OMORUL [PDF]

Zitiervorschau

Probleme care trebuie clarificate in cercetarea infractiunii de OMOR

Notiuni generale Infractiunile contra vietii1 se caracterizeaza, in principal, prin elementul lor material ce consta in atingerea valorilor sociale ocrotite. Aceasta atingere poate avea consecinta cea mai grava, adica stingerea vietii si desfiintarea fizica a persoanei2. Gradul de pericol social pe care il prezinta faptele incriminate sub denumirea generica de „omucidere” esre deosebit de ridicat, ele punand in primejdie nu numai securitatea fiecarei persoane, ci implicit, a intregii colectivitati. Cu toate ca faptele de omor pot avea ca rezultat moartea unei persoane, gradul de pericol social pe care il prezinta fiecare difera, in raport cu forma de vinovatie, relatii dintre faptuitor si victima, modul in care s-a savarsit infractiunea etc. Constitutia Romaniei in art.22 garanteaza dreptul la viata si interzice pedeapsa cu moartea (art.22 alin.3). Conventia pentru protectia omului si a libertatilor fundamentale, adoptata in noiembrie 1951, conventie la care a aderat in mai 1994 si Romania, stipuleaza: „dreptul oricarei persoane la viata este protejat de lege”. Moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat in afara de executarea unei sentinte capitale pronuntata de catre un tribunal in cazul in care infactiunea este sanctionata de lege cu aceasta pedeapsa. Referindu-ne la infractiunea de omor, desi textul de lege nu vorbeste despre „omor simplu”, expresia trebuie acceptata, chiar si numai din considerentele ca textele urmatoare – in care sunt prevazute formele agravate ale infractiunii – se refera la „omor calificat” si „omor deosebit de grav”. In cazul savarsirii uneia din infractiunile mentionate, urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procurorul de la unitatea de procuratura corespunzatoare tribunalului care judeca in prima instanta cauza. Cu toate acestea, organelor de politie le revin o multitudine de sarcini pe linia cercetarii, administrarii probelor, identificarii si prinderii faptuitorului. Conlucrand cu organele procuraturii, organele de politie au datoria sa cunoasca in detaliu modalitatile de comitere a acestor infractiuni si, in raport cu acestea si cu particularitatile fiecarei cauze in parte, sa aleaga metodica de cercetare cea mai adecvata.

1

Codul Penal al Romaniei, partea speciala, titlul I, cap.I V. Dongoroz – Explicatii teoretice ale Codului penal roman – vol. III partea speciala – Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1971, pag.175. 2

Probleme care trebuie clarificate in cursul investigarii infractiunii de omor 1. Natura mortii Infractiunea de omor – atat in forma sa tipica, cat si in formele agravate – prezinta numeroase si variate modalitati faptice de comitere, determinate de imprejurarile concrete in care a fost savarsita. Indiferent de modalitatile de comitere, cercetarea trebuie sa lamureasca daca in cauza este vorba de un omor, de o moarte neviolenta – patologica sau fiziologica -, sinucidere sau accident. Aceasta este prima intrebare pe care trebuie sa o puna organul de urmarire penala potrivit formulei „celor 7 intrebari”3 : ce fapta s-a comis si care este natura ei?, raspunsul obtinut fiind de natura sa orienteze decisiv cercetarile ulterioare. Din punct de vedere al felului mortii, aceasta se clasifica in moarte neviolenta – datorata unor cauze intrinseci organismului4 - si moarte violenta, cauzata de actiunea factorilor traumatici din mediul extern asupra organismului, in aceasta categorie intrand mortile consecutive sinuciderilor, accidentelor si omuciderilor.5 Din categoria mortilor neviolente face parte si moartea naturala, moarte intalnita extrem de rar care intervine la varsta foarte avansate si se datoreaza uzurii organismului, motiv pentru care constatarea medico-legala nu evidentiaza o cauza tanatogeneratoare. Tot in categoria mortilor neviolente se includ si asa-numitele „morti suspecte” si „morti subite”. In stabilirea naturii mortii, implicit a cauzelor si mecanismului de producere, un rol de prim ordin revine medicinei legale. Totusi, si organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca un minimum de date menite sa faca diferentierea intre o moartea violenta de una neviolenta, intre leziunile produse prin actiunea diferitelor mijloace, influentele factorilor de mediu asupra aspectului initial al traumatismelor etc. Pana la obtinera concluziilor specialistilor, organul de urmarire penala va trebui sa interpreteze o serie de urme, sa-si explice mecanismul de formare al acestora, sa elaboreze anumite versiuni si, in raport cu acestea sa desfasoare activitati concrete de identificare si prindere a faptuitorului. Astfel, in cazul mortii consecutive leziunilor produse prin obiecte contondente-plane (scandura, caramida etc.), in unghi obtuz (drug de fier in patru muchii, ciocan cu suprafata patrata sau rotunda etc.), cu suprafata sferica (bila, piatra) sau cu suprafata cilindrica (baston, teava etc.) – forma obiectului se reflecta complet sau partial in leziune, depinzand de regularitatea ei si de unghiul de inclinare, la care se adauga greutatea obiectului si energia cinetica, precum si regiunea corpului unde actioneaza factorul mecanic.6 De regula, leziunile mortale prin obiecte contondente se localizeaza in zona craniului. Caracteristica leziunilor produse prin obiecte intepatoare este existenta unui orificiu de patrundere si a unui canal. De regula, orificiul reflecta latimea minima a instrumentului vulnerant 3

