Lanturile Diavolului, Vladimir Pustan, Vlad Schlezak, 2017 [PDF]

Zitiervorschau

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Editura Fabrica de Vise

Copyright © 2012 Editura Fabrica de Vise Str. Livezii, nr. 1 A, Beiuş, Bihor, 415200, România Tel: 0259-321.693 E-mail: [email protected] http://www.ciresarii.ro Toate drepturile rezervate. Orice reproducere sau selecţie de texte din această carte este permisă numai cu aprobarea în scris a Editurii „Fabrica de Vise”, proprietate a Fundaţiei „Cireşarii”. Tehnoredactare: Timotei Bulzan Redactor: Felicia Schlezak Copertă: Vlad Schlezak – www.schlezak.com ISBN PDF: 978-606-93505-8-4 ISBN Print: 978-606-93505-1-5

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Editura Fabrica de Vise

Despre autori…

Vladimir Pustan s-a născut pe 29 mai 1967 în Beiuş, judeţul Bihor. În 1996 absolveşte Institutul Teologic Penticostal Bucureşti. În 2004 obţine masteratul în psihologie la Universitatea Politehnică Timişoara. În 2009 primeşte titlul de doctor în filosofie al Universităţii de Vest din Timişoara. Din 1994 este pastor al Bisericii Creştine Sfânta Treime – Beiuş, iar din 2003 este preşedintele Fundaţiei Cireşarii. Autor a 19 cărţi scrise din 2005 până astăzi. Vlad Schlezak s-a născut în 4 ianuarie 1981 în Cluj-Napoca. În 2006 absolveşte Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj. Vlad lucrează ca doctor psihiatru în Marea Britanie, iar în 2013 obţine masteratul. Este autorul cărţii Diagnosticul biblic al bolii spirituale. Vlad este şi pictor şi a participat la multe expoziţii. El consideră că talentul său este un dar de la Dumnezeu. În perioada 2009 – 2013 a fost vicepreşedintele Societăţii Medicale Române din UK, promovând arta românească. În 2013 a primit „Diploma Ambasadorului pentru contribuţia la imaginea României în Marea Britanie prin artă şi medicină”.

Cuprins

Cuvânt înainte ............................................................................. 11

Capitolul 1 Complexele ............................................................. 15 1.1 Complexul de inferioritate ............................................ 16 1.2 Complexul de superioritate .......................................... 17 1.3 Efectul Dunning-Kruger ................................................ 17 1.4 Egotismul şi egocentrismul ........................................... 17 1.5 Mecanisme de apărare psihică ..................................... 18 1.6 O abordare scripturală a complexelor ......................... 19

Capitolul 2 Tulburările afective .............................................. 25 2.1 Depresia ........................................................................... 25 2.1.1 Caracteristicile depresiei ....................................... 26 2.1.2 Teoriile etiologice ale depresiei ........................... 31 2.1.3 Noţiuni generale despre tratamente ................... 34 2.2 Depresia bipolară şi mania ........................................... 38 2.3 Depresia după naştere ................................................... 40 2.4 Astenia (SAD) ................................................................. 41 2.5 Biblia şi depresia ............................................................. 42

Capitolul 3 Autovătămarea, suicidul şi homicidul .............. 51 3.1 Prezentare generală ........................................................ 51 3.2 Sinuciderea, autovătămarea şi homicidul din perspectivă biblică .......................................................... 57 3.2.1 Sinuciderea ............................................................ 57 i

3.2.2 Autovătămarea deliberată .................................. 63 3.2.3 Homicidul ............................................................. 64

Capitolul 4 Anxietăţile, fobiile, obsesiile .............................. 67 4.1 Etiologia ........................................................................... 67 4.2 Anxietăţile ....................................................................... 68 4.3 Fobiile ............................................................................... 69 4.4 Atacul de panică ............................................................. 70 4.5 Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD) şi blasfemia . 71 4.6 Stresul posttraumatic (PTSD) ....................................... 73 4.7 Anxietăţile şi frica în lumina Sfintelor Scripturi ........ 74

Capitolul 5 Tulburări de somn ................................................. 81 5.1 Sforăitul şi apneea de somn .......................................... 82 5.2 Insomnia şi hipersomnia ............................................... 83 5.3 Narcolepsia ...................................................................... 84 5.4 Parasomniile .................................................................... 84 5.4.1 Parasomniile de tip NREM (care nu implică mişcarea rapidă a ochilor) .................................. 85 5.4.2 Parasomniile de tip REM (mişcarea rapidă a ochilor) ................................................................... 85 5.5 Tulburările ritmului circadian de somn ...................... 86 5.6 Sindromul oboselii cronice (CFS) ................................. 86 5.7 Biblia şi tulburările de somn ......................................... 86

Capitolul 6 Problemele sexuale ............................................... 91 6.1 Disfuncţia sexuală .......................................................... 92 6.2 Parafiliile .......................................................................... 94 6.3 Masturbarea .................................................................... 96 6.4 Tendinţe homosexuale ................................................... 96 6.5 Sexualitatea şi Cuvântul lui Dumnezeu ..................... 97

Capitolul 7 Tulburările disociative ........................................ 103 7.1 Prezentare generală ....................................................... 103 ii

7.2 Tulburările disociative şi viaţa creştină normală ..... 105

Capitolul 8 Psihozele ................................................................ 107 8.1 Delirurile (gelozia, erotomania, grandoarea, persecuţia, vinovăţia şi altele) ..................................... 108 8.2 Paranoia .......................................................................... 112 8.3 Halucinaţiile ................................................................... 113 8.4 Tratament ........................................................................ 116 8.5 Efectele secundare extrapiramidale (EPSE) .............. 117 8.6 Un răspuns biblic la psihoză şi delir .......................... 118 Capitolul 9 Schizofrenia ........................................................... 123 9.1 Criterii diagnostice – explică noţiunile şi exemplifică ..................................................................... 124 9.2 Teoriile etiologice .......................................................... 127 9.3 Epidemiologia schizofreniei ........................................ 128 9.4 Tratament ........................................................................ 128 9.5 Biblia şi schizofrenia ..................................................... 130

Capitolul 10 Tulburări de alimentaţie şi tulburările de control al impulsului ................................... 133 10.1 Chestionarul SCOFF ................................................... 133 10.2 Anorexia nervoasă ...................................................... 134 10.3 Bulimia nervoasă ......................................................... 135 10.4 Etiologie ........................................................................ 136 10.5 Tratament ..................................................................... 136 10.6 Alte tulburări de control al impulsului .................... 137 10.7 Lupta creştinilor cu tulburările de alimentaţie ....... 137

Capitolul 11 Dependenţele ...................................................... 141 11.1 Alcoolul ......................................................................... 143 11.2 Acţiunea alcoolului ..................................................... 148 11.3 Consultul de specialitate şi tratamentul .................. 149 11.4 Sevrajul alcoolic ........................................................... 151 iii

11.5 Drogurile ....................................................................... 152 11.6 Alte dependenţe .......................................................... 155 11.7 Scriptura şi dependenţele .......................................... 156

Capitolul 12 Tulburările de personalitate ............................ 161

Capitolul 13 La început de drum ............................................ 165 13.1 Noţiuni despre psihiatria copilului şi adolescentului .............................................................. 165 13.2 Dizabilităţile de învăţare/intelectuale (LD) ............ 167 13.3 Autismul ....................................................................... 169 13.4 Sindromul Asperger ................................................... 169 13.5 Sindromul Heller ......................................................... 169 13.6 Sindromul Rett ............................................................. 170 13.7 ADHD ........................................................................... 170 13.8 Tulburările emoţionale ............................................... 170 13.9 Tulburările de comportament ................................... 171 13.10Abuzul copilului .......................................................... 172 13.11De ce astfel de probleme la copii? ............................. 172

Capitolul 14 La sfârşit de drum ............................................... 175 14.1 Discernământul şi capacitatea de consimţământ ... 177 14.2 Delirium ........................................................................ 178 14.3 Demenţele ..................................................................... 179 14.4 Boala Alzheimer .......................................................... 179 14.5 Demenţa vasculară ...................................................... 180 14.6 Tratament ..................................................................... 180 14.7 Bătrânii noştri ............................................................... 182

Capitolul 15 Noţiuni despre tratamentul psihiatric ........... 183 15.1 Generalităţi despre evaluarea de specialitate ......... 183 15.2 Investigaţii .................................................................... 191 15.3 Tratamentul psihologic .............................................. 192 15.3.1 Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) ... 192 iv

15.3.2 Alte tratamente psihologice ........................... 193 15.4 Tratamentul medicamentos psihiatric ..................... 193 15.4.1 Antidepresivele ................................................ 194 15.4.2 Stabilizatoarele de dispoziţie ......................... 195 15.4.3 Antipsihoticele .................................................. 196 15.4.4 Anxioliticele şi hipnoticele .............................. 197 15.4.5 Alte psihotrope ................................................. 197 15.5 Terapia electro-convulsivantă (ECT) ....................... 197

Bibliografie selectivă ................................................................ 201

v

Cuvânt înainte

Considerăm că este nevoie de o astfel de lucrare şi dorim să sensibilizăm populaţia la aceste probleme care pot să lovească orice om. Dorim să subliniem importanţa medicului de specialitate căruia trebuie să i se acorde încredere şi recomandăm evitarea oamenilor fără calificări şi responsabilitate care pot face mai mult rău decât bine. Îndrumăm către ghidurile de specialitate NICE guidelines, The Maudsley Prescribing guidelines in Psychiatry şi British National Formulary şi încurajarea discuţiei cu medicul a celei mai bune opţiuni terapeutice. În această carte s-au folosit noţiuni din ghidurile diagnostice internaţionale ICD-10, precum şi varianta americană DSM. Medicul lucrează în echipă, iar abordarea este în echipă. Familia sau, după caz, serviciile sociale, şcoala, azilul etc. sunt implicate. Limitarea de resposabilitate a autorilor trebuie bine înţeleasă. Această carte nu este un tratat de psihiatrie şi nici de teologie. Nu punem diagnostic şi nici nu oferim tratamente, ci informăm despre posibilităţile existente. Multe informaţii au fost omise intenţionat, fie din motive de reducere a volumului cărţii, fie pentru a evita riscul de diagnosticare greşită sau, mai rău, de auto-medicaţie. Discutaţi cu medicul specialist toate aspectele legate de orice boală şi tulburare, medicaţie, efecte secundare, investigaţii şi teste, prognoză şi alte detalii psihologice sau sociale. Există multe alte tulburări care apar în aşa numită psihiatrie de interfaţă, adică serviciile de psihiatrie 11

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

care acţionează în spitalele de orice altă specialitate medicală sau chirurgicală. Există o specializare psihiatrică în sine în acest domeniu, dar nu am abordat-o decât în anumite aspecte pentru că multe boli şi tulburări organice conduc spre anumite manifestări psihiatrice. Epilepsia, boala Parkinson, tulburarea dismorfică, hipocondria (pacientul este preocupat şi stresat până la disfuncţionalitate de frica de a avea o boală gravă în ciuda rezultatelor medicale bune şi a multiplelor revizuiri medicale care neagă orice fel de boală) şi sindromul Munchausen (pacientul falsifică şi simulează simptome sau le exagerează) sunt doar câteva exemple. Astfel, nu am dorit să transformăm această lucrare într-o carte prea medicală şi inaccesibilă. Aceste boli nu trebuie deloc ignorate şi medicul psihiatru trebuie să evalueze pacientul. Îndrumăm cititorul interesat să se informeze din surse ştiinţifice credibile şi să discute cu specialistul acreditat şi responsabil orice subiect de interes. Există şi o specialitate psihiatrică responsabilă de penitenciare, psihiatria care evaluează tot felul de probleme legale şi care este la rândul său o specialitate în sine. Adiţional sunt legi asupra detenţiei, internării involuntare, a drepturilor pacienţilor involuntari, asupra necesităţii informării autorităţii rutiere în cazul diagnosticării unor tulburări sau boli psihice etc. Acestea nu fac subiectul acestei cărţi. De asemenea implicarea serviciilor sociale care este frecventă în psihiatrie, a autorităţilor locale care alocă fonduri pentru îngrijirea anumitor cazuri, a diverselor asociaţii precum centrele de zi etc. nu sunt detaliate în această lucrare. Din păcate psihiatria este o specialitate medicală care nu are parte de foarte multe descoperiri în domeniu comparativ cu alte specialităţi medicale sau chirurgicale. Există cercetări şi multe teorii care încearcă să explice anumite boli. Responsabilitatea este maximă. Sperăm să nu fim consideraţi sarcastici dacă spunem că psihiatria e cam aceeaşi de multă vreme. Desigur că ghidurile terapeutice, algoritmii clinici de 12

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

management al bolilor, interacţiunile medicamentoase şi anumite criterii se tot schimbă în funcţie de intensitatea şi rezultatele cercetării în domeniu. Dacă luăm tratatele ştiinţifice de la diferiţi autori sau şcoli care dictează cursul psihiatriei, majoritatea arată cam la fel. Desigur, anumite cercetări aduc noutăţi, dar acestea sunt în general cuprinse în revistele de specialitate şi ulterior adăugate în manualele de bază. Tot ce am scris este preluat din surse publice (vezi referinţe), cărţi de specialitate (vezi referinţe), ghiduri clinice britanice (vezi referinţe) şi experienţa clinică de medic psihiatru. Am împletit viziunea creştină cu psihiatria pentru că este singura abordare completă din punctul nostru de vedere. Nu impunem nimănui nicio credinţă şi ne exprimăm liber conform drepturilor fundamentale ale omului. Un alt aspect important pe care l-am evidenţiat în anumite locuri în carte este fragilitatea definiţiei normalităţii laice. În psihiatria contemporană, masturbarea, homosexualitatea, spiritismul, avortul acceptat medical şi alcoolul în anumite doze sunt doar câteva exemple ale „normalului” din anii aceştia. Acestea se bazează pe o scară valorică laică şi pe modelul tridimensional al omului bio-psiho-social. Noi suntem adepţii modelului patru dimensional, bio-psiho-sociospiritual al omului, iar creştinismul identifică tulburări şi boli între aşa zisele normalităţi laice. Psihiatrul Szasz a ironizat de multe ori aspecte din psihiatrie şi a scris despre masturbare că ceea ce era boală în trecut acum este tratament. Creştinismul ne învaţă că orice păcat mărturisit şi de care omul se pocăieşte este iertat, dar această dimensiune nu poate fi validă pentru societatea laică: ea nu recunoaşte acest adevăr fundamental. Aceeaşi societate aduce în prim plan sinuciderile anumitor oameni cunoscuţi, dar nu mediatizează nimic legat de viziunea creştină asupra suicidului şi crimelor. Galateni 6,7 ne spune: „Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. 13

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” Dumnezeu este foarte clar în Isaia 5:20: „Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!”. Dacă laicii au dubii despre anumite norme, în special cele numite mai sus, creştinii trebuie să fie conştienţi că aşa ceva nu este acceptabil. Cât timp timp omul trăieşte şi are discernământ poate lua decizii în conformitate cu normalitatea lui Dumnezeu, făcută pentru om. Dacă ar fi să citim din Sfânta Scriptură doar Proverbe 25:28 „Omul care nu e stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” am fi fără speranţă şi cartea aceasta, cel puţin din punct de vedere spiritual, nu şi-ar avea rostul. Dar citim Isaia 35:8 „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească” şi totul devine luminos şi credem că munca noastră va fi folositoare. Autorii

14

1

Complexele

Vom începe această lucrare cu complexele umane. Dacă vă întrebaţi de ce, justificăm simplu prin faptul că vom face tranziţia de la noţiuni de psihologie spre partea de psihiatrie, iar totul va fi argumentat şi fundamentat teologic. În al doilea rând trebuie subliniat că nimeni nu se naşte complexat într-un fel sau altul, ci pur şi simplu achiziţionăm şi formăm complexe în anumite circumstanţe din vieţile noastre. Multe complexe se formează chiar din copilărie. Dumnezeu nu a creat un om complexat, ci l-a înzestrat cu o multitudine de valori, iar acest fapt nu trebuie niciodată uitat sau minimalizat. Complexul, ca noţiune generală, este o trăsătură sau o tendinţă ce pune stăpânire pe emoţiile, atitudinile şi comportamentele omului. Nume cunoscute precum Freud, Jung şi Adler au dezvoltat fiecare teorii psihanalitice unde încearcă să definească şi să explice complexele. Aceştia au sesizat conflicte între emoţiile, gândurile şi comportamentele omului care ar genera astfel de complexe. Deşi credinţa noastră creştină nu poate accepta anumite teorii şi concepţii ale celor menţionaţi mai sus, totuşi viziunea lor despre complexele umane o acceptăm ca o posibilă explicaţie. De remarcat este şi modul în care complexul este perceput astăzi 15

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

în societate. Complexul este deseori o etichetă negativă pe care o punem altora. În istorie este demonstrat că orice noţiune legată de mintea omului, implicit psihiatria, a purtat o etichetă negativă datorită stereotipiilor sociale. Acestea au condus în cele din urmă la stigmatizarea omului care are anumite dificultăţi sau probleme. Chiar şi în zilele noastre încă există cultural o oarecare stigmă asociată şi avem tendinţa să folosim problema unui om pe post de jignire şi de bătaie de joc. De ce să nu-l ajutăm pe cel cu probleme? De ce să nu avem o atitudine creştină? De ce distrugem când putem face bine? Suntem oare noi la rândul nostru nişte complexaţi care se apără prin a ataca sau proiecta problemele noastre asupra altora? În realitate, astfel de comportamente sunt cunoscute ca fiind mecansime de apărare psihică şi au fost descrise de mai bine de 70 de ani de Freud şi fiica sa Anna. Vom enumera în cele ce urmează câteva complexe ale omului şi la final vom argumenta biblic aceste afirmaţii.

1.1 Complexul de inferioritate

Acest complex este unul dintre cele mai comune şi se traduce prin trăirea unui sentiment de lipsă de valoare personală când ne comparăm cu alţii pe care îi vedem ca fiind standarde. Atrage după el şi lipsa de valoare care poate avea consecinţe negative. Se consideră că acest complex de inferioritate poate împinge individul înspre ceea ce se numeşte compensare. De exemplu, un bărbat nu reuşeşte să îşi ia permisul de conducere de mai multe ori, sau nu are bani toată tinereţea sa şi acumulează frustrare şi sentimente de inferioritate când se compară cu prietenii lui care toţi au maşini frumoase. În eventualitatea că acest individ are brusc fonduri, el va compensa ceea ce l-a făcut să se simtă inferior şi astfel va demonstra celorlalţi ce fel de mascul alfa este şi îşi va cumpăra o maşină foarte scumpă pe care o va arăta precum un trofeu. 16

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Adler chiar face diferenţierea şi vorbeşte despre complexul de inferioritate dezvoltat în copilărie atunci când omul poate simţi prima oară ce înseamnă neajutorarea sau dependenţa de părinţi, ori afecţiunea părintelui percepută probabil mai puţină în comparaţie cu aceea arătată fraţilor sau surorilor. Adler vorbeşte şi despre complexul de inferioritate dezvoltat în viaţa adultă ca fiind generat de imposibilitatea atingerii unui ţel imaginar care ar asigura o siguranţă subiectivă şi ar compensa sentimentele de inferioritate ale individului.

1.2 Complexul de superioritate

Alfred Adler a inventat acest termen şi l-a văzut ca pe un mecanism de apărare psihică sau ca pe un mecanism de ascundere a sentimentelor de inferioritate. Sunt mai multe teorii care ar explica acest complex, dar, oricum l-am privi, probabil dacă suntem sinceri, vom ajunge la această concluzie. Este total inutil să ne dăm mari dacă nu am avea nişte sentimente de inferioritate ascunse. Un om împlinit nu simte nevoia să epateze şi să demonstreze altora cât este el de superior. Acest fenomen este vizibil din păcate în toate domeniile, dar creştinismul nu ne dă voie să ne simţim superiori.

1.3 Efectul Dunning–Kruger

Acest fenomen apare atunci când un individ care nu are calificări suferă de o superioritate iluzorică. Aceşti indivizi nu reuşesc să îşi recunoască carenţele (decât după un training adecvat) şi se prezintă ca persoane foarte apte şi îşi supraestimează competenţele.

1.4 Egotismul şi egocentrismul

Egotismul este fenomenul prin care cineva este împins de nevoia de importanţă, de menţinere a unei imagini deosebite 17

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

care de multe ori este una alterată şi chiar falsă. Aceşti indivizi au tendinţa de a vorbi despre ei înşişi şi de a-şi evidenţia calităţile mereu. Egotismul este înrudit cu iubirea exagerată de sine sau narcisismul. Ar trebui să reflectăm asupra „valorilor” societăţii seculare contemporane în care oamenii sunt împinşi să se vândă pe ei înşişi ca pe un produs de marketing pentru a putea obţine un loc de muncă sau pentru a putea face faţă unei competiţii acerbe. Putem considera că societatea noastră ne împinge încet spre egotism? Avem cursuri de promovare, psihologi care ne învaţă cum să vorbim ca să obţinem o slujbă şi avem antrenori de viaţă, seculari, care promovează simţul importanţei personale mai mult decât orice, dar care este oare următoarea oprire în goana asta nebună de supravieţuire în jungla capitalistă? Să fie oare egotismul? Oare ce ne învaţă Hristos şi cum este El relevant în timpurile noastre? Egocentrismul este preocuparea omului asupra problemelor şi lumii lui personale. Acest fenomen împinge omul să considere că opiniile sale sunt singurele care contează. Trebuie cunoscut că un complex se instalează în mintea, inima şi sufletul omului şi în anumite situaţii se activează. Sunt multe situaţii în viaţă în care ne-am reprimat emoţiile sau din contră am avut emoţii puternice, ne-am simţit inferiori, am fost refractari la opiniile altora sau nu am acceptat să fim încurajaţi şi am fost conduşi de emoţii şi impulsuri. S-ar putea să fie vorba despre un complex care ne distorsionează relaţiile cu cei din jurul nostru şi ne aduce durere şi stări conflictuale.

1.5 Mecanisme de apărare psihică

Sigmund Freud a introdus în anul 1894 termenul mecanisme de apărare psihică. Fiica sa, Anna Freud, va publica în 1936 lucrarea Mecanisme de apărare ale eului unde va discuta despre zece astfel de moduri de apărare psihică. Acestea se clasifică în mecanisme primitive, neurotice şi mature. Vom exemplifica doar 18

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

câteva dintre acestea, iar cititorul interesat se poate documenta din surse psihiatrice şi psihologice credibile. Negarea se referă la modalitatea prin care individul va nega anumite adevăruri care sunt prea greu de acceptat şi le va impinge în subconştient. Proiecţia este mecanismul prin care individul atribuie propriile idei inacceptabile. Această atribuire se face către persoanele de lângă el. Un domn nervos se va uita la cumnatul său şi-l va acuza că acesta e nervos. Idealizarea şi denigrarea sunt mecanisme la fel de des întâlnite. Se presupune că oamenii pot avea tendinţa de a idealiza pe cineva atunci când au sentimente conflictuale despre persoana respectivă. Opusul constă în denigrare. Împărţirea se referă la mecanismul prin care cineva vede doar în două culori, doar alb şi negru, fără zone de gri. Un domn merge la muzeu şi vede un tablou pe care îl consideră cel mai frumos care există, iar cu o altă ocazie îl consideră cel mai urât tablou posibil. Intelectualizarea este mecanismul prin care individul se concentrează pe logică şi pe concepte abstracte pentru a evita anumite sentimente şi emoţii dureroase.Umorul este considerat un mecanism matur de apărare psihică. Aspectele unei experienţe neplăcute vor fi găsite amuzante şi ironice, iar aceasta va conduce la eliminarea emoţiilor dureroase.

