Mica Gramatică A Limbii Italiene [PDF]

Zitiervorschau

MICĂ GRAMATICĂ A LIMBII ITALI O E

HARITINA GHERMAN • RODICA SÂRBU

MICĂ GRAMATICĂ A LIMBII ITALIENE

E D IT U R A S T IIN T IF IC Â SI EN C IC LO PED IC Ă »

»

3

B U C U R E ŞT I, 1986

Contribuţia autorilor:

RODIGA SÂ R B U N oţiu n i de fon etică si ortografie, A rticolul, S u b ­ sta n tiv u l, A djectivul, N um eralul, Interjecţia, Stru ctu ra m orfologică a cu v în tu lu i

H A R ITI NA GHERM AN: Pronum ele, V erbul, A dverbul, Prepoziţia, Con­ ju n cţia, N o ţiu n i de sin ta x a , Vorbirea directă şi indirectă, L im ba ita lia n ă ieri şi azi

Coperta

de: DUMITRU VERDEŞ

PREFAŢ * Ă

Prezentul volum încearcă într-o formulă succintă să răsp un d ă celor ce doresc să-şi fundam enteze sau să-şi sistematizeze cunoştinţele de lim bă italiană, fiind în egală măsuTă şi un ghid adresat tu tu r o r celor ce doresc să descifreze tainele unei limbi romanice a tît de apropiate de lim ba română. Lucrarea este stru c tu ra tă pe urm ătoarele capitole: N oţiuni de fonetică ş i ortografie, necesare spre a-1 în d rum a pe cititor in pron u nţarea şi scrierea corectă. De asemenea, pentru dobîndirea unei pronunţii co­ recte, s-a considerat necesar ca pe întreg parcursul lucrării accentul tonic al anum itor cuvinte să fie m arcat de un punct plasat sub silaba accentuată [favola). Capitolul in titu la t Morfologia, organizat în m aniera morfosintactică tradiţională, prezintă to ate categoriile gramaticale sus­ ţinute de exemplificări integral traduse în lim ba română. Noţiunile de sintaxa sînt expuse în mod schematic urm ărindu-se în mod deosebit diferenţele evidente dintre cele două limbi. Exemplele din acest capitol sînt de asemenea traduse. P entru a se da o orientare generală asupra originii şi evoluţiei limbii italiene a fost introdus capitolul Lim ba ita­ liană ieri şi azi, care intenţionează să prezinte pe scurt anum ite aspecte ale limbii itaJiene contemporane. Ultimul capitol. Texte in sprijinul gramaticii, oferă posibilitatea de a regăsi într-o lectură plăcută — por­ nind de la anecdote şi term inînd cu textele unor autori consacraţi — unele aplicaţii ale noţiunilor de gram atică cuprinse în prim a p arte a volumului. In acest scop dispunerea textelor a fost făcută într-o or­ dine g rad ată a dificultăţilor, considerîndu-se necesar ca primele dintre acestea să fie tradu se integral, pe cită vreme celelalte să fie însoţite de traduceri şi explicaţii parţiale. Fiecare te x t reprezintă ilustrarea con­ cretă a unor fenomene gramaticale ce au fost puse în valoare prin sublinieri speciale şi trim iteri directe la capitolul de teorie din prim a parte a lucrării. Cartea de faţă nu are pretenţia de a fi tr a ta t exhaustiv faptele de limbă, ci s-a orientat mai curînd spre aspecte contrastive şi spre cele cu caracter practic, scopul acesteia fiind acela de a asigura o consultare nu num ai rapidă dar şi eficientă. Conştiente de faptul că expunerea teoretică a gramaticii fără exer­ ciţii de memorizare şi de repetare spre a se dobîndi deprinderi şi auto5

m atism e este insuficientă, autoarele şi-au propus să pună la dispoziţia publicului şi un viitor volum de exerciţii aplicative, volum care a fost in titu la t Utilissimo şi care, se speră, va apărea cit mai curînd posibil. In fine, volumul acesta reprezintă o încununare a îndelungatei • co­ laborări profesionale precum şi a prieteniei ce leagă încă de pe vrem ea studenţiei pe cele două autoare. AUTOARELE

SUMAR

Prefaţă

...............................................................................................................................

5

NOŢIUNI DE FONETICĂ ŞI O R T O G R A F IE ..........................................................

13

Vocalele ....................................................................................................................... Diftongii, hiatul, tr i f t o n g i i ......................................................................................... ........................................................................................ ......................... Consoanele Litere de origine s t r ă i n ă ............................................................................................. Grupuri de litere .......................................................................................................... Accentul ...................................................................................................................... Eliziunea şi apostrofai ............................................................................................. Apocoparea sau trunchierea .................................................................................... A dăugarea unor sunete ............................................................................................. Abrevierile .................................................................................................................. Despărţirea cuvintelor în s i l a b e ................................................................................

13 14 15 17 18 19 20 21 22 22 24

MORFOLOGIE

..............................................................................................................

25

..................................................................................................................

25

..............................................................................................................

25

Formele articolului h o t ă r î t ........................................................................................ Prepoziţiile articulate ................................................................................................. Formele prepoziţiilor a r t i c u l a t e ................................................................................

25 27 27

Articolul nehotărit ................................................................................................... . Formele articolului n e h o t ă r i t .................................................................................... Articolul partitiv ...................................................................................... ....................... Folosirea şi omiterea articolului p a r t i t i v ............................................................... Folosirea şi omiterea a r tic o lu lu i................................................................................ Folosirea şi omiterea articolului cu nume p r o p r i i ............................................. Folosirea şi omiterea articolului cu nume de rudenie precedate de adjectivul posesiv ........................................................................................................................... Alte situaţii de folosire a articolului hotărît ...................................................... Alte cazuri în care articolul se o m i t e .......................................................................

28 28 30 30 31 31

SUBSTANTIVUL .......................................................................................................... Genul substantivelor.......................................................................................................... Genul substantivelor după t e r m i n a ţ i e ................................................................... Genul substantivelor după î n ţ e l e s ....................................... ....................................

37 37 37 41

ARTICO LU L Articolul hotărit

34 34 35

7

Observaţii asupra genului, s u b s t a n t i v e l o r ....................................................................... 4 5 Formarea femininului substantivelor ................................................................... ........ 4 5 N um ărul substantivelor ......................................................................................................... 4 9 Pluralul substantivelor m a s c u l i n e ......................................... .................................. ........ 4 9 Pluralul substantivelor feminine .................................................................................... 5 2 Substantive invariabile ............................................................................................. ........ 5 4 Substantive cu mai multe forme .................................................................................... 5 5 Substantive cu două forme la s i n g u l a r ........................................................................... Substantive cu două forme la p l u r a l ........................................................................ Substantive cu forme duble la singular şi p l u r a l .......................................................... .58 Substantive defective .......................................................................................................... 6 s> Substantive cu forme speciale de p l u r a l ....................................................................... 62 Pluralul substantivelor compuse ............................................................................ ........ 62 5

5

Declinarea substantivelor.................................................................................................. ........65 A D J E C T I V U L ...................................................................................................................

71

P articularităţi ale pluralului adjectivelor .......................................................... Poziţia a d j e c tiv e lo r ...................................................................................................... Acordul adjectivelor ................................................................................................. Forme ale adjectivelor bello şi q u e llo ....................................................................... Forme ale adjectivelor buono, grande ................................................................... Complementul adjectivelor ....................................................................................

72 74 75 76 77 78

Gradele adjectivelor ..........................................................................................................

79

Gradul pozitiv .............................................................................................................. Gradul comparativ ...................................................................................................... G radul superlativ ...................................................................................................... Adjective cu forme speciale de comparativ şi superlativ ................................. Observaţii asupra formelor speciale (latine) de comparativ şi superlativ . . . . Adjective cu superlative n e r e g u l a te ........................................................................ Adjective lipsite de unele grade de c o m p a r a ţ ie .................................................. N UM ERALUL

79 79 SI 83 83 84 86

...............................................................................................................

87

Numerale cardinale şi ordinale .....................................................................................

87

Observaţii asupra numeralelor c a r d i n a l e ............................................................... Observaţii asupra numeralelor ordinale .......................... .................................... Folosirea numeralelor cardinale si o r d i n a l e ...........................................................

89

9111 91

Alte n u m e ra le.......................................................................................................................

94

PRONUMELE

97

...............................................................................................................

Pronumele personale

......................................................................................................

97

Formele pronumelor personale la nominativ (cazul s u b i e c t u l u i ) .................... Folosirea pronumelor personale la n o m i n a t i v ................................... ................... Pronumele personale în funcţie de complement .................................................. Formele accentuate ale pronumelor .................................................... ............ ..

98 98 99 IO»}

Pron urnele reflexive ..........................................................................................................

Iu l

Formele neaccentuate ale p r o n u m e l o r .................................................................... Poziţia formelor neaccentuate (atone) ......................................................... .......... Combinaţii de pronume neaccentuate ..................................................................... Particulele pronominale ne, ci, v i ........................................................... .................

102 103 105 106

8

Pronumele de politele ..................................................................................................... ...... 109 S i impersonai şi si p a s i v ........................................................................................ ...... 110 Pronume si adjective p o s e s iv e ........................................................................................ ...... 112 Tabloul pronumelor şi adjectivelor posesive ............................................................ 112 Pronumele şi adjectivele dem onstrative....................................................................... ...... 114 Pronumele şi adjectivele de id entita te........................................................................... ...... 117 Pronumele relative ................................................................................................................ 119 Pronumele şi adjectivele interogative.................................................................................. 122 Adjectivele exclamative ................................................................................................. ...... 123 Pronumele şi adjectivele nehotărite...................................................................................... 123 Alte adjective şi pronume nehotărite........................................................................... ...... 128 VERBUL

............................................................................................................... .......... .... 130

A. Criterii sintactice

..................................................................................................... ...... 130

B. Criterii morfologice

................................................................................................. ...... 131

Modurile şi timpurile verbului........................................................................................ ......131 Verbele auxiliare ..................................................................................................... ...............135 Folosirea auxiliarelor ....................................................................................................... 140 Conjugarea ............................................................................................................................. 143 Conjugarea la diateza activă ........................................................................................ ...... 143 Conjugarea I .................................................................................................................... 143 Conjugarea a Il-a ........................................................................................................... 146 Conjugarea a I l I - a ..................................................................................................... ...... 153 Acordul participiului p e r f e c t .................................................................................... ...... 158 Verbele neregulate.................................................................................................................... 160 Observaţii asupra conjugării verbelor neregulate ............................................. ......160 Principalele verbe neregulate ......................................................................................160 Conjugarea la diateza reflexivă .................................................................................... ......175 Conjugarea la diateza p a s i v ă ......................................................................................... ..... 180 Verbele auxiliare de m o d a l i t a t e ............................................................ .........................185 Folosirea impersonală a verbelor p e r s o n a le .......................................................... ......186 Folosirea modurilor personale ......................................................................................186 Folosirea modului indicativ .................................................................................... ......186 Folosirea modului condiţional ......................................................................................188 Folosirea modului conjunctiv ......................................................................................I 89 Folosirea modurilor nepersonale ............... ..................................................................19 i Folosirea modului in f in it iv ........................................................................................ ......191 Folosirea modului gerunziu .................................................................................... ......196 Folosirea modului p a r t i c i p i u .................................................................................... ......197 ADVERBUL Adverbele Adverbele Adverbele Adverbele Adverbele Adverbele

........................................................................................................................ 198

de mod .............................................................................................................. ......198 de t i m p .............................................................................................................. ......199 de loc ............................................................................................................ . 200 de cantitate ..................................................................................................... ..... 201 de a fir m a ţie .................................................................................. ................... ..... 202 de n e g a ţie .................................................................................... ............ .............. 202

9

Locul adverbelor in propoziţie .................................................................................. Gradele de comparaţie ale adverbelor...........................................................................

203 203

P R E P O Z IŢ IA

.................................................................................................................

206

A. Prepoziţii proprii ..................................................................................................... B. Prepoziţii improprii .................................................................................................

206 209

CONJUNCŢIA

212

..............................................................................................................

A. Conjuncţiile coordonatoare ..................................................................................... 212; B. Conjuncţiile subordonatoare ....................................................................... - — 2131 Conjuncţii explicative (declarative) ............................................................................ 213*' Conjuncţii temporale ............................................................................................... ...... 244 214Conjuncţii cauzale ................................................................................................. ........ Conjuncţii modale ............................................................................................. - .......... 214 Conjuncţii finale ...................................................................................... ............ .......... 215 Conjuncţii concesive ..................................................................................................... 215 Conjuncţii consecutive ..................................................................................................... 245 Conjuncţii condiţionale ................................................................................................. 216 Conjuncţii de excepţie .......................................................................................................... 21G Conjuncţii interogative in d irecte.................................................................................... .... 216 Conjuncţii dubitative ..................................................................................................... .... 217 IN T E R JE C Ţ IA .............................................................................................................. STR U C T U R A MORFOLOGICĂ A C C JV ÎN T U L U I.............................................

2'IS 220

Derivarea ........................................................................................................................... .... 222 Gradarea ......................................................................................................................... .......233 Compunerea ............................................................................................................................233 Schimbarea valorii gramaticale .................................................................................... .....234 NOŢIUNI DE S IN T A X Ă ............................................................................................... . 2 3 7 P Ă R Ţ IL E P R O P O Z IŢ IE I ..............................................................................................238 Subiectul ........................................................................................................................... .....238 Predicatul ............................................................................................................................239 Numele predicativ ...........................................................................................................239 Acordul predicatului cu s u b i e c t u l .................................................................................240 Atributul ........................................................................................................................... .....241 Apoziţia ............................................................................................................................ 241 Complementul .................................................................................................................. ..... 242 Propoziţii subordonate explicite şi implicite ........................................................... 244 FRAZA

.................................................................................................................................245

A. Fraza prin coordonare .................................................................................... ......245 B. F raza prin subordonare .................................................................................... ......246 Concordanţa timpurilor .......................................................................................................248 Concordanţa timpurilor la modul i n d i c a t i v .................................................................249 Concordanţa tim purilor la m odul c o n j u n c t i v ...................................................... ......251 Concordanţa tim purilor în propoziţiile interogative indirecte (se non condizionale ) .................................................................................................................... 254 Concordanţa tim purilor în propoziţiile c irc u m s ta n ţia le ........................................... 256 Propoziţii temporale ................................................................................................. ...... 256 Propoziţii cauzale ............................................................................................................257 Propoziţii finale ................................................................................................................258

10

Propoziţii consecutive ............................................................................................. Propoziţii concesive ................................................................................................. Propoziţii comparative ............................................................................................. Propoziţii circumstanţiale de loc ....................................................................... Propoziţii modale ..................................................................................................... Propoziţii relative ...................................................................................................... Propoziţii condiţionale ............................................................................................. Se condiţional (periodul ipotetic) .......................................................................

258 259 259 259 260 260 261 262

V O R B IR E A DIRECTĂ ŞI IND IRECTĂ .............................................................. LIMBA ITALIANĂ IE R I ŞI AZI ...........................................................................

264 268

Scurtă prezentare i s t o r i c ă ........................................................................................ Aspecte ale limbii italiene c o n te m p o ra n e ............................................................... Stiluri funcţionale ..................................................................... ................................

268 270 272

TEXTE ÎN SPRIJINUL GRA M A TICII.......................................................................

279

BA R ZE L L E T TE .......................................................................................................... DALLA GRAMMATICA ALLA L E T T U R A .......................................................... DALLA LETTU RA ALLA G R A M M A T IC A .......................................................... P O E T I. PROSATORI .................................................................................................

279 286 291 306

NOŢIUNI DE FONETICĂ ŞI ORTOGRAFIE (NOZIONI DI FONETICA ED ORTOGRAFIA)

§1 Alfabetul limbii italiene cuprinde 26 de litere dintre care 21 de origine latin ă şi 5 (j, k, w, x, y) ad o p tate din alte limbi pentru tr a n ­ scrierea cuvintelor de origine străină. Ordinea aşezării literelor în alfabet si denum irea lor convenţională în lim ba italiană este urm ătoarea: a (a), b (bi), c (ci), d (di), e (e), f (effe), g (gi), h (acca), i (i), j (i lunga), k (kappa), 1 (elle), m (emme), n (enne), o (o), p (pi), q (qu), r (erre), s (esse), t (ti), u (w), v (vu sau vi), w (doppia vu sau vi), x (ics), y (i greca), z (zeta). P ro n u n ţa tă separat fiecare literă este precedată de articolul ho­ tă rî t feminin la (care înlocuieşte substantivul la lettera — litera) ca în exemplele: la ci, la enne, la vu, la i greca. Citirea cuvintelor pe litere se face astfel: libro — carte — elle» i,bi, erre, o ; quaderno — caiet — qu, u, a, di, e, erre, enne, o ; yogur — ia u r t— i greca, o, gi, u, erre, ti. f

9

>

Vocalele §2 L im ba italiană are o vocale: a, e, i, o, u. în funcţie de accentui silabei sau de grupul vocalic din care fac parte, vocalele au u rm ă­ to a re a pronunţie: A. a, i, u au în to td eau n a sunete unice şi se p ro n u n ţă la fel ca î lim ba rom ână: figura, — figură, amica — prietenă, cu^ura — cultură, §3 B. e şi o pot avea în silabă accentuată o pronunţie închisă sau deschisă. în scrierea curentă sunetul închis sau deschis nu se m archează grafic. în mod convenţional însă gramaticile şi dicţionarele notează sunetul închis cu accent ascuţit (') iar cel deschis cu accent grav (N) cu scopul de-a indica: 1) pronunţia corectă a cuvîntului ca în exem ­ plele: mése — lună, professoressa — profesoară, fratelio — frate, attento — a te n t, persóna — persoană, dolóre — durere, vittòria — victorie, termò13

metro — term om etru ; 2) pronunţia corectă a unor omonime* la care sunetul închis sau deschis al respectivelor vocale este singurul indiciu pentru sensul diferit al acestora: é ( e închis )

è (e deschis )

pèsca — pescuit lègge — lege é — si vénti — douăzeci

pèsca — piersică lègge - citeşte è — este vènti — vînturi

ó (o închis )

ò (o deschis)

vólto — fată fóro — gaură cólto — cult rosa — roasa

pòUo — întors fòro — for, piaţa, còlto — cules ròsa — trandafir

9

Vocalele e şi o în silabă neaccentuată au în to td eau n a sunet închis.

C. Vocala e la începutul unui cuvînt nu se diftonghează: se pro n u n ţă ca e iniţial în lim ba rom âna din cuvintele: erou, emblemă, exer­ ciţiu. Se va pro nu n ţa deci: esercizio — exerciţiu, egli — el, erba — iarbă.

Diftongii, hiatul, triftongii § 4 A. Diftongii sint grupuri form ate din două vocale ală tu ra te care se pron u nţă cu o singură emisiune de voce. Vocalele unui diftong aparţin aceleiaşi silabe deci în scris nu se pot separa (vezi § 16). Diftongul rezultă din combinaţia vocalelor i şi u (vocale slabe) cu a, e, o (vocale tari). Cei mai frecvenţi diftongi sint: ia, ie, io, i u : piato — farfurie, fieno ~ fîn, fiore — floare, fium e - rîu : ua, ue, iu, uo: puntuale — punctual, guerra — război, chiudo — închid, fuori — afară; ai, au: zaino — rucsac, causa — cauză ; ei, eu: farei — aş face, neutro — neutru : oi: poi — voi, moina — răsfăţ. NOTĂ: în grupurile qua. ( que, qui, quo), eia (eie, ciò, ciu ), già (gie, gio, g iù ), scia (scie, scio, sciu), glia, (glie, glio, gliu), vocalele i şi u nu alcătuiesc cu vocalele ală­ tu ra te diftongi, deoarece în aceste grupuri ele răm în simple semne grafice care indică o pronunţie specifică consoanelor: q, g, c, se, gl.

§ 5 B. Gînd două vocale întîlnindu-se se p ron u nţă separat, cu două emisiuni de voce, acestea formează un hiat. Vocalele hiatului fac p a rte în to td eau n a din două silabe diverse.

* omonime — cuvinte identice ca formă d ar diferite ca sens: fiera-îiark, fiera tîrg, /Yera-mîndră.

14

Hiatul se formează: a) Gînd se întîlnesc două vocale ta ri ( a , e , o ) în grupuri ca ea,

Folosirea şi omiterea articolului cu nume proprii A. N um e proprii de persoană

§ 28 Se foloseşte articolul cu numele de familie (il cognome) care indică : 1. personalităţi ale culturii italiene: Le novelle del Boccaccio — n u velele lui Boccaccio ; il romanzo della Yiganò — rom anul scriitoarei Viganò. 31

Excepţii: Verdi, Garibaldi, Mazzini, Botticelli şi numele unor personalităţi culturale străine: M i piace tardo Mozart — Imi place m ult Mozart ; il dramma di Shakespeare — Drama lui Shakespeare. 2. — persoane obişnuite, mai ales cînd numele se referă Ia femei, în acest caz articolul m archează genul: Recita Ia Vincenzi — In terp re­ tează actriţa Vincenzi. Cînd numele se referă la bărbaţi se articulează foarte rar: E ' stato (U) Rossi a dirglielo — A fost Rossi cel care i-a spus-o.

3. numele unor domnitori, supranumele ; La. prodezza di Stefano il Grande — Vitejia lui Ştefan cel Mare (în rom ână articol adjectival) ; Michelangelo M erisi fu soprannominato il Caravaggio -- Michelangelo Meri si a fost poreclit Caravaggio. 4. numele folosite cu sens metonimic: Il Modigliani che ho comprato— Ta­ bloul lui Modigliani pe care Lam cum părat ; Ho un Foscolo in pelle — Am un volum de Foscolo legat în piele. 5. numele unei întregi fa m ilii. în acest caz articolul se pune l plural: il governo dei Medici — Cîrmuirea familiei Medici: Ci saranno anche gli Alberti — Va fi acolo şi familia Alberti. Se foloseşte articolul şi cu denumirile unor opere de artă importante : La Traviata di Verdi — T rav iata de V erdi; II Mosè di Michelangelo c'è a Roma — Moise a lui Michelangelo se află la Rom a: Ugo Foscolo è Vautor e dei Sepolcri — Ugo Foscolo este autorul M orm intelor: Ilo ascoltato i Capricci di Niccolò Paganini — Am ascultat Capriciile lui Niccolò Paganini. N ii se foloseşte articolul cu: a) prenume (il nome): Il figlio (li Paolo — fiul lui P au l; Parlo con Luisa — Vorbesc cu Luiza. Excepţii: Prenumele masculine însoţite de un determ inativ (adj. sau pron.) Ecco il mio Carlo! — Iată-1 pe Carlo al meu ! şi cele feminine în limbaj familiar: Ci viene anche la Monica? — Vine acolo si Monica ?

b) prenum e precedate de substantivele: donna, don. frate (fra ) papa sau adjectivul santo; Parlatemi di don Giovanni — Vorbiţi-mi de don Giovanni; Incontrò fra Cristoforo — îl întîlni pe călugărul Cristoforo ; Arriva donna Lucia — Soseşte donna Lucia; I l monumento di papa Urbano V i l i è in S an Pietro — M onumentul papei Urbano al V lII-lea se află în (catedrala) Sfîntul P e tru ; c. nume mitologice: L a nascita di Venere — Naşterea lui Yenus; Diomede ed Ulisse idearono il cavallo troiano — Diomede şi Ulisse plănuiră calul troian.

Excepţii: Numele mitologice însoţite de un determ inativ: L a bella Venere (frumoasa Venus) ; I l furbo Ulisse (şiretul Ulisse).

d) prenume însoţite de nume: L ’incontro di Dante Alighieri co Beatrice Portinari — Întîlnirea lui D ante Alighieri cu Beatrice Portinari. B. N um e proprii geografice § 29 Se articulează numele proprii geografice care indică: 1. continente, state : 1’Africa, l ’Europa, la Romania, l ’Italia; 2. regiuni, insule mari: il Lazio, la Moldavia, la Sicilia, il Madagascar, Le Baleari. Excepţii: Numele geografice am intite omit articolul cînd: a) ara tă o specificare: Le città d’Italia — oraşele Italiei; i mo­ nasteri di Moldavia — m ănăstirile Moldovei. b) sînt precedate de prepoziţia in (nu şi de alte prepoziţii) cu condiţia ca numele geografice să fie feminine şi să nu aibă alţi deter­ m inanţi: Recarsi in Francia, in Americo — A se duce în F ran ţa, în America, dar Abitare nel Lazio, nel Belgio — A locui în Lazio, în Belgia, deoarece numele geografice sînt masculine. 3. m u n ţi, lanţuri muntoase: il Monviso, il Caraiman, Le Alpi, Oli Appennini, I Carpazi. 4. oceane, mări, rîuri, lacuri: l ’Atlantico, il Mediterraneo: il Mar Nero, il D anubio, il Trasimeno. Excepţie : Rìul Arno: Val d’Arno — Valea rìului Arno. N u se articulează numele proprii geografice care indică: a) oraşe: Andare a Venezia — A merge la Venezia. Bucarest — A se întoarce de la Bucureşti.

Tornare da

9

Excepţii: il Cairo, VAia, ( I l aga),V Aquila, la Spezia: H a i visi­ tato il Cairo? — Ai v izitat oraşul Cairo?. L’Aquila è il capoluogo degli Abruzzi — Oraşul Aquila este capitala regiunii Abruzzi.

b) insule mici: Capri, Cipro, Malta: A Capri si può ammirare la Grotta Azzurra — L a Capri se poate adm ira Peştera Albastră. NOTĂ: Numele de oraşe şi insule mici se articulează cînd sînt însoţite de un determi­ n a n t: la soleggiata Capri — însorita insulă Capri; la Roma antica — vechea Romă.

a3

Folosirea şi omiterea articolului cu nume de rudenie precedate de adjectivul posesiv § 30 N u se articulează urm ătoarele substantive care indică grade de rudenie cînd sînt la singular şi precedate de adjectivele posesive (v § 94) : mio, tuo, suo, nostro, vostro (exceptìnd loro) : mia madre — m arna mea, suo padre — tatăl său, nostro figlio — fiul nostru, tuo fra­ tello — fratele tău, vostra sorella — sora voastră, tuo m arito — solul tău , m ia moglie — soţia mea, nostra zia — m ătu şa noastră, vostro nipote — nepotul vostru, etc.

■

Excepţii: — M am m a, babbo, nonna, nonno: il suo babbo — ta tă l său, la m ia nonna — bunica mea.

Folosirea articolului rămîne facultativă pentru urm ătoarele num e de rudenie: cugino, cugina — văr, verişoară; cognato, cognata — cum nat, c u m n a tă ; suocero, suocera — socru, soacră; nuora — n o ră; genero — gi­ nere ; matrigna — m am ă vitregă ; patrigno — t a tă vitreg ; figliastro — fiu vitreg, figliastra — fiică v itreg ă; sorellastra — soră vitregă, fratella­ stro — frate vitreg. Se va spune deci: suo genero sau il suo genero — gine­ rele său, vostra figliastra sua la vostra figliastra. — fiica v oastră vitregă. Se vor articula numele de rudenie precedate de adjectivul posesiv atunci cînd respectivele nume sînt: a) la plural: i miei fratelli — fraţii mei, le vostre madri — mamele voastre, i suoi zii — unchii săi ; b) precedate de adjectivul posesiv loro: la loro sorella — sora lor, il loro padre — ta tă l lor, il loro nipote — nepotul lor; c) însoţite de un alt determinant (adjectiv sau substantiv) pe lîngă adjectivul posesiv: la tu a cara sorella - scumpa ta soră, il nostro fra­ tello Giovanni — fratele nostru Giovanni, la mia giovane moglie — tìn ăra m ea soţie ; d) forme diminutive sau augmentative: la mia nipotina — nepoţica m e a; il nostro zione — unchiul nostru (cel mare) ; il suo fratello minore: fratele său mai mic. 3

7

Alte situatii de folosire a articolului hotărît y

§ 31 în afara cazurilor a ră ta te articolul h o tărît însoţeşte de obicei: A. orice adjectiv posesiv care precedă un su bstantiv: il mio dovere— datoria mea, la vostra vicenda — întîm plarea voastră (v. § 94). B. adjectivele: ambedue, entrambi, tutto ; tutto il tempo — to t tim pul, ambedue le mani — am îndouă mìinile, entrambi i lati — ambele părţi, în acest caz locul articolului este între su bstantiv şi adjectiv. 34

C. superlativul relativ: il più bello — cel mai frumos, le più oneste— cele mai cinstite (v. § 68). D. orice parte de vorbire care se s u b sta n tiv e a z ă :l ’a n d a re —mersul, 11 fare — acţiunea, il perché — cauza (v. § 186) ; E. numeralul ordinai: il primo giorno di scuola — prim a zi de şcoală, la, dodicesima domanda — a douăsprezecea întrebare (v. § 78, c) ; F. substantive cărora li se conferă o valoare distributivă: Lucia viene il sabato — Lucia vine în fiecare sîmbătă, sau o valoare demon­ strativă: entro il mese — in cursul acestei luni; G. substantive al căror sens diferit este m arcat doar de articol: da capo — de la început, dai capo -- din cap ; IL exprimarea orelor şi a datei: Sorto le otto — Este ora opt; il 12 maggio - ziua de 12 mai ; 11 23 Agosto del 1944 — Ziua de 23 A ugust a anului 1944;

I. anum ite expresii: parlare sul serio — a vorbi serios, occorre de tempo — trebuie tim p, essere sui trenta — a avea 30 de ani. NOTĂ: Spre deosebire de lim ba română, în italiană se folosesc adesea substan­ tive cu articolul hotărît chiar fără alţi determ inanţi: Scrùo l ’indirizzo sulla busta — Scriu adresa pe plic; Mangio la frutta — Manine fructe.

Alte cazuri în care articolul se omite §32 Alături de regulile a ră ta te articohil se mai omite în u rm ăto a­ rele situatii : 9

L Gînd substantivul este precedat de: a) un adjectiv demonstrativ: N on dire questa bugia — Nu spune această m inciună; Quella rivista era italiana — Acea revistă era itali­ eneasca. b) un adjectiv nehotărît: Ciascun uomo lavora — Fiecare om m un­ ceşte; Ogni attimo è prezioso — Fiecare clipă este preţioasă. 2. Cînd substantivul are valoare de: a) nume predicativ, acesta neavînd un alt determ inant : Egli è medico. - El este medic, dar în prezenţa unui ait determ inant se va spune: Egli è u n medico buono. — El este un medic b u n ; b) complement de mod, fără alt determ inant: Sbagliare senza voglia— A greşi fără voie; Agire eon coraggio — A acţiona cu curaj, dar în cazul unui alt determ inant: Agire con il coraggio delVonesto — A acţiona cu curajul celui cin stit; 33

c) complement de loc: I n m ontagna—'l a m unte, in cima — în vîrf ; dar se va spune: al mare — la mare, allo stop, all’ alt — la stop, dalla nonna — la bunica ; d) de vocativ: Forza ragazzi! — Curaj copii !, Signora, sia gentile... — Doamnă, fiti amabilă... 3. Cînd substantivul are funcţia de: a) apoziţie: Venezia, città m aritim a, sita nella laguna — Veneţia, oraş m aritim , este aşezat în lagună, dar cu alt determ inant: Venezia, la grande città m aritim a - Venezia marele oraş maritim , este aşezat în lag u n ă; b) atribut care indică materia: copertina di plastica — învelitoare de plastic; vestito di seta — rochie de mătase, dar vestito della miglior seta — rochie din cea mai bună mătase, cînd are şi alt d eterm in an t; scopul: sala da pranzo — sufragerie, rete da pesca — plasă de pescuit, calitatea: uomo di cuore duro — om ta re de inimă. è

4. In enumerări: giorno e notte — zi şi no ap te; Prese sciarpa,guanti^ cappello e se ne andò — îşi luă şalul, mănuşile, pălăria şi plecă. 5. în unele expresii form ate cu verbele avere, fare, sentire, dare, prendere, provare: aver paura — a-ti fi frică; sentir pietà — a avea m ilă; far capolino — a se ivi; provar ribrezzo — a-ti fi scîrbă. 6. In unele proverbe: Patti chiari, amici cari — Socoteală deasă e frăţie aleasă ; Chi semina vento, raccoglie tempesta — Cine seam ănă vînt, culege furtună. 7. în titluri de cărţi, de capitole — Storia della letteratura romena — Istoria literaturii rom âne ; Sintesi di chimica organica — Sinteză de chimie organica; Epilogo — Epilog; 8. Pe tăblite indicatoare: Piazza Esedra — P iata Esedra, Automobile Club Italiano — Clubul automobilistic italian ; Ingresso — In tra re ; Uscita — Ieşire. Regulile şi cazurile enunţate nu pot deveni reguli rigide, ele au caracter orientativ şi de cele mai m ulte ori se bazează pe forme fixe specifice limbii italiene. A lături de acestea pot să ap ară şi alte situaţii. 9

»

i

‘

•

SUBSTANTIVUL IL N O M E

§ 3 3 Substantivul este categoria gram aticală care denum eşte obiecte: la tavola — masa, il sasso — piatra, fiinţe: il figlio; — fiul, la sarta — croitoreasa, L ucia, Giovanni, il gatto — pisica, la pecora — oaia; piante: il garofano — garoafa, la quercia — stejarul ; stări fizice şi psihice: la bellezza — frum useţea, la malattia — boala, la saggezza — înţelepciunea, Vottimismo — optimismul ; acţiuni: la fuga — fuga, il lavoro — m u n c a; evenimente: il compleanno — ziua de naştere, il Capo­ danno—Anul Nou ; relaţii între subiecte: Vamicizia — prietenia, la fratel­ lanza — înfrăţirea ; fenomene ale naturii: la pioggia — ploaia, Varcobaleno — curcubeul etc. S ubstantivul este o p arte de vorbire principală care poate fi înso­ ţ i tă de determ inanţi ca articolul sau adjectivul (vezi § 17; 54), poate fi su b stitu ită de pronum e (vezi § 81) şi este flexibilă. Spre deosebire de lim ba rom ână, în care substantivul are trei genuri (masculin, feminin şi neutru), în italiană substantivul are două genuri: masculin şi feminin. Genul poate fi stabilit fie după term inaţia, fie d upă sensul substantivului. GENUL SUBSTANTIVELOR

Genul substantivului după terminaţie § 3 4 A. Terminaţii specifice genului masculin: -o: Valbero — pomul, 10 scherzo — gluma, il freddo — frigul, il tempo — tim pul ; I l treno con cui partì il mio cugino Carlo era già sul terzo binario — Trenul cu care plecă vărul meu Carlo era deja pe linia a treia ; I l quadro rappresentava 11 ritratto del nonno — Tabloul reprezenta portretul bunicului. Excepţii: Substantive care deşi se term ină în -o sînt de genul fe m in in : la mano — mîna, la foto — fotografia, la radio — radioul, la biro — pixul, la moto — motocicleta, la dinamo — dinamul.

-ma, -ta: il problema, — problema, il sistema — sistemul, il tele­ gramma, — telegrama, il clima, — clima, il pilota, — pilotul, il despota — 37

despotul ; II poema del poeta era un vero program m a letterario per i suoi seguaci — Poemul poetului era un ad ev ăra t program literar pen tru urmaşii săi ; L a frattura della gamba fu un vero dram m a per r atleta — F ra c tu ra piciorului a fost o ad ev ăra tă dram ă pentru atlet. E xcepţii. S ubstantive de genul feminin : la matita, — creionul, ia ferita — rana. -ore: il calore — căldura, il dolora — durerea, Vonore — onoarea, il vapore — aburul ; I l colore di quel fiore destava lo stupore di chi lo guardava — Culoarea acelei flori trezea uim irea celui care o privea. I l suo favore diventò col tempo vero terrore — F avoarea sa deveni cu tim pul a d e v ă ra tă teroare. -ere: il doganiere — vameşul, il nocchie re — eirmaciul ; Il portiere della squadra alzò il bicchiere di Murano — P ortarul echipei ridică paharul din cristal de Murano ; I l cameriere ci portò i caffè — Ospătarul ne aduse cafelele. -one: il mattone — cărămida, il sapone - săpunul, il bastione — bastionul ; Il suo padrone era un incorreggibile dormiglione — Stăpînul sau era un somnoros incorigibil; Quel brontolone m i mise il bastone tra le ruote — Morocănosul acela îmi puse beţe-n roate. Excepţie: la canzone — cîntecul. -ile: il sedile — scaunul, il campani le — clopotniţa, il canile — cuşca cìinelui ; Con il fucile in mano, il vigile attraversò il cortile — Cu puşca in mînă, gardianul traversă curtea ; I l fienile era pieno zeppo — F ìnarul era plin ochi. -ale: Vanimale — animalul, il capitale — capitalul, il ditale ~ degetarul, il pedale — pedala, il segnale — semnalul, lo scaffale — raftul, lo stivale — cizma: A l numero 30 del viale c'era un ospedale — La n u m ă­ rul 30 de pe bulevard era un spital ; Il nuovo locale del tribunale era moder­ nissimo — Noul locai al tribunalului era foarte m odera. Excepţii: Sînt feminine substantivele: la capitale — capitala, la morale — morala, la cambiale — poliţa ; la finale — finala, la sp i­ rale — spirala. -consoană: Vautobus — autobusul, Valbum. — albumul, Io sport — sportul, il camion — camionul, il gas — gazul, il lapis — creionul, il cognac — coniacul: Il tram ed il filobus sono mezzi di trasporto molto 38

comodi Tramvaiul şi troleibuzul sînt mijloace de tran sp o rt foarte comode ; Era un film pubblicitario che presentava una partita di tennis — E ra un film publicitar care prezenta o partidă de tenis. B. Terminaţii specifice genului îeminin : ~a : la terra— păm întuî la via — strada, la lettura — lectura, la donna — femeia, l'avarizia — zgîrcenia; L a cima della m ontagna era tutta di pietra — Vìrful m untelui era în întregim e de p iatră ; lle n a ta era la figlia della mia maestra — R enata era fiica înv ăţăto arei mele ; Gli si riempì /'anim a di gioia — I se um plu sufletul de bucurie. E xcepţii; Substantive masculine în -a: il collega — colegul, il boia — călăul, il duca — ducele, il vaglia — m andatul, il nonnulla — fleacul, il monarca — suveranul, il papa — papa. -ione; la ragione — motivul, judecata, la questione — chestiunea, la regione — regiunea, Vomissione — omiterea, la televisione — televi­ ziunea, la lezione — lecţia: L ’azione era una magnifica dimostrazione per la pace — Acţiunea era o m ăreaţă dem onstraţie pentru pace ; Ci confessò sinceramente la sua opinione sulla riunione — Ne m ărturisi sincer părerea sa despre reuniune. E xcepţii: S ubstantive masculine în -ione: il rione — raionul il bastione — bastionul, il medaglione — medalionul, il padiglione — pavilionul. -aggine, - igine, -uggine: la sfacciataggine — neobrăzarea, la ver­ tigine — am eţeala, la ruggine — rugina: La sua testardaggine è la prova della stupidaggine — Încăpăţînarea sa este dovada prostiei. -trice : la //Strice — pictoriţa, la lavatvice — maşina de spălat rufe, Veducairiee — educatoarea, Vallenatnee — antrenoarea: L ’autrice delV„Edera11 è la scrittrice Grazia Deledda — A utoarea rom anului ,,Iedera“ este scriitoarea Grazia Deledda ; L a direttrice delV eàiiviQe è anch'essa un ottima scrittrice — Directoarea editurii este şi ea o foarte bună scriitoare. -aia: la pedata - lovitură de picior, la serata — serata, d u ra ta serii ; Varanciata — oranjada, la gomitata — lovitura cu cotul, la schioppettata— îm puşcătura : E ì andata a zonzo per tutta la m attinata — A hoinărit to a tă dim ineaţa; Gli gettò negli occhi una m an ata di polvere — Ii aruncă în ochi o m ină de praf. -i: la sintesi — sinteza, la diagnosi — diagnosticul, la crisi — criza, la metamorfosi — metam orfoza, Vestasi — extazul, Venfasi — emfaza, la oasi — oaza: L a Sua ipotesi è sbagliata — Ipoteza dum neavoastră este greşită ; L a tesi di laurea era una valorosa analisi della lirica pascoliana — Teza de diplomă era o valoroasă analiză a liricii lui Pascoli. 39

E xcep ţii: Substantive masculine în -i ; il brindisi — toastul, il d ì — ziua, il tramvai — tram vaiul. C. Terminaţii comune ambelor genuri E x istă term inaţii nespecifice care p o t indica a tit genul masculin si cît şi genul feminin. P entru acest caz se recom andă verificarea genului cu dicţionarul italian-rom ân. -e: il paese — ţara, il latte — laptele, lo scultore — sculptorul, il jYiare — marea, il padre — tatăl, la carne — carnea, la mercé — marfa, la sete — setea, la madre — mama, 1'arte — a rta : Il fiume Po sorge dal monte Monviso — Rìul P ad izvorăşte din m untele Monviso ; E ’ un piacere ammirare il mobile din stile fiorentino — E o plăcere să admiri mobila în stil florentin ; „La rete“ è un nome di genere femminile — „Plasa“ e un substantiv de gen fem inin; Introduse la chiave nella serratura — In tro d use cheia în broască. -ista: il/la p iani sta — pianistul, pianista, il/la copista — copistul, copista, rattrista — şoferul, şoferiţa, il/la sindacalista — sindicalistul, s i n d i c a l i s t a : il/la comunista — comunistul, comunista: II turista e la tu rista erano delVItalia — Turistul şi tu rista erau din Italia. -cida: Pomicida — ucigaşul, ucigaşa, il/la matricida — ucigaş, ucigaşă de m am ă: Il fratricida fu condannato a dieci anni di ergastolo — Ucigaşul (de frate) a fost condam nat la 10 ani de ocnă ; La suicida era affetta da una crisi depressiva — Sinucigaşa suferise o criză depresivă. -ente: il/la mittente — expeditorul, expeditoarea, l'utente — abo­ n atu l, abonata, la patente — certificatul, permisul, la sorgente — izvo­ rul, lo ente — instituţia, fiin ţa; il/la ^urente — ru d a (fem. şi masc.): Il presente ddV indicativo è il p iù usato tempo — Prezentul indicativ este cel mai folosit tim p ; Le vivande sono saporite quando ci si mettono molti ingredienti — Mîncărurile sînt gustoase cînd se pun în ele m ulte ingre­ diente. P en tru aceste substantive genul este m arcat doar de articol şi acor­ dul determ inanţilor: il vecchio inserdiente — bătrînul îngrijitor; la vecchia, ins er Piente — b a t rîna îngrijitoare (vezi § 3 6 ; 69). — ultima vocală accentuată (parole tronche, vezi § 11, 4, 13) bambù — bam busul, il paltò — paltonul, il giovedì — joia, il caucciù — cauciucul, la città — oraşul, la gioventù. — tineretul, 1 'omertà (f.) — d rd ăşia, la schiavitù — sclavia ; Il m artedì prossimo siamo invitati ad u n caffè, dai Perussi— M arţea viitoare sîntem in v itaţi la o cafea la familia Perussi ; L ’onestà e la bontà sono le maggiori virtù di questa donna— C instea şi b u n ă ta te a sînt cele mai de seamă v irtu ţi ale acestei femei. 40

Genul substantivelor după înţeles § 35 Genul substantivelor poate fi stabilit, în general, şi după înţelesul acestora. Grupînd substantive se constată » i t a cu acelasi ^ înţeles > adesea că au şi acelaşi gen gramatical. îm p ărţire a de faţă are sens orien­ ta tiv pentru stabilirea genului substantivelor după înţeles şi prezintă m u lte excepţii. A. Sint de gen masculin substantivele care denumesc: — fiinţe de sex m asculin: il padre — ta tă l, il fanciullo — copilul, lo scolaro — şcolarul, il medico — medicul, il cavallo — calul, Marco, Vittorio: Il nonno era sorretto dal suo nipote Carlo — Bunicul era sprijinit d e nepotul său Carlo; Quel bambino dalVudito perfetto diventò il grande violinista e compositore Niccolò Paganini — Acel copil cu auzul perfect deveni marele violonist şi compozitor Niccolò Paganini.

Excepţii: Substantive feminine care denumesc persoane de sex masculin: la spia — spionul, la guida — ghidul, la sentinella — sen­ tinela, la reduta — recrutul. Acordul determ inanţilor acestor substan­ tive se face la feminin: La nostra, guida a Firenze fu un professore di storia dell'arte — Ghidul nostru la F lorenţa a fost un profesor de istoria artei. — lunile anului deoarece se subînţelege substantivul masculin il mese d i . . . — luna lui . . .: l’aprile scorso — aprilie trecut, il freddo dicembre — frigurosul decembrie, il fiorito maggio — înfloritul mai : Nel caldo agosto saremo già al mare — In calda lună august vom fi deja la m a re ; L ’assemblea generale avrà luogo nel mezzo del febbraio — Adu­ n a re a generală va avea loc la mijlocul lui februarie. — zilele săptăm inii, subînţelegîndu-se il giorno d i . . . — ziua lui.. .: îl venerdì — vinerea, il lunedì — lunea, il sabato — sîm bătă: Il giovedì prossimo partiremo in campagna — Joia urm ătoare vom pleca la ţa r ă ; C i avevano invitati per lo scorso mercoledì — Ne invitaseră pen tru mier­ curea trecută. Excepţie: La domenica — duminica, este singura zi a săptămînii de gen feminin. NOTĂ: % P en tru substantivele care indică lunile anului şi zilele săptăm înii articolul h o tă rît se foloseşte num ai eînd acestea sînt însoţite de alţi determ inanţi: Abbiamo lunedì lezione d ’italiano — Avem luni lecţia de italiană, dar: Il primo lunedì del­ l'ottóbre faremo il lavoro scritto: P rim a luni din octombrie vom da lucrare scrisă.

41

— arbori, pom i fructiferi: Vabete — bradul, il cipresso —chiparosul, il salice — salcia, il ciliegio — cireşul, Valbicocco — caisul, il pero — paru!r il gelso — dudul: Filari di alti pioppi fiancheggiavano la strada — Şiruri de plopi înalţi străjuiau drumul ; Nel fruttetto ira meli e susini c’eranoalcuni cotogni — în livadă printre meri şi pruni erau cîţiva gutui. Excepţii: la quercia — stejarul, la palm a — palmierul, la vite — v iţa de vie. ; — puncte cardinale: il nord — nordul, il mezzogiorno — miazăzi, Vovest — vestul, Voriente — orientul: L a Sicilia c'è nel sud delV Italia — Sicilia se află în sudul Italiei; Il settentrione è la p iù sviluppata parte d'Italia — Nordul este cea mai dezvoltată parte a Italiei. — metale: il ferro — fierul, il m ine — aram a, il piombo — plumbul, 10 zinco — zincul, Valluminio — aluminiul: Il bronzo della statua aveva, assunto una patina scura. — Bronzul statuii căpătase o p atin ă închisă : Anelli d'oro, braccialetti rf’argento, spilloni di platino riempivano la vetrina della gioielleria — Ineie de aur, brăţări de argint, brose de platina um pleau v itrin a bijuteriei. — lacuri, riuri, mări, oceane: il Como — lacul Como, il Trasimeno — lacul Trasimeno, il Po — Padul, il Reno — Rinul, il Tamigi — Tarnisa* 11 Volga — Volga, il Tirreno — Marea Tireniană, lo Ionio — Marea. Ionică, VAdriatico — Marea Adriatică, il Pacifico — Oceanul P acific: Brescia, antica città, è situata non molto lontana dal di Oarda e dall’Iseo — Brescia, străvechi oraş, este situat nu prea departe de lacul di G arda şi lacul Iseo ; Il Danubio sfocia per tre bracci nel Mar Nero — Dunărea se varsă prin trei b raţe în Marea Neagră ; Dal Mediterraneo per lo stretto d i Gibilterra si giunge nell’Atlantico — Din Marea M editerană prin strîm toarea G ibraltar se ajunge în Oceanul Atlantic. — ■-------■— --------------------- ---------- -----------

-

--

—

^

^

---

—

—

—

—

-

-

>•

Excepţii. La Senna — Sena, la Loira — Loara, la Sava — Sava, ja Drava — Drava, la Neva — Neva, la Dora — Dora. — m u n ţi, lanţuri muntoase: il Monviso — m untele Monviso, lo Stromboli — Vulcanul Stromboli, il Monte Bianco — Mont Blanc, i Pirenei - m unţii Pirinei, gli A ppennini — m unţii Apeni ni, i Carpazi — m unţii Carpati: Sulm ona, patria del poeta Ovidio, è situata nel cuore degli Abruzzi — Sulmona, patria poetului O vidiu,este aşezată în centrul m unţilor Abruzzi ; L a terribile eruzione del Vesuvio del 79 ha distrutto Pompei ed Ercolano — Groaznica erupţie a Vezuviului din anul 79 a distrus oraşele Pompei şi Herculanum. E xcepţii: Le A lp i — m unţii Alpi, le Ande — m unţii Anzi, le j Dolomiti — m unţii Dolomiţi, le Cevenne — m unţii Ceveni, le Medo- j nie — m unţii Medonici. ì

B. Sînt ele genul feminin substantivele care denumesc: — fiinţe de sex fem inin: la madre — m am a, la nutrice — doica la suocera — soacra, la fanciulla — copila, la poetessa — poeta, Vamica — prietena, la leonessa — leoaica, la gallina — găina, M aria, Stefania: Dubbilo che si tratti di mia figlia — Mă îndoiesc că este vorba de fiica m ea ; La zia di sua moglie si chiamava Sandra — M ătuşa soţiei sale se num ea Sandra ; Credevo che fosse mia sorella, era invece la sarta — Credeam că era sora mea, a fost însă croitoreasa. Excepţii: Substantive masculine care indică persoane de sex feminin: il soprano — soprana, il mezzosoprano — mezzo -soprana, il | contralto— contraltista. Acordul determ inanţilor acestor substantive se face la masculin: A ida era interpretata da un soprano romeno mentre Am neris da un mezzosoprano italiano — Aida era in terp retată de o soprană rom âncă iar Amneris de o mezzo-soprană italiană. — fru c te : la mela — mărul, Vuliva — măslina, la susina — pruna Valbicocca — caisa, Vuva — strugurii, la nocciola — aluna, la pesca — piersica, la ciliegia — cireaşa: La noce di cocco è il grosso frutto di una pianta tropicale — Nuca de cocos este fructul m are a unei piante tro p i­ cale; Mise nella macedonia delle viscide, delle pere, delle arance, tutte a pezzetti — Puse in salata de fructe vişine, pere, portocale, to a te in bucatele. 3

Excepţii : il fico — smochina, dar şi smochinul ; il limone —lămîia, lămîiui : il lampone — zmeura, zmeurul ; il ribes — coacăza, coacăzul; il mirtillo — afina, afinul ; Vananasso—ananasul, il dattero— curmala.

— continente, ţări: l'America — America, VAustralia — Australia la Romania — Romania, la Francia — F ra n ţa , VInghilterra — Anglia, la Svizzera — Elveţia: VArgentina — Argentina, la Cecoslovacchia —Ceho­ slovacia, VUngheria — Ungaria, la Cina — China: I l grande impero romano si estese in tutta l ’Europa occupando perfino il nord delPAfrica — Marele imperiu rom an se întinse în to a tă Europa ocupînd chiar şi nordul Africii ; La Spagna, PItalia \e la Grecia sono le tre penisole che avanzano nel Mediterraneo — Spania, Italia şi Grecia sìnt cele trei pe­ ninsule care înaintează în Marea Mediterană. Excepţii: 11 Belgio — Belgia, il Brasile — Brazilia, il Giappone— Japonia, il Canadà — Canada, 19Egitto — Egiptul, il Portogallo— Por­ tugalia, il Paraguai — Paraguaiul, il Congo — Congo, il Nepal — Nepalul, il Perii — Peru, il Cife'— Chile, lo Zambese— Zambezi.

— regiuni: la Liguria — Liguria, la Toscana — Toscana, la Cala bria — Calabria, la Moldavia — Moldova, la Transilvania — Transil­ vania: Milano è il capoluogo della Lom bardia — Milano este capitala Lombardiei ; L a culla della civiltà e cultura italiana rimane per sempre la Toscana — Leagănul civilizaţiei şi culturii italiene răm îne pentru to td e a u n a Toscana; Le vigne della Dobrugia sono rinomate — Viile Dobrogei sînt renumite. E xcep ţii: Il Piemonte — Piem ontul, il Lazio — regiunea Laţiu, il Veneto — regiunea Veneto, il Trieste — Triestul, il Trentino AltoAdige — regiunea Trentino Alto Adige.

— insule: la Sicilia — Sicilia, la Corsica — Corsica, la Malta — M alta; La bella Capri — Frum oasa insula Capri ; L ’Elba è sopracchiamata Visola degli ippocampi — Elba este supranum ită insula căluţilor de m are ; La Sardegna è Visola natia di Antonio Gramsci — Sardinia este insula n a ta lă a lui Antonio Gramsci. Excepţii: Il Madagascar — Madagascarul, Yantico Deio — stră­ vechiul Delos; il marmoreo Paro — Paros cea de m a rm u ră ; il celebre Lesbo — celebra Lesbos.

— oraşe: la soleggiata Napoli — însoritul Napoli ; la sudica P alerm o— sudicul Palermo ; la nuova e moderna B ucarest—Noul şi modernul Bucu­ reşti ; la Firenze trecentesca — Florenţa secolului al XIV-lea ; la famosa, Pisa — ren um ita P isă; Abbiamo visitato la Torino industriale e la „dotta. Bologna“ — Am v izitat oraşul industrial Torino şi „erudita Bologna44 ; Conosci i monumenti della Roma barocca ? — Cunoşti m onum entele din Rom a barocă ? Excepţii', il Cairo — Cairo, Pietroburgo — Petersburg, il nordico Oslo * — nordicul Oslo.

— ştiinţe, discipline: la filosofia — filozofia, la matematica — m a te matica, la filologia — filologia, la storia — istoria, la psicologia — psiho­ logia, Vanatomia — anatom ia, la botanica — botanica, Velettrotecnica — electrotehnica: La biochimica, scienza interdisciplinaria, connette lo studio della chimica a quello della biologia — Biochimia, ştiinţă interdisciplinară, uneşte studiul chimiei cu cel al biologiei ; L a scienza applicata che mira a riprodurre le operazioni del cervello umano in complessi mecca-

* Denumirile de oraşe şi insule au fost însoţite de determ inanti pentru ca prin acord să se pună în evidenţă genul gramatical. în ce priveşte folosirea articolului cu aceste substantive a se vedea § 29.

44

nici o electtr onici è la cibernetica — Ş tiinţa aplicată care urm ăreşte să reproducă operaţiile creierului omenesc în complexe mecanice sau elec­ tronice este cibernetica; La fonetica, la morfologia e la sintassi sono parti della gram m atica — Fonetica, morfologia şi sintaxa sînt părţi ale gramaticii. Excepţie: il diritto — dreptul.

Observaţii asupra genului substantivelor §■36 1. E xistă o categorie de substantive care au forme identice pentru ambele genuri. în acest caz articolul, sau alţi determ inanţi ai substantivului, vor indica genul: il consorte — consortul, la consorte — •consoarta, Vautista — şoferul sau şoferiţa, il farmacista — farmacistul, la farmacista — farm acista ; Il suo nipote M ario — Nepotul său Mario ; L a sua nipote Irina — N epoata sa Irina ; Questo noto cantante romeno — Acest cunoscut cîntăret ro m â n ; La bella cantante italiana — Frum oasa cîn tăreaţă italiană (vezi § 27). 2. Din aceeaşi categorie fac parte şi unele substantive care denu­ mesc animale şi au o singură formă pentru ambele genuri (în italiană se numesc nomi promiscui) care nu indică genul biologic respectiv: il corvo — corbul, il leopardo — leopardul, lo scarafaggio — gîndacul. Aces­ to ra , pentru a le distinge genul,li se asociază substantivele maschio — m a scu l, femmina — femelă: la mosca maschio — musca (mascul); la mosca femmina — musca (femelă), (vezi § 37, c). 3. Genurile unor substantive se identifică uşor prin formele total diferite ale substantivelor pentru cele două genuri: il babbo—ta ta , la mamma — mama, il genero — ginerele, la nuora — nora, il montone — berbecul, la pecora — oaia ; I n quella famiglia c’erano cinque bambini: tre maschi e due femmine — în acea familie existau cinci copii: trei băieţi şi două fete ; C ’erano una volta un mago ed una strega ... — Au fost o d a tă un vrăjitor şi o vrăjitoare ... i

>

Formarea femininului substantivelor § 37 în limba italia n ă ,p e n tru selectarea şi folosirea corectă a genului substantivului, se recurge fie la substantive care au forme to tal diferite pentru cele două genuri, fie la form area substantivelor feminine prin diferite procedee. Exemplele care urm ează oferă cîteva modele, cu caracter pur Orientativ, de felul în care se poate forma femininul substantivelor. 45

Deoarece ele nu constituie reguli rigide se recom andă verificarea cu dic­ ţionarul a formelor de feminin nou create. în general, procedeele prin care se obţin substantivele feminine sîn t: înlocuirea term inaţiei masculine a substantivului cu un sufix specific genului feminin sau înlocuirea articolului respectiv. A. Unele substantive term inate la masculin în -o, -e, -i, formează, femininul în -a; il bambino — copilul, la bambina — fe tiţa ; l ’operaio — m uncitorul, Voperaia — m uncitoarea ; Carlo — Caria, il signore — dom­ nul, la signora — doamna, il padrone — stăpînul, la padrona —stăpina Giovanni — Ion, Giovanna — Io an a; Renato è il figlio del mio maestro — Renato este fiul învăţătorului meu ; Renata è lei figlia della mia maestra— R en ata este fiica învăţătoarei mele. A num ite substantive term inate la masculin în -e. -o, -a, formează fem ininul-cu sufixul -essa; lo studente — studentul, la studente ssa — s tu d e n ta ; il dottore — doctorul, la dottore ssa — doctor (titlul ştiinţific)., d o ctoriţa; il leone — leul, la leonessa, — leoaica ; il doge — dogele, la dogaressa, — soţia dogelui; Vavvocato — avocatul, Vavvocate ssa — avo­ c a ta ; il duca — ducele, la duchessa — ducesa: Nell'ufficio del podestà entrarono un medico ed un poeta — In biroul primarului in tra ră un medio şi un p o et; NelVufficio della podestaressa entrarono [una medichessa ed una poetessa — în biroul prim ăriţei in tra ră o doctoriţă şi o poetă. Unele substantive term inate la masculin în -tore formează femini­ nul cu sufixul -trice; lo scrittore — scriitorul, la scrittrice — scriitoarea: Vattore — actorul, Z’aztriee — a c triţa ; il pittore — pictorul, Za/attrice — pictoriţa: I l direttore della scuola era anche un ottimo educatore — Direc­ torul şcolii era şi un foarte bun educator ; L a direttrice della scuola era anche un1ottima educatrice — Directoarea scolii era si o foarte b u n ă educatoare. >

'

/

)

t

>

NOTĂ: Femininul substantivului il difensore - apărătorul este la difenditrice — apărătoarea iar al substantivului il possesso re - posesorul este la posseditrice — posesoarea.

Cîteva dintre substantivele term inate la masculin in -o, -e formează femininul cu sufixul -ina: il gallo — cocoşul, la gallina — găina ; lo zar — ţarul, la zarina — ţarina, il re — regele, la regina — regina: L'eroe del racconto era Giuseppe —Eroul povestirii era Giuseppe; Veroina del rac­ conto era Giuseppina — Eroina povestirii era Giusepina. B. Unele substantive au formă invariabila pentru ambele genuri. Din această categorie fac p arte:

1. Substantivele term in ate în -e, care au genul m arcat num ai de articol a tît la singular cît şi la plural; sg. il nipote — nepotul, la nipote — n e p o a ta ; pi. i nipoti — nepoţii, le nipoti — nepoatele ; Il giovane» che vedi è il solo erede della famiglia — Tînărul pe care-1 vezi este singurul 46

m oştenitor al familiei ; La giovane che vedi la sola erede della famiglia — T în ăra pe care o vezi este singura m oştenitoare a familiei; I giovani che vedi sono i soli eredi della famiglia — Tinerii pe care-i vezi sînt singurii m oştenitori ai familiei ; Le giovani che vedi sono le sole eredi della fam iglia— 'tinerele pe care le vezi sînt singurele m oştenitoare ale familiei. è

2. Substantivele term inate în: -a. -ista, -cida care au m arcat genu la singular de articol, iar la plural de articol şi term inaţiile specifice genurilor respective: 11 patriota — patriotul, la patriota — patriota, i patrioti — patrioţii. Io patriote — patrioateîe ; il/jzam sta — pianistul, la pianiste — pian ista; i pùm isti — pianiştii, le pianiste —pianistele: il suicida — sinucigaşul, la suicida — sinucigaşa ; i suicidi — sinucigaşii, 3c ^ i c i d e — sinucigaşele ; Quel farmaciste è anche un noto atleta, — Acel farm acist este şi un cunoscut atlet ; Quella farmaciste è anche una nota atleta — Acea farm acistă este şi o cunoscută atletă ; Quei farmacisti sono anche noti atleti — Acei farmacisti sînt şi atleţi cunoscuţi ; Quelle farmaciste sono anche note atlete —Acele farmaciste sînt şi atlete cunoscute. C. Unele substantive, că şi in lim ba rom ână, au forme lexicale total diferite pentru cele două genuri: il babbo — tatăl, la mamma — m a m a ; il gen ero — ginerele, la. nuora — n o ra; il maschio — bărbatul, la femm ina — fem eia; il montone — berbecul, la pecora — oaia, il bue — boul, la vacca — vaca ; Il loro fratello è il m arito di Luciana — Fratele lor «ste soţul Lucianei ; La loro sorella è la moglie di Luciano — Sora lui este soţia lui Luciano ; Il becco era al pascolo — Ţapul era la păşune ; La capra era al pascolo — Capra era la păşune; Apollo era il dio della bellezza — Apollo era zeul frum useţii; Venere era la dea della bellezza—Venus era zeiţa frumuseţii. Unele substantive care indică num e de animale, păsări, (vezi § 36) au num ai o singură formă fie feminină: la scimmia — m aim uţa, Ia volpe — vulpe;», la rondine — rindunica, fie masculină: il topo — şoarecele, il tordo — sturzul, il luccio — ştiuca. In tru c it nu înto tdeau na genul gramatical al substantivului, care indică num e de animale, corespunde genului natura], pentru evitarea ■confuziei se adaugă respectivelor substantive cuvintele: maschio — mascul şi femmina — femelă: la volpe maschio - vulpoiul, la volpe fem m ina — vulpea ; il serpente maschio — şarpele, il serpente fem­ mina — şerpoaica, sau il maschio della lucertola — sopirla mascul, la .femmina del luccio — ştiuca femelă; Sul filo di telegrafo cinguettava ■una rondine — Pe firul de telegraf ciripea o rîndunică; Sul filo di telegrafo cinguettava una rondine maschio — Pe firul de telegraf ciripea un rìndunel. 9

i

D. Substantive cu înţeles diferii la masculin şi fem inin § 38 1. Unele substantive au formă identică dar înţeles complet diferit la cele două genuri: 47

Masculin il il il il il il

fine — scopul fronte — frontul radio — radium (chim.) vaglia — m an datul poştal boa — şarpele boa camerata — cam aradul

Feminin la la la la la la

fine — sfìrsitul fronte — fruntea radio — radioul vaglia — bravura boa — geam andura camerata — dormitorul comun

.

Exemple: N i n i Bosso è un noto trom betta — Nini Rosso este un cunoscut tro m p etist ; l ì suo strumento è sopracchiamato „la trom betta dorata“ — Instrum en tu l său este supranum it „trom peta de a u r “ ; N on faceva p iù nessun moto — Nu mai făcea nici o mişcare ; La sua moto correva con 80 km/ora — Motocicleta sa fugea cu 80 km /oră ; Sebbene affetto da una grave malattia, il suo morale era elevato — Deşi lovit de o boală gravă, moralul său era ridicat; La morale della favola era: „Tra il dire ed il fare c'è di mezzo il mareu — Morala fabulei era: „In tre a spune şi a face este o diferenţă m a re “. 2. Alte substantive au term inaţii diferite, specifice genului şi sen complet diferit. Eventualele confuzii pot fi cauzate de rădăcina comună a cuvîntului. Feminin

Masculin il busto — bustul il mento - - barb a il costo — costui il pianto -- plìnsul il colpo — lovitura lo scalo — escala il tappo — dopul il porto — portul il tasso — bursucul, nicovala il panno -- ţesătură, haină il baleno -- fulgerul il razzo — rach eta il manico — minerul il pizzo — dantela, ciocul il modo — felul, modul il collo — gitul

la la la la la la la la Ia la la la la la la la

bllStSL — plicul mentă -- m enta costa, — coasta pianta -- p ianta colpa — vina scala — scara tappa - - etapa porta — usa ; tassa — ta x a panna — smîntînă balena -- balena razza — rasa manica — mînecă pizza — plăcinta moda — moda colla — cleiul, lipiciul

Exemple: I n un baraccone del circo si poteva vedere un mostro in m ostra— într-o baracă a circului se putea vedea un m onstru la expoziţie ; Il tribuno salì sulla tribuna per fare un discorso — Tribunul se urcă la trib u n ă p en tru 48

a ţine o cuvîntare ; Chi non ha testa e fantasia non capirà i sensi di questo testo. — Cine n-are cap şi im aginaţie nu va înţelege sensurile acestui tex t.

NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR în lim ba italiană, ca şi-n limba rom ână, există două num ere: singular şi plural. Trecerea unui substantiv de la un num ăr la altul se face prin schimbarea desinenţei. în acest scop substantivele sînt g rupate în funcţie de desinenţa singularului, aceasta fiind un indiciu p en tru stabilirea desinenţei substantivului la plural.

P l u r a l u l s u b s t a n ti v e lo r m a s c u l in e § 39 Semnul distinctiv al pluralului substantivelor variabile mascu­ line, independent de term inaţia singularului este -i: il compagno — to v a­ răşul, i compagni; il signore — domnul, i signori ; il problema, — pro­ blema, i problemi etc. Uneori este necesar să se ţină seama, în for­ m area pluralului, de ultim a silabă sau de accentul substantivului, după cum urm ează: — sg. -o, -e, -a, -ista; pi. - i : il popolo — poporul, i popoli — po­ poarele ; lo spazio — spaţiul, gli spazi — spatiile, (pentru alte substantive în -o vezi § 34) ; il fiu m e — rîul, i fiu m i — rîurile ; il ponte - podul,. i ponti — podurile ; il dramma, — drama, i drammi — dramele ; il poeta — poetul, i poeti — poeţii ; il communista — comunistul, i communisti — comuniştii : il violini sta — violonistul, i violinisti — violoniştii ; II reddito ricavato dal suo mestiere è notevole — Venitul obţinut din meseria sa e însem nat ; I redditi ricavati dai loro mestieri sono notevoli — Veni­ turile obţinute din meseriile lor sînt însem nate ; Lo spettatore ascoltava, il poema nella recita di un noto attore — Spectatorul asculta poemul în in terp retarea unui cunoscut acto r; Gli- spettatori hanno applaudito gli attori per la recita dei poemi cavallereschi — Spectatorii au aplaudat, actorii pentru interpretarea poemelor cavalereşti ; I l regista lesse, in. fretta, il telegramma — Regizorul citi în grabă telegram a ; I registi lessero, in fretta, i telegrammi — Regizorii citiră în grabă telegramele ; Michel­ angelo fu pittore, scultore, architetto, e poeta — Michelangelo a fost pictor, sculptor, arhitect şi p o et; T utti gli scultori, i pittori, gli architetti ed i poeti manifestavano per la pace — Toţi sculptorii, pictorii, arhitecţii, şi poeţii manifestau pentru pace. — sg. -io (cu i neaccentuat)\ pi. -i: il viaggio — călătoria, i viaggi — călătoriile ; il vizio — viciul, i vizi — viciile ; Io studio — studiul, gli studi — studiile ; il coniglio — iepurele, i conigli — iepurii, il raggio — y

/

1

t

f

49

raza, i raggi — razele: 11 segretario entrò neW ufficio — Secretarul in tră în birou ; 1 segretari entrarono negli uffici — Secretarii in trară în birou ; I l solo desiderio di Radu era di ottenere il premio — Singura dorinţă a lui R adu era să obţină premiul ; I loro desideri erano di ottenere tulli i premi della gara — Dorinţele lor erau să obţină to ate premiile întrecerii ; I l padre diede un bacio al figlio — Tatăl dădu o sărutare copilului; 11 padre ricoprì di baci i suoi figli — Tatăl îşi acoperi băieţii cu sărutări. —sg. -io (cu i accentuat)\ pi. -ii: lo zio — unchiul, gli zii — unchii; il pendìo — povîrniş, i pendìi — povîrnişurile ; il calpestìo — sgomotul de paşi — i calpestìi — sgomotele paşilor ; Voblìo — uitarea — gli oblìi — uitările ; il leggìo — pupitrul, i leggìi — pupitrele ; Ascoltavamo il inormorìo delVacqua — Ascultam m urm urul apei ; Ascoltavamo i mormoni delle acque — Ascultam murm urele apelor. I l fruscio delle foglie lo spaventava— Foşnetul frunzelor îl îngrozea — I frusci i delle foglie agitate dal vento lo ■spaventavano — Foşnetele frunzelor agitate de vînt îl înspăim întau ; Senti lo gnaulìo del gatto P — Auzi miorlăitul pisicii ? Gli gnaulìi dei gatti risuonavano nella notte — Miorlăiturile pisicilor răsunau în noapte. —sg. -co; pi. -chi: il gioco — jocul, igioc\\i — jocurile; il banco — banca, i banchi — băncile ; il cuoco — bucătarul, i cuochi — bucătarii ; il palco — loja, estrada, i palchi — lojile; il solco — brazda, i so/chi — brazdele ; il turco — turcul, i turchi — turcii ; il vigliacco — laşul, i vigliacchi — laşii: V ubriaco — beţivul, — gli ubriachi — beţivii; il fic o — smochinul, i fichi — smochinii; il trucco — fardul, i trucchi — fardurile: I l fuoco si spegneva lentamente — Focul se stingea încetişor; Le fiamme dei fuochi illuminavano tutto intorno — Flăcările focurilor luminau to tu l in jur. Un affresco impressionante ricopriva tutta la parete — 0 frescă im presionantă acopera to t peretele ; Gli affreschi di Giotto di Assisi - Frescele lui Giotto de la Assisi. E xcep ţii: l'amico — prietenul: gli amici — prietenii; il gre c o — grecul, i gre ci — grecii; il nemico — duşmanul, i nemici — duşm anii; il porco — porcul, i porci — porcii.

— sg. -co ; pi. -ci cind substantivele au accentul pe antepenultim silabă (parole sdrucciole, vezi § 11, 2): il medico — medicul, i medici — medicii; Vequivoco— echivocul, gli equivoci — echivocurile; il portico— porticul, i portici — porticurile; V austriaco era un noto fisico — Austria­ cul era un cunoscut fizician ; Gli austriaci erano rinomati fisici — Aus­ triecii erau fizicieni renum iţi ; Il sindaco della città — Prim arul oraşului. I l Congresso ha riunito i sindaci meridionali ed i politici lombardi — Con­ gresul a reunit primarii din sud şi politicienii din I.om bardia ; Il grande storico romeno N . larga, conosceva bene VItalia — Marele istorie rom ân N. Iorga cunoştea bine Italia ; Gli storici del ’48 furono anche scrittori — Istoricii revoluţiei de la 1848 au fost si scriitori. I

50

9

E xc ep ţii: il carico — încărcătura, i carichi — încărcăturile; il valico — pasul, trecătoarea, i validai — trecătoriîe: il rammarico — regretul, i rammarichi — regretele; lo strascico — tivi rea: trena, gli strascichi — tirìri]e ; il pizzico — în ţep ătu ra; picul (cìt se poate lua cu două degete), i pizzichi — înţepăturile; picurile: Vincarico — însărcinarea, atribuţia, gli incàrichi — însărcinările, atribuţiile. — sg. -go; pi. -ghi: il luogo — locul, i /woghi — locurile; il gergo — jargonul, i gerghi — jargoanele; lo spago — sfoara, gli spaghi — sforile; Vago — acul, gli aghi — acele ; I l mio amico era un vero ?nago — Prietenul meu era un adevărat v ră jito r; Erano dei maghi questi amici miei — Erau nişte vrăjitori aceşti prieteni ai m ei; J^albergo era situato accanto ad un lag o — Hotelul era situ at lîngă un lac ; Lungo i laghi si ergevano i moderni alberghi — De-a lungul lacurilor se înălţau modernele hoteluri ; E y un fungo velenoso — Este o ciupercă otrăvitoare ; Dai funghi commesti­ bili si prepara il delizioso risotto ai funghi — Din ciupercile comestibile se prepara deliciosul pilaf de ciuperci. — sg. -go; pi. -gi: cînd substantivele au accentul pe antcpenultima silabă: lo psicologo — psihologul, gli psicologi — psihologii : Vantro­ pofago — antropofagul, gli antropofagi — antropofagii ; Vasparago — sparanghelul, gli asparagi — sparanghelul (pi.) : il geolog o — geologul, i geologi — geologii ; Varcheologo italiano colla,boro con il filologo ro­ meno — Arheologul italian a colaborat cu filologul rom ân ; Lo studio era elaborato dagli archeologi e dai filologi romeni — Studiul era elaborat de arheologi şi filologi români. Lo speleologo studia Vorigine delle grotte — Speologul studiază originea peşterilor; Gli speleologi hanno scoperto una grotta, naturale — Speologii au descoperit o peşteră naturală. Excepţii: il catalogo — catalogul, i cataloghi — cataloagele : il dialogo - dialogul, i dialoghi — dialogurile; Vepilogo — epilogul, gli epiloghi — epilogurile; il monologo — monologul, i monologhi — monologurile ; il prologo — prologul, i prologhi — prologurile. XOTĂ : Pentru o serie de substantive masculine terminate Ia singular în -co, -go, coexistă două forme de plural în: -ci, -gi şi respectiv în -chi, -ghi, dintre care una este mai frecvent folosită: 10 stomaco — stom acul; gli stornaci!stomachi — stomacurile 11 traffico — traficul, circulaţia; i traffici!traffichi — circulaţiile rintonaco — tencuiala; gli intonaci!intonachi — tencuielile il farmaco — doctoria ; i farmacijfarmachi — doctoriile Vesofago — esofagul ; gli esofagi! esofaghi — esofagurile il sarcofago — sarcofagul ; i sarcofagi! sarcofaghi — sarcofagurile

Exemple: Il chirurgo era rinomato per i suoi interventi — Chirurgul era vestit pentru operaţiile sale; Nella sala operatoria c’erano riuniti tutti i chirurgijchirurghi — în sa la de operaţie erau adunati toţi chirurgii.

51

— sg. -ca, -ga; pi. -chi, -glii: il collega — colegul, i colleghi - colegii; il monarea — monarhul, i monarchi — monarhii ; il patriarca — p atri­ arhul, i patriarchi — patriarhii. Excepţie: il belga — belgianul, i belgi — belgienii.

P l u r a l u l s u b s t a n ti v e lo r f e m in in e § 40 — sg. -a ; pi. -e : la rosa — trandafirul, le rose — trandafirii ; la fanciulla — copila, le fanciulle — copilele ; la poetessa — poeta, le poe­ tesse — poetele ; Visola — insula, le isole — insulele ; Vanima — sufletul, le anime — sufletele ; la sorella ~ sora, le sorelle — surorile ; Vautista — şoferiţa, le auliste — şoferiţele; Vartista — artista, le artiste — artistele; L a donna si prese la borsa senza dir parola — Femeia îşi luă poşeta fără să zică u n cuvînt ; Le parole della donne non si sentivano più — Cuvintele femeilor n u se mai auzeau ; Le borse erano in plastica — Poşetele erau de m aterial p lastic; La turista guardava la vetrina — T urista privea v itrin a; Le turiste salirono in macchina — Turistele se urcară în maşină. NOTĂ: P entru alte categorii de substantive term inate în -a, a se vedea § 34.

— sg. -o; pi. -i sau invariabile: la mano — mîna, le mani — mîinile; la foto — fotografia, le foto — fotografiile ; la auto — m aşina ; le auto — m aşinile; Aveva una mano da pianista — Avea o m înă de pianistă; Avevano mani da pianiste — Aveau mîini de pianiste, (vezi § 3 4 ; 41). — sg. -ca, -ga; pi. -che, -ghe: Vamica — prietena, le amiche — prie­ tenele ; la cuoca — bucătăreasa, le cuoche — bucătăresele ; Voca — gîsca, le oche — gîştele; la paga — plata, le paghe — plăţile; la strega — v ră­ jitoarea, le streghe — vrăjitoarele ; la riga — linia, rînd, le righe — liniile, rîndurile; La barca galleggiava leggermente — Barca plutea uşor; Sul lago s i vedevano le barche a vela — Pe lac se vedeau bărcile cu pînză. — sg. -eia, -già ; pl. -ce, -ge, cînd vocala i din desinenţa singularului n u este accentuată: la la n d a — lancea, le lance — lăncile; la mancia — bacşişul, le mance — bacşişurile ; la p a n d a — burta, le pance — bur­ ţile; la frangia — ciucurele, le frange — ciucurii; Sulle cime affiorava la roccia granitica — Pe vîrfurile m unţilor ieşea la suprafaţă roca de gra­ n it ; Le onde urtavano le rocce delle sponde del mare — Valurile loveau stìncile de pe ţărm ul mării ; L a spiaggia pareva una lunga striscia di sabbia — P laja părea o lungă dîră de nisip ; Strisce sabbiose ricoprivano le spiagge — Dungi nisipoase acopereau plajele; Cadeva una pioggia fitta-fitta — Cădea o ploaie foarte deasă ; Le recenti piogge furono bene­ fiche per Vagricoltura — Ultimele ploi au fost binefăcătoare pentru agricultură. 32

Excepţii. L a camicia — cămaşa, le camicie — căm ăşile ; Vauda­ cia — îndrăzneala, le audacie — îndrăznelile ; Vefficacia — efica cita ­ tea, le efficacie — eficacităţile ; la ferocia — ferocitatea, le ferocie — ferocităţile. Aceste substantive păstrează la plural vocala i pentru evitarea unor forme care ar p u tea să le confunde cu: il camice — ha­ latul, audace — îndrăzneţ, efficace — eficient, feroce ~ feroce. NOTĂ: P entru multe substantive feminine term inate la singular în -eia, -già pluralul se poate forma a tît cu desinenţele -ce, -ge cît şi cu desinenţele -eie, gie: la valigia, — valiza, le valigej valigie — valizele, la ciliegia, — cireaşa, le ciliege/ciliegie — cireşile; la provincia, — provincia, le province/provincie — provinciile ; L a sua denunciti era fondata — Denunţul său era întemeiat; Le denuncc/denuncic provavano la loro colpa — Denunţurile dovedeau vina lor.

— sg. -eia, -già ; pi. -eie, -gie cînd vocala i din desinenţa singularului este accentuată: la bugìa — minciuna, le bugie — minciunile; la magia — vrăjitoria, le mag ie — vrăjitoriile ; la nostalgia — dorul, le nostalgie — dorurile ; Ho acquistato Vantologia della lirica: italiana — Am cu m p ărat antologia liricii italiene ; Le nuove antologie sono ottime — Noile antologii sînt foarte bune ; NelVangolo della strada c'è una /farmacia — în colţul străzii se află o farmacie ; A quest'ora tutte le farmacie sono chiuse — La această oră toate farmaciile sînt închise. — sg. -e; pi. -i: la luce — lumina, le luci — lum inile; la rondine — rîndunica, le rondini — rîndunelele ; la nipote — nepoata, le nipoti — nepoatele ; Vautomobile — automobilul, le automobili ~ automobilele ; la fronte — fruntea, le fronti — frunţile: L a parte di Aida fu interpre­ tata brillantemente — Rolul Aidei a fost in te rp re ta t în mod strălucit. T utti gli attori conoscevano ottimamente le loro parti — Toţi actorii îşi cunoşteau foarte bine rolurile; Aveva una veste da camera a fiori — Avea u n h alat de casă cu flori ; Indossavano sempre vesti eleganti— în to td e a u n a se îm brăcau cu haine elegate. — sg. -ie, -i, -vocală accentuată ; pi. invariabil: la specie — specia, le specie — speciile, la serie — seria, le serie — seriile, la crisi — criza* le crisi — crizele, Vantilesi — antiteza, le antitesi — antitezele, la citta — oraşul, le citta — oraşele (vezi § 41). Excepţii: la moglie — soţia, le effigi — efigiile.

le

mogli — soţiile; Veffigie — efigia;

Substantivul la superficie are pluralul le superfici dar şi le super­ ficie: L a superficie complessiva delVappartamento e di 80 m 2 — Supra­ fa ţa to tală a apartam entului este de 80 m 2; Calcoliamo le superficif superficie di questi triangoli — Să calculăm suprafeţele acestor tri­ unghiuri. 53

Substantive invariabile

§ 41 E xistă o categorie de substantive invariabile a căror formă ia singular nu se modifică atunci cînd indică pluralul. Numărul acestor su b stan tive este m arcat de articol şi de desinenţele la plural ale deter­ m inanţilor săi. A parţin acestei serii substantivele care se term ină în: -i: la tesi — le tesi — teza — tezele ; Vanalisi — le analisi — an a­ liza — analizele; il brindisi — i brindisi — toastul — toasturile: La diag­ nosi non è errata -- Diagnosticul nu este greşit ; Le diagnosi non sono •errate — Diagnosticurile nu sînt greşite. -ie: la specia — le specie, — specia — speciile; la barbarie — le bar­ barie — cruzimea — cruzimile; la progenie — le progenie — p ro genitura— progeniturile: I l mal di denti era dovuto ad una carie — Durerea de dinţi •se datora unei carii :/ A veva una- serie di carie dentarie — Avea o serie de carii dentare. -a, mai ales su b stan tiv e masculine: il boia — càlàul, i boia — că­ lăii ; il sosia — sosia, dublura, i sosia — sosiile, dublurile ; il vaglia — m a n d a tu l (poştal), i vaglia — mandacele: 11 cinema era pieno zeppo — Cinem atograful era arhiplin; A tutti i cinema del quartiere girano film italiani — Ea toate cinematografele din cartier rulează filine italieneşti. — vocală finală accentuată (parole tronche, vezi § 11,4): la citta — oraşul, le citta — oraşele; il falò ~ făclia, i falò — făcliile, il caffè — cafeaua, i caffè — cafelele, uxCattivila utile — o activitate utilă, molte attività utili — m ulte activităti utile ; ÎS università bucarestina ha otto facolta - U niversitatea bucureşteană are opt facultăţi ; Alle università d i Ia s s y e Bucarest si studia Vitaliano — La universităţile din Iaşi şi Bucureşti se studiază lim ba italiană. - consoană: Io sport — sportul, gli sport — sporturile ; Io sto\i — stopul, gli stop — stopurile; H filobus — troleibuzul, i filobus — trolei­ buzele ; lo yacht — iahtul, gli yacht — iahturile ; il gas — gazul, i gas — gazele: I l mio goli grigio ha maniche lunghe — Puloverul meu gri are mîneci lungi ; T u tti i goli erano di lana pura — Toate puloverele erau din lină p u ră ; Ecco Valbum, di famiglia ! — la ta album ul de familie ! ; R iem pì gli album di cartoline di Milano — Umplu albumele cu ilustrate de la Milano. Răm în de asemenea invariabile la plural urm ătoarele categorii de su b stan tiv e : i

j

54

>

— substantivele monosilabice: il re - - regolo, i re — regii ; il s i — n o ta si, i si — notele si ; il dì — ziua — i dì — zilele ; il tè — ceaiul,. i tè — ceaiurile ; I l lungo braccio della gru solleva grossi carichi — Bra­ ţul lung al macaralei ridica mari greutăţi ; N el cantiere c erano tre gru — Pe şantier se aflau trei macarale ; V antico nome del do era ut — Vechiul nume al notei do era u t ; S i devono riaccordare tutti i do di questo piano­ forte — Trebuie să se acordeze din nou to a te dourile acestui pian. — substantivele prescurtate de origine străină: la foto — fotografia — le foto — fotografiile; la dinamo — dinamul, le dinamo — dinam urile; la radio — aparatul de radio, le radio - aparatele de radio: Dov'è il cinema Tivoli? — Unde este cinematograful Tivoli? Grandi cartelloni presentavano i film dei cinema napolitani — Afişe mari prezentau fil­ mele cinematografilor din Napoli ; La moto si fermò accanto all’auto Motocicleta se opri lîngă m aşină; Le auto e le moto correvano lungo la strada — Maşinile şi motocicletele goneau de-a lungul şoselei. — numele de familie care la plural indică membrii unei familii: gli Sforza — Membrii familiei Sforza; i Visconti — familia Visconti; „ I Malavoglia" è un noto romanzo del Verga — „Familia Malavoglia'1 oste un cunoscut rom an a lui V erga; L a piazza della Signoria rimane il testimone della gloria dei Medici — P iaţa Senioriei răm îne m artorul gloriei familiei Medici. — substantivele compuse (verb + verb): ilji saliscendi — clanţa/ clanţele; (verb + substantiv plural): ilji lustrascarpe — lustragiul/lus­ tragiii ; ( v e r b - f adverb): ie/i posapiano — persoană Înceată/persoane încete (vezi § 48).

