NP058 2002 [PDF]

Zitiervorschau

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 1 of 65

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA SI EXECUTAREA SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ (retele si puncte termice) Indicativ: NP 058-02 Cuprins * OBIECT. DOMENIU DE APLICARE * CONDITII GENERALE DE REALIZARE A INVESTITIILOR. AVIZE SI ACORDURI * INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI * AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE SI EXECUTIE. AUTORIZAREA INSTALATORILOR * SOLUTII DE ALIMENTARE CENTRALIZATǍ CU CǍLDURǍ * NECESARUL DE CǍLDURǍ * REGLAREA FURNIZǍRII CǍLDURII GRAFICE DE REGLAJ * RETELE TERMICE * EXECUTIA RETELELOR TERMICE * PUNCTE TERMICE * EXECUTIA INSTALATIILOR DIN PUNCTELE TERMICE * CONDITII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA INSTALATIILOR DIN PUNCTUL TERMIC * PROTECTIA, SIGURANTA SI IGIENA MUNCII * PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR * RECEPTIA INSTALATIILOR * Anexa 1: EXEMPLE DE SCHEME FUNCTIONALE PENTRU PUNCTE TERMICE * Anexa 2: TERMINOLOGIE * Anexa 3: PRESCRIPTII TEHNICE UTILE LA PROIECTAREA SI EXECUTAREA SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICA * Anexa 4: MODELE DE PROCESE VERBALE SI ALTE DOCUMENTE * Anexa 5: MODELE DE SPECIFICATII DE ECHIPAMENTE PENTRU PUNCTE TERMICE * Anexa 6: DATE SUPLIMENTARE PRIVIND FUNCTIILE SI ECHIPAMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE TELEGESTIUNE

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE 1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea si executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică. 1.2. Obiectul prezentului normativ îl constituie întregul complex de instalatii si constructii destinate transportului si distribuirii energiei termice, cuprins între limita clădirii principale a unei centrale electrice de termoficare sau a unei centrale termice si punctele de predare a energiei termice sub formă de agent termic de încălzire sau de apă caldă menajeră la consumatori. 1.3. Domeniul de aplicare al normativului este cel privind: z

retelele termice de agent primar;

z

retelele termice de agent secundar;

z

punctele termice

Normativul se referă atât la cele noi cât si la cele care se modernizează sau se transformă după criterii functionale, economico-energetice si eventual altele specifice. 1.4. Proiectarea si executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se face cu scopul ca acestea să corespundă calitativ cel putin nivelurilor minime de calitate referitoare la următoarele exigente esentiale: z

rezistentă si stabilitate ;

z

siguranta în exploatare;

z

siguranta la foc;

z

igiena, sănătatea oamenilor, refacerea si protectia mediului;

z

izolatia termică, hidrofugă si economia de energie;

z

protectia împotriva zgomotului.

1.5. Prevederile normativului referitoare la exigentele minime de calitate specificate la art.1.4 au caracter obligatoriu. Fac exceptie si sunt specificate ca atare, prevederile cu caracter de recomandare. 1.6. În continutul prezentului normativ se găsesc si prevederi care nu se referă strict la sistemele centralizate de alimentare cu energie termică, cum ar fi cele prevăzute la elementele constructive ale sistemelor, siguranta la foc, interconditionări cu alte categorii de instalatii sau retele etc. Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescriptii tehnice; ele nu se substituie acestora si nu au prioritate fată de acestea. Prevederile mentionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele specifice capitolului respectiv. 1.7. În sensul mentionat anterior, la proiectarea si executia sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se respectă, de asemenea, prevederile corespunzătoare cuprinse în: z z z

Normativul pentru proiectarea si executarea instalatiilor de încălzire centrală I13; Normativul pentru proiectarea si executarea instalatiilor sanitare I9; Norme generale de protectie a muncii;

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

z z z z

z z z

Page 2 of 65

Instructiuni tehnice ISCIR; Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor electrice cu tensiuni până la 100 V curent alternativ si 1500 V curent continuu I7; Instructiuni tehnice pentru proiectarea automatizării instalatiilor din centrale si puncte termice I36; Normativ de proiectare si executie pentru retele termice cu conducte preizolate montate în sol, utilizate la transportul agentului termic de încălzire si a apei calde de consum - NP029; Standard de performantă pentru serviciul de furnizare a energiei termice; Contractul cadru de furnizare a energiei termice; Alte prescriptii cuprinse în Anexa 3.

1.8. Nu fac obiectul prezentului normativ: z z

z z z z

centralele termoelectrice ; centralele termice; la proiectarea si executarea centralelor termice se aplică prevederile “Normativului privind proiectarea si executarea instalatiilor de încălzire centrală I13; depozitele exterioare de combustibil si instalatiile aferente centralelor termoelectrice si termice; statiile de pompare intermediare aferente retelelor; instalatiile interioare de încălzire centrală; instalatiile termice cu caracter special, aferente unor procese tehnologice.

[top]

2. CONDITII GENERALE DE REALIZARE A INVESTITIILOR. AVIZE SI ACORDURI 2.1. Realizarea investitiilor se face în conformitate cu prevederile legislative si reglementările tehnice în vigoare. 2.2. Investitiile din domeniul sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se realizează numai pe bază de proiect. Proiectul se elaborează de către proiectanti cu competente în domeniu, pe baza temei de proiectare. Proiectul se verifică de către verificatori de proiecte atestati MLPTL. Verificarea proiectelor se face la fazele de proiect tehnic si detalii de executie. Referatul de verificare al proiectului se întocmeste si se semnează de către verificator si face parte integrantă din proiect. 2.3. Tema de proiectare constituie baza elaborării proiectelor. Tema de proiectare se elaborează de către beneficiarul investitiei si trebuie să cuprindă: z z z z z z

denumirea obiectivului de investitie amplasamentul necesitatea si oportunitatea realizării investitiei; suprafata si situatia juridică ale terenului care urmează a fi ocupat de obiectivul de investitie; situatia existentă; date tehnice referitoare la investitie (descrierea tehnologică si functională)

Tema de proiectare constituie anexă la contractul de proiectare, care se semnează si se însuseste atât de către proiectant cât si de către beneficiar. 2.4. Proiectul de sistem de alimentare cu energie termică (retea termică si /sau punct termic) se întocmeste pe faze de proiectare. Fazele de proiectare si continutul acestora, în conformitate cu legile si reglementările tehnice în vigoare (Ordinul 1.013/873 din 2001 al MF si MLPTL) si cu specificul lucrărilor de instalatii si retele termice, sunt următoarele: 2.4.1. Studiul de prefezabilitate Studiul de prefezabilitate se realizează pentru obiective de investitii - sisteme de alimentare cu energie termică (retele termice, puncte termice etc.) si se întocmeste cu scopul prezentării situatiei existente, a pregătirii temei de proiectare, a documentelor privind organizarea licitatiei de proiectare si stabilirii valorii estimative de investitie. Dacă este cazul se dispune elaborarea unui studiu tehnico-economic comparativ pentru solutiile analizate. 2.4.2. Studiul de fezabilitate La baza studiului de fezabilitate stă tema de proiectare întocmită de beneficiar sau studiul de prefezabilitate. Studiul de fezabilitate se realizează pentru obiective de investitii pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (retele termice, puncte termice) si are rolul de a stabili solutia optimă de realizare, devizul general si indicatorii tehnico-economici. 2.4.3. Proiectul tehnic Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat sau pe baza unei teme de proiectare întocmite de către beneficiar, în cazul în care nu se face studiu de fezabilitate. Proiectul tehnic are ca scop prezentarea solutiei adoptate însotită de partea scrisă si desenată care să permită realizarea licitatiei de achizitie utilaje si echipamente si a licitatiei de executie a lucrării (memoriu tehnic, caiet de sarcini, liste cu cantităti de lucrări si echipamente, specificatii tehnice, scheme si planuri). 2.4.4. Detalii de executie Detaliile de executie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea executantului si a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor si materialelor de instalatii în urma licitatiilor de executie si achizitie. Detaliile de executie trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru executia instalatiei, detaliind informatiile furnizate prin proiectul tehnic. Detaliile de executie pot fi întocmite de proiectantul lucrării sau de executant, în conditiile în care firma executantă are în structura sa colectiv de

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 3 of 65

proiectare specializat, în conformitate cu prevederile contractului de proiectare si de executie încheiat. Etapele ciclului de realizare a investitiilor 2.5. Realizarea lucrărilor de investitii în cadrul sitemelor centralizate de alimentare cu energie termică se face pe baza Certificatului de urbanism si a Autorizatiei de constructie. 2.6. Etapele care trebuie parcurse până la darea în folosintă a retelelor termice si punctelor termice: a) Întocmirea documentatiei pentru obtinerea Certificatului de urbanism - elaborată conform HG 525/1996 si Legea 10/1995, Legea 50/1991 cu completările ulterioare la aceasta si Ordinul MLPTL 91/1991. Avizarea documentatiei se face de către Furnizorul de utilităti, Consiliul local (judetean) sau Primăria localitătii. Certificatul de urbanism se emite de către Consiliul local sau Primăria localitătii b) Studiul de fezabilitate (după caz). c) Intocmirea documentatiilor pentru avizele si acordurile prevăzute în Certificatul de urbanism referitoare la: z z z z z

asigurarea cu utilităti (energie electrică, apă - canal, telecomunicatii); situatia retelelor din zonă; administratia drumurilor; mediu, sănătate, pompieri, protectie civilă (după caz); asociatii de locatari (după caz).

d) Proiect de executie (PT si DE, sau fază unică). Se elaborează de către un proiectant cu competente în domeniu. Proiectul va fi verificat prin verificatori de proiecte atestati MLPTL. e) Documentatia pentru autorizatia de construire. Documentatia de autorizatie de constructie se întocmeste de către proiectantul general si autorzatia de construire se eliberează de către organele administratiei publice (primării, consilii locale) pe baza studiului de fezabilitate si proiectului tehnic aprobat, a certificatului de urbanism si a tuturor avizelor solicitate prin certificatul de urbanism si eliberate. f) Executia lucrărilor. Executia lucrărilor sei realizează de către unităti specializate prin personal autorizat. Controlul urmăririi lucrărilor se face prin: z z z

Responsabilii tehnici cu executia lucrărilor. Diriginti atestati. Inspectori ai organelor de control (ISC, ISCIR, BRML, IGCPM etc.)

g) Receptia lucrărilor (la terminarea lucrărilor si finală) se realizează conform HG 273/1994; h) Autorizatia de functionare (după caz); Se eliberează de organele compentente în domeniu: z z

administratia locală, agentia de mediu, pompieri; unităti prestatoare de servicii (salubritate, apă-canal, energie electrică, telecomunicatii etc.) cu care se încheie contracte.

i) Cartea tehnică a constructiei se întocmeste de către reprezentanti ai investitorilor conform HG 273/94 si C 167/83. Cartea tehnică se întocmeste pe baza: z z z

proiectului de executie ; proceselor verbale de receptie; autorizatiei de functionare.

[top]

3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI 3.1. Oportunitatea realizării investitiilor în domeniul sistemelor centralizate de alimentare cu căldură precum si alegerea solutiei optime din analiza mai multor variante, se face pe baza indicatorilor tehnico-economici rezultati din analize comparative între mai multe variante posibile. 3.2. Indicatorii tehnico-economici fac parte din instrumentarul de bază folosit pentru măsurarea si analiza eficientei economice în cadrul evaluării proiectelor de investitii. 3.3. Indicatorii tehnico-economici ai unei investitii se calculează de către firma de proiectare care elaborează studiul de fezabilitate sau studiul de solutii pe baza următoarelor acte normative: z

Legea 72/12.07.1996 privind finantele publice;

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

z z z

z z

Page 4 of 65

Legea 189/14.10.1998 privind finantele publice locale; Norme metodologice elaborate de Ministerul Finantelor - Indicatori specifici diferitelor obiective si ramuri; Ordinul 1.013/873 din 2001 al MF si MLPTL pentru aprobarea Normelor metodologice privind continutul - cadru de organizare a licitatiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare si decontare a executiei lucrărilor; Ordin 2/N/1998 - MLPTL - Metodologie de calcul dinamic a valorii investitiilor; Metodologii de evaluare specifice băncilor care acordă împrumuturi pentru proiecte de investitii.

3.4. Proiectele finantate cu împrumuturi de la Banca Mondială, BIRD sau BERD, sunt evaluate pe baza a două tipuri de evaluări: z

evaluarea economică care urmăreste dacă proiectul este apt să contribuie la dezvoltarea economică si socială a tării, folosindu-se în acest scop criteriile de eficientă si de prioritate;

z

evaluarea financiară care pune în evidentă rentabilitatea resurselor proprii, după ce s-au dedus din veniturile totale obligatiile de ordin financiar si fiscal ce gravează profitul, avându-se în vedere, totodată, eventuale subventii de la bugetul de stat.

3.5. Indicatorii tehnico-economici (de eficientă economică) se obtin prin calcule si preluare a informatiilor existente în documentatia de proiect a investitiilor pe baza unor modele matematice, care în diverse modalităti redau si realizează compararea costurilor necesare cu efectele preconizate a se obtine. Indicatorii tehnico-economici ai investitiilor, construiti după modelul raportului matematic între eforturi si efecte sau efecte si eforturi, se exprimă sub formă de: z

eforturi (costuri) specifice pentru obtinerea unei unităti de efecte (produs) economice;

z

efecte (rezultate-produse) specifice pe unitatea de măsură a costurilor necesare, antrenate de realizarea proiectului în varianta dată.

3.6. În proiectele de eficientă energetică, profitul rezultă în principal din economia de energie care, implicit, conduce la reducerea costurilor pentru producerea si achizitia energiei. La aceasta se adaugă profitul rezultat din alte efecte favorabile aplicării proiectului cum sunt: z z z z z

cresterea productiei; cresterea productivitătii muncii; reducerea cheltuielilor de întretinere si exploatare; îmbunătătirea conditiilor de mediu; reducerea taxelor.

3.7. Valoarea totală a costului unei investitii se stabileste prin Devizul general care se întocmeste conform HG 376/1994 si care face obiectul unui capitol al studiului de fezabilitate. Structura Devizului General stabilită prin HG 376/1994 corespunde proiectelor complexe de investitii, pentru proiectele specifice în domeniul alimentării centralizate cu energie termică, structura devizului general se adaptează corespunzător fiecărui proiect. 3.8. După felul cum reflectă sau nu impactul factorului timp în economie, indicatorii de eficientă economică ai investitiilor se grupează în indicatori statici si indicatori dinamici. [top]

4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE SI EXECUTIE. AUTORIZAREA INSTALATORILOR Agreerea firmelor de proiectare si executie 4.1. Proiectarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică (retele de transport si distributie, puncte termice) poate fi realizată de către agenti economici specializati în domeniu (firme de proiectare, societăti de servicii energetice s.a.) care au primit agreerea profesională din partea organismelor abilitate, în conformitate cu prevederile Legii nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală si cu prevederile reglementărilor tehnice MLPTL privind proiectarea lucrărilor de constructii-montaj, pe baza unei metodologii tip de atestare a capabilititătii. 4.2. Agentii economici agreati pentru proiectarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică au următoarele obligatii si răspunderi: - să realizeze proiecte de calitate adoptând solutii tehnico-economice care să respecte normativele, standardele si legislatia din domeniu în vigoare la data elaborării; - să respecte termenele de predare a proiectelor asumate prin contract; - să întocmească documentatiile pentru obtinerea avizelor si acordurilor necesare pentru realizarea investitiei si să respecte, prin proiecte, prevederile acestor avize si acorduri; - să prezinte si să sustină proiectele în fata organelor de avizare; - să urmărească executia proiectului pe santier în conformitate cu reglementările în vigoare; - să stabilească echipele de proiectare corespunzător cerintelor proiectului; - să asigure si să mentină o dotare corespunzătoare cu personal si tehnică de proiectare conform certificării. 4.3. Executarea lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (retele de transport si distributie, puncte termice) poate fi realizată numai de către agenti economici specializati în domeniu (unităti de executie si montaj, subantreprize de specialitate etc.) care au primit agreerea profesională conform prevederilor Legii 326/2001 din partea organismelor abilitate, pe baza unei metodologii tip de atestare a capabilitătii si agreerea tehnică din partea furnizorului sau distribuitorului de energie termică după caz. Continutul documentatiei pentru obtinerea agreerii tehnice din partea furnizorului/distribuitorului este dat în Anexa A, iar modelul de agreere pentru

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 5 of 65

executia lucrărilor este dat în Anexa B (Anexe - punctul 4). 4.4. Agentii economici agreati pentru executarea lucrărilor de alimentare cu energie termică au următoarele obligatii si răspunderi: - să execute lucrările de constructii-montaj în conformitate cu prevederile proiectului; - să realizeze lucrări de calitate conform planurilor de calitate proprii si să răspundă de aplicarea tuturor prescriptiilor tehnice privind executia, în vigoare la data realizării lucrării; - să respecte termenele de executie asumate prin contract; - să folosească la executarea lucrărilor numai materiale si echipamente omologate si agrementate, însotite de certificate de conformitate; - să numească oficial un responsabil de calitate pentru lucrarea care se execută; - să întocmească si să prezinte toate documentele legate de faze determinante, lucrări ascunse, probe si verificări pe parcursul si la terminarea lucărilor; - să numească personal tehnic de specialitate în raport cu numărul si complexitatea lucrărilor, autorizat/agreat în domeniu; - să ia măsuri ca personalul tehnic propriu autorizat/agreat să-si poată îndeplini în bune conditii sarcinile privind lucrarea; - să verifice dacă tehnologiile de executie folosite corespund caietelor de sarcini prezentate în proiect; - să asigure conditiile necesare pentru efectuarea probelor si încercărilor pe parcursul executiei si la receptie conform prevederilor proiectului si reglementărilor tehnice; - să stabilească, în functie de caracteristicile lucrării, norma de personal si dotarea tehnică cele mai indicate pentru realizarea lucrării; - să asigure conform agreerii si să mentină o dotare corespunzătoare cu personal si mijloace tehnice (utilaje, scule, dispozitive, AMC, etc.). Competentele instalatorilor autorizati pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură 4.5. În functie de domeniul de activitate si de destinatia lucrărilor, competentele instalatorilor autorizati pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură sunt: Gradul I - Proiectarea, executarea si exploatarea tuturor lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (retele termice de transport si distributie, puncte termice). Gradul II - Proiectarea si executarea lucrărilor pentru retele termice de transport si distributie Gradul III - Executarea si exploatarea tuturor lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (retele termice de transport si distributie, puncte termice). Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură 4.6. Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură se face, în conformitate cu prevederile Legii 326/2001, de către comisii de specialitate . Membrii comisiei pot fi specialisti propusi de: - Ministerul Lucrǎrilor Publice, Transporturilor si Locuintei – Directia Generalǎ Tehnicǎ; - Ministerul Administratiei Publice; - Autoritatea Nationalǎ de Reglementare din domeniul Serviciilor de Gospodǎrie Comunalǎ; - Asociatia Inginerilor de Instalatii din România; - Asociatia Românǎ pentru Servicii Energetice; - Institutele de învătământ superior cu profil de instalatii, energetic si mecanic din tară. 4.7. Actele necesare pentru înscriere la examen, care se depun la comisie, sunt: - Cerere tip; - Memoriu de activitate tehnică; - Copie după actele de studii si pregătire profesională; - Două fotografii tip. 4.8. Conditiile de studii si practică în proiectare sau executie de lucrări pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură, ce trebuie dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de autorizare, sunt: Gradul I - Ingineri din domeniile: instalatii, energetică, mecanică, care au lucrat, efectiv în executie sau proiectare instalatii termice 6 ani sau ca autorizat gradul II, cel putin 3 ani.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 6 of 65

Gradul II - Ingineri si subingineri din domeniile instalatii, energetică, mecanică care au lucrat efectiv în executie sau proiectare instalatii termice, 4 ani sau ca autorizat gradul III timp de 2 ani. Gradul III - Ingineri, subingineri, tehnicieni, maistri si lucrători calificati din domeniile: instalatii, energetică, mecanică care au lucarat efectiv în executie, instalatii termice un timp de cel putin : z z z

2 ani pentru inginerii si subinginerii de instalatii 3 ani pentru inginerii si subinginerii de energetică sau mecanică 4 ani pentru tehnicieni, maistri si lucrători calificati.

4.9. Promovarea examenului pentru obtinerea autorizatiei se face pe baza cunostintelor teoretice si practice din domeniul instalatiilor termice pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură în limita gradului solicitat, privind: - Reglementările tehnice pentru sistemele de alimentare centralizată cu căldură si instalatiile de încălzire centrală; - Normele tehnice de executie si tehnologia de montaj; - Normele tehnice de exploatare; - Normele de protectia, siguranta si igiena muncii; - Normele PSI. 4.10. Autorizarea instalatorilor pentru activitate în cadrul serviciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face pe bază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pe baza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptarea conditiilor de studii si practică prevăzute în prezentul normativ. 4.11. Verificatori de proiecte si experti tehnici atestati pentru specialitatea instalatii termice (It), pot obtine la cerere, fǎrǎ sustinerea examenului, autorizatia gradul I, pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu energie termicǎ. 4.12. Autorizarea instalatorilor pentru activitate în cadrul serviciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termicǎ se face pe bazǎ de examen, de cǎtre comisii numite de furnizor/distribuitor, pe baza reglementǎrilor interne ale acestuia. Se recomandǎ adoptarea conditiilor de studii si practicǎ prevǎzute în prezentul normative. [top]

5. SOLUTII DE ALIMENTARE CENTRALIZATǍ CU CǍLDURǍ 5.1. Solutia de alimentare cu căldură a instalatiilor de încălzire centrală se stabileste la faza de studiu de fezabilitate a proiectului astfel încât să satisfacă necesarul de căldură al consumatorilor în conditiile locale de sistematizare, energetice si ecologice. 5.2. În cazul în care sunt mai multe solutii, se recomandă ca alegerea să se facă după criterii tehnice si economice tinând seama de necesitătile specifice si de posibilitătile de realizare. 5.3. La alegerea solutiei se au în vedere următoarele posibilităti de alimentare cu căldură pentru: z z z z

o clădire sau un grup de apartamente cu sursa si retelele aferente; un grup de clădiri (de ex: un ansamblu de clădiri civile sau industriale) având o sursă proprie, de regulă într-o clădire independentă; o zonă de clădiri civile sau industriale, având sursă de căldură, retele si puncte termice; o localitate alimentată cu căldură de la o centrală termică sau de termoficare (sau mai multe centrale interconectate), prin retele si puncte termice

5.4. Se recomandă alegerea următoarelor solutii care pot fi caracteristice pentru câte o categorie de consumatori; astfel pentru: z z

z

clădiri care completează un ansamblu într-o zonă construită, având alimentare centralizată cu căldură - racordarea la solutia existentă de alimentare centralizată cu căldură; terminarea unor clădiri începute într-un ansamblu pentru care s-a prevăzut initial alimentarea centralizată cu căldură - reanalizarea solutiei pentru instalatiile interioare si corelat, a celei de alimentare cu căldură, folosind fie alimentarea dintr-o sursă proprie, fie cea centralizată; ansambluri noi de clădiri - folosirea alimentării centralizate (cu sursă si retele noi sau extinderea celor existente)

5.5. În toate cazurile mentionate în art.5.4, privind folosirea unor solutii existente de alimentare centralizată cu căldură sau de extindere a acesteia, se recomandă analizarea oportunitătii reabilitării sursei, retelei si punctelor termice existente, luând în considerare toate aspectele legate de costul investitiei si al exploatării. 5.6. În cazul reabilitării unui ansamblu de alimentare centralizată cu căldură prin termoficare este necesar ca solutiile adoptate pentru retelele si punctele termice să tină seama în mod real de parametrii de temperatură si regimul de functionare al consumatorilor din instalatia interioară de încălzire centrală. 5.7. Pentru zonele sau localitătile în care este necesar a se elabora un studiu de alimentare cu căldură, se are în vedere cerintele de sistematizare, cele ecologice si posibilitătile concrete de realizare, pe lângă conditiile specifice energetice. Alegerea solutiei se face printr-o optimizare economică, care trebuie să îmbine interesele consumatorilor cu cele ale furnizorului de căldură (Studiu de solutie, Studiu de fezabilitate). 5.8. Se recomandă ca acolo unde există conditiile necesare, să se folosească surse neconventionale de energie (energie solară, energie geotermală), prevăzând adaptarea instalatiilor de încălzire centrală si chiar a clădirilor la specificul utilizării acestor surse. Analiza economică a oportunitătii folosirii acestor surse se face conform prevederilor art. 5.2. [top]

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 7 of 65

6. NECESARUL DE CǍLDURǍ 6.1. Necesarul de căldură la consumatori, se stabileste luând în considerare următoarele categorii de consumuri: z z z z

pentru încălzire ; pentru preparare apă caldă menajeră ; pentru ventilare si climatizare ; pentru scopuri tehnologice .