1.6 O abordare scripturală a complexelor

Pe poarta Oracolului de la Delphi scria: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, lucru atât de greu în lumea noastră în care vrem să ştim ce e în spaţiu şi în jungla amazoniană, când habar nu avem ce e în sufletul şi mintea noastră. Dar tot pe Oracolul de la Delphi, puţin mai jos, scria: „Nimic prea mult”. Orice exces e dăunător. Să ai o părere prea bună despre tine sau să ai o părere prea proastă despre propria persoană e la fel de toxic pentru o viaţă normală şi pentru a putea fi folositor lărgirii Împărăţiei lui Dumnezeu. Totul porneşte de la un standard greşit de evaluare. Suntem 19

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

fie prea nemulţumiţi de felul în care arătăm fizic, fie prea mulţumiţi. În primul caz fetele cred că-s înalte, grase, cu pistrui, iar băieţii, prea scunzi şi fără muşchi. Dacă în trecut atracţia fizică nu era atât de importantă, acum este. Atunci nu contau câteva kilograme în plus, acum contează enorm. În al doilea caz, cred că arată perfect, că sunt întruchiparea frumuseţii coborâtă pe pământ. Al doilea punct divergent este inteligenţa proprie. Înainte de a se naşte copilul, părinţii doresc să fie normal, adică mediu. După naştere nu mai e un standard suficient şi astfel vom suprasolicita copilul. În această competiţie dusă de părinţi, copiii care sunt mai înzestraţi (cei mai puţini ca număr) vor câştiga, iar cei mai mulţi vor suferi. Sigur că percepţia asupra propriei personalităţi e dată şi de exterior. Nu e totuna să te fi născut într-o familie cu bani, iar tu să fii un copil dorit sau să-ţi începi viaţa într-un centru de plasament cu o boală genetică fără să-ţi fi cunoscut părinţii. Complexul de inferioritate, înainte de a fi un sentiment de neîncredere în forţele proprii, e o frână în calea unui creştin ce trebuie să se implice. Un om care îşi vede doar limitările nu se va baza niciodată nici pe ceea ce poate face şi nici pe Dumnezeu. Moise stătea paralizat în faţa rugului aprins (Exod 4) nu din cauza vedeniei dumnezeieşti, ci din cauza oglinzii în care se vedea. Un om cu handicap în vorbire, ce nu are să fie crezut, ce nu e sigur că el e trimisul. Ghedeon (Judecători 6) ascunde grâul în pământ, ceea ce înseamnă calea minimei rezistenţe şi lamentându-se din cauza trecutului slab vede viitorul în culori sumbre. Oamenii aceştia nu pot fi folositori în acest moment şi Dumnezeu trebuie să ducă muncă de lămurire cu ei pentru a putea fi trimişi în lucrare. Când te bântuie un asemenea complex, să nu uiţi că trebuie să crezi obligatoriu într-un Dumnezeu ce te iubeşte şi nu are 20

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

vedete în Scriptură, ci oameni mărginiţi şi plini de handicapuri ce nu s-au dus la luptă prin puterea lor, ci prin puterea Domnului. Recunoaşte că nu eşti singur. Suntem toţi în aceeaşi barcă găurită încercând să-i astupăm găurile. Ca tine sunt mulţi şi lucrul acesta nu trebuie să te neliniştească, ci trebuie să te responsabilizeze. Învaţă să accepţi ce nu poţi schimba având o atitudine pozitivă. Sunt lucruri ce rămân neschimbate. Moise a rămas bâlbâit, dar l-a luat pe Aaron pe post de purtător de cuvânt iar lucrarea a mers înainte. Compensează-ţi slăbiciunile. Identifică-ţi punctele tari, echilibrează-le gândindu-te că Dumnezeu are alt sistem de valori (nu inteligenţa, banii, frumuseţea). Abraham Lincoln spunea: „Nu vreau să ştiu că aţi eşuat, ci că aţi acceptat eşecul”. El zice asta, el care în 1831 falimentează în afaceri şi nu mai avea ce să mănânce. În 1832 cade la examenul pe post după ce termină avocatura. În 1835 îi moare iubita cu două luni înaintea nunţii. În 1840 înfrânt în politică pentru un banal post de elector, în 1843 înfrânt în alegerile pentru Parlament, în 1848 înfrânt în alegerile pentru Congres, în 1856 înfrânt în alegerile de vice-preşedinte, în 1858 înfrânt în alegerile pentru Senat, ca în 1860 să fie ales preşedintele Statelor Unite! Aceasta înseamnă lupta cu examenele căzute ale vieţii. Petru suferă de complexul de superioritate. Mereu a ştiut că e altfel, croit din alt material, mai bun, mai spiritual şi mai frumos decât ceilalţi. Îi spune lui Isus că niciodată nu se va lepăda de El, că el poate să se descurce şi singur spiritual. Taie urechea lui Malhu, fuge de lângă Hristos lepădându-se de Acesta prin viu grai, blestemându-se chiar că nu Îl cunoaşte. Aude cocoşul, plânge cu amar şi se pocăieşte. Mai are ceva rămăşiţe superioare când trebuie să meargă la Corneliu, dar de data aceasta cu privire la 21

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

apartenenţa la poporul ales, deoarece credea că vor moşteni cerul doar cei ce se trag din Israel. Ce să facă un om mândru? Acest complex de superioritate nu-i decât o formă de mândrie mascată. Mândria e de două feluri: tip broască ţestoasă şi tip păun. Petru era tipul umflat în pene. Un curcan evreu. Ce să faci dacă crezi că eşti mai grozav decât alţii? Să nu uiţi că Dumnezeu te-a făcut aşa (dacă e adevărat ce crezi despre tine!). Înseamnă că a avut un scop ca şi cu Samson. Muşchii trebuie puşi la treabă, banii trebuie daţi celor în nevoie, nu săţi construieşti la nesfârşit hambare. Iov a înţeles principiul când a zis că „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvântat”. De la El avem mişcarea, viaţa şi fiinţa. Suntem din neam de Dumnezeu şi dacă azi suntem ceva prin prisma descendenţei, a banilor, a poziţiei, a diplomelor sau a spiritualităţii, totul e trecător. Panta rei. Mâine putem fi fără nimic din toate acestea şi mai mult decât atât. Dacă e să te lauzi, să te lauzi cu Domnul şi în Domnul, pentru ca niciunul să nu aibă despre el o părere mai bună decât se cuvine. Să ştii câţi centimentri ai e lucru mare, pentru că în momentul în care te crezi grozav nu mai ai nevoie de Dumnezeu, aşa că nici rezultatele nu vor fi minunate. Biblia ne spune că trebuie să avem o atitudine umilă, dar aceasta nu trebuie să ne facă tributari servilismului, ci slujirii. Atitudinea superioară a făcut ca mulţi oameni să nu fie activi pentru lucrarea lui Dumnezeu pe principiul că multe din slujbele oferite erau sub „demnitatea” lor. De asemenea, complexul de superioritate a creat probleme în biserici întrucât unii s-au crezut superiori altora şi de asemenea s-au crezut a fi deţinătorii singurului adevăr. Schismele dintre biserici, din biserici s-au datorat mândriei şi nu dorinţei de apropiere de izvorul biblic. 22

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Omul ce are un complex de superioritate este inflexibil, ceea ce de multe ori dăunează. Acest lucru tulbură societatea, familia şi alte structuri în care acest om se învârte. Mândria de rasă a născut fascismul, mândria de clasă a născut comunismul cu pagube încă nemăsurate pentru specia umană, iar mândria religioasă a născut inchiziţia ce astăzi ţine ridicat gardul interconfesional şi lipsa unui dialog ecumenic viabil. „Pot totul” – acesta e vârful umanismului – dar Pavel închide fraza cu „în Hristos care mă întăreşte” şi acesta e vârful creştinismului.

23

2

Tulburările afective

În acest capitol vom descrie mai multe boli şi probleme ce apar descrise general ca tulburări afective. Din acest termen-umbrelă, probabil cea mai cunoscută problemă cu care ne confruntăm este depresia. O problemă pe care avem tendinţa să o aruncăm pe fereastră crezând că nu ne poate afecta, că e ruşine să vorbim despre aşa ceva, sau că ştim tot despre ea. Problema este că aşa cum am aruncat-o pe geam, se poate întoarce ca un bumerang să ne lovească datorită ignoranţei noastre sau a celor din jurul nostru. Pe lângă aceasta sunt şi alte afecţiuni precum mania sau depresia bipolară, afecţiuni ce le vom aborda în acest capitol. De asemenea vom încerca să oferim un tablou complet al depresiei, tablou pe care evităm să-l înţelegem, deşi este în faţa noastră. Există şi alte tulburări afective, dar lucrarea de faţă nu va aborda precum un tratat de psihiatrie toate tipurile şi subtipurile clasificate. Acesta este apanajul medicului psihiatru. Dorim doar să exemplificăm cele mai cunoscute dintre aceste tulburări afective şi sperăm să fim de ajutor acolo unde societatea acuză şi arată cu degetul, contribuind din păcate şi mai mult la stigma aberant asociată cu bolile psihice.

2.1 Depresia

Depresia face parte din cele mai frecvente tulburări psihice care afectează un segment tot mai mare al populaţiei la nivel 25

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

mondial şi, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor. La nivel global, depresia afectează aproximativ 121 de milioane de oameni. În Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală. Depresia se poate cataloga ca fiind uşoară, moderată sau severă, în funcţie de simptomele prezentate. Desigur că această catalogare şi prezentare a intensităţii este una primară folosită în psihiatrie. „În România, a fost depistată o creştere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18 – 49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creştere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani şi peste 65 de ani) conform Ligii Române de Sănătate Mintală care a realizat pentru prima dată în România un studiu legat de frecvenţa depresiei la noi în ţară, cercetarea fiind realizată pe un eşantion de cca 2.400 de persoane în 2011” (Cum şi de ce se sinucid românii, Aura Costache, Adevărul, 2011).

2.1.1 Caracteristicile depresiei

În primul rând trebuie să înţelegem că a fi trist nu înseamnă neapărat că suntem şi deprimaţi din punct de vedere clinic. Starea de tristeţe face parte din tabloul clinic al depresiei, dar nu este un element singular care ne spune că suntem deprimaţi clinic. Oamenii pot avea stări de tristeţe şi în alte boli psihice, sau ca o consecinţă directă a unor boli fizice. Pacienţii care au hepatite sau alte infecţii pot fi trişti, dar să nu aibă niciun alt simptom al depresiei. Este firesc să avem sentimente de tristeţe în anumite conjuncturi, dar asta nu ne face deprimaţi. În acest capitol nu vom discuta aceste sentimente de tristeţe care pot fi normale, ci ne vom concentra pe ceea ce înseamnă depresia. Simptome asociate depresiei sunt prezentate în tabelul 1. Desigur că aceste elemente se pot combina şi astfel prezentările variază. Vom descrie în linii mari aceste simptome care trebuie să fie prezente pentru o anumită perioadă de timp (minim 2 săptămâni) şi să reprezinte o schimbare pentru 26

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

individ şi să nu fie secundare doliului, consumului de substanţe, droguri, alcool, medicamente şi care cauzează stres şi posibil un declin în funcţionarea normală a individului. Este bine cunoscut că un depresiv are o aparenţă caracteristică care de obicei duce către neglijarea igienei personale. A

B

Tabelul 1

• Stare depresivă/ stare de tristeţe • Anhedonia sau lipsa plăcerii şi lipsa interesului • Nivel scăzut de energie şi scăderea activităţii • • • • • • • •

Scăderea concentrării Stimă de sine scăzută Confidenţă scăzută Idei de vinovăţie şi idei care încep cu „Nu merit” Gânduri pesimiste Idei de autovătămare şi de suicid Probleme cu somnul Scăderea apetitului

Episod depresiv uşor – cel puţin două elemente din A şi cel puţin două elemente din B

Episod depresiv moderat - cel puţin două elemente din A şi cel puţin trei elemente din B Episod depresiv sever – toate elementele din A şi cel puţin patru din B

Criteriile şi simptomele necesare pentru clasificarea episodului depresiv conform ICD-10. Adaptare după ultima apariţie a Shorter Oxford Texbook of Psychiatry, ediţia a 6-a.

27

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Indiferenţa faţă de aspectul exterior este scăzută, femeile încep să nu îşi mai aranjeze părul, bărbaţii poartă bărbi murdare, hainele sunt rupte şi murdare. Un om depresiv are tendinţa de a sta gârbovit, de a evita contactul vizual direct cu cel care vrea să îi vorbească. Colţurile gurii sunt îndreptate în jos şi sprâncenele cu ridurile frunţii descriu adeseori o literă similară cu omega. De asemenea clipitul este redus şi privirea poate fi pierdută. Starea depresivă sau sentimentele de tristeţe sunt generalizate. Sunt puţine motive sau evenimente care se petrec în jurul unui depresiv care să îi schimbe starea în mai bine, iar dacă aşa ceva se întâmplă, aceasta durează puţin. Este interesant de observat că starea depresivă este de multe ori mai accentuată dimineaţa, iar aceasta se îmbunătăţeşte foarte puţin pe măsură ce trece ziua. Anhedonia înseamnă lipsa sau inabilitatea de a simţi plăcere din activităţi ce anterior erau plăcute. Dacă până acum ne plăcea să mergem să jucăm fotbal, să privim un meci la televizor ori să ne ocupăm cu grădinăritul şi acum brusc aceste lucruri nu ne mai plac şi nu ne mai pasă de ele, atunci avem un element de anhedonie. De asemenea, există şi o anhedonie socială, şi anume, nu ne mai place să ne întâlnim cu prietenii, sau cu părinţii, sau nu ne mai place să mergem nici măcar la biserică, lucruri care anterior ne erau plăcute. Lipsa energiei sau fatigabilitatea este un alt element comun. Depresivul se simte foarte obosit, chiar letargic. Cel mai mic efort va fi o povară greu de suportat care fie nu va fi realizată, fie va aduce o serie de comentarii şi plângeri. Astfel, e greu de conceput să ne mai facem patul sau să ne spălăm vasele pentru că suntem obosiţi şi ar fi un efort prea mare. Este frecvent ca depresivul să adopte poziţia de a acuza o grămadă de boli ca fiind responsabile pentru lipsa sa de energie. Este frecvent ca depresivul să înceapă să se plângă de tot felul de simptome organice, de la dureri generalizate la constipaţie şi să înceapă 28

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

să se documenteze despre ce posibile boli ar putea avea sau dezvolta. Desigur că există depresivi care chiar au, sau chiar dezvoltă alte boli organice care trebuie monitorizare de specialist, dar preocuparea excesivă de a descoperi boli şi simptome noi care să explice tot felul de probleme pe care le simte este comună în depresie şi se numeşte preocupare hipocondriacală. Pacientul depresiv poate manifesta lentoare. Astfel vom observa încetinirea generalizată a activităţilor sale, chiar şi a mersului. Această lentoare se manifestă şi la nivelul vorbitului. Este frecvent ca răspunsul la întrebări să fie dat după lungi pauze sau chiar după câteva minute. La polul opus se află genul de pacienţi depresivi care sunt agitaţi. Aceştia vor fi mereu anxioşi şi iritaţi şi vor răspunde agresiv şi obraznic indiferent de genul de întrebare. Nu trebuie să întrebăm despre un detaliu al vieţii care ar putea fi supărător, ci pur şi simplu o banală întrebare precum „Cât e ceasul?” poate să ne aducă drept răspuns o înjurătură sau chiar o palmă. În depresie, somnul este în cele mai multe cazuri afectat. Cel mai des se întâmplă ca depresivul să se trezească cu 2-3 ore mai devreme decât s-ar trezi în mod normal. Acesta nu mai poate adormi la loc şi de multe ori începe să-şi concentreze atenţia pe gânduri negative, problemele trecute şi cât de mare dezastru va fi ziua care urmează. Alţii pot dormi mai mult decât de obicei, dar în ambele cazuri somnul nu va fi odihnitor. Pofta de mâncare este şi ea afectată în depresie. Cel mai adesea pofta de mâncare este scăzută şi duce la pierdere în greutate, ceea ce reprezintă de fiecare dată o reală problemă. În alte forme apetitul este crescut, iar suferindul mănâncă în mod excesiv pentru a se simţi bine, dar şi aceasta este de scurtă durată. Putem compara acest mod de a mânca excesiv ce rezultă într-o scurtă perioadă de stare de bine cu băutul de alcool, dar mai multe pe acest subiect într-un capitol special dedicat alcoolului. 29

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

În general problemele legate de pofta de mâncare, problemele de somn, lipsa libidoului, variaţia stării depresive de dimineaţă spre seară, scăderea în greutate, constipaţia şi lipsa ciclului la femeile fertile în perioada reproductivă se numesc simptome biologice ale depresiei. Acestea se întâlnesc mai frecvent în episoadele depresive severe. Gândurile negative sunt un alt element definitoriu al depresiei. Aceste negativisme au fost clasificate în tot felul de moduri, dar cel mai frecvent ne referim la pesimism, sentimente de vinovăţie şi la gânduri care de obicei încep cu „Nu merit”. Poate apărea şi reducerea libidoului. Gândurile negative de tip pesimist sunt de obicei gânduri care se referă la viitor. Acestea sunt previziuni dezastruoase asupra viitorului. Implică de cele mai multe ori previziuni negative asupra diferitelor aspecte ale vieţii omului, de la viaţa de cuplu la finanţe şi sănătate. Mereu acest pesimism aduce idei în care omul este lipsit de orice fel de ajutor. În astfel de context, depresivul gândeşte că moartea este următorul pas care ar aduce eliberare de la problemele cu care se confruntă. Aceste preocupări pot duce la idei cu intenţie şi planificare de suicid asociate sau nu cu idei homicidare. Este un aspect deosebit de important al psihiatriei, de evaluare de specialitate a pacientului şi a riscului acestuia şi de ajutor înainte de drame şi tragedii. Gândurile negative de vinovăţie sunt şi ele frecvente în depresie. De obicei depresivul se învinovăţeşte pentru evenimente trecute şi pe măsură ce depresia evoluează se ajunge ca suferindul să se învinovăţească pentru orice fel de eveniment din viaţa sa, sau chiar pentru evenimente cotidiene. Pe lângă aceste simptome clinice, mai există şi alte manifestări care pot apărea. Astfel sunt cazuri în care pe lângă cele descrise mai sus apar şi simptome obsesive sau probleme cu memoria. Pe măsură ce depresia devine tot mai severă, majoritatea elementelor de mai sus se agravează şi pacientul nu mai poate 30

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

funcţiona în societate în mod normal. Preocupările şi gândurile sale sunt din ce în ce mai riscante atât pentru el cât şi pentru alţii din jurul său. În cazurile severe pot apărea fenomene psihotice asociate (de exemplu halucinaţii şi deliruri, detaşare de realitate) şi atunci avem ceea ce se numeşte depresia psihotică. Ca şi în celelalte capitole subliniem importanţa majoră pe care o are consultul de specialitate pe lângă implicarea duhovnicului şi suportul oferit în toate laturile modelului biopsiho-socio-spiritual căruia oricare om îi este tributar în viziunea noastră. Depresia se poate trata, iar moartea în diferite feluri nu este niciodată răspunsul. Ca psihiatru pot trata din punct de vedere medical, dar tratamentul complet vine doar de la Dumnezeu.

2.1.2 Teoriile etiologice ale depresiei

Vom enumera aspecte importante din cunoştinţele actuale care să fie înţelese de toată lumea. Se povesteşte mult despre predispoziţia genetică la depresie şi mânie, deşi nu se ştie exact cum aceşti factori genetici operează. Ca şi creştini, considerăm că Dumnezeu ne-a oferit, la creaţie, întregul material genetic şi nu credem că s-ar fi jucând ca şi cu o telecomandă cu noi. Totuşi, dacă s-ar demonstra în viitor că aceşti factori au un anumit mod de operare, nu ar face nimic altceva decât să arate că Dumnezeu a lăsat un loc de tristeţe în om, loc pe care doar El îl poate umple. Alte teorii susţin că experienţele traumatizante din copilărie au un efect major în dezvoltarea depresiei în viaţa adultă. Este frecvent să întâlnim la subiecţii noştri cazuri în care aceştia au fost abuzaţi în copilărie, abuzul fiind unul sexual, fizic sau emoţional. Aceste teorii susţin că astfel de incidente sunt factori ce predispun omul la depresie mai târziu în viaţă. Alte teorii susţin că factorii care precipită depresia sunt evenimente stresante din viaţa noastră sau boli organice/fizice. 31

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Există şi anumite tipuri de personalităţi care pot dezvolta depresie mai uşor decât altele, conform altor teorii. Ciclotimii erau mai demult văzuţi ca o personalitate care alternează între stări, iar astăzi aceştia sunt clasificaţi ca fiind o formă uşoară de tulburare bipolară. Un alt tip de personalitate cu risc crescut de depresie este personalitatea care manifestă sociotropie sau ceea ce înseamnă că mereu simţim nevoia de aprobare. (Mazure şi Maciejewski, 2003). O teorie majoră este cea a neurotransmiţătorilor. Practic este vorba despre anumite substanţe din creier care au diferite roluri. Manipularea neurotransmiterii serotoninei şi noradrenalinei este capabilă de alterarea procesării emoţionale atât la nivel comportamental cât şi la nivel neuronal (Harmer, 2009). Este o teorie foarte complexă. Multe din medicamentele psihiatrice acţionează pe anumiţi receptori din creier şi iau seama de anumite probleme ale acestor substanţe din creier. Sunt alte teorii care sugerează că depresia majoră poate fi corelată cu evenimente de viaţă foarte stresante, factori de risc relaţionaţi cu adolescenţa. Suplimentar, responsabilitatea de a creşte copiii singur/ă şi lipsa unui confident, absenţa unei persoane cu care să discuţi problemele tale şi în care să te încrezi au fost asociate cu factori de creştere ai riscului de depresie. Depresia poate fi cauzată şi de alte boli organice. Este cunoscut faptul că anumite boli ale creierului, infecţii, boli endocrine pot să cauzeze depresia. Depresia şi psihozele pot să apară după naştere şi necesită monitorizare şi tratament de specialitate la fel ca orice altă tulburare. Depresia după naştere este obligatoriu evaluată de către specialist pentru a trata şi preveni adevărate drame. Consumul de alcool, droguri, substanţe şi chiar unele medicamente pot provoca tulburări afective. Există şi teorii psihologice care încearcă să explice etiologia depresiilor. Beck a formulat o teorie care de mai bine de 40 de 32

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

ani fundamentează înţelesul depresiei pentru psihologi. Beck susţine că oamenii care au depresie au gânduri negative care mereu apar şi revin în mintea lor. Acestea sunt numite „gânduri automate” şi se bazează pe erori de gândire. Exemplificăm câteva erori de gândire: 1. Suprageneralizarea – tragerea de concluzii generale bazate doar pe o singură întâmplare. „Omul este rău”, „mereu mi se strică maşina când mă grăbesc”. 2. Personalizarea – „Fetiţa mea are roşu-n gât”, „sunt o mamă denaturată”. 3. Gândirea dihotomică – totul sau nimic , „Am chelit, sunt urât”, „dacă pic examenul, sunt un ratat”. 4. Descalificarea binelui – „Nu contează ce cred părinţii despre mine, ei oricum mă iubesc”. 5. Maximizare şi minimizare – „Am luat permisul din milă”, „am spart oglinda, nu se mai poate face nimic”. 6. Inferenţa arbitrară – tragerea de concluzii în absenţa dovezilor necesare. „N-am vorbit cu ea şi nici cu prietenele ei, dar sunt convinsă că mă consideră o proastă”. Teoriile psihanalitice pun accentul pe viziunile lui Freud şi Bowlby dar şi ale altora. Freud (1856-1939) a spus că depresia este bazată pe ambivalenţă. El susţinea că, atunci când pierdem ceva ce iubim, ne simţim disperaţi, iar orice sentimente ostile am fi avut asupra a ceea ce am iubit şi am pierdut se vor direcţiona asupra noastră. Bowlby (1907-1990) a dezvoltat teoriile legate de ataşamente. El a susţinut că modul în care suntem crescuţi de către părinţi are un rol major în formarea unui ataşament emoţional sigur. Ataşamentele emoţionale nesigure vor avea un risc crescut de dezvoltare a variatelor probleme psihice în viaţa adultă. 33

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

2.1.3 Noţiuni generale despre tratamente

Institutul Naţional de Excelenţă Clinică din Marea Britanie a publicat în 2009 ghidul de management al depresiei. Îl vom ataşa doar în scopuri didactice şi de informare generală. 1. Pacienţilor cu depresie uşoară care ar putea să se recupereze rapid fără tratament trebuie să le fie oferită o evaluare psihiatrică cât mai devreme („active monitoring”). 2. Antidepresivele nu sunt recomandate pentru tratamentul depresiei uşoare. 3. Pacienţilor cu depresie uşoară persistentă trebuie să le fie oferit un ghid şi program de auto-ajutor bazat pe terapie cognitiv-comportamentală atât individuală cât şi în grup dacă este posibil. Se vor adăuga unui program de activitate fizică, sau exerciţii fizice împreună cu un program de educare pentru obţinerea unui somn sănătos. 4. Pentru pacienţii care au simptome depresive uşoare persistente care nu răspund măsurilor de mai sus, se va avea în vedere tratamentul medicamentos cu antidepresive din clasa SSRI sau tratament psihologic cu intensitate ridicată (terapie cognitiv-comportamentală, activare comportamentală, terapie interpersonală sau terapie de cuplu). 5. Pacienţii care se prezintă cu depresie moderată sau severă trebuie trataţi cu o combinaţie de antidepresive şi cu intervenţie psihologică de intensitate ridicată. 6. Pacienţii care răspund la antidepresive trebuie să continue tratamentul cel puţin 6 luni. Pacienţii cu un risc ridicat de recidivă trebuie sfătuiţi să continue cu tratamentul antidepresiv 2 ani. 7. Terapia cognitiv-comportamentală trebuie avută în vedere pentru pacienţii care au recidivat, chiar dacă au fost trataţi cu antidepresive, sau cu MBCT (mindfulness 34

