Norma si actiune [PDF]

Zitiervorschau

KORl\tlĂ

SI ACTIUXE 1

1

Georg Henrik von Wright

NORMĂ ŞI ACŢIUNE (Studiu logic) TI·aducere, postfaţă şi

de DR.--\.G.--\.:\ şi SORi� YIERU note

STOIANOVICI

EDITUHA �TIINTIFICĂ ŞI EKCICLOPEDICA Blll :llf'PŞ ti, 1982

PREFAŢl

Lurrar�a de faţ.ă este o versiune substanţial revizuită a fH'imului din cele două cicluri de Prelegeri Gifford despre "Norme şi valori" susţinute de mine la Universitatea St. Andrews în 1959 şi 1960. Conţinutul celui de al doilea ciclu a fost publicat în 1�lG3 în colecţia "International Library of Philosophy and Sci­ c·ntific Jlethod" sub titlul The Varieties ofGoodness (Varietăţile /Ji ne lu i). Această din urmă lucrare şi cea de faţă sint în mare n 1 usură independente. Ele se intersectează însă pe o porţiune , .. �tr1nsă: e vorba de analiza statutului ontologic al prescripţii­ lor· din Capitolul VII al cărţii de faţă şi analiza din ultimele trei capit.oiP al•� eiir·ţii Thf' Varieties of Goodness. l u 1 !\r) 1 ruu publient In revi�ta "Mind" un articol intitulat lkontit· Logic, in c : a d •·ul c:1ln1in făceam o primă incercare de aplicare a anumitor tehnit:i nlc logieii modernP. la analiza concep­ telor şi discursului normativ De atunci, in rindul logicienilor s-a manifestat un interes crescînd faţă de logica normelor; dacă nu mă înşel, aceasta este valabil şi pentru cei interesaţi de filo­ zofia dreptului şi a moralei. Totodată, denumirea de logică deontică, ce mi-a fost sugerată iniţial de către profesorul C. D. Broad, pare a fi fost acceptată în mod general. Ideile pe care le cuprinde prezenta lucrare sint parţ.ial rodul unei critici a ideilor dezvoltate in articolul meu mai vechi şi parţial rodul eforturilor de a duce mai departe aceste idei. Aş dori să spun aici cîteva cuvinte despre evoluţia ideilor mele şi despre planul cărţii de faţă. Cititorii care nu sînt familiarizaţi deloc cu logica deontică pot sări peste această parte a prefeţei. ln a1·ticolul meu de inceput consideram că cei doi "opera­ tori deontici", O pentru obligaţie şi P pentru permisiune,. sint interdefinibili. O era tratat ca abreviere pentru P Ope­ ratorii erau puşi în faţa unor simboluri interpretate de mine .

..

�

�.

5

ca denumiri de acte, A, B, .. precum şi în r�q.a 111101' ('.onqnJşi n1oleculari de atare denumit·i. Actele eruu t�oneopul.tl u l'i ··;-de­ gorii de acte, cum ar fi, de pildă, uciderp,a Hllll fur·tul. �( WI ca acte individuale, de ex. uciderea lui Cez�r·. Cut.n�n1·iilp tic acte erau tratate ca "entităţi cvasipropoziţinnal .. �', d�>•·i 1' gile sta tu lui diferă logic toto coelo, în ciuda afinităţ.ilor de m·igine între ideile celor dou ă feluri de "legi'; . Deose birea ar· p u t ea fi caracterizată pe scurt astfe l : Legile n aturii sînt descriptire. Ele descriu r�:gularităţile pe c are omu l crede că le -a descoperit în cadrul na turii şi sînt ade­ Yărate sau false . Despre natură nu se poate spune decît în sens· n1e t aforic că " se supune " legilor ei. Dacă se desc oJleră vreo dis­ CTepanţă î ntre descriere ş i ceea ce se p etrece efectiv în natură, d�:se-ripţia e ste cea care v a trebui corectată, şi nu cursul naturii. D�:>şi aceasta este o caracterizare superficială a ceea ce sînt legile­ natu rii, cred că în e senţă ea este corectă . Legile statulu i sînt prescr ipt ire. Ele statuează reglementări p entru condu ita oamenilor şi pentru relaţilie lor reciproce. Su au v aloare de adevăr. Menirea lor este de a influ enţa com­ p o•;t amentul . Cînd oamenii nu se supun legilor, autoritatea ce

19

1n ai întîi, să c o rec te ze compor ta­ oamenilor. Uneori î nsă , au toritatea modifică legile­ e v entual pe ntru a le face mai conform e cu ca pac ită ţ i le şi C€ rin­ ţ. e le " naturii umane " . t- Uî

i n s p a tele legilor încearcă,

me n tu l

Contrastul dintre " prescriptiv" ş i " d e s c ri p tiv '' n e poate aj ut a să d istingem între norme ş i lucruri care nu sînt norme . L e gile naturii sînt descriptive , şi nu prescriptive - deci ele nu sînt norme. In acest fel noi conturăm de fapt u tilizarea cuvin tului "normă" , trasăm hotare le c onceptu lui de normă. I ntr-o a lt ă utilizare a. term e nu lu i , legile naturii ar putea foarte bint- f: ă fie num ite " norme ". Cineva ar p u tea sl:i creadă că atri butu l "pre scrip tiY" ofe ră he i a pentru o c aracterizare generală a normelor. Discurs u l nor­ mativ e s te d iscurs prescriptiv, se spune adesea. Discursul de­ Rc ri pt.iv , iar une ori şi c e l evaluativ , sînt cara cterizate ap•) i prin contrast cu cel p re scriptiv . c

.:\. identifica "normativul" cu " p rescr ip tivu l " şi " no r.nut �" eu �, p re scri p ţ i a " ar echivala însă cu o p re a mare î n gu s tare a sem n i­ ficaţiei te1·m e n ilor " normativ" şi "normă" . In plu s , , . p re sc ri p ­ tiv" şi ,, p re s crip ţ ie " s î nt c u v in te cu o se m n ific a ţ ie vagă şi se cer preci zate p e ntru a pu te a fi u t i l e . Cum v om vedea irw-: diat, � xistă lucrur·i pe care n-am e z i t-a să le numim n o rm e , dar cărora nu li se potriv esc nic i a tribu tul de " p res criptiv " , nici a c e la de �� descri pti,, " .

3. Să e xaminăm pe s c ur t sem nific a ţia cuvîntulu i . . le ge " din e xp re sia " legi a le lo gic ii ( sau matematicii) " . I n trecut. dese­ ori , legile lo gicii m a i erau numite " legi ale gîn d irii " . La o privire mai atentă constatăm că în logi că şi în mate­ m a tică e xistă m a i m u lte tipuri d e j udecăţi care sînt sau pot fi numite " le gi". Nu e necesar aici să ne oprim asupra a c e s t o r distincţ i i . Ca e xemple de legi ale logicii pu tem menţ io n a Legea terţiului exclu s în formularea " Orice j udecată este o ri adeYărată ori falsă" şi Legea contradicţiei în formularea " N ici o j u d e c at ă nu este şi a dev ărată şi falsă" . Sint asem e nea legi " descriptive" sau "prescriptiYe'� ! I n

primul c a z , ce descriu ele ? 1\.fodul Această su ge stie nu e ste întru totu l

în care o amenii gindesc ? satisfăcătoare. I nainte de t o ate, nu este în sine clar ce înseamnă, d e pildă, a gîndi, conforn1 legii că ni ci o j udecată nu e ş i adevărată ş i falsă . I n al doilPa rînd , ideea că l e gile logicii descriu m odul î n care oam enii gindesc p are greu de eonciliat cu ideea că aceste legi sînt a priori şi

20

deci adevărate independent de e xperienţă inclusiv e xperienţa despre modul în care gîndesc oamenii. � atu ra a priori a legilor logicii p are mai uşor de �Qn.oiliat cu pu nctul de vedere care le consideră drept legi pTescriptive . L'rm ează atunci să spunem c ă legile logicii prescriu cum trebuie, cum putem ş i cum nu trebuie să gî nd im ? Probabil că putem spune lucrul acesta, dar este de asemenea evident, după o clipă de reflecţie , că sensul în care legile logicii "prescriu" (ordonă, perm it , interzic) este diferit de cel în care spunem desp re legile statulu i că prescriu. Ajunşi la acest punct, apare sugestia că legile logicii şi ma te ­ m at ic-ii prescriu cum trebu ie să gîndim şi să calculăm , pentru a gîndi şi calcula corect. Legile logicii nu urmăresc să-i facă pe oameni să gîndească corect, în felu l în care se p oate spune despH•. legile statului că urmesc să-i facă pe oameni să se comp orte într-u n anumit fel. Legile logicii oferă un etalon pe baza căru ia se. jl(•at e judeca dacă oamenii gindesc corect sau nu . Aceasta parr. n caracterizare bună a deosebirii dintre cele dou ă tipuri de lt' gi şi a sensurilor diferite în care ele " prescriu " . Totuşi, a spune că legile logicii prescriu cum trebuie să gîn­ dească oamenii pentru a gîndi corect înseamnă a ne exprima într-un mod riscant şi primejdios. Se sugerează astfel că funcţia "p rescriptivă" a legilor logicii este secundară faţă de o funcţie "descriptivă" pe care ele ar avea-o întrucît enunţă principii ale gîndirjj corecte. In mod primar, legile logicii şi m atematicii e nu n ţ ă adevăruri despre entităţile logice şi matematice - jude­ căţ.i1 rela ţii, inferenţa , numere etc. Eîe fac, de asemenea , în mod e xplicit acest lucru cînd sînt formulate în felul obişnuit, ca de pild ă atunci cin d spunem " Orice ju decată este ori a devărată, ori falsă . " Astfel, punctul d e vedere d u p ă c are legile logicii p rescriu modul in care oamenii trebuie să gîndească conduce la ideea că a ceste legi sî n t, in m o d prim ar, descriptive. Ceea ce insă, potri­ vit acestui punct de vedere , descriu legile logicii nu este felul în care gîndesc oamenii, ci felul cum sînt constituite e nti tăţile logice. Această viziune despre logică (.şi m atematică) su scită mari dificultăţi. Ea pare a presupune �o- ·"-o ntologie" aparte a entită ţilor l o gice (matematice). Această ontologie este numită uneori P._llţ�qn_işm sau IJ-ealism in filozofia logicii (matematicii). Potrivit acestei viziuni, legile l ogi c ii (matematicii) sînt în a celaşi timp foarte asemănătoare dar şi semnificativ diferite de legile naturii. Am bele tipu ri de legi au o valoare de adevăr, însă legile de p ri-

..

21

m ul tip sint n e c e s ar adevărate pe ci nd cele de tipu l al doilea sînt eo n tingent adevărate. Ambele tipuri de legi descriu proprietă­ ţile şi relaţiile anumitor entităţi, însă entităţile cu care au de -a face legile de primul tip si n t eterne ş i nepieritoare , pe cind enti­ tăţile cu care au de-a face legile de tipul a l doilea sînt trecăto a re şi e xistă în mod contingent. Aceasta este o c ara cte ri z a re super­ ficială ; cre d însă că ea reţine ceva tipic. Princip ala alternativă la p oziţia realistă (platonistă) în fil·; ­ zofia logicii (matematicii) este num ită u neori poziţia no mirw­ listă sau convenţionalistă. Ea are mu lte variante. Unele di n e le par la fel de neplau zibile şi greu de susţinut ca şi unele viziuni radical pla toniste. Mă voi abţine aici să dau o c a rac teri z are fie si superficială a po z itie i conventionaliste c a atare. Voi indiea d oar in mod sum a r ce � ta tut vor d b bind i lr�gile logicii (matematicii) dacă respingem o filozofie p la tonisU1. :\.m pu tea a tu nc i să com ­ parăm aceste legi cu regulile unui joc. J ocu l e s te o activitat� . iar gindirea ş i ca lcm lul sînt ş i ele ad.ivi tăţi. H(�gu lile şahu lu i. să z icem , determ ină care mutări sînt perm ise sau nu , iar u neo r i impun ca o anum ită mutare să fie făcu tă. S -ar pu te a sugera că într-un sens similar reg ulile logicii de te rm in ă care inferenţe şi afirmaţii sînt "po sibile " (corecte, legitime , permise) în gind ire Despre o persoană care nu j oacă în conformitate cu regu lile şahulu i am spune ori că j o acă incorect ori că nu j oacă şah. Pri­ mul caz ar avea loc, de pild ă, dacă persoana în cau ză vrea să respecte regulile dar nu ştie sau nu înţelege ce -i cer a ceste regu l i sau , tot aş 1. , dacă î ncearcă să-ş i trişeze adversaru l. A l doilea c a z intervine , de p ildă , dacă persoana nu s e sinchiseşte de reguli, ori j oacă în mod conştient ş i consecvent după reguli diferitt- . Sugestia at· f i că, într- un sen� similar, despre o persoa nă care nu raţionează c o n fo rm c u regulile logicii spu nem ori c ă raţionează incorect, ori că pu r şi simp lu nu " raţionează�� . Ne exprimăm într-un fel sau în ce lă l alt pe tem eiuri analoage celor ce de t �?r­ mină reacţiile noastre faţă de j ucător. ,, Plat onistu l " a r obiecta că analo gia de mai sus eşu e a z ă i n următorul punct : î n ti m p c e om u l care j oacă nerespectînd regu ­ lile unui j oc păcătuieş te numai împotriva regulilor, om u l c a re gîndeşte în contradicţie cu regulile logicii este in conflict e u adevărul. Regulile unui j oc sînt o creaţie umană şi po t fi mo difî­ cate prin convenţie sau după voie. Standardele a d ev ăr u lu i nu sint conventionale. Evident că această obiecţie contine un grăunte de �devăr. Nu e evident însă in ce constă aces t adevăr şi care sint implicaţiile lui pentru analo gia dintre legile logicii şi regulile u nui j oc. .

