei, dar şi ca expresie a armonizării legislaţiei RM cu legislaţia comunitară. Consider astfel oportună incriminarea şi sancţionarea acestei infracţiuni ca element garant al unei democraţii funcţionale.

43

Escrocheria. Cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere 1. Relatați despre circumstanțele săvвrșirii infracțiunii, ca semn secundar al laturii obiective a infracțiunilor prevăzute la art.196 CP RM. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art 196 CPRM se constituie din: fapta prejudiciabilă (acțiune sau inacțiune), urmările prejudiciabile sub formă de daune materiale оn proporții mari, legătura de cauzalitatea dintre acestea, dar și circumstanțele săvвrșirii infracțiunii. Cele din urmă, au un caracter secundar, dar obligatoriu și presupun faptul că fapta prin care s-au cauzat daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere nu constituie o sustragere. Acesta e și criteriul de delimitare dintre infracțiunea prevăzută la art 196 i cea de la art. 190: acțiunea principală din cadrul infracțiunii de cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere nu poate presupune luarea din posesia victimei, deoarece altfel ar nimeri sub incidența art. 190 CPRM. Deci, circumstanțele săvârșirii infracțiunii prevăzute la art 196 se vor referi la modul fraudulos prin care făptuitorul se eschivează să transmită victimei bunurile care i se cuvin sau se folosește de aceste bunuri în detrimentul victimei. 2. Argumentaţi dacă bunurile imobile pot reprezenta sau nu obiectul material al infracțiunilor prevăzute la art.190 CP RM. Obiectul material al infracțiunii de escrocherie este reprezentat de bunurile care au o existență materială, fiind create prin munca omului, dispunând de valoare materială și un cost determinat, și care trebuie să fie bunuri mobile și străine pentru făptuitor. Nu poate fi concepută infracțiunea de escrocherie în privința unor bunuri imobile străine. În cazul dobândirii ilicite a acestora prin înșelăciune sau abuz de încredere urmează a fi aplicat art 196 CPRM. O explicație relevantă constă în faptul că în privința bunurilor mobile este posibilă sustragerea și deplasarea acestora departe de proprietarul originar, iar probarea dreptului de proprietate față de un bun mobil nu este mereu posibilă, sau nu există documentele relevante. În privința bunurilor imobile însă, nu poate fi comisă o infracțiune de escrocherie, deoarece infractorii ar avea nevoie să fie înscriși în registrul de stat al bunurilor imobile pentru a dobândi cu adevărat dreptul asupra acestora. Simpla sustragere a documentului de proprietate asupra unui bun imobil nu poate reprezenta inclusiv și dobândirea atributelor asupra acelui bun. Din aceste motive, va fi aplicabilă prevederea de la art 196 CPRM, în care una din modalitățile o constituie dobândirea ilicită a dreptului asupra bunurilor altuia, când făptuitorul exercită facultăţile pe care le are un subiect al unui drept real derivat (uzufructuar, superficiar, uzuar etc.), fără a avea acest drept. 3. Evaluați corectitudinea următoarei formulări din pct.15 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în

44

procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „Obiectul material al escrocheriei îl pot constitui bunurile, precum şi drepturile asupra acestora, dobândite în mod ilicit În doctrina penală există opinii controversate privind existența drepturilor asupra bunurilor ca și obiecte materiale ale infracțiunii de escrocherie. Unii doctrinari afirmă , de exemplu, că prin drept asupra bunurilor se au în vedere documentele ce certifică anumite drepturi, deci în acest caz, escrocheria se va considera consumată indiferent de faptul dacă făptuitorul a reușit să obțină și bunurile respective în mâna sa. În același timp, nu contează intrarea în posesia unui document, dar forța juridică pe care o conferă acest fapt: dacă a pierdut întradevăr proprietarul original posibilitatea reală de a-și exercita drepturile asupra bunului său. Оn general, sintagma de drepturile asupra bunurilor este complexă și lasă loc de interpretări, ceea ce face dificilă evaluarea acesteia în raport cu infracțiunea prevăzută la art.190. Conform codului civil, la categoria de bunuri sunt asimilate și drepturile patrimoniale, însă acesta este sensul larg la categoriei de bun, iar Codul Penal are în vedere bunul în sens restrâns. Mai mult, tot conform Codului Civil actul juridic este lovit de nulitate dacă încheierea acestuia a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia dintre părți. Având în vedere faptul că în cazul escrocheriei victima transmite de bună voie bunul său, fiind dusă în eroare de cealaltă parte, suntem în prezența vicleniei, deci un asemenea act va fi nul de drept. Astfel, consider că nu pot constitui obiect (i)material al infracțiunii drepturile asupra bunurilor. Se pare că legiuitorul nu s-a expus clar în dispozitivul art. 190, dar în același timp a fost mai explicit la art. 189 – șantajul, unde se face clar distincția între bun și drept asupra bunului. Consider că o astfel de specificație ar fi necesară și la art. 190 pentru a asigura unitatea interpretării și aplicării în practică. Între timp, ar fi mai sigură aplicarea art. 196 în caz de dobîndire ilicită a drepturilor asupra bunurilor

