O Motocicleta Parcata Sub Stele [PDF]

Zitiervorschau

O motocicletă parcată sub stele este un poem scris de către Mircea Cărtărescu și publicat pentru prima dată în anul 1984, în cadrul volumului „Totul”. Textul aparține curentului postmodernist și abordează teme precum iubirea, singurătatea, efemeritatea ființei umane, moartea. apartenența la postmodernism este evidențiată atât prin limbaj, cât și prin tendința de a parodia temele literaturii trecutului.

Comentariu Cuprins        

Introducere Semnificaţia titlului Tema Comentariu pe strofe Figuri de stil Apartenența la postmodernism Limbajul artistic Concluzie

Introducere În introducerea oricărui eseu sau comentariu despre poezia „O motocicletă parcată sub stele” este important să menționezi apartenența acesteia la un anume curent literar. În introducere sunt întotdeauna binevenite anumite date generale privind tema/temele poeziei, precum și data publicării. De reținut: introducerea cuprinzătoare va convinge profesorul corector încă de la început de faptul că ești bine familiarizat cu subiectul propus! Exemplu Poemul „O motocicletă parcată sub stele” îi aparține lui Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai importanți scriitori postmoderniști români. Publicată în cadrul volumului „Totul”, apărut în anul 1984, opera atribuie unui obiect neînsuflețit teme cu încărcătură filosofică, aparținând literaturii trecutului: iubirea, efemeritatea condiției umane, singurătatea.

Semnificaţia titlului În ceea ce privește titlul poeziei „O motocicletă parcată sub stele”, trebuie să menționezi detalii legate de simbolistica acestuia. Titlul unei creații literare nu este niciodată ales la întâmplare, ci tocmai pentru a însuma ceea ce este mai important de reliefat în opera respectivă. Observă legătura strânsă dintre titlul poeziei și tema acesteia. Fiecare cuvânt ce formează titlul nuvelei este important și trebuie analizat! Exemplu Titlul poeziei („O motocicletă parcată sub stele”) se compune din două elemente principale: motocicleta, un obiect neînsuflețit, căruia i se atribuie sentimente, aspirații și gânduri umane, și stelele, unul dintre cele mai des întâlnite motive literare romantice. Este accentuată, așadar, ideea asocierii ironice a contextului prezent cu temele întâlnite deseori în literatura din trecut.

Tema O analiză completă a oricărui text literar trebuie să conțină informații referitoare la tema reflectată în cadrul lucrării analizate. Este important să menționezi faptul că, în cazul poeziei „O motocicletă parcată sub stele”, avem de-a face, aparent, cu teme multiple, specifice literaturii enterioare, tratate în manieră parodică. Exemplu Poemul de față tratează teme specifice literaturii anterioare (iubirea, singurătatea, teama ratării existențiale, moartea) în manieră parodică, acestea fiind atribuite, în mod ludic, unui obiect inanimat: motocicleta. Acest obiect devine simbolul angoaselor existențiale aparținând unei întregi generații, marcată de un pragmatism ce contrazice atitudinile generațiilor trecute.

Comentariu pe strofe Recomandăm realizarea comentariului poeziei dedicând o atenție sporită structurii poeziei, precum și fiecărei idei și imagini artistice prezente în fiecare strofă. Astfel, în redactarea acestui comentariu nu vei întâmpina dificultăți dacă vei ține cont de tema/temele principale abordate prin intermediul acestei

opere literare și exprimate prin intermediul figurilor de stil. Nu uita să agrumentezi folosind exemple întâlnite în text! Exemplu Opera este structurată în forma unui monolog parodic, împărțit în trei secvențe lirice. Prima secvență începe brusc, cu afirmația sinelui („Sunt o motocicletă parcată sub stele”), dezvăluindu-se, astfel, faptul că este vorba despre un poem alegoric. Motivul literar al singurătății se regăsește în forma declarațiilor motocicletei, care dobândește trăsături umane („mă simt singură”). [...] Cea de-a doua secvență lirică înfățișează dorința puternică a motocicletei de a avea experiența iubirii. Pentru împlinirea acestei dorințe, aceasta își imaginează o poveste de dragoste între ea și un prelungitor, dar acest ideal înalt este intangibil („dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/ și dac-aș avea degete”).  [...] Ultima secvență lirică abordează problematica inevitabilității morții, o realitate căreia motocicleta îi este și ea supusă, întrucât este vorba despre un obiect cu însușiri omenești: „curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea asta”. Frica de o posibilă ratare existențială intervine, așadar, în forma unei consecințe naturale a conștientizării propriei efemerități. Această teamă este amplificată de lipsa iubirii din existența motocicletei, care se resemnează, aparent, cu propria condiție: „asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. Pentru asta merită să fii singur”.