22

�e-am pus întrebarea dacă legile logicii şi matematicii sînt de scriptive sau prescriptive . Am constatat c ă nici una din cele două caracterizări nu se d ovedeş te pe deplin adecvată. Aceste lt>gi pot fi numite descriptive , dar nu în acelaşi s en s clar în care sînt descriptive legile naturii. E le pot de asemenea să fie numite p rescriptive, dar intr-un sens d e stu l de diferit de ee] în c are sînt pre scriptive legile statului. Compararea legilor logicii (mate ­ maticii) cu regulile unu i j oc a· sugerat o nouă c aracterizare a ac estor legi. Conform acestei noi c aracterizări, legile logicii (ma ­ t em aticii) nici n u descriu şi nici n u pre.scriu , ci determină ceva. Orice am gîndi în alte privinţe despre această com·paraţie , putem fi d e acord că o asemenea caracterizare este u tilă. Ea se potri­ Yeşte legilor logicii (ma tem a ticii) mai b ine şi decî t atributul .. descriptiv" şi decît atributul "prescriptiv " .

4. R e gu lile unui j oc. constituie prototipu l şi exemplul­ st andard al unui tip prineipal de norme. Vom rezerva numele de r_t;gu lă... ca termen tehnic pentru acest tip . Jucarea unu i j oc e ste o activitate um ană. E a se desfăşoară c-onform cu anumite tipa r e standardizate , ce pot fi num it e mişcări sau mutări în c a d ru l j ocului. Voi spune că regulile j oculu i , dftamină ace ste mişcări sau tipare - ia.r prjn aceasta determină . de asemenea j ocul "însuşi" şi activ itatea de a-l juca. Am putea spu ne că, dac ă le priviin din punctul de vede re al j ocului însuşi� regulile determină mişcările (mutările) cor e c te , iar dac ă le privim din punctul de vede re al activităţii de j o c , ele determină m işcă­ rile (m utările ) permise. Se. subînţelege că m i ş c ările care nu sînt corecte le sîn t interzise j uc ăt orilor şi că da c ă o m i şcare este sin­ gura co re ctă într-o anu m it ă situaţie din j oc ea este ob ligatorie în desfe şurarea j ocului. Regulile gramaticale (n1orfologice şi sintactice ) ale une i limbi naturale sînt u n alt exemplu pentru tipul de norm e căruia î i apa rţ in regulile de j oc. M işcărilor din j oc , ca tipare, le corespun d aici formele statornicite ale vorbirii corecte. Activi­ t ăţ ii de j oc ii corespunde vorbirea sau activitatea de v orbire (ş i scriere) într-o limbă. Despre o persoană care nu vorbeşte conform regulilor gramat icale spunem ori că· vorbeşte incorect , sau că nu vorbeşte respectira limbă. Temeiurile in virtutea cărora nr exprimăm intr-un fel sau în celălalt sînt foarte asem ănăto a rr ee lor care ne fac să spunem despre o persoă.ită că j oacă inco ­ rect un j o c , sau că pur şi simplu nu j oaeă acel joc . Numai c ă regulile gramaticale au o mult mai mare flexibilitate sau muta ­ bilitate decît regulile u nu i j o c . E le se află într-u n p ermanent 23

p m�.:es de evo luţie. Nu întotdeauna este posibil să se spună cu a bsolută precizie şi completitudine care sînt regulile unei limbi i ntr-un moment dat al istoriei sale. Regulile unui calcul logic sau matematic sînt şi mai asemă­ nătoare în unele privinţe regulilor unui j oc (cum ar fi j ocul de şah, bunăoară) decit regulile gramaticale ale unei limbi natu­ rale. (J ocurile şi calculele au o "istorie" mult mai săracă decit limbile naturale.) D ar sub cel puţin un aspect important , regu­ lile unu i calcu l se a seamănă mai mult cu regulile gramaticii decît cu regulile unui j oc. Cînd calculăm facem un joc cu s imbo ­ luri, ca şi atunci cind vorbim o limbă. Calculele şi limbajele au o di­ mensiune semantică pe care jocurile, privite în ansamblu, nu o au , 5. Un al doilea tip principal de norm e , alături de reguli, le Yoi numi prescripţii sau reglementări. Am întîlnit dej a un sub­ tip al acestui tip de norme , şi anume legile statului. Vom considera următoarele trăsături ca fiind caracteristice tipului de norm e numite de noi prescripţii � Prescripţiile sînt date sau emise de cineva. Ele "emană'· din sau işi au "sursa" în voinţa unei a utorităţi normative. De ase­ menea, ele se adresează unui age n t sau unor agenţi, pe ea re-i vmn numi sub iectele normei. ln mod normal, se poate spune că au toritatea care emi te o no rmă cere su biec tului, respectiY s u ­ biectelor, s ă adopte o anumită conduită. Putem spune dec. i e ă emiterea normei e xprimă voinţa autori tăţii de a face c a subiec­ tul (subiectele) să se comporte intr-un anumit mod. Spre a-şi face voinţa cunoscută subiectului (subiectelor) , autoritatea promulgă norma. Spre a-şi face efectiră voinţa , autoritatea ataşea ză normei o sancţiune sau o ameninţare cu pedeapsa. Sub toate aces te aspecte , normele pe care le numim aici prA­ scripţii d iferă în mod c a racteris tic de normele pe care le -am numit reguli. In general vorbind, prescripţiile sînt comenzi sau pernusmni date de cineva aflat în situatia de au toritate cuiva aflat in si­ tuaţia de "supus". Comenz ile m ilitare sînt un exemp lu de prescripţii. La fel sînt ordinele şi permisiunile date de părinţi �opiilor lor. Regulile de circulaţie şi alte reglementări emise de un magistrat au, în bună parte , acelaşi caracter. Hotărîrile unui tribunal prezintă, a.m putea. spune , un aspect sau o c onl­ ponentă prescriptivă. 6. Un grup de norme care în unele privinţe seamănă cu re­ gulile iar în altele cu prescripţiile sint obiceiurile. 24

Obiceiu!'ile pot fi p ri vite ca o specie a deprinderilor. O tleprinde ee este , în esenţ ă , o regularitate în comportamPntu l unui individ, o dispoziţie sau o tendinţă de a face lucruri a;:;e­ mănătoare în ocazii asemănătoare sau în circumstanţe repe ta­ bile. Deprinderile se dobîndesc, nu sînt înnăscute. Obiceiurile pot fi privite ca deprinderi sociale. Ele reprezintă tipare de com­ portament pentru membrii unei comunităţi. E le se dobîndesc de către comunitate în cursul istoriei sale , fiind imp u se menl b r i­ lor ei, şi nu dobindite de ei în mod individual. Obiceiurile privesc felul in care oan1enii se salută î ntre ei, felul cum măninc.ă, se îmbracă, se căsătoresc, îşi îngroapă m ()rţii etc. Ceremoniile, moda şi manierele sînt categorii-surori a le obiceiului. I n ţara mea (Finlanda - n.t. ) spre deo sebire de ţările anglo -saxone , există obiceiul de a mulţu·mi gazdelor' dau capului familiei la sfîrşitul mesei. Aşa se procedează în m�)d regulat. Un membru a l comunităţii care - in mod e xcepţio nal sau în mod curent - nu face aşa este dezap robat. Un " s t ră in'; de comunitate poate fi scuzat pen tru necu noaşterea sau ne­ adoptarea obiceiului ei. Deprinderile ş i obiceiurile , ca regularităţi de comportame n t , prezintă o anumită asemănare c u regularităţile naturii stud i:tte de oamenii de ştiinţă. Antropologia socială este în mare mă:mră o science des rrweurs. Ea este " descriptivă" în aproxima t.i\T acelaşi sens în care sînt descriptive ştiinţele naturii . E xistă totuşi o deosebire " de principiu" între regularit.ă ţ ile de comportament de genul obiceiurilor şi legile naturii. Deose­ birea nu rezidă în aceea că primele sînt regularităţi " statistice'; şi admit e xcepţii, p e cînd cele din urmă. ar fi "nomice" ş i fără e xcepţii. Nu se poate obiecta, pare-se, nimic împotriva folosir·ii calificativului de "legi ale naturii" şi pe ntru unele regularităţi statistice. De o sebirea "de principiu " ce există între obiceiuri şi regularităţile naturii nu constă în e xistenţa ca a ta re a e xcep ­ ţiilor la o regulă. Deosebirea rezidă în rrwdul în care pot să apa ră e xcepţii. E xistă un sens în care individul uman poate "încă lca " regula unui obicei şi în care cursul naturii nu poate "încălca" legile sale (cauzale sau statistice). Această deo sebire dintre obiceiuri ş i legile naturii o p u tem caracteriza spunînd c ă cele dintîi prezintă un aspect norma tiv sau prescriptiv propriu-zis, care lipseşte în cazul celor din urmă. Obiceiurile sînt "normative" in sensul că ele influenţează con­ duita ; obiceiurile unei comunităţi exercită o "presiune norma­ tiv ă" asupra membrilor ei individuali. E xistenţa acestei pre­ siu ni se reflectă în diferitele măsuri punitive prin care comuni-

25

r a t ea reacţionează faţă de acei membri care nu se conformează � � biceiurilor ei. Din acest punct de vedere obiceiurile se deose · hesc total de legile naturii şi seamănă, în schll;nb, nu atît cu normele care sînt reguli, cît cu ce le pe care le.am ncimit prescripţi i . Există totuşi importante deosebiri şi între obiceiuri şi pre · scripţii. I n primul rînd , obiceiu rile nu sînt date de vreo au tori· t ate unor subiecte. Dacă se poate vorbi, în genere , de o autori­ t ate ce ar sta în spatele obiceiurilor, această autoritate ar fi comunitatea însăşi, incluzînd atît p e membrii e i d in trecut eit şi p e cei actuali. O caracterizare ce s -ar potrivi obiceiurilor ar }m tea fi aceea de norme sau prescripţii anonime. Dar această (·aracterizare n·ar trebui să î ncuraj eze nici u n fel de misticism privitor la natura comunităţ.ii ca su rsă a normelor. O altă deosebire dintre obieeiuri şi prescripţii constă în aceea că primele nu se cer promulgate eu aju torul unor m ij · loace simbolice. Ele nu se cer " serise negru p e alb" (,, stipulate " ) . D1n acest punct de vede1·e , e l e a l' mai putea f i n u m ite prescripţii l·mplicite. Ar fi inter�sant să ne întrebăm dacă î ntr·o comu ni· t at e animală sau într-o altă societate lipsită de limbaj ar fi (logic) posibile obiceiuri care să exercite o presiune normativă asupra membrilor. Din alte puncte de vedere obiceiurile se aseam ănă mai mult cu regulile decî t cu prescripţiile. Obiceiurile determină, seu ,, definesc" , am spune , moduri de v iaţă care sînt caracte· rist ice unei anum ite comunităţi. Un membru al comunităţii t:A.re nu trăif şte în conform itate cu obiceiul este rareori urmărit pe ntru a fi pedepsit, în modul în care este urmărit insul care 1 ncalcă le gi le. Poziţia în care se află un a semenea individ sea­ m ănă m ai mult cu poziţia unui copil care stă de o parte şi nu Yrea să se alăture la j oa ca tovarăşilor săi. E l devine prin aceasta u n " străin" de comunitate , şi n u un infractor.

