PADUREA SPANZURATILOR, Rezumat [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

PADUREA SPANZURATILOR Liviu Rebreanu Cartea I Romanul se deschide cu tabloul tragic al unei spînzuratori. Aflăm că va fi spînzurat un ofițer, sublocotenent de naționalitate - ceh, Svoboda, pentru că a încercat să dezerteze din armată. Printre jurații curții marțiale se afla și Apostol Bologa. El supraveghează execuția pedepsei capital prin spînzurare. Apostol Bologa era convins de vinovăția cehului și a fost și el de părerea că acest sublocotenent trebuie spînzurat, ba era convins că verdictul dat este cel corect, dar mai tîrziu, avea să se izbească, avea să afle despre părerile contrare ale camarazilor săi. La locul executiei, înainte ca acuzatul să apară, Apolstol Bologa a venit pentru a verifica dacă totul este pregătit cum se cuvine. In timp ce Bologa verifica rezistența ștreangului, a aparut capitanul Klapka. Pentru un moment, Bologa se lasă dus de starea de milă și frică a căpitanului, dar în curînd își reveni. La putin timp după aceasta au adus și acuzatul. In momentul în care i-a fost pus streangul la gît și cînd I s-a citit sentința, pe fața ofițerului ceh, nu se putea observa nici cea mai mică urmă de frică sau regret: din contra, avea pe chip trăsături de conștiința împăcată. Privirea din ochii acuzatului și împrejurimile i-au provocat mari zbuciumări sufletesti lui Bologa. La sfarsitul groaznicei executii, aflînd că este comandantul lui, Bologa la invitat pe Klapka să doarmă la el. Treptat, în sufletul lui Bologa încolțește o idee care-i dă sentimentul îndoielii, daca a procedat corect, bine, condamnandu-l la moarte sau dacă a făcut rău. Totuși, el încearcă să se apere , să-și apere propria-i conștiință, agățîndu-se de justificarea ca nu și-a făcut decît datoria de jurat și în acest mod ajungîndu-se la o permanentă ceartă de proportii care depașeau execuția lui Svoboda. Ajuns acasă,îl aude pe Petre, ordonanța sa cîntînd o doina. Cei doi, Bologa si Petre erau români, ajunși pe front din diferite motive. După ce-și încheie doina, Petre vine si-l scoală pe Bologa și îi înmaneaza o scrisoare de la mama sa. Aceasta îl indemna să-i scrie atît ei, cît și Martei, logodnica lui, mai des și-i mai relatează nimicuri din Parva, satul lui natal. Bologa își amintește anii copilariei, cînd a fost educat de mama sa în spiritul credinței în Dumnezeu și totodată îsi amintește de spusele tatălui său, care îl consideră bărbat, chiar din momentul cind a terminat clasa a IV-a, capabil de a-și cîștiga singur o pine și să dobîndească mereu stima oamenilor și mai ales să aibă sentimentul datoriei față de popor. În următoarea zi, Bologa se întîlneste cu Klapka, care îi mărturisește că și el a fost la un pas de a fi spînzurat, dar s-a ascuns ca un laș, lăsîdu-și camarazii să moară. Ba mai mult, a fost la execuția lor, pentru a dovedi tuturor cît este de