6.2. Necesarul de căldură de calcul pentru încălzire (maxim orar) se stabileste conform prevederilor SR 1907-1 si SR 1907-2 “Necesarul de căldură de calcul - Prescriptii de calcul si Temperaturi interioare conventionale de calcul”. 6.3. Necesarul de căldură de calcul (orar) pentru preparare apă caldă de consum se determină functie de debitul orar de calcul de apă caldă. Debitul orar de calcul se detemină în conformitate cu prevederile STAS 1478, functie de sistemul de preparare a apei calde de consum (instantaneu sau în regim cu acumulare). 6.4. Necesarul de căldură pentru ventilare si climatizare se determină functie de debitul de aer proaspăt necesar si reprezintă cantitatea de căldură necesară încălzirii lui de la temperatura exterioară până la temperatura interioară. 6.5. Necesarul de căldură pentru scopuri tehnologice se determină pe baza normelor specifice energetice stabilite prin norme sau normative departamentale sau pe baza unui bilant termic al procesului tehnologic respectiv. 6.6. Necesarul anual de căldură pentru încălzire se stabileste pe baza prevederilor standardului SR 4839 “Numărul anual de grade-zile” si a ghidului GP 039 “Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură a clădirilor de locuit”. 6.7. Necesarul anual de căldură pentru prepararea apei calde de consum, pentru ventilare climatizare si pentru scopuri tehnologice se determină în functie de: z z z

consumul normat zilnic de apă caldă corelat cu specificul consumatorilor ; duratele anuale de functionare ; mărimea si variatia consumurilor orare, zilnice si sezoniere, care depind de tipul consumatorilor .

6.8. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cu căldură reprezintă sarcina termică urbană si industrială ce trebuie livrată din sursa termică. 6.9. Sarcina temică a sistemului de alimentare centralizată cu căldură se stabileste pornind de la necesarul de căldură de calcul, tinând seama de: - tipurile de consumuri; - categoria de importantă a consumatorilor; - cronogramele de consum si simultaneitatea consumurilor; - solutiile adoptate pentru producerea energiei termice; - pierderile de căldură ale sistemului prin aplicarea, după caz, a unor factori de corectie în functie de : z z

solutiile adoptate pentru prepararea apei calde menajere; influenta unor conditii climatice locale.

6.10. Sarcina termică a sistemului de alimentare cu energie termică se obtine prin însumarea sarcinii simultane a diferitelor categorii de consumatori la care se adaugă pierderile de căldură din retelele de transport si distributie. 6.11. Sarcina termică de calcul pentru conductele de transport (agent primar) se stabileste functie de regimurile caracteristice care apar în functionarea sistemului de alimentare cu căldură în cursul anului. Sarcina termică de calcul se compune din: z z z

z

necesarul orar de căldură de calcul pentru încălzire; necesarul orar de căldură de calcul pentru ventilare; necesarul de căldură orar mediu zilnic pentru prepararea apei calde de consum, corespunzător zilei caracteristice din perioada de încălzire, considerat simultan cu celelalte necesaruri; pierderea de căldură orară la transport si distributie.

6. 12. Sarcina termică de calcul a punctelor termice se determină functie de: z z z z

tipul si schema punctului termic; modul de racordare a instalatiilor de încălzire; modul de racordare a instalatiilor de preparare a apei calde de consum; modul de preparare a apei calde de consum.

6.13. Sarcina termică de calcul pentru retelele de distributie la consumatori se determină separat pentru retelele de agent termic de încălzire si pentru retelele de apă caldă de consum, tinând seama de debitul de căldură de calcul pentru încălzire determinat conform SR 1907-1 si de debitul de apă caldă de consum transportat, determinat conform STAS 1478. [top]

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 8 of 65

7. REGLAREA FURNIZǍRII CǍLDURII GRAFICE DE REGLAJ 7.1. Reglarea funizării căldurii reprezintă ansamblul de măsuri si interventii care au ca scop modificarea în timp a cantitătii de căldură produse, transportate si distribuite consumatorilor în conformitate cu nevoile reale al acestora. 7.2. Reglarea furnizării căldurii se poate face prin următoarele metode: - În functie de locul în care se face reglarea, aceasta poate fi: z z z

centrală ( la sursă) – în cazul sarcinilor termice omogene; locală ( la punctele termice sau/si individuale, direct pe aparatele consumatoare); combinată – pentru sarcini termice eterogene.

- Din punct de vedere al elementelor reglate ( al debitului de căldură transmis consumatorilor): z z z

reglaj calitativ ; reglaj cantitativ; reglaj mixt (calitativ - cantitativ).

- În functie de durata reglajului (metoda aplicată depinde de natura si conditiile impuse în alimentare de către consumator): z z z

reglare continuă constantă; reglare continuă variabilă; reglare cu întreruperi.

7.3. Reglajul calitativ constă în modificarea temperaturii din conducta de ducere si implicit de întoarcere, mentinând debitul de agent termic constant. Acest reglaj prezintă avantajul stabilitătii hidraulice a sistemului în conditiile unor debite constante de agent termic, precum si exploatarea simplă prin varierea coordonată a temperaturii agentului termic cu variatia temperaturii aerului exterior. Este adecvat pentru sistemele omogene din punct de vedere termic al constructiilor (temperaturi interioare, masivitate termică), al tipului copurilor de încălzire si al programului de functionare. La adoptarea acestui tip de reglaj trebuie avut în vedere si unele dezavantaje care pot apărea în exploatare, cum sunt: consum relativ mare de energie electrică pentru pomparea agentului termic, efectele aduse de unele aporturi de căldură care pot să apară în anumite zone asupra parametrilor aerului interior, variatii mari ale temperaturii aerului interior la consumatorii cu inertie termică redusă. 7.4. Reglajul cantitativ constă în modificarea debitului de agent termic, mentinând constantă temperatura acestuia pe conducta de ducere; temperatura agentului din conducta de întoarcere variază functie de caracteristicile instalatiilor consumatoare. Principalul avantaj al reglajuluii cantitativ îl constituie consumul redus de energie electrică de pompare, precum si mentinerea unui regim termic constant în functionarea sursei termice. Dezavantajele acestui reglaj constau în: - dereglarea hidraulică a sistemului ; - supraîncălzirea constructiilor cu cât necesarul de căldură este mai mic decât cel nominal. 7.5. Reglajul mixt constă în modificarea atât a debitului de agent termic cât si a temperaturii acestuia. Este solutia cea mai elastică de urmărire combinată a variatiilor consumului de căldură atât cu ajutorul parametrilor de temperatură cât si cu ajutorul debitului de agent termic si oferă posibilitatea economisirii energiei electrice de pompare. 7.6. Corelarea dintre parametrii agentului termic si parametri climatici în vederea reglării furnizării căldurii se realizează pe baza graficelor de reglaj. Graficele de reglaj reprezintă transpunerea grafică a corelării parametrilor agentului termic preparat (temperatura de ducere si eventual de întoarcere, în măsura în care nu există reglaj la consumatori) functie de variatia temperaturii aerului exterior si temperatura de întoarcere a agentului termic, eventual si temperatura interioară. 7.7. Graficele de reglare sunt utilizate pentru regimul permanent de furnizare a energiei termice; ele se adaptează în mod corespunzător pentru regimuri de functionare intermitente. 7.8. Graficele de reglaj se stabilesc pe baza următorilor parametri: z z z z z

temperatura interioară ce trebuie asigurată; temperatura aerului exterior; influenta vitezei vântului asupra parametrilor de furnizare a căldurii; modul de racordare a instalatiilor consumatorilor la sistem (racordare directă sau indirectă); tipul de corpuri de încălzire utilizate.

7.9. Graficele de reglaj se întocmesc în următoarele ipoteze: z

z z

nu apar modificări importante ale coeficientilor totali de transfer termic în conditii curente, fată de cele normale ( pierderile de căldură prin elementele de constructie delimitatoare si pentru încălzirea aerului infiltrat sunt constante si egale cu fluxul termic emis de instalatia de încălzire); se consideră viteza vântului constantă în perioada de încălzire si egală cu viteza vântului de calcul; adaosurile se consideră invariabile.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 9 of 65

7.10. Reglarea furnizării căldurii în cadrul sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică, functie de mijloacele prin care se efectuează, poate fi: z z

manuală (la sistemele care nu au suferit modernizări sau reabilitări); automată.

7.11. În cazul reglării automate a parametrilor agentilor termici, sesizarea si măsurarea temperaturilor interioare si exterioare si variatia parametrilor agentului termic se face automat si continuu, corespunzător graficelor de reglare. In această situatie curbele de reglare se introduc în memoria regulatorului electronic. 7.12. Reglarea manuală pe baza graficelor de reglare se face prin actionare asupra organelor de reglare după citirea de către personalul de întretinere, la anumite intervale de timp, a temperaturilor exterioare. Pe baza acestor temperaturi se citesc din graficul de reglare specific, temperaturile agentilor termici (ducere si întoarcere) si se efectuează corectiile necesare. Intervalele de timp la care se efectuează reglarea, sunt conform instructiunilor de exploatare. 7.13. Reglarea furnizării căldurii se poate realiza pe trei niveluri: z z z

reglarea primară (la nivelul sursei); reglarea secundară (la nivelul punctelor termice); reglarea tertiară (bucle de reglare la nivelul consumatorilor care să răspundă influentelor date de conditiile specifice ale acestora).

[top]

8. RETELE TERMICE 8.1. Retelele termice reprezintă complexul de instalatii si constructii destinate transportului si distributiei energiei termice. 8.2. Prin retele termice primare se înteleg retelele de transport (în care agentul termic este de regulă apa fierbinte) cuprinse între limita clădirii principale a unei centrale electrice de termoficare sau a unei centrale termice si punctele termice, unde are loc prepararea agentului termic de încălzire (de parametri redusi) si apa caldă de consum. 8.3. Prin retele termice secundare se înteleg retelele de distributie în care agentul termic este de regulă apa caldă si sunt cuprinse între limita clădirii punctului termic sau a unei centrale termice de apă caldă si limita clădirii consumatorilor de căldură si de apă caldă de consum. Agenti termici 8.4. Agentii termici utilizati pentru transportul si distributia energiei termice sunt apa fierbinte si apa caldă. 8.5. Apa fierbinte are o temperatură maximă de 150 oC, în sistemele centralizate de alimentare cu căldură. Temperatura apei fierbinti se stabileste în functie de caracteristicile sistemului si poate avea valoarea cuprinsă între 115 0C si 150 0C si presiunea corespunzătoare stării lichide a agentului termic. 8.6. Apa caldă are temperatura maximă de 115 0C si se utilizează de regulă la o temperatura maxima de 95 oC, în conditii nominale de temperatură exterioară. Se folosesc si valori mai reduse de temperatură în cazul încălzirii unor clădiri cu caracter medical si la crese - grădinite (80 ... 85 oC), precum si pentru cele folosind sisteme de încălzire prin radiatie (sub 60 oC). Apa caldă menajeră preparată în punctele termice are temperatura maximă de 60 o

C.

8.7. Ecartul nominal de temperatură între agentul termic din conducta de ducere si conducta de întoarcere se alege pe baza criteriilor functionale si economice ale întregului sistem de producere, transport, distributie si utilizare a căldurii. Pentru retelele de apă fierbinte se recomandă un ecart de temperatură de 40 0C ... 80 0C. Pentru retelele de apă caldă se recomandă un ecart nominal de temperatură de 20 oC. 8.8. Temperatura maximă a agentului din retelele termice trebuie să fie cel mult egală cu temperaturile admisibile indicate de producător pentru componentele retelelor sau instalatiei. Schemele si configuratia retelelor 8.9. Schemele si configuratia retelelor termice trebuie să asigure transportul si distributia energiei termice în conditii de eficientă si de sigurantă. 8.10. Se poate adopta una dintre următoarele scheme de retele: - schema ramificată (radială); - schema inelară; - schema mixtă. Alegerea schemei se face în functie de amplasarea consumatorilor, de mărimea consumurilor si de perspectivă de dezvoltare cu respectarea gradului de sigurantă, adoptându-se solutiile care duc la lungimi minime ale traseelor, la costuri si cantităti de materiale reduse. Se urmăreste evitarea pe cât posibil a dublării fluxurilor retelelor de transport cu cele de distributie.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 10 of 65

8.11. În cazul retelelor termice alimentate dintr-o singură sursă de căldură se recomandă să se adopte scheme ramificate (radiale) cu legături între ramurile importante. În cazul retelelor termice alimentate din mai multe surse de căldură se adoptă scheme care să permită atât functionarea separată a surselor pe câte o zonă de consum, cât si interconectarea surselor în vederea asigurării repartitiei optime a sarcinii termice între surse si cresterea sigurantei în functionare. 8.12. Stabilirea configuratiei retelelor se face în functie de solutia cea mai economică de amplasare a conductelor si de traseele celorlalte utilităti existente sau prevăzute a se realiza în perspectivă. 8.13. În cazul unor zone de consum cu caracteristici specifice (denivelări pronuntate, distantă mare fată de sursă) se pot adopta, pe bază de calcule tehnico-economice comparative, scheme cu regimuri hidraulice diferentiate, statii intermediare de pompare etc. 8.14. În cazul în care în zona de consum există unele instalatii de producere a căldurii eficiente din punctul de vedere al consumului de energie primară (resurse energetice secundare, resurse geotermice, centrala de deseuri menajere etc.) se examinează încadrarea acestora în solutia de ansamblu de alimentare cu căldură a zonei. Se recomandă ca retelele de distributie să aibă configuratii ramificate (radiale), grupându-se consumatorii pe ramuri astfel încât să poată fi realizată echilibrarea hidraulică, reglarea automată a functionării instalatiilor, contorizarea consumatorilor de căldură si alimentarea independentă cu căldură a clădirilor cu acelasi regim de functionare (de ex: crese, grădinite, case de nasteri, spitale, cămine de copii si bătrâni etc.). 8.15. Traseele retelelor se aleg astfel încât să rezulte lungimi minime de conducte, un număr cât mai redus de intersectii cu drumuri, căi ferate, canale si posibilităti maxime de autocompensare a dilatărilor, dând prioritate ocupării unor zone libere. 8.16. În cazul executării retelelor termice în etape se au în vedere variantele de traseu care conduc la reducerea cheltuielilor initiale de investitii si de exploatare. 8.17. În ansamblurile de clădiri civile, folosirea subsolului unei clădiri (sau părti dintr-o clădire) se face numai pentru alimentarea instalatiilor de încălzire centrală aferente clădirii respective si nu si pentru tranzitarea cu retele termice care alimentează alte clădiri. Amplasarea retelelor termice 8.18. Amplasarea retelelor termice se poate face: - subteran, direct în sol în cazul conductelor din otel preizolate termic si în cazul conductelor din polietilenă PE-X preizolate; - subteran în canale necirculabile sau circulabile în cazul conductelor din otel izolate termic în solutie clasică sau a conductelor preizolate montate pe trasee existente în situatia lucrărilor de modernizare, reabilitare, înlocuire de retele; - suprateran. 8.19. Amplasarea retelelor termice se realizează în corelare cu celelalte retele subterane sau supraterane din zonă existente si proiectate, tinând seama de prescriptiile SR8591-97, folosind, acolo unde este cazul, traseele existente pentru lucrări de înlocuire sau modernizare retele, după dezafectarea conductelor vechi. 8.20. În ansamblurile de clădiri civile retelele termice exterioare se montează, de regulă, subteran. Se pot monta retele aeriene în zonele cu ape freatice cu nivel permanent ridicat sau, în alte cazuri, când prin aceasta nu se afectează peisajul urbanistic; în acest sens, este necesar acordul organelor locale de sistematizare. 8.21. În zonele industriale retelele termice exterioare se montează, de regulă, aerian. Se dă preferintă montării pe stâlpi de mică înăltime (la sol). La pozarea aeriană a retelelor termice pe suporturi de mică înăltime, distanta minimă de la sol până la partea inferioară a termoizolatiei finite a conductelor este de 0,30 m. La traversarea unor drumuri în incintă, montarea se face pe stâlpi, la înăltime sau subteran. In cazul supratraversării de drumuri, trebuie respectate prevederile normelor privind căile de acces. 8.22. Montarea pe elementele de constructii ale clădirilor se face numai în conditiile în care, la proiectarea structurii de rezistentă a acestora, se tine seama de eforturile date de reteaua termică exterioară. La clădiri existente montarea se face cu acordul proiectantului de rezistentă. 8.23. Amplasarea supraterană trebuie adoptată numai în zone situate înafara perimetrului construibil al localitătilor, pe platformele si în incintele industriale, de-a lungul căilor-ferate, a căilor de comunicatie, a râurilor, a canalelor deschise si în culoare tehnologice. 8.24. Retelele termice din ansamblurile de clădiri se pozează de preferintă în următoarea ordine: în spatii verzi sau sub trotuare; pozarea lor în zona carosabilă se face numai când celelalte solutii nu pot fi aplicate si dacă se are în vedere necesitatea pozării pe acelasi traseu si a altor retele subterane. 8.25. În cazul pozării de-a lungul unei artere de circulatie, traseul retelelor se fixează, de regulă, pe partea cu cele mai multe puncte de utilizare (racorduri). Intersectia retelelor termice cu artere de circulatie, canale etc, se prevăd de regulă a fi perpendiculară. 8.26. Solutiile de amplasare a retelelor termice în comun cu alte retele subterane, în galerii edilitare, se adoptă numai pe bază de calcule tehnicoeconomice justificative. 8.27. La amplasarea subterană a retelelor termice în apropierea fundatiilor clădirilor si constructiilor, pilonilor, podurilor, viaductelor, tunelurilor, cosurilor de fum si a altor constructii, trebuie să se prevadă de la caz la caz măsuri (hidroizolatii, drenuri, instalatii de golire etc.) care să protejeze aceste constructii în caz de avarii la retele. 8.28. Când retelele termice intersectează pachete de linii ferate, soselele nationale sau străzi modernizate, trebuie să se aibă în vedere utilizarea tunelurilor sau a altor lucrări de artă din zonă; în absenta acestora trebuie să se prevadă supratraversare, si numai în cazul în care nu este este posibilă se va prevedea subtraversarea în canale circulabile nou proiectate.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 11 of 65

8.29. Solutiile tehnice privind traversarea sau subtraversarea cu retele termice subterane sau aeriene a căilor ferate si a drumurilor nationale si comunale se stabilesc si cu acordul prealabil al administratiei căii de comunicatie respective. Distante, adâncimi si înăltimi de pozare 8.30. La stabilirea distantelor minime între fetele exterioare ale elementelor de constructii ale retelelor termice si căile de comunicatie, respectiv alte retele si constructii, se tine seama de indicatiile cuprinse în SR 8591 si “Normativul pentru proiectarea si executarea retelelor si instalatiilor de gaze naturale” - I6. Retelele termice amplasate în terenuri sensibile la umezire vor avea fată de fundatiile clădirilor distantele prescrise de “Normativul pentru proiectarea si executarea constructiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire” - P7. 8.31. Adâncimea minimă de la suprafata solului sau a suprastructurii drumurilor până la partea superioară a elementelor de acoperire a canalelor termice este: - 0,80 m în zone carosabile; - 0,50 m în spatii verzi. În zonele carosabile si în spatii verzi aceste valori pot fi reduse, în conditiile în care nu se pot respecta, luându-se măsuri corespunzătoare de protectie mecanică si termică. 8.32. Adâncimea de montaj recomandată a retelelor termice este cuprinsă între 0,60 si 2,50 m. Pentru adâncimi de montaj mai mici decât adâncimea de înghet se asigură circulatia permanentă a apei în conducte, iar în caz de oprire accidentală a circulatiei apei se va efectua golirea conductei. 8.33. Adâncimile de pozare minime recomandate, măsurate la partea superioară a mantalei conductelor de protectie la conductele preizolate termic sunt: z z

0,60 m - pentru pozare în spatiul verde, cu luarea unor măsuri de protectie conform recomandărilor furnizorilor; 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă.

8.34. Adâncimile de pozare minime recomandate a conductelor din PE-X măsurate până la partea superioară a mantalei de protectie sunt: - 0,40  0,80 m pentru pozare în spatii verzi, cu luarea unor măsuri de protectie conform recomandărilor furnizorilor - 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă Pozarea retelelor termice subterane montate în canal termic 8.35. Pentru retelele termice montate în canale de protectie se folosesc, de regulă, canale de tip vizitabil. Se pot folosi canale circulabile sau semicirculabile în care se includ si alte retele (conducte de apă.), când solutia se impune ca urmare a lipsei de spatiu sau când pozarea în canal comun a mai multor retele este mai avantajoasă din punct de vedere economic decât pozarea separată, cu conditia respectării prevederilor din normativele de specialitate specifice retelelor montate în canal comun. 8.36. Traversarea arterelor de circulatie din ansambluri de clădiri civile si industriale, cu nivel ridicat al apelor subterane, se face suprateran, cu lire de dilatare verticale, care să asigure circulatia normală; fac exceptie cazurile în care traversarea subterană este mai economică sau este justificată de necesitatea respectării aspectului zonei respective. 8.37. In terenuri normale, la traversările de artere pe care circulatia nu poate fi întreruptă, retelele termice se pozează în canale circulabile sau semicirculabile, prevăzute cu trape- plăci de beton care să permită desfacerea canalelor pentru înlocuirea conductelor. 8.38. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectă distantele minime indicate mai jos si precizările făcute de furnizorii de conducte preizolate în instructiunile de montaj. Tabelul 8.38 Distantele [cm] dintre pǎrtile canalelor necirculabile si termoizolatia conductelor Conducte cu termoizolatie în sistem clasic

Conducte preizolate montate în canale existente

- între suprafata interioară a peretelui canalului si generatoarea laterală a termoizolatiei finite a conductei celei mai apropiate

8 cm

15 cm

- între termoizolatiile finite a două conducte apropiate (în orice sens)

10 cm

15 cm

- între punctul cel mai de sus al termoizolatiei finite a conductei si partea interioarǎ a capacului canalului

3 cm

15 cm

- între radierul canalului si generatoarea inferioară a termoizolatiei finite a conductei, în punctul cel mai de jos al acesteia

10 cm

15 cm

Elementele considerate

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 12 of 65

8.39. Spatiile de circulatie din canalele circulabile si semicirculabile au dimensiunile minime conform indicatiilor din tabelul 8.39. Tabelul 8.39 Spatiile de circulatie din canalele circulabile si semnicirculabile Dimensiuni minime, [ m ] Tipul de canal orizontal

vertical

Canale circulabile

0,60

1,80*

Canale semicirculabile

0,50

1,40

* Local sau - în cazuri bine justificate - pe lungimi determinate, înăltimea minimă de circulatie poate fi redusă până la 1,60 m. 8.40. În canalele necirculabile ale retelelor termice este permis a se poza si alte conducte ce transportă fluide neutre, nepericuloase din punct de vedere al inflamabilitătii, exploziei (de ex.: apă caldă de consum, recirculare apă caldă, conducte pentru uz tehnologic etc.). În canalele circulabile sau semicirculabile ale retelelor termice pot fi pozate, de asemenea, cabluri pentru telecomunicatii, conducte de semnalizare, cu respectarea prevederilor actelor normative specifice retelelor pozate în canalul comun. Este interzis ca în canalele retelelor termice să se monteze: - conducte sau canale prin care se transportă medii cu pericol de inflamabilitate, explozie sau alterare, datorită temperaturii din canal; - conducte, canale sau cabluri din materiale instabile în câmpul de variatie a temperaturii aerului din canalele termice. 8.41. Este interzisă amplasarea conductelor de apă fierbinte si apă caldă în canale în care există conducte care transportă substante (praf, vapori, gaze) care prezintă pericol de incendiu sau explozie. 8.42. La intrarea retelelor termice în clădiri, canalul de protectie este prevăzut cu un canal vertical de ventilare naturală alipit clădirii, trecerea conductelor prin peretele clădirii făcându-se, pe cât posibil, la o cotă superioară celei din canal si în conditiile stabilite prin prevederile Normativului I 13 referitoare la trecerile conductelor termice prin pereti si plansee. Se iau măsuri pentru etansare la intrarea conductelor din canalele termice în clădiri, în vederea evitării pătrunderii în subsol a gazelor naturale infiltrate în canal sau în sol si a evitării inundării subsolului. 8.43. Distantele minime dintre conducte si elementele de constructie ale canalelor trebuie să respecte valorile redate în tabelul 8.43. Tabelul 8.43 Distantele minime [m] dintre conducte si elementele de constructie ale canalelor

Diametrul nominal al conductelor, Dn

De la suprafata izolatiei până la peretele canalului

Intre suprafetele straturilor de izolatie a două conducte învecinate

De la suprafata izolatiei până la planseul canalului

A. Canale necirculabile 15...65

70

100

30

65...150

85

110

30

200...250

100

125

40

300...350

100

125

50

400...450

110

140

60

500...600

110

220

60

700...800

120

350

70

B. Canele semicirculabile si circulabile 40...65

150

100

100

90...150

170

120

100

200.250

170

140

100

300...350

200

160

120

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 13 of 65

400.450

200

160

120

500...600

200

200

150

700...800

200

200

150

900...1000

300

300

200

1100...1200

350

300

250

8.44. Distantele minime de la fetele exterioare ale canalelor până la alte constructii trebuie să respecte valorile redate în tabelul 8.44. Tabelul 8.44 Distantele minime de la fetele exterioare ale canalelor pânǎ la alte constructii 1. Distante pe orizontală la trasee paralele

[m]

a) până la sina de tramvai cea mai apropiată

2,0

b) până la sina de cale ferată cea mai apropiată - la o cale ferată de racord - la o cale ferată curentă cu luarea de măsuri speciale în timpul lucrului (de reducere a vitezei de circulatie a trenului)

2,0 4,00

c) până la o conductă de apă - pentru conducte îngropate până la maximum 1,5 m adâncime - pentru conducte îngropate peste 1,5 m adâncime

0,5 0,6

d) până la o conductă de canalizare si drenaj - pentru conducte îngropate până la maximum 1,5 m adâncime - pentru conducte îngropate peste 1,5 m adâncime

0,5 0,6

e) până la o conductă de gaz metan, având: - presiune joasă si intermediară (0,05-0,2 bar) - presiune redusă (0,2-2 bar) - presiune medie (2-6 bar)

1,5 1,5 2,0

f) până la un cablu electric, subteren având tensiunea - între 1 si 35 kV - între 35 si 110 kV - peste 110 kV

0,5*) 0,5 0,5

g) până la marginea fundatiei clădirilor si constructiilor

0,6**)

h) până la stâlpii de iluminat exterior sau de sustinere a conductoarelor pentru liniile de tramvai, troleibuz si telefoane

1,5

i) până la blocul de canalizatie telefonic: - pentru conducte îngropate până la maximum 1,5 m adâncime - pentru conducte îngropate peste 1,5 m adâncime

0,5 0,6

j) până la axul sirului de arbori

1,5

k) până la o căminele altor instalatii (apă, canalizare etc.)