7 . Un al treilea tip principal de norme , alături de reguli ş i de pre scripţii, î l constituie cele pe care le v o i numi i.tJ:st.ru�cţium: sau norme tehnice. ,Aproximativ vorbind, ele se referă la mijloa­ cele de folosit în vederea atin gerii unu i anumit scop. ,, Instrucţiunile privind modu l de întrebuinţare" sînt e xem · ple de norme tehnice. In ele se presupune că p ersoana care se eonformează instrucţiu nilor urmăreşte să obţină lucru l ( scopul, rezultatul) pentru a tingerea căruia sînt date aceste instru cţiu ni. Formularea·standard a normelor tehnice o constituie p ro · poziţiile condiţionale în antecedentul cărora e stp, me nţionat lu cru l dorit , iar î n consecvent ceea ce trebuie sau nu trebuie 26

Uwu t. Un e xemplu ar fi : " Dacă vrei să faci baraca locuibilă. 1 rebuie s -o încălzesti ". ' Propoziţia citată este oare ,:descriptivă" sau este "prescrip 1 ivă" ? Răspunsul corect mi se pare a fi că nu este nici una, n ici alta. Să comparăm propoziţia în discuţie cu propoziţia : " Dacă e ca b'lraca să fie făcută Iocuibilă, ea. trebuie încălzită". Aceas tă din urmă p ropoziţie n-aş ezita s -o numesc (pur) descriptivă. Ea spune că încălzirea barăcii e o condiţie necesară pentru a o face locuibilă, ceea ce este (s1u nu este) adevărat, indiferent dacă cineva vrea să facă baraca locuibilă şi u rmăreşte aceasta ca pe un scop. O formulare echivalentă a propoziţiei ar fi : " Dacă baraca nu e încălzită, ea nu va fi locuibilă". Am putea spune că ambele formulări sînt utilizate în mod normal pentru a face un enunţ despre condiţiile 'de viaţă ale oamenilor. Adevărul pe care-I afirmă enunţul este un fel de rudimentară "lege a naturii" . Un enunţ care spune c ă ceva este (sau nu este) o condiţie necesară pentru altceva, îl voi numi enunţ anankastic._ O propo­ ziţie (sau un tip de propoziţie) care se foloseşte în mod normal pentru formularea de enunţuri anankastice, o voi numi propoziţir:: anankastică. Despre o propoziţie care este folosită pentru formu ­ larea unu i enunţ anankastic mai putem spune că exprimă n judecată anankastică. Ar fi, după m ine , greşit ca normele tehnice să fie identificate cu judecăţile anankastice. I ntre ele există totuşi o legătură ( logică) esenţială. Atunci cînd se dă instrucţiunea " Dacă vrei să faci baraca locuibilă, trebuie s-o î ncălzeşti" se presupune (logic) că dacă baraca nu e încălzită, ea nu va deveni locuibilă. Tot aşa, normele tehnice nu trebuie confundate cu cele pentru care aş propune denumirea de norme ipo te tice . Prin aces­ tea din u rmă înţeleg, aproximati\1 vorbind, normele privitoare la ceea ce trebuie , poate sau nu trebuie să fie făcut în cazul cînd se întîmplă un anumit lucru. Normele ipotetice se formu lează şi ele, de obicei, cu ajutorul u nor . propoziţii condiţional� De e xemplu : " Dacă latră cîinele să nu fugi��. Această propoziţie s-ar folosi în mod normal pentru prescrierea unui anumit mod de comportare, în cazul cînd s-ar întîn1pla un anumit lucru . Norma pe care o enunţă această propoziţie este o prescripţie. " In spatele " unei norme (prescripţii) ipotetice există a desea tot o judecată anankastică. De ce nu trebuie să fug în cazul cînd cîinele începe să latre ? Dacă fu g, cîinele s-ar putea să m ă atace. Deci, dacă vreau să nu fiu atacat de cîinele care a început să latre, trebuie să nu fug. Aici norma tehnică - sau judecata 27

anankastică subiacentă - e xp lică de ce ni s-a dat prescripţia ipotetică. Dar această legătură este accidentală, nu esenţială. I n formularea u ne i norme (prescripţii) ipotetice nu este presupusă logic nici norma tehnică, nici relaţia anankastică. Chiar dacă n-ar e :x ista "dedesubt" nici o normă tehnică sau relaţie anankastică, unei persoane i s-ar putea da ordinul ipotetic de a nu fugi, dacă . . . (cf. cap. IX, secţiunea 3). Vn om raţionează în sinea sa : "Vreau să-mi fac baraca locui­ b]lă. Dacă nu e încălzită, nu va deveni locuibilă. Deci, trebuie s-o i nc ălzesc " . Voi numi ace st tip de raţionament o inferenţă practică. Prin ea, persoana care desfăşoară raţionamentul ex­ trage dintr o norn1ă tehnică o p re sc ripţie. Astfel de prescripţii .,,autonome" date de un om sieşi sînt însă foarte deosebite de prescripţiile "eteronome" , categorice sau ipotetice , date de o autoritate normativă unui �ubiect ( u nor subiec te) de normă. Este indoielnic că trebuie să aplicăm şi celor dintii denumirea de �,prescripţii" (cf. cap. V, secţiunel1. 8). -

8. Care este poziţia aşa -numitelor norme (principii, reguli) m.orale în ca drul împărţirii n ormelor în grupele principale ? La această intrebare ar fi mai le sne să răspundem dacă am putea da e xemple evidente de norme morale , ceea ce nu e deloc uşor. Un exemplu ce pare a fi relativ necontroversabil (ca exen1plu) este principiul că promisiunile trebuie ţinute. Num ai că acesta e u n e xemplu de normă m orală oarecum spe­ cială. Alte e xemple ar putea fi : norma potrivit căreia copiii sînt datori să-şi respecte părinţii, principiul că nu trebuie p�dep siţi oamenii nevinovaţ i sau acela că trebuie să ne iubim semenii ca pe noi înşine. Ar fi justificat să punem norm ele m orale pe acelaşi plan cu regulile unui j oc ? Cu alte cuvinte, determină (definesc) ele o practică ? Cred că, în ansarnblu, normele morale nu sînt similare l'egu lilor (în sensul pe care-I dăm a ici acestui termen). Anumite norme m orale prezintă însă şi acest aspect. Unul din aspectele obligaţiei de a ne ţine promisiunile este a cela că o atare obligaţie este inerentă instituţiei în cau ză, adică dării şi primirii promi­ siunilor, este o trăsătură logică a acestei instituţii. " Prin defi­ niţie" , am putea spu ne , promisiunile trebuie ţinute. Dar acesta nu e decît un aspect, alături de altele , a l respectivei obligaţii . Ar trebu i cumva să clasificăm n ormele m ora le ca obiceiur i ale unei societăţi (comunităţi) ? E semnificativ că vocabula "morală" derivă d in latinescul rrws, care înseamnă obicei. Un ii fi]ozofi ai morale i au c ăutat să reduc ă etica la o ramură a u ne i

28

�tiinţe ge nerale a. morarurilor (science des moeurs ). Cred că şi filozoful poate privi c u folos u ttele idei morale pe fundalul obice­ i u rilor (tradiţiilor) unei comunităţi. Lucrurile ar putea sta aşa , bunăoară, în privinţa ideilor morale legate de viaţa sexua lă. Alte norme m o ra le, în schim b, par să nu aibă u n loc semnifica tiY în această perspectivă. l\1i se pare, de e xemplu , că ar fi cu tot.u l deplasată încercarea de a explicP. prin prisma "presiunii norm a­ tive" exercitate d e o biceiu ri obligaţia de a ne ţine p rom i s iu n ile . Sint cumva normele morale prescripţii ? Dacă sînt, ar trebu i să fim î n m ă su ră s ă spunem ale cu i sint şi pe ntru c ine . Cine a da t legea morală ? . Un co n trac t e u n gen de promisiune. Obliga ţ i ile legal� pe care le au oamenii în virtutea unui contra ct sînt deci o bl i ga ţ.ii de a-şi ţine un gen de prom is iu ni . N ormele juridice care in;.;ti­ tuie aceste obligaţ ii sînt p re s crip ţii . Despre ele se poate spune eu adevărat că sînt prescripţii ale cuiva pentru cineva - în pofida faptului că autoritatea lor nu e un individ uman sau o pers,)a nă ,,fizică" . l ns ă norma morală potrivit căreia promisiunile t rebuie ţinute nu poate fi identificată cu totalitatea unor asempnea p re sr. ripţi i j u ridice care o " susţ in '' . Le gile statu lui au deseori un "conţinut n1oral" sau se referă la "chestiuni de moralii ". Acelaşi lucru e adevărat despre prescripţiile pe care le d a u pă­ rinţii pentru conduita copiilC!r. Astfel, p resc ripţii le j oacă u n. ro l i n s e m n at în v iaţa morală a omului. Lucru l acesta nu e î ntinlp tă­ tor, ei constituie Q ţrăs ă tu r ă lo g ică a mm•alităţii. D a r acea.r.;; tă legătură logică dintre'''iiorrriele-rn.·o'fc\t�--Ş't·presc'Fîpţ'ii nu le redune � din cîte îmi dau seama , pe cele din ti i la o specie a acest oro tr·i v i t urwi cunoscu te con� cepţii, adevăru l "constă" într-o corespondenţă dintre judecată şi fapt. Există mai multe tipuri de ·fapte. Aic i vom dist inge trei tipuri. Să considerăm j udecăţile (adevărate în momen tu l dnd au fost scrise rîndurile de faţă) că p opulaţia Angliei este mai mar·e decît aceea a Frantei si ' că masina de scris stă pe m asa mea d e lucru. Faptele � are corespu� d acestor judecăţi şi , le fa c adevărate le mai numim în mod curent stârL de .lucr.ttf�i. .

42

Să considerăm judecata că într-un anun1it timp şi loc plouă. Faptul care ar face adevărată această propoziţie - adică p loaia sau căderea ploii - este oare , ş i el, o stare de lucru ri ? f Jneori, într-adevăr, noi îi conferim această denumire. Dar c:'"i.derea ploii este ceva net diferit de aşezarea maşinii mele de 1'\eris pe m a sa de lucru. Cuvintele "static•• şi "dinamic" sint in măsură să indiee deosebirea. Căderea ploii este ceva ce "se p roduce" , "surv i ne " , "se întîmplă" intr-un anumit interval tnmpo ;>al. Cădere :t p loii este u n proce.? ; dar faptu l că maşina mea d� scris se află S9.U stă pa mas:t me 1 de lu c ru nu constitu ie un p roce s în înţelesul obişnu it al cuvî ntulu i. Să considerăm propoziţia că Brutus l-a ucis pe Cezar. \" imeni - e xceptînd poate pe unii filozofi - nu va spune că raptu l c orespunzător este o " stare de lucru ri". Nici denumirea de ,,procas·; nu este adecvată, deşi este cert că faptu l respectiv imp lică anumite p rocese, cmn ar fi de pildă mişcările lu i Brutus eînd l-9. înjunghiat pe Cezar s ::tu p răbuşirea lui Cezar la p ămînt şi ros tirea faimoase lor s�de cuvinte. Tipul de fapt e xemplificat p rin moartea lui Cezar este numit îndeobşte . e veniment. Ca şi procesele , evenimentele sînt fapte care surCJin, se prod uc Dar, s p ee deosebire de producerea procese lor, p roducere a eYeni­ mentelor e ste eeva ce are loc, nu ceva ce se desfăşoară. C�le trei tipuri de fap te pe c :tre le -am distins sînt deci s tările de lucruri, procesele ş i evenimentele. l\ u pretindem că cele trei tipuri epu izează ca tegoria faptelor. Adevărul ju decăţilor gene­ rale ridică probleme s peciale , pe care nu le vom discu ta deloc în cele de fată. ' Aş 1 cum putem distinge între j u decăţi generice şi indivi­ du ale , n1 ai putem distinge între stări de lucruri, procese şi eveni­ mente gene eice ş i individuale. O problemă pe care nu o voi discu t:t e R te aceea dacă trebuie să distingem între fapte generice şi fapte individuale. Unii ar putea susţine că faptele sînt neapărat stări de lucruri, procese şi evenimente indiCJidualc . Căderea ploii este u n proces generic , căderea ploii într-u n loc ş i intr-u n moment determinat constituind o exemplificare a acestu ia. A muri este un evenime nt genr-ric i n timp ce , de pildă , moartea lui Cezar este o exemplificare a ?,cestu i eYeni­ nlent generic. Fap tu l că populaţia unei ţări este mai nume­ roasă ca populaţ.ia alteia consti tuie o stare de lu cruri generică ce are ca e xemp lificare faptu l eă populaţia An gliei este mai numeroasă ca a Franţei. Dar în trecu t mărimea relativă a populaţiilor din cele d ouă ţări se afla într-un raport invers. Aşa­ d :u, avem totodată o stare de lucruri generică sau semigenerică, .