Ce?;unde?;cand?;cine?;cum?;cu ajutorul cui?;in ce scop? Boli de natura inflamatorie, tumorale, tulburari de circulatie, distrofii etc. 5 Vl. Belis, Medicina legala, curs pentru facultatile de stiinte juridice, Societatea de Medicina Legala din Romania, Bucuresti, 1995,p.22-23. 6 M. Kerrnbach – Medicina judiciara, Editura Medicala, Bucuresti, 1958, pag.126-128 si V. Belis – Medicina Legala, Editura Teora, Bucuresti, 1992, pag.41-46. 4

2

si, uneori, chiar unele particularitati ale acestuia, mai ales daca ranile sunt localizate in zona craniului, sternului sau omoplatului. La infractiunile de omor savarsite prin arme de foc, leziunile corporale si modificarile tesuturilor determinate prin impuscare se datoreaza factorilor primari – influentati de actiunea directa a proiectilului – si a factorilor suplimentari – concretizati in rupturile provocate de gaze, arsurile, afumarile, tatuajul, inelele de frecare si de metalizare si imprimarea gurii tevii7. Sub actiunea proiectilului, pe corpul uman se va forma un orificiu de patrundere, destul de apropiat de diametrul proiectilului, cu lipsa de tesut.8 In cazul in care moartea a survenit ca urmare a unei asfixii mecanice, aceasta poate fi recunoscuta dupa modificarile externe ale cadavrului, respectiv invinetirea unghiilor si prezenta lividitatilor cadaverice intense si intinse, uneori cu mici puncte hemoragice.9 Moartea prin spanzurare este indicata prin elementul sau esential si anume santul de spanzurare, aceasta prezentandu-se sub forma unei zone denivelate, pergamentoase. Santul de spanzurare pastreaza ca un mulaj forma, dimensiunile si structura latului10. De cele mai multe ori, acesta este plasat in treimea superioara a gatului11 - deasupra cratilajului - si foarte rar in treimea mijlocie sau inferioara.12 Daca moartea s-a produs prin sufocare (astuparea orificiilor respiratorii-nas,gura), la nivelul orificiilor se vor observa leziuni traumatice. De exemplu, in cazul sufocarii cu mana, la nivelul nasului sau al gurii apar echimoza si excoriatii. De exemplu, in cazul sesizarii despre producerea unui accident de circulatie cu urmari mortale, descoperirea pe corpul sau imbracamintea victimei a urmelor din categoria celor mentionate, coroborate cu lipsa unor leziuni specifice evenimentelor rutiere impune si formularea versiunii privind disimularea omurului intr-un accident.