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

based cognitive therapy) pentru pacienţii care sunt bine, dar au avut cel puţin 3 episoade depresive. Este evident că medicul trebuie să pună diagnosticul şi să stabilească tratamentul pacientului. Am ataşat ghidul de mai sus doar în scop didactic şi informativ şi în niciun caz pentru ca pacientul să se autodiagnosticheze, să înceapă sau să oprească singur un tratament, fără acordul şi evaluarea medicului. Acest lucru este foarte periculos şi nu trebuie să se întâmple niciodată fără indicaţia şi supravegherea medicului curant. Tratamentul este foarte important şi se realizează de către specialist. Psihiatrul va examina pacientul atât din punct de vedere psihiatric cât şi organic. Se vor cere de multe ori teste de laborator, în general teste de sânge care vor arăta dacă anumite boli organice cauzează depresia (nivelul de hormoni tiroidieni, tablou sangvin pentru a depista eventuale anemii etc.). Evaluarea stării de sănătate mentală este un aspect crucial din interviul pe care un psihiatru îl are cu pacientul său. Implică mai multe domenii care nu pot fi descrise în acest capitol şi arată starea pacientului la acel moment. Adiţional, medicul poate să aranjeze ca pacientul să completeze nişte teste verbale care pot detecta depresia. Sunt serii de întrebări de specialitate care sunt dovedite statistic pe studii foarte largi ca fiind semnificative în depistarea şi clasificarea intensităţii depresiei şi a unor tulburări afective. Foarte multe cazuri de depresie sunt netratate şi trecute cu vederea. Pe lângă stigma socială care loveşte de sute de ani în oamenii care suferă, mai există şi o ignoranţă faţă de aceştia. Niciodată bolile psihice nu trebuie ignorate şi lăsate netratate. Tratamentul depresiei poate cuprinde medicamente antidepresive, consiliere (de ex. terapia cognitiv-comportamentală) sau o combinare a celor două. Medicaţia antidepresivă este compusă din mai multe clase de medicamnte antidepresive care acţionează pe anumite 35

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

componente chimice la nivelul creierului. Exsită ghiduri clinice clare care indică prima linie, a doua linie etc. de tratament şi explorează eficacitatea. Efectele secundare trebuie explorate de către medicul specialist cu pacientul şi de asemenea pacientul trebuie să cunoască faptul că medicaţia antidepresivă nu se stopează brusc datorită riscului de apariţie a „discontinuation syndrome”. De asemeanea, pacientul trebuie să ştie că în general antidepresivele nu acţionează ca un laxativ, de exemplu. Antidepresivele au nevoie de 2-4 săptămâni de acumulare treptată în organismul omului pentru a se observa o acţiune. Toate aspectele tratamentului şi o educare responsabilă a pacientului despre medicaţia antidepresivă trebuie făcute de către medic. Un medic responsabil trebuie să responsabilizeze pacientul şi familia şi să atingă întreg spectrul problemei şi să ofere pacientului şi familiei şi informaţii despre sindromul serotoninergic sau toxicitatea serotoninică, sindrom ce apare în anumite interacţiuni medicamentoase, supradoze de anumite medicamente şi/sau combinarea cu anumite droguri. Acest sindrom poate fi letal dacă nu este tratat de urgenţă. Internarea în spital poate fi necesară dacă există riscul de autovătămare, sinucidere sau homucidere. De asemenea, abuzul de substanţe halucinogene, alcool, asocierea de psihoze sau detaşări de realitate sunt elemente care contribuie la internarea unui pacient într-un mediu securizat pentru el şi cei din jurul său. Dacă depresia este asociată şi cu alte boli psihice, atunci medicul va efectua un tratament care să adreseze toate problemele şi dificultăţile prin care trece pacientul. Depresia este o condiţie medicală ca şi orice altă boală din alte domenii ale medicinei. Atitudini negative despre viitor, sentimentele de vinovăţie, problemele de somn şi alte manifestări sunt comune. Şansele de tratament sunt bune, iar tratamentul este o combinaţie de suport psihologic şi medicamentos atunci când este necesar. Se vor evalua 36

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

activitatea socială şi nivelul de funcţionare în societate, în mediul profesional, la şcoală, în familie etc. precum şi circumstanţele actuale în care se află pacientul. Este o idee foarte bună dacă este posibil ca familia sau rudele să fie implicate în discuţie şi să reprezinte un suport real pentru cel care chiar suferă. Din păcate, există şansa ca acei care au avut un episod depresiv să mai aibă în viitor şi alte episoade depresive. Acest fenomen se numeşte recidivă şi pentru a-l contracara există un tratament de întreţinere. Acest tratament e variat şi include pe lângă tratamentul medicamentos şi implicarea unor domenii generale de întreţinere a unei vieţi sănătoase: o dietă alimentară echilibrată, un somn odihnitor şi neîntrerupt, efectuarea de exerciţii fizice sau plimbări în mod regulat, evitarea consumului de alcool şi droguri. Foarte important în abordarea modelului bio-psiho-social este ca pacientul să beneficieze de sprijinul moral al familiei, al prietenilor şi al reţelei sociale pe care o are. Tulburarea bipolară are şi ea dificultăţile ei terapeutice. Medicaţia trebuie ajustată de către medic pentru că există riscul ca antidepresivele să împingă dispoziţia pacientului în sus şi astfel pacientul poate ajunge maniac sau chiar psihotic, şi invers, medicaţia antipsihotică poate împinge dispoziţia pacientului în jos astfel încât pacientul poate deveni deprimat. Există medicamente care stabilizează starea pacientului şi există ghiduri foarte clare şi bine demonstrate care arată combinaţiile şi clasele optime de medicamente pentru un rezultat cât mai reuşit. Acest lucru se evaluează de către medicul psihiatru. Vă rugăm întrebaţi medicul dumneavoastră despre explorarea opţiunilor terapeutice şi despre ghidurile NICE şi Maudsley şi despre dozele medicamentelor conform BNF. Oricine poate face depresie, indiferent de vârstă, etnie sau statut social. De multe ori depresia la copii şi tineri este trecută cu vederea şi pusă pe seama schimbărilor hormonale. La polul 37

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

opus, la bătrâneţe, iarăşi depresia este trecută cu vederea. În ambele cazuri există riscuri majore dacă aceasta nu este tratată corespunzător. Indiferent de vârstă, depresia netratată poate duce la scăderea calităţii vieţii în toate aspectele ei şi la creşterea riscului de suicid.

2.2 Depresia bipolară şi mania

Acest tip de depresie este foarte periculoasă şi netratată duce la o deteriorare socială semnificativă şi tentative de suicid. Principala caracteristică este schimbarea bruscă de dispoziţie, de stare a pacientului. Această afecţiune prezintă două succesiuni total opuse, în antiteză totală a dispoziţiei, a stării. De aici şi numele de bipolar, adică doi poli. Aşadar există o schimbare între manie şi depresie şi invers. Cele două variază şi se tot schimbă între ele după un anumit ciclu. Există şi ghiduri terapeutice care se folosesc în funcţie de ritmul ciclului de schimbare a stării la aceşti pacienţi depresivi bipolari. Mai simplu, un pacient poate să fie depresiv şi brusc să devină manic şi invers. Există posibilitatea ca între cele două stări pacientul să se simtă perfect normal. Mania este total opusă depresiei. Hipomania este o manie mai uşoară, cu efecte mult mai puţin pronunţate decât mania. Totuşi, ea poate să dea atât în manie cât şi în depresie. Tratamentul de specialitate este imperios necesar întrucât şi medicaţia trebuie controlată perfect pentru că poate să împingă starea pacietului atât în sus cât şi în jos. Monitorizarea, controlarea şi stabilizarea stării/ dispoziţiei se fac de către psihiatru şi controlul regulat aduce rezultate bune. Hipomania şi mania din tulburarea bipolară pot avea manifestări variate. Este bine de ştiut câteva dintre manifestările maniei. În manie există experienţa unui flux rapid şi continuu de gânduri. Gândirea este accelerată şi se poate compara cu o 38

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

cursă de maşini care toate trec cam în acelaşi timp linia de sosire. Trebuie reţinut faptul că sunt pacienţi bipolari care sunt psihotici, adică au halucinaţii. Stare de fericire excesivă, excitaţie Trecere bruscă de la fericire la furie

Tabelul 2

Agitaţie, creşterea energiei şi scăderea nevoii de odihnă şi somn Vorbire excesivă, logoree

Distractibilitate - incapacitate de concentrare a atenţiei

Libidou ridicat, apetit sexual mare Tendinţa de a face planuri grandioase Decizii pripite, deseori asociate cu lipsa de discernământ Comportament impulsiv – cumpărături foarte scumpe şi inutile, abuz de băutură, droguri

Manifestări ale mâniei

Aceştia pot auzi voci inexistente, consideră că au puteri supraomeneşti. În astfel de prezentări psihotice sunt pacienţi care susţin că au puteri dumnezeieşti. Tulburarea bipolară este des confundată cu depresia iar acest fapt se datoreşte hipomaniei care este greu detectabilă. Depresia în schimb este mult mai frecventă comparativ cu episoadele de hipomanie, raportul fiind de 35/1, iar raportul de depresie cu manie este de 3/1. O problemă majoră la bipolari este consumul de alcool şi droguri. Consumatorii pot fi diagnosticaţi eronat ca fiind bipolari, tocmai datorită efectelor alcoolului sau drogurilor care induc stări maniacale, care altfel nu ar fi prezente. Din păcate mulţi pacienţi bipolari consumă droguri şi alcool în 39

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

mod frecvent în încercarea lor de a face faţă bolii, dar efectul este fix opus, şi anume de creştere a numărului episoadelor şi înrăutăţirea simptomelor. Tratamentul maniei este şi el detaliat în ghidurile clinice. Litiul este folosit ca primă linie în episoadele acute şi are un răspuns de 80%. Doza de litiu trebuie să fie conform BNF şi pacientul trebuie monitorizat atât prin examen fizic, cât şi prin teste de sânge care vor arăta concentraţia litiului. O concentraţie mai mare decât normele conduce către toxicitate, care este gravă. Medicul trebuie să monitorizeze efectele secundare dacă apar şi concentraţia acestuia din sânge conform ghidurilor de monitorizare a litiului. În tulburările comportamentale se folosesc antipsihoticele, benzodiazepinele şi ECT. Acestea trebuie foarte bine controlate. Vom detalia aceste medicamente, terapii şi efecte secundare în capitolele următoare. Anticonvulsivantele de genul carbamazepină şi valproat se folosesc în general ca linie secundară de tratament sau augmentare, sau la spectrul trulburărilor bipolare. Şi efectele acestor medicamente trebuie discutate de către medic cu pacientul şi familia. Medicul este responsabil pentru administrarea şi monitorizarea de specialitate. Tratamentul depresiei bipolare este foarte clar stratificat şi trebuie să respecte ghidurile terapeutice NICE şi Maudsley cu dozele medicamentelor conform BNF. Medicul specialist trebuie să exploreze cu pacientul aceste opţiuni terapeutice şi astfel se va ajunge la un tratament optim.

2.3 Depresia după naştere

Acest tip de depresie este întâlnită la multe femei care prezintă simptome afective (tristeţe, labilitate afectivă, nervozitate, iritabilitate, plâns din senin etc.) la 2-3 zile după naştere. Acestea se numesc baby-blues şi sunt comune. Se consideră că imbalansul hormonal ar fi una din posibilele 40

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

cauze, complementat cu responsabilitatea maternă şi stresul naşterii. Aceste simptome de obicei dispar la 10 zile de la naştere. Depresia postnatală se instalează în primele 4 săptămâni de la naştere şi este prezentă la 1 din 10 mame. Există cazuri în care aceasta se instalează chiar şi la câteva luni după naştere. Simptomele depresiei au fost deja discutate în capitolele anterioare. Pentru depresia postpartum se recomandă tratament. Psihoza postnatală este cunoscută şi sub numele de psihoza puerperală. Este o formă gravă de depresie postnatală care implică detaşarea de realitate, iar mama începe să aibă gânduri ciudate, are halucinaţii (aude voci de exemplu), deliruri şi un comportament ciudat. Acest gen de depresie este foarte grav şi necesită spitalizare. Apare în prima lună de la naştere şi este destul de rară (aproximativ 1:1000 de mame).

2.4 Astenia (SAD)

Termenul a fost introdus în 1984. În limba engleză acesta este un acronim (SAD=tristeţe) pentru Seasonal Affective Disorder (Tulburare Afectivă Sezonieră). Anumite persoane dezvoltă în mod repetat simptome afective în aceeaşi perioadă a anului, de obicei toamna, iarna sau primăvara, deşi termenul în limba română este încetăţenit ca fiind astenie de primăvară. Este bine cunoscut că persoanele cu astenie experimentează somnolenţă, apetit scăzut, scădere a nivelului de energie în cea de-a doua parte a zilei. De asemenea acestea pot fi suplimentate de irascibilitate, lentoare, dureri de cap. Astenia nu este pe deplin înţeleasă, dar studiile înclină să creadă că este o dereglare a ritmului circadian. Acest ritm este un ciclu de 24 de ore al anumitor reacţii fiziologice, biochimice, comportamente pe care le are orice om în timpul unei zile. Există tratamente eficiente. 41

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

2.5 Biblia şi depresia

În clipa în care citim în statistici că în anul 2020 depresia va fi cea mai răspândită boală de pe glob după bolile cardiovasculare ne gândim automat că un mare număr de creştini vor fi afectaţi iar un răspuns biblic la această pandemie va ajuta atât în prevenirea cât şi în tratamentul unei boli ce afectează nu numai trupul şi mintea, cât şi viaţa spirituală. Am scris mai înainte că stările de tristeţe, furie, nelinişte sau frică persistentă, pofta de mâncare redusă, scăderea în greutate sau invers, insomnia, dificultăţile de concentrare şi oboseală sunt câteva dintre semnele depresiei. În momentul în care ne pierdem plăcerea pentru anumite lucruri pe care le considerăm esenţiale în creşterea spirituală, cum ar fi mersul la biserică, citirea Scripturii, rugăciunea, dorinţa de a fi împreună cu alţi credincioşi, putem gândi imediat că suntem atacaţi de această boală, boală ce exacerbează sentimentele de vinovăţie, gândurile de sinucidere, frica de moarte. Mulţi oameni trec pe aici, dar unii ştiu să ascundă depresia mai bine. Marii oameni ai Bibliei au trecut prin ea. Vedem un Moise depresiv, un Ilie sub ienupăr, David, Pavel, iar Isus în Ghetsimani întregeşte tabloul. Strigătul de „sufletul Îmi este cuprins de o întristare de moarte” e strigătul multor creştini ce au făcut loc în mintea lor lucrării întunericului. Despre prinţul predicatorilor Spurgeon se spune că era o persoană cu dese crize de depresie. Katerine von Bora, soţia lui Luther, povestea că marele reformator avea asemenea crize de depresie încât trebuia să ascundă de el cuţitele din bucătărie. Creştinul depresiv are puternice sentimente de inutilitate având o viziune pesimistă asupra vieţii. Orice lucru de care se apucă este iremediabil sortit eşecului în mintea lui. Pentru că individul se simte nedemn şi păcătos, acesta va interpreta greşit Cuvântul lui Dumnezeu dând atenţie doar versetelor care judecă şi condamnă. El este incapabil să accepte planul minunat al lui Dumnezeu ce cuprinde mântuirea, 42

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

iertarea şi strămutarea noastră într-un univers al iubirii. Părinţii te pot respinge, dar Dumnezeu nu-Şi va permite niciodată lucrul acesta, tocmai din cauza naturii Sale (Isaia 49:23). Depresia poate afecta un copil şi din cauza părinţilor fără ca părinţii să-şi dea seama. Dumnezeu însă ştie întotdeauna ce se întâmplă cu noi pentru că e un altfel de Tată. Sentimentul că nu sunt iubiţi, neputinţa de a se integra în familie, sentimentul activ de respingere, chiar dacă aparent primesc toate cele necesare, sunt cauze principale ale depresiei infantile. De multe ori credem ca părinţi că ei, copiii noştri, au nevoie doar de hainele, maşinile şi casele noastre şi nu de atenţia, timpul şi dragostea noastră. Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat şi ne oferă mai întâi hrana spirituală şi emoţională, apoi se îngrijeşte de nevoile noastre cotidiene. Copiii cu depresii vin şi din familiile ce se dezbină prin divorţ pentru că supremul gest de neiubire este un părinte absent. Dumnezeu e prezent tot timpul şi El nu pleacă niciodată, dar aceasta e greu de explicat unui copil. Sunt părinţi adepţi ai unei discipline stricte ce au aşteptări mari de la copiii lor, copii ce se vor simţi incapabili de a-şi mulţumi părinţii. Când părinţii stabilesc ţeluri ce depăşesc capacităţile copilului în vederea obţinerii unei tipologii de copil „perfect”, există riscul ca să cedeze cel mai puţin adaptat. Dumnezeu are şi El aşteptări mari pentru noi, dar tot de la El vine şi puterea de a le împlini, adică în limbaj cotidian nu ne dă mai mult decât putem duce. Critica exagerată şi continuă duce la închiderea orizontului de acceptabilitate şi iubire de care are nevoie un copil pentru a se dezvolta din toate punctele de vedere. Dar nu numai greşelile de tactică a părinţilor sau predispoziţia afectivă orientată spre introspecţie a unui copil duc la depresie. 43

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Depresia nu are vârste. O întâlnim şi la octogenari pentru că aşa cum am subliniat în primele rânduri cauzele sunt multiple. Cauzele pot fi spirituale, mentale şi fizice. Pentru a vedea cum să ieşim din această vale cu umbre trebuie să ne reamintim câteva dintre cauzele cele mai des întâlnite: • Moartea sau boala gravă a unui membru al familiei sau a unui prieten, • Pierderea dragostei sau atenţiei cuiva drag, • Divorţul părinţilor,

• Izolarea voluntară sau impusă (în acest loc putem trece fără să greşim şi clienţii internetului sau TV-ului fără limite acceptabile), • Vulnerabilitate genetică, • Schimbări hormonale,

• Abuz de substanţe,

• Naşterea unui copil,

• Menopauza,

• Spitalizare îndelungată,

• Pierderea locului de muncă,

• O viaţă de vinovăţie. David spune în Psalmul 32 că a ajuns să simtă că i se topesc oasele de gemetele necurmate,

• O perspectivă nebiblică asupra vieţii. Fiii lui Asaf (în Psalmul 73) sunt căzuţi în depresie plângându-se că degeaba au trăit curaţi pe pământ şi au ajuns în lipsuri, pe când cei răi o duc foarte bine,

• Priorităţi greşite. Poate cea mai clară ilustrare a efectului devastator al depresiei este ceea ce spune Dumnezeu în Ieremia 2:13 „M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi-au săpat puţuri crăpate ce nu ţin apa”. 44

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Iată mai jos câţiva paşi simpli şi biblici prin care putem învinge această armă pe care Diavolul o foloseşte pentru a distruge bucuria vieţii şi nădejdea veşniciei. A. Nu te mai plânge

O parte din ceea ce ni se întâmplă e rezultatul gândirii noastre negative ce vede ceva rău în fiecare situaţie prin care trecem. Un lucru pe care nu trebuie să-l uităm e că atunci când te plângi jumătate din cei care te aud nu sunt interesaţi de bocetele tale iar cealaltă jumătate se bucură. Filipeni 2:14 „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri”. Pavel vorbeşte de atitudinea care ne însoţeşte în viaţă ca fiind mai importantă decât înseşi împrejurările vieţii. Aici nu e vorba de ceea ce recomanda fostul prim-ministru al Marii Britanii sir Winston Churchill „În caz de înfrângere – sfidare”, ci doar de înţelegerea faptului că viaţa e o provocare pe care trebuie să o învingem cu bărbăţie. Chiar şi femeile ce sunt mult mai predispuse la depresii decât bărbaţii. Poate că sunt de folos aici versurile lui Coşbuc din Moartea lui Fulger: „De ce să-ntrebi viaţa ce-i? Aşa se-ntreabă cei mişei. Cei buni n-au vreme de gândit La moarte şi la tânguit, Căci plânsu-i de nebuni scornit Şi de femei! Pe cer când soarele-i apus, De ce să plângi privind în sus? Mai bine ochii-n jos să-i pleci, Să vezi pământul pe-unde treci!” B. Stai conectat la Dumnezeu

Psalmul 9:9 „Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz”. 45

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Când treci cu trenul printr-un tunel, nu sari de groaza întunericului pe geamul vagonului, ci ai încredere în mecanic. Dumnezeu este suveran şi trebuie să-ţi repeţi aceasta până când înveţi bine. Nimic nu se întâmplă fără ştirea Lui, nimic nu e în afara posibilităţilor Lui. Dumnezeu ne iubeşte. L-a trimis pe Hristos în lumea noastră nu numai să o mântuiască, ci şi să o scape de depresie (Isaia 61:1-3: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui”). Pentru nimic în lume să nu întrerupeţi cititul Scripturii. Pavel era în închisoare, Alexandru Căldărarul venise să depună mărturie împotriva lui, ziua execuţiei se apropia şi totuşi el îi cere lui Timotei să-i aducă cărţile de piele, sau pe înţelesul nostru scrierile vechi testamentale. Doar în Cuvântul lui Dumnezeu găseşti putere pentru a merge mai departe, doar aici găseşti soluţii pentru problemele cu care te confrunţi. Să continuaţi să mergeţi la Biserică. Acelaşi Pavel din aceeaşi închisoare cere să vină fraţii la el. Timotei, Ioan, Marcu şi ceilalţi, pentru că fără Biserică gaura neagră din sufletul tău se va accentua. Înconjuraţi-vă cu muzică bună. Nu este loc aici pentru a scrie cât de importantă e muzica în repararea rănilor sufleteşti şi spirituale. Scriptura ne relatează că împăratul Saul atunci când era cuprins de stări de depresie îl chema pe David să-i cânte la harpă iar în timpul cântării împăratul se liniştea (1 Samuel 16:16). 46

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

C. Fă mişcare fizică, dar şi odihneşte-te

1 Timotei 4:8 „Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare”. Minimum 30 de minute pe zi şi mai ales seara înainte de culcare ştiind că de obicei depresia face casă bună cu insomnia, se recomandă o plimbare pentru a te putea odihni. Pentru cei ce sunt super ocupaţi şi depresia s-a instalat datorită surmenajului şi stresului este indicat să-şi organizeze o zi pe săptămână de odihnă şi tot la 3-4 luni un miniconcediu. Să ne reamintim că atunci când Ilie era în depresie era şi din cauza oboselii. Venea după 30 de kilometri fugiţi după carul lui Ahab, după confruntarea de pe muntele Carmel, după zile întregi de post şi rugăciune. Dumnezeu trimite un înger cu mâncare la el să poată merge mai departe. Există o parte pe care o face Dumnezeu în vindecarea noastră. Dar cealaltă trebuie să ne-o facem noi. Iar câteodată aceasta constă în banalul act de a mânca. D. Desparte-te de oameni ca tine

Proverbe 13:20 „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău”. Un om în depresie este un pesimist, viaţa având doar nuanţe de negru pentru el. Greşeala constă în faptul că de multe ori ne înconjurăm de oameni care văd aceeaşi culoare predominantă pentru a ne simţi înţeleşi. Ori, oamenii ca şi noi ne vor afunda mai adânc în starea mlăştinoasă în care ne-a cufundat depresia. De aceea un anturaj optimist este obligatoriu. Un Barnaba, un fiu al mângâierii se impune de urgenţă. Prietenii noştri trebuie să fie cei cu gândire pozitivă, optimistă, oameni ce să ştie să readucă speranţa şi să anticipeze luminiţa de la capătul tunelului. 47

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

E. Mărturiseşte-ţi păcatul

Foarte mulţi credincioşi ajung în depresie din cauza unor păcate pe care le-au săvârşit şi care apoi le-au indus un puternic sentiment de vinovăţie. Deşi sunt conştienţi că la Dumnezeu există iertare, nu au puterea aceasta de a se confesa nici înaintea lui Dumnezeu, nici înaintea oamenilor, iar această neputinţă perpetuează starea de om spiritual fără orizont. David îşi înţelege starea, dar pricepe şi soluţia necesară pentru a ieşi din ea. Psalmul 32:5 „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” şi Tu ai iertat vina păcatului meu”. F. Ajută pe alţii

• Matei 9:36 „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor”. • Romani 12:15 „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng”. • Proverbe 11:25 „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el”. Un om în depresie este în esenţă şi un om egoist, dacă privim egoismul ca pe o boală a omului întors doar spre sine şi care nu vede ceva mai important în univers decât propria-i persoană. Psihiatrul Karl Menninger spunea că recomanda celor ce erau în depresie să iasă din casă, să încuie uşa, să meargă pe stradă şi să ajute prima persoană pe care o întâlnesc în cale. Această afirmaţie a fost combătută de atunci până în zilele noastre de psihiatri şi psihologi, dar a rămas valabilă din punctul de vedere al practicii şi al rezultatelor bune pentru cei ce-au pus-o în aplicare. Logica aici e simplă. Un om ocupat cu alţii are prea puţină vreme să fie ocupat cu sine însuşi. 48

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

G. Cumpără-ţi o pălărie nouă

Nu e o glumă, ci un sfat pe care mulţi l-au urmat şi au mărturisit că s-au simţit mai bine. Răsfaţă-te cu un lucru mărunt pe care ţi-l doreşti. Fă-ţi o bucurie mică ştiind că viaţa se compune din bucăţi mărunte care separat nu spun nimic, dar împreună aduc pacea în suflet. Suntem fericiţi atât cât decidem să fim. Există în viaţă cinci lucruri care nu se pot recupera: • O piatră după ce ai aruncat-o, • O vorbă după ce ai spus-o, • O şansă după ce ai pierdut-o, • Timpul după ce a trecut, • Iubirea pentru cel ce nu luptă. Depresia se poate vindeca. E nevoie uneori de timp, obligatoriu de a înţelege că eşti în harul lui Dumnezeu, că mâine va fi mai bine, dar până atunci doreşte-ţi să fii folositor Împărăţiei lui Dumnezeu şi societăţii. Nicăieri nu s-a ridicat o statuie pentru depresivi...