43

respectiv superioritatea ca populaţie a Angliei faţă de Franţa, exemplificată de situaţia actuală. O propoziţie c are exprimă o judecată c o n tin ge n t adevăra tă descrie fap tul care face ca propoziţia să fie adevărată (cu privire la termenul "propoziţie descriptivă" a se vedea mai sus, la p.35). Astfel, propoziţia "Cezar a fost ucis de către Brutus" descrie un fapt. Faptele p ot fi totodată denumite. Numele unui fapt e ste o e xpresie substantivală, cum ar fi, de ex. "moartea lui Cezar'' sau "superioritatea actuală ca populaţie , a Angliei faţă de Franţa." . l\1a.i vorbim totodată şi despre faptul că, de exemplu , Cezar a fost ucis de către Brutus. Putem privi aceasta ca o abreviere a afirmaţiei după c are judecata că Cezar a fost ucis de către Brutus este adevărată (" adevărată în raport cu faptul"). Expresia "că Cezar a fost ucis de către Brutus" denumeşte -o judecată (vezi mai sus, p.35). Chiar dacă nu intenţionăm a distinge între fapte indivi­ duale şi fapte generice , pare firesc şi adecvat să spunem că propoziţiile care exprimă judecăţi generice contingente descriu stări de lucruri, p rocese sau evenimente generice. Aşa de pildă am putea spune că propoziţia " Plouă" descrie un proces generic, al căru i nume este "ploaia". Pentru logic�;�." propoziţională ca atare este indiferent dacă vom concepe faptele care fac a devărate judecăţile ca stări de lucruri, procese sau evenimente ; pentru logica deontică însă, distincţiile de mai sus sî nt relevante, dată fiind pozi ţia centrală pe care conceptul de act o deţine în cadrul acestei logici. Am precizat dej a că vat·inbi1ele p, q etc. trebu ie înţ.elese ca reprezentări schematice ale propoziţiilor cnre exprimă judecăţi generice. La aceasta vom adD.u gn neum şi s t.ipularea că pro­ poziţiile astfel reprezentate trebu ie sii descrie stări de lucruri generice. -

6. Cele trei tipuri de fapte (şi, respectiv , de propoziţii) pe care le -am distins mai sus nu sînt independente logic unele de altele. Nu vom discuta aici modul în care se raportează procesele la evenimente şi la stări de lucruri. Ne vom mulţum i să obser­ văm că începutul şi sfîrşitul (încetarea) unui proces pot fi privite ca evenimente. Există un tip principal de eveniment care poate fi privit ca o pereche ordonată a două stări de lucruri. Relatia · de ordine este o relaţie între două ocazii care se succed in timp . 1\u vom analiza 44

11 1 n

In amănunt natura acestei relaţii. Simplificind lucrurile, vorbi despre cele două oc azii ca despre ocazia anterioară t;�i ocazia posterioară. Evenimentul "în sine" este schimbarea Han trecerea de la starea de lucruri care are loc î n ocazia anteri­ oară la starea de lucruri care are loc în ocazia posterioară. 1 'r·ima stare de lucruri o vom denumi starea iniţială iar pe a « loua starea finală. D3 e xemplu , evenimentul pe c are îl numim deschiderea unei r,westre constă într-o schimbare sau trecere de la starea de lucruri dnd această fereastră este închisă la starea cînd ea este « les�hisă. Mai putem vorbi despre evenimentul respectiv şi ca « lespre o transform'.lre a primei stări în a doua. Î n mod alterna­ tiv putem vorbi despre acesta ca despre o transformare a u ne i l umi în care are loc starea iniţială, sau care conţ.ine starea ini­ pală, într-o lume în care are loc starea finală sau care conţine starea finală. Transformările de acest gen se vor n1ai numi şi rom

transformări de stare.

:

Uneori, un eveniment este o trecere nu de la o stare dată la o altă stare , ci o trecere de la o stare la un proces (care începe) sau de la un proces (care încetează) la o stare. Alteori, u n eveni­ ment este o trecere de la un p roces la altul. In sfîrşit, eveni­ mentul mai poate fi, în unele împrej urări, o trecere de la o " stare" a u nu i proces la o "stare " diferită a acelu iaşi proces - de exemplu de la rapid la lent, sau de la mai tare la mai încet. In general, evenimentele de aceste tipuri m9.i complicate nu vor fi luate în consideratie ' în cursul cercetării de fată. Atunci cînd nu vom speciiica in mod e xplicit contrariul Jn "eveni­ ment" va insemna întotdeauna trecerea de la o stare de lucruri dintr-o anumită ocazie la o stare de lucruri (nu neapărat d ife­ rită) în ocazia următoare. Atunci cînd ocazia este specifi c ată, evenimentul constituie un eveniment individual ; cînd ocazia nu este sp3cificată, evenimentu l este generic. 7. Introducem u n simbol de forma generală - T- , unde locurile goale de la stînga şi dreapta literei T sînt ocupate de p-expresii. Simbolul este reprezentarea schemati c ă a propoziţiilor care descriu evenimente (generice). Evenimentul descris prin p Tq e ste o transformare sau o tranzitie de la o stare initială deter­ minată la o stare finală, respecti � de la starea de lu c ruri (gene­ rică) descrisă prin p la starea de lucruri (generică) descrisă p rin q. I ntr-o altă formulare : p Tq descrie transformarea unei p-lumi intr-o q-lume, sau trecerea de la o p-lume la o q-lum 3. S tările

de lucruri se Yor mai . numi şi "ca racteristic i" sau "trăsături" a le lum ii. E x p resiile de tipul T se vor num i T-e x presii atomice. Se p o t forma com puşi molecu lari de asemenea e xpresii. Prin T-expresie vom inţe lege fie o T-expresie atom ică , fie un compus m o lecular de T - e xpre s i i a tomice. Cu T-e x p resii putem opera c o nform regulilor p-calculului (logica pro p oziţio nal ă ) . După cum v om v e d e a . e xistă ş i reguli sp eciale pe ntru opera rea cu T-e xpresii. Vom s pu ne că reguli Je de opera re c u T - e x p r·esi i definesc T - c a l c u lu L D a că p i n s e a m n ă că o anumită fereastră este de schisă , p î nseamnă atunci că aceeaşi ferea sttă este închisă ( nu e ste des c h is ă ) . ,.._. p Tp in seam n ă , la rîndu l său , că fereastra se deschide , adie ă , strict vorbind : că o lume i n care a c e a stă fereast1·ă e ste închisă se schimbă sau e s te t1·an sformată intr-o lume în ea re fe reastra e ste desehisă. În moŞi. 1n acest caz , pentru ceea c e aici numim "abţinere" s-ar pute a folo s i expresiile "a nu face" sau �,a lăsa nefăcut". Poate că ar concorda mai bine cu uzaj u l curent ca cele două moduri d e acţiune ce s e e xclud reciproc ş i sînt conju nct e xhaustive s ă fie numite "facere" ş i "ne -facere" , şi nu "facere " şi " abţinere". Uzaju l pare a fi însă oscilant. Im­ portant nu este s ă alegem o terminologie sau alta , ci să fie clar cum trebu ie înţeleasă te rm i nologia JWn t r·u care am o ptat.

1 1 . Noi am definit no ţiunea de a b�inere în aşa fel ( secţ. 8) î ncît abilitatea agentu l u i de a face ş i a bi l i tatea lui de a se abţine să facă un acelaşi lucru sînt ab iUt â( i rec iproce. Afirmaţia că ceea ce un agent poate să fac ă e l poate de a semene a să se abţină de a face , pon.te părea mai plau zibilă decît afirmaţia că un agent p o ate să facă tot ceea ce poate să se abtină să fac ă. �e simtim îndP-m nati să c redem că este cum v â ��ma i u şor" să te abţ fi decît să faci şi că 1nult mai m.ulte si nt lucrurile de la care ne putem abţine decît c e le pe care le putern face. Aparenţa de asimetrie d intre cele dou ă abilităti cred că se d .cttorea ză pa rţial u n or co nfu zii pl'ecum şi neohs� rvării u nor d i stincţii conceptuale.

70

·

l 1 1 prim u l ri nd, s-ar putea să f ie la mij loc o confuzie între acţiu n e şi abţinere. Intr-=o ocazie ce nu constituie o posib i­ ll fofl' (secţ. 3) p e n tn1 săvîrşirea u nu i act, un agent în mod nece11111' nu fac e acest act. F ire şt e c ă am putea să definim "ahţine rea " 1 1 1 uşa fel incit despre un agent să se spună că se abţine de la ace le 1w t P pe care nu are nic i măcar posibilitatea să le săvîrşească . . \•· .. :.;t mod de e xprimare este însă bizar. Bunăoară, ar trebui Jt l unci să s punem despre un agent aflat într-o cameră în care o 1111 11

I'•• I'Pastră este de schisă că "se abţine" să deschidă fereastra din ca.nwră. In al doilea rînd , impresia că sî nt mai multe lucruri dP la • · a 1·e ne puten1 abţine decît cele pe care le putem face s-ar pu tea sa se datoreze confuziei dintre a face ş i a încerca să faci. Să • · n nsiderănl un om pe malu l unui riu care , în fa p t, este prea la l p en t ru ca el să-1 p oată traversa inot. Omul nu poate să t 1·ay erseze ri u l , însă dacă el p oate să ino a t e dar nu este sigur •·•1 nu ,-a ajunge la malul opu s , el p oa te încerca să-l traverseze. l h-tcă poate să încerce, atunci poate să se şi abţină să înc erc e . E l se ab ţ ine să încerce ne intrind în apă şi neîncepînd să înoate � P ''e celălalt mal. Acesta este e xact acelaşi "comportament llf�gativ" prin care omul nostru ş i-ar manifesta ahţinerea de a 1 1·a.ver sa rîul inot, în cazu l cind i-ar sta în put inţă s-o f acă. Ceea • · f� nu î nseamnă că abţinere a de a traversa rîu l inot şi abţinerea (le a î nc erca să traverseze riul ino t sînt u nu l şi ace l a şi lucru. Ele diferă tocmai fiindc ă sint abtineri relative la moduri diferite ' de ac ţiun e . l ntr-un anum it sens, deci, a bţi ne rea e ste la fel de " dificilă " ca şi săvîrşirea unu i act. In alt sens insă, despre abţinere se poate spune pe drept cuvînt că este, in mod normal, mai uşoară decît săYîrşirea u nu i act . Cc i a l p e ntru caracterul perm isi,- al nm'meJor. ..

Dacă o prescripţie s t ipu le a z ă că un a numit lucru trebu ie să ·fie făcut, o num im în mod c.ure nt comandă sau ordin., DA.c ă o prescripţie stipulează c ă un a numit lucru poate să fie făc u t, o numim permz:siune. I n sfirşit, dacă ea stipulează că un a num i t lucru n u trebuie să fie făcut, o numim interdicţie sau prohib ire. Sfatu l şi povaţa , ruga , recomandare a , c ererea şi averti z ::trea _s î nt categorii î nru dite cu comanda, permisiunea şi interdic-ţ ia . Cu toate aceste a , nu vom spune c ă e le î nsele a r f i pre s c 1·ipţii sau norm e . Noi res trîngem dome n iu l semnificaţ iei term e-nilor �,presGripţie " ş i " norm e " la ceea ce se b ucură de carac teru l O sau de e arac terul P, rămînînd astfe l , du p ă cum se p are , în �,1 e ord id eea de normă autonomă constă în a numi a u t o n om e ac el e p re s cri p ţii pe c are un agent şi le dă lui însuşi. P otrivit ac e st ei conc e p ţii , nOI'Inele autonome sînt aut ncome nzi, auto per m i si u n i . a u t oi n te1· d i c ţii .