2. Cauza nemijlocita a mortii Pentru dovedirea existentei infractiunii de omor organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca intre activitatea desfasurata de faptuitor, mijloacele folosite de acesta si rezultatul produs exista sau nu o legatura de cauzalitate. Cu alte cuvinte, daca activitatea infractionala a celui in cauza si modalitatile concrete in care a actionat constituie cauza mortii – in cazul omorului consumat – sau erau susceptibile sa produca un astfel de rezultat, in cazul tentativei de omor. Legatura de cauzalitate este obiectiva si independenta fata de forma de vinovatie, cercetandu-se inaintea acesteia. De asemenea, nu intereseaza timpul scurs de la executarea actiunii sau inactiunii si pana la instalarea mortii, de vreme ce se face dovada ca faptuitorul a actionat pentru suprimarea vietii victimei.13 Nefiind vorba de o cauzalitate exclusiva, ci de o legatura de cauzalitate, aceasta nu este conditionata de suficienta actiunii de ucidere, de a produce prin ea insasi moartea victimei. De asemenea, nu prezinta relevanta, sub aspectul 7

C. Suciu – Criminalistica -, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1972, pag.347-352. Orificiile de iesire, in mod obisnuit, nu prezinta astfel de rupturi de tesut. 9 Vl. Belis, op. cit., p.123. 10 Idem, op.cit., p.125. 11 In spanzurarile complete. 12 In cazul spanzurarile incomplete. 13 In unele legislatii, cercetarea legaturii de cauzalitate dupa un anumit termen este interzisa; dupa un an si o zi in legislatia Americana, dupa 40 de zile in Franta etc. 8

3

raportului de cauzalitate, daca actiunii de ucidere i s-au adaugat si alte cauze preexistente – concomitente sau survenite – cum ar fi : bola victimei sau complicatiile survenite ca urmare a renuntarii la tratamentul medical prescris sau neglijentei in aplicarea acestuia.14 Pe de alta parte, cauza nemijlocita a mortii – in afara faptului ca poate consta intr-o activitate comisiva sau omisiva – poate fi, in raport cu rezultatul produs, fie directa, fie indirecta. Raportata la grupul antecedentelor cauzale, legatura de cauzalitate poate fi mediata sau imediata. In medicina legala stabilirea legaturii de cauzalitate in traumatogeneza presupune aplicarea corelatiei dintre traumatism si moarte (ori prejudiciul fizic, in cazul tentativei de omor). Demonstrand legatura stransa cu criminalistica, in general, si metodologia criminalistica, in special, medicina legala impune ca in stabilirea raportului de cauzalitate sa fie urmarite relatiile dintre 4 categorii de factori: victima, instrumentul sau substanta vulneranta, conditiile de la locul faptei si agresor (sau presupusul agresor). De asemenea, interesant de precizat la infractiunea de omor este ca neaplicarea de catre organele medicale a unei terapeutici complete nu poate constitui cauza mortii persoanei si nu poate fi interpretata ca o intrerupere a raportului de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs.15

3. Locul si timpul savarsirii infractiunii

-

In succesiunea „celor 7 intrebari”, clarificarea problemei locului – unde s-a savarsit omorul? – si a timpului – cand s-a savarsit infractiunea? – prezinta o importanta deosebita sub aspectul lamuririi tuturor imprejurarilor care au precedat, insotit si succedat activitatea infractionala. De multe ori pentru a induce in eroare organele de urmarire penala si pentru a dirija ancheta pe piste gresite, faptuitorii transporta cadavrul victimei din locul unde a fost comis omorul, fie pentru a-l disimula intr-o alta moarte violenta – accident de trafic rutier, accident de cale ferata, sinucidere, moarte accidentala datorata atacului animalelor salbatice etc. -, fie pentru a ingreuna descoperirea acestuia si deci de a nu permite declansarea in timp util a investigarii criminalistice. Una din regulile metodologice de baza in investigarea infractiunilor consta in aceea ca in procesul probatiunii judiciare trabuie sa se urmeza traseul victima-faptuitor si nu invers, aceasta fiind subordonata direct atat principiului aflarii adevarului, cat si principiului prezumtiei de nevinovatie. Din acest punct de vedere, stabilirea locului unde s-a derulat in tot sau in parte activitatea infractionala constituie primul pas in identificarea autorului omorului si probarea vinovatiei sale. Importanta deosebita a clarificarii locului si timpului cand s-a savarsit omorul inca din faza initiala a investigarii criminalistice rezisa, in principal, in urmatoarele: Locul faptei ofera cele mai multe posibilitati pentru descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, interpretarea acestora si valorificarea stiintifica a lor prin intermediul constatarilor tehnico-stiintifice sau expertizelor criminalistice sau de alta natura.16; 14