45

Tortura, tratamentul inuman sau degradant 1.1.Relatați despre subiectul infracțiunilor prevăzute la art.1661 CP RM. Subiectul infracţiunii prevazute la al.1 art.1661 este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vîrsta de 16 ani. În afară de aceasta,subiectul infracţiunii în cauză trebuie să aibă una din următoarele calităţi speciale: - Persoană publică - Persoane ,care de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice - Oricare altă persoană care acţionează cu tiltu oficial - Oricare altă persoană care acţionează cu consimţămîntul tacit sau expres al unei persoane care acţionează cu tiltu oficial Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public. Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice (se va agrava în cazul lit.e,al.2.art.1661). în acest caz înţelegem următorii subiecţi: - Persoană al cărei mode de numire sau de alegere este reglementat de Constitutia RM sau care este învestit în funcţie,prin numire sau prin alegere de către Parlament,Preşedintele RM sau guvern,în condiţiile legii - Persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale Orice persoană cu funcţie de răspundere este o persoană publică,dar nu şi viceversa. În cazul persoanei,care de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice,se are în vedere acel subiect care exercită atribuţiile unei autorităţi publice,deşi nu a fost învestită în condiţiile legii, în numele statului, cu împuterniciri legale a înfăptui acţiuni care comportă consecinţe juridice pentru toţi sau pentru majoritatea cetăţenilor,acţiunile sale nefiind limitate în cadrul unui anumit departament,sistem,etc. - Oricare altă persoană care acţionează cu tiltu oficial-nu este neapărat o persoană publică, însă acţionează cu titlu oficial (de exemplu funcţionarul internaţional) - Oricare altă persoană care acţionează cu consimţămîntul tacit sau expres al unei persoane care acţionează cu tiltu oficial Noţiunea de consimţămînt: Articolul 199. Consimţămîntul (1) Consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic.

1.2.Determinați deosebirile dintre infracțiunile specificate la alin.(1) și (3) art.1661 CP RM.

46

Al.1

Al.3

Obiectul juridic special cu caracter multiplu : -principal :relatiile sociale cu privire la demnitatea persoanei -secundar : relatiile sociale cu privire la integritatea fizică sau psihică a persoanei,apărate contra tratamentului inuman ori degradant

Obiectul juridic special cu caracter multiplu : -principal :relatiile sociale cu privire la demnitatea persoanei -secundar : relatiile sociale cu privire la integritatea fizică sau psihică a persoanei,apărate contra torturii

Obiect material :corpul persoanei,în cazul Obiect material :corpul persoanei,în cazul influenţării nemjlocite influenţării nemjlocite Victima :persoana reţinută, percheziţionată,adusă forţat,supusă unor măsuri de siguranţă,supusă tratamentului psihic,supusă acţiunilor mijloacelor speciale,aflată sub arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate.

Victima :persoana reţinută, percheziţionată,adusă forţat,supusă unor măsuri de siguranţă,supusă tratamentului psihic,supusă acţiunilor mijloacelor speciale,aflată sub arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate. Victimă mai poate fi atît persoana efectiv torturată,cît şi persoana supusă unei constrîngeri prin faptul că efectiv torturată o altă persoană.

Latura obiectivă : Latura obiectivă: - Fapta prejudiciabilă exprimată în - Fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea sau inacţiunea de cauzare a acţiunea sau inacţiunea de cauzare a unei dureri sau a suferinţei fizice ori unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament psihice puternice inuman sau degradant - Urmările prejudiciabile constînd în - Urmările prejudiciabile constînd în durerea sau suferinţa fizică ori durerea sau suferinţa fizică ori psihică psihică - Legătura cauzală

47

Legătura cauzală Infracţiunea materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinţei fizice sau psihice. Latura subiectivă-intenţie directă sau indirectă Motive generale : interesul material,năzuinţa de de autoafirmare,etc. Subiectul infracţiunii :persoana fizică responsabilă,care la momentul comiterii faptei a implinit virsta de 16 ani. Calităţi speciale : - Persoană publică - Persoane ,care de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice - Oricare altă persoană care acţionează cu tiltu oficial - Oricare altă persoană care acţionează cu consimţămоntul tacit sau expres al unei persoane care acţionează cu tiltu oficial

Infracţiunea materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinţei fizice sau psihice. Latura subiectivă-intenţie directă Subiectul infracţiunii :persoana fizică responsabilă,care la momentul comiterii faptei a implinit virsta de 16 ani. Calităţi speciale : - Persoană publică - Persoane ,care de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice - Oricare altă persoană care acţionează cu tiltu oficial - Oricare altă persoană care acţionează cu consimţămоntul tacit sau expres al unei persoane care acţionează cu tiltu oficial