Să fie însă p os ib il ca un ag•�nt să-şi dea lui i n suş i p res cri p ţ i i ( c o me nzi, p e rmi si u n i şi i nterdicţii) ? Altfel spus : este ace a st a lo gic- p osibil ? R ăs p u ns u l afirmativ nu este de la sine înţeles. P ăre re a mea este că u n e ori putem a firm a i n m o d c o r e c t că un 94

agent işi poate da sieşi comenzi sau permisiuni , dar aceasta numai într-un sens analogic sau secundar. Pe de altă parte, folosirea atri­

butului " autonom" pentru asemenea prescripţii autoreflexin� nu mi se pare inadecvată. Dacă numai normele care nu c o mportă o autoritate norm a ­ tivă se numesc autonom e , nici o prescripţie nu poate fi autonomă. Dacă normele cu autoritate şi subiect identic se numesc aut o­ nome şi dacă asemenea cazuri sînt posibile, atunci unele pre­ scripţii sînt autonome. După părerea mea, în sens primar l •re ­ scripţiile sînt e t ero n ome . Numai într-un s e n s secundar ( al t�r­ menului "prescripţie") e xistă prescripţii autonome.

9. Prin subiectul ( sau subiectele) u nei p rescripţii înţeleg agentul ( sau agenţii) cărora li se a dresează sau 1i se dă prescrip­ ţia. Subiecţilor li se ordonă, li se permite sau li se interzice, de către respectiva autoritate, să înfăptuiască anumite lucruri şi/ sau să se abţină de la înfăptuirea acestora. Există tot atîtea genuri de subiecte ale normei cite genuri de agenţi capabili de acţiune umană există. Dacă actele agen­ ţilor impersonali sint " reductibile " la acte ale agenţilor pei·so­ nali si dacă actiunea colectivă este reductibilă la actiunea indi­ vizil�r, atunci presc1·ipţ.iile ale căror subiecte sînt in didzii umani deţin o pozi ţie fundam entală în raport cu toate celelalte pre­ scripţii. A ş a cum am arătat anterior (cap. I I I , secţiunea 4) . in cuprinsul Jueriit·ii de fa ţ.ii n u Y o m a n oliza p osibilitatea unei as·� ­ menea reduceri. , \iei ,· o m consi d P I'H numai i ndivizii umani c a subiecte a l e prescripţiil< w. Vom spune că o prescriptie este particulară în raport cu su­ biectul ei atunci eînd ea se adrP.sează nnui anumit indivi d spe­ cificat. Acesta este, de exemplu , cazul com enzii adresate lui ::\'. N. de a deschide fereastra. (Prescripţia mai poate fi d a tă m a i multor subiecte specifi ­ cate, adică unui nun1ăr fi nit d e asemenea subiecte. Acest c a z nu va fi analizat in mod special : îl voi considera ca reductibil la o pluralitate de cazm·i de p1·imul ge n.) Vom spune că o preseripţ,ie este generală în privinţa subiec­ telor ei atunei eînd se adresează fie tuturor oamenilor, fără restricţii , fie tuturor oam enilor care satisfac o anumită descriere. Legile-··statului, in m ă sura în c are privesc conduita ind i d ­ zilor, oferă exemple de preseripţ.ii adresate persoanelor c are s atisfac o anumită descrim·e. Legile sînt făcute pentru cetăţenii statului şi nu pentru intreaga omenire. Prescripţiile de tipul 95

" Copiii de 12 ani nu au v oi e să f o l o se as c ă liftul fără însoţi t or: � se a drese a z ă si ' ele tuturor a genti ' l m care satisfac o anumiti'\ desel"i�re. :\e putem întreba dacă există sau pot e xi s ta pr escripţii a dre sa t e tuturor oamenilor, fără vre o re stricţie . Oare pr e s c ri p ţ i i ca :· Să n u uci zi " , " Să nu minţi'\ ,, 1 ubeşte -1 p e a p r oap ele tău c a pe tine însu ţi" nu n e oferă tot atîtea exemple in a ce s t sens ? Cele trei pro p o z iţii de m ai su s p ot fi privite c a tot atî te a form ulări ale u n or pri n ci p ii morale. De b un ă seamă, principiile " se a p l ic ă " tuturor oamenilor , :ii " pr ive s c " pe t o ţ.i deopotrivă. Ace st tip d e g�n eralitate p oate fi co nsi d erat d re p t o c ara cte ri s tică a princ i ­ p iil or m oral e . D a r aceasta n u demonstre ază că p rinci pi i le m ora le a r fi prcscripţii pentru toţi oamenii deopotrivă. Dacă prin c ip i i l e m o1·ale sînt pre s crip ţi i ( î n se n sul în c a re am a d op t a t aici acest tf�rnwn) , tre b u ie să fim î n m ăsur·:l. a ră spu n de la î n tr eb ar e a : ,� Cine a dat lef!,ca morală :1 " 1 ini i siile atomicP- dinăunt1·ul ei prin conjuncţ iile constituenţilor lor. Con­ stituenţii îi uniformizăm în raport cu p-expresiile atom ice (variabilele p, q . ) care figurează în cuprinsul OF-expresiei. Distribuin�a valorilor de adevăr asupra tuturor constituen­ ţilor posibili determinaţi de către p-expresiile atomice din com­ p onenţa OF-expresiei este supusă următoarelor restricţii : (i) Dacă conţinutul unui 0- sau F-constituent este incon­ sistent, constituentul însuşi trebuie să primească valoarea "fals" (vezi mai sus, secţiunea 3) . (ii) Dacă conţinuturile a doi sau mai mulţi 0-constituenţi sau continuturile unuia sau mai multor 0-constituent.i ' si al unui F-� onstituent sînt incom patibili intern, nu toţi co ;lsti­ tuenţii pot pt·imi valoarea "adevărat" (vezi mai sus, secţiunea 6). (iii) Dacă un 0-eonstituent şi un F-constituent au acelaşi conţinut, atunci, dacă primul constituent prin1eşte valoarea "adevărat" , al doilea constituent trebuie să primească de ase­ menea valoarea "adevărat" (vezi mai sus , secţiunea 1 1 ) . (iv) Dacă conţinutul unui 0-constituent este o const>einţă internă a conţinutului unui nlt 0-constituent sau a conj uncţiei conţinuturilor mai multor 0-constituenţi , şi dacă aceştia din urmă primesc cu toţii valoarea "adevărat" , atunci primul tre­ buie să primească la rîndul său valoarea "adevărat :: (vezi mai sus, secţiunea 15) . (v) Dacă conţinutul unui F-constituent este o consreinţă intern ă a conţinutului unui F-constituent sau al conj uncţiei continuturilor unui P-constituent si al unuia sau mai multor 0-c �nstituenţi, şi dacă aceştia prim e sc cu toţii valoarea ,,adevă­ rat" , atunci primul trebuie să pdmească la rîndul său valoarea "adevărat" (vezi mai sus, secţiunea 15) . . .

185

Tabelul de adevăr al OF-expresiei date trebuie să cuprindă numai acele distribuţii de valori de adevăr pe care le permit regulile de distribuire a valorilor de adevăr asupra tuturor constituenţilor posibili formaţi in termenii p-expresiilor atomice din intreaga OP-expresie. (Aceşti constituenţi pot figura toţi in tabelul de adevăr, dar tot aşa se poate si ca unii dintre ei s ă fie ab senţi.) Iată citeva exemple de tautologii deontice : •

Od(p Tp) -+ Pd(p Tp) Od(p Tp) -+ � Of(p Tp) Od( p Tp) -+ f"ooJ Pf(p Tp) O(d(p Tp) V d(p T ,...., p)) -+ Od(p Tp) Od(p Tp) & Od(p T ,...., p) -+ O(d(p Tp) V d(p T � p)) P( d(p Tp) V d (p T � p )) --+ Pd(p Tp ) Pd(p Tp ) & Pd(p T ,...., p) -+ P( d(p Tp ) v d(p T f"ooJ p )) O( d( p Tp) V d (p T ,...., p)) & O( d(p Tp ) V d( "-' p Tp )) --+ Od(p Tp ) O(d(p Tp) V d(p T ,...., p)) & P( d(p Tp ) V d( "' p Tp)) -+ Pd(p Tp) Cititorul va sesiza imediat modul în care aceste formule "reflectă" înseşi regulile de construire a tabelelor de adevăr din Logica deontică ; ca atare, testarea lor printr-un tabel de adevăr este banală. Aspectul nebanal al testării acestor tautologii constă in aplicarea definiţiilor consistenţei, compatibilităţii şi implicaţiei logice pentru norme la formulele particulare aflate tn cauză.

IX .

LOGICA DEONTICĂ : NORME IPOTETICE

1 . Prescripţiile ipotetice ordonă, permit sau interzic un anumit mod de acţiune unui subiect (unor subiecte) într-o anumită ocazie (in anumite ocazii) , presupunîndu-se că ocazia nu numai că oferă posibilitatea efectuării acelei acţiuni, ci şi satis­ face anumite condiţii. Formal, prescripţiile ipotetice diferă de cele categorice prin enunţarea condiţiilor lor de aplicare. Condiţiile de apli­ care a prescripţiilor categorice pot fi " descifrate" din enunţul con ţinuturilor lor. Ele constau aici în faptul că ocazia (ocaziile) pentru care este dată prescripţia oferă posibilitatea efectuării acţiunii comandate, permise sau interzise. Condiţiile de apli­ c are a prescripţiilor ip otetice se cer enunţate separat. Această cerinţă se realizează de obicei adăugînd formulării de normă o prevedere de forma "dacă-atunci". De exemplu : "Dacă în­ cepe să plouă, închide fereastra", "Dacă-ţi termini temele pînă la prînz, deseară poţi să te întîlneşti cu prietenii", "Dacă cîinele latră, nu fugi". Prima problemă de care ne vom ocupa priveşte natura co n­ diţionalităţii caracteristice prescripţiilor (şi altor norme) ipo­ tetice. Am mai putea spune că ea priveşte "formalizarea" pre­ vederii "dacă-atunci" ce apare în mod normal în formularea lor.

2. Să comparăm următoarele două tipuri de propoziţii schematice : "Este obligatoriu (permis, interzis) , in caz că are loc cutare şi cutare, să se facă . . . " şi " I n caz că are loc cutare şi cutare, este obligatoriu (permis, interzis) să se facă . . . ". Lim­ bajul curent nu păstrează o distincţie netă între semnificaţiile acestor două moduri de exprimare. Se poate spune totuşi că cele două ordini ale cuvintelor sugerează o distincţie pe care logicianul trebuie s-o inregistreze. 1 87