Substantive cu mai multe forme § 42 în această serie sînt incluse substantive cu 2 forme, fie la singular fie la plural, fie la ambele numere, cu sens identic, sinonime, sau cu sens diferit care constituie p articularităţi ale capitolului referitor la form area pluralului substantivelor.

Substantive cu două forme la singular § 43 A parţin acestei categorii substantivele care au la singular două forme term in ate în -e şi în -o, ambele de acelaşi gen şi sens şi o singură formă la plural te rm in ată în -i. 55

Singular

Plural

il cavaliere, cavaliero — cavalerul il forestiere, forestiero — străinul (de loc) il nocchiere, nocchiero — vîslaşul, cîrmaciul Vardere,’ arderò — arcaşul 10 sparviere, sparviero — şoimul 11 ciarliere, ciarliero — palavragiul lo scudiere, scudiero — scutierul 9

i cavalieri — cavalerii i forestieri — străinii i nocchieri — vìslasii 9

gli arcieri — arcaşii gli sparvieri — şoimii i ciarlieri — palavragiii gli scudieri — scutierii

Exem pie : Era per noi un forestiere/forestiero — E ra pentru noi un străin '(de p a rte a locului) ; Loro non sono fiorentini ma forestieri, ci son venuti da Padova — Ei nu sînt florentini ci străini, au venit de la P adova; Il nocchiere/nocchiero era un cavaliere/cavaliero inglese — Vîslaşul era u n cavaler englez. I nocchieri greci guidavano abilmente le navi dei cava­ lieri francesi — Vislaşii greci conduceau cu îndemînare navele cavale­ rilor francezi.

Substantive cu două forme la plural § 4 4 1. O categorie de substantive masculine term in ate la singu­ la r în -o au la plural două forme: u n a masculină te rm in ată în -i şi u n a feminină term in ată în -a. Celor două forme de plural le corespund sen­ suri diferite, uneori sensuri figurate sau colective.

Singular

Plural Masculin

\V anello — inelul f il braccio — b ra­ ţu l il membro — m em brul l'osso — osul

gli anelli — inelele i bracci — braţele de scaun, de rìu i membri — m em brii

il labbro — buza

i labbri — marginile rănii, şanţului (fig.)

9

56

gli ossi — oasele

Feminin

le anelli — buclele (fig.) le braccia — braţele omului le membra - membrele corpului le ossa — oasele (in to ­ talitate) le labbra — buzele omului >

il dito — degetul il ciglio — geana il cervello — cre­ ierul il corno — cornul il fondamento — fundam entul, baza il muro — zidul

i diti — degetele ca m ăsură (fig.) i cigli — marginile (%•) i cervelli — inteligen­ ţele (fig.) i corni — instrum ente (m u z.) i fondam enti — bazele

le dito, — degetele miinii le ciglio,—genele ochiu­ lui le cervello, — creierul de om sau animai le corno — coarnele de animale le fondamento — t e ­ meliile clădirii

le muro, — zidurile cetătii, oraşului le filo, — firele, urzeala, i fili — firele (concret) complotul (fig.) le lenzuolo — garnitura i lenzuoli — cearşafurile t de p at (luate separat) i gridi — strigătele de le grido, — strigătele omului animale gli urli — urletele de le urlo — urletele om u­ lui animale le carro — conţinutul i carri — carele carelor

i m uri — zidurile

9

il filo — firul il lenzuolo — cear­ şaful il grido — stri­ gătul Vurlo — urletul 9

il carro — carul

J

9

E x em p ie : S i stese le braccia sui bracci della poltrona — îşi întinse braţele pe b raţele fotoliului ; Portava degli anelli su tutte le dita — P u rta ineie pe to a te degetele; Guardò, aggrottando le ciglia, gli erbosi cigli della strada — Privi, ìncruntìndu-se, marginile piine de ierburi ale drumului ;G li eser­ cizi imponevano a tutti i membri della squadra un movimento ritmico delle membra — Exerciţiile im puneau tu tu ro r membrilor echipei o mişcare ritm ică a mîinilor şi picioarelor ; Le urla della folla erano inter­ rotte ogni tanto dagli urli dei lu p i — Ţipetele mulţimiii erau în treru p te din cînd în cînd de urletele lupilor. L a tempesta ruppe i fili del nostro im pianto telefonico — F u rtu n a a ru p t firele instalaţiei noastre de tele­ fon ; Le fila della congiura furono scoperte in tempo — Urzeala complo­ tu lu i a fost descoperită la tim p ; Le tue affermazioni sono prive di fonda­ menti — Afirmaţiile tale sînt nefundam entate ; L 1edificio ha fondamenta solide — Clădirea are temelii solide ; L'intonaco dei muri era screpolato — Tencuiala pereţilor era scorojită ; Da lontano şi scorgevano le mura della citta medievale — De departe se zăreau zidurile oraşului medieval ; Avvicinò le sue labbra secche ai labbri del bicchiere — îşi apropie buzele uscate de marginile paharului. 57

2. O alta categorie de substantive masculine term in ate în -o l singular au două forme la plural term in ate în -i şi respectiv în ~a d e genuri diferite dar cu acelaşi sens. De re ţin u t că pluralul feminin î n - a apare adesea în expresii. Singular

Plural

il calcagno — călcîiul il ginocchio — ge­ nunchiul

i g o m iti — coa­ tele i calcagni — calcìiele i ginocchi — ge­ nunchii

il fuso — fusul

i fu si — fusele

il cuoio — pielea lo strido — ţip ă ­ tul, zgomotul

i cuoi — pieile gli stridi — ţipe­ tele

il g omito — cotul

Expresii alcătuite cu pluralul feminin

j

ragionar con le gomita — a gîndi cu picioarele j stare alle calcagna di uno — a) se ţine scai do cineva j sentirsi piegar le ginocchia —j a simţi că ţi se moaie pi-| ii ciò areie f il gatto fa le fusa — pisicai toarce tirar le cuoia — a muri andare, alle strida — a se lua; după ce se spune

E x em p le : Le 24 suddivisioni convenzionali del globo terrestre che determinano le ore vengono chiamate fusi orari — Cele 24 de subîm părţiri convenţio­ nale ale globului păm întesc care determ ină orele sînt num ite fuse orare ; Indietro alla stufa il gatto fa le fusa — D upă sobă pisica to arce; Aveva i gomiti sporchi — Avea coatele m u rd are; N on fidarti di questo giovane, ragiona sempre con le gomita — Nu te încrede în acest tînăr, gîndeşte to td e a u n a cu picioarele; I l freddo gli aveva rattrappito i ginocchi — Frigul îi înţepenise genunchii ; A l sentir la notizia gli si piegarono le ginocchia — Auzind vestea i se m uiară picioarele ; I sandali avevano una larga scollatura ai calcagni — Sandalele aveau un decolteu mare la călcîie ; Giuseppe m i da fastidio, sta sempre alle mie calcagna — Giuseppe m ă supără, se ţine scai de m ine; Lavoravano i cuoi di caprino trasfor­ mandoli poi in borse, cinture, valigie — Prelucrau pieile de capră tran sformmdu-le apoi în poşete, cordoane, geam antane ; E ’ una persona d i fiducia ed in p iù ha le cuoia dure — Este o persoana de încredere şi în plus rezistă la greutăţi.

Substantive cu forme duble la singular şi plural § 45 Unele substantive au cîte două forme, a tît pen tru singular cît şi pentru plural. Fac p arte din această categorie: 58

a) S ubstantive ale căror forme sînt de acelaşi gen sau uneori de genuri diferite, cu term inaţii diferite, dar identice ca sens: Singular

Plural

la strofa/strofe — strofa Valaj ai e ~ aripa V arma/arme — arm a V orecchio jV orecchia — urechea

le strofe/strofi — strofele le ale/ali — aripile le arme/armi — armele gli orecchi, le orecchie — urechile !

Exem ple : I l vecchietto era duro oTorecchio — Băt-rlnelul era tare de urechi: Per non disturbare gli altri gli parlò all’orecchia — P entru a nu deranja pe ceilalţi ii vorbi la ureche ; Il chiasso lo fece tapparsi gli orecchi — Zgo­ m otul il făcu să-şi astupe urechile; Drizzò le orecchie per sentire tutto — Ciuli urechile ca să audă to tu l; Abbiamo visitato l’ala sinistra della galleria L ffiz i — Am vizitat aripa stingă a galeriei Uffizi; E ' arrivato in un batter d1ali — A sosit într-o clipă.

b) S ubstantive cu două forme de singular şi plural, de genuri dife rite, ale căror sensuri variază în funcţie de gen şi num ăr:

Singular masculin si feminin »

Plural masculin şi feminin i

il fruito — fructul, rodul

i fru tti — rezultatele, roadele le frutta — fructele de masă

la fru tta — fructe de masă, în to talitate il legno — lemnul, ca materie

i legni — părţile lemnoase ; co­

la legna — lemnul de ars il gesto — gestul la gesta — fap ta eroică

răbii (fig.) le legna — lemnele de foc i gesti — gesturile, mimica le gesta — faptele eroice

E x e m p le : L 'arancia è un frutto ,9ugoso — P o rto cala este un fruct zemos; < Questi sono i frutti della vostra fatica — Acestea sînt rezultatele oboselii v o a stre ; T u tta la frutta è raccolta — S-au cules to ate fructele; Porta in tavola le.fruttai — Adu fructele la m asă ! ; Il noce è un albero di legno forte — N ucul este un pom cu lem nul t a r e ; Navigavano con i pochi 59

legni r im a s ti— Navigau cu puţinele corăbii răm ase; Aggiungiam o alcune legna al fuoco — Să adăugăm cîteva lemne pe foc ; H a fatta un gesto di saluto — A făcut un gest de salut ; N on fare gesti sgarbati — Nu fă gesturi nepoliticoase ; Omero parla delle gesta di Ilector ed A chile — Homer vorbeşte despre faptele de vitejie ale lui Ilector şi Achile.

Substantive defective § 46 Sìnt considerate defective substantivele care se folosesc nu­ mai cu forma de singular sau num ai cu forma de plural. A. Se întrebuinţează la singular substantivele care indică: 1. N oţiu n i abstracte: la bontà — b u n ătatea, la paura — team a, la pazienza — răbdarea, la fame — foamea, la sete — setea, la sapienza — înţelepciunea, la superbia — îngîmfarea, Vuopo — nevoia, la mansuetu­ dine — blîndeţea, il brio — verva, însufleţirea, la pietà — mila: Aveva una fame da lupo — Avea o foame de lup : Parla sempre con brio — Vorbeşte în to td e a u n a cu însufleţire ; La „Pietà" di Michelangelo è scol­ pita in marmo di Carrara — ,,Pietà“ de Michelangelo este sculptată în m arm u ră de C arrara ; La pazienza è segno della sapienza — R ăb d area este semnul înţelepciunii. 2. metale, minerale, elemente chimice : Voro — aurul, Vargento — argin­ tul, il mercurio — mercurul, il rame — aram a, il ferro — fierul, il bronzo— bronzul, Valluminio — aluminiul, Varsenico — arsenicul, Vidrogeno — hidrogenul: Il ram e è un metallo rossastro e malleabile — A ram a este un metal roşiatic şi maleabil ; N on è tu tt’ovo quel che riluce — Nu to t ce străluceşte e aur ; Il ferro va battuto quando è caldo — Bate fierul pînă-i cald. 3. cereale: il grano — griul, forzo — orzul, il riso — orezul, Vavena — ovăzul, la segale — secara: Il granturco veniva coltivato in America alVincirca 2000 a n n i prim a della nostra era — Porum bul era cultivat în America aproxim ativ cu 2000 de ani înaintea erei noastre ; Per pre­ parare la birra ci vuole l ’orzo — Pentru a p repara berea este nevoie de orz. 4. diverse substanţe: il latte — laptele, il miele — mierea, il pepe — piperul, il sangue — sìngele, il fiele — fierea, la mostarda — m ustarul, il sale — sarea: Uno degli alimenti p iù completi è il latte — Unul dintrecele mai complete alim ente este laptele, Dolce come il miele, amaro• come il fiele — Dulce ca mierea, am ar ca fierea; Con i tuoi modi sfacciati m i fa i venire la m ostard a al naso — Cu felul tă u obraznic mă scoţi din sărite. 5. substantive colective: la prole — urm aşii, la plebe — norodul,, l a rappresaglia — represaliile, la vendemmia — culesul viei, il fogliame — frunzişul, il pietrame — pietrişul, il su d iciu m e — m urdăria, porcării: T u tti i sentieri del bosco erano nascosti sotto il fogliame — Toate cărările pădurii erau ascunse sub frunziş. 60

6. substantive unice: — il sole — soarele, la luna — luna, Vuniverso — 'universul, Vequatore — ecuatorul: Nella D ivina Commedia la Terra sta immobile al centro dell’universo ed il sole, la luna e gli altri pianeti le girano intorno — în Divina Comedie Păm întul stă nemişcat în centrul universului iar soarele, luna şi celelalte planete i se rotesc în jur. NOTĂ: — Acordul determinanţilor acestor substantive so face întotdeauna la singular. — în mod excepţional pentru unele din substantivele am intite se poate forma 'şi pluralul dar cu sens diferit faţă de singular: la gente — lumea, le genti — popoarele, naţiunile; il ferro — fierul, m etalul, i ferri — fiare, lanţuri ; il costume — obiceiul, i costumi — moravurile ; l’oro — aurul, metalul, gli ori — bijuteriile ; Y argento — argintul, m etalul, gli argenti — argintăria.

B. Se folosesc num ai Ia plural substantivele care indică: a) noţiunea de plural: i dintorni — împrejurimile, le moine — mof­ turile, mutrele, răsfăţul, le busse — ciocăniturile, le fatezze, le sembianze— trăsătu rile chipului, le stoviglie — vesela, gli spiccioli — m ărunţişul, le dim issioni — demisia, gli spillaci — spanacul, i maccheroni — m aca­ roanele, gli spaghetti — spaghetele, le vettovaglie — proviziile, le sartie — frînghiile, le rigaglie ~ m ăruntaiele (de păsări): H a le sembianze di sua madre — Are trăsăturile mamei sale ; Rigoverna presto le stoviglie! — Spală repede vasele ! Gli spinaci sono molto nutrienti — Spanacul este foarte h răn ito r; N on fare tante moine! — Nu te răsfăţa a tît! NOTĂ: Unele dintre substantivele am intite pot fi consemnate de dicţionare cu forma de singular: la moina, lo spaghetto, la dimissione. în vorbirea curentă însă ele nu s în t folosite decît la plural.

b) substantive defective propriu-zise: le annali — analele, le calende— calendele, le tenebre — întunericul, le nozze — căsătoria, le esequie — fu­ neraliile, le ferie — vacanţa, concediul, i posteri — urmaşii: F uori tutto era avvolto in tenebre fitte — Afară totul era învăluit de întunericul d en s; S i celebrarono le nozze proprio al Capodanno — îşi sărbătoriră căsătoria chiar de Anul Nou ; Queste ferie le trascorreremo al mare — Acest concediu îl vom petrece la mare : E 1 disonesto, ti ritornerà i soldi alle calende greche — Este necinstit, îţi v a da banii la calendele gre­ ceşti -(niciodată). c) obiecte formale din două sau mai multe părţi: le forbici, le cesoie — foarfecele, i calzoni, i pantaloni — pantalonii, gli occhiali — ochelarii, i bronchi — bronhiile, le mutande — chiloţii, le manette — cătuşele, le redini — hăţurile, le tenaglie — cleştele: I peli delle unghie si tagliano con le forbici dalle punte ricurve — Pieliţele unghiilor se taie cu foarfe­ cele cu vîrfurile curbe ; Questa donna ha una lingua che taglia come le forbici — Femeia aceasta are o limbă ascu ţită; S i levò gli occhiali per metterseli nella tasca — îşi scoase ochelarii ca să şi-i pună în buzunar ; Sono di moda i calzoni che ricoprano le caviglie — Se p o artă pantalonii care să acopere gleznele. 61

Substantive cu forme speciale de plural

§ 47 Dintre substantivele care prezintă p articu larităţi în ce pri­ veşte form area pluralului fac parte: a) Substantive cu term inaţie regulată pentru plural în -i, dar car o d ată cu schimbarea num ărului înregistrează m odificări în rădăcină: Vuomo — omul, bărbatul, gli uom ini — oamenii ; il buc — boul, i buoi — boii; il tempio - tem plul, i templi — tem plele; N on sei p iù un ragazza orinai sei un nomo — Nu mai eşti un copil, eşti de-acum a un b ărb at : Erano degli uomini di poche parole — E rau nişte oameni tăcuţi ; Ii bue è un utilissimo animale da lavoro — Boul este un animai de m unca foarte folositor; „ Mettere il carro innanzi ai buoi“ — A face la început, ceea ce ar trebui făcut la urmă.; II tribunale è il tempio della giustizia — Tribunalul este tem plul dreptăţii ; I templi romani erano circondati dai colonne — Templele rom ane erau înconjurate de coloane. b) Substantive masculine term inate la singular în -o care la plu­ ral işi modifică genul devenind feminine şi se term ină în -a. Această modificare am inteşte de genul neutru din lim ba la tin ă: il paio — pe­ rechea, le paia — perechile, Vaovo — oul, le uova — ouăle, il riso — risul, le risa — rìsetele, il miglio — mila (unitate de măsură), le miglia — mi­ lele, il centinaio — aproxim ativ o sută, le centinaia — sutele, il migliaio— aproxim ativ o mie, le migliaia — miile (pentru centinaio şi migliaio vezi § 80) : M i faccia vedere quel paio di guanti — A rătaţi-m i acea pe­ reche de mănuşi ; Quanti paia di occhiali hai cambiato finora ? — Cìte perechi de ochelari ai schim bat pînă acu m a?; Centinaia o migliaia di uom ini si avviavano allo stadio — Sute şi mii de oameni se îndrep­ ta u către stadion ; Il guscio di questo uovo è rotto — Coaja acestui ou este s p a rtă ; Sbatti le uova per far la frittata - B ate ouăle ca să faci omleta.

c) S ubstantivul feminin la eco — ecoul, are la p lu ral forma mascu lina gli echi — ecourile: L a notizia ebbe u n a vasta eco — Vestea a a v u t un larg ecou ; (ìli echi della rivoluzione giunsero fino a noi — Ecourile revoluţiei au ajuns pînă la noi. Substantivul masculin il dio — zeul, o d ată cu trecerea ia plural' îşi schimbă rădăcina, dar şi articolul: gli dei — zeii: Hephaisto è conside­ rato il dio del fuoco — Hephaistos este considerat zeul focului, L'O lim po era la sede degli dei — Olimpul era lăcaşul zeilor.

Pluralul substantivelor compuse § 48 Substantivele compuse sînt form ate prin unirea a două p ărţi de vorbire de acelaşi fel sau două părţi de vorbire diferite: caposquadra — şef de echipă, este fo rm at din substantivul capo — şef, şi squadra — 62

«echipă, asciugamano — prosop, este form at din verbul asciugare — a *usca, a şterge, şi sub stan tiv ul mano — mină. Pluralul acestor substantive se formează prin schim barea term ina­ ţiei unuia dintre cele două elemente componente, după cum urm ează: 1. P rin schimbarea term inaţiei celui de al doilea element; din aceast categorie fac parte substantivele compuse din: a) substantiv substantiv : manoscritto manuscris manoscritti — manuscrise ; arcobaleno — curcubeu, arcobaleni— curcubee; ragna­ tela — pînză de păianjen, ragnatele — pînze de p ăian jen ; cavolfiore — conopidă, cavolfiori — conopide ; terremoto — cutrem ur, terremoti — cu­ trem u re ; madreperla — scoică, sidef, madreperle — scoici ; cassapanca — .laviţă, cassapanche - laviţe : banconota da 100 lire — b ancno tă de 100 lire, banconote da 1000 lire — bancnote de 1000 lire ; porcospino arrotolato a palla — arici ghem uit ca mingea, porcospini arrotolati a palla — arici ghemuiţi ca mingea : La Ferrovia Romena. — Galea F e ra tă .Romàna, Le Ferrovie Romene — Căile F erate Române. - f -

—

—

Excepţii: il pescecane — rechinul, i pescicani — rechinii ; il pescespada — peştele spadă, i pescespada — peştii spadă.

b) adjectiv -f substantiv: biancospino — păducel, biancospini — pă ducei ; mezzogiorno — amiază, mezzogiorni — amiezi ; gentiluomo — gen­ tilom, gentiluom ini — gentilom i; il bassorilievo romano — basorelieful roman, i bassorilievi romani — basoreliefurile romane ; il francobollo valoroso — tim brul valoros, i francobolli sanm arinesi — tim brele din •San Marino. Excepţii: la ìne zzai una — semiluna, le mezze-lune— semilunile; la mezzatinta — culoare ştearsă, le mezzetinte — culorile şterse. c) adverb, prepoziţie + substantiv: malfattore — răufăcător, malfat­ tori — răufăcători ; dopopranzo — după masă, dopopranzi — după mese : sovrastruttura — su p rastructură, sovrastrutture — suprastructuri ; sot­ tosuolo — subsol, sottosuoli — subsoluri ; soprabito — pardesiu, soprabiti — pard esie; Un antipasto squisito — un aperitiv excelent ; ' Degli antipasti squisiti — Nişte aperitive excelente; Il sottopassaggio delV Università — Pasajul subteran de la Universitate, I sottopassaggi bucarestini — Pasa­ jele subterane bucureştene ; Un soprannome idoneo — O poreclă potri­ v ită ; Dei soprannomi idonei — Porecle potrivite. d) adjectiv + adjectiv, verb: sordomuto — surdom ut, sordomuti — surdom uţi ; belvedere — belvedere, terasă, belvederi — terase ; L a tastiera del pianoforte — C laviatura pianului ; I pianoforti da concerto — Pianele de concert. 63

e) verb + substantiv la singular: spazzacamino — hornar, spazza cam ini — hornari ; scendiletto — carpetă, scendiletti — carpete ; parafulm ine — paratrăznet, parafulm ini — paratrăzn ete ; I l visto del pas­ saporto — Viza de pe paşaport ; I l rilascio di passaporti — Eliberarea paşapoartelor ; I l moderno grattacielo — Modernul zgîrie-nori ; I gratta­ cieli giapponesi — Zgìrie-norii din Japonia. 2. prin schimbarea terminaţiei ambelor elemente componente al substantivelor form ate din: a) substantiv -f- adjectiv, participiu: fabbroferraio — fierarul, fab briferrai — fierari ; cassaforte — casa de bani, casseforti — case de bani ; acquafòrte — acid azotic, acvaforte (stampă), acqueforti — stam pe în acvaforte ; pellerossa — indian (din America de Nord), pellirosse — indieni ; L’altoforno delVofficina — Furnalul uzinei; Oii altiforni delVofficina — Furnalele uzinei, La terracotta smaltata — Ceramica sm ălţu ită; Le terrecotte invetriate di Luca della Robbia — Obiectele de ceramică vitri­ ficată ale lui Luca della Robbia. Excepţie: I l palcoscenico — scena, i palcoscenici - - scenele. b) substantivele form ate cu capo — şef: (vezi § 48). «

3. Substantive compuse care răm în invariabile form ate din: a) verb + substantiv la plural: lo stuzzicadenti — scobitoarea, gli stuzzicadenti — scobitorile, il lustrascarpe — lustragiul, i lustrascarpe — lustragiii; Vattaccapanni — cuierul, gli attaccapanni — cuierele, laccendisigari — bricheta, gli accendisigari — brichetele; il portasapone — savoniera, i portasapone — savonierele ; il portamonette — portmoneul, i portamonette - portmoneele ; S i getta con il paracadute — Se aruncă cu p a ra ş u ta ; M olti paracadute colorati — Multe paraşute colorate; Portachiavi di pelle — Portchei din piele, I nuovi portachiavi — Portcheile noi; Un delicato bucaneve — Un ghiocel delicat; Un mazzo di bucaneve — Un buchet de ghiocei. b) verb + verb, adverb: il fuggifuggi — panica, i fuggifuggi — panicile, il lasciapassare — permisul de liberă trecere, i lasciapassare — bile­ tei e-permisele, il benestare — bunăstarea, viza, i benestare — bunăstările, vizele; Un saliscendi nuovo — O clanţă nouă; T u tti i saliscendi dorati — Toate clanţele aurite. § 49 4. Substantivele compuse cu capo formează pluralul în mo­ duri diverse: a) prin schimbarea term inaţiei prim ului element: caposquadra — şef de echipă, capisquadra — şefi de echipă ; capostazione — şef de gară, capistazione — şefi de gară ; capofamiglia — cap de familie, capifam i­ glia — copi de familie ; caposezione — şef de secţie, capisezione — şefi de secţie; capoparte — şef de partid, capiparte — şefi de p a rtid ; capo­ banda — şef de orchestră, capibanda — şefi de orchestră ; Il capoclasse t

64

della X classe — Şeful clasei a X-a ; T utti i capiclasse al direttore ! — Toti sefii de clasă la director ! b) prin schimbarea term inaţiei celui de al doilea element: capo­ giro - ameţeală, capogiri — ameţeli ; capostipite — strămoş, capostip iti — strămoşi ; capoverso — alineat, capoversi — alineate ; Un capolavoroartistico — O capodoperă de a r tă ; I capolavori della letteratura — Ca­ podoperele literatu rii; Mario è capolista — Mario este cap de lis tă ; Loro sono i capilista — Ei sînt primii pe listă. c) prin schimbarea term inaţiei ambelor elemente: caposaldo — premiză, capisaldi — premize, capotecnico — şef de serviciu tehnic, capitecnici — şefi de serviciu tehnic. d) pentru unele substantive din această categorie coexistă doua forme de plural: una la care se schimbă term in aţia ambelor părţi com­ ponente şi alta în care se modifică cel de-al doilea element: il capoco­ mico — directorul de tru p ă, i capocomici!capicomici — directorii de tru p ă ; il capocuoco — bucătarul şef, i capocuochijcapicuochi — bucă­ tarii şefi; il capotreno — şeful de tren, i eapotrenijeapitreni — se fii de tren ; il capomastro — m aistrul şef, i capomastrilcapimastri — maiştrii şefi; Firenze è il capoluogo della Toscana — F lorenţa este capitala provinciei Toscana, Ho visitato numerosi capoluoghi/capiluoghi dell'Ita­ lia — Am vizitat numeroase capitale de provincie din Italia. NOTĂ: Atunci cînd substantivele: capolista, caposquadra, capotavola, capofila, capo­ tecnico etc. se referă la persoane de sex feminin primesc articolul feminin şi rămîn la plural invariabile: la capoclasse — şef-a de clasă, le capoclasse — şefele de clasă. În tru cît pe lingă regulile date cu privire la formarea pluralului substantivelor compuse, pot apărea şi alte cazuri sau excepţii se recomandă consultarea dicţionarului.

DECLINAREA SUBSTANTIVELOR § 50 în limba italiană exprim area unui substantiv la diferitele cazuri ale declinării prezintă aspecte deosebite faţă de lim ba rom ână. In m ulte gramatici italiene declinarea substantivului nu constituie un capitol separat, problema fiind tr a ta tă în cadrul capitolelor privitoare la prepoziţii, sau la articol şi prepoziţii articulate. Considerînd totuşi ca pentru vorbitorul rom ân de limba italiană sînt necesare cîteva lămuriri cu privire la declinarea substantivului facem urm ătoarele precizări: — în lim ba italiană substantivele nu au desinenţe specifice pentru fiecare caz, fap t pentru care aspectul în sine al substantivului nu se modifică de-a lungul declinării ; — declinarea fiind analitică, diferitele cazuri se formează cu aju ­ torul prepoziţiilor, articulate sau nearticulate (vezi § 20 şi § 157 — 163). 65

— prepoziţiile care m archează cazurile în modelele ce urm ează sîn indicate prin analogie cu cazurile corespunzătoare din lim ba româna, în afara acestor prepoziţii mai există şi altele care exprim ă raporturi sintactice. Din acest m otiv cazurile din limba italiană nu corespund în to td eau n a cu respectivele cazuri din limba română. Această deose­ bire este evidentă în traducerile unor exemple în care cazurile nu sînt identice în cele două limbi. Nominativul este cazul subiectului şi al numelui predicativ. Sub­ stantivul în nom inativ este însoţit num ai de articol: îl letto e le pol­ trone sono comodissimi — P atul şi fotoliile sînt foarte comode ; Il fol­ clore è un tesoro per la cultura nazionale — Folclorul este o comoara p en tru cultura naţională. § 51 Genitivul este cazul atributului şi exprim ă în general ideea de posesie. în italiană se exprimă cu ajutorul prepoziţiei di articulată sau nearticulată (vezi § 20, § 157): Le scarpe sono di •Viaria — Pantofii sînt ai Măriei ; La sorpresa dei genitori m i ha fatto piacere - Surpriza părinţilor mi-a făcut plăcere. § 52 Dativul este cazul complementului indirect avind ca term en regent un verb. în italiană el se formează cu ajutorul prepoziţiei a articu lată sau nearticulată (vezi § 20, § 158): Raccontò al nipotino „La Cenerentolai; — îi povesti nepoţelului Cenuşăreasa; Chiese a tutti di star tranquilli — Ceru tu tu ro r să stea liniştiţi. Acuzativul este cazul complementului direct, funcţie care rezultă din poziţia substantivului faţă de verb şi faţă de subiect. Substantivul în acuzativ poate fi însoţit sau nu de articol: Per sentirsi meglio Carlo usa il microfono — P entru a se auzi mai bine, Carlo foloseşte microfonul ; Non ho incontrato Lucia — Nu am ìntìlnit-o pe Lucia. Vocativul exprim ă o chemare adresată cuiva; el poate apărea singur, însoţit de o interjecţie sau de un alt determ inant. în lim ba italiană cazul vocativ nu are nici o m arcă specifică, poate ocupa orice loc în propoziţie fiind, ca şi-n limba româna, despărţit de restul propo­ ziţiei prin virgulă: Signora, si accom odi!— Doamnă, luaţi loc! E h ir ragazzino, dove vai? — Ei, băietele, unde mergi? § 53 Ablativul sau prepoziţionalul este cazul complementelor cir­ cum stanţiale sau complementului de agent (vezi § 156 A). Se exprim ă în lim ba italiană prin prepoziţiile: da, in, su, con, per, sau prin prepo­ ziţiile di si a, articulate sau nearticulate, care în afară de cazurile genitiv şi dativ mai pot exprima şi alte relaţii: Le leggi devono essere conosciute dai cittadini — Legile trebuie să fie cunoscute de cetăţeni ; Il caffè c'è nel bricco — Cafeaua este în ibric; Giochiamo sulla spiaggia, a palla — Sa ne jucăm pe plajă, cu m ingea; Compro fiori per il com­ pleanno di Marco — Cumpăr flori pentru ziua de naştere a lui Marco. Deoarece ablativul din limba italiană nu are în lim b a rom ână un caz corespunzător, traducerea substantivelor se face la alte cazuri. 66

(acuzativ, dativ, etc.) care pot fi explicate prin regimul cazual al pre­ poziţiilor din gram atica limbii române.

Modele de declinare a unor substantive însotite de articolul hotărît y

Masculin Singular N. G. I). Ac. V. Abl.

il bambino — copilul del bambino — (al) copilului al bambino — copilului il bambino — copilul bambino! — copilule ! dal bambino — de la copil

Plural

i bambini — copiii dei bambini — (al) copiilor ai bambini — copiilor i bambini — copiii bambini! — copii ! dai bambini — de la copii

E x em p le : N. Il bambino ha cinque anni — Copilul are cinci ani ; I bambini ridono allegri — Copiii rid veseli. G. L a stanza del bambino è piena di giocattoli - Camera copilului e plină de jucării : I giocattoli dei bambini sono meccanici — Jucăriile copiilor sînt mecanice. D. Do al bambino un dolce — Dau copilului o prăjitură. B a raccontato ai bambini una fiaba. — Le-a povestit copiilor un basm. Ac. Perché hai sgridato il bam­ bino ? — De ce l-ai certat pe copil.? A veva visto i bambini nel cortile — Vă­ zuse copiii în curte. V. Bambino mio, stai buono! — Copilul meu, fii cum inte! Silenzio, bambini! — Linişte, copii! A bl. Ricevo un bacio dal bambino — Primesc o sărutare de la copil. Ci rechiamo dai bambini per portar loro clei doici — Ne ducem la copii ca să le ducem prăjituri. Singular N. G. D. Ac. V. Abl.

io zio — unchiul dello zio - (al) unchiului allo zio — unchiului Io zio — unchiul zio! — unchiule ! dallo zio — de la unchi

PI ural

gli zii — unchii degli zii — (al) unchilor agii zii — unchilor gli zii — unchii zii! — unchilor ! dagli zii — de 1a unchi

E x em p le : N. Lo zio è in biblioteca — Unchiul este în bibliotecă ; I nostri zii abitano in campagna — Unchii noştri locuiesc la ţară. G. 11 figlio dello zio è medico — Băiatul unchiului este m edic; I consigli degli zii furono utili — Sfaturile unchilor au fost folositoare. D. Ho parlato allo zio di te — I-am v orbit unchiului de tin e ; Chiedo agli zii le riviste — Le cer unchilor revistele. Ae. Ho incontrato lo zio ieri — L-am ìntìlnit 67

ieri pe unchiul ; Ho visto al teatro i loro zii — l-am văzut la te atru pe unchii lor. V. Zio, oggi sci il nostro invitato — Unchiule, azi eşti invi­ ta tu l nostru ; Zii m iei, non vi preoccupate — Unchii mei, nu fiţi îngrijo­ raţi. Abl. Ho ricevuto dallo zio una telefonata — Am prim it do la unchiul u n telefon ; Appena son tornato dagli zii di Ploieşti — Abia m-am întors de ìa unchii din Ploieşti.

Feminin Singular N. G. lD. j . Ac. V. Abl.

Plural

la ragazza — fata della ragazza — (a) alla ragazza fetei la ragazza — fata ragazza ! — fato ! dalla ragazza — de la fată —

le ragazze — fetele delle ragazze — (al) fetelor alle ragazze — fetelor le ragazze — fetele ragazze! — fetelor ! dalle ragazze — de la fete

E xem ple : N. La ragazza impara Vitaliano — F a ta înv aţă italian a; Le ra­ gazze sono studentesse — Fetele sînt studente. (I. Gli occhi della ra­ gazza sono celesti — Ochii fetei sînt albaştri : I vestiti delle ragazze erano eleganti — Rochiile fetelor erau elegante. I). Disse alla ragazza la ve­ rità — li spuse fetei adevărul ; Offro alle ragazze le rose — Ofer fetelor trandafirii. Ac. Ho visto la ragazza allo spettacolo ~ Am văzut-o pe fată la spectacol ; Questo pomeriggio incontriamo tutte le ragazze — în dupăam iaza asta ìntìlnim to a te fetele. V. Ragazza, stai buona! — Fato, fii cu m in te! E h i, ragazze, cosa fate? — Hei, fetelor, ce faceţi? Abl. Ho saputo la notizia dalla ragazza — Am aflat vestea de la fa ta ; I ricami sono lavorati dalle ragazze — Broderiile sînt lucrate de fete.

Modele de declinare a unor substantive însoţite de articolul nehotărît Masculin N. G. D. Ac. Abl.

68

u n libro — o carte di un libro — al unei cărţi a un libro — unei cărţi un libro — o carte da un libro — de la, dintr-o carte su un libro, — despre, pe o carte con un libro — cu o carte in un libro — într-o carte

Feminin una rivista — o revistă di una rivista — a unei reviste a una rivista — unei reviste una rivista — o revistă da una rivista — de la, dintr-o revistă su una rivista — despre, pe o re­ vistă con u n a rivista — cu o revistă in un a rivista — într-o revistă

E x em p le : N. Un libro è sempre come un amico — 0 carte este în to td eau n a ca un prieten. G. La lettura di un libro è una preoccupazione amena — Lec­ tu ra unei cărţi este o ocupaţie plăcută. I). Ad un libro interessante de­ dichi volentieri tutta una notte — Unei cărţi interesante îi dedici bucuros o noapte întreagă. Ac. Ilo pagato un libro venti lei — Am p lătit douăzeci de lei pe o carte. Abl. Da un libro s'im para molto — Dintr-o carte se în v a ţă m ult ; S i parlava su un libro apparso di recente — Se vorbea despre o carte recent a p ăru tă ; Era con un libro in mano — E ra cu o carte în m înă ; Ho scoperto la poezia in un libro italiano — Am descoperit poezia ìntr-o carte italienească. N. Era una rivista stampata in Italia — E ra o revistă tip ă rită în Italia. G. Le pagine di una rivista di moda attirano sempre le donne. —- Paginile unei reviste de m odă atrag to td e a u n a femeile. D. Devo ad una rivista letteraria la scelta della m ia professione — îi datorez unei reviste literare alegerea profesiei mele. Ae. Ho comprato una rivista — Am cu m părat o revistă. Abl. L a citazione è da una ri­ vista economica — Citatul este dintr-o revistă economica. L'articolo c'è in una rh ista di sport — Articolul se află într-o revistă de sport.

Modele de declinare a unor nume proprii Masculin N. G.

Guido di Guido — (al, a, ai, ale) lui

Feminin Carla di Carla — (al a, ai, ale) Cariei

Guido

I).

a Guido — lui Guido Ac. Guido — pe Guido V. Guido! Abl. da Guido — de la Guido con Guido — cu Guido per Guido — pentru Guido

a Carla — Cariei Carla — pe Carla

Carla ! da Carla — de la Carla con Carla — cu Carla per Carla — pentru Carla

E x e m p le :

X. Carla e Guido sono i m iei amici — Carla şi Guido sînt prietenii mei ; G. I dischi sono di Carla ma le riviste sono di Guido — Discurile sînt ale Cariei dar revistele sînt ale lui Guido. I). Ho chiesto a Carla ed a Guido di venire in tempo — Le-am cerut Cariei şi lui Guido să vină la timp. Ac. Vedo Carla e Guido ogni giorno — îi văd pe Carla şi pe Guido în fiecare zi. Y. Carla, vieni qua! — Carla, vino aici ! Spicciatir Guido! Grăbeşte-te, Guido! Abl. Ilo imprestato da Carla un giallo — 69

Am îm p ru m u tat de la Caria un rom an poliţist. L a lettera arrivata è da Guido — Scrisoarea venită este de la Guido ; Parlo con Guido e «on Carla — Vorbesc cu Guido şi cu Carla. Compriamo caramelle per Carla e per Guido dei libri — Să cum părăm pentru Carla caramele şi p en tru Guido cărţi. NOTĂ: în exemplele date, prenumele masculine şi feminine nu au fost articulate. Uneori însă ele apar însoţite de articol. în exprim area corectă a cazurilor unor nume proprii se are în vedere regula folosirii şi omiterii articolului cu nume proprii de per­ so an ă {vezi § 27). Numele geografice cel mai adesea însoţite de articol, îl vor păstra folosind în declinare şi prepoziţii articulate după modelul oricărui substantiv comun (vezi § 20).

ADJECTIVUL L ’A G G E T T IV O

§. 54 Adjectivul este categoria gram aticala care determ ină însu­ şirile substantivului pe care-1 însoţeşte îndeplinind funcţia de a trib u t sau num e predicativ. Adjectivele se îm p art în: adjective calificative (aggettivi qualifica­ tivi) adică propriu-zise şi adjective determinative (aggettivi determ ina­ tivi) care, în funcţie de context, pot deveni pronume posesive, demon­ strative, nehotărite, interogative si sînt tr a ta te la capitolul respectiv (vezi § 94—108). Adjectivul calificativ, ca p arte de vorbire flexibilă, se acordă cu substantivul pe care-1 determ ină şi fiind subordonat acestuia îm pru­ m u tă de la substantiv genul şi num ărul: la lezione lunga — lecţia lungă, le lezioni lunghe — lecţiile lungi ; Vuomo cortese — omul politicos, gli uomini cortesi — oamenii politicòsi. După felul în care îşi modifică desinenţa, în acest acord deosebim urm ătoarele categorii de adjective calificative: Categoria adj.

I

11

Genul

N un îărul sing. plural •

mase.

-0

-1

onesto — cinstit, onesti — cinstiţi

fem.

-a

-e

onesto, — cinstită, oneste — cinstite

mase.

«

-a

fem.

-i -e

mase. I II IV

Exemple

fem. mase. fem.

-e

«

-î

invariabil (vezi § 58)

comunista — comunist, comunisti — comunisti 9

comunista — comunistă, comuniste — comuniste forte — puternic, puternică forti — puternici, puternice pari — egal, egală, egali, egale 71

P a rticu la rită ţi a le p lu ra lu lu i a d jectiv elo r Pluralul adjectivelor se formează în general după aceleaşi reguli ca şi pluralul substantivelor (vezi § 39, 40). în schema care urmează atragem a te n ţia asupra unor cazuri particulare de formare a pluralului adjec­ tivelor. § 55 A. Pluralul adjectivelor masculine sg. — co, -go; pi. -chi, ghi: ricco — bogat. Wcchi — bogaţi ; lungo — lung, /aftghi — lungi ; poema cavalleresco — poem. cavaleresc, poem i cavallereschi — poeme cavalereşti ; vestito largo — rochie largă, vestiti larghi — rochii largi. Excepţii.: greco — grec, greci — greci ; nemico — duşman, nemici — duşmani ; equivoco — echivoc, equivoci — echivoci ; intrinseco — intrinsec, intrinseci — intrinseci ; univoco — univoc, univoci — univoci. sg. -logo, -fago; pi. -gi: etruscologo — etruscolog, etruscologi — etruscologi; medico cardiologo — medic cardiolog, medici cardiologi — medici cardiologi; batteriofago— consum ator de bacterii, batteriofa g ' — consumatori de bacterii; popolo antropofago — popor antropofag, popoli antropofagi — popoare antropofage. sg. -io, -cio, -gio (cu i neaccentuat); pi. -i: serio — serios, seri — serioşi ; marmo liscio — m arm ură netedă, marmi lisci — m arm uri ne­ te d e ; marcio — putred, marci — putrezi ; ambiente boschereccio — mediu de pădure, ambienti boscherecci — medii de pădure, grigio — cenuşiu, grigi — cenuşii ; cane randagio — cîine vagabond, cani- randagi — cîini vagabonzi. sg. -io (cu i accentu at); pl. -ii: restìo — încăpăţînat, restii — încă­ p ăţîn aţi ; luogo natio — loc natal, luoghi natii — locuri natale. P entru a nu se crea confuzii în form area pluralului substantivelor term in ate în - io, vocala i este m arcată în to td eau n a de accentul grafic. sg. -ico, -iaco (iaco cu i accentuat) ; pi. -ci: nordico — nordic, nordici — nordici ; incidente tragico — accident tragic, incidenti tragici — acci­ d en te tragice ; maniaco — maniac, maniaci — maniaci ; poema ele­ gìaco — poem elegiac, poem i elegiaci — poeme elegiace. Excepţii,-, antico — antic, antichi — an tici; carico — încărcat, carichi — încărcaţi ; dimentico — uituc, dim entichi — uituci. § 56 B. Pluralul adjectivelor fem inine sg. -ca, - g a ; pi. -che, -ghe: antica — antică, antiche — antice: voce rauca — voce răguşită, voci rauche — voci răguşite, analoga — analoagă, analoghe — analoage, strada larga — şosea lată, strade larghe — şosele late. 72

Kg. -ia, ia (cu i accentuat) ; pl. -ie, ie: seria — serioasă, serie — serioa­ se ; pianura ampia — cîmpie întinsă ; pianure ampie — cîmpii întinse ; naţia — natală, naţie — natale ; ragazza restìa — fată încăpăţînată, ra­ gazze restìe — fete încăpăţînate. sg. -eia, -già (cu i neaccentuat) ; pi. -ce, -ge, -eie, -gie: Adjectivele cu această term inaţie 1a singular se îm p art în pri­ v in ţa formării pluralului în două categorii: a) adjective cu ambele forme la plural: sudicia, — m urdară, su ­ dice şi sudicie — m urdare ; grigia — cenuşie, grige şi grigie — cenuşii ; b) adjective al căror plural se formează numai cu una dintre cele două term inaţii: lercia — m urdară, lerce — m urdare ; saggia, — înţe­ leaptă, sagge — înţelepte ; fradicia — putredă, fradicie — putrede ; egregia — stim ată, egregie — stimate. § 57 G. Pluralul adjectivelor compuse Pluralul adjectivelor exprim ate prin doi term eni (adj. + adj., adv + adj. etc.) se formează prin modificarea term inaţiei celui de al doilea term en: lotta daco-romana — lu p tă daco-romană, lotte daco-romane — lu p te daco-rom ane; scambio italo-romeno — schimb italo-român, scambi italo-romeni — schimburi italo-române ; indagine anatomo­ patologi ^a —- cercetare anatomo-patologică, indagini anatomo-patologiche — cercetări anatomo-patologice ; esperimento fisico-chimico — experienţă fizico-chimică, esperimenti fisico-chimici — experienţe fizico-chimice. § 58 D. Adjective invariabile Adjectivele invariabile aparţin celei de-a patra categorii de adjec­ tive (v. § 54) valabilă pentru masculin şi feminin, singular şi plural: numero impari — num ăr impar, numeri im pari — numere im pare ; ci­ fra impari - cifră im pară, cifre impari — cifre impare. Sînt considerate forme invariabile urm ătoarele categorii de adjec­ tive : 1. Cele term inate în -i, vocală accentuată, consoană, pari — par, ■egal ; dispari — impar, inegal ; rococò — rococo ; bordò — vişiniu ; srcob — — snob ; 2. Cele compuse mai ales din locuţiuni adverbiale (v. §146): dappoco — de nimic ; dabbene — cumsecade ; perbene — cumsecade. 3. Cele care indică culori şi sînt exprim ate prin : a) substantive adjectivizate: viola — violet ; lillà — liliachiu ; araneione — portocaliu ; b) adjective u rm ate de substantive: rosso fiam m a — roşu aprins; verde oliva — măsliniu ; grigio ferro — gri ca fierul ; c) substantivul color — culoare, u rm at de alt substantiv care spe­ cifică respectiva culoare: color sabbia — (de) culoarea nisipului; color caffelatte — (de) culoarea cafelei cu lap te; color miele — (de) culoarea mierii ; color limone — de culoarea lămîii. 73

d) adjective care indică culoarea urm ate de adjectivele chiaro — des chis, scuro — închis, cupo — închis: verde cupo — verde-închis ; rosso* chiaro — roşu-deschis ; blu scuro — albastru-închis. P o z iţia a d je c tiv e lo r § 59 Adjectivele pot preceda sau u rm a substantivul, poziţia lo r nefiind lim itată de reguli gramaticale rigide ci im pusă mai d egrabă de* n u an ţa stilistică a vorbitorului. Precizările cu privire la locul adjectivului sînt urm ătoarele: A. Adjectivul precedă substantivul cînd: 1. Are funcţie de ep itet: il celebre museo — celebrul m u zeu ; la rinom ata cantante — ren u m ita cîntăreaţă ; Z’astuto Ulisse — vicleanul Ulisse. 2. Indică o calitate obişnuită, perm an en tă: la bianca neve ~ z ă p a d a albă ; un bel paesaggio — o privelişte frum oasă ; un vero amico — u n prieten adevărat. 3. A parţine unei expresii : a buon mercato — ieftin ; ad alta voce — cu voce ta re ; di cattivo gusto — de prost gust ; piangere a calde lacrime — a plìnge cu disperare. B. Adjectivul este aşezat după su b stan tiv : a) în apelative: Stefano il Grande — Ştefan cel M are; F ilippo il Bello — Filip cel Frumos ; Plinio il Vecchio — Pliniu cel B ătrîn ; b) cînd se subliniază cu pregn an ţă calitatea su b stan tivu lu i: un naso aquilino — un nas acvilin ; una pioggia fredda — o ploaie rece ; una mano calda — o m înă caldă ; c) cînd este exprim at printr-un participiu ; una casa crollata — o casă prăbuşită ; uno sguardo penetrante — o privire p ătru n z ă to a re ; un'ospite accogliente — o gazdă prim itoare ; d) cînd este u rm at de u n complement : ragazzo sveglio di mente — copil cu m intea ageră ; lavoro utile alla società — m uncă folositoare so­ cietăţii ; politica favorevole alle trattative — politică favorabilă t r a t a ­ tivelor. G. Cînd substantivul este însoţit de mai m ulte adjective, el p o ate sta înaintea sau în u rm a lor, sau între adjective: una persona sana e allegra — o persoană sănătoasă şi veselă ; un forte e diligente uomo — un b ă rb a t puternic şi harnic ; una dolce bevanda rinfrescante — o dulce b ău tu ră răcoritoare. NOTĂ:

Există o categorie de adjective care îşi modifică sensul în funcţie de poziţia lor faţă de substantive: un povero uomo — un biet om, un uomo povero — un óm sărac; una risposta certa — un răspuns sigur, una certa risposta — un răspuns oare­ care ; una soluzione nuova — o soluţie nouă, una nuova soluzione — o nouă soluţie, o altă soluţie; uno studente solo — un student singur, neînsoţit, un solo studente —nu­ mai un singur student. 74

A cord u l a d jectivelor § 60 Indiferent de poziţia şi funcţia sa în propoziţie, adjectivul se acordă înto td eau n a cu substantivul pe care-1 determ ină adoptînd genul şi num ărul acestuia: un giorno tranquillo — o zi liniştită, una notte tranquilla — o noapte liniştită; un rumore assordante — un zgomot asurzitor, dei rumori assordanti — nişte zgomote asurzitoare; una car­ tolina colorata — o ilu strată colorată, delle cartoline colorate — nişte ilustrate colorate. Problem a acordului adjectivului cere o deosebită atenţie în cazul in care un singur adjectiv determină m ai multe substantive la num ărul singular sau plural. Cînd adjectivul are funcţia de nume predicativ şi lăm ureşte sub­ stantivul prin verbul auxiliar essere — a fi (vezi § 119), acordul său se face astfel: a) la masculin plural dacă substantivele sînt masculine: I mercati td i viali erano affollati — Pieţele şi bulevardele erau aglomerate ; Aldo ■e Cario sono bravi — Aldo şi Carlo sînt cuminţi ; b) Ia feminin plural dacă substantivele sînt feminine: Le vie e le strade erano affollate — Străzile şi şoselele erau aglomerate ; Lucia e Maria sono brave — Lucia si Maria sînt cuminţi ; c) la genul masculin num ărul plural dacă substantivele sînt de genuri diferite: Le vie ed i mercati erano affollati — Străzile şi pieţele -erau aglomerate ; Luisa e Marco sono bravi — Luiza şi Marco sînt cu­ minţi. Cînd adjectivul are funcţia de atribut şi lămureşte calităţile sub­ stan tiv u lu i în mod direct, acordul se face to t după criteriile m enţionate ■anterior : 1. la masculin plural dacă substantivele sînt masculine: un film ed uno spettacolo interessanti; 2. la feminin-plural dacă substantivele sînt feminine: una camicia

'

75

NOTĂ: Dăm c îte v i exemple de felul în care p ot fi folosite, în acest context adjectivele invariabile (vezi§ 58) : un uomo dabbene — un om cumsecade ; una donna dabbene — o femeie cumsecade ; un uomo ed una donna dabbene — un b ărb at şi o femeie cumse* cade; lo stile rococò - stilul rococo; Yarte rococò — a rta rococo, vest iii rococo - ro­ chii rococo ; tenda, color miele — perdea de culoarea mierii; tappeto color miele — co­ vor de culoarea mierii; tende e tappeti color miele ■- perdele şi covoare de culoarea mierii; cravata rosso fiamma — crav ată roşu aprins, beretto rosso fiamma — bască roşu aprins ; cravate e beretti rosso fiamma — cravate şi băşti roşu aprins.

Forme ale adjectivelor bello şi quello § 61 Cînd adjectivele bello — frumos şi quello — acela sînt aşe­ zate în faţa substantivului aspectul lor se modifică în funcţie de ini­ ţiala substantivului pe care-1 preced. Alegerea şi folosirea diferitor forme ale acestor adjective se fac după aceleaşi reguli ca ale articolelor h o tărîte: (vezi § 19): Form e ale m asculinului singular şi plural: bellojquello — begli/quegli preced sub­ stantivele care încep cu s im pur, 2 , gn, pn, p s , x, y : bello/quello stru­ mento — frumos/acel instrum ent, begli/quegli strumenti — frumoasei/a­ cele in stru m en te; bello/quello 2 ufolo — frumos/acel flaut, begli/quegli zufoli — frumoase/acele flau te; bello/quello yacht — frumos/acel iaht, begli/quegli yacht — frumoase/acele ia h tu ri; beli’/ queir — begli/quegli preced substantivele care încep cu vocală: bell’/quell’ almanacco — fru­ mos/acel alm anah ; begli/quegli almanacchi — frumoase/acele alm anahu­ ri ; bell’/queir ideale — frumos/acel ideal, begli/quegli ideali — fru­ moase/acele idealuri ; bel/quel — bei/quei preced substantivele care încep cu consoană (exceptîn d 5 im p u r, z, gn, p n , ps, x, y)\ bel/quel quadro — frumos/acel tablou, bei/quei quadri — frumoase/acele tab lo uri; bel/quel paesaggio — fru­ m oasă/acea privelişte, bei/quei paesaggi — frumoase/acele privelişti; Form e ale fem ininului singular şi plural: bella/quella — belle/quelle preced substantivele care încept cu consoană: bella/quella cugina — frum oasă/acea verişoară, belle/quelle cugine — frumoase/acele verişoare ; bella/quella gita — frum oasă/acea excursie, belle/quelle gite— fru­ moase/acele excursii ; belP/quelV — belle/quelle preced substantivele care incep cu vocală: bell’/quell’ immagine — frum oasă/acea imagine, bel­ le/quelle im m agini—frumoase/acele im agini; bell/quell* id e a —frumoasă/' acea idee, bele/quelle idee. — frumoase/acele idei. Cînd poziţia adjectivului bello este în u rm a substantivului, acesta nu suferă nicio modificare, formele sale fiind pentru masculin singular şi plural bello-belli: amico bello — prieten frum os; amici belii — prie­ teni frumoşi ; zingaro bello — ţigan frumos, zingari belli — ţigani frumoşi viaggio bello — călătorie frumoasă, viaggi belii — călătorii frumoase ; 76

formele pentru feminin singular şi plural sînt bella-belle: amica bella — prietenă frumoasă, amiche belle — prietene frum oase; scrittura bella — scris frumos, scritture beile, scrisuri frumoase.

Forme ale adjectivelor buono, grande § 62 Adjectivul buono — bun cînd precedă substantivul prezintă num ai la singular modificări urm înd modelul articolului nehotărît (vezi § 22). Form a buono precedă substantivele masculine care încep cu 5 im pur, 2 , gn, p n , ps, x, y: buono spettacolo — spectacol bun, buono psicologo — psiholog bun, buono xilofonista — xilofonist bun. Form a buon precedă substantivele masculine care încep cu vocală şi consoană (exceptînd s im pur, z, gn, p n , ps, x, y): buon aluno — şcolar bun, buon albergo — hotel bun, buon giornale —ziar bun, buon viaggio— călătorie plăcută. NOTĂ: a) Form a de masculin buon este obţinută prin apocopare nu prin eliziune, deci nu se va folosi apostroful în faţa substantivelor care încep cu vocală; b) în limba contemporană există tendinţa folosirii formei buon şi în faţa su b ­ stan tivelor care încep cu s impur: buon scolaro — elev bun, buon spazio — spaţiu bun.

Form a buona precedă substantivele feminine care încep cu con­ soană: buona maestra — învăţătoare bună, buona commedia — comedie bună, buona stanza — cameră bună. Form a buon’ form ată prin eliziunea vocalei a precedă substantivele care încep cu vocală: buon’aria — aer bun, buon’anima — suflet bun, buow'intenzione — intenţie bună. Tendinţa limbii contem porane este de a nu elida vocala a la femi­ nin singular: buona edizione — ediţie bună, buona amicizia — prietenie bună. Formele pluralului nu suferă modificări poziţionale: buoni — buni si9 buone — bune: buoni studenti, studenti buoni — studenti3 bu n i; buone amiche, amiche buone — prietene bune. Adjectivul grande poate avea urm ătoarele aspecte cînd precedă sub stan tivu l: gran, formă o b ţin u tă prin apocopare care precedă sub­ stantivele masculine singular şi plural care încep cu consoană (excep­ tîn d s im pur, z, gn, p n , ps, x, y) şi substantivele fem inine singular şi plural care încep cu consoană: gran freddo — frig m a re ; gran signori — domni mari ; gran cosa — mare lucru ; gran case — case mari ; grand’ formă o b ţin u tă prin eliziune care precedă substantivele masculine şi fem inine la singular şi plural care încep cu vocală: grand'uomo — om mare, grand1 uom ini — oameni m ari; grand 'erba — iarb ă m are — grand’ erbe — ierburi mari ; »

grande precedă substantivele masculine singular care încep cu s im pur, z , gn, pn, ps, x, y: grande spazio — spaţiu mare, grande psica­ nalista — mare psihanalist, grande gnocco — găluşcă mare ; 77

grandi precedă to a te substantivele masculine şi feminine la plural: grandi artisti — artişti mari, grandi scultori — sculptori mari, grandi, pianiste — pianiste mari, grandi imprese — acţiuni mari.

Complementul adjectivelor § 63 Adjectivele calificative au, în general, un sens al lor propriu, independent. în exemplele: uomo mite — om blînd, esame facile — examen uşor, adjectivele mite şi facile prin sensul lor deplin lămuresc substantivele pe care le determină. Unele adjective însă, pentru a avea un înţeles deplin, cer ca acesta să fie specificat de un complement exprim at printr-un su bstantiv : pieno di profumo — plin de parfu m ; printr-un verb la infinitiv: asset­ tato di sapere — doritor să ştie; printr-un pronum e: legato a me — legat de mine. § 64 L egătura dintre adjectiv şi complement este făcută de o prepoziţie, cel mai adesea acestea fiind: di, a, in, d a '(v e zi § 156, A). Acelaşi adjectiv poate fi legat de complement prin prepoziţii diferite: indifferente a quanto accade — indiferent la ceea ce se întîmplă, indif­ ferente con i suoi — indiferent cu ai săi ; utile per noi — folositor pentru noi, utile in questa situazione —' folositoare în această situaţie, utile 2W?ap­ parecchio — util aparatului. Dăm în continuare cîteva exemple dintre cele mai uzuale adjec­ tive care se construiesc cu complemente, în funcţie de prepoziţia care. le leagă: a) adjective cu prepoziţia di ( + substantive, pronume, verbe la infinitiv) : abbondante di errori — plin de greşeli, desideroso di pace — do­ ritor de pace, capace di capire — capabil să înţelegagă, contento del risultato — m u lţu m it de rezultat, convinto di sapere - convins să ştie, degno di lode — demn de laudă, duro d'orecchio — ta re de ureche, inquieto di sapere — neliniştit să afle, lieto di rivedere — bucuros să revadă, pieno di acqua — plin de apă. preoccupato di fare — preoc upatsă facă, privo di possibilità — lipsit de posibilităţi, ricco di idee — bogat, în idei, sicuro di sè — sigur de sine ; b) adjective cu prepoziţia a ( + substantive, pronume, verbe la infi­ nitiv): atto a ideare — a p t (capabil) să conceapă, analogo a quello — analog cu acela, conforme alla legge — conform legii, contrario a me — potrivnic mie, dannoso alla salute — d ău nător sănătăţii, disposto a pagare — dispus să plătească; difficile a capire — greu de înţeles, estra­ neo a questa cosa — străin de acest lucru, fedele aIla moglie — credincios soţiei, gradevole aìV udito — plăcut la auz, indifferente a te — indiferent ţie, grato ai genitori — recunoscător părinţilor, idoneo al lavoro — potrivit pentru m uncă, nocivo allo sviluppo — nociv dezvoltării, pre­ 78

sente ai corsi — prezent la cursuri, uguale agli altri — egal cu ceilalţi, Ticino a me — apropiat de mine ; c) adjective cu prepoziţia da ( + substantive, pronume): alie «da quanto facciamo — străin de ceea ce facem, libero da preoccupazioni — -liber de preocupări, zoppo da un piede — şchiop de un picior; d) adjective cu prepoziţia in ( + substantive): abbondante in parole — b o g at in cuvinte ; bravo in matematica — bun la m atem atică, cointeres­ sato nello scambio ... — cointeresat în schimbul ..., esperto in chimica —

•expert în chimie; e) adjective cu prepoziţia per (-+- substantive, pronume): conten per il risultato — m ulţu m it de rezultat, diverso per indole — diferit ca fire, appassionato per la pittura — pasionat de pictură.

GRADELE ADJECTIVELOR § 65 Adjectivele exprim ă însuşiri ale unor obiecte sau fiinţe. Unul şi acelaşi obiect poate fi caracterizat prin mai m ulte însuşiri exprim ate în măsuri diferite, iar mai m ulte obiecte pot avea aceeaşi însuşire dar în diverse grade de intensitate. Această diversitate se stabileşte prin com­ paraţia Însuşirilor şi a obiectelor. Formele pe care le ia adjectivul pentru ■a exprim a gradele diferite ale unor însuşiri se numesc grade de comparaţie. In lim ba italiană, ca şi în lim b a română, există trei grade de com­ p araţie: pozitiv (positivo), comparativ (comparativo), şi superlativ (superlativo).

Gradul pozitiv § 66 Gradul pozitiv este identic cu forma de bază a adjectivului : Pao­ lo è un ragazzo cortese — Paul este un băiat politicos ; A Marginea si lavora la- ceramica nera di antica tradizione dacica — La Marginea se lucrează ceramica neagră de veche tradiţie dacă.

Gradul comparativ

§ 67 Prin confruntare gradul com parativ poate stabili trei reporturi in tre însuşirile şi obiectele pe care le com pară: de superioritate, de infe­ rio ritate şi de egalitate. A. Comparativul de superioritate (Il com parativo di maggioranz se formează cu adverbul p iù — mai, mai mult, care precedă adjectivul şi prepoziţia di — decît, ca, sau conjuncţia che — decît, ca, situate 79

înaintea celui de al doilea element al com paraţiei: Carlo è più studioso di Fabio — Carlo este mai studios decìt Fabio ; L a tua borsa era, più elegante della sua — Poşeta ta era mai elegantă decìt a ei ,11 latte è più nutriente che saporoso — Faptele este mai (mult) hrănitor decìt gustos. B. Comparativul de inferioritate (Il com parativo de minoranza) se formează cu adverbul meno — mai puţin, care precedă adjectivul şi prepoziţia di — decît, ca, sau conjuncţia che — decît, ca, care introduc cel de-al doilea term en al com paraţiei: L a moto è meno comoda della macchina — Motocicleta este mai puţin comodă decît maşina ; II film era meno attraente che lungo -- Filmul era mai puţin atrăg ăto r decît lung:, Parlare è meno difficile che agire — Să vorbeşti este mai puţin greu decît să acţionezi. NOTĂ: în formarea gradului comparativ de superioritate şi inferioritate se vor folosi: 1. più!meno ...* di cînd com paraţia se face între două obiecte, fiinţe (expri­ m ate prin substantive, pronume) care au aceeaşi însuşire (exprimată prin adjectiv); Borna è più grande di Pisa —R om a este mai mare decìt Pisa; I l cugino Paolo è meno giovane di me — V ărul Paolo este mai puţin tînăr decìt m ine; Nessuno fu mai più allegro e più contento di quel giovane, eppure lui era meno felice degli altri — Nimeni n-a fost vreodată mai vesel şi mai m ulţum it decît acel tînăr şi totuşi el era mat puţin fericit decît ceilalţi. 2. piùlmeno ... che cînd com paraţia se face între: a) două adjective: I l suo volto è piu simpatico che bello — Chipul său esl.e mai m u lt sim patie decît frumos ; b) două substantive precedale de prepoziţii simple sau articulate: Si vedono cose più interessanti al museo che al cinema — Sevăd lucruri mai interesante la muzeu decìt la cinema; c) două verbe la. infinitiv: E 5 più onesto riconoscere la colpa d ie negarla — E ste mai cinstit să recunoşti vina decît s-o negi; d) două complemente circumstanţiale de timp, loc, mod etc. : Ieri face< -a. meno freddo che oggi — Ieri era mai puţin frig decît azi; E ’ meglio andare a piedi che in auto — Este mai bine să mergi pe jos decît cu maşina. 3. che (non), di quanto (non), di quel che (non), di come (non**) cu sensul decìt, în cazul în care cel de-al doilea element al comparaţiei este o propoziţie: I l compara­ tivo è più difficile di come ( non ) credevo — Com parativul este mai greu decît credeam ; Il quadro di Picasso fu meno ammirato di quanto (non) m ’aspettassi — Tabloul lui Picasso a fost mai puţin adm irat decît m ă aşteptam ; I l mondo subacqueo è più ricco di quel che sapevamo noi finora — Lumea subacvatică este mai b og ată decît ştiam noi pînă acum.

C. Comparativul de egalitate (11 com parativo di uguaglianza) se formează cu adverbele cosi ... come, tanto ... quanto — to t a tît de, la fel de, ca, pe cit de ... între care se intercalează adjectivul: l i mio amico è così simpatico come il tuo — Prietenul meu este to t atìt de simpatie ca al t ă u ; Il miele è tanto dolce quanto nutriente — Mierea este to t a t ìt * Punctele ţin locul adjectivului. ** în această situaţie non nu are sens negativ ci doar întăreşte comparaţia, întrebuinţarea lui nefiind absolut obligatorie. 80

de dulce pe cît de hrănitoare ; II francese è tanto falcile quanto Vitaliano — Lim ba franceză, este la fel de uşoară ca lim ba italiană. i

*

NOTĂ: Comparativul de egalitate mai poate i'i exprim at prin: 1. al pari di — la fel de, egal de, cînd se compară două obiecte, fiinţe cu aeeeaşi; însuşire: Lucia è modesta al pari di te — Lucia este la fel de modestă c a tin e ; 2. non p iù d ijche ... — nu mai m ult ca/deeît, non meno dijche — nu mai puţin ca/decît: La biro nou è meno utile della penna stilografica — Pixul nu este m a i puţin util ca stiloul; Gli esercizi grammaticali sono piacevoli non più che necessari — Exerciţiile de gram atică sînt to t a tti de plăcute pe cît de necesare. În tru c ît acest ultim mod de exprimare al egalităţii se reduce la o negare a e om p a ra tivului de superioritate sau inferioritate, întrebuinţarea prepoziţiei di şi a con juncţiei che se face conform explicaţiilor de la respectivul paragraf (vezi § 67, 1 —2},.

Gradul superlativ § 68 Gradul superlativ exprimă însuşirea la cel mai înalt grad fiind c a -şi în limba rom ână: superlativ relativ (superlativo relativo) si superlativ absolut (superlativo assoluto). A. Gradul superlativ relativ exprimă două raporturi: de superiori­ tate şi de inferioritate. 1. Superlativul relativ de superioritate (Il superlativo relativo di maggioranza) se formează cu adverbul p iù precedat de articolul hotărît:: il p iù — cel mai, i p iù — cei mai ; la p iù — cea mai, le più — cele m ai„La Prim avera“ è la più rinomata tela che abbia dipinto Botticelli * — „P rim ăv ara” este cea mai renum ită pînză pe care a pictat-o Botticelli.. în situaţia în care există un alt term en de com paraţie al superla­ tivului relativ, acesta va fi introdus de prepoziţia di sau fr a : Era ii più audace di tutti — E ra cel mai îndrăzneţ dintre toţi : Vittorio non era il più alto fra i suoi coetanei — Victor nu era cel mai înalt printre cei. de-o vîrstă cu el. 2. Superlativul relativ de inferioritate (Il superlativo relativo di" minoranza) se exprimă prin adverbul meno precedat de articolul h o tă rît: il meno — cel mai puţin, i meno — cei mai puţini ; la meno — cea mai puţin, le meno — cele mai puţin : Questa è la meno valorosa delle sue poesie — Aceasta este cea mai puţin valoroasă dintre poeziile sale ; La più cara a Leonardo di tutte le sue opere fu la Gioconda — Cea mai dragă lui Leonardo dintre to ate operele sale i-a fost Gioconda.

B. Gradul superlativ absolut (Il superlativo assoluto) exprim ă însuşirea la un grad fără term en de comparaţie. El se exprimă prin: a) su fix u l -issimo adăug at la masculinul plural al adjectivului bello — frumos — belii — frumoşi — bellissimo — foarte frumos ; utile •— * Predicatul precedat de un superlativ relativ stă întotdeauna la m odul conjunctiv.

81

util, utili — utili - - utilissimo — foarté util ; L 'aula era luminosissima — S ala era foarte lum inoasă; 1 suoi amici erano gentilissim i — Prietenii săi erau foarte amabili. NOTĂ: în limba modernă există tendinţa de a forma superlative absolute cu ajutorul .sufixului -issimo din unele substantive: augurissimi — cele mai bune urări, eampionissimo — campionul campionilor; amicissimo — prieten extraordinar de £>un ; la fel se pot forma superlative chiar din locuţiuni adverbiale: d’accordissimo — în I r u totu l de acord, foarte de acord.

b) Prefixele arci-, stra-, sopra-, ultra-, iper- etc. : Un vestito ultramoderno — O haină ultram od ern ă; Un bambino ipersensibile — Un copil hipersensibil; Un paese arciricco — O ţa ră foarte bo­ gată. Nu toate adjectivele pot forma superlativul absolut cu aceste prefixe. c) adverbele molto — foarte, assai — foarte, tanto — foarte, troppo — prea, oltremodo - peste m ăsură de, estremamente — extrem de, straor­ dinariamente — extraordinar de, terribilmente — grozav de, care pre­ ced adjectivul : molto contento — foarte m ulţum it ; tanto felice — foarte fericit ; Una voce oltremodo melodiosa — O voce peste m ăsură de melodioasă ; Un comportamento estremamente strano — O com portare •extrem de ciud ată: Una gonna troppo corta — O fustă prea scu rtă; d) expresii de tipul: pieno zeppo — plin ochi; stanco morto mort de obosit: innamorato cotto —- îndrăgostit lulea; pazzo da legare — nebun de legat, ubbriaco fradicio — beat t u r t ă ; buio pesto — întuneric beznă; Faceva fuori buio pesto mentre Gino , ubbriaco fradicio, dichiarava a Carla di essere innamorato cotto di lei — Afară era întuneric beznă în tim p ce Gino, beat turtă, ii declara Cariei ca este îndrăgostit lulea de ea.. NOTA : Nu toate adjectivele calificative adm it trecerea prin gradele de comparaţie 'deoarece exprimă prin ele însele o însuşire unică. E xclud com parativul şi superlativul: 1. Adjectivele care indică deja o valoare superlativă: infinito — infinit, immenso — imens, smisurato — nemăsurat, immortale — nemuritor, divino — divin, •eterno — etern, îl primo — primul, Vultimo — ultimul. 2. Unele adjective care exprimă materia, calitatea, măsuri de timp, termeni ştiinţifici: marmoreo - - de m arm ură, aureo — aurit, triangolare — triunghiular, se­ rate — seral, mensile - - lunar, settimanale — săptărnînal, invernale — de iarnă, ■invernai, estivo — d.e vară, chimico - chimic, fisico — fizic (de fizică), cibernetico — •cibernetic. 3. Unele adjective care indică naţionalităţi sau orientări: romeno — român, spagnolo — spaniol, egiziano — egiptean, napoletano — din Napoli, bucarestino — -din Bucureşti, transilvana - ardelean, ateo — ateu, socialista — socialist etc. Şi totuşi, în limbajul uzual se poat auzi: E ’ p iù rumeno di tutti noi — E ste mai aromân decît noi toţi.

£2

Adjective cu forme speciale de comparativ şi superlativ § 70 Există o categorie de adjective care la com parativ şi super­ lativ au două forme, una obişnuită care derivă de la pozitivul adjec­ tivului şi u na neregulată derivată de la forma corespunzătoare din limba latină a adjectivului. Redăm în paralel celc două forme de com parativ şi superlativ: Pozitiv

Comparativ de superi ori ta ie

Superlativ

Formă regulată) Formă latină

Formă regulata! Form ă latină 1 j

buonissimo \ foarte bun

ottimo

!

buono bun

p iù buono mai bun

migliore

cattivo rău

p iù cattivo mai rău

peggiore

cattivissimo i pessimo foarte rău j

grande mare

p iù grande mai mare

maggiore

grandissimo | massimo foarte mare j

piccolo mic

p iù piccolo mai mie

minore

piccolissimo foarte mie

alto in alt

p iù alto mai înalt

superiore

basso scund, jos

più basso mai scund, jos p iù interno mai interior

inferiore

altissimo supremo, foarte inait ; sommo bassissimo infimo foarte : scund, jos intimo

interno intern, interior esterno extern, exterior

;

i

*

interiore

minimo ;

i i

più esterno mai exterior

esteriore

i i

!

estremo

ì i

K

Observaţii asupra formelor speciale (latine) de comparativ şi superlativ I. § 71 A. Comparativul formelor speciale t. Aceste forme m oştenite din latină exprim ă numai comparativul* de superioritale: migliore — mai b u n ; maggiore — mai m are; m in o re —mai mic etc. 8$

2. Formele speciale de c o m p a r a t i v au un înţeles oarecum deplin. A ceastă independenţă de sens permite ca să lipsească al doilea term en al comparaţiei, el rămînînd subînţeles: Abito al piano inferiore — Locu­ iesc la un etaj inferior (mai jos) : Conosco il suo travaglio interiore — Ştiu chinul său sufletesc (interior); M i pare peggiore questa decisióne — Mi se pare mai rea (proastă) această hotărîre. 3. Comparativele superiore, inferiore, interiore, esteriore sìnt urinate d e prepoziţia a în exprim area com paraţiei: Marco è superiore a tutti Mareo este superior tu tu ro r ; La poesia futurista, è inferiore a quella im ­ pegnata — Poezia futuristă este inferioară celei angajate.

B. Superlativul formelor speciale. 1. Superlativul relativ poate fi exprim at prin com parativul formei latine precedat de articolul h o tărît : Il mio miglior amico — Cel mai bun prieten al meu ; La sua maggior sorella — Sora sa cea mai mare. 2. Superlativele speciale: ottimo, pessimo, massimo, m inim o, infim o, supremo, estremo pot avea sensul de superlativ absolut dar cind sìnt precedate de articolul h o tă rît au sensul de superlativ relativ: Un ottimo avvocato — Un foarte bun avocat, dar L’ottimo studente — Cel mai bun s tu d e n t; La sua pazienza era massima — R ăbdarea lui era foarte mare, dar II suo massimo desiderio era di conoscere Vitaliano -- Cea mai mare d o rin ţă a sa era să ştie italiana ; Era di pessimo gusto — Era de foarte prost gust, dar II pessimo dei suoi figli è Carlo — Cel mai rău dintre copiii săi este Carlo. 3. Unele forme de superlativ absolut provenite din latină au forme corespunzătoare în limba rom ână: ottimo — optim ; massimo — m axim ; m inim o — minim, infimo — infim, in tim o — intim : Lo stato romeno offre ottime condizioni di studio — S tatul rom ân oferă condiţiuni optime de în v ă ţă tu ră ; La scoperta era di massimo valore per Veconomia nazio­ nale — Descoperirea era de maxim ă valoare pentru economia naţională. 4. Cele două forme de com parativ şi superlativ nu sînt absol identice ca sens, de aceea nu se pot substitui reciproc întotdeauna ; Un ragazzo piccolissimo — Un băiat foarte mic, nu poate fi exprim at prin Un ragazzo m in im o ; Se poate spune în schimb: Un diffetto minimo — Un cusur foarte mic ; N ei minimi particolari — în cele mai mici am ănunte. Se spune: Una stanza grandissima — O cameră foarte mare, dar nu se poate spune Una stanza massima. In schimb respectivul su­ p erlativ poate exprima sensuri ca: Le massime possibilità — Cele mai mari posibilităţi ; Ottenere massimi esiti — A obţine rezultate maxime (foarte bune). IL

Adjective cu superlative neregulate § 72 Există în lim ba italiană o categorie de adjective al căror superlativ absolut se formează de la forma latină a pozitivului: acre — acru, în latin ă acer, celebre — celebru, în latină celeber, etc.

84

Unele dintre aceste adjective au superlativul absolut în -errimo, -a, i, e — după modelul latin : Superlativ

Pozitiv 1 Ì I

acerrimo — foarte acru integerrimo — foarte integru asperrimo — foarte aspru miserrimo — foarte mizer sal acerrimo — foarte sănătos celeberrimo — foarte celebru

acre — acru integro — integru aspro — aspru, acru misero — mizer, sărăcăcios salubre — sănătos celebre — celebru Exemple:

V u v a era acerrima — Strugurii erau foarte acri; Giosuè Carducci è stato un poeta celeberrimo — Giosuè Carducci a fost un poet foarte cunoscut (celebru); L a stanza soleggiata era saluberrima — Cam era înso­ rită era foarte sănătoasă. NOTĂ: Unele forme ale acestor superlative sînt mai puţin folosite, iar în lim ba mo­ dernă există te n dinţa de a forma superlativul cu sufixul -issimo, -a, -i, -e: }niserissimo' — foarte mizer, salubrissimo — foarte sănătos.

§ 73 0 altă categorie de adjective, adică cele term in ate în -dico,, -fico, -volo formează superlativul absolut cu sufixul entissimo, -a, -i, -e. Pozitiv

Superlativ .

maledico benefico magnifico munifico benevolo

— clevetitor — binefăcător — m ăreţ — generos — binevoitor

maledicentissimo — foarte clevetitor beneficen tissimo — foarte binefăcător magnificentissimo — foarte m ăreţ muni/icentissimo — foarte generos òrnepofentissimo — foarte binevoitor

Exemple: E ' stato sempre benevolentissimo con me — A fost în totdeau n a foarte binevoitor cu m ine; I raggi del sole sono beneficentissimi per la salute — Razele soarelui sînt foarte binefăcătoare pentru sănătate. Excepţie: A m pio — vast, întins formează superlativul ab so lu t de la te m a latină: amplissimo — foarte v ast: La pianura era amplis­ sima— Cîmpia era foarte întinsă. 85

III.

Adjective lipsite de unele grade de comparaţie § 74 O categorie de adjective sînt lipsite de pozitiv dar păstrează 'din lim ba latin ă unele forme de com parativ sau superlativ ;

|

Pozitiv

i |

J

Comparativ

—

(vicino — apropiat)

f i

posteriore — posterior

postremo — cel mai urm ă

anteriore — anterior ulteriore — ulterior

— ultimo — cel din urm ă postumo — postum prossimo — cel mai apro­

{più vicino — mai apropiat)

piat primo

‘

( l

Superlativ

i

i 1

din

- cel dintìi

NOTĂ: 1. Originea acestor adjective se află în prepoziţii latine (vezi § 71) de la care :s-au form at gradele respective: d,9po după (latin ă—p o s t ) posteriore posterior, care vine du pă; d a v a n t i — înainte (latină ante a nt er io re anterior, care vine mai întii. 2. Multe din aceste comparative şi superlative au un sens independent, ceea ce le conferă valoarea de pozitiv; il giorno anteriore — ziua anterioară; Vanno pros­ simo — anul urm ător; gloria postuma — glorie postumă, după m o arte; le zampe posteriori — labele din spate. 3. D atorită acestei valori de pozitiv, unele dintre aceste adjective adm it chiar formarea comparativului şi superlativului lor: I l parente più prossimo — H uda cea -mai apro piată; Sono i primissimi fiori — Sînt cele dintìi fiori; Le ultimissime posibidità — Abolut ultimele posibilităţi. —

—

—

)

—

—

—

NUMERALUL IL

NUM ERALE

§ 75 în gramatica limbii italiene, numeralul este o categorie a adjectivului, care exprimă numărul, ordinea numerică, sau o determinare cantitativă. Din punct de vedere morfologic, numeralul se poate comporta ca un substantiv: il duetto — duetul, la terzina — terzina, il ventennio — perioada de 20 de ani; se poate comporta ca un adjectiv: settimanale — săptămînal, cinquantenne — în vîrstă de 50 de ani, quindicinale — chen­ zinal, la 15 zile ; uneori se poate comporta ca pronume: entrambi — amìndoi, ambedue — amîndoi (folosite fără articol).