tratament degradant – fapte care creează victimei sentimentul de fobie (teamă), de nelinişte, de inferioritate, de natură de a o umili sau оnjosi şi eventual, de a-i оnfrоnge astfel rezistenţa fizică şi/sau psihică, săvоrşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămоntul expres ori tacit al unei asemenea persoane; tratament inuman – fapte care cauzează victimei leziuni (prejudiciu corporal efectiv) sau suferinţe fizice sau psihice, susceptibile de a produce intense tulburări psihice, săvоrşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămоntul expres ori tacit al unei asemenea persoane; tortură – orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cоnd o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămоntul expres sau tacit al unei asemenea persoane; 1.3.Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale stabilirii (prin Legea nr.252 din 08.11.2012) la art.1661 CP RM a răspunderii pentru faptele de tortură, de tratament inuman sau degradant. Incriminarea răspunderii pentru faptele de tortură sau tratament inuman sau degradant nu sunt o novaţie pentru sistemul legislativ penal autohton, dat fiind faptul anterior această componenţa, era plasată la art.3091 „Tortura”. Conform modificărilor operate prin Legea de modificare a actelor legislative din 08.11.2012, articolul anterior a fost abrogat şi s-a introdus art.1661 CP RM. Oportunitatea acestei modificări a apărut din necesitatea strigentă de a îndeplini

48

angajamentele asumate de Republica Moldova pe plan internaţional. Astfel potrivit art.5 din Declaraţia Universală a drepturilor omului, „nimeni nu va fi supus la tortură,nici la pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante”. Statul este responsabil de aplicarea obligațiilor naționale și internaționale referitoare la respectarea drepturilor omului prin intermediul diferitor organe de exercitare a puterii, inclusiv a celei judiciare. Pentru aceasta în Republica Moldova au fost create, la nivel național, mai multe instituții specializate. Parlamentul însuși dispune de o comisie pentru apărarea drepturilor omului și pentru relații interetnice. Prevenirea torturii și a tratamentelor inumane este în principal misiunea a două instituții: - Biroul Procurorului General care trebuie să vegheze la aplicarea legii în centrele de arest preventiv și în închisorile aflate sub autoritatea poliției și a ministerului justiției, în special prin urmăriri judiciare - Centrul pentru Drepturile Omului (CpDOM) sau Ombudsman-ul, institut național independent al cărui mandat este promovarea și apărarea drepturilor omului, însărcinat să examineze plângerile persoanelor, să efectueze vizite de anchetă în instituții, să propună amendamente legislative, să comunice public concluziile și să emită recomandări pentru autoritățile publice.

49

Violul. Acțiuni violente cu caracter sexual 1. Identificați exemple de complicitate anterioară / concomitentă la infracțiunea prevăzută la art.172 CP RM CP RM. Complicitatea la viol anterioară poate fi: -cînd complicele atrage victima într-un loc dinainte convenit cu autorul violului,comod pentru săvîrşirea acestei fapte ; -pune la dispoziţia auorului mijlocul său de transport ori locuinţa sa în vederea faptei ;-aduce victima în stare de imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,ca ulterior autorul să folosească această situaţie în favoarea sa ; -întreţine cu victima un raport sexual benevol.prin aceasta creînd condiţii pentru comiterea violului de către autorul infracţiunii. Complicele anterior la viol: a ademenit victima într-un loc dinainte convenit, comod pentru săvîrşirea infracţiunii; a pus la dispoziţie mijlocul său de transport, în scopul săvîrşirii infracţiunii; a pregătit mijloacele necesare aducerii victimei în starea de imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, a săvîrşit cu victima un raport sexual, creînd imediat condiţiile pentru comiterea violului de către alte persoane, cu care a intrat în înţelegere prealabilă etc. Complicitatea concomitentă: complicele îşi aduce contribuţia în cursul executării faptei. Exemple: dezbracă victima, ii schimba poziţia, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Trebuie considerat complice la infracţiunea, prevăzută la art.171 CP RM, acea persoană care numai a creat starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, fără a profita ulterior de starea în cauză, ajutînd însă, prin contribuţia sa, pe cel care realizează raportul sexual, să profite de starea pe care a creat-o complicele". 2. Argumentaţi dacă lipsa consimţământului victimei este suficientă pentru a se atesta constrângerea fizică sau psihică exercitată în contextul infracțiunilor prevăzute la art.171 sau 172 CP RM. Constrîngerea fizică reprezintă folosirea forţei fizice asupra persoanei pentru a înfrînge rezistenţa fizică a acesteia şi pentru a face astfel posibil raportul sexual (lovirea victimei, imobilizarea braţelor şi a întregului corp, legarea etc.) Rezistenţa victimei nu este o condiţie esenţială şi nu prezintă importanţă decît ca expresie a refuzului ei categoric de a consimţi un raport sexual. Constrîngerea psihică reprezintă ameninţarea persoanei cu un pericol grav pentru ea sau pentru o altă persoană, în astfel de condiţii încît să-i inspire temerea serioasă că acel pericol nu va putea fi înlăturat decît prin cedarea în faţa ameninţării. Acţiunile persoanei, prin care a obţinut consimţămîntul victimei (femeii) la un raport sexual sau la satisfacerea poftei sexuale în forme perverse prin înşelăciune sau abuz de încredere (de exemplu: promisiunea mincinoasă de căsătorie) nu pot fi considerate ca infracţiune împotriva libertăţii sau inviolabilităţii sexuale a acesteia. Ceea ce contează în ipoteza constrîngerii fizice şi constrîngerii psihice, exercitate asupra victimei, este că raportul sexual, homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse se realizează fără consimţămîntul victimei. Nu este important dacă rezistenţa victimei a fost sau nu uşor înfrîntă. Constrîngere va exista chiar şi atunci cînd, dîndu-şi seama că în condiţiile create orice rezistenţă ar fi inutilă şi chiar periculoasă pentru viaţa sau sănătatea ei, victima nu opune nici o rezistenţă făptuitorului. În acelaşi timp, în cazul în care victima nu opune rezistenţă, din conduita ei trebuie să rezulte refuzul categoric de a realiza raportul sexual, homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse. Lipsa consimtamântului se poate realiza în doua modalitati: una care îmbraca forma constrângerii, care la rândul ei poate fi de natura fizica sau psihica, si o a doua modalitate care presupune profitarea faptuitorului de neputinta victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Constrângerea fizica trebuie sa fie efectiva iar nu aparenta. Ea presupune întrebuintarea unor acte de violenta si nu numai, poate fi vorba de orice alt fel de acte care presupun forta fizica care