0,5

2. Distanta pe verticală la intersectii a) până la talpa sinei de tramvai cu preverea de pod de sprijinire pentru continuarea circulatiei si cu luarea de măsuri de micsorare a vitezei pe timpul executiei

0,5

b) până la talpa sinei de cale ferată, cu prevederea de pod de sprijinire pentru asigurarea continuitătii circulatiei si cu luarea de măsuri de micsorare a vitezei de circulatie a trenului pe timpul executiei

1,0

c) până la o conductă de apă sau canalizare (retelele termice se amplasează de regulă deasupra conductelor de canalizare) - fără sprijinirea instalatiei - cu sprijinirea instalatiei

0,1 0,3

d) până la blocul de canalizatie telefonică: - fără sprijinirea instalatiei - cu sprijinirea instalatiei

0,1 0,3

e) până la cablurile electrice subterane (cablurile electrice se amplasează deasupra la distanta minim de 0,2 m): - cu tensiunea sub 35 kV, cu luarea de măsuri de protectie termică - cu tensiunea între 35 si 110 kV,

0,1 0,3

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 14 of 65

- cu luarea de măsuri speciale de protectie termică

0,3

f) până la o conductă de gaz metan (conducta de gaz metan se amplasează deasupra) - fără sprijinirea instalatiei - cu sprijinirea instalatiei

0,3 0,1

*) distanta se poate reduce în cazul protejării termice a cablurilor. **) în terenuri sensibile la umezire, pentru retele termice monate direct în sol, distanta minimă fată de fundatiile clădirilor este de 3,00 m, iar pentru retele termice montate în canale termice distanta minimă este de 1,50 m. NOTA: Se admite reducerea distantelor prevăzute în tabelul 8.44 în cazuri speciale, impuse de conditiile din teren, cu luarea unor măsuri speciale de sigurantă si stabilitate, puse în acord prin proiect cu factorii interesati. Pozarea retelelor montate aerian 8.45. Distantele minime de la fetele extreme ale conductelor retelelor termice amplasate suprateran inclusiv scări, platforme, împrejmuiri până la alte constructii supraterane trebuie să respecte valorile redate în tabelul 8.45. Tabelul 8.45 Distantele minime de la fetele conductoarelor retelelor termic supraterane sau alte elemente de montare aferente si alte constructii supraterane 1. Distante pe orizontală la trasee paralele

[m]

a) până la marginea pietrei de bordare sau până la marginea cablurilor la străzile fără copaci

1,0

b) până la liniile de cale ferată

2,0

c) până la axul liniilor electrice aeriene d) până la conductoarele liniei electrice aeriene, în functie de tensiune : - 1 ... 110 kV - 220 kV - 400 kV cu luare de mǎsuri de sigurantǎ potrivit PS 104/79 e) până la clădiri, în functie de fundatia stâlpilor

variabil*)

5,0 6,0 7,0

conf.tab. 8.44 pct.1

2. Distanta pe verticală la intersectii

[mm]

a) până la cel mai apropiată conductor al liniei electrice aeriene de 20 kV si sub 20 kV, cu luarea de măsuri de sigurantă potrivit PS 104/79

3,50

b) Idem de 25 kV ... 110 kV

4,00

c) Idem de 220 kV

5,00

d) Idem de 400 kV

6,00

e) deasupra liniilor de cale ferată cu ecartament nomal sau îngust

cf.normativelor specfice

f) până la partea superioară a îmbrăcămintei drumurilor

5,00

g) deasupra locurilor de trecere pentru pietoni

2,00

h) înăltimea de amplasare a retelelor aeriene în locurile fără circulatie (spatiu liber minim)

0,30

*) distanta este egalǎ cu lungimea celui mai înalt stâlp al liniilor electrice plus 3 m pentru spatii înguste. NOTA: Se admite reducerea distantelor prevăzute în tabelul 8.45 în cazuri speciale, impuse de conditiile din teren, cu luarea unor măsuri speciale de sigurantă si stabilitate, puse în acord prin proiect cu factorii interesati. Pozarea retelelor termice cu conducte preizolate montate direct în sol 8.46. Solutia de montare a retelelor exterioare în sol se recomandă în situatiile în care solutia este mai economică (investitie si exploatare) decât cea cu canale termice, iar conditiile tehnice permit utilizarea ei. Se folosesc, de preferintă, conducte preizolate cu conditia ca izolatia termică si hidrofugă, precum si protectia mecanică să fie omologate si agrementate de un institut de specialitate autorizat. 8.47. Distanta minimă fată de peretele săpăturii este de 100 mm, cu exceptia zonelor de preluare a dilatărilor din vecinătatea coturilor, care se determină tinând seama de posibilitatea realizării sudurilor conductelor, a izolatiilor locale si montării pernelor de dilatare.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 15 of 65

8.48. Amplasarea retelelor termice în terenuri macroporice sau sensibile la înmuiere se face tinând seama de prescriptiile din normativul P 7 “Normativ pentru proiectarea si executarea constructiilor fundate pe pământuri sensibile la înmuiere”, cu următoarele precizări: - Conductele preizolate montate pe trasee noi se montează direct în sol la distanta de minimum 3 m între mantaua de protectie si fundatiile clădirilor. Pentru distantele impuse mai mici, conductele preizolate pot fi montate în canale de protectie executate monolit. - Legătura dintre retele exterioare si conductele din clădire se realizează astfel încât să permită preluarea unor tasări diferentiate. 8.49. Conductele preizolate care înlocuiesc retele termice existente se montează în canale termice existente. Dacă gabaritul acestora depăseste spatiul disponibil în canalul termic, o parte din conducte se montează îngropate în sol lângă canal, după demolare peretelui canalului opus clădirii. 8.50. Retelele alcătuite din conducte preizolate se amplasează sub conductele de gaze, luându-se măsuri de evacuare a eventualelor scăpări de gaze tinând seama de indicatiile cuprinse în normativul I 6 “Normativ pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale”. 8.51. Retelele termice se amplasează de preferintă deasupra retelelor de canalizare sau apă si sub retelele de telecomunicatii sau cabluri electrice. Încrucisăriile între retelele subterane se fac de regulă sub unghiuri de 75 – 90 o. 8.52. Distantele minime de la suprafata exterioară a mantalei de protectie fată de traseele altor instalatii sau fată de constructii sunt cele indicate în tabelul 8.52. Tabelul 8.52 Distantele minime de la suprafata exterioarǎ a mantalei de protectie fatǎ de alte instalatii sau constructii Distanta minimă [m] Elementul de referintă

în plan vertical

în plan orizontal

-

1,20

0,2

0,50 0,60

-

0,60

Fundatie de clădire : - în teren normal - în teren sensibil la umezire

-

0,60* 3,00*

Conducte de canalizare

-

0,60

Conducte de gaze din polietilenă

-

1,00

Sina de tramvai Cabluri electrice sau telefonice H < 1,50 m H > 1,50 m Conducta de gaze de presiune joasă, intermediară sau redusă, medie

*) H– adâncimea de pozare Distantele indicate se aplică cu conditia asigurării stabilitătii constructiei. 8.53. Conductele preizolate se montează pe suporturi din poliuretan, saci de nisip, dulapi de lemn, într-un strat de nisip cu granulatia 0,5-4 mm care depăseste cu minimum 10 cm partea superioară a mantalei de protectie a conductei cu cel mai mare diametru. 8.54. Pozarea conductelor preizolate din PE-X se va face astfel:

z

z conductele din PE-X se asează pe un strat de nisip, având o grosime de 100 mm; se acoperă cu un strat de nisip, fără pietris având o grosime de 150 mm de la partea superioară a mantalei; z santul se acoperă apoi cu un strat de pământ cu grosimea între 250 si 650 mm.

8.55. Distantele dintre conducte si dintre conducte si sant sunt cele specificate de furnizorul de conducte preizolate. Elementele componente ale retelelor termice 8.56. Retelele temice se compun din: conductele propriu-zis si fitingurile aferente (coturi, curbe, ramificatii, reductii etc.) z termoizolatia z protectia termoizolatiei z armături (robinete, vane s.a.) elemente pentru preluarea eforturilor provenite din dilatare (compensatoare de dilatare) z sistemul de măsură, control, depistare si localizare a avariilor, după caz z constructii auxiliare z instalatii anexe z

z

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 16 of 65

Conducte, fitinguri si armături 8.57. Conductele aferente retelelor termice se execută din tevi de otel-carbon si aliat; mărcile de otel se aleg în functie de parametri agentilor termici vehiculati prin conducte. Se recomandă să se utilizeze pentru conducte următoarele mărci de oteluri: z

OLT 35 si OLT 45 STAS 8183, cu conditia de a avea încercările si verificările prevăzute în STAS 404, respectiv 530, cu exceptia încercărilor de aplatisare si răsfrângere (conform Prescriptii tehnice C 15-ISCIR) z OLT 35K, OLT 45 K si 16 M03 - STAS 8184 z OLT 44.2K si OL 52.2 K STAS 500/2 z pentru conductele din polietilenă se recomandă utilizarea polietilenei de înaltă densitate cu structură reticulată Pe - X conform DIN 16892

8.58. Sortimentele de tevi care se utilizează pentru conductele retelelor termice, sunt: tevi din otel , fără sudură, laminate la cald pentru temperaturi ridicate - STAS 404/1; z tevi din otel, fără sudură, laminate la cald - STAS 404/3; z tevi din otel, fără sudură, trase sau laminate la rece STAS 530/1; tevi din otel, fără sudură, trase sau laminate la rece, pentru temperaturi ridicate - STAS 530/3; z tevi din otel, sudate longitudinal, pentru instalatii - STAS 7656; z tevi din otel, sudate elicoidal, pentru conducte SR 6898/2. z

z

Pentru retelele de conducte de apă caldă menajeră se pot utiliza conducte din polietilenă de înaltă densitate cu structură reticulată, rezistentă la temperatura PE-X (pexal), izolate termic si montate în mantaua exterioară de protectie din polietilenă de înaltă densitate. Pentru conductele de apă fierbinte cu diametrul exterior de peste 108 mm, aflate sub incidenta Prescriptiilor tehnice ISCIR C15, se folosesc numai tevi care corespund dimensional (grosimi), calitativ (tipul de material), probe si încercări, marca materialului, marcare si livrare conform punctului 2.3 al prescriptiilor ISCIR C15. La livrarea tevilor acestea trebuie însotite de certificat de inspectie tip 3.1.B conform SR EN 10204. 8.59. Alegerea materialelor conductelor se face pe baza unor criterii tehnice si economice care tin seama de conditii tehnice de functionare, compatibilitatea materialului cu fluidul transportat prin conducte, proprietătile mecanice ale materialelor si modificarea acestora cu parametrii de functionare ai conductelor, posibilitătile de prelucrare, tratare, sudare. 8.60. Este interzisă utilizarea tevilor nestandardizate sau neomologate si neagrementate în România. 8.61. Alegerea grosimii peretelui conductelor se va face tinând seama de tipodimensiunile standardizate si de rezultatele calculului termomecanic al sistemului. In proiecte, tevile se vor defini prin diametrul exterior si grosimea peretelui. 8.62. Fitingurile reprezintă elementele de conductă fasonate în scopul executării diverselor trasee ale sistemelor de conducte. Pentru conductele de apă fierbinte fitingurile trebuie să corespundă prevederilor prescriptiilor tehnicxe ISCIR C15. 8.63. Gama tipodimensională a fitingurilor se corelează cu procedeele de confectionare a acestora; fitingurile trebuie să corespundă conditiilor tehnice prevăzute în Reglementările tehnice, normele si standardele în vigoare. 8.64. În retelele termice si în instalatiile de racordare ale consumatorilor se prevăd armături cu diverse functiuni: reglare, închidere, golire, aerisire etc. 8.65. În proiecte, armăturile se definesc prin: tip, diametrul nominal si presiunea nominală. 8.66. Pentru fiecare tip de armături, materialele trebuie să corespundă valorilor maxime admisibile ale temperaturilor si presiunilor. 8.67. Pe retelele magistrale de agent primar si secundar si pe ramificatiile importante se asigură conditii de golire a apei din conducte pe tronsoane cu lungimea de maximum 1000 m. În acest scop se recomandă să se monteze pe conductele cu pantă continuă, armături de sectionare. Distanta dintre armăturile de sectionare se reduc în cazul în care retelele termice subtraversează linii de cale ferată, sosele nationale, străzi modernizate sau sunt amplasate în regiuni cu un grad mare de seismicitate (peste gradul 7) ori în terenuri alunecătoare. In aceste situatii, armăturile de sectionare trebuie să fie prevăzute cu instalatii automate de închidere în caz de avarii (scăderea presiunii). La amplasarea armăturilor de sectionare se tine seama si de conditiile speciale de continuitate în alimentarea cu căldură impuse de consumatori. 8.68. Pentru sectionarea conductelor cu diametre până la 400 mm inclusiv, se utilizează armături de sectionare cu actionare manuală, iar pentru diametre mai mari de 400 mm, armături cu actionare electrică. 8.69. Se prevăd armături de închidere în clădirea punctului termic, pe ramificatii si la toate racordurile abonatilor. 8.70. Armăturile de golire si robinetele de aerisire au aceleasi diametre cu stuturile de golire, respectiv aerisire. Sectiunile conductelor (stuturilor) de golire si de aerisire se determină astfel, încât să asigure golirea apei din fiecare tronson al retelei termice dintre două armături de sectionare puncte de aerisire, în timp de 30 min. Diametrele armăturilor de golire si aerisire se aleg în functie de diametrele conductelor conform Normativului I 13. 8.71. În cazul amplasării supraterane a conductelor, armăturile de închidere ale golirilor si aerisirilor trebuie montate cât se poate de aproape de conductele de transport si trebuie izolate termic, pentru a fi protejate împotriva înghetului. 8.72. În cazul amplasării subterane a conductelor, armăturile trebuie instalate în cămine sau în încăperi subterane, accesibile personalului de întretinere.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 17 of 65

La retelele termice cu conducte preizolate montate direct în sol se admite montarea armăturilor în sol, fără cămin, în situatiile în care acestea sunt de constructie specială. În cazul retelelor termice montate aerian, pentru accesul personalului de exploatare la armăturile situate la înăltime, trebuie să se prevadă platforme cu balustrade si scări de acces. 8.73. În retelele termice, toate îmbinările tevilor din otel trebuie să fie sudate, cu exceptia îmbinărilor cu armături si a zonelor în care nu este permisă sudură, unde se admit îmbinări cu flanse. Îmbinarea conductelor din PE-X se face prin mufare. Procedurile care preced asamblarea conductelor precum si cele de îmbinare trebuie să respecte caietele de sarcini date de furnizori. 8.74. Armăturile de sectionare, închidere, golire, sau aerisire aferente retelor termice se recomadă a fi din otel. Compensarea dilatărilor 8.75. Compensarea dilatării termice a conductelor din otel în solutie clasică sau preizolatese poate realiza prin:

z

z dezvoltarea în spatiu a traseului pentru compensarea naturală a deplasărilor amplasarea pe conductă a unor compensatoare de dilatare de tip U, Z, L , sau cu presetupă;

8.76. Prevederea măsurilor de compensare naturală sau a tipurilor de compensatoare se va face tinând seama de: z

tipul de conducte (preizolată sau termoizolată în solutia clasică) z diametrul conductelor z locul de montaj (subteran direct în sol sau în canale, aerian) z restrictii de traseu z alungirea provenită din dilatare.

La alegerea măsurilor de compensare se tine seama si de prevederile Normativelor I 13, NP 029 si de indicatiile producătorilor de conducte preizolate prezentate în instructiunile de montaj. 8.77. La determinarea dilatării conductelor, ecartul de temperatură de calcul este egal cu diferenta dintre temperatura maximă de calcul a agentului termic si temperatura minimă la care se execută montajul, respectiv 0 0C. 8.78. Deplasarea liberă axială a conductelor, datorită dilatării se asigură prin folosirea suporturilor mobile. Alegerea suporturilor mobile se recomandă să se facă în functie de amplasare, diametre si mediul de compensare al conductelor, astfel: z

z

suporturi mobile cu alunecare, pentru conductele cu Dn 50-Dn 150 mm amplasate suprateran si pentru conductele cu Dn 50-Dn 700 mm amplasate subteran în canale nevizitabile; z suporturi mobile cu role, pentru conductele Dn > 150 mm amplasate subteran în canale vizitabile sau suprateran; suporturi cu suspensie (articulatie si arc), în situatii speciale pentru conducte care fac schimbări de directie în planul vertical, precum si în punctele în care conductele fac deplasări după trei directii.

8.79. Suporturile fixe sunt elementele prin care se rigidizează retelele termice (fixare de elemente de constructie, stâlpi, estacade, blocuri de ancoraj montate în sol). 8.80. Suporturile fixe trebuie prevăzute pe traseul conductelor astfel încât între două fixări consecutive, să existe un singur dispozitiv sau sistem de compensare a dilatării conductelor. 8.81. Distantele maxime între două suporturi fixe consecutive, măsurate pe firul conductei, sunt prescrise în tabelul 8.81 iar pentru conductele preizolate termic în normativul NP 029. Tabelul 8.81 Distante maxime recomandate între suporturi fixe ale conductelor Distanta între suporturi fixe [m] Diametrul nominal al conductei [m]

pozare aeriană sau în canale

pozare îngropată

compensator axial

compensator tip U

(fără canal de protectie ) compensator axial

40

-

45

-

50

-

50

-

65

-

55

--

80

-

60

-

100

-

65

-

125

-

70

45

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 18 of 65

150

-

75

50

175

-

80

55

200

-

90

60

250

-

100

65

300

80

115

70

350

90

130

80

400

100

145

90

450

120

160

100

Distantele din tabelul 8.81 sunt date pentru agent termic cu temperatura maximă de 150 ºC. Pentru agenti termici cu alte temperaturi maxime se vor folosi următorii coeficienti de amplificare: 1,10 pentru temperatura de 130 ºC. 1,30 pentru temperatura de 110 ºC. 1,50 pentru temperatura de 95 ºC. 1,65 pentru temperatura de 85 ºC. 8.82. În vederea reducerii tensiunilor mecanice în conducte, datorate dilatărilor, sub valorile tensiunilor admisibile caracteristice tipului de material (din care sunt confectionate conductele), se recomandă a se executa pretensionarea conductelor în următoarele cazuri:

z

z

z când geometria retelei (lungimile bratelor L, Z sau U) are o configuratie impusă; când se depăsesc valorile admisibile ale tensiunilor aferente tevilor (conform standardelor de rezistentă ale materialelor tevilor - tevi metalice sau valorilor admisibile date de producători la materialele plastice) ca urmare a depăsirii lungimii admisibile de pozare; în cazul traseelor rectilinii lungi fără compensarea dilatărilor (depăsirea distantelor maxime admise între două compensatoare de dilatare sau modalităti de preluare a dilătărilor date pentru conducte de otel – tabel 8.81 sau distante maxime admise între două compensatoare sau posibilităti de preluare a dilatărilor pentru conducte preizolate si din materiale plastice)

8.83. Suporturile fixe trebuie prevăzute cu posibilitatea înlocuirii conductelor, fără deteriorarea constructiei portante a suportului fix. 8.84. Se recomandă ca la alegerea suporturilor fixe să se ia în considerare tipurile care duc la dimensionarea economică a constructiei portante. 8.85. Elementele de constructii (stâlpii, peretii si radierele canalelor subterane) trebuie să aibă capacitatea de a prelua toate eforturile transmise, atât prin suporturile retelelor termice, cât si prin cele aferente altor retele, pozate în comun. 8.86. În scopul asigurării circulatiei prin canale semicirculabile, precum si a scurgerii apelor de infiltratie se evită utilizarea punctelor fixe tip scut si se prevăd puncte fixe tip bridă sau din profile metalice. Izolarea termică si hidrofugă 8.87. Conductele, compensatoarele de dilatare, armăturile retelelor termice se izolează termic conform prevederilor Normativului I 13, C 142, “Detalii, elemente si subansmbluri prefabricate de instalatii - Detalii comune IPCT DC, vol.4”. 8.88. Sistemele de conducte preizolate pentru retele termice montate în sol au materialele componente, inclusiv termoizolatia, conform SR EN 253; ele se livrează gata termoizolate. Zonele de îmbinare dintre conducte sau dintre acestea si fitinguri se termoizolează local conform prevederilor Normativului NP 029 si a indicatiilor producătorilor. 8.89. Grosimea izolatiei termice se determină prin calcule tehnico-economice functie de parametrii nominali de functionare, caracteristicile materialului de bază, felul amplasării; ea trebuie verificată si dacă este cazul corectată, în vederea respectării conditiilor tehnologice impuse si a normelor de protectie a muncii. Temperatura suprafetelor izolate, care pot veni în contact cu personalul de întretinere si exploatare trebuie să fie d 55oC. 8.90. Izolatia conductelor si a elementelor componente trebuie să aibă rezistenta mecanică, stabilitate la actiunea umiditătii, să transmită conductei o încărcare cât mai redusă, să fie simplă în confectionare si montare si să-si păstreze proprietătile în timpul exploatării. 8.91. Izolatia termică trebuie să se realizeze din materiale termoizolante necombustibile, cu coeficient de conductivitate redus, rezistente la putrezire si să nu prezinte o actiune corozivă asupra suprafetei izolate. 8.92. Înaintea aplicării izolatiei termice pe conducte, acestea trebuie curătate la luciul metalic si protejate cu grunduri anticorzive durabile, ce se stabilesc prin proiecte. 8.93. Izolatia termică trebuie să fie protejată hidrofug prin aplicarea unui strat de material rezistent la umezeală si actiuni mecanice, elastic, imputrescibil, inoxidabil cu temperatura de autoaprindere situată înafara domeniului de temperatură în care lucrează. 8.94. Realizarea izolatiei hidrofuge se face de regulă cu împâslituri din fibre de sticlă asfaltate tip 1A STAS 7916, aplicate în două straturi, în cazul amplasării subterane în canal termic si într-un strat protejat mecanic cu tablă zincată, STAS 2628, în cazul amplasării supraterane. 8.95. Conductele retelelor termice trebuie să fie protejate împotriva coroziunii exterioare prin: z

măsuri pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune; protectie pasivă cu ajutorul materialelor anticorozive; z protectie activă electrică.

z

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 19 of 65

8.96. Măsurile pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune exterioară trebuie să aibă în vedere: alegerea traseului conductelor pe cât posibil în terenuri neagresive si deasupra nivelului apei subterane; z prevederea de instalatii de evacuare a apelor freatice si pluviale din canale si cămine; prevederea de izolatii hidrofuge ale canalelor potrivit normativului C 112 - în cazul amplasării retelelor de termoficare în terenuri cu nivel ridicat al apelor freatice; z izolarea hidrofugă a plăcilor de acoperire si realizarea acestora cu panta spre pereti; z prevederea ventilării canalelor termice. z

z

8.97. Protectia pasivă a conductelor împotriva coroziunii trebuie se face prin aplicarea pe suprafata tevilor a unei acoperiri anticorozive. Acoperirile anticorozive trebuie să aibă următoarele proprietăti:

z

z rezistentă la temperatură; rezistentă la variatiile de temperatură; z rezistentă la umezeală;

8.98. Protectia activă electrică a conductelor împotriva coroziunii sub actiunea curentilor vagabonzi se recomandă pentru amplasarea subterană si se realizează astfel: z

prin mărirea rezistentei electrice de trecere între conducte si sol, folosind un strat protector cu rezistivitate mare; z prin folosirea flanselor izolatoare la intrara retelelor termice la z consumatorii care au instalatii ce pot constitui o sursă de curenti z vagabonzi; z prin folosirea unui drenaj direct polarizat sau intesificat, precum si prin aplicarea protectiei catodice cu sursă.

Alegerea solutiei de protectie activă electrică a conductelor de termoficare se face în baza analizei rezultatelor măsurătorilor efective de pe teren si se va justifica pe baza unui calcul tehnico-economic. Partea de constructii 8.99. Partea de constructii aferentă retelelor termice se compune din:

z

z canale termice; cămine termice (de vane, de golire, de contorizare etc.); z blocuri de ancoraj; z stâlpi si estacade de sustinere.