V. Dongoroz, op. cit., p.183. Trib. Supr., sect. pen. Nr. 1642/1974, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 19691975, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, pag.304. 16 Constatati sau expertiza medico-legale; expertize tehnice in cazul mortilor produse prin electrocutare, in incendii, explozii etc. 15

4

-

-

-

-

-

-

-

Locul unde s-a produs infractiunea de omor ofera posibilitatea organelor de urmarire penala sa perceapa nemijlocit ambianta din campul infractiunii, amplasarea acestuia, caile de acces si de parasire a acestuia etc. Toate acestea raportate la leziunile descoperite pen cadavru si la urmele gasite, modul lor de amplasare, forma etc. – in corelare cu instrumentele folosite pentru suprimarea vietii – permit organului de urmarire penala sa prefigureze mental actiunile desfasurate de faptuitor inainte, in timpul si dupa comiterea agresiunii, reactia victimei, modul de operare folosit de infractor, scopul si mobilul faptei etc. Datele culese cu acest prilej vor constitui punctul de plecare in elaborarea celor mai plauzibile versiuni si desfasurarea celor mai eficiente activitati pentru verificarea lor; - Cunoscand – chiar cu aproximatie- timpul cand s-a comis omorul, exista posibilitatea stabilirii traseului parcurs de victima pana la locul agresiunii, activitatile desfasurate de acesta anterior declansarii atacului, parsoanele care au vazut-o ultima data, eventualele incidente sau altercatii avute si cu cine (inclusiv motivul acestora), bunurile si valorile existente asupra sa, starea in care se afla in momentul in care s-a deplasat spre locul unde ulterior urma sa fie atacata si omorata etc.; Clarificarea locului si timpului savarsirii infractiunii constituie un indiciu valoros pentru formarea corecta a „cercului de banuiti”; Cunoasterea timpului cand s-a savarsit omorul permite efectuarea lucrarilor privitoare la modul in care si-au petrecut timpul persoanele banuite in perioada critica – daca au fost vazute la locul faptei sau in imprejurimi, posibilitatea ajungerii in acel loc- si inlaturarea eventualelor alibiuri invocate de acestea; Importanta stabilirii locului si, in principal, a timpului cand s-a derulat activitarea infractionala constituie punctul de plecare in identificarea martorilor17 (atat martorii oculari, cat si alte categorii de persoane care pot furniza date legate de faptuitori); In legatura cu martorii identificati si ascultati in cauza, pornind de la locul si timpul consumarii infractiunii, organele de urmarire penala au posibilitatea sa verifice daca acestia s-au aflta sau nu in locul si la data la care sustin ca au perceput cele relatate, apreciind dupa caz, buna sau reauacredinta a acestora si interesul pe care l-ar putea avea in solutionarea dosarului; Prin coroborarea datelor privitoare la locul comiterii faptei cu cele referitoare la caracteristicile individuale ale bunurilor si valorilor de care a fost deposedata victima se face posibila darea in urmarire operativa a acestora; Cunoasterea locului si timpului ofera posibilitatea verificarii daca bunurile sau valorile de care a fost deposedata victima se mai aflau in patrimoniul subiectului pasiv al infractiunii in momentul omorului, in felul acesta evitandu-se orientarea anchetei spre o pista gresita, cel putin sub aspectul acreditarii unui mobil fals al infractiunii; Luarea operativa a masurilor de identificare, urmarire si prindere a autorului omorului isi are punctul de plecare tot in stabilirea certa a locului si timpului cand s-a consumat infractiunea; In functie de locul si timpul savarsirii infractiunii se asigura o corecta incadrare juridica a faptei cu implicatii majore in desfasurarea ulterioara a investigarii criminalistice, administrarea probatoriilor necesare si alegerea celei mai adecvate metodologii de cercetare.

17

Ori persoanelor suspecte.