50

trebuie sa paralizeze total sau partial rezistenta victimei. 3. Estimaţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din pct.15 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.17 din 07.11.2005 „Despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală”: „Dacă în timpul violului sau al acţiunilor violente cu caracter sexual victimei i-a fost cauzată vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate prin concurs de infracţiuni în baza art.151 şi, respectiv, 171 sau 172 CP RM”. În pct.15 al Hotărârii Plenului nr.17/2005 sunt supuse interpretării circumstanţele agravante stabilite la lit.d)-f) alin.(3) art.171 /lit.c)-e) alin.(3) art.172 C.pen. RM. Se are în vedere ipotezele când violul sau acţiunile violente cu caracter sexual: - au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; - au provocat din imprudenţă decesul victimei; - au provocat alte urmări grave. Se absoarbe vătămare , la constringerea fizică se absoarbe orice tip de vătămare , în afară de omor. In ipoteza analizata faptuitorul aplica, la prima etapa, constringerea fizica (concretizata in vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii), astfel incit, la cea de-a doua etapa, sa devina posibila realizarea raportului sexual ( nu a violului in ansamblu). Asadar, constringerea fizica se aplica o singura data. Aceasta insa nu este reflectata in cazul aplicarii prin concurs, conf. Art.171 si art.151 CP RM. Din aceasta calificare reiese ca faptuitorul va fi tras de doua ori la raspundere penala pt aceeasi constringere fizica. Adica, va fi supraevaluat pericolul social al celor savirsite. In mod regretabil, l.p. in vigoare nu ofera nici o posibilitate ca raportul sexual, realizat datorita si in legatura cu cauzarea in prealabil a vatamarii intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii sa fie calificat fara ca pericolul social al celor comise sa fie subevaluat sau supraevaluat. De aceea, as propune o alternativa, care este favorabila faptuitorului> aplicarea doar a art.171, fara invocarea art.151 CP RM. Brinza: Nici soluţia dată, nici oricare altă soluţie, pe care ne-ar pune-o la dispoziţie legea penală în vigoare, nu poate fi una perfectă. Or, soluţia, pe care ne-o sugerează instanţa supremă, are ca efect tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeaşi constrângere fizică. De aceea, alegem o alternativă, care, deşi nu este nici ea perfectă, este favorabilă făptuitorului: aplicarea doar a art.171 sau 172 C.pen. RM, fără invocarea art.151 C.pen. RM. Cu această ocazie, precizăm că noţiunea "alte urmări grave" (lit.f) alin.(3) art.171/lit.e) alin.(3) art.172 C.pen. RM) nu cuprinde ipoteza vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În caz contrar s-ar echivala, după gradul de pericol social, vătămarea intenţionată gravă cu vătămarea gravă săvârşită din imprudenţă. Fiind dezvoltată, această idee ar putea duce la concluzii şi mai absurde: că noţiunea "alte urmări grave", specificată la art.171 sau 172 C.pen. RM, cuprinde şi cazul omorului intenţionat. Şi atunci nu mai e decât un pas până la soluţia ineptă, care de-a lungul anilor le este recomandată instanţelor judecătoreşti în pct.17 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, "Cu privire la practica judiciară în cazurile despre omorul premeditat", nr.9 din 15.11.19932: a califica omorul însoţit de viol atât conform normei care stabileşte răspunderea pentru omorul însoţit de viol, cât şi conform normei care stabileşte răspunderea pentru violul ce a avut urmări (extrem de) grave. Soluţia este ineptă, pentru că făptuitorul a cauzat moartea o singură dată, iar din calificare reiese că el ar fi cauzat-o de două ori. În consecinţă, venim cu recomandarea ca în proiectul noii hotărâri explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, dedicate practicii judiciare în cauzele penale