8.100. Plăcile de acoperire a canalelor si căminelor trebuie executate cu pante de scurgere a apelor si se vor izola hidrofug în toate cazurile. Izolatia constă dintr-un strat de carton asfaltat între două straturi de bitum care se prelungeste în jos pe pereti pe o înăltime de circa 15 cm, sub rostul plăcii de acoperire. 8.101. Canalele si căminele retelelor termice situate sub cota apelor subterane trebuie izolate hidrofug. Izolatia va depăsi cu 50 cm nivelul maxim al apelor. 8.102. Pentru evitarea infiltratiilor apelor subterane, în zonele canalelor care se găsesc sub nivelul acestora, în functie de situatia locală se recomandă construirea de drenaje si puturi absorbante, acolo unde pânza freatică în care se descarcă nu este ascensională. 8.103. În cazul apelor subterane agresive, canalele si căminele trebuie executate din beton cu grad ridicat de compactitate, utilizând agregate si cimenturi rezistente la coroziune conform normativului C 19. 8.104. Canalele trebuie să aibă pante de scurgere a apelor de infiltratie în sens longitudinal de minimum 2 ‰. La punctele de nivel minim trebuie prevăzute legături la canalizarea generală si clapete contra refulării. 8.105. La proiectarea elementelor de constructii din retelele termice amplasate în pământuri macroporice se respectă prescriptiile din “Normativul pentru proiectarea si executarea constructiilor fundate pe pământuri sensibile la înmuiere” P 7. 8.106. În lungul canalelor termice trebuie prevăzute rosturi de tasare si de dilatatie la cel mult 40 m distantă. 8.107. Pe traseul conductelor pozate în canalele vizitabile trebuie prevăzute trape si guri de acces la distante de maximum 200 m, la capetele de retea si la schimbările de directie. 8.108. Pentru accesul, întretinerea si manevrarea armăturilor de sectionare, golire etc. si a aparatelor si echipamentelor de contorizare, echilibrare, reglare ale retelelor termice pozate în canale necirculabile sau direct în sol se amenajează cămine cu guri si scări de acces. 8.109. La stabilirea dimensiunilor interioare ale căminelor trebuie să se tină seama de următoarele conditii: înăltimea căminului să fie de regulă 2 m; valori mai reduse se admit în conditii impuse de teren sau de asigurarea golirii la canalizare, iar valori mai mari se admit în conditii impuse de dimensiunile robinetelor si de instalatiile de măsurare/control; z distanta dintre flansa vanei si peretele frontal, măsurată de-a lungul axei conductei, să fie de minimum 0,30 m, pentru conducte cu diametrul până la 500 mm inclusiv si minimum 0,50 m pentru conductele mai mari; z distanta dintre extremitatea flansei vanei de sectionare si peretele lateral să fie de minimum 0,40 m, pentru conducta cu diametrul până la 500 mm inclusiv si de minimum 0,50 m pentru conductele mai mari. z

8.110. Dimensiunile orientative ale căminelor de contorizare sunt prezentate în reglementarea SC001 “Solutii si detalii de montaj pentru contoare de apă rece, apă caldă si energie termică”.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 20 of 65

8.111. La cămine se prevăd cel putin două guri de vizitare, cu un diametru minim de 0,7 m. Gurile de vizitare nu se amplasează deasupra conductelor si se prevăd cu scări de acces în cămine. 8.112. În canalele nevizitabile cu scuturi de beton pentru suporturi fixe, trebuie prevăzută o gură de vizitare în amonte si gol în scutul de beton pentru scurgerea eventualelor ape de infiltratie. 8.113. În canale vizitabile de constructie monolit trebuie prevăzute trape de montaj pentru conducte. 8.114. La platformele de lucru ale traseelor de conducte amplasate suprateran, trebuie prevăzute balustrade si scări mobile de acces. Platforma trebuie calculată la o sarcină utilă de 500 daN/m2. 8.115. Proiectul pentru retelele termice subterane, al căror traseu este situat sub partea carosabilă a străzii sau sub trotuar, trebuie să prevadă desfacerea pavajului si, respectiv, refacerea accesului pe o lătime cu 20 - 40 cm mai mare decât lătimea săpăturii. Măsura de mai sus se respectă în toate cazurile în care acordurile si avizele organelor locale nu impun alte conditii. INSTALATII ANEXE ALE RETELELOR TERMICE MONTATE ÎN CANAL 8.116. Prin instalatii anexe ale retelelor de termoficare se înteleg instalatiile de golire, instalatiile de ventilatie si instalatiile electrice, necesare pentru asigurarea exploatării normale a retelelor. Instalatii de golire 8.117. Instalatiile de golire se compun din legăturile si armăturile montate în cuvele amplasate în punctele de golire de pe traseele retelelor de termoficare si din conductele si tuburile din fontă dintre aceste cuve si punctele de scurgere a apei. 8.118. Golirea conductelor trebuie să se facă în mod continuu si este admisă numai la canalizare, bazine deschise de infiltratii sau la canale deschise amenajate pentru scurgerea apelor de ploaie. 8.119. Golirea conductelor si a canalelor se recomandă să se realizeze într-un cămin adiacent căminului de vizitare. Acest cămin se leagă la canalizare prin intermediul unei piese contra refulării canalizării si a unei mufe. Căminul de vizitare trebuie să fie prevăzut cu o cuvă pentru colectarea apelor de infiltratie, care se racordează la căminul adiacent. În cazul în care canalizarea cea mai apropiată este prea mică pentru debitul de apă ce urmează a se goli, golirea conductelor trebuie să se facă printr-o conductă de legătură până la canalizarea de sectiuni corespunzătoare. În cazul în care canalizarea cea mai apropiată este situată la o cotă superioară radierului cuvei de golire se va urmări: legarea la altă canalizare apropiată, situată la cotă convenabilă, golirea separată a apei din infiltratii si numai ca ultimă solutie se vor prevedea instalatii de evacuare sub presiune. Instalatii de ventilatie 8.120. Instalatiile de ventilatie se compun din elementele ce se prevăd pentru canalele termice semicirculabile, circulabile si în cămine, pentru a nu se depăsi în interiorul acestora temperatura de 35 0C. În acest scop trebuie să se prevadă guri de ventilatie naturală (în afara gurilor de acces), care se amplasează de-a lungul canalului prin alternantă la partea inferioară si superioară a părtii de constructie, la distanta de 30 - 40 m în functie de mărimea sectiunii canalului. Numărul si sectiunea gurilor de ventilatie naturală trebuie să se aleagă în asa fel, încât să asigure volumul de aer necesar ventilării. 8.121. Legăturile dintre canalul termic si gurile de ventilatie exterioare trebuie să se realizeze prin conducte metalice sau tuburi din beton. 8.122. Gurile de ventilare se montează la sol sau la maximum 0,6m deasupra solului în zone verzi, lângă clădiri sau pomi, în asa fel încât să nu împiedice circulatia si să se încadreze în conditiile de estetică urbanistică. 8.123. Nu se prevăd instalatii de ventilatie mecanică pentru canalele si căminele termice. Când ventilatia naturală nu poate satisface schimbarea aerului până la coborârea temperaturii la 350C în interiorul canalelor circulabile, semicirculabile si la căminele retelelor termice, se prevăd grosimi sporite pentru izolatia termică a conductelor. În cazul magistralelor principale în care se instalalează armături cu actionare electrică, se prevăd prize electrice pentru racordarea unor instalatii mobile de ventilare si pentru iluminat în perioadele în care se execută controalele sau lucrări de întretinere. Instalatii electrice 8.124. Instalatiile electrice aferente retelelor termice constau în: z instalatii electrice de iluminat si prize de joasă tensiune (24 V) instalatii electrice pentru alimentarea cu energie electrică si actionarea vanelor de sectionare; z instalatii electrice pentru alimentarea cu energie electrică si actionarea pompelor de golire; instalatii electrice de semnalizare a avariilor (la conducte preizolate montate direct în sol) - conform prevederilor Normativului NP 029 . z

z

8.125. Racordurile de energie electrică se realizează până la un tablou electric de distributie etans, montat subteran în cămin sau suprateran în dulapuri metalice etanse si cu protectie mecanică împotriva interventiilor neautorizate. Instalatiile electrice trebuie proiectate si executate în conformitate cu reglementările tehnice si de protectie a muncii în vigoare în concordantă cu conditiile de mediu si de exploatare ale acestora. Instalatii de evacuare a apelor de scurgere

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 21 of 65

8.126. Canalele retelelor termice subterane se prevăd cu instalatii de evacuare a apei rezultate din infiltratii, golirea sau avarierea conductelor. In acest scop, canalele se prevăd cu o pantă longitudinală de minim 5 ‰ către punctele de evacuare a apei, iar suporturile sau postamentele conductelor se amplasează si execută astfel încât să asigure scurgerea liberă a apei (de ex: cu goliri la partea lor inferioară). În cazul canalelor lungi, executate în terenuri plane, panta se poate reduce până la 2 ‰, sau se pot realiza pante si contrapante pentru a nu adânci pozarea canalelor. 8.127. Evacuarea apelor de scurgere din interiorul canalelor termice, provenite din diverse surse se face în punctele cele mai joase ale canalelor, de preferintă prin cuve de colectare. Se recomandă folosirea solutiei de evacuare a apelor din cuva de colectare cu pompe, de preferintă, fixe, prevăzute cu automatizarea intrării în functiune. Se pot folosi si racorduri fixe pentru pompe mobile. In acest caz, se prevede si racordarea gravitatională la canalizare, folosindu-se - pe racordul de evacuare - un dispozitiv contra refulării, cu robinet de închidere. Punctele de evacuare a apei se pot racorda la cuva de colectare princonducte propri de canalizare, iar evacuarea apei din cuva de colectare se face cu pompa. 8.128. Evacuarea la canalizare se face gravitational, dacă nu există pericolul inundării canalelor termice prin refularea apelor din reteaua de canalizare la care sunt racordate. Apele din canalele termice se pot evacua si în bazine sau canale deschise pentru scurgerea apelor meteorice, dacă există diferente de nivel necesare între radierul cuvei de colectare si nivelul maxim al apelor din bazin. 8.129. Se iau măsuri contra pătrunderii apei din sol (infiltratii de ape meteorice sau freatice) printr-o izolare hidrofugă eficientă a canalelor termice, mai ales la rosturi, în ipoteza folosirii unor elemente prefabricate. Dacă presiunea apelor freatice este ridicată, canalul termic se lestează. Cerinte de calitate pentru echipamentul principal 8.130. Orice sistem de retele termice trebuie realizat pe bază de proiect, (faza proiect tehnic cu caiete de sarcini si detalii de executie) care să permită asigurarea calitătii. Pentru sistemele de retele termice, aflate sub incidenta Prescriptiilor tehnice ISCIR proiectul va fi avizat în faza preliminară de ISCIR. 8.131. Toate materialele sistemului trebuie să-si păstreze toate proprietătile stabile pe toată durata de viată, considerând impacturile termice, mecanice si chimice la care sunt supuse în functionare. 8.132. Toate componentele sistemului trebuie livrate însotite de: certificate de calitate ale furnizorului care să confirme realizarea de către produsul respectiv a caracteristicilor tehnice prevăzute; fise tehnice de detaliu continând caracteristicile produsului si durata de viată în exploatare în care se mentin aceste caracteristici; z instructiuni de montare, probare, întretinere si exploatare ale produsului; z certificatul de garantie specificând perioada de timp în care se asigură realizarea caracteristicilor; certificate de atestare a performantelor materialelor, agregatelor si aparatelor emise de către institute de specialitate, abilitate în acest scop. z

z

z

Elementele de instalatii care fac obiectul instructiunilor tehnice ISCIR trebuie să corespundă si prevederilor acestora. Telegestiunea retelei termice. Sistemul dispecer 8.133. În vederea unei administrări economice si eficiente, în conditii de sigurantă mărită si protectie a mediului, în functie de mărimea si complexitatea sistemelor de alimentare centralizată cu căldură ( de regulă la sisteme cu debit orar total mai mare de 100 Gcal/h ) se prevăd sisteme teleinformatice de monitorizare si conducere operativă de tip SCADA, ierarhizate pe mai multe nivele decizionale. Unitătile de bază ale unui sistem de control si monitorizare de acest tip cuprind aparate de comandă, măsură, control, semnalizare si sisteme de transmitere la distantă a datelor achizitionate. 8.134. Obiectivele generale urmărite de un sistem dispecer de supraveghere si conducere operativă, trebuie să asigure: furnizare în timp real a datelor preluate din preluate din procesul tehnologic de echipamentul de achizitie a parametrilor din sistem; z optimizarea transportului si distributiei de agent termic; z depistarea operativă a pierderilor; z optimizarea functionării instalatiei tehnologice z prelungirea duratei de viată a echipamentelor z asigurarea interfetei tranzactionale cu furnizorii si consumatorii de agent termic; îmbunătătirea calitătii seriviciilor furnizorilor în raport cu consumatorii (prin îmbunătătirea confortului la beneficiar: asigurarea necesarului de căldură si apă caldă de consum la parametrii normali); z cresterea eficientei economice a sistemului de termoficare. z

z

8.135. Functiile realizate prin intermediul telegestiunii: functii operative: reglare, supraveghere (monitorizare) comandă, protectie si ghid-operator functii semioperative. optimizare, autodiagnoză, programarea “on-line” a sistemului,mentenantă functii neoperative: documentare, protocolare si optimizare “off-line” (contabilizare energii sau fluide, repartizare sarcini pe consumatori) z

z

z

8.136. Sistemele complexe de alimentare centralizată cu căldură se prevăd cu un “dispecerat central”, gestionat de un “dispecer coordonator“, care supraveghează si conduce în timp real, întreaga retea de producere si distributie a energiei termice. Arhitectura sistemului de dispecerizare respectă conceptele unui sistem modern de monitorizare automată: arhitectura deschisă, modulată, distribuită, cu răspuns în timp real. 8.137. Arhitectura sistemului de dispecerizare, organizată de regulă piramidal, pe niveluri de conducere si subsisteme dedicate, în functie de mărime si complexitate, se concepe cu un “dispecerat central” si “dispecerate de zonă”. Nivelurile decizionale se secretizează prin introducerea parolelor de acces, în vederea limitării accesului la volumul de informatii, conform pozitiei ierarhice detinute.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 22 of 65

8.138. Nivelurile de conducere, în cazul unui sistem complex, cuprind: -nivel 1- de culegere date din proces de la: - surse (CT-uri, CET-uri) - noduri termice - punctele termice si retele secundare - retele primare -nivel 2- de conducere distribuită, care cuprinde: - dispeceratele de sectie pentru PT-uri - dispecerat centrale termice de cvartal -nivel 3- de conducere centralizată - dispecerul central (care asigură si dispecerizarea directă a surselor externe sistemului si a magistralelor de transport, inclusiv nodurile termice). 8.139. Subsistemele componente: - subsisteme surse - subsisteme transport - subsisteme distributie - subsisteme centrale termice de cvartal 8.140. Delimitarea instalatiilor, a atributiilor si răspunderilor, din punct de vedere al conducerii prin dispecer intre diferitele niveluri, se stabileste la fiecare proiect în parte, corelat cu prevederile regulamentului de conducere prin dispecer si de manevre (PE 117 si PE 213). 8.141. Solutia de echipare cu echipamente de achizitie si transmisie date, control-comandă, a dispeceratelor se stabileste, corelat cu functiile si atributiile repartizate dispecerilor, pe bază de fundamentare tehnico-economică pentru fiecare proiect în parte. DIMENSIONAREA RETELELOR TERMICE Calculul hidraulic Conditii de calcul 8.142. Dimensionarea hidraulică a conductelor se face în două ipoteze de calcul:

z

z determinarea diametrelor conductelor cunoscând presiunea disponibilă în sistem; pe baza unui calcul de optimizare a diametrelor conductelor tinând seama de cheltuielile de investitiei si exploatare, în acest caz rezultând presiunea necesară în sistem.

8.143. Calculul hidraulic nu se poate face fără a cunoaste: z planul si configuratia retelei; natura agentului termic din retea si parametri acestuia; z solutia de reglare a furnizării căldură; sarcinile termice nominale, pe procese consumatoare de energie termică, la fiecare consumator/grup de consumatori; z

z

8.144. Debitul de calcul orar pentru retelele de apă caldă si apă fierbinte trebuie să se stabilească conform prevederilor art. 6.11 si 6.13, în functie de: tipul si mărimea consumatorilor; schemele punctelor termice; lungimea retelelor termice si implicit pierderile de căldură ale acestora. z

z

z

8.145. Indiferent de situatia dată, ramurile care alcătuiesc reteaua termică se echilibrează hidraulic prin: adoptarea unor scheme de distributie adecvată; z dimensionarea conductelor; introducerea unor rezistente hidraulice locale: organe de reglare, regulatoare de presiune, diafragme etc.; z utilizarea unor pompe pentru ridicarea presiunii pe anumite portiuni ale retelei . z

z

8.146. Presiunile disponibile excedentare în punctele semnificative ale retelei se vor determina prin calcul. 8.147. La conceperea retelei se asigură racord independent fiecărui consumator astfel încât să poată fi efectuată contorizarea energiei termice. 8.148. Pe baza configuratiei reale a retelei termice se trasează schema de calcul hidraulic.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 23 of 65

8.149. Pentru fiecare tronson din schemă se specifică: z

debitele de agent termic pe fiecare tronson; z lungimea tronsonului; z numărul si tipul pieselor speciale.

8.150. Pentru fiecare consumator se indică: necesarul orar de căldură si debitul de agent termic corespunzător. 8.151. La stabilirea schemei de calcul se tine seama de tipul consumatorului si modul de racordare a acestuia la retea. 8.152. Prin calculul hidraulic de dimensionare se stabilesc diametrele conductelor si pierderile de presiune corespunzătoare debitelor de agent termic si a vitezelor de circulatie. 8.153. Criteriul principal de alegere a diametrelor conductelor îl reprezintă pierderile specifice de presiune în functie de pozitia ocupată de tronsoanele dimensionate în ansamblul retelei. Se recomandă adoptarea următoarelor valori pentru pierderile specifice de presiune: pe bransamente, pierderea specifică de presiune ' ps trebuie să fie cuprinsă între 150 si 300 Pa/m; pe tronsoanele retelei de distributie din interiorul ansamblurilor de locuinte Dps = 80 ... 150 Pa/m; pe tronsoanele retelei de distributie care alimentează ansambluri de consumatori si pe magistrale de transport Dps = 30 ... 60 Pa/m. z

z

z

8.154. Viteza de circulatie a apei în retea nu constituie criteriul principal de dimensionare, însă se recomandă să se situeze în intervalul 0,5 ... 4,5 m/s. În cazul în care nu este dată o presiune disponibilă, pentru calculul diametrelor preliminare ale circuitului de conducte, se recomandă adoptarea vitezelor de circulatie a apei indicate în tabelul 8.154. Tabelul 8.154 Vitezele indicate [m/s] pentru dimensionarea conductelor Diametrul nominal al conductei [in] sau [mm]

Retele exterioare

1

0,40 … 0,60

1 1/4

0,50 … 0,75

1 1/2

0,50 … 0,80

2

0,55 … 1,00

50 … 70

0,60 … 1,10

70 … 90

0,70 … 1,15

90 … 110

0,90 … 1,35

120 … 150

1,20 … 1,70

150 … 200

1,40 … 2,00

225 … 300

1,70 … 2,40

350 … 500

2,10 … 2,80

peste 500

2,40 … 3,00

Este admisă depăsirea limitelor maxime a pierderii specifice de presiune si a vitezelor indicate în tabelul 8.154, pe racorduri si bransamente ale consumatorilor în vederea consumării disponibilului de presiune existent în punctul de racord . În aceste situatii, viteza maximă admisă a apei, în limitele presiunii disponibile din reteaua termică este de 4,5 m/s pentru retele de apă fierbinte si caldă pe racorduri si retele de distributie. 8.155. Pentru conductele din PE-X se recomandă următoarele viteze de curgere (conform cu instructiunile fabricantilor).

z

z conducte principale în retelele de alimentare 1...2 m/s conducte de alimentare si conducte de bransament pentru consumatori: v < 2 m/s

8.156. În instalatiile cu regim hidraulic variabil în timp, dimensionarea conductelor se face astfel încât să asigure stabilitatea hidraulică a instalatiei, ceea ce se obtine printr-o valoare cât mai ridicată a raportului dintre pierderea de presiune a instalatiei consumatorului si cea a retelei. 8.157. Pentru asigurarea unei bune functionări a sistemelor de termoficare, este obligatorie echilibrarea hidraulică a retelelor primare de apă fierbinte, pe baza măsurilor stabilite prin studiile de regim termic si hidraulic ce se întocmesc anual pentru fiecare sistem în parte. Este, de asemenea, necesară realizarea echilibrării retelelor secundare (de distributie) dintre punctele termice si clădiri. Toate măsurile necesare echilibrării hidraulice a sistemelor centralizate de alimentare cu căldură trebuie să se realizeze înaintea punerii în functiune anuale premergătoare sezonului de încălzire.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 24 of 65

8.158. Reglarea livrării căldurii la sursă în sistemele de transport cu apă fierbinte se recomandă să se adopte de tip mixt (calitativ - cantitativ), prin reglarea coordonată a temperaturii si a debitului de agent termic. 8.159. Diagramele de reglare a livrării căldurii în punctele termice se întocmesc tinând seama de schema de racordare a instalatiilor la reteaua de termoficare, de caracteristicile echipamentului din punctele termice si de structura consumului de căldură, urmărind obtinerea eficientei economice, pe ansamblul sistemului de termoficare. 8.160. Debitul orar de apă de adaos care trebuie să fie asigurat în regim normal de functionare este de 0,005 din volumul total al instalatiilor din sursă, al retelelor de transport si distributie racordate direct , al instalatiilor din punctele termice si al instalatiilor interioare ale consumatorilor la care se adaugă un volum de apă necesar compensării volumetrice a agentului termic primar din sistemul de transport si distributie, considerând o variatie a temperaturii apei fierbinti la sursă de 5 oC/orǎ. 8.161. Debitul orar de apă de adaos, care trebuie asigurat în cazul unor incidente în retea este de 0,005 din volumul total al instalatiilor rămase în functiune la care se adaugă 0,0025 din volumul instalatiilor scoase din functiune ca urmare a incidentului si adaosul de apă necesar reumplerii conductei golite după remedierea incidentului. Pentru determinarea debitului de apă necesar umplerii conductei golite în vederea remedierii incidentului se va lua în considerare un timp mediu de umplere de 5 ore. Pentru cazul de incident se iau în considerare conducte cu diametrul cel mai mare si tronsonul de conductă cel mai lung situat între două vane de separare. Diferenta dintre debitul orar de apă de adaos în regim normal si debitul de apă de adaos în regim de incident, se asigură, de regulă, din instalatiile de stocare a apei tratate. 8.162. Se interzice utilizarea apei netratate în circuitele sistemelor de alimentare cu căldură. In punctele termice se prevăd instalatii de tratare a apei de adaos ( dedurizare, reducere continut oxigen). Calculul mecanic 8.163. Calculul mecanic al conductelor retelelor termice se întocmeste tinând seama de prevederile “Instructiunilor pentru calculul mecanic si hidraulic al conductelor de abur si apă fierbinte pentru retelele de termoficare” (PE 203-2) si al Normativelor I 13 si NP 029 si are drept scop să stabilească: z

z

fortele care actionează asupra conductei si determinarea grosimii peretelui tevii; z fortele care actionează în suporturile mobile si fixe si dimensionarea lor; z distantele dintre suporturile mobile si dintre suporturile fixe; alegerea si dimensionarea sistemului de preluare a dilatării termice a conductelor; z verificarea tensiunilor în zonele cele mai solicitate

8.164. În calculul de dimensionare sau de verificare a grosimii peretelui tevii se iau în consideratie fortele permanente si temporare care apar în conductă si trebuie să se verifice dacă tensiunea echivalentă este inferioară sau egală cu rezistenta admisibilă a materialului tevii la temperatura de lucru a agentului termic în sectiunea maxim solicitată. 8.165. Fortele care actionează în suporturile fixe pe baza cărora se dimensionează suporturile si elementele de constructii aferente sunt: forta verticală, care trebuie să tină seama de greutatea tevii, greutatea agentului termic, greutatea instalatiei si a stratului de protectie. forta orizontală, care trebuie să tină seama de fortele de frecare pe suporturile mobile, fortele elastice de dilatare, fortele de frecare ale compensatoarelor de tip axial (cu presetupă) si fortele neechilibrate rezultate din presiunea interioară. forta transversală, care trebuie să se ia în considerare în cazul schemelor termomecanice ce contin schimbări de directie, pe traseul retelei si în punctele în care au loc derivatii de conducte. z

z

z

8.166. Dilatarea liniară (alungirea conductelor) se determină folosind relatia: DL = a x L x (tmax - tmont) [cm] în care: DL = alungirea conductei montate în canal termic sau aerian, [cm]; a = coeficientul de dilatare liniară; penru otel: a = 0,0012 cm/mK ; L = lungimea conductei compensate (distanta între un punct fix si sistemul de producere a rezistentei), [m]; tmax = temperatura maximă a agentului termic, [oC]; tmont = temperatura de montaj a conductei, [oC]. 8.167. Fortele care trebuie să stea la baza dimensionării suporturilor mobile si elementelor de constructie aferente sunt: forta verticală, determinată conform pct.8.169, si fortele orizontale si transversasle de pe fiecare suport, determinate prin luarea în considerare a coeficientilor de frecare. 8.168. În calculul mecanic al retelelor termice se iau în considerare următoarele elemente: coeficientul de frecare al suportului cu alunecare - 0,3; coeficientul de frecare al suportului cu rostogolire - 0,05; z coeficientul de suprasarcină datorată tasării - 1,0; fortele verticale în suporturile fixe si mobile se determică în ipoteza efectuării decalate în timp a probelor hidraulice. z

z

z

8.169. Presiunea fată de care se aleg materialele si se întocmesc calculele mecanice este presiunea nominală definită prin Prescriptiile tehnice C 15 (colectia ISCIR).