Figuri de stil Poemul „O motocicletă parcată sub stele” se remarcă printr-o expresivitate deosebită. Această expresivitate se manifestă cu ajutorul imaginilor artistice, dar și a figurilor de stil. Așadar, opera de față este un text expresiv datorită imaginilor create, a figurilor de stil și a limbajului specific. Deși textul nu este încărcat cu podoabe stilistice, Cărtărescu realizează imagini neașteptate, imprevizibile, trăsătură specifică postmodernismului. Exemplu În opera de față nu întâlnim un surplus de podoabe stilistice, însă autorul construiește imagini imprevizibile, aceasta reprezentând o trăsătură des

întâlnită în operele literare postmoderniste. Se remarcă, însă, personificarea pe tot parcursul poemului, motocicleta dobândind trăsături tipic umane, dintre care cea mai remarcabilă este capacitatea de a avea sentimente: „mă simt singură”, „sunt palidă, slăbită”.  [...] Textul cuprinde și alte figuri de stil, precum: epitete („lucesc tulbure”, „roiuri globulare”), enumerații („vreo două tuburi catodice/ ghivece cu asparagus și cactuși, rafturi de cornier înțesate de carcase/ de televizor, casete AGFA și cabluri”) și comparații („radiosursele/ toate îndepărtându-se-n fugă, ca niște criminali de la locul faptei”).

Apartenența la postmodernism În literatură, postmodernismul se manifestă prin trăsături bine definite, pe care trebuie să le cunoști pentru a argumenta apartenența unei opere la acest curent literar. Astfel, printre caracteristicile principale ale postmodernismului se numără: estomparea granițelor tradiționale dintre genuri și specii literare, eliberarea fanteziei, utilizarea limbajului colocvial, amestecul narativității și al lirismului în poezie, renunțarea la metaforă, precum și oralitatea expresiei. Exemplu Poemul „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, prezintă varii trăsături ale liricii postmoderniste. În loc de o exprimare solemnă, încărcată de podoabe stilistice, avem de-a face, așadar, cu un limbaj colocvial, alături de procedee tipic postmoderniste, precum tratarea parodică a temelor literaturii trecutului sau echivalarea destinului uman cu cel al motocicletei. Poemul devine, astfel, o alegorie cu nuanțe ironice. [...] În concluzie, poemul „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, aparține curentului literar postmodernist.

Limbajul artistic Limbajul utilizat de Cărtărescu în versurile poemului „O motocicletă parcată sub stele” este tipic operelor literare postmoderniste. Astfel, termenii colocviali sau cei aparținând registrului tehnic, oralitatea expresiei și desolemnizarea discursului reprezintă câteva dintre trăsăturile limbajului artistic tipic postmodern regăsit în versurile poemului de față. Exemplu

La nivelul limbajului, opera prezintă varii trăsături ale literaturii postmoderniste, printre care se află prezența termenilor nepoetici, ce provin din registre stilistice diverse, precum cel tehnic („bobină”, „tuburi catodice”) sau cel colocvial („gang”, „viermi”, „sârmă”). Modelul postmodern este urmat și prin ortografia și punctuația specifice, astfel încât Cărtărescu refuză încadrarea acestora în normele literare clasice. De asemenea, începuturile versurilor și enunțurilor, precum și substantivele proprii, sunt scrise cu minusculă.

Concluzie În încheierea eseului sau a comentariului despre poezia „O motocicletă parcată sub steșe” poți apela fie la o opinie a unui critic literar, fie la reluarea unor ideicheie pentru a rezuma principalele observații privitoare la textul analizat. Accentul va cădea pe cerința principală din subiectul de examen, concluzia contribuind la întărirea argumentelor expuse în eseu sau comentariu. Exemplu În concluzie, „O motocicletă parcată sub stele” este un text liric postmodernist inedit, ce parcurge tematici precum: efemeritatea existenței umane, iubirea și singurătatea. Aceste tematici sunt tratate parodic, emoțiile generate de conștientizarea lor fiindu-i atribuite unui obiect inanimat (motocicleta). 