NUMERALE CARDINALE ŞI ORDINALE

§ 76 Redăm mai jos tabloul principalelor numerale cardinale şi ordinale: Cifre arabe

^

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

' Numeralul cardinal

uno, una due tre quattro cinque sei sette otto nove dieci undici dodici

— Numere romane

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

■ ■

1.

—

'

.....

-

■v »

Num eralul ordinai

(il) (il) (il) (il) (il) (il) (il) (1’) (il) (il) (1’) (il)

primo secondo terzo quarto quinto sesto settimo ottavo nono decimo undicesimo, il decimoprimo dodicesimo, il decimosecondo i

8Î

Cifre arabe

Numeralul cardinal

Numere romane

13 14

tredici quattordici

X III X IV

15 16 17

quindici sedici diciasette

XV XVI XVI l

18 19

diciotto diciannove

X V III X IX

20 21 22

venti ventuno venti due

XX XXI X X II

28

vento tto

X X V III

tre n ta q u aran ta cinquanta sessanta se tta n ta o tta n ta novanta cento centouno duecento cinquecento mille duemila un milione

XXX XL L hX LXX LXXX XG c CI cc D M MM M*

30 40 50 60 70 80 90 100 101 200 500 1000 2000 1000000

Numeralul

ordinai

(il) tredicesimo, il decimoterzo (il) quattordicesimo, il decimoq u arto (il) quindicesimo, il decimoquinto (ii) sedicesimo, il decimosesto (il) diciassettesimo, il decimosettim o (i.1) diciottesimo, il decimoottavo (il) diciannovesimo, il decimonono (il) ventesimo (il) ventunesimo, ventesimo primo (il) ventiduesimo, ventesimo secondo (il) ventottesim o, ventesimo ottavo (il) trentesimo (il) quarantesimo (il) cinquantesimo (il) sessantesimo (il) settantesim o (J’)ottantesim o (il) novantesimo (il) centesimo (il) centesimo primo (il) duecentesimo (il) cinquecentesimo (il) millesimo (il) duemilesimo (il) milionesimo

NOTA : Numeralele ordinale se comportă ca adjectivele calificative de categoria I il p rim o la p rim a, i primi, le prim e etc. (vezi şi § 54). j

♦Semnele de bază ale numerelor romane sînt: 1 = 1 ,V — 5: X = 10; L = 50 C = 100; D = 500, M = 1 000. Semnele mai mici aşezate la stìnga celor mai mai indică o scădere, cele aşezate la dreapta o adunare: XCIV = (C - X )'+ IV = '9 4 : MCMLXXVIII - M — (M — C) + L -}- XX -f V -f III = 1978. _ _ Linia deasupra unei cifre indică înmulţirea cu o mie: l =- 50 000 ; \j = 1 000 OOf

88

Observaţii asupra numeralelor cardinale

§ 77 a) Numeralele de la 11 la 16 inclusiv, se compun din forme modificate ale unităţilor respective şi num ărul 10 exprim at p rin -dici', dodici — 12, quindici — 15 ; Sedici volte glielo detto — I-am spus-o de 16 ori. Numeralele 17, 18, 19 se exprimă invers prin -dici-\- a + unităţile respective: diciassette - 17 ; Aveva dicianove anni - Avea 19 an i; T u tti i diciotto libri furono stam pati a Milano — Toate cele 18 cărţi au fost tipărite la Milano. b) Numeralele compuse cu uno şi otto pierd vocala finală: ventuno — 21, ventotto — 28 ; La comitiva contava trentotto persone — Grupul (de turişti) num ăra 38 de persoane ; La rivoluzione del quarantotto ebbe una grande eco nella letteratura romena — Revoluţia din ’48 avu un mare ecou in lite ra tu ra română. Excepţii. Păstrează vocala finală numeralele compuse cu miile — o mie: milleuno — 1001, milleotto — 1008.

c) Numeralele cardinale sînt invariabile: Cinque uom ini e cinque donne — Cinci bărbaţi* si cinci femei; Cento libri e duecento riviste — 9 O sută de cărţi şi două sute de reviste ; Il dizionario ha- settecento pagine — D icţionarul are şapte sute de pagini. Excepţie: Numeralul uno — unu, are la feminin forma u n a — u n a ’ comportìndu-se ca articolul nehotărit (vezi § 22) ; uno studente — un student, un amico — un prieten, una spiegazione — o explicaţie, un'ora — o oră. Compuşii lui uno sînt însoţiţi de un substantiv la plural : C'eranot quarantun libri — Se aflau acolo 41 de cărţi, Le novantun sedie circon­ davano la tavola — Cele 91 de scaune înconjurau masa. Numeralele compuse cu uno pot fi tru n ch iate în faţa unei consoane (care să nu fie: s impur, z, qn, pn, ps, x, v) indiferent de genul substan­ tivului (vezi § 2 2 ): Trentun persone — 31 de persoane; Sessantun villaggi — 61 de sate ; Ottantun giorni — 81 de zile. d) Numeralul cento — o sută, spre deosebire de limba română, este invariabil: Cento anni — 100 de an i; Cento giorni — 100 de zile, Cento novelle — 100 de nuvele ; Cento matite — 100 de creioane. Cînd cento exprimă o can tita te mai mare de o sută este precedat de un alt numeral cardinal: Duecento sigarette — 200 de ţigări; Le quattrocento pagine — Cele 400 de pagini ; A l convegno assistettero ottocento operai — La adunare au asistat 800 de muncitori. e) Numeralul mille — o mie, are pluralul mila precedat în to td eau n a d e un numeral cardinal: duemila — 2000; I l Teatro alla Scala di Milano 89

ha oltre tremila posti — Scala din Milano are peste 3000 do locuri; Allo sciopero presero parte quattromila lavoratori torinesi - La grevă au lu a t parte 4000 de lucrători din Torino. f) Numeralele milione — milion şi miliardo — miliard se com portă ca substantivele, avînd pluralul m ilioni şi respectiv m iliardi: Tre mi­ lioni d i uom ini hanno partecipato alla marcia della pace — Trei milioane de oameni au participat la marşul păcii; I popoli non permettono più che miliardi e miliardi di dollari siano stanziati per la corsa alVinarmo — Popoarele nu mai permit ca miliarde şi miliarde de dolari să fie alocaţi pentru cursa înarmării. Spre deosebire de limba română, numeralele cardinale în limba italiană nu se leagă de substantivul pe care-1 preced prin prepoziţia di: NelVaula si sono riu n iti quaranta studenti — în sală s-au în tru n it 40 de studenţi ; Trecento numeri aveva quella via — Acea stradă avea 300 de numere ; Ci vogliono venticinque giorni fino alla destinazione — Sìnt necesare 25 do zile pînă la destinaţie. In schimb, numeralele milione si miliardo cìnd nu sint urm ate de alte numerale se leagă de substantivul pe care-1 precedă prin prepoziţia d i: L a pianura aveva due milioni di ettari di grano — Cîmpia avea două milioane hectare de grîu ; II continente era abitalo da dieci miliardi dì uom ini — Continentul era Jocuit de 10 miliarde de oameni. g) Numeralele compuse se scriu de obicei într-un singur cuvînt: millesettecentoventidue — 1722 ; Ho comprato una milletrecentodieci — Am cum p ărat (o maşină) Dacia 1310; V a n n o millenovecentosessantacinque segnò felicemente la storia del popolo romeno — Anul 1965 a m a rc a t în mod fericit istoria poporului român. ^ Excepţii: Se scriu separat numeralele milione şi miliardo: Cinque j milioni e mezzo — Cinci milioane şi ju m ă ta te ; Tre miliardi lire — f Trei miliarde d e l i r e ; uneori şi numeralele compuse cu miile se scriu separat: „Le mille ed una notteu — „O mie şi una de nopţi." —

-

_

-

—

-

.

h) Numeralul tre în numerale compuse cu acesta este m arcat în to t­ deauna de accentul grafic: Ventitré — 23, 11 medico lo fece aire p iù volte trentatré — Doctorul îl puse să spună de mai m ulte ori 33; II mazzo aveva cinquantatré garofani rossi — Buchetul avea 53 do garoafe roşii. 9

Observaţii asupra numeralelor ordinale § 78 a) De la 1 la 10 numeralul ordinal se exprimă cu forme deri­ vate din latin ă: il secondo — al doilea, il quinto — al cincelea, lottava — a opta, la nona — a noua etc. Începînd cu 11 numeralul ordinai se formează din cel cardinal căruia i se suprim ă vocala finală şi i se adaugă sufixul -esimo: dodici}) — il 90

dodicesimo — al doisprezecelea ; venti — il ventesimo — al douăzecilea ; E' la centesima volta che ie lo ripeto — Este a suta oară de cînd ţi-o repet ; Faremo una ripassata il quindicesimo giorno — In a cincisprezecea zi vom face o recapitulare. Excepţie. Se păstrează vocala finală a numeralului cardinal cînd acesta este. compus cu trei: ventitreesimo - al douăzeci şi treilea; trentatreesimo — al treizeci si treilea. f

De la 11 la 99 există posibilitatea ca numeralul ordinal să se formeze prin exprim area fiecărei părţi componente printr-un numeral ordinal: il tredicesimo sau il decimoterzo — al treisprezecelea, il diciannovesimo sau il decimonono — al nouăsprezecelea, il ventiduesimo sau il ventesimo secondo — al douăzeci şi doilea. Aceste ultim e forme sînt însă mai puţin folosite. b) Numeralul ordinal poate fi n o ta t cu cifre rom ane sau cu cifre arabe cu exponentul o şi respectiv a pentru indicarea genului: il dodi­ cesimo se notează XII sau 12° ; la nona se notează IX sau 9a ; il diciaset­ tesimo se notează XVII sau 17°. c) Numeralul ordinal este precedat de articol şi urmat de. substantiv: Il settimo giorno della settimana — A şaptea zi a săptămînii ; Stava nel quinto banco — S tătea în banca a cincea. d) Numeralul ordinal fiind considerat adjectiv se acordă în gen şi num ăr cu substantivul pe care-1'determină: Il terzo capitolo del romanzo — Al treilea capitol al rom anului ; La seconda, prova, della tragedia — A doua repetiţie a tragediei ; La quarta, parte della sim fonia — A p a tra parte a simfoniei. e) Sînt considerate numerale ordinale il primo — primul şi l’ultimo — ultim ul, cu compuşii săi il penultim o — penultimul, il terzultimo — antepenultim ul, etc., deoarece indică ordinea într-o enumerare. Ambele se acordă în gen şi num ăr cu substantivul : I nostri ultimi ricordi — Cele d in u rm ă am intiri ale n o astre; Le sue prim e ricerche — Primele sale -cercetări ; U ultima, parola, del prim o verso — Ultimul cuvint din primul vers. f) Numeralele ordinale pot fi folosite adesea cu valoare de substantiv, chiar substituindu-se acestuia cînd din context rezultă sensul substan­ tivului: Frequenta la decima — Este într-a X -a (clasă); Viaggio sempre in seconda — Călătoresc to td eau n a într-a doua (clasă) ; L a mia auto

*

y

*

Pronumele personale în funcţie de complement § 84 Ca şi în cazul subiectului, pronumele aflate în cazurile oblice (cu funcţie de complemente directe sau indirecte) pot fi tonice şi atone: Io Io Io Io

vedo te — E u te v ăd pe tine parlo a te — E u îţi vorbesc ţie ti vedo — Eu te văd ti parlo — E u îţi vorbesc

—> formă —» formă —> formă —>formă

tonică tonică atonă atonă

(A.) (D.) (A.) (D.) 99

F o rm ele a c c en tu a te a le p ron u m elor § 85 Complement direct

Complement indi­ rect în dativ

Alte complemente

Sg.

pi.

Sg.

pl.

sg.

pl.

me

noi

a me

a noi

di, da, con, tra, me in, su

di, da, con, tra, noi in, su

pers. II

te

voi

a te

a voi

di, da, con, tra, te in, su

di, da, con, tra, voi in, su

pers. III

lui lei

loro

a lui a lei

a loro

di, da, con, tra, lui in, su lei

di, da, con, tra, loro in, su

pronume personal reflexiv

sé

sé

a sé

a sé

di sé , tra sé,

pers. I

in sé, su sé

Formele accentuate (tonice) ale pronumelor se folo sesc avînd următoa­ rele funcţii: A — de complement direct; în această situaţie for ma tonică nu este însoţita de prepoziţii: M aria ha visto me, non lu i — Maria m-a văzut pe mine, nu pe el ; Volevano proprio te — Te vroiau chiar pe tine, B — de complement indirect in dativ: în acea stă situaţie forma tonică este însoţită de prepoziţia a: O ffrì a lei un m azzolin di fiori — îi oferi ei un bucheţel de flori. G — de alte complemente , în care situaţie forma tonică este pre­ cedată de prepoziţii ca: di, da, con, tra, in, su etc.: Sia mo giunti prim a di loro. — Am ajuns înaintea lor; Vengo da te. — Vin 1 a tine; Ilo par­ lato con lui. — Ara vorbit cu el; C'è an litigio tra lui e lei. — Este un litigiu între el şi ea. NOTĂ: Formele noi şi voi sînt ideatice pentru funcţia de subiect şi p e n tr u cea de com­ plem ent: Noi non abbiamo fatto niente — Noi nu am făcu t nim ic; Voi avete parlato — Voi aţi vorbit — (funcţie de subiect). E ’ venuto con voi — A v en it cu v oi; Sono partiti da noi — A u plecat de la noi — (funcţie de complement}.

100

Formele tonice în funcţie de com plem ent direct stau întotdeauna în cazul acuzativ. Nu sînt însoţite de prepoziţii, întrucît în lim ba ita­ liană, spre deosebire de lim ba rom âna, acuzativul nu este caz prepo­ ziţional. C onfruntati: Io conosco M aria — Eu o cunosc pe Maria. Io conosco te — Eu te cunosc pe tine. Io chiamo lu i — Eu îl chem pe el. Toate formele to nice cu funcţie de complement se referă num ai la persoane, nu la an im ale sau la obiecte. Formele tonice lui, lei, loro se pot folosi şi în funcţie de subiect în anum ite cazuri, aşa cum am v ăzu t la § 83 B. Formele tonice au o poziţie relativ liberă în propoziţie ; de obicei acestea se află după verb. Schim barea poziţiei indică insistenţa făcută asupra pronumelui. A se com para: L a mamma loda te. — M ama te laudă pe tine. L a mamma te loda. — Mama pe tine te laudă. Te loda la m amm a. — Pe tine te laudă mama. Lo dico a te. — Ţi-o spun ţie. A te lo dico. — Ţie ţi -o spun. a te che lo dico. — Ţie ţi-o spun (nu altuia). După prepoziţii pot a p ă re a numai formele tonice: Gianna ha dato a lui un quadro — Ioana i-a d at lui un ta b lo u ; Parlavamo di te — V orbeam de tin e ; Vengo con voi — Vin cu voi. Toate formele tonice p o t fi în tărite cu ajutorul lui stesso, -a, -i, -e: Ho parlato a lei stessa — l-am vorbit chiar ei.

P R OSTIMELE REFLEXIVE

§ 86 Pronumele reflexiv propriu-zis este sé (formă tonică) — si (formă atonă) pentru persoana a III-a. Guarda sé nello specchio — Se priveşte — pe sine — în oglindă, sau S i guarda nello specchio. P entru persoanele I şi a Il-a sînt folosite formele me, te, noi, voi (sau for­ mele atone, mi, ti, ci, vi). Vedo me nello specchio. — Mă văd pe mine în oglindă, sau Mi vedo nello specchio. L a plural forma sé poate fi înlocuită de loro: E ssi parlavano di sé (d i loro). D upă prepoziţiile tra, fra atunci cînd acestea indică reciprocitate, la persoana a I I I - a plural se foloseşte num ai loro (nu sé): Parlavano fra loro — vorbeau între ei (dar: ciascuno pensava tra sé — fiecare se gîndea în sinea lui ; pensavano tra sé — se gîndeau în sinea lor). 101

Pronumele reflexive tonice se pot întări cu stesso, -a, - i} -e : Paria d i se stessa — Vorbeşte despre sine însăşi. De observat că atunci cînd se este în tă rit de stesso, devenind se stesso, dispare accentul grafic de la sé. Pronum ele reflexive tonice se referă num ai la persoane (ca, dealtfel, to a te formele tonice).

Formele neaccentuate ale pronumelor § 87 Complement indirect în dativ

Complement direct în acuzativ

sg.

pl.

sg.

pl.

pers. I

mi

ci

mi

ci

pers. II

ti

vi

ti

vi

m. Io

li

m. gli

loro

la

le

f.

le

loro

pers. I I I f. pronum e per­ sonal re­ flexiv

si

si

Exemple de complemente directe în acuzativ Ti abbiamo lodato — Te-am lăudat, sau Abbiamo lodato te; Vi rivedrò con piacere — Vă voi revedea cu plăcere, sau Rivedrò voi con piacere; Lo conosco da molto — îl cunosc demult, sau Conosco lu i da molto ; La vedo tutte le sere — O văd în fiecare seară, sau Vedo lei tutte le sere; Li conosco da molto — îi cunosc dem ult, sau Conosco loro da molto ; Le vedo tutte le sere — Le văd în fiecare seara, sau Vedo loro tutte le sere.

Exemple de complemente indirecte în dativ Yi ho detto la verità — V-am spus adevărul, sau Ho detto a voi la verità; Ci offrì del pane — Ne-a oferit pîine, sau O ffrì a noi del p a n e ; Gli offro una rosa — îi ofer (lui) u n trandafir, sau Offro a lu i u n a rosa ; 102

Le offro una rosa — Ii ofer (ei) u n trandafir, sau Offro a lei una rosa.% Offro loro un fiore — Le ofer (lor) o floare, sau Offro a loro un fiore. NOTĂ : ì . Formele alone se folosesc întotdeauna fără prepoziţie. 2. Formele atone se mai numesc, în italiană, le particelle pronominali. 3. La persoana a I l I - a pronumele atone ale complementului direct sînt di­ ferenţiate de cele ale complementului indirect în dativ şi marchează în special opo­ ziţia de gen (mase., fem.) la singular şi în unele cazuri la plural. Formele Io (m. sg.), la (f. sg.), li (m. pl.), le (f. pl.) se folosesc pentru a exprima complementul direct. Formele gli (a lui m. sg.^, le, (a lei i. sg .) se folosesc pentru exprim area complemen­ tului indirect în dativ. La plural există o singură formă, loro (formă accentuată) care se foloseşte şi în poziţia neaccentuată. 4. Formele neaccentuate mai sus indicate se referă la persoane, la animale şi l a lucruri, în tim p ce formele accentuate lui, lei, loro nu se referă decît la per­ soane. 5. Formele atone în dativ şi acuzativ de la pers. I şi a Il-a se trad u c în română to t prin cazurile d ativ sau acuzativ în funcţie de context: Gianni ti saluta — Ionică te sa lu tă ; Gianni ti paria — Ionică îţi vorbeşte ; M arina m i osserva. — Marina mă observă; M arina m i scrive — M arina îmi scrie. 6. Pronumele reflexive mi, ti, si, ci, vi au o singură formă pentru dativ şi acuzativ, în tim p ce în rom ână acestea sînt forme diferenţiate: Io m i lavo — Eu m ă spăl. Io m i lavo le mani — E u îmi spăl mîinile. 7. Form a Io poate dobîndi — în context — o valoare neutră atunci cînd se referă la o întreagă propoziţie şi înlocuieşte pronumele dem onstrative questo, questa — acesta, aceasta şi ciò — acest fapt, aceasta: N on lo so — Nu ştiu (acest fapt, aceasta) ; Lo dico a tutti — O spun (aceasta) tu tu ro r; T u insisti, ma io non lo credo — Tu insişti, dar eu nu cred aceasta 8. Lo mai este folosit în form ă invariabilă, echivalînd cu tale atunci cînd se referă la un substantiv sau la un adjectiv n um it anterior: M i pareva strano, ma vedo che non Io è — Mi se părea ciudat, dar văd că nu este (astfel). Această formă nu este însă recom andată de gramatici.

Poziţia formelor neaccentuate (atone)

§ 88 Poziţia form elor neaccentuate este fixă: a) Im ediat înaintea verbului (proclitice) la: indicativ, conjunctiv condiţional şi im p e ra tiv (num ai la pers. a I II-a sg. şi pi.): Io ti dicola v e rità — Eu îţi sp u n a d e v ă ru l; L ei gli disse di venire presto — E a îi spuse să vină r e p e d e ; M arina gli parlò con calma — Marina îi vorbi cu calm ; N on m i piace questo rom anzo— Nu-mi place acest rom an; Signora, si metta la giacca se ha freddo — Doamnă, puneţi-vă jacheta dacă vă este frig. NOTĂ: .7. Formele de acuzativ la pers. a III-a sg. Io, la se elidează înaintea formelor verbale care încep cu o vocală: este obligatorie elidarea înaintea formelor auxiliarului avere: ~L9ho sp aven tato — L- am speriat ; h ’ho spaven tata — Am speriat-o. Se observă în acest caz că ambele forme elidate devin V, iar opoziţia de gen rezultă din acordul participiului cu com plem entul direct care precedă verbul (vezi capitolul despre acor­ dul participiului perfect, (§129).

103

în presă se observă tendinţa ca la sfîrşit de rînd să nu se mai facă eliziunea 10 ho aspettato, Ia ho a s p e tta ta . — l-am aşteptat, am aşteptat-o. 2. Forma de dativ plural loro face excepţie de la regula de mai sus. Loro n se află niciodată înainte, ci după verb: Io dico loro di star zitti — Eu le spun (lor) să tacă.

b) Im ediat după anumite forme verbale (enclitice) ; cu excepţia lu loro se scrie în tr-u n singur cuvînt: D upă verbe la infinitiv: Posso parlarvi — P ot să v ă vorbesc; Puoi parlarci — Poţi să ne vorbeşti ; N on posso soffrirlo — Nu pot să-l su făr; Vuole parlarm i — V rea să-mi vorbească; Voglio parlarti — Vreau să-ţi vorbesc ; Voglio parlargli — Vreau să-i vorbesc (Iui) ; Voglio par­ lari e — Vreau să-i vorbesc (ei). Atunci cînd este u rm a t de o formă aton ă infinitivul pierde vocala finală -e: vedere: N on posso vederti — Nu pot să te văd. Verbele care se term in ă la infinitiv în -rre (tradurre — a traduce, condurre — a con­ duce, porre — a pune ) pierd pe -re: N on posso tradurlo — Nu pot să-l trad u c ; N on voglio condurla, — Nu vreau s-o conduc. Cînd verbul este la infinitiv perfect, form a atonă se alipeşte la auxiliarul verbului: Sono andato via senza averla salutata — Am plecat fără să o salu t; Questi libri possono esservi utili — Aceste cărţi pot să v ă fie utile. După verbe la gerunziu: Vedendomi piangere, m i consolò — Văzîndu-m ă plîngînd, m -a consolat; S i separarono salutandosi calorosa­ mente — S-au despărţit salutîndu-se cu căldură. Cînd verbul se află la gerunziu perfect, forma ato n ă se uneşte cu auxiliarul respectiv: Avendolo sentito, m i ferm ai — P en tru că l-am auzit, m -am oprit ; Essendoci suggerita quelVidea, noi ringraziammo — P en tru că ne-a fost sugerată acea idee, noi am m ulţum it. D upă verbe la imperativ (pers. II sg. şi I, II pi.): Dite ci la verità — Spuneţi-ne adevărul ; Fate mi il piacere di andar via — F aceţi-mi plă­ cerea de a pleca ; Portalo con te — Ia-1 cu tine ; Parlale con calma — Vorveşte-i calm ; Cantami questa canzone — Cîntă-mi acest cîntec. F o rm a de im perativ negativ la persoana a II-a singular, care este form ată din non + verb la infinitiv prezent se poate afla fie după infi­ nitiv, fie înaintea acestuia: N on aspettarmi perché non vengo sau N on mi aspettare perché non vengo — Nu m ă aştepta, p en tru ca nu vin. D upă formele monosilabice de im perativ pers. II sg. ale verbelor dare, stare, fare, dire, andare care sìnt: d a \ sta1, f a \ d i\ v a \ consoana iniţială a pronumelui aton se dublează (face excepţie gli): D am m i 11 tuo libro — Dă-mi cartea ta ; iSYammi vicino — Stai lìnga mine ; Facci questo piacere — Fă-ne această plăcere; D im m i cosa vuoi — Spune-mi ce v re i; Dicci cos'è successo — Spune-ne ce s-a ìn tìm p la t; dar: Digli che non posso venire — Spune-i că nu pot veni ; Dagli il tuo quaderno — Dă-i caietul tău. 104

D upă verbe la participiul perfect sau prezent (în construcţii p a rti cipiale): Presentatasi Voccasione, sono venuto — P entru că s-a ivit ocazia, a m venit. Acestea sînt forme care se întîlnesc mai rar. D upă ecco: E ccom i — Iată-m ă ; Eccoti — Iată -te ; Eccolo — Iată-1 ; Eccola, — Iat-o ; Eccoci — Iată-ne ; E ccovi — Iată-v ă ; Eccoli — Iată-i ; Eccole — Iată-le. Pronumele loro, deşi urm ează în to td eau n a după verb, n u se ali­ peşte acestuia, ci se scrie separat: DV loro di star zitti — Spune-le să ta c ă ; Cantai loro una canzonetta — Le-am cîn tat o canţonetă.

Combinaţii de pronume neaccentuate § 89 Formele neaccentuate, în dativ, ale pronumelui personal mi, ti, gli, le, si, ci, vi se pot uni cu formele neaccentuate, în acuzativ, Io, la, li, le, ne. în această combinaţie formele dativului mi, ti, si, ci, v i devin me, te, se, ce, ve:

me lo dice — mi-o spune te lo dice — ţi-o spune se lo dice — şi-o spune ce lo dice — ne-o spune ve lo dice — v-o spune

me te se ce ve

la la la la la

me lì compra — mi le cum pără te li compra — ţi le cum pără se li compra — şi le cu m pără ce li compra — ni le cum pără ve li compra — vi le cum pără

me le porta — mi le aduce te le porta — ţi le aduce se le porta — şi le aduce ce le porta — ni le aduce ve le porta — vi le aduce

offre — mi-o oferă offre — ţi-o oferă offre — şi-o oferă offre — ne-o oferă offre — v-o oferă

Formele de la pers. a I l l - a sg. gli şi le devin glie, forma unică: glie — se uneşte cu lo, la, li, le, ne, devenind: glielo, gliela, glieli, gliele, gliene; Ecco G ina: le offro il fiore; glielo offro — Iat-o pe Gina: îi ofer floarea; i-o ofer. Ecco M arin: gli offro il fiore; glielo offro — Iată-1 pe Marin ; îi ofer floarea ; i-o ofer. Ecco Gina: le offro la biro: gliela offro — Iat-o pe Gina: îi ofer pixul ; i-1 ofer. Ecco M arini gli offro la biro: gliela offro — Iată-1 pe Marin: îi ofer pixul ; i-1 ofer. Ecco Gina: le offro i fiori: glieli offro — Iat-o pe Gina: îi ofer fio­ rile; i le ofer. Ecco M arin: gli offro i fiori: glieli offro — Iată-1 pe Marin: îi ofer florile ; i le ofer. Ecco Gina: le racconto le storie: gliele racconto — Iat-o pe Gina: îi povestesc întîmplările ; i le povestesc. 105

Ecco G in a :'le parlo di questo fatto; gliene parlo. — Iat-o pe G ina: îi vorbesc despre această fa p tă ; îi vorbesc (despre aceasta). Ecco M arin: gli parlo di questo fatto: gliene parlo — Iată-1 pe M arin: îi vorbesc despre acest fap t ; îi vorbesc (despre aceasta). Ecco Gina: le offro delle foto: gliene offro— Iat-o pe Gina: îi ofer nişte fotografii, i le ofer. Ecco M a rin : gli offro delle foto; gliene offro — Iată-I pe Marin: îi ofer nişte fotografii ; i le ofer. Combinaţiile de pronum e atone au, faţă de verb, aceeaşi poziţie ca şi formele simple: atunci cînd sînt enclitice aceste forme se unesc cu verbul scriindu-se în tr-un singur cuvînt: Voglio ricordartelo — Vreau să ţi-o am intesc; Posso ricordarglielo — P o t să i-o am intesc; Volen­ domelo offrire — Voind să mi-1 ofere ; Cantamela — Cîntă-mi-o ; N on dargliela — Nu i-o d a ; N on gliela dire — Nu i-o spune; Sto per legger­ glielo — Sînt pe punctul de a i-o citi. Loro nefiind form ă atonă îşi m enţine locul după verb şi nu se alipeşte niciodată la la, lo, li, le, ne: Lo dirò loro — Le-o voi spune (lor) vi-o voi spune (dvs.) ; La manderà loro — Le-o v a trim ite (lor) ; vi-o v a trim ite (dvs.) ; Li mostrerò loro — Le voi a ră ta (lor) ; vi Ie voi a ră ta (dvs.) ; Le offrirai loro — Le vei oferi (lor) ; Dicendo loro — Spunîndu-le lor. Formele le, la ataşate anum itor verbe, se referă în multe situatii la un substantiv subînţeles ca: faccenda — treab ă ; cosa — lucru ; vi­ ta — viaţă ; causa — cauză ; lite — ceartă ; difficoltà — dificultate ; pena — chin, supărare etc. avînd un înţeles mai m ult sau mai puţin neutru, indeterm inat. Prezentăm cîteva din locuţiunile mai frecvente: svignarsela: Tentò di svignarsela — încercă s-o şteargă (pe ne­ simţite). darsela a gambe: Se la diede a gambe levate — O luă la sănătoasa, saperla lunga: La sai lunga tu! — Ştii m u lte tu ! farla: Te la faccio vedere io! — Ţ i-arăt eu!, Iti a ră t eu tie ! smetterla: Smettila, di chiacchierare! —~ în cetează cu flecăritul ! avercela con uno: — Con chi ce Y h a i? — Pe cine eşti s u p ă ra t? ; Ce Yhanno con me? — Sînt supăraţi pe mine ? pagarla grossa: — La pago grossa — Plătesc cu vîrf şi îndesat, vincerla: — Chi la dura la vince — Cine insistă cîştigă. '

9

Particulele pronominale

9

n e, ci, vi

§ 90 Caracteristic pentru limba italiană este fap tu l că un num ăr de trei particule atone şi anume: ne, ci, vi, invariabile, pot înlocui anu­ m ite sintagme cu diferite roluri în propoziţie. Iată, pe rînd, cazările de folosire ale a c e s to r particule: A. Particula pronominală ne se foloseşte: 1) Cînd ne reprezintă complementul indirect in tro d u s cu prepoziţi di. în acest caz ne include şi prepoziţia care in tro d u c e com plem entul; 106

nu se traduce în lim ba rom ână: Dove saranno i tre sportivi? N on ne abbiamo ricevuto ancora n o tizie — Unde-or fi cei trei sportivi? încă n-am prim it veşti de la (despre) ei. Serenella è buona: tutti ne parlano bene. — Serenella este bună, to ţi o vorbesc de bine. 2) Cînd se substituie di + grup nominal în care d i conferă sens p a rtitiv grupului nominal ; din acest pu n ct de vedere deosebim trei cazuri : a) di face p arte din articolul p a rtitiv care însoţeşte numele: del, dello, della, dell\ dei, delle, degli: Comprai delle fragole e ne m angiai — Am -cumpărat căpşuni şi am m ìncat (din acestea). b) secvenţa di grup nominal apare după cuvinte cu sens canti­ ta tiv de tipul: una parte, un mucchio, un p o \ un sacco, un centinaio, due terzi etc.: Vuoi del caffè? No, oggi ne ho bevuto una decina. — Vrei cafea? Nu, azi am b ă u t vreo zece (cafele). c) secvenţa di + g r u p nominal apare după pronume indefinite ca: alcuni, certi, taluni, qualcuno etc.: Che belle rose; dammene qualcuna!— Ce trandafiri frumoşi ! Dă-mi cîţiva. în to a te cele trei cazuri ne nu se tradu ce în rom ână. 3) Cînd ne substituie atrib utul genitival introdus de prepoziţia di: Camminava mangiando delle ciliege e ne buttava i noccioli per la stra­ da — Mergea mîncînd cireşe şi arunca sîmburii (lor, acestora) pe stradă. 4) Cînd ne substituie complementul indirect introdus cu prepoziţia da: I l film è stato interessante e io ne ho imparato m olto— {ho im parato molto dal film) — A fost un film interesant şi eu am în v ă ţa t m ult (din «1). Acest complement poate avea valoare de adverb de loc, indicînd în d ep ărtarea sau desprinderea dintr-un loc. Prepoziţia da corespunde în aceste cazuri prepoziţiilor de, din, de la, de pe: Se ne partì sconsolato — A plecat dezolat (de acolo, din acel loc): Andandosene prese congedo da tutti — Plecînd (de acolo) şi-a lu a t răm as bun de la toţi. (Nu se face tradu cerea în rom ână nici în acest caz). 5) P articula pronom inală ne in tră în combinaţie cu formele mi, ti, gli, le, ci, vi precum urmează, devenind: mi + ne —> me ne; ti -f+ ne —> te ne: si -f- ne —>se ne; gli + ne —*■gliene; le + ne —>gliene; ci -f- ne —►ce ne: vi + ne —>ve ne. M i parla di queste poesie — me ne parla — îm i vorbeşte despre aceste poezii — îm i vorbeşte (despre ele). Le comprerò qualche libro — gliene comprerò — îi voi cum păra cîteva cărţi — îi voi cum păra (din acestea). 6) N e se combină şi cu pronumele reflexive mi, ti, si, ci, vi care •devin: me ne, te ne, se ne, ce ne, ve ne; andarsene — a pleca (d in tr-u n loc, a se duce de acolo): me ne vado —m a d u c ; ce ne andiam o— ne ducem, plecăm ; te ne vai— te duci; ve ne andate — vă duceţi, plecaţi ; se ne va — se duce ; se ne vanno — se duc, pleacă; 107

7) N e se mai combină cu particulele adverbiale ci, vi care devin ce ne, ve ne: Metto dei libri sul banco — P un cărţi pe bancă, Ci metto dei libri — P un (pe aceasta) cărţi, Ce ne metto — P un cărţi. B. Particulele ci şi vi îndeplinesc (ca şi ne) o funcţie precisă în propoziţie, după cum urm ează: 1) Particula pronominală ci (mai rar vi) înlocuieşte u n grup fo rm at din prepoziţia a, in, su -f- un substantiv (care nu trebuie sa fie în dativ) : R ifletti sulle mie parole ! — Gîndeşte-te la cuvintele mele ! ; Ci rifletto ! (sulle tue parole ) — Mă gîndesc (la cuvintele tale) ; Riesci bene in mate­ matica ? — Stai bine la m atem atică ? No, non ci riesco — Nu, nu stau bine (la m atem atică) ; Pensi ai m iei quaderni di a p p u n ti? — Te gîndeşti la caietele mele de n o tiţe? ; Sì, ci penso — Da, m ă gîndesc (la ele). NOTĂ: G rupul a + substantiv poate fi înlocuit de ci num ai atunci cînd substantivul indică un obiect, un lucru, dar nu o fiinţă. A tunci cînd substantivul se referă la fiinţe, grupul poate fi înlocuit numai prin formele tonice ale pronumelui personal: Penso a m ia madre — Mă gîndesc la m am a. Penso a lei — Mă gîndesc la ea.

2) Atunci cînd ci înlocuieşte u d grup form at din a - f substantiv cu funcţia de adverb de loc, ci are funcţie de particulă adverbială. în genere ci ara tă apropierea, iar vi depărtarea, dar de cele mai multe ori se foloseşte ci, în tim p ce vi se foloseşte mai m ult din motive de eufonie: Vado al parco spesso — Mă duc adesea în parc ; Ci vado spesso — Mă duc adesea (în acel loc) ; Vi sono molti alberi — Sînt m ulţi copaci (acolo, în acel loc). în nici o situaţie ci (sau vi) nu se traduce în română. 3) P articula ci (sau, mai rar, vi) tran sfo rm ată în ce (sau ve) precedă formele atone în acuzativ, Io, la, li, le şi particula pronom inală ne: Metto la matita sul banco —►Ce la metto. —»■P un creionul pe bancă —►îl pun ; Metto i temperini nella tasca —> Ce li metto. — Pun bricegele în buzunar —►le pun ; Metto delle ciliege sul tavolo —►Ce ne metto. — Pun nişte cireşe pe masă — Le pun. 4) Particulele adverbiale ci, vi se pot combina cu verbele reflexive pronominale sau cu pronumele reflexive fără să sufere vreo modificare. Poziţia acestora diferă în funcţie de persoană. La persoana I plural apare num ai particula vi (spre a se evita întîlnirea particulei ci cu reflexivul ci). io m i ci trovo io m i vi trovo — eu mă aflu acolo etc. tu ti ci trovi sau tu vi ti trovi egli ci si trova egli vi s i trova noi vi ci troviamo voi vi ci trovate essi ci si trovano sau essi vi si trovano 5) Particulele pronominale şi adverbiale, atunci cînd sînt singure, au aceeaşi poziţie fa ţă de verb ca a tu tu ro r formelor atone : a) Stau înaintea verbului la: indicativ, conjunctiv, condiţional im perativ (pers. a I I I-a sg. şi pi.); N on ci vado; — nu m ă duc; che non 108

ci vada — să nu se ducă ; non ci andrei — nu m-aş duce ; non ci vada — să nu vă duceţi (dvs.) ; non ci vadano — să nu v ă duceţi (dvs.). b) S tau după verb la: gerunziu, infinitiv, im perativ (pers. a I l- a sg. şi I, a Il-a pi.): Andandoci ; ducîndu-mă; non voglio andarci; — nu vreau să m ă duc ; vacci — du-te (acolo) ; non andarci — nu te duce ; an• diamoci — să mergem ; andateci — duceţi-vă ; eccoci — iată-ne.

PRONUMELE DE POLITETE »

§ 91 Atunci cînd ne adresăm unui interlocutor se foloseşte persoana a doua (singular şi plural). Tu se foloseşte atunci cînd ne adresăm unor persoane apropiate (rude, copii, prieteni). Voi se foloseşte în lim bajul comercial, artistic şi în birouri; se traduce prin dumneata, şi familiar, mată. Nu este foarte frecvent: Voi siete un uomo coraggioso — D um neata eşti un om curajos ; Voi sembrate una brava ragazza — M ata pari a fi o fată bună. L e i, Ella (cu majusculă) sînt pronume de politeţe a tît pentru masculin cît şi pentru feminin. Pluralul pronum elor Ella, L ei este Loro. Se traduc în rom ână printr-o singură formă, dumneavoastră pentru sg. şi pl., abreviat dv. sau dvs. L e i, Loro se folosesc în vorbirea directă. Cînd aceste pronume au funcţia de subiect, verbele se folosesc la pers. a III -a sg. sau pi.: Lei, signore, legge molto bene — Dvs., domnule, ci­ tiţi foarte bine; L e i, signorina, sta leggendo attentamente — Dv., dom ni­ şoară, cititi cu atenţie ; Loro, signori, leggono male — Dvs., domnilor, ci­ titi> rău. L ei è stanco . — Dvs. sînteti> obosit;>L ei non è stanca? Dvs. nu sînteţi obosită? Loro sono allegre— Dvs. sînteţi vesele; Loro non sono molto allegre — Dvs. nu sînteţi foarte vesele. în cazurile oblice se folosesc formele corespunzătoare pronumelor personale lei, loro: Parlavamo proprio di L ei in questo momento — Vor­ beam tocmai de dvs. în acest m o m en t; E'venuta con L ei anche stasera? A venit cu Dvs. şi în seara asta ? ; M i rivolgo rispettosamente a Lei. — Mă adresez cu respect d u m n eav o astră; Desidero tanto rivedere Loro — Doresc a tît de m ult să vă revăd (pe Dvs.). L e i se foloseşte a tît pentru u n interlocutor masculin cît şi feminin, făcîndu-se acordul adjectivelor sau p a r ticipiilor verbale conjugate cu auxiliarul essere în funcţie de genul real: L e i, signorina, non è attenta. — Dvs., domnişoară, nu sînteţi a te n tă ; L e i, signore, perché è venuto da me? —Dvs., domnule, de ce aţi venit la m ine ? Cînd formele atone în acuzativ precedă u n verb la un tim p compus, participiul perfect se acordă cu genul real: Io I j ho veduto, signore — E u v-am văzut, dom nule; Io L'ho incontrata, signorina, senza volerlo — E u v-am întîlnit, domnişoară, fără să vreau. L a plural se folosesc formele L i pentru masculin şi Le pentru femi­ nin, în funcţie de genul real, atunci cînd pronumele este complement 109

direct: Io Li conosco da tanti a n n i — Eu v ă cunosc de atîţia an i; la Le conosco da molto — Eu vă cunosc de mult. Pentru pronumele care are funcţie de complement indirect In dativ nu există deosebire de gen, acesta avînd unica form ă Loro. Signorine, io parlo Loro francamente. — Domnişoarelor, eu v ă vorbesc sincer; Signori, io parlo Loro con rispetto. — Domnilor, eu v ă vorbesc cu respect» Pronumelor L e i, Loro le corespund adjectivele posesive Suo, S ua, Suoi, Sue şi Loro N on m i piacciono le Sue parole — Nu-mi plac cuvintele Dvs. ; Signora, Suo figlio è molto intelligente — Doamnă, fiul Dvs. este foarte inteligent ; L a Loro fam iglia è molto unita — Fam ilia Dvs. e foarte unită. Ella este o formă care se foloseşte rar, doar în vorbirea oficială, protocolară. Dar şi în această situaţie pronumele L ei ia din ce în ce mai mult locul lui Ella. în ce priveşte ortografia, se observă că to a te pronum ele de politeţe, în to a te funcţiile pe care acestea le pot avea — subiect, com plement direct sau în dativ, forme tonice sau atone — se scriu cu majusculă, chiar cînd acestea se află în poziţie enclitică şi se unesc cu verbul: Posso offrirlie un caffè? — P ot să vă ofer o cafea?; Vorrei dirhe che accetto la Sua proposta. — Aş vrea să vă spun că accept propunerea dvs. E x istă astăzi însă tendinţa, din ce în ce mai răspîndită, de a scrie aceste pronume cu minusculă în toate situaţiile: L a cucina del ristorante che lei dice d i conoscere bene — B ucătăria restau ran tu lu i pe care Dvs. spuneţi că o cunoaşteţi bine.

S i impersonal şi si pasiv

§ 92 în afară de si pronume reflexiv, în italiană există încă alte două forme de si însă cu valori deosebite:

A. Si impersonal rezultat al transformării impersonale a unei propropoziţii cu subiect general şi nedefinit: Uno dice — Unul spune — Si dice — Se spune. Transform area se aplică n u m ai unei propoziţii care are verbul la persoana a I II-a singular şi constă în înlocuirea subiectului nedefinit cu si. Acest si nu are înţeles de sine s tă tă to r şi nu poate să apară independent. S i impersonal nu indică nici genul nici num ărul, iar transform area impersonală nu se poate aplica decît în cazul în care verbul cere în mod norm al un subiect anim at: Uno balla — Unul dan­ sează — Si balla — Se dansează ; Uno canta — Unul cîntă — Si canta — Se cîn tă; Nel gioco si vince e si perde. — L a joc se cîştigă şi se pierde. Si impersonai, prin analogie cu si reflexiv, se construieşte în to td eau n a cu auxiliarul essere, indiferent de auxiliarul cerut în m od normal de verb ; Uno ha parlato — Unul a vorbit — Si è parlato — S-a v o rb it; Uno ha fatto — Unul a făcut — Si è fatto — S-a făcut. Dacă si impersonal in tră în combinaţie cu form e reflexive aparente exprimate prin si (la persoana a I II-a singular), si impersonal se transfor­ mă în ciy în tim p ce si reflexiv îşi păstrează form a: Ci si lava — Ne spă­ 110

lăm ; Ci si accorge — Ne dăm seama /î ţi dai seam a; Ci se ne va — Se pleacă. Verbele care se construiesc cu essere impun, în contextul lui si impersonal, forma de masculin plural la participiu: Uno è partito — Si è partiti — S-a plecat ; Uno si è pentito — Ci si è pentiti — S-a reg retat ; Uno s i è accorto — Ci si è accorti — S-a b ăg at de seamă, s-a observat. B. Si pasiv se foloseşte atunci cînd în propoziţia care trebuie să fi tran sfo rm ată în propoziţie impersonală există un complement direct — diferit de subiect: Uno vede il mare — Si vede il mare — Se vede marea, în acest caz: a) com plementul direct devine subiect gram atical; b) se im pune acordul verbului (care devine reflexiv-pasiv) ; c) forma s i este n u m ită si pasiv. Acest sens de pasiv este şi mai evident, cînd com plementul direct (devenit subiect) este la persoana a treia (singular sau plural) şi este exprim at printr-un substantiv: Si vede la casa — Se vede casa ; Si vedono le colline — Se văd dealurile. A tît si impersonal €Ît şi si pasiv pot ocupa două poziţii în funcţie de stru ctu ra grupului verbal din propoziţia căreia i se aplică transform area: adică poziţia lui s i depinde de formele atone de care este precedat verbul. 1. S i şi v a ria n ta poziţională ci (v. § 90,4) se află înaintea ver­ bului precedat la rîndui său de ne, si, se ne. în a in tea lui ne, si impersonal devine se: Uno ne crede — Se ne crede— Se crede; Uno ne paria — Se ne paria — Se vorbeşte ; înaintea lui si (reflexiv) sau se ne, si impersonal devine ci: Uno si smarrisce — Ci si smarrisce — Te rătăceşti / te pierzi; Uno se ne va — Ci se ne va — Se pleacă. 2. Si impersonal este precedat de orice altă formă pronominală atonă sau de orice combinaţie de forme atone (cu excepţia celor indicate la punctul 1). în această poziţie si impersonal nu suferă nici o modificare. acuzativ -f- dativ Uno lo sgrida — Cineva îl ceartă — Lo si sgrida — E ste certat (acuza­ tiv) ; Uno la m angia — Cineva o mănîncă — L a si mangia — Este mînc a tă (acuzativ); Uno mi dice — Cineva îmi spune — M i si dice — Mi se spune (dativ); Uno ti p a ria — Cineva îti vorbeşte — T i si p a ria — Ţi se vorbeşte (dativ) ; Uno gli spiega la lezione — Cineva îi explică lec­ ţia — Gli si spiega la lezione — I se explică lecţia ; Uno ci offre una somma ingente — Cineva ne oferă o sumă mare — C i si offre una somma ingente — Ni se oferă o sum ă m are; Uno vi ha detto una bugia — Cineva v-a spus o minciună — V i si è detto una bugia — Vi s-a spus o minciună. dativ + acuzativ Uno me lo dice ~ Cineva mi-o spune — M e lo si dice — Mi se spune (aceasta) ; Uno te la dà — Cineva ţi-o dă — Te la si dà — Ţi se dă

111

(acest lucru, aceasta) ; Uno glielo spiega — Cineva îi explică aceasta — Glielo si spiega — I se explică (aceasta) ; Uno ce la offre — Cineva ne-6 oferă — Ce la si offre — Ni se oferă (acest lucru, aceasta) ; Uno ve lo porta — Cineva v-o a d u c e — Ve lo sip o rta — Vi se aduce (aceasta, acest lu c ru ) NOTĂ Formele neaccentuate Io, la pot avea valoare n e u tră cu înţeles dem onstrativ, fiind sinonime cu ciò . . aceasta, acest lucru.

§ 93 Exemple de construcţii cu s i p a siv : Im provvisam ente si videro (furono viste ) alcune stelle — D intr-odată s-au văzu t cîteva stele ; Si biasimano (sono biasim ati ) gli errori e si lodano (sono lodate ) le azioni gloriose — Sînt condam nate greşelile şi sînt lăudate acţiunile glorioase Certe medicine si agitano ( vengono agitate ) p rim a d i prenderle — A num ite m edicam ente se ag ită mai înainte de a le folosi. S i pasiv poate să a p a r ă în poziţie enclitică în unele formulări de tip u l: Cercasi macchina da. c u c ir e — Se caută m aşină de cu su t; Acquistasi villetta con giardino — Se cum pără (de cum părat) vilişoară cu grădină ; A ffitta s i camere am m o­ biliate — De închiriat camere mobilate. Combinaţiile lui s i cu alte forme pronominale atone nu apar niciodată în poziţie enclitică. Uno ci trova da lavorare — Cineva găseşte de lucru — C i si trova da lavorare — Se găseşte de lu c ru ; Uno vi canta — Cineva cîntă — F i si canta — Se cîntă. D upă cum rezultă, s i impersonal (sau pasiv) n u desparte celelalte combinaţii de forme atone, ci, fie le precedă (ca în p u n ctu l 1), fie le u rm e a ­ ză (ca în punctul 2).

PRONUME ŞI ADJECTIVE POSESIVE § 94 Din pu nct de vedere formal p ro n u m e le posesiv este identic cu adjectivul posesiv. Adjectivul este însoţit în to td e a u n a de un substan­ tiv la care se referă. Questo è il mio scopo. — A c e s ta este scopul meu. Pronum ele substituie, înlocuieşte substantivul c a r e a fost exprim at anterior. Questo è il tuo quaderno , ma questo è mio — Acesta este caietul tău, dar acesta e al meu.

Tabloul pronumelor şi adjectivelor posesive Masculin

112

sg.

pi.

sgmio tuo suo nostro vostro loro

Feminin

miei tuoi suoi nostri vostri loro

m ia tu a sua nostra v ostra loro

pimie tu e sue nostre vostre loro

A. Adjectivele posesive se află în to td eau n a între articol şi substan tiv ul la care se referă: M arin è il mio compagno d i banco — Marin este colegul meu de bancă ; N o n è giusta la tua decisione — Nu-i ju s tă hotărîrea ta ; Queste sono le mie amiche. — Acestea sînt prietenele mele. Articolul h o tă rît poate fi înlocuit de: ciascuno , -a — fiecare, sau ogni — fiecare, atunci cînd substantivul se află la singular, şi de questo , -a, -i, -e, quello , -a, -t, -e indiferent de num ărul la care se află substantivul: Ciascuno mio amico — Fiecare prieten al meu ; Quella sua am ica — Acea prietenă a ei, prietena aceca a ei. în tre adjectivul posesiv şi substantiv pot fi intercalate: — adjective calificative: M arin è il mio caro compagno — Marin este colegul meu drag. — numerale cardinale: / miei tre cari colleghi sono an dati via — Cei trei dragi colegi ai mei au plecat. — numerale ordinale: I l mio secondo caro figlio è venuto da me — Cel de-al doilea drag b ăiat al meu a venit la mine. — to a te acestea îm preună: /m iei primi tre cari compagni verranno • stasera — Primii mei trei dragi tovarăşi vor veni în astă seară. în tre adjectivul posesiv şi substantiv pot fi intercalate — pentru a întări sensul de posesie — adjectivele proprio şi stesso. V h o visto con i miei propri occhi — Te-am v ăzu t cu propriii mei ochi. Sono le sue stesseparole — Sînt chiar cuvintele lui, propriile lui cuvinte. Uneori stesso îşi poate schimba poziţia: cînd precedă posesivul,, se traduce prin „acelaşi^: Indossava lo stesso vestito — P u rta aceeaşi rochie ; L e stesse tue parole — Aceleaşi cuvinte ale tale. Mai este considerat adjectiv posesiv altrui — al, a, ai, ale altuia. E ste u n adjectiv posesiv indefinit şi invariabil, însoţit în to td eau n a de ar­ ticol ho tărît. Poate fi situ at înainte sau dup ă su bstantiv: Questo è il lavoro altrui — Asta-i m unca altuia ; N on voglio l’altrui lavoro — Nu vreau m unca altuia ; Sono le idee altrui sau Sono le altrui idee — Sînt ideilealtuia. Cînd substantivul este la singular, posesivul poate fi precedat de articolele nehotărîte: un, u n a ; Un mio conoscente — Un cunoscut al: meu ; Una tua bugia cambiò tutto — O m inciună de-a t a a schim bat totul. în tre articolul neh o tărît şi adjectivul posesiv mai poate fi introdus adjectivul n eh otărît certo Una certa sua confidente — O oarecare con­ fidentă a sa. Posesivul loro are o singură formă, indiferent de genul şi numărul' obiectului posedat: Questo è affar loro — Asta-i tre a b a lo r; I l loro canto ■ s i sentiva lontano — Cîntecul lor se auzea pìna departe. Locul lui suo , sua poate fi lu a t de formele: d i lu i , d i lei p en tru a se evita confuzii: Ho visto il nonno e la nonna; la sua salute non è buona — 11$

I-am văzu t pe bunicul şi pe bunica; sănătatea sa nu este bună. Dar la su a salute se poate referi a tît la il nonno cit şi la la nonna ; spre a se ev ita confuzia se poate spune: L a di lui salute non è buona — S ănătatea lui nu este bună sau L a di lei salute non è buona — S ăn ătatea ei nu este bună. B. Pronumele posesive. Sînt acelea care indică a tît posesorul unui obiect cît şi obiectul posedat; ele indică în acelaşi tim p persoana şi n um ărul posesorului (unul sau mai mulţi) m arcînd to to d a tă acordul în gen şi num ăr cu obiectul posedat. Pronumele posesive sînt form ate cu ajutorul articolului h o tă rît: L a mia gomma è andata perdu ta , non la tu a — G um a mea s-a pierdut, nu a ta. Formele de masculin pi. i m iei , i tuoi , i suoi — ai mei, ai tăi, ai săi presupun substantivele: rudele, familia, partizanii etc. : T an ti cari salu ti ai tuoi — Cele mai dragi salutări alor tăi ; I miei stanno bene — Ai mei sînt sănătosi. în unele situaţii, pronumele posesive au dobîndit un sens special atunci cînd sînt folosite fără antecedent — după cum urm ează: I l mio — Aver-ea, bunul meu, ceea ce îmi a p a r ţ in e ;/ / — tuo Averea, bunul tă u , ceea ce iţi ap arţin e; I l suo — Averea, bunul său, ceea ce îi ap arţin e; P agh erai del tuo ? — Vei plăti din banii tăi, din avutul tă u ? Expresia dalla m ia (subînţelegîndu-se dalla m ia parte) se traduce prin „de p artea m e a “ : V i avrò dalla mia Ì Veţi fi de partea mea ? Expresiile delle mie — de-ale mele, delle tue — de-ale tale, delle sue — de-ale sale, pot înlocui substantive ca: „fapte, născociri, isprăvi“ etc.: Questa è una delle solite sue — Asta-i una din isprăvile sale obişnuite. >

PRONUMELE ŞI ADJECTIVELE DEMONSTRATIVE

§ Pronum ele dem onstrative substituie un substantiv referindu-se la apropierea sau depărtarea faţă de vorbitor, în tim p ce adjectivele de­ m on strative determină un substantiv, specificînd apropierea sau depăr­ ta re a faţă de vorbitori. Demonstrativele nu prezintă diferenţieri de per­ soană, în trucît figurează num ai la persoana a treia. D upă locul şi funcţia lor în frază se pot subîm părţi, după cum urm ează: A. — dem onstrative care se referă la fiinţe şi la obiecte (pronume şi adjective): questo , codesto, quello. B. — dem onstrative care se referă num ai la persoane (pronume): costui , coluiì questi , quegli .

114

A. Demonstrativele care se referă ş i la fiin ţe ş i la obiecte pot fi a t î pronum e cît şi adjective: variază în funcţie de gen şi num ăr şi prezintă urm ătoarele forme: Singular masculin

P lural feminin

masculin

feminin

questa —

questi —

queste —

aceasta

aceştia

acestea

codesto — acesta

codesta —

codesti —

codesta —

quello — acela

aceasta quella — aceea

aceştia quelli — aceia

acestea quelle — acelea

questo — acesta

ì

9

Questo , -a, -i, -e exprim ă apropierea în spaţiu şi în tim p faţă de vor­ b itor: P ren di questo gesso — Ia creta a s ta ; Questa notte ho fatto un bel sogno — în noaptea asta, azi-noapte, am a v u t un vis frumos. Form a feminină questa se prescurtează devenind sta în cuvintele compuse: Stam attina — A zi-dim ineaţă; S tam ani — A zi-dim ineaţă; Stasera — A stă-seară; Stanotte — A zi-noapte; A bbia m o ricevuto il tele­ gram m a stasera alle otto — Am prim it telegram a astă-seară la ora opt. Codesto , -a, -i, -e exprim ă apropierea în spaţiu şi în tim p faţă de cel care ascultă: Portam i codesto quaderno — Adu-mi acest caiet. NOTĂ: Codesto (cu v aria n ta cotesto) se foloseşte r a r ; practic, sistemul pronum elor dem onstrative, folosite a tît pe lîngă. persoane cît şi pe lîngă obiecte, se reduce la cele două forme questo, quello.

Quello , -a, -i, -e exprim ă depărtarea în tim p şi în spaţiu, a tît faţă de vorbitor cît şi fa ţă de ascultător: Quel bosco è molto grande — P ădurea aceea e foarte m a re ; Torneranno ancora quelle belle serate — Se vor mai întoarce acele seri frumoase. Quello urm ează normele adjectivului bello atunci cînd este însoţit de un substantiv: quel cane, quel foglio; quello scolaro , quello zucchero , quell’amtco; quei cani, quei fio r i; quegli scolari , quegli zoccoli , quegli am ici (vezi § 61). Cînd se referă la persoane sau lucruri m enţionate anterior questo indică ultim ul element m enţionat, iar quello îl indică pe prim ul: Ho fatto il componimento e ho studiato la lezione: quello era abbastanza facile r questa Vho trovata piuttosto difficile — Am făcut com punerea şi am învă­

ţ a t lecţia: aceea era destul de uşoară, asta însă mi s-a p ă ru t cam grea. NOTĂ: Questo po ate fi în tărit de qui sau qua; Codesto poate fi în tă rit prin costi sau costà; Quello e în tă rit de lì sau là. Fiecărui tip de dem onstrativ îi corespunde^ un adverb: questo qui, questo qua — acesta (ăsta) de aci: codesto costì, codesto costà — acesta de aici; quello lì, quello là — acela (ăla) de acolo (colo).

115

Atunci cînd ne referim la un obiect din două (sau la o m ulţime de obiecte) questo are un corespondent opozant, altro, precedat de articolul h o tărît ; Valtro — celălalt; Valtra — cealaltă; N on è questo il quadro, è l’altro — Nu ăsta e tabloul, e celălalt.

Questo , codesto , quello sînt fie pronume, fie adjective şi se referă a tît

Ia fiinţe cît si la obiecte. 9

9

Adjectivele demonstrative nu sînt niciodată însoţite de articol

Dem onstrativele stau înaintea substantivelor şi a tu tu ro r determ i­ nanţilor acestuia (adjective calificative, posesive, cardinale şi ordinale) în afară de tutto şi ambedue: Questi cugini m iei — Aceşti veri ai mei ; Quella sau amica — P rietena aceea a ei ; Quel p rim o motivo — Acel prim m o tiv ; Queste tre parole — Aceste trei cuvinte: Tutta questa roba — Toate aceste lu cru ri; Ambedue queste macchine — Amîndouă aceste maşini. B.

Demonstrativele care se refera n um ai la persoane , sînt n um a

pronum e ; au formele urm ătoare: P lural

Singular Masculin

costui — acesta colui — acela questi — acesta quegli — acela

Feminin

Masculin

Feminin

costei —

costoro —

costoro —

aceasta colei — aceea —

aceştia coloro — aceia

acestea coloro — acelea

■---

—

—

---

---

L a plural dispare opoziţia de gen: costoro — ăştia, a stea ; coloro — ăia, alea, folosindu-se a tît la masculin cît şi la feminin: N o n voglio avere a che fare con costoro — Nu vreau să am de-a face cu ăştia (astea). Costui şi colui au o n u an ţă uşor peiorativă. Lim ba contem porană tin d e să le înlocuiască prin questo , quello. Colui , colei , coloro nu mai au n u a n ţă peiorativă atunci cînd sînt u rm ate de pronumele relativ che: Colui che grida — Acela care strigă ; Colei che sta ballando — Aceea care dansează; Coloro che vi scrivono — Aceia care vă scriu. Formele colui che etc. pot fi înlocuite prin pronumele relativ chi : Colei che non vuol p arlare — Chi non vuol parlare — Cine nu vrea să vorbească. D em onstrativele questi — acesta şi quegli — acela sînt pronume care se referă num ai la persoane şi se folosesc doar pen tru genul masculin singular. P ot îndeplini num ai funcţia de subiect în nom inativ: Demo­ stene e Cicerone furono due grandi oratori : questi fu romano , quegli greco —

Demostene şi Cicerone au fost doi m ari oratori: acesta a fost romain, 116

acela, grec. Questi , quegli sînt forme care se folosesc mai m ult î'n limbajul literar: în lim ba m odernă te n d in ţa este de a fi înlocuite de questo, quello.

C. Demonstrativele neutre s în t: questo, quello , ciò — acest lucru, aceasta, ceea ce. Formele de masculin singular questo , quello mai pot fi folosite şr în sens neu tru cu înţelesul de: acest lucru ( f a p t) , aceasta , ceea ce: N o n dire questo! — Nu spune (să nu spui) a sta ! N on è per quello! — Nu-i p en tru asta (aia) ; Chi ti ha fatto questo ? — Cine ţi-a făcut asta ? Quello -|- che ~ ceea ce: Quello che sta i dicendo è assurdo — Ceea ce spui e absurd. N on ti dico quello che è successo ! — Nu-ţi spun ce-a u rm a t ! Expresia in quel d i ... după care urm ează un num e de localitate se traduce prin: provincia, zona, te rito riu l...: I n quel d i Perugia — In zona Perugiei. Spre a indica forma neutră, se foloseşte mai frecvent ciò — aceasta, (acest lucru, acel fapt etc.) care este invariabil: are num ai forma de masculin singular şi valoare num ai de pronum e: Ciò non m i va — A sta nu-mi convine; H a i pensato a ciò? — N on ci ho p en sato ! — Te-ai gìndit. la asta ? — Nu m-am g ìn d it; Ciò poate fi u rm at de pronumele relativ che : Ciò che m i dici è una bugia — Ceea ce îmi spui e o minciună. Formele questo şi ciò cînd exprimă non-insistenţa, deci cînd au valoare neaccentuată, pot fi înlocuite de pronumele personale neaccentu a te lo, ne, ci: N on vedeva questo sau Non ci vedeva — Nu vedea aceasta. M i ha detto questo sau M i ha detto ciò sau Me Vha detto — Mi-a spus aceasta, mi-a spus-o; M i ha parlato d i questo sau M i ha parlato d i ciò sau Me ne ha parlato — Mi-a vorbit, mi-a spus despre aceasta; A veva pensato a questo sau Aveva pensato a ciò sau C i aveva pensato — S-a gìndit la (treaba) asta. N o n sapeva questo, sau N on sapeva ciòsau N o n lo sapeva — Nu ştia aceasta, n-o ştia.

PRONUMELE SI ADJECTIVELE DE IDENTITATE 9

§ 97 Pronumele şi adjectivele de id en titate au urm ătoarele forme: Masculin Singular

stesso medesimo

Feminin P lural

stessi medesimi

Singular

stessa medesima

P lural

stesse medesime

117

Acestea pot fi: A. adjective de întărire: stesso , - a , -i, -e — în s u m i,...; medesimo , -a, -t, -e — însumi, ... B. adjective şi pronum e dem onstrative de id e n titate: stesso, -a, - i , - e — acelaşi, ... ; medesimo , -a, -i, -e, — acelaşi, ... A. Adjectivele de întărire stesso şi medesimo stau în to td eau n a după pronum ele personale, dup ă numele proprii, după substantivele cu ^articol h o tă rît sau determ inate de adjective dem onstrative. Dacă în lim b a rom ână aceste forme se acordă în gen, num ăr şi persoană, în italian ă se acordă num ai în gen şi num ăr. io stesso — eu însumi tu stesso — tu însuţi egli stesso — el însuşi noi stessi — noi înşine voi stessi — voi înşivă loro stessi — ei înşişi

io stessa — eu însămi tu stessa — tu însăţi ella stessa — ea însăşi noi stesse — noi însene voi stesse — voi însevă loro stesse — ele însele, înseşi

E xem ple : G ian ni stesso me Vha detto — Gianni însuşi mi-a spus-o ; Voi ■stesse Vavete scritto — Voi însevă l-aţi scris.

Adjectivele de întărire mai pot sta între un adjectiv posesiv şi u n substantiv în tărind sensul adjectivului: Questa è la tua stessa deci­ sione — Aceasta e propria ta hotărîre. Dacă în acelaşi context stesso este plasat după substantiv, atunci întăreşte sensul substantivului: L a mia opera stessa — însăşi opera mea, ch iar opera mea. NOTĂ: Medesimo se foloseşte mai rar în lim bajul actual; îl intîlnim cu precădere în textele mai vechi: I l giorno medesimo — în aceeaşi zi; Con se medesimo — Cu sine însuşi.

B. Adjectivele ş i pronumele demonstrative de identitate stesso — acelaşi şi medesimo — acelaşi se află în to td eau n a plasate între articol şi sub stan tiv : Lo stesso orologio — Acelaşi ceas; Gli stessi orologi — Aceleaşi ceasuri ; L a medesima bugia — Aceeaşi minciună ; L e medesime bugie — Aceleaşi minciuni. Cînd substantivul este precedat de un posesiv, dem onstrativul (precedat la rîndul său de articol) le v a preceda pe am îndouă: L a tua cugina — La stessa tua cugina — Aceeaşi verişoară a t a ; I l suo adetto — Xo stesso suo adetto — Acelaşi ad ju n ct al său ; L a sua casa — La medesima su a casa — Aceeaşi casă a sa. Lo stesso poate avea şi funcţie adverbială; în acest caz se traduce p rin : oricum , tot : Anche se non vuoi , io parto lo stesso — Chiar dacă nu 118

vrei, eu to t plec; Lo stesso poate căpăta un sens neutru, corespunzător dem onstrativului ciò , şi se traduce prin acelaşi lucru , fa p t: Gli d issi lo stesso — I-am spus la fel, i-am spus acelaşi lucru ; F a lo stesso — T o t aia e (e acelasi lucru) ; Anche a me è successo lo stesso — Şi eu am p ă ţit la fel.

PRONUMELE RELATIVE

§ 98 Pronumele relative au urm ătoarele forme: Che — care ; cui (pentru cazurile oblice) Il quale, la quale, i quali, le quali — care Cili — cine Quanto, quanta, quanti, quante - cît, cită, cîţi, cìte Onde — cu care, din care În tru cît fiecare din acestea prezintă aspecte deosebite, vor fi t r a ­ ta te pe rînd:

CHE § 99 Este pronume invariabil, deci se foloseşte pentru ambelenum ere şi genuri. Poate avea funcţii sintactice diferite în subordonată: Che în cazul nom inativ şi acuzativ: Le rose che sono nel parco hanno un profum o soave (N) — Trandafirii care sînt în parc au un parfum s u a v ; L e rose che hai visto sono profum ate (A) — Trandafirii pe care i-ai văzu t sînt parfum aţi. în italiană, spre deosebire de limba rom ână, nu se face nici o dis­ tincţie între che folosit la nom inativ sau la acuzativ, întru cît limba ita ­ liană nu are o caracteristică a acuzativului. Che mai poate fi precedat şi de u n dem onstrativ sau de un pronum e de id e n titate: questo che — acesta care, quello che — acela care, lo stesso che — acelaşi care: Quello che piange — Acela care plînge; Questa che vedi ora — A sta pe care-o vezi acum ; Lo stesso che ieri mi diede una biro — Acelaşi care ieri mi-a d at un pix. Che poate fi su b stan tiv at în expresia gran che — mare lucru, cine ştie ce: N o n capivano gran che d i quello che s i stava dicendo — Nu înţe­ legeau m are lucru din ceea ce se spunea. 119

CUI

§ 100 P en tru cazurile prepoziţionale , inclusiv pentru genitiv şi *dativ, se foloseşte pronumele relativ invariabil în num ăr şi gen cui precedat de prepoziţii. Această formă nu are niciodată valoare de subiect sau de complement direct. Se traduce prin căruia, al, a, ai ale cărui etc.; de/cu/în/pentru care: I l libro di cui ti ho parlato — Cartea de care ţi-am vorbit ; L a casa in cui abitate — Casa în care locuiţi ; I l progetto a cui accennavo — Proiectul la care m ă refeream ; Gli am ici con cui ha fatto la gita — Prietenii cu care a făcut excursia ; Le idee per cui combattiamo — Ideile pentru care luptăm . Dar cui mai poate in tra în construcţii specifice cu ajutorul prepoziţiilor d i , in, con , per etc. în această situaţie cui este în to td eau n a precedat de articolul h o tă rît şi u rm a t de substantivul care reprezintă obiectul posedat. La rîndul său, substantivul care reprezintă obiectul posedat poate fi: la cazul nominativ: L a ragazza , la cui madre è pittirice , pa rtirà oggi — F a ta a cărei m am ă este picto riţă, v a pleca astăzi ; la cazul acuzativ : L a ragazza il cui padre ho conosciuto b e n e — F a ta pe al cărei t a t ă l-am cunoscut bine; dativ: I l giovane al cui padre ho offerto un libro — Tînărul ta tălu i căruia i-am oferit o c arte; sau la alte cazuri prepoziţionale: Lo scolaro del cui padre ti ho parlato — Şcolarul despre al cărui t a tă ţi-am vorbit ; Lo scolaro con il cui padre ho parlato — Şcolarul cu al cărui t a tă am vorbit ; Lo scolaro dal cui padre avevo ricevuto i francobolli — Şcolarul de la al cărui t a tă am prim it timbrele. Toate exemplele de mai sus pot fi înlo­ cuite prin formele del quale , dai quali , nella quale , etc. (v. § 101). La cazurile prepoziţionale cui este precedat de prepoziţia cores­ punzătoare cazului şi este situat im ediat după substantivul din regenta la care se referă: I l film di cui m i hai parlato non m i è piaciuto — Filmul despre care mi-ai vorbit nu mi-a p lăcu t; Le stanze in cui viviamo noi dispongono d i grandi finestre — Camerele în care locuim noi dispun de ferestre m ari; Le idee per cui combattiamo sono nobili — Ideile pentru care lu p tăm sînt nobile. L a d a tiv form a a cui (folosită cu precădere în limba actuală) poate fi înlocuită de cui fără prepoziţie (folosită mai rar). Il signore a cui ho parlato Il signore cui ho parlato

— Domnul căruia i-am vorbit.

IL QUALE, I QUALI, LA QUALE, L E QUALI

§ 101

Sînt pronum e relative care se acordă în gen şi num ăr cu substantivul. Aceste forme îl pot înlocui pe che, aşa cum s-a v ă z u t m ai sus. Se trad u c în lim ba rom ână prin care. Formele pentru nomi120

n a tiv sînt identice : il (la ) quale — singular ; i (le ) qu ali — plural : II fanciullo , il quale è vicino a te , è mio fratello — Copilul care este lîngă tine, este fratele meu. P entru cazurile genitiv , dativ şi prepoziţional se folosesc formele del quale , al quale , dal quale , sul quale , nel quale , con il quale, p er il quale etc. : I fanciulli dei quali tu contempli il gioco, sono i m iei fratelli — Copiii al căror joc îl priveşti sînt fraţii mei. L e fanciulle alle quali r i­ volgi la parola , sono le mie sorelle — Copilele cărora te adresezi sînt su­

rorile mele. Atunci cînd il quale se află la genitiv, este în to td e a u n a plasat după substantivul care reprezintă obiectul posedat: Ecco la signora , la borsa della quale è stata perduta — Iat-o pe doam na a cărei poşetă s-a pierdut. CHI

§ 102 Chi — cine; este invariabil; poate echivala cu formele com ­ puse colui che, colei che, quello che, quella che, colui il quale, colei la quale şi poate fi înlocuit de aceste forme: Chi (quello!coluilcolei c^ e ) m i sa prà rispondere avrà un bel voto — Cine (acela/aceea care) va şti să-mi răspu n dă va primi o n o tă b u n ă ; Chi non è contento se ne vada — Cine nu e m u lţu m it să piece. Chi mai poate echivala cu forma compusă uno che, cu sens nedefinit: chi ( uno che ) non lavora non mangia — Cine (unul care) nu m unceşte nu m ănîncă ; Chi è saggio tace — Cine

e înţelept tace. în proverbe chi are de asemeni sens nedefinit: Chi sem ina vento raccoglie tempesta — Cine seam ănă v ìn t culege f u r t u n ă ; Chi due lepri caccia , Vuna non piglia e Valtra lascia — Cine fuge d u p ă doi iepuri nu prinde niciunul.

QUANTO, QUANTI, QUANTA, QUANTE

§ 103 Este un pronume dem onstrativ-relativ, deoarece constituie u n rezu ltat al fuziunii dintre dem onstrativul quello, - a , -i, -e, precedat de determ inantul tutto, -a, -i, -e şi pronumele relativ che (sau il quale). Poate fi deci înlocuit de tutto quello che, tutto ciò che. în acest caz dobîndeşte un sens neutru ; se traduce prin tot ceea ce: H a i capito quanto ho detto ? — Ai înţeles to t ceea ce ţi-am spus ? ; Ho detto quanto basta — Am spus cît trebuie (tot ceea ce trebuie). La feminin se foloseşte rar. L a plural, quanti (quante ) poate fi su b stitu it de tutti quelli che — to ţi aceia care, tutte quelle che — to a te acelea care sau de tan ti quanti — 121

a tîţia citi, tante quante — a tìte a cìte: Sono in malafede quanti (tu tti quelli che ) sostengono ciò — Sînt de rea credinţă to ţi (aceia) care susţin a s ta ; Furono pro mossi ta n ti quanti s i presentarono agli esam i — Au fost prom ovaţi toţi (cei) care s-au p rezentat la examene.

ONDE § 104 Se foloseşte foarte pu ţin în lim bajul actu al: este înlocuit de formele d i cui , da cui , con cui în funcţie de context, de aceea exem­ plele de mai jos sînt luate din te x te mai vechi: D i quei so sp ir i , ond’io nutrivo il core — De acele suspine cu care inima-mi hrăneam ; I m a li onde era afflitto — Suferinţele de care era atins ; Prezioso metallo ondes i fanno ... — Metal preţios din care se fac ...

PRONUMELE ŞI ADJECTIVELE INTEROGATIVE § 105 Formele acestora sînt: chi? che?

quale ? quanto ?

CHI ? — cine? este numai pronume şi se referă nu m ai la persoane; este invariabil: Chi ha rotto la bottiglia? — Cine a sp a rt sticla?; Di chi è questa biro? — Al cui este acest p ix ? A chi devo Vonore? — Cui datorez onoarea? C H E ? — care? ce?, invariabil, poate fi pronum e sau adjectiv in­ te ro g a tiv ; se referă numai la obiecte sau animale. Ca pronum e se poate referi la persoane, cînd înlocuieşte substantive — num e predicative: L u i che era? - El ce e ra ? ; E ra studente (era italiano ) — Era stu d en t (era italian). Che poate fi şi adjectiv interogativ însoţind substantivele masculine şi feminine la singular şi plural: Che poesia Le piace d i più ? — Ce poezie v ă place mai m ult ? ; Che scarpe vuoi p er te? — Ce pantofi vrei pentru tin e ? QUALE — care; poate fi adjectiv şi pronume. Spre deosebire de form e­ le anterioare, quale se acordă în n u m ă r—»>(pl.) quali cu substantivul pe care îl substituie (în funcţia de pronume) sau pe lîngă care se află (în funcţia de adjectiv). Quale se referă a tît la fiinţe cît şi la lucruri, dar are un sens se­ lectiv (cu alte cuvinte indică un obiect din mai m ulte): Quali furono 122

è tuoi p rim i libri? — Gare au fost primele tale cărţi ? ; Quale d i voi m i d à una mano? — Gare dintre voi m ă a j u t ă ? ; M i potete dire di quale compositore s i tratta ? — îm i p u te ţi spune despre ce compozitor e v o rb a? QUANTO, -A, -I, -E — cît...; poate fi pronum e sau adjectiv ; se acordă în gen şi nu m ăr cu sub stantivu l pe lîngă care se află sau pe care îl substituie. Se referă a tît la fiinţe cît şi la lucruri indicînd can titatea: Quante scolare suoneranno la fisarm onica? — Cîte eleve vor cìnta la acordeon?: Quanto è, quanto viene? — Cît face, cît co stă? ; Quanto Le debbo? — Gît v ă datorez ?

ADJECTIVELE EXCLAMATIVE § 106 Precedă în to td e a u n a substantivul. Forme: Che — ce ; Che idea ! — Ce idee ! Quanto — cît: Q uanta gente! — Cită lum e! ce de lu m e !; fantasia ! — Gîtă fantezie ! Quale — ce: Quale d isg ra zia ! — Ce nenorocire! Che (care este ad jectiv şi precedă num ai substantive) înlocuit prin adverbele re la tiv e : come, quanto. Com’è bravo ! -de b u n ! de talen ta t, de ca p a b il! de cu m in te!; Quant’è bello! •de frumos !

Quanta poate fi ~ Cit e — Cît e

PRONUMELE ŞI ADJECTIVELE N EHOTĂRlTE § 107 Categoria pro num elor şi a adjectivelor nehotărîte este, ca îşi în lim ba rom ână, eterogenă. Caracteristica com ună a acestora este fap tu l că nu dau indicaţii precise asu p ra obiectului: Molti soldati mori­ rono nella guerra — Mulţi soldaţi au m u rit în război ; Qualcuno ha detto ciò — Cineva a spus asta. A. Sînt num ai pronum e: uno, qualcuno, ognuno, certuno, chiunque chichessia, niente, nulla, qualcosa UNO, UNA — unul, una, cineva: Ho visto uno che piangeva — Am v ă z u t pe unul (pe cineva) care plîngea; Parlò u na, Giannina — A vorbit una, o oarecare Giannina. A tu n ci cînd precedă un su bstantiv uno, « n a au valoare de articol n e h o tă r ît sau de adjectiv num eral. Una p o ate avea uneori înţeles de „ispravă, poveste, glumă, chestiune'4! 123

Questa è una delle sue — Asta-i o ispravă de-a lui. U no , de obicei arti­ culat cu articol hotărît, se foloseşte în corelaţie cu altro (articulat): Mentre l’uno leggeva , l’altro mangiava — în tim p ce unul citea, celă­ lalt mînca. La plural corelaţia: g li u n i... g li a ltri , le une ... le altre im­ pune prezenţa articolului în mod obligatoriu: Sono andata a vedere g li a n im a li : gli uni giacevano p er terra , gli altri m i guardavano — M-am dus să văd animalele: unele stăteau pe jos, altele m ă priveau. QUALCUNO, — A — cineva; pronum e ce se referă la persoane: Qualcuna d i voi dovrà preparare gli spaghetti — Cineva (una) dintre voi, va trebui să prepare spaghetele. In unele expresii qualcuno poate dobîndi înţelesul de persoană m arcantă, „cineva“ : Voglio diventare qualcuno — Vreau să ajung „cineva“. OGNUNO, —A — fiecare; se referă num ai la persoane: nu are form ă de plural: Ciò vale p er ognuno di noi — Asta-i valabil pentru fiecare dintre noi. CERTUNO, -A, -I, -E-, unul, una, unii, unele: se foloseşte mai ra r şi aproape exclusiv la mase. pl. ; se referă num ai la persoane: A certuni va sempre bene — Unora le merge mereu bine. C H IU N Q U E — oricine, oricare; este invariabil; se referă num ai la persoane: Chiunque di noi è pronto a giudicare — Oricare dintre noi este preg ătit sa judece. Chiunque poate avea şi valoare relativă, introducînd o propoziţie subordonată: Venga chiunque voglia — Să vină cine vrea. CH ICC H ESSIA — oricine ; e sinonim cu chiunque , dar se foloseşte mai puţin decît acesta; nu are şi valoare relativă: N o n posso dirlo a chicchessia — N-o pot spune oricui. N IE N T E — nim ic; este pronum e neh otărît negativ şi invariabil; se referă numai la obiecte. Cînd niente se află după verb, construcţia trebuie să fie: non (sau né) + verb + niente

Non ho detto niente di male — N-am spus nimic rău ; Non mangia né beve niente — Nu m ănîncă şi nu bea nimic. Cînd niente se află înaintea verbului dispare negaţia: niente (sau né) + verb

Niente m i va in questo affare ~ Nu-mi merge nimic în afacerea (treaba) asta ; Niente mangia né beve — Nu m ănîncă şi nici nu bea nimic. In anum ite propoziţii interogative niente cap ătă sens pozitiv, cu înţelesul de qualcosa — ceva ; în această situaţie nu mai apare non înainte de verb: H a i bisogno d i niente? — Ai nevoie de ceva? Expresia 124

niente affatto are valoare de adverb de negaţie şi se traduce prin „ab­ solut deloc“ : H a i p a u r a ? — Niente affatto — Ţi-e te a m ă ? Absolut deloc. Niente mai poate fi în treb u in ţa t cu funcţia de substan tiv şi în acest caz se traduce prin „neant, nim ic“ : N on vale un bel niente — Nu valorează nimic (Nu face doi bani); I l niente — Neantul.

NULLA — nim ic; pronum e n eh otărît negativ, invariabil, sinonim cu niente şi se com portă la fel cu acesta: non (sau né) -j- verb + nulla

Non d ira i nulla fino alla m ia partenza — Nu vei spune nimic pînă la plecarea m ea; Non s i muove né s i sente nulla — Nu se mişcă şi nici nu se aude nimic. nulla (sau né) -(- verb

Nulla m i piace in questa stanza — Nimic nu-mi place în cam era a s ta ; Nulla s i muove né s i sente — Nu se mişcă si nici nu se aude nimic. QUALCOSA — ceva: m ai prezintă şi v a ria n ta qualche cosa: E? successo qualcosa? — S-a în tîm p lat cev a?; Qualche cosa è stato fatto — t

9

Ceva s-a făcut.