49

3

Autovătămarea, suicidul şi homicidul

3.1 Prezentare generală

Suicidul este o problemă deosebit de gravă şi importantă. În cele mai multe cazuri suicidul este comis din disperare şi poate fi atribuit în multe cazuri anumitor boli psihice precum depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, alcoolismul şi altele. Cunoaştem că există ceea ce se numesc factori care declanşează astfel de gânduri de sinuicidere – drogurile, probleme apărute în viaţa personală a sinucigaşului sau problemele financiare sunt doar câteva exemple clasice. Dorim să prezentăm pe larg noţiuni generale despre ceea ce înseamnă terminarea voită a vieţii pe care am primit-o de la Dumnezeu. Niciodată nu vom putea fi de-acord cu suicidul voit sau asistat, indiferent de cultură sau ţară. Mai mult, suicidul se poate preveni şi evita, iar el nu reprezintă absolut niciodată o soluţie. Autovătămarea este corelată foarte strâns cu suicidul. Termenul auto-mutilare a fost introdus în 1913 de către Emerson care considera că este un substitut pentru masturbare. Mai târziu, în 1938, Karl Menninger a propus o definiţie mai 51

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

largă a automutilării. El a spus că aceasta este o expresie fără fatalitate a unei dorinţe de moarte şi a clasificat-o în şase tipuri: 1. Automutilarea neurotică în care se încadrează cei care îşi rod unghiile, îşi muşcă degetele, îşi smulg părul şi cei care îşi fac operaţii estetice care nu sunt necesare 2. Automutilarea religioasă care implică autoflagelarea 3. Ritualuri de pubertate – mutilarea organelor sexuale 4. Mutilarea psihotică – scoaterea ochilor, tăierea urechilor, mutilarea genitală sau amputări 5. Boli ale creierului în care apare fenomenul de lovire a capului de pereţi în mod repetat 6. Convenţională – raderea părului. Înainte de 1952 nu exista nicio diferenţă între cei care supravieţuiau în urma unui act suicidar aparent şi cei care mureau prin suicid. Colegiul Regal al Psihiatrilor din Marea Britanie încurajează folosirea termenului „self-harm” (autovătămare). Cei care au avut comportamente de autovătămare deliberată (DSH) au o rată de sinucidere în următoarele 12 luni de la eveniment de 100 de ori mai mare decât cei din populaţia generală (Howton, 2005). Un alt studiu realizat de Owens în 2002 conclude că cei care se autovătămează deliberat au un risc mult mai crescut de suicid, astfel: între 1 din 200 şi 1 din 40 se vor sinucide într-un an, iar aproximativ 1 din 15 se vor sinucide în timp de 9 ani sau mai mult. Tot Owens a concluzionat că aproximativ 1 din 6 care au facut DSH vor repeta actul, iar aproximativ 1 din 4 care au facut DSH vor repeta actul în următorii 4 ani. În Marea Britanie 90% din cazurile trimise pentru evaluare sunt cazuri de supradoză. Supradozele diferă în conţinut şi în general implică analgezice nonopioide care din păcate au un potenţial major de distrugere a ficatului. În 25% din episoade de DSH sunt folosite medicamente antidepresive, iar 50% din cei care comit actul consumă alcool cu 6 ore înainte (Hawton, 2007). 52

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Majoritatea cazurilor de autovătămare deliberată (80%) implică o formă de înjunghiere sau tăiere a pielii cu un obiect ascuţit (Greydanus DE, Shek D 2009). Există multe forme de autovătămare deliberată (DSH) şi acestea sunt practic limitate doar la imaginaţia bolnavă a celui care comite acest act. Totuşi de multe ori se întâmplă ca părţile corpului supuse autovătămării deliberate (DSH) să fie uşor ascunse (de exemplu sub haine), Hodgson, 2004. Cei care se automutilează deliberat reuşesc să explice gesturile lor prin tot felul de motivaţii. Cele mai întâlnite sunt date de faptul că au vrut să atragă atenţia, că au nevoie de ajutor. În alte cazuri ei spun că aşa scapă de stresul unei anumite situaţii. De asemenea motivaţia poate fi dată de jocurile de noroc şi nenorocirile pe care acestea le aduc. 10% din DSH sunt sinucideri eşuate. Cazurile de DSH se pot întâlni la mame şi copiii lor iar atunci riscul de abuz al copilului creşte major. Din păcate copiii şi adolescenţii pot să facă DSH. Cauzele DSH la adolescenţi sunt asociate cu despărţirea membrilor familiei, a părinţilor, boli psihice în familie, abuzuri asupra copilului sau chiar prin simplul fapt că acesta nu este auzit sau nu i se dă credit în familie (de Wilde, 2000). Medicul psihiatru va efectua o evaluare a celor care se autovătămează deliberat. Astfel, vor fi întrebări care vor încerca să stabilească care au fost intenţiile reale ale pacientului atunci când a comis DSH, întrebări care vor clarifica dacă şi acum doresc să moară şi care anume sunt problemele lor care duc la astfel de gesturi extreme. Alte întrebări vor evalua dacă există anumite boli psihice. Este foarte important de ştiut dacă actul a fost planificat, sau dacă a fost făcut impulsiv, la nervi şi disperare. Sunt pacienţi care au făcut acte de DSH din disperare că au fost părăsiţi de partenerul de viaţă după care regretă actul şi sunt bucuroşi că se pot face bine. Alţi pacienţi, care sunt mult 53

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

mai grav, au plănuit cu lux de amănunte modul în care să se autovătămeze şi chiar sinucidă. Mai mult, dintre ei sunt care prezintă în continuare intenţia de a se sinucide. Un alt aspect care trebuie evaluat este dacă pacientul a făcut ceva ca să ascundă acest act, astfel încât să nu fie găsit şi să nu se afle, ci eventual să fie găsit mort de către alţii. Am avut un pacient care a luat o supradoză calculând exact timpul la care partenerul ar fi trebuit să vină acasă de la serviciu şi să fie găsit mort/ moartă. Trebuie neapărat evaluat dacă pacientul a început să se documenteze care ar fi cea mai eficientă metodă de vătămare sau suicid, astfel încât metoda folosită să fie sigură şi să nu eşueze. Acestea sunt cazuri foarte grave şi cu risc maxim. Există şi cealaltă extremă, când anumite persoane consideră că dacă iau o supradoză de un anumit medicament, acesta nu va cauza o durere foarte mare şi când se vor trezi la spital toată familia va începe să fie mai atentă şi să pună accent pe nevoile lor. Din păcate aceste asumpţii sunt greşite, iar riscul ca să nu se mai trezească niciodată este maxim. Un alt aspect de investigat este faptul dacă pacientul a căutat sau nu ajutor după actul de DSH. Îmi aduc aminte de un pacient pe care l-am evaluat după ce a încercat să se spânzure, dar înainte de asta s-a baricadat în locul unde stătea, luându-şi astfel măsuri de protecţie ca să nu poată fi salvat. Pe de altă parte, am avut pacienţi care s-au speriat de actul de DSH şi au sunat la urgenţă sau la un prieten şi au căutat ajutorul imediat. Care sunt problemele actuale care ar fi putut duce la asemenea gesturi extreme? Desigur spectrul este foarte larg şi trebuie explorat de către medic. Indiferent de natura problemei, aceasta trebuie evaluată pentru că poate reprezenta un factor de întreţinere a riscului, sau chiar de creştere. Dacă ea este rezolvată, există o descreştere a riscului. Totuşi riscul creşte şi mai mult dacă problemele pacientului se asociază cu boli fizice, organice şi cu singurătatea. 54

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Medicul trebuie obligatoriu să acopere cu întrebări şi evidenţe următoarele situaţii şi probleme care sunt cunoscute ca reprezentând un risc crescut: 1. Relaţii sexuale cu partenerul sau altă persoană 2. Relaţia cu copiii şi alte rude 3. Aspectul financiar, lipsa banilor, datorii 4. Dacă pacientul este şomer, sau are probleme la locul de muncă şi care e natura lor 5. Dacă pacientul are rate la bancă pentru casă sau împrumuturi mari şi nu se descurcă 6. Dacă pacientul are probleme legale, anchete etc. 7. Dacă pacientul este izolat social 8. Dacă pacientul este în doliu sau a suferit alte pierderi 9. Starea de sănătate fizică, organică. Nu în ultimul rând, trebuie ştiut dacă pacientul a lăsat un bilet, o scrisoare de rămas bun sau chiar dacă a făcut un testament. Îmi reamintesc de pacienţi care au lăsat astfel de bilete de adio care să fie găsite ulterior actului. Sunt desigur şi alte aspecte, dar în general lucrurile de mai sus ar trebui să prezinte o imagine de ansamblu asupra intenţiilor pacientului la momentul actului. Situaţia se complică dacă pacientul care a comis actul refuză tratamentul. În astfel de cazuri implicarea familiei care să lucreze împreună cu doctorul şi duhovnicul este esenţială. De cele mai multe ori pacientul îşi dă consimţământul să fie tratat. Medicul trebuie să evalueze discernământul şi capacitatea decizională a pacientului. Există o sumedenie de factori care sunt incriminaţi atunci când vine vorba de suicid.

55

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Tabelul 3

Depresii

36-90%

Abuz sau dependenţă de droguri

4-45%

Abuz sau dependenţă de alcool Schizofrenie şi similare Boli mentale organice

Tulburări de personalitate

43-54% 3-10% 2-7%

5-44%

(Lonnqvist 2009) – ratele bolilor psihice la cei care s-au sinucis. În conformitate cu cinci studii.

Programul naţional britanic de management al riscului sănătăţii (2007) a sumarizat factorii de risc pentru suicid după cum urmează: 1. Factori demografici a. Sexul masculin, bărbaţii b. Vârsta înaintată c. Status socio-economic scăzut d. Divorţat, separat, văduv e. A trăi singur f. Şomaj. 2. Istoric relevant a. DSH (autovătămare deliberată) cu intenţie crescută de suicid b. Abuzuri în copilărie (inclusiv abuzul sexual) c. Istoric familial de suicid d. Istoric familial de boli psihice. 3. Istoric clinic a. Diagnostic de boală psihică (depresie, tulburare bipolară, schizofrenie etc.) b. Tulburări de personalitate 56

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

c. Boli organice, fizice, de cele mai multe ori boli cronice asociate cu dureri mari, inabilităţi d. Contact recent cu serviciile de psihiatrie e. Externare recentă din secţia de psihiatrie.

4. Factori psihologici şi psiho-sociali a. b. c. d. e. f.

Lipsa de speranţă Impulsivitate Stima de sine scăzută Evenimente de viaţă semnificative Instabilitate în relaţie Lipsa de suport social.

5. Contextul curent

a. Ideaţia suicidară b. Planuri suicidare c. Disponibilitatea de mijloace de folosire pentru a comite actul d. Letalitatea mijloacelor folosite.

3.2. Sinuciderea, autovătămarea şi homicidul din perspectivă biblică 3.2.1 Sinuciderea

Biblia porneşte de la premisa că viaţa e originată în Dumnezeu şi că există o sanctitate a vieţii de care orice om trebuie să fie conştient. Omul poartă în el chipul lui Dumnezeu şi de aceea acest chip trebuie acordat cu voia divină şi cu ideea, ce poate părea egocentrică, cum că omul e responsabil de a arăta cât mai mult pe pământ acest chip. Dumnezeu dă viaţa şi tot El are dreptul să o întrerupă atunci când crede de cuviinţă. În fond omul ce se scoate din istorie sinucigându-se sau cel ce omoară pe altul nu fac decât să se substituie divinităţii. 57

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Camus nu are dreptate atunci când scrie că sinuciderea e o problemă filosofică ce pune întrebări dacă viaţa merită sau nu trăită. Poate fi luată în seamă această afirmaţie în măsura în care omul nu ar fi niciodată subiectiv şi niciodată sub povara impulsurilor de moment. Credem că, de ar putea fi întrebaţi cei ce s-au sinucis dacă ar vrea să poată lua de la capăt viaţa, cei mai mulţi dintre ei ar răspunde „da!”. E clar că viaţa e grea, dar nu o poţi trăi ca şi Kafka apărându-te de dorinţa de a-i pune capăt. Viaţa ne-a fost dată ca să o trăim, nu ca să o „murim” pentru că, cel puţin conform credinţei creştine, o trăim pe pământul acesta o singură dată. În Biblie nu există o poruncă explicită împotriva sinuciderii, dar în Exod 20:13 Dumnezeu porunceşte ca niciun om să nu curme viaţa altui om, tocmai pentru faptul că Dumnezeu e conştient de valoarea omului nu numai prin creare, ci şi prin răscumpărare. Pavel spune mai mult despre această importanţă a vieţii umane. 1 Corinteni 6:19 „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Bisericii din Roma îi reaminteşte că niciun om nu trăieşte pentru sine şi niciunul nu moare pentru sine. Iar de se întâmplă să trăim, trăim pentru Dumnezeu; de se întâmplă să murim, vom muri tot pentru El (Romani 14:7–8). Viziunea iudaică asupra sinuciderii diferă de cea creştină, adică e inferioară în ceea ce priveşte valoarea vieţii. Ne îndoim că o comunitate creştină s-ar sinucide în grup ca şi cei 960 de evrei de la Massada în anul 73 d. Hr. Faptul că avem în istorie scrieri despre curajul cavalerilor creştini dus până la sacrificiu de sine trebuie să-l privim ca pe 58

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

un dispreţ faţă de moarte diferit de moartea samurailor, care e până la urmă disperţ faţă de viaţă. Va trebui să facem şi o distincţie clară între gând (chiar însoţit de cuvinte) şi faptă. Îl vedem pe Moise (Exod 32:31) la capătul puterilor, gata să moară lăsându-şi poporul de izbelişte, îl vedem pe Ilie sub ienupăr şi el pregătit să nu se mai ridice de acolo, înfricoşat de o femeie răzbunătoare. Iona stând tot sub ceva verde vede viitorul în negru şi cere să moară, Iov îşi blestemă zilele, mai ales pe cea în care s-a născut. Toţi aceştia au fost la capătul puterilor umane, dar niciunul nu şi-a dus dorinţa până la capăt. Oamenii aceştia au ceva în comun. Singurătatea. Este determinat faptul că sinuciderile sunt mai dese în rândul celor ce nu aparţin unui grup. Lipsa de speranţă duce la retragerea în cochilie de unde poţi emite sau nu strigăte de ajutor. Şi dacă ar fi numai pentru atât folositoare, şi tot ar fi bună biserica! Sinuciderea e o soluţie permanentă la o problemă temporară. Zilele vin şi pleacă odată cu necazurile sau bucuriile aferente. Sinuciderea nu aduce soluţii, ci suferinţă, iar în mod clar cei afectaţi sunt cei ce rămân, nu cei plecaţi. Suferă familia, biserica, oamenii din jur, o suferinţă ce naşte de cele mai multe ori paralizarea optimismului necesar pentru a trăi. A. De ce se sinucid oamenii?

Abimelec (Judecători 9:54) s-a sinucis, deşi era pe moarte, pentru a nu intra în istorie ca fiind omorât de o femeie. Orgoliul masculin şi iudaic a fost mai mare decât instinctul de supravieţuire. Poate fi numită şi mândrie cauza sinuciderii lui. Mândria unui om ce mulţumea în fiecare zi că nu e femeie. Samson (Judecători 16:30) s-a sinucis pentru că moartea lui a fost clar sinucidere din răzbunare. Pentru cei doi ochi, pentru Dalila, pentru Izrael, pentru râşniţă. 59

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Ideea lui a prins şi începând cu al Doilea Război Mondial cu acei Kamikaze – cavaleri ai florii de cireş şi până la musulmanii ce detonează avioane sau îşi detonează grenada din buzunar în mijlocul pieţei, avem parte de cel puţin un Samson pe zi. Sigur că acei ce mor în felul acesta speră şi la nişte recompense uluitoare în raiul de dincolo, dar pe vremea lui Samson nu era decât ideea purei răzbunări. Să mor cu tine de gât… Împăratul Saul s-a sinucis (1 Samuel 31:4–5) din mai multe motive. Era posedat demonic, fusese înfrânt pe câmpul de bătălie, era rănit, exista pericolul să fie capturat. Din momentul în care a consultat vrăjitoarea a devenit o pradă uşoară pentru Diavolul ce şi-a desăvârşit opera începută imediat după înscăunarea lui Saul ca rege al lui Izrael. Ahitofel (2 Samuel 17:23) s-a sinucis pentru că a rămas fără loc de muncă. A fost consilierul lui David şi tot ceea ce ştia să facă era să dea sfaturi. În momentul în care acestea nu au mai fost primite, Ahitofel s-a simţit fără rost pe pământ şi s-a spânzurat. O soluţie prostească pentru o problemă cu care azi milioane de oameni se confruntă. Să te trezeşti dat afară de la serviciu exact în ziua în care ai împlinit 55 de ani. Prea devreme pentru pensie, prea bătrân pentru a încerca ceva nou. Cea mai cunoscută sinucidere din Scriptură rămâne a lui Iuda (Matei 27:3–5). Zdrobit de remuşcări, cu banii arzându-i palma, izgonit de preoţi şi neprimit de ucenici, Iuda se spânzură. A păcătuit la fel de mult ca şi Petru pentru că amândoi s-au lepădat de Hristos. Petru plânge şi se pocăieşte, Iuda se spânzură. Crescuţi în aceeaşi cultură, în acelaşi spirit religios, având acelaşi Învăţător şi având aceiaşi prieteni, aleg două căi total diferite. Doar 15% din cei ce se sinucid lasă ceva scris ca motivaţie a gestului lor. Iuda nu a lăsat nimic scris, dar o să citim mereu despre gestul lui necugetat. Povara de păcate nu se face mai uşoară dacă ne atârnăm în frânghie, ci dacă o punem la picioarele lui Hristos. 60

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

B. De ce este Biserica atât de categorică în privinţa acestui păcat?

Până la fericitul Augustin, biserica nu s-a pronunţat ferm atunci când s-a confruntat cu problema sinuciderii. Augustin scrie că modul de a privi viaţa şi moartea trebuie să fie diferit în ochii creştinilor faţă de ochii celor din lume. Toma d’Aquino se pronunţă împotriva sinuciderii pornind de la ideea că fiecare om trebuie să-şi mărturisească păcatul înaintea morţii şi să primească dezlegare din partea preotului, împăcânduse cu lumea aceasta şi pregătindu-se pentru cea viitoare. Ori, în sinucidere nu mai e loc de spovedanie, pocăinţă şi mirungere. Astfel, biserica de atunci şi până azi nu oficiază serviciul de înmormântare al unui sinucigaş decât pe baza unui ritual specific iar în multe comunităţi creştine cei ce se sinucid nu au loc cu ceilalţi în cimitirul de obşte. În ultimii ani părerile s-au mai nuanţat citându-se mai des Matei 12:31 în care Hristos însuşi spune că orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor în afară de hula împotriva Duhului Sfânt. Deci şi sinuciderea poate fi iertată. Aceasta doar dacă nu luăm de bun versetul în care Pavel zice că trupul nostru e Templul Duhului Sfânt şi atunci distrugerea locuinţei Duhului Sfânt nu e oare blasfemie? Întrebarea rămâne. Merg sau nu în rai oamenii care se sinucid? Sau toţi care se sinucid merg în iad? C. Când are sinuciderea circumstanţe atenuante?

Atunci când e din ignoranţă. Nu la fel vor fi judecaţi creştinii şi japonezii Kamikaze. Pentru ei funcţionează mai repede „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac”. Dar oare scuză pe cineva necunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu? Atunci când e sacrificiu de sine. Când îţi dai masca de oxigen, colacul de salvare, bucata de pâine celuilalt. Oamenii 61

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

ce aleg să moară pentru alţii nu sunt sinucigaşi, ci eroi. Atunci când aleg calea credinţei exclusive. Când refuză îngrijirea medicală bazându-se doar pe credinţă în vindecare. Poate părea nebunesc, dar nu nebiblic. Dar cei ce şi-au dat drumul de la etajul 80 de la WTC pe 11 septembrie ca să nu ardă de vii? Nu ştim ce va fi cu ei pentru că noi nu trebuie să fim judecătorii nimănui, ci să-i ajutăm pe cei care sunt în pragul sinuciderii să nu o facă, inoculându-le iarăşi speranţa în viaţă. D. Ce putem face practic?

Să fim atenţi la semne. Când un om vorbeşte despre moarte mai des, când din senin îşi face testamentul, când se retrage din mijlocul prietenilor, când are schimbări radicale de comportament, când pierde interesul pentru orice lucru, chiar şi pentru aspectul personal, când are în familie o istorie cu sinucigaşi, atunci trebuie să fim gata pentru a ajuta. Nu înseamnă neapărat că omul va încerca să se sinucidă, ci înseamnă că trebuie să fim cu ochii deschişi. Să-i insuflăm încrederea în Dumnezeu. Doar prezentând un Dumnezeu care iartă şi eliberează de povara vinovăţiei vom putea fi eficienţi. Elimină orice descurajare. Seara vine plânsul, dimineaţa bucuria. Stai lângă el şi spune-i că mâine dimineaţă va fi altfel. „Veghează, dar, că veşnici nu sunt norii Nu simţi tu biruinţa-naintând? Nu ştii că mai-nainte de-a fi zorii Mai neagră este noaptea ca oricând?! Eu îţi vestesc că vine dimineaţa Că umbrele se subţiază, fug Şi Domnul a venit s-aducă viaţa Ca oile s-o aibă din belşug.” (Tatiana Topciu, O, frate drag, vol. Picături de absolut) 62

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

3.2.2. Autovătămarea deliberată

Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre această practică dându-i doar nuanţe spirituale. Astfel Ilie se întâlneşte într-o confruntare directă cu preoţii lui Baal care îşi fac tăieturi în piele probabil sub influenţa drogurilor sau din cauza stării de excitaţie nervoasă. Să nu uităm că semnul vizibil al legământului lui Dumnezeu cu poporul Israel a fost tăierea împrejur sau circumcizia care este tot o autovătămare deliberată, dar tot în strânsă legătură cu fenomenul religios. De-a lungul istoriei sunt diverse momente în care autovătămarea deliberată pe motive religioase a crescut în intensitate. Astfel epidemiile sau sentimentul imediat al revenirii lui Hristos au născut acei oameni ce mergeau pe străzi şi se autoflagelau, făcându-şi tăieturi în piele sau lovindu-se cu biciul. Au fost întotdeauna oameni ce au crezut literal ce a zis Hristos cu mâna care trebuie tăiată, cu ochiul care trebuie scos. Mulţi dintre sfinţii mănăstirilor medievale s-au castrat pentru a-şi păstra mai bine puritatea. Şi astăzi găsim în câteva ţări din America Latină, unde există o preponderenţă catolică, credincioşi care în săptămâna ce precede Paştele se aşază pe cruce şi se lasă crucificaţi pentru a simţi pe de-o parte chinurile lui Hristos, iar pe de altă parte pentru a fi iertaţi de păcate prin această autopurificare sângeroasă. Oricum, în zilele noastre autovătămarea deliberată este mai puţin îmbrăcată în haina religiei, mergând spre zona patologiei fiind utilizată de oameni cu autostimă scăzută, impulsivi şi agresivi, instabili şi cu dificultăţi în a-şi stabili relaţii interpersonale. O mare parte dintre cei ce recurg la aceste metode sunt consumatorii de alcool şi droguri, ceea ce explică într-un anumit fel această practică. 63

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Subcultura Emo a fost şi este o cauză importantă a celor ce se vatămă singuri, de la ei venind şi expresia „a te tăia cu lama” atunci când ceva nu le convine. Avem apoi faimosul caz al lui Oedip care şi-a scos ochii cu andrelele de aur ale mamei lui, gest extrem de calmare a unor dureri sufleteşti prin durerea fizică, durere ce calmează pe termen scurt. Autovătămarea deliberată nu-i altceva azi decât o dorinţă. Dorinţa de a atrage atenţia asupra propriei persoane într-o lume în care e greu să ieşi în evidenţă. (Gestul unor tineri de a se tăia cu lama pe umeri, la ştrand, pentru a părea mai duri.) Dorinţa de a-i manipula pe cei din jur. Dacă părinţii nu vor să-ţi dea un anumit lucru sau să îţi satisfacă o anumită poftă, te muşti de deget sau îţi tai buza. Dorinţa de a obţine anumite foloase. Dăm exemplul deţinuţilor în puşcărie pentru câteva zile de infirmerie, gestul de a te împuşca în genunchi pentru a scăpa de război sau de a-ţi exacerba o rană pentru a putea cerşi şi a inspira milă. Biblia are aceeaşi atitudine faţă de autovătămarea deliberată ca faţă de sinucidere sau crimă. Nu poţi să-L slujeşti pe Dumnezeu mai bine cu o mână sau doar cu un ochi. Trupul nostru nu e al nostru nici ca întreg, nici ca părţi. El este vasul unei comori fantastice care este sufletul. Şi niciun vas nu e mai frumos cu toarta crăpată, cu zgârieturi sau doar cu un braţ. Dacă tot vrei să-ţi curgă sângele... donează-l, pentru că e atâta nevoie de el. Iar înainte de a-ţi scoate un ochi, scoate-ţi internetul. E mai puţin dureros.

