Monolog [PDF]

Zitiervorschau

Monolog Felice din ”Bădăranii” de Carlo Goldoni ”...Da de ce asta, da de ce ailaltă! Auziți toată povestea, așa cum a fost. Lăsațimă să vorbesc fără să mă întrerupeți. Dacă am greșit, o să dați vina pe mine, dacă am dreptate, o să recunoașteți... Înainte de toate însă , să-mi dați voie, domnilor, să vă spun ceva. Vă rog să nu vă supărați și să nu mi-o luați în nume de rău, dar prea sunteți în cale-afară de bădărani și de neciopliți! Vă purtați într-un chip atât de ciudat cu nevestele voastre – ca și cu fata asta – încât în vecii vecilor n-au să vă iubească. Vă ascultă în silă, sunt necăjite, și cu drept cuvânt, vă privesc nu ca pe niște soți, nu ca pe niște tați, ci ca pe niște barbari, niște urși, niște zbiri... dar să ne întoarcem de unde am plecat. Ș-o lăsăm cu ”să nu zic vorba aia”, ci să-i spun adevărului pe nume. Jupân Lunardo vrea să-și mărite fata și, mă rog,

nu vrea să spună

nimănui, nu vrea să se afle, nu vrea ca tinerii să se vadă și, se plac, nu se plac, musai să se ia! Mă rog, și eu nu sunt de părere că fetele nu trebuie să facă dragoste înainte de măritiș, că sunt datoare să asculte de tatăl lor, care e în drept să le aleagă bărbatul. Foarte bine!... Asta nu înseamnă, însă, că e drep să-i pui unei fete lanțul la gât și să-i poruncești:”Ai să-l iei pe ăsta!„... (Lui Lunardo.) O singură fată ai, și te-ar răbda inima s-o nenorocești? Că s-a întâmplat ca băiatul să fie de ispravă, bun, tinerel, drăguț, și să-i placă, asta-i alceva; dar puteai... cacu zic vorba aia, ca dumneata!... Puteai să mergi la sigur c-o să-i placă? Dacă nu i-ar fi plăcut? Păi vă închipuiți ce viață ar fi dus o fată ca ea, crescută numai în casă, cu un bărbat care-ar fi putut să semene cu acritura aia de tatu-su, care-i făcut pe-un calopod cu dumneata?!... Da, domnule, bine am făcut că am ticluit întrevederea. Soția dumitale o dorea, dar n-avea curaj s-o facă. Cumătra Maria m-a rugat atunci pe mine. Ce-am făcut eu a fost șiretlicul cu măștile și faptul că lam rugat pe străin să mă ajute. Copiii s-au văzut, s-au plăcut și sunt fericiți. Și acum ai putea să fii și dumneata și liniștit, și mulțumit. Iar nevasta dumitale merită să fie iertată... și Marina lăudată. Cât mă privește, eu am făcut totul numai fiind că am inimă bună. Dacă sunteți în adevăr oameni, o să înțelegeți; iar dacă nu sunteți decât niște mocofani, n-aveți decât să vă faceți de cap! Fata e cinstită, băiatul n-a făcut nimic rău... și noi toate suntem femei cumsecade!... asta mi-a fost pledoaria: Binecuvântați-le căsătoria și iertați avocatul. (Aparte) Știu că i-am înfundat!