Obiceiuri tradiţionale româneşti [1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

MIHAl POP

OBICEIURI TRADITIONALE ,

ROMÂNESTI '

CONSILIUL CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE INSTITUTUL DE CERCETARI ETNOLOGICE ŞI DIALECTOLOGICE Bucureşti

-

1976

INTRODUCERE lnteresul oamenilor s-a îndreptat, mai ales în anii din urmă, tot mai insistent spre obiceiurile folclorice. Fenomenul se explică in parte prin faptul că dintre toate manifestările noastre spontane obiceiurile se dovedesc a fi cele mai rezistente în timp. Fenomenul se datoreşte şi pluralităţii valenţelor pe care obiceiurile le poartă, valorii umane� sociale deosebite a unora din aceste valenţe 'precum şi interesului omului contemporan pentru aceste valenţe. Obiceiurile sînt fără îndoială pentru cei ce le privesc din nfară, pitoreşti manifestări folclorice, mari spectacole. Dar dincolo ele acestea, ele încifrează înţelesuri profunde asupra relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare, cu natura, asupra relaţiilor interumane, asupra mersului normal al vieţii sociale şi asupra soluţiilor pe care într-o evoluţie de multe ori mile­ nară, omenirea le-a găsit pentru a face ca lucrurile să reintre în normal atunci cînd rînduiala lumii a fost dintr-o pricină sau alta stricată. Aceasta pentru că în viaţa socială tradiţională a existat o rînduială făn1. de care a nu ar fi putut să fiinţeze atîtea veacuri, să treacă prin atîtea vicisitudini fără să se dezagrege. Sub acest aspect deci obiceiurile exprimă viaţa socială a �omunităţilor umane, diversele aspecte ale rînduielii ei. Le exprimă şi totodată contribuie la realizarea lor. Sînt expresii ale vieţii sociale şi mecanisme prin care viaţa socială se realizează. In cultura noastră tradiţională obiceiurile în totalitatea lor, cele pe care folcloriştii le-au numit calendaristice sau de peste � an împreună cu cele pe care le arn numit ale vieţii de familie, formează un sistem de complexe interrelaţii, un sistem corelat e u viata omului. cu viata neamului ca celulă fundamentală a , societăţii noastr � fradiţi �nale, cu viaţa comunităţilor mai mici snu mai mari, locale sau regionale. Sistemul este corela t la 3

normele care organizează această viaţă, la regulile de convie­ ţuire socială, la regulile după care omul îşi organizează prin muncă, raporturile lui cu natura. Acest sistem de reguli expri­ mat prin adagii, prin moduri de comportare, p ri n obiceiuri, asigură buna rînduire a societăţii tradiţionale, asigură o ordine echilibrată care, pentru a fi dinamică� era balansabilă, în aşa fel încît orice perturbare a ei, orice deteriorare, să poată fi înlăturată şi buna rinduială să poată fi recuperată. Astfel fiecm'e rebalansurc ce ducea la rcstahilirea echilibrnlni putea să în­ semne un progres, să transforme entropia în valoare culturală. Acestor operaţiuni de rebalansare le-au servit 'în trecut. şi servesc şi astăzi în formele lor spontane, obiceiurile ca elemente primordiale de creere de noi valori culturale în societalea traditională. Servesc înainte de toate omului să treac