3.2.3 Homicidul

Geneza 6:13 „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea”. Noi suntem chemaţi să dăm viaţă, nu să luăm viaţa cuiva. Crima e greşită pentru că omul este creat după chipul lui Dumnezeu, iar secretul homicidului stă în faptul că omul, neputând să-L omoare pe Dumnezeu, distruge chipul Acestuia de pe pământ, adică distruge închinătorul. 64

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Avortul, eutanasia, crima premeditată, războaiele, toate acestea nu sunt decât rezultatele alienării umane. A omului fără Dumnezru care ucide din plăcere sau neştiinţă având sau nu remuşcări. Trăim într-o cultură violentă materializată în milioane de jocuri video, filme sângeroare şi muzică instigatoare. Oamenii ies fără să ştie din lumea iluzorie în care au ucis şi intră în alta, dar care e reală, continuându-şi jocul pe un alt nivel. Când omul e considerat un animal chiar şi evoluat, uciderea unui animal se numeşte vânătoare, sau mai bine zis un sport în care nu e loc pentru sentimente. Sfânta Scriptură zice că uciderea porneşte de la mânie. Şi mânia se poate trata. Apoi e nevoie de dragoste pentru oameni, de dorinţa de a-i cunoaşte mai de-aproape. O cană cu ceai băută împreună nu mai cere apoi sânge. Ne ucidem pentru că ne e frică, pentru că suntem izolaţi, pentru că nu ştim că un suflet e mai important decât lumea întreagă. Încă ne mai ucidem Abelul. Din noi şi din alţii.

65

4

Anxietăţile, fobiile, obsesiile

4.1 Etiologia

Cauzele acestor tulburări sunt multiple şi nu tocmai integral elucidate. Vom aminti câteva dintre cele mai importante cauze. În atacul de panică s-au propus mai multe teorii care să explice cauza acestuia. Modelele serotoninergice şi noradrenergice se referă la creşterea reactivităţii sau acumularea exagerată a acestor neurotransmiţători în creier. Există şi alte modele biochimice ce implică GABA (acidul gama amino butiric), modelul neuroanatomic şi ipoteza genetică. Cele mai multe studii arată că există o vulnerabilitate genetică, dar este nevoie de situaţii stresante, sau stresori mari care să conducă la dezvoltarea tulburării/bolii. În anxietatea generalizată există o eritabilitate de aproximativ 30%, dar este nevoie şi de factori de mediu. O altă teorie arată că este posibil ca acei cu anxietate generalizată să fi avut fie părinţi supraprotectivi, fie părinţi care nu au avut deloc aptitudini parentale de a arăta căldură şi afecţiune copiilor, ceea ce teoretic ar conduce spre o senzaţie de control scăzut asupra circumstanţelor. În tulburarea obsesiv compulsivă etiologia este multiplă. Neurochimic se încearcă o cauzalitate indicată de serotonină. 67

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Genetic nu s-au găsit încă gene care ar fi implicate în această tulburare. Psihologic putem vorbi despre incapacitatea individului de a controla stările sale interne. Lipsa de control şi structură poate conduce la anxietate, iar obsesiile şi compulsiile sunt doar un mod aberant de încercare de control al situaţiei. Când acestea nu sunt suficiente, lucrurile pot degenera şi se poate ajunge în cazurile mai grave la psihoze. Reacţia la stres şi stresul posttraumatic împărtăşesc similarităţi cauzale. Datorită amintirilor emoţionale intense, individul va retrăi evenimentele cu intensitate. Sunt comune şi coşmarurile cu tematica evenimentului traumatic şi bine cunoscutele flashback-uri. Din punct de vedere medical s-au propus teorii ce ar explica neurochimic aceste tulburări. Acestea implică GABA, serotonina, catecolaminele şi altele.

4.2 Anxietăţile

Cuvântul anxietate provine de la latinescul anxius care a fost prima dată folosit în jurul anului 1525. În general anxietatea se poate defini ca o stare de nelinişte, de aşteptare încordată, însoţită de palpitaţii, jenă în respiraţie etc. Aproximativ 25% din populaţie suferă de anxietate care ar necesita tratament într-o anumită perioadă a vieţii lor. Alţi 25% prezintă un gen de anxietate mai puţin severă (ex. frica de şerpi sau păianjeni). Termenul anxietate cuprinde şi alte tulburări pe care le vom atinge în mare. Până prin secolul al XIX-lea anxietăţile erau diagnosticate împreună cu depresiile deoarece cele două se prezintă deseori împreună. În 1895 Freud a propus ca anxietăţile să fie diferenţiate de depresii şi a avut dreptate. Anxietatea poate avea un spectru larg de simptome. Acestea variază de la iritabilitate, agitaţie, gânduri de îngrijorare, uscarea gurii, probleme de înghiţit, dificultăţi de a 68

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

inspira, palpitaţii, disconfort în piept, tremur, transpiraţie, dureri musculare şi de cap, stări de lipsă de aer la insomnie şi probleme erectile şi menstruale. Fobiile sunt clasificate drept tulburări de anxietate. Tulburarea de anxietate generalizată este o formă de anxietate unde toate simptomele descrise mai sus pot să apară într-o anumită succesiune. Depresia poate să apară asociată cu această tulburare, iar ICD-10 clasifică acest gen de prezentare ca tulburare mixtă de anxietate şi depresie.

4.3 Fobiile

Tulburările de anxietate de tip fobic se manifestă cu simptomele descrise ale anxietăţii, dar acestea apar în anumite conjuncturi. În fobii este tipic ca omul să se ferească de ceea ce ştie că îi provoacă anxietate şi chiar să anticipeze anxietatea care ar putea apărea în viitor într-o anumită situaţie. Frica de zbor, de înălţime sunt teme comune în majoritatea culturilor. Acestea sunt diminuate frecvent prin expunere treptată. Există zeci de tipuri de fobii (de animale, insecte, păianjeni, reptile, ace, injecţii, doctori, dentişti, automobile, accidente, ploaie, radiografii, broaşte, trenuri etc.). Fobia socială este întâlnită atunci când simptomele de anxietate apar la o persoană care se consideră observată de către alţii într-un context social şi astfel ar putea fi criticată sau ridiculizată. De cele mai multe ori aceşti indivizi se vor face nevăzuţi sau se vor ascunde efectiv. Se vor preface ocupaţi doar ca să evite contactul cu persoana respectivă. Dacă dau ochii cu acel cineva, încep să experimenteze simptomele anxietăţii descrise anterior. Această tulburare apare de obicei în adolescenţă şi din păcate fobia socială se asociază frecvent cu consumul de alcool. Fobicul social crede că se va elibera de simptomele anxietăţii prin băutură, dar în realitate nu face decât mai rău şi ajunge să aibă probleme grave ce pot duce la 69

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

alcoolism. Nu trebuie să existe ruşine, stigmă şi nervi pentru că oricine poate experimenta aşa ceva. Trebuie doar să conştientizăm şi apoi să căutăm ajutorul necesar pentru ca să putem să ne vindecăm şi să avem o viaţă plăcută. Agorafobia este anxietatea care apare atunci când individul este în pieţe, în locuri publice deschise, aglomerate, în mulţime. În greacă, agora înseamnă piaţă publică. Agorafobii experimentează atacuri de panică în situaţiile care implică distanţa de casă, aglomeraţia şi înghesuiala. Exemplele clasice sunt cinematografele, autobusele, pieţele etc. Dacă agorafobia este frica de spaţiile deschise, trebuie să ştim că există şi inversul - frica de spaţiile închise. Aceasta se numeşte claustrofobie, de la latinescul claustrum, loc închis. O persoană poate să devină anxioasă când trebuie să ia liftul, preferând să urce cu plasele grele câteva etaje doar ca să nu se sufoce în lift. Tot astfel nu suportă nici locul din spate de la maşină şi are palpitaţii. Alte fobii care apar sunt fobiile legate de excreţie. Individul este anxios să urineze la toaletele publice, sau chiar invers, are micţiuni frecvente de frică să nu devină incontinent. Fobia de a voma în mijloacele de transport în comun poate induce anxietăţi extreme.

4.4 Atacul de panică

Atacul de panică este o altă problemă psihiatrică care a început să fie diagnosticată din anii ’80. Caracteristicile atacului de panică includ accelerarea foarte rapidă a anxietăţii, simptomele sunt severe şi individul se teme de o situaţie dezastruoasă. Americanii au propus criterii clare de diagnostic ale atacului de panică. Este bine de ştiut că anxietatea adaugă şi un ritm accelerat de respiraţie (hiperventilaţie). Această hiperventilaţie aduce cu ea modificări biochimice care induc simptome precum ameţeală, acufene, senzaţie de leşin, dureri 70

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

de cap, slăbiciune, senzaţie de sufocare. Tulburarea de adaptare la situaţii delicate de viaţă se manifestă prin depresie, anxietate, sau o combinaţie a acestora. Tratamentul atacului de panică este cuprins foarte clar în ghidurile clinice psihiatrice. Iniţial trebuie efectuate anumite teste de laborator şi investigaţii (EKG), dar putem vorbi despre tratamentul medicamentos ce cuprinde opţiuni din clasa mare de psihotrope SSRI (selective serotonine reuptake inhibitors). În mod alternativ există şi clasa TCA, dar aceasta nu a fost licenţiată ca tratament în acest caz în Marea Britanie. Benzodiazepinele trebuie folosite cu multă atenţie din cauza riscului de abuz şi dependenţă. Ghidurile Maudsley şi NICE explică clar opţiunile terapeutice, iar dozele trebuie să fie conform BNF. Întrebaţi medicul despre cea mai bună opţiune de tratament. Tratamentul implică şi metode psihologice. Controlul hiperventilaţiei şi reglarea respiraţiei ajută mult. Metodele psihologice comportamentale, cognitive sau combinate sunt şi ele bune.

4.5 Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD) şi blasfemia

Una dintre cele mai cunoscute forme clasificate este boala obsesiv compulsivă (OCD). Tabloul clasic al OCD cuprinde un amalgam de comportamente compulsive, gândire obsesivă, anxietate şi depresie. Obsesiile sunt imagini, gânduri, idei care apar brusc în mintea individului şi contrar voinţei sale. Acestea pot varia de la cele mai cumplite imagini, gânduri (în orice domeniu, inclusiv cel spiritual) la cele mai banale idei. Acestea aduc de multe ori sentimente de vinovăţie. Obsesiile sunt de multe naturi, totuşi cele mai frecvente implică contaminarea cu microbi, imagini sexuale inadecvate, impulsuri agresive precum înjurături sau imaginarea de scene violente, dubii şi nevoia de simetrie. 71

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Blasfemia apărută în acest mod considerăm că este diferită de blasfemia intenţionată. În mod similar putem specula că este şi sindromul Torette, cunoscut ca fiind caracterizat de coprolalie (înjurături, obsecenităţi), deşi sunt şi alte elemente clinice ce definesc acest sindrom (ticuri etc.). Compulsiile sunt acţiuni sau idei care se repetă într-un mod precis şi într-o anumită ordine şi de un anumit număr de ori. Compulsiile sunt percepute de individ ca fiind necesare şi obligatoriu de îndeplinit, ele devenind ritualuri. Acestea variază de la spălatul excesiv pe mâini, numărat la verificări repetate şi comportamente superstiţioase. Din păcate sunt mulţi care speculează lipsa de educaţie spirituală şi medicală şi pot abuza de astfel de oameni care au anumite probleme. Acestea pot fi rezolvate de către Dumnezeu şi de către specialişti. Există ceea ce se numesc ruminaţii obsesionale şi anume dubii asupra anumitor acţiuni care probabil nu au fost finalizate. Clasicul exemplu îl constituie verificarea robinetului de apă, sau verificarea uşii de câteva ori ca să ne convingem că este închisă. Ritualurile obsesionale reprezintă repetiţia unor comportamente lipsite de sens (spălarea mâinilor de 20-40 ori pe zi). Acest exemplu este foarte întâlnit şi e conectat cu o gândire obsesivă care implică contaminarea cu bacterii şi microbi. Completarea ritualurilor obsesionale aduce o uşurare, o eliberare de anxietate, dar în anumite cazuri poate să crească anxietatea. Oricum, anxietatea şi depresia sunt strâns legate de cei cu obsesii. Există şi alte forme sau elemente, unele chiar extreme. Adunatul compulsiv se întâlneşte la indivizii care adună tot felul de gunoaie, sau obiecte total nefolositoare. Aceste lucruri adunate de care nici ei nu au nevoie pot să ocupe o cameră, două, un garaj, o casă întreagă până când aproape nu se mai poate locui. Asemănător, unii autori clasifică muşcatul unghiilor, ruperea pieliţelor şi smulgerea părului ca fiind compulsii. 72

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Tratamentul OCD implică metode farmacologice şi psihologice. Terapia comportamentală are rezultate bune. Psihoterapia este şi ea indicată. Farmacologic, clasa antidepresivelor SSRI este prima linie. Există ghiduri terapeutice clare şi linia 2 şi chiar 3, dacă nu există răspuns. În cazurile extrem de severe, atunci când pacientul este suicidar sau semificativ de incapacitat, se poate considera şi ECT.

4.6 Stresul posttraumatic (PTSD)

Stresul posttraumatic (PTSD) este o tulburare de anxietate destul de severă care implică expunerea la evenimente traumatice pentru individ. Deşi multă lume poate fi expusă la situaţii traumatice, totuşi doar aproximativ 8% din cazuri dezvoltă acest tip de tulburare. Spectrul traumelor individuale este mare, dar în general războaiele, abuzurile sexuale sau de altă natură, violenţa domestică pot determina acest PTSD. Este foarte trist că violenţa domestică face victime în ţările creştine. Din păcate, agresorul nu se gândeşte că victima – care poate fi un copil, soţia, iubita, părintele etc. – se poate recupera de la vânătai relativ repede, însă traumele psihice lasă răni adânci. Individul cu PTSD retrăieşte experienţele traumatice prin rememorări, flashback-uri, coşmaruri, evitarea oricărui element care este asociat cu trauma. Individul experimentează momente de agitaţie şi probleme cu somnul. Unul dintre magnaţii americani a fost aviatorul miliardar Haward Hughes care s-a luptat toată viaţa sa cu frica de contaminare cu microbi. Hughes deţine multe recorduri aviatice, a fost cunoscut şi la Hollywood, a construit cel mai mare avion şi are spital numit după el. Acesta a suferit de boala obsesiv compulsivă. Este cunoscut că se spăla excesiv pentru a evita contaminarea, avea ritualuri de deschidere a borcanelor de compot, impunea angajaţilor să se spele pe mâini de mai multe ori pe zi şi folosea şerveţele pentru 73

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

aproape orice atingea. A ajuns să urineze în sticle goale iar spre sfârşitul vieţii a ajuns un izolat social ce îşi tundea părul o dată pe an. Tratamentul PTSD este complex. Acesta implică CBT, terapie psihodinamică şi mai noua tehnică EMDR care este controversată. Farmacologic trebuie tratate simptomele depresive cu medicamente din clasele SSRI, sau TCA sau MAOI. Anxietatea se va adresa farmacologic prin antidepresive, sau uzul cu precauţie a benzodiazepinelor. Agresiunea şi simptomele psihotice vor fi tratate probabil cu antipsihotice. Pentru detalii vă rog să întrebaţi medicul specialist şi să citiţi ghidurile NICE, Maudsley.

4.7 Anxietăţile şi frica în lumina Sfintelor Scripturi

Viaţa cu Dumnezeu nu-i scutită de probleme. Pavel dezvoltă teologia anxietăţii, a îngrijorării şi fricii pe când era în temniţă aşteptând punerea în executare a sentinţei de condamnare la moarte (Filipeni 4:1-9). Mintea noastră este un aeroport deschis tot timpul, unde mii de avioane aterizează unul după altul şi nu mai decolează. Am ajuns la concluzia că ulcerul nu-l facem de la ceea ce mâncăm, ci de la ceea ce ne roade. Suntem atât de îngrijoraţi, spunea Norman Vincent Peale, că nu mai putem dormi nici în biserică. Toate aceste îngrijorări şi frici au un impact major asupra sănătăţii noastre spirituale şi fizice. Astfel moartea cuiva drag, un proces, un divorţ, aşteptarea rezultatelor biopsiei, anunţarea concedierii, mama bolnavă adusă în casa noastră ca să o îngrijim, tensiuni cu şeful la serviciu, toate aceste evenimente, normale totuşi în viaţă, capătă în mintea noastră proporţii nebănuite ce ne afectează până la urmă însuşi cursul vieţii. Ameninţările de tot felul, reale sau imaginare, conflictele ce pot apărea atunci când trebuie să alegi între două lucruri la fel de rele, teama de eşec, de viitor, de respingere, de lipsa unui 74

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

sens, de boală, de moarte şi singurătate pot fi motive suficiente să privim totul în culori sumbre, panicându-ne şi paralizându-ne în aşa fel încât să nu mai putem reacţiona normal. Ne simţim anxioşi şi îngrijoraţi şi atunci când nu ne sunt împlinite nevoile de bază. Avem 6 nevoi de bază: nevoia de supravieţuire, de siguranţă (economică şi emoţională), nevoia sexuală, nevoia de semnificaţie, nevoia de împlinire şi cea de identitate. Dacă una din aceste nevoi nu ne este împlinită apare, normal sau anormal, anxietatea. Suntem diferiţi şi vom acţiona diferit, în funcţie de cum am fost învăţaţi acasă, la biserică sau în funcţie de cum suntem construiţi din punct de vedere psihologic. Credem că cele mai multe anxietăţi se datoresc credinţelor false pe care le-am acumulat de-a lungul anilor. Iată o parte dintre ele: • Este esenţial ca eu să fiu iubit şi aprobat de cineva • Trebuie să fiu perfect pentru a mă considera un om valoros • Nefericirea este vizibilă şi determinată de circumstanţele externe asupra cărora nu am niciun control • Este îngrozitor atunci când lucrurile nu sunt aşa cum vreau eu să fie • Este mai uşor să evit dificultăţile şi responsabilităţile decât să încerc să le abordez • Trebuie să fiu dependent de cei din jur şi trebuie să am pe cineva mai puternic decât mine pe care trebuie să mă bazez • Pentru fiecare problemă există o soluţie şi trebuie obligatoriu să o găsesc. Toate aceste credinţe false sunt greu de ucis pentru că acumularea lor s-a făcut în ani şi au devenit generatoare de comportamente automate. 75

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Biblia foloseşte termenul de anxietate pentru a arăta grija care nu e necesară pentru că lucrurile fundamentale care ne provoacă atâtea temeri ne sunt asigurate (Matei 6:25-34; Filipeni 4:6,7; 1 Petru 5:7). Ce trebuie să facem biblic pentru a scăpa de anxietate? Pavel (în Filipeni 4:1-9) vine cu câteva soluţii necesare pentru ca lupta să devină mai uşoară. A. Alătură-te poporului lui Dumnezeu

Filipeni 4:1 Implicarea într-o comunitate este începutul însănătoşirii pentru că tot Pavel porunceşte bisericii din Galatia să-şi poarte sarcinile unii altora (Galateni 6:2). Oamenii care se simt singuri se îmbolnăvesc mult mai repede. Poate că de aceea s-a înmulţit numărul gemenilor. Copiii se tem să vină pe lume singuri. Când ne închinăm, nu venim să ne prezentăm în faţa fraţilor de credinţă victoriile, ci fricile. Biserica este o familie ce se ajută în vremuri de nevoie şi de aceea e obligatoriu să facem parte din această familie. Pavel îi numeşte din închisoare ca preaiubiţi şi doriţi fraţi, bucuria şi cununa lui. Erau împreună, chiar dacă el era la câteva sute de kilometri depărtare într-o temniţă. B. Concentrează-te asupra altora

Filipeni 4:2,3 Problema lui cea mai mare nu era el însuşi, ci Evodia cu Sintichia, care se certaseră, şi el le îndemna să facă pace. Avea şi un plan pentru ajutorarea acelor femei certăreţe şi de aceea îl roagă pe Timotei să meargă şi să fie între ele un ambasador al păcii. Când vei da zilnic de mâncare la patru copii ai străzii, vei constata că problemele tale nu sunt atât de mari. A-ţi face griji este până la urmă un exerciţiu egocentric, văzându-te doar pe tine într-o oglindă, până la urmă deformată. 76

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Deşi ai temeri (v.6), dacă te iei cu ele de gât, vei vedea că sunt posibil de biruit şi focusându-te pe alţii. Când Hristos l-a văzut pe Petru după cădere cât este de înfricoşat, îl trimite să-i păstorească oile, oiţele şi mieluşeii. Petru, unul dintre cei mai egoişti oameni din Scriptură! C. Recunoaşte că majoritatea lucrurilor de care te îngrijorezi nu se întâmplă niciodată

O matematică simplă arată că 40% din lucruri nu se vor întâmpla niciodată, 30% s-au întâmplat deja şi nu mai poţi schimba nimic, 12% din ele vin din ceea ce spun alţii (în mare măsură neadevărate), 10% vin din sănătatea ce se deteriorează îngrijorându-te şi numai 8% se întâmplă, iar cu acestea trebuie să te baţi. Din experienţă am învăţat că vom crea alte probleme încercând să rezolvăm o problemă ce nu există. Iar asta se numeşte şi pierdere de timp. Astfel, anxietatea nu-i altceva decât dobânda pentru cei ce împrumută probleme. D. Nu amâna

Filipeni 4:2,3 Pavel îl trimite pe Timotei imediat să rezolve problema delicată a celor două femei ce se certau ca la uşa cortului. Amânarea nu rezolvă, ci dezvoltă grijile. Aşa că pune mâna pe telefon, scrie, vizitează, lucrează pe problema care ţi se pare cea mai grea. S-ar putea să primeşti o veste proastă, dar cel puţin vei şti ce trebuie să faci. Astfel, atunci când te trezeşti dimineaţa, abordează lucrul pe care-l urăşti cel mai tare. E. Roagă-te Filipeni 4:6

77

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

În orice lucru şi pentru orice lucru spune-I lui Dumnezeu şi cere-I ajutorul. Dacă ai de gând să te rogi, nu-ţi mai fă griji şi nu te mai teme; dacă vrei să-ţi faci griji şi să tremuri ca un iepure, nu te mai ruga. Sau mai bine spus, de ce să te rogi când poţi să-ţi faci griji. Neapărat, spune Pavel, dezvoltă-ţi o atitudine mulţumitoare pentru că asta te va elibera de frică. Îngrijorarea, frica, anxietatea, temerile de tot felul sunt păcate pentru că punem la îndoială: • Dragostea lui Dumnezeu – oare mă mai iubeşte? • Înţelepciunea lui Dumnezeu – oare ştie ce mi se întâmplă? • Puterea lui Dumnezeu – oare poate să rezolve problema mea? F. Păstrează-ţi mintea doar pentru ceea ce contează

Filipeni 4:8 Pavel face selecţia aceasta şi le spune ce trebuie să facă pentru a putea trăi o viaţă biruitoare. Dacă vom citi doar lucruri negative, dacă vom urmări doar ştiri apocaliptice, vom amplifica starea noastră de frică. Nu te însoţi cu oameni ce văd numai rău în orice lucru şi viaţa numai în culori sumbre. Stai lângă biruitori, selectează ceea ce auzi şi vezi, fă-ţi o listă de priorităţi. G. Câteva sfaturi practice

• Ascultă muzică creştină - 1 Samuel 16:23

• Fă exerciţii fizice semnificative în fiecare zi.