B. Pronum e ş i adjective nehotărite: alcuno, altro, certoci, ascuno ALCUNO, -A, -I, -E — cineva, vreun, cîţiva, cîteva ; nu este precedat de articol. Cînd are valoare de pronume se foloseşte num ai pentru per­ soane, mai ales la pl. : Alcuni di voi la pensano male — Unii dintre voi gîndesc urît. Cînd are valoare de adjectiv se referă la fiinţe şi la lucruri. La sg. se com portă ca articolul nehotărît un , uno , una , un1: A lcun cane — Vreun cîine ; Alcuno scolaro — Vreun şcolar etc. De rem arcat că form a de singular este puţin folosită: se preferă — în locul acesteia— adjectivul n eh otărît qualche — \ reun, cîţiva, cîteva: Alcuna radio —> qualche radio — Cîteva radiouri. La pl. forma alcuni , alcune este mai frecventă: Sono venuti alcuni miei alunni — Au venit cîţiva elevi de-ai mei. Dar şi în acest caz, formele respective pot fi substituite prin qualche u rm a t de substantivul la singular: E' venuto qualche mio alun­ no — Au venit cîţiva elevi de-ai mei (vezi § 108). ALTRO, -A, -I, -E — altul, alta, alţii, altele ; se referă a tît la fiinţe cît şi la lucruri. La singular este precedat de articolul n e h o tă rît; la plural, articolul dispare: Un ’altra volta ti dirò tutto — A ltă d ată am să-ţi spun to t ; Preferisci altre melodie? — Preferi alte melodii ? A se reţine expresia tra Valtro — printre altele. 125

CERTO, -A, -I, -E se tradu ce diferit în funcţie de poziţia dira co ntext: cînd se află după su b stan tiv are valoare de adjectiv califi­ cativ şi se traduce prin: sigur, precis: Questa è una notizia certa — Aceas­ t a este o ştire sigură. Aflat înaintea substantivului se traduce prin oarecare , an um it . Certe notizie dicono così — A num ite ştiri spun aşa. CIASCUNO, -A, -I, -E — fiecare; acoperă sfera adjectivului ogni şi a pronumelui ognuno: prezintă v a ria n te poziţionale ca şi alcunor Ciascun5 allieva — Fiecare elevă ; Ciascuno scrittore — Fiecare scriitor. Se acordă în gen cu substantivul pe care îl precedă num ai la singular, în cazul unor substantive la ph se foloseşte adjectivul singolo — fie­ care, lu a t în parte, lu a t separat. Hanno analizzato le singole leggi — A u analizat fiecare lege, to ate legile u na cîte una. Singolo poate fi folosit şi la sg.: I l singolo caso non è grave — Cazul în sine, cazul izolat n u este grav. C. Pronume ş i adjective de cantitate Forme: poco molto

alquanto tanto troppo

parecchio altrettanto

în categoria pronumelor şi adjectivelor neho tărîte o grupă ap a rte este aceea care se referă la o can tita te nedeterm inată. POCO, POCA, POCHI, PO C H E — puţin, puţină, puţini, p u ţin e: Ho comprato pochi libri perché ho fatto anche altre spese — Am c u m p ă ra t puţine cărţi pentru că am făcut şi alte cum părături. Poco are grade de com paraţie: com parativul este meno — m ai puţin : Io ho meno tempo d i lu i — Eu am mai puţin tim p decît el ; superlativul este num ai ab so lu t: pochissim o , -a, -i, -e — foarte puţin, foarte p u ţin ă, foarte puţini, foarte puţine: Ho messo pochissimo sale nella minestra — Am pus foarte pu­ ţin ă sare în supă. Cînd este precedat de un şi u rm a t de di — p u ţin 7 niţel, poco poate fi redus la forma p o ’ : D a m m i un po’ di zucchero — Dă-mi p uţin zahăr. ALQUANTO, -A, -I, -E — cîtva, cîţiva, cîteva, niţel, puţin, oa­ recare ; cu valoare de adjectiv: Ho visto alquante donne — Am v ăzu t cîteva femei; cu valoare de pronum e nehotărlU alquanto indică „puţin,, o can tita te m ică“ şi este însoţit de prepoziţia d i care introduce sub­ stantivul la care se referă: Ci vuole alquanto di pazien za — E ste nevoie de puţintică ră b d a re ; cu valoare de adverb are înţeles de „destul de m ult, întrucîtva, oarecum “ : Ho viaggiato alquanto — Am călătorit ceva (destul de m ult) ; E ' alquanto felice — E ste oarecum fericit. PARECCHIO, PAR ECCH IA, P A R E C C H I, P A R E C C H IE - cîtva, cîţiva, mai m ult, mai m ultă, mai m ulţi, mai m ulte: C’erano parecchie ragazze — E rau m ai m ulte fete ; C'era parecchia gente — E ra mai m ultă lume. Nu primeşte, niciodată articol ; la masculin singular are sens 126

n eu tru şi se traduce prin „ceva, mai m u lt“ : N on avrai tutto , ma pa­ recchio — Nu vei avea totul, dar destul (de mult). La plural parecchio are înţelesul de „oameni, persoane“ : Parecchi sostengono ciò — Mulţi •(oameni) susţin asta. Ca adverb are înţeles de „destul de m ult, (cam) m ult, cîtv a“ (ca şi „alquanto"): H a viaggiato parecchio — A călătorit m ult (destul de mult). MOLTO, -A, -I, - E —m ult, m ultă, mulţi, m u lte; se com portă la fel ca poco: H a i disegnato molto — Ai desenat m u lt; E ra venuta molta gente — Venise m u ltă lume. Comparativul lui molto este p iù — mai m ult, mai m u ltă: Ho mangiato più d i te — Am m încat mai m ult decît tine. Superlativul absolut este moltissimo , -a, -i, -e — foarte m ult, foarte m ultă, foarte m ulţi, foarte m ulte: Moltissimi sono stati malcontenti — F oarte m ulţi au fost nem ulţum iţi. TANTO, -A, -I, -E — atît, atîta, atîţi, atîtea, a tît de m u lt: C e tanto spazio — Este a tîta spaţiu. Cînd este substantivat, primeşte articolul nehotărit devenind un tanto şi se traduce prin „o an um ită can titate, a t î t “ : Gli pagava u n tanto al giorno — îi plătea o anum ită sum ă pe zi, îi dădea a tît pe zi. A LTR ETTA N TO , -A, -I, -E — to t atît, to t atîta, to t atîţia, to t atîtea, la fel. Se foloseşte numai după ce în prealabil a fost indicat un numeral, un pronume sau un adjectiv indicînd can titatea: C i furono sette bam bini e altrettante bambine — Au fost şapte băieţaşi şi to t atîtea fetiţe; T i sei comportato bene , io farò altrettanto (valoare de adverb) — Te-ai com portai bine, eu am să fac la fel. T R O PPO , -A, -I, -E — prea mult-, prea m ultă, prea mulţi, prea multe. Ca adjectiv precedă substantivul: C'è troppo pane — Este prea multă pîine. Ca pronume nu are determ inanţi: Ho bevuto poco latte ma tu troppo — E u am b ă u t puţin lapte, dar tu ai b ă u t prea m ult. Troppo poate fi su b stan tiv at: la singular căpătînd înţeles de „cantitate m a re“ : I l troppo stro ppia — Ce-i prea m ult strică, iar la plural înţelesul de­ venind „foarte m ulţi oam eni“ : Troppi credono ancora i?i queste cose — Prea m ulţi mai cred încă în aceste lucruri. Ca adverb se traduce prin „prea m ult, excesiv“ : L a m amma ha lavorato troppo — M am a a m uncit prea m ult. NOTĂ: Unele dintre aceste adjective ap ar neînsoţite de substantiv, întrucît acestea

9

NOTĂ:

In anumite propoziţii interogative nessuno poate dobîndi sensul pozitiv de alcuno — vreun, sau de qualcuno — cineva: Vuoi nessun libro? — Vrei vreo c a rte ? ; D im m i se ha telefonato nessuno — Spune-mi dacă a telefonat cineva.

S în t n um ai adjective nehotărîte:

qualche qualsiasi

qualunque ogni

QUALCHE — vreunul, cîţiva, cîteva ; invariabil ; foarte frecvent în lim ba co ntem porană; este în to td eau n a u rm a t de su bstantiv la sin­ gular, cu to a te că înţelesul este de plural: Ho comprato qualche libro — Am 128

cu m p ărat cîteva cărţi ; Abbiamo visitato qualche negozio — Am vizitat cîteva magazine. Qualche nu este niciodată însoţit d« articol. Poate fi însoţit de un adjectiv calificativ: Ho visto qualche bel film — Am văzut cîteva (nişte) filme frumoase, sau de un adjectiv posesiv: Qualche mio ammiratore m i ha portato dei fiori — Nişte (cîţiva) adm iratori de-ai mei mi-au adus flori. NOTĂ Construcţia qualche -f- substantiv sg. poate fi înlocuită de adjectivul nehotărît alcuni (alcune): Ho visto alcuni bei f i l m ; Alcuni m iei ammiratori m i hanno portato dei fiori.

Q U A LU N Q U E — orice, oricare, oarecare; este invariabil; precedă în to td eau n a sub stan tiv ul; nu prim eşte articol: Qualunque tua proposta sarà accettata — Orice propunere a ta va fi acceptată ; Qualunque cosa dicesse, non accetterò — Orice ar spune, nu voi accepta. Aflat după substantiv, qualunque cap ătă sens peiorativ; în această situaţie, sub­ stantivul, la rîndul lui, este precedat de articolul nehotărît: jE” u n ’opera qualunque — Este o operă oarecare; Era un uomo qualunque — E ra un om oarecare. Q U A LSIA SI — orice, oricare, oarecare ; este invariabil şi sinonim cu qualunque: Devi partecipare qualsiasi cosa fosse — Trebuie să p arti­ cipi orice ar fi ; Puoi essere sostituito con qualsiasi altro membro del cir­ colo — Poti fi înlocuit cu oricare alt memloru al cercului. OGNI — fiecare; invariabil, precedă num ai un substantiv la sin­ gu lar; refuză orice articol: Ogni uomo — Fiecare om: Viene ogni gior­ no — Vine în fiecare zi ; S i fa Viniezione ogni otto ore — Se face injecţia la fiecare opt ore. i

VERBUL IL V E R B O

§ 109 Are drept caracteristică m ajoră flexiunea realizată prin ca­ tegoriile gramaticale de mod, tim p, num ăr, persoană, diateză şi, In unele cazuri, gen. Din punct de vedere semantic verbul exprim ă acţiuni, stări, calităţi văzute ca procese. Verbele se pot clasifica: A. după cri­ terii sintactice — în funcţie de relaţiile pe care le realizează în propo­ ziţie ; B. după criterii morfologice — în conjugări.

A . C R IT E R II

S IN T A C T IC E

în funcţie de relaţia verb-subiect ( verb -f- substantiv sau pronume tn nom inativ) deosebim două clase de verbe: a) verbe personale care in tră în asemenea relaţie: vedere (a vedea), sognare (a visa), congra­ tularsi (a felicita) ; b) verbe impersonale care nu pot in tra în asemenea relaţie cu un substantiv sau pronum e în nominativ. Din această clasă fac parte : 1. verbe impersonale propriu-zise: piovere — a plo u a; fulm inare — a fulgera ; nevicare — a ninge ; tuonare — a tu n a ; grandinare — a cădea grindina; fioccare — a cădea fulgi de nea, sau expresii impersonale ca: far fresco — a fi răcoare ; farsi notte — a se înnopta. 2. Verbe aparent impersonale ca: accadere — a se întîm pla (accade che..,); avvenire — a se întîm pla (avviene che...); succedere — a se în­ tîm p la (è successo che...) ; capitare — a se nimeri, a se întîm pla (capitò...); parere — a părea (pare d i...); sembrare — a părea (sembra che...); ba­ stare — a fi suficient, a ajunge (bastava..) ; sau expresii verbale apa­ rent impersonale ca: esser certo — a fi sigur: è certo ch e...; esser proba­ bile — a fi probabil (è probabile che...) ; esser facile — a fi uşor (non fu facile a ...); esser necessario — a fi necesar (è necessario che...). Toate aceste verbe şi expresii verbale impersonale se construiesc: — cu infinitivul: N on fu facile farlo scrivere — Nu a fost uşo să-l faci să scrie ; 130

— cu conjuncţia che + conjunctivul: E* probabile che io non possa tornare presto — Este probabil ca eu să nu pot să m ă întorc curînd. — cu indicativul: E ’ certo che stasera verranno con noi al cinema — E sigur că diseară vor veni cu noi la cinema. NOTĂ: Gramaticile italiene consideră aceste verbe ca fiind impersonale, deoarece, avînd ca subiect un infinitiv sau o propoziţie, sînt folosite întotdeauna la pers. a III-a sg.: — se face ziuă; — ninge. M ajoritatea acestor verbe însă p ot avea ca subiect şi un substantiv cu care se acordă în num ăr: Se petrec avenimente ciudate. A nu se confunda verbele impersonale (cele care nu pot avea subiect) cu verbele personale, folosite impersonal, cu subiect general (vezi folosirea impersonală a ver­ belor personale). în funcţie de capacitatea verbelor de a forma singure predicatul unei propo­ ziţii există două categorii: verbe predicative şi verbe nepredicative. a

l b

e

g

g

i a

n

e

v

i c

a

A

B.

c

c

a

d

o

n

o

a

v

v

e

n

i m

e

n

t i

s

t r

a

n

i

—

C R IT E R II M O R FO L O G IC E

MODURILE ŞI TIMPURILE VERBULUI § 110 î n paradigm a * verbelor italiene există şapte moduri, dintre care p a tru : indicativul, conjunctivul, condiţionalul, im perativul sînt personale şi trei: infinitivul, gerunziul şi participiul sînt nepersonale, în schema de faţă sînt prezentate denumirile modurilor şi tim purilor din lim ba italiană şi traducerea românească. INDICATIVO -

INDICATIV

Timpuri simple

Timpuri compuse

Presente — Prezent

Passato prossimo — Perfect com­ pus Trapassato prossimo — Mai m ult ca perfect Trapassato remoto — Mai m ult ca perfect anterior (fără corespon­ dent în limba română) Futuro anteriore — Viitor anterior

Im perfetto — Imperfect Passato remoto — Perfect simplu Futuro — Viitor

CONGIUNTIVO - CONJUNCTIV

Timpuri simple

Timpuri compuse

Presente — Prezent

Passato — Perfect

* — toate formele posibile pe care le poate avea un cuvînt, în cazu nostru u n verb, în cursul flexionării: mod, timp, persoană, număr. P

a

r

a

d

i g

m

ă

131

Imperfetto — Im perfect (fără corespondent în lim ba română)

Trapassato — Mai m ult ca perfect (fără corespondent în lim ba ro­ mână)

CONDIZIONALE - CONDIŢIONAL

Timp simplu

Timp compus

Presente — P rezent

Passato — Perfect IMPERATIVO - IM P E R A T IV

Timp simplu Presente — P rezent INFINITO - IN F IN IT IV

Timp simplu

Timp compus

Presente — Prezent

Passato — Perfect GERUNDIO - GERUNZIU

Timp simplu

Timp compus

Presente — Prezent

Passato — Perfect (fără corespon­

d en t în lim ba română) PARTICIPIO - P A R T IC IP IU

Timp simplu

Timp simplu

Presente — Prezent (fără co-

Passato — Perfect

respondent în lim ba română)

Cele trei conjugări diferă la infinitiv prin desinenţele — a re (conj. I) ; — ere (conj. a 11-a); — ire (conj. a III-a). Modurile şi tim purile verbale regulate se formează de Ja rădăcina infinitivului o b ţin u tă prin înlăturarea desinenţelor -are, -ere, -ire: vol-are — a zbura, sorrid-ere — a surîde, dorm-ire — a dormi. Modurile personale din limba italiană sînt aceleaşi ca în română, dar tim purile şi valoarea lor nu coincid întotdeauna. . § 111 L a modul indicativ trebuie subliniate urm ătoarele aspecte: a) P entru tim purile simple nu se constată deosebiri de valor faţă de lim ba română, decît pentru il passato retnoto — perfectul simplu — care indică, în italiană, o acţiune încheiată în trecut, fără legătură eu prezentul, fiind de fap t tim pul specific naraţiunii: Em inescu nacque nel 1850 — Eminescu s-a născut în 1850. Nu corespunde decît rareori perfectului simplu din română. De obicei se traduce prin perfectul compus. 132

b) Timpurile compuse se formează după cum urm ează: I l passato prossimo — perfectul compus, se formează cu ajutorul verbelor auxiliare essere sau avere conjugat la indicativ prezent -f- parti­ cipiul perfect al verbului de conjugat. Cînd se conjugă cu avere verbele au participiul perfect invariabil, ho cantato — am cîntat (eu) ; abbiamo cantato — am cîntat (noi) etc. Participiul perfect al verbelor care se conjugă cu essere se acordă în num ăr şi gen cu subiectul: Sono uscito con lui — Am ieşit cu el (eu); Siamo usciti con lui — (Noi) am ieşit cu el etc. I l trapassato prossimo — mai m u lt ca perfectul, se formează cu ajutorul imperfectului indicativ al auxiliarului participiul perfect al verbului de conjugat : A vevo mangiato male allora — Mîncasem prost atunci. I l trapassato remoto — mai m ult ca perfectul anterior, se formează cu ajutorul auxiliarului la perfectul sim plu + participiul perfect al verbului de conjugat: A vesti cantato bene quella sera — Cîntaseşi (ai cîntat) bine în acea seară. Il futuro anteriore — viitorul anterior, se formează cu ajutoru auxiliarului la viitor -f participiul perfect al verbului de conjugat: Telefonami dopo che avrai parlato con lui — Telefonează-mi după ce vei fi vorbit cu el. NOTĂ: I l trapassato remoto nu are corespondent în ro m ân ă; acesta se traduce fie prin mai m ult ca perfect, fie, în funcţie de context, prin perfectul compus: Quando fu partito ce ne tornammo a casa — D upă ce a plecat ne-am întors acasă.

§ 112 M odul condiţional are, în propoziţiile principale, aceleaşi valori ea şi în lim ba română. în subordonate însă — spre deosebire de rom ână — modul condiţional apare şi pentru a indica viitorul in trecut (o acţiune posterioară în subordonată în urm a unei acţiuni trecute din regentă). In lim ba contem porană se foloseşte cu precădere condiţionalul perfect: H a affermato categoricamente che alla riunione avrebbe preso la parola — A afirm at categoric că la şedinţă v a lua cuvîntul ; se poate folosi (foarte rar) şi condiţionalul prezent: Ha afferm ato... che ... prenderebbe la parola — A a f ir m a t... că ... va lua (o să ia) cuvîntul. Condiţionalul perfect se formează cu ajutorul prezentului con­ diţional al auxiliarului + participiul perfect al verbului de conjugat. în limba rom ână trad ucerea se face prin viitor sau prezent in d ica tiv . § 113 Modul conjunctiv are, spre deosebire de limba română, p atru tim p uri: două tim p u ri simple (presente, imperfetto) şi două tim puri compuse ( passato, trapassato). Cele două tim puri simple indică sim ultaneitatea acţiunii din subordonată cu cea a verbului reg en t; tim purile compuse indică anterioritatea subordonatei faţă de regentă. Selectarea tim pului (dintre cele patru) se face potrivit corespondenţei 133

tim purilor (acel sistem de reguli prin care tim pul din subordonată se stabileşte în funcţie de tim pul şi modul din propoziţia regentă: vezi § 201). E ste de rem arcat faptul că normele concordanţei tim purilor din italiană nu se potrivesc decît foarte rar cu cele din română. Cele trei tim puri treoute ale conjunctivului ( imperfetto, passato, trapassato ) se trad u c în rom ână în funcţie de context: prin prezent indicativ, prezent condiţional sau printr-unul din tim purile trecute ale indicativului. Timpurile compuse ale conjunctivului se formează astfel: passato—* prezentul conjunctiv al auxiliarului 4~ participiul perfect al verbului de conjugat ; trapassato —♦ imperfectul conjunctiv al auxiliarului + partici­ p iu l perfect al verbului de conjugat. § 114 Modul in fin itiv are două tim puri ca şi în ro m ână: presente — prezent — tim p simplu ; passato — perfect — tim p compus. Folosirea infinitivului este foarte deosebită în cele două limbi (vezi capitolul: Folosirea infinitivului). Infinitivul poate dobîndi valoare de su bstantiv dacă este precedat de articolul h o tărît : il volere — voinţa ; il leggere — ci­ ti t u l ; il mangiare — m încatul ; il conoscere — cunoaşterea. § 115 Modul gerunziu are de asemeni două tim puri: presente— pre­ zent — (asem ănător gerunziului din română) şi passato — perfect — tim p compus, fără corespondent în română. Acesta din u rm ă apare num ai în propoziţii subordonate, temporale sau cauzale, şi se traduce printr-unul din tim purile trecu te ale indicativului precedat de o conjuncţie. Se trad u ce în rom ână a tît prin gerunziu (formele de gerundio şi gerundio passato) ~ dacă acest mod apare în rom ână în propoziţii tem porale sau cauzale — cît şi printr-un tim p trec u t al indicativului: Essendo arri­ vato tardi, dovetti andare direttamente a casa — A jungînd (pentru că am ajuns) tîrziu, a tre b u it să merg direct acasă ; Aspettando il tram } guar­ dava il giornale — A steptînd (pe cînd aştepta) tram vaiul, se uita în ziar. § 116 Modul participiu are două tim puri: presente — prezent — şi passato — perfect, ambele fiind simple. Participiul prezent — nu are corespondent în ro m ân ă ; se foloseşte în construcţii participiale şi se tradu ce în rom ână prin cel care + indicativ prezent; Gli specialisti com­ ponenti la comissione — Specialiştii care alcătuiesc comisia ; I rappre­ sentanti le scuole — Gei care reprezintă şcolile (Reprezentanţii şcolilor). P articipiul prezent se poate traduce uneori printr-un gerunziu: Una lettera contenente buone notizie. — O scrisoare conţinînd (care conţine) ştiri bune P articipiul perfect corespunde modului participiu din lim ba rom ână: cantato — c în ta t; voluto — vrut, v o it; sentito — auzit, sim ţit. § 117 Modul su p in lipseşte în lim ba italiană. NOTĂ:

De reţin u t urm ătoarele noţiuni: 1. Sintagm ă verbală sau grup verbal = grup de cuvinte care formează o un itat ce nu poate fi analizată în termenii caracteristici ai propoziţiei subiect -|- predicat; sintagma verbală poate fi alcătuită din: verb auxiliar + verb de conjugat formînd

134

timpurile compuse: Ha gridato — A strig a t; Siete partiti Aţi plecat; Avrà p arlato— Va (o) fi vorbit. 2. Diateză acea categorie gram aticală a verbului care exprim ă raportul dintre subiect şi acţiunea verbului. Deosebim: a) diateza activă formele verbale care se folosesc atunci cînd subiectul gram atical este agentul efectiv al conţinutului verbului, adică „face“ acţiunea: M aria chiama Angela Maria o cheamă pe An­ gela; Renato parlerà domani — R enato va vorbi mìine ; Sabina spolvera — Sabina şterge praful ; b) diateza pasivă formele care se folosesc atunci cînd subiectul gram atical nu este agentul efectiv al conţinutului verbului ci num ai „suferă“ acţiu­ nea: M aria è chiamata da Angela Maria este chem ată de A ngela; L a mela è mangiata dalla bambina — Mărul este m ìncat de fetiţă; c) diateza reflexivă repre­ zintă acele forme verbale care conţin un pronume neaccentuat (aton) la aceeaşi persoană cu subiectul (fie în poziţie enclitică, fie în poziţie proclitică) ; timpurile com­ puse de Ia diateza reflexivă folosesc în exclusivitate auxiliarul essere: I o mi lavai — E u m ă spălai ; Lei si lava la faccia E a îşi spală fa ţa ; Menato e Franco si sono picchiati — Renato şi Franco s-au b ă t u t; I ragazzi si sono tirati i sa ssi — Băieţii şi-au aruncat pietre ; Qui si vende il pane — Aici se vinde pîine. 3. Verb tranzitiv = este v e rb u l a cărui acţiune se răsfrînge direct asupra unui obiect, adică poate fi construit cu ajutoru l unui complement direct: L a bambina mangia la mela — F etiţa mănîncă mărul. 4. Verb intranzitiv = est.e verbul care nu poate fi construit cu aju to ru l unui complement direct pentru că acţiunea acestuia nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect (adică nu admite în construcţia lui un complement direct): L a bambina viene in fretta — F etiţa vine în g rabă; I prezzi aumentarono — Preţurile au crescut. - -- - -

=

—

—

=

—

VERBELE AUXILIARE § 118 Noţiunea de auxiliar înseam nă a ju tă to r; sînt auxiliare verbele essere — a fi şi avere — a avea atunci cînd acestea sînt unite cu participiul perfect al altor verbe spre a se forma timpurile compuse din conjugarea activă şi cea pasivă ; (la conjugarea pasivă to ate timpurile sînt compuse).

V E R B U L A U X IL IA R ESSERE - A FI § 119 INDICATIVO PRESENTE

io sojìo — eu sînt tu sei — tu eşti egli è — el este ella è — ea este noi siamo — noi sìntem

PASSATO PROSSIMO

io sono stato,-a — eu am fost tu sei stato,-a — tu ai fost egli è stato — el a fost ella è s ta ta — ea a fost noi siamo stati,-é — noi am fost 135

voi siete — voi sinteţi essi sono — ei sînt esse sono — ele sînt

voi siete stati,-e — voi aţi fost essi sono stati — ei au fost esse sono state — ele au fost

IM P E R F E T T O

TRAPASSATO PROSSIMO

io ero — eu eram t u eri — tu erai egli(ella) era — el (ea) era noi eravamo — noi eram voi eravate — voi eraţi

io ero stato,-a — eu fusesem tu eri stato,-a — tu fusesesi egli era stato — el fusese ella era stata — ea fusese noi eravamo stati,-e — noi fu­ seserăm voi eravate stati,-e — voi fuseserăţi essi erano stati — ei fuseseră ?sse erano state — ele fuseseră

essi (esse) erano — ei (ele) erau

PASSATO REMOTO

TRAPASSATO REMOTO

io fu i — eu fui (fusei) tu fosti — tu fusi (fusesi) egli (ella) fu — el (ea) fu (fuse) noi fum m o — noi furăm (fuserăm) voi foste - voi furăţi (fuserăţi)

io fui s t a t o l a — eu fusesem tu fosti stato,-a > — tu fusesi» egli fu stato — el fusese ella fu stata — ea fusese noi fummo stati,-e — noi fusese­ răm voi foste stati,-e — voi fuseserăţi essi furono stati — ei fuseseră esse furono state — ele fuseseră

essi (esse) furono — ei (ale) fură (fuseră) FUTURO

F U T U R O A N TER IO A R E

io sarò — eu voi fi (o să fiu) tu sarai — tu vei fi(o să fii) egli (ella) sarà — el (ea) va fi (o să fie) noi saremo — noi vom fi (o să fim) voi sarete — voi veţi fi (o să fiţi) essi(esse) saranno — ei(eie) vor fi (o să fie)

io sarò stato,-a — eu voi fi fost tu sarai stato,-a — tu vei fi fost egli (ella) sarà s t a t o l a — el (ea) va fi fost noi saremo stati,-e — noi vom fi fost voi sarete stati,-e — voi veţi fi fost essi (esse) saranno s t a t ile — ei (eie) vor fi fost

CONGIUNTIVO PRESENTE

PASSATO

(che)* io sia — (ca) eu să fiu

(che) io sia stato,-a — (ca) eu să fi fost

* în locul conjuncţiilor che sau se pot figura şi alte conjuncţii care cer constru ţia cu modul conjunctiv.

136

(che) tu sia — (ca) tu să fii (che)egli (ella) sia — ca el (ea) V

C* •

sa ne (che) noi siamo — (ca) noi să fim (che) voi siate — (ca) voi să fiţi (che) essi (esse) siano — (ca) ei (ele) să fie IM PE R FE T T O

' TRAPASSATO

(se)* io fossi — (dacă) eu aş fi (se) tu fossi — (dacă) tu ai fi (se) (ea) (se) am (se)

(che) tu sia s t a t o l a — (ca) tu să fi fost (che) egli (ella) sia stato,-a — (ca) el (ea) să fi fost (che) noi siamo stati,-e — (ca) noi să fi fost (che) voi siate stati,-e — (ca) voi să fi fost (che) essi (esse) siano stati,-e — (ca) ei (ele) să fi fost

egli (ella) fosse — (dacă) el ar fi noi fossimo — (dacă) noi fi voi foste — (dacă) voi aţi fi

(se) io fossi stato,-a — (dacă) eu as fi fost (se) tu fossi stato,-a — (dacă) tu ai fi fost (se) egli (ella) fosse s t a t o l a — (dacă) el( ea) ar fi fost (se) noi fossimo stati,-e — (dacă) noi am fi fost (se) voi foste stati,-e — (dacă) voi ati fi fost (se) essi (esse) fossero stati,-e — (dacă) ei (eie) ar fi fost 9

(se) essi (esse) fossero — (dacă) ei (eie) ar fi

CONDIZIONALE PASSATO

PRESENTE

io sarei — eu as fi tu saresti — tu ai fi egli (ella) sarebbe — el (ea)ar fi t

noi saremmo — noi am fi voi sareste — voi ati fi essi (esse) sarebbero — ei(ele) a r fi j

io sarei stato,-a — eu aş fi fost tu saresti stato,-a — tu ai fi fost egli (ella) sarebbe stato,-a — el (ea) ar fi fost noi saremmo stati,-e — noi am fi fost voi sareste stati,-e — voi ati fi fost essi (esse) sarebbero stati,-e —ei (eie) ar fi fost 7

»

IMPERATIVO

s ii (tu) — fii (tu) sia (lui) — (să) fie (el) siam o (noi) — (să) fim (noi)

siate (voi) — fiţi (voi) siano (loro— (să) fie ei(ele)

137

INFINITO

|

Presente: essere — a fi Passato; essere stato,-a,-i,-e — a fi fost

n*i}TrrrPîn J Presente: ente (folosit doar ca substantiv) p a k i i u f i u ţ Passato: stato,-a,-i,-e - fost n m&kiuuiiu

( Presente: essendo — fiind j p assaî0: essendo stato - fiind

V E R B U L A U X IL IA R AVERE - A AVEA

§ 120 INDICATIVO PRESENTE

PASSATO PROSSIMO

io ho — eu am tu hai — tu ai egli (ella) ha — el (ea) are noi abbiamo — noi avem voi avete — voi aveţi essi (esse) hanno — ei (eie) au

io ho avuto — eu am a v u t tu hai avuto — tu ai av u t egli (ella) ha avuto — el(ea) a av ut noi abbiamo avuto — noi am avut voi avete avuto — voi aţi av u t essi (esse) hanno avuto — ei (eie) au av u t

LAIPERFETTO

TRAPASSATO PROSSIMO

io avevo — eu aveam tu avevi — tu aveai egli (ella) aveva — el (ea) avea

essi (esse) avevano — ei (eie) aveau

io avevo avuto — eu avusesem tu avevi avuto — tu avusesesi egli (ella) aveva avuto — el (ea) avusese noi avevamo avuto — noi avuse­ serăm voi avevate avuto — voi avuseseraţi essi (esse) avevano avuto — ei (eie) avuseseră

PASSATO REMOTO

TRAPASSATO REMOTO

io ebbi — eu avui (avusei) tu avesti — tu avuşi (avuseşi) egli (ella) ebbe — el (ea) avu (avuse) noi avemmo — noi avurăm (avuserăm)

io ebbi avuto — eu avusesem tu avesti avuto — tu avusesi egli (ella) ebbe avuto — el (ea) avusese noi avemmo avuto — noi avu­ seserăm

noi avevamo — noi aveam voi avevate — voi aveaţi

138

»

;

voi aveste — voi av u răţi (avuserăţi) -essi (esse) ebbero — ei (ele) avură (avuseră)

voi aveste avuto — voi avuseserăţi essi (esse) ebbero avuto — ei (eie) avuseseră

FU T U R O

FU T U R O A N T E R IO R E

io avrò — eu voi avea (o să am) t u avrai — tu vei avea (o să ai) -egli (ella) avrà — el (ea) va avea (o sa aibă) noi avremo — noi vom avea (o să avem) voi avrete — voi veti avea (o sa aveţi) «ssi (esse) avranno — ei (eie) vor avea (o să aibă)

io avrò avuto — eu voi fi av u t tu avrai avuto — tu vei fi a v u t egli (ella) avrà avuto — el (ea) va fi a v u t noi avremo avuto — noi vom fi av u t voi avrete avuto — voi veti fi avut essi (esse) avranno avuto — ei (ele) vor fi av u t

i

9

CONGIUNTIVO

PRESENTE

PASSATO

(che) io abbia — (ca) eu să am

(che) egli (ella) abbia — (ca) el (ea) sa aiba (che) noi abbiamo — (ca) noi să ■avem (che) voi abbiate — (ca) voi să aveti (che) essi (esse) abbiano — (ca) ei (ele) să aibă

(che) io abbia avuto — (ca) eu să fi av u t (che) tu abbia avuto — (ca) tu să fi av u t (che) egli (ella) abbia avuto — (ca) el (ea) să fi av u t (che) noi abbiamo avuto — (ca) noi să fi av u t (che) voi abbiate avuto — (ca) voi să fi av u t (che) essi (esse) abbiano avuto — (ca) ei (ele) să fi av u t

IM P E R F E T T O

TRAPASSATO

(se) io avessi — (dacă) eu aş avea

(se) io avessi avuto — (dacă) eu as fi av u t (se) tu avessi avuto — (dacă) tu ai fi av u t (se) egli (ella) avesse avuto — (dacă) el (ea) ar fi a v u t (se) noi avessimo avuto — (dacă) noi am fi a v u t (se) voi aveste avuto — (dacă) voi ati fi a v u t (se) essi (esse) avessero avuto — (dacă) ei (eie) ar fi a v u t

{che) tu abbia — (ca) tu să ai

3

9

(se) tu avessi — (dacă) tu ai avea (se) egli (ella) avesse — (dacă) el (ea) ar avea (se) noi avessimo — (dacă) noi am avea (se) voi aveste — (dacă) voi a ţi avea (se) essi (esse) avessero — (dacă) ei (elfi) a r avea

»

139

CONDIZIONALE PRESENTE

PASSATO

io avrei — eu aş avea tu avresti — tu ai avea egli (ella) avrebbe — el (ea) ar avea noi avremmo — noi am avea voi avreste — voi aţi avea essi (esse) avrebbero — ei (eie) ar avea

io avrei av u to — eu aş fi a v u t tu avresti avuto — tu ai fi av u t egli(ella) avrebbe avuto — el (ea) ar fi av u t noi avrem m o avuto — noi am fi av u t voi avreste avu to — voi ati fi av u t essi (esse) avrebbero av u to — ei (eie) ar fi a v u t »

IMPERATIVO

abbi (tu) — ai (tu) abbia (lui) — aibă (el) abbiamo (noi) — avem (noi) abbiate (voi) — aveţi (voi) abbiano (loro) — aibă (ei) INFINITO PARTICIPIO GERUNDIO

{ { {

Presente: avere — a avea Passato: avere avuto — a fi av u t Presente: avente — care are Passato: avuto — av u t Presente: avendo — avind Passato: avendo avuto — avind

Folosirea auxiliarelor

§ 121 A. Se conjugă cu avere: a) verbele tranzitive: Avete parlato poco — Aţi vorbit puţin ; b) unele verbe intranzitive care arată acţiu­ nea în desfăşurare: gridare — a striga; piangere — a plînge; dormire — a dorm i; camminare — a merge: Hai pianto tanto, perché? Ai plîns mult, de ce? B. Se conjugă cu essere: verbele intranzitive care a ra tă o acţiune te rm in a tă : nascere — a se n aşte; morire — a m u ri; arrivare — a sosi; uscire — a ieşi, venire — a veni; Dante era nato nel 1265 — D ante se născuse în 1265 ; I turisti sono arrivati tardi — Turiştii au sosit tîrziu, G. Se conjugă cu m e re : a) to ate verbele reflexive: M i sono lavata — M-am sp ălat; b) verbele precedate de si impersonal: Si è mangiato molto — S-a m încat m ult ; Si è camminato male — S-a mers rău ; c) ver­ bele passive: L a bambina è stata ferita — F e tiţa a fost r ă n ită ; d) verbele 140

intranzitive care a ra tă o acţiune Împlinită sau în perspectiva încheierii ei: arrivare (a sosi), andare (a merge), venire (a veni), partire (a pleca), entrare (a intra), uscire (a ieşi), salire (a urca), tornare (a se întoarce) scappare (a fugi), nascere: Sono partiti in fretta — Au plecat în g rab ă; Saranno tornati insieme — S-or fi întors îm preună. D. Cu auxiliarele essere sau avere, în funcţie de anum ite condiţii, formează tim purile compuse şi verbele intranzitive. P entru aceste verbe intranzitive nu există stabilită o regulă în privinţa folosirii auxiliarului ; de aceea se recom andă consultarea dicţionarului. A num ite criterii de selectare a auxiliarului se im pun totuşi: a) O serie de verbe ca: ardere (a arde), crescere (a creşte), dim inuire (a micşora), guarire (a se însănă­ toşi), vivere (a trăi) pot fi a tît tranzitive (şi în acest caz auxiliarul cerut, în form area tim purilor compuse, este avere): I l solleone ha arso la cam­ pagna — Arşiţa a ars ţa rin a ; La mamma ha guarito il cane — Mama a vindecat cîinele ; Ha vissuto una vita serena — A tră it (a dus) o v ia ţă senină, cît şi intranzitive (cu auxiliarul essere): L a legna è arsa nella stufa — Lemnele au ars în sobă; L a temperatura è diminuita — Tem pera­ tu r a a scăzut ; E ’ guarito dal vizio del fum o — S-a vindecat de viciul fum atului ; E ’ vissuto poco — A tră it puţin, b) Alte perechi de verbe care pot fi a tît tranzitive cît şi intranzitive sînt: ammalare (a îmbolnăvi), addormentare (a adormi), svegliare (a trezi), annoiare (a plictisi) ; acestea, clnd sînt intranzitive, în afară de faptul că folosesc auxiliarul essere, se mai disting şi prin formele reflexive mi, ti, si, ci, vi, si, constituind aşa-zisele verbe reflexive aparente: I l dolore lo ha ammalato — Durerea 1-a îm bolnăvit; si sono ammalati d'influenza — S-au îm bolnăvit de gripă; Quella conferenza ha addormentato Auditorio — Acea conferinţă a adorm it auditoriul ; I l bambino s i è addormentato di colpo — Copilul a adorm it d in tr-o d a tă ; I rumori ci hanno svegliato — Zgomotele ne-au tre z it; Mi sono svegliato di soprassalto — M-am trezit brusc, c) A num ite verbe ca finire, continuare, cominciare, verbe ce a ra tă m om entul acţiunii, fo­ losesc auxiliarul essere cînd sînt intranzitive: E’ finito di nevicare — A încetat să ningă; E ’ continuato a piovere — A co n tin u at să plouă; La lezione è cominciata puntuale — Lecţia a început la tim p, şi auxiliarul avere cînd verbul este tranzitiv, u rm a t de un complement sau o propo­ ziţie com pletivă: Ho finito di fare il disegno — Am term in at de făcut desenul ; Hanno finito il disegno — Au te rm in at desenul ; T utti hanno continuato gli studi — Toţi au continuat studiile; Ha cominciato a lavare i panni — A început să spele rufele ; Ho finito la lettura del libro — Am te rm in a t lectura cărţii. >

s

*

7

E. Verbele de mişcare cer auxiliarul după cum urm ează: a) andare, arrivare, partire, uscire, venire, entrare, tornare, scappare indicînd o acţiune împlinită, sau privită din perspectiva încheierii ei, se conjugă cu auxiliarul essere Siamo andati al cinema — Am fost la cinem a; Sei arrivato con Vaccelerato? — Ai sosit cu personalul?; Perché 141

siete partiti? — De ce aţi p le cat?; Siamo già usciti — Am ieşit d e ja ; H a detto che sarebbero venuti sabato — A spus că vor veni sîm bâtă ; Sei entrata di corsa — Ai in tra t în goană ; N on sono tornati ancora — Nu s-au întors încă; Perché siete scappati? — De ce aţi fu g it? b) camminare, girare, passeggiare, viaggiare, ballare, errare sînt verbe care indică o acţiune în sine, fără a implica term inarea ei; de acea se conjugă cu auxiliarul avere: Aveva camminato per delle ore — Mersese ore întregi ; Abbiamo girato tutta la Rom ania — Am s tră b ă tu t întreaga R om anie; Ho passeggiato un po' lungo il mare — M-am plim bat puţin pe ţărm ul mării ; N on aveva viaggiato molto in vita sua — Nu călătorise m u lt în viaţa sa; Avevano ballato assai — Dansaseră destul; Ho errato per la città — Am colindat (m-am plimbat) prin oraş; Ho errato e m i. pento — Am greşit şi m ă căiesc. c) Verbele volare, correre, saltare (care sînt to t verbe de mişcare) dacă implică acţiunea în sine, se conjugă cu avere; dacă acţiunea se face prin prisma încheierii ei, auxiliarul cerut este essere; reţinem că verbul este intranzitiv în ambele situatii: N on ho mai volato — N-am zburat niciodată; La rondine è volata sul muro — Rîndunica a zb u rat pe zid; Andrei ha corso oggi nella squadra nazionale — Andrei a alergat azi în echipa naţională; Siete corsi a vedere Vincidente? — Aţi alergat ca să vedeţi accidentul ? ; M aria aveva saltato tutta la sera — Maria sărise toată seara; È’ saltato giù dal letto — A sărit jos din pat. F. 0 serie de verbe intranzitive ce ara tă o acţiune de d u rată : dor­ mire (a dormi), piangere (a plînge), parlare (a vorbi), respirare (a respira), partecipare (a participa), assistere, (a asista), miagolare (a mieuna), pran­ zare (a prînzi) etc. se conjugă cu auxiliarul avere: N on hai dormito stanotte? — Nu ai dorm it azi-noapte?; Alla commemorazione hanno partecipato molti — La comemorare au p articip at mulţi etc. G. Verbele care indică anum ite fenomene atmosferice se conjuga a tît cu avere cît şi cu essere fără ca înţelesul să sufere vreo modificare: Ha nevicato dar şi E ’ nevicato — A nins; Ha piovuto —> E ’ piovuto — A plouat ; H a tuonato —►E ’ tuonato — A tu n a t ; Expresiile Ha fatto caldo ^ cald az^ Ha fatto freddo — A fost frig etc, se conjugă cu avere. H. Verbele essere şi avere au a tît valoare de auxiliare cît şi valoare proprie. Verbul avere, cînd nu este auxiliar are sensul de a poseda: T i do tutto quello che ho — îţi dau to t ce am (posed) ; Carla ha sei anni — Carla are şase ani ; L a stanza ha 16 metri quadrati — Camera are 16 m etri p ătraţi. Verbul essere precedat de particula ci sau vi are sensul de & exista: I n quella casa ci sono molti quadri valorosi. — In casa aceea sînt (există) m ulte tablouri de valoare. NOTĂ: Verbele care se conjugă — la timpurile compuse — cu auxiliarul essere se acordă în gen şi număr cu subiectul; Gianna è arrivata oggi — Ioana a sosit azi; Gianni è arrivato ieri — Ion a sosit ieri.

142

CONJUGAREA CONJUGAREA LA DIATEZA ACTIVĂ § 122 în funcţie de desinenţa infinitivului prezent verbele se g ru ­ pează în trei conjugări: Conjugarea I cuprinde verbe term inate în -are: cantare — a cìnta, studiare — a învăţa, mangiar e — a mînca. Conjugarea a 11-a cuprinde verbe term inate în -ere: vedere — a vedea, rispondete — a răspunde, leggere — a citi. Conjugarea a III-a cuprinde verbe term inate în -ire: colpire — a lovi, finire — a term ina, aprire — a deschide. Cele trei conjugări se mai pot grupa în funcţie de diateză: activă, reflexivă, pasivă. în italiană, auxiliarul cu ajutorul căruia se formează tim purile compuse este selectat de verb. în decursul conjugării, la tim ­ purile compuse, apare un singur auxiliar. NOTĂ

în modelele de conjugări prezentate mai jos nu mai sînt menţionate formele de feminin.

Conjugarea I L a prim a coniu gazion e § 123

AMARE - A IU B I INDICATIVO PASSATO PROSSIMO

PRESENTE

io amo — eu iubesc tu am i — tu iubeşti egli am a — el iubeşte noi amiamo — noi iubim voi amate — voi iubiti essi amano — ei iubesc

io ho am ato — eu am iubit tu hai am ato — tu ai iubit egli h a am ato — el a iubit noi abbiamo am ato — noi am iubit voi avete am ato — voi ati iubit essi hanno am ato — ei au iubit

IM PER FETTO

TRAPASSTO PROSSIMO

io amavo — eu iubeam tu am avi — tu iubeai «gli am ava — el iubea noi amavamo — noi iubeam

io avevo am ato — eu iubisem tu avevi am ato — tu iubisesi egli aveva am ato — el iubise noi avevamo am ato — noi iu­ biserăm voi avevate am ato — voi iubise­ răţi essi avevano am ato — ei iubiseră

9

t

voi amavate — voi iubeaţi

9

9

t

essi am avano — ei iubeau

143

PASSATO REMOTO io am ai — eu iubii tu am asti — tu iubisi egli amò — el iubi noi sanammo — noi iubirăm

TRAPASSATO REMOTO io ebbi amato — eu iubisem tu avesti amato — tu iubisesi egli ebbe amato — el iubise noi avemmo amato — noi iubi­ serăm voi aveste amato — voi iubiserăţi essi ebbero amato — ei iubiseră

y

t

voi am aste — voi iubirăţi essi am arono — ei iubiră

J

FUTURO io amerò — eu voi iubi (o să iubesc) tu ornerai — tu vei iubi (o să iubeşti) egli amerà — el va iubi (o să iubească) noi am eremo — noi vom iubi (o să iubim) voi amerete — voi veţi iubi (o să iubiţi) essi ameranno — ei vor iubi (o să iubească)

FUTURO ANTERIORE io avrò amato — eu voi fi iubit tu avrai amato — tu vei fi iubit. egli avrà amato — el va fi iubit noi avremo amato — noi vom fi iubit voi avrete amato — voi veti fi iubit essi avranno amato — ei ver fi iubit 3

CONGIUNTIVO

PRESENTE (che) io ami — (ca) eu să iubesc (che) tu ami — (ca) tu să iubeşti (che) egli ami — (ca) el să iubească (che) noi amiamo —• (ca) noi să iubim (che) voi amiate — (ca) voi să iubiţi (che) essi am ino — (ca) ei să iubească IMPERFETTO (se) io am assi — (dacă) eu aş iubi

PASSATO (che) io abbia amato — (ca) eu să fi iubit (che) tu abbia amato — (ca) tu să fi iubit (che) egli abbia amato — (ca) el să fi iubit (che) noi abbiamo amato — (ca) noi să fi iubit (che) voi abbiate amato — (ca) voi să fi iubit (che) essi abbiano amato — (ca) ei sa ii ìuJbit •

144

p*

*

1

' _É

TRAPASSATO (se) io avessi amato — (dacă) eu as fi iubit (se) tu avessi amato — (dacă) tu ai fi iubit (se) egli avesse amato — (dacă) el ar fi iubit f

(se) tu am assi — (dacă) tu ai iubi (se) egli amasse — (dacă) el ar iubi

w

(se) noi amassimo — (daca) noi am iubi (se) voi am aste — (dacă) voi aţi iubi (se) essi amassero — (dacă) ei ar iubi

(se) noi avessimo amato — (dacă) noi am fi iubit (se) voi aveste amato — (dacă) voi a ti fi iubit (se) essi avessero amato — (dacă) ei ar fi iubit »

CONDIZIONALE PRESENTE

PASSATO

io avrei amato — eu as fi iubit tu avresti amato — tu ai fi iubit egli avrebbe amato — el ar fi iubit noi avremmo amato — noi am fi iubit voi avreste amato — voi ati fi iubit essi avrebbero amato — ei ar fi iubit

io amerei — eu as iubi tu a m e r e i — tu ai iubi egli am erete — el ar iubi noi ameremmo — noi am iubi voi am erete — voi ati iubi

j

3

essi amerebbero — ei ar iubi

IMPERATIVO

ama (tu) — iubeşte (tu) am i (lui) — iubească (el) amiamo (noi) — iubim (noi) amate (voi) — iubiţi (voi) amino (loro) — iubească (ei) INFINITO PRESENTE

PASSATO

amare — a iubi

avere amato — a li iubit GERUNDIO

PRESENTE

am andò — iubind

PASSATO

avendo amato — iubind (pentru că a iubit) PARTICIPIO

PRESENTE

am ante — care iubeşte, iubitor am anti — care iubesc, iubitori

PASSATO

amato — iubit amata — iubită am ati — iubiti amate — iubite t

O b s e r v a ţii : 3

§ 124 A. Verbele care au la infinitiv term in aţia -care, -gare primesc u n -h- înaintea vocalelor i, e: cercare — a căuta: (io cerco), tu cer chi, noi cerchiamo , io cercherò, t u cercherai , tu cerc/ieresti etc. asciugare — a usca, a şterge: (io asciugo), tu asciughi, noi asciughiamo, io asciugherò, tu asciugherai, io asciugherei, tu asciugheresti etc. B. Cînd rădăcina verbului se term ină în -ci, -sci, -gi, atunci -i- din rădăcină cad« înaintea desinenţei -e sau -i: cominciare a începe: (io comincio), tu cominci, noi cominciamo, tu comincerai, egli comincerebbe. lasciare — a lăsa: (io lascio), tu lasci, noi lasciamo, tu lascerai, egli lascerebbe. mangiare — a mìnca: (io mangio), tu mangi, noi mangiamo, tu mangerai, egli mangerebbe. C. Cînd rădăcina verbală se term ină în -gli sau -i neacentuat, -idin rădăcină dispare în fa ţa desinenţelor care încep cu i: consigliare — a sfătui: (io consiglio), tu consigli, noi consigliamo, {che) io consig/i, io consiglierei, tu consigZieresti. studiare — a învăţa, a studia: (io studio), tu studi, noi studiamo, che tu studi, io studierò, egli stud erebb e. sonnecchiare — a m oţăi: (io sonnecchio), tu sonnecchi, noi sonnec­ chiamo, che egli sonnecchi, io sonneccherei, tu sonneccherai. D. Cînd rădăcina verbală se term ina în -i accentuat, acesta se m en­ ţine înaintea desinenţei -i de la persoana a Il-a singular (indicativ pre­ zent) şi la formele de singular (conjunctiv prezent) şi pers. a III-a plural (a conjunctivului prezent) : inviare — a trim ite: (io invio), tu invìi, che io in vii, che essi inviino, d ar: che noi inviamo, che voi inviate. E. Cînd rădăcina verbală se term ină în -gn, conjugarea se efectuează in mod normal: sognare — a visa: io sogno, tu sogni, egli sogna, noi sogniamo, voi s o g n a i, essi sognano ; che io sogni, che noi sogniamo.

Conjugarea a Il-a §125

Le

secon d a con iu gazion e INDICATIVO PRESENTE

TEMERE - A SE TEME

LEGGERE - A CITI

io temo — eu m ă tem tu te m i — tu te temi

leggo — citesc leggi — citeşti

146

egli noi voi essi

teme — el se teme tem iam o — noi ne temem temete — voi vă temeti temono — ei se tem >

legge — citeşte leggiamo — citim leggete — citiţi leggo zzo — citesc

PASSATO PROSSIMO

io ho temuto — eu m-am temut tu hai tem uto — tu te-ai tem ut egli ha temuto — el s-a temut noi abbiamo temuto — noi ne-am tem ut voi avete temuto — voi v-aţi tem ut essi hanno temuto — ei s-au tem ut

ho letto — am citit hai letto — ai citit ha letto — a citit abbiamo letto — am c itit avete letto - ati citit hanno letto — au citit 9

IM PE R FE T T O

io temevo — eu mă temeam tu te r n e i — tu te temeai egli temeva — el se temea noi tememmo — noi ne temeam voi temevate — voi vă temeati essi temevano — ei se temeau y

legg evo — citeam leggeri — citeai legg eva — citea leggevamo citeam leggevate — citeaţi leggevano — citeau

TRAPASSATO PROSSIMO

io avevo temuto — eu mă temusem tu avevi temuto — tu te temuseşi egli aveva temuto — el se temuse noi avevamo temuto — noi ne temuserăm voi avevate temuto — voi vă te­ muserăţi essi avevano temuto — ei se temuseră

avevo letto — citisem avevi letto — citisesi aveva letto — citise avevamo letto — citiserăm* >

avevate letto — citiserăti avevano letto — citiseră

PASSATO REMOTO

io temei ( etti ) — eu mă temui tu tem esti — tu te temuşi egli temè ( ette ) — el se temu noi tem em m o — noi ne temurăm voi tem ere — voi vă temurăţi essi temerono ( ettero ) — ei se temură

lessi — citii leggesti — citisi lesse — citi leggemmo — citirăm leggeste — citirăţi lessero — citiră

TRAPASSATO REMOTO

io ebbi temuto — eu mă temusem tu avesti temuto — tu te temuseşi egli ebbe temuto — el se temuse

ebbi letto — citisem avesti letto — citiseşi ebbe letto — citise 147

avemmo letto — citiserăm

noi avemmo temuto — noi ne tem u­ serăm voi aveste temuto — voi va tem u­ serăţi ■essi ebbero temuto — ei se temuseră

aveste letto — citiserăţi ebbero letto — citiseră

FUTU RO

io temerò — eu mă voi teme (o să mă tem) tu tem erai — tu te vei teme (o să te temi) -egli temerà — el se va teme (o să se teamă) noi tem eremo — noi ne vom teme (o să ne temem) voi tem erete — voi vă veţi teme (o să vă temeţi) *essi temeranno — ei se vor teme (o să se teamă)

leggerò — voi citi (o să citesc) legg erai — vei citi (o să citeşti) leggerà — va citi (o să citească) leggeremo — vom citi (o să citim) leggerete — veţi citi (o să citiţi) leggeranno — vor citi tească)

(o să ci­

FU TU RO A N T E R IO R E

io avrò temuto — eu mă voi fi tem ut tu avrai temuto — tu te vei fi tem ut egli avrà temuto — el se va fi temut noi avremo temuto — noi ne vom fi tem ut voi avrete temuto — voi vă veţi fi tem ut essi avranno temuto — ei se vor fi temut

avrò letto — voi fi citit avrai letto — vei fi citit avrà letto — va fi citit avremo letto — vom fi citit avrete letto — veti fi citit avranno letto — vor fi citit

ti OX GIUNTI VO Presente

(che) io tema — (ca) eu să mă tem (che) tu tema — (ca) tu să te temi (che) egli tema — (ca) el să se teamă (che) noi tem iam o — (ca) noi să ne temem (che) voi tem iate — (ca) voi să vă tem eţi {che) essi temano — (ca) ei să se team ă 148

legga — (ca) eu să citesc legga — să citeşti legga — să citească leggiamo — să citim leggiate — să citiţi

leggano — să citească

IMPERFETTO

(se) io temessi — (dacă) m-aş tem e (se) tu temessi — (dacă) tu te-ai tem e (se) egli temesse — (dacă) el s-ar teme (se) noi temessimo — (dacă) noi ne-am teme (se) voi temeste — (dacă) voi v-aţi teme (se) essi temessero — (dacă) ei s-ar tem e

leggessi — (dacă) eu aş citi leggessi — (dacă) tu ai citi leggesse — (dacă) el ar citi leggessimo — (dacă) noi am citi

leggeste — (dacă) voi aţi citi leggessero — (dacă) ei ar citi

PASSATO

(che) io abbia temuto — (ca) eu să mă fi tem ut (che) tu abbia temuto — (ca) tu să te fi tem ut (che) egli abbia temuto — (ca) el (să se fi temut (che) noi abbiamo temuto — (ca) noi să ne fi tem ut (che) voi abbiate temuto — (ca) voi să vă fi temut (che) essi abbiano temuto — (ca) ei să se fi tem ut

abbia letto — (ca) eu să fi citit abbia letto — (ca) tu să fi citit abbia letto - - (ca) el să fi citit abbiamo letto — (ca) noi să fi citit abbiate letto — (ca) voi să fi cititabbiano letto — (ca) ei să fi citit.

TRAPASSATO

(se) io avessi temuto — (dacă) eu m-as fi tem ut (se) tu avessi temuto — (dacă) tu te-ai fi temut (se) egli avesse temuto — (daca) el s-ar fi tem ut (se) noi avessimo temuto — (dacă) noi ne-am fi temut (se) voi aveste temuto — (dacă) voi v-aţi fi tem ut (se) essi avessero temuto — (dacă) ei s-ar fi temut

avessi letto — (dacă) aş fi citit

9

avessi letto — (dacă) ai fi citit avesse letto — (dacă) ar fi citit avessimo letto — (dacă) am fi citit aveste letto — (dacă) aţi fi citit, avessero letto — (dacă) ar fi citit.

CONDIZIONALE PRESENTE

io temerei — eu m-as teme tu temeresti — tu te-ai teme

leggerei — aş citi leggeresti — ai citi 149

«gli temerebbe — el s-ar teme *ioi temeremmo - noi ne-am teme voi temereste — voi v-aţi teme «ssi temerebbero — ei s-ar teme

leggerebbe — ar citi leggeremmo — am citi leggereste — aţi citi leggerebbero — ar citi

PASSATO

io avrei temuto — eu m-asi fi tem ut tu avresti temuto — tu te-ai fi tem ut -egli avrebbe temuto — el s-ar fi tem ut noi avremmo temuto — noi ne-am fi temut voi avreste temuto — voi v-ati fi tem ut «ssi avrebbero temuto — ei s-ar fi tem ut

avrei letto — aş fi citit avresti letto — ai fi citit avrebbe Ietto — ar fi citit avremmo letto — am fi citit avreste letto — ati fi citit avrebbero letto — ar fi citit

IMPERATIVO

temi (tu) — teme-te tema (lui) — să se teamă • temiamo (noi) — să ne temem temete (voi) — tem eţi-vă temano (loro) — să să teamă

leggi (tu) — citeşte legga (lui) — să citească leggiamo (noi) — să citim leggete (voi) — citiţi leggano (loro) — să citească

INFINITO PRESENTE

temere — a se teme

leggere — a citi PASSATO

aver temuto — a se fi tem ut

aver letto — a fi citit GERUNDIO PRESENTE

temendo — temìndu-se

leggendo — citind PASSATO

avendo temuto — temindu-se 150

avendo letto — citind

PARTICIPIO PRESENTE

temente — care se teme, te m ăto r tementi — care se tem, tem ători

leggente — care citeşte leggenti — care citesc

PASSATO

temuto — te m u t temuta - te m u tă temuti — tem u ti temute — tem ute 9

letto — citit letta — citită letti — cititi lette — citite f

O b s e r v a ţii :

§ 126 A. A parţin acestei categorii verbele care Ia infinitivul pre­ zent se term ină în -ere avînd accentul pe penultim a silabă (temere ) sau pe antepenultim a silabă (ricevere). a) Cînd rădăcina verbală se term ină în -c, -g, -sc şi este u rm a tă de -e, -i, pronunţia este ca şi în rom ână: -ce, -ci, -ge-, -gi: grupurile -sci, -sce se rostesc, aşa cum am văzut, şi, respectiv se: vincere — a în­ vinge, spargere — a îm prăştia, a presăra, pascere — a paşte, a hrăni. b) în cazul verbelor vincere , spargere , pascere , dacă rădăcinile cy sc, g sînt urm ate de vocalele -a, -o, atunci sunetul du suferă nici o al­ terare: vinco, pasco, spargo: vinca, sparga , pa sca ; iată cum se conjugă respectivele verbe: vincere — a învinge: io vinco, tu vinci, egli vince, noi vinciamo, voi vincete, essi vincono ; che io vinca ; che io vincessi ; io vincerei, tu vinceresti etc. pascere — a hrăni : io pasco, tu pasci, egli pasce, noi pasciamo, voi pa­ scete, essi, pascono ; che io pasca ; che io pascessi ; pascerebbero etc. spargere — a presăra: io spargo, tu sparai, egli sparge, noi spargiamo, voi spargete, essi spargono ; che io sparga ; che io spargessi ; spargerebbe etc c) Formele regulate ale participiului perfect -uto primesc un -iîntre rădăcină şi desinenţă ca la verbele: piacere —» piaciuto — p lă c u t; giacere —>giaciuto — zăcut ; tacere —►taciuto — tă c u t ; mescere —> me­ sciuto — tu rn a t (în pahar) ; nuocere —*■nociuto — d ă u n a t; pascere —> pa­ sciuto — păscut. B. Anum ite verbe conţin în rădăcină un diftong mobil ce apare în decursul conjugării în silabă deschisă (silabă ce se term ină în vocală) accen tu ată: este vorba de uo şi ie. Atunci cînd accentul cade pe desi­ n en ţă sau dacă silaba respectivă este închisă, cei doi diftongi se reduc la simpla vocală o sau e, de exemplu: muovere — a mişca; io mwovo, tu mwovi, egli mwove, noi moviamo (accent m utat), voi movete (accent m utat), essi muovono ; che io m uova etc. 151

sedere — a şedea: io siedo, tu siedi, egli siede, noi sediamo (accent m utat), voi sedete (accent m utat), essi siedono; che egli sieda etc. tenere — a ţine: io tengo (silabă închisă), tu tieni, egli tiene, noi teniam o (accent m utat), voi tenete (accent m utat) essi tengono (silabă închisă) ; che egli ten g a (silabă închisă). Aceste verbe cu diftong mobil se află în lista verbelor neregulate {a se vedea si verbele cuocere , dolere, nuocere , potere , solere , volere, la § 131). C. Sînt regulate verbele care îşi păstrează aceeaşi rădăcină la to a te formele conjugării. Sînt considerate de gramaticile italiene, verbe slabe (deboli ) acelea care au la perfectul simplu (passato remoto ) şi la participiul perfect accentul pe desinenţă (temei, credei). Verbele tari (fo rti ) sînt acelea care au accentul pe rădăcină: scrissi, apparsi lessi: scritto, apparso, letto. Aproape to a te verbele slabe prezintă deci o conjugare regulată: verbele tari prezintă neregularităţi de forme pe parcursul conjugării a Il-a şi a I I I - a ; to t neregulate sînt verbele care îşi schimbă rădăcina în decursul conjugării: leggere: lessi — letto; an­ dare; vado — andato; vincere: vinsi-vinto; venire: venni — venuto. Ver­ bele tari se află de asemeni înregistrate în lista verbelor neregulate (vezi lista verbelor neregulate). NOTĂ: Deşi gramaticile italiene, pînă şi cele mai moderne, consideră această categorie ■ca fiind verbe neregulate, se poate constata că desinenţele sînt regulate: difendere

correre

scegliere

esprimere

dire

difesi difese difesero

corsi corse corsero

scelsi scelse scelsero

espressi espresse espressero

dissi disse dissero

cadere

conoscere

rompere

tacere

sparire

caddi cadde ■caddero

conobbi conobbe conobbero

ruppi ruppe ruppero

tacqui tacque tacquero

sparvi sparve sparvero

în altern an ţă cu desinenţele celorlalte persoane: difendesti defendemmo difendeste cadesti cadem m o cadeste

corresti corremmo correste conoscesti conoscemmo conosceste

scegliesti scegliemmo sceglieste rompesti rompemmo rompeste

esprimesti esprimemmo esprimeste tacesti tacemmo taceste

dicesti dicemmo diceste sparisti sparimmo spariste

D. Verbele slabe (regulate) ale conjugării a I l- a pot înlocui formele de passato remoto desinenţele -ei, -è, -erono cu - etti , - ette, -ettero «are se folosesc mai m ult în lim ba modernă. Toate verbele conjugării a d ou a care formează perfectul simplu în mod normal, pot avea cele d ou ă forme, iar formele în -etti, -ette, -ettero se evită atunci cînd tem a verbală se term ină în -t; riflct-tei (de preferat lui riflettetti), potei (în loc 152

d e potetti). Verbele dire, fare, porre, trarre sînt verbe neregulate de conjugarea a doua, provenienţa lor din latină indicînd contragerea dia rădăcin ă: dicere, facere, ponere, traggere.

Conjugarea a IlI-a §127

L a terza coniugazione INDICATIVO PRESEN TE

SERV IRE - a servi

FIN IRE — a term ina (incoativ)

io servo eu servesc tu servi tu servesti «egli O serve# — el serveste > noi serwiamo — noi servim voi a vvile — voi serviti essi servono — ei servesc

finisco — term in fin is c i.— term ini fin isce — term ina finiam o — term inăm finite — term inati finiscono — term ina

PASSATO io ho servito eu am servit tu hai servito — tu ai servit «gli ha servito — el a servit noi abbiamo servito — noi a m servit voi avete servito — voi ati servit essi hanno servito — ei au servit

PROSSIMO ho finito — am term inat hai finito — ai term in at ha finito — a term inat abbiamo finito — am te rm in at

9

»

*

avete finito — ati term inat j

hanno finito — au term inat

IMPERFETTO fin ivo term inam so servtw — eu serveam tu servici — tu serveai fin ivi — term inati l ’m iva — term inau «gli serv ici — el servea fin ivamo — term inam noi servivamo — noi serveam fin ivate — term inati voi servivate — voi serveaţi essi serviam o — ei serveau fin ivano — term inau t

t

TRAPASSATO PROSSIMO io avevo servito — au servisem avevo finito — term inasem t u avevi servito — tu serviseşi avevi finito — terminaseşi aveva finito — term inase egli aveva servito — el servise avevam o finito — term inaserăm noi avevam o servito —noi serviserăm 153

voi avevate servito — voi ser­ viserăţi essi avevano servito — ei ser­ viseră

avevate finito — terminaserati ■>

avevano finito — terminaseră

PASSATO

io servii — eu servii tu serviste — tu servisi egli servì — el servi noi servim mo — noi servirăm voi serviste — voi servirăţi essi servirono — ei serviră •

REMOTO

finn — terminai fin isti — terminasi 9 finì — termină finim m o — terminarăm fin iste — terminarăti fin irono — terminară

9

•

j

4

y

TRAPASSATO REMOTO

io ebbi servito — eu servisem tu avesti servito — tu serviseşi egli ebbe servito — el servise noi avemmo servito — noi serviserăm voi aveste servito — voi serA'iserăti essi ebbero servito — ei serviseră

ebbi finito — terminasem avesti finito — terminaseşi ebbe finito — terminase avemmo finito — terminaserăm aveste finito — terminaserăţi >

ebbero finito — terminaseră

FUTU RO

io sei*virò — eu voi servi (o să servesc) tu servirai — tu vei servi (o să serveşti) egli servirà — el va servi (o să servească) noi serviremo — noi vom servi (o să servim) voi servirete — voi veţi servi (o să serviţi) essi serviranno — ei vor servi (o să servească)

finirò — voi termina (o sà tfi-min) finirai — vei termina (o sa ter­ mini) finirò — va termina (o să termine) fin iremo - vom termina (o să ter­ minăm) finirete — veţi termina (o să ter­ minaţi) finiranno — vor termina (o sé ter­ mine)

F U T U R O A N T E R IO R E

io avrò servito — eu voi fi servit tu avrai servito — tu ve fi servit egli avrà servito — el va fi servit 154

avrò finito — voi fi terminat avrai finito — vei fi terminat avrà finito — va fi terminat

noi avremo servito — noi vom fi servit voi avrete servito — voi veţi fi servit essi avranno servito — ei vor fi servit

avremo finito — vom fi terminat avrete finito — veti fi terminat »

avranno finito — vor fi terminat

CONGIUNTIVO PRESENTE

(che) io serva — (ca) eu să ser­ vesc (che) tu serva — (ca) tu să serveşti (che) egli serva — (ca) el să servească (che) noi serviamo — (ca) noi să servim {che) voi serviate — (ca) voi să serviti (che) essi servano — (ca) ei să servească

finisca — (ca) sa termin finisca — (ca) să termini finisca — (ca) să termine finiamo — (ca) să terminam finiate — (ca) să terminaţi

i

finiscano — (ca) să termine

IM P E R F E T T O

(se) io servissi — (dacă) eu aş servi (se) tu servissi — (dacă) tu ai servi (se) egli servisse — (dacă) el ar servi (se) noi servissimo — (dacă) noi am servi (se) voi serviste — (dacă) voi ati servi (se) essi servissero — (dacă) ei ar servi

finissi — (dacă) aş termina finissi — (dacă) ai termina finisse — (dacă) ar termina finissimmo — (dacă) am termina finiste — (dacă) aţi termina fin isserò — (dacă) ar termina

PASSATO

(che) io abbia servito — (ca) eu să fi servit (che) tu abbia servito — (ca) tu să fi servit (che) egli abbia servito — (ca) el sa fi servit (che) noi abbiamo servito — (ca) noi să fi servit

abbia finito — (ca) eu să fi minat abbia finito — (ca) tu să fi minat abbia finito — (ca) el să fi minat abbiamo finito — (ca) noi să fi minat

ter­ ter­ ter­ ter­

155

(che) să fi (che) să fi

voi abbiate servito — (ca) voi servit essi abbiano servito —(ca) ei servit

abbiate finito — (ca) voi să terminat abbiano finito — (ca) ei să fi ter minat

TRAPASSATO

(se) io avessi servito — (dacă) eu as fi servit (se) tu avessi servito— (dacă) tu ai fi servit (se) egli avesse servito — (dacă)el ar fi servit (se) noi avessimo servito — (dacă) noi am fi servit (se) voi aveste servito — (dacă) voi ati fi servit (se) essi avessero servito — (dacă) ei ar fi servit >

9

avessi finito — (dacă) aş fi minat avessi finito — (dacă) ai fi minat avesse finito — (dacă) ar fi minat avessimo finito — (dacă) am fi minat aveste finito — (dacă) aţi fi minat avessero finito — (dacă) ar fi minat

ter­ ter­ ter­ ter­ ter­ ter­

CONDIZIONALE PRESENTE

io servirei — eu as servi tu serviresti — tu ai servi egli servirebbe — el ar servi noi serviremmo — noi am servi voi servireste — voi ati servi essi servirebbero — ei ar servi s

fin irei — as termina fin iresti ~ ai termina finirebbe — ar termina fin iremmo — am termina Unireste — aţi termina fin irebbero — ar termina f

PASSATO

io avrei servito — eu aş fi servit tu avresti servito — tu ai fi servit egli avrebbe servito — el ar fi servit noi avremmo servito — noi am fi servit voi avreste servito — voi aţi fi servit essi avrebbero servito — ei ai* fi servit

avrei finito as fi terminat avresti finito •— ai fi terminat avrebbe finito — ar fi terminat »

avremmo finito — am fi terminat avreste finito — ati fi terminat »

avrebbero finito — ar fi terminat

IMPERATIVO

servi (tu) — serveşte serva (lui) — să servească

156

finisci (tu) — termină finisca (lui) — să termine

serviamo (noi) — să servim servite (voi) — serviţi servano (loro) — să servească

finiam o (noi) — să term inăm fin ite (voi) — term inaţi finiscano (loro) — să term ine INFINITO

PRESENTE

servire — a servi

finire — a term ina PASSATO

aver servito — a fi servit

aver finito — a fi term in at GERUNDIO PRESENTE

servendo — servind

finendo — term inìnd PASSATO

avendo servito — servind

avendo finito — term inind PARTICIPIO PRESENTE

servente — care serveşte serventi — care servesc

finente — care term ină finenti — care term ină PASSATO

servito servita serviti servite

— servit — servita - serviti — servite ?

finito — term in at finita — term in ată finiti — term inati finite — term inate r

O b s e r v a ţii ’ »

§ 128 A. Muiîe vorbe diri această conjugare primesc între rădăcină şi desinenţă grupul -isc — la indicativ, conjunctiv şi im perativ, per­ soanele I şi a III-a singular şi a III-a plural; (a se vedea verbul finire). Aceste verbe se numesc incoative. Sînt incoative verbe ca: ammonire a avertiza, agire — a acţiona, bandire — a face cunoscut, condire — a Condimenta, custodire — a păzi, finire — a term ina, punire — a pedepsi, capire — a înţelege, riverire — a respecta, fiorire — a înflori, pulire — a curaţi, nitrire — a necheza: ( pulisco , p u lisci , pulisce , puliscono ; che io pulisca , pulisca lui, puliscano loro ).

B. Se conjugă normal verbe ca: aprire — a deschide, fuggire — a fugi, offrire — a oferi, servire — a servi, sentire — a auzi, divertire , — a distra, dormire — a dormi, partire — a pleca, vestire — a îm brăca. 157

C. Cîteva verbe prezintă ambele forme de conjugare, însă cu deo­ sebire de sens între o conjugare şi cealaltă: io parto — eu plec, io p a rtisco — eu îm part. D. Participiul prezent are de obicei desinenţa -ente: fuggente — care fuge, p art ente — care pleacă, segu ente — urm ător, usc ente — care iese ; uneori însă aceasta este -(ente: nutriente — hrănitor, paziente - răbdător,, ubbidiente — ascultător, inserviente — îngrijitor, esordiente — începător. E. Verbele care conţin diftong mobil în rădăcină (vezi: venire) urm ează regulile prezentate la § 126 B, precum şi în lista verbelor nere­ gulate.

Acordul participiului perfect

§ 129 l.a Verbele care se conjugă la tim purile compuse cu auxiliarul essere im pun acordul participiului perfect în num ăr şi gen cu subiectul: I ragazzi sono giunti — Băieţii au ajuns ; Le ragazze sono giunte — Fetele au ajuns. 1 b. Dacă complementul direct este situat după verb, participiul se poate acorda fie cu subiectul fie cu complementul direct: lo m i sono comprato queste scarpe sau Io m i sono comprate queste scarpe — Eu mi-am cu m p ărat aceşti pantofi. 2 a. Verbele care se conjugă la tim purile compuse cu auxiliarul avere nu im pun acordul participiului perfect cu complementul direct: Abbiamo incontrato i nostri am ici — l-am întîlnit pe prietenii noştri ; N on ho visto quelle ragazze — Nu le-am v ăzu t pe fetele acelea. 2 b. Dacă complementul direct precedă verbul avere atunci s face acordul în gen şi num ăr cu respectivul complement: Li abbiamo incontrati — I-am întîlnit ; Non le ho viste — Nu le-am văzut. 2 c. Cînd complementul direct care precedă verbul este ex p rim a prin pronumele relativ che acordul participiului cu complementul este facultativ: Gli spettacoli che ho visto (sau ho visti) furono bellissimi — Spectacolele pe care le-am văzut au fost foarte frumoase. 3. în cadrul diatezei pasive, participiul perfect al verbului se acordă în gen şi num ăr cu subiectul gram atical: La frutta è venduta dal fru tti­ vendolo — Fructele sînt vîndute de vînzătorul de fru cte; Questi vestiti vanno stirati — Aceste rochii trebuie să fie călcate: Il caffè sarà bevuto subito — Cafeaua va fi b ău tă imediat. 4. Cînd are funcţie de adjectiv, participiul perfect se acordă cu substantivul la care se referă: libro chiuso — carte închisă, libri chiusi — cărţi închise ; porta aperta — uşă deschisă, porte aperte — uşi deschise. •

158

Schem a acord u lu i p a rticip iu lu i perfect Dacă ------► Se im pune i I 1. Complementul direct se în to td eau n a participiul perfect află după verb (tranzitiv) la singular E x e m p le : Io ho nascosto i vestiti — Eu am ascuns rochiile. N oi abbiamo nascosto i vestiti — Noi am ascuns rochiile. 2. Complementul direct se Participiul perfect la singular află înaintea verbului (tranzitiv) —*• sau Se acordă cu complementul E x em p le : I vestiti che ho nascosto / I vestiti che ho nascosti — Rochiile pe care (eu) le-am ascuns. I vestiti che abbiamo nascosto / I vestiti che abbiamo nascosti — Rochiile pe care (noi) le-am ascuns. 3. Complementul direct se Participiul perfect află înaintea verbului (tranzitiv) —►cu complementul şi este însoţit de pronum e perso­ nal neaccentuat

se

acordă

E x em p le: I vestiti li ho nascosti io — Rochiile le-am ascuns eu. I vestiti li ha nascosti lei j lu i — Rochiile le-a ascuns ea/el. 4. Verbul (intranzitiv) se conîn to td e a u n a participiul perju g ă cu auxiliarul avere; (nu —> fect la masculin singular are complement direct)

E xem ple: La sveglia ha suonato — Ceasul d eşteptător a sunat. Le fiam m e hanno divampato — Flăcările au izbucnit. 5. Verbul (intranzitiv) se conParticipiul perfect se acordă cu jugă cu auxiliarul essere; (nu —* subiectul are com plement direct)

E x e m p le : L a sveglia è suonata — Ceasul deşteptător a sunat. Le fiam m e sono divampate — Flăcările s-au dezlănţuit. 159

6. Verbul este la diateza paParticipiul perfect se acordă cu sivă ; (nu are complement direct) —►subiectul

E xem ple: Le casse saranno scaricate — Lăzile vor fi descărcate. Uomini e donne furono feriti — B ărbaţi şi femei au fost răniţi.

7. Verbul este pronominal

—>

Participiul perfect se acordă cu su biectul

E x e m p le : Il gatto si è grattato — Pisicul s-a scărpinat. 1 bambini si sono svegliati — Copiii s-au trezit. Le squadre si sono incontrate — Echipele s-au întilnit.

VERBELE NEREGULATE

Observaţii asupra conjugării verbelor neregulate § 130 Toate verbele care nu respectă, mai m ult sau mai puţin. paradigm a conjugării model sînt verbe neregulate. Acestea sînt num e­ roase şi în m area m ajoritate aparţin conjugării a doua şi a treia: a) la conjugarea intii sînt doar trei verbe neregulate: andare — a se duce, stare — a sta, dare — a da (verbul fare — a face este considerai ca făcînd parte din conjugarea a doua) ; b) la conjugarea a doua se disting: 1. verbe a căror neregularitate se lim itează doar la passato remoto şi la participio passato: leggere — a citi ; lessi , lesse, lessero ; letto ; 2. verbe care au forme neregulate la mai m ulte tim puri sau moduri: potere — a p u te a : posso; potrò ; p o tr e i ; c) la conjugarea a treia o serie de verbe ca: aprire — a deschide, offrire — a oferi, scolpire — a sculpta, sparire — a dispărea, prezintă două forme la passato remoto: o formă slabă: a p rii , offrii , scolpii , sparii şi o formă tare: apersi , offersi, sellisi, (poetic), sparvi .

Principalele verbe neregulate *

§accadere w —a

se în tîm p la; (vezi cadere). Auxiliar: essere. accendere — a aprinde ; pass, rem: accesi, accendesti, accese, accen­ demmo, accendeste, accesero; part. pass: acceso. Auxiliar: avere. accingersi — a se apuca de, a începe; pass, rem : mi accinsi, ti ac­ cingesti, si accinse, ci accingemmo, vi accingeste, si accinsero ; p a rt . p a s s : accinto. Auxiliar: essere.

* Prezenta listă cuprin .e numai timpurile neregulate şi auxiliarul cu care s conjugă respectivele verbe ia timpurile compuse. Celelalte tim puri se conjugă normal.

160

accludere — a anexa (un a c t la o scrisoare) pass, rem: acclusi, acclu­ desti, accluse, accludemmo, accludeste, acclusero ; part. pass: accluso. Auxiliar: avere.

accogliere — a primi, a întîm pina (vezi cogliere). Auxiliar: avere. accorgersi — a-şi da seama ; a observa ; pass, rem : mi accorsi, ti accorgesti, si accorse, ci accorgemmo, vi accorgeste, si accorsero ; part. pass: accprtosi. Auxiliar: essere.

accorrere — a alerga spre; (vezi correre ). Auxiliar: essere. accrescere — a m ă ri; a se m ă ri; a creşte; (vezi crescere). Auxiliar avere (cînd e tranzitiv) ; essere (cînd e intranzitiv).

addirsi — a se dedica, a se consacra, a se potrivi. Se folosesc numai formele u rm ătoare: ind. pres: si addice, si addicono; ind. imperf.: si addiceva, si addicevano ; cong. pres: si addica, si addicano ; cong. imperf.: si addicesse, si addicessero.

adempiere sau adempire — a îndeplini, a satisface; (vezi empiere). Auxiliar: avere.

affliggere — a întrista, a îndurera ; pass, rem: afflissi, affliggesti, afflisse, affliggemmo, affliggeste, afflissero; part. pass: afflitto. Auxiliar: avere.

aggiungere — a a d ă u g a ; (vezi giungere) Auxiliar: avere. alludere — a se referi, a face aluzie la ... ; pass, rem: allusi, alludesti, alluse, alludemmo, alludeste, allusero; part. avere.

pass:

alluso.

Auxiliar:

ammettere—a adm ite (vezi mettere). Auxiliar: avere. andare — a merge, a se duce ; ind. pres: vado (vo), vai, va, andiamo, andate, vanno ; futuro: andrò, andrai, andrà, andremo, andrete, andranno ; condiz. pres: andrei, andresti, andrebbe, andrem mo, andreste, and reb ­ bero ; cong. pres: vada, vada, vada, andiamo, andiate, v ad an o ; impera­ tivo: vai (va’), vada, andiamo, andate, vadano. Auxiliar: essere.

annettere — a an ex a; pass, rem: ann ettei (annessi), annettesti, an n ettè (annesse), annettem m o, ann etteste, ennetterono (annessero): part. pass : annesso. Auxiliar: avere.

apparire — a a p ă re a ; ind. pres: appaio (apparisco), appari (apparisci), appare (apparisce), appaiam o (appariamo), apparite, appaiono (appari­ scono) ; pass, rem: apparvi (apparii/apparsi), apparisti, apparve (apparì/ apparse), apparimmo, appariste, apparvero (apparirono/apparsero) ; cong. pres: appaia (apparisca), appaia (apparisca), appaia (apparisca), appariam o, appariate, appaiano (appariscano) ; imperativo: appari, appaia, appariam o, apparite, appaiano ; part. pres : apparente ; part. pass: apparso. Auxiliar: essere. 161

appartenere — a a p a rţin e ; (vezi tenere). Auxiliar: essere (cînd e intranzitiv), avere (cind e tranzitiv). appendere — a atîrna, a ag ăţa ; pass, rem: appesi, appendesti appese, appendemmo, appendeste, appesero ; part. pass: appeso. Auxiliar: avere. applaudire — a a p lau d a; ind. pres: aplaudo (applaudisco), applaudì (aplaudisci), applaude (applaudisce), applaudiam o, applaudite, applaudono (applaudiscono) ; cong. pres: applauda (applaudisca), applauda (applaudisca), applauda (applaudisca), applaudiam o, applaudiate, applaudano (applaudiscano); imperativo: applaudì (applaudisci), applauda (applaudisca), applaudiam o, applaudite, a p p i e d a n o (applaudiscano). Auxiliar: avere. aprire — a deschide ; pass, rem: aprii (apersi), apristi, aprì (aper­ se), aprimmo, apriste, aprirono (apersero); part. pass: aperto. Auxiliar: avere. ardere — a arde ; pass, rem: arsi, ardesti, arse, ardemmo, ardeste, arsero; part. pass: arso. Auxiliar: avere (cînd e tranzitiv), essere (cînd e intranzitiv). ardire — a îndrăzni, a cuteza; ind. pres: ardisco, ardisci, ardisce, ardiam o, ardite, ardiscono; part. pass: ardito. Auxiliar: avere. arrendersi — a se preda ; ind. pres: mi arresi, ti arrendesti, si arrese, ci arrendem m o, vi arrendeste, si arresero ; part. pass: arreso. assalire — a asalta, a ataca ; ind. pres: assalgo (assalisco), assali (assalisci), assale (assalisce), assaliamo, assalite, assalgono (assaliscono) ; pass, rem: assalii (assalsi), assalisti, assalì (assalse), assalimmo, assaliste, assalirono (assalsero) ; cong. pres: assalga (assalisca), assalga (assalisca), assalga (assalisca), assaliamo, assaliate, assalgano (assaliscano) ; p a r t pass: assalito. Auxiliar: avere. assistere — a asista ; pass, rem: assitei (assistetti), assistesti, assistè (assistette), assistemmo, assisteste, assisterono (assistettero) ; part. pass: assistito. Auxiliar: avere. assolvere — a achita, a absolvi, a ie rta ; pass, rem: assolsi (assolvei/ assolvetti), assolvesti, assolse (assolvè/assolvette), assolvemmo, assol­ veste, assolsero (assolverono / assolvettero) ; part. pass: assolto. Auxiliar: avere. assorbire — a absorbi; ind. pres: assorbo (assorbisco), assorbì, assorbe (assorbisce), assorbiamo, assorbite, assorbono (assorbiscono); cong. pres: assorba (assorbisca), assorba (assorbisca), assorba (assorbisca), assorbiamo, assorbiate, assordano (assorbiscano); part. pass: assorbito/ assorto. Auxiliar: avere. assumerò — a accepta, a primi ; pass, rem: assunsi, assumesti, assunse, assumemmo, assumeste, assunsero ; part. pass: assunto. Auxiliar: avere. attendere — a observa (cu atenţie) ; a aştepta ; (vezi tendere). Auxiliar: avere.