51

referitoare la infracţiunile privind viaţa sexuală, să fie formulată următoarea explicaţie: "Se aplică doar art.171 sau 172 C.pen. RM, fără invocarea art.151 C.pen. RM, în cazul în care, în timpul violului sau al acţiunilor violente cu caracter sexual, victimei i-a fost cauzată vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii". Această explicaţie ar trebui privită ca un substituent de felul său al explicaţiei din pct.15 al Hotărârii Plenului nr.17/2005: "Dacă în timpul violului sau al acţiunilor violente cu caracter sexual victimei i-a fost cauzată vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate prin concurs de infracţiuni, în baza art.151 şi, respectiv, 171 sau 172 C.pen. RM". Tot Brinza: Soluţia, pe care ne-o sugerează instanţa supremă, are ca efect tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeaşi constrângere fizică. De aceea, alegem o alternativă, care, deşi nu este nici ea perfectă, este favorabilă făptuitorului: aplicarea doaraart.171 sau 172 C.pen.RM, fără invocarea art.151 C.pen.RM. Cu această ocazie, precizăm că noţiunea "alte urmări grave" (lit.f) alin.(3) art.171/Iit.e) alin.(3) art.172 CPRM) nu cuprinde ipoteza vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În caz contrar s-ar echivala, după gradul de pericol social, vătămarea intenţionată gravă cu vătămarea gravă săvârşită din imprudenţă. Fiind dezvoltată, această idee ar putea duce la concluzii şi mai absurde: că noţiunea "alte urmări grave", specificată la art.171 sau 172 C.pen.RM, cuprinde şi cazul omorului intenţionat.

52

Răpirea mijlocului de transport 2.1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de răpire a mijlocului de transport. 2.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport. 2.3. Argumentaţi oportunitatea plasării normei cu privire la răpirea mijlocului de transport fie în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal. Rezolvare 2.1 Momentul de consumare a infractiunii de rapire a mijlocului de transport- este o infrcatiune formala si se considera consumata din momentul deplasarii si ca efect al schimbarii localizarii mijlocului de transport, rapirea mijlocului de transport trebuie considerata consumata si din momentul inceperii constringerii victimei (fortarea victimei sa conduca mijlocul de transport schimbind itinerarul initial, modificat desigur de catre faptuitor, infractor). 2.2 Vom califica ca tentativa la infractiunea prevazuta la art.192’, deoarece se presupune ca actiunile faptuitorului sunt nemijlocit indreptate spre a intra in posesia bunurilor straine si din acest considerent ameninta victima cu rapirea mijlocului de transport. Si nu ca persoana are intentia directa de a rapi mijlocul de transport. Consider ca va fi concurs de infractiune si anume art 192 cu indicile (1) in concurs cu infractiunea de santaj art 189., deoarece se presupune ca o data ce fapuitorul va intra in posesia bunurilor straine se presupune ca va restitui victimei mijlocul de transport. 2.3 Este oportuna plasarea normei cu privire la rapirea mijlocului de transport in infractiunui contra patrimoniului deoarece se considera ca mijlocul de transport este bunul mobil care se afla in proprietate si in patrimoniul unei persoane concrete, pe care aceasta il administreaza dupa bunul sau plac si care poate fi subiect a infractiunuii in cazul in care faptuitorul are intentia directa de intra in posesia bunului proprietate a unei alte persoane. Rapirea mijlocului de transport nu este prevazuta ca infractiune in capitoulu XII, infractiuni in domeniul transportului, deoarece acest capitol are la baza infractiuni care sunt insashi comise cu mijlocul de transport cum ar fi (accidente, parasirea locului accidentului, incalcarea regulilor de circulatie, punerea in exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice, etc.) Speța Subiectul III: La data de 22.10.2005, conducînd automobilul pe traseul Chişinău-Chetrosu, P.M. a ieşit pe contrasens. Ca urmare, s-a tamponat de un camion „ZIL”, condus de P.I. În rezultatul ciocnirii, P.I. a suferit o vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. G.A. şi P.A., pasageri în automobilul condus de P.M., au suferit vătămări grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii, în urma cărora ambii au decedat. Calificaţi cele săvîrşite de P.M. Argumentaţi răspunsul. Cele savirsite de P. M, vor fi calificate in conformitate cu art 264 alin.(5) care prevede: incalcare regulilor de securitate a circulatie de catre persoana care conduce mijlocul de transport( in cazul nostru P. M a iesit pe contrasens) actiune care a provocat decesul a doua sau mai multe persoane. (in cazul nostru pasagerii G.A si P. A.) si art 264 alin (1), pentru P.I care sa ales cu vatamare usoara a integritatii corporale in urma inpactului.