• Dormi cât trebuie. Cam 8 ore pe noapte. Psalmul 127:2 • Vorbeşte cu un prieten adevărat cel puţin o dată pe săptămână despre frustrările tale.

• Caută să ai o recreaţie adecvată de 2-3 ori/săptămână.

• Trăieşte ziua de azi, doar ziua de azi. Matei 6:34 78

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

• Stabileşte o limită de timp pentru îngrijorările tale. • Imaginează-ţi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla vreodată. Apoi gândeşte-te de ce acel lucru nu ar fi chiar aşa de rău, dacă ai sta să te gândeşti mai bine. • Concentrează-te pe lucrurile eterne, nu pe cele pieritoare. 2 Cor. 4:16-18 • Nu uita că dragostea desăvârşită izgoneşte anxietatea. Deci iubeşte mai mult pe Dumnezeu şi pe alţii. 1 Ioan 4:18. • E o diferenţă între a te îngriji şi a te îngrijora, deci fă bine această diferenţă. • Uită-te mereu în ochii lui Dumnezeu. Psalm 16:8,9. De aceea Dumnezeu i-a făcut lui Noe la corabie o fereastră sus, ca să-L vadă pe El şi nu valul. Dumnezeu nu ne vrea cu ferestre laterale. • Nu uita că eşti văzut de necreştini, iar dacă te văd anxios, nu o să-L mai slăvească pe Dumnezeul ce poartă de grijă. Avraam a numit Muntele Moria locul unde poartă Dumnezeu de grijă, deci nu te coborî niciodată de pe muntele acela.

79

5

Tulburări de somn

Somnul este normal compus din stadii şi cicluri. Electroencefalo-grafia (EEG) arată aceste stadii şi cicluri. Există 4 stadii care conţin diverse unde cerebrale. Acestea sunt ciclice, iar un somn bun de noapte se estimează că ar avea 4-5 cicluri ale acestor stadii. Somnul REM (mişcarea rapidă a ochilor) se instalează în anumite stadii şi se consideră că atunci visăm. Numărul total de ore de somn variază individual, cu sexul şi vârsta. Se consideră că un adult doarme între 5 şi 9 ore. S-a arătat că somnul de tip REM reprezintă 20-25% din somnul omului de orice vârstă. Tulburările de somn sunt nişte condiţii medicale care implică somnul. Sunt peste 30 de tipuri şi subtipuri de simptome în clasificarea generală a tulburărilor de somn. În scop didactic vom aminti în acest capitol noţiuni generale şi nu vom explora aceste tulburări precum un manual de psihiatrie şi medicină. Omul trebuie să se adreseze medicului atunci când apar astfel de probleme pentru că există soluţii şi tratamente foarte bune. Afecţiuni precum astenia (SAD) care implică tulburări de somn au fost abordate în capitolul de tulburări afective. Multe tulburări de somn pot fi atât de grave încât încep să interfereze cu funcţionarea bio-psiho-social-spirituală a 81

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

omului. Toată lumea ştie că somnul regenerează creierul şi astfel există o funcţionare bună a acestuia. Această bună funcţionare se manifestă şi în deciziile pe care le luăm, emoţiile şi sentimentele ce le dezvoltăm şi multe alte domenii ale vieţii noastre. Cu un somn de proastă calitate sau chiar inexistent, această bună funcţionare nu mai este deloc bună şi poate ajunge în unele cazuri chiar dezastruoasă. Există centre specializate de investigaţie a somnului şi teste precum polisomnografia, actigrafia şi altele. Cred că oricine ştie cum arată portretul celui care nu reuşeşte să doarmă. Mai exact, individul va căsca mereu şi va fi somnolent, va avea un nivel energetic şi un apetit scăzute şi nu va reuşi să ţină pasul cu atribuţiile sale, iar procesele cognitive (în special memoria) vor începe să fie afectate. Medicina consideră mai multe cauze care conduc la tulburări de somn. Dintre cele mai frecvente enumerăm tulburările afective. Este cunoscut că depresivii se scoală cu câteva ore mai repede decât ar fi normal pentru ei şi nu mai pot adormi, ba chiar mulţi încep să-şi facă scenarii imaginare asupra dezastrelor şi catastrofelor ce îi aşteaptă în timpul zilei generând multă anxietate care evident va fi un alt inamic al somnului. Nu trebuie să fim neapărat depresivi sau anxioşi, dar chiar şi o stare de tristeţe sau alte emoţii ne pot distruge somnul. Nu trebuie să uităm că sevrajul alcoolic sau de orice altă natură este un alt duşman important al unui somn liniştit şi odihnitor. Există şi condiţii medicale precum problemele glandei tiroide sau apneea de somn care complică lucrurile dar acestea pot fi manageriate de către specialist.

5.1 Sforăitul şi apneea de somn

A. Apneea de somn se referă la o tulburare majoră de somn care se traduce prin reducerea sau oprirea respiraţiei în timpul somnului. Este o tulburare gravă care netratată poate fi fatală. 82

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Individul se opreşte din respirat aproximativ 10 secunde sau mai mult, de cel puţin 20 de ori pe oră. În timpul apneei individul se trezeşte să respire. Este tipic pentru astfel de pacienţi să aibă o respiraţie grea, abia să sufle, să sforăie puternic şi să fie lipsiţi de energie. Cauza principală a apneei de somn este obezitatea care de multe ori se complementează cu congestia nazală. Este o condiţie care trebuie neapărat tratată de medic care va efectua şi anumite teste şi există chiar şi anumite dispozitive care ajută la o respiraţie eficientă. B. Sforăitul apare în timpul somnului la mulţi oameni. Nu trebuie să confundăm sforăitul cu apneea de somn, deşi sforăitul apare şi în apneea de somn. În general sforăitul este cauzat de postura incorectă din timpul somnului şi îngustarea sau blocarea căilor aeriene superioare. Forţarea trecerii aerului prin locaşul îngustat al căilor aeriene generează sunetul specific sforăitului. Există o multitudine de opţiuni de tratament şi vă sfătuim să căutaţi sfatul specialistului pentru că somnul cu sforăit nu este în general un somn odihnitor nici pentru sforăitor şi nici pentru cei din jurul acestuia.

5.2 Insomnia şi hipersomnia

Insomnia se referă la incapacitatea pe termen scurt sau lung a unui individ de a avea un somn odihnitor, de a dormi sau de a adormi. Insomnia acută se referă la incapacitatea de a dormi bine timp de mai puţin de o lună. În ciuda oportunităţilor de a adormi, individul nu reuşeşte să adoarmă sau să doarmă, iar în timpul zilei va fi nervos, somnoros şi nu se va putea concentra foarte bine. Insomnia cronică durează mai mult de o lună. Există păreri care susţin că stresul, măsurabil prin anumiţi hormoni prezenţi în sânge, ar fi probabil una din cauzele principale. Totuşi insomnia cronică poate fi şi secundară altor 83

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

cauze. Oricum, acest gen de insomnie afectează individul şi are un efect asupra statusului mintal. Insomnia tranzitorie se referă la insomnia care durează mai puţin de o săptămână. Este deseori cauzată de stres, de schimbări ale spaţiului şi timpilor de dormit normali sau de tulburări afective. Deşi greu de generalizat datorită multelor forme şi subtipuri, insomnia este frecvent un simptom al unor tulburări afective (anxietate, depresie etc.) sau al unei condiţii medicale (boli de inimă, condiţii neurologice, astm, diabet şi multe altele). Hipersomnia sau hipersomnolenţa este reprezentată de o somnolenţă excesivă în timpul zilei sau un somn de noapte prelungit şi aceasta trebuie să fie manifestată minimum 3 luni înainte de diagnosticare. Există foarte multe cauze ale hipersomniei printre care amintim depresia clinică, epilepsia, obezitatea, sindromul picioarelor neliniştite, boli neurologice, demenţe, Alzheimer, boala Parkinson, traume craniene etc.

5.3 Narcolepsia

Narcolepsia este o tulburare neurologică în care creierul nu poate să controleze ciclul normal de somn şi trezire. Această tulburare este produsă de distrugerea autoimună a hipocretinei (orexina), un neurotransmiţător care reglează ciclul normal de somn şi trezire, starea de excitare şi apetitul. Narcolepticii vor fi mereu somnoroşi în timpul zilei şi un simptom comun este cataplexia. Cataplexia este un atac brusc şi trecător de slăbiciune musculară şi hipotonie, pacientul rămânând conştient. Acest atac brusc poate fi declanşat de râs, furie, frică şi alte stări emoţionale puternice. Narcolepticii suferă şi de atacuri de somn incontrolabile în timpul zilei.

5.4 Parasomniile

Parasomniile reprezintă o clasă întreagă de tulburări de somn şi implică anormalităţi ale comportamentului, viselor, 84

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

emoţiilor şi percepţiilor în timp ce adormim, în timpul somnului şi între fazele distincte ale somnului (REM şi NREM) şi spre trezire din somn.

5.4.1 Parasomniile de tip NREM (care nu implică mişcarea rapidă a ochilor)

A. Stări de confuzie care nu apar de obicei la populaţia adultă. Acestea se manifestă prin mişcări frecvente, pacientul se plânge şi nu e mulţumit de nimic şi în final va plânge. B. Somnambulismul sau mersul în timpul somnului are o prevalenţă de 1-17% în copilărie şi 4% în viaţa adultă. La adulţi, bolile psihice, alcoolul sau anumite medicamente se pot asocia cu somnambulismul. Aceşti indivizi arată ca fiind treji, umblă, sau discută cu persoane invizibile, dar ei de fapt dorm. C. Teroarea în somn implică panică şi ţipete. Este de obicei urmată de amnezie şi în anumite cazuri extreme există şi răniri corporale. D. Sindromul picioarelor neliniştite reprezintă o dorinţă maximă şi irezistibilă de a mişca picioarele (mai rar braţele) atunci când individul se odihneşte. Aceste mişcări generează o oarecare liniştire. E. Bruxismul este frecvent întâlnit şi reprezintă ceea ce popular se cunoaşte sub denumirea de scrâşnirea dinţilor. F. Au fost menţionate şi cazuri de angajare în activităţi sexuale în timpul somnului sau cazuri în care pacientul consuma cantităţi enorme de mâncare cât timp dormea.

5.4.2 Parasomniile de tip REM (mişcarea rapidă a ochilor)

Tulburarea de comportament în timpul somnului REM se traduce prin faptul că individul acţionează asupra a ceea ce visează. Această parasomnie poate fi periculoasă pentru că pacientul poate să se lovească. 85

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

5.5 Tulburările ritmului circadian de somn

Aceste tulburări implică inabilitatea individului de a dormi sau a se scula la timpul necesar pentru a merge la şcoală, la serviciu sau la orice altă activitate. Există o lipsă de sincronizare a ceasului biologic intern cu mediul înconjurător, a ciclului zi-noapte, iar aceasta conduce individul fie către insomnie, fie către hipersomnie.

5.6 Sindromul oboselii cronice (CFS)

La acest subcapitol aş putea oferi multe informaţii întrucât am avut oportunitatea de a fi parte din colectivul de cercetare a acestei boli, iar la acel moment trialul respectiv era cel mai mare din lume (PACE Trial). Detaliile acestei boli sunt departe de subiectul acestei cărţi, dar pe scurt putem aminti că sindromul oboselii cronice implică o oboseală puternică, oboseală ce nu se diminuează cu repausul şi se exacerbează la orice solicitare psihică sau fizică. Oboseala poate atinge cote maxime şi practic incapacitează persoana din funcţionare în diferite domenii. Medicul specialist trebuie să diferenţieze alte boli şi afecţiuni înainte de a pune un astfel de diagnostic. CFS costă imens economia unei ţări, mult mai mult decât alte boli arhicunoscute. Aceşti oameni obosiţi trebuie de multe ori asistaţi social şi costurile conexe sunt foarte mari. Nu doresc să elaborez asupra diferitelor criterii de diagnostic, asupra costurilor, dar trebuie ştiut că există şanse bune de tratament prin CBT (terapie cognitiv-comportamentală) şi GET (terapia prin exerciţii gradate) aşa cum a sugerat şi trialul clinic.

5.7 Biblia şi tulburările de somn

Iov 7:2-4 „Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata, aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă. Mă culc şi zic: „Când mă voi 86

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

scula? Când se va sfârşi noaptea?” Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.” Psalmul 102:6-7 „Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături; nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.” O boală aparent modernă, dar în realitate o boală veche de când lumea. În urmă cu 4.000 de ani vechii egipteni prescriau împotriva insomniei lapte de capră încălzit cu miere de albine. În condiţii normale, trecerea de la starea de veghe la starea de somn se face pe neobservate, pe când la persoanele ce suferă de insomnie, adormirea poate fi prelungită şi chinuitoare. Reducerea duratei totale a somnului, întârzierea momentului instalării somnului, dificultatea de a rămâne în stare de somn (trezirile repetate), trezirea matinală sunt toate simptome ale unei boli întâlnite la aproximativ 20% din populaţia planetei. Insomnia trecătoare, insomnia intermitentă şi insomnia cronică sunt trepte descendente ale acestei maladii ce face viaţa grea multora dintre semenii noştri. A. Cauzele insomniei

Am văzut deja câteva cauze ale insomniei. Amintim stresul excesiv declanşat de evenimente traumatizante, decizii dificile, relaţii conflictuale. Apoi avem poluarea sonoră accentuată (traficul stradal, muzica la vecini dată prea tare). O altă cauză e produsă de schimbările în mediul exterior cum ar fi schimbatul patului, camerei, călătoriile prea lungi. Aici putem aminti şi schimbarea programului de odihnă atunci când trebuie să dormim ziua din cauza serviciului de noapte sau fusul orar diferit cu ocazia zborurilor intercontinentale. Efectul advers al unor medicamente poate la rândul lui să genereze stări de insomnie. Dar toate acestea provoacă cel mai des insomnii trecătoare. Insomnia cronică este mai complexă şi se datoreşte cumulului de mai mulţi factori între care boli organice grave 87

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

sau psihice severe. Bolile reumatice, renale, astmul, insuficienţa cardiacă, hipertiroidismul, depresia, anxietatea, surmenajul, neurastenia şi nevrozele anxioase pot instala pe gâtul omului jugul greu de purtat al insomniei. Nu trebuie trecute cu vederea nici efectele unui stil de viaţă nesănătos. Astfel, consumul exagerat de cafea, alcool, tutun, orele neregulate de culcare, obiceiul de a dormi în timpul zilei mai ales după-masă sau spre seară, teama de insomnie, dorinţa exagerată de a dormi la timp, toate acestea favorizează un somn dificil în timpul nopţii. Aceste cauze ce duc la insomnie le găsim în Biblie şi vă punem la dispoziţie câteva versete ca să ne credeţi. Eclesiastul 2:22,23; 5:12, Ieremia 45:5, Psalmul 127:2, Iov 30:17, 7:4,5; 33:19, Apocalipsa 14:11, Isaia 5:27. Există şi o insomnie bună, aceea care e generată de dorinţa de a-I sluji lui Dumnezeu pe timpul nopţii, pentru a primi mesaje de la El. Aceste nopţi de veghe – priveghiurile – ce sunt o formă deliberată de post, le găsim în Daniel 2:1; 1 Samuel 3:1-10; Matei 27:19; Luca 6:12; Matei 26:36-46; Marcu 14:34-42, Apocalipsa 16:15; Ps. 121:3,4; Isaia 40:28-31. De multe ori Dumnezeu îi privează pe păcătoşi de odihna din timpul nopţii. Isaia 48:22, Evrei 3:11, 4:1-5. Ei simt nelinişte din cauza judecăţii păcatului lor, lucru pe care îl citim în Apocalipsa 14:11, Deuteronom 28:67, 1 Samuel 16:14, Isaia 21:4, 23:12, 57:20,21. B. Cum putem combate insomnia

Solomon în Proverbe capitolul 3:21-26 aduce reţeta clară pentru un somn bun. El spune că relaţia bună cu Dumnezeu aduce odihna sufletului ce atrage după ea inevitabil şi odihna trupului şi a minţii. Reţeta sigură pentru insomnie, spune el, e biruinţa totală a neliniştilor umane. În tratamentul insomniei trebuie făcut primul pas care este stabilirea cauzei. Dacă insomnia cronică e dată de bolile somatice, este necesar tratamentul bolii în cauză. 88

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Ne permitem aici câteva sfaturi practice: a) Să ne culcăm la aceeaşi oră, preferabil ora 22. Ştiu că e un lucru greu şi poate în primele seri nu vom avea parte de somn dar trebuie să perseverăm. Regularitatea orelor de somn e capitală pentru sănătatea şi viaţa noastră. b) Să ne reamintim că necesarul orelor de somn este de 9 ore pentru copii şi adolscenţi, 8 ore pentru tineri şi maturi şi de 7 ore pentru cei în vârstă. c) Să rezistăm tentaţiei de a recurge la mijloacele artificiale de inducere a somnului. Dacă totuşi trebuie să folosim somnifere, să facem lucrul acesta pentru un timp scurt şi numai la indicaţia medicului. d) Nu trebuie să uităm faptul că ceaiurile cu acţiune sedativă sunt întotdeauna de preferat medicamentelor. Cele mai folosite plante în astfel de situaţii sunt frunzele, florile şi fructele de păducel, florile de tei, de levănţică, precum şi măghiranul. e) Nu neglijaţi activitatea fizică, ea fiind un tripul remediu împotriva insomniei. Exerciţiul fizic dimineaţa şi în timpul zilei promovează un mod de viaţă echilibrat şi reglează ritmurile biologice fundamentale. Apoi, o plimbare relaxantă de 10-15 minute înainte de culcare va face posibil un somn de calitate. În al treilea rând o baie generală cu apă la temperatura corpului timp de 15 minute înainte de culcare va avea un efect relaxant asupra noastră. f) Evitaţi mesele la ore târzii. Se poate servi o cină uşoară cu patru ore înainte de culcare. g) Evitaţi consumul de lichide la ore târzii. Acest lucru poate face să avem un somn neîntrerupt de nevoia de a merge la baie. h) Nu staţi la televizor sau la calculator înainte de culcare. Ele fură atât timpul de somn cât şi liniştea necesară 89

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

pentru a putea dormi. Încordarea emoţională dată de consumul de emisiuni şi filme, de ştiri şi de imagini este profund dăunătoare pentru somn. O alternativă deosebită este obiceiul de a citi o carte pentru că cititul induce la cei mai mulţi oameni somnul. i) Nu folosiţi patul decât pentru ceea ce a fost creat, adică pentru somn. Obiceiul rău de a sta în pat induce în subconştient ideea că nu acolo ne putem găsi odihna când pentru mulţi e şi birou şi loc de servire a mesei. j) Pe termen lung este importantă schimbarea pe plan mental, social şi spiritual. Relaţii bune cu semenii, o conştiinţă împăcată cu sine, o relaţie bună cu Dumnezeu sunt ingrediente pentru odihna din timpul nopţii. Dumnezeu promite ca binecuvântare pentru copiii Lui un somn liniştit. Psalmul 4:8 „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” Levitic 26:6 „Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.” Psalmul 127:2 „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.”

90

6

Problemele sexuale

Acest capitol va explora problemele legate de latura sexuală a omului. Vom fi expliciţi pentru că nu are sens să aruncăm în derizoriu probleme reale care afectează omul şi familia sa. De asemenea, doctrina ascunderii şi nemărturisirea păcatului lui Dumnezeu va adânci problema şi mai mult. Este posibil ca pentru unii cititori acest capitol să fie foarte greu de digerat, unii nu vor accepta problemele niciodată şi vor trăi într-o dogmă şi doctrină greşită şi vor avea anxietăţi şi probleme până când vor ajunge să-L accepte pe Dumnezeu ca soluţie. Alţii vor avea probabil reacţii de uimire şi vor afla cât de mult poate degrada păcatul sexual şi cum poate conduce la probleme serioase cu legile în vigoare. Dumnezeu a binecuvântat omul ca să aibă parte în căsnicie de bucuria sexuală cu soţia, respectiv soţul. Ca şi creştini, cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la definiţia şi utilizarea corectă a ceea ce înseamnă sexualitatea umană. În această dimensiune complexă există şi probleme pe care orice om le poate întâlni şi le vom discuta pe scurt. În acest capitol ne vom referi la relaţia sexuală maritală de tip heterosexual, aşa cum a conceput Dumnezeu acest sfânt act conjugal. Relaţiile sexuale extraconjugale, homosexuale, incestuoase, cu obiecte, animale sau orice altă formă vor fi atinse pe scurt, medical şi 91

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

extinse din punct de vedere teologic creştin. Aderăm la viziunea creştină asupra laturii sexuale a omului pentru că această definiţie este în concordanţă cu planul şi voia lui Dumnezeu, iar orice altă formă umană de substituire este un păcat pe care, dacă îl mărturisim, tot Dumnezeu ni-l iartă şi ne poate arăta calea corectă către o viaţă sexuală creştină împlinită.

6.1 Disfuncţia sexuală

Disfuncţia sexuală se referă în general la incapacitatea repetată de a avea o viaţă sexuală normală. Aici vorbim despre performanţa sexuală scăzută sau chiar inexistentă. Principalele caracteristici ale disfuncţionalităţii sexuale au fost categorisite de către Mercer.

Bărbaţi • Lipsa interesului sexual • Probleme cu erecţia • Orgasm precoce • Anxietate asupra performanţei

Femei • Lipsa interesului sexual • Lipsa orgasmului • Durere • Anxietate asupra performanţei

La o lună

La 6 luni

17% 6% 12% 9%

2% 1% 3% 2%

40% 14% 12% 7%

10% 4% 3% 2%

Frecvenţa problemelor funcţiei sexuale 92

Tabelul 4

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

În primul rând, lipsa interesului sexual este întâlnită atât la bărbaţi, cât şi la femei cum arată studiul lui Mercer. Concepţia greşită şi încetăţenită că femeia este vinovată mereu este o mare greşeală. Este desigur posibil să aibă un aport în vină, dar şi bărbatul poate să fie dezinteresat de a face dragoste cu soţia lui şi astfel să o priveze de drepturile sale la o viaţă sexuală împlinită. Prin astfel de comportamente există riscul să împingi partenerul către păcat, către alte nenorociri şi frustrare maximă care se va traduce cu o disfuncţie sexuală şi mai mare. Viaţa sexuală este doar în doi şi atunci trebuie rezolvată problema în doi. Lipsa interesului sexual poate avea şi cauze medicale precum niveluri scăzute de testosteron sau alte condiţii medicale sau medicamente care pot cauza asta. Diabetul, hipertiroidismul, endometrioza, angina pectorală, infarctul miocardic, astmul şi bolile obstructive pulmonare, insuficienţa renală, accidentul vascular cerebral, leziuni ale măduvei, operaţiile de prolaps, mastectomiile, ileostomiile şi colostomiile, handicapul fizic sunt doar câteva condiţii medicale care îşi pot lăsa amprenta pe viaţa sexuală, dar nicidecum într-un mod total ireparabil. Bolile psihice sunt următorul mare inculpat care nu permite omului să aibă o viaţă sexuală normală. Se cunoaşte faptul că 75% din cei care au depresie experimentează şi disfuncţii sexuale. Interesant este că şi anumite medicamente ar putea avea ca efecte secundare disfuncţia sexuală, deşi nu în toate cazurile. Dintre ele enumerăm anumite diuretice, anumite betablocante, antidepresive, litiul, anxioliticele şi hipnoticele, benzodiazepinele, steroizii, estrogenii, corticosteroizii. Tulburarea de excitare sexuală feminină se traduce prin lubrifiere vaginală scăzută. Aceasta este cauzată de obicei de anxietate, lipsa interesului sexual şi lipsa preludiului sau scăderea hormonilor estrogeni. Disfuncţia erectilă este o problemă despre care s-a scris extensiv şi pe care din păcate mulţi oameni o ignoră. Aceasta 93

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

înseamnă că bărbatul este incapabil să obţină o erecţie sau, dacă o obţine, aceasta nu durează suficient pentru a consuma şi finaliza cu succes un act sexual. Această condiţie apare mai des la populaţia masculină în etate, dar puţini recunosc realitatea care ne arată că ea apare şi la bărbaţii mai tineri. Principala cauză a disfuncţiei erectile este un amalgam de anxietate şi lipsă de interes sexual la partener. Desigur că aceasta poate apărea frecvent în depresie sau chiar boli organice. Ejacularea prematură este o altă problemă care distruge încrederea bărbatului şi se poate trata. Cei care au astfel de dificultăţi sunt îndrumaţi către specialist întru o bună soluţionare. În mod similar, femeia nu poate ajunge la orgasm şi poate să îşi piardă interesul faţă de relaţia sexuală. Una dintre cauze este lipsa de iubire şi dorinţă faţă de partener, oboseala, depresia, anxietatea, abuzurile sexuale la care a fost supusă, efecte secundare ale unor medicamente şi chiar anumite boli organice. Femeia poate întâmpina dureri în timpul actului sexual (dispareunie), iar sfatul specialistului poate să ajute semnificativ în acest domeniu.