C ea de-a doua schemă conţine ca parte a ei o propoziţie deontică. Aceasta apare în consecventul unei propoziţii condi­ ţionale al cărei antecedent conţine propoziţia "Are loc cutare şi cutare". Să spunem oare că avem de-a face aici cu schema unei propoziţii descriptive ce condiţionează o propoziţie pre� scriptivă ? Nu cred. Propoziţiile deontice, după cum ne amintim , au o ambiguitate tipică. Ele pot fi înţelese prescriptiv sau descriptiv. I ntr-un context cum este cel pe care-I examinăm, cred că trebuie să le interpretăm descriptiv (altminteri ne-am izbi de dificultăţi logice) . Schema va fi atunci aceea a unei propoziţii descriptive ce condiţionează o altă propoziţie descrip ­ tivă. I ntreaga expresie spune că " Dacă are (va avea) loc cutare şi cutare, atunci are (va avea) loc şi cutare". Antecedentul vorbeşte despre lucruri care se întîmplă. Consecventul vorbeşte despre norme (prescripţii) ce există (vor exista). Voi spune că avem de-a face cu schema unei propoziţii ce exprimă o jude­ cată ipotetică despr e o normă * . Judecata este adevărată sau falsă, după cum există (vor exista) sau nu cutare şi cutare norme, in caz că se întîmplă cutare şi cutare lucruri. Este clar că jude­ căţile ipotetice despre rwrme sînt total diferite de normele (pre­ scripţiile) ipotetice. , Despre prima schemă se poate spune că este ea însăşi o propoziţie deontică. Ca atare, ea admite o interpretare descrip ­ tivă şi una prescriptivă. Interpretată descriptiv, ea exprin1ă o j udecată despre o normă. Această judecată spune că există o anumită normă (prescripţie) . Judecata despre normă este categorică, nu i p ote tică. Ea spune că există o anumită norm ă ­ şi nu că, în caz că are loc un anumit lucru, există o normă. Interpretată prescriptiv însă, schema este o formulare de normă. Normele (prescripţiile) pentru enunţare a cărora se folosesc pro­ poziţii de această formă sînt rwrm e ipotetice. Domeniul de aplicaţie al operatorului deontic din form u..: larea unei norme ipotetice include sau se întinde peste sub­ ordonata condiţională din formulare. Ceea ce este supu s con­ diţiei în normă este conţinutul, adică o anumită acţiune. Carac­ terul nu este condiţionat. Am putea să spunem şi că norma ipotetică nu conţine ca parte a sa o normă categorică. 3. Am făcut mai sus distincţia între normele ipotetice şi normele tehnice (cap . 1 , secţiunea 7) . Normele tehnice se referă la ceea ce trebuie sau poate sau nu trebuie făcut în vederea *

188

În original : "a hypothetical norm-proposition"

(n.t.).

atingerii unui scop . Şi ele se formulează, in mod normal, folosind propoziţii subordonate condiţionale. "Dacă vrei să nu te atace cîinele care latră, nu fugi". A nu fugi este gîndit aici ca un mijloc pentru a nu fi atacat de cîine. Jfotivul frecvent pentru care se dă o prescripţie ipotetică este adesea sau poate fi in mod normal acela că acţiunea pre� scrisă este gîndită ca un mijloc pentru un anumit scop. In "spatele" unei prescripţii ipotetice stă, deci, adesea o normă tehnică. De exemplu, m otivul pentru care se dă cuiva ordinul "Dacă cîinele latră, nu fugi" poate fi preocuparea ca subiectul ordinului să nu fie muşcat de cîine. A voi ceva ca pe un scop p oate fi privit ca o contingenţă ce poate să apară (in viaţa unei persoane) . Ş i in astfel de cazuri se poate da o prescripţie ipotetică. "Dacă vrei să urei pe vîrful acela, cere intii sfatul lui X". Aceasta ar putea exprima un auten­ tic ordin ipotetic. Poa te , dar nu trebuie neapărat, să existe o legătură mijloc-scop între a cere sfatul cuiva şi reuşita tenta­ tivei proiectate de escaladare a muntelui. Altfel spus, ordinul poate "exista" independent de existenţa unor atari legături cauzale. Această observaţie este menită să arate clar că o normă tehnică nu este acelaşi lucru cu o normă ipotetică în cazul special cind circumstanţele condiţionante constau în urmărirea unui anumit scop. Mie mi se p are că o diferenţă dintre normele ipotetice şi normele tehnice constă in aceea că răspunsul la întrebarea : Ce este supus condiţiei ? diferă pentru cele două tipuri de norme. I n cazul unei norme ipotetice, conţinutul n ormei este ce l supus unei condiţii. I n cazul unei norme tehnice, exist e nţ a normei este cea care e supusă condiţiei. I ntr-adevăr, propoziţia "dacă­ atunci" spune : l n caz că vrei cutare ca scop (dar altminteri nu) , trebuie (poţi, nu trebuie) să faci cutare lucru. Propoziţia �.dacă­ atunci" aparţine primului din cele două tipuri schematice pe care le-am menţionat şi discutat in secţiunea 2. Ea este o pro­ poziţie descriptivă. Judecata exprin1ată de ea este o judecată normativă ipotetică. Dacă acest punct de vedere este corect, norma tehnică însăşi este categorică, şi nu ipotetică. Propoziţia "dacă-atunci" nu este o formulare de normă, ci un enunţ al condiţiilor în c are ceva va deveni imperativ (sau permisibil) pentru un agent. 4. Pentru a obţine o teorie a normelor ipotetice, trebuie să procedăm la o extindere a Logicii acţiunii aşa cum a fost for­ mulată inainte. Avem nevoie de o teorie logică a acţiunii co n-

1 89

diţionate, adică a acţiunii efectuate în ocazii care satisfac anu­ mite condiţii (pe lîngă că oferă posibilităţi pentru efectuarea acţiunii înseşi) . Introducem u n nou simbol : "/". Printr-o /-expresie elementară înţelegem o expresie for­ mată dintr·-o d- ori {-expresie la stînga şi o T-expresie elemen­ tară la dreapta bareiJ. De exemplu, d(p Tp)fqTq este o /-expresie elementară. Printr-o /-expresie atomică înţelegem o expresie formată dintr-o df-expresie la stînga şi o T-expresie ( atomică sau mole­ culară) la dreapta barci /. De exemplu, (d(p T "' p) v (( "'q Tq))f fr Ts este o /-expresie atomică. I n fine, prin f-expresz:i înţelegem !-expresiile atomice şi complexele moleculare de !-expresii atomice. D e exemplu : d(p Tp )j qTq & � (f( ( p & r ) T ( "' p & "-' r))/ "-' s T "' s) este o f-expresie. O /-expresie descrie o acţiune generică efectuată de un agent nespecificat într-o ocazie nespecificată, cînd are loc (independent de acţiune) o schimbare generică. De ob servat că schimbarea generică poate fi şi o non-schimb are. De exem­ plu : /-expresia elementară d(p Tp )fq Tq descrie ceea ce face un agent (nespecificat) , care , într-o ocazie (nespecificată), cind starea descrisă de q are loc şi se menţine independent de acţiune, împiedică starea descrisă de p să dispară. /-expresiile aparţin discursului (formalizat) descriptiv. Ele sînt reprezentări schematice ale unor propoziţii ce exprimă j udecăţi. Combinarea lor cu aj utorul conectivelor aletice pen­ tru formarea de complexe moleculare nu ridică, deci, nici un fel de probleme.

5. df - expresiile pot fi privite drept cazuri-limită sau de/ generate ale /-expresiilor. Astfel, de exemplu, d(p Tp) şi d(p Tp) f(qTq v qT "' q v "' q Tq v � qT "' q) descriu, evident, aceeaş acţiune. Prima expresie spune că starea de lucruri descrisă de p este prelungită (împ iedicată să dispară). Cea de-a doua spune că starea descrisă de p este continuată într-o anumită ocazie cînd starea descrisă de q ori este şi rămîne, ori este dar dispare, ori nu este dar ia fiinţă, ori nu este şi rămîne absentă. Cum ceea ce se spune aici despre starea descrisă de q este trivial adevărat, p artea finală a celei de-a doua descrieri poate fi omisă ca fiind vidă. df-expresia şi /-expresia spun, de fapt, acelaşi lucru. I n general vorbind : orice df-expresie poate fi privită ca o formă degenerată a unei /-expresii, în care respectiva df-ex190

presie stă la stînga, iar o T-tautologie arbitrară la dreapta barei j. Dar nu poate fi privită d(p Tp) şi ca o formă degenerată a expresiei d(p Tp) 1 p T "' p ? In general vorbind : nu poate fi privită orice df-expresie drept o formă degenerată a unei /-expre­ sii în care respectiva df-expresie stă la stinga lui 1, iar la dreapta acesteia figurează o descriere a condiţiilor pentru efectuarea acţiunii pe care o descrie df-expresia ? Cum vom vedea îndată, răspunsul la aceste întrebări este afirmativ. Există astfel două sensuri sau moduri în care s e poate spune că df-expresiile reprezintă cazuri-limită a l e unor f-expresii. Ultima din aceste două concepţii asupra df-expresiilor ca fiind cazuri-limită poate fi, însă, demonstrată pe baza celei dintîi cu ajutorul altor principii ale teoriei logice a /-expresiilor pe care o propunem.

6. După cum ne amintim, există p atru tipuri de T-expresii elementare şi opt tipuri de df-expresii elementare. Aşadar, dat fiind că expresia din stînga lui 1 într-o /-expresie elementară poate fi oricare dintr-un număr de opt tipuri, iar cea de la dreapta oricare dintr-un număr de patru tipuri, rezultă dintr-o dată că există 32 de tipuri de /-expresii elementare. Am putea întocmi o listă a lor, începînd cu d(p Tp ) f q Tq şi terminînd cu f( "' p T "' p) / qT "' q. Cum T-expresiile elementare şi, de asemenea, df-expresiile elementare de aceeaşi variabilă dar de tipuri diferite sînt mutual exclusive, este evident că oricare două /-expresii elementare de tipuri diferite, dar conţinînd o aceeaşi variabilă la stînga lui / şi o aceeaşi variabilă la dreapta lui f sînt de asemenea mutual exclusive. Cele 32 de tipuri elementare de /-expresii nu formează ipso facto o disjuncţie exhaustivă. Lucrul acesta se întîmplă numai cu condiţia ca cele opt tipuri elementare de df-expresii din cuprinsul lor să formeze o disj uncţie exhaustivă. Această condiţie este satisfăcută pentru un agent şi o stare de lucruri arbitrare, dacă agentul respectiv are abilitatea de a prelung i , a produce, a distruge şi a suprima starea respectivă, atunc i cînd există o posibilitate pentru aceasta ( cf. mai sus, cap. IV, secţiunea 2) . Aici vom admite că această condiţie este satis­ făcută în fapt pentru orice agent şi orice stare la care s-ar referi discuţia noastră. "J

191

7 . Să considerăm o /-expresie atomică. Să presupunem că df-expresia din stînga este inconsistentă, adică exprimă o df-con­ tradicţie. Aceasta înseamnă că ea descrie un mod de acţiune imposibil din punct de vedere logic. Este clar că, în această ipoteză f-expresia este şi ea inconsistentă. O acţiune a cărei efectuare este, în orice caz, logic-imposibilă nu poate fi efec­ tuată nici în condiţii specifice de un fel sau altul. Să presupunem mai departe că T-expresia din dreapta este inconsistentă, adică exprimă o T-contradicţie. Aceasta înseamnă că ea descrie o transformare a lumii imposibilă din punct de vedere logic. Evident, în această ipoteză, e ste inconsistentă şi /-expresia respectivă. In condiţii logic imposibile nu e ste posi­ bilă nici o acţiune. O 1 -expresie atom ică este deci inconsistentă dacă este inconsistentă df-expresia din stînga sau T-Pxpresia din dreapta semnului / (sau amîndouă). Aceasta nu e ste singura condiţie de inconsistenţă. Ocazia în care se efectuează acţiunea d escrisă de o /-expresie atomică trebuie (i) să satisfacă condiţiile enunţate de T-expre­ sia din dreapta semnului J şi (ii) să ofere o posibilitate pentru efectuarea acţiunii descrise de df-ex p resia din stînga semnu­ lui f. Se poate întîmpla ca condiţiile enunţate de T-expresie şi condiţiile pentru dectuarea acţiunii descrise de df-expresie să fie consistente fiecare în parte, d a r mutual incompatibile . Să considerăm , de exemplu, expresia d(p Tp)}p Tp ; df-exp re sia din stînga este consistentă din punctul de vedere al legilor Logicii ac ţi uni i T -expresia din dreapta este consistentă din punctul de vedere al legilor Logicii schimbării. Dar /-expresia însăşi este evident inconsistentă. Ea spune că cineva împiedică starea d e scri s ă d e p să dispară într-o situaţie în care această stare t-xistă şi nu dispare dacă nu este distrusă. Or, în astfel de circumstanţe nu este posibil ( din punct de vedere logic) să "împiedici" respectiva stare să dispară. Aceasta se poate face numai într-o situaţie în care respectiva stare există şi va dis­ părea dacă dispariţia ei nu este împiedi cată. Formal, in con sistenţa expresiei d(p Tp ) / p Tp se reflectă în inrompatibilitatea c e există, în Logica schimbării, între expre­ p. Prima enunţă condiţia pe carf• ocazia pen­ siile p Tp şi p T tru Efectuarea acţiunii respective trebuie s-o satisfacă pe lîngă faptul că oferă o posibilitate pentr-u efectuarea acţiunii. Cea de-a doua enunţă condiţia pe care ocazia trebuie s-o satisfacă spre a oferi o posibilitate pentru efectuarea acţiunii. Cele două ­

.