53

Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vîrsta de 16 ani. ........................................ 1 1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.174 CP RM. (3 puncte) ......................................................................................................................................... 1 1.2.Argumentaţi dacă este sau nu art.174 CP RM unica soluţie de calificare în cazul raportului sexual săvîrşit asupra persoanei care nu a atins vîrsta de 16 ani, cu consimţămîntul acesteia. ....................................................................................................................................... 1 1.3.Argumentaţi dacă a fost sau nu conformă scopului legii penale eliminarea din art.174 CP RM a cuvintelor „precum şi alte acţiuni cu caracter sexual”. ................................................... 2 Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ................................... 3 1. Reproduceţi cinci exemple de vătămări grave periculoase pentru viaţă. ............................. 3 2. Demonstraţi lipsa de necesitate în calificarea suplimentară conform art.309/1 „Tortura” din Codul penal, în cazul vătămării intenţionate grave săvîrşite prin tortură (lit.e) alin.2 art.151 CP RM ). ......................................................................................................................... 3 3. 1.3Argumentaţi dacă este sau nu oportună menţinerea circumstanţei agravante „repetat” care a fost prevăzută la (lit.a) alin.(3) art.151 CP RM). ............................................................. 4 Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ................................... 6 1. Relatați despre implicațiile juridico-penale ale pierderii capacităţii profesionale de muncă. 6 2. Argumentaţi dacă intră sub incidenţa noţiunii „pierderea unui organ” (în sensul alin.(1) art.151 CP RM), lezarea unui organ nefuncţional, când ulterior se impune (din considerente medicale) extirparea acestuia. ..................................................................................................... 6 3. Estimați dacă este sau nu oportună modificarea legii penale și a legii contravenționale într-o asemenea manieră, încât gravitatea bolii psihice cauzate victimei să fie corespunzătoare cu gravitatea vătămărilor specificate la art.151 sau 152 CP RM ori la art.78 din Codul contravenţional. ........................................................................................................................... 6 Provocarea ilegală a avortului .................................................................................................... 7 1. Determinaţi condiţiile în care persoana, care are studii medicale superioare speciale, poate fi trasă la răspundere conform art.159 CP RM. .......................................................................... 7 2. Determinaţi trei deosebiri dintre infracţiunea de provocare ilegală a avortului şi vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condus la întreruperea sarcinii. 7 3. Decideţi asupra oportunităţii prevederii răspunderii penale pentru fapta femeii care-şi provoacă avortul.? De concretizat singură ei sau prin intermediul cuiva................................... 7 Escrocheria.................................................................................................................................... 8 1.1.Identificaţi circumstanţele care demonstrează intenţia de sustragere în cazul escrocheriei. 8 1.2.Argumentaţi că înşelăciunea şi abuzul de încredere sunt anume acţiuni adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie, dar nu metode ale sustragerii. ........................................... 8 1.3.Argumentaţi dacă este sau nu corectă expresia „extorcare prin înşelăciune”, utilizată uneori în mass-media. ................................................................................................................. 8 Hărţuirea sexuală ......................................................................................................................... 9 Violul ............................................................................................................................................ 10 1. Descrieţi corelativ trăsăturile subiectului şi victimei infracţiunii de viol (art.171 CP RM). (3 puncte) .................................................................................................................................. 10 1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul omorului însoţit de viol. ..... 10 1.3. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.17 din 7.11.2005.................................. 10 Încălcarea regulilor de protecţie a muncii ............................................................................... 11 1. Identificaţi toate categoriile de victime ale infracţiunii de încălcare a regulilor de protecţie a muncii (art.183 CP RM). (3 puncte) ...................................................................................... 11 1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul în care încălcarea regulilor de protecţie a muncii a provocat din imprudenţă decesul victimei: .............................................. 11 1.3. Decideţi dacă se încalcă sau nu vreun principiu al dreptului penal, luînd în consideraţie prezenţa în art.183 CP RM a sintagmei „alte urmări grave”. (7 puncte)................................. 11 Violarea de domiciliu ................................................................................................................. 12 1. Identificaţi cazurile cînd pătrunderea sau rămînerea în domiciliul unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, nu este considerată ilegală. (3 puncte) ............................................. 12