162

attingere — a atinge ; a scoate, a extrage ; pass, rem : attinsi, attin­ gesti, attinse, attingem m o, attingeste, a ttin sero ; part. p a s s : attinto. A uxiliar: avere. avvenire — a se în tîm p la; (vezi venire). Auxiliar: essere. avvolgere — a înfăşu ră; (vezi volgere). Auxiliar: avere. bere — a b e a ; pass, rem: bevvi (bevei/bevetti), bevesti, bevve (bevè / bevette), bevemmo, beveste, bevvero (beverono / bevettero) ; futuro: berrò, berrai, berrà, berremo, berrete, berranno ; cóhdiz. pres: berrei, berresti, berrebbe, berremmo, berreste, berrebbero; part. p ass: bevuto. Auxiliar: avere. eadere — a cădea; pass, rem: caddi, cadesti, cadde, cademmo, cadeste, caddero; futuro: cadrò, cadrai, cadrà, cadremo, cadrete, ca­ d ran n o ; condiz. pres: cadrei, cadresti, cadrebbe, cadremmo, cadreste, cadrebbero; part. pa ss: caduto. Auxiliar: essere. cedere — a ceda, a r e n u n ţa ; pass, rem: cedei (cedetti/cessi), ce­ desti, cede (cedette/cesse), cedemmo, cedeste, cederono (cedettero/ cessero); part. pass: ceduto, Auxiliar: avere. chiedere — a întreba, a cere ; pass, rem: chiesi, chiedesti, chiese, chiedemmo, chiedeste, chiesero; part. pass: chiesto. Auxiliar: avere. chiudere — a închide ; a încuia ; pass, rem : chiusi, chiudesti, chiu­ se, chiudemmo, chiudeste, chiusero ; part. p a s s : chiuso. Auxiliar: avere. cingere — a încinge ; a înconjura ; pass, rem cinsi, cingesti, cinse, cingemmo, cingeste, cinsero; p a rt. pass: cinto. Auxiliar: avere. cogliere — a culege ; ind. pres: colgo, cogli, coglie, cogliamo, co­ gliete, colgono ; pass', rem: colsi, cogliesti, colse, cogliemmo, coglieste, colsero ; futuro: coglierò, coglierai, coglierà, coglieremo, coglierete, co­ glieranno ; cong. pres: colga, colga, colga, cogliamo, cogliate, colgano ; condiz. pres: coglierei, coglieresti, coglierebbe, coglieremmo, cogliereste, coglierebbero ; part. pres: cogliente; part. pass: colto. Auxiliar: avere. commettere — a com ite; (vezi mettere). Auxiliar: avere. commuovere — a em oţiona; (vezi muovere). Auxiliar: avere (cînd e tranzitiv), essere (dacă este reflexiv). comparire — a apărea, a face impresie b u n ă ; ind. pres: compaio (comparisco), compari (comparisci), compare (comparisce), compariamo comparite, compaiono (compariscono) ; pas. rem comparvi (comparii/ comparsi), comparisti, com parve (comparì/comparse), comparimmo, compariste, comparvero (comparirono/com parsero); cong. pres: com­ paia (comparisca), compaia (comparisca), compaia (comparisca), com­ pariamo, compariate, compaiano (compariscano) ; part. pass: comparso. Auxiliar: essere. compiangere — a deplînge, a re g re ta ; (vezi piangere). Auxiliar: avere. compiere sau compire — a îndeplini, a împlini ; ind. pres: compio (compisco), compi (compisci), compie (compisce), compiamo, compite, cpmpiono (compiscono) ; p a ss . rem: compii, compisti, compì, compimmo,

163

compiste, compirono ; cong. presi compia (compisca), compia (compisca), compia (compisca), compiamo, compiate, compiano (compiscano) ; cong. imperf: compissi (compiessi), compissi (compiessi), 'compisse (compiesse), compissimo (compiessimo), compiste (compieste), compisse­ ro (compiessero) ; imperativo : compi (compisci), compia (compisca), compiamo, compite, compiano (compiscano) ; gerundio: compiendo ; part. pass: com piuto sau compito. Auxiliar: avere (dacă e tranzitiv), essere (dacă e intranzitiv). comporre — a compune, (vezi porre). Auxiliar: avere. comprendere — a înţelege ; a cuprinde, a conţine ; (vezi prendere). Auxiliar : avere. comprimere — a comprima, a presa ; pass, rem: compressi, com­ primesti, compresse, comprimemmo, comprimeste, compressero ; part. pass: compresso. Auxiliar: avere. concedere — a acorda, a adm ite ; pass, rem: concessi, concedesti, concesse, concedemmo, concedeste, concessero ; part. pass: concesso. Auxiliar: avere. concepire — a concepe ; ind. pres : concepisco, concepisci, concepi­ sce, concepiamo, concepite, concepiscono ; part. pass: concepito/concetto. Auxiliar: avere. concludere — a term in a ; a conclude ; p ass . rem: conclusi, conclu­ desti, concluse, concludemmo, concludeste, conclusero; part. pass: concluso. Auxiliar: avere. condurre — a conduce, a călăuzi; ind. p res: conduco, conduci, con­ duce, conduciamo, conducete, conducono; pass, rem: condussi, condu­ cesti, condusse, conducemmo, conduceste, condussero; condiz. pres: condurrei, condurresti, condurrebbe, condurremmo, condurreste, con­ durrebbero ; part. pass: condotto. Auxiliar : avere. confondere — a“ co n fu n d a; (vezi fondere). Auxiliar: avere. conoscere — a cunoaşte, a ş ti; pass, rem : conobbi, conoscesti, co­ nobbe, conoscemmo, conosceste, conobbero; part. p a ss: conosciuto. A uxiliar: avere. consistere — a consta; pass, rem: consistei (consistetti), consistesti, consistè (consistette), consistemmo, consisteste, consisterono (consi­ ste tte ro ); part. p a ss: consistito. A uxiliar: essere. contraddire — a contrazice; (vezi dire). Auxiliar: avere. convincere — a convinge; (vezi vincere ). Auxiliar: avere. coprire — a acoperi; ind. pres: copro, copri, copre, copriamo, co­ prite, coprono ; pass, rem: coprii (copersi), copristi, coprì (coperse), coprimmo, copriste, coprirono (coprsero) ; p a r t . p ass: coperto. Auxiliar: avere. correggere — a corecta; pass, rem: corressi, correggesti, corresse, correggemmo, correggeste, corressero; part. p a s s : corretto. Auxiliar: avere. 164

correre — a alerga ; a curge ; a parcurge, a străb ate ; pass, rem : corsi, corresti, corse, corremmo, correste, corsero; p a r t . p a ss: corso. Auxiliar: avere (cînd exprim ă acţiunea în sine), essere (cînd scopul acţiunii este exprim at sau subînţeles). costruire — a construi, a clădi ; ind. pres: costruisco, costruisci, costruisce, costruiamo, costruite, costruiscono; pass . rem: costruii (costrussi), costruisti, costruì (costrusse), costruimmo, costruiste, co­ struirono (costruissero) ; part. pass: costruito sau costrutto. Auxiliar: avere. crescere — a creste, a se m ări ; pass, rem: crebbi, crescesti, crebbe, crescemmo, cresceste, crebbero; part. p a ss: cresciuto. Auxiliar: essere (cînd este tranzitiv), avere (dacă e intranzitiv). cucire — a coase; ind. pres: cucio, cuci, cuce, cuciamo, cucite, cuciono ; cong. pres: cucia, cucia, cucia, cuciamo, cuciate, cuciano ; part. p a ss: cucito. Auxiliar: avere. cuoeere — a coace ; a găti ; ind. pres: cuocio, cuoci, cuoce, cuoeiamo, (cociamo), cuocete (cocete), cuociono ; imperf: cuocevo, (cocevo) etc. ; pass , rem : cossi, cocesti, cosse, cocemmo, coceste, cossero; futuro : cuocerò (cocerò) etc. ; cong. p res: ciocia, cuocia, cuocia, cociamo, cociate, euoeiano; p art. pres: cocente; part. pass: cotto sau cuociuto. Auxiliar: avere (dacă e tranzitiv), essere (dacă e intranzitiv). dare — a da, a oferi ; ind. pres: do, dai, dà, diamo, date, danno ; imperf. davo, davi, dava, davam o, davate, davano ; p ass . rem: diedi (detti), desti, diede (dette), demmo, deste, diedero (dettero); futuro: darò, darai, darà, daremo, darete, daranno ; cong. pres: dia, dia, dia, diamo, diate, diano ; cong. imperf: dessi, dessi, desse, dessimo, deste, dessero ; condiz. pres: darei, daresti, darebbe, daremmo, dareste, dareb­ bero ; imperativo: d a ’ (dai), dia, diamo, date, diano ; part. pass: dato. Auxiliar: avere. decidere —- a hotărî ; pass, rem: decisi, decidesti, decise, decidemmo, decideste, decisero; part. pass: deciso. Auxiliar: avere. deludere — a dezamăgi ; pass, rem: delusi, deludesti, deluse* deludem­ mo, deludeste, delusero; part. pass: deluso. Auxiliar: avere. descrivere — a descrie; (vezi scrivere). Auxiliar: avere. difendere — a a p ă ra ; pass, rem: difesi, difendesti, difese, difendem­ mo, difendeste, difesero; part. pass: difeso. Auxiliar: avere. diffondere — a răspîndi; (vezi fondere). Auxiliar avere. dipingere — a picta ; pass, rem: dipinsi, dipingesti, dipinse, dipin­ gemmo, dipingeste, dipinsero; part. pass: dipinto. Auxiliar: avere. , dire — a spune, a zice ; ind. p res : dico, dici, dice, diciamo, dite, dicono ; imperf: dicevo, dicevi, diceva, dicevamo, dicevate, dicevano ; pass, rem: dissi, dicesti, disse, dicemmo, diceste, dissero; futuro: dirò, dirai, dirà, diremo, direte* diranno ; cong. pres: dica, dica, dica, diciamo diciate, dicano; cong. imperf: dicessi, dicessi, dicesse, dicessimo, diceste, dicessero; cond. pres: direi, diresti, direbbe, diremmo, direste, direbbero; 165

imperativo : di’, dica, diciamo, dite, dicano ; p a r t. pres: dicente ; part. p a ss : d e tto ; gerundio : dicendo. Auxiliar: avere. dirigere — a conduce, a dirija ; pass, rem ; diressi, dirigesti, diresse, dirigemmo, dirigeste, diressero; pàrt. p a s s : diretto. Auxiliar: avere. discutere — a discuta ; pass, rem : discussi, discutesti, discusse, discutemmo, discuteste, discussero; part. pass discusso. Auxiliar: avere. dispiacere — a displăcea; a re g re ta ; (vezi piacere ). Auxiliar: essere. dissolvere — a dizolva; pass, rem: dissolsi (dissolvei/dissolvetti,) dissolvesti, dissolse (dissolvè/dissolvette), dissolvemmo, dissolveste, dissolsero (dissolverono/dissolvettero) ; part. pass: dissolto/dissoluto (rar). Auxiliar: avere. distinguere — a distinge ; pass, rem : distinsi, distinguesti, distinse, distinguemmo, distingueste, distinsero; part. pass: distinto. Auxiliar: avere. distruggere — a distruge ; pass, rem: distrussi, distruggesti, distrusse, distruggemmo, distruggeste, distrussero; part. pass: distrutto. Auxiliar: avere . dividere — a îm părţi, a despărţi; pass, rem: divisi, dividesti, di­ vise, dividemmo, divideste, divisero: part. pass diviso. Auxiliar: avere. dolere (dolersi) — a durea ; a regreta ; ind. pres: mi dolgo, ti duoli, si duole, ci doliamo (dogliamo), vi dolete, si dolgono ; pass, rem: mi dolsi, ti dolesti, si dolse, ci dolemmo, vi doleste, si dolsero; futuro: mi dorrò, ti dorrai, si dorrà, ci dorremo, vi dorrete, si dorranno ; cong. pres : mi dolga, ti dolga, si dolga, ci doliamo (dogliamo), vi doliate (dogliate), si dolgano ; cong. imperf: mi dolessi, ti dolessi, si dolesse, ci dolessimo, vi doleste, si dolessero; condiz. pres: mi dorrei, ti dorresti, si dorrebbe, ci dorremmo, vi dorreste, si dorrebbero; im perativo : duoliti, si dolga, dogliamoci (doliamoci), doletevi, si dolgano ; part. pres: dolente (dolentesi); part. pass: doluto (dolutosi) ; dolendo (dolendosi). Auxiliare: essere, avere. dovere — a tre b u i; ind. pres: devo (debbo),.devi, deve, dobbiamo, dovete, devono (debbono) ; pass, rem: dovei (dovetti), dovesti, dovè (dovette), dovemmo, doveste, doverono (dovettero) ; futuro dovrò, dovrai, dovrà, dovremo, dovrete, dovranno; cong. pres: deva (debba), deva (debba), deva (debba), dobbiamo, dobbiate, devano (debbano) ; condiz. pres: dovrei, dovresti, dovrebbe, dovremmo, dovreste, dovreb­ bero ; part. pass: dovuto. Auxiliare : avere , essere. elidere — a elida ; pass, rem: elisi, elidesti, 'elise, elidemmo, elideste, elisero; part. p a ss: eliso. Auxiliar: avere. emergere — a ieşi/(a pluti) la suprafaţă; (fig.) a se ivi; pass, rem ,/ emersi, emergesti, emerse, emergemmo, emergeste, emersero ; part . passt emerso. Auxiliar: essere. empiere sau empire — a umple ; ind. pres: empio, empi, empie,

empiamo, empite, empiono; pass, rem: empii (empiei), empisti (empi*-

1*6

sti), em pì (empiè), empimmo, empiste, empirono (empierono) ; futuro: empirò, empirai, empirà, empiremo, empirete, em piranno: cong. pres: empia, empia, empia, empiamo, empiate, em piano; cong. imperf: empissi, empissi, empisse, empissimo, empiste, empissero ; condiz. presi empirei, empiresti, empirebbe, empiremmo, empireste, empirebbero ; gerundio: em piendo; part. pass: empito (empiuto). Auxiliar: avere. esaurire - r a epuiza, a istovi ; ind. pres. esaurisco, esaurisci, esau­ risce, esauriamo, esaurite, esauriscono ; part. p a ss : esaurito (esausto). Auxiliare: avere sau essere. eseguire — a executa ; ind. pres : eseguo (eseguisco), esegui (esegui­ sci), esegue (eseguisce), eseguiamo, eseguite, eseguono (eseguiscono) ; cong. pres: esegua (eseguisca), esegua (eseguisca), esegua (eseguisca), eseguiamo, eseguiate, eseguano (eseguiscano). Auxiliar: avere. esigere — a cere, a pretinde ; pass, rem: esigei (esigetti), esigesti, esigè (esigette), esigemmo, esigeste, esigerono (esigettero) ; part. pass: esatto. Auxiliar: avere. esplodere — a exploda; p ass rem: esplosi, esplodesti, esplose, esplo­ demmo, esplodeste, esplosero ; part. pass: esploso. Auxiliare : avere , essere. esporre — a ex pune; (vezi porre). Auxiliar: avere. esprimere — a ex p rim a; pass, rem: espressi, esprimesti, espresse, esprimmemo, esprimeste, espressero; part. pass: espresso. Auxiliar: avere. fare — a face; ind. pres: faccio (fo), fai, fa, facciamo, fate, fanno; imperf: facevo, facevi, faceva, facevamo, facevate, facevano ; pass, rem : feci, facesti, fece, facemmo, faceste, fecero; futuro : farò, farai, farà, faremo, farete, faranno ; cong. pres : faccia, faccia, faccia, facciamo, facciate, facciano ; cong. imperf: facessi, facessi, facesse, facessimo, faceste, facessero ; condiz. pres: farei, faresti, farebbe, faremmo, fareste, farebbero; imperativo: fa’ (fai), faccia, facciamo, fate, facciano; part. pres: facen te; p art. p a s s * fa tto : gerundio : facendo. Auxiliar: avere. ffngere — a închipui, a im agina ; a se preface ; pass, rem: finsi, fin­ gesti, finse, fingemmo, fingeste, finsero; part. pvss: finto. Auxiliar: avere. flettere — a îndoi ; (gram.) a declina, a conjuga ; pass, rem: flettei, (flessi), flettesti, flette (flesse), flettem m o, fletteste, fletterono (flessero) ; part. pass: flesso. Auxiliar: avere. fondere — a topi, a tu rn a în forme (bronz etc.) ; pass, rem: fusi, fondesti, fuse, fondemmo, fondeste, fusero; part. p a s s : fuso. Auxiliar: avere. fungere — a îndeplini o funcţie (provizoriu) ; pass, rem: funsi, fun­ gesti, funse, fungemmo, fungeste, funsero ; part. pass: funto (rar). Auxi­ liar: avere. giacere — a zăcea ; ind. p res : giaccio, giaci, giace, giacciamo (giaciamo), giacete, giacciono ; pass, rem: giacqui, giacesti, giacque, giacemmo, giaceste, giacquero ; cong. pre$: giaccia, giaccia, giaccia, giacciamo

167

(giaciamo), giacciate (giaciate), giacciano ; imperativo: giaci, giaccia, giacciamo (giaciamo), giacete, giacciano ; p a rt. pass: giaciuto. Auxiliare; essere, avere. giungere — a aju n g e; pass, rem: giunsi, giungesti, giunse, giungem­ mo, giungeste, giunsero; p a rt. p a s s : giunto. Auxiliar: essere. godere — a se bucura d e; futuro: godrò, godrai, godrà, godremo, godrete, godranno ; condiz . pres: godrei godresti, godrebbe, godremmo, godreste, godrebbero; part. pass: goduto. Auxiliar: avere. inghiottire — a înghiţi ; ind. pres: inghiotto (inghiottisco), inghiotti (inghiottisci), inghiotte (inghiottisce), inghiottiamo, inghiottite, inghiottono (inghiottiscono) ; cong. pres: in ghiotta (inghiottisca), inghiotta (inghiottisca), ing hiotta (inghiotisca), inghiottiam o, inghiottiate, inghiottan o (inghiottiscano); imperativo : inghiotti (inghiottisci), inghiotta (inghiottisca), inghiottiam o, inghiottite, inghiottano: (inghiottiscano). Auxiliar: avere. insistere — a in sista; pass, rem: insistei (insistetti), insistesti, in­ sistè (insistette), insistemmo, insisteste, insisterono (insistettero) ; p a rt . pass: insistito. Auxiliar: avere. intendere — a înţelege, a pricepe; (vezi tendere). Auxiliar: avere. interrompere — a în treru p e; (vezi rompere ). Auxiliar: avere. intervenire — a interv en i; (vezi venire ). Auxiliar: essere. introdurre — a intro du ce; (vezi condurre ). Auxiliar: avere. invadere — a invada, a năvăli ; pass, rem: invasi, invadesti, invase, invadem m o, - invadeste, invasero; part. pass: invaso. Auxiliar: avere. leggere — a c iti; pass, rem: lessi, leggesti, lesse, leggemmo, leg­ geste, lessero; part. pass: letto. Auxiliar: avere. mantenere — a menţine, a p ă s tra ; (vezi tenere). Auxiliar: avere . mettere — a pune ; pass, rem: misi, m ettesti, mise, m ettem m o, m etteste, m isero; part. pass: messo. Auxiliar: avere. mordere — a muşca ; pass, rem : morsi, mordesti, morse, m ordem ­ mo, mordeste, morsero, part. pass: morso. Auxiliar: avere. morire — a muri ; ind. pres: muoio, muori, muore, moriamo, morite, m uoiono; pass, rem: morii, moristi, mori, morimmo, moriste, morirono ; futuro: morirò (morrò), morirai (morrai), morirà (morrà) moriremo (morremo), m orirete (morrete), moriranno (morranno) ; cong* p res : muoia, muoia, muoia, moriamo, moriate, muoiano ; part. pres : m o ren te; p a rt . pass: m o rto ; gerundio: morendo. Auxiliar: essere. mungere—a mulge: pass, rem : munsi, mungesti, munse, mungemmo m ungeste, m unseo; p a r t . p a ss : m unto. Auxiliar: averè. muovere — a mişca ; pass, rem: mossi, movesti, mosse, movemmo, moveste, mossero; part. pass: mosso. Auxiliar: avere . nascere — a naşte ; pass, rem : nacqui, nascesti, nacque, nascem­ mo, nasceste, nacqu ero ; part. p a ss : nato. Auxiliar: essere. 168

nascondere — a ascunde; pass . rem: nascosi, nascondesti, nascose, nascondemmo, nascondeste, nascpsero ; part. pass; nascosto. A uxiliar: avere.

nuocere — a dăuna, a păgubi ; ind. pres: noccio (nuoccio), nuoci, nuoce, nociamo, (nuociamo), nocete (nuocete), nocciono (nuocciono) ; imperf: nocevo, nocevi, noceva, nocevamo, nocevate, nocevano ; pass, rem: nocqui, nocesti, nocque, nocemmo, noceste, nocquero ; futuro: nocerò, pocerai, nocerà, noceremo, nocerete, noceranno ; cong. pres: nuoccia, nuoccia, nuoccia nuociamo, nuociate, nuocciano ; cong. imperf: nocessi, nocessi, nocesse, nocessimo, noceste, nocessero ; condiz. pres : nocerei, noceresti, nocerebbe, noceremmo, nocereste, nocerebbero ; im perativo : nuoci, nuoccia, nociamo, nocete, nuocciano ; part. pres : nocente ; part. pass: nociuto (nuociuto); gerundio: nocendo (nuocendo). Auxiliar: avere. occorrere — a t,rebui; (vezi correre ). Auxiliar: essere. offendere — a jigni ; pass, rem: offesi, offendesti, offese, offen­ demmo, offendeste, offesero ; part. pass: offeso. Auxiliar: avere. offrire — a oferi ; pass, rem: ofrii (offersi), offristi, offrì (offerse), offrimmo, offriste, ofrirono (offersero) ; part. pres: offrente (offerente) ; part. pass: offerto. Auxiliar: avere. opporre — a opu n e; (vezi porre). A uxiliar: avere. ottenere — a o b ţine; (vezi tenere). Auxiliar: avere. parere — a p ă re a ; ind. pres: paio, pari, pare, paiamo, parete, pa­ iono ; pass, rem : parvi (parsi), paresti, parve, paremmo, pareste, par­ vero ; futuro: parrò, parrai, parrà, parremo, parrete, parranno ; cong. pres: paia, paia, paia, paiamo, paiate, paiano ; cong. imperf: paressi, paressi, paresse, paressimo, pareste, paressero ; condiz. pres: parrei, parresti, parrebbe, parremmo, parreste, parrebbero ; p a rt. pres. p ar­ v en te; part. pass: parso; gerundio: parendo. Auxiliar: essere. partire — I — cu sensul de a pleca se conjugă astfel la ind. pres: parto, parti, parte, partiam o, partite, partono. Auxiliar: essere. II — cu sensul de a împărţi se conjugă astfel la ind. pres: partisco, partisci, partisce, partiam o, partite, partiscono. Auxiliar: essere. perdere — a pierde ; pass, rem: persi (perdetti/perdei), perdesti, perse (perdette/perdè), perdemmo, perdeste, persero (perdettero/perderono) ; p a r t. pass.: perso (perduto). Auxiliar: avere. persuadere — a convinge ; pass, rem: persuasi, persuadesti, persuase, persuademmo, persuadeste, persuasero; part. pass: persuaso. Auxiliar: avere.

piacere — a plăcea ; ind. pres: piaccio, piaci, piace, piacciamo, (piaciamo), piacete, piacciono ; pass, rem: piacqui, piacesti, piacque, piacemmo, piaceste, piacquero ; cong. pres: piaccia, piaccia, piaccia, piacciamo (piaciamo), piacciate (piaciate), piacciano ; imperativo: piaci, piaccia, piacciamo, piacete, piacciano; part. p a ss : piaciuto. Auxiliar:

tu fosti lodato — fusi lă u d at egli fu lodato — fu lău d at noi fummo lodati — furăm lăudaţi voi foste lodati — furăţi lăudaţi

9

essi furono lodati — fură lăudaţi

9

FUTURO

FUTURO ANTERIORE

io sarò lodato ■ — voi fi lăudat

io sarò sta to lodato — eu voi fi fost lău d at tu sarai stato lodato — tu vei fi fost lăudat egli sarà stato lodato — el va fi fost lă u d at

tu sarai lodato — vei fi lăudat egli sarà lodato — va fi lăudat

181

noi saremo lodati — vom fi lăudaţi voi sarete lodati — veţi fi lăudaţi

noi saremo stati lodati — noi vom fi fost lăudaţi voi sarete stati lodati — voi veţi fi fost lăudaţi essi saranno stati lodati — ei vor fi fost lăudaţi > *

essi saranno lodati — vor fi lăudaţi

CONGIUNTIVO

PRESENTE

PASSATO

(che) io sia lodato — (ca) eu sa fiu lăudat (che) tu sia lodato — (ca) tu să fii lăudat (che) egli sia lodato — (ca) el sa fie lăudat (che) noi siamo lodati — (ca) noi să fim lăudaţi (che) voi siate lodali — (ca) voi să fiţi lăudaţi (che) essi siano lodati — (ca) ei să fie lăudaţi

(che) io sia stato lodato — (ca) eu să fi fost lăudat (che) tu sia stato lodato — (ca) tu să fi fost lăudat (che) egli sia stato lodato — (ca) el să fi fost lăudat (che) noi siamo stati lodati — (ca) noi să fi fost lăudaţi (che) voi siate stati lodati — (ca) voi să fi fost lăudaţi (che) essi siano stati lodati — (ca) ei să fi fost lăudaţi

IMPERFETTO

TRAPASSATO

(se) io fossi stato lodato — (dacă) (se) io fossi lodato — (dacă) eu aş eu aş fi fost lăudat fi lăudat (se) tu fossi lodato — (dacă) tu ai (se) tu fossi stato lodato — (dacă) tu ai fi fost lăudat fi lăudat (se) egli fosse lodato — (daca) el ar (se) egli fosse stato lodato — (dacă) fi lăudat el ar fi fost lăudat (se) noi fossim o lodati — (dacă) (se) noi fossimo stati lodati — noi am fi lăudaţi (dacă) noi am fi fost lăudaţi (se) voi foste lodati — (dacă) voi (se) voi foste stati lodati — (dacă) ati fi laudati voi ati fi fost laudati (se) essi fossero lodati — (daca) ei (se) essi fossero stati lodati — ar fi lăudaţi (dacă)ei ar fi fost lăudaţi >

9

f

9

CONDIZIONALE

PRESENTE

PASSATO

io sarei lodato — eu aş fi lăudat

io sarei stato lodato — eu aş fi fost lăudat tu saresti stato lodato — tu ai fi fost lăudat

tu saresti lodato — tu ai fi lăudat

182

egli sarebbe lodato — el ar fi lă u d at noi saremmo lodati — noi am fi lăudaţi voi sareste lodati — voi aţi fi laudati essi sarebbero lodati — ei ar fi lău daţi

egli sarebbe stato lodato — el ar fi fost lă u d at noi saremmo stati lodati — noi am fi fost laudati voi sareste stati lodati — voi aţi fi fost lăudaţi essi sarebbero stati lodati — ei ar fi fost lăudaţi *

9

*

IMPERATIVO sii lodato (tu) — fii lă u d at sia lodato (lui) — fie lă u d at siamo lodati (noi) — să fim lău daţi siate lodati (voi) — fiţi lăudaţi siano lodati (loro) — fie lăudaţi INFINITO PRESENTE

PASSATO essere stato lă u d at

essere lodato — a fi lă u d at

lodato — a fi fost

GERUNDIO PRESENTE

PASSATO

essendo lodato — fiind lă u d at

essendo stato lodato — fiind lă u d at

PARTICIPIO PRESENTE

PASSATO

(lipseşte)

stato lodato — lă u d a t

Observaţii: § 137 Propoziţiile cu verbe la diateza pasivă sînt rezultatul aplicării transform ării pasive la o propoziţie cu un verb activ. P ot trece, de la diateza activă la diateza pasivă num ai verbele active tranzitive (predicative sau nepredicative). Conjugarea pasivă corespunde în în tre­ gime aceleia a verbului essere + participiul perfect al verbului de conju­ gat. Participiul perfect este variabil în nu m ăr şi gen: N o i siamo lodate — Noi sîntem lăudate ; M ia cugina è stata promossa — Yerişoara m ea a a fost prom ovată. 183

In transform area propoziţiei din activă în pasivă se produc urm ă­ toarele schimbări: Propoziţie la:

Diateza activă 1. Subiect 2. Verb tranzitiv

3. Complement direct.

Diateza pasivă 1. Complement de agent 2. Verbul e s s e r participiul perfect al verbului de conjugat 3. Subiect

E x em p le: M aria scrive la lettera — Maria scrie scrisoarea. Io bevo il caffè — Eu beau cafeaua. T u tti aspettavano Vapertura della mostra — Toţi aştep tau deschi­ derea expoziţiei.

La lettera è scritta da Maria Scrisoarea este scrisă de Maria. Il caffè è bevuto da me — Cafeaua este b ău tă de mine. V apertura della mostra era aspet­ tata da tutti — Deschiderea expo­ ziţiei era a ş te p ta tă de toţi.

De re ţin u t că prepoziţia da introduce complementul de agent. E x prim area acestui com plement nu este obligatorie: Sono stati venduti molti quadri — Au fost vîndute m ulte tablouri ; Quelle canzoni furono tutte dimenticate — Acele cîntece au fost to a te uitate.

NOTĂ: a) în locul auxiliarului essere poate fi folosit ca auxiliar al diatezei pasive verbul venire , numai la timpurile simple. Astfel, se poate spune în aceeaşi măsură: L e valigie erano controllate dal finanziere — Le valigie venivano controllate dal fin a n ­ ziere — Valizele erau controlate de vameş; I bicchieri furono riem piti dal padrone d i casa — I bicchieri vennero riem piti dal padrone di casa — Paharele au fost umplute de (către) gazdă. . b) Verbele tranzitive mai pot dobindi valoare pasivă fără ajutorul verbelor essere sau venire; în acest caz se foloseşte pronumele reflexivei la persoana a treia singular sau plural. Să se compare exemplele: Strane storie erano raccontate Ciudate întîmplări erau povestite Strane storie venivano raccontate Se povesteau (erau povestite) ciudate Si raccontavano strane storie întîmplări M olte lettere furono spedite Multe scrisori au fost expediate Molte lettere vennero spedite 15 J* ?» S-au expediat (au fost expediate) multe Si spedirono molte lettere scrisori. c) Diateza pasivă mai poate fi exprimată prin construcţii alcătuite cu ajutor verbelor volere, potere, dovere (aşa-numitele verbe semiauxiliare) ; în acest caz regula de formare a construcţiei este următoarea: Verb semiauxiliar -f- infinitivul verbului essere -f- participiul perfect al verbului de conjugat.

184

A se compara: Franco voleva vincere quella partita a scacchi — Franco voia să cîştige acea partidă de şah, ca Quella partita a scacchi voleva essere vinta da Franco — Franco voia să cîştige acea partidă de şah; N unzio potrebbe spedire il pacco per via aerea — Nunzio ar putea să expedieze pachetul par avion, cu: I l pacco potrebbe essere spedito da N unzio per via aerea — Pachetul ar putea să fie expediat de Nunzio par avion ; Voi potete comprare i biglietti dalV agenzia turistica — Voi puteţi cumpăra biletele de la agenţia de turism, cu I biglietti possono essere comprati da voi dall’agen­ zia turistica — Biletele pot fi cumpărate de voi de la agenţia de turism. d) Verbul andare poate dobîudi sens de auxiliar pasiv numai la persoana treia sg. şi pl. ; La borsa è andata perduta — Geanta s-a pierdut; I libri sono andati perduti — Cărţile s-au pierdut. Verbul andare arată în unele situaţii oportunitatea, necesitatea acţiunii verbului şi în acest caz poate fi înlocuit cu sintagma dover essere: II medico va richiamato di nuovo — I l medico deve essere richiamato d i nuovo — Medicul trebuie (să fie) chemat din nou ; Le promesse andranno mantenute — Le promesse dovranno essere mantenute — Promisiunile vor trebui respectate.

Verbele auxiliare de modalitate § 138 O serie de verbe ca: dovere — a trebui, potere — a putea, volere — a vrea, sapere — a şti (cînd este sinonim cu potere), solere — a obişnui, se construiesc cu ajutorul unui alt verb la infinitiv. Se numesc de m odalitate pentru că a ra tă caracterul necesar, posibil, intenţional al îndeplinirii acţiunii verbului u rm ăto r: — N on posso venire — Nu p o t să vin ; Devi ascoltare i tuoi — Trebuie să-i asculţi pe ai tăi ; N on ho voluto offenderti — Nu am v ru t să te jignesc ; Perché non hai saputo difenderti? — De ce nu ai ştiu t să te ap eri? Solevamo passeggiare ogni sera — Obişnuiam să ne plim băm în fiecare seară. Verbele potere, volere, dovere folosesc, la tim purile compuse, auxilia­ rele cu care se conjugă verbele aflate la infinitiv: N on ho potuto scrivere — (scrivere se conjugă cu avere) — Nu am p u tu t să scriu; N on sono potuta venire — ( venire se conjugă cu essere ) — Nu am p u tu t veni. Dacă infinitivul este un verb la diateza reflexivă, verbul modal poate avea o dublă construcţie: 1) Verbul modal este considerat ca u n verb ind epend en t; în acest caz auxiliarul este avere, iar particula reflexivă se adaugă infinitivului: N on ho voluto rassegnarmi — N-am v ru t să m ă resemnez. 2) Verbul modal se consideră o singură unitate cu infinitivul. In acest caz construcţia este: N on mi son potuto rassegnare — Nu m-am putut resemna. Verbul sapere se com portă ca un verb independent, deci se con­ struieşte cu auxiliarul avere: N on ho saputo resistere alla tentazione — N-am ştiut să rezist ispitei. D ar în construcţii la diateza reflexivă urm ea­ ză regula dublei construcţii: Ho saputo ritirarm i in tempo —> Mi son saputo ritirare in tempo — Am ştiut să m ă retrag la timp. Formele pronominale sau adverbiale atone care determ ină verbul la infinitiv se pot afla fie după verb, fie înaintea acestuia: Voglio ve185

derlo —> lo voglio vedere — Vreau să-l v ăd ; N on posso scrivergli —+ Nom gli posso scrivere — Nu-i pot serie; Avresti dovuto dirglielo —» Glielo avresti dovuto dire — Ar fi tre b u it să i-o spui ; H a saputo inform arti —> Ti ha saputo informare — A ştiu t să te informeze. Verbele dovere şi potere atunci cînd sînt u rm ate de u n verb la in fi­ nitiv perfect a ra tă că acţiunea verbului este posibilă şi probabilă: E ssi devono essere partiti — Ei trebuie să fi p le c a t; T u non puoi aver dimen­ ticato tutto — Tu nu poţi (nu se poate) să fi u ita t tot. Verbele dovere, potere u rm a te de un infinitiv perfect n u a p a r niciodată la un tim p compus. Formele pronominale sau adverbiale atone care determ ină infini­ tivul sînt a t a ş a t e — în poziţie enclitică — la auxiliarul infinitivului: T u devi avermelo detto — Tu trebuie să mi-o fi spus ; E gli può averla veduta — El poate s-o fi văzut.

Folosirea impersonală a verbelor personale § 139 în afară de verbele impersonale propriu-zise (vezi § 109 A) to a te verbele personale al căror subiect este u m an general şi indefinit se p o t transform a în verbe im personale: Uno (qualcuno) r id e — Unul (cineva) rìde —> Si ride — Se rìde. Transform area este valabilă pentru o propoziţie ce are verbul la pers. a I II-a sg. şi constă în înlocuirea subiec­ tului indefinit prin si: sì dice — se spune, si crede — se crede, si è detto — s-a spus, si è mangiato — s-a m încat, si è camminato — s-a mers, si vende­ te vinde etc. S i impersonal, prin analogie cu s i reflexiv, se construieşte în to t­ deauna cu auxiliarul essere, indiferent de auxiliarul cerut în m od normal de verb: Uno ha camminato —> Si è camminato — S-a m ers; Uno ha scritto —> Si © scritto — S-a scris ; Uno ha mangiato i p a n in i — Si sono m angiati i p a n in i — S-au m încat sandviciurile. Si pasiv poate apărea în poziţie enclitică în expresii de tipul: Ven­ desi bicicletta — Se vinde, de vînzare bicicletă; Cercasi interprete— Se cau tă in terp ret ; A ffitta si appartamento — De închiriat ap artam en t, (vezi şi § 92, B).

Folosirea modurilor personale

Folosirea modului indicativ § 140 Modul indicativ indică fapte, acţiuni reale, concrete, expri­ m a te la u n tim p trecu t, prezent sau viitor. în propoziţiile principale indicativul se foloseşte în aceleaşi cazuri ca şi in lim ba rom ână. în propoziţiile subordonate, se foloseşte indica­ tivu l în urm ătoarele cazuri ; 186

A. în propoziţii subiective cînd acestea conţin în principală unul din verbele: accadere, avvenire, succedere — a se întîm pla, sau expresii verbale ca: è certo — este sigur, è noto — este cunoscut, se ştie, è vero — «ste a d e v ă ra t; în expresii care indică certitudinea, se foloseşte modul indicativ: Avenne che una sera gli capitò in casa un gatto — S-a ìntìmp la t că într-o seară i-a picat în casă o pisică: E ’ vero che sono riuscito a vincere la gara di canzonette — E ad ev ărat că am reuşit să cîştig con­ cursul de canţonete. Cînd predicatul principalei este însă de tipul si dice — se spune, si narra i - se povesteşte, în propoziţia subordonată se foloseşte: a) indica­ tivu l dacă propoziţia principală indică certitudine: Quando un triangolo ha tre lati uguali si dice che questo triangolo è equilatero — Cînd u n tr i­ unghi are trei laturi egale se spune că acest triunghi este echilateral ; b) conjunctivul dacă principala indică incertitudine: S dice che M aria abbia sbagliato ai calcoli — Se spune că Maria a greşit la calcule. B. în propoziţiile completive directe dacă acestea depind de verbe care exprim ă o afirm aţie de tipul: affermare — a afirma, assicurare — a asigura, giurare — a jura, considerare — a considera, sostenere — a susţine, dire — a zice, avvertire — a avertiza, comunicare — a comunica, sau o constatare: vedere — a vedea, sentire — a auzi, udire — a auzi, guardare — a privi, ascoltare — a asculta, rendersi conto — a-şi da seama, accorgersi — a băga de seamă, sapere — a afla, constatare — a co n stata: Ti assicuro che gli occhiali furono rotti da mio fratello — Te asigur că ochelarii au fost sparţi de fratele m e u ; Si accorse che era giunto troppo tardi — îşi dădu seama că ajunsese prea tîrziu. G. în propoziţiile circumstanţiale întîlnim urm ătoarele situaţii: 1 . în propoziţiile circumstanţiale de loc se foloseşte a tît modul indi­ cativ : Ritornerò là dove avevo avuto buona accoglienza — Am să mă întorc acolo unde fusesem bine primit, cît şi modul conjunctiv: Trovo am ici dovunque io vada — Găsesc prieteni oriunde m-aş duce. 2 . în propoziţiile circum stanţiale consecutive este folosit modul indicativ: La pentola era cosi calda che ti scottava le m ani — Oala era a tît de fierbinte încît îţi ardea mîinile. 3. In propoziţiile circumstanţiale cauzale se foloseşte: a) indica­ tivul atunci cînd cauza este prezentată drept reală: Dobbiamo mangiare perchè è già tardi — Trebuie să mîncăm pentru că este deja tîrziu ; b) conjunctivul atunci cînd cauza este prezentată ca fiind ireală: Dobbicumo mangiare non perché sia tardi , 'ma perchè abbiamo fame — Trebuie să

mîncăm nu pentru că ar fi tîrziu ci pentru că ne este foame. 4. în propoziţiile circumstanţiale temporale se foloseşte indica­ tivul: Glielo dirò non appena lo vedrò — Am să-i spun îndată ce am Sâ-1 Yăd.

187

5. în propoziţiile circum stanţiale condiţionale este în tre b u in ţa t: a) modul indicativ dacă ipoteza este considerată ca fiind reală: Se tu verrai con noi ti faremo una sorpresa — Dacă tu vei veni cu noi, îţi vom face o surpriză ; Se piangi, non vengo p iù con te — Dacă plìngi nu mai vin cu tin e ; b) dacă ipoteza este ireală se poate folosi doar imperfectul indicativ: Se me lo chiedevi, te lo potevo offrire — Daca mi-1 cereai, ţi -1 p u team oferi. NOTĂ: P en tru alte situaţii a se consulta şi periodul ipotetic (§ 214).

. în propoziţiile modale şi comparative se folosesc construcţii cu ajutorul modului indicativ: I l viaggio fu p iu lungo d i quanto (n o n ) pensavo — Călătoria a fost mai lungă decît m ă gîndeam ; I l sole è tanto brillante quanto lo era mille a nni fa — Soarele este to t a t î t de strălucitor cît era şi acum o mie de ani. 6

NOTĂ A se vedea şi construcţiile similare cu conjunctivul (209; 211)

Folosirea modului condiţional § 141. Condiţionalul este un m od folosit spre a indica e acţiune care nu ştim dacă se v a desfăşura sau nu, în tru c ît depinde de o condiţie; deci se foloseşte num ai spre a exprim a îndoială, nesiguranţă, posibilitate, d o rin ţă ; nu se foloseşte niciodată pentru exprim are* unei realităţi sigure. în propoziţiile principale condiţionalul se foloseşte în aceleaşi cazuri ca în română. în propoziţiile subordonate condiţionalul se foloseşte în urm ătoarele cazuri: A. în propoziţiile completive directe în aceleaşi cazuri ca în rom ână: So che non gli piacerebbe — Ştiu că nu i-ar plăcea; N on vedo perché dovrebbe partire — Nu văd de ce a r trebui să plece ; N on so se sarebbe meglio restare a casa o andare al cinema — Nu ştiu dacă ar fi mai bine să răm în acasă sau să m erg la cinema. B. în propoziţiile completive indirecte după verbe ca: accorgersi — a-şi da seama, dubitare — a se îndoi, a avea dubii, insistere — a insista, lamentarsi — a se plînge, se foloseşte modul condiţional dacă : a) subiectul completivei nu este identic cu subiectul verbului din regentă: Dubito che tu , in caso di emergenza, faresti quello che s i deve — Mă îndoiesc că tu, în caz de urgenţă, ai face ceea ce trebuie ; b) subiectul din regentă exprim ă o certitudine sau o aserţiune: M aria si accorge che andrebbe con piacere al mare — Maria îşi dă seama că s-ar duce cu plăcere la mare. C. în propoziţiile relative introduse de pronumele relative che — care, iljla quale — care, ijle quali — care: Questo è un libro che vorrei leggere — Aceasta este o carte pe care aş vrea sa o citesc. 188

D. în propoziţiile circumstanţiale modul condiţional este folosit î urm ătoarele situaţii: a) în circum stanţialele de tim p dup ă conjuncţiile sau locuţiunile: quando — cind, mentre — în tim p ce, nel momento in cui — în m om entul în care, man mano che—pe m ăsură ce, tutte le volte che—ori de cîte ori dal momento che — din m om ent ce, dopo che — după ce, este introdus modul condiţional: L a madre venne quando meno ^avrebbero voluto — M ama a venit cînd ei ar fi dorit-o cel mai puţin ; b) în circumstanţialele de loc introduse de adverbul dove: I n quella li­ te non sapevano dove sarebbero giunti — în cearta aceea nu ştiau pînă unde vor ajunge; c) în circum stanţialele cauzale introduse de conjuncţiile: perché — pentru că, poiché — întrucît, deoarece, giacché — fiindcă, întrucît, siccome — în tru cît, d at fiind că, şi locuţiunile: per il fatto che — pen tru faptul că, dai momente che, dato che — d at fiind că, visto che — d at fiind că: A vvertim i in tempo, perché potrei assumere altri impegni — Anunţă -m ă din tim p, pentru că aş p u tea să-mi asum alte obligaţii ; d) în circum stanţialele de mod introduse de adverbul come: H ai fatto tutto, come avrei voluto fare io — Ai făcut totul cum aş fi v r u t să fac eu. e) în circum stanţialele lim itative introduse de: secondo che — d u p ă ceea ce, a quello che — la ceea ce, per quello che — în ceea ce, a quanto — după cît : A quello che direbbe, nessuno lo crederà — La ceea ce o să spună, nimeni n-o să-l creadă. NOTĂ: 1. în propoziţiile subordonate, modul condiţional poate avea înţeles de viitor, potrivit modelului: Regentă Subordonată Un tim p trecu t la indicativ -f Condiţional perfect

Exemple: M i disse che sarebbe venuto in macchina — Mi-a spus că o să vină cu m aşina; M i liai promesso che non avresti fatto tardi — Mi-ai promis că nu vei întîrzia. 2. în lim ba rom ână condiţionalul perfect din subordonată se traduce prin viitor în construcţiile de tipul celor indicate anterior. 3. Modul condiţional nu se foloseşte în propoziţii condiţionale, aşa cum se întîm plă în lim ba rom ână (a se vedea şi periodul ipotetic § 214). 4. în anum ite situaţii condiţionalul din subordonată poate fi înlocuit de un tim p al modului indicativ: Vieni quando puoi — Vino cînd poţi.

Folosirea modului conjunctiv § 142 Conjunctivul este un mod care se întrebuinţează spre a expri­ m a o acţiune posibilă, dorită, presupusă, probabilă sau nesigură. Poate fi folosit a tît în propoziţii principale, cît şi în subordonate (cu precădere). 189

In propoziţiile principale se foloseşte în construcţii de tip u l: M agari facesse p iù fresco — M ăcar de-ar fi mai răcoare ; Che abbia cam biato idea? Să se fi ră z g în d it? ; T i piaccia o no, devi andartene — Fie că-ţi place, fie că nu, trebuie să pleci. în propoziţiile subordonate, conjunctivul ap are în cazul că acţiunea subordonatei este incertă sau num ai posibilă. Se foloseşte în urm ătoarele situaţii: A. în propoziţiile completive directe după verbe ca: volere— a vroi, preferire — a prefera, sperare — a spera, sapere— a şti (cu înţelesul de essere consapevole — a fi conştient sau avere conoscenza — a avea cu­ noştinţă), credere — a crede, suporre — a presupune etc. daca subiectul completivei nu este identic cu subiectul verbului regent: Cosa vuoi,che' faccia ? — Ce vrei (tu) să fac (eu) ? ; Credo che basti per oggi — Cred că-i de ajuns pentru astăzi; Volete che io venga con voi— Vreţi c a e u să vin cu voi ; Temo che sia troppo tardi — Mă tem că-i prea tîrziu. B. în propoziţiile completive indirecte cerute de verbe ca: accor­ gersi — a-şi da seama, lamentarsi — a se plînge, illudersi — a-şi închipui, insistere — a insista, dubitare — a se îndoi etc. dacă subiectul comple­ tivei nu este identic cu subiectul verbului regent şi dacă verbul principal exprim ă: incertitudine, ordin, dorinţă, te a m ă : Dubito che tu abbia fatto questo dolce — Mă îndoiesc că ai făcut p răjitu ra aceasta ; Insisto» che ve ne andiate subito — Insist sa plecaţi im ed iat; Si lam entava che non tutti gli prestassero attenzione — Se plîngea că nu to ţi îi dădeau atentie.

C. în propoziţiile subiective cerute de verbe ca: occorrere — a fi necesar, bisognare — a trebui, essere bene — a fi bine, essere male — a fi rău, essere meglio — a fi mai bine, essere possibile — a fi posibil, essere probabile — a fi probabil, essere peccato — a fi păcat, essere difficile — a fi greu etc. dacă verbul regent exprim ă incertitudine, necesitate, o n u a n ţă de apreciere subiectivă: E ’ possibile chi grandini — Este posibil să cada grindină ; Bisognerà che si decida una buona volta — Va trebui să se hotărască o d ată ; Sarebbe meglio che gli parli io stesso — Ar fi mai binesă-i vorbesc eu însumi. D. în propoziţiile relative restrictive dacă propoziţia respectivă in­ dică u n su bstantiv determ inat de adjective ca: primo, ultimo, solo, unico, nessuno sau de adjective la superlativ relativ Questo è il più stupido film che io abbia visto — Acesta este cel m ai prost film pe care l-am văzu t ; Quella era Punica cosa che si potesse fare. — Acela era singurul lucru ce se p u te a face: N on c'è nessuno che m i possa aiutare? — Nu-i nimeni care să m ă p oată a ju ta ? E. D upă conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale: a) temporale : p rim a che — mai înainte ca ; avanti che — mai înain te c a ; finché — pînă cînd: V i aiuto finché si possa — Vă a ju t pînă cîn d se p o a te ; b) concesive: benché/sebbene/quantunque —- deşi; nonostante che — în ciuda faptului că ; anche se — chiar dacă ; ancorché — deşi *

IdO

malgrado c h é — deşi, în ciuda faptului că: Benché lo desiderassi non potei andare al film — Deşi doream, nu m -am p u tu t duce la film ; c) modale: come se — ca şi cu m ; quasi che — aproape, ca şi cu m ; senza .che — fără ca: Sono venuto senza che loro lo sapessaro — Am ven it fără ca ei s-o ştie; d) consecutive: injdi modo che — astfel c a ; di maniera che — în aşa fel încît: L a mamma sistem a i capelli di maniera che non si veda la ciocca bianca — M ama îşi aranjează părul în aşa fel încît să nu i se v ad ă şuviţa alb ă; e) finale: affinché jacciocché!per ché/onde — p en tru ca: T i offro il libro affinché ti ricordi di me — îţi ofer cartea spre a-ţi am inti de m ine; f) condiţionale: nel caso che — în caz că; qualora — d acă ; a meno che — num ai dacă ; salvo che — afară de cazul cînd ; purché cu condiţia ca: Arriverò in tempo, salvo che non succeda qualcosa — Voi ajunge la tim p, num ai să nu se întîm ple ceva ; Veniamo da voi purché non nevichi — Venim la voi dacă nu ninge (cu condiţia să nu ningă) ; NOTĂi Conjuncţia condiţională se impune (în afara cazurilor prezentate la folosirea indicativului) o construcţie cu m odul conjunctiv în funcţie de sim ultaneitatea, an te­ rio ritatea sau posterioritatea acţiunii (a se vedea capitolul in titu la t periodul ipotetic).

g) comparative: p iù di quanto — mai m u lt d ecît; meno di quanto— mai p u ţin decît: Agata studia più oggi di quanto abbia studiato la settimana scorsa — A gata în v a ţă mai m u lt astăzi decît a în v ă ţa t săptăm îna trecută.

Folosirea modurilor nepersonale F olosirea m o d u lu i in fin itiv § 143 în afara verbelor modale care se construiesc cu infinitivul, foarte m ulte alte verbe cer construcţia cu infinitivul. Am p u te a îm părţi construcţiile cu infinitivul după cum urm ează: I. construcţii verb -f-f- verb la infinitiv, cele două verbe avînd subiect unic II. construcţii verb + verb la in fin itiv , cele doua verbe avînd subiecte diferite. I. C onstrucţii verb + verb la in fin itiv , cele doua verbe avînd subiect unic : Din această categorie fac p arte:

A. Verbe ca: desiderare — a dori, preferire — a prefera, amare — a iubi ; a-i face plăcere, gradire — a accepta, favorire — a binevoi, ardire — a cuteza, osare — a îndrăzni, sapere — a şti (cu înţelesul essere capace — a fi în stare), dovere — a trebui, potere — a putea, solere — a obişnui infinitivul (fără prepoziţie) cu condiţia ca subiectul din su191

b ordonata să fie identic cu subiectul verbului din regentă: Preferisco mangiare alle due — Prefer să mănînc la două ; Cosa vuoi fare ? — Ce vrei să faci ? ; Favorisca venire con noi — Binevoiţi a veni cu noi ; N on ardisco riparare la stilografica — Nu cutez să repar stiloul ; Io desidero scrivere a i m iei — Eu doresc să scriu alor mei ; N on oso venire con voi — Nu îndrăznesc să vin cu voi ; N on so sbrigarmi in questa faccenda — Nu sînt în stare să m ă descurc în această treabă. De reţin u t că unele d in tre verbele de mai sus ad m it şi construcţia cu conjunctivul, num ai atunci cînd subiectul subordonatei nu este identic cu subiectul propriu al ver­ bului din regentă: Preferisco ( io ) che egli m angi alle tre — Prefer ca el să mănlnce la ora trei ; Desidererei ( io ) che M arina facesse subito la spesa — Aş dori ca M arina să se ducă im ediat după cum părături.

B. Verbele care indică momentul acţiunii verbului următor introduc construcţii cu prepoziţiile a sau di Verb + a + in fin itiv continuare: Continuo a leggere il giornale — A con tin u at să ziarul. iniziare: Iniziai a soffiare con forza — începui să suflu cu seguitare: Seguitava a borbottare contro di noi — Continua băne îm potriva noastră. riprendere: Ho ripreso a cucire il vestito — M-am ap u cat sa cos la rochie.

citească forţă. să bom ­ din nou

Ver b + di + in fin itiv cessare: Cessa di m angiare ora \ — încetează cu m ìncatul acu m i smettere: Smise di guardarlo in faccia — în c etă de a-1 mai privi i r ată. finire: Finisci di urlare — T erm ina cu urlatul. terminare: Term inam m o in due ore di far p u lizia — Am te rm in a t în două ore să facem curăţenie. 9

NOTĂ: Auxiliarul verbului regent este întotdeauna avere. Verbele din această categorie nu p o t fi u rm ate de alte verbe la infinitivul perfect.

C. Verbele tranzitive. în funcţie de prepoziţia cu care sînt introduse infinitivul apare în construcţii ca: Verb 192

4

- a + in fin itiv

im parare: Im param m o difficilmente a cucinare — Am în v ă ţa t cu greu să gătim. provare: Provai a dirgli la verità — Am încercat să-i spun adevărul. Verb -J- di -f- infinitiv cercare: N on cercare di scappare — Nu încerca să fugi. credere: Credo di averle detto tutto — Cred că i-am spus totul. dimenticare: Hai dimenticato di metter sale — Ai u ita t să pui Bare.

ricordare — Bicordo di averti offerto un nastro magnetico — îmi am intesc că ţi-am d at o b an d ă de magnetofon. sperare: Spero di tornare presto — Sper să m ă întorc curînd. NOTĂ: 1. Unele din verbele de mai sus adm it şi construcţia cu conjunctivul, numai atunci cînd subiectul subordonatei este diferit de subiectul propriu al verbului din regentă: Credo che egli abbia detto tutto — Cred că el a spus to tu l; Speravano che tornassimo presto — Sperau să ne întoarcem repede; dar şi: Credo che io l’abbia visto* — Cred că eu l-am văzut, unde cele două subiecte sînt identice. 2. Pronumele atone ce determ ină infinitivul sînt întotdeauna enclitice la res­ pectivul infinitiv: R ifiu to di dirti bugie — Refuz să-ţi spun m inciuni; Spero di avergli fatto un servizio — Sper că i-am făcut un serviciu. 3. Verbele amare, desiderare, gradire, preferire, precum şi verbele intranzitive a rd ire , osare se p ot construi cu un infinitiv însoţit sau nu de prepoziţie: Desidero di parlarti io — Doresc să-ţi vorbesc eu ; Io desidero parlarti — E u doresc să-ţi vorbesc ; Am o di star solo — îmi place să stau singur; Amo passeggiare — îmi place să mă plimb.

D. Verbele intranzitive. în funcţie de prepoziţia cu care se introduc infinitivul apare în construcţii ca: Verb -f a + in fin itiv esitare: Insito a proporgli ciò — Ezit să-i propun aceasta. tardare: N on tardò a rispondermi — N-a m tîrziat să-mi răspundă. riuscire: N on riesco a riparare il fornello a gas — Nu reuşesc să repar aragazul. Verb + di + in fin itiv pensare: Penso di offrirti un dolce — Mă gîndesc să-ţi ofer o pră­ jitu ră. accorgersi: Si accorge di non capire il perché-r- îşi dă seama că nu înţelege cauza. 193

vergognarsi: Mi vergogno di avere perduto il tuo quaderno di appunti Mi-e ruşine că ţi-am pierdut caietul de notiţe. NOTĂ \ . Unele verbe intranzitive construite cu prepoziţiile d i , a transform area în subordonată, construcţia devenind: che -f

- f

i n f i n i t i v u l adm it

indicativ sau conjunctiv

M i accorgo di sbagliavo —- M i accorgo che sbaglio — îmi dau seama că greşesc; M i accorgo dì aver sbagliato — M i accorgo che ho s tm iu " ;> — îmi dau seama că am greşit; D ubito di averlo visto — D ubito che l ’abbia visto - Ma îndoiesc că l-am văzut.

2. Formele pronominale şi adverbiale atone care determină infinitivul sî enclitice ataşîndu-se numai infinitivului ; N o n riesco a muoverlo, — Nu reuşesc s-o mişc; M i vergogno d i a verii m entito — Mi-e ruşine că te'am m inţit. Fac excepţie verbele andare, stare şi venire la timpurile simple, poziţia formelor pronominale atone putînd fi sau proclitică sau enclitică. S tava a. sen tirm i — 311 stava a s e n t i r e — Mă asculta; V ien i a d ir m e lo in faccia — Frenimelo a dire in faccia — Vino să mi-o spui în fa ţă ; Vado a vederlo — Lo vado a vedere — Mă duc să-l văd.

I L C o n s tr u c ţii verb + verb la i n f i n i t i v , cele d o n a verbe a v i n d su b ie cte d if e r ite

în această categorie deosebim; A. Construcţii în care infinitivul nu este introdus de prepoziţie: B. Construcţii în care infinitivul este introdus de o prepoziţie.

A. Din această prim ă grupă fac p arte: a) verbele vedere — a vedea, sentire — a simţi, udire — a auz ascoltare — a asculta, guardare —a privi 4 - infinitiv. De cele mai m ulte ori subiectul din subordonată nu este identic cu subiectul verbului din regentă; Hai visto venire le raggazze oggi? — Le-ai văzu t pe fete venind astăzi ? ; Non ho udito chiamare nessuno — N-am auzit pe nimeni chemînd. Să se observe că subiectul infinitivului se află în cazul acuzativ: verbul se traduce, 111 română, prin gerunziu: Sento suonare il pianoforte — Aud pianul cîntînd. Subiectul infinitivului poate fi înlocuit printr-un pronume aton care precedă verbul regent: La vedo piangere — O văd plîngînd, sau care urm ează verbului regent: Vedendola piangere — Văzînd-o plîngînd. Dacă subiectul verbului din subordonată este indefinit, el se omite în italiană. în română, în această situaţie, gerunziul este înso­ ţ i t de pronumele indefinit -se: Ho sentito dire che... — Am auzit spunîndu-se ca ... NOTĂ în mod asem ănător verbelor vedere, sentire, udire etc. se comportă adverbul ecco: Ecco arrivare E i a — lat-o venind pe E ia -> Eccola arrivare — Iat-o venind; Ecco Eia che arriva — Iat-o pe Eia care vine -+ Ecco che arriva Eia — Iată că vine Eia.

194

b) Verbele fare, lasciare + infinitiv. în această situaţie deosebim subiectul care se referă la infinitiv se poate afla: 1 ) fie în cazul acuzativ, dacă verbul la infinitiv nu este însoţit de un complement direct: Io faccio scrivere Paolo — Eu 11 pun pe Paolo să scrie ; Io lascio dire M onica — Eu o las pe Monica să zică (vorbească), 2) fie în cazul dativ, dacă verbul de la infinitiv este însoţit de un complement direct: Io faccio a Paolo scrivere la lettera — E u îl pun pe Paolo să scrie scrisoarea ; Lasciò a M onica dire tutto quello che voleva — O lăsă pe Monica să zică to t ceea ce voia. NOTĂ 1) A se reţine că în lim ba rom ână traducerea este unitară pentru ambele ca­ zuri: îl pun să ... (acuzativ, dativ), o las (lăsă) să ... (acuzativ, dativ). 2) Subiectul infinitivului poate fi absent: Fece scrivere una lettera — Puse să se scrie o scrisoare ; Lasciò dire tutte le bugie — Lăsă să se spună toate minciunile. 3) A tît subiectul cît şi obiectul infinitivului p ot fi înlocuite prin pronume atone conexate verbului lasciare sau fare; exemple în cazul acuzativ: Io lo lascio vedere — E u îl las să vadă ; Io la lascio vedere — E u o las să vadă ; I o lo faccio bere — E u îl pun să bea; Io la faccio J)cre — Eu o pun să bea, şi exemple în cazul dativ ; I o glielo lascio vedere — E u i-1 las să vadă ; I o gliela lascio vedere — Eu i-o las să v a d ă ; Io glielo faccio mangiare — E u p un să-l mănînce; I o gliela faccio mangiare — Eu pun să o mănînce. în cazurile de mai sus, verbul fare nu are înţeles de p ro d u rre — a produce, ci este sinonim cu: obbligare (uno a far qualcosa - a obliga pe cineva să facă ceva), d eterm in are (uno a far qualcosa — a determina pe cineva să facă ceva) ; verbul lasciare nu are înţeles de abbandonare — a lăsa, a abandona, ci mai curînd este sino­ nim cu p erm ettere , non im p ed ire (a uno di far qualcosa — a permite, a nu împiedica de a se face ceva).

B. în această categorie se includ construcţiile verb + prepoziţie + verb la in fin itiv din care deosebim: Verb + a -f infinitiv aiutare: Aiuto mio fratello a scrivere — îl a ju t pe fratele meu să scrie. decidere: Decidesti ad aiutarla — Te-ai h o tă rît s-o ajuţi. mandare: Timando a comprare il pane — Te trim it să cumperi pîine. mettere: Mettilo a lavorare — Pune -1 să muncească, pune-1 la treabă. dare: T i do ad intendere — îti dau de înţeles. insegnare: Vi insegno a scrivere correttamente — Vă în v ăţ să scrieţi corect. 3

9

Verb 4- di -f infinitiv consigliare: Vi consiglio di attraversare solo sulle strisce — Va sfătuiesc sa trav ersaţi num ai pe zebră. g

#

w

CT

195

pregare: La prego di non fumare qui — Vă rog să nu fum aţi aici. augurare: Auguro a Èva di riuscire agli esami — li urez Eveì să reusească la examene. s dire: Gli disse di non dare p iù in prestito la stilografica — l-a zis să nu mai îm prum ute stiloul. telefonare: Gli telefonai di partire subito — li telefonai să piece im ediat. vietare: Ci ha vietato di far rumore— Ne-a interzis să facem zgomot. NOTĂ 1) Formele atone care determină infinitivul se leagă numai de infinitiv: Dico a Gilda di scrivermi — îmi spun Gildei să-mi scrie. 2) Subiectul infinitivului (în dativ sau acuzativ) poate fi exprim at şi printr-un pronume aton conexat primului verb: Vi ho pregati di scriverà — V-am rugat să scrieţi. 3) Verbele care se construiesc cu prepoziţie -\- infinitiv cu subiect diferit, acceptă transformarea înt.r-o propoziţie cu verbul la conjunctiv (prepoziţia dispărînd) : Prego Grazia di giungere presto -+ Prego Grazia che giunga presto — O rog să Grazia să ajungă repede ; Chiedo a Bruno di scrivere ->• Chiedo a Bruno che scriva — îi cer lui Bruno să serie. 4) Nu se poate face transform area atunci cìnd cele două subiecte sînt identice primul verb fiind reflexiv: Io mi auguro di cucinare bene gli spaghetti — îmi doresc să gătesc bine spaghetele.

Folosirea modului gerunziu Propoziţiile introduse de gerunziu pot fi: § 144 a) Propoziţii temporale: Camminando, pensavo alle sue parole — Mergînd (pe cînd mergem) m ă gìndeain la cuvintele sale. b) Propoziţii cauzale: 1) este folosit gerunziul prezent pentru o acţiune sim ultană cu principala: Volendo vederla, le feci una telefonata — Vrînd s-o văd (pentru că vroiam s-o văd) i-am d at un telefon ; 2 ) este în tre b u in ţa t gerunziul perfect pentru o acţiune anterioară principalei: Essendo partiti troppo tardi, giunsero dopo la mezzanotte — P entru că plecaseră prea tîrziu, au ajuns după miezul nopţii. c) Propoziţii concesive: în acest caz construcţia este: pure (anche) -\~ gerunziu prezent sau perfect: Pur conoscendolo, non credevo che potesse bere tanto — Chiar cunoscîndu -1 (deşi îl cunoşteam) nu credeam că poate să bea atît; Anche avendolo saputo non te lo avrei detto — Chiar dacă aş fi ş tiu t aceasta (aş fi ştiut-o), nu ţi-aş fi spus (spus-o). d) Propoziţii modale: Le parlava agitando le m ani — îi vorbea dînd din mîini: M i guardava sorridendo — Mă privea surîzînd. 196

Folosirea modului participiu § 145 Toate construcţiile participiale provin din verbul essere la gerunziu participiul perfect al verbului de conjugat şi cap ătă Înţeles cauzal sau tem poral: Essendo preoccupati per la salute del figlio, i genitori lo portarono alVospedale — Fiind îngrijoraţi (întrucît erau îngrijoraţi) de săn ătatea copilului, părinţii l-au dus la spital. Uneori gerunziul poate lipsi: Preoccupati per la salute del figlio ... — îngrijoraţi de săn ătatea copilului Diventato ingegnere si accinse a studiare filosofia —Devenind {după ce a devenit) inginer s-a apucat să studieze filozofia.

ADVERBUL L ’A V V E R B IO

§ 146 Este una dintre, părţile invariabile de vorbire. Numele acestei părţi de vorbire indică o relaţie cu verbul, in sensul că poate modifica sau determ ina mai bine un verb: Manovrava delicatamente i comandi — Mînuia comenzile In mod delicat ; L a donna era straordi­ nariamente triste — Femeia era extraordinar de tristă, sau alt adverb: Cam m ini stranamente piano — Mergi ciudat de încet. Din pun ct de vedere formal, adverbele pot fi simple şi locuţiuni adverbiale ; din pun ct de vedere semantic acestea se clasifică în adverbe de mod, de tim p, de loc, de cantitate, de afirmaţie, de negaţie. Unele adverbe au grade de com paraţie: molto lontano — foarte departe, p iù tardi — mai tîrziu, meno presto — mai puţin repede, assai vicino — foarte aproape, p iù probabilmente — mai probabil. Ia tă doar cîteva dintre adverbele sim ple, mai im portante, urm înd ca locuţiunile adverbiale să fie prezentate la fiecare grup de adverbe în parte: bene. — bine: N on avete studiato bene il verbo — Nu aţi în v ă ţa t bine verbu l; m ale— rău: H ai fatto male — Ai făcut r ă u ; subito — im ediat: Vieni subito - Vino im ediat; meglio — mai bine: Elsa si sente meglio — Elsa se simte mai bine; peggio — mai ră u : Chi comincia male finisce peggio — Cine începe rău sfîrseste si mai r ă u ; anche — si, de asemenea: Venite anche v o i? Veniţi şi v o i? ; sempre — m ereu: Leggeva sempre di notte — Citea în­ to td eau n a n o ap tea; inoltre — în plus, pe deasupra, în afară de aceasta: I l mare era in burrasca e inoltre la bar ca faceva acqua — Marea era f u r tu ­ noasă şi în afară de aceasta barca lua a p ă ; volentieri — bucuros, cu plăcere: H a lavorato volentieri per tutta la giornata — A m uncit cu plăcere to a tă ziua; così — aşa: Perché fa i così? De ce faci a ş a ? ; magari — cel puţin, chiar, m ăcar: Lo aspetterò, magari dovessi restare qui tutta la notte — Am să-l aştep t chiar de va treb u i să răm în aici to a tă noaptea ; insieme — îm ­ preună: Sono usciti insieme? — Au ieşit îm preună? f

9

9

'

f

>

A. ADVERBELE DE MOD § 147 Principala caracteristică a acestor adverbe este faptul că sînt o „clasă deschisă 41 în sensul posibilităţii acestora de a se forma 198

din oricare adjectiv calificativ: facile - facilmente — uşor; allegro - al­ legramente — vesel, precum şi a capacităţii lor de a forma, ca şi adjec­ tivele, grade de com paraţie: più originalm,ente — (în mod) mai original; meno attentamente — (în mod) mai pu ţin atent. Numeroase adverbe de m od se formează prin derivare, după cum urm ează: a) un prim grup se obţine prin adăugarea sufixului — mente la form a feminină a adjectivelor: sinceramente — sincer, chiaramente — clar, nuovamente — din nou etc. Adjectivele term inate în -le şi -re pierd pe -e final în prezenţa sufixului -mente: facile — facilmente — uşor; celere — celermente — iute, repede. De reţin u t formarea specială a ad­ verbelor din adjectivele: benevolo — benevolmente — binevoitor, leggero— leggermente — uşor, pari — parimente — egal. Practic sufixul -mente poate fi ad ău g at aproape tu tu ro r adjectivelor: Te lo dirò francamente — Am să ţi-o spun deschis ; b) un alt grup de adverbe se formează cu aju­ to ru l sufixului -oni sau -one: bocconi — pe brìnci; ginocchioni — în ge­ nunchi ; carponi sau carpone — de-a buşilea, tastoni — orbeşte, pe di­ buite; (a ) cavalcioni — călare: Avanzava carponi — în a in ta de:a buşilea; c) unele adverbe de mod se obţin folosind neschim bată forma mascu­ lină a adjectivelor: alto — sus, basso — jos, forte — tare, piano — încet, caro — scump, giusto — just, sicuro, certo — sigur, chiaro — clar, presto — repede: V ieni presto da noi — Vino repede la noi; La rondine volava basso — R îndunica zbura jo s; Ho parlato chiaro — Am vorbiţ clar. Locuţiuni adverbiale de mod mai im po rtante: di nuovo — din nouT E : venuto di nuovo — A venit din nou ; di solito — de obicei: Di solito1 io non mangio la sera — De obicei eu nu mănînc seara ; di recente — recent: Sono ritornati di recente — S-au întors de curìnd ; in generale — în generai : 111 generale, non m i piace quello che fa i — în generai nu-mi place ceea ce faci: a lungo — îndelung: Risero a lungo — Au rîs îndelung; da lontano — de d ep arte: Gli si sentiva il motore da lontano — I se au zea motorul de departe. Să se reţină şi urm ătoarele construcţii: volente o nolente —vrînd-n ev rîn d : Volente o nolente, farai ciò che ti dico io —Vrìnd-nevrìnd ai să feci ce-o sa-ţi spun eu ; a più non posso — pînă nu mai p o ţi; Strillava 4 p iù non posso — Striga cît îl ţinea gura.

ADVERBELE DE TIMP ;§ 148 Cele mai frecvente adverbe de tim p sînt: ora/adesso — acum, subito - îndată/im ediat, tosto — repede/iute, prim a — mai înainte, dopo) poi — după/apoi, presto — curìnd, tardi — tîrziu, ieri — ieri, Valtroieri — alaltăieri, oggi (oggi giorno ) — astăzi, domani — mîine, dopodomani/ 199

posdomani — poimìine, stasera — astă-seară, stamattina — azi-dimineaţă, stanotte — azi-noapte, quando — cînd, spesso — adesea, sempre — în to t­ deauna, m ai — niciodată, mensilmente — lunar, settimanalmente — săptăm înal: Ho fatto tardi — Am în tîrzia t; Saranno da noi stasera — Vor fi la noi în seara asta. NOTĂ 1) Adverbul m a i cînd are valoare negativă se comportă astfel: ]

negaţie 4- verb + m a i

N o n vogliono s tu d ia r e mai — Nu vor să înveţe niciodată. m a i -f- verb

( fă ră a ltă n eg aţie)

M a i e p o i m a i il bugiardo sa rà creduto — Niciodată, absolut niciodată nu v a fi crezut mincinosul. 2) Cînd se foloseşte (exclusiv) în propoziţiile condiţionale, interogative, dubi­ tative, m a i are sens afirm ativ: se traduce prin: vreo da tăy oare, d i n in tim p la re: C hi mai Vavrebbe d etto ? Cine oare ar fi spus-o?; N e s su n o Vavrebbe mai detto — Nimeni n -ar fi spus-o v reo d ată; S e i mai sta ta a O r a d e a ? Ai fost vreodată la O radea? ; D i m m i se h a i mai visto tale bellezza? Spunc-mi dacă ai mai v ăz u t v reo dată o asemenea frum useţe? 3) G ia m m a i este form a de întărire a lui m a i negativ: N o n ti dim enticherò giammai — N-am să te u it (absolut) niciodată. 4) G ià se traduce: fie prin deja, ş i, fie prin fost: E ’già a r riv a ta — A sosit deja; GlieV ho già detto — I-am şi spus-o; V ia M a n z o n i già B en in ca sa — S trada Manzoni fostă Benincasa. L o c u ţiu n i adverbiale d e tim p m a i frecvente: d i buon'ora — dis-de-dimineaţă: S i a lzò di buon’ora — Se sculă cu noaptea-n cap; nottetempo — în tim pul nopţii: L a fru tta fresca s i trasp orta notte tempo — Fructele proaspete se tran sp o rtă în tim pul nopţii ; una volta — odată, odinioară: C ’era una volta — A fost odată ; la p r i m a volta — prim a oară: N o n è la prima v o lt a le te lo dico — Nu-i pen tru prim a oară că ţi-o spu n; un giorno — într-o zi: Venne, un giorno, d a noi Vamico d i m io p a d r e — A venit, într-o zi, la noi, prietenul ta tălu i m eu; poco fa — cu puţin (timp) în u rm ă: E 'u scito poco fa — A ieşit de p u ţin ă vrem e; d'ora in p o i — de acum înainte: D ’ora in poi d o vra i ascoltare m e / — De acum înainte va trebui să m ă asculţi pe mine!

ADVERBELE DE LOC § 149 Cele mai im p o rtan te adverbe de loc sînt: qu i, qua — aici; quassù — aici sus; quaggiù — aici jo s; quivi — acolo ; lì, là — acolo, colà — acolo ; lassù — acolo sus ; costi — aici ; costà — aici, aproape, aici a lă tu ri; su — sus; giù — jos; sopra — deasupra, sus; sotto — sub, de­ desubt, jos; vicino — ap ro ap e; lontano — d e p a rte ; davanti — în faţă înainte ; dietro — în spate, înapoi ; dentro — în ă u n tru ; fuori — afară ; dappertutto — peste t o t ; dovunque — oriunde ; dove — u n d e ; da dove, donde — de u n d e ; altrove — în altă parte, aiurea: M ettilo davanti a 200

te — Pune-1 în faţa ta; Vado lontano — Mă duc departe; Qua dentro —

Aici Înăuntru. NOTĂ Q ui, qua se scriu înto td eaun a fără accent (veri f 11B) Particulele atone ci, vi, ne p ot căp ăta valoare de adverb de loc şi anum e: ci, vi cu înţelesul de: „în acel loc, acolo, a i c i Q u an do s e i andato a C r a io v a ? — Ci (vi) sono stato Vanno scorso — Cînd ai fost la Craiova ? — Am fost anul tre c u t (acolo.) N e cu înţelesul de: „de acolo, din acel loc“ : L a città, quando Be uscim m o, era a dd o r­ mentata — Oraşul, cînd am ieşit (de acolo), era în întregime adormit. C i şi v i ca adverbe de loc sînt sinonime şi se trad u c prin: „aici, acolo, în acel loc, în acest loc.“ î n afară de valoarea adverbială ci, vi, ne m ai au şi funcţie pronom inală aşa cum am v ă s u ţ la capitolul despre pronum e (a se vedea şi § 90). Traducerea In lim ba rom ână a acestor particule pronominale nu este obligatorie decît în anum ite situaţii, spre a evita stîngăciile de traducere. Ci, v i urm ate de verbul essere se trad u c prin: „ a e x is ta a fi“ : C ’era (c i e r a ) fra i due una vecchia in im ic iz ia — E xista între cei doi o veche duşmănie.

L ocuţiuni adverbiale de loc: (p e r) di qua — pe aici: Andiam o per di qua — Să mergem pe aici; (p e r) di là — pe acolo: Sono usciti per di là — Au ieşit pe acolo; di sopra — pe (de), deasupra: Le camere sono di sopra — Camerele sînt sus; di sotto — pe (de), dedesubt: Vedi p iù sotto — Vezi mai jo s; Passiamo per di sotto — Trecem pe dedesubt ; in giro — în ju r: Guarda in giro ! — U ită-te în ju r !

ADVERBELE DE CANTITATE § 150 Pronumele nehotărîte de can tita te pot funcţiona şi ca ad ­ verbe de cantitate. Dintre cele mai frecvente am intim : molto — m ult ; assai — a) destul ; b) mult, foarte m ult ; quasi — aproape (mai că) ; parecchio — m ult ; troppo — prea m ult ; alquanto — ceva, niţel, u n pic ; poco — puţin ; tanto — a tît ; p iù — mai m u lt ; meno — mai puţin ; al­ meno — cel puţin ; niente, nulla — nimic ; abbastanza — destul, sufi­ cient ; quanto — cît ; affatto — a) cu totul, de to t ; b) (precedat de negaţie) deloc, nicidecum: a) Era affatto preoccupato — E ra foarte în g rijo rat; b) Non sono affatto contenta — Nu sînt deloc m u lţu m ită ; B asta, hai mangiato molto — Destul, ai m încat m ult. D intre locuţiunile adverbiale de c an tita te mai im p o rtan te se am intesc: alVincirca — aproxim ativ ; press1a poco — aproxim ativ, aproape ; di p iù — mai m ult ; di meno — mai puţin ; al minuto — cu am ănuntul ; alV ingrosso — a) în m od apro­ xim ativ, în general ; b) engros, cu ridicata : Mancherò all’incirca un'ora — O să lipsesc cam o oră. NOTĂ P i ù este comparativul adverbului m olto iar m eno este comparativul adverbului p oco: Oggi ho letto di più — Azi am citit mai m ult.

201

ADVERBELE DE AFIRMAŢIE § 151 Cele mai folosite adverbe de afirm aţie sînt : sì — da ; già — da, desigur; certo — d e sig u r; sicuro — sigur; proprio — întocm ai; davvero— în tr-a d e v ă r; appunto — întocmai ; beninteso — bineînţeles: Certo che ho p a u r a ! — Sigur că mi-e frică! NOTĂ S ì poate determ ina u n substantiv sau un adjectiv înlocuind, în acest caz, o întreagă propoziţie : Bella sì, ma poco intelligente — De frumoasă e Inimoasă, d a r n u prea deşteaptă. t De reţin u t şi urm ătoarele expresii: T i piace? — S ì e no — i u piace.'' — Da şi nu, aşa şi aşa; Perché sorridi? — Perché s ì! — De ce surìzi? lac-asa!

Locuţiuni adverbiale de afirm aţie: senza dubbio făra îndoială: Venite con noi? — Senza dubbio! — Veniţi cu noi? — F ără-ndoiala!; per l'appunto — tocmai, chiar aşa, exact: Questo e il nuovo direttore? Per l’appunto! — Acesta este noul director? — în to c m a i!; di certo cu siguranţă: Verrete domani da noi? — Di certo! — Yeti veni mìine la noi? — Sigur! (Cu siguranţă!).

ADVERBELE DE NEGAŢIE § 152 No, non — nu. No înlocuieşte o propoziţie (ca in cazul adverbului de afirm aţie sì) : R idi ? — No, non posso ridere Rìzi ? Nu, nu pot să rìd ; Devo uscire, se no, m i sgriderà mio marito — Trebuie să plec, dacă nu o, să m ă certe bărbatu-m eu. Perché non leggi? Perché no! — De ce nu citeşti ? — Iac-aşa!; Vieni con me? — No, e poi no! Vii cu mine ? Nu şi iar nu ! N on este un adverb negativ aton (este neaccentuat în propoziţie). Nu este niciodată independent. Se poate afla a tît înaintea verbului: Non posso dormire — Nu pot să dorm, cît şi după acesta: Verrò dom ani, non oggi — Am să vin mîine, nu azi. în tre non şi verb se pot intercala doar pronum e atone: Non ti ho m ai visto leggere — Nu te-am văzut niciodată citind. N on precede în­ to td e a u n a orice alt adverb, pronum e sau adjectiv negativ şi nu poate fi precedat de acestea. Se va spune deci: Non scriverà nessuno — Nu va scrie nimeni, dar Nessuno scriverà — Nimeni n-o să scrie; ^on ti piace nessun libro? — Nu-ţi place nici o carte?, dar Nessun libro ti piace? Nici o carte nu-ţi plac'e?; Non lo vedi neanche tu ? — Nu-1 vezi nici t u ? dar Neanche tu lo vedi — Nici tu nu-1 vezi ? Né ; nè ... nè — nici; n i c i ... nici. înlocuieşte uneori pe^ e n on : N on lo 'so, né voglio saperlo — Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu ; N on è né dolce 202

né amaro — Nu-i nici dulce nici amar. Cu ajutorul lui nè sînt compuse adverbele: neanche, nemmeno, neppure: neanche — nici: Neanche tu lo sai — Nici tu n-o ştii; neppure — nici, nici m ăcar: Neppure tu m i hai visto — Nici m ăcar tu nu m-ai v ă z u t; nemmeno — nici, nici m ăcar: N on lo farei nemmeno per te — N-aş face-o nici m ăcar pentru tine. NOTĂ A se retine şi urm ătoarele expresii: N e p p u r e p e r sogno — Nici g înd ; N ean ch e p e r idea — Nici gînd; N o n m i sento p u n to bene — Nu m ă sim t deloc bine; N o n lo dico m ica p e r scherzo — N-o spnn deloc în glumă, nu glumesc deloc; Com e ti sem bra l a ca n zon e? — M ic a m a le ! — Cum ţi se pare cîntecul? — Nu-i deloc ră u : M i c r e d i Ì N ie n te a ffa tto ! Mă crezi? — Absolut deloc!