5

4. Metodele si mijloacele folosite pentru savarsirea si acoperirea infractiunii

-

-

-

Avand in vedere ca infractiunile de omor sunt fapte comisive si materiale, deci conditionate de producerea unui rezultat, fiind susceptibile de o desfasurarea in timp, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca atat metodele si mijloacele ce au dus la consumarea faptei, cat si actele preparatorii ori cele ce intrunesc elementele constitutive ale tentativei. Alaturi de clarificarea problemei timpului si a locului unde s-a savarsit infractiunea, clarificarea modului concret de operare prezinta importanta din mai multe puncte de vedere: Cunoscand modul de operare, organele de urmarire penala au posibilitatea ca, pe baza datelor percepute nemijlocit in campul infractional, a analizarii si interpretarii urmelor descoperite la fata locului sa elaboreze versiunile cele mai plauzibile cu privire la mobilul si scopul faptei; Clarificarea metodelor si mijloacelor folosite pentru savarsirea omorului determina luarea operativa a masurilor de identificare si ridicare a obiectelor, instrumentelor etc. care au servit la comiterea faptei. Descoperirea - prin activitati specifice- asupra persoanelor banuite sau la domiciliul acestora de instrumente susceptibile sa produca leziunile existente pe corpul victimei constituie primiza demascarii faptuitorului, constatarile tehnico-stiintifice sau expertizele criminalistice conducand, in final, la identificarea agentului vulnerant folosit si, de aici, si a celui care l-a folosit; Lamurirea modului de operare folosit prezinta importanta deosebita sub aspectul asigurarii unei incadrari juridice corespunzatoare a faptei comise. La aceasta concura, pe langa modalitatile concrete de comitere si alte elemente de circumstantiere, concretizate in continutul si modul de derulare a actelor preparatorii, relatiile dintre victima si faptuitor, activitatea desfasurata de victima in momentul atacului, calitatea acesteia etc.

5. Identitatea si calitatea victimei De cele mai multe ori, stabilirea identitatii victimei constituie punctul de plecare in derularea celorlalte activitati de urmarire penala sau cu caracter operativ. Organele de urmarire penala au posibilitatea sa culeaga date de natura sa prefigureze mobilul si scopul infractiunii, sa fixeze corect cercul de banuiti si, implicit, sa desfasoare activitatile necesare pentru urmarirea si prinderea faptuitorului. Stabilirea calitatii victimei este necesara si pentru incadrarea corecta a infractiunii.18 Rude apropiate, in intelesul legii, sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin infiere astfel de rude. Raportul matrimonial trebuie sa fie valabil in momentul savarsirii infractiunii; daca la data savarsirii omorului sotii divortasera sau casatoria era nula – indiferent de motiv – nu opereaza agravanta privind omorul savarsit asupra sotului. Agravanta mentionata exista si atunci cand fapta a fost comisa de nepot asupra unchiului, deoarece unchii si matusile – care sunt rude colaterale de gradul III – sunt considerati, potrivit legii penale, rude apropiate.19 Cunoscand identitatea victimei, organul de urmarire penala trebuie sa lamureasca starea in care se gasea acesta anterior agresiunii, pentru a se putea concluziona daca se afla sau nu in 18 19

Codul penal al Romaniei, art.199 alin.1 Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 1498/1975.

6

starea de neputinta de a se apara si, pe cale de consecinta, daca faptuitorul a profitat de acea stare. Se gasesc in situatia de a nu se putea apara persoanele grav bolnave, cele infirme sau nevarstnice, persoanele aflate in stare de inconstienta etc.; de asemenea, si acelea a caror forta este vadit disproportionata de cea a faptuitorului.20 Calitatea pe care o indeplinea victima intereseaza sub aspectul incadrarii juridice, in sensul de a stabili daca aceasta se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice si daca omorul s-a savarsit in legatura cu aceste calitati. Pentru a se putea retine aceasta agravanta, cercetarea trebuie sa lamureasca daca omorul a fost sau nu determinat de nemultumirea – justa sau injusta – a faptuitorului fata de modul in care victima si-a indeplinit fata de el indatoririle de serviciu sau publice. In lipsa unei astfel de legaturi, fapta constituie infractiunea de omor simplu. Atunci cand exista pluralitate de victime, pe langa problemele ce trebuie lamurite pentru fiecare din victimele mentionate, investigarea criminalistica trebuie sa clarifice si daca moartea a doua sau mai multor persoane s-a datorat aceleiasi actiuni a faptuitorului sau unor actiuni distincte – tragerea cu o arma de foc asupra unui grup, punerea de otrava in hrana destinata mai multor persoane etc. – aspecte de natura sa conduca la o incadrare juridica corespunzatoare a faptelor comise.