54

1.2 Determinaţi şapte deosebiri dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi furtul săvîrşit prin pătrundere în locuinţă. (5 puncte ....................................................................................... 12 1.3Argumentaţi dacă este oportun ca răspunderea pentru percheziţiile şi cercetările ilegale să fie prevăzută în art.179 CP RM, sau în Capitolul XIV „Infracţiuni contra justiţiei” din Partea Specială a Codului penal. (7 puncte) ........................................................................................ 12 Violarea de domiciliu ................................................................................................................. 13 1. Identificați condițiile în a căror prezență interesul material poate apare ca motiv al infracțiunii de violare de domiciliu........................................................................................... 13 2. Stabiliți deosebirile dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi furtul săvârşit prin pătrundere în locuinţă ............................................................................................................... 13 3. Estimaţi care ar fi efectele pozitive și/sau cele negative ale unei eventuale eliminări din dispoziţia de la alin.(1) art.179 CP RM a cuvintelor „sau în reşedinţa”. ................................. 13 Răpirea mijlocului de transport................................................................................................ 15 1.1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de răpire a mijlocului de transport (art.1921 CP RM). (3 puncte) .................................................................................................... 15 1.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport. (5 puncte)......... 15 1.3Decideţi asupra oportunităţii plasării normei cu privire la răpirea mijlocului de transport fie în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal. (7 puncte..................................... 15 Răpirea mijlocului de transport................................................................................................ 16 1. Identificați momentul de consumare a răpirii mijlocului de transport, săvârşite prin1 pătrundere în garaj, în alte încăperi sau spaţii îngrădite ori păzite (lit.c) alin.(2) art.192 CP RM). .......................................................................................................................................... 16 2. Argumentaţi dacă infracțiunea prevăzută la art.1921 CP RM este o infracțiune continuă sau nu. ....................................................................................................................................... 16 3. Evaluați dacă norma cu privire la răpirea mijlocului de transport ar trebui să fie plasată în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor” sau ar trebui să rămână în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Coduluipenal. .................................. 17 Şantajul ........................................................................................................................................ 18 1.1. Reproduceţi un exemplu cînd şantajul este săvîrşit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor (lit.e) alin.(2) art.189 CP RM ). (3 puncte) ............................................................... 18 1.2. Argumentaţi dacă şantajul poate sau nu poate fi inclus în rîndul infracţiunilor săvîrşite prin sustragere. (5 puncte)......................................................................................................... 18 1.3Decideţi dacă este sau nu oportună utilizarea termenului „şantaj” cu înţelesuri diferite în art.173 şi 189 CP RM. (7 puncte .............................................................................................. 18 Tîlhăria ........................................................................................................................................ 19 1.1. Identificaţi soluţia de calificare atunci cînd, în cadrul tîlhăriei, vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii provoacă din imprudenţă decesul victimei. (3 puncte) ....................................................................................................................................... 19 2. Argumentaţi de ce realizarea scopului de sustragere nu influenţează asupra calificării infracţiunii de tîlhărie. (5 puncte) ............................................................................................. 19 3. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004................................. 19 Tâlhăria ....................................................................................................................................... 20 1. Stabiliți conținutul noțiunii „atac”, utilizate la art.188 CP RM. ......................................... 20 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că scopul acaparator reprezintă scopul infracțiunilor prevăzute la art.188 CP RM. .............................................................................. 20 3. pct.9 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 .................... 20 Furtul ........................................................................................................................................... 21 1.1. Relataţi despre toate ipotezele de calificare cînd făptuitorul este surprins în procesul săvîrşirii furtului. (3 puncte) ..................................................................................................... 21 1.2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de furt (art.186 CP RM) şi infracţiunea de jaf (art.187 CP RM). (5 puncte) ................................................................................................ 21 1.3. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004................................ 21 Traficul de fiinţe umane ............................................................................................................ 22 1. Reproduceţi definiţia noţiunii „dependenţa fizică”, specificată la lit.g) alin.(2) art.165 CP RM. (3 puncte) .......................................................................................................................... 22

55

2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de trafic de fiinţe umane (art.165 CP RM) şi infracţiunea de trafic de copii (art.206 CP RM). (5 puncte) ................................................. 22 3. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.37 din 22.11.2004................................. 22 Răpirea unei persoane. Răpirea minorului de către rudele apropiate ................................. 23 1.1. Identificați normele care, în sensul art.118 CP RM, reprezintă un întreg în raport cu art.164 CP RM, care reprezintă partea...................................................................................... 23 1.2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că răpirea unui minor, care este nepot în raport cu făptuitorul, trebuie calificată conform lit.c) alin.(2) art.164 CP RM. .................................. 23 1.3. Evaluaţi dacă a fost sau nu oportună incriminarea faptei de răpire a minorului de către rudele apropiate (incriminare operată prin Legea nr.277 din 18.12.2008). .......................... 23 Munca forțată ............................................................................................................................. 24 1.1. Identificați înțelesul noțiunii „capacitatea de muncă a unui copil”, utilizate în dispoziția de la lit.b) alin.(2) art.168 CP RM. ........................................................................................... 24 1.2. Demonstrați dacă este corect a1 se afirma că munca forțată constituie obiectul imaterial al infracțiunii specificate la art.165 CP RM. .......................................................................... 24 1.3. Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale amendamentelor operate în dispoziția art.168 CP RM prin Legea nr.270 din 07.11.2013................................................... 24 Trаficul de copii. Scoаtereа ilegаlă а copiilor din1 ţаră ........................................................... 26 1.1 Relаtаţi despre ipotezele specificаte lа lit. e ) аlin.(3) аrt.206 CP RM. e1) săvîrşite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului; .......................................................................................................... 26 2. Stаbiliți deosebirile dintre infrаcțiunile prevăzute lа аrt.206 și 207 CP RM. .................... 26 3. Estimаţi cаre sunt efectele pozitive și/sаu cele negаtive аle аmendаmentelor operаte în dispozițiа аrt.206 CP RM prin Legeа nr.270 din 07.11.2013. (7 puncte) ................................ 27 Pruncucidereа ............................................................................................................................. 28 1. Identificаţi soluţiа de cаlificаre în cаzul în cаre lipsireа de viаță а copilului nou-născut este săvârșită de către mаmа аcestuiа împreună cu аlte persoаne. ........................................... 28 2. Аrgumentаți dаcă există concurență sаu nu între аrt.147 și lit.c) аlin.(3) аrt.2011 CP RM. 28 3. pct.7 аl Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.11 din 24.12.2012. ................... 28 Omorul intenţionat ..................................................................................................................... 29 1. Relatați despre variantele de interpretare a noţiunii „comandă”, utilizate în dispoziţia de la lit.p) alin.(2) art.145 CP RM. .................................................................................................... 29 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că cel, care este atacat în ambuscadă sau de la spate, se află în stare de neputință în sensul lit.e) alin.(2) art.145 CP RM. .............................. 29 3. Etimaţi care ar fi efectele pozitive și/sau cele negative ale unei eventuale excluderi din dispoziţia alin.(2) art.145 CP RM a prevederii de la lit.o): „omorul săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1)”. ............................ 29 Omorul intenţionat ..................................................................................................................... 32 1. Relataţi despre cazurile când cele săvârşite reprezintă tentativa la infracţiunea prevăzută la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM. .................................................................................................... 32 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că aplicarea răspunderii conform lit.f) alin.(2) art.145 CP RM nu exclude reținerea la calificare a agravantei consemnate la lit.k) alin.(2) art.145 CP RM. ......................................................................................................................... 32 3. Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale excluderii din dispoziţia alin.(2) art.145 CP RM a prevederii de la lit.c) alin.(2): „omorul săvârşit cu intenții huliganice” (excludere operată prin Legea nr.277 din 18.12.2008). ........................................ 33 Traficul de fiinţe umane. Proxenetismul .................................................................................. 35 1.1. Relatați despre calitățile speciale ale subiectului infracțiunilor prevăzute la lit.e) alin.(2) art.165 și lit.d) alin.(2) art.220 CP RM. .................................................................................... 35 1.2.Determinaţi deosebirile dintre infracţiunile prevăzute la art.165 și 220 CP RM. .............. 35 1.3. pct.5.3 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.37 din 22.11.2004 ................ 37 Furtul. Jaful ................................................................................................................................ 38 1. Relatați despre semnificația principiului „in dubio pro reo” în contextul calificării faptei conform lit.e) alin.(2) art.187 CP RM. ..................................................................................... 38 2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că art.179 CP RM reprezintă o parte (în sensul art.118 CP RM) față de lit.c) alin.(2) art.186 și lit.d) alin.(2) art.187 CP RM. ........................ 38