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 25 of 65

8.170. Temperatura de calcul este temperatura maximă a fluidului vehiculat. În cazul conductelor de apă fierbinte si de apă caldă se ia în considerare separat temperatura apei în conducta de ducere fată de conducta de întoarcere. 8.171. Calculul compensatoarelor elastice se face în conformitate cu STAS 4377, cu luarea în considerare a unei pretensionări de 50% din alungirea totală a tronsonului compensat. 8.172. Pentru conductele preizolate, datele privind calculul mecanic al retelelor se stabilesc conform prevederilor Normativului NP 029. Calculul termoizolatiei retelelor 8.173. Retelele termice montate aerian sau subteran în canale termice, cu exceptia celor din conducte preizolate termic care prin structura lor sunt gata termoizolate, se izolează termic în vederea reducerii pierderilor de căldură către mediul ambiant. 8.174. Grosimea izolatiei termice se stabileste pe baza calculelor tehnico-economice de optimizare, în care se consideră temperatura medie anuală a agentului termic din conducta de ducere si de întoarcere; Temperatura mediului ambiant se consideră:

z

z la pozarea aeriană (în exterior) sau în canale - temperatura medie a aerului ambiant pentru perioada de functionare a retelei; la pozarea fără canal - temperatura medie a solului la adâncimea de pozare a conductelor pentru perioada de functionare a retelei;

8.175. Grosimea izolatiei termice - determinată prin calculul de optimizare - trebuie să conducă la o eficientă a termoizolatiei, r , de minim 80%. iz 8.176. Eficienta termoizolatiei conductelor, necesară în calculul optimizării grosimii termoizolatiei se determină cu relatia: riz = [(qo  qiz)/qo]x100 (%) în care: qo este pierderea de căldură unitară a conductei neizolate; qiz - pierderea de căldură unitară a conductei izolate. 8.177. La proiectarea si executarea izolatiilor termice si învelitorilor de protectie ale acestora se vor respecta prevederile cuprinse în: z SR-EN 253. Instructiuni tehnice pentru executarea si receptionarea termoizolatiilor elementelor de instalatii” - C 142. z Detalii comune Dc, vol.4 - Grupa Dc4 - “Subgrupa izolarea termică a conductelor”. Normativ pentru proiectare si executie pentru retele termice cu conducte preizolate montate în sol utilizate la transportul agentului termic de încălzire si a apei calde de consum NP 029. z

z

8.178. Izolatia termică se realizează din materiale corespunzătoare si va avea conductivitatea termică O d 0,027 W/mK. 8.179. La alegerea si utilizarea materialului termoizolant trebuie să se aibă în vedere valorile garantate de către producător ale proprietătilor fizice ale materialului, în special a conductivitătii termice, datorită degradărilor care apar în timpul functionării ca urmare a tasărilor, ovalizărilor, desprinderilor, umidificării care măresc pierderile de căldură si reduc durata de viată a termoizolatiei. 8.180. Izolatia termică a armăturilor, compensatoarelor axiale sau cu presetupă si a îmbinărilor cu flanse se realizează demontabilă. [top]

9. EXECUTIA RETELELOR TERMICE 9.1. Executarea retelelor termice se face numai pe bază de proiect care să cuprindă toate datele tehnice si economice necesare realizării retelelor. 9.2. Proiectul se întocmeste de către o unitate (institut, firmă de proiectare) agreată în acest scop si se verifică de către un verificator tehnic atestat MLPTL – It, conform prevederilor legale; pentru proiectele aflate sub incidenta prescriptiilor tehnice ISCIR, acestea se întocmesc în conformitate cu prevederile, prescriptiilor ISCIR CR2. 9.3. Proiectul va cuprinde piesele scrise si desenate corespunzătoare fazei de proiectare (PT, DE) conform reglementărilor în vigoare. 9.4. Executia retelelor termice se realizează numai de unităti economice sau firme agreate în acest scop de către furnizorul de energie termică, beneficiar al lucrării. Executia retelelor de apă fierbinte aflate sub incidenta prescriptiilor tehnice ISCIR se va face conform prevederilor ISCIR CR2. 9.5. Trecerea la executia lucrărilor se face numai după obtinerea tuturor avizelor emise de organele abilitate. Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare, transport 9.6. Retelele termice se realizează cu conducte, subansambluri si materiale cu caracteristici în conformitate cu conditiile tehnice indicate în proiectul de retele termice. 9.7. Se utilizează numai materiale, subansambluri si echipamente omologate si agrementate conform prevederilor Legii 10/1995 privind calitatea în constructiiConstructii, care sunt conform standardelor în vigoare si sunt însotite de Certificate de calitate. 9.8. Pentru retelele termice care transportă si vehiculează agent termic apă fierbinte, a căror functionare intră sub incidenta prescriptiilor ISCIR, se verifică caracteristicile tehnice conform normelor ISCIR în vigoare.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 26 of 65

9.9. Înainte de punerea în operă, toate materialele se examinează, verificându-se: mostre din conducte de diverse dimensiuni privind diametrul si grosimea peretelui; z materialele termoizolante; z materialele de protectie a termoizolatiei; z materialele de îmbinare si auxiliare; z marcajele; z identificarea producătorului numărul standardelor în baza cărora sunt produse materialele,conductele, fitingurile, armăturile etc.; z caiete de sarcini privind montajul, date de furnizori; z certificate de calitate z

z

Materialele necorespunzătoare dimensional sau calitativ se înlătură. 9.10. Conductele si piesele auxiliare se aduc pe santier pe măsura necesitătii, evitându-se astfel blocarea zonelor de circulatie si a spatiilor adiacente retelei termice. 9.11. Depozitarea pe santier cât si în depozite se face pe suprafete plane. În cazul utilizării conductelor preizolate, depozitarea se va face în zone ferite de radiatii solare care pot degrada mantaua de protectie si termoizolatia. Pentru conductele din PE-X care se livrează sub formă de role, acestea trebuie asezate orizontal astfel încât să se evite: deformarea, murdărirea, contactul cu obiecte tăioase. Toate conductele vor fi depozitate în concordantă cu instructiunile producătorului pentru păstrarea conditiilor enuntate în specificatiile tehnice. 9.12. Se recomandă ca, la executarea lucrărilor, depozitarea să se facă de-a lungul zonei de montaj, însă nu direct pe pământ; tevile vor fi protejate la capete cu capace de lemn sau material plastic. Nu se admite trântirea la descărcare si nici rostogolirea conductelor preizolate. 9.13. Electrozii si sârma de otel folosite la sudarea conductelor si a suportilor de conducte si elementele de sprijin se depozitează în locuri lipsite de umezeală, respectându-se conditiile STAS 1125/1 si 1126 si conditiile specifice ale producătorului. 9.14. Materialele termoizolante trebuie depozitate în locuri acoperite si uscate, ferite de umezeală, tasare si deformare. Se respectă conditiile de ambalare, marcare, livrare si depozitare prevăzute în STAS 5838/1; 5838/3; 5838/6 si 5838/7. 9.15. Piesele auxiliare ale conductelor metalice sau conductelor preizolate (coturi, ramificatii, reductii, compensatoare de dilatare etc.) se păstrează în magazii, aducându-se pe santier pe măsura montării acestora. 9.16. Transportul se face cu mijloace mecanizate, avându-se în vedere ferirea conductelor si a elementelor auxiliare de lovituri. 9.17. În cazul utilizării conductelor preizolate, manipularea conductelor se face utilizându-se mijloace mecanizate si chingi cu lătime minimă de 100 mm. Se interzice utilizarea de cabluri, sârme sau frânghii care pot distruge mantaua de protectie. 9.18. Se interzice transportul si manipularea conductelor si accesoriilor la temperaturi mai mici de 5 oC. Fixarea si marcarea traseului retelei 9.19. Axul traseului retelei trebuie să se fixeze cu repere de teren pe baza planurilor de situatie si a profilelor longitudinale din proiect. Procesul - verbal de predare a traseului pentru executie trebuie să cuprindă: a) Reperele de planimetrie: z

distanta fată de reperele planimetrice de nivel; z pozitia punctelor fixe; z pozitia compensatoarelor; z vârfurile de unghi ale aliniamentelor; z căminele; z subtraversările si supratraversările.

b) Reperele de nivelment. c) Schitele cu pozitiile din plan ale reperelor. Se recomandă, de asemenea, ca reperele de nivelment să fie materializate prin borne de beton în afara oraselor (extravilan), iar în orase (intravilan) prin buloane încastrate în elemente de constructie din zona de lucru. Plantarea reperelor se recomandă să se facă la distante de cel mult 100 m, iar în afara oraselor la distante de cel mult 300 m. Se acordă o deosebită atentie măsurilor necesare în vederea protectiei pentru: - trecătorii din zonă; - retelele electrice subterane si supraterane; - retelele de transport gaz metan;

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 27 of 65

- retelele de apă si canalizare; - retelele de curenti slabi - fundatiile imobilelor din apropierea zonei de lucru 9.20. Executantul trebuie să verifice exactitatea reperelor conform proiectului, semnalând beneficiarului si proiectantului eventualele nepotriviri si lipsuri constatate. Executantul completează trasarea, fixând conform proiectului punctele intermediare sau alte puncte pe care le consideră necesare pentru executia corectă a lucrării si verifică în permanentă pozitia corectă a reperelor si exactitatea aplicării pe teren a cotelor proiectului. 9.21. Înainte de începerea săpăturilor, executantul trebuie să fixeze tărusi în punctele principale ale traseului, de o parte si de alta a axei, care nu vor fi scosi până la finalizarea lucrărilor, astfel ca în orice stadiu al lucrărilor de montaj să se poată determina si verifica axul traseului sau al amplasamentelor. 9.22. Pentru stabilirea si verificarea pe toată durata executiei a axului canalului si a conductelor este obligatorie fixarea de rigle de vizare pe perechi de stâlpi plantati de o parte si de alta a axului traseului la cel putin 0,5 m de marginea săpăturii, la intervale de 60-100 m si în punctele caracteristice. 9.23. Înainte de execuarea lucrărilor de montare a cofrajelor si a conductelor, se verifică obligatoriu pozitia riglelor. 9.24. Stâlpii si riglele trebuie să se monteze de la începerea săpăturii, în cazul executării ei manuale, iar în cazul executării mecanizate, după terminarea săpăturii. 9.25. Realizarea corectă a adâncimii si a pantei canalului fată de riglele de vizare trebuie să se facă cu teuri de vizare. 9.26. Pozitiile tuturor intersectiilor se confirmă si avizează de către serviciile care administrează utilitătile, indicându-se si eventualele restrictii de executie. 9.27. Traseele definitive ale retelelor se marchează prin borne plasate în punctele semnificative si pe portiuni drepte, la intervale cuprinse între 100 si 300 m. Desfacerea si refacerea pavajelor. Săpături, umpluturi 9.28. Înainte de efectuarea săpăturilor se obtin aprobările necesare de la proprietarii terenului străbătut de retea si proprietarii instalatiilor sau constructiilor pe care le traversează reteaua precum si de la serviiciile specializate ale primăriei sau Consiliului local. 9.29. Se precizează amplasamentele altor retele subterane învecinate, solicitându-se precizări privind modalitatea de escavare din vecinătatea acestora. 9.30. La efectuarea săpăturilor se solicită prezenta reprezentantilor serviciilor care administrează celelalte retele din zonă. 9.31. Dacă în timpul săpăturilor se constată alte pozitii pentru aceste retele, decât cele din planuri se înstiintează proiectantul în vederea stabilirii solutiei tehnice corespunzătoare . 9.32. În cazul în care se întâlnesc cabluri, conducte, constructii sau instalatii nesemnalate prin proiect, executantul împreună cu beneficiarul lucrării iau legătura cu proprietarii/administratorii acestora si cu proiectantul în vederea stabilirii solutiei tehnice adecvate, inclusiv pentru eventuale devieri ale acestor retele. 9.33. Materialele rezultate din desfacerea pavajelor si pământul din săpătură, trebuie să se depoziteze în volume minime la cel putin 1 m de marginea săpăturilor pe o singură parte a santului astfel încât să nu cadă în săpături si să nu împiedice circulatia sau scurgerea apelor în rigolele străzii. 9.34. În cazul în care necesitătile circulatiei impun un alt loc de depozitare, proiectantul, de acord cu beneficiarul si cu organele de reglementare a circulatiei, aleg un alt loc de depozitare pe timpul executării săpăturilor. 9.35. Dacă se întâlnesc terenuri (umpluturi, nisipuri, ape freatice, ape agresive etc.), care necesită alte sprijiniri decât cele prevăzute în proiect, se anuntă beneficiarul si proiectantul. 9.36. În timpul executării lucrărilor trebuie să se ia măsuri pentru securitatea si stabilitatea constructiilor si a instalatiilor învecinate sau interceptate, precum si pentru protectia muncitorilor, a pietonilor si vehiculelor atât ziua cât si noaptea conform normelor de protectia muncii si a prevederilor privind circulatia pe drumurile publice. 9.37. Lucrările de săpătură pentru retele termice montate în canale se execută manual pe ultimii 0,25 m deasupra cotei definitive a radierului canalului, numai după ce s-au luat toate măsurile pentru turnarea betonului sau montarea prefabricatelor. Cota de fundare se obtine după compactarea fundului săpăturii, respectându-se normativul C 7. În cazul terenurilor macroporice, grosimea stratului deasupra cotei definitive a radierului pe care săpătura se execută manual va fi de circa 0,50 m. 9.38. Umpluturile de pământ se execută după:

z

z realizarea pretensionării conductelor; verificarea calitătii hidroizolatiei si stratului de protectie la conductele din otel termoizolate si a tuturor izolatiilor locale la sistemele din conducte preizolate; z verificarea continuitătii electrice a sistemului de depistare a avariilor la conductele preizolate termic; z efectuării probelor.

9.39. În cazul retelelor montate în canale termice, umpluturile trebuie executate în straturi orizontale de 10-20 cm grosime si compactate cu maiul. Utilizara mijloacelor mecanice nu este indicată decât începând de la înăltimea de 70 cm în sus, de la punctul cel mai sus al hidroizolatiei canalului.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 28 of 65

9.40. Nu se execută compactarea mecanizată a umpluturii în zone în care se află cabluri electrice, sau conductele altor instalatii ce ar putea fi avariate prin aceasta. 9.41. În cazul sistemelor cu conducte preizolate termic, umpluturile se realizează conform prevederilor Normativului NP 029. Acoperirea santului se face numai după ce s-au realizat operatiile de: - tăiere a sacilor de nisip care au fost folositi ca sprijinire pentru capetele tevilor (sau tronsoanelor) si se uniformizează nisipul; - completare a stratului de nisip la grosimea indicată în proiect, urmărind în mod deosebit uniformizarea acestuia (să nu rămână goluri, în special la schimbări de directie, ramificatii etc) - montare a benzilor de marcaj aproximativ în axul fiecărei conducte (pentru identificare în cazul interventiilor); - umplere a santului cu pământ si se amenajează cota terenului r 0.00, în conformitate cu precizările din proiectul de drumuri, amenajare teren etc. 9.42. Refacerea pavajelor si a spatiilor verzi trebuie făcută conform proiectului precum si conform prevederilor din autorizatia de constructie privind refacerea pavajelor si a spatiilor, emisă de Consiliul local. Montarea conductelor, suporturilor, armăturilor si elementelor de compensare 9.43. Montarea elementelor de conductă este activitatea care defineste grupul de operatii prin care fiecare element de conductă este amplasat si pozitionat în locul care îi este destinat prin proiectul de executie, asamblându-se cu toate elementele învecinate pentru functionare. La stabilirea succesiunii de operatii se are în vedere faptul că elementul de conductă este un produs finit, îndeplinind un rol functional si constructiv distinct, complet prelucrat si echipat, fie procurat ca atare, fie rezultat prin confectionare pe santier, care nu mai necesită operatii tehnologice premergătoare asamblării sale pe traseul conductei. 9.44. Pentru toate materialele introduse în operă trebuie să se obtină de la fabricile furnizoare certificate de calitate conform normelor si standardelor în vigoare, completate conform prevederilor prezentului normativ. 9.45. Succesiunea operatiilor de montare a conductelor trebuie să fie următoarea: z pregătirea conductelor; centrarea si sudarea prin puncte a conductelor; z sudarea conductelor în tronsoane la marginea santului; z asezarea tronsoanelor în sant cu macaraua pe suporturi si sudarea tronsoanelor între ele; z pretensionarea compensatoarelor de dilatatie la valorile indicate în proiect; z prinderea prin sudură a suporturilor fixe pe conductă (la conductele metalice netermoizolate). z

9.46. Materialul de adaos folosit la îmbinarea prin sudură electrică sau oxiacetilenică trebuie să corespundă conditiilor STAS 1125, STAS 1126 si SREN 499. El trebuie să corespundă procedeului de sudură si materialelor de bază din părtile ce se îmbină prin sudură si să asigure cusăturii sudate proprietăti cel putin egale cu cele ale materialelor de bază. 9.47. Se recomandă ca la utilizarea noilor tipuri de electrozi să se verifice calitatea acestora si conditiile tehnice de utilizare. Nu se admite utilizarea unor electrozi inferiori calitativ fată de conditiile impuse de standardele enumerate la art. 9.46. 9.48. Montarea tevilor la pozitie si executarea sudurilor se face numai după verificarea curătirii lor interioare. În timpul executiei sudurilor, echipa de sudori are în vedere: z

protejarea cu rondele de protectie din materiale termoizolante si cârpe umede a spumei termoizolant care vor fi îndepărtate după încheirea lucrului; z asezarea conductelor cu conductorii electrici de semnalizare la partea superioară si protejarea integritătii capetelor acestora în timpul operatiei de sudare; conductorii electrici vor fi asezati “culoare la culoare”. z tragerea pe tevi (când este cazul) a inelelor de cauciuc pentru trecerea prin pereti a etansărilor de capăt si a mansoanelor de îmbinare.

9.49. Tăierea tevilor la lungimile necesare se face într-un plan perpendicular pe axa tevii printr-un procedeu mecanic sau cu flacără oxiacetilenică, abaterea maximă de la perpendicularitate fiind 0,6 mm. La tăierea conductelor preizolate termic se respectă prevederile normativului NP 029 si conditiile impuse prin caietul de sarcini al furnizorilor. 9.50. Schimbările de directie se realizează cu coturi, curbe uzinate sau prin curbarea tevilor cu dispozitive speciale pe santier sau în fabrică. 9.51. Pentru conductele curbate pe santier se respectă strict instructiunile si tehnologia furnizorului de conducte, cât si valorile maxime ale unghiurilor, razelor de curbură si lungimile maxime de conducte curbate. Razele minime de curbură depind de:

z

z tipul si diametrul conductei; caracteristicile agentului termic (presiune, temperatură); z tipul de montaj.

9.52. Întreprinderile de executie răspund pentru calitatea sudurilor executate si sunt obligate ca la lucrările de executie, montare si reparare să folosească: a) tehnologii de sudare elaborate pe baza procedurilor de sudare omologate, în conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice CR 7, Colectia ISCIR;

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 29 of 65

b) sudori autorizati în conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice CR 9, Colectia ISCIR. 9.53. Capetele elementelor de conductă care urmează a se îmbina prin sudare se recomandă să aibă aceeasi grosime a peretilor. Dacă două elemente de conductă care urmează a se suda între ele au acelasi diametru interior, dar grosimi diferite, se poate admite sudarea lor cu conditia că diferenta dintre grosimile peretilor s1 si s2 să se încadreze în raportul: s2 - s1 d 0,15 s1 Dacă diferenta între cele două grosimi este mai mare decât cea indicată, capătul tevii cu peretele mai gros se va prelucra mecanic până la dimensiunea s pe o lungime de minim 2,5 s . 1 1 Diametrele interioare ale tevilor care se îmbină nu trebuie să difere cu mai mult de 1 mm. Dacă diferentele între cele două diametre interioare depăsesc 1 mm, atunci se va face calibrarea tevii cu diametrul interior mai mic. 9.54. Abaterile de executie admise ale conductelor sudate sub presiune sunt prevăzute în prescriptiile ISCIR C15 si CR7. 9.55. În cazul elementelor de fixare care traversează îmbinările sudate ale conductei, se vor practica decupări în elementele respective, sau se va întrerupe sudura de prindere a acestora, exceptându-se sudurile de etansare, la care nu se aplică această prevedere. 9.56. Imbinările sudate la cap a tevilor se vor efectua pe portiunea dreaptă de teavă, dinstanta minimă între 2 îmbinări sudate, consecutive va fi de minim 200 mm. Distanta minimă între două îmbinări consecutive, cap la cap, pe portiunea dreaptă a tevii, nu trebuie să fie mai mică de trei ori grosimea tevii, dar cel putin 50 mm pentru conductele supuse la fluaj, cu acordul ISCIR. 9.57. Pentru sudarea armăturilor, fitingurilor, teurilor, reductiilor si similare, în functie de dimensiunea elementelor respective, se poate admite distanta dintre suduri mai mică de 200 mm, dar nu mai mică de un diametru exterior al tevii. 9.58. Examinările nedistructive ale îmbinărilor sudate sunt: examinarea cu radiatii penetrante; conform Prescriptiilor tehnice CR20, Colectia ISCIR (pentru sudurile “cap la cap”) este cel mai sigur procedeu si se aplică pentru 10 % din coordonatele de sudură. examinarea cu ultrasunete; conform Prescriptiilor tehnice CR4, Colectia ISCIR (pentru sudurile “cap la cap”) sau conform Prescriptiilor tehnice CR10, Colectia ISCIR (pentru sudurile de “racord”). z examinarea cu lichide penetrante; conform Prescriptiilor tehnice CR6, Colectia ISCIR (pentru sudurile “de colt” si de racord). z examinarea cu pulberi magnetice; conform Prescriptiile tehnice CR8, Colectia ISCIR. z

z

9.59. Conditiile de reprezentare si acceptare a sudurilor sunt precizate în următoarele standarde: z z

indicarea pe plan a procedeelor de sudare se face conform STAS ISO 4063. reprezentarea pe plan a îmbinărilor sudate se face conform SR EN 25817. z forma si dimensiunea rosturilor este conform STAS 12255. z tolerante generale pentru constructii sudate conform SR EN 13920 z acceptarea defectelor sudurilor conform SR EN 25817

9.60. Sudurile de pozitie pentru încheierea tronsoanelor sau a conductelor se execută numai după ce portiunile ce se îmbină se găsesc timp de cel putin 4 ore la temperatura ambiantă. 9.61. Nu este permisă montarea conductelor sub actiunea unor forte de întindere, compresiune încovoiere etc., cu exceptia cazurilor de pretensionare. 9.62. Lucrările de sudare se execută numai până la o temperatură a mediului ambiant de cel putin 5 oC. Sudarea în aer liber este admisă cu conditia ca locul de executie să fie protejat contra actiunii directe a precipitatiilor atmosferice si a vântului. Se admite sudarea si la temperaturi ambiante sub 5oC numai cu conditia ca în procesul tehnologic să se specifice în mod explicit ce măsuri trebuie luate în timpul sudării, în functie de calitatea materialelor, forma si dimensiunile pieselor, etc. 9.63. Ramificatiile din conductele principale de distributie se execută astfel încât eforturile provenite din dilatare să poată fi preluate prin compensare naturală. În acest scop se recomandă ca ramificatiile să fie efectuate prin intermediul unor curbe, coturi sau piese preuzinate. 9.64. Ramificatiile la conducta de distributie se realizează astfel încât să fie asigurate dezaerisirea si golirea tronsoanelor respective. 9.65. Piesele speciale (reductii, coturi, ramificatii) si armăturile cu care sunt prevăzute conductele, compensatoarele de dilatare si punctele fixe se montează conform indicatiilor din proiect, iar în cazul conductelor preizolate si conform specificatiilor producătorilor conductelor. 9.66. Se utilizează piese speciale si armături compatibile cu tipul conductelor utilizate. 9.67. Pentru sustinerea conductelor retelelor termice în canale sau pe elemente de constructie, se folosesc suporturi metalice care transmit acestor elemente eforturile provenite din dilatare. Suporturile mobile si fixe se execută conform proiectului. 9.68. Suporturile fixe se sudează de conducte numai după asezarea întregului tronson de conductă pe suporturi si după pretensionarea compensatorului.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 30 of 65

9.69. La montarea tronsoanelor trebuie avut în vedere ca sudurile de îmbinare a conductelor să nu se suprapună pe pozitia vreunui suport. Pretensionarea conductelor 9.70. Pretensionarea reprezintă operatia de deformare elastică la montaj a uneia sau a mai multor ramuri ale unui sistem de conducte, realizată cu scopul micsorării reactiunilor la capete si micsorării deplasărilor si tensiunilor în functionare, în scopul evitării aparitiei deformărilor plastice. Pretensionarea se execută corespunzător caracteristicilor traseului retelei si a conditiilor de executie, realizându-se după caz: z z

pretensionarea mecanică - cu dispozitive si tehnologii specifice; pretensionarea termică (electrică sau utilizând agentul termic).

9.71. Metoda de pretensionare a conductelor va fi aleasă tinând seama de:

z

z configuratiei traseului; posibilitătilor de mentinere neastupat a santului deschis pe lungimea la care se face pretensionarea pe toată durata efectuării operatiei; z existentei unei surse de agent termic (sursa termică definitivă sau o sursă termică provizorie).