6. Faptuitorii, calitatea acestora si contributia la savarsirii infractiunii Participantii la savarsirea omorului, calitatea si contributia lor la comiterea infractiunii constituie o problema esentiala pe care trebuie sa o lamureasca cercetarea, tocmai datorita multitudinii de aspecte pe care le ridica. Autor al omorului – subiect activ nemijlocit al infractiunii – indiferent de modalitatile concrete de savarsire sau de elementele de circumstantiere de duc la agravarea faptei, poate fi orice persoana responsabila penal, care savarseste o actiune sau inactiune ce are drept urmare imediata suprimarea vietii unei persoane. Exceptia de la aceasta regula o constituie agravanta constand in omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate,21 cand autor nu poate fi decat o persoana ce are o astfel de calitate. Tot o exceptie de la regula o constituie si agravanta ce consta in savarsirea omorului de catre o persoana care a mai savrasit un omor,22 pentru a se retine in sarcina faptuitorului omor deosebit de grav este necesar ca acesta sa mai fi comis anterior o fapta de acest gen, printr-o actiune diferita si in forma consumata. La savarsirea infractiunii pot contribui si alti subiecti activi – in calitate de coautori, instigatori, complici -, investigarii criminalistice revenindu-i sarcina de a stabili, in concret, calitatea procesuala si gradul de participatie al fiecaruia. In privinta participatiei, practica judiciara este constanta in a considera ca exista coautorat in situatia in care mai multe persoane au lovit victima cu un instrument apt pentru a ucide – cutit, topor, briceag, ciomag etc. – chiar daca numai lovitura unuia dintre participanti a fost mortala; actionand simultan, cu aceeasi intentie de a ucide si completandu-se unul pe altul, inculpatii sunt coautori.23 20

Trib. Supr,, sect. pen., dec. nr. 1033/1981. Codul penal al Romaniei, art.199 alin 1. 22 Idem, art.199 alin 1. 23 Trib. Supr., sect. pen., dec. nr.1362/1983, dec. nr. 360/1979, dec. nr. 467/1978 si dec. nr. 32/1977 in Practica judiciara penala, vol I, Editura Academiei, Bucuresti, 1988, pag.85. 21

7

Din contra, nu exista coautorat daca fiecare inculpat actioneaza independent si in momente diferite, lovind victima mortal. Inculpatul, fiind prezent inarmat, cand ceilalti inculpati aplicau victimei lovituri cu sapa si toporul si intarind prin aceasta hotararea inculpatilor de a comite infractiunea este complice la infractiune. Fapta unuia dintre inculpati de a striga catre ceilalti inculpati – care in acel moment loveau victima cu parii – ca aceasta „trebuie omorata” nu constituie instigare la infractiunea de omor deoarece nu a avut un efect determinant pentru declansarea agresiunii, ci constituie complicitate morala. In afara de gradul de participatie al fiecarui faptuitor, stabilit din contextul imprejurarilor cauzei, organul de urmarire penala trebuie sa aiba in vedere si aspectele referitoare la conduita acestuia anterior savarsirii infractiunii si, in special, antecedentele penale in materie, cunoscand ca pentru retinerea agravantei – de catre o persoana care a mai savarsit un omor – fapta ce constituie „alt omor” trebuie sa fi fost comisa inainte, printr-o actiune separata si sa fie o infractiune consumata.

7. Mobilul si scopul savarsirii infractiunii Stabilirea formei de vinovatie se constituie intr-o problema de maxima importanta a investigarii criminalistice, atat prin implicatiile pe care le are, cat si prin aspectele dificile pe care le ridica, fie in plan doctrinar, fie in cel al practicii judiciare in materie. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de alte genuri de infractiuni, in cazul omorului24 - indiferent de modalitatile normative de savarsire – se intalnesc toate formele de vinovatie posibile. Omorul poate avea ca mobil teama, dorinta de razbunare, ura, gelozia, pasiuni puternice, dorinta de imbogatire etc. Numai cunoscand ceea ce l-a determinat pe faptuitor sa conceapa si sa puna in aplicare rezolutiunea infractionala se poate intelege toata complexitatea faptei, gradul ei de pericol social, precum si modul cum trebuie individualizata pedeapsa.25