nevinovat. El povestește că atunci a trecut prin niste momente groaznice, și chiar și acum mai are coșmaruri legate de padurea în care, de creanga fiecărui copac atîrna o persoană spînzurată ... pădurea spînzuraților. După mărturisirea lui Klapka, în sufletul lui se trezesc sentimente patriotice și îsi aduce aminte de toate ipotezele și planurile sale din facultate. Totodată, Bologa se sperie și exagerează, ajungînd să spună că va dezerta la muscali, cînd află că divizia sa va fi mutată pe frontul românesc. Dintr-o dată realizează ca preferă să omoare mii de alte personae, numai să nu fie nevoit să meargă pe frontul românesc și să se lupte cu românii. O data cu marturisirea legata de padurea spanzuratilor, Klapka i-a mai spus lui Bologa ca generalul Karg ii atrage atentia asupra reflectorului inamic, care inca nu a fost distrus. Apostol Bologa este chemat la generalul Karg care îl propune pentru medalia de aur și-l felicită. Cînd acesta sfîrșește cu laudele, Bologa îndrăznește să-i ceara favoarea ca să-l lase aici, să nu-l trimită pe frontul românesc impreună cu divizia. Generalul iși aduce aminte că Apostol este român, și-l refuză, fiind indignat de o asemenea cerere. Plecînd și odată ăjuns la postul de observatie, Bologa este învăluit de gîndul dezertării, dar în același timp dă și ordinele prin receptor. El îi împărtășește acest gînd și lui Klapka, care se înspăimîntă de hotararea acestuia. Tot în acea noapte, în drum spre punctul de observație, Bologa trece pe la Cervenco, care îi spune că muscalii vor să atace. Acest atac i-ar încurca planurile complet, de ceea Bologa îl socotește ca imposibil. Ajuns la locul de destinație, Bologa așteaptă ora potrivită pentru a trece dincolo. Dintr-o dată se aud sunete de împuscături. Rușii au început atacul. Deodata, la cațiva pași în față, se despică cerul, iar o rafală puternică smulge acoperișul observatorului, distrugînd tot… In roman este descrisă și viața lui sentimentală și despre constiinciozitatea si curajul de care dă dovadă în cadrul armatei. In decursul a doi ani de cînd era în armată, Bologa a obținut medalii pentru curaj, astfel, prin osîrdie a ajuns la funcția de locotenent. In armată s-a înrolat de dragul Martei, care era fascinată de eroii de război. Astfel, pentru a-i dovedi că și el este demn de admirația ei, s-a înrolat în armată.. Inaint de armată, el a fost student la filozofie, și și-a creat mii de ipoteze legate de viață, dar toate i-au fost spulberate odată cu venirea războiului, care nu încăpea nici în una din miiile de ipoteze elaborate de el și alții.

Cartea a doua In urma atacului muscalilor, Bologa a fost grav rănit și internat în spital. Aici se întalnește cu Varga un vechi prieten, cu care însa nu prea vorbeste, el fiind învaluit de gîndurile sale. Deoarece fusese grav rănit, Bologa a fost mutat la coloana de muniție. Bologa i-a matrturisit lui Varga dorința lui de a dezerta la muscali. De asemenea, Apostol a avut plăcerea de a se întîlni cu preotul Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din liceu. A aflat ca preotul fusese mutat întrun sat langa Faget, Lunca. Bologa lucuia la o familie din Lunca, satul în care era Boteanu preot. Acolo se întîlnește cu o frumoasă fată, Ilona, fata groparului Paul Vidor. Felul de a fi al fetei îl fermeca pe Bologa, dar totuși, nu se lasă abătut de la gîndul de a dezerta. La scurt timp, Bologa merge sa cerceteze frontul. El ajunge și la Klapka, căruia îi mărturisește că are aceleași intenții de dezertare. La întoarcere, se abate pe la preot, pentru a se spovedi, dar observă frica lui Boteanu, astfel pleacă de la el complet dezamăgit. Se îmbolnăvește și este nevoit să stea zece zile la pat. El este ingrijit de Ilona, de care, realizeaza că se îndrăgostește. După o perioadă de zece zile, doctorul Meyer îi face rost de un concediu de odihna de o lună la el acasa, în Parva și se întoarce acasă. Aici rupe relațiile cu Marta sub pretextul că ea a stat de vorbă în ungurește cu un ofițer, dar adevăratul motiv era faptul că nu avea pentru ea sentimente, nu o iubea. Seara, i-a scris o scrisoare domnului Domsa, părintele Martei, prin care anula logodna cu Marta. La scurt timp veni Domsa la el acasa pentru a afla care este motivul, dar Bologa nu-i ofera nici un răspuns concret. Astfel, intreg satul aflse că Bologa a rupt logondna cu Marta pentru că a vorbit ungurește. Toți sătenii îl acuzau și-l judecau pe Bologa pe la spate, i-ar Palagiesu îl amenința că strică linistea satului. Bologa nu-i ia în serios și regretă că s-a întors în Parva. Mai mult, Palagiesu vine la el acasă și-l avertizează, dar Bologa are o reacție violentă la cele spuse de el, șil lovește. Seara, la cină, nu-i spune mamei nimic din ce s-a întamplat. Tot timpul concediului, el încerca să se refugieze în cărți, dar, cînd privea biserica și piatra funerară a tatălui său, își aducea aminte de vechile sale povățuiri… Inainte de a pleca din nou pe front, Bologa le cere iertare tuturor celor cărora le-a greșit, inclusiv lui Palagiesu și Martei, care recunoaste că ea a greșit.