9.72. În cazul pretensionării termice, se urmăreste ca încălzirea conductei să se facă treptat în săpătura deschisă sub controlul permanent a temperaturii sursei termice si a conductei, măsurându-se lungimea de dilatare si comparându-se cu valoarea indicată în proiect. 9.73. Pretensionarea termică se începe prin încălzirea conductei libere în sant, fixată într-un punct fix si se termină după astuparea santului si realizarea celuilalt punct fix. După efectuarea pretensionării se sudează flansele punctelor fixe de jugurile metalice încastrate în beton si numai după această operatie se opreste sursa termică. 9.74. În cazul pretensionării cu încălzire electrică se recomandă utilizarea echipamentelor specializate pentru controlul temperaturilor si lungimilor de dilatare. 9.75. Conductele se solidarizează la punctele fixe numai după terminarea întregului tronson între două puncte fixe. 9.76. Montarea armăturilor în cămine se va face respectându-se următoarea ordine: a) solidarizarea conductelor în puncte fixe; b) montarea vanelor de sectionare; c) montarea armăturilor de golire si aerisire. 9.77. Armăturile, înainte de montare, se curătă si se verifică în ceea ce priveste starea elementelor componente, controlându-se si îndeplinirea conditiilor prevăzute în certificatele de calitate procurate la livrare. 9.78. Toate armăturile trebuie probate la presiune la standul de probă al santierului, înainte de montare. 9.79. La montarea vanelor trebuie să se realizeze paralelismul flanselor si o etanseitate corectă. Astfel, după asezarea garniturilor (de dimensiunea si calitatea corespunzătoare, indicată în proiect), strângerea suruburilor se face în mod obligatoriu două câte două pe directii diametral opuse, cu acelasi cuplu de forte. 9.80. Pe tronsoanele compensate prin coturi si compensatoare curbate între două puncte fixe, se admit abateri de la axul prevăzut, în plan si pe verticală, de maximum 10 mm. 9.81. La montarea compensatoarelor trebuie să se tină seama de pretensionarea acestora, conform prevederilor din proiect. 9.82. Înainte de începerea operatiilor de asamblare a conductelor cu diametrul mai mari de 110 mm, în zonele locurilor de îmbinare, se lărgeste săpătura atât în adâncime cât si în lateral pentru a se creea posibilitatea de acces a personalului si instalatiilor utilizate pentru mufare. 9.83. În cazul în care canalul termic este inundat fie datorită nivelului ridicat al stratului de apă freatică fie din alte surse accidentale se prevăd pentru drenarea apei pe timpul executiei, tuburi de drenaj din PVC cu diametrul de 100 mm. 9.84. Conductele PE-Xa cu diametre cuprinse între 110 si 25 mm, respectiv rolele de tevi se amplasează în locul unde trebuie să înceapă desfăsurarea conductei. Pentru evitarea unei desfăsurări necontrolate a conductei ce poate duce la accidente, se pot folosi două sau trei coliere din material textil. Rolele trebuiesc desfăcute si scoase din folia protectoare. Se fixează capătul liber al tevii la pământ si se desfăsoară rola numai de-a lungul santului. 9.85. Pentru conductelor Pe-Xa cu diametrele de 90 si 110 mm se recomandă efectuarea unei îmbinări lângă sant, înainte ca această conductă să fie plasată în stratul de nisip, îmbinare ce se realizează prin fitinguri si cuple de îmbinare. 9.86. La executarea ramificatiilor (teurilor), în cazul conductelor din Pe-Xa, conductele cu dimensiuni de 90 si 110 mm se pregătesc în afara santului, iar cele cu diametre mai mici în interior. Capetele de teavă ale conductei principale a ramificatiei, care urmează să fie îmbinate, trebuie suprapuse pe o distantă de cel putin 400 mm, iar conducta de ramificatie se prelungeste cel putin cu 200 mm deasupra conductei principale. La conducte cu diametrul de max.150 mm se separă capetele tevii de mantaua de protectie si de materialul izolant, cu ajutorul fierăstrăului si al cutitului, evitându-se sectionări ale conductei principală PE-X. Se sectionează transversal conducta principală cu un fierăstrău ascutit. Capătul de

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 31 of 65

teavă se rotuneste cu un debavurator, apoi se curătă conducta si locul de îmbinare după care se montează teul, mufele, cuplele si brătările de prindere. Teurile se izolează cu garnituri izolatoare speciale. 9.87. La pătrunderea în clădiria conductelor, distanta minimă între perete si extremitatea conductei preizolate este de 10 cm. Pentru împiedicarea pătrunderii umiditătii în interiorul clădirilor, constructorul are sarcina de a monta în zonele de penetratie inele de etansare. Executarea protectiei anticorozive, a izolatiei termice, hidrofuge si a protectiei mecanice Executarea protectiei anticorozive 9.88. Acoperirea anticorozivă trebuie executată numai pe suprafata conductelor metalice uscate si curătate complet de rugină, zgură si alte materiale străine, până la luciu metalic, conform cu prevederile “Normativului pentru protectia contra coroziunii a constructiilor metalice îngropate” I14 si Instructiunilor tehnice pentru executarea si receptionarea termoizolatiilor la elemente de instalatii C142. 9.89. Operatiile de izolare anticorozivă a conductelor trebuie ferite de precipitatii atmosferice. 9.90. Calitatea stratului de protectie trebuie controlate în conformitate cu prevederile STAS 10702/1-83, prin: - verificarea aspectului; - verificarea continuitătii; - verificarea aderentei. Executarea izolatiei termice 9.91. Izolarea termică a conductelor trebuie începută numai după terminarea lucrărilor de protejare anticorozivă, spălarea interioară si proba hidraulică la rece (de etanseitate). 9.92. Este interzisă introducerea în operă a izolatiei umede. Pentru montarea în stare uscată a izolatiilor termice trebuie luate măsuri de protejare contra precipitatiilor atmosferice si de îndepărtare a apelor de orice provenientă. 9.93. Saltelele de material termoizolant se cos atât longitudinal, cât si circumferential cu sârmă zincată, fără a lăsa goluri între ele. 9.94. În cazul izolării cu cochilii, rosturile longitudinale si circumferentiale trebuie lipite cu fâsii din împâslitură de fibre de sticlă bituminată, folosinduse ca adeziv o solutie prenadez. La montarea izolatiilor din piese fasonate, strângerea lor pe conductă trebuie făcută cu benzi subtiri de otel cu ajutorul preselor. 9.95. În vederea izolării conductelor verticale, trebuie sudate perpendicular pe generatoarea tevii agrafe de sârmă având lungimea egală cu grosimea saltelei, plus 15 mm pentru prindere. 9.96. Armăturile trebuie izolate cu saltele croite si fixate în carcase metalice demontabile sau cu piese fasonate. 9.97. Abaterea-limită admisă la grosimea stratului de izolatie termică (măsurat după montare) trebuie să fie de maximum 3 mm. Executarea protectiei hidrofuge si mecanice a conductelor 9.98. Conductele retelelor termice izolate termic trebuie protejate hidrofug. 9.99. Protectia hidrofugă într-un singur strat la îmbinări trebuie petrecută cu câte 50 mm. Protectia hidrofugă trebuie legată cu inele de sârmă zincată din 200 în 200 mm. Rosturile (petrecerile) trebuie lipite cu bitum, executându-se pelicule cu grosimea de 2 mm. 9.100. La protectia în două straturi, în dreptul rosturilor trebuie executate petreceri de 50 mm, atât longitudinal, cât si circumferential, care se vor lipi cu bitum. Stratul al doilea al protectiei hidrofuge trebuie legat din 200 în 200 mm cu sârmă zincată. 9.101. Trebuie luate măsuri de interzicere totală a circulatiei oamenilor pe izolatia termică a conductei, iar în locurile de trecere se montează podete de trecere prevăzute cu balustradă. 9.102. La conductele preizolate termic, executia izolatiilor locale se realizează conform prevederilor normativului NP 029 si a prevederilor cuprinse în caietele de sarcini ale furnizorilor de conducte. Executarea canalelor, căminelor, a elementelor de constructie din beton si beton armat si a blocurilor de ancorare 9.103. Părtile din constructia de beton si beton armat monolit trebuie să se execute conform “Normativului pentru execuarea lucrărilor de beton si beton armat” (C-140). 9.104. Înainte de executarea cofrajelor, respectiv montarea prefabricatelor, se face obligatoriu confruntarea planurilor de constructii cu planurile de montare a conductelor, căminelor, compensatoarelor liră, semnalându-se proiectantului eventualele nepotriviri.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 32 of 65

Se verifică corespondenta între cotele gurilor cosurilor de evntilare ale căminelor si cotele pavajelor. 9.105. La montarea armăturilor pentru beton monolit, se controlează în mod deosebit realizarea acoperirii de beton prevăzută în proiect. La montarea prefabricatelor, abaterile de aliniere trebuie să fie sub 15 mm. 9.106. Este obligatorie realizarea sub radiere a unui strat de nisip suport (la grosimea prevăzută în proiect), care se nivelează înainte de asezarea prefabricatelor, pentru a preveni deplasări ulterioare. În terenurile sensibile la umezire stratul suport este un amestec de nisip cu ciment (mortar uscat). 9.107. La betoanele monolit, rosturile de lucru trebuie să fie bine curătate de pământ si de alte materiale, înainte de continuarea turnării betonului. 9.108. La executia căminelor se respectă cu strictete cotele si pantele prevăzute în profilele longitudinale date în proiect. 9.109. Elementele prefabricate introduse în operă trebuie să fie marcate distinct, cu vopsea insolubilă mentionându-se: z

tipul de element si modul de rezemare; z data fabricatiei; z numărul lotului de fabricatie.

Elementele prefabricate se însotesc de un certificat de calitate întocmit conform STAS 6657/1. 9.110. Montarea elementelor prefabricate se face numai pe baza schemei de montare din proiect si a profilului transversal al canalului. 9.111. Toleranta admisă la executia canalului fată de cotele prevăzute în proiect, în intervalul dintre două puncte fixe este de maximum 10 mm, atât în ceea ce priveste sectiunea longitudinală si sectiunea transversală a canalului, cât si în ceea ce priveste dimensiunile de lumină ale canalului. 9.112. Completarea diferentelor de cote, care pot apărea din defectiunile de montaj, între suporturile mobile si capul stâlpului pe care descarcă elementul de sprijinire este admisă numai cu pene metalice corespunzătoare. 9.113. Căminele de vizitare si celelalte lucrări de constructii aferente retelei termice se executată conform normativului P 7 “Normativ privind proiectarea si execuarea constructiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire”, P 100 “Normativ pentru proiectarea antiseismică a constructiilor de locuinte, social - culturale, agrozootehnice si industriale”, C 140 “Normativ pentru executarea lucrărilor de beton si beton armat”. 9.114. În vederea reducerii consumului de materiale si a timpului de executie pot fi utilizate cămine de vizitare prefabricate, din beton sau materiale plastice care sunt marcate si însotite de certificate de calitate. 9.115. La executarea sau montarea căminelor se respectă dimensiunile si cotele indicate în proiect. 9.116. La realizarea căminelor si constructiilor aferente retelei, se va tine seama de natura terenului în care acestea sunt fundate. Pentru terenurile sensibile la umezire se realizează stabilizarea zonei suport a căminelor, conform indicatiilor din proiect si din normativul P 7. 9.117. În vederea prevenirii tasărilor sub radierele căminelor se realizează un pat de nisip care este nivelat si compactat înainte de turnarea betoanelor. 9.118. Trecerile conductelor prin peretii căminelor sau a subsolurilor clădirilor, în cazul utilizării conductelor preizolate, se etansează cu dispozitive speciale, furnizate împreună cu celelalte elemente ale retelei. 9.119. Blocurile de ancorare a punctelor fixe se execută din beton armat turnat pe santier. 9.120. Pozitiile si dimensiunile blocurilor de ancorare sunt indicate în proiectele de executie. Verificări, încercări, probe si receptia retelelor termice 9.121. Retelele termice noi sau care au suferit reparatii capitale se dau în functiune numai după efectuara unor probe si verificări în conformitate cu prevederile Legii 10/1995, Normativului C56, NP 029, ST 020, Instructiuni si proceduri MLPTL cuprinse în Ordinul 31/N/1995. Conductele de apă fierbinte ale retelelor termice de agent primar si din punctele termice care intră sub incidenta prescriptiilor tehnice ISCIR C15 se verifică, se probează, se receptionează si se autorizează pentru functionare conform cu prescriptiile tehnice ISCIR CR1, CR2 si C15. 9.122. Înainte de efectuarea probelor se fac următoarele verificări pentru portiuni ale retelei sau pentru întreaga retea: - controlul calitătii materialelor, a dimensiunilor, a pozitionării elementelor componente (cămine, suporti, puncte fixe, compensatoare de dilatare, armături etc.) în conformitate cu prevederile proiectului si cu certificatele de calitate si agrementele prezentate de furnizori; - verificarea sudurilor în conformitate cu: prevederile proiectului, certificatele de calitate de inspectie conform SR EN 10204; elemente de conductă aflate sub incidenta prescriptiilor tehnice ISCIR C15 necesită suplimentar avize de import eliberate de ISCIR pentru furnizorii externi si agrementele prezenatte de furnizori; - verificarea Cărtii conductei - partea de constructie, pentru conductele aflate sub incidenta prescriptiilor tehnice ISCIR C15; - verificarea elementelor de constructie aferente retelei ; - verificarea sudurilor prin: a) control vizual b) verificarea existentei poansoanelor sudurilor

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 33 of 65

c) verificarea buletinelor de control nedistructive - verificarea legăturilor electrice ale conductorilor sistemelor de control, depistare si localizare a avariilor; - verificarea componentelor mecanice; - verificarea realizării întocmai a proiectului de executie tinând seama de modificările survenite în timpul executiei pentru care trebuie să existe acordul proiectantului. 9.123. Probele la care se supun retelele termice sunt: proba de presiune la rece; proba de analiză fizică a apei; z proba la cald; z proba de functionare.

z z

9.124. În afara acestor probe pe parcursul executiei se mai execută: z

verificarea calitătii sudurilor prin probe de defectoscopie (de regulă gamagrafiere), care se execută pentru 10% din sudurile executate pe santier; z verificarea pantei conductelor; z verificarea părtii mecanice aferentă retelei; z verificarea elementelor de constructii aferente retelei.

9.125. Probele de presiune la rece si la cald se efectuează înainte de realizarea izolatiilor locale, astuparea santului sau canalului. 9.126. Înaintea acoperirii canalelor termice nevizitabile sau santurilor se încheie un proces - verbal de lucrări ascunse. 9.127. Înainte de proba de presiune la rece, reteaua se spală cu apă potabilă. Spălarea retelei cuprinde racordarea conductei de ducere a retelei la conducta de apă potabilă, umplerea retelei, racordarea conductei de întoarcere la un jgheab de golire sau conductă de golire la canalizare si mentinerea retelei sub jet continuu până când în apa golită din instalatie nu se mai observă impurităti. Operatia se repetă cu schimbarea sensului de circulatie al apei. 9.128. Proba de presiune la rece se execută în scopul verificării rezistentei mecanice si a etanseitătii elementelor instalatiei si constă în umplerea cu apă a instalatiei / retelei si încercarea la presiune. Proba la presiune a conductelor se realizează la o presiune de probă de 1,5 ori presiunea maximă de regim. Pentru retelele supuse prevederilor Prescriptiilor tehnice ISCIR, proba se realizează la presiunile prescrise de acestea. Valoarea presiunii de probă se va înscrie în proiect si după caz si în Cartea conductei. Durata acestei probe este de 30 min., după care se scade presiunea la valoarea presiunii de lucru si conductele se lovesc usor cu un ciocan de 1,5 kg. Conductele se mentin la această presiune 12 ore, timp în care se urmăreste cu ajutorul unui manometru ca presiunea să nu scadă. Proba de presiune la rece se face având retele de conducte, armături, aparate de măsură si control, cu exceptia elementelor de conducte, sensibile, care nu trebuie să fie supuse presiunii de încercare. Elementele sensibile din punct de vedere al sigurantei în exploatare, se demontează sau se izolează prin flanse oarbe sau alte mijloace, izolarea putând fi realizată cu robinete, sau protejate cu dispozitive speciale indicate de proiectantul elementelor sensibile. Elementele demontate se înlocuiesc cu tronsoane de teavă corespunzătoare. Proba se execută înainte de finisarea elementelor instalatiei (vopsire, izolări termice) închiderii elementelor retelei în canale nevizitabile, sau în santuri. Proba se execută în perioada de timp cu temperaturi ambiante mai mari de + 5 oC. În vederea executării probei la rece, se asigură deschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere si reglaj, verificarea punctelor de racordare a instalatiei la conducta de apă potabilă si la pompa de ridicare a presiunii. Verificarea comportării instalatiei la proba la rece poate fi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul rezistentei si etanseitătii tuturor îmbinărilor. 9.129. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare, dacă pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variatii de presiune si dacă la retea nu se constată scurgeri de apă, umeziri, fisuri , deformări plastice vizibile, crăpături etc. În cazul în care se constată scăderi de presiuni sau aparitia de defectiuni enumerate mai sus, se procedează la remedierea acestora si se repetă proba; rezultatele se înscriu în procesul verbal care se încheie la efectuarea probei. După executarea probei, este obligatorie golirea retelei. In timp ce conducta se află sub presiune este interzisă efectuarea de lucrări în vederea înlăturării deficientelor. 9.130. Pentru retelele de agent termic primar proba de presiune la rece este dublată de proba de etanseitate la rece a retelei. Această probă se execută pentru întreaga retea sau numai pentru o portiune importantă din aceasta, în scopul verificării etanseitătii la presiunea armăturilor si compensatoarelor cu presetupă. Proba se realizează cu agent termic la temperatura mediului ambiant, dar peste 0 oC, la o presiune având valoarea 1,25 Pn, dar nu mai mică de 16 bar.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 34 of 65

După 15 min. se reduce presiunea la valoarea presiunii de serviciu, examinându-se în continuare conducta si îmbinările sudate, lovind usor conducta cu un ciocan de 1,5 kg. Proba se consideră satisfăcătoare, dacă pe durata ei, pierderile de apă nu depăsesc 0,1% din volumul retelei. La încheierea probei se întocmeste de asemenea un proces-verbal. Pentru retelele de agent secundar proba de etanseitate la rece se execută la presiunea de 1,25 Pn, dar nu mai mică de 10 bar. 9.131. În timpul probelor, racordurile consumatorilor sunt separate prin închiderea robinetelor sau prin montarea de flanse oarbe. 9.132. La proba de presiune se face si proba de analiză fizică a apei care are drept scop verificarea calitătii spălării retelelor termice si constă din analiza suspensiilor din apa de spălare. După 12 ore de la umplerea instalatiei cu apă tratată a sursă sau statiei termice (dacă analiza fizică a dat rezultate satisfăcătoare) se face o analiză chimică si fizică, considerând că în acest timp s-a realizat omogenizarea apei în sistem. Dacă duritatea apei este sub 0,5 mval/l, calitatea apei se consideră admisibilă, în caz contrar, reteaua se purjează si se umple din nou cu apă, reluându-se proba. Proba la cald 9.133. Proba la cald are drept scop verificarea etanseitătii, comportarea retelei termice la dilatare - contractare la temperatura nominală de functionare si a circulatiei agentului termic. Proba se execută pe întreaga retea sau pe portiuni de retea care pot functiona separat. 9.134. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii, izolării), închiderii elementelor retelei în canale nevizitabile sau în santuri, dar numai după efectuarea probei la rece, probei de etanseitate la rece si a analizei fizice a apei. 9.135. Pentru efectuarea probei la cald, retelele se alimentează, de preferintă, cu agent termic de la sursa definitivă; în cazul în care aceasta nu a fost pusă în functiune, alimentarea se poate face de la o sursă provizorie. Sursa de energie termică asigură debitul, presiunea si temperatura agentului termic potrivit prevederilor proiectului de retele. Calitatea apei corespunde prevederilor proiectului, prescriptiilor tehnice specifice ale elementelor componente ale sistemului de alimentare cu energie termică si prescriptiilor tehnice ISCIR C 18 privind apa de alimentare. 9.136. Proba la cald comportă 3 faze si anume: - faza I - după ce instalatia este plină cu apă, se ridică temperatura ei la 50o … 60oC si se mentine această temperatură în limitele unei variatii de r 5 oC. Circulatia agentului termic se asigură cu pompele de circulatie. După 2 ore de functionare se face un control atent pe toate ramurile retelei. Lipsa de uniformitate a încălzirii se corectează prin actionarea dispozitivelor de reglaj prevăzute. La pompele de circulatie se verifică, cu ajutorul a 2 manometre montate pe aspiratia si pe refularea pompelor, dacă acestea realizează presiunea necesară. Se verifică, de asemenea, la instalatiile cu sisteme de expansiune închise, dacă presiunile date de pompe nu depăsesc presiunile admisibile pentru functionare. - faza II - se ridică temperatura agentului termic prin cresterea uniformă si treptată până la valoarea maximă de regim (r 5 oC) si se verifică dacă nu apar pierderi de apă la îmbinări, racorduri, armături. Se controlează vizual dacă dilatările se produc în sensul prevăzut în proiect, dacă sunt preluate în bune conditii de către compensatorii de dilatare, astel încât să nu apară neetanseităti iar punctele fixe să nu sufere deplasări, smulgeri etc. Se verifică vizual dacă aerul din retea se elimină în mod corespunzător, prin dispozitivele de aerisire. Pentru retelele de agent primar montate în canale termice pe suporturi mobile de alunecare, cresterea temperaturii se realizează cu circa 30 oC/oră iar pentru cele pe suporturi mobile de rostogolire cu circa 50 oC/oră. Proba se consideră încheiată după ce timp de 30 minte a fost mentinută temperatura maximă în retea. - faza a III-a - se răceste agentul termic în conducta de întoarcere până la 50 – 60 oC, punând în functiune instalatiile consumatorilor. Dacă apar deficiente pe durata probei, acestea se remediază si proba se reia. 9.137. Proba de functionare (proba tehnologică de 72 ore) se face după cu proba la cald. 9.138. În timpul probei de functionare se determină căderile de temperatură ale agentului termic în punctele retelei termice prevăzute în proiect. Acestea se compară cu căderile de temperatură si pierderile de căldură stabilite prin proiect. 9.139. Căderile de temperatură măsurate nu trebuie să depăsească 0,5 oC/km, la conditii nominale. 9.140. Se verifică realizarea repartitiei debitelor de apă conform proiectului în conditiile nominale de functionare a retelei. 9.141. Reglarea la punerea în functiune a retelelor termice se face prin stabilirea diagramei de presiuni a sistemului care se compară cu cea din proiect, urmărindu-se corecta repartitie a debitului între consumatori. Reglarea regimului hidraulic trebuie să se bazeze pe prevederile din proiect referitoare la echilibrarea hidraulică, pusă în operă anterior momentului intrării în functiune. După aceste operatii reteaua intră în functionare normală. 9.142. Conductele nou montate precum si cele reparate sau înlocuite nu pot fi date în exploatare fără verificarea si eliberarea autorizatiei de functionare de către ISCIR, conform metodologiei stabilite prin prescriptiile tehnice ISCIR CR1 si C15. 9.143. La executia lucrărilor de retele termice se vor respecta prevederile Prescriptiilor tehnice ISCIR CR1, CR2 si C15 precum si caietele de sarcini din proiecte si cele date de furnizori pentru conducte clasice si conducte preizolate. 9.144. Receptia lucrărilor de retele termice se va face în conformitate cu prevederile “Legii privind calitatea în constructii” (Legea 10/95), a “Regulamentului de receptie a lucrărilor de constructii si instalatii aferente acestora” (H.G. nr.273/94) si a altor reglementări specifice.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 35 of 65

9.145. Etapele de realizare a receptiei sunt:

z

z receptia la terminarea lucrărilor; receptia finală, după expirarea perioadei de garantie.

[top]

10. PUNCTE TERMICE Clasificarea punctelor termice 10.1. Racordarea consumatorilor la reteaua de agent termic primar se realizează prin intermediul punctelor termice. Punctul termic este ansamblul de echipamente si instalatii prin intermediul cărora se transferă energia termică din reteaua termică primară în reteaua termică secundară, a consumatorilor. 10.2. Alegerea schemelor functionale de puncte termice se face functie de: parametri de temperatură si presiune ai agentului primar; z sarcina termică totală a punctului termic; ponderea sarcinii termice de preparare a apei calde de consum din sarcina termică de încălzire; z conditiile impuse privind returnarea agentului primar (temperatur si presiune retur); z schema de reglaj adoptată; z sistemul de preparare a apei calde de consum (instantaneu sau cu acumulare); z debitul de agent primar disponibil. z

z

10.3. Clasificarea punctelor termice se face în principal în functie de: tipul consumatorilor deserviti; parametri agentului termic primar; parametri agentilor termici secundari z schema termică de principiu z

z z

10.4. În functie de tipul consumatorilor deserviti, punctele termice se împart în: puncte termice urbane; puncte termice industriale.

z z

10.5. Punctele termice urbane se împart în:

z

z puncte termice ce prepară agent termic secundar pentru încălzire si apă caldă de consum; puncte termice care prepară apă caldă de consum iar pentru încălzire sunt doar puncte de predare-primire (în cazul racordării directe a instalatiilor de încălzire); z puncte termice care prepară numai apa caldă de consum.

10.6. În functie de temperatura agentului termic primar, punctele termice se clasifică în: z

puncte termice alimentate cu apă fierbinte(utilizate atât pentru consumatori industriali cât si pentru consumatori urbani); z puncte termice alimentate cu apă caldă (utilizate numai pentru consumatori urbani).