6.2 Parafiliile

Anormalităţile de preferinţă sexuală se numesc paraphilia. Acestea sunt în ziua de astăzi întâlnite şi în spaţiul public, iar în ţările care pledează pentru valorile umanismului şi nu ale lui Dumnezeu acestea încep să nu mai devină subiecte tabu. Considerăm că omul poate decădea atât de mult încât poate ajunge să îndeplinească acte sexuale în cele mai inimaginabile moduri. Păcatul sexual este înrobitor, iar Satan se joacă cu gândurile şi dorinţele de plăcere a omului. În fond, este vorba doar de plăcere, iar sexul este ridicat la rang de idol pentru care omul începe să facă orice. În această gândire diabolică, Dumnezeu este substituit de plăcerea pe care omul şi-o găseşte 94

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

în sex, şi nu în Dumnezeu, iar tendinţa de a avea cât mai multă şi mai multă plăcere conduce la îndepărtarea omului de Dumnezeu şi astfel apar anomaliile, problemele majore cu legea etc. Deşi există tratamente la unele dintre aceste parafilii, considerăm că doar Dumnezeu poate scoate pe cineva din asemenea boli. Aici putem aminti sadismul sexual care implică umilirea, legarea, lovirea, mutilarea şi chinuirea partenerului sexual. Formele rare de sadism sunt extreme, iar pentru acestea nu există niciun fel de tratament ajungându-se la necrofilie (act sexual cu un cadavru după mutilarea organelor genitale). Formele alternative sunt incluse în masochismul sexual unde suferinţa este preferată şi ar conduce la o plăcere sexuală. Metode precum autoasfixierea în timpului masturbării sunt cunoscute ca fiind extrem de periculoase şi se pot solda de multe ori cu moartea. Zoofilia, sexul cu animale şi alte cuvinte care se termină cu „filia” arată cât de jos poate ajunge un om în acţiunile şi gândurile sale din cauza păcatului sexual. Singura cale de iertare şi viitor este numai Dumnezeu. Violul, o dramă care din păcate este reală, implică forţarea sexului opus de a întreţine relaţii sexuale. Pedofilia, sau abuzul sexual asupra copiilor, este din păcate o realitate şi există consecinţe legale pentru astfel de deviaţii grave. Fetişismul implică excitarea sexuală cu un obiect, iar exhibiţionismul se referă la expunerea organelor genitale în public, sau în faţa străinilor pentru a atinge excitarea sexuală. Coprofilia, urofilia se referă la forme de ingestie a diverselor secreţii fiziologice, iar aceasta ar conduce la forme de excitare sexuală. Oricât de mult ar împinge valorile umaniste libertine spre acceptarea acestor manifestări, nu avem cum să le vedem decât în sfera patologicului. Transsexualismul se traduce prin convingerea omului că aparţine sexului diametral opus faţă de cel arătat de cromozomi. Este uluitor cum, pentru avantaje materiale în 95

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

principal, există medici care fac operaţii de schimbare de sex doar pentru că omul respectiv a decis într-o bună zi că vrea să fie femeie, sau invers. În mod evident este foarte dificil în zilele noastre să discutăm despre homosexualitate, lesbianism şi masturbare. De ce oare? Explicaţia este destul de simplă. Societatea şi-a impus valorile umaniste şi le-a legiferat prin drepturile omului. Desigur că oricine merge împotriva acestei doctrine sociale are de suferit consecinţe legale. Sunt nenumărate cazuri în care creştinii sunt daţi în judecată de către homosexuali sau sunt persecutaţi la locul de muncă datorită convingerilor lor în Dumnezeu.

6.3 Masturbarea

Medicina contemporană priveşte masturbarea ca fiind normală, dar este evident că masturbarea ca şi compulsie şi obsesie ajunge să înlocuiască actul sexual şi va induce o anxietate atunci când individul va fi invitat să aibă un act sexual cu soţia/soţul, iar despre această anxietate am discutat şi vom mai discuta în această carte.

6.4 Tendinţe homosexuale

Homosexualitatea este un alt subiect dezbătut pe toate forumurile posibile. Observăm în Europa postere lipite pe pereţii policlinicilor de sănătate sexuală, postere care indică fotografic instrucţiuni asupra actului homosexual şi protecţia necesară. Susţinem mariajul heterosexual sub binecuvântarea lui Dumnezeu şi nu altceva, indiferent ce valori promovează societatea. În scopuri de informare generală asupra acestei noţiuni, trebuie totuşi menţionat că homosexualitatea a fost considerată o boala psihică până în anii 1970. În anul 1973 americanii au votat ca homosexualitatea să fie eliminată din clasificările 96

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

bolilor psihice. A urmat o perioadă lungă de dezbateri, iar în anumite locuri din lume, homosexualitatea a continuat să fie considerată o boală, lucru ce a generat şi mai multă controversă şi presiune socială pentru anumite grupuri. În anii 1990 a apărut versiunea a 10-a a ICD (Clasificarea internaţională a bolilor), iar homosexualitatea a fost eliminată şi nu mai este clasificată ca şi boală. De atunci până în prezent, este văzută drept ceva normal de către valorile sociale umaniste. Dumnezeu este foarte clar în privinţa aceasta şi a creat femeia pentru bărbat. Normele sociale şi drepturile acestei categorii populaţionale au luat o mare amploare. La urma urmei, omul face ce doreşte, Dumnezeu i-a dat viaţă în dar şi îi pune în faţă binele şi răul şi posibilitatea de alegere, opţiunea. În faţa lui Dumnezeu suntem responsabili, iar El nu ne impune opţiunea, dar ne sfătuieşte să alegem binele.

6.5 Sexualitatea şi Cuvântul lui Dumnezeu

Aşa cum am subliniat mai sus, creştinul este şi el o fiinţă sexuală ce trebuie să ducă o luptă zilnică împotriva poftelor cărnii ce îl asaltează. Problemele cele mai întâlnite atunci când vorbim despre sexualitate sunt pornografia, autosatisfacerea şi homosexualitatea. Vom încerca în lumina Bibliei să găsim câteva soluţii pentru ca aceste lucruri prin care Diavolul caută să distrugă minţile şi sufletele noastre să nu aibă putere. A. PORNOGRAFIA

Este reprezentarea prin mijloace video, audio, fotografie, desen a corpului uman sau a actului sexual cu scopul de a stârni libidoul cuiva. Pornografia este o afacere de 50 miliarde USD anual răspândită în mod special pe internet (5 milioane de site-uri porno), adresându-se în mare măsură părţii masculine care 97

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

prin constituţie sunt stimulaţi sexual prin privire. Dar aceasta nu înseamnă că femeile sunt scutite de problema aceasta. Aproximativ 28% din utilizatorii de pornografie sunt femei. a) Efectele pornografiei • Distruge relaţia cu Dumnezeu, familia şi prietenii • Conflictul dintre fantezie şi realitate duce la invidie, depresie, mânie şi impulsivitate • Influenţe demonice • Induce ideea că sexul nu implică dragoste. De aceea s-a înmulţit foarte mult numărul de violuri • Etalează forme bizare ale sexului ca fiind ceva normal • Învaţă că sexul iresponsabil nu are consecinţe cum ar fi bolile venerice, naşterile ilegitime, avorturile • Afectează mintea, inima, comportamentul. Din pornografie apar multe sinucideri, mulţi singuratici şi bolnavi psihici • Aproape toţi cei închişi pentru viol sunt dependenţi de pornografie b) Cum putem fi biruitori Evitaţi accesul spre pornografie. Aceasta înseamnă că nu trebuie să aveţi calculator în camera personală. Puneţi-l în sufragerie. Dacă te simţi sensibil în direcţia aceasta, nu-ţi activa servicii de internet pe telefon. Schimbaţi-vă oamenii cu care vă petreceţi timpul. 1 Corinteni 15:33 „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. Este bine să-i ai prieteni pe aceia care detestă lucrul acesta. Va trebui să-ţi umpli timpul constructiv. O bună cale pentru acest lucru este folosirea disciplinelor spirituale. Astfel, cititul Scripturii, postul, rugăciunea, meditaţia, slujirea altora sunt obligatorii. Mărturiseşte-ţi păcatul acesta. 1 Ioan 1:9 „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” 98

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Fii optimist – Filipeni 4:13 „Pot totul în Hristos care mă întăreşte”. B. MASTURBAREA

Un raport conservator arată că 85% din bărbaţi şi 55% din femei au trecut prin experienţa aceea de excitare proprie a organelor genitale până la punctul atingerii orgasmului. 90% din cei chestionaţi au spus că s-au masturbat în perioada liceului, că nu a dispărut obsesia aceasta, dar că a scăzut semnificativ după căsătorie. În mediul creştin, în domeniul acesta e multă confuzie, dar de-a lungul anilor s-au conturat trei poziţii: • Masturbarea e corectă dacă nu duce la fantezii şi nu produce vinovăţie • Masturbarea e probabil greşită încălcând porunca biblică a curăţiei şi e împotriva firii (existând ejacularea prin somn) • Masturbarea este în mod sigur greşită.

a) Efectele masturbării Mulţi vorbesc despre impotenţă, orbire, nebunie, ejaculări precoce sau căderea părului. Acest folclor, întrucât nu s-a demnostrat medical nimic în acest sens, ascunde de fapt adevăratele efecte. Primul dintre ele este vinovăţia. Un studiu făcut pe 3.432 de adulţi a relevat faptul că 50% s-au simţit vinovaţi după comiterea autosatisfacerii. Al doilea efect este obsesia şi legăturile spirituale. Aceşti oameni sunt prizonierii unui cerc vicios, toată ziua gândinduse numai acolo. Al treilea efect este o imagine neadecvată de sine. Oamenii aceştia de obicei sunt singuratici şi timizi cu un acut complex de inferioritate. 99

b) Biblia şi masturbarea Biblia nu vorbeşte de ea explicit, dar în Scriptură sunt multe alte lucruri la care nu există legi clare, iar acolo trebuie să folosim principiile biblice. Biblia nu zice nimic despre asta şi pentru simplul fapt că, atunci când a fost scrisă, tinerii se căsătoreau la 12 ani, deci nu exista „motivaţia” de a comite autosatisfacerea. De asemenea interpretarea greşită a textului din Geneza 38:7-10, în care Onan este ucis de Dumnezeu pentru că nu a vrut să procreeze, a produs multă confuzie. Această confuzie a generat şi un termen greşit pentru masturbare, de fapt el nici nu a făcut aceasta folosind doar o metodă cunoscută deja de contracepţie. Onan a fost ucis pentru că a călcat porunca leviratului care avea mai târziu să fie scrisă în Deuteronom 25:6. Un alt text biblic ce a fost interpretat greşit a demonizat la maximum masturbarea. În 1 Corinteni 6:9 se spune că malahii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Dar malahiul e transcrierea direct în limba română a cuvântului grec „malacoi” ce înseamnă de fapt partea pasivă dintr-un cuplu de homosexuali sau travestitul, cel ce vrea să pară femeie în scopul oferirii serviciilor sexuale. Levitic 15:16 şi Deuteronom 23:10 vorbesc despre „întâmplarea din timpul nopţii” (Biblia consideră acest lucru inevitabil) întâmplare ce lăsa trupul necurat până seara. Masturbarea nu e păcătoasă prin ea însăşi, ci prin pofta pe care o induce. De aceea e strâns legată de pornografie, gânduri murdare, obsesii. Hristos a spus că sexualitatea greşită începe cu gândul. Din Sfânta Scriptură nu poţi face un principu absolut, nici din condamnarea ei, nici din acceptarea ei. Poate cel mai important lucru în masturbare este că e însoţită de sentimente de vinovăţie şi o puternică lipsă de încredinţare. Şi tot ce nu vine din încredinţare e păcat.

Practica bisericească ne-a arătat în anii aceştia că demonizarea excesivă a masturbării a făcut ca mulţi tineri să nu mai vină la biserică pierzându-şi mântuirea, ştiind că au făcut un păcat înfiorător. Pe alţii i-a dus mai departe în adulter sau homosexualitate ştiind că, dacă nu pot fi iertaţi, măcar să meargă cu păcatul până la capăt. Lupta trebuie să fie dusă atât la nivel spiritual cât şi la cel fizic. Mărturisirea, postul şi rugăciunea, studierea Scripturii trebuie împletite cu o viaţă lipsită de sedentarism, fără contemplarea organelor genitale, fără întârzieri la baie, fără pornografie. Şi mai ales nu trebuie să te opreşti atunci când ai eşuat în luptă. De autosatisfacere se scapă greu, dar sigur pentru cine îşi doreşte cu adevărat şi îşi activează voinţa. C. HOMOSEXUALITATEA

Un păcat de când e lumea şi pentru care Dumnezeu a distrus Sodoma şi Gomora. Acum ar trebui Dumnezeu să dea cu pucioasă peste toate oraşele de pe planetă. Homosexualitatea este intimitatea fizică şi emotivă între persoane de acelaşi sex. Biblia zice că e păcat. A. Cauzele homosexualităţii: a) Absenţa dragostei părinţilor din familie. E posibil că unii din aceşti copii se vor alipi de un alt bărbat. Absenţa dragostei mamei le va determina pe fete să caute feminismul în altă parte. b) Imbalansul hormonal. Acolo unde e lipsă de hormoni masculini la bărbaţi ei au înclinaţii inverse. c) Lipsa de educaţie sexuală din familie. B. Care e poziţia Bibliei Dumnezeu prin Cuvântul Său afirmă că homosexualitatea este păcat. Geneza 18:20, Levitic 18:22-27. a) Este opusul planului creator al lui Dumnezeu care i-a creat pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ionel.

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

b) Conceptul lui Dumnezeu pentru om este să convieţuiască în familie, instituţie care e axată pe diferenţa dintre bărbat şi femeie. c) Conceptul divin al dragostei pentru aproape e încălcat în cazul homosexualităţii iubindu-te pe tine şi oferindu-ţi această practică nefirească. Romani 1:27. d) Pavel spune că homosexualitatea nu e un comportament determinat genetic, ci unul voit (Romani 1:2, 1 Corinteni 6:4-11) şi de care se poate scăpa prin naşterea din nou şi spălarea în sângele lui Isus. Deci un păcat, nu o boală, o practică învăţată pentru că nimeni nu se naşte homosexual, o perversiune sexuală, un păcat care se iartă prin pocăinţă şi de care te poţi lăsa prin credinţă...

102

7

Tulburările disociative

7.1 Prezentare generală

Persoanele care suferă de tulburări disociative evadează din realitate în mod total nesănătos şi involuntar. Aceste persoane nu mai au un simţ al continuităţii şi se deconectează de legătura normală dintre amintiri, spaţiul înconjurător, percepţie, gânduri, acţiuni şi identitate. Specialiştii consideră că astfel de tulburări apar secundar traumelor psihologice. În general simptomele şi semnele din aceste tulburări includ amnezia, depresia, anxietatea, ideaţia suicidară, senzaţia de detaşare de propria persoană sau de sine, un simţ înceţoşat al realităţii înconjurătoare, percepţia distorsionată a celor din jur sau a mediului înconjurător şi probleme sau stres semnificativ în viaţa individului, stres care poate fi generat de relaţia romantică sau conjugală, stresul de la serviciu, sau orice alt stres major. Criteriile americane diferă foarte puţin de cele europene, dar acestea definesc trei tulburări disociative. 1. Amnezia disociativă reprezintă pierderea temporară a memoriei episodice, amnezie cauzată de un stres psihologic major şi care nu se poate explica prin nicio condiţie medicală. Desigur că nu vorbim de Alzheimer, demenţe vasculare sau 103

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

orice altă formă de demenţă pentru că acestea nu sunt generate de stres. Memoria episodică reprezintă memoria autobiografică a individului. De exemplu ne amintim cu plăcere prima zi de facultate sau ziua botezului, a căsătoriei etc. Aceste evenimente sunt autobiografice şi conţin amintiri despre timp, loc, spaţiu, conjunctură şi au asociate emoţii. Această amnezie disociativă este cea mai des întâlnită dintre toate şi poate dura minute sau ore, iar în cazuri mai rare chiar luni sau ani de zile, în funcţie de intensitatea traumei psihologice. Atunci când aceasta se asociază cu umblatul confuz gen rătăcire de la viaţa reală spre posibila căutare a unei noi identităţi, atunci tulburarea se numeşte fuga disociativă (EN dissociative fugue) şi face parte din amnezia disociativă. 2.Tulburarea de depersonalizare-derealizare este o tulburare ce implică o senzaţie de detaşare de sine, de propria persoană, sau de a exista în afara propriei persoane, individul reuşind să se observe pe el însuşi de la distanţă şi să observe propriile gânduri, sentimente precum ar privi un film (depersonalizare). Individul poate experimenta derealizarea, depersonalizarea sau ambele. Aceste experienţe sunt foarte tulburătoare şi pot dura câteva clipe, sau pot să apară intermitent de-a lungul anilor. 3.Tulburarea disociativă de identitate era cunoscută până nu demult sub denumirea de tulburarea personalităţii multiple. Această tulburare este o schimbare a două sau mai multe personalităţi distincte într-o persoană gazdă (individul). Fiecare din aceste personalităţi are o poveste diferită, nume diferite, o voce diferită, sex diferit etc. şi recunoaşte celelalte personalităţi care au posedat gazda (individul). Individul simte cum este posedat şi alte pesonalităţi sau fiinţe sunt prezente în el şi trăiesc în el. Aceste tulburări pot fi simulate, dar când sunt cu adevărat reale atunci pot conduce la implicaţii legale serioase. 104

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

7.2 Tulburările disociative şi viaţa creştină normală

Până nu demult tulburarea disociativă de identitate sau personalitatea multiplă a fost caracterizată ca posedare demonică. Principiul acestei tulburări este prezenţa a două sau mai multe identităţi, fiecare cu modul propriu de a percepe sinele şi mediul înconjurător şi imposibilitatea de a-şi aminti lucrurile esenţiale despre sinele propriu, în mod normal imposibil de uitat. Un demon aflat într-o persoană îşi are propriul scop, atitudine, manierisme, stil de a vorbi şi chiar voce. Persoanei posedate îi e imposibil să-şi amintească perioada de timp în care demonul s-a manifestat prin intermediul ei, faptele şi rezultatele acţiunilor sale. Acest tip de comportament se regăseşte în totalitate în principiul tulburării disociative de identitate. Şi totuşi tulburările disociative sunt toate posesiuni demonice? Poate textul la care ne gândim e subiectiv pentru că vine din mintea şi formarea unui om obişnuit cu Biblia. În 1 Ioan 4:2,3 se spune că orice duh care mărturiseşte că Hristos a venit de la Dumnezeu este de la Dumnezeu. După aceste versete, un om bolnav de o tulburare disociativă care vorbeşte cu dragoste despre Hristos nu e posedat demonic. Dar nici acest lucru nu poate fi în totalitate sigur. De aceea e necesar foarte mult discernământ spiritual, dar şi de specialitate. Glosolalia este un fenomem pe care îl întâlnim în comunităţi penticostale şi charismatice, adică vorbirea în alte limbi cum a fost în Ziua de Rusalii. A fost şi este şi azi criticată ca fiind o tulburare disociativă de către specialişti şi o posedare demonică de către preoţii din alte culte religioase. De aceea e greu să găsim o poziţie pe care să ne bazăm în totalitate atunci când vorbim despre această boală. Împăratul Saul voia să-l ucidă pe David când se cobora peste el duhul cel rău. Devenea o fiară care se potolea atunci când tot David îi cânta. Şi ciclul acesta s-a repetat de câteva ori. Îl suspectăm pe Saul că la început a avut, datorită invidiei 105

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

pe succesul lui David, o poartă deschisă pentru o reacţie disociativă. Părerea de rău pe care o avea după perioada de întunecare, precum şi lipsa de amintiri a ceea ce a făcut ne duc la obligativitatea de a-i pune acest diagnostic. Boala odată instalată, a deschis uşa pentru lumea spirituală iar mintea lui Saul a ajuns „o cetate surpată fără ziduri”, cum zice înţeleptul Solomon. Îl vedem ucigând fără discernământ oameni, apoi consultând tot felul de vrăjitori şi mai târziu cu mintea sfărâmată ajunge să se sinucidă. Şi totul a pornit de la o banală invidie. Sfatul nostru este că trebuie să fim foarte atenţi la amănunte pentru că în ele stă ascuns Diavolul. Hristos spune că acel ce nu a putut să ierte o datorie mică a fost dat pe mâna chinuitorilor. Credem că aici e vorba despre demoni ce chinuie mintea unui om. Această permisiune divină, de a fi dat pe mâna demonilor, s-a făcut datorită unui păcat, la noi banal şi mic, acela al neiertării. Odată deschisă uşa minţii pentru activitatea întunericului, consecinţele pot fi dezastruoase. De aceea spune Scriptura să ne ferim de tot ce ni se pare rău. În concluzie credem că tulburările disociative nu sunt la început posesiuni demonice, dar pot duce acolo, dacă nu vom identifica rapid cauzele şi dacă nu ne vom lupta pentru acea persoană în vederea vindecării ei.

106

8

Psihozele

În următoarele capitole ne vom ocupa de nişte boli psihice dramatice. Am ales să scriem iniţial despre psihoze pentru ca să aibă cititorul un fundament pentru următorul capitol care va trata schizofrenia. Subliniem că orice fenomene psihotice trebuie neapărat evaluate cât se poate de repede de către specialist întrucât pot să fie periculoase. Experienţa şi ghidurile diagnostice folosite de medicul psihiatru vor diferenţia diferitele prezentări şi vor permite diagnosticul şi tratamentul corect. Accepţiunea medicală contemporană exclude dimensiunea spirituală în orice fel de clasificare. Considerăm că există o conexiune reală între latura spirituală şi boală. Totuşi, această carte prezintă accepţiunea mea ca medic creştin şi nu trebuie înţeleasă ca o impunere a unor concepte, ci o prezentare pentru un public nefamiliarizat cu toţi receptorii dopaminici, ci interesaţi de o prezentare a unor boli de care toată lumea fuge şi pe care le arată cu degetul. În câteva pagini nu se poate acoperi gama imensă de prezentări şi scopul capitolului este de familiarizare rapidă, scurtă şi accesibilă. Cuvântul „psihoză” provine din greacă, se traduce prin „boală a minţii” şi acoperea în trecut tot ce lumea cataloga drept nebunie. Cunoaştem faptul că psihoza este o boală psihiatrică, boală ce implică ruperea de realitate, pierderea 107

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

contactului cu realitatea. În psihoză apare un tablou clinic variat şi complex care poate să conţină deliruri, halucinaţii, tulburări de gândire şi o deteriorare sau chiar incapacitate de funcţionare normală în societate. Psihozele apar într-o varietate de prezentări clinice, fie de sine stătătoare, fie în asociere cu alte boli. Astfel, psihozele pot apărea în tulburările afective de care am vorbit în capitolele anterioare, în schizofrenie şi tulburări schizo-afective, tulburări delirante şi leziuni ale sistemului nervos. Psihozele pot fi induse de substanţe halucinogene, droguri sau anumite medicamente. Un individ care suferă un fenomen psihotic va avea o dezorganizare a gândurilor, a minţii, prin urmare comportamentul respectivului va începe să fie dezordonat şi dezorganizat, ajungându-se practic la ruperea de realitate. Această dezordine mintală cu consecinţe în comportament şi acţiuni face ca individul psihotic să nu mai fie înţeles de către nimeni care are simţul realităţii. Acest suferind percepe lumea într-o realitate doar a lui şi ajunge să piardă contactul cu adevărata realitate. În psihoze apare pierderea asociaţiilor de idei şi gândirea nesistematizată, dezlânată, individul neputând să-şi organizeze logic gândurile şi astfel ajungând să aibă un comportament aberant. De asemenea apar delirurile şi halucinaţiile.