Locul adverbelor în propoziţie § 163 Gînd determ ină un verb, adverbul se poate afla fie înaintea verbului, fie după acesta. Poziţia lui norm ală este însă după verb: Ila risposto subito — A răspuns im ediat ; E ' venuto personalmente — A venit (el) în persoană; Volentieri le scriverei una lettera — Bucuros i-aş scrie o scrisoare. A num ite adverbe ca: p iù — mai, m ai — niciodată, già — deja, desigur; sempre — întotdeauna, anche — şi, atunci cînd verbul se află la un tim p compus, sînt plasate între auxiliar şi participiu: N on ti ho più scritto — Nu ti-am mai scris ; N on me lo hai mai detto — Nu mi-ai spus-o niciodată ; M arina è già partita — Marina a plecat deja. Cînd determ ină un adjectiv sau un alt adverb, se află înaintea acestora: Lo sentivo molto difficilm ente — îl auzeam foarte greu. Cînd deter­ mină un substantiv, stă după acesta: Una donna così così — O femeie aşa şi aşa. Cînd determ ină o propoziţie, adverbul: a) poate preceda întreaga propoziţie: Purtroppo sei venuto troppo tardi — Din păcate ai venit prea tìrziu ; b) poate fi situat după propoziţie: Agnese aveva visto tutto, evidentemente — Agnese văzuse totul, evident ; c) poate fi introdus în stru ctu ra propoziţiei cu condiţia ca adverbul să fie predcedat şi u rm at de virgule: Agnese, evidentemente, aveva visto tutto. — Agnese, evident, văzuse totul.

GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADVERBELOR § 154 O serie de adverbe pot avea, ca şi adjectivele, grade de com paraţie : Comparativul de egalitate se exprim ă (ca şi la adjective) cu ajutorul adverbelor corelative: (ta n to ),., quanto, (così) ... come: T u rid i tanto facilmente quanto Giovanna — Tu rìzi to t a tìt de uşor ca Ioana. 203

Comparativul de superioritate se formează cu ajutorul adverbului più s itu a t Înaintea adverbului com parat: adagio —>più adagio — mai în c e t; spesso —►p iù spesso — mai des; tardi —►più tardi — mai tìrziu. Din această categorie cîteva adverbe formează com parativul în mod neregulat : bene —* meglio — mai bine, male —►peggio — mai rău ; mol­ to —►più — mai m ult ; poco —►merco — mai puţin ; grandemente —►ma£giormente ~~ in mai m are m ăsură : Oggi cammini meglio — Astăzi mergi m ai bine. Alte exemple de com parativ (comparaţie între două elemente ale propoziţiei, sau in tre două propoziţii): T u hai cantato meglio di me — Tu ai c ìn tat mai bine ca mine ; T i ho visto in aula più spesso di quanto m i hai visto tu — Te-am v ăzu t în aulă mai des decît m-ai v ăzut tu. Formele de com parativ pot fi în tărite cu ajutorul adverbelor molto (mai ra r assai — m ult, bene — bine, ancora — încă) aflate înaintea com­ parativului: molto meglio — m ult mai bine; assai p iù tardi — m ult mai tìrziu ; ancora p iù spesso — încă şi mai des ; ben più difficilm ente — m ult mai greu. Cînd este folosit singur, p iù este precedat de multe ori de prepo­ ziţia d i: Queste scarpe, oggi, costano di più — Aceşti pantofi, azi, costă mai m ult. Comparativul de inferioritate se formează cu ajutorul adverbului meno plasat înaintea adverbului com parat: meno spesso — mai puţin d es; meno seriamente — mai puţin serios: Andiamo meno spesso al cinema quest'anno — Mergem mai rar la cinema în acest an. P uţine adverbe însă se pot întîlni la com parativul de inferioritate. Superlativul relativ se foloseşte foarte rar, de obicei sub formă de perifraze sau expresii: per lo meno — cel p u ţin ; tutVal p iù — cel m u ltt în caz extrem , m a x im u m ; al p iù tardi — cel mai tìrziu: Sarò da te alle sette, al più tardi — Voi fi la tine la ora şapte, cel mai tìrziu. Expresia per lo p iù se trad u ce in lim ba rom àna prin „In general, în m od obişnuit Collabora per lo più con il suo amico — Colaborează în general cu prie­ ten u l său. Superlativul absolut se formează, în general, prin adăugarea sufi­ xului -mente la -issim a (forma de feminin a superlativului absolut al adjectivelor): raramente — rarissimamente — foarte rar ; lentamente —len­ tissimamente — foarte încet, lent ; bene devine, la superlativul absolut, ottimamente — excelent, iar male devine pessimamente — execrabil. Unele adverbe primesc sufixul — issimo direct la gradul pozitiv: bene — be­ nissimo — foarte bine ; male — malissimo — foarte rău ; molto — mol­ tissim o — foarte mult ; poco — pochissimo — foarte puţin : M i sento

malissimo — Mă simt foarte rău. Superlativul absolut se mai poate forma cu ajutorul adverbelor molto — foarte, assai — foarte, bene — prea, troppo — prea, situate înaintea altui adverb: molto bene — foarte bine; assai bene — foarte bine (sau destul de bine) ; assai spesso — foarte des (sau destul de des) ; ben volentieri — (prea) bucuros ; troppo tardi — 204

prea tlrziu. Anum ite adverbe pot primi sufixe dim inutivale sau augm en­ ta tiv e : bene —» benino — binişor; benone — prea bine; male —» maluccio — cam r ă u ; malaccio — c r u n t; poco —►pochino —►(pochette) — niţel, niţeluş ; presto —» prestino — repejor ; piano —+pianino — incetinel, încetişor. In general adverbele pot dobindi un anum it grad de intensitate atunci cînd sînt însoţite de alte adverbe ca: piuttosto — cam, mai curînd, mai degrabă: Sei giunto piuttosto tardi — Ai ajuns cam tîrziu ; abba­ stanza — destul de: H ai scritto abbastanza correttamente — Ai scris destul de corect. Nu se recom andă ca ambele adverbe să fie formate, într-o singură propoziţie, cu sufixul -mente. Nu se v a spune Cammi­ nava estremamente lentamente — Mergea extrem de încet, ci Camminava lentissimamente, sau Camminava estremamente piano.

PREPOZIŢIA j L A P R E P O S IZ IO N E

§ 155 Face p a rte din seria de p ărţi de vorbire invariabile care se pot afla plasate fie înaintea unor substantive, a unor adjective, pronume, verbe, adverbe etc., fie după acestea. Prepoziţia nu are rol sintactic independent şi nu constituie ea însăşi o p arte de propoziţie, ci in tră în com ponenţa unei părţi de propoziţie ca element introductiv al acesteia. Gramaticile italiene clasifică prepoziţiile astfel: § 156 A. Prepoziţii proprii, acelea care au în exclusivitate rolul de prepoziţie cum sînt: di, a, da, in, con, su, per, tra (cu varianta fra) ;

B. Prepoziţii im proprii, acelea care în afară de valoarea de pre poziţie propriu-zisă pot avea, în context, valoare de adverb (de aceea se mai numesc şi adverbiale), cum sînt dentro — în, sopra — pe etc. ; valoare de conjuncţie: come — ca, che — ce etc.; valoare de adjectiv: lungo — de-a lungul, secondo — după etc., sau valoare de participiu prezent: durante — în (timpul), mediante — cu (ajutorul); G. Locuţiuni prepoziţionale în a căror com ponenţă intră, în afara prepoziţiilor, părţi de vorbire ca: substantive, adverbe, alte prepozi­ ţii: riguardo a — cu privire la, în ceea ce priveşte, di qua, da — din­ coace de etc. Aceste locuţiuni prepoziţionale vor fi incluse, în capitolele de faţă, în ordinea prezentării diferitelor tipuri de prepoziţii.

A. P R E P O Z IŢ II PR O PR II 9

Prepoziţiile di, a, da, in, su, per, con un ite cu articolul h o tă rît formează prepoziţiile articulate (vezi § 20). Prezentăm mai jos valorile pe care le pot avea prepoziţiile proprii: § 157 D I poate fi: 1. m arcă a genitivului: I l libro di L aura — Car­ tea Laurei ; 2 . semn al partitivului : Compro delle cartoline — Cum păr (nişte) ilu s tr a te ; 3. di trad u s prin de: Data di partenza — D ata de ple­ c a r e ; M orir di fame — A muri de foam e; Piangere di dolore — A plînge 206

de durere ; 4. di trad u s prin ca, decit: E ’ p iu alto di te — E mai înalt ca tin e; 5. di trad u s prin din: Uscire di casa — A ieşi din casă; Co­ noscere di vista — A cunoaşte din vedere; Ornare ăi quadri— A împodobi cu tablouri ; 6 . di trad u s prin cu: Essere multato d i ... — A fi amen­ d a t ca ... ; 7. poate forma un complement de tim p dacă se află alături 4 e substantive specifice: di giorno — ziua, di notte — noaptea, di p ri­ mavera — prim ăvara; di buon1ora — dis-de-dim ineaţă; 8 . prepoziţia di mai poate introduce num e proprii cu funcţie de apoziţie: il mese di dicembre — luna decem brie; la città di Roma — oraşul R o m a; 9. se mai foloseşte în construcţiile verb -(- di - f verb la infinitiv: Sm etti di parlare c o s ì— încetează de a mai vorbi astfel. Locuţiuni prepoziţionale cu di: nel mezzo di — în mijlocul, per mezzo di — cu a ju to ra i; a forza di (a causa di/per via di) — din cauza; prim a di — Înainte de; invece di — în loc de; a fianco di —-alături de; di qua da — dincoace de, di là da — dincolo de; al di là — dincolo. D i se întîlneşte frecvent în expresii ca: di nascosto — pe ascuns; es­ sere di moda — a fi la m o d ă; levare/togliere di mezzo — a în lă tu ra ; di buona voglia — de bună voie; E 1 andato via di nascosto — A plecat pe furiş. î

§ 158 A poate fi: 1. m arcă a dativului: S i rivolge al professore — Se adresează profesorului; 2. a tradus prin la: Penso a te — Mă gîndesc la tin e ; Vado al mare — Merg la m are; N oi abitiamo a Ploieşti - Noi locuim la Ploieşti ; S i mangerà alle otto - Se va mìnca la ora o p t; Alle calende greche — La calendele greceşti; 3. a trad u s prin cu: Me­ lodia a carattere popolare — Melodie cu caracter popular; Camminare a passi lenti - - A merge cu paşi domoli ; Barca a motore — Barcă cu motor. 4. a trad u s prin In: P ittura a olio — P ictură în ulei; Al colmo d i In culmea ... ; Ha la lagrime agli occhi — Are lacrimi in ochi. 5. a trad us prin pe, de, pe la: Montare a cavallo — A se urea pe eal ; M ulino a vento — Moară de vìnt ; Essere assente ai corsi — A fi absent de la cursuri ; 6 . se mai foloseşte în construcţiile verb + a + verb la in fin itiv : Sono riuscito a convincerla — Am reuşit s-o conving. Locuţiuni prepoziţionale cu a: accanto a — alături d e; vicino a — lingă, assieme a — îm preună cu ; dietro a — în spatele, in urm a: Cam­ minava silenzioso dietro a lei — Mergea tă c u t în urm a ei. Expresii: an­ dare a spasso — a merge la plim bare; andare a piedi — a merge pe jo s; parlare ad alta voce - a vorbi (cu voce) ta re ; ad ogni modo — în orice caz ; a buon mercato — ieftin. § 159 DA - 1. se traduce prin de, de către: I versi scritti dal Pa­ scoli — Versurile scrise de Pascoli; Am m irato da tutti — A dm irat de to ţi ; 2 . da + nume propriu de persoană (sau substantive indicînd per­ soane) se traduce prin la: Vado dai nonni — Mă duc la bunici; S i è recato dal medico — S -a dus la medic ; N oi abitiamo da Giovanni — Noi locuim la Giovanni; 3. da trad u s prin de la, de pe, din: Torniamo dal 207

mare — Ne întoarcem de la mare; Vengo da Braşov — Vin de Ia Braşov; Sono p a r titi dalla F rancia — Àu plecat din Franţa; Francesca da R i­ m in i — Francesea de la (din) Rimini ; 4. da tradus prin de (arată scopul, calitatea): Macchina da scrivere — Maşina de scris; Stanza da bagno (cameră de) baie ; Sala da pranzo — Sufragerie ; Cane da caceia — Cìine de vìnatoare; 5. da tradus prin cu: (arată o calitate permanentă): L a ragazza dagli occhi celesti — Fata cu ochii albaştri ; Casa dal tetto rosso — Gasa cu acoperişul roşu ; 6. da tradus prin pe: Entrare dalla finestra — A intra pe fereastră ; Scappare dalPa/fra p arte — A fugi pe partea cea­ laltă; 7. da tradus prin după: T i riconosco dalla voce — Te recunosc după voce; D ipingeva dal modello — Picta după model. Locuţiuni prepoziţionale cu da: lontano da — departe de ; da dove — de u n d e ; al d i qua da — dincoace de; al d i là da — dincolo de: L a nostra villa s i trova al d i qua dal fium e — Vila no astră se află dincoace de rîu.

§ 160 I N : 1. se traduce prin in: Tornare in casa — A se întoarce (intra) în casă ; Scultura in marmo — Sculptură în m arm oră ; Camminare in due — A merge în doi ; Ficcarsi in testa — A-şi băga în cap. 2. se tr a ­ duce prin cu (cu specială referire la mijloacele de transport) ; Andare in macchina (treno, bicicletta ecc.) — A merge cu m aşina (trenul, bi­ cicleta etc.) 3. însoţeşte un adjectiv în construcţii de tipul adjectiv 4in -f- substantiv: Bravo in biologia — Bun la biologie ; Povero in parole —- Sărac în cuvinte ; Dotto in fisica — S avant în fizică. 4. se întîlneşte în expresii ca : andare in campagna — a merge la ţa ră ; mettere in moto —■a pune în mişcare, sau în locuţiuni prepoziţionale: in caso di — în caz de; in luogo di — în loc d e; in occasione di — cu ocazia ... § 161 Prepoziţia SU , simplă sau articulată, poate fi întîlnitâ în urm ătoarele situaţii: 1. su trad us prin pe: Sdraiarsi sull’eróa — A se întinde pe iarbă ; Irene contava sulle dita — Irina n u m ăra pe degete ; 2 . su (-f- substantiv care indică timpul) trad u s prin cam în , cam pe la, spre, în: Sull’aZ&a — Spre zori ; Sul tramonto — Cam pe la asfinţit; In sul far del giorno — Spre ziuă, în faptul zilei. 3. su trad u s prin cam, in ju r de, vreo: Una signora sulla quarantina — O doam nă în ju r de vreo patruzeci de ani ; Pesava sui cinquanta chili — Cîntărea cam 50 de kg ; 4. su trad u s prin despre: Una conferenza sulla Resistenza italiana — O conferinţă despre Rezistenţa italiană ; Trattato sulla storia della musica — T r a ta t despre istoria muzicii; 5. su în expresiile: parlare sul serio — a vorbi serios ; decidere su due piedi — a hotărî pe loc, subit ; andare su tutte le furie — a se înfuria.

§ 162 P E R se poate traduce prin: 1. pentru: Compro le mele per m ia madre — Cumpăr merele pentru m am a ; Lottare per la pace — A lu p ta pentru pace; Un libro per i bam bini — 0 carte pentru copii. 2. din c a u z a ; de: H a lavorato per denari — A m uncit pentru b a n i; Sto male per aver mangiato troppo — Mi-e rău pen tru că am m încat prea m ult ; S i preparò p er la partenza (per p a r t ir e ) — Se pregăti de plecare; R i208

fiutò per vergogna — A refuzat de ruşine. 3. pe, prin: Uscì per la porta principale — A ieşit pe uşa principală ; Conoscersi per corrispondenza — A se cunoaşte prin corespondenţă ; Spedire per posta — A expedia prin poştă ; Passai per il giardino — Am tre c u t prin grădină. 4. în direcţia, la: Partire per Costanza — A pleca la Constanţa ; Il bambino si batta per terra e si mise a urlare — Copilul s-a aruncat pe jos şi a început să urle. 5. ca, drept: Passa per intelligente — Trece drept in te lig e n tă ’, T i scambiavo per ( u n ) poeta — Te luam drept po et; Non prenderm i per stupido — Să nu m ă iei drept prost. 6 . după: Mandò in fretta per il medico — A trim is în grabă după medic. 7. la: Parlare per telefono — A vorbi la telefon ; Dividere per cinque — A îm părţi Ia cinci ; 8 . Alte cazuri de folosire a prepoziţiei per: per me — despre mine, din p artea m ea; per sentito dire — din auzite ; per scherzo — în glum ă ; tre per cento — trei la sută ; per lo meno — cel pu ţin ; per lo p iù — în general, de obicei uno per uno — unul cîte unul ; prendere per moglie — a lua de soţie ;. moltiplicare per due — a Înmulţi cu doi. 9. Indică d u ra ta în u rm a in tro ­ ducerii unui complement de tim p : Parlasti per tre quarti d'ora — Ai vorbit trei sferturi de o ră ; Sarò di ritorno per le otto — Am să m ă întorc pe la opt ; Scrisse per mezz'ora — A scris (timp de) o ju m ă ta te de oră; Sai che l'edificazione di questo ponte durerà per tre a n n i? — Ştii că con­ struirea acestui pod va dura trei ani? § 163 CON se poate traduce prin: 1. cu: Lavorare con cura — A lucra cu grijă ; Scrivere con la biro — A scrie cu pixul ; Strofinarsi con l'asciugamano — A se şterge/a se freca cu prosopul ; Abito con i nonni — Locuiesc cu bunicii. 2. pe: Essere in collera con uno — A fi supărat pe cineva; Arrabbiarsi con uno — A se supăra pe cineva; Congratularsi con qualcuno — A felicita pe cineva. 3. Cînd con este u rm a t de un verb la infinitiv, acesta se traduce prin gerunziu: Con lo sbagliare s'im ­ para — Greşind se învaţă. § 164 Prepoziţiile F R A , T R A (mai utilizată fiind tra) sînt sino­ nime: se trad u c prin: 1. intre, dintre, printre: I l più grande fra tutti — Cel mai mare dintre to ţi ; Tra vita e morte — în tre viaţă şi m oarte ; Tra, nemici — Printre duşm ani; Tra, fra sînt urm ate de prepoziţia di atunci cînd introduc un pronume personal: N on c'è niente tra di n o i — Nu este nimic între noi ; Litigano tra di loro. — Se ceartă între ei. 2 . peste., in (temporal): F ra due ore — în/peste două ore; F ra qualche settimana — Peste/în cîteva săptămîni.

B. PREPOZIŢII IMPROPRII P in tre cele mai cunoscute prepoziţii am intim : § 165 a) S O P R A — pe, deasupra, asupra, în: Mettilo sopra il tavolo — Pune-1 pe m asă; Abita sopra il negozio — Locuieşte deasupra. 20$

m agazinului; I gatti sono sopra i tetti — Pisicile sînt pe acoperiş; Salire «opra (adv.) — A urca deasupra (la un etaj superior); M ise il coperchio sopra (adv.) — A pus capacul deasupra ; Io abito sopra, lui sotto (adv.) — Eu locuiesc sus, ei dedesubt. b) SO T T O — sub, pe sub: Ridere sotto i baffi — A rìde pe sub m us­ tă ţi ; Rimanere sotto (adv.) -- A rămîne jos (dedesubt) ; Sotto di noi -Sub noi. c) D E N T R O — în, înăuntru: Dentro la camera — în cam eră; Ci vediamo dentro (adv.) — Ne vedem în ăun tru ; Dentro la borsa — în poşetă. d) E N T R O — in, pînă la (temporal) : Partirò entro quattro giorni — Voi pleca pînă în p atru zile; Vieni entro (adv.) — Vino în ău n tru (literar). e) A V A N T I — înainte: M i scrisse avanti di te — Mi-a scris înain­ te a ta ; Va' avanti (adv.) — Mergi înainte. f) D A V A N T I — în faţa, înaintea-: Davanti al g iu d ic e — în faţa judecătorului; Tu ti trovavi davanti (adv.) — Tu te aflai în fa ţă ; Non dice nulla davanti a noi — Nu zice nimic în faţa noastră. g) D IE T R O — după, în spate, înapoi: Dietro la casa, — în spatele casei; Dietro al palazzo — în spatele blocului ; Guardare dietro (adv.) — A privi înapoi. h) DOPO — după (temporal şi local) : Dopo le vacanze — După va­ canţă ; V avverbio si trova dopo il verbo — Adverbul se află după v erb ; Cosa farai dopo? (adv.) Ce vei face după aceea? i) C O N T R O — împotriva, contra; Contro il progetto — îm po triv a proiectului: Contro agli amici — îm p o triv a prietenilor ; Contro di te — Îm p o triv a t a ; Essere contro (adv.) — A fi împotriva. j) Prepoziţiile sinonime N O N O S T A N T E , M A L G R A D O se t r a d u c prin: in ciuda, cu tot (toată): Malgrado la pioggia — în ciuda ploi1k) Locuţiunea G R A Z IE A — trad u să prin datorită, graţie... se con­ struieşte numai cu pronum e sau substantive în dativ : Grazie a lui ronosci bene Vitaliano — D atorită lui cunoşti bine italiana. .1) S E N Z A se trad u ce prin fără. Form a senza di 4- pronum e per­ sonal este trad usă prin fără: Resterò senza di voi — O să răm în fără voi : Senza di te non vengo — F ără tine nu vin. m) V E R SO se traduce prin: 1. către, spre: Navigare verso ovest — A naviga spre vest. Cînd prepoziţia verso este însoţită de un pronume personal, între acesta şi pronume poate apărea prepoziţia di; construcţia nu este însă obligatorie: Corse verso lei sau Corse verso di lei — Alergă spre ea ; 2. faţă de, cu: Bisogna essere cortesi verso i vecchi — Trebuie să fim politicoşi cu bătrînii (faţă de bătrîni). n) D U R A N T E — în tim pul: Hanno litigato durante il lavoro — S-au c e r ta t în tim pul lucrului. 210

o) Prepoziţiile sinonime, M E N O , S A L V O , T R A N N E , E C C E T T O F U O R C H É se trad u c prin : în afară de, cw excepţia: Vennero tutti salvo lui — Au venit to ţi cu excepţia lui. p) Prepoziţiile sinonime M E D IA N T E , M E R C É se trad u c p rin: cu ajutorul, p rin mijlocirea, prin (intermediul ), datorită: Comprai il quadro mediante un amico — Am cum părat tabloul printr-un prieten.. q) Prepoziţia SECO ND O se traduce: după, potrivit cu, in confor­ m ita te cu: Secondo il mio parere ciò non è giusto După părerea mea asta nu e just. r) Prepoziţiile sinonime F IN O , S IN O se trad u c prin pină. Deseori sînt însoţite şi de prepoziţia a: D am m i il tuo quaderno fino a domani — Dă-mi caietul tă u pină mîine. s) P R E S S O — lîngă, pe lingă: Presso alV università — Lingă univer­ sitate ; Presso di lei — Lingă ea ; Qui presso ( adv.) — Aici aproape. Cîteva sensuri contextuale: Presso gli antichi — La antici, în civilizaţia anti­ cilor ; Abitiam o presso un gentile signore — Locuim la un domn amabil. t) C IR C A — trad u s prin : cu privire la: Parlarono molto circa la cerimonia della, nozze — Au vorbit m ult cu privire la ceremonia de nuntă. -

CONJUNCŢIA L A C O N G IU N Z IO N E

§ 166 Este o parte neflexibilă de vorbire care stabileşte raportul d in tre părţile de vorbire de acelaşi fel dintr-o propoziţie sau dintre propoziţiile unei fraze. După formă distingem: I. Conjuncţii simple: e — şi ; nè — nici ; o — sau ; ma — dar, che — care, că ; se — dacă ; però — însă ; dunque — deci; anzi — ba chiar, dim potrivă: Verremmo con piacere, ma non possimo — Am veni cu plăcere, dar nu putem. II. Conjuncţii compuse: allorché — atunci cînd; affinché — pentru ca să, spre a ; perché — pentru că, întrucît, deoarece ; giacché — căci ; perchè — de ce; purché — num ai să; eppure — şi to tu şi; sebbene — deşi, cu to a te că ; nemmeno — nici m ăcar ; neppure — nici (măcar) ; cioè — adică etc. : N on glielo dico perché gli dispiacerebbe — Nu i-o spun pentru că nu i-ar conveni. III. Locuţiuni conjuncţionale: p e rla qual cosa — pentru c a re ; con tutto ciò, non appena che — de în d a tă ce; anche se — chiar dacă etc.: Scriverò la lettera a Mircea anche se so che non m i risponderà. — O să scriu scrisoarea lui Mircea, chiar dacă ştiu că n-o să-mi răspundă. în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc în propoziţie sau în frază distingem : A. Conjuncţii coordonatoare B. Conjuncţii subor donatoare

A . C O N J U N C Ţ IIL E C O O R D O N A T O A R E § 167 1. c, ed — şi: Verranno Sabina e le sue figlie — Vor veni S ab in a şi fetele ei. 2. anche — şi: Mangeremo anche noi — O să mîncăm şi noi. 3. p u re : S i è dimenticato pure lu i di scrivermi — A u ita t şi el să-mi scrie. 4. né — nici: N on posso leggere né scrivere — Nu pot să citesc şi nici să scriu. 5. neanche, nemmeno, neppure — nici (măcar): N on videro neanché loro Vincidente — N-au v ăzu t nici ei accidentul. 6 . o, od — sau : Scrivi o no? — Scrii sau nu ? 7. ovvtrro, ossia, oppure — ori, 212

sau, adică: T i regalerò un libro oppure un disco — Am să-ti dăruiesc o carte sau un disc. 8 . ma — dar: Andremo al cinema ma solo dòpo cena — 0 să mergem la cinema, dar numai după cină. 9. però — însă, dar, totusi: M i piacerebbe suonare il pianoforte però la madre non v u o le_Mi-ar plăcea să cìnt la pian, însă m am a nu vrea. 1 0 . anzi — dim potrivă, ba chiar, sau mai bine/degrabă : N on m i disturbi, anzi m i stai divertendo — Nu m ă deranjezi, din contră mă distrezi. 1 1 . eppure, tuttavia — totusi, cu to a te acestea: Domani ci sarà Vesame eppure io sono calma — Mìine va fi examenul, cu to a te acestea eu sînt calmă. 1 2 . cioè, vale a dire — adică: Il treno arriva alle otto precise, vale a dire fra dieci m inuti — Tre­ nul soseşte la opt fix, adică peste zece m inute. 13. dunque, quindi, per­ tanto — deci, aşadar: Piove, dunque usciamo con Vombrello — Plouă, aşadar plecăm cu umbrela. 14. perciò — de aceea: S i vergogna, perciò non viene da te — îi este ruşine, de aceea nu vine la tine. 15. ebbene — ei bine, atunci, deci: N on hai fatto il compito, ebbene hai ricevuto un bel 4 — Nu ţi-ai făcut tem a, deci ai prim it nota patru. 16. e...e — şi ... şi: Tutto andrà bene e per me e per te — O să fie totul bine şi pentru mine şi pentru tine. 17. né ... né — nici ... nici: Non Vho visto né io né mio padre — Nu l-am văzut nici eu, nici ta tă l meu. 18. o ... o — sau (fie) ... sau (fie): Faremo il lavoro o vuoi o non vuoi — Vom face treaba asta fie că vrei fie că nu vrei. 19. sia ... sia — fie ... fie: Sia tu , sia tua sorella dovrete rispon­ dere — Fie tu, fie sora ta va trebui să răspundeţi. 20. tanto ... quanto — atît (pe cît) ... cît (pe a tît): Era tanto gentile quanto garbato — Pe cît era de amabil pe a tît era de politicos. 2 1 . non solo ... ma anche — nu numai ... dar şi: Non solo è coraggioso ma anche serio — Nu numai că era curajos ci şi serios. 2 2 . infatti — în adevăr, in realtà — în realitate, cioè — adică, vale a dire — adică: V i parlerò di Rebreanu cioè di »Iona. — Va voi vorbi despre R ebreanu, deci despre (romanul) „Ion“

B. C O N JU N C Ţ IIL E

SUBORDONATOARE

CONJUNCŢII EXPLICATIVE (DECLARATIVE) § 168 î. che — că: E ’ chiaro che non verrà — E clar că n-o să vină ; M i risulta che tu m i inganni — Reiese că tu m ă păcăleşti ; 2. come — cum, cît, că ; Vedi come è facile sbagliare! — Vezi cît e de uşor să greşeşti !

NOTĂ A nu se confunda che , pronume relativ, cu che, conjuncţie; Conjuncţia che in­ troduce o propoziţie subordonată subiectivă sau o completivă directă. A se consulta Şi capitolul despre propoziţia relativă §112.

213

CONJUNCŢII TEMPORALE § 169 1 . allorché, allorquando — atunci cînd, de în d a tă ce, în mo­ m entul în care: Allorché V incontrai, stavi parlando con un'altra persona — A tunci cînd te-am ìntilnit, tu stăteai de vorbă cu altcineva. 2. tosto che, subito che, în d a tă ce: Tosto che fu i uscito, si mise a piovere — Deìnd ată ce am ieşit, a început să plouă. 3. (n o n ) appena (che) — în d a tă ce: Non appena lo vidi, glielo dissi — De în d ată ce l-am văzut, i-am spus-o. 4. dopo che — după ce: Giungemmo alla stazione dopo che il treno era già partito — Am ajuns la gară, după ce trenul plecase. 5. mentre lo tim p ce: Mentre tu. studi, io scriverò la lettera — în tim p ce tu înveţi, eu am să scriu scrisoarea. 6 . fino a che, sino a che, finché: pînă cînd: Ci resto tinche tu vieni a prendermi — Răm în pînă cìnd vii tu să m ă iei. 7. avanti che — prim a che — înainte ca: Pensaci bene avanti che tu agisca — Gìndeste-te bine mai înainte de a acţiona. 8 . ogni volta che ori de cìte ori : Ogni volta che hai bisogno di me, scrivim i — Ori de cìte ori ai nevoie de mine, scrie-mi. 9. quando — cînd, dacă: Lo riconobbi quando si tolse gli occhiali — L-am recunoscut cînd şi-a scos ochelarii. 1 0 . anche quando — chiar daca: Anche quando tu me lo chiedessi, non te lo direi — Chiar dacă tu mi-ai cere-o, eu mi ţi-aş spune. NOTA în general, conjuncţiile temporale se construiesc cu indicativul atunci cînd acţiunea esle certă. Dacă e vorba de acţiuni presupuse, dar nu verificate, construcţia cere m odul conjunctiv.

CONJUNCŢII CAUZALE § 170 1. perchè — pentru că: Piango perché sto mài e — Plìng pentru că rni-e rău. 2. siccome — în tru cît: Siccome fa freddo, dovrai prenderti il cappotto — În tru cît e frig, va trebui să-ţi iei paltonul. 3. giac­ ché, poiché, che — întrucît, deoarece, pentru că, că: N e parleremo subito giacché siete venuti — O să vorbim im ediat pentru că to t aţi venit ; N on sono partito poiché le strade erano impraticabili — N-am plecat deoa­ rece drumurile erau impracticabile. 4. visto che, dato che — d at fiind ca, în tru cît: R im arrai qui dato che è già notte — O să ramîi aici, dat fiind >că e deja noapte.

CONJUNCŢII MODALE § 171 1. come, siccome — aşa cum, aşa după cum: Scrivi come îi dico io — Scrie aşa cum îţi spun eu. 2. come se — ca şi cum : M i guardò come se non m i avesse mai visto — M-a privit ca şi cxrm nu m-ar fi văzut 214

niciodată. 3. senza che — fără ca: E 1 andato via senza che m i salutasse — A plecat fără să m ă salute. 4. quasi (che) — aproape, ca şi cum, de parcă: — Lo difendeva quasi (che) fosse suo fratello — îl apăra de parcă i-ar fi fost frate. NOTĂ Conjuncţiile come se, senza che, quasi (che) cer conjunctivul.

CONJUNCŢII FINALE § 172 perché, affinché, acciocché, onde — spre a, p en tru a, ca să,, pentru ca să: T i offro il libro affinché ti ricordi di me — îţi ofer cartea ca să-ţi am inteşti de m ine; Te lo dico onde possiate provvedere siibito — Iţi spun asta ca să puteţi lua măsuri neîntîrziat. NOTĂ Toate aceste conjuncţii se construiesc cu conjunctivul.

CONJUNCŢII CONCESIVE § 173 benché , sebbene, seppure, quantunque, per quanto, ancora che\ anche se, malgrado che, nonostante che — deşi, cu to ate că, în ciuda faptului că: Sebbene tardasse, lo aspettai — Cu to ate că întîrzia, eu l-am aşteptat. Per quanto fazione fosse pericolosa, egli non esitò intraprenderla— Deşi acţiunea era periculoasă, el nu a ezitat să o întreprindă. NOTĂ Toate conjuncţiile concesive se construiesc cu conjunctivul.

CONJUNCŢII CONSECUTIVE § 174 1. che — încît, că: Faceva tanto freddo d ie tutti battevanoi denti — Era atît de frig încît cu totii clănţăneau din dinţi. 2. di modo che — astfel încît: Devi parlare di modo che tutti possano comprenderli — Trebuie să vorbeşti astfel încît toţi să te poată înţelege. 3. tanto ... che — a t î t ... încît: Fa tanto caldo che m i piacerebbe prendere un gelato — E a tît de cald încît mi-ar face plăcere să iau o îngheţată. 7

*

*

J

NOTĂ Conjuncţiile consecutive pot fi construite fie cu indicativul, fie.cu condiţionalul,

ne cu conjunctivul.

215

CONJUNCŢII CONDIŢIONALE § 175 1. se — dacă: Se tu tc ne vai, io devo restare — Dacă tu pleci, ■eu trebuie să răm în ; So tu conoscessi Vitaliano, capiresti ciò che dicono i personaggi del film — Dacă tu ai Înţelege limba italiană, ai înţelege ceea ce spun personajele din film. 2. a condizione che, a patto che — cu condiţia ca, dacă: Verrò da te a patto che non piova — O să vin la tine dacă nu plouă. 3. purché — cu condiţia, numai dacă (că): Resto con voi purché N unzio chieda scusa — Răm în cu voi num ai dacă Nunzio Îşi cere ie rtare; qualora — în caz că, dacă: Qualora egli non potesse venire dovrà telefonare — în caz că el nu poate veni, va trebui să tele­ foneze. 4. nel caso che, caso mai — în caz că: Caso mai io sia stanco, non andrò più in campagna — în caz că voi fi obosit, n-am să m ă duc la ţară. 5. a meno che — afară doar (dacă), numai dacă: Sono d'accordo, a meno che tu non cambi idea — Sînt de acord numai dacă nu te răzgîndeşti. NOTĂ Toate aceste conjuncţii (cu excepţia lui sc) sau'locuţiuni condiţionale se cons­ truiesc cu conjunctivul. Se este conjuncţia specifică propoziţiilor condiţionale şi se construieşte atît cu indicativul cît şi cu conjunctivul (vezi şi § 213; 214). De asemeni apare în propoziţiile interogative şi dubitative la indicativ sau conjunctiv: D i m m i se v e r r a i — Spune-mi dacă ai să vii; N on so se sia tornato — Nu ştiu dacă s-a întors.

CONJUNCŢII DE E X C E P Ţ II § 176 1. fuorché, tranne (che), salvo (che), eccetto (che) — in afară de, afară de cazul că, num ai să nu: Potevi far tutto fuorché mo­ strargli quella notizia — Puteai să faci orice numai să nu-i fi a ră ta t ştirea aceea. 2 . (locuţiunea) a meno che — cu excepţia, fără (afară), doar dacă: N on si può fare altro, a meno che non si verifichi qualcosa di inaspettato — Nu se mai poate face nimic, afară doar dacă nu o să se ivească ceva n eaştep tat.

CONJUNCŢII INTEROGATIVE INDIRECTE § 177 se — dacă ; perché — de ce ; come — cum, cît ; quando — cînd, dacă; quanto — cit: T i chiedo perché non reagisci — Te întreb de ce nu reacţionezi ; D im m i se m i telefonerai — Spune-mi dacă o să-mi 216

telefonezi; T u sai quanto m i piacciono i piccioni e le faraone — Tu ş tii cît îmi plac porumbeii şi bibilicile ; Desidero sapere quando ritorni — Doresc să ştiu cînd te întorci.

CONJUNCŢII DUBITATIVE § 178 se — dacă (însoţit de verbe ca ignorare — a nu av ea idee, a ignora, a nu şti, non sapere — a nu şti, essere incerto — a nu fi sigur) : Sono incerto se ... — Nu-s sigur dacă ... ; Ignoro se sia venuto — H abar n-am dacă a venit ; Non so se abbia recitato ieri sera — Nu ştiu dacă a u cat aseară.

INTERJECŢIA L ’IN T E R IE Z IO N E

§ 179 Interjecţia nu este o categorie gram aticală propriu-zisă. E a este exprim ată prin diferite sunete, cuvinte invariabile sau locuţiuni care indică senzaţii, stări afective spontane sau im ită diverse sunete. Potrivit semnificaţiei şi originii lor interjecţiile se pot grupa în: A. Interjecţii cu sens general care nu au o semnificaţie proprie, sensul lor fiind indicat de contextul în care apar. Adesea aceeaşi in ter­ jecţie poate exprima stări diferite: Ah, come, è bello! — Ah, cît e de frum os! in care ah exprim ă bucuria, ad m iraţia; Ah, che m ale! — Ah, ce rău, ce durere! în care aceeaşi interjecţie exprimă durerea. Alte inter­ jecţii de acest tip sînt: eh!, oli!, uh!, ehi! B. Interjecţii pro prin-zise folosite cu o semnificaţie precisă. Ele pot indica: 1 . o stare fizică sau afectivă: ahi!, ohi!, ih!, ahimè (durere); deh! (dorinţă, rugăminte), uff!, uffa!, auîî! (nerăbdare, plictiseală); ohà!, ohè!, ahi! (chemare); ehm! (am eninţare): puh! puah! (dispreţ, scîrbă) ; ohibò (neîncredere); mah! (îndoială); ih! (mìnie) ; èia!, urrà (entuziasm ); brr! (frig, team ă); pss! (linişte). Dintre aceste interjecţii unele se unesc cu pronumele personal me: ahimè!, ohimè! — vai de mine! 2 . im itarea unor sunete din n atu ră — onomatopee — ca voci de animale şi păsări: gnau!, miao! — miau ! ; bau-bau! — ham — ham ! ; cucù! — cucu ! ; chicchirichì! — cucurigu!; sunete produse de obiecte: dindon! — sunetul clopotului, tic-tac! — bătaia ceasului: tu — — tu! — sunetul locomotivei; diferite alte zgomote: pif!, clic!, clac!, ciuf!, patatrac!, sau ecci! f - hapciu ! (strănutul). C. Interjecţii im proprii exprim ate prin substantive, adjective, verbe sau adverbe în treb u in ţate ocazional ca interjecţii : bravo ! — bravo I coraggio!, animo! — curaj !; magnifico!, meraviglioso! — m inunat, m ă­ r e ţ ! ; fantastico! — fantastic, terib il!; capperi! — nem aipom enit!; accidenti! — drace, pe n a ib a !; via! — afară, pleacă!; presto! — haiT re p ed e!; forza! — curaj !; viva! — trăiască; evviva! — u ra! ; zitto! — 218

taci ! ; peccato! — păcat ! ; aiuto! — ajuto r ! ; pietà, misericordia ! — in d u ra re !; basta! — gata, ajunge. D. Locuţiuni exclajnatwe exprim ate prin grupuri de cuvinte sa propoziţii cu valoare exclam ativă: mamma mia! — vai de m in e!; poveri noi! — sărmanii de n o i!; in alto i cuori! — capul sus, c u ra j!; sta’ in gamba! — fii săn ăto s!; lascialo stare! — lasă -1 în p a c e !; guai a te! — vai de tine ! ; questa è bella! — asta-i bună ! ; Dio ci guardi! — Doamne fereşte ! y

STRUCTURA MORFOLOGICĂ A CUVÎNTULUI

§ 180 în analiza structurii morfologice a cuvîntului se pot identifica urm ătoarele elemente: — rădăcina (la radice), adică elementul fundam ental care indică sensul lexical comun tu tu ro r cuvintelor în a căror alcătuire intră. în cuvinte ca fiore, fiori, fioraio, fioritura, fiorame, sfioritura* infiorato rădăcina este fior. — desinenţa (la desinenza), elementul situat după rădăcină care indică modificările flexionare ale părţilor de vorbire servind la diferen­ ţierea unor sensuri şi forme gram aticale: fior-e/i — floare / flori, e/i, desinenţe cu valoare de n u m ăr; maestr- o/a — în v ăţăto r / învăţătoare, o/a, desinenţe cu valoare de gen ; cant-o/ate — cînt/cîntaţi, o/ate, desinenţe cu valoare de persoană, num ăr, tim p verbal. — sufixul, (il suffisso), elementul care se interpune între rădăcină şi desinenţă schimbînd sensul cuvlntului : fior-ai~o — cel care vinde flori, este alcătuit din rădăcina fio r , sufixul ai şi desinenţa o; fior-itur-a — Înflorire, fior- &m~e — flori m ulte (sens colectiv). In ultimele două exem­ ple este evidentă modificarea sensului prin sufixele itur şi am. — prefixul (il prefisso), elementul care precedă rădăcina transform înd sensul cuvîntului: s fioritura — ofilire, in-fiorato ~ înflorat, îm­ podobit, în care prefixele s şi in modifică Înţelesul cuvîntului. — infixul (l’infisso), elementul care se pune la sfîrşitul rădăcinii incorporîndu-se în aceasta, şi care In lim ba italiană poate avea o simplă valoare fonetică, spre exemplu consonanta h în form area pluralului unor substantive masculine şi feminine: amic-h-e — prietene, lag-h-i — lacuri, sau ale unor forme verbale ale conjugării I-: dimentic-h-i — uiţi, pag-h-iamo — plătim, precum şi ale conjugării a I lI - a pentru ver­ bele incoative (vezi § 128) la care apare infixul sc între vocala caracte­ ristică i şi desinenţă pers. I, II, I I I sg. şi a I lI - a pl. fin-i-sc-o — termin. Rădăcina îm preună cu unul sau mai m ulte sufixe, cu infixul sau prefixul formează tem a cuvîntului. Tema este p artea invariabilă (fior, fioritur, înflorat), elementul variabil fiind num ai desinenţa (-e,-i, -a, -o). 220

Toate elementele morfologice: prefixe, sufixe, infixe, desinenţe «cu ajutorul cărora se formează cuvinte şi forme flexionare ale cuvintelor, se numesc morfeme (morfemi). Morfemele au în primul rînd o deosebită valoare gramaticală în tru cît «ervesc la diferenţierea unor forme gramaticale: — la substantive desinenţele pot fi m arca genului: alliev-ojsL— ^elevul/eleva, a num ărului: fior-e/i — floare/flori; — la adjective desinenţele indică genul şi num ărul: buon-o / a — bun/bună, buon- i/e — buni/bune, iar sufixul poate indica gradul de ‘com paraţie: buon-issim-o — foarte b u n ; — la pronume desinenţele sînt m arca genului şi a num ărului: 4u-o/a, — al tă u /a ta, tu-o-ijtu-e — ai tăi/ale tale. Aceeaşi valoare gram a­ ticală o au morfemele şi pentru alte categorii de pronum e (dem onstra­ tive, de identitate, relative, nehotărîte, vezi § 96—98; 107). — la verbe morfemele au funcţiuni multiple. în stru ctu ra verbului d e exemplu: amare — a iubi, se disting urm ătoarele elemente: am-are — rădăcina am-SL-re — vocala caracteristică, cu valoare de s u fix , care indică 'Conjugarea I. am-a-r-o — sufix tem poral m arcă a imperfectului. am-a- ss-e — sufix cu valoare tem porală şi deopotrivă m odală care indică imperfectul conjunctiv am-BT-ò — sufix tem poral care m archează viitorul am-a-v-Site — desinenţa care indică persoana a doua plural NOTĂ P en tru lim ba italiană articolul poate fi considerat morfem, ca element deter­ m in a n t al genului : iljla turista — turistul/turista ; al num ărului: ij le nipoti — nepoţii/ nepoatele. Prepoziţiile articulate au de asemeni valoare de morfem în m ăsura în care m archează cazurile substantivelor: del libro — al cărţii (genitiv), al libro — cărţii {dativ), nel libro — în carte (ablativ).

în funcţie de elementele care in tră în stru ctu ra cuvintelor acestea se îm p art în cuvinte primitive (parole primitive) form ate num ai din rădăcină şi desinenţă: fiore , maestra , buono , a?no şi cuvinte derivate (parole derivate) form ate cu ajutorul prefixelor şi sufixelor: fioram e , fioritura , infiorato . Pe lîngă im p o rtan ţa gram aticală morfemele au şi valoare lexicală în m ăsura în care servesc la formarea unor cuvinte noi sau la diferenţie­ rea unor aspecte semantice. Principalele procedee gram aticale prin care în lim ba italiană se schimbă sensul unor cuvinte sau se formează cuvinte noi sînt: derivarea , gradarea , compunerea şi schimbarea m iorii gramaticale. >

221

DERIVAREA § 181 Derivarea (la derivazione) este procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul prefixelor şi sufixelor. Prin derivare se alcătuieşte familia de cuvinte. Aparţin unei familii toate cuvintele care sînt formate din aceeaşi rădăcină: — din rădăcina via — stradă, derivă: viale — bulevard, viaggio — călătorie, via ridante— drum eţ, deviare — a devia, traviare — a rătăci, avviamento — orientare ; — din rădăcina linea — linie, derivă: lineare — a linia (verb), liniar (adj.), lineamento — liniam ent, aspect, delineare — a schiţa, contura, a/lineare — a alinia, aRineamento — aliniere ; — din rădăcina mano — mînă, derivă : m a n o s e — salahor, m anata — c a n tita te a cuprinsă într-o mînă, manovrare — a m anevra, manubrio — manivelă, mîner, manette — cătuşe, ammanettare — a pune cătuşele, a a re sta ; — din rădăcina giorno — zi, derivă: giornata — d u rata unei zile? giorna/e — ziar, giornaZisto — gazetar, giornaliero — zilier (subst.), zilnic (adv.), aggiornare — a se lum ina de ziuă, a se informa la zi, aggiornato — — la curent, reciclat.

A. Derivarea cu sufixe § 182 Pi •ezentăin principalele sufixe cu care se formează în limba italiană cuvintele derivate. în funcţie de tipul sufixelor acestea se îm ­ p a rt în: a) su fixe propriu-zise (suffissi propriam ente detti) care nu au un înţeles propriu ; b) sufixe provenite din cuvinte de origine latină şi greacă ; c) su fixe speciale care modifică n u an ţa înţelesului de bază al cuvîntului (suffissi alterativi).

a) Sufixe propriu-zise

S u fixe substantivale 1. S u fix e care indică, agentul (cel care efectuează o lucrare): -aio, -aia: vetraio — sticlar, fornaio — brutar, giornalaio — vînzăto r de ziare, operaia — muncitoare, gelataia — vînzătoare de în g h e ţa tă ; -aiolo: forcaiolo — pădurar, legnaiolo — dulgher; -ano,-igiano,-ario: ortolano — zarzavagiu, scrinano — scrib, co­ pist, partigiano — partizan, falsario — falsificator ; -ante, -ente: cantante — cîntăreţ, mercante — negustor, m ittente — expeditor, inserviente — îngrijitor ; 222

-fice : orefice — aurar, artefice — creator, meşter ; -iere, -iera: c a rie re — casier, barbiere — bărbier, frizer, inferm iera— infirmieră, parucchiera — coafeză ; -ino: contadino — ţăran, cetorino — birjar, spazzino — m ă tu ră to r; -ista: (ocupaţii) — autista - şofer, regista — regizor, artista — artist ; musicista — muzician ; (orientare politică) socialista — socialist, comunista — comunist ; (termeni sportivi) : fond,ista — fondist, rugbista — rugbist, bicidista — biciclist ; -tore, -trice: (disegnatore — desenator, direttore — director, vinci­ tore — învingător ; pittrice — pictoriţă ; educatrice — educatoare ; -vendolo: //•wttivendolo — cel ce vinde fructe, erbivendolo — cel ce vinde zarzavat. 2) S u fixe care indică acţiunea, starea: -aggio: passaggio — trecere, lavaggio — spălare, vagabondarlo — vagabondaj ; -anza: costanza — statornicie, perseveranza — perseverenţă, esu­ beranza — exuberanţă, vicinanza — apropiere : -enza: partenza — plecare, violenza — violenţă, pazienza. — răbdare ; -io, -ito: fruscio — foşnet, miagolio — mieunat, ronzìo — zumzăit, muggito — muget, ruggito — răcnet ; - io n e ,-zionc: ribellione — răscoală, /unzione — funcţiune, rol, de­ rivazione — derivare, istruzione — instruire, costruzione — construire; -mento: affollamento — înghesuială, tradimento — trădare, accosta­ m ento — apropiere ; -ura, -uta: lettura - lectură, scrittura - scriere, caligrafie, caduta — cădere, veduta — vedere: 3) S u fixe care indica orinduirea, curentul filosofic, politic, li terar etc. : -esimo: feudalesim o — feudalism, umanesimo — u m anism ; -isino: 7?zar:rismo — marxism, socialismo — socialism, capitalismo — capitalism, realismo — realism, simbolismo — simbolism, comuniSmo — comunism. 4) S u fixe care indică însuşirea, starea: -aggine: testardaggine — încăpăţînare, stupidaggine — prostie, fanciullaggine — puerilitate, balordaggine — neghiobie ; -e tà .(i)tà: serietà — seriozitate, um iltà — modestie, bontà — b u n ă­ ta te , vanità — vanitate, passività — in d iferenţă; -ezza: bellezza - frumuseţe, saggezza — înţelepciune, tristezza — tristeţe, ricchezza — bogăţie: ^ -izia, -la: avarizia — zgìrcenie, mestizia — tristeţe, gelosia — ge­ lozie, villanìa —mojicie, grosolănie; -itudine: gratitudine — recunoştinţă, attitudine — aptitudine, ca­ p acitate ; -ore: sapore — gust, fervore — ardoare, caZore — căldură, dolore — durere ; 223

5) Sufixe care indică un sens colectiv: -aglia: boscaglia — desiş, nuvolaglia — nori mulţi şi deşi, muraglia — zid de fortificaţie, sterpaglia — m ulţim e de m ărăcini; -am e: fogliam e — frunziş, bestiame — vite, legname — lemnărie (de construcţie), pollame — păsări de curte ; -ato — collonnato — colonadă, porticato — un şir de porticuri, sindacato — sindicat ; - e to ,-età: frutte to — livadă, olivato — livadă de măslini, canneto — stufăriş, p in eta — pădure de pini ; -uglio: miscuglio — amestec, intruglio — amestec de lichide, guazzabuglio — am estecătură, h arab ab u ră ; -urne: pu trid u m e — putreziciune, sudiciume — murdărie, poreării, nerum e — negreală. 6) S u fix e care indică conţinutul, capacitatea de cuprindere , durata -iera: zuppiera — supieră, insalatiera — salatieră,saliera — solniţă; -ile: fienile — fînarie, copile — vizuină, ovile — stînă, carcile — cuşcă de cîine ; -ina: vetrina — vitrină, sabina — salină; -a ta : marcata — cît încape într-o mînă, cucchiaiata — cît conţine o lingură, giornata — d u ra ta unei zile, m a i n a t a — du rata unei dimineţi. nevicata — ninsoarea. S u f i x e adjectivale 1) S u fixe care indică originea, apartenenţa: -ano: romano — rom an (din Roma), popolano — din popor, ameri­ cano — american, m odano — de m unte, napoletano — din Napoli ; -ino — marino — de mare, marin, bucaresti no — bueurpotean, p a ri­ gino — parizian ; -ese: (indică naţionalitatea, cetăţenia) france se — francez, bolognese — din Bologna, portoghese — portughez, ungherese — maghiar. 2) S u fixe care indică însuşirea, înclinaţia: -ale: sentimentale — sentimental, materiale — material, mortale — m ortal, naturale — natural, tradizionale — tradiţional ; -ario: rivoluzionario — revoluţionar, letterario — literar, bonario — b lîn d ; (apartenenţa): ferroviario — feroviar, universitario — universitar; -ato, -uto: garbato — politicos, malato — bolnav, ossuto — osos: -oso, -uoso: grazioso — graţios, amoroso — drăgăstos, pirtaoso — virtuos ; -evole, -evolo; socievole — sociabil, favorevole — favorabil, amiche­ vole — prietenos, profittevole — util, profitabil, benevolo — binevoitor; -ardo: bugiardo — mincinos, testardo — încăpăţînat, codardo — laş, josnic ;

2 24

3) S u fix e care indică tendinţa: - aceo: violaceo — vioriu, rosaceo — rozaliu, cartaceo — ca h îrtia ; -astro: biancastro — alburiu, verdastro — verzui, giallastro — gălbui-închis : -igno: benigno — afectuos, benign, maligno — răutăcios, malignferrigno — asem ănător cu fierul ; 4) S u fixe care indică posibilitatea sau caracteristica: -abile: navigai)ile — navigabil, pagabile — plătibil, amabile — po, liticos ; -ibile: risibile — vizibil, leggibile — lizibil, irreperibile — irepetabil ; -ubile: t u b i l e — volubil, so/ubile — solubil; 5) S u fix e care■indică participarea: -ista: socia/ista — socialist, comunista — comunist, collettivi sta — colectivist, rinascenîista — renascentist ; -istico : oculistico — oculistic, ca/cistico — fotbalistic ; -ivo: festivo — sărbătoaresc, sportivo — sportiv, esrivo — de v a ră ; celebrativo — care celebrează ; 6) S u fix e care indică maniera sau calitatea: -esco: studentesco — studenţesc, grottesco — grotesc, popolaresco — popular, dantesco — dantesc, p ap esco — nebunesc ; -ico, -atico: storico — istoric, critico — critic, politico — politic, poetico — poetic, economico — economic, democratico — dem ocratic; -orio: illusorio — iluzoriu, contraddittorio — contradictoriu, oratorio — oratoric, declamato rio — declamator, emfatic. S u f i x e ale n u m e ra le lo r d eriva te Din punct de vedere morfologic, numeralele rezultate prin derivare pot fi considerate ca atare sau pot deveni substantive şi adjective. -aio (sens colectiv, serie) : centinaio — serie de o sută de unităţi, migliaio — vreo mie : -ina (cantitate aproxim ativă) : ventina — circa douăzeci, cinquan­ tina — circa cincizeci : -ennio (durata): ventennio — perioadă de douăzeci de ani, decennio — deceniu, biennio — perioadă de doi ani ; -ennale (durata, ritm icitatea): biennale — bienal, tr ie n n a le — trienal, quinquennale — cincinal ; -enne (vìrsta) : trienne — în vîrstă de trei ani, dodicenne — de doisprezece ani, quarantenne — de patruzeci de ani. /

225

Sufixe

verbale

Sufixele verbale sînt foarte puţine, iar cele care com portă modificări semantice sînt cuprinse la capitolul sufixelor speciale. -iîicare (indică devenirea): glorificare — a glorifica, fortificare — a face fericit, m ulţum it, mortificare — a chinui, a umili, rfo/eificare — a îndulci ; -izzare (indică devenirea, transform area): pubblicizzare— a face public, italianizzare — a italieniza, rom anizzare — a romaniza, mime­ tizzar e — a camufla (prin culoare) ; -uzzare, -azzare: (indică repetiţia): sm inuzzare — a fărim iţa, sghi­ gnazzare — a rìde sgomotos.

S u fix e adverbiale -m e n te : (indică modul, m aniera): errantem ente — în mod ele­ gant, attentamente — cu atenţie, dolce mente — cu blîndeţe, velocemente — rapid ; -oni: (indică modul) : ginocchioni —■în genunchi, tastoni — pe pi­ păite, pe dibuite, bocconi — pe brìnci, pe burtă.

b) Sufixe provenite din cuvinte de origine latina şi greacă Sufixele provenite din limbile latină şi greacă sînt numeroase, m ulte dintre ele avînd corespondenţă şi în lim ba română. Alegem cîteva mai frecvent întilnite.

S u fix e d in limba latină : -cida: (care ucide): omicida — asasin, suicida — sinucigaş, p arricida cel ce-şi omoară tatăl, fungicida — fungicid, care distruge ciupercile, insetticida, — insecticid ; -coltore, -cultore (care cultivă) agricoltore — agricultor, viticoltore — viticultor, frutticoitore — pomicultor ; -fero (care produce, care conţine): sonnifero — somnifer, calorifero calorifer, frigorifero — frigider, fiam m ifero — chibrit; -ficio (care fabrică) : panificio — fabrică de pline, salumificio — fabrică de mezeluri, de conserve, mobilificio — fabrică de m obilă: -forme (indica forma) : filifo rm e — filiform, tubiforme — în formă de tub, fusiforme — fusiform ; -fu g o ,-fuga — (care fuge, îndepărtează): callifugo — m edicam ent contra bătăturilor, ignifugo — ignifug, transfuga — tran sfu g ; -paro (care generează) : oviparo — ovipar, viviparo — vivipar ; -voro (care mănîncă) : carnivoro — carnivor, erbivoro — ierbivor. 226

Sufixe din limba

greacă

-crazia (putere): democrazia — democraţie, tecnocrazia — tehno­ craţie, burocrazia — birocraţie, ap arat adm inistrativ ; -fobia: (team ă): idrofobia — hidrofobie, claustrolohia— claustro­ fobie, fotofobia — fotofobie ; -fono (de sunet, acustic): te/efono — telefon, microfono — microfon, afono — afon; -logia (ştiinţă): sociologia — sociologie, ecologia — etnologie, f i ­ lologia. — filologie, farmacologia — farmacologie; -logo (cel ce studiază): sociologo — sociolog, etruscologo — etruscolog, archeologo — arheolog, filologo — filolog; -metro (măsură): cronometro — cronometru, chilometro — chilo­ metri!, termometro — term om etru, barometro - barom etru. -scopio (care vede) : 7??icroscopio — microscop, teZescopio — telescop, stetoscopio — stetoscop ; -teca (care conţine, casetă, dulap:) biblioteca — bibliotecă, film oteca filmotecă, discoteca — discotecă, fonoteca — fonotecă.

c) Sufixe speciale Sìnt incluse în această categorie sufixele care nu schimbă sensul fundam ental al cuvîntului prim itiv la care sînt ataşate, ci adaugă aces­ tu ia o nouă n u an ţă: de micşorare, de alintare, de mărire, de dispreţ. F ără a modifica, sufixele speciale alterează sensul iniţial al cuvîntului, fapt pentru care noile cuvinte form ate se numesc în limba italiană: parole alterate, iar sufixele speciale su ffissi alteratici. Precedeul, de altfel foarte productiv în italiană, are şi valoare sti­ listică deoarece defineşte n a tu ra afectivă (de duioşie, de dispreţ) a co­ municării.

S u fix e dim inutivale D upă înţelesul pe care-1 dau cuvintelor derivate, sufixele speciale se îm p art în: su fixe dim inutivale, sufixe de alintare, su fixe augmentative şi su fixe peiorative. Sufixele dim inutivale (suffissi diminutivali) se pot adăuga substan­ tivelor, adjectivelor şi indică o micşorare a obiectelo sau a însuşirilor: -ino, -ina: ragazzino — băieţel, ragazzi na — fetiţă, Zelino — pătuţ, manina — m înuţă, tavolino — m ăsuţa ; piccolinoja — m icuţ/m icuţă, carino/a — drăguţ/drăguţă, bcllinoja — frumuşel/frumuşică. -etto, -etta: giardinetto — grădiniţă, giovinetta — tinerică, lavo­ r e tto — mică lucrare, libretto — cărticică; rotondettoja — rotunjor/rotunjoară, vecchietto/a — bătrînel/bătrînică.

-elio, -ella: gonne Ila — fustiţă, pastorello — ciobănaş, contadinelìa — ţă ră n c u ţă ; povere llo/a — sărăcuţ/sărăcuţă, grassotelloja — grăsuţ/ grăsuţă. -icello, -icella: ventieello — vîntuleţ, ponticello — poduleţ, botticella — butoiaş, pianticella — p lan tă mică, grandicelloja — mărişor/mărişoară. -erello, -erella: a/òerello — pomuleţ, /bc/ierello — foculeţ, scioccherello/a — pro stu ţ/ prostuţă, pazzerello/a — nebunatic/nebunatică. -(i)cino, -(i)cina: ii'èncino—cărţulie, bastoncino— bastonaş, botticino — butoiaş, leoncino — leu mie, posticino — locuşor. NOTĂ — Adesea se pot ataşa unui su b stantiv sau adjectiv mai m ulte sufixe dimi­ nutivale: carr-ett-ino — cărucior, /lor-ell-ino — floricică etc. — Se po t dim inutiva şi numele proprii: Giuseppe — G iu se p p in o , Antonio — A n to n in o , Carla — 6'arZetta, Em ilia — E m ilie, tta etc. Un n u m ăr foarte redus de adverbe p o t fi d im in u iv a te : bene — benino — binişor, adagio — ada gin o — încetişor, p o co — p o c h in o jp o c h e ttin o — puţintel.

Sufixele de alintare (suffissi vezzeggiativi) —se pot adăuga substan­ tivelor, adjectivelor şi indică noţiunea de răsfăţ, de dezmierdare. Uneori aceste sufixe sînt identice cu cele dim inutivale (-ino.-icino). Specifice acestei categorii sînt sufixele: -uccio,-uccia: Zettuccio — pătuc, cavalluccio — căluţ, anim alnccio — animal micuţ, boccuccia — guriţă, calduccio — căldurică, debolnccio/a — slăbuţ/slăbuţă. NOTĂ Uneori sufixele - uccio , -uccia indică o uşoară n u an ţă depreciativă: vestitu ccio — rochiţă sărăcăcioasă, p a llià u c e io — gălbejit. Acelaşi sufix se poate adăuga adverbului m ale — ma/uccio — cam rău.

-uzzo,-uzza: labbruzzo — buzişoară, occhiuzzo — ochişor, viuzza — străd uţă, magruzzo/a — slăbuţ/slăbuţă. -olino, -olina: cagnolino — căţeluş, pesciolino — peştişor, fogliolina— frunzuliţă, magrolino/a — slăbuţ/slăbuţă. Sufixele augmentative (suffissi accrescitivi) se adaugă substantivelor şi adjectivelor şi indică o mărire a obiectelor şi însuşirilor : -one, -ona: librone — carte m are (ca dimensiune), omone — om voinic, ragazzone — fătoi, saxone — sală mare, pigrona — m are leneşă, stu p ito n e — prostănac, allegrone — jovial, hazliu. NOTĂ Unele substantive feminine formează augm entativul în -one devenind masculine: la str a d a — lo stra d o n e — strad ă mare, la p o r ta — il p o rto n e — p o artă de intrare, la sta n za — lo sta n zo n e — cameră mare. De la adverbul bene se poate forma augm entativul benone — foarte bine.

-otto: giovanotto — flăcău, ragazzotto — băieţoi, grăsan, sempliciotto — naiv (om simplu). 228

grassotto —

■clone: bastoncione — baston mare, òonacione — (om) cumsecade. Sufixele peiorative (suffissi peggiorativi-dispregiativi) se adaugă substantivelor, adjectivelor şi unui num ăr foarte restrîns de verbe şi adverbe şi indică dispreţul, ironia sau calitatea depreciată a obiectelor, însuşirilor, acţiunilor: -astro: poetastro — poet mediocru, dolciastro — dulceag, gia^astro — gălbui, bluastro — albăstrui, salmastro — sărat, amărui. -accio,-accio: casaccia — casă dărăpănată, parolaccia — cuvînt urît, în jurătu ră, stanzaccia — cameră urîtă, m urdară, cattivaccio — înrăit, pigraccio — lenevos, malaccio (adv.) rău mare. -onzolo: (mai ales pentru substantive): mediconzoio — medic prost, poeZonzolo — poet prost. -ognolo (mai ales pen tru adjective): verdognolo — verde m urdar, verzui, amarognolo — am ărui, cu gust rău, azzurrognolo — albăstrui. -uncolo, -ucola: Zadruncolo — puşlama, hoţ, riVisZucola — revistă proastă. -upola: casupola — cocioabă, colibă. -aglia: (mai ales pentru substantive): ragazzaglia — ceată de copii needucaţi, accozzaglia — adu n ătu ră. Unele sufixe peiorative sînt specifice verbelor: -acchiare: ridacchiare — a rìde în silă, a se hlizi, /nggiacchiare — a se eschiva, sparacchiare — a scuipa des, a scuipa în faţă. -ecchiare: — sonnecchiare — a moţăi, a dorm ita; -icchiare: Zeggicchiare — a citi fără chef, dormicchiare — a dormi iepureşte. -erellare: giocherellare — a se juca, a dribla, Zrotterellare — a merge cu paşi mici şi repezi. -ettare,-ottare : balbettare — a bîlbîi, a gînguri, parlottare — a susoti. -ucchiare : mangiucchiare — a m înca puţin şi în silă. j

i

NOTĂ E xistă o categorie de substantive care au term inaţii asemănătoare cu sufixele speciale (-in o , -one , -elio , -accia etc.), fără a fi însă diminutivele sau augm entativele unor substantive primitive. Aceste substantive num ite false d im in u tiv e sa u au gm en ­ tative au un înţeles cu to tu l deosebit de al cuvîntului din care p ar a deriva: lim one — lămîie, nu este augm entativul substantivului lim a — pila, nici cartella. — servietă, nu este dim inutivul sub stan tivu lu i carta — hîrtie. Să se observe fenomenul prin com paraţia exemplelor u rm ătoare: burrone — prăpastie burro — u n t m on ton e — berbec m onte — m unte cavallone — talaz cavallo — cal magrone — purcel de lapte m agro — slab m attone — cărăm idă m atlo — nebun cannone — tun can n a — trestie merletto — dantelă merlo — mierloi m u lin o — m oară m u lo — m ăgar bottino — pradă botte — butoi p a g lie tta — pălărie de pai p a g l i a — pai

229

tacchino — curcan occhiello — butonieră focaccia — plăcintă

tacco — toc de încălţăm inte occhio — ocliì foca — focă

B . Derivarea cu prefixe § 183 Prefixele {i prefissi) sînt elemente care se adaugă înaintea rădăcinii substantivului, adjectivului sau verbului şi care modifică sensul iniţial ai cuvîntului. Ele se îm p a rt în prefixe propriu-zise şi prefixe provenite din lim ba latin ă şi greacă. Prefixele propriu-zise pot fi grupate după sensul pe care-1 conferă cuvîntului în: — prefixe care indică o negaţie: a-, ab-, as-, an-, in- im-, ir-, mis-: afono — afon, ab norme — anormal, anarchia — anarhie, infelice — nefericit, im pazienza — nerăbdare, ir ragionevole — neraţional, misconoscere — a nu recunoaşte. — prefixe care indică scopul, direcţia: a -, ad-, ac-: avvilito— umilit, deprim at, aggiungere — a adăuga, adattabilità — ad ap tabilitate, accam­ pamento — tab ără, ac correre — a alerga către ; — prefixe cu sensul de a n ticip a re, „înainte de“, „în loc d e antepre-, pro-: anteprim a — avanprem ieră, antecedere — a preceda, preno­ tazione — rezervare, premettere — a face să preceadă, prefisso— prefix, proclamazione — proclam aţie, pronome — pronume, proconsole — pro­ consul ; — prefixe cu sensul de „d u p a '\ „u l t e r i o r po-, pos-, post-: pomerig— gio după-amiază, posporre — a pune după, postmilitare — care se face după serviciul m ilitar; — prefixe cu sensul de îm potrivire: anti-, contra-: antifurto — an ti­ furt, antifascista — antifascist, contraddire — a contrazice, contracolpo — contralovjtură ; — prefixe cu sensul „în afară de“: e-, es-, s - ,-sci-: emigrato —emi­ grat, espatriare — a se expatria, escavazione — excavaţie, scaricare — a descărca, scioperare — a face grevă ; — prefixe cu sensul de despărţire, opoziţie: de-, di-, dis-: deportare — a deporte, deviazione — deviere, diffondere — a îm prăştia, disunire — a separa, disprezzo — d isp reţ; — prefixe care indică repetiţia: re-, ri-: reazione — reacţie, reinte­ grazione reintegrare, reiterare — a reînnoi, ri passata - revizuire, rilancio — relansare ; — prefixe cu sensul de ndoi“, „treiu: ambi-, bi-, bis-, tri-, tris-: ambidestro — am bidextru, bilingue — bilingv, bisnonno — străbunic, bissare — a bisa, tripartito — trip a rtit, trisillabo — din trei silabe ; — prefixe cu sensul de „dincolo“, „pesteu: oltre- ultra-, l*a-, tras-, trans-: oltrepassare — a trece dincolo, ultracorto — ultrascurt, traman­ te

{lamento - transm itere, trasporto — transport, trasformato — transfor­ m at. transalpino — de dincolo de Alpi; — prefixe cu sensul de „sub11, „mai p u ţin “: sub-, sotto-, so-, ipo-: subacqueo — subacvatic, submarin, sottufficiale — subofiţer, sottotetto — m ansadră, sostare — a poposi, ipoteco — hipotensiv ; — prefixe cu sensul de „împreună''': co-, con-.- coetaneo — de aceeaşi vîrstă, connessione — unire, collaborazione — colaborare, con cordare — a pune de acord ; . —prefixe cu sensul de „în jur"': circo-, circum-, peri-: circoscritto — circumscris, circondare — a înconjura, cìvcumnaviggazione — navigaţie în jur, peri metro — perim etru, peripio — călătorie în jurul lumii. Derivarea verbelor cu ajutorul prefixelor este un procedeu foarte productiv in lim ba italiană. Prefixele verbale sînt adesea prepoziţiile care indică urm ătoarele sensuri: a-: (apropiere, scop): portare — apportare — a duce; saporire — assaporire — a condim enta; con-: (apropiere, colaborare): venire — convenire ~ a conveni, interessare — cointeressare — a cointeresa ; di-: .(separarea, sensul contrar): frenare — diîrenare — a dezlega, formare — diformare — a deforma ; fra-: (între): porre — frapporre — a interpune, mischiare — frana Ri­ schiar e — a amesteca, confunda ; in-: (intensifică acţiunea): alzare — inalzare — a ridica, în ă lţa ; acquare — innacquare — a uda, in u n d a: per-: (continuitate): durare — perdurare — a dura, seguire — per.veguire — a urm ări ; contra-: (opoziţie): stare — contrastare — a împiedica, attaccare — contrattaccare — a contraataca : sopra-: (suprapunere): mettere — so^vammettere — a su p iapune, nominare — soprannominare — a porecli ; pro-: (anticipare): vedere — provvedere — a prevedea, mettere — pròmettere — a promite ; s-, es-: (opoziţie, negaţie): mentire — smentire — a desminţi, parlare sparlare —■a bìrfi ; trarre — es trarre — a extrage, agitare — esagitare — a zgudui ; ri-: (repetiţie): vedere — ri vedere — a revedea, produrre — ri produrre — a reproduce. ✓

P r e fix e p r o v e n ite d in lim b a la tin ă

deci- (zece): decimetro — decimetru, decimale — zecimal ; multi- (numeros) : multicolore — multicolor, multiforme — m ultila­ teral ;

onni — (tot) : onnipresente — omniprezent, onnivoro — omnivor ; 231

semi- (jum ătate): sem ifinale — semifinal, semicerchio — semicerc sem iluna — semilună. P r e fix e p ro v e n ite d in lim b a greacă Prefixele provenite din limba greacă sint foarte numeroase şi sînt comune şi altor limbi, sensul lor fiind universal. Redăm mai jos cîteva dintre eie: aero- (aer) : aero mezzo — mijloc de tran sp o rt aerian, aeroposta — poştă aeriană, aero terapia — aeroterapie ; auto- (prin mijloace proprii): auto mobile — automobil, care se mişcă singur, autopullm an — autobuz, auto educazione — autoeducaţie : bio- (viaţă): biosfera — biosferă, biografo — biograf, biosintesi — biosinteză; crono- (timp) : cronologia — succesiune în tim p, crono metro — cro­ nom etru, crono tecnica — tehnica normării ; demo- (popor) : democrazia — democraţie, demografia — demografie, demo dossologia — studiul elementelor determ inante ale opiniei publice ; îil(o)- (filo, adept): filosofia — filozofie, filantropo — filantrop, îilo/ogia — filologie ; geo- (păm înt): geografia — geografie, geometra — geometru, topograf, geologia — geologie; idr(o)- (apă): idrometro — hidrom etru, idrico — hidric, idratare — a hid rata ; iso- (egal): isotermico — izotermic, isoscele — isoscel, isomorfismo — izomorfism ; neo- (nou): neorealismo — neorealism, neologismo — neologism, neonato — nou-născut; piro- (foc): pirotecnia — pirotehnie, pirografia — pirogravură, pirofilo — rezistent la foc; poli- (numeros) : poli tecnico — politehnic, policromia — policromie, poli valenza — polivalenţă; pseuilo- (fals): pseudonimo — pseudonim, pseudoletterato ~ pseudoliterat, pseudoartista — pseudoartist. tele- (la distanţă) : televisione — televiziune, telescrivente — telex, telescopio — telescop ; termo- (căldură): termometro — term om etru, termochimica — termochirnic, termo nucleare — term onuclear. NOTĂ în lim ba contemporană au ap ăru t noi prefixe, prin influenţa altor limbi străine asupra limbii italiene, unele dintre acestea întîlnite şi în limba rom ână: mini (mic, scurt): m in ig on n a — fustă scurtă, mini teatro — te a tru mic, m in ica p ello n e — copil cu parul lung; maxi-(mare, lung): maxicajn/io^o — palton lung, maxigonna — fustă lungă etc.

232

GRADAREA § 184 G radarea este un procedeu care se aplică numai a d je c tn Telor califi­ cative şi adverbelor de m od care prin gradare exprim ă intensităţi diferite ale însuşirilor şi modalităţilor, faţă de cuvîntul primitiv. G radarea se realizează cu ajutorul sufixelor: -issimo : felice — /epicissimo — foarte fericit ; -errimo — celebre — ce/eberrimo — foarte ce­ lebru ; -entissimo: benevolo — ĂenewZentissimo — foarte binevoitor (vezi § 73) ; -issimamcnte: rapidamente — ra/udissimamente — in mod foarte rapid (vezi § 154). G radarea se realizează şi cu prefixele: arci- : contento — ‘àYQÌcontenlo — foarte m u lţu m it; e x tra -, s tr a - : forte — extraforte — forte puternic, Hcco — straricco — foarte bogat ; iper: sensibile — ipersensibile — hiper­ sensibil, ultra-: rapido—vMr arapido — ultrarapid. G radarea poate fi realizată şi printr-o varietate lexicală: buonissimo — ottimo — foarte bun, pessimamente — malissimo — foarte rău (vezi

§ 68). COMPUNEREA § 185 Compunerea este procedeul prin care se unesc două sau mai m ulte cuvinte, aparţinînd aceleiaşi sau unor diverse categorii morfologice, p en tru a alcătui un cuvînt nou. Substantivele compuse pot fi alcătuite din: subst. -f- subst. : pescecane — rechin, pallacanestro — baschet, capostazione — şef de gară (vezi § 48). subst. + adj: terracotta — ceramică, panforte — tu r tă dulce, pomo­ doro — to m ată ; adj. + subst.: buonumore — bună dispoziţie, bassorilievo — baso­ relief, biancospino — păducel ; adj. + verb: belvedere — terasă, biancomangiare — p răjitu ră (cu 3apte) ; verb. -f- verb: saliscendi — clanţă, andirivieni — du-te-vino, oco­ lişuri, dormiveglia — dorm itare ; verb + subst.: grattacielo — zgîrie-nor, girasole — floarea-soarelui, portacenere — scrumieră ; prepoz. + subst.: contrattempo — contratim p, dopoguerra — peri­ oadă postbelică, sottopassaggio — pasaj subteran^ verb + pronume: nontisocr dar dime — nu-m ă-uita. NOTĂ Şi numele proprii p ot fi compuse: A nnam ariat Rosalba, Giancarlo, Gianmaria,

«etc. 233

Adjectivele compuse se pot alcătui din diverse părţi de vorbire: adj. 4- adj.: sordomuto — surdom ut, elettrochimico — electrochimic,. agrodolce — dulce-acrişor, grigioverde — gri-verde. NOTĂ Unele adjective compuse se scriu, ca în lim ba română, cu cratim ă: italo-romeno — italo-român, fisico-chimico — fizico-chimic, politico-economico — politico-economic.

adj. 4- subst. (mai ales pen tru culori): grigio ferro — gri ferr verde smeraldo — verde ca smaraldul, blu cobalto — albastru do cobalt. Numerale compuse sînt considerate numerele de la zece în sus: quattordici — paisprezece, ventotto — douăzeci şi opt, centotrenta-cinqiie— o sută treizeci şi cinci, ambedue — amîndoi. Pronumele compuse sînt de fa p t formele com binate ale pronum elor personale neaccentuatc în dativ şi acuzativ: glielo, gliela, glieli, gliele (gliene) (vezi § 89) precum şi gruparea a două pronum e in poziţie encli­ tică faţă de verb: portamela — adu-mi-o (vezi § 88). Unele forme ale pronumelui n eh otărit ca: qualchessia — oricine,, qualsiasi, qualsisia — oricare, orice, chicchessia — oricine, sînt form ate to t prin compunere. Verbele compuse, reduse ca num ăr, pot fi alcătuite din: adv. — verb: benedire — a binecuvînta, benemeritare — a binem e­ rita, maledire — a blestema, a bîrfi ; verb 4- adv.: voler bene — a iubi, a în d răg i; prepoz. - f verb: sottostare — a sta dedesubt, sottoscrivere — a sub­ scrie, sovraccaricare — a supraîncărca. verb -f verb: voler dire — a însem na; Adverbele compuse sînt form ate din: adv.-\-adv.: giammai ( g ià + mai) — niciodată, lassù (là -f- su)—aco­ lo sus, quassù (qua + su) — aici sus, quaggiù (qua + giù) — aici jos:; conj. 4- adv.: neppure (ne - f pure) — nici; prepoz. - f subst.: insomma (in -f somna) — în concluzie; prepoz. 4- adj.: davvero (da + vero) — cu a d e v ă ra t; prepoz. -J- adv.: indietro (in + dietro) — înapoi; Conjuncţii compuse: affinché (a fine che) — spre a, ca sa, allorché (allora che) — atunci cînd, acciocché (a ciò che) — pen tru ca, eppure (e + pure) — totuşi, siccome (così + come) — ìntrucìt, dopoché (dopo -b che) — după ce, giacché (già + che) deoarece.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE § 186 Schimbarea valorii gramaticale este procedeul prin care un cuvînt trece de la o p arte de vorbire la alta sau dintr-o clasă lexicogram aticală în alta. Această m utaţie nu produce schimbări în sensul fundam ental al cuvîntului. 234

Cele mai frecTente schimbări ale valorii gramaticale se produc în direcţia substantivului în tru cît foarte m ulte părţi de vorbire pot căpăta Înţeles şi valoare de substantiv. în general acestea sînt precedate de articol. Adjective substantivate: il bello — frumosul, il dilettevole — plăcutul, V utile — utilitatea, V utilitaria — autoturism ieftin; Il bello ed il brutto sono due categorie estetiche — Frumosul şi urîtul sînt două categorii este­ tic e ; N on è questo il vero — Nu-i acesta adevărul. Verbele substantivate pot fi la: modul infinitiv: il camminare — mersul, il fiorire — înflorirea, Vessere — fiinţa, il ritornare — reîntoarcerea; Il suo andare era lento — Mersul său era lent. Questo scrivere è illeggibile — Acest scris este indes­ cifrabil. — aparent la modul indicativ prezent: il rilascio — eliberarea, il sospiro — suspinul, respiraţia ; la modifica — modificarea ; Facciamo la verifica degli esercizi — Să facem verificarea exerciţiilor ; Il suo ritorno avrà luogo stasera — Reîntoarcerea sa v a avea loc în seara asta. — la modul participiu, prezent: il passante — trecătorul, il cantante — cîntăreţul, il mittente — expeditorul ; L ’abitante di Bucarest si chiama bucarestino — Locuitorul Bucureştiului se num eşte bucureştean ; QuaVè la sorgente di questa notizia ? — Care este sursa acestei veşti ? — la modul participiu, trecut: il fatto — faptul, il prodotto — pro­ dusul, la vista — vederea, lo scritto — scrierea; I suoi detti m i impensie­ rirono — Vorbele sale m ă puseră pe gìnduri; La tu a offerta non m 'inte­ ressa — Oferta ta nu m ă interesează; — la modul gerunziu: la lavanda — îmbăierea, la locanda — hanul ; M i ha preoccupato questa faccenda — M-a preocupat această treabă. Numeralele pot deveni substantive: una dozzina — o duzină, la coppia — perechea, un decennio — deceniu ; Ho preso alla matematica un dieci — Am lu a t la m atem atică un zece ; I l sonetto ha due quartine € due terzine — Sonetul are două catrene şi două terţine. Adverbe care se pot sub stantiva: il bene — binele, il male — răul: Il suo domani sarà felice — Viitorul său va fi fericit; Tra gli studenti c'era un tale — P rintre studenţi se afla şi un oarecare (om). Conjuncţiile şi prepoziţiile se pot uneori substantiva: il perché — cauza, motivul, il come — modul, il pro — argum entul favorabil: Spiegami il perché di questo tuo atteggiamento — Explică-mi cauza atitudinii ta le ; T i diro il come ci son riuscito — îţi voi spune modul in care am reuşit. Prin schimbarea valorii morfologice se pot forma şi adjectivele. Devin adjective: — unele verbe la participiul trecut: chiamato — chem at, amato — iubit, ricercato — c ă u ta t: R adu è un giovane emancipato — R adu este un tînăn em ancipat ; 11 museu visitato era di storia — Muzeul vizitat era ■de istorie; 235

— unele verbe la. participiul prezent: partecipante — care ia p a rte r potente — puternic, autoritar, schiacciante — zdrobitor ; I l suo stile corrente piaceva a tutti — Stilul său curgător plăcea tu tu ro r ; I l p iù lucente metallo è foro — Cel mai strălucitor m etal este aurul. Prin acelaşi procedeu se pot forma verbe din: — substantive cu ajutorul unor sufixe şi prefixe: atomo — atomizzare — a atom iza (chim.), telegrafo — telegrafare — a telegrafia, frutto — fruttificare — a fructifica ; Il piano fu elaborato in tempo ed abbiamo pianificato il nostro lavoro — Planul a fost elaborat la tim p şi ne-am planificat m unca ; faccia — affacciare — a se arăta, ordine — ordinare — a aşeza în ordine, a com anda; E ì in casa da mezz’ora, è rincasato verso le cinque — Este acasă de o ju m ă ta te de oră, s-a întors (acasă) către cinci ; — adjective care devin verbe cu ajutorul sufixelor şi prefixelor: forte — fortificare — a întări, migliore — migliorare — a îm b un ătăţi ;. La pianura è fertile, essa fu fertilizzata con concimi chimici — Cîmpia este roditoare, ea a fost fertilizată cu îngrăşăm inte chimice ; magro — dimagrire — a slăbi, sano — risanare — a se însănătoşi ; rosso — arrossire — a se înroşi; Il caffè non è dolce,si deve raddolcire con due cucchiaini di zucchero — Cafeaua nu este dulce, trebuie îndulcită cu două linguriţe de zahăr. Prepoziţiile îşi pot schimba valoarea gram aticală devenind prefixe şi integrîndu-se în noile verbe care se formează: di-: colorare — decolo­ rare — a decolora; a-: terra — atterarre — a doborî; in-: albero — inal­ berare — a arbora etc. (vezi § 183 B). P ot deveni adverbe de mod unele adjective: sicuro — desigur, chiaro — limpede ; Vado spesso a Braşov — Merg adesea la Braşov ; Parla piano non parlar forte — Vorbeşte încet, nu vorbi tare. Toate procedeele am intite au loc în sfera gramaticii dar cu conse­ cinţe directe asupra lexicului şi a posibilităţilor de îmbogăţire şi n u an ţare a exprimării în lim ba italiană.