10.7. Agentii termici secundari si parametrii de temperatură ai acestora sunt: z

apă caldă pentru încălzire cu temperatura maximă de 95 oC; apă caldă de consum cu temperatura maximă de 60 oC; alti agenti termici pentru nevoi tehnologice, de ventilatie etc.

z z

Capacitatea si amplasarea punctelor termice 10.8. Capacitatea punctelor termice si schemele de racordare ale instalatiilor consumatoare de căldură (încălzire si preparare a apei calde de consum) la reteaua de transport a căldurii folosind ca agent termic apă fierbinte, se determină pe baza unei analize tehnico-economice efectuată în cadrul studiului de fezabilitate, tinând seama de necesitătile de consum si posibilitătile de acoperire. Se are în vedere ansamblul format din puncte termice si retelele de distributie a căldurii. Criteriile sunt: cel de asigurare a unui grad ridicat al sigurantei în exploatare si cel economic - cheltuieli de investitie si exploatare. Se tine seama de conditia satisfacerii parametrilor de temperatură ai agentilor termici din instalatiile interioare de încălzire centrală. 10.9. Punctele termice se amplasează cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, tinând seama si de pozitia racordului la reteaua de transport a căldurii, precum si de presiunea disponibilă pentru alimentarea cu apă caldă de consum a consumatorilor (corelându-se cu raza de actiune a statiilor de hidrofor sau a statiilor de pompare). 10.10. Racordarea punctelor termice pentru ansambluri industriale la reteaua de transport a căldurii se face după schema directă, cu utilizarea agentului termic apă fierbinte în instalatiile interioare de încălzire. Pentru instalatiile interioare de încălzire care folosesc ca agent termic apa caldă, racordarea se poate face direct - cu pompe de amestec sau indirect - cu schimbătoare de căldură. Alegerea solutiei se face pe baza unei analize functionale si economice.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 36 of 65

10.11. Punctele termice se pot grupa în aceeasi clădire, când este posibil, cu alte gospodării, ca: statii de hidrofor, statii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat etc., prevăzându-se însă compartimente distincte cu accese separate direct din exterior. 10.12. Pentru ansambluri de clădiri civile, punctele termice se prevăd, de regulă, în clădiri independente sau alipite uneia din clădirile alimentate. Conditiile de amplasare a punctelor termice în clădirea deservită (puncte termice de imobil) sunt în conformitate cu prevederile Normativului I 13. 10.13. Punctele termice din incintele industriale si similare se amplasează, de preferintă, într-una din clădirile alimentate. Echipamentul de bază 10.14. Schimbătoarele de căldură folosite în punctele termice pentru prepararea agentului termic al instalatiei de încălzire si pentru prepararea apei calde de consum trebuie să corespundă caracteristicilor agentilor termici folositi si să aibă gabaritul si greutatea cât mai reduse, performante ridicate si randamente superioare. 10.15. La alegerea numărului de schimbătoare de căldură se tine seama de cronograma consumului de energie termică, de natura consumurilor (încălzire, apă caldă de consum), importanta obiectivelor alimentate si de spatiul existent disponibil. 10.16. În punctele termice în care se face prepararea centralizată a apei calde de consum, numărul scimbătoarelor de căldură instalate ( cu si fără acumulare) se alege după regimul de functionare. Se recomandă ca numărul să nu fie mai mic de 2 schimbătoare, exceptie făcând capacitătile până la 0,1MW. Nu sunt necesare unităti de rezervă. 10.17. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentru încălzire( cu plăci, tubulare) se face functie de:

z

z parametri agentului termic primar- temperatură, presiune; caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar, secundar); z shema functională aleasă pentru punctul termic;

10.18. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentru preparare apă de consum (cu plăci, tubulare, cu sau fără acumulare) se face functie de:

z

z parametri agentului termic primar- temperatură, presiune; caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar, secundar); z schema functională aleasă pentru punctul termic; z debitul orar de apă caldă de consum; z cronograma de consum de apă caldă de consum.

10.19. Asigurarea presiunii necesare circulatiei apei se face cu pompe. La alegerea tipului de pompe si la stabilirea caracteristicilor acestora se urmăreste ca acestea să aibă un randament ridicat, fiabilitate mare si un nivel redus de zgomot si trepidatii. Stabilirea numărului de pompe se face tinând seama de capacitatea punctului termic si de criterii economice. 10.20. În cazul în care regimul debitelor de apă circulată este variabil în cursul unei zile sau a anului, se poate prevedea una din următoarele solutii: pompe diferite pentru fiecare regim; un număr diferit de pompe în functiune; pompe antrenate de motoare cu turatie variabilă. z

z

z

Numărul pompelor în functiune se alege astfel încât acestea să functioneze - cu randament ridicat. Se pot prevedea pompe de rezervă, în functie de necesităti, functionale si economice; pompele de rezervă pot fi prevăzute si ca “rezervă rece” (păstrare în magazie). 10.21. Pentru circulatia apei fierbinti se folosesc pompe specifice, corespunzătoare temperaturii la care acestea functionează. 10.22. Toate pompele se prevăd cu organe de închidere, precum si cu armături de retinere pe conductele de refulare între armăturile de închidere si pompe. 10.23. Aparatele si instalatiile din punctele termice se prevăd cu dispozitive de sigurantă împotriva cresterii presiunii si temperaturii peste limitele admise, atât pe circuitul primar, cât si pe cel secundar, aplicându-se - după caz - prevederile STAS 7132 si prescriptiile tehnice ISCIR C 1, C 4, C 30 si C 31. 10.24. Pentru realizarea presiunii statice necesare si pentru preluarea variatiilor de volum rezultate din dilatarea apei din reteaua termică secundară si instalatiile de încălzire, în punctele termice se folosesc vase de expansiune închise (sub presiune) conform STAS 7132 sau echipamente de mentinere a presiunii constante în instalatie (module de expansiune) care au agrement tehnic. 10.25. În instalatiile cu apă fierbinte, care intră sub incidenta prescriptiilor ISCIR, asigurarea se realizează potrivit prescriptiilor tehnice ISCIR C 1 si C4. 10.26. Separatoare de impurităti se prevăd pe conductele de întoarcere de la instalatiile interioare, înainte de intrarea în schimbătoarele de căldură, precum si pe conductele de racordare a punctelor termice la reteaua de apă fierbinte, pe conductele de tur. 10.27. Pentru reducerea valorii presiunii dinamice disponibile din reteaua de apă fierbinte, până la nivelul celei necesare, se prevăd regulatoare de debit; în cazul în care presiunea disponibilă nu poate fi redusă suficient de regulatorul de debit, pentru micsorarea zonei de actionare a regulatorului, se prevăd si diafragme fixe. 10.28. Punctele termice se alimentează cu apă în circuitul secundar din: z

conducta de întoarcere a racordului la reteaua de transport a căldurii, pentru umplerea si completarea instalatiei - cu acceptul furnizorului de apă; z conducta de apă potabilă, pentru spălarea instalatiei de încălzire.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

z

Page 37 of 65

umplerea instalatiei de la statia de dedurizare cu pompele de adaos.

Racordurile se fac prin intermediul legăturilor demontabile, prevăzute cu o armătură de retinere pentru a împiedica pătrunderea apei din instalatia punctului termic în conductele din care se face umplerea, respectiv spălarea. Calitatea apei de adaos la punctele termice este în conformitate cu Normativul privind exploatarea si întretinerea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică si cu indicatiile producătorilor schimbătoarelor de căldură utilizate în punctele termice. 10.29. In scopul realizării economiei de energiei si stabilirii unor relatii corecte între distribuitorul si consumatorul de energie termică se prevede contorizarea. În punctele termice se contorizează obligatoriu:

z

z energia termică primită de la sursa termică; energia termică furnizată separat diferitelor categorii de consumatori (pentru încălzire, pentru apă caldă de consum, pentru alte scopuri).

La aceeasi categorie de consumatori, se recomandă contorizarea energiei termice pe ramuri. Contorizarea energiei termice se realizează în conformitate cu prevederile Codului de măsurare a energiei termice elaborat de ANRE. Aparate de reglare, măsură, control si transmitere la distantă 10.30. La nivel de punct termic programul de automatizare, în functie de buclele de reglaj prevăzute, se dotează cu: - Bucla de reglare calitativa a circuitului de încălzire: z

elemente primare de temperatură (traductoare): senzor de temperatură exterioară, senzori de temperatură de imersie sau de contact z elemente de comandă si control: regulatorul electronic z elemente de executie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi, pompe de circulatie - Bucla de mentinere a temperaturii apei calde de consum la o valoare prestabilită: z

elemente primare de temperatură: senzori de temperatură de imersie sau de contact z elemente de comandă si control: regulatorul electronic z elemente de executie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi , pompe de circulatie - Bucla de actionare a pompei de recirculare a apei calde de consum:

z

elemente primare de temperatură: senzori de temperatură de imersie sau de contact

- Bucla de actionare a pompei de ridicare a presiunii apei calde de consum functie de presiunea din reteaua de apă caldă de consum. 10.31. Regulatoarele electronice pot fi de sine stătătoare, sau module ale aceluiasi automat programabil, dotat cu : z o unitate centrală de prelucrare (CPU); module de intrări si iesiri ale semnalelor analogice sau digitale; z module speciale : de timp, de contorizare, comparator, de simulator; modul BUS pentru transmiterea datelor la distantă prin linie telefonică digitală dedicată, statie radio etc., modul interfată; z software cu programele de aplicatii; z sursă de alimentare cu energie electrică. z

z

La acestea se pot adăuga:

z

z aparatele de semnalizare locale: hupe, lampi de semnalizare; echipamente de detectie-semnalizare: detectori de scurgere a gazelor, de incendiu, antiefractie, de protectie la inundatie.

10.32. Elementele de automatizare se montează local, fiind conectate direct la regulatorul electronic sau prin intermediul dulapului de automatizare, care poate contine si aparatele de protectie si conectare ale circuitelor de alimentare a utilajelor din punctul termic: pompe, compresor, dulapul convertizoarelor de frecventă etc., sau poate fi separat de tabloul de alimentare a consumatorilor de fortă si iluminat ai punctului termic. 10.33. Instalatiile din punctele termice se prevăd cu aparatură de măsură si control care să măsoare si/sau să controleze periodic sau continuu: presiunea, temperatura, debitul de fluid vehiculat etc. 10.34. La instalatiile cu apă fierbinte (peste 115oC) se prevede aparatură de măsură, control si reglare conform prevederilor PE 502-8. 10.35. La instalatiile de încălzire cu apă, indiferent de parametrii agentului termic, se prevede aparatura adecvată în functie de specificul si mărimea instalatiei. În mod obligatoriu se prevăd: termometre indicatoare manometre indicatoare prize de presiune cu robinete pentru montarea manometrelor diferentiale sau cu citire directă, pe conducte, echipamente si utilaje conform Normativului I 13. z

z

z

10.36. Instalatiile de preparare a apei calde de consum se prevăd cu termoregulataore limitatoare de temperatură, oricare ar fi agentul termic utilizat.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 38 of 65

Cerinte de calitate pentru materialele de instalatii si utilajele din punctul termic 10.37. Materialele si echipamentele utilizate la executarea lucrării trebuie să corespundă cerintelor de calitate din “Legea calitătii în constructii”Legea 10/1995 si exigentelor speciale de calitate ale lucrării. 10.38. Parametrii tehnico-functionali si echipamentelor (capacităti, debite, presiuni, temperaturi de lucru, clase de precizie, randamente etc) trebuie să corespundă specificatiilor tehnice din proiecte. 10.39. Agregatele, aparatele, accesoriile si materialele utilizate trebuie să fie agrementate si omologate de către organismele abilitate în acest scop si să fie însotite de specificatiile tehnice cu caracteristicile tehnice si functionale si instructiunile de montaj, exploatare si întretinere. 10.40. Executantul si beneficiarul vor solicita certificatele de calitate si garantie pentru materialele si echipamentele aprovizionate de la furnizori. Clădirea punctelor termice 10.41. Clădirile punctelor termice se proiectează conform reglementărilor tehnice din domeniul constructiilor si conditiilor prevăzute în reglementări specifice (Prescriptii tehnice ISCIR, Norme PSI si de protectie a muncii etc.). 10.42. Clădirile punctelor termice se încadrează în categoria E de pericol de incendiu. 10.43. Usile de acces ale punctelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct în spatiul principal de supraveghere a utilajelor, având deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spatiu în directă legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Dimensiunile usilor si ale spatiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducerea si scoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla. Scara principală de acces, în situatiile în care este necesară, se execută din beton, cu suprafată rugoasă, cu o înclinare sub 45o si se prevede cu balustradă. Usile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a punctului termic. 10.44. Pentru compartimentele rezervate altor unităti (de ex.: post trafo, statii de hidrofor etc.) grupate cu puncte termice se prevăd accese separate, direct din exterior. În clădirile civile, la care punctele termice se grupează cu statia de hidrofor si, eventual, alte utilităti, toate pot avea o comunicare functională, prin intermediul unui coridor comun. În cazul în care statia de hidrofor (pompare) face parte din instalatiile de stingere a incendiilor, usile de comunicare cu coridorul au limita de rezistentă la foc de minim 1 oră si 30 minte. 10.45. Punctele termice se prevăd cu ferestre exterioare pentru iluminarea si ventilarea naturală a încăperii. La PT unde nu se poate realiza o bună ventilare prin ferestre, se recomandă si prevederea unor canale de ventilare naturală sau a unei instalatii de ventilare mecanică. 10.46. Clădirea punctului termic (sala echipamentelor, cabina personalului de întretinere si grupurile sanitare) se încălzeste. 10.47. Punctele termice existente si proiectate înglobate în clădiri cu altă destinatie, amplasate direct, sub sau alături de încăperi în care nu se admite zgomot, trepidatii sau exces de temperatură, se prevăd cu izolare fonică si termică pentru a nu se depăsi limitele de zgomot si temperatură, admise potrivit destinatiei încăperilor respective, precum si măsuri de evitare a transmiterii trepidatiilor la elementele de constructie ale clădirii. Instalatiile aferente clădirii punctelor termice 10.48. La punctele termice cu capacitate mai mare de 2 MW si cu personal permanent se amenajează un grup sanitar (WC si dus) pentru personal. La unitătile mai mici la care nu se amenajează un grup sanitar se asigură accesul la un WC din apropiere, în cadrul clădirii. Distanta până la acest WC trebuie să fie de maximum 75 m pe orizontală, fără a depăsi 4 m pe verticală. Dacă aceste prevederi nu pot fi respectate, se amenajează un WC si la punctele termice cu capacitate mai mică de 2 MW, cu personal permanent. Instalatiile din PT se prevăd cu puncte de golire racordate la canalizarea interioară. 10.49. Punctele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dublu serviciu si cu recipient de pardoseală legat direct la canalizare. Pardoseala acestor încăperi are panta de cel putin 5‰ spre recipientul de pardoseală. Când nivelul canalizării exterioare nu permite legarea directă sau când există pericolul de refulare a retelei de canalizare, recipientul se racordează la canalizare prin intermediul unei pompe actionate prin plutitor. 10.50. Punctele termice se prevăd cu următoarele instalatii electrice: instalatii de alimentare cu energie electrică a PT z instalatii electrice de iluminat; z instalatii electrice de fortă, comadă; z instalatii electrice de protectie; instalatii electrice de detectie si semnalizare (incendiu, efractie, inundatie). z

z

10.51. În punctele termice se prevăd prize cu tensiune nepericuloasă, pentru lămpi portabile. Se recomandă ca toate punctele termice cu personal permanent să fie prevăzute cu un post telefonic. Elemente de constructii aferente echipamentului 10.52. Elementele de constructii aferente schimbătoarelor de căldură si pompelor (postamente) se execută conform planurilor si instructiunilor de montaj ale producătorului. 10.53. La elaborarea proiectului de structură de rezistentă a punctelor termice se tine seama de sarcinile statice si dinamice ale aparatelor, utilajelor si conductelor instalatiei de încălzire si de prevederile specifice antiseismice din normativul P 100.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 39 of 65

În cazul instalatiilor care se modernizează sau se transformă se are în vedere ca sarcinile date de instalatii să nu afecteze capacitatea de rezistentă a elementelor de constructii. Stabilirea solutiilor constructive se face în conformitate cu “Instructiuni tehnice pentru proiectarea si executarea măsurilor de protectie acustică si antivibrativă la clădiri industriale" - P 121 si "Instructiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale si tehnic-administrative” - P 122. 10.54. Pompele si ventilatoarele se montează pe postamente cu strat elastic sau dispozitive pentru amortizarea trepidatiilor. Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se protejează împotriva apei provenite din goliri, spălări s.a. Organizarea spatiilor din punctele termice 10.55. Dimensiunile punctelor termice se stabilesc tinând seama de gabaritele utilajelor, de spatiile necesare pentru montarea, exploatarea si întretinerea lor si de conditiile impuse de Normele generale de protectie a muncii, de prescriptiile tehnice ISCIR C 1 si de alte reglementări specifice. Se tine seama de posibilitatea de extindere în viitor a punctelor termice. 10.56. Organizarea spatiilor si amplasarea utilajelor se face astfel încât distantele străbătute de personalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor să se facă usor. Se asigură, după caz, spatiul necesar pentru revizii, reparatii, control etc. Spatiile libere au înăltimea utilajelor respective plus un spatiu de sigurantă si acces de circa 30 cm, dar nu mai putin de 1,80 m. 10.57. În jurul schimbătoarelor de încălzire si de apă caldă de consum se lasă un spatiu liber, a cărui lătime va fi stabilită în functie de necesitătile de exploatare, întretinere si curătire, tinând seama si de recomandările producătorului schimbătoarelor, dar nu mai putin de 0,8 m. Spatiul trebuie să fie suficient de mare pentru operatiunile de scoatere si întretinere, urmând ca repararea să se facă, eventual, într-un alt spatiu special amenajat. În cazul montării schimbătoarelor de căldură la înăltimi peste 1,80 m deasupra pardoselii, distanta minimă laterală până la alte aparate, până la peretii încăperii sau până la limita platformelor deschise este de 0,50 m. Distantele mentionate se prevăd dacă nu există alte indicatii ale producătorului. 10.58. Pompele din punctele termice se montează la pardoseală, pe postamente sau pe conducte. Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să ofere posibilităti de supraveghere usoară. Ele se montează, pe cât posibil, grupate si aliniate. Nu se admite montarea pompelor în spatele altor utilaje. Spatiul liber din jurul pompelor se stabileste în functie de mărimea pompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât si de mărimea si pozitia de montare a armăturilor de pe aceste conducte, dar nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentul pompelor). Când tipul si greutatea pompelor permit, se pot monta două pompe pe un postament comun. La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spatiului necesar se face tinând seama de constructia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de îmbinare (cu flanse sau filet) si dacă sunt pompe simple sau gemene, precum si de recomandarea furnizorului. 10.59. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spatii de acces de minimum 0,50 m. Aceste spatii pot fi micsorate pe două laturi la 0,20 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii si reparatii. Dacă rezervorul este prevăzut cu izolatie termică, se asigură pe toate laturile spatii de acces de cel putin 0,50 m. Rezervoarele având suprafata bazei peste 5 mp se montează pe suporti, asigurând sub rezervor un spatiu de minimum 0,20 m. Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară, se lasă un spatiu liber cu înăltimea minimă 0,60 m. 10.60. Traseele conductelor de legătură la utilajele din puncte termice (schimbătoare de căldură, pompe, vase de expansiune etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor si diferitelor părti ale aparatelor. În caz de necesitate se prevăd pe conducte îmbinări demontabile. În cazul modernizărilor punctelor termice se utilizează pe cât posibil sustinerile de conducte existente iar când acest lucru nu este posibil, se execută sustineri care să nu afecteze elementele de rezistentă ale constructiei. 10.61. Se prevede posibilitatea de acces pentru interventie la separatoarele de impurităti (scoaterea sitelor, pentru curătare, a tronsoanelor demontabile etc.). 10.62. Conductele din punctele termice se pozează aparent. Se pot poza sub pardoseală în canale vizitabile, cu panta de 1%, legate la recipientul de ape uzate, numai portiuni scurte de racordare, în cazul în care pozarea aparentă ar împiedica circulatia sau exploatarea utilajelor. 10.63. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea aparatelor sau a unor portiuni din instalatii se montează în locuri accesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplasează astfel încât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări. 10.64. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la ventilele de sigurantă, conductele de dezaerisire si conductele principale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca: recipiente, jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încât scurgerea apei să poată fi observată. Scurgerea apei de la dispozitivele de colectare la canalizarea exterioară se asigură, pe cât posibil, prin gravitatie. Legăturile între jgheaburi, pâlnii si sifoanele /recipientele de pardoseală se face cu conducte de canalizare montate pe cât posibil în pardoseală.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 40 of 65

10.65. Punctele termice de orice capacitate se prevăd cu masă de lucru si panou pentru afisarea permanentă a schemelor si instructiunilor de exploatare, a graficelor de reglare etc. Punctele termice cu o capacitate mai mare de 1 MW se prevăd, în plus, si cu dulap metalic, trusă de scule si banc de lucru pentru efectuarea lucrărilor de întretinere si cu o încăpere specială prevăzută cu ferestre către exterior în care se montează aparatura de achizitie si transmitere date, integratoare etc. Dimensionarea echipamentului din punctul termic 10.66. Capacitatea termică a schimbătoarelor de căldură pentru încălzire, prepararea apei calde de consum, ventilare-climatizare sau scopuri tehnologice, folosite în punctele termice, se determină pe baza necesarului de căldură stabilit conform capitolului 7 din prezentul normativ. 10.67. Debitul de agent termic primar necesar schimbătoarelor de căldură din puncte termice se determină în functie de necesarul de energie termică, tinând seama de caracteristicile termohidraulice ale aparatelor schimbătoare de căldură, de temperaturile nominale ale agentilor termici, de schemele de racordare, de regimul de functionare si de existenta acumulării. 10.68. Suprafata de schimb de căldură a schimbătoarelor de căldură se determină din bilantul termic la schimbător pe agentul primar si pe agentul secundar, luându-se în considerare si valoarea coeficientului de utilizare (murdărire) a suprafetelor de încălzire prevăzut de producător pentru durata de utilizare garantată. De regulă, aceasta se efectuează pe baza programului de calcul a furnizorului schimbătorului pe baza datelor de proiectare. 10.69. Alegerea numărului de schimbătoare de căldură pe tipuri de consumuri (încălzire, preparare apă caldă de consum etc) se face pe baza unei analize tehnico-economice care tine seama de: z

tipul de schimbător de căldură (tubular, cu plăci); z sarcinile termice pe tipuri de consumuri; z regimul de functionare; z conditii de amplasare.

Nu se prevăd unităti de rezervă. În punctele termice pentru încălzire, numărul orientativ al schimbătoarelor de căldură poate fi: z un aparat, la punctele termice cu capacitatea sub 0,1MW; două aparate, la punctele termice cu capacitatea între 0,1 si 2 MW; minim trei aparate, la puncte termice cu capacitate peste 2 MW si în punctele termice care alimentează clădiri cu conditii functionale deosebite (spitale, sanatorii etc.) z

z

10.70. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură si a schemei de preparare a apei calde de consum se va face în conformitate cu prevederile Normativului I9 privind “Proiectarea si executarea instalatiilor sanitare”. 10.71. Alegerea pompelor de circulatie pe circuitul secundar se face tinând seama de debitul de agent termic ce trebuie vehiculat în instalatie, pentru transportarea debitului de căldură Q, la diferenta de temperatură Dt = t -t nominală a instalatiei si de pierderile de presiune totale maxime DH din T R

sistem pe întreg traseul instalatiei dimensionată pentru vitezele economice.

T

10.72. Dimensionarea volumului vaselor de expansiune de pe circuitul secundar se efectuează conform STAS 7132, pentru preluarea dilatării apei si conform instructiunilor producătorilor în cazul vaselor de expansiune cu membrană sau a modulelor de expansiune. 10.73. Dimensionarea supapelor de sigurantă pentru schimbătoarele de căldură se efectuează conform STAS 7132 si a prescriptiilor tehnice ISCIR C 4. 10.74. Sectiunea de scurgere a supapei, implicit diametrul si numărul supapelor se dimensionează în functie de fluidul esapat (abur, apă, aer) de parametrii fluidului, precum si de caracteristicile constructive ale supapei, tinând seama de prevederile STAS 7132. Sectiunea de scurgere a fiecărei supape de sigurantă trebuie să fie de minim 400 mm2. 10.75. Alegerea pompelor de apă de adaos se face tinând seama atât de de necesitatea completării apei din instalatie precum si de timpul necesar stabilit pentru această operatie. Se prevăd două pompe al căror debit minim se stabileste cu relatia din STAS 7132. 10.76. Dimensionarea statiei de dedurizare a apei se face functie de: - debitul de apă de adaos; - compozitia chimică a apei de alimentare; - capacitatea volumetrică utilă a schimbătorului de ioni considerat; - durata ciclului activ al unui filtru. 10.77. Dimensionarea contoarelor de energie termică se face functie de: - domeniul de sarcini termice ce trebuie măsurat (minim, maxim, nominal); - debitele de agent termic din instalatie; - temperatura agentului termic;

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 41 of 65

- căderea de presiune maxim admisă prin debitmetru. 10.78. Dimensionarea conductelor de agent termic - apă caldă si apă fierbinte din punctul termic se efectuează respectând domeniile de viteze de circulatie a apei indicate în tabelul 10.78. Tabelul 10.78 Vitezele recomandate [m/s] pentru dimensionarea conductelor de apǎ caldǎ si apǎ fierbinte din punctele termice Diametrul nominal al conductei [in] sau [mm]

Instalatii interioare

3/8

0,20 … 0,35

1/2

0,20 …0,40

3/4

0,30 …0,45

1

0,30 ….0,60

1 1/4

0,50 …0,65

1 1/2

0,50 …0,70

2

0,50 …0,80

63 … 76

0,50 …0,90

83 … 95

0,65 …1,10

102 … 127

0,70 …1,15

133 … 152

0,90 …1,35

168 … 219

1,20 …1,70

247 … 324

1,50 …2,00

10.79. Dimensionarea conductelor de apă rece si de apă caldă de consum, se face conform indicatiilor din normativul I 9 si STAS 1478. [top]

11. EXECUTIA INSTALATIILOR DIN PUNCTELE TERMICE 11.1. Executarea instalatiilor din punctele termice se face pe bază de proiect. 11.2. La montaj si executie se respectă: planurile de amplasament si montaj, tehnologiile specifice fiecărei lucrări în parte, conform caietelor de sarcini, specificatiilor tehnice si instructiunilor de montaj ale producătorului echipamentelor. Eventualele modificări ale planului de amplasament utilaje se pot face doar cu acceptul prealabil al proiectantului. 11.3. În faza preliminară montajului, reprezentantul beneficiarului si al constructorului au următoarele obligatii: z

receptionarea utilajelor conform proiectelor de executie (proiecte tehnice, elaborate conf. pct.2.3.3., verificarea existentei certificatelor de agrement si omologare MLPTL, BRML, ISCIR etc. inclusiv constatarea stării utilajului după efectuarea transportului si manevrelor de încărcare - descărcare; z asigurarea conservării utilajelor si pieselor livrate separat, conform prevederilor documentatiei tehnice a utilajelor; z asigurarea documentatiei tehnice pentru utilajele procurate; z încheierea de procese verbale de receptionare a fundatiilor si constructiilor.