I'.J

192

condiţii sînt incompatibile (p Tp) & (p T 1'-J p) exprimă o T-contra· dictie. · Aceste ob-servaţii privind in consistenţa expresiei d(p Tp) J p Tp pot fi generalizate cu uşurinţă. O f -expresie atomică este inconsistentă dacă T -expresia din dreapta semnului / e ste incompatibilă, în Logica schimbării, cu T -expresia ce enunţă condiţiile pentru efectuarea acţiunii descrise de df-expresia din stînga lui /. O /-e xpresie atomică este inconsistentă, am m ai putea spune, cînd conj uncţia celor două 1'-expresii exprimă o T-contradicţie. Din semnificaţia /-expresiilor, aşa cum am explicat-o, decurge în mod evident valabilitatea următorului principiu : Dacă într-o J-expresie înlocuim 1'-expresia din dreapta semnului / cu conj u ncţia sia ce urmează după li terele O sau P in cadrul OF-expre­ s i ei nu este atomică. ln �.cest caz tr ebu ie să gind im /-expresia ca fii n d în forma normală po zi ti vă . Ea este atunci o di sj unc ţi e de c o n j u n c ţii d e / - e x p re sii elem entare . Să c on si de răm o a se ­ menf'a conjuncţie din cadrul formei normale. Formă'm con .. o

n n t· m ă

,..._,

'' 19 7

j uncţia d� şilsau {-expresiilor elementare de la stînga simbolu­ rilor 1 din ea. l\Iai departe, formăm conjuncţia T-expresiilor c are enunţă condiţiile de efectuare a actelor descrise de aces t e d - şilsau {-expresii ş i a T-expresiilor d e l a dreapta simbolurilor f. Aceste două operaţii se efectuează asupra fiecăreia din con­ j uncţiile ce apar în forma normală. Una dă o conjunc ţie (_le d- şi/sau {-expresii elementare ; cealaltă - o eonjuncţie de T-expresii elementare. Disj uncţia tuturor conjuncţiilor de pri­ mul fel enunţă conţinutul normei ipotetice respective ; disjuneţ ia tuturor conj uncţiilor de cel de-al doilea fel enunţă co ndiţiile de ap l i car e ale normei. l n fine, norma-negaţie a normei i po­ tetice date este o normă de caracter opus al cărei conţ i nut este negatia internă a continutului normei initiale si ale cJ.rei condiţii de aplicare sînt a'celeaşi ca ale norm'ei iniţiale. De exemplu , conţinutul normei ipotetice avînd drept nucleu de normă O(d( p Tp) f q Tq v d(p T p) f qT '"" q) este acţiunea descrisă d e d( p Tp) v d(p T � p). Condiţia ei de aplicare e�te schimbarea descrisă de (p T p & q Tq) v (p Tp & q T '"" q) . l n fine, simbolul pentru nucleul d e normă a l normei-negaţie e�t e P(f(p Tp) 1 q Tq Y {(p T '"" p) / q T '"" q) . Odată redefinite astfel noţ.iunile de conţinut, condiţii de aplicare si norm ă-negatie, definitiile natiunilor de eompa ti­ bilitate şi ' de implieaţ ie logică p ot fi transf�rate, fără alte m od i ­ ficări , în teoria normelor ipotetice. Noţiunea de consisten ţă o definim după cum urmează : nucleul de normă al unei norme ipotetice este consistent dacă şi numai dacă /-expresia de după literele O sau P in simbolul acestui nueleu de normă este cnn­ sistentă. �

,_,

1 4. Este uşor de demonstrat ră formula Od(p Tp) � O(d(p Tp) f q Tq) este o tautologie deontică. Demonstraţia decurge astfel : In conformitate cu pri ncipiile de "traducer,:. ·' date in secţiunea 1 2, înlocuim antece dentul formulei-implica ţie prin O(d(p Tp ) f q Tq v q T q v "-' q Tq v qT '"" q) . /-expr03Îa de după litera O poate fi înlocuită prin d(p Tp) / q Tq v d(p Tp) / ' q T � q V d(p Tp) 1 q Tq V d(p Tp) 1 q T "-' q. .\pli­ cind regula O-distribuirii (cap. VIII, secţ. 12) la formula ­ -+

,_,

�

�

"-'

implicaţie de mai sus, obţinem formula (O(d(p Tp) J qTq) & -& O( d(p Tp ) / q T '"" q)& O( d(p Tp ) f"-' q Tq) & O(d(p Tp) / '"" 'l. T '"" q)) -+ O(d(p Tp) 1 q Tq) . In această din urmă expre�ie

1·ecunoaştem. cu uşurinţă o tautologie a Logicii propoziţiilor. In demonstraţia de mai - sus am presupus valabilă Regula O-distribuirii pentru normele ipotetice. Aceeaşi formulă am fi 198

}mtut-o demonstra însă şi fără această presupunere , direct pe baza definiţiei pe care am dat-o implicaţiei logice. Ar fi tre· buit atunci să arătăm că norma-negaţie a lui O(d(p Tp) / q Tq) , ' eare este P(f(p Tp) J q Tq) , este absolut incompatibilă cu Od(p Tp). Cele două norme au în com un o singură condiţie de aplicare, şi anume p T ,-...; p & q Tq. Conjuneţia con ţinuturilor hn· sub această condiţie este d(p Tp) & f(p Tp ) . Această con­ juncţie este inconsistentă. P (f(p Tp) 1 q Tq) nu are nici o con;. d i tie de aplicare care să nu fie totodată şi o eondiţie de aplicare pen t ru Od(p Tp). Pr-in urmare, P(f(p Tp) / q Tq) este nu numai incompatibilă, ci şi absolu t incompatibilă cu Od(p Tp) . Rezultă e �'t O (d(p Tp) / q Tq ) este implicată logic de O d(p Tp) . ln mod similar stabilim earacterul tautologie al formulei Prl(p Tp ) --; P( d(p Tp) f q Tq), fie direct pe b aza definiţiei pe care am dat-o implicaţiei logice, fie cu ajutorul Regulii P- distribuirii şi al principiilor Logicii propoziţiilor. Generalizînd, putem enunţa, după cum urmează, cele două t Pnreme din secţiunea de faţ.ă :

Dacă ceva este necondiţionat obligatoriu, atunci este obligatoriu şi în orice circumstanţe particulare, iar dacă ceva este permis în ·mod necondiţio nat, atunci este permis şi în orice circumstanţe particulare. 15. 1n a c ea s t ă seetiune si în ce1e cîteva sectiuni următoare Yui lua în discuţie unei � prin � ipii ale logicii deontice pe care le-am recunoscut ca adevărate în lucrări publicate anterior şi pe care alţi autori din acest domeniu par, în ansamblu, să le fi acceptat. Se va vedea că respectivele principii trebuie ori respinse cu totul, ori reformulate în c..şa fel încît să se evite o eroare sau alta pre� zentă în formularea lor iniţială. Sistemul meu anterip r de logică deontică îl voi denumi, în cele de mai j os, "vechiul sistem" . In vec�hiul sistem operatorul O era distributiv faţă d e con� j uncţie. In simbolismul acelui sistem, formula O(A & B) � +--+ OA & OB exprima o tautologie deontică. Ideea era că un Hgent trebuie să facă două lucruri împreună dacă şi numai dacă t rebuie să facă fiecare din aceste lucruri în parte. De exemplu : un agent trebuie să deschidă fereastra şi să închidă uşa, dacă ş i numai dacă el trebuie să deschid ă fereastra şi trebuie să închidă uşa. Este acesta un adevăr logic ? Următoarele consideraţii ne fac să ne îndoim : o comandă de a deschide o fereastră si a în­ ehide o uşă se aplică la o situaţie cînd o anumită fereastră este 199

închisă şi o anumită uşă este deschisă. O comandă de a deschide o fereastră se apli că la o situaţie cînd o anumită fereastră este tnchisă - indiferent dacă o anumită usă este deschisă sau nu. Cele două comenzi au condiţii de aplica; e diferite. Cum ar putea atunci una să implice pe cealaltă ? In noul sistem, anal o gu l formal cel mai ap r opiat al formulei de mai sus din vechiul sistem ar fi O(d( f'.J p Tp) & d( f'.J q Tq) ) � O d( f'.J p Tp) & O d( "" qTq) . Este uşor de arătat că această formulă nu exprimă o tautologie deontică. Pentru aceast a este suficient să arătăm c·ă O(d( "" p Tp ) & d( f'.J qTq)) nu i mpli c ă Od( f'.J p Tp) . Aceasta se p oate face astfel : N orma-negaţie a lui O d( "-' p .Tp) este P f ( f'.J p Tp) . Ea are patru condiţii de aplica re în termenii celor două stă1·i dA­ scrise de p şi respectiv q. Aceste con diţii sîn t schimb ările d e s cr i se de "" p T p & q T q, p T f'.J p & q T f'.J q, f'.J p T p � & q T '"" q. N orma exprimată de & q T q şi p T f'.J p O(d( p Tp) & d( q Tq) ) ar·e o singu ră eond iţie de a p l i car e , qT q. şi anume schimbarea descrisă de "" p T p & In această c o ndi ţie de aplicare cele două norme sînt in c ompa­ tibile·, după cum o arată faptul că expresia f( f'.J p Tp) & d( "'P Tp) & d( "' qTq) este inconsistentă. Dar· simplul fapt că prima di n cele două norme se aplică în condiţii în care cea de -a doua nu se aplică este suficient pen tru a ar ăta că incompatibi1it att-a lor nu este absolută. Deci , conform definiţiei p e care am dat-o implicaţiei logice, O(d( p Tp) & d( qTq)) nu implică f'.J

f'.J

,.._,

r-o.J

r"'ooJ

r-...J

f'.J

,.._,

f'.J

,__,

,_.

f'.J

,...._,

O d( "" p Tp) .

Ordinul d e a produce dou ă stări determinate nu implică ordinul de a pro duce pe p r i ma din ele în mod necondiţionat. El implică însă evident ordinul de a produce pe prima din ele eu condi ţi a ca respectiva oca zie să ofere o posibilitate şi pentru producerea celei de-a doua. Cu alte cuvi nte , O (d( ,_. p Tp) & & d( "" qTq)) impl i că logic O(d ( "" p Tp) 1 "" qTq) . Demonstraţia este uşo ară şi decurge astfel : �orma-negaţie a lui O(d( p Tp) 1 q T ,....." q) este P(f( "" p Tp) 1 "" q T ,....." q). Singura condiţie de aplicare a norm e­ l or O( d( "" p Tp) & d( ,....." q T q)) şi P(f( ,....." p Tp) 1 "" qT f'.J q) est e schimbarea de s crisă de "" p T ,....." p & "" q T f'.J q. Sub această condi ţi e , cele două norme sînt incom p atibile . Incom p atibilita­ tea lor este, totodată, absolută. Prin urmare, norma categorică exprimată de O(d( "" p Tp) & d( "" q Tq)) implică norma ipote­ tică exprimată de O d( p Tp) 1 "....., q T f'.J q). Printr-o argu­ mentare similară se poate arăta că ea implic ă norma ipotetică O (d( "" q Tq) J ,_, p T p). Este foarte uşor de arătat şi că cela ,.._,

#-.J

t"'W

200

i"'J

d ou ă norm e i p otet ice l aol alt ă i m p li c ă norma categorică. Urmă_. to ar e a formul ă este o tautologie deontică : O (d( '"""' p Tp) & & d( f'.J q Tq)) +-+O(d( f'.J p Tp ) / '"""' q T."" q) & q(d( �q T q) f �p T �p ) . O obligaţi e c ategori c ă co n j u n ctivă se poate astfel rezolva într-o conjuncţif3 de obligaţ.ii ipotetice. Tendinţa d� a cr ede că ea se p oate r ez olv a într-o conjuncţie de obligaţii c at egoric e izvo­ răşte probabil din faptul că gîndim d es p re norme că au aceleaşi eo n diţ.i i de apli c ar e , i g n or înd că pot să existe eondiţii în eare unele din ele se a p li c ă iar altele nu.