Cunoasterea mobilului si scopului prezinta importanta in primul rand pentru coracta incadrare juridica a faptei. Atunci cand omorul a fost savarsit din interes material,26trebuie sa se stabileasca in ce a constat acesta – urmarirea unui folos, avantaj, beneficiu material concretizat. Este suficient sa se constate ca faptuitorul a urmarit un astfel de interes, indiferent daca, dupa consumarea infractiunii, a realizat sau nu interesul material scontat. In situatia in care omorul a fost savarsit pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, de la executarea unei pedepse27 trebuie dovedit scopul urmarit de faptuitor, neavand nicio relevanta juridica imprejurarea ca faptuitorul sau persoana pe care a inteles sa o sustraga de la urmarire, arestare sau executare a reusit sa realizeze sau nu scopul propus. Atunci cand omorul a fost savarsit pentru a inlesni sau ascunde savarsirea altei infractiuni,28 agravanta exista indiferent daca faptuitorul a reusit sau nu sa ascunda fapta penala comisa anterior sau sa inlesneasca comiterea alteia. In mod similar – cu diferentierile legate de finalitatea activitatii ilicite – se pune problema in cazul omorului comis pentru a savarsi sau a ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii, iar atunci cand victima se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau obstesti, stabilirea scopului poate duce la incadrarea faptei intr-o infractiune contra statul 24

Si al infractiunilor contra vietii, in general. Trib. Supr, sect. pen.,dec. nr.2515/1971 26 Codul penal al Romaniei, art.189 alin.1 lit.b. 27 Codul penal al Romaniei, art.189 alin.1 lit.c 28 Codul penal al Romaniei, art.189 alin.1 lit.d. 25

8

8. Conditiile si imprejurarile care au generat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii Infractiunile de omor, prin pericolul social deosebit pe care il prezinta, impun din partea organelor de urmarire penala actiuni concertate in directia prevenirii savarsirii acelor manifestari antisociale. Cunoasterea cauzelor care genereaza astfel de fapte, a mediilor propice unde se comit, a persoanelor aflate in stari conflictuale, precum si a celor predispusi la savarsirea infractiunilor de omor sunt de natura sa conduca la masuri preventive eficiente, specifice activitaii organelor de politie. Pe de alta parte, descoperirea operativa a celor ce au comis asemenea fapte grave, administrarea tuturor probatoriilor si tragerea la raspundere penala a celor vinovati, la un moment cat mai apropiat de cel al comiterii faptei, contribuie la restrangerea criminalitatii in materie si la protejarea mai eficienta a vietii persoanei. Dupa stabilirea problemelor pe care trebuie sa le lamureasca investigarea, organul de urmarire penala trebuie sa treaca de indata la desfasurarea activitatii specifice – de urmarire penala si operative – pentru administrarea probelor. Importanta investigarii criminalistice a omorului este subliniata si de regulile metodologice pe care trebuie sa le respecte intocmai orice organ de urmarire penala angrenat in aceasta activitate

9

BIBLIOGRAFIE:

-

Tratat de Metodica Criminalistica, vol I, Editura Carpati, Craiova 1994, autori: Constantin Aionitoaie, Vasile Berchesan, Ion N. Dumitrascu, Constantin Pletea, Ion-Eugen Sandu; Metodologia investigarii criminalistice a omorului, Editura Paralele 45, lector univ. Dr. Vasile Berchesan; Criminalistica. Elemente de Tactica si Metodica,Editura. Est Falia, Bucuresti 2008, Viorel Coroiu si Panfil Georgica; Aspecte teoretice si practice privind infractiunile de omor si lovirile si vatamarile cauzatoare de moarte, Serviciul Editorial 1991, lector univ. Boroi Alexandru; Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala romana, V. Dongoroz, vol. I, partea generala, Editura Academiei Romane, Bucuresti,1975; Codul de procedura penala al Romaniei; Codul penal al Romaniei; Investigarea stiintifica a infractiunilor, E. Stancu, partea a II-a si partea a III-a, Universitatea Bucuresti – Facultatea de drept, Bucuresti, 1988.

10