NOŢIUNI DE SINTAXĂ (NOZIONI DI SINTASSI)

§ 187 Dacă morfologia este p artea gramaticii care cuprinde regulile referitoare la forma cuvintelor şi la modificările de formă pe care le iau cuvintele (număr, conjugare, declinare etc.), sintaxa este acea parte a gramaticii care cuprinde reguli privitoare la îm binarea cuvintelor într-o propoziţie sau într-o frază. Propoziţia constituie nucleul, u n itatea de bază a sintaxei, aceasta fiind form ată din cel puţin două cuvinte cu Înţeles deplin (subiect şi predicat, de ex.: I l bambino corre — Copilul aleargă). La rîndul său subiectul poate fi fo rm at dintr-un grup nominal (articol, substantiv, adjectiv etc. care în sintaxă devin subiect, atrib u t, com plem ent ; de ex. : I l bambino biondo — Copilul cel blond) iar predi­ catul poate fi form at dintr-un grup verbal (adică verbul — în sintaxă — predicatul verbal ~ însoţit de complement, num e predicativ sau alte elemente predicative suplim entare ; de ex. : Corre allegramente — Aleargă vesel). Fraza este o u n itate sintactică superioară propoziţiei în sensul că este alcătuită din două sau mai m ulte propoziţii, aceasta pu tîn d expri­ m a o idee mai complexă decît propoziţia. S intaxa frazei studiază modul în care se unesc propoziţiile spre a alcătui fraze, indicînd care este ra­ portul dintre aceste propoziţii. O frază se poate afla în ra p o rt de: a) coordonare a două sau ma m ulte propoziţii (prin jux tapunere, sau cu ajutorul conjuncţiilor, sau a locuţiunilor conjuncţionale coordonatoare) ; b) subordonare a două sau mai m ulte propoziţii (realizată cu ajutorul unor prepoziţii, a unor conjuncţii subor donatoare, a unor pronum e şi adverbe relative, nehotă rîte etc.).

PĂRŢILE PROPOZIŢIEI 9

9

§ 188 Aşa cum s-a a r ă ta t mai sus, părţile principale ale propoziţiei sînt subiectul (ii soggetto ) şi predicatul (ii predicalo ). La acestea mai pot fi m enţionate, în cazul unei propoziţii dezvoltate, atribu tu l (Vattri­ buto ) care face parte din grupul nominal determ inînd substantive sau substitu te ale substantivelor; complementul (il complemento) care face parte fie din grupul verbal, atunci cînd determ ină un verb, fie din grupul adjectival — cînd determ ină adjective —. fie determ ină întreaga pro­ poziţie, cînd e vorba de complemente circum stanţiale. Le vom pre­ zenta pe rînd: SUBIECTUL § 189 Ca şi în limba rom ână subiectul poate fi exprim at prin diferite părţi de vorbire, sau poate fi omis (subiect subînţeles sau inclus). Poate fi deci constituit din: a) substantiv: L’uomo dormiva — B ărbatul dorm ea; Suonano le campane — T rag clopotele; b) pronume: Io non vado via — Eu nu plec ; Questo è giusto — Asta-i drept ; Le tue sono p iù belle — Ale tale sînt mai frum oase; Chi lo dice? — Cine o spune? — Quale non ti piace? — Care nu-ţi place ? ; Nessuno lo ha visto — Nimeni nu l-a văzu t ; Qualcuno lo saprà — Cineva va fi ştiind ; c) numerai: Due sono andati via — Doi au plecat ; d) adjectiv substantivizat: I bugiardi sono disprezza­ ti — Mincinoşii sînt dispreţuiţi. Il blu è p iù delicato — A lbastrul este mai delicat; e) verb la infinitiv: Volere è potere; quindi è dovere volere — Să vrei înseam nă să p o ţi; deci este o datorie să vrei. E^umiliante chie­ dere — Este umilitor să ceri. NOTĂ V erbul la infinitiv cu funcţie de subiect poate fi introdus de prepoziţia di: M i rincresce di avergli detto ciò — îm i pare rău că i-am spus a s ta ; Tocca a voi d i visitarci — E rîndul vostru sa ne vizitaţi.

f) orice parte de vorbire substantivizată: Ci è un pronome — Ci este un pronum e ; Qui è un avverbio — Qui este un adverb ; Ma è una congiun­ zione — M a este o conjuncţie ; I perché sono molti — Cauzele sînt nume238

roase ; g) o întreagă propoziţie: E ' necessario che noi studiamo — Trebuie ca noi să în v ă ţă m ; N on è possibile che tu mi offenda — Xn-i posibil ca tu să m ă jigneşti. PREDICATUL § 190 Este p artea principală de propoziţie care arată ce este, cum este sau ce face subiectul. Se pot distinge două feluri de predicate: a) pre­ dicatul verbal care poate fi exprim at printr-un verb la diateza activă, reflexivă sau pasivă: I l cavallo galoppa — Calul galopează; Voi vi divertite — Voi vă d istra ţi; Le foglie sono portate dal vento — Frunzele sînt p u rta te de vînt. Se consideră predicate verbale şi cele exprim ate prin locuţiuni verbale: Il mio piano è andato a monte — Planul meu s-a dus de rîp ă ; şi b) predicatul nominal care se exprim ă printr-un verb copu­ la tiv (nepredicativ) şi un num e predicativ. L a rindul lor verbele copu­ lative pot fi: 1) essere: M ia madre è coraggiosa — Mama m ea este cu­ rajoasă. 2) verbe intranzitive ca: diventare—a deveni, divenire—a deveni, sembrare — a (se) părea, restare — a rămîne, rimanere —a rămîne, tor­ nare — a se întoarce, nascere — a se naşte, vivere — a trăi, morire — a muri, stare — a sta (cu înţeles de essere — a fi): Sono diventati grandi — Au devenit (s-au făcut) mari ; T u tti stavano zitti — Toţi tăceau. 3) verbe tranzitive la diateza pasivă: essere considerato — a fi considerat, essere stimato — a fi considerat, essere detto — a fi spus, essere chiamato — a fi chemat, essere creduto — a fi crezut, essere eletto — a fi ales, essere giudicato — a fi judecat/apreciat ecc.: T u non sei giudicato bene — Tu nu eşti bine apreciat; E ? stato chiamato dal mio amico — A fost chem at de prietenul meu. 4) verbe tranzitive însoţite de un adjectiv: avere — a avea, desiderare — a dori, lasciare — a lăsa, vedere — a vedea, tenere— a ţine, fare — a face, mantenere — a menţine, scegliere — a alege, trovare a găsi/a considera, valutare — a evalua, chiamare — a chema, credere — a crede, dichiarare — a declara, sapere — a şti, giudicare — a considera, ritenere — a socoti, supporre — a presupune: Ti trovo intelligente — Te consider inteligent ; Lo credevo giovane — îl credeam tînăr ; La riteniamo diligente — O socotim silitoare, La dichiaro aperta — O declar deschisă. 5) verbele essere, sembrare, parere însoţite de pronum e: N on sembra più lui — Xu pare să mai fie el Însuşi/Parcă nu mai e el. 6) verbul essere însoţit de num erale cardinale, num erale ordinale sau adjective nehotărîte de can tita te (introduse uneori, de prepoziţia in): Erano in pochi — Erau puţini; Gina è la seconda — Gina este a doua.

Numele predicativ Poate fi exprim at prin: substantiv, substantiv + adjectiv, adjectiv (cu sau fără prepoziţie), pronume, num eral plasate după verbul copulativ: L u i è l ’amico di mio fratello — El e prietenul fratelui m eu ; Mio padre 239

fa l’ingegnere — Tatăl meu e inginer; A nna m i riesce antipatica — A na îmi este a n tip a tic ă ; Loro passavano per delle persone importanti — Ei erau consideraţi drept persoane im po rtan te ; II motore è a quattro tempi — Motorul e în p atru tim pi ; QuélVaffare non era per lui — Aface­ rea aia nu era pentru el ; Siamo in due — Sîntem în doi ; T i hanno dichia­ rato presidente — Te-au declarat preşedinte. Acordul predicatului cu subiectul se face în num ăr, persoană şi uneori în gen. în cazul subiectului m ultiplu, normele de acord sînt identice cu cele din lim ba română.

Acordul predicatului cu subiectul

§ 191 Dacă A.

JSînt două sau mai multe subiecte la singular sau plural

Verbul i Se află în totd eau n a la persoana a I I I - a plural

E x em p le : I l cane e la gallina corrono — Cîinele şi găina fug. I l cane e le galline corrono — Cîinele şi găinile fug. I cani e le galline corrono — Cîinii şi găinile fug. r Sînt două sau mai m ulte Se află în to td eau n a B. | subiecte între care un la persoana I plural y pronum e la persoana I. E x e m p le : Io e Laura andiamo via — Eu şi cu L aura plecăm. N oi e il canne andiamo via — Noi şi căţelul plecăm. C.

Sînt două sau mai m ulte subiecte între care un pronum e la persoana a Il-a

Se află în to td eau na la persoana a Il-a plural

E x em p le : T u e Laura andate via — Tu şi cu L aura plecaţi. Voi e il cane andate via — Voi şi căţelul plecaţi, r Subiectul este colectiv la Se află la persoana a l l l - a s i n D. | singular cu specificarea >—> gular sau plural l com ponenţilor

E x em p le : Un branco di pecore pascolava — O tu rm ă de oi păştea. Un branco di pecore pascolavano — O tu rm ă de oi păşteau . 240

Ì

Subiectul este colectiv la \ Se află singular fără specificarea > —> singular componenţilor J

la

persoana a

111-a

E xem ple Un gregge pascolava — O tu rm ă păştea. Uno stormo volava — Un stol zbura. ATRIBUTUL § 192 în limba italiană este num it a trib u t adjectivul (calificativ, dem onstrativ, numeral, posesiv etc.) care însoţeşte un substantiv sau un sub stitut al acestuia, spre a-i atribui o calitate, sau spre a-i lămuri mai bine înţelesul. Ori, în lim ba rom ână această categorie reprezintă num ai unul din aspectele ce se află pe lista atributelor, şi anum e atribu tul adjectival. După valoarea părţilor de vorbire, în rom ână se mai disting: a tri­ butul substantival (în genitiv, în dativ, prepoziţional), atrib utul pro­ nominal, atributul verbal şi atrib utu l adverbial. Toate aceste forme din lim ba rom ână îşi găsesc corespondenţa în lim ba italiană într-o serie de complemente ca de exemplu: complemento di specificazione (Il colore del mar© è grigio — Culoarea mării este cenuşie), complemento di termine (Spedisci il pacco alla nonna — Să expediezi pachetul bunicii), comple­ mento di materia (Ho ricevuto in dono dodici bicchieri di cristallo — Am prim it cadou douăsprezece pahare de cristal) etc. Ca şi în rom ână, în lim ba italiană atrib u tu l poate să determ ine: a) subiectul: Una grossa auto lo colpì — Un automobil mare l-a lovit ; L a loro auto lo colpì — Maşina lor l-a lovit ; b) numele predicativ: L ’arnese, era un grosso rastrello — U nealta era o greblă mare : Marco è un giovane alto e biondo — Marco este un tîn ăr înalt şi blond ; Quel libro è mio — Cartea aceea este cartea mea ; c) complementul direct: Carla guidava una grossa auto — Caria conducea o m aşină mare ; Comprai ieri un vestito rosso scuro — Am cu m părat ieri o rochie roşu închis ; d) orice alt com­ plement: L'auto corre ad alta velocità — Maşina goneşte cu viteză mare ; Giunsero in una verde vallata profonda — Au ajuns într-o vale verde şi adîncă. A tributul poate fi introdus cu prepoziţia di atunci cînd acesta determ ină un pronum e indefinit sau interogativ: Che cosa c è di nuovo? Ce mai e nou ? ; Niente di preciso — Nimic sigur.

Apoziţia § 193 Gramaticile italiene numesc apoziţie cuvîntul sau sintagm a (de cele mai m ulte ori un su bstantiv însoţit sau nu de un determ inant, eventual de atribute, complemente) care se adaugă unui alt su b stan tiv 241

spre a determ ina fie subiectul: M arino, l’amico di Carla, arriverà domani — Marino, prietenul Cariei, va sosi mîine, fie un complement direct: Aspettiamo M arino, l’amico di Caria — îl aştep tăm pe Marino, prietenul Cariei, fie orice alt complement: Ho dato i libri a M arino, l’amico di Caria — Am dat cărţile lui. Marino, prietenul Cariei; I l cappello è di M arino, l’amico di Carla — Pălăria este a lui Marino, prietenul Cariei; Preparo il caffè per M arino, l’amico di Carla — Fac cafeaua pentru Marino, prietenul Cariei. NOTA 1 . De obicei apoziţia se alătu ră substantivului fără nici un semn de punctuaţie, atunci cînd precedă substantivul la care se referă, de ex.: Il dottor Rossi. Dacă însă apoziţia urmează după sub stantivu l la care se referă, atunci aceasta este m arcată de virgulă, de ex.: Bossi, il dottore — R.ossi, doctorul. 2. Substantivele città, — oraş, villaggio — sat, isola — insulă, penisola — peninsulă, provincia — judeţ, nome — num e, mese — lună sînt urm ate de prepo­ ziţia di şi apoi de numele pe care îl determ ină: La città di Genova — Oraşul Genova, L’isola di S ic ilia — Insula Sicilia, II nome di Veronica non m i piace — Xumele de Veronica nu-mi place; Il mese di febbraio è il p iù corto delVan.no — Februarie este cea mai scurtă lună a anului. 3. Apoziţia mai poate fi introdusă prin: da, come, in, qualità di: Io, da amico, ti aiuterò — eu, ca (în calitate de) prieten, am sa te a ju t; T u , in qualità di medico, devi mantenere il segreto professionale — Tu, în calitate de medic, trebuie sa păstrezi secretul profesional.

COMPLEMENTUL § 194 Este o p arte secundară a propoziţiei, care determ ină sau com pletează sensul altor elemente ale acesteia (subiect, predicat, a tri­ but, apoziţie, alt complement). Deosebim: I. Complementul adjectivului care poate fi exprim at prin substantive, pronum e sau verbe la infinitiv introduse de prepoziţiile d i, a, da, in: Avido di denaro — Lacom de bani; Sicuro di sé — Sigur de sine ; Lieto di conoscere— Bucuros de a cunoaşte ; Atto al lavoro — Â pt pen tru m uncă ; D ifficile a capire— Greu de înţeles ; Bravo in m atem atica— Bun la m atem atică. II. Complementul adverbului se exprim ă prin substantive sau pronum e introduse cu di, che: L u i parìa Vitaliano meglio di te — El vorbeşte italiana mai bine ca tin e ; Capisco meno Vinglese che l’italiano — înţeleg mai pu ţin engleza decît italiana. IU . Complementul verbului. Din această categorie putem dis­ tinge: .1. complementul direct care determ ină un verb tran zitiv şi se află in cazul acuzativ; poate fi înlocuit printr-un pronume în acuzativ şi exprim at fie printr-un substantiv, pronume, numeral cu sau fără de­ term in an ţi: Scrivo u n a lettera — Scriu o scrisoare; N on vedo te — Nu te v ăd pe tine ; Ricordai soltanto i prim i sei — Mi-am adus am inte num ai de primii şase, fie printr-un verb Ia infinitiv introdus prin prepoziţia 242

da, sau printr-o construcţie infinitivaia: Maddalena voleva scrivere — Magdalena voia să serie; Im paro a battere a macchina - în v ă ţ să b at la maşină ; T i offro (la vestire — îţi ofer de îm brăcat ; H ai trovato da leggere? Ai găsit de citit? NOTĂ Complementul direct exprim at prin substantive sau substitute ale su bstanti­ vului nu este introdus de un element de relaţia: Sto ascoltando la radio — Ascult radioul. Dacă substantivul este precedat de prepoziţia di, acesta dobîndeşte o valoare p artitiv ă sau de articol nehotărît, nemaifiind deci un element de relaţie (gramaticile italiene îl numesc complemento oggetto partitilo): M angio del pane — Manine pìine; Compro dei fiori — Cumpăr fiori; Versammo dell’acqua — Am tu rn a t ap ă ; Abbiamo incontrato deali amici — Am întîlnit nişte prieteni.

B. complementul indirect, spre deosebire de complementul direct nu poate fi înlocuit printr-un pronume în cazul acuzativ. în această categorie deosebim: a) complementul indirect fără prepoziţie, care înso­ ţeşte verbe ca: alzarsi — a se scula, sorgere — a răsări, pesare — a cîntări, misurare — a măsura, distare — a fi la o depărtare de, costare — a costa, estendersi — a se extinde: M ia figlia pesa settanta chili — F a ta mea cîntăreşte şaptezeci de kilograme ; M i sono alzata alle tre di notte — M-am sculat la trei n o ap tea; b) complementul indirect cu prepoziţie: lista verbelor care sînt determ inate de un complement indirect este lunga, dintre acestea am intim doar: ricordarsi eli — a-şi am inti [de, rivolgersi a — a se adresa, combattere contro — a lu p ta îm potriva, man­ care di — a fi lipsit de, parlare di — a vorbi de/despre, rinunciare a — a re n u n ţa la, vergognarsi di — a se ruşina de, vivere per — a trăi pentru / spre. imbattersi in — a da peste, a se ìntìlni etc.: Mi ricordo con piacere di quella serata — îm i amintesc cu plăcere de serata aceea; Si rivolse al suo padrone di casa — Se adresă gazdei sale ; Dobbiamo combattere contro le esperienze atomiche — Trebuie să lu p tăm contra experienţelor atomice. C. complementul circumstanţial nu determ ină numai o p arte a propoziţiei, aşa cum e cazul complementului direct sau al celui indirect, ci întreaga propoziţie. Acesta este exprim at fie printr-un substantiv însoţit (de cele mai m ulte ori) de o prepoziţie, fie printr-un adverb re­ lativ sau printr-o construcţie infinitivală etc. Ia tă tipurile de comple­ m ente circum stanţiale mai im portante, selectate după criterii semantice: a) complementul circumstanţial de tim p: Sarò da te fra tre giorni — Voi fi la tine peste trei zile ; Ora siamo contenti — Acum sîntem m ulţu ­ miţi ; b) complementul circumstanţial de loc: — S i incontreranno a Braşov — Se vor ìntìlni la Braşov; c) complementul circumstanţial de mod: S i sentiva più tranquilla — Se simţea mai liniştită, Devi agire con cautela perchè è sensibile — Trebuie să acţionezi cu precauţie pentru că e sensi­ bilă : d) complementul circumstanţial de scop: T u tti vi dovete preparare per gli esami — Toţi trebuie să vă pregătiţi pentru exam ene; e) comple­ mentul circumstanţial de cauză: M arina tremava dal freddo — Marina 243

tre m u ra de frig; f) complementul circumstanţial concesiv: Nonostante la malattia, è venuto al lavoro — Cu to a tă boala (deşi era bolnav) a venit la lucru ; g) complementul circumstanţial lim itativ: A mio parere questo affare non fin irà bene — D upă mine (părerea mea) tre a b a asta n-o să sfîrşească bine. D. Complementul de agent se deosebeşte de to a te celelalte tip u ri de complemente în sensul că acesta apare doar în propoziţiile cu verbul la diateza pasivă reprezentînd subiectul logic al acţiunii: Silvana è stata colpita da una pietra — Silvana a fost lovită de o piatră.

Propoziţii subordonate explicite şi implicite

(Proposizioni subordinate esplicite ed implicite) § 195 Caracteristic limbii italiene este faptul că atunci cînd pre­ dicatul se află la un mod personal (indicativ, conjunctiv, condiţional, im perativ) propoziţia este num ită, din pu n ct de vedere formal, explicita: Dichiara che lui è innocente — Declară că el e nevinovat ; Quando l ’automobile si fermò, Giorgio si affacciò alla finestra — Cînd s-a oprit maşina, Giorgio a ap ăru t la fereastră ; Mentre uscivo vidi la mia nipotina — Tocmai cînd ieşeam, am văzut-o pe nepoţica mea. Dacă însă predicatul se află la un mod nepersonal (gerunziu, p a rti­ cipiu, infinitiv) atunci propoziţia este num ită implicită: Dichiara di ■essere innocente — Declară că este nevinovat ; Al fermarsi dell’auto­ mobile, Giorgio si affacciò alla finestra — La oprirea maşinii (cînd s-a o p rit maşina), Giorgio a a p ă ru t la fereastră ;Uscendo, vidi la m ia nipotina — La ieşire (pe cînd ieşeam), am văzut-o pe nepoţica mea. în general, pro­ poziţiile „implicite14 pot fi transform ate în propoziţii „explicite“, adică verbul aflat la un mod nepersonal poate fi tre c u t la un mod şi la un tim p personal introdus de o conjuncţie subordonatoare sau de un pronume relativ. De exemplu, propoziţia im plicită Consumato tutto il denaro, tornò a casa — O d ată cheltuiţi to ţi banii, s-à întors acasă — poate fi tran sfo rm ată într-o propoziţie explicită astfel: Dopo che ebbe consumato tutto il denaro, tornò a casa — D upă ce a cheltuit toţi banii, s-a întors acasă. De reţin u t că propoziţiile subordonate implicite cap ătă denumi­ rea după conjuncţiile introduse în transform.area propoziţiei explicite: Spinto dalla fame, Vuomo afferò il pane — îm pins de foame, omul a înşfăcat pîinea —> Poiché era spinto dalla fame, Vuomo afferò il pane — Deoarece era împins de foame, omnl a înşfăcat pîinea. Poiché fiind o conjuncţie cauzală, propoziţia implicită va fi to t cauzală.

244

FRAZA (IL P E R IO D O )

§ 196 Ca şi în lim ba rom ână propoziţiile unei fraze se pot afla în rap o rt de coordonare sau de subordonare. § 197 A. Fraza prin coordonare poate fi alcătuită: 1. prin ju x ta ­ punere: V enni, vidi, vinsi — Am venit, am văzut, am învins; 2. prin coordonare copulativă: N on so nulla e non voglio saperne — Nu ştiu nimic despre a sta şi nici nu vreau să ştiu ; 3. prin coordonare adversativă: Volevo studiare m a non trovai il tempo per farlo — Vroiam să învăţ, dar n-am găsit tim p ca s-o fac; 4. prin coordonare concluzivă: Nevica, dunque prenderemo la slitta — Ninge, deci o să luăm sania, într-o frază pot exista: — propoziţia principală — u n a sau m ai m ulte propoziţii coordonate cu principala — una sau mai m ulte propoziţii subordonate E xem plu : M onica è giunta solo adesso, perché si è svegliata tardi ed ha perso il treno — Monica a ajuìis doar acum, pentru că s-a trezit tîrziu şi a pierdut trenul. Spre a vedea raportul în care se află fraza de mai sus pu tem avea urm ăto area imagine rep rezentată într-o schemă grafică: Propoziţie principală . i M onica è giunta solo adesso

A tardi perché si è svegliata

* Coordonare

î

1 il treno ed ha perso î

Subordonată de grad I

S ubordonată de grad I

Alte exemple de ilustrare a rap o rtulu i dintre propoziţii: M olti si rifugiavano su per i m o n ti— 1 Mulţi se refugiau sus în m unţi j e vi portavano la loro roba — şi-şi duceau cu ei calabalîcul

Ì

J

. .w ^ rmclPaia Principală, coordonată cu * cea dintîi 245

per poterla conservare nel miglior modo — ca să-l p oată păstra cît mai bine

Subordonată de grad I

e per sottrarla ai nemici — si ca să-1 ferească de duşmanii

Subordonată de grad I, coordonată cu precedenta

che stavano per arrivare — care erau pe punctul de a veni

Subordonată de grad II

Non trascurare quella parte della, lingua— Nu neglija acea p arte a limbii

Principală

che è fu o ri d'uso — care este ieşită din uz

Subordonată de grad I

perché certe voci ti possono servire — p en tru că anum ite cuvinte îti pot folosi

Subordonată de grad II

a dare un vivo effetto ad uno scherzo — să dai un efect colorat (viu) unei anecdote

Subordonată de grad I I I

il quale altrimenti riuscirebbe sciapito (De Amicis) care altm interi ar fi lipsită de haz.

Subordonată de grad IV

S

J

§ 198 B. Fraza prin subordonare este form ată dintr-o propoziţie regentă sau principală, alcătuită la rîndul ei din subiect, predicat, unul sau mai m ulte atribute, unul sau mai m ulte complemente şi u n a sau mai m ulte propoziţii subordonate. Tipurile mai frecvente de propoziţii subor­ donate sînt: 1. propoziţia subiectivă form ată din verbe impersonale, active sau pasive ca: occorre, bisogna — trebuie, e necesar; conviene — se cuvine, este oportun ; sembra — pare ; si dice — se zice ; si narra — se povesteşte; si crede — se crede, sau din predicate nominale ca: è bene — e bine ; è necessario — e necesar, trebuie ; è evidente — este ev id en t; è chiaro — e clar; è difficile — este greu, etc., introduse de conjuncţia che -f- modul indicativ, conjunctiv sau condiţional pentru propoziţiile explicite şi de che -f- modurile nepersonale precedate sau nu de prepoziţia di: Conviene che io vada a Timişoara — Se cuvine să m ă duc la Timişoara ; E 1 chiaro che noi faremmo ciò, se ci si permetesse — E clar că noi am face asta, dacă ni s-ar permite ; Occorre avere la conscienza pulita — Trebuie să ai conştiinţa c u ra ta ; S i ritiene di aver avuto torto — Se consideră că n-a avut dreptate. E ' noto a tutti che hai sbagliato — E ste cunoscut tuturor că ai greşit; Conviene che voi vi comportiate meglio — Se cuvine ca voi să vă com portaţi mai bine ; E J certo che Iui non Io sa — E sigur că el habar n-are ; Sarebbe tempo che ci decidessimo — Ar fi tim pul ca să ne hotărîm . 2. propoziţia predi246

cativăi: L'avvenire è coinè me lo faccio io - - Viitorul este cum mi-1 fac e u ; L ’essenziale è di farlo lavorare — Esenţialul este să-l pui la treaba. 3. propoziţia atributivă: Ipoteşti è la località dove nacque Em inescu - Ipoteşti este localitatea unde s-a născut Eminescu. 4. propoziţia comple­ tivă directă se formează cu ajutorul verbelor narrare — a povesti ; affer­ mare — a afirm a; dire — a zice, a spune; riferire — a relata, promettere a prom ite : giurare — a jura ; confessare — a m ărturisi ; rispóndere — a răspunde : stimare — a aprecia ; giudicare — a judeca, a aprecia ; reputare — a considera, a crede ; ritenere — a socoti, a considera ; credere a crede ; sospettare — a bănui ; sentire - a auzi ; udire — a auzi ; capire a înţelege ; sapere — a afla, ignorare — a nu avea hab ar ; comprendere — a înţelege : ricordare — a-şi aminti ; dimenticare — a u ita ; vedere — a vedea ; volere — a voi/a vrea ; desiderare — a dori ; proibire — a interzice ; vietare — a interzice,' a nu perm ite; stabilire — a stabili; impedire — a împiedica etc. introduse de conjuncţia che + modul indicativ sau con­ jun ctiv pentru propoziţiile explicite şi de prepoziţia di (în cea mai mare parte din cazuri) + un mod nepersonal pentru propoziţiile implicite: Afferm o che questo film è interessante — Afirm că acest film este intere­ sant ; Vedo che questa casa è ben tenuta — Văd că această casă este bine în tre ţin u tă ; Credevo che Giuliana non potesse finire in tempo il lavoro — Credeam că Iuliana nu poate să-şi term ine treab a la tim p ; Esigo che lui chieda perdono — P retind ca el să-şi ceară iertare; Sosteneva di volermi accompagnare — Susţinea că vrea să m ă însoţească ; Confesso di aver risposto con una bugia — Mărturisesc că am răspuns printr-o m inciună: Ha minacciato che si sarebbe vendicato — A am eninţat că se va răzbuna : Giuro di aver detto la verità — J u r că am spus adevărul (vezi şi § 142 A ; 195). 5. propoziţia completivă indirectă: Costa proprio quanto h a detto lui — Costă exact cît a spus el ; M i rivolgo a chiunque voglia darm i retta — Mă adresez oricui vrea să m ă asculte (vezi şi § 142 B). 6. propoziţia circumstanţială temporală: 3Ientre giocava al tennis. Renato si e slogato un braccio — în tim p ce juca tenis, Renato şi-a lu x a t un braţ (vezi şi § 204). 7. propoziţia circumstanţială de loc: Dovunque Giu­ seppe vada, è sempre bene accolto — Oriunde se duce Giuseppe, este în to td eau n a bine prim it (vezi şi § 210). 8. propoziţia circumstanţială cauzală: L ei piangeva perché suo marito l ’aveva abbandonata — Ea plìngea pentru că soţul ei o părăsise (vezi şi §205). 9. propoziţia finală: Combatterono, affinché la giustizia trionfasse — Au lu p ta t ca să trium fe d rep tatea (vezi şi § 206). 10. propoziţia circumstanţială concesivă: Benché fosse avvertito del pericolo, lu i proseguì la corsa — Deşi fusese avertizat despre pericol, el şi-a continuat cursa (vezi şi §208). 11. propoziţia cir­ cumstanţială consecutivă: E ra così commossa che non riusciva a dire nulla — Era a tît de em oţionată încît nu reuşea să spună nimic. (Vezi şi § 207). 12. propoziţia circumstanţială de mod (m odală): Ho fatto così come mi hai detto — Am făcut aşa cum mi-ai spus (vezi şi § 211). 13. propoziţia

247

circumstanţială comparativă: Ho fatto il lavoro scritto meglio di come credevo — Am făcut lucrarea scrisă mai bine decît credeam (vezi şi § 209). 14. propoziţia circumstanţială condiţională: Se dirai la verità, non ti punirò — Dacă ai sa spui adevărul, n-am să te pedepsesc; Se piovesse prenderei Vombrello — Daca ar ploua aş lua um brela ; Se fosse più gentile, sarebbe p iù simpatico — Dacă ar fi mai amabil, ar fi mai sim­ patie; Se non mi vedessi, non ti preoccupare — Dacă nu m ă vezi, să nu fii îngrijorat(ă)/(nu-m i duce grija), (vezi şi § 202; 175; 213; 214). 15. pro­ poziţia circumstanţială lim itativă: Per quanto io sappia, nessuna decisione è stata ancora presa — D upă cîte ştiu eu, n-a fost încă lu a tă nici o hotărîre (vezi şi § 141 De). 16. Propoziţii interogative indirecte: N on so che cosa pensi di me — Nu ştiu (nu am idee) ce gîndeşti despre m ine; D im m i chi ha parlato — Spune-mi cine a vorbit ; Dubito se sia vero — Mă îndo­ iesc că este adevărat ; Sono in dubbio se verrò domani o no — Stau la Îndoială dacă o să vin mîine sau nu ; N on so chi partirà — Nu ştiu cine va pleca ; Desidero sapere che cosa tu abbia fatto — Doresc sa ştiu ce ai făcu t tu. T i chiedevo se saresti andato — Te întrebam dacă te-ai fi dus (vezi şi § 177 ; 202). 17 Propoziţii relative: R ossini, che fu un celebre compositore, aveva ... — Rossini, care a fost un compozitor celebru, avea ... Colui il quale dice bugie si dovrebbe vergognare — Acela care spune minciuni ar trebui să-i fie ruşine. NOTĂ Propoziţiile relative au aceeaşi valoare cu cea a altor propoziţii subordonate şi în acest caz acestea se numesc propoziţii relative aparente. De exemplu: relative cauzale: M i congratulo con voi che (perché) avete vinto — V ă felicit că (pentru că) a ţi cîştigat ; relative temporale: Ho visto gli impiegati che (mentre) uscivano dall’ufficio — I-am v ăz u t pe funcţionarii care (pecînd) ieşeau de la birou; relative finale: Ho mandato Lucia che (affinché) ti chieda quando vieni — Am trimis-o pe Lucia care (pentru ca) să t.e întrebe cînd vii; relative consecutive: T u non sei una (ta l) donnat «he (la quale) si lasci commuovere — Tu nu eşti o (astfel de) femeie care (îneît) să se emoţioneze; relative concesive: T u , che (sebbene) lo potevi, non Vhai aiutata — Tu care (deşi) puteai s-o faci, nu ai a ju ta t-o ; relative condiţionale: Ohi (se uno) la pensa così può andarsene — Cine (dacă cineva) gîndeşte astfel poate să plece.

CONCORDANŢA TIMPURILOR § 199 Tim pul verbului din subordonată depinde de tim pul verbului din propoziţia principală (num ita şi regentă) şi de raportul în care subordonata se găseşte fa ţă de regentă: rap o rt de sim ultaneitate, de a n te rio rita te sau de posteritate. Exprim area raportului de posteritate fa ţă de un tim p tre c u t este specifică limbii italiene, condiţionalul perfect trad u eîn d u -se în lim ba rom ân ă prin viitor: M i ha detto che sarebbe venuto — Mi-a spus că o să vină. Cînd în regentă verbul este la perfectul compus, p e n tru acţiunea sim ultana poate fi folosit şi prezentul indicativ: Ho saputo che viene — Am aflat că vine. Normele concordanţei tim pu ri­ 248

lor pe care le prezentăm în schemele urm ătoare au, în general, un caracter o rientativ şi prezintă cazurile cele mai frecvente. De exemplu, se ştie că după conjuncţiile anche se — chiar dacă, come se — ca şi cum, quasi (che) — mai (că), aproape (că) etc., este folosit modul conjunctiv astfel: congiuntivo imperfetto dacă acţiunea este sim ultană cu cea din regentă (N on giungerai alle sei, anche se partissi subito — Nu vei ajunge la ora şase chiar dacă ai (vei) pleca imediat), sau congiuntivo trapassato pen tru acţiunea anterioară celei din regentă (Domandava a tutti come se fossero stati stranieri — îi în treb a pe to ţi ca şi cum ar fi fost nişte străini). NOTĂ în lim ba actuală, de m ulte ori aceste norme sînt încălcate, mai cu seamă în literatură, în vederea obţinerii unor efecte stilistice deosebite.

Concordanţa timpurilor la modul indicativ

§ 200 Dacă în propoziţia principală există l Presente indicativo sau Passato prossimo

Pentru actiunea

î n propoziţia secundară se foloseste

’1 1 1. Sim ultană — Presente indicativo a) Passato prossimo 2. A nterioară { b) Passato remoto c) Trapassato prossimo 3. Posterioară — Futuro

E xem ple :

Io dico — Eu zie (sau) Io ho detto — Eu am

zis

f 1. — che mio figlio arriva oggi — că băia­ tul/feciorul meu vine azi. — a) che mio figlio è arrivato ieri — că băiatul meu a venit ieri. — b) che mio figlio arrivò tre giorni fa — că băiatul meu a venit acum trei zile. — c) che mio figlio era arrivato già molto stanco — ca băiatul meu venise deja foarte obosit. 3. — che mio figlio verrà domani — că băiatul meu o să vină mîine. 249

Comparaţi Română

Italiana Pi 'esente sau Passato prossimo

Prezent \ i. — Prezent 1. — Presente 2. [ —a) Perfect compus — a) Passato prò ss. sau 2. j — b) Passato rem. Perfect i -b) Mai m ult ca perfect — c) Trap. pross. compus 3. — Viitor 3. — F uturo

II Dacă în propoziţia principala există

î n propoziţia secundară se foloseşte

Pentru acţiunea 9

i i f 1. Sim ultană Imperfetto sau 2. A nterioară Passato remoto sau 3. Posterioară Trapassato prossimo

l — Imperfetto — Trapassalo prossimo — Condizionale passato

E xem ple :

lo dicevo — Eu ziceam / (sau) 1. — che mio figlio arrivava stanco — că băiatul lo ho detto — Eu am meu venea/a venit obosit. zis 2. — che mio figlio era arrivato stanco — că (sau) băiatul meu venise obosit. Io dissi — Eu zisei 3. — che mio figlio sarrebe arrivato stanco — ca (sau) băiatul meu o să vina obosit Io avevo detto — Eu zisesem Comparaţi Română

Italiană Imperfetto (sau) Passato prossimo (sau) Passato re­ moto (sau) Trapassato pr ossi mo

1. — Im perfetto

2. — Trapassato prossimo

3. — Condizionale passato 250

Imperfect (sau) Perfect compus (sau) Perfect sim plu (sau) M ai mult ca perfect

1 — a) Im perfect sau — b) Perfect compus Mai m ult perfect

Viitor

ca

NOTĂ Timpul imperfect din secundară indică sim ultaneitatea cu oricare dintre tim ­ purile trecute din propoziţia principală.

I II Dacă în propoziţia principală există

î n propoziţia secundară se foloseşte

Pentru acţiunea

i

1

i ' 1. Sim ultană

F uturo

- 2. A nterioară

i

, 3. Posterioară

—a) Presente —b) Futuro —a) F uturo anteriore —b) Passato prossimo — F uturo

E x e m p le : —a) che tu vieni entro la settimana — că tu vii în cursful săptamînii —b) che tu verrai entro la settimana — că tu o să vii în cursul săptămînii. —a) che tu sarai stata già arrivata — că tu vei fi venit deja.

1.

Ì

Io dirò — Eu o să spun

—b) che tu sei già arrivata — că tu ai venit l deJa * 3. — che tu arriverai fra due giorni — că tu o să vii peste două zile. Comparaţi Română

Italiană 1. F uturo 2

3

.

a) Presente b) F uturo

{

a) F uturo ant. b) Pass, pross. F uturo

{

[ a) Prezent \ b ) Viitor

Viitor a) Viitor anterior ’■ ( b) Perfect compus 3. Viitor

XOTĂ Propoziţiile secundare sînt completive directe în schemele prezentate mai sus.

251

Concordanţa timpurilor la modul conjunctiv §201 Dacă in propoziţia principală există 1

I Pentru acţiunea i 1. Sim ultană .*

Presente indicativo < 2. A nterioară Passato prossimo

3. Po st eri o ara

î n propoziţia secundară se foloseste i — Presente congiuntivo — a) Congiuntivo passato — b) Congiuntivo im perfetto — c) Congiuntivo trapassato — F uturo

E x e m p le : Io non dico — Eu nu zie (sau) ) Io non ho detto — x Eu n-am zis

1. — che tu abbia torto — că tu n-ai dreptate. —a) che tu abbia avuto torto — că tu n-ai av u t dreptate.

(

—b) che tu avessi torto — că tu mi aveai dreptate. —c) che tu avessi avuto torto — că tu nu avuseşi dreptate. 3. — che tu avrai torto — că tu n-o să ai dreptate. Comparati Română

Italiana 1.— Congiuntivo presente Presente indicativo (sau) Passato prossimo

/ 1. — Ind. prez.

— a) Cong. passato — b) Cong. 2. im perfetto — c) Cong. trap assato 3. — F u turo

Prezent Perfect compus

ì '

o

—a) Perfect compus —b) Im perfect —c) Mai m ult ca perfect

3. — Viitor II

Dacă în propoziţia principală există

Pentru acţiunea

î n propoziţia secundară se foloseşte

i

Imperfetto sau Passato prossimo sau Passato remoto sau Trapassato prossimo (sau) Condizionale passato 252

1. Sim ultană — Congiuntivo im perfetto 2. Anterioară — Congiuntivo trapassato 3. Posterioară — Condizionale passato

Exemple : Io non dicevo — Eu nu ziceam (sau) Io non ho detto — Eu n-am zis (sau) Io non dissi — Eu nu zisei (sau) Io non avevo detto — E u nu zisese

1. che lui avesse torto — că el nu avea drep tate 2. che lu i avesse avuto torto — că el nu a a v u t/ nu avusese dreptate. 3. che lu i avrebbe avuto torto — că el nu va avea dreptate/n-o să aibă d reptate.

Comparati Română

Italiana Imperfetto (sau) Passato pros­ simo (sau) Passato remoto (sau) Trapassato prossimo

Im perfect sau Perfect compus sau Perfect sim plu sau

1. Congiuntivo im perfetto 2. Congiuntivo trapassato

M ai m ult ca perfect

3. Condizionale passato

1. Im perfect fa) Perfect compus 2.

b) Mai m ult ca perfect 3. Viitor

NOTĂ Timpul trecu t din propoziţiile principale este num it timp istoric. Propoziţiile secundare sîn t completive directe.

III Dacă în propoziţia principală există i Futuro sau Futuro anteriore

P entru acţiunea 9

l 1. Sim ultană 2. A nterioară 3. Posterioară

î n propoziţia secundară se foloseşte i — Congiuntivo presente a) Congiuntivo passato

(

b) Condizionale passato Condizionale presente 253

Exemple ; 1. che tu lo faccia — că tu o să faci asta a) che tu lo abbia fatto — cà tu ai făcut asta 2. b) che tu lo avresti fatto — că tu ai fi făcut asta 3. che tu lo faresti — că tu ai să faci asta

Temerò molto — Tare o să mă tem

Comparaţi Rom ână

Italiana 1. Congiuntivo presente a) Congiuntivo passato 2. b) Condizionale passato 3. Condizionale presente

Futuro

Viitor' sau Viitor anterior (rar)

1. Viitor • a) Perfect compus b) Condiţionali perfect 3. V iitor

Concordanţa timpurilor în propoziţiile interogative indirecte (Se non condizionale)

202

Dacă în propoziţia principală există

Pentru acţiunea ! »

l

4-

1. Sim ultană Presente indicativo (forma negativă)

2. Anterioară 3. Posterioară

î n propoziţia secundara se foloseşte i — Congiuntivo presente a) Congiuntivo imperfettob) Congiuntivo passato

Î

c) Congiuntivo trapassato— F uturo

E x e m p le :

N on so — Nu stiu

254

I

1. se venga — dacă vine j a) se venisse — dacă a venit 2. \ b) se sia venuto — dacă a venit I c) se fosse venuto — dacă a venit 3. — se verrà — dacă o să vină

Comparaţi Italiana

Română 1. Indicativ prezent

1. Cong. pres. Presente. indicativo 2. Cone (negativo)

imper. pass. trapass.

{

3. F uturo

Prezent indicativ

2. Perfect compus

forma ne­ gativă)

3. Viitor

II m propoziţia principală există i Imperfetto indicativo (negativo)

î n propoziţia secundară se foloseste

Pentru acţiunea 1. Sim ultană 2. A nterioară 3. Posterioară

!

— Congiuntivo im perfetto — Congiuntivo trapassato — Condizionale passato

E xem ple: 1. se Renato volesse questo — dacă Renato voia aceasta. 2. se Renato fosse venuto — dacă Renato a v en it/ venise. 3. se Renato sarebbe venuto — dacă Renato va veni (o să vină).

.Non sapevo Nu ştiam

Comparati Italiana

Română Imperfect indicativ (la for­ m a nega­ tivă)

1. Cong. imperf.

Imperfetto indicativo (negativo)

2. Con. trapass. 3. Condiz. pass.

1. Im perfect indicativ a) Perfect compus 2. b) Mai m u lt ca per­ fect 3. Viitor

III Dacă în propoziţia principală există i

Futuro (negativo)

Pentru acţiunea i

1. Sim ultană 2. Anterioară

î n propoziţia secundara se foloseste i — F uturo — F u tu ro anteriore a) Passato prossimo '

3. Posterioară b) Congiuntivo passato 255

Exemple: N on m i chiederà — N-o să m ă întrebe

1. se tu ritornerai in tempo — dacă tu o să te întorci la tim p 2. se tu sarai ritornato in tempo — dacă tu te vei fi întors la tim p se tu sei ritornato in tempo — dacă tu te-ai întors Ia tim p 3. \ se tu sia ritornato in tempo — clacă tu te-ai întors la tim p Comparaţi Română

Italiană

1. Viitor

1. F uturo Futuro 2. F u tu ro anteriore (negativo)

Viitor (la forma negativa)

a) Passato prossimo b) Congiuntivo passato

2. Viitor anterior 3. Perfect compus

§ 203

Concordanţa timpurilor în propoziţiile circumstanţiale P R O PO Z IŢ II TEM PORALE § 204 A. P entru acţiune sim ultană pot fi folosite urm ătoarele mo­ duri şi construcţii: 1. Modul indicativ: Non appena mi ha visto, se Vè data a gambe — în d a tă ce m-a văzut a rupt-o la fugă ; Appena arrivo, ti faccio una tele­ fonata — În d a tă ce sosesc, îţi dau un telefon; Vieni quando vuoi — Vino cînd vrei ; Aspettai finché arrivò l'ultimo — Am aşte p ta t pînă c e a venit ultimul. 2. Modul conjunctiv se întîlneşte mai rar pentru o acţiune simul­ tană ; poate fi folosit atunci cînd o acţiune viitoare este considerată ca fiind posibilă, după conjuncţiile appena, non appena — în d a tă ce, quando — cînd: Non appena tu guarisca partiremo per la. montagna — De în d a tă ce te însănătoşeşti, vom pleca la m u n te ; Io verrò quando tu voglia — Eu am să vin cînd vrei tu ; Aspetterò finché (non) arrivi l’ultimo — Am să aştep t pînă ce va veni ultimul. 3. M odul gerunziu — Camminando, gli parlava e ogni tanto si fer­ mava — In tim p ce mergeau, îi vorbea şi uneori se oprea în loc. 4. Construcţia in - f infinitiv — Nel parlargli m i accorsi che stava male — Pe cînd îi vorbeam, am b ăgat de seamă că se simţea rău. 256

B. P en tru acţiune anterioară se pot folosi urm ătoarele moduri şi constructii : 1. M odul indicativ: Io sto qui finché voglio — Eu stau aici pînă cînd (o să) vreau eu ; N on uscirai finché non te lo dico io — N-ai să ieşi pînă cînd nu-ţi spun eu ; R im asi lì finché Luisa venne — Am răm as acolo pînă ce a venit Luiza. 2. Modul conjunctiv: Torno a casa prima che cominci la pioggia — Mă întorc acasă mai înainte de a începe ploaia ; Io sto qui finché tu venga— E u stau aici pînă ce vii tu ; R im asi lì finché lui venisse — Am răm as acolo pînă ce a venit el. 3. Construcţia prima di -}- infinitiv: Prima di venire, scrivim i o m andam i un telegramma — Mai înainte de a veni scrie-mi sau trim ite-m i 0 telegram ă. C. P entru acţiune posterioară întîlnim: 1. Construcţia dopo che - f modul indicativ: Dopo che lavoro, m i riposo — D upă ce muncesc, m ă odihnesc ; Dopo che lo ebbe guardato hene, non parlò p iù — D upă ce La privit cu atenţie, nu a mai vorbit, 2. Construcţia dopo + modul infinitiv perfect: Dopo aver mangiato 1 funghi, s i sentirono male — După ce au m ìncat ciupercile, s-au sim ţit rău ; Dopo aver camminato un bel po’, ci sedemmo su una panchina — D upă ce am mers destul de mult, ne-am aşezat pe o bancă. 3. Construcţia dopo -f participiul perfect: Dopo mangiato, vado sempre a dormire — După ce manine, mă duc în totdeau n a la culcare. >

P R O P O Z IŢ II CAUZALE § 205 1. Modul indicativ: Siamo preoccupati perché non ci scrivi — Sîntem îngrijoraţi pentru că nu ne scrii; Voglio sapere perché l’hai com prato — Vreau să ştiu de ce Lai cu m părat ; GlieVho detto perché è cosa che Io riguarda — I-am spus-o pentru că e o chestiune care-1 priveşte pe el ; Ce ne siamo andati perché non c’era nessuno — Am plecat pentru că nu era nimeni. NOTĂ Conjuncţia perché se foloseşte în frazele cauzale numai atunci cînd propoziţia principală se află înaintea propoziţiei cauzale. D acă propoziţia cauzală este plasată înaintea propoziţiei principale, atunci sînt folosite conjuncţiile poiché, dato che, visto che, siccome — deoarece, întrucît: Poiché non c’era nessuno, ce ne siamo andati — În tru c ît nu era nimeni, am plecat.

2. M odul condiţional: T i prego di ricordarmelo perché potrei dimen ticarm ene — Te rog să-mi aduci am inte, pentru că s-ar p utea să u it (de lucrul acesta) ; N on glieVho detto perché gli sarebbe dispiaciuto — Nu i-am spus-o pentru că s-ar fi supărat.

257

3. Modul gerunziu — Essendo tardi, non volle uscire — I n tn ic ìt era tîrziu, nu a v ru t să iasă (din casă); Essendo partito Renato, par­ tirono tatti — pentru că a plecat Renato, au plecat ţoti. 4. Modul participiu — Preoccupato per il silenzio, gli scrissi subito — Fiind îngrijorat din pricina tăcerii, i-am- scris în d a tă ; Partita Laura, partirono tu tti— Deoarece a plecat Laura, au plecat toţi. 5. Construcţia per -f- infinitiv — F u condannato alV ergastolo per aver ucciso una donna — A fost condam nat la închisoare pe v ia ţă pen tru că a om orît o femeie; I bambini furono sgridati per non aver mantenuto la promessa — Copiii au fost certaţi pentru că nu s-au ţin u t de prom i­ siune. P R O P O Z IŢ II F IN A L E

§ 206 1. Modul conjunctiv : GlieTho ctoo perché ci pensasse bene — I-am spus asta ca să se gîndească bine ; Ha dato le dim issioni perché il suo partito non sia danneggiato — Şi-a d at demisia pentru ca partidul său să nu fie p ă g u b it; S i batteva affinché la giustizia trionfasse — L u p ta (pentru) ca d reptatea să triumfe. 2. Construcţia per + infinitiv — Parlava per difendere il proprio interresse — Vorbea spre a-şi ap ăra propriul interes ; M i preparai per sostenere bene gli esami — M-am pregătit ca să-mi susţin examenele cu succes. 3. Construcţii cu formulele al fine di, allo scopo di -ţ- infinitiv : Tramavano al fine di mandare in rovina quella famiglia — Trăgeau sforile ca să ruineze (cu scopul de a ruina) familia aceea. P R O P O Z IŢ II CONSECUTIVE § 207 1. Modul indicativ: Ho corso tanto , che mi manca il fiato — Am fugit atîta, încît abia mai pot respira; Era tanto bella che tutti la ammiravano — E ra a t ît de frumoasă incit to ţi o adm irau ; Tanto fece, che lo convinse — A făcut ce a făcut că l-a convins. 2. Modul conjunctiv (se foloseşte cînd consecinţa este posibilă dar nu realizată în m od obligatoriu): .Farò in modo che tutto sia pronto — Voi face astfel încît totul să fie gata ; Gii parlerò in maniera che mi capisca — Am să-i vorbesc în aşa fel încît să m ă înţeleagă. 3. Modul condiţional: E ' così cattivo che, quando parla, lo picchierei — Este a tît de rău încît, atunci cînd vorbeşte, I-aş b a te ; Era cosi coraggioso che non avrebbe avuto paura di niente — E ra a tît de curajos încît nu i-ar fi fost frică de nimic. 4. Construcţia da + infinitiv: E ra così brutto da far paura — E ra a t ît de u rît încît te înspăim în ta; (familiar) E ’ cosi cattivo da prenderlo a schiaffi — Este a tît de rău că-ţi vine să-l iei la palme. 258

P R O P O Z IŢ II C O N C E S IV E

§ 208 1. Modul conjunctiv: Benché L aura non vedesse Renato da anni, lo riconobbe subito — Deşi L aura nu l-a v ăzu t pe Renato de (mai) mulţi ani, l-a recunoscut im ediat ; Sebbene tu sia stanco, proseguirai il lavoro — Deşi tu eşti obosit, vei continua să munceşti ; Nonostante che tu tti gli siano contro, tiene ancora in pugno la situazione — Cu to a te că-i sînt to ţi îm potrivă, ţine situaţia bine în mînă. 2. Construcţia pur + gerunziu: P u r avendo lavorato tanto, no m i sento stanco — Deşi am lu crat atîta, nu m ă sim t obosit ; P ur essendo inferiori di num ero, ebbero la vittoria - Cu to a te că erau inferiori ca num ăr, au o bţin u t victoria; N on lo ha riconosciuto, pur avendolo visto ieri — Nu l-a recunoscut, cu to a te că îl văzuse ieri.

P R O P O Z IŢ II COMPARATIVE

§ 209 1. M odul indicativ: Sono così (tanto ) felice come non ero mai stato — Sînt a tît de fericit, cum n-am mai fost niciodată; Franco fa (cosi) come gli dico io — Franco face cum îi zic eu ; S i è comportato peggio di come pensavamo noi — S-a com portat mai rău decît am crezut noi ; M ia sorella è p iù giovane di quanto lo sono io — Sora mea este mai tînără decît (sînt eu) mine. 2. M odul conjunctiv: M i guardava come fossi un fantasma — Mă privea de parcă eram o fantom ă ; L a mia auto è meno veloce di quanto sia (non sia) Sicura — Maşina mea nu este to t a tît de rapidă pe cît este de sigură ; S i è comportato peggio di quanto (come) pensassimo — S-a comportat mai rău decît am crezut noi. 3. Modul condiţional: S i è comportato peggio di come avremmo pensato — S-a com portat mai rău decît am fi crezut noi. PR O P O Z IŢ II CIRCU M STAN ŢIA LE DE LOC

§ 210 1. modul indicativ: M i fermai al fine dove Ernesto era na­ scosto — Mă oprii pînă la u rm ă acolo unde se ascunsese E rn e st; Visitai la casa nella quale i miei nonni abitarono per oltre settantanni — Am vizitat casa în care bunicii mei au locuit tim p de peste şaptezeci de ani. 2. Modul conjunctiv: T i sarò vicino dovunque tu vada — Am să-ţi fiu aproape oriunde te-ai duce; In qualsiasi posto vada Monica, sarà sempre bene accolta — în orice loc se va duce Monica, va fi în to td eau n a bine primită. 3. M odul infinitiv, pentru propoziţiile implicite: N on so dove cercare i bambini — Nu ştiu unde să-i caut pe copii. 259

P R O P O Z IŢ II M O D A L E

§ 211 1. Modul indicativ: Ho fatto così come mi hai detto — A m făcut aşa cum mi-ai spus ; Abbiamo eseguito Vordine come sta scritto — Am execu tat ordinul (aşa) cum este scris. 2. Modul conjunctiv: M i guarda come se non mi conoscesse — Mă priveşte ca şi cum nu m -ar cunoaşte ; Non vorrei abitare da loro comunque vivessero — N-aş vrea să locuiesc la ei oricum ar trăi ; M i portava rancore quasi l'avessi offeso — îm i p u rta pică ca şi cum l-aş fi jignit ; E ' partito senza che lo dicesse a nessuno — A plecat fără să spună nimănui. 3. Modul gerunziu: Lucia m i guardava sorridendo — Lucia m ă privea surîzînd ; Studiando si impara — Studiind se învaţă. 4. Construcţia senza -J- infinitiv: E ì partito senza salutare — A plecat fără să salute; T i ho offeso senza volerlo — Te-am jignit fără să vreau. P R O P O Z IŢ II R E L A T IV E § 212 Propoziţiile relative pot fi îm p ărţite în relative propriu-zise şi relative cu valori specifice (cauzale, finale, consecutive, concesive, condiţionale, finale, com parative etc.). în funcţie de rolul pe care aceste valori îl au în frază este folosit şi modul cu care acestea se construiesc. Astfel, propoziţiile relative propriu-zise precum şi acelea avînd o funcţie cauzală, locală, tem porală im pun construcţia cu modul indicativ. Re­ lativele care au o funcţie finală sau consecutivă cer constructia cu m odul co n ju n ctiv ; cele com parative sau condiţionale se pot construi a tît cu modul conjunctiv cît şi cu modul condiţional conform regulilor de folo­ sire al acestora. Exemplele de mai jos ilustrează diferitele valori ale propoziţiilor relative prezentate la to ate modurile specifice. 1. Modul indicativ: Ho visto Vamico che tu mi avevi presentato la settimana scorsa — L-am v ăzu t pe prietenul pe care mi l-ai prezen tat săptăm îna tre c u tă ; E ' stato trovato un bambino che si era perduto nel bosco — A fost găsit un copil care se pierduse în p ăd u re; Finalm ente si può vedere il film del quale si è tanto parlato — în sfîrşit poate fi v ăzu t (putem vedea) filmul despre care s-a vorbit a tîta ; Beati gli italiani che hanno un clima così mite — Ferice de italieni căci au o climă a tît de blîndă ; E ra il tempo in cui si raccoglieva Puva — E ra tim pul în care se culegeau strugurii ; Proprio lu i , che sa tante cose, non parla — Tocmai el, care ştie atîtea, nu vorbeşte; Per quanto mi riguarda, fa i pure — în ceea ce m ă priveşte, eşti liber (să faci aceasta) ; V h o incontrato nel bar dove prendo sempre il caffè — L-am întîlnit în barul în care beau în to t­ deauna cafeaua; N on Vho trovato , ma non dubito che lo troverò — Nu l-am găsit, dar sînt sigur că o să-l găsesc. 2. Modul conjunctiv: Prendo un treno il quale (che) arrivi alle sei di mattino — la u un tre n care să ajungă la şase dim ineaţa ; Consegnai »

260

»

la lettera a suo figlio che gliela portasse —Am predat scrisoarea băia­ tului său ca să i-o ducă ; Chi avesse notizie, è pregato di riferire — Cine ştie ceva, este ru g at să anu n ţe ; Chi volesse aiutarmi, sarebbe proprio un angelo — Cine ar vrea să mă ajute, ar fi un înger; I l lavoro è riuscito meglio di quanto sperassi — Treaba a ieşit mai bine decît speram ; N on c'era nessuno che potesse resistergli — Nu era nimeni care să-i p o ată rezista ; Cerco una macchina che abbia la cilindrata grande — Gaut o m aşină care să aibă capacitate cilindrică mare. P R O P O Z IŢ II CONDIŢIONALE t

»

§ 213 A. Propoziţiile condiţionale pot fi introduse cu ajutorul an um ito r conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionaie urm ate de modul conjunctiv: 1. Qualora — dacă: Qualora ci sia qualcosa che non va, telefonami — Dacă e ceva ce nu-i în regulă, telefonează-mi; Qualora tu non venga a tempo, noi non ti aspettiamo/aspetteremo — Dacă tu nu vii la tim p noi nu te aşteptăm /n-o să te aştep tăm ; Qualora lei non sia venuta a tempo, noi non la abbiamo aspettata — Dacă ea nu a venit la tim p noi n-am aşteptat-o. 2. Purché — num ai să, cu condiţia ca: Vengo, purché vengano gli altri — Vin, num ai să vină şi ceilalţi. 3. Anche se, se anche, seppure — chiar dacă: Seppure (anche se) me Io chiedesse mia madre, non lo direi — Chiar de m-ar ruga mama, nu i-aş spune. NOTĂ Aceste conjuncţii pot fi construite şi cu modul indicativ: Anche se è mia sorella, non Ie credo — Chiar dacă este sora mea eu to t nu o cred.

4. A meno che — num ai să : Sono d'accordo a presentarvi domani la lezione su Dante Alighieri a meno che voi non ripensiate — Sînt de acord să v ă prezint mîine lecţia despre Dante, num ai să nu vă răzgîndiţi. 5. N el caso che — în caz că: Nel caso che non venga, farò una passeggiata — în caz că nu vine, am să fac o plimbare ; Nel caso che nevichi (nevicasse, abbia nevicato), non usciremo di casa — în caz că ninge (a nins), nu vom ieşi din casă. NOTĂ Construcţia poate fi realizată şi cu modul indicativ: Nel caso che nevica, non usciremo di casa — în caz că ninge, n-o să ieşim din casă.

B. Propoziţiile condiţionale se mai pot alcătui avînd predicatul la modul gerunziu sau la modul participiu perfect: Pensando bene, saprai rispondere — Dacă ai să te gîndeşti bine, ai să ştii să răspunzi ; Veduto una volta il modello, lo saprò rifare — Dacă am v ăzu t o dată modelul, am să ştiu să-l fac. 261

S E C O N D I Ţ I O N A L ( P E R I O D U L IP O T E T IC )

§ 214 E ste numele sub care este cunoscută fraza form ată din două propoziţii, u na principală (sau regentă, sau — în italiană — apodosi), şi aJta subordonată condiţională (sau — în italiană — protasi) introdusă de conjuncţia se — dacă: Se tu volessi — Dacă tu ai vrea (condiţionala) saremmo amici — am fi prieteni (regenta). Fraza ipotetică poate exprim a ipoteza ca fiind: 1) reală, 2) posibilă sau ireală. 1. în primul caz (ipoteza reală ), construcţia foloseşte modul indicativ a tît în regentă cît şi în subordonată: Se vieni oggi, trovi a casa Laura — Dacă vii astăzi, o găseşti pe L aura acasă; Se piangi, non parlo p iù con te — Dacă plìngi, nu mai vorbesc cu tine ; Se piangerai non parlerò p iù con te — Dacă o să plìngi, n-am să mai vorbesc cu tin e ; Se piangi, non parlerò p iù con te — Dacă plìngi, n-am să mai vorbesc cu tine ; Se piangerai, non parlo p iù con te — Dacă o să plìngi, nu m ai vor­ besc cu tin e ; Se è piovuto, si è bagnato — Dacă a plouat, s-a u d a t ; Se pioveva, si bagnava — Dacă ploua, se u d a ; Se il treno è già arrivato , è inutile aspettare — Dacă trenul a sosit deja, este inutil să mai aştep tăm . NOTĂ P entru ipoteza reală mai poate fi folosit în regentă şi modul condiţional: Se tu vai via, dovrei rimanere io — Dacă tu pleci, a r trebui să răm în eu.

2. Cînd ipoteza p rezen tată este posibilă sau ireală construcţia periodului ipotetic este:

a)

Regentă Congiuntivo im perfetto

Subordonată Condizionale presente

E x e m p le :

Se tu te ne andassi via, dovrei rim anere io - Dacă ai pleca tu, ar trebui să rămîn eu ; Sarem m o a m ic i , se tu volessi — Am fi prieteni, dacă tu ai vrea ; Se piovesse prenderei un ta x i — Dacă ar ploua, aş lua un taxi ; N o n m i m eraviglierei se vincessero i nostri — Nu m-as mira dacă ar cìstiga ai nostri ; Se mio marito si decidesse di viaggiare in macchina, potrebbe portare il tuo bagaglio — Dacă soţul meu s-ar hotărî să călăto­ rească cu maşina, ar putea să-ţi ducă bagajul ; Se venissi da me, ti d iver­ tiresti — D acă ai veni la mine, te-ai distra. h)

Regentă

Subordonată

Condizionale passato

Congiuntivo trapassato

E x e m p le :

S aresti riu scito , se tu avessi avuto pazienza — Ai fi reuşit, dacă ai fi avut răbdare ; N on m i sa rei m eravigliato, se avessero vinto’ i nostri —

262

Nu m-aş fi m irat, dacă ar fi cisti gat ai n oştri; Se la luce fosse m ancata, non avrei potuto scrivere — Dacă n-ar fi fost lumină, n-aş fi p u tu t să scriu ; Lo avresti giudicato altrim enti, se lo avessi conosciuto meglio — L-ai fi ju d ecat altfel, dacă l-ai fi cunoscut mai bine ; Se suo padre lo avesse picchiato, Marco non avrebbe pianto — Dacă ta tă l său l-ar fi b ătu t, Marco nu ar fi plîns ; Se avessi avuto voglia sarei andata a teatro — Dacă aş fi a v u t chef, m-aş fi dus la teatru. 1. în fraza condiţională nu se folosesc niciodată timpurile presente şi passato de la m odul conjunctiv. 2. în vorbirea familiară putem întîlni construcţii de tipul: Se venivi da mei andavamo in campagna — D acă veneai la mine, ne duceam la ţară, (ambele pro­ poziţii la m odul indicativ) ; Se suo padre l ’avesse picchiato, Marco non piangeva — D acă ta tă l său l-ar fi b ă tu t, Marco nu plîngea (condiţionala la m odul conjunctiv, iar regenta la m odul indicativ). 3. Se mai pot întîlni construcţiile : Se venivo con te, saresti stato contento ? —Dacă veneam cu tine, ai fi fost m u lţu m it? ; Sarei promossa ora, se studiavo meglio —Aş fi p rom ovat acum, dacă în v ăţam m ai bine; Mi giudicheresti meglio, se m i avessi conosciuta p iù a fondo — M-ai judeca mai favorabil, dacă m-ai fi cunoscut mai în profunzime. 4. A se vedea versurile lui Cecco Angiolieri, Se fossi fuoco., p. 289.

VORBIREA DIRECTĂ ŞI INDIRECTĂ

§ 215 Redarea de către vorbitor a cuvintelor unei anum ite persoa­ ne se poate face cu ajutorul a două procedee: a) vorbire directă şi b) vorbire indirectă. în am îndouă procedeele comunicarea se' face cu ajutorul unor verbe de declaraţie ca dire — a spune, a zice ; rispondere — a răspunde, dichiarare — a declara ; affermare — a afirma, annunciare — a anunţa, verbe ce pot fi exprim ate sau subînţelese. Deosebirea funda­ m entală dintre cele două m oduri de vorbire este determ inată de rap o rtu l sintactic dintre tex tu l reprodus şi verbul de declaraţie care îl introduce: a) dacă tex tu l reprodus este independent din punct de vedere sintactic — faţă de cuvîntul de declaraţie — spunem că este vorbire directă sau stil direct; b) dacă tex tu l reprodus se află în rap o rt de subordonare faţă de cuvîntul de declaraţie, se consideră a fi vorbire indirectă sau stil indirect. De exemplu: Stil direct I l professore disse agli alunni: — Vi pregodi fare attenzione: a momenti riceveremo una visita

Stil indirect I l professore disse agli alunni di fare attenzione perché a momenti riceveranno una visita

în mod obişnuit stilul indirect depinde de un verb de tipul dire5 rispondere etc., exprim at sau subînţeles, folosit la unul din tim purile trecute. Alo dui şi tim pul verbelor din propoziţia subordonată va depinde de tim pul din regentă. In trecerea de la stilul direct la stilul indirect se va ţine seama de urm ătoarele m u taţii: — din p u n ct de vedere formal dispar cele două puncte, ghilimelele şi liniuţele de dialog; — se foloseşte frecvent conjuncţia che precedată de verbele de de­ claraţie dire, rispondere etc. ; — pronumele personale, adjectivele posesive şi demonstrative, adverbele de tim p suferă modificări: 264

Dacă în vorbirea directă se află l Io , tu — eu, tu N o i — noi Voi — voi Questo — acesta Costui — ăsta, acesta M io, tuo — aJ meu, al tă u Nostro, vostro — al nostru, al vostru Ora — acum Oggi — astăzi Domani — mîine Ieri — ieri Qui — aici Qua — aici Poco fa — (cu puţin) mai devreme

în

vorbirea indirectă se va folosi i E gli, ella (lui, lei ) — el, ea Loro, essi — ei E ssi, loro — ei Quello — acela Colui — ăla, acela Suo — al său Loro — al lor Allora — atunci Quel giorno — în ziua aceea I l giorno dopo — a doua zi Il giorno prim a - cu o zi mai devreme L ì — acolo L à — acolo Poco prim a — cu puţin mai de­ vreme

E x e m p le : Disse: N on m i piace questo quadro — Zise: Nu-mi place tabloul acesta. Disse: Io me ne vado — Spuse: eu plec. Chiese: Noi che facciamo ? — în tre b ă : Noi ce facem? M i chiese: Oggi o domani vuoi uscire con me? — Mă în treb ă: Azi sau mîine vrei să ieşi cu m ine? — cea mai de seamă m u taţie

Disse che non gli piaceva quel quadro — Zise că nu-i plăcea t a ­ bloul acela. Disse che egli se ne andava — Spuse că el pleacă. Chiese che cosa loro facessero ? — în tre b ă că ei ce făceau ? M i chiese se quel giorno o il giorno dopo volessi uscire con lui — Mă întrebă dacă în ziua aceea sau a doua zi voiam să ies cu el. re loc în com partim entul verbelor:

Dacă în vorbirea directă se află i un tim p introdus de un prezent:

î n vorbirea indirectă se va folosi 1 — -» to t tim pul prezent:

Egli dice : Sono contento — El spune: Sînt m ulţum it Domanda : Eri contento ? — în tre a b ă : Erai m u lţu m it? Chiede: Sarà contento ? —

întreabă: O fi mulţumit?

L u i dice che è contento — El spune că e m ulţum it. Domanda se era contento — în tre a ­ bă dacă era m ulţum it. Chiede se sarà contento — în tre a ­ bă dacă o fi m ulţum it. 265

Vindicativo presente, introdus de — unul din tim purile trecute: Disse : Sono contento — Spuse: Sînt m ulţum it.

V indicativo

imperfetto:

Disse che era contento — Spuse că era m ultum it.

Vindicativo imperfetto, introdus — -> Vindicativo imperfetto: de unul din tim purile trecu te : Disse che era contenta — Spuse Disse: Ero contenta — Spuse: că era m u ltu m ită. E ram m ulţum ită. *

il passato remoto sau il passato prossimo, introdus de unul din tim purile trecu te: Dissero: Fum m o contenti (Siamo stati contenti) - Spuseră: F urăm m ulţum iţi (Am fost m ulţum iţi).

il trapassato prossimo: Dissero che erano stati contenti — Spuseră că fuseseră m ulţum iţi.

il trapassato prossimo, introdus — -* il trapassato prossimo: de unul din tim purile trecu te : Chiese se avevano pensato a — Chiese: Avevate pensato a ... în tre b ă dacă se gîndiseră l a ... în tre b ă : Vă gîndiserăţi la ... il futuro semplice, introdus de — -> il condizionale passato (sau il con­ giuntivo imperfetto, dacă viitorul unul din tim purile trec u te: depinde de u n verb la im perativ sau cu valoare de imperativ) : Disse che forse sarebbe stata con­ Disse: Forse sarà contenta — tenta — Spuse că poate o fi m u l­ Spuse: Poate o fi m ulţum ită. ţum ită. Disse che eseguissero subito — Disse : Eseguirete subito — Spuse să execute imediat. Spuse: Veţi executa im ediat. il futuro anteriore introdus de unul din tim purile tre c u te : Disse: A ppena avremo eseguito ... Spuse: De în d a tă ce vom fi e x e c u t a t ...

—►il congiuntivo trapassato (de cele mai m ulte ori): Disse che appena avessero eseguito.. — Spuse că de în d a tă ce vor fi e x e c u t a t...

NOTĂ 1. Exerciţiul de a transform a un fragm ent din vorbire directă în vorbire indi­ rectă este foarte util spre a deprinde folosirea normelor de corelare a timpurilor. 2. Verbele de tipul dire, pensare, domandare etc. dobîndesc funcţia de propo­ ziţie principală, urm înd ca propoziţiile subordonate să se comporte po triv it regulilor de corespondenţă a tim purilor. 3. în propoziţiile implicite nu se produce nici u n fel de transform are a m odului: M i impegno personalmente nel garantire che ... — Mă angajez personal su garantez că ... — E gli si impegnava personalmente nel garantire che ... — E l se angaja per­ sonal să garanteze că ...; Vedendo hrilla.ro il gioiello, ...penserò a te — Văzînd inelul strălucind ... m ă voi gîndi la tine — Vedendo brillare il gioiello ... avrebbe pensato a lui — Văzînd inelul strălucind ... se v a gîndi la el. 266

Vorbire directă

Vorbire indirectă

U n giorno un tale disse a un amico, famoso per la sua avarizia: — Devo partire per u n lungo viaggio: ti prego, dam m i l ’anello che hai al dito e che io porterò come tuo ricordo. Ogni q ual vo lta m i guarderò la mano, vedendo brillare il gioiello al mio anulare, penserò a te. — N on occorre — rispose l ’avaro. — Guardandoti la m ano e vedendo l ’anulare spoglio, penserai che non ti ho voluto dare questo anello e così m i ricorderai ugualm ente.

Un giorno un tale disse a un amico, famoso per la sua avarizia, che doveva partire per un lungo viaggio, e lo pregava di dargli l ’anello che aveva al dito, che avrebbe portato come suo ricordo. O gniqualvolta che si fosse guardata la mano, vedendo brillare il gioiello al suo anulare, avrebbe pensato a lui. L ’avaro gli rispose che non occorreva, poiché guardandosi la m ano e vedendo l ’anulare spoglio, avrebbe pensato che non gli aveva voluto dare gi/.e^’anello e così si sarebbe ricordato ugualm ente,

ìntr-o zi un om îi spuse unui prieten al său, care era cunoscut pen tru zgîrcenia lui: — Trebuie să plec într-o lungă călă­ torie: te rog, dă-mi inelul pe care-1 ai în deget şi pe care eu am să-l p o rt ca pe o am intire de la tine. Ori de cîte ori m ă voi u ita la mînă, văzînd bijuteria strălucind la inelarul meu, am să m a gîndesc la tine. — Nu-i nevoie — răspunse zgîrcitul — Privindu-ţi m îna şi văzînd inelarul gol, te vei gîndi că nu am v ru t să-ţi dau acest inel şi în acest mod to t o să-ţi aminteşti de mine.

într-o zi un om îi spuse unui prieten care era cunoscut pentru zgîrcenia lui că trebuia să plece într-o lunga călă­ torie şi îl ruga să-i dea inelul pe care-1 avea în deget şi pe care îl v a p u rta ca pe o amintire de la el. Ori de cîte ori se v a u ita la mînă, văzînd bijuteria strălucind la inelarul său, se v a gîndi la el. Zgîrcitul îi răspunse că nu era nevoie, deoarece privindu-şi m îna şi văzînd inelarul gol, se v a gîndi ca nu a v ru t să-i dea acel inel şi în acest mod to t o să-şi am intească de el.

LIMBA ITALIANA IERI ŞI AZI Scurtă prezentare istorică § 216 Lim ba italiană este una dintre limbile romanice (alături de rom ână, franceză, spaniolă, portugheză etc.) care la începuturi, cam în prim a p arte a primului mileniu de dinaintea erei noastre, era vorbită de ţăranii şi ciobanii unui mic teritoriu din preajm a Romei, la sud de Tibru *. A ceasta se consolidează transform îndu-se dintr-un limbaj relativ sărac, de care se folosea mica grupare um ană, într-o lim bă com­ plexă şi variată. în decursul cîtorva generaţii Roma cunoaşte o puternică creştere in forţe şi im portan ţă, iar teritoriile ocupate de rom ani — Italia, Gallia, peninsula Iberică, Africa septentrională, Dacia — au fost romanizate. L a to a te acestea a contribuit şi faptul că cea mai m are p arte a populaţiilor autohtohe au văzut în rom ani nu num ai pe cuceritori, ci şi pe p urtătorii unei civilizaţii superioare, astfel încît limba latină a fost repede acceptată (nu in trăm în am ănunte). A tîta vreme cît a d u rat imperiul rom an, lim ba latin ă a fost scrisă şi vorbită pe to a te teritoriile ocupate păstrîndu-şi stru ctu ra fundam entală chiar şi în perioada creşti­ nismului. Dar, după cum se ştie, în secolul al V-lea al erei noastre Roma a fost confruntată, printre alţi factori, şi cu invaziile popoarelor migra­ toare şi apoi doborîtă. Organizarea u n itară a şcolii şi a adm inistraţiei imperiului, care funcţionase perfect şi reuşise să m enţină pină atunci n ealterat nivelul lingvistic, s-a prăbuşit. Ca urm are, lim ba şi-a schim bat aspectul tocmai pentru că şcoala începea să dispară sau, oricum, să devină un privilegiu pen tru cei puţini. Aceştia au continuat în realitate să se folosească de acel „sermo elegans“ în tim p ce poporul se folosea de o lim bă destul de în d e p ă rta tă de latina clasică şi care era din ce în ce mai diferenţiată de la o zonă la alta: este vorba de lim ba latină vul­ gară. De exemplu, lim ba clasică păstra cuvinte ca equus, os, ignis, edere în tim p ce latina populară folosea pentru aceleaşi noţiuni cuvintele caballus, bucca, focus, manducare, forme pe care le recunoaştem cu uşu­ rin ţă în corespondentele italieneşti cavallo, bocca, fuoco, mangiare. E ste deci demn de reţin u t faptul că limba italiană nu derivă direct din la­ tin a clasică ci din cea vorbită în popor, lim ba latină vulgară, care în tre * cfr. Ignazio Baldelli, I l libro d'italiano, Firenze, Sassoni, 1971.

268

tim p a asimilat un im p o rtan t num ăr de cuvinte preluate fie din limba populaţiilor subjugate de către romani, în special lim ba greacă, fie din aceea a populaţiilor invadatoare. P entru prim a fază se pot da exemple de cuvinte greceşti ce au pătruns în lim ba latină şi apoi în italiană ca: poesia, filosofia, aria, lam pada, tappeto; în perioada creştină alte cu­ vinte greceşti p ătru n d în latină apoi în italiană: chiesa, apostolo, m ar­ tire. în etapa a doua popoarele m igratoare au îm p ru m u tat limbii latine cuvinte ca albergo, guardia,, ce s-au p ă stra t şi în italiană şi care au fost preluate de la goţi; din lim ba longobarzilor se recunosc: guancia, palla, ricco, graffiare, scherzare; din cea a francilor: guanto, orgoglio, guarire, ardire ş.a.m.d. De-a lungul secolelor limba latină vulgară a tre c u t prin numeroase transform ări: aşa de pildă s-au pierdut consoanele finale — ca să dăm doar un singur exemplu din fonetică : fraza se schimbă şi ea, în sensul că relaţia dintre diferitele părţi de cuvînt nu mai este indicată de desinenţe, ci de articole şi prepoziţii. Mutaţiile acestea au fost în num ăr a tît de mare înc-ît în preajm a anului 1000 populaţia Italiei vorbea o latină cu totul diferită de adevărata, clasica lim bă latin ă: se născuse limba italiană. Este perioada în care pe teritoriul Italiei cele două limbi coexis­ tă : cea clasică se foloseşte cu precădere în universităţi, în m ănăstiri şi ca limba unică în documentele scrise; dar deja este o lim bă m o a rtă ; şi cea vorbită de popor, care nu mai poate să înţeleagă şi cu a tît mai puţin să se folosească de latina clasică. De aici rezultă nu puţine incon­ veniente de ordin practic şi cultural: m area masă a populaţiei nu înţe­ legea semnificaţia unui jurăm înt, a unei inventarieri, a unei rugăciuni, spuse întotdeauna în latină etc. ; aşa încît, din pură necesitate, încep să apară în secolele X, XI în noua limbă vulgară, adică în limba italiană, diferite contracte, inventare, formule de ju răm în t pentru ca oamenii din popor să poată înţelege conţinutul acestora. Deşi latina clasică con­ tinuă să fie, în secolele urm ătoare, unica limbă scrisă, limba vulgară — adică italiana — începe să p ătrun d ă şi în scriere. Pe de altă parte trebuie să am intim că în perioada de dominaţie a longobarzilor, populaţie coborîtă din nordul Germaniei, fuseseră distruse reţeau a şco­ lară şi cea adm inistrativă, fap t ce a determ in at ca Italia să treacă prin mom ente grele. Profesorul I. Baldelli afirmă că în această perioadă m ulte oraşe au fost distruse sau părăsite iar ceea ce mai răm înea din m area cultură latină din trecut, cu greu s-a p u tu t salva în cîteva m ănăstiri benedictine. Relaţiile comerciale şi adm inistrative dintre diferitele re­ giuni devin din ce în ce mai anevoioase; fiecare centru tin d e să ducă o viaţă independentă faţă de celelalte regiuni „in u n ’anarchia e in un disor­ dine che si protraggono a lungo ; ogni città, ogni paese si allontana linguisticamente dal latino e insieme si allontana dai centri vicini. E ’ questo il momento in cui le differenze dialettali fra regione e regione cominciano a farsi evidenti.“ * Deci Ita lia n e confrunta încă de pe atunci * I. Baldelli in op. c i t p. 361.