11.4. Este obligatorie consultarea de către executant a documentatiei tehnice a utilajelor si echipamentelor în vederea cunoasterii conditiilor tehnice impuse pentru transport, montaj, predări, îmbinarea tronsoanelor. 11.5. Conditiile tehnice ce trebuie respectate la montaj sunt următoarele: pentru utilajele statice se respectă verticalitatea si orizontalitatea cu abaterile admise, prin realizarea transmiterii eforturilor pe toate reazemele tinând seama de conformarea antiseismică; pentru utilajele la care rezultă solicitări dinamice, se efectuează centrarea acestora conform prescriptiilor tehnice din documentatia tehnică a utilajului. z

z

Pentru ambele categorii de utilaje este obligatorie protejarea acestora după montaj până la darea în functiune. Montarea conductelor si armăturilor 11.6. La montarea conductelor si armăturilor, reprezentantul beneficiarului si întreprinderea de montaj au următoarele obligatii:

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 42 of 65

de a introduce în contractele comenzilor de materiale obligatia furnizorilor de a marca materialele de montaj cu simbolurile prevăzute în proiect si de a fi însotite de certificate de calitate; z de a organiza păstrarea si depozitarea corespunzătoare a conductelor astfel încât să se împiedice murdărirea sau deteriorarea acestora; z de a executa transportul astfel încât să se împiedice pătrunderea de pământ, nisip, etc. în materiale la montaj. De asemenea este obligatorie curătirea materialelor de eventualele impurităti si de protectiile anticorozive prevăzute pentru conservare la depozitare, precum si executarea probelor specificate în documentatia tehnică sau în legislatie, înainte de introducerea în operă; z de a organiza executia instalatiilor în asa fel încât să nu se poată pune în operă alte materiale decât cele indicate, evitându-se astfel posibilitatea utilizării materialelor în mod neadecvat; z de a începe montarea conductelor numai după receptionarea acestora; z de a nu începe montarea conductelor, decât după verificarea constructiilor, suportilor conductelor (cote, pozitii) stabilind si abaterile acestora fată de proiect. z

11.7. La montajul conductelor se tine seama de pantele de montaj indicate în Normativul I 13 (pentru conducte de agent termic) si I 9 (pentru conducte de apă caldă si rece), de modalitătile de protectie a conductelor la trecerea prin pereti si plansee, de tehnologiile de îmbinare. 11.8. La livrare, toate utilajele si echipamentele trebuie să fie însotite de fise tehnice care să indice modul de montaj, întretinere si exploatare si să semnaleze conditiile specifice ce trebuie asigurate la manevrare si asezarea pe pozitie. 11.9. Toate armăturile se montează în pozitia închis. La montarea armăturilor se asigură paralelismul între flansele conductelor si ale armăturilor. 11.10. Pentru conductele care urmează a se prefabrica în ateliere se iau următoarele măsuri: z

delimitarea după conditiile locale a mărimii tronsoanelor executate (transport, ridicare, asezare în pozitie etc.) tinând seama si de necesitătile de ajustare pe cele 3 directii, în acest caz prevăzându-se plusuri de lungime de 100 mm în punctele respective; z materialele vor fi bine curătate înainte de introducerea în operă; z modul de executie a reductiilor, coturilor, capacelor, curbelor, va tine seama de conditiile impuse de otelurile respective; z montarea armăturilor se va face după o probare preliminară a acestora; z curătirea tronsoanelor executate si astuparea capetelor; z probarea tronsoanelor în ateliere, proba etanseitătii tronsoanelor prefabricate; z marcarea tronsoanelor executate, cu denumirile conductelor; z asigurarea contra deformărilor la transportarea si montarea tronsoanelor; z montarea de garnituri fără defecte, verificarea si curătirea suprafetelor de etansare, asigurându-se montarea centrată a garniturilor; z asamblarea la racordurile utilajelor să se facă fără a se creea tensiuni prin strângerea suruburilor.

11.12. Asamblarea conductelor se face prin sudură, iar îmbinarea cu armăturile si aparatura se face prin flanse sudate, prin mufă sau chiar direct prin sudură de conducte. Schimbările de directie si ramificatiile se execută cu coturi si teuri uzinate. Sudurile se execută de către persoane autorizate. După sudare se verifică calitatea sudurii. 11.13. Conductele se montează respectându-se pantele si cotele din proiect, iar sustinerea se face cu suporti metalici. Montarea pompelor 11.14. Montarea pompelor pe conductă se face respectându-se coaxialitatea acestora cu conductele de legătură. Pozitia pompei (cu motorul orizontal sau vertical) este conform precizărilor furnizorului. 11.15. Pompele de circulatie cu greutăti mari se sustin pe postamente proprii. 11.16. Montarea pompelor pe postamente se face prin buloane fixate în postamentele din beton, asigurându-se izolarea contra transmiterii vibratiilor asupra elementelor de constructie. Postamentele se execută pe baza proiectului de constructii si se realizează protectia stratului izolator la umiditate. 11.17. Se asigură coaxialitatea si etanseitatea între racorduri si conductele de legătură la acestea. Montarea statiei de dedurizare a apei 11.18. Statia de dedurizarea apei se montează pe un postament din beton de 15 cm înăltime. 11.19. Statia se racordează la instalatie prin intermediul unor vane, eventual actionate electric (furnitură proprie). Se racordează statia la stuturile de intrare si iesire a robinetului de regenerare, la conductele de apă brută si apă dedurizată. Se racordează stutul de golire al vanei de regenerare la pâlnia de golire la canalizare. Se introduc masa filtrată si masa activă în cazul în care statia nu a fost livrată cu acestea si se realizează racordul electric. Montarea contoarelor de energie termică 11.20. Debitmetrele se vor monta în plan orizontal vertical, sau indiferent conform indicatiilor producătorului, asigurându-se coaxialitatea cu conductele de legătură. 11.21. Se vor asigura înainte si după debitmetru portiuni drepte cu lungimi care să asigure buna functionare a debitmetrelor conform indicatiilor producătorilor. În cazul în care nu se pot respecta aceste lungimi, se vor prevedea stabilizatoare - compensatoare de curgere. 11.22. Debitmetrele sunt încadrate de robinete pentru a putea fi izolate în caz de demontare. Pentru debitmetre, se vor prevedea mosoare de teavă cu flanse care să poată fi introduse în instalatie, în locul debitmetrelor, în cazul necesitătii demontării acestora. În amonte de debitmetre se montează filtre de impurităti. 11.23. Sondele de temperatură (pereche) se montează, de regulă, înclinat, în stuturi speciale, astfel încât elementul sensibil să depăsească axul conductelor. Se montează câte o pereche de sonde pe fiecare circuit (ramură) de încălzire pe conductele de tur si retur.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 43 of 65

Pozitia de montaj a sondelor (perpendicular pe sensul de curgere, înclinat la 45o sau în coturi) trebuie să fie în conformitate cu instructiunile fabricantului si functie de tipul sondelor. 11.24. Integratoarele de impulsuri se amplasează de regulă într-o cameră separată specială pentru aparatele de telegestiune, sau într-un dulap special pentru echipamente, la un nivel accesibil pentru citire. Montarea si instalarea schimbătoarelor de căldură 11.25. Schimbătoarele de căldură se amplasează de regulă pe postamente cu înăltimea de 10 - 15 cm. Montajul pe postament se face respectânduse distantele de montaj din planul de amplasare al utilajelor, distante necesare întretinerii schimbătoarelor si accesoriilor. 11.26. Racordarea schimbătoarelor de căldură la instalatie se face după efectuarea spălării instalatiei de încălzire. Montarea sistemului de expansiune 11.27. Vasele de expansiune închise cu membrană se amplasează pe pozitie, conform proiectului, si se racordează la instalatie pe circuitul de agent termic secundar, fără a se prevedea nici un fel de armături pe aceste racorduri. 11.28. In cazul utilizării modulelor de expansiune acestea se amplasează si se racordează în instalatie în conformitate cu prevederile proiectului (schemă functională plan instalatii) si cu instructiunile de montaj si racordare ale producătorilor. 11.29. Pompele de adaos se montează pe postamente în conformitate cu planul de amplasament utilaje, racordarea în instalatie realizându-se conform prevederilor STAS 7132. Executarea instalatiilor electrice de automatizare 11.30. Tehnologiile de executie aplicate instalatiilor de automatizare au la bază urmatoarele operatii: pregătirea lucrărilor de montare a instalatiilor de automatizare, montarea echipamentelor de automatizare, montarea conductorilor, verificarea si receptionarea instalatiilor de automatizare. 11.31. Pregătirea lucrărilor de montare a instalatiilor se efectuează de către unitatea de executie si constă din întocmirea unui dosar de pregătire a lucrării ce cuprinde: graficul de esalonare fizică a executiei lucrărilor, extrasul de de prefabricate, extrasul de materiale, necesarul de scule, dispozitive si masini, necesarul de fortă de muncă, termenele de predare a fronturilor de lucru, tehnologiile de executie. Montarea si instalarea traductoarelor 11.32. Montarea traductoarelor este legată de existenta frontului de lucru, respectiv de terminarea montajului instalatiei tehnologice sau a agregatelor, de pregătirea pozitiilor de intercalare si a racordurilor pentru traductoare. Pregătirea tronsoanelor constă în montarea garniturilor si contraflanselor la detectoarele de debit, traductoare de nivel, de presiune relativă, prin strîngerea cu suruburi mecanice. La toate flansele exterioare se execută racorduri cu diametrul traseului de conducte întrerupt. 11.33. Sondele de temperatură de ambiantă se amplasează pe perete, de preferintă la 1,50 m de planseu, într-un loc ferit de surse de căldură si curenti de aer. Sondele de temperatură exterioară se amplasează pe un perete orientat spre nord sau, dacă nu este posibil, orientat spre nord-vest, distantate de deschiderile din pereti. Sondele de masură a temperaturii apei sunt de tip cu imersie, amplasarea facăndu-se pe conductă cu teacă sau prin înfiletare, sau de contact , amplasarea facându-se sub izolatie. Sonda trebuie amplasată în conformitate cu prevederile proiectului. Montarea si instalarea regulatoarelor (automate programabile) 11.34. Regulatoarele se montează centralizat în interiorul cutiilor, panourilor, dulapurilor sau pupitrelor, sau local pe pereti, suporturi din teavă sau profile otel cornier. Montarea si instalarea elementelor de executie 11.35. Montarea elementelor de executie este legată de existenta frontului de lucru, trebuind să existe deschideri pe traseul conductelor , destinate introducerii unor tronsoane echipate cu robinete de reglare, vane de reglare. 11.36. Robinetii termostatici se vor amplasa cu bulbul încorporat în pozitie orizontală ( o amplasare verticală ar conduce la încălzirea prin convectie de la conductele de apă caldă). Aerul din încăpere trebuie să circule liber peste elementul sensibil, influentele locale (colturi de încăpere, radiatoare masive, tăblii decorative etc.) riscă să modifice temperatura măsurată si în acest caz se va utiliza un robinet termostatic cu bulb si afisaj la distantă. Montarea aparatelor de conectare si automatizare 11.37. Montarea aparatelor de conectare utilizate în instalatii de automatizare (sigurante fuzibile, relee termice, intermediare, de timp, întreruptoare contactoare, butoane, lămpi de semnalizare, hupe etc) se execută de obicei centralizat în cutii, dulapuri, panouri si pupitre. Limitatoarele si uneori întreruptoarele, hupele, comutatoarele cu came se montează local. Pregătirea pozitiei pentru montarea aparatului constă în montarea unor constructii usoare (suporturi, console )în apropierea instalatiei tehnologice sau chiar pe instalatia tehnologică, sau prin montarea unor dibluri pe perete. 11.38. Montarea echipamentelor de automatizare constând din rastele cu aparate, panourile, cutiile, dulapurile, pupitrele cu scheme sinoptice, se va realiza după o verificare atentă a stării în care se află echipamentul, corespondenta cu proiectul, dacă caracteristicile tehnice ale aparatelor din interior corespund cu cele prevăzute. Rastelele cu aparate (constructii metalice alcătuite din profile verticale si orizontale, care se fixează de perete sau pardoseală si perete), panouri deschise, dulapuri, pupitre cu scheme sinoptice, pot fi instalate în încăperi special destinate echipamentelor electrice. În încăperi de productie pot fi instalate echipamente de automatizare complect închise, în constructie etansă, în functie de categoria de mediu în

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 44 of 65

care se încadrează încăperea, pe postamente metalice sau din beton, sau pe constructii metalice. În exteriorul clădirilor pot fi montate cutii si dulapuri în conditiile respectării gradului de protectie corespunzător. 11.39. Montarea conductelor electrice, constituite din cabluri si tuburi de protectie, care asigură legătura dintre elementele de automatizare prin intermediul echipamentelor de automatizare se realizează printr-o tehnologie de montare proprie. Tehnologia de montare a cablurilor cuprinde: stabilirea traseelor, alegerea constructiilor metalice de sustinere a cablurilor, fixarea constructiilor metalice, montarea propriuzisă a cablurilor. [top]

12. CONDITII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA INSTALATIILOR DIN PUNCTUL TERMIC 12.1. Conditiile tehnice pentru verificarea instalatiilor din punctul termic sunt în conformitate cu prevederile următoarele acte normative si prescriptii tehnice: z Legea 10/95 privind calitatea în constructii C56 - Normativ pentru verificarea calitătii si receptăia lucrărilor de constructii si instalatii aferente z HG273/94 - Regulament de receptie a lucrărilor de constructii si instalatiile aferente Ordinul MLPTL 31/N/1995 - Proceduri, instructiuni de aplicare a prevederilor Hotărârilor Guvernului României conexe cu legea 10/1995. z

z

Probe, verificări preliminare 12.2. Înaintea efectuării probelor se verifică următoarele: z concordanta instalatiilor cu proiectul de executie; caracteristicile aparatelor si utilajelor precum si concordanta acestora cu proiectul; z dimensiunile materialelor, conductelor, fitingurilor, armăturilor, etc.; z pozitiile si amplasarea aparatelor si echipamentelor, conform proiectului; z pozitiile si caracteristicile elementelor de comandă si executie; z suportii, pantele si pozitiile conductelor, corespunzător schemelor si planurilor de instalatii; z protectia anticorozivă a instalatiilor; conformarea si măsurile antiseismice aplicate la montarea conductelor accesoriilor, aparatelor, echipamentelor; z calitatea sudurilor. z

z

12.3. Se verifică caracteristicile elementelor componente ale echipamentelor pe baza certificatelor de calitate, fiselor si specificatiilor tehnice si după caz a agrementelor, se compară caracteristicile tehnice din fisele ce însotesc echipamentele cu specificatiile tehnice din proiect. Verificarea este obligatorie si la preluarea utilajelor de către executant si beneficiar. 12.4. Verificarea instalatiilor din punctul termic se face obligatoriu pe ansamblul instalatiilor, chiar dacă au fost verificate în prealabil aparate, echipamente sau părti din instalatie. Instalatiile se supun următoarelor probe: - proba la rece (de presiune); - proba la cald; - proba de eficacitate. Proba la rece (de presiune) 12.5. Proba la rece se face în scopul verificării rezistentei mecanice si a etanseitătii elementelor din punctul termic si constă în umplerea cu apă a instalatiei si încercarea la presiune. 12.6. Proba la rece – obligatorie pentru întreaga instalatie – se face având racordate echipamentele din punctul termic si conductele. 12.7. Proba la rece se execută înainte de finisarea elementelor instalatiei (vopsiri, izolări termice etc) precum si de executarea finisajelor de constructii. Proba se execută în perioade de timp cu temperaturi ambiante mai mari de + 5 oC. În cazul în care s-a depăsit această perioadă, executantul trebuie să asigure pe timpul probelor o temperatură în PT mai mare de 50oC luând toate măsurile necesare să nu se producă înghetarea apei în instalatii. 12.8. În vederea executării probei la rece, se va asigura deschiderea completă a tututor armăturilor de închidere si reglaj, reglarea armăturilor de sigurantă la schimbătoarele de căldură si de la vasul de expansiune închis în concordantă cu presiunea de probă, verificarea punctelor de racordare a instalatiei la conducta de apă potabilă. 12.9. Înainte de proba de presiune la rece instalatia se spală cu apă. Spălarea instalatiei cuprinde racordarea conductei de ducere a instalatiei la conducta de apă potabilă, umplerea instalatiei, racordarea conductei de întoarcere a instalatiei la golirea de la canalizare si mentinerea instalatiei sub jet continuu până când apa golită din instalatie nu se mai observă impurităti (nămol, nisip, etc.). Operatia se repetă cu schimbarea sensului de circulatie al apei. 12.10 Umplerea instalatiei, înainte de proba la rece, se face cu apă tratată care îndeplineste conditiile de agent termic. 12.11. Pentru umplere se foloseste direct presiunea apei tratate sau eventual se folosesc pompele de adaos ale instalatiei; apa este introdusă în conductele de întoarcere ale agentului termic. 12.12. Robinetele de dezaerisire se închid la aparitia apei. După terminarea umplerii se închide vana pe conducta de alimentare, cu apă, se ridică presiunea până la valoarea nominală, se verifică etanseitatea instalatiei si se pun în functiune pompele de circulatie a apei.

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 45 of 65

12.13. Presiunea de probă pentru proba la rece se determină în functie de presiunea maximă si de modul de executie al instalatiei, astfel:

z

z o dată si jumătate presiunea maximă de regim; la presiunile prescrise de instructiunile tehnice ISCIR, pentru părtile de instalatii care sunt supuse prevederilor acestor prescriptii.

12.14. Verificarea comportării instalatiei la proba la rece poate fi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul rezistentei si etanseitătii tuturor îmbinărilor. La îmbinările sudate controlul se face prin ciocănire, iar la restul îmbinărilor prin examinarea cu ochiul liber. 12.15. Măsurarea presiunii de probă se începe după cel putin 3 ore de la punerea instalatiei sub presiune si se face cu manometru înregistrator sau cu manometru indicator cu clasa de precizie 1,6, prin citiri la intervale de 10 min. timp de 3 ore. 12.16. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare dacă, pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variatii de presiune si dacă la instalatie nu se constată fisuri, crăpături sau scurgeri de apă la îmbinări si presgarnituri. 12.17. În cazul constatării unor scăderi de presiune sau defectiunilor de mai sus, se procedează la remedierea acestora si se repetă proba. Rezultatele se înscriu în procesul verbal al instalatiei. 12.18. După executarea probei, golirea instalatiei de apă este obligatorie. Proba la cald 12.19. Proba la cald are drept scop verificarea etanseitătii, a modului de comportare a elementelor instalatiei la dilatare si contractare, a circulatiei agentului termic. La punctele termice, proba la cald cuprinde, în mod obligatoriu, verificarea randamentului de functionare al schimbătoarelor, care va trebui să corespundă datelor indicate în cartea tehnică a fiecărui schimbător de căldură. 12.20. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii, izolării), dar numai după închiderea completă a clădirii si după efectuarea probei la rece. 12.21. Sursa de căldură va asigura debitul, presiunea si temperatura agentului termic potrivit prevederilor proiectului instalatiei. Calitatea apei va corespunde prevederilor proiectului sau prescriptiilor tehnice specifice unor elemente din instalatie cu cerinte speciale privind apa de alimentare. 12.22. Odată cu proba la cald se efectuează si reglajul instalatiei. Se controlează debitul agentului termic pe conducta de racordare a instalatiei la reteaua exterioară,cu ajutorul dispozitivelor prevăzute în acest scop în proiect (contoare de căldură), efectuându-se reglajul corespunzător. 12.23. Proba la cald comportă două faze: prima fază la o temperatură medie de 50 – 60 oC si a doua fază la temperatură maximă. Durata fiecărei faze este de 2 ore, timp în care se controlează etanseitatea instalatiei, modul în care sunt preluate dilatările conductelor, precum si functionarea pompelor, motoarelor electrice si armăturilor. 12.24. Se verifică dacă se face o bună dezaerisire a instalatiei. 12.25. La răcirea instalatiei se examinează din nou toată instalatia spre a se controla etanseitatea. După terminarea acestei examinări si după răcirea instalatiei la temperatura ambiantă, se procedează la o nouă încălzire, urmată de un control identic cu cel descris mai sus. 12.26. După efectuarea probelor, instalatia se goleste dacă până la intrarea în functionare există pericolul de înghet. 12.27. Anterior probei la cald, pe întreaga instalatie se face o probă partială, în care se porneste instalatia si se tine sub observatie cel putin o oră, verificând în principal: montarea echipamentului si conductelor astfel încât să asigure spatiile necesare prevăzute pentru exploatare; z modul de manevrare al armăturilor; dacă aparatele si agregatele care au piese în miscare (pompe, injectoare, etc) nu produc zgomote sau vibratii supărătoare si dacă s-au respectat prevederile pentru atenuarea si împiedicarea transmiterii lor la elementele constructiei (atenuatoare de zgomot, izolări fonice, straturi antivibratie la postamente etc). z

z

Probe functionale 12.28. Se efectuează proba de eficacitate a instalatiei pentru a verifica dacă instalatia realizează gradul de încălzire prevăzut în proiect. Ea se execută cu întreaga instalatie în functiune. 12.29. Pentru ca verificarea să fie cât mai concludentă, se va alege o perioadă rece, când temperaturile exterioare în momentul efectuării acestei probe trebuie să fie sub 0oC si valoarea lor medie zilnică în timpul probei să nu varieze cu mai mult de r 3 oC fată de temperatura exterioară medie a celor două zile precedente. 12.30. Se măsoară temperaturile aerului exterior si ale agentului termic pe conductele de ducere si întoarcere ale agentului secundar, verificându-se corelarea acestor parametri atât între ei cât si cu temperatura agentului termic primar, conform graficului de reglaj. 12.31. Pentru a asigura precizia măsurătorilor se recomandă alegerea de termometre cu gradatii corespunzătoare (pentru temperaturile agentului termic precizia de măsurare va fi 1/2oC). Verificarea termometrelor se va face înainte de folosire, iar în timpul măsurătorilor ele vor fi ferite de influente perturbatorii (curenti de aer, radiatii termice, căldură umană, etc.). 12.32. Rezultatele probelor de eficacitate se consideră satisfăcătoare, dacă temperaturile agentilor termici secundari (încălzire, apă caldă de consum etc.) corespund cu cele din proiect, cu o abatere de 1 - 2 oC. 12.33. Se face controlul si verificarea măsurilor de sigurantă prevăzute în STAS 7132. Se verifică:

file:///C:/Users/Mircea/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIX... 13-Jun-12

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ªI

Page 46 of 65

- functionarea dispozitivelor de sigurantă la atingerea presiunii limită; - functionarea evacuării excesului de apă dilatată, precum si functionarea automată a pompei de adaos, intrarea în functiune si oprirea pompei; - legarea vaselor de expansiune si a pompelor de circulatie a apei pentru asigurarea presiunii în instalatie. 12.34. Pentru asigurarea circulatiei agentului termic – apă, se verifică: - realizarea de către pompe a presiunii prevăzute, prin măsurarea presiunii diferentiale între aspiratie si refulare; - realizarea presiunii totale în diferite puncte ale punctului termic; - semnalizarea întreruperii functionării unei pompe si modul de intrare în functiune a pompei de rezervă, în caz că există. 12.35. Pentru asigurarea dezaerisirii si golirii instalatiei se verifică: - eficienta dezaerisirii instalatiei în punctele cele mai de sus de pe traseul conductelor si la partea superioară a echipamentelor; - golirea instalatiei în punctele cele mai de jos ale conductelor si la partea inferioară a echipamentelor. Verificarea instalatiei electrice de automatizare 12.36. Verificarea si receptionarea instalatiilor de automatizare se realizează prin verificări pe parcurs, verificări la punerea în functiune si receptia preliminară si cea finală a lucrărilor. 12.37. Verificările pe parcursul executiei lucrărilor se efectuează prin încercări pe portiuni de conducte electrice si verificări ale aparatelor de măsură si control. Se verifică: - la conductele electrice, rezistenta electrică a izolatiei între toate conductoarele cablului si manta sau între toate conductoarele montate în tubul de protectie si tubul de protectie, prin măsurare cu megohmul. - la aparatele de măsură si control, starea aparatelor, conditiile mediului ambiant, ordinul de mărime al parametrilor electrici de măsurat ( dacă corespund caracteristicilor tehnice prevăzute în proiect se trimit pentru efectuarea verificărilor metrologice în vederea montării). 12.38. La punerea în functiune se verifică : conductoarele electrice prin măsurarea rezistentei de izolatie pentru toată instalatia, după deconectarea tuturor bornelor legate functional la pământ; se consideră că rezistenta de izolatie este satisfăcătoare pentru R>0,5 M: se încheie un proces verbal de constatare între executant si beneficiar, în care sunt indicate conditiile de măsurare a rezistentei electrice de izolatie si valoarea obtinută. Dacă R