Eseu Un reprezentant al postmodernismului în literatura română este Mircea Cărtărescu, poet și prozator contemporan. Una dintre poeziile postmoderniste scrise de Mircea Cărtărescu, aflate pe lista lecturilor recomandate în pregătirea pentru examenul de Bacalaureat este „O motocicletă parcată sub stele”. Eseul de mai jos reprezintă o sinteză a informațiilor de care ai nevoie pentru o mai bună înțelegere a operei de față. El cuprinde, după cum urmează: date despre operă, semnificația titlului, tema operei, elemente de structură și compoziție, apartenența la postmodernism. Poezia „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, a fost publicată în cadrul volumului intitulat „Totul”, apărut în anul 1984. Titlul volumului a fost ales astfel încât să redea una dintre concepțiile autorului în ceea ce

privește poezia. Astfel, conform părerii lui Cărtărescu, orice element aparținând realității înconjurătoare poate deveni muză (sursă de inspirație) sau chiar poezie.  Titlul plasează în centrul atenției un termen ce denumește un element din registrul tehnic („motocicletă”), asociat cu imaginea stelelor, un des întâlnit motiv romantic. Astfel, cititorul înțelege faptul că poezia lui Cărtărescu redă în mod ironic, adaptându-se la contextul prezent, tematici și idei regăsite în literatura din trecut. Acesta este un element regăsit adeseori în operele aparținând curentului literar postmodern. Temele centrale ale operei sunt: singurătatea, iubirea și moartea. Alegerea abordării unui număr relativ mare de tematici trădează intenția reală a autorului, și anume, aceea de a reda o atmosferă anume, proprie trecutului literar românesc, alături de adaptarea acesteia la contextul prezent. Motocicleta, căreia îi sunt atribuite gânduri și sentimente tipic umane, reprezintă imaginea angoaselor existențiale ale unei generații întregi. Structura operei se prezintă în forma unui monolog conceput într-un stil ironic, cu elemente de parodie, cuprinzând trei secvențe lirice. Astfel, începutul primei secvențe este caracterizat de afirmația sinelui („Sunt o motocicletă parcată sub stele”), confirmând caracterul alegoric al poemului. În text întâlnim motivul singurătății, exprimat în mod direct din punctul de vedere al „motocicletei” („mă simt singură”), iar mediul urban, specific operelor postmoderniste, este sugerat prin termeni precum „gang” sau „vitrina magazinului”. Reflectarea „galaxiilor” în oglinda retrovizoare” sugerează aspirația spre idealuri înalte, spre absolut, exprimată, de asemenea, prin dorința unui obiect neînsuflețit de a trăi și a simți precum un om. Materialul este, însă, incapabil de a înțelege profunzimile spiritului uman („cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”). Cea de-a doua secvență lirică redă o metamorfoză privind dorința motocicletei de a avea experiența iubirii. Pentru a-și vedea visul împlinit, motocicleta își imaginează modul în care ar decurge o idilă între ea și un prelungitor, însă, fiind vorba despre un alt obiect neînsuflețit, devine clar, după un timp, că idealul motocicletei este de neatins: „dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/ și dac-aș avea degete”. Verbele la modul condițional-optativ, repetate mereu, sugerează imposibilitatea îndeplinirii dorinței motocicletei, totul petrecându-se în universul imaginar al acesteia. Remarcăm și prezența numeroaselor obstacole, precum lipsa degetelor motocicletei sau a dorinței împărtășite a steckerului cu prelungitor.

Obstacolul principal intervine, însă, odată cu ultima secvență lirică, fiind vorba despre inevitabilitatea morții („curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea asta”). Odată cu această conștientizare intervine și teama ratării existențiale, amplificată de conștiința lipsei totale a iubirii din viața motocicletei. În finalul operei devenim martorii resemnării acesteia cu imposibilitatea transpunerii visului în realitate:„asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. Pentru asta merită să fii singur”.  Caracterul postmodern al operei este susținut de varii procedee, precum tratarea parodică a temelor literaturii anterioare sau punerea în corespondență a destinului uman cu cel al motocicletei. Astfel, opera se transformă într-o alegorie cu nuanțe ironice. La nivelul limbajului, opera prezintă elemente de postmodernism, precum prezența termenilor nepoetici, provenind din registre stilistice diverse, cum ar fi registrul tehnic („bobină”, „tuburi catodice”) sau cel colocvial („gang”, „viermi”, „sârmă”). Ortografia și punctuația corespund și ele modelului postmodern, refuzându-se încadrarea acestora în normele literare clasice. Astfel, începuturile versurilor și enunțurilor, precum și substantivele proprii, sunt scrise cu minusculă. În concluzie, „O motocicletă parcată sub stele” este o poezie inedită ce abordează tematici precum singurătatea, iubirea și moartea, plasându-le sub eternul semn al fricii de posibilitatea ratării existențiale. Opera reprezintă, de asemenea, o alegorie a tensiunii manifestate între obiectul însuflețit și cel neînsuflețit prin personificarea motocicletei în vederea redării angoaselor existențiale. O motocicletă parcată sub steleMircea Cărtărescu În sens larg, termenul de „postmodern” se referă la schimbările petrecute in ultimeledecenii ale secolului XX ca urmare a dezvoltării mijloacelor de comunicare în masă și a globalizării, în condițiile în care cel mai important criteriu estetic este aspectul comercial. În sens restrâns, postmodernismul se referă la evoluția artei în acea perioadă. Acest curent semanifestă în literatura română începând cu Generația optzecistă și exprimă un tip original de ascrie ce constă în utilizarea unor procedee tipice precum: colajul, intertextualitatea,metatextualitatea, utilizarea ironiei și a parodiei, renunțarea la constrângeri, extinderea epiculuiasupra poeziei, reducerea la minim a figurilor de stil sau amplificarea rolului cititorului caredevine martor și colaborator în vederea realizării textului și, spre deosebire de orice alt curent,nu se opune curentelor anterioare ci le revalorifică la nivel parodic. Mircea Cărtărescu este considerat cel mai de seamă poet optzecist de facturăpostmodernă, supranumit de Eugen Simion „liderul unei noi generații de poeți”. Poemul „O motocicletă parcată sub stele” face parte din volumul intitulat „Totul” publicat in 1985, al cărui titlu exprimă concepția poetului conform căreia orice poate deveni poezie, sursa lui de inspirațiefiind realitatea înconjurătoare. Opera tratează temele literaturii anterioare într-o manieră parodică. Astfel teme precumcondiția efemeră, dragostea neîmplinită și singurătatea și motivul aspirației spre ideal suntatribuite într-o maniera ludică unui obiect.Titlul conține un termen nepoetic, din registrul tehnic,