2§9

cu un aspect specific al evoluţiei limbii, aspect care continuă să fie caracteristic şi în zilele noastre, anum e, existenţa numeroaselor dialecte pe întreg teritoriul Italiei. în secolul al X III-le a s-a m anifestat în rin­ furile învăţaţilor te n d in ţa de a ridica propriul dialect la rangul de limbă italiană scrisă (poeţii „şcolii siciliene^, poeţii din U m bria franciscană, sau cei din Bologna) ; dar la baza limbii italiene pe care o cunoaştem astăzi se află opera lui D ante Alighieri din F lorenţa, Divina Come­ die. în tr-ad ev ăr, D ante şi-a scris poemul în dialect toscan, şi cum In fern u l, Purgatoriul şi Paradisul au fost copiate de nenum ărate ori şi răspîndite în to a tă Peninsula, dialectul toscan a cunoscut o m are răspîndire nu num ai în Toscana. Apoi alţi doi florentini, F ra n ­ cesco P etrarca şi Giovanni Boccaccio scriindu-şi operele to t în dialect toscan, acesta se v a im pune literaţilor italieni. De acum încolo vor avea loc dezbateri referitoare la necesitatea creării unei limbi unitare italiene. A u rm a t un lung proces de transform are a dialectului fio retin-toscan în lim bă naţională italiană si de îmbogăţire cu elemente O din celelalte dialecte ale Peninsulei. Dar întru cît Italia nu poseda un centru politic, economic şi adm inistrativ comun, au continuat să existe în paralel şi celelalte dialecte pînă la unirea politică a Italiei în 1870. D upă unire această situaţie nu avea cum să înceteze, dar condiţiile şi evenimentele interne ale Italiei au oferit posibilitatea unor relaţii to t mai strìnse între italienii diferitelor regiuni ale Peninsulei şi ale insulelor Sicilia şi Sardinia. Acest proces de nivelare lingvistică este în plină efervescenţă şi în zilele noastre căci dialectele sînt foarte m ult în uz. Şi în ciuda faptului că dialectele îşi pierd din ce în ce mai m ult num ărul de vorbitori, acestea determ ină existenţa unui puternic biling­ vism: lim ba naţională se foloseşte în ocazii oficiale în tim p ce dialectul continuă să fie lim ba familiară şi familială a fiecăruia indiferent de grupul social din care face parte. f

t

•

A specte ale lim b ii italien e contem porane Se poate afirm a ca dintre to a te ţările de limbi romanice Italia este ţa ra care cunoaşte o m are v arietate lingvistică. F enom enul este u rm ăto ru l: în zilele noastre folosirea dialectelor a scăzut m u lt, a tît în rîndurile gneraţiilor tinere (mulţi dintre aceştia nu cunosc deloc propriul lor dialect), cît şi în marile centre urbane; pe de altă p arte, anum ite dialecte continuă să fie preponderente în an um ite zone; de pildă la Venezia, unde nu există un trafic rutier intens populaţia se foloseşte de dialect în aproape to a te îm prejurările ; sau dacă la locul de m uncă se întîlnesc mai m ulte persoane din acelaşi sat, sau din sate înve­ cinate dialectul devine mijloc obişnuit de comunicare : de asemeni dialec­ tul este prezent în trenurile locale, în convorbirile telefonice, în familie, în m are, se poate afirm a că în Italia de azi lim ba ce se foloseşte zi de 270

zi în familie şi la locul de m uncă este dialectul şi nu lim ba naţională, în s ă trebuie subliniat faptul că dialectele prevalează doar în lim ba v o rb ită ; în scris este folosită aproape exclusiv lim ba italiană. De n o ta t şi faptul că o m inoritate de circa 7% din populaţia Italiei * se exprimă num ai în dialect, în tim p ce m area m ajo ritate a italienilor este în realitate bilingvă. Prezentăm mai jos te x tu l unui cîntec provenit din dialectul triestin : La nova Bora B anche el tra n de Opcina xe nato disgrazia; vignindo zo per Scorcola ’n a casa el ga rib altà Bona de Dio che iera giorno de lavor e drentro no ghe iera che’l povero frenador! E come la bora che vien e che v a i dixi che’l mondo se ga ribaltà.

Şcoala, presa, radio-televiziunea au o im p o rtan tă contribuţie ia propăşirea limbii naţionale. Astăzi există tend inţe de nivelare lingvis­ tică a tît în pronunţare cît şi în lexic şi în gramatică. în lexic există te n d in ţa ca anum ite elemente dialectale să se integreze în lim ba italiană în trîn d în vorbirea comună ; dar trebuie subliniat un an u m it aspect, şi anum e faptul că italiana în uz la Palermo este diferită de aceea în tre­ b u in ţa tă la Genova, de pildă. I. Baldelii consideră că de data a sta este vorba de un lexic provincial, nu dialectal: de exemplu, pentru noţiunea de „ a p a rta m e n t41 întîlnim mai m ulte forme: appartamento în centrul Italiei, quartiere în Toscana, Umbria, Lom bardia, quartino în sud, alloggio în P iem o n t; pentru verbul „a b a te 44 întîlnim picchiare în zona Toscanei, menare în zona Umbriei, pestare în zona Romei, battere în nord ; pentru noţiunea de „tinichigiu" putem avea stagnino în Umbria, stagnavo la Roma, lattoni-ere în sud şi trombino la Firenze. Un alt aspect asupra căruia ţinem să atragem aten ţia este p ătrun d erea cuvintelor de obîrşie dialectală în limba italiană literară: este cazul cuvîntului grissino pro­ venit din Piem ont dar răspîndit în to a tă ita lia şi nu num ai ; sintagma dare un cicchetto — „a r e p r o ş a s e folosea în limbajul argotic al soldaţilor din Piem ont: astăzi este cunoscută în în treag a Italie cu sensul de a „certa pe cineva44. Il panettone — cozonac, provine din dialectul milanez, dar astăzi cuvîntul este cunoscut şi dincolo de graniţele Italiei; acelaşi lucru se poate spune de cuvîntul pizza provenit din dialectul napolitan sau formula de salut ciao provenită din dialectul veneţian. Ciao nu este altceva decît cuvîntul latin sclavus care în secolul al X V III-Iea făcea p a rte din sintagm a schiavo di vostra signoria illustrissima. Carlo Goldoni * AA. VV. La lingua italiana tra norma e scelta, P adova, Liviana Editrice, 1984. 271

folosea în comediile sale în loc de cuvîntul italian schiavo, cuvîntul dia­ lectal veneţian sciao; prin căderea consoanei iniţiale a devenit ciao, iar în rom âneşte are un corespondent perfect în formula regionala de salut servus. Şi exemplele s-ar pu tea înm ulţi. în gram atică se observă anum ite diferenţe regionale în ceea ce priveşte construcţiile verbale: în Toscana tim purile passato prossimo şi passato remoto se fo­ losesc în mod normal în funcţie de situaţie, pe cîtă vreme în sud este folosit cu precădere passato remoto. iar în nordul Italiei este în treb u in ţa t aproape în exclusivitate passato prossimo. E ste însă ad ev ărat că în general lim ba com ună are te n d in ţa de simplificare şi de alegere a formelor ce ar trebui să fie impuse ca forme unice tocmai spre a contribui la procesul de unificare lingvistică. Lucrul nu e uşor de realizat, dacă ţinem seama şi de faptul că după al doilea război mondial, dar în special în ultimele două decenii, lim ba italiană este foarte deschisă faţă de cuvintele străine — franceze şi, în special, engleze — în dauna limbii naţionale. Iată pen tru care m otiv şcoala, presa, cinematograful, radioul, televiziunea, teatru l, şi nu în ultim ul rînd literatura, au menirea de a contribui în mod conştient şi deliberat la propăşirea limbii naţionale italiene.

Stiluri funcţionale > § 217 A. în cadrul stilului beletristic putem desprinde cu uşurinţă ce cuvinte şi structuri sintactice cu valoare expresivă sint caracteristice unuia sau altuia dintre poeţii, prozatorii sau dram aturgii peninsulari, ce arhaisme putem întîlni, cît de numeroase sînt neologismele şi regio­ nalismele pătrunse în lim ba literară italiană. Modelele pe care le prezen­ tă m acum însă, nu sînt caracteristice limbii naţionale (astfel de modele se află în paginile antologice de la sfîrşitul volumului) ci anum itor dia­ lecte, pentru ca cititorul rom ân să-şi poată face o idee de diferenţele ce există — în scris — în tre lim ba italiană si cea a dialectelor. Fiecare exemplu de dialect va fi însoţit de transpunerea lui în limba italiană contem porană. 3

Dialect din Împrejurimile oraşului Padova Mo dime un p u ò’ ; missir Francesco Spetrarca mo no nassélo in F iorentinaria ? Mo can car’è 1 E perché el fo mal contento a esserghe nassù, ché’l vorae essere nassu in sul Pavan, el ghe vene a stare, e che morì, e ghe volse essere sotterò, e si no fo buffa né capeleta ; ..(A. Beolco il R uzante în voi. AA.VV. L a lingua tra norma e scelta.). T ra n s p u n e r e : Ma ditemi un po’, messer Francesco P etrarca non nacque egli in Fiorentineria (F lorenţa)? Canchero, è così! E perché fu m alcontento a esserci nato perché avrebbe voluto essere nato nel Pavano (zona din 272

preajma oraşului Padova ), ci venne a stare, e ci morì, e ci volle essere sotterrato, e sì non fu burla né errore; ...

Dialect din provincia Potenza A ppiccuele e tà agge p u rta te sèmbe, faccime ara le tìerre, scile sèmbe cu u mule, carresciàveme la paglie, carresciaverne re ggrane, senìiem a ru vósk, a Mmundicchie, e ddà facìieme dui viagge a lu iurne; ... (cfr. voi. AA.VV. L a lingua tra norma e scelta, Padova, Liviana Editrice 1984). Transpunere :

A piccola e tà ho portato [carichi] sempre, facevamo arare le terre andavo sempre col mulo, caricavamo la paglia, caricavamo il grano, venivamo al bosco, a Monticchio, e là facevamo due viaggi al giorno; ...

Dialect venetian f

Nei campi no gera più ’na spiga, el sol brusava su la fame dei bracianti. Le radio zigava guera ai comunisti che no i voleva le fabriche sarae, i dom andava giustizia, giustizia su la te ra brusada dal sol e da la fame. (Romano Pascuttò ) Transpunere :

Nei campi non c’era una spiga il sole bruciava sulla fame dei braccianti. Le radio gridavano guerra ai comunisti de non volevano chiudere le fabbriche e dom andavano giustizia giustizia sulla te rra bruciata dal sole e dalla fame.

Dialect napolitan Transpunere :

Nu pianefforte’e notte sona, luntanam ente, e’a museca se sente pe ll’aria sup p irà... Ma solitario e lento

Un pianoforte nella notte suona, lontanam ente, e la musica si sente per l ’aria sospirare ... Ma solitario e lento 273

muore il motivo antico e rende più cupa la via dentro l ’oscurità.

more ’o m utivu antico se fa ccbiù cupo ’o vico d in t’a ll’oscurità.

(Salvatore di Giacomo )

D ia le ct

rom an Transpunere :

U o m o e la s c i m m i a

L ’omo disse a la Scimmia — Sei b ru tta , dispettosa: Ma come sei ridicola ! Ma quanto sei curiosa ! Q u ann ’io ti vedo, rido Rido nun se sa quanto ! La Scimmia disse: — Sfido! T ’arissomijo ta n to ! ...

L ’u o m o e l a s c i m m i a

L ’uomo disse alla Scimmia — Sei b ru tta , dispettosa Ma come sei ridicola ! Ma quanto sei curiosa ! Quando io ti vedo, rido Rido non si sa quanto ! La Scimmia disse: Sfido! Ti rassomiglio tan to !

B. Categoria stilului ştiinţific poate fi ilustrat prin urm ătoarele modele:

T e x t de teo rie lin g v istic ă Fondam ento della comunicazione è il segno, u na realtà che cono­ sciamo bene, nella quale siamo immersi. Segni in forme infinite, non solo visive o segni grafici, m a segni come luci e suoni, come sapori e odori, segni come tracce e sintomi, segni come cose ed eventi e idee, segni come atteggiam enti e gesti, come abiti e case, segni come lettere dell’alfabeto, come parole, come testi, segni come impulsi elettrici, segni come segnali (AA.VV. L a lingua tra norma e scelta).

— Exem plul unei scheme cu ajutorul căreia s-ar p u tea elabora u referat cu conţinut ştiinţific. Schema: la società tecnologica come estremo sviluppo della rivoluzione industriale; produzione e tecnologia; im po rtan ti trasfor­ mazioni rese possibili dallo sviluppo tecnologico ; produzione in serie, applicazione della scienza alle ricerche industriali. Esempi: televisione, trasp o rti (specie aerei), beni di consumo ecc. Il lavoro preindustriale, nella fase industriale classica, nella fase tecnologica: dalla fatica fisica a quella psichica; problemi della specializzazione; la frantum azione del lavoro; im portanza del fattore um ano nonostante l ’autom azione; il controllo delle macchine. Nuove tecniche di lavoro ; problemi um ani del lavoro ; m a la ttie professionali, logoramento nervoso, disoccupazione tecnologica, riqualificazione, educazione polivalente ecc. Scuola e lavoro 274

Prospettive per un lavoro più um ano: l ’uomo schiavo del lavoro o il lavoro per l ’uom o? (A . Marchese, A . Sartori). G. Stilul oficial C E R E R E DE E L IB E R A R E A U N U I DOCUM ENT Bologna, 12 ottobre 1971 Al Preside della Scuola Media „Guido Guinizelli“ V ia S. Isaia, 18 40 123 Bologna

Il sottoscritto Giovanni Neri, nato a Imola il 2 maggio 1946, li cenziato presso codesta Scuola nella sessione estiva dell’anno scolastico 1950—51, chiede alla S.Y. di rilasciargli il diploma a tte sta n te la conse­ guita licenza di scuola m edia inferiore. Ringrazia e porge distinti ossequi Giovanni N eri (firm a ) Giovanni Neri Via Tolomini, 7 40 134 Bologna S C R IS O A R E C O M E R C IA L Ă (COMANDĂ DE MARFĂ) Vercelli, 20 aprile 1968 Mario Rossi — Mercerie Piazzale Mazzini 4 13 100 Vercelli

Spettabile D itta Bianchi & G. Milano Vi prego spedirmi, a mezzo corriere Santi, i seguenti articoli : — lo sciarpe lana scozzese Polar — 15 cravatte lana scozzese tipo C — 12 paia calze uomo grige tipo extrafine — lo sottovesti lana bianche donna 3a misura Vi raccomando la massim a sollecitudine. U nirete alla merce fattu ra, saldo a 30 giorni, come di consueto. Distinti saluti M ario Rossi (firma)

275

M ODELE DE

CO RESPO N D EN ŢĂ

P A R T IC U L A R Ă Ravenna, 2 ottobre 1971

Caro Beppe, L ’ultimo sabato del mese in corso alle ore 21 si riunirà in quella sim patica tra tto ria del Trebbo la gloriosa 5a A per una serata di addio. Ho telefonato a molti che hanno già dato la loro adesione: a quelli introvabili come te ho dovuto scrivere. Spero che tu non tradirai i tuoi amici, anche se il lavoro ti ha già allontanato da noi; un po’ di baldoria, non fa poi del tu tto male neppure alle persone serie. In attesa di una conferma, ti saluto a nome di tu tti Piero

TELEG RAM E Destinatario e indirizzo

Testo

Mario Rossi Rom a Marco Polo 34

Arrivo domenica treno ore diciassette Sandra

Cognome, Nome, Domicilio del M ittente

Sandra Bianchi Via R om a 66 Torino

Alte e x e m p le : — Impossibilitato intervenire mando vivissimi auguri — Marco — T u tto bene aspetto vi Roma — Mamma — R im andata partenza lunedi stop disdici appuntam ento — Gino Verdi T E X T E O C A Z IO N A L E Căsătorii. Maşteri

— Rallegramenti ed auguri vivissimi — X.Y. Decese

— Prendendo viva p arte al Suo grande dolore Le invio le mie più sentite condoglianze — X.Y. — Accolga le più affettuose e sincere condoglianze di X.Y. Mulţumiri

— Grazie

fiori che ho molto gradito e degli auguri cne cordialm ente ricambio. — X.Y. — Ringrazio vivam ente per i gentili auguri che ricambio di cuore — X .Y .

276

dei beJJissimi

D. Citeva exemple d in stilul publicistic A P A SSE G G IO P E R I L CIELO Mosca, 18 Marzo 1965

Alle 11 dì questa m attin a, per la prim a volta nella storia, il tenente colonnello sovietico Alexei Leonov, vestito di uno speciale scafandro ermetico, h a abbandonato la nave spaziale „Voskhod 11“ che lo aveva po rtato a oltre 400 chilometri dalla Terra, e si è librato nel cosmo. Poco dopo la televisione sovietica h a trasmesso le immagini di questa fan ta­ stica impresa, e assieme a milioni di telespettatori lo abbiamo visto anche noi, la gola s tre tta dairemozione. Poteva sembrare una sequenza di uno dei ta n ti film di fantascienza. U na macchia scura, affusolata in primo piano: la m acchina da presa. Uno squarcio luminoso: lo spazio cosmico. E in questo spazio, sullo sfondo della superficie terrestre in movimento, u n uomo vertiginosam ente solo, galleggiante, rotante, chiuso nel suo grosso scafandro, le spalle cariche di due bombole dell’ossigeno, legato alla nave spaziale „Voskhod 11“ da un sottile cavo, quasi un cordone ombelicale teso tr a la creatura appena n a ta che compiva i primi passi in un elemento estraneo e il corpo-madre dell1 astronave. [...] (Augusto Pancaldi, L 'U n ità , 18 I I I 1965) A L T E F R A Z E T I P lC E i \R E P O R T A J U L U I

— Il „fungo“ dell’atom ica di Hiroshima: una grande conquista della scienza può trasformarsi, nelle mani dell’uomo, in un terribile strum ento di distruzzione“ . (ENI) — Ma l ’energia nucleare può anche essere fonte di benessere e ricchezza: quando alim enta le centrali nucleari dove viene trasform ata in energia elettrica, che farà funzionare le industrie. Nella foto: la cen­ trale term onucleare di Latina. (ENI) — Miniera di carbone: L ’arm atu ra impedisce alla galleria di crollare m entre i m inatori scavano coi martelli pneumatici. (ENI) — Il petrolio, spirito dalla pressione dei gas, può schizzare im provvi­ so dal suolo perforato, con un getto di una violenza impressionante. (ENI) — Un tecnico petrolifero preleva un campione di greggio per deter­ m inarne la qualità. (ENI) C R O N IC Ă Un rogo di quattromila polli

Quattrom ila polli sono arsi vivi nell’incendio divam pato in un alle­ vam ento di Givoletto. Le fiamme, dovute probabilm ente ad un corto circuito, hanno causato danni per dieci milioni. L ’allevamento appartiene 277

a Renato Farri, 63 anni, che abita in u n a cascina vicina ed è aiutato nel lavoro dalla moglie e dalle sorelle Giuseppina e Carmela Daniele, di 24 e 19 anni. /.../ (La Stam pa, 25 V i l i 1971). T E X T E P U B L IC IT A R E

— Ufficio Centrale viaggi — corrispondente C I T L ’agenzia con la più lunga esperienza a Trieste a cui rivolgersi per: - viaggi in gruppo, aerei, crociere, I.T. ; — viaggi di lavoro e studio ; — pronotazioni alberghiere in tu tto il m ondo; — biglietteria aerea — m arittim a — ferroviaria e wagons lits ; — cambio valute ; — pratiche passaporti e visti ; — pubblicazioni Touring Club italiano ; — polizze assicurative ; — noleggi automobilistici, autopullm an ; — organizzazione di congressi e convegni ; — turism o scolastico

TEXTE ÎN SPRIJINUL GRAMATICII

BA R ZE L L ET T E (A N E C D O T E ) DALL’OTTICO — Avrei bisogno di un paio d ’occhiali, disse un tizio all’ottico. Questi gli fece provare un certo numero d ’occhiali, m a nessuno gli andava bene. — Neanche con questi occhiali posso leggere, continuava a dire il com pratore. — Ma avete im parato a leggere? chiese infine im paziente l’ottico. — No, disse il cliente, proprio per questo desidero com prarne un paio. Vedo che il mio vicino di casa non può leggere senza occhiali, ma se se li m ette, vedo che legge benone. LA OPTICIAN — Aş avea nevoie de o pereche de ochelari, spuse un individ către optician. Acesta îi dădu să probeze o serie de ochelari, dar nici unul dintre aceştia nu i se potrivea. — Nici cu ochelarii aceştia nu pot citi, spunea în tru n a cum părătorul. — D ar aţi în v ă ţa t să citiţi ? întrebă opticianul cînd în fine îşi pier­ duse răbdarea. — Nu, zise clientul, tocm ai de aceea doresc să-mi cum păr ochelari. Văd că vecinul meu nu poate să citească fără ochelari, dar dacă şi-i pune, observ că citeşte grozav. Vezi cap. Fonetică, accentul, § 11

QUANDO PIO V E — Pierino, dimmi p er favore, cosa vediamo sopra la te sta quando fa bel tem po ? — Il sole o le stelle. — E quando piove ? — L’ombrello. 279

CÎND PLOUĂ — Petrică, spune-mi te rog, ce vedem deasupra capului atunci cînd e vrem e frum oasă ? — Soarele sau stelele. — Dar cînd plouă ? — Umbrela. Vezi cap. Articolul, articolul hotărît, § 18.

* Il professore dopo aver spiegato agli scolari la lezione sull’estra­ zione dello zucchero dalle barbabietole, chiede a Gigino: — Sentiamo se hai capito da dove si estrae lo zucchero ? — Dalla zuccheriera, professore ! Profesorul, după ce a explicat şcolarilor lecţia despre extragerea zahărului din sfecla de zahăr, îl întrebă pe Gigino: — Să vedem dacă ai înţeles de unde se extrage zahărul ? — Din zaharniţă, domnule profesor ! Vezi cap. Articolul hotărît, prepoziţia articulată, § 20. *

Dopo che il professore h a spiegato agli alunni l’im portanza delle virgole, a che servono, perché e quando si m ettono, h a voluto vedere se gli scolari lo hanno capito bene. H a dettato una frase senza virgole e gli scolari dovevano m e ttere le virgole secondo il loro parere. Ecco cosa h a letto il professore sul quaderno di Cariuccio: D ettato — „L ’uomo entrò nella casa sulla testa, portava un cappello grigio ai piedi, grossi stivali gialli agli occhi, un bel paio d ’occhiali al risvolto della giacca, un garofano rosso D upă ce profesorul a explicat elevilor im p o rtan ţa virgulelor, la ce servesc ele, pentru ce şi cînd se pun, a v ru t să vadă dacă şcolarii au înţeles bine. A d ictat o frază fără virgule, şcolarii treb u in d să pună virgulele acolo un d e considerau ei că este cazul. I a tă ce a citit profesorul în caietul lui Cariuccio: D ictare — „B ărbatul in tră în casă în cap, p u rta o pălărie gri în picioare, cizme m ari galbene la ochi, o frumoasă pereche de ochelari la reverul hainei, o garoafă roşie“. Vezi cap. Verbul, il passalo prossimo, § 123; 125; 127.

* Dice il m arito alla moglie: — Ho perduto il treno. Partirò domani alla stessa ora. Risponde la moglie: — Se domani partirai alla stessa ora, perderai il treno di nuovo ! 280

Spune soţul către soţie: — Am pierdut trenul. Am să plec mîine la aceeaşi oră. Răspunde soţia:-— Dacă ai să pleci mîine la aceeaşi oră, ai să pierzi din nou trenul. Vezi cap. Verbul, il futuro, §125; 127.

A Paganini seccava molto, quando era invitato a pranzo, dover suonare qualche pezzo per soddisfare gli ospiti: E invariabilm ente, a chi gli diceva : „Venga a pranzo da me, m a non dimetichi il violino44, egli rispondeva: — Il mio violino non m angia mai fuori di casa. Lui Paganini nu-i făcea nici o plăcere ca atunci cînd era in v ita t la prînz, să trebuiască a cìnta vreo piesă spre a le m ulţum i gazdelor. Şi in mod invariabil, acelora care îi spuneau „Poftiţi la prînz la noi, dar nu u itaţi să aduceţi şi vioara“, el le răspundea: — Vioara mea nu mănîncă niciodată in altă parte decît acasă. Vezi cap. Verbul, modul indicativ, l ’imperfetto, §118; 123; 125; 131.

AL CONTRARIO — Ogni volta che bevo di sera del vino non posso dormire più d u ran te la notte. — Strano. A me succede t u t t ’al contrario. — Come mai, dormi meglio ? — No, m a ogni volta che dormo non posso bere il vino. D IN CONTRĂ — De cite ori beau seara vin nu mai pot dormi în tim pul nopţii. — Ciudat. Mie mi se întim plă exact pe dos. — Cum adică, dormi mai bine? — Nu, dar ori de cîte ori dorm, nu pot să mai beau vin. Vezi cap. Articolul, articolul partitiv, § 26 Vezi cap. Adverbul, gradele de comparaţie, §154.

*

— A me succede che, quando unsa. cosa mi entra nella te sta, non la dimentico mai. — Questo significa che ti ricordi delle 4.000 lire che ti avevo dato in prestito.

281

— Ah, no ! Le q u attro mila lire mi sarebbero p o tu te entrare nella tasca, non nella te sta : c?è una gran bella differenza. — Mie mi se întîm piă că atunci cînd îmi in tră ceva în cap, să nu mai u it niciodată. — A sta înseam nă că-ţi am inteşti de cele 4.000 de lire pe care ţi le-am d a t cu îm prum ut. — Ah, nu. Cele p a tru mii de lire mi-au p u tu t in tra în buzunar şi nicidecum în cap: este o m are diferenţă. Vezi cap. Verbul, m odul indicativ, il presente, § 118; 123; 125.

* Il noto scrittore toscano Renato Fucini (che firm ava le sue opere col nome di Neri Tanfucio) aveva dedicato ai ragazzi numerose e diver­ te n ti pagine. Una volta andò a visitare u n suo amico professore. II do­ mestico che gli aprì, disse che il signore non era in casa. — Dove sarà — domandò il Fucini. — E ’ a scuola, rispose il domestico. — E allora — osservò serio il Fucini — devi dire al professore che è molto bravo, se a questa e tà va sempre a scuola. (Adaptare după G. Latronico). Cunoscutul scriitor toscan Renato Fucini (care îşi semna operele cu numele de Neri Tanfucio) dedicase copiilor numeroase şi plăcute pagini. O dată s-a dus în vizită la un prieten de-al său, profesor. I-a deschis servitorul şi i-a spus că domnul nu era acasă. — Unde-o fi — în treb ă Fucini. — E ste la şcoală — i-a răspuns servitorul. — Atunci — spuse cu seriozitate Fucini — trebuie să-i spui profe­ sorului că este foarte silitor dacă la v îrsta a sta continuă să se ducă la scoală. t

Vezi cap. Verbul, conjugarea la timpurile simple.

* Un romanziere fu invitato da un signore che voleva mostrargli i capolavori della figlia, dilettante di p ittu ra. Lo scrittore guardava quei dipinti, più confuso che persuaso. A un tra tto il padre si fermò d avanti a un gran quadro dove, a furia di macchie rosse e gialle, si voleva rap p resentare un tram onto. — E di questo lavoro che ne dice?, dom andò il padre. Eccellente, non è vero ? Sa, m ia figlia ha studiato all’estero. — Ha studiato all’estero? Me l ’immaginavo. — Ah, se l ’im m aginava? E da che cosa? Dica, dica! — Me l ’immaginavo, perché un tram on to simile a codesto, non l’ho visto mai. ( Adaptare după R. Guarnieri ). 282

Un romancier a fost in v ita t de un domn care voia să-i arate capo­ doperele fiicei lui, diletantă în pictură. Scriitorul se u ita la picturi, mai m ult descum pănit decît convins. La un m om ent d at ta tă l s-a oprit în faţa unui tablou mare care printr-o grăm adă de' pete roşii şi galbene, voia să reprezinte un asfinţit. — Şi de lucrarea a sta ce spuneţi ?, în trebă tatăl. E ste excelentă, nu-i asa? Stiti, fa ta m ea a stu d iat în străinătate. — A stu d ia t în stră in ă ta te ? îmi închipuiam. — Oh, v ă închipuiaţi ? D upă ce ? Spuneţi, spuneţi ! — îm i închipuiam aceasta, deoarece un asemenea asfinţit nu am v ăzu t niciodată. (Adaptare după R. Guarnieri) j

y

s

j

Vezi cap. Verbul, m odul participiu, §123; 125; 127; 131

DAL

FOTOGRAFO

U na signora va dal fotografo. — Vorrebbe ingradirm i questa foto di mio figlio di quando aveva dieci anni ? — Certamente, signora ! — Sarebbe possibile togliergli — nell’ingrandim ento — questo buffo cappello che aveva? — Sicuro, è possibile con un po’di ritocco. Dovrebbe soltanto dirmi come era p ettinato Suo figlio quando aveva dieci anni. O doam nă se duce la fotograf. — Aţi vrea să-mi m ăriţi această fotografie a fiului meu de pe vre­ m ea cînd avea zece ani ? — Desigur, doamnă ! — Ar fi posibil să-i scoateţi — în poza m ă rită — pălăria asta cara­ ghioasă pe care o p u rta ? — Desigur, este posibil cu puţin retuş. Ar trebui doar să-mi spuneţi cum era p ieptăn at băiatul dvs. cînd avea zece ani. Vezi cap. Verbul, m odul condiţional, §118; 131. Vezi cap. Verbul, verbele auxiliare de m odalitate, § 138.

UNA P R O V E R B IA L E D IST R A Z IO N E Un cşlebre biologo, trovandosi a pranzo con u n amico, che aveva m angiato ciliege senza lavarle si è messo a rimproverarlo aspram ente ed a dimostrargli — con un lungo discorso scientifico — che poteva ingoiare insieme alle ciliege u n gran numero di microbi infetti. 283

In tan to , m angiava la sua porzione di ciliege, lavandole con cura in u n bicchiere d ’acqua. Appena finita la lezione di igiene, con la più grande naturalezza di questo mondo, il biologo h a preso il bicchiere nel quale aveva lavato le ciliege ed ha ingoiato l ’acqua sporca t u t t a d ’un fiato.

O ZĂPĂCEALĂ PROVERBIALĂ Un biolog celebru, aflîndu-se la prînz cu un prieten care mîncase cireşile fără a le spăla, s-a apu cat să-l certe zdravăn demonstrîndu-i — într-o lungă pledoarie ştiinţifică — că p utea ca îm preună cu cireşile să înghită o m are can titate de microbi infecţioşi. în tr e tim p îşi mînca porţia de cireşe spălîndu-le grijuliu într-un pahar cu apă. în d a tă ce-a term in at lecţia de igienă, cu cea mai m are natu raleţe din lume, biologul a lu a t paharul în care spălase cireşile şi a înghiţit dintr-o suflare to a tă apa m urdară. Vezi cap. Adjectivul, gradele de comparaţie, § 65.

COSA U R G E N T E — Ascolta, devo parlarti di una cosa urgente. — Parlami pure. — Devi farmi due grandi piaceri ed io te ne sarò grato. — Dimmi ciò che desideri. II primo piacere che ti chiedo è di prestarmi cento lei. 11 secondo, di non dirlo a nessuno. — Ecco, il secondo te lo posso fare volentieri. Il primo, mi dispiace ma non posso. URGENT — Ascultă, trebuie să-ţi spun ceva urgent. — Spune, spune. — Te rog să-mi împlineşti două dorinţe şi eu îţi voi fi recunoscător, — Spune-mi ceea ce doreşti. — P rim a dorinţă pe care te rog să mi-o împlineşti este aceea de a-mi îm p ru m u ta o sută de Iei. Cea de-a doua dorinţă este de a nu spune ni­ m ănui aceasta. — Ei bine, cea de-a doua dorinţă ţi-o împlinesc bucuros. Pe cea dintîi, îmi pare rău, d ar nu pot. Vezi cap. Pronumele personal, poziţia formelor neaccentuate § 88. Vezi cap. Verbul, m odul imperativ, §118; 131.

284

S TO R IELL A DI UNA V IR G O LA C’era un a volta un re arguto e bonario che aveva un ministro di giustizia assai burbero e severo. Si n arra che u n a volta, un condannato a m orte avesse presentato dom anda di grazia al re. La dom anda fu in oitrata da] ministro di Grazia e Giustizia, il quale però vi appose' questa postilla: „Grazia impossibile, condannarlo !“ Il re gliela rim andò spo­ stando semplicemente la virgola: „Grazia, impossibile condannarlo'41 E così il prigioniero ebbe salva la vita. ISTO R IO A R Ă D E S P R E O V IR G U LĂ A fost od ată un rege isteţ şi cumsecade, care avea un m inistru de justiţie foarte morocănos şi sever. Se povesteşte că odată, un condam ­ n a t la m oarte a făcut regelui cerere de graţiere. Cererea a fost în a in tată către ministrul Graţierii şi Justiţiei, care a pus u rm ătoarea rezoluţie: „Să se ierte nu se poate, să se condamne la m o a rte “ ! Regele a restituit-o m inistrului m uţind pur şi simplu virgula: „Să se ierte, nu se poate să__şe condam ne la m oarte !“ Vezi cap. Articolul, articolul nehotărît, § 22. Vezi cap. Pronumele personal, combinaţii de pronume atone, § 89.

DALLA GRAMMATICA ALLA LETTURA UN ACCENTO D ISTR A TTO

Una volta un accento

Per fortuna uno scolaro rilesse il componimento e liberò i prigionieri cancellando l ’accento Ora ai giardini pubblici han dedicato un busto „A colui che sa m ettere, gli accenti al posto giusto" (Gianni R o d a ri)

per distrazione cascò sulla c ittà di Como m utan do la in comò. Figuratevi i cittadini comaschi, poveretti : d etto fatto si trovarono rinchiusi nei cassetti.

— transformîndu-1 în scrin; — locuitorii oraşului Como; locul potrivit. m

c

u

o

t a

m

a

n

d

o

l a

s

c

h

i

i n

c

o

m

ò

d

e

t t o

f a

t t o

— închipuiţi-vă; — zis şi făcu t;

f i g

u

r

a

t e

v

i

a

l

p

o

s t o

g

i

i u

c

i t t a

s t o

d

i n

i

— la

Vezi cap. Articolul, articol nehotărît, § 22 Vezi cap. Verbul, passato remoto Conj. I § 123, Conj. II, 125, Conj. I I I § 127 Vezi cap, Noţiuni de fonetică şi ortografie, accentul § 11.

L E D IS G R A Z IE

D E L L ’h

U na volta Vh si m e ttev a all’inizio di tu t ti i vocaboli che l ’avevano nella corrispondente voce latina da cui erano derivati: honore, huomo, honesto, horribile, humile ece. Poi giaché quell’h non si sentiva nella pronuncia, şi cominciò a tralasciarla nella grafia ; m a ci fu chi si lam en tò di tale omissione come di u na irrispettosa negligenza. Il poeta Lodovico Ariosto sentenziò con tono tr a il severo e lo scherzoso: „Chi leva la li all’huom o non si conosce uomo e chi la leva all’honore non è degno di onore“. Ancora due secoli dopo si litigava tr a le tterati a proposito di quell’h. Un p o eta del Settecento, Pier Jacopo Martelli, scrisse un carme giocoso che intitolò „II pianto dell’h “, dove tr a l ’altro si legge: 286

„Ma ohe ha fatto quest’acca sì inerme e sì innocente alle fauci dell’Arno, dov’abita sovente, che dagli scritti altrui voglion cacciarla in bando, m entre giammai non sanno scordarsene parlando ?“ 1 L ’allusione è volta a quei letterati toscani che volevano abolita del tu tto l ’h iniziale, proprio in quella regione, la Toscana, dove nella par­ la ta dialettale si sente così forte. Al momento attuale, l ’h, scacciata su t u t t a la linea, m antiene sal­ dam ente la sua posizione in quelle quattro voci del verbo avere: ho, hai, ha, hanno. (Andrea Cavalli D elVAra) — nenorocirile literii h ; vîn tu l latinesc corespunzător; în scris ; — dar existară unii caro ; o poezie g lu m eaţă; l e

d

i s g

r a

z

i e

d

e

l V

h

n

a

m

a

c

i

f u

c

h

t r a

l a

s c

i a

e

l l a

r l a

i

c

h

c n

e

i

l e

o

— în cu­ — să o om ită (litera h) — cel care ia ; —

r r i s p

l l a v

g

a

r

o

a

n

d

e

n

t e

Un povero quore aveva la febbre „Q“ (m alattia tra le più rare). Andò da un dottore a farsi visitare : ,,E’ grave? Mi consiglia di fare testam ento ? q

u

o

p

e

r

r e

l a

h

}

n

c

u

s

u

,

n

t i n

a

a

r

m

e

g

i o

c

o

s o

§ 8B2, g rupuri de

„Q“

Che dirò alla famiglia ?“ „Su su, niente paura: ho qui pronta per lei u na bella cu ra“. Gli diede la vitam ina G ed il cuore guarì. (Gianni R o d a ri)

(cuore) — inim ă; — hai, curaj, nici o te a m ă ; — am aici g ata pentru du m n eata; — îi dădu. s

l e i

c e

u

Vezi cap. Noţiuni de fonetică şi ortografie, Consoanele: litere, § 10.

LA F E B B R E

v o

f i a

i e

n

t e

p

a

u

r

a

g

l i

d

i e

d

h

o

q

u

i

p

r

o

n

t a

e

Vezi cap. Noţiuni de fonetică şi ortografie, consoanele: q, § 8B3. Vezi cap. Prepoziţia, §156A.

LA FA M IG LIA PUNTO E V IRG O LA C’era una volta un punto e c ’era anche u n a virgola: erano ta n to amici, Si sposarono e furono felici.

Di n o tte e di giorno andavano intorno Sempre a bracetto. „Che coppia modello

1 „D ar ce a făcut acest „haş“ a tît de lipsit de apărare şi-atît de nev n o vat/la gurile rîului Arno, unde adesea se-ntîlneşte/încît din scrierile alto ra vor să-l declare alungat/în tim p ce niciodată nu-1 pot omite din propria vorbire?"

287

diventavano minuscole: e se qualcuna, poi, a inchinarsi non è lesta la m a tita del maestro le taglia la testa.

la gente diceva — che vera meraviglia la famiglia Punto-e-virgola“ . Al loro passaggio in segno di omaggio perfino le maiuscole:

(Gianni R o da vi) c'era una volta — a fost o d a tă ; andavano intorno sempre a. braccetto — erau a lă tu re a ; a inchinarsi non è lesta — nu e grăbită să se supună.

mereu

Vezi cap. Verbul, l ’imperfetto, conj. I, § 123, conj. II, § 125, conj. I I I , § 127.

S O S P IR I Vorrei, direi, f a r e i...“ Che maniere raffinate h a il modo condizionale. Mai che usi parole sguaiate non alza la voce per niente, e seduto in poltrona sospira gentilm ente: Me ne andrei neirArizona, che ve ne pare? O foi •se potrei ferm arm i a Lisbona ...“

„Vorrei v o rre i,.. Sapete che farei ? Ascolterei un disco, No, meglio, suonerei il pianoforte a coda. Dite che è giù di m oda? Pazienza, ne farò senza. Del resto non so suonare04... „Suonerei se sapessi, volerei se potessi. Mangerei dei pasticini se ne avessi. C ’è sempre un se: chissà perché questa sciocca congiunzione ce l ’h a tan to con m e44...

Vorrei, vorrei ... volerei sulla luna in cerca di fortuna E voi ci verreste? Sarebbe carino, dondolarsi sulla falce facendo uno spuntino ...“

(Gianni Rodavi). che a v e ţi? ; noi/luînd o gustare; , (la pian) ; c’è ceva cu mine. u

p

a

z

i e

s

n

i

p

z

a

a

r

o

l e

d

o

n

d

n

e

s

o

g

l a

f a s

u

r

a

s

r ò

e

m

i a

i

s

s

p

e

r

t e u

n

e

— ca să folosească cuvinte urite; ve he — ce părere — să te legeni pe cornul lunii è — spuneţi că nu mai este la m o d ă ?; — răb dare,/n-o voi face; — nu ştiu să cînt se — există înto td eau na un ; [...] — are c

l l a d

z

i t e

a u

f a

c

l c

h

e

e

j f a

c

g

e

i ù

n

d

o

d

u

i

m

n

o

o

s

d

a

p

u

n

t i n

e

p

a

r

e

?

?

n

n

h

o

o

n

s o

d

a

c

s

ă

u

o

c e

n

a

r

l ' h

e

a

c

o

n

m

e

Vezi cap. Verbul, Condiţionalul, conj. I, § 123, conj. II, § 125 conj. III, § 127 ; principalele verbe neregulate, § 131 ; Vezi cap. Fraza, se condiţional (per. ipotetic), § 214.

268

SE FO SSI F U O C O (Versiune

modernizată)

Se fossi fuoco, arderei il mondo ; se fossi vento, lo tempesterei: se fossi acqua, io Pannegherei ; se fossi Dio, lo manderei nel profondo; se fossi papa, sarei allor giocondo, che t u t t ’i cristiani imbrigherei se fossi im peratore, sai che farei? a tu t t i mozzerei il capo a tondo. Se fossi Morte, andrei da mio padre; se fossi vita, fuggirei da lui, similmente farei con mia madre. Se fossi Cecco, com’io sono e fui, toglierei le donne giovani e leggiadre, e vecchie e laide lascerei altrui. ( Cecco A ngiolieri ). 10 tempesterei — aş ţine-o num ai în furtuni ; io Vannegherei — aş îneca-o ; lo manderei nel profondo — aş trimite-o în abisuri ; imbrigherei — le-aş da bătaie de cap ; mozzerei 11 capo a tondo — (pe toţi) i-aş scurta de cap. Vezi cap. Se condiţional (perioadul ipotetic), § 214.

CONSECUTIO

TEM PORUM

Basilio Puoti, letterato napoletano, fu un b ra v ’uomo e un benem eritato della sua patria, per am or della quale aprì nella sua città, a sue spese, una scuola gratuita. Meriterebbe pertanto la riconoscenza di tu tti gli italiani. Invece, per la sua intransigenza in fatto di p u rità di lingua, è diventato quasi il prototipo dei pedanti. Si raccontano di lui storielle graziose m a probabilm ente non vere. A Napoli allora dom inava il Borbone, e c’erano, si sa, molti m alu­ mori e molto m alcontento tra i buoni napoletani. Una volta che alcuni suoi amici si lam entavano col Puoti dei tempi torbidi e duri, si dice che egli esclamasse: — Credete a me, le cose non vanno bene a Napoli, perché da noi no è ancora ben conosciuto l ’uso esato dei participi. U n’a ltra volta, un amico, per fargli uno scherzo, andò a bussare all’uscio di casa sua nel bel mezzo della notte. Il povero Basilio si sveglia, si affaccia mezzo assonnato alla finestra, dom anda chi è che picchia a quelle ore incongrue e che cosa mai si vuole da lui. 289

— Vorrei che tu ti alzi — grida l ’amico, dopo essersi fatto rico­ noscere. — Sciagurato ! — esclama il Puoti, fuori di sè — „che tu ti alzassi! che tu ti alzassi4' devi dire. L ’infranzione alla regola della correlazione dei tem pi gli coceva più assai che l’aver dovuto interrom pere il sonno. (Fernando Palazzi) Conseculio temporum (lai.) — Corespondenţa tim p u rilo r; un benemeritato — un om demn de lau d ă; a sue spese — pe cheltuiala sa ; dominava il Borbone — stapìnea familia (franceză) a Bourbonilor: molli m alumori e molto malcontento — m ulte su ­ părări şi m u ltă nemulţumire ; si affaccia mezzo assonnato —se arată pe ju m ă ta te ador­ m it; ore incongrue— ore nepotrivite fuori di se — ieşit din fire; Vinfranzione alla regola — abaterea de la regulă; gli coceva p iù assai che — îl ardea mai m u lt decît. Vezi cap. Articolul, prepoziţii articulate, §20. Vezi cap. Verbul, corespondenţa tim purilor la modul conjunctiv, § 201.

DALLA LETTURA ALLA GRAMMATICA T R O P P A E R U D IZ IO N E Un uomo dotto assai un b ru tto giorno fu nei guai: la sua casetta s’incendiò e ai pompieri telefonò. Ma come sempre ebbe occasione di far sfoggio d ’erudizione: „Venite, — disse a un sergente,

precipitevolissimevol mente “ Per quell ’avverbio classico e sacente I pompieri non trovano più niente: la d o tta parolina ta n to durò che t u t t a la casetta si brucciò. (N o i donne) troppa erudizione — prea m ultă erudiţie ; dotto assai — foarte în v ă ţa t ; fu nei guai — dădu de necazuri : di far sfoggio d ’erudizione — să facă paradă de erudiţie ; preci­ pitevolissimevolmente — în foarte m are grabă ; quell'avverbio classico e saccente — acel adverb clasic şi preţios; la dotta parolina tanto durò — cuvinţelul savant dură atît de m ult. Vezi cap. Adverbul, Gradele de comparaţie ale adverbelor, § 154. Vezi cap. S tructura morfologică a cuvîntului, derivare, §182, A,c.

P E R U G IA (fragment)

Tuffiamoci neH’Umbria, per un rapido giro. Cominciamo da Perugia, in cui davvero si respirano la grazia, la gentilezza, ed u n a specie di dol­ cezza morale come sciolta neH’aria. [...] Perugia è la maggiore c ittà dell’U m bria e ne è anche il prototipo. La sua via principale, corso Vannucci, si stende tra la bellissima piazza, in mezzo alla quale sorge la F o n tan a Maggiore, con le sue splendide sculture, e una terrazza che domina una vasta parte dell1 Lìmbria. 291

Chi passeggia in corso Vannucci è colpito dalla frequenza con cui ode parlare una lingua straniera o l ’italiano con accento esotico. Un velo cosmopolita è portato a Perugia dai molti turisti, essendo la prima, con Siena, se non erro, per numero di turisti dopo le c ittà maggiori. Ma vi è un cosmopolitismo intimo, che deriva dall’Università per stra­ nieri. F o n data per diffondere ìa conoscenza dell’Italia tr a gli studenti esteri, ha sede in un bel palazzo barocco. Tiene corsi di lingua, geografia, storia, pensiero, le tte ra tu ra e arte italiana, di an tich ità itàliche, e di etruscologia. Vi sono passati giovani di quasi 80 nazioni. Quando vi andai la frequentavano i rappresentanti di 41 nazioni. [...] Molti sono ancora studenti al loro paese d’origine; parecchi già professori, che ritornano sui banchi; e spesso persone anziane, non tu t t i provenienti dalle discipline umanistiche, ma anche avvocati, medici, ingegneri. I più appartengono alla schiera di viaggiatori-inconsueti che un tempo si chiamavano innam orati dell’arte, pellegrini della bellezza, esteti. E ’ dunque un cosmopolitismo sui generis, fatto di gente che si ferma a Perugia a lungo, e perciò anche familiare, che partecipa alla vita del ceto medio, che si mescola alla vita cittadina e così filtra nel costume. (Guido Piovene). tuffiamoci — să p ătrun dem ; sciolta neWuria — răspîndită în ju r ; un velo cosmo­ polita — o atmosferă cosmopolită; se non erro — dacă nu greşesc: studenti esteri — studenti străin i; viaggiatori inconsueti — călători neobişnuiţi; sui generia (lat.) — unic în felul său; del ceto medio — a categoriei de mijloc, a burgheziei ; e così, filtra nel costume — şi astfel intră în obişnuinţă. Vezi cap. Pronumele, pronumele relativ, § 98. Vezi cap. Adjectivul, adj. cu forme speciale de comparativ şi superlativ, § 71.

V EN EZIA (fragment)

Si ha l'impressione di trovarsi in u na c ittà che abbia sofferto una inondazione. I pali tei telegrafo, che corrono bellamente sulla laguna, le isole che ne emergono qua e là con gli alberi e i caseggiati, come da una pianura allagata, quella barca comune su cui arranca un vigile urbano in tenuta estiva, lungo il Canal Grande, la quaie par proprio una barca di salvataggio, tu tto concorre a favorire l’inganno. Per un momento siamo tr a tti a considerare lo spettacolo che dà Venezia come qualche cosa d ’im m ensam ente provvisorio e bellissimo. Illusi dalle apparenze ci perdiamo a seguire con gli occhi e con la fan­ tasia, in t u t t a la sua estensione, il flagello che ha colpito questa città, seppellendola per m età nelle acque, invadendo tu t te le sue vie e viuzze, i suoi negozi e le sue cantine. Ma una gondola che sp u n ta ad un tra tto , sull’angolo di un palazzo del Canal Grande, ci ricorda che siamo, a Venezia. 292

Quello che ammiriamo non è il prodotto d’un cataclisma, bensì opera deU’uomo, capolavoro di una razza ingegnosa e paziente, che cos­ tru ì un a c ittà in mezzo all’acqua, per ragioni difensive, beninteso, ma so p rattu tto , io credo, per essersi in nam orata di quest’idea, per fare una cosa in au d ita e mai vista: Venezia. (Vincenzo Cardarelli). i pali del telegrafo che corrono— stìlpii de telegraf caro se înşiră ; le isole che ne emergono — insulele care se ivesc (din lagună) ; tutto concorre a favorire l’inganno — totul favorizează crearea iluziei; seppellendola per metà — îngropînd-o pe ju m ă ta te ; per ragioni difensive — din motive de apărare; una cosa inaudita e m ai vista — un lucru nemaiauzit si nemaivăzut. Vezi cap. S ubstantivul; genul subst. după terminaţie, § 34 ; pluralul subst. masculine, § 3 9 ; pluralul subst. feminine, § 40.

IL Q U A R T IE R E (fragment)

Noi eravano contenti del nostro Quartiere. Posto al limite del centro della città, il Quartiere si estendeva fino alle prime case della periferia, là dove comincia la via Aretina, coi suoi orti e la sua strad a ferrata, le prime case borghesi e i villini. La strada. Firenze. Quartiere di Santa Croce. [...] Là era trascorsa l ’adolescenza. Le case erano buie, umido e fredde d ’inverno. 1 tavoli dove m angia­ vamo avevano spacchi verticali di cui ci accorgevamo soltanto le rare volte che scrivevamo una lettera. Ma pulite ed in ordine, le nostre case, curate dalle nostre mam m e che avevano i capelli grigi e uno scialle b u tta to sulle spalle. Nella stanza da pranzo che noi chiam avam o il salotto, c’era uri divano, con la trin a alla spalliera e i m atto n i rossi di cinabrese, le fotografie incastrate ai vetri della credenza, ima sveglia.[...] La nostra v ita erano le strade e le piazze del Quartiere, fiorentini di antica razza, di„antic,o pelo“ dicevamo scherzando. Si stava agli

angoli delle vie, sotto la Volta ove fu trafitto Corso Donati, e ci si stava senza alcun sospetto di tutto questo, „popolo minuto“ sempre, fatto ignaro ormai, ciompi da se stessi traditi. Sulle antiche vestigia si illumi­ nava la rosticcerìa il cui banco spandeva attorno odore di polpette di p atate, di coniglio arrostito, di verdura fritta. La c ittà era al di là di questa nostra repubblica, aveva per noi un senso di archeologia e di eldorado insieme: per parteciparvi occorreva che fossimo rasati e avessimo in dosso i vestiti migliori. Dagli altri q u a r­ tieri popolari ci divideva un sentimento impreciso eppur vivo, di rivalità ed emulazione ; ci riunivano per subito dividerci di nuovo, in rissa, l ’Arno 293

d ’estate e le p artite di calcio alla domenica, la tap p a del Giro d ’Italia. ( Vasco Pratolini ). spacchi verticali— crăpături verticale; con la trina alla spallina — cu dantelă pe tăblie; incastrate ai vetri della credenza — m o ntate pe geamul bufetului; fiorentini di „antico peloil — fiorentini get-beget; ove fu trafitto — unde a fost înjunghiat ; ci si stava, senza alcun sospetto di tutto questo, „popolo m inuto“ sempre, fatto ignaro ormai, ciompi da se stessi traditi — şi stăteau acolo fără să gîndească la toate astea, aceiaşi „oameni sărm ani“ , fap t d a t uitării de-acum, dărăcitori de lînă trăd a ţi de ei înşişi : il cui banco spandeva attorno — a cărei tejghea răspîndea în jur ; occorreva che fossimo rasati — trebuia să fim bărbieriţi; in rissa — cu încăierare. Vezi cap. Adjectivul, pluralul adj. mase., § 55; pluralul adj. fem., § 56. Vezi cap. Părţile propoziţiei, propoziţiile subordonate explicite si implicite, § 195.

PIAZZA

NAVONA

Dalle due alle quattro del pomeriggio, d ’estate, Io straniero che passi per piazza Navona, una piazza di Roma che si sovrappone poi nel ricordo a qualunque a ltra piazza italiana, viene preso da stupore e infine da una specie di estasi. Scure e calde moli architettoniche, statue è stemmi, acque scroscianti, acque zampillanti, un disegno di circo atto a sostenere un pubblico grande quanto vario: tu tto ciò per qualche vecchietto all’ombra e per poche dozzine di mocciosi che si rincorrono strillando. In quelle ore c’è una enorme sproprozione tr a il lavoro com­ piuto dai secoli e l’uso che il popolo romano fa di quella piazza. L ’a ttiv ità del popolo romano è ridotta, nella augusta cornice, qua a una mano rugosa che minaccia una te sta rapata e là a un piede che muove l ’acqua di u n a vasca. ( Corrado Alvaro ). scure e calde moli architettoniche — clădiri impresionante într-o caldă arhitectură de culoare închisă, un pubblico grande quanto vario — un public pe cît de numeros pe atît de variat. Vezi cap. Verbul, modul participiu, § 12 3; 131.

UNA VIA DI MILANO A nzitutto, via Torino fornisce quanto è necessario alla tavola: non solo cibi m a anche stoviglie. Pare specializzata in p iatti, bicchieri bottiglie, posate, saliere. Roba lucida, di effetto, moderna. I suoi vetri e i suoi cristalli fanno allegria. Tanto più che lì vicino si vedono colline di salami, di prosciutti, di formaggi, di fiaschi. 294

E ’ la via dei piatti pronti, via Torino: polli arrosto, polli in gelatina, tacchino al forno, faraona al forno, piccioni allo spiedo, pesci accomodati sotto la maionese, insalata russa. Anche la via della cacciagione. Certo il mezzogiorno vi dura due o tre oro. Poi via Torino veste la gente. Specialmente gli uomini e i bambini (confezioni, confezioni) ; niente affatto escluse però le donne, alle quali anzi vengono offerte qui molte pellicce, stoffe e abiti a prezzi in genere buoni, non essendo via Torino una via cara. Molti depositi e molti uffici. T an te ragazze che abitano in periferia, qui respirano per sette od otto ore al giorno l ’aria del Duomo e si con­ siderano un po’ milanesi del centro. La sera lasciano non sempre volen­ tieri via Torino, m entre i bottegai rinchiudono con leggeri e lucidi can­ celli di metallo i loro digeribili o fragili tesori. Questa non è p iù via da fragorose saracinesche. (Emilio R adius). faraona al forno — bibilică la cuptor; piccioni allo spiedo — porumbei la frigare; via da fragorose saracinesche — sfradă cu obloane huruitoare. Vezi cap. Părţile propoziţiei, acordul predicatului cu subiectul, § 191.

A LBERG O La stanza era spaziosa, con due Ietti, la finestra ampia dava su di una loggia adorna di un ram picante con fiori violacei e il m are sotto­ stante si incupiva come l’acciaio rivelando tu tti i suoi fremiti. T u tto il personale di servizio parlava quattro lingue, le posate erano d’argento, i bicchieri di cristallo, i tap p eti spessi e soffici, quadri antichi abbastanza buoni erano dappertutto, terrazze fiorite si susseguivano sul panoram a abbagliante, a ogni passo qualcuno faceva un inchino, ma non era l ’albergo di mio gusto. Ho sempre preferito i piccoli alberghi dove il padrone guarda i clienti col sospetto che se ne vadano senza pagare il conto. Mi senti­ vo sperduto nell’im m ensità dei saloni, nei lunghi corridoi, nella spaziosa stanza matrimoniale. (Giovanni Comisso ). si incupiva come Vacciaio -- se întuneca dobîndind culoarea oţelului. Vezi cap. Părţile propoziţiei, atributul, §192.

UNA CASA DOPO IL BOMBARDAMENTO Nell’aprile del 1944 una scintillante squadriglia di bombardieri americani percorse il limpido cielo primaverile del Veneto e venne a sradicare dalle fondam enta la m ia città. Quando andai a vedere quello che era avvenuto della mia casa, vi trovai solo un cumulo di rovine. 295

Mi arrampicai su quelle rovine e tra il pietram e e le travi scorsi, affio­ rante, la cassa dove erano stati im ballati i bicchierini di cristallo, frugai dentro e, tr a gli altri bicchieri infranti, i sei bicchierini erano u n ’altra volta in tatti. Li presi, ne feci un pacco e li portai trionfante a mia m adre perché le testimoniassero che nulla era accaduto di grave. In seguito le dissi tu tto : che la casa era s ta ta d istru tta e che tu tto quello che si possedeva era andato in briciole con essa. Potei solo ricuperare in ta tte alcune tavole del pavim ento del tinello e con quelle feci fare da un f a ­ legname di cam pagna un arm adietto a vetri dove i sei bicchierini rifecero bella m ostra come u n tempo. (Giovanni Comisso ) squadriglia di bombardieri — escadrilă de bombardiere ; affiorante — ieşită la supra­ faţă ; era andato in briciole — s-a făcut zob ; feci fare — am d al la fàcut. Vezi cap. Verbul, il passato remoto, § 123, § 125. § 131. Vezi cap. Pronumele, particulele pronominale ne, ci, vi, § 90.

CASE M O D ER N E (fragment,)

Case moderne di cemento arm ato dove traverso i muri e i pav im en ti ogni rum ore passa indisturbato, 10 non condanno i vostri inconvenienti. T u t t ’altro ! Io sono un tipo indelicato, e le sonorità dei vostri am bienti mi soddisfa nel modo più completo, case moderne senza alcun segreto. Del resto non è bello poter dire: „Adesso al pianterreno stanno a cena ... ora il pupo del quinto va a dormire ... toh ! l ’avvocato mette la catena ... 11 portiere comincia a starnutire ... Io scapolo del sesto si dimena l ’inquilino di sotto sbuccia un frutto ...“ case moderne in cui si sente tutto? C’è chi si scaglia contro l ’architetto, chi se la prende con il costruttore m a non l’han Ìatto mica per progetto ! 296

L ’epoca nostra è quella del rum ore e ognun le mancherebbe di rispetto se costruisse col silenziatore, se vi facesse tacitu rn e assai case m o d e r n e senza pace m a i ... (Luciano Folgore ) dove iraverso i m uri — în care prin pereţi; tutt’altro — dim potrivă; Vavvocato mette la catena — advocatul pune lan ţu l (la uşă) ; lo scapolo del sesto si dimena — burlacul de la etajul VI se foieşte ; c'è chi si scaglia — sìnt unii care critică ; chi se la prende — aHii care se c e a rtă : e ognun le mancherebbe di rispetto — şi nimeni nu le-ar respecta. Vezi cap. Verbul, indicativ, presente, conj. I, §123, conj. II., § 125, conj. I II , §127; §131. Vezi cap. Fraza, se condiţional (per. ipotetic), § 214.

SALA DA PRANZO Dall’uscio, dirim petto, appariva la cam era da pranzo, piena di sole, con la gran tavola t u t t a bianca del mensale di bucato, col luccichio dei bicchieri, con le posate in simmetria, co’ mucchi di piatti nell’angolo, Sulla credenza. Attraverso alla p orta un gran mazzo di fiori si vedeva a m e tà sopra un ricamo di carta, accanto alla grande zuppiera delle occasioni solenni. Balla costa bislunga, ove s’am m onticchiavano le ostriche dei Fusaro, i nicchi e i d atteri ancora vivi, si p artiv a u n odore forte di mare. (Salvatore D i Giacomo ) mensale di bucato — faţă de m asă proaspăt sp ă lată ; dalla cesia bislunga — din coşul ovaJ ; » nicchi e i datteri — cochiliile şi moluştele. Vezi cap. Articolul, prepoziţia articulată, § 20. Vezj cap. Prepoziţia, § j ^ 6 A .

CUGINA Nella penombra seduta sulla panca di legno ed am pia del focolare Pasqualina, con le mani sotto il grembiule, recitava il Rosario. Non si udiva che il pissi-pissi delle labbra sibilanti la preghiera. La cucina t u t t a affum icata, con la larga tavola di legno verde-bruno, con la madia oscura, con le sedie a spalliera dipinta, senza un punto luminoso, s’im m er­ geva nella notte. Il fuoco semispento covava sotto la cşnere. In ta n to Pasqualina aveva acceso un a di quelle lucerne di ottone a tre becchi, col lucignolo di bambagia che bagna nell’olio tenendo in 297

alto, sospesi con catenine d’ottone lo spegnitoio, le forbici da smoccolare e l’at-tizzatoio. ( Matilde Serao ). con la m a d i a o scu ra — cu covata de culoare închisă; lucern e di ottone a tre becchi — opaiţ de alam ă cu trei ciocuri; lu cign o lo d i b a m b a g ia — fitil din bum bac (netors) lo s p e g n ito io — stingător de lumînări ; le fo r b ic i d a sm o cco lare — foarfeoa de tăiai mucuri.

Vezi cap. S ubstantivul, genul substantivului după term inaţie, § 34.

COLAZIONE Discese, apparecchiò ... La colazione annaffiata da u n claretto gelato fu saporita e abbondante: una fritta ta che pareva un sole, una bistecca grande come un a bandiera. Quella buona vecchietta in piedi, le m ani sui fianchi, ci guardava mangiare sodisfatta del nostro appetito, se non dalle nostre chiacchiere che lasciavano i cibi raffreddare sui p ia tti; m a ella vigilava, e spesso con una cocca della salvietta che aveva nella destra ne scacciava una mosca, con l ’aria d ’ammonirci che badassimo alle cose serie e lasciassimo egiziani, a te ­ niesi ed etruschi nelle loro vecchie tom be a far polvere. Dopo il caffè. Rodin si versò un altro bicchiere di vino ... (Ugo Ojetti) annaffiata da un claretto gelato — stro pită cu un vin alb rece ; le m ani sui fianchi — cu mîinile în şold; una cocca della salvietta — un colţ al şervetului; a far polvere — să putrezească, sà devină pulbere. Vezi cap. Verbul, m odul conjunctiv — imperfetto, §123.

IL GUSTO — Questo la tte non ha nessun gusto. L a moglie indulgente gli dice: — E ’ il solito, l ’ho bevuto an ch ’io, buonissimo. — Buonissimo il tuo. Ma in questo mio ci avrete versato dell’ acqua. Non sa di nulla. E d u rante il pranzo continua a brontolare. Minestra questa? E che servizio ! Da mezz’ora non si vede il cameriere. Oh, ecco il pollo. Povero pollo! Cartapesta! E il sale, neanche il sale m ettono più in tavola! — Il signore ha chiam ato ? — Sì, perché vorrei sapere da quale fabbrica di calcestruzzo vi servite per portare in tavola di questi polli arrosto. 298

N aturalm ente, l’insalata non è fresca, l ’olio è rancido, la frutta non h a sapore. Ah, la vita quale obbrobrio! (Arnaldo Fraccaroli) no n s a d i n u lla — nu are nici un gust, c a r ta p e s ta — m ucava ; fa b b ric a d i ca lcestru zzo — fabrică de beton : q u a le obbrobrio — ce ruşine.

Vezi cap. Adjectivul, gradele de comparaţie, § 65. Vezi cap. Structura morfologică a cuvîntului, compunere § 185.

IL TEMPO Dice al fanciul la rondine: — Ho freddo, io me ne vo; al ritornar de’ zeffiri an ch ’io ritornerò. Dice la foglia all’albero: — Fa freddo; io me ne vo; quando verran le rondini amico, tornerò. E dice il tempo agli uomini: — Ho fretta, io me ne vo; gli uccelli, i fior ritornano io mai non tornerò. (E. Berni ) ho fred do — mi-e frig; fa fred d o — e frig; ho fretta — m ă grăbesc.

Vezi cap. Verbul, principalele verbe neregulate, §131.

L ’AUTOGRAFO DI G IU S E P P E V E R D I U na volta il treno su cui viaggiava Giuseppe Verdi rimase fer­ mo per qualche tempo nella stazione di una piccola città. Il capostazione, un fervente am m iratore di Verdi, non volle lasciarsi sfuggire la magnifica occasione per scambiare qualche parola col grande mu­ sicista e per ottenere possibilmente un suo autografo. Verdi però non era ta n to facilmente avvicinabile, e il suo am m ira­ tore dovette ricorrere ad un espediente per raggiungere il suo scopo. Aprì la porta del vagone e chiese il biglietto. Verdi lo consegnò e il capostazione, dopo averlo controllato, cominciò un discorso inerente al suo servizio. — Questo vagone è piuttosto sporco. Non vi dà fastidio ? — Non ne ho trovato uno migliore in tu tto il treno. — T u ttav ia voi non avreste dovuto m ettere i piedi sul sedile. Non è de persona educata. 299

— Mi prendete forse per un maleducato ? — Si. — Ah, questo è troppo ! Datemi il libro dei reclami. Il capostazione fu presto di ritorno col suo album di autografi, sul quale Verdi scrisse il reclamo. Allora il funzionario confessò il suo benriuscito inganno, chiedendone perdono, e il musicista, con un sorriso glielo concesse volentieri. (M . Bormioli, G. A. Pellegrinetti). la s c ia r s i s fu g g ir e la m a g n if ic a occasione — să lase să-i scape m in u n a ta ocazie; p e r rag g iu n gere il su o scopo — pentru a-şi atinge scopul ; non vi d a f a s t i d i o — nu v ă su­ p ără ; n on è d a p e r s o n a e d u c a ta — nu se cuvine p entru un om educat ; con fessò il su o b e n riu sc ito in g a n n o — m ărturisi păcăleala sa reuşită ; ch ie d en d o n e p e r d o n o — cerînd iertare pentru asta ; glielo concesse v o le n tie ri — i-o acordă bucuros.

Vezi cap. Pronumtue, poziţia formelor neaccentuate, § 88 ; combinaţii de forme neaccentuate ale pronumelui, § 89; particulele pronominale ne , c i, v i , § 90.

IL V IO L IN IS T A CHE SUONA CON UNA CORDA SOLA Niccolò Paganini era un famosissimo violinista che incantava tu tti i suoi ammiratori. Un giorno, eseguendo un pezzo con tutto il trasporto deirispirazione, gli si ruppero, una dopo l’altra, tre corde del violino, ed egli si ridusse a suonare sull’unica che gli era rim asta, senza perdere una nota, senza alterare la bellezza di quella musica. E da quel giorno ripetè spesso una così magistrale esecuzione, ta n to che la fam a si sparse rapidam ente e Paganini fu „il violinista che suona con una corda solaw. Una sera, a Parigi, Paganini doveva dare un concerto, ed essendo in ritardo, fermò una carrozza e domandò al vetturino quanto costava quella corsa. — Venti franchi — fu la riposta. N aturalm ente Paganini si meravigliò di tale prezzo, e domandò perché a Parigi le v e ttu re costavano così caro. — Caro signore — rispose il vetturino, che lo aveva ricunosciuto — se Lei guadagna quattro mila franchi per suonare con u n a sola corda, può anche pagarmi venti franchi per andare al concerto. Paganini non disse nulla. Salì in carrozza e, arrivato a destinazione, guardò la tariffa e d ette al vetturino due franchi ; q u est’ultimo protestò, pretendendo gli altri diciotto, e ricominciò con la questione dei quattro mila franchi e della corda sola. - È v a bene — rispose allora il violinista — gli altri diciotto franchi te li darò quando saprai portarm i in carrozza con u na ru o ta sola. (Genio e lavoro — Antologia ). suona con una corda sola — cîntă (la vioara) pe o singură coardă; incantava i suoi ammiratori — îşi v răjea adm iratorii ; eseguendo un pezzo con tutto il trasporto] del-

300

V is p ir a z io n e — interpretând o b ucată cu to t elanul inspiraţiei ; g l i s i r u p p e r o — i se rupseră; tanto che la f a m a s i s p a r s e — astfel încît i se răspîndi faima.

Vezi cap. Pronumele, pronume şi adjective nehotărîte, §107 §108. Vezi cap. Numeralul, numeralul cardinal, § 76.

I V IO L IN I DI CREMONA (fragment) Guarnieri del Gesù, allievo di Stradivari, lavorò p arte della sua vita in prigione dóve era stato rinchiuso per aver ucciso uno della sua stessa arte. Uno strum ento del Guarnieri usò Paganini. Lo strum ento di Paganini, che appartiene al municipio di Genova, è annerito come egli era, come colpito e bruciato dalla fiam ma d ’un genio infernale, è piuttosto l’ombra, il sortilegio del violino. Vedo apparire Paganini, attraverso il suo strum ento: abito nero e corpetto nero, le code della giacca fino a terra, e nelle falde nascoste forse uno di quei violini tascabili. Paganini ha le braccia allungate, sm isuratam ente dal violino e dall’archetto, il viso pallido incorniciaio dai lunghi capelli cupi; intona il suo pezzo stra­ biliante sulla corda del sol. (Corrado A lvaro). un o d e lla s u a s te ssa a rte — unul din aceeaşi breaslă cu el ; c.owe c o lp ito e b ru c ia to d a lla f i a m m a d i u n gen io in fern a le — precum cuprins şi ars de flacăra unui geniu infernal ; a b ito nero, corpetto nero — cu haină neagră, cu vestă neagră; le b ra cc ia a llu n g a te s m i ­ su r a ta m e n te d a l v io lin o e d a l l ’archetto — braţele alungite peste m ăsură de vioară şi de arcuş; il suo p e z z o s lr a b r ilia n te — m in un ata sa bucata.

Vezi cap. Adjectivul, acordul adjectivelor, § 60.

LA R ISPO STA DI EN RICO FE R M I A scuola Enrico Fermi non brillava in componimento. Quelle q ualità che dovevano diventare pregi della sua prosa scientifica — l ’andar diritto alla m eta senza divagare, la semplicità dello stile, l ’evitare ogni parola non strettam en te necessaria — sembravano allora sintomi di a rid ità mentale. Una volta, in seconda elementare, doveva scrivere che cosa si fa col ferro, e poiché ogni m a ttin a nel recarsi a scuola passava davanti a un negozio dall’insegna: „Fabbrica di letti in ferro44, egli scrisse solo: „Col ferro si fanno dei l e t t i L a frase era chiara e precisa. Con quel dei il bambino m ostrava di rendersi conto che non tu t ti i letti sono fatti di feit o . Ma la m aestra non fu soddisfatta e la signora Fermi se ne im­ pensierì. ( Raffaello Biordi ). no n b r illa v a in c o m p o n im e n to — nu strălucea la com punere; s e m b r a v a n o a llo r a s i n ­ to m i d i a r i d i t à m e n ta le — păreau atunci semnele unei sărăcii m intale; nel re c a rsi

301

a scuola — cînd se ducea la şcoală; un negozio dalVinsegna — o prăvălie cu firma; mostrava d i rendersi conto — dovedea că îşi dă seama ; la signora Ferm i se ne impen­ sierì — doamna Fermi rămase îngrijorată din această cauză. Vezi cap. Articolul, articolul partitiv, §25. Vezi cap. Prepoziţa, di, §157

IL PONTE Dicono che gli abitanti di un paesello toscano chiesero al Granduca Ferdinando la ricostruzione di un ponte crollato per la piena del fiume. Fecero una supplica piena di parole ricercate e strane, persuasi di commuo­ vere e impressionare il loro sovrano. Il Granduca lesse la supplica e poi rispose : Talor, qualora, quindi, sovente e guari rifate il ponte coi vostri denari. ( Gram atica e vita ). dicono che — se spune că; un ponte crollato per la piena di un fium e — un pod p ră ­ buşit din cauza revărsării rîului ; una supplica piena di parole ricercate e strane — o plîngere plină de cuvinte preţioase şi ciudate; Taior, qualora, quindi, sovente e guari — prim ul vers este o înşiruire de adverbe, printre care şi conjuncţia qualora, fără legătură între ele şi lipsite de un înţeles logic, care constituie o replică ironică, a ducelui Ferdinand, la stilul preţios în care era red actată jalba locuitorilor din Tosca­ n a ; rifate il ponte coi vostri denari — refaceţi podul cu banii voştri. Vezi cap. Adverbul, adverbele de tim p, §148, adv. de loc § 149.

SIG N O R V E N E R A N D A Il signor V eneranda si fermò davanti al portone di una casa, guardò le finestre buie e spente e fischiò più volte come se volesse chiamare qualcuno. Ad una finestra del terzo piano si affacciò un signore. — E ’ senza chiave ? — chiese il signore, gridando per farsi sentire. — Sì, sono senza chiave — rispose il signor Veneranda. — E il portone è chiuso? — gridò di nuovo il signore affacciato. — Sì, é chiuso — rispose il signor Veneranda. — Allora le b u tto la chiave. — Per fare che cosa ? — chiese il signor Veneranda. — Per aprire il portone — rispose il signore affacciato. — V a bene, — gridò il signor V eneranda — se vuole che apra il portone, b u tti pure la chiave. — Ma lei non deve entrare ? — Io no. Che cosa dovrei entrare a fare? — Ma non ab ita qui, lei ? — chiese il signore affacciato, che comunciava a non capire. 302

*— Io no, gridò il signor Veneranda. — E allora, perché vuole la chiave? — Se lei vuole che io apra il portone, dovrò pure aprirlo con la chiave* Il portone non posso mica aprirlo con la pipa, le pare? — Io non voglio aprire il portone — gridò il signore affacciato. Io credevo che lei abitasse qui: ho sentito che fischiava. — Perché, tu tti quelli che abitano in questa casa fischiano? — chiese il signor Veneranda, sempre gridando. — Se sono senza chiave, sì ! — rispose il signore affacciato. — Io sono senza chiave — gridò il signor Veneranda. — Insomma, si può sapere che cosa avete da gridare? Qui non si può dormire ! — urlò un signore, affacciandosi a un a finestra del primo piano. — Lo domandi a quello del terzo piano che cosa vuole — disse il signor Veneranda. — Io non ho capito: prim a vuol buttarmi la chiave per aprire il portone, poi non vuole che apra il portone, poi dice che se io fischio, devo abitare in questa casa. Insomma, io non ho ancora capito. Lei fischia? — Io ? Io no ... Perché dovrei fischiare ? — chiese il signore affacciato al primo piano. — Perché abita in questa casa — disse il signor Veneranda. — L?ha detto quello del terzo piano che quelli che abitano in questa casa fischiano ! B e \ a ogni modo non m ’interessa, se vuole, può anche fischiare. Il signor V eneranda salutò con un cenno del capo e si avviò per la sua strada, brontolando che quel palazzo doveva certam ente essere u n a specie di manicomio, (da Carlo M anzon i) per fare che cosa? — Ce sa fac cu e a ? ; che cosa dovrei entrare a fare?— la ce să intru, ce treabă am ? ; io non ho ancora capito — pînă la urm ă to t n-am înţeles; una specie d i manicomio — un soi de balamuc. Vezi cap. Verbul, modul infinitiv, 123, 125, 127, 131, modul gerunziu, § 125, 127, 131, 123, modul participiu, § 123, 125, 127, 131.

LA M OGLIE P R E V ID E N T E ED IL MARITO D IST R A T TO Quando il solerte ragioniere questa m a ttin a ha lasciato la casa per recarsi alla stazione a prendere il treno per la grande metropoli indu­ striale e commerciale, la moglie l ’ha pregato di imbucarle un a lettera. „B ada bene che è una le ttera im portante, non dem enticarla in tasca, come hai fatto l ’ultim a v o lta “. Ma il ragioniere si è dimenticato di im bucarla appena sceso dal treno alla stazione di Milano. Si affre tta verso l ’ufficio per arrivarci in tempo, quando un ragazzo sorpassandolo gli dice: „Si ricordi la l e t t e r a !“ 303

Subito allora al ragioniere tornano in m ente le parole di sua moglie e im buca la le ttera alla prim a cassetta postale. S trad a facendo un signore anziano lo interpella: „Si è ricordato di im postare la le tte ra per Sua moglie ?“ Ora incomincia a notare qualche cosa di strano : come può la gente sapere della le tte ra ? Giunto poi in ufficio, h a appena varcato il portone dell’edificio, il portiere gli fa: „Signore S tring h etti si è ricordato di im bucare la le tte ­ ra ?“ — Ma come fa ta n ta gente a sapere che dovevo im bucare u n a le ttera per mia moglie? In ogni modo, Le dirò che l ’ho im bucata, perché un ragazzo mi ha ricordato di farlo 1“ — „Posso toglierle allora questo biglietto attacato al Suo sopra bito ?“ — dice il portiere gentilmente. Sul biglietto c’era scritto: „Ricordi per favore a mio m arito che egli deve im bucare una lettera". (Enzo A m o r in i) la moglie previdente — soţia prevăzătoare ; il solerle ragioniere' — harnicul contabil ; imbucarle una lettera — să-i p u n ă la cutie o scrisoare; sorpassandolo — depăşindu-1; si ricordi la lettera — am intiţi-vă de scrisoare ; strada facendo — pe drum ; posso toglierle — p ot să vă iau. Vezi cap Articolul, folosirea şi omiterea articolului cu nume de rudenie, § 30. Vezi cap. Pronumele, formele neaccentuate, § 87, poziţia formelor neaccentuate, § 8 8 ; pronumele de politeţe, §91.

IL COLOSSEO L ’anfiteatro Flavio o Colosseo è il più grandioso edificio deirimpero rom ano; le sue misure sono: circonferenza: metri 527, larghezza: metri 156, lunghezza: metri 188, altezza: metri 48,50; giunse a con­ tenere fino a 90.000 spettatori. L ’immensa mole fu innalzata in otto anni (dal 72 all’80 era nostra) con il concorso di valenti operai specia­ lizzati. Talvolta l ’arena veniva trasfo rm ata in un lago artificiale, dove si com battevano finte battaglie navali, (da Didattica). Vimmensa mole — imensa construcţie; valenti operai — muncitori capabili; finte battaglie navali — bătălii navale simulate. Vezi cap. N um eralul, num eralul cardinal, §76.

IL CARNEVALE La voce proviene dal latino cameni levare e significa il periodo che precede il magro di Pasqua. L ’uso di mascherarsi d u ran te il carnevale è molto antico, m a si diffuse in Italia soltanto du rante il Rinascimento. 304

In questo periodo, a Firenze e a Venezia, per molte settim ane, il carne­ vale dom inava ogni altra attiv ità. Proprio a Venezia la passione per travestim enti crebbe a tal punto che, nel 1700, la popolazione usava coprirsi il volto con le mascherine nere, d ette „m orettine", anche in tem pi non carnevaleschi. L ’abitudine, testim oniata da molti quadri del tempo, venne poi vietata dal governo, perché spesso la m aschera serviva a coprire anche azioni disoneste, che restavano im punite. Oggi la tradizione del carnevale si va sempre più restringendo in Italia, (da Voli) carnem levare — a se priva de carne; il magro di Pasqua — postul P aştelui; l'abitu­ dine — obiceiul; venne p o i vietata — a fost apoi interzisă. Vezi cap. Verbul, principalele verbe neregulate, § 131; conjugarea la diateza pasivă, § 136.

IL LIN G U A G G IO D E L L ’IM MAGINE Quândo il film è m ontato si passa al doppiaggio. Il doppiaggio con­ siste nel dare voce alle immagini. I dialoghi definitivi vengono regi­ strati sulla colonna sonora soltanto a riprese ultim ate. In Italia i film sono sempre doppiati sia quelli stranieri, sia quelli italiani. Quelli stranieri perché la „colonna p arlata" originale è sostituita con u n a „colonna parlata" in italiano; quelli italiani perché le voci inad atte, o ad dirittu ra infelici in alcuni casi, defìa maggior parte degli attori sono sostituite da quelle più armoniose dei doppiatori. Ma la colonna sonora, oltre a quella parlata, cioè la colonna dei dialoghi, comprende anche la „colonna rum ori" (pensate a un film di guerra senza la „colonna rum ori", sarebbe come un can tan te senza voce) e la „colonna musicale". A questo punto le tre colonne separate vengono fuse in una unica colonna. Q uest’operazione d e tta missaggio (dall’inglese to m ix , mescolare), consiste appunto nel mescolare dosandole opp o rtu n a­ m ente le tre diverse colonne sonore. (Enzo Natta). soltanto a riprese ultimate ~ num ai la term inarea filmărilor; dosandole opportuna­ mente — dozîndu-le atît cît trebuie. Vezi cap. Substantivul, formarea pluralului substantivelor masculine, § 39* feminine §40, invariabile, § 41.

POETI. PROSATORI FAVOLETTA ALLA MIA BAMBINA Tu sei la nuvoletta, io sono il vento li porto ove a me piace ; qua e là ti porto per il firmamento e non ti do mai pace. Vanno a sera a dormire dietro ai m onti le nuvolette stanche. Tu nel tuo letticciuolo i sonni hai pronti sotto le coltri bianche. (Umberto Saba). ove a me piace — pe unde-mi place; per il firmamento — pe bolta cerească; sotto l ■coltri bianche — sub albele învelitori. Vezi cap. P repoziţia,'prepoziţia a, §158. Vezi cap. Structura jnorfologică a cuvîntului, derivare, § 182 Ac.

MIMMO MIMMO HA CENTO SPO SE Mimmo mimmo ha cento spose, Mimmo mimmo ha tre giardini. Mimmo mimmo ha cento schiavi, Mimmo dorme su le rose su le rose dei cuscini. Mimmo ha chiuso con le chiavi il cancello de’ giardini

perché rubano le rose i signori suoi vicini. Mimmo mimmo ha cento

schiavi per vegliare le sue spose. Dorme e sogna le sue rose; dorme e sogna i suoi giardini. ( Enrico Pea )

M im m o mimmo — licenţă poetică; su le rose — sulle rose (licenţă poetică). Vezi cap. Părţile propoziţiei, complementul, §194, atributul, §192.

IN RITA R D O (fragment) E l ’acqua cade sulla m orta estate, e l’acqua scroscia sulle m orte foglie; 306

e tu tto è chiuso, © intorno le v entate gettano l’acqua alle inverdite soglie. E l ’anno è morto, ed anche il giorno muore, e il tuono muglia, e il vento urla più forte, e l’acqua fruscia, ed è già n o tte oscura, e quello ch ’era non sarà mai più. (Giovanni Pascoli ) in ritardo — tìrziu ; Vacqua scroscia — apa răpăie; il tuono muglia — tu n e tu l vuieşte ; le ventate gettano Vacqua alle inverdite soglie — palele de vîftt aruncă apa p® pragurile înverzite. Vezi eap. Conjuncţia, conj. coordonatoare