Cartea a treia La intoarcere, Ilona îl aștepta pe peron. Apostol se bucura văzînd-o acolo. Cînd ajunge acasă, el căuta să rămînă singur cu ea. Ii era dragă fata… Ilona, se îndrăgostește de el și pînă la urmă se logodesc . Foarte mulți soldați români dezertaseră la inamic, de aceea, Klapka a venit la Bologa pentru a-i spune că e posibil ca toți soldații romani să fie mutați pe alt front. Peste un timp, primește o scrisoare, în care era înștiințat pentru a se prezenta la comandament. Pe drum trece pe langa cei spnazurati pentru dezertare si se ingrozeste, amintindu-si de padurea spanzuratilor… La comandament află că este numit jurat în Curtea de Justiție, pentru judecarea unor țărani din zona frontului considerați spioni ai inamicului. Din nou începe o grea confruntare între sentimentul datoriei față de ordinea din stat și sentimentul datoriei față de neamul din care vine. Cartea a patra Pînă la urmă, totuși, conștiința datoriei față de poporul lui, învinge, determinîndu-l pe Apostol Bologa să încerce trecerea la români pentru a ieși din necaz, dar nu reușește fiind prins de un coleg de-al său - Varga , care îl predă regimentului. Acolo este perchiziționat și i se găsește harta cu liniile frontului inamic. Ajunși la destinație, lui Bologa i s-a făcut proces verbal. Pretorul avusese o ipoteză interesantă in legatura cu intentia de dezertare a lui Bologa, dar, in cazul acesta era departe de adevar…dupa incheierea procesului verbal, Bologa a fost dus la inchisoare. Aici este cuprins de tot felul de gînduri. Spre seara veni Ilona si-i servi cina. Doar atît ii îngădui plutonierul. Aparatorul lui Bologa era Klapka. Cand veni sa vorbeasca cu Bologa, acesta observa ca nu vrea sa scape de spînzurătoare, dar totuși vrea să-l salveze. Bologa este judecat. In fata juriului nu se apara in nici un fel ba mai mlt, cere sa fie omorat cat mai repede. La incheierea procesului, Bologa este dus in inchisoare, unde-si asteapta sentinta: Apostol Bologa este condamnat la moarte prin spînzurătoare . Intre timp isi aduce aminte de mama sa si vrea sa-i scrie dar nu are putere. Preotul Constantin Boteanu venise la Apostol. Cel din urma i-a cerut să

vestească el pe mama sa de moartea lui. Drumul pînă la locul spînzurării se paru îngrozitor de lung; o mulțime de oameni erau prezenți, iar cei care țineau la el, plîngeau amar dupa Apostol… Romanul ”Pădurea spînzuraților” analizează drama nehotărîrii unui individ față de care determinarile obiective se dovedesc mai tari și asistăm cu toții la drama neputinței de a alege între două soluții complicate și contradictorii. Bologa reprezintă chipul ofiterului intellectual în armata austro-ungară. El reprezinta chipul inadăptarii la unele dileme, chipul omului revoltat . Drama personajului rezultă din incapacitatea de a se supune regulilor noii lumi în care traiește. Bologa moare ca un erou. Prin destinul lui tragic, autorul dezvaluie conduita intelectualului din Transilvania în perioada ocupatiei.