16. I n d i sj u nc ţ ie.

vechiul sist�m, operatorul P era di s trib uti v faţă de In s imb ol is m ul acelui sistem formula P(Av B) · +-+ +-+ PA v PB exprima o t aut olo gie deontieă. Ideea era c ă po ţi faee cel puţin unul din două lucruri dacă şi numai dacă îl po ţi fRc� pe unu] sau îl poţi face p e ce-lălalt. Acest p rin c ipi u era î nsăşi piat1·a u n gh i ular ă pe c a re. S·J s p rij ine a vechiul sistem de logică deontică. Pr-incipiu] trebuie însă r esp i ns . Din faptul că m i-o p e rm is în m od necondiţionat să fac u nu l SE�U altul din dcuă l u cr ur i , nu d(�curge că m i-e p er m is în mod TIP-condiţionat Bă fac pe unul sau. mi-e p e rm i s în mod necondi ţionat să f ac pe celălalt. ( Impli cHti a convorsă este î ns ă valid ă . ) . ' Cum am a r ăt a t în s e cţi u n e a 1 4 , dacă ceva este permis în mod necondiţionat, atunci este pe rm i s şi în orice con diţii parti­ culm·e. Or, se p o a te întîm pla ca, or·icare ar fi condiţiile, să-mi fie permis să f a c unul sau altul din dcuă lucruri specificate, dar în anumite conditii s ăvh s i r r a unui lucr u s ă-mi fie interzisă, iar în alte c on d i ti i s hvîrsire a c P lu il n l t 1ucru să-mi fie interzisă. Se poate , de ex �mplu, �ă-mi fie permis totdeo.una să las deschisă sau uşa sau fe r e a str a unei a nu m ite camere , dar să nu-m i fie permis să las uşa deschisă noaptea şi să nu-mi fie permis să las fereastra deschisă dimineata. Aceste consideratii sînt sufi­ cient e p e n ti u a ne c o nv i n g� că p r-i nc i p i u l distrib ;_. tivităţii dis­ j u n ctiv e a o p e ra t orulu i P nu e ste un a dev ă r logie. A ceastă constatare i n tui ti v ă o putem susţine prin conside­ raţ ii f or m al 0 . Fie o permisiune n ec o n d i ţ io nată , exprim ată prin P(d(p Tp) & f(q Tq) v f(p Tp) & d(q Tq)). Un u i agent i se per­ m i t e într-o ocazie în mod necondiţionat ori să p re l un ge a s c ă o st are şi să l a se o alta să di sp ar ă , ori să lase pe prima să d i s par ă iar pe ce a de-a doua s-o prelungească. F ie mai departe un 'ordin ipotetic dat aceluiaşi agent p e n tru a c ee aşi ocazi�, ex p rim at prin O((d(p Tp) & d( q Tq) Y {(p Tp) & d( q Tq) v f(p Tp) & f( qTq)) / J r Tr) . Aceasta înseamnă o interdieţie de a p re lu n gi prima stare ·

201

şi a o lăsa pe cea de-a doua să dispară, dacă în ocazia respecti\ră o a treia stare (r) există şi se menţine în caz că nu e distru�ă prin acţiune. Fie, în sfîrşit, un ordin ipotetic către acelaşi agent în aceeaşi ocazie, exprimat prin O((d(p Tp) & d(q Tq) v d(p Tp) & & {(q Tq) v f(p Tp) & f( qTq) )/ r T "'r). E l înseamnă o interdicţie de a lăsa prima stare să dispară şi a prelungi pe cea de-a doua, atunci cînd o a treia stare (r) există în ocazia respectivă dar dis ... p'are dacă nu e prelbngită prin acţiune. Cele trei norme - per� misiunea categorică şi cele două prohibiţii ipotetice sint compatibile. Cititorul se poate convinge uşor că este aşa, con­ struind un tabel în care să fie trecute condiţiile de aplicare şi părţile din conţinuturile diferitelor norme care se aplică in respectivele condiţii. Se poate arăta că dacă există o permisiune categorică dis­ j unctivă, atunci este i m posibil ea cele două moduri de acţiune disjuncte să fie ambele i ntf'J·zise in mod l'ategoric. Este de asemenea im posibil ea am beln să fie ipotetic interzise în ace­ leaşi condiţii. Este însă posibil ca unul din cele două moclur·i de actiune să fie interzis în nnelc conditii iar celălalt în anumite alte c � ndiţii. Din faptul că este imposi b il ca ambele moduri de acţiune să fie interzise categoric nu urmează că cel pu ţin unul din ele trebuie să fie pe1·mis categoric. -

17. Uneori cînd un agent face ceva el devine prin aceasta implicit a ngajat* să facă altceva. Dacă face primul lucru , t1·ebuie să-I facă pe cel de-al doilea. Ca exemplu putem lua promisiunea. Făcînd o promisiune, un agent se angaj ează să facă actul care îndeplineşte promisiunea. In vechiul sistem de logică deontică a fost propus simbolul O( A ---+ B) ca formalizare a noţiunii de angaj are ** sau obligaţie derivată. S-a sugerat acolo următoarea lectură pentru acest simbol : "Este obligatoriu să se fac ă B, dacă se face A " sau, alternativ, "Este interzis să se facă A fără a se face şi B". In vechiul sistem au fost demonstrate unele teoreme p l'ivi­ toare la obligaţia derivată. Una din ele a fost formula PA & & O(A � B) � PB. O alta a fost formula O(A � B) & A . Prima era citită : "Săvîrşirea a ceva permis & o,_, B � O il angaj ează pe agent numai la săvîrşirea unor lucruri care sint de asemenea permise". I ar cea de-a dou a : "Un act a căJ>ui săvîrşire îl angaj ează pe agent la săvîrşirea unui act interzis este ,..,.,

*

**

202.

În original :

În

commilled (n.t ) . commitment (n.l .).

original :

.

e l însuşi interzis". Formalizarea sugerată a obligaţiei derivate este extrem de problematică iar citirea indicată a formulelor este realmente foarte liberă. Este evident că e nevoie de un sim­ bolism mult mai rafinat pentru a reda în m od adecvat ideea obligaţiei derivate şi a exprima ideile vizate în teorem ele d e mai sus. Cum urmează, deci, a fi formalizată ideea de obligaţie deri­ vată ? �u cred că există un răspuns unic Ia această intrebare . Căci prin "angaj are'� sau "obligaţie derivată" se pot înţelege m ai 1nulte lucruri cu un caracter logic destul de diferit. Unul din sensurile "angaj ării'' arH de-a face cu însăşi noţiu­ nea de normă ip otetiră. Să considerăm, de exemplu, comanda exprimată prin O (d( p Tp) f q Tq) . Ea ordonă producerea stării de lucruri dt>scrise de p , dacă starea de lucruri descrisă de q există si se mentine în caz că nu e distrusă prin actiune. Să ' p re sup � n em acum că această a doua stare poate fi pro d usă p1·in ·acţiune , Dacă, deci, un agent produce schimbarea descrisă de ,.._, q Tq iar starea astfel produsă nu dispare "de la sine" în caz că nu e îm piedicată să dispară, prin aceasta el il a ngajează pe agentul care este subiec.tul comenzii ipotetice să producă schim­ b area descrisă de p Tp. Dacă agentul care produce prima schimbare este aeelaşi cu subiectul comenzii ipotetice, puten1 vorbi de a u to - angajare. Dacă agenţii sînt diferiţi , vorbim de alia -angajare. A mbele cazuri sint evi dent importante în nume­ roase contexte jur·idiee şi m orale. Acordul, eontractul şi pro­ misiunea pot fi p r·i ,,i tc ca exemple de auto-angaj are. O cup1·inder·e adecvată a acestei noţiuni de angaj are nu este posibilă in cadrul teoriei noastre a nucleelor de no1·mă. Căci angaj area în acest sen s presupune acţiunea în cel puţin două ocazii disti ncte, deşi legate între ele. 111ai întîi o stare este trans­ formată, iar apo i o altă stare, ce există simultan cu rezultatul acestei transformări, trebuie la rîndul ei transformată. Această situaţie nu se poate formaliza decît într-un simbolism ce conţine semne pentru ocazii. Ea nu poate fi , deci, formalizată în cadrul teoriei nucl eel or de normă. In vechiul sistem , definirea angaj ării era bazată pe ideea unui "act-implicaţie" . Angajarea era definită ca obliga tivi tate a unui act de acest fel. Actul era simbolizat printr-o formulă de implicaţie materială ce asculta de legile Logicii propoziţiilor şi nu avea nici un fel de reguli p roprii. Acest simbolism este inadecvat. Se pune atunci întrebarea, cum trebuie formalizată noţiunea de "act-implicaţie" in notaţia Logicii acţ,îunii din lucrarea de faţă � ,.._,

........,

203

Formula p � q este o descriere schematică a unei stări de lucruri compuse. Constă "actul-implicaţie" în producerea, prin acţiune, a unei stări de acest fel ? l n acest caz, expresia lui simbolică ar fi d(p & f'.l q Tp � q). "Actul-implicaţie" ar consta în transformarea, p1 in acţiune, a unei p& f'.l q - lumi într-o p & q - lume sau în una f'.l p&q sau în una f'.l p & ,....., q. Angaj area ar fi obligativitatea unei asemenea acţiuni. Studierea actelor avînd descrierea schematică d(p & f'.l f'.l q Tp � q) ar putea eventual să prezinte un interes. Mi se p are însă exclus ca studiul lor să poată fi relevant pentru noţiu­ nea de angaj are sau obligaţie derivată. Citirea lui Od(p & f'.l f'.l q Tp � q) prin "trebuie făcut q, dacă se face p " nu pare deloc naturală. I deea producerii de către un agent ( sau a obligaţiei produce­ rii de către el) a unei stări, dacă a produs o alta, se aplică, evi­ dent, unei situaţii iniţiale în care nici una din cele două stări nu există. Noţiunea pe care încercăm s-o "formalizăm" are în ve­ dere acţiunea într-o lume descrisă de ,....., p& ,....., q. Modul de acţiune respectiv constă în aceea că această lume nu este transformată într-o p-lume fără a fi transformată de asemenea într-o q-lume. Sau, în formulare conversă, dacă este transformată într-o p -lume, ea este transformată de ase­ menea într-o q-lume. Nu este nenatural ca modul acesta de acţiune să fie numit un "act-implicaţie". Obligativitatea acestui mod de acţiune înseamnă că agentului presupus îi este interzis să producă prima din cele două stări şi să se abţină de la produ­ cerea celei de-a doua. Interzicerea ca agentul să producă starea de lucruri de­ scrisă de p şi să se abţină de a produce starea descrisă de q se exprimă simbolic prin O( d( ,....., p Tp) & d( ,....., q Tq) v f( f'.l p Tp )& & d( f'.l q Tq) v f( ,....., p Tp) & f( ,....., q Tq) ). Acesta este cel mai apropiat echivalent formal în noua logică deontică pentru sim­ bolul O(A � B) din vechiul sistem. Este oare logic necesar că dacă unui agent îi este permis categoric să producă starea de lucruri descrisă de p şi interzis categorie să producă p şi să se abţină de a produce q, atunci îi este de asemenea categoric perm is să producă q ? Răspunsul este evident negativ. O permisiune categorică de a produce pe q este o permisiune de a-l produce şi într-o ocazie ce nu oferă o posibilitate pentru producerea lui p. Şi este clar că o permisiune de a produce starea q într-o asemenea ocazie nu poate fi dedusă din norme ce nu se aplică defel la această ocaziP. AcPste conside­ J'aţii arată - cu m se poate simţi şi intuitiv - că există o ca204

renţă logică în teorema i mpl icat i vă din vechiul sistem, care a fost fo rmu la tă a c o l o p ri n cuvintele : ,, SăYîrşirea a c eva permis p o at e a n ga j a numai Ia săvîrşirea a ceva ee e ste d e asemenea p er m i s " . Următoarea for·mulă este însă validă în l o gi c a d e o nti c ă :

Pd ( � p Tp ) & O(d( � p Tp) & d( � q Tq) V {( � p Tp) & & d( � q Tq) v f( � p Tp) & f( � q Tq)) ----7 P(d( � q Tq) f � p r� � p). I n eu vi n t e : Dacă u nui agent îi cst/j ne c on di ţi on at permis să p r o d u c ă o an u m i t ă stare de lucruri, dar îi c·ste n e c o n d iţi o na t

i nterzi s să producă această stare şi să se abţină t otodată de a p ro d uc e o a n u m it ă altă stare , atunci îi este de asemenea p e rm i s să producă accaRt