8.1 Delirurile (gelozia, erotomania, grandoarea, persecuţia, vinovăţia şi altele)

Delirul este o convingere absolută, care nu poate fi demontată cu nicio dovadă plauzibilă şi care este imposibilă, neplauzibilă sau falsă (Jaspers, 1913). Delirurile pot fi clasificate şi în funcţie de relaţia cu dispoziţia şi după modul bizar sau non-bizar în care apar. Delirul diferă de ceea ce se numeşte o idee supraevaluată. O idee supraevaluată poate conţine un sâmbure de adevăr şi nu duce la obsesii. De exemplu cineva are anumite realizări la 108

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

serviciu şi poate să salveze de la faliment firma respectivă şi astfel este foarte preocupat că nu a fost ales ca noul director. Această idee, oricât adevăr ar conţine, poate interfera cu funcţionarea normală a individului. Temele acestor idei variază precum şi temele delirante expuse în continuare. Prin urmare, dorim să atragem atenţia asupra importanţei descoperirii precoce a astfel de manifestări pentru că totul poate începe ca fiind ceva normal şi apoi să degenereze în deliruri, psihoze etc. Şi ideile supraevaluate trebuie evaluate de specialist deoarece ajung să interfereze cu funcţionarea normală a individului. Există anumite teme preponderente în deliruri pe care le vom enumera în cele ce urmează. 1. Delirul erotoman este atunci când cineva consideră şi crede în mod fals că cineva este îndrăgostit de el/ea. Acea persoană poate fi de obicei un străin sau o persoană cu un statut social superior. Apare în psihoze şi schizofrenii şi e cunoscut ca sindromul de Clérambault. Poate fi foarte periculos prin posbilitatea crimelor pasionale etc. 2. Delirul de control este o convingere falsă că cineva (persoană, forţă sau agenţie externă, grup de oameni) controlează gândurile, comportamentele, sentimentele şi impulsurile cuiva (persoanei delirante). Este foarte periculos şi este reprezentat de un sentiment că omul este controlat de la o telecomandă. 3. Delirul de referinţă este convingerea falsă că cineva, sau anumite remarci ori evenimentele din jurul său au o semnificaţie directă pentru el/ea. Exemplul clasic este că radioul sau televizorul vorbeşte direct cu persoana respectivă, sau în lumea contemporană, că Facebook-ul sau internetul conţin mesaje ascunse care se referă în mod direct la persoana respectivă, sau că textul unui anumit cântec face referire la ei. 4. Inserţia gândului este convingerea falsă că altcineva gândeşte prin mintea noastră. Împreună cu emisia gândului 109

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

(de exemplu trimiterea telepatică sau supranaturală a gândurilor), inserţia gândului (introducerea supranaturală a gândurilor în mintea persoanei) şi blocajul gândului sunt simptome care apar în schizofrenie şi alte fenomene psihotice. 5. Delirul Cotard se referă la convingerea falsă că persoana respectivă crede despre ea că este moartă sau nu există, că o mână, un picior sau orice alt organ al corpului nu există sau este mort. Există tratament. 6. Delirul de gelozie – gelozia patologică este un delir periculos. Se referă la convingerea falsă şi nefondată că partenera/ul este infidel. Se mai numeşte sindromul Othello sau gelozia delirantă. Othello lui Shakespeare îşi ucide soţia ca urmare a convingerilor sale false că aceasta îi este infidelă. Din păcate, este frecvent ca acei care suferă de acest gen de delir să aibă probleme cu poliţia din cauza urmăririlor ce le efectuează asupra partenerului, violenţei etc. Este cunsocut în psihiatrie că acest gen de delir se însoţeşte de multe ori cu consumul de alcool şi droguri care creează şi mai multe probleme şi ridică gradul de risc în mod semnificativ. 7. Delirul de vinovăţie şi păcat (auto-acuzarea) este o convingere falsă că persoana respectivă este vinovată de diverse probleme. Acestea variază de la cele mai mici la cele mai mari. Am întâlnit oameni care se considerau vinovaţi chiar şi pentru evenimentele negative pe plan mondial. 8. Delirul de grandoare/ grandiozitate este o convingere falsă că cineva are puteri supranaturale sau talente incredibile. De multe ori astfel de persoane consideră că sunt persoane celebre. Am avut pacienţi care se considerau persoane deosebit de importante, sau care aveau talente deosebite. Aceştia susţineau că regina îi contacta pentru a le cere sfatul. Cealaltă parte a spectrului e acoperită de delirul în care puterile speciale pe care le posedă le permit să sufle foc, să zboare etc. Grandiozitatea este diferită de delirul de grandoare/delirul de grandiozitate. În funcţie de tipul de clasificare care variază, 110

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

diferenţa faţă de delirul cu acelaşi nume constă în faptul că în delirul de grandiozitate nu există nicio introspecţie a individului şi acesta pierde contactul cu realitatea. În grandiozitate (fără delir) există un sens de superioritate, dar nu se pierde contactul cu realitatea şi există introspecţie. Există cazuri unde individul realizează că pierde contactul cu realitatea. Astfel omul se poate vedea superior altora, un individ unic şi valoros comparativ cu ceilalţi care sunt inferiori lui. Acest gen de om consideră că poate fi înţeles doar de câţiva oameni speciali. Această grandoare este asociată cu tulburarea de personalitate de tip narcisist, dar poate să apară şi în anumite tulburări psihice. În narcisism există mai multe criterii, dar probabil cele mai întâlnite sunt exagerarea talentelor, egocentrismul. Toată lumea se raportează doar la importanţa persoanei respective. Această persoană va accentua mereu realizările sale şi-i va dispreţui sau denigra public pe alţii. Este incapabilă să-şi recunoască propriile limitări şi nu are nevoie de alţii pentru că se va considera superioară lor. 9. Delirul religios este periculos pentru că anumiţi pacienţi ajung să se considere dumnezei, trimişi ai lui Dumnezeu sau ai altor dumnezei. Alţii acţionează la comanda vocilor pe care zic că le aud de la Satan, de la dumnezei sau de la Dumnezeu. Este un teritoriu deosebit de complex şi doar un creştin autentic poate diferenţia dacă vocea lui Dumnezeu este întradevăr a lui Dumnezeu sau este altceva. Am oferit detalii pe acest subiect în Diagnosticul biblic al bolii spirituale (Dr. Vlad Schlezak). Un exemplu clasic este acela în care un schizofrenic spune că Dumnezeu i-a zis să nu mai ia medicamente sau îi spune să se sinucidă, sau să omoare pe altcineva. Acest pacient primeşte comenzi sub formă de halucinaţii în diverse modalităţi şi riscul este imens pentru că poate să le execute. Este clar că Dumnezeu nu face aşa ceva cu oamenii Săi, dar societatea seculară nu face nicio distincţie în acest sens. 111

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Oricum, astfel de experienţe trebuie evaluate urgent de către psihiatru. 10. Delirul somatic este convingerea falsă că trupul individului este infestat de bacterii, viermi etc. Acest delir poate fi manifestat şi prin convingerea falsă că trupul sau părţi ale corpului sunt urâte sau anormale. 11. Delirul Fregoli este o convingere delirantă că diferite persoane sunt de fapt o singură persoană care se tot deghizează. De multe ori pacientul se simte persecutat de această persoană care este într-o deghizare permanentă. 12. Delirul Capgras este o convingere falsă că un membru al familiei, soţia/soţul, părintele etc. au fost înlocuiţi de către un impostor care arată identic cu ei. 13. Delirul de sărăcie a rămas în general doar o amintire a epocii trecute. Astăzi, statul oferă ajutoare sociale care au minimizat sau înlăturat astfel de delir. Cu toate acestea, am observat oameni care sunt apţi de muncă dar refuză să lucreze şi astfel devin întreţinuţi ai statului zeci de ani. 14. Delirul de persecuţie este foarte frecvent întâlnit şi are multe forme. Cele mai frecvente sunt reprezentate de convingerea falsă că cineva este subiectul unei persecuţii fizice sau că este căutat de instituţii guvernamentale ca să fie rănit sau interogat etc. Este o frică permanentă că vor fi agresaţi.

8.2 Paranoia

Aceasta se poate înţelege în contextul simptomelor, sindroamelor şi tipurilor de personalitate. Simptomele paranoide includ deliruri paranoide. Aceste simptome pot include şi idei de referinţă precum cele explicate mai sus, deliruri de persecuţie şi deliruri de grandiozitate. Paranoicul reuşeşte să-şi construiască un sistem elaborat de iluzii, deliruri şi în acelaşi timp reuşeşte să-şi păstreze claritatea în gândire şi acţiuni. Personalitatea paranoidă implică elemente precum 112

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

sensibilitate şi suspiciune asupra a tot felul de lucuri ce ar implica individul. Există de asemenea şi tendinţa de a arăta că drepturile persoanei respective sunt oarecum mereu încălcate şi alţii conspiră şi sunt ostili. Paranoia apare în multe condiţii psihiatrice, sau este indusă de alcool şi droguri. Totuşi cazurile veritabile de paranoia sunt deseori întâlnite şi mulţi pacienţi pretind că poliţia a pus camere CCTV să-i spioneze, sau vecinii vor să-i otrăvească, sau guvernul vrea să-i omoare. De multe ori aceştia ajung să se izoleze social dacă nu sunt trataţi.

8.3 Halucinaţiile

Percepţia are foarte multe domenii, în funcţie de simţurile noastre şi de modul în care acestea sunt excitate. Subliniem doar câteva dereglări perceptuale fără a detalia acest subiect. În general se consideră că percepţia are două componente majore. Prima este reprezentată de primirea unei informaţii senzoriale în orice modalitate (gustăm o ciocolată dulce, vedem un apus de soare, simţim frigul etc.). A doua componentă este interpretarea instantanee şi procesarea informaţiei utilizând funcţiile cognitive. Percepţia umană cunoaşte mai multe modalităţi: vizuale, auditive, tactile, gustative, olfactive, kinestezice şi proprioceptive (cea care detectează mişcarea şi poziţia corpului în mişcare, a organelor etc.). Toate acestea pot fi ţintite în astfel de boli. În momentul în care stimulul este perceput în mod inadecvat (culoarea, forma etc. sunt diferite sau modificate), dar corespunde cu obiectul de la care vine stimulul, atunci putem să ne gândim la anumite patologii neindicând cu exactitate natura acestora. Este frecvent ca în delir şi depresie percepţia să scadă, în timp ce în episoadele maniacale aceasta să crească. De asemenea, în consumul de substanţe precum droguri sau alcool ea este la fel de ridicată. Obiectele percepute pot să ne apară modificate dimensional şi astfel sunt fie foarte 113

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

mici (micropsie), fie foarte mari (macropsie). Dismegalopsia se referă la schimbarea formei obiectului perceput. Percepţie patologică

Este stimulul Este obiectul prezent? perceput? Da

Nu

Distorsiune perceptuală

Da

Da

Halucinaţie

Nu

Da

Da

Nu

Iluzie

Halucinaţie negativă

Stimulul

Probleme ale percepţiei Obiectul perceput

Tabelul 5

Eroare de percepţie

Un alt obiect este perceput Calitate modificată a obiectului

Percepţie fără stimul Obiectul nu este perceput

Tabelul 6

Eroare perceptuală Normalitate

Distorsiune perceptuală Calitatea obiectului perceput este alterată Iluzie

Halucinaţie

Ilustrarea principalelor erori de percepţie 114

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Halucinaţiile se produc în acelaşi timp cu alte percepţii senzoriale normale. De exemplu, individul poate să audă o voce ca halucinaţie în timp ce vorbeşte cu cineva. De asemenea, halucinaţiile se petrec în acelaşi cadru spaţial cu perceperea normală a altor stimuli. Subiectul poate să vadă un iepure distorsionat în colţul camerei. Spaţiul camerei este real şi definit, spre deosebire de fantezie, unde spaţiul este ireal. Ea este percepută ca o senzaţie în funcţie de modalitatea de apariţie (tactilă, auditivă, vizuală etc.). Aceste halucinaţii sunt involuntare. Halucinaţiile auditive sunt prezente atunci când individul aude voci. Acestea pot ajunge să fie deosebit de periculoase şi trebuie evaluate şi tratate de specialist. Halucinaţiile auditive de persoana a 3-a sunt voci care comentează intenţiile pacientului, de exemplu vocea/vocile pot să spună – „Vrea să meargă să se uite la TV”. Halucinaţiile la persoana a 2-a se adresează direct pacientului. De exmplu vocile spun – „Ce faci? Du-te şi stai pe scaun!”. Există voci care comentează acţiunile pacientului, sau voci care se ceartă între ele, voci pe care pacientul le aude în interiorul creierului, sau voci pe care le aude în exterior precum o conversaţie directă. Există voci derogatorii şi imperative. Cele derogatorii umilesc pacientul şi îl înjură, îi spun că nu e bun de nimic şi că e un ciudat. Vocile imperative dau comenzi pacientului şi îi pot spune să meargă să execute anumite acţiuni. Cele mai periculoase sunt cazurile în care aceste voci îi ordonă pacientului să se sinucidă sau să omoare pe altcineva. Acestea trebuie urgent evaluate de psihiatru datorită riscului enorm pe care îl poartă. Halucinaţiile vizuale sunt în majoritatea cazurilor rezultatul anumitor boli organice. Acestea pot fi cauzate şi de anumite boli psihice. Pacienţii pot să vadă diverşi oameni, animale, obiecte, entităţi etc. Halucinaţiile tactile şi olfactive (de miros) sunt mai rare. Tratamentul psihozelor este un subiect de specialitate care nu 115

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

va fi detaliat aici. Folosim medicamente antipsihotice care să fie bine tolerate de către pacient. Adiţional există şi tratamente psihologice care să fie un surplus la medicaţie.

8.4 Tratament

Evaluarea de specialitate a episoadelor psihotice este deosebit de importantă. Trebuie făcută distincţia diagnostică dintre psihoze, schizofrenie şi alte tulburări. Pe lângă statusul mintal al individului, alte aspecte importante ale evaluarii implică riscul pe care pacientul îl prezintă asupra sa şi a celor din jurul său. Desigur că aici vorbim despre gândurile, intenţiile sau planurile de suicid, homicid. În alte cazuri aceştia se prezintă la spital cu poliţia etc. Riscul de violenţă trebuie foarte bine evaluat, precum şi capacitatea decizională şi discernământul. Sunt cazuri de pacienţi schizofrenici, psihotici, depresivi etc. care nu au discernământ. Trebuie evaluat dacă pacientul poate fi manageriat în cadrul unităţii spitaliceşti care trebuie să fie un loc de siguranţă, sau dacă pacientul necesită internare, sau chiar internare involuntară pe temei legal. De asemenea, trebuie avute în vedere circumstanţele sociale. În general necesitatea internării apare atunci când pacientul prezintă un risc crescut de suicid sau homicid. Dacă pacientul este în depresie majoră, catatonic, are un comportament periculos, nu are discernământ pentru a coopera cu tratamentul necesar sau nu are sprijin şi nu este compliant cu tratamentul. Este frecvent ca starea anumitor pacienţi să se înrăutăţească din cauza lipsei lor de complianţă cu medicamentele. Alte situaţii includ riscuri crescute de recidivă a bolii, ajustarea necesară a anumitor medicamente care au efecte secundare riscante, sau alte comorbidităţi prezente. Tratamentul antipsihotic se va face cu antipsihotice atipice, tipice şi eventual combinat cu o benzodiazepină cu acţiune lungă pentru a controla problemele comportamentale şi 116

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

anxietatea extremă. Există ghiduri clinice foarte detaliate care explică pas cu pas ce fel de antipsihotice trebuie folosite şi în ce condiţii. Cele mai cunoscute ghiduri sunt NICE Guidelines şi The Maudsley Prescribing Guidelines in Psychiatry. Dozele trebuie să fie conform farmacopeei în vigoare BNF (British National Formulary), sau farmacopeei în vigoare din ţara unde medicul prescrie această medicaţie. Medicul are privilegiul de a selecta cel mai bun tratament şi de a monitoriza pacientul, opţiunile terapeutice şi medicamentoase. De asemenea sunt indicaţii pentru a nu reduce prematur medicaţia antipsihotică din episodul acut de psihoză. Aceasta este o prevenţie a unei recidive. În general se indică să se continue cu medicaţia tolerată şi doza care a reuşit să vindece simptomele din faza acută. Continuarea trebuie făcută pe termen mediu ca doză profilactică. Medicul curant va trebui să stabilească aceste limite şi va face managementul optim. Un lucru important de menţionat în medicaţia antipsihotică este necesitatea analizelor de laborator şi a EKG-ului. Există riscul de prelungire a intervalului QTC care poate avea consecinţe uneori fatale, iar medicul trebuie să stabilească medicamentul optim pentru pacient în funcţie de comorbidităţi, EKG, analize de laborator, efecte secundare, complianţă. Sunt ghiduri clare în acest sens, iar medicul trebuie să exploreze aceste opţiuni cu pacientul şi familia.

8.5 Efectele secundare extrapiramidale (EPSE)

Acestea sunt deosebit de importante în psihiatrie pentru că pot apărea după administrarea anumitor medicamente psihotrope. EPSE pot fi inexistente, uşoare sau severe, de aceea trebuie ca medicul să monitorizeze pacientul. Medicaţia antipsihotică este cunoscută ca având aceste efecte secundare. Dintre EPSE enumerăm distonia, parkinsonismul, akatezia şi dikinezia tardivă. Dintre cele mai grave amintim NMS sau 117

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

sindromul neuroleptic malign, care este o urgenţă. Nu vom detalia aceste EPSE pentru că am intra mult pe teritoriul medical, dar trebuie subliniat faptul că orice tremurături, contracturi musculare, spasme ale ochilor, gâtului, buzelor, lipsa de mişcare, clipituri, febră, catatonie, rigiditate, tensiune arterială instabilă, nevoie de mişcare de neoprit şi alte manifestări similare care apar odată sau după iniţierea medicaţiei antipsihotice, trebuie urgent evaluate de către medic. Există scale de evaluare a acestor EPSE (exemplu AIMS, MSAS), iar pentru NMS medicul trebuie să vadă de urgenţă pacientul întrucât acest NMS este una din urgenţele psihiatrice. Rugăm cititorul să întrebe medicul curant despre EPSE, efecte secundare şi opţiuni terapeutice întrucât tratamentul poate fi un succes.

8.6 Un răspuns biblic la psihoză şi delir

Atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament sunt pline de oameni care au trecut prin experienţele de mai sus. Lameh îşi ia două neveste şi se bate cu pumnii în piept lăudându-se cu crimele făcute, Nimrod vrea să-şi facă un turn la Babel ca să ajungă la Dumnezeu, Saul face faţă de David o fixaţie ce-i va fi fatală, proorocii lui Baal îşi taie venele cu lama, iar împăraţii lui Israel îşi ucid descendenţii pentru a nu le lua locul pe tron. Irod ucide întâii născuţi în Betleem, îndrăcitul din Gadara umbla dezbrăcat, locuia în morminte şi rupea lanţuri. O femeie era gârbovită de un duh rău, un copil se arunca ba în apă, ba în foc, fiii lui Sceva făceau bani exorcizând pe unii şi pe alţii şi aşa ajungem în zilele noastre. Trebuie să răspundem acum la o întrebare. Poate fi un creştin adevărat posedat demonic? Ideea războiului spiritual nu a început la mănăstirea Tanacu, ci s-a născut în locurile cereşti în urmă cu multă vreme. Când Satan şi îngerii lui au fost izgoniţi din cer s-au transformat în demoni, iar demonii sunt fiinţe spirituale în căutarea unui trup material în care să se manifeste. 118

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Poate un creştin să aibă drac? Întrebarea nu e doar teoretică. Răspunsul determină tipul de grijă pastorală care trebuie şi se aşteaptă să fie oferită cuiva într-o astfel de situaţie (consiliere spirituală şi exorcizare?) şi schimbă modul în care creştinul percepe lupta lui cu lumea, firea şi Diavolul. Există două concepţii, una actualmente populară care spune că un creştin nu poate fi posedat de demoni, ci doar demonizat – adică la un moment dat un anumit viciu sau păcat se poate preface într-o lucrare demonică. Credinciosul trebuie să treacă printr-o slujbă de eliberare şi apoi va fi liber. Ce-a de-a doua concepţie spune că un credincios nu poate fi decât, în cel mai rău caz, infuenţat demonic şi nu trebuie nicio slujbă de exorcizare, ci rugăciunea obişnuită îi va fi de folos. Deci soluţia aici ar fi opunerea, nu eliberarea. Condensate, cele două poziţii nasc o nouă întrebare. Pot demonii să stăpânească (controleze) creştinii din interior sau pot doar să-i oprime (apese) din afară? Din punct de vedere biblic ideea ce străbate atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament este că omul poate să Îl aibă ori pe Dumnezeu locuind în el, ori pe Satana, dar niciodată pe amândoi (1 Ioan 4:4). De asemenea în Sfânta Scriptură Duhul Sfânt vine să locuiască în credincios făcând din acesta un Templu al lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:19,20). Cum ar putea Dumnezeu care e mai mare decât Satan să îngăduie unui demon să locuiască alături de El în Templul Său? În pilda celui ce-a fost invadat de demoni din Matei 12:43-45 duhul necurat se întoarce în casa liberă şi văzând-o aşa mai aduce cu el încă 7 demoni. Problema aici e simplă, era doar o casă goală, Duhul Sfânt nefiind în ea. Fiind Templu al lui Dumnezeu înseamnă că suntem pecetluiţi ca posesiuni ale Lui, păstraţi până în ziua mântuirii (Efeseni 1:13,14). 119

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Deşi suntem în război spiritual (Efeseni 6:10-18), statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu stabileşte câtă forţă poate avea Diavolul împotriva noastră (1 Ioan 5:18). Noul Testament nu ne spune practic ce trebuie să cuprindă o luptă de rezistenţă dar putem înţelege că Scriptura, rugăciunea, postul, o viaţă curată, lipsa fricii asigură victoria. Ca să putem răspunde la întrebarea de mai sus mai trebuie să vedem încă două aspecte ce ne vor aduce şi mai multă lumină. Demonizarea poate veni peste un credincios dacă noi nu vom face diferenţa că mulţi azi se numesc creştini, dar ei nu sunt de fapt. Atunci am putea răspunde cu „un ortodox, penticostal, catolic, baptist” pot fi demonizaţi, dar un creştin autentic niciodată. Unii spun că şi un credincios poate fi demonizat pentru că Diavolul intră în mintea şi sufletul unui credincios, nu şi în duhul său. Dar atunci ne întoarcem la ideea locuirii împreună. Un credincios născut din nou şi umplut cu Duhul Sfânt nu poate fi posedat demonic, dar un creştin nominal poate fi influenţat sau posedat demonic. Hristos a adus izbăvire şi mântuire la calvar doar pentru cei ce cred lucrul acesta. Dar credinciosul acesta trebuie să se lupte cu puterile întunericului ce şi-au făcut cuib în alţii pentru că unul din semnele celor ce cred din Marcu include şi scoaterea de draci. Există o opinie potrivit căreia, din ignoranţă, autorii Evangheliilor ar fi atribuit în mod greşit diverse tulburări organice şi psihice influenţei spiritelor rele. Dar ei, atunci când trebuie să facă această distincţie, o fac. Hristos a vorbit cu spiritele rele şi le-a poruncit să iasă afară din oameni. Demonii au două activităţi de îndeplinit. Aceea de a te împiedica să-L cunoşti pe Hristos şi să nu te mântuieşti. Dacă totuşi ai reuşit să te pocăieşti, atunci fac tot posibilul să nu-L poţi sluji cu eficienţă. Astfel se folosesc de problemele pe care le pot produce în mintea omenească. Uşa o deschidem în momentul în care nu mai avem o relaţie bună cu Hristos. Păcatul personal va 120

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

deschide o cărare şi spre linia generaţională, de asemenea jocul cu ocultismul (Deuteronom 18:10-12) care îmbracă atâtea forme „nevinovate” azi, practicile medicale alternative, sexualitatea neţinută în frâu, religiozitatea, respingerea, crizele din viaţă, frica, toate acestea sunt pârtii pe care Diavolul le foloseşte pentru a ajunge la noi. În momentul în care li se permite (demonilor) vor începe să atace.

Câteva din tacticile demonilor: • Hărţuiesc – vor ataca întotdeauna în zilele cu nervii întinşi la maximum în zonele slabe • Înşală – 2 Corinteni 4:4. Credinţe eretice, legalism şi lepădarea de credinţă • Înrobesc – în momentul în care nu mai poţi, dacă nu simţi că trebuie să renunţi la dependenţe • Îmbolnăvesc – boli ereditare, oboseală prelungită, stări de sănătate mereu precare • Profanează