56

3. pct.10 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 .................. 38 Delapidarea averii străine ......................................................................................................... 40 1.1.Definiți noțiunea „administratorul unei bănci”, utilizată în dispoziția alin.(2 1) art.191 CP RM. ........................................................................................................................................... 40 1.2.Demonstrați dacă este corect a se afirma că, în ipoteza consemnată la lit.d) alin.(2) art.191 CP RM, obiectul juridic secundar nu are un caracter alternativ. .............................................. 40 1.3.Evaluați corectitudinea următoarei formulări din pct.17 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „În cazul în care la sustragerea săvârşită de două sau mai multe persoane a participat cel puţin o persoană căreia i-au fost încredinţate bunurile, acţiunile tuturor vor fi încadrate în baza lit.b) alin.(2) art.191 CP RM, dacă proprietarului nu i-a fost cauzată o daună în proporţii mari”. ........................................................................................... 40 Coruperea alegătorilor .............................................................................................................. 40 1.1.Relatați despre victima infracțiunii prevăzute la art.1811 CP RM CP RM. ....................... 41 1.2 Demonstrați dacă este corect a se afirma că infracțiunea specificată la art.1811 CP RM poate fi comisă după încheierea campaniei electorale. ............................................................. 41 1.3.Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale incriminării la art.1811 CP RM a faptei de corupere a alegătorilor (incriminare operată prin Legea nr.245 din 29.03.2013). . 41 Escrocheria. Cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere .......... 43 1. Relatați despre circumstanțele săvвrșirii infracțiunii, ca semn secundar al laturii obiective a infracțiunilor prevăzute la art.196 CP RM. ............................................................................ 43 2. Argumentaţi dacă bunurile imobile pot reprezenta sau nu obiectul material al infracțiunilor prevăzute la art.190 CP RM. .............................................................................. 43 3. pct.15 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.23 din 28.06.2004 .................. 43 Tortura, tratamentul inuman sau degradant .......................................................................... 45 1.1.Relatați despre subiectul infracțiunilor prevăzute la art.1661 CP RM................................ 45 1.2.Determinați deosebirile dintre infracțiunile specificate la alin.(1) și (3) art.166 1 CP RM. 45 1.3.Estimaţi care sunt efectele pozitive și/sau cele negative ale stabilirii (prin Legea nr.252 din 08.11.2012) la art.1661 CP RM a răspunderii pentru faptele de tortură, de tratament inuman sau degradant. .............................................................................................................. 47 Violul. Acțiuni violente cu caracter sexual .............................................................................. 49 1. Identificați exemple de complicitate anterioară / concomitentă la infracțiunea prevăzută la art.172 CP RM CP RM. ............................................................................................................ 49 2. Argumentaţi dacă lipsa consimţământului victimei este suficientă pentru a se atesta constrângerea fizică sau psihică exercitată în contextul infracțiunilor prevăzute la art.171 sau 172 CP RM. .............................................................................................................................. 49 3. pct.15 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.17 din 07.11.2005 .................. 50 Răpirea mijlocului de transport................................................................................................ 52 2.1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de răpire a mijlocului de transport. .. 52 2.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport. .......................... 52 2.3. Argumentaţi oportunitatea plasării normei cu privire la răpirea mijlocului de transport fie în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal. ..................................................... 52 Speța .......................................................................................................................................... 52