anume „o motocicletă” și facereferire la imaginarul romantic prin cadrul nocturn. Prin acesta se fixează elementul central aloperei, anume motocicleta, căreia îi sunt atribuite aspirații umane.Poemul este structurat ca un lung monolog construit într-un stil ironic și cu inflexiuniparodice și prezintă trei secvențe lirice.Prima secvență începe ex abrupto cu afirmația sinelui: „Sunt o motocicletă parcată substele” și atenționează cititorul că textul trebuie interpretat ca o alegorie. Se remarca reperespațiale ce indică mediul citadin(„vitrina magazinului”, „gang”). În timp ce motivul singurătățiieste exprimat direct prin afirmația motocicletei „mă simt singură”, cei al aspirației spre înalt estesugerat prin reflectarea „galaxiilor” în oglinda retrovizoare”. Poemul prezintă în mod alegoricdorința unui obiect inanimat de a experimenta sentimente umani, culminând cu cel al iubirii. Prininterogația retorică „cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?” este marcatăimposibilitatea materialului de a înțelege eternitatea spiritului uman, care îi conferă o libertatenebănuită. A doua secvență metamorfozează dorința aprigă a motocicletei de a experimentadragostea prin scenariul creat de ea în care își închipuie că iubește un prelungitor. Repetareaconjuncției „dacă/dac” și prezența verbelor la condițional optativ accentuează imposibilitatea îndeplinirii visului de iubire prin enumerarea obstacolelor ce se pun în calea sa(„dacă aș puteaiubi”, „dacar vrea”, „dac-aș avea degete”, „dac-aș putea să trăiesc”.Ultima secvență lirică conține previziunile sumbre cu privire la sfârșitulmotocicletei(„curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea asta”) și monotonia uneizile(„dimineață or să mă încalece iar, or să-mi sucească ghidonul, or să mă ambreieze”).Descrierea peisajelor se realizează într-o manieră romantică și împreună cu mărturisirea sa dinfinal(„asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. Pentru asta merită să fiisingur”) sugerează resemnarea și echivalarea doar la nivel oniric a destinului motocicletei cudestinul uman.Opera conține numeroase procedee postmoderne care îi conferă originalitate. Temeleliteraturii anterioare sunt tratate parodic, iar punerea în corespondență a destinului uman cu celal unei motociclete poezia devine o alegorie cu nuanțe ironice. Se remarcă prezența termenilornepoetici, din registre stilistice variate precum cel tehnic(„bobină”, „cilindrii”, „tuburi catodice”) șicel colocvial(„gang”, „ghivece”, „viermi”, „sârmă”, „formol”) și a formelor scurte(„dac” in loc de„dacă”)tehnică folosită de poeții postmoderni pentru a evidenția faptul că termenii trebuieînțeleși cu sensul conotativ, nu cel denotativ. De asemenea, ortografia și punctuația nu seîncadrează normelor literare. Nu numai începutul versurilor, ci și al enunțurilor este scris cuminusculă, la fel ca substantivele proprii, pentru a nu focaliza atenția cititorului, deoarece textultrebuie privit ca o înșiruire de gânduri. Alegorie a tensiunii ireconciliabile între animat și inanimat poemul „O motocicletă parcatăsub stele este o mărturie elocventă a mijloacelor lirice postmoderne de care dispune MirceaCărtărescu: fantezism, ironie, spirit parodic, alternanța rapidă a planurilor poetice și recursul laspiritul ludic și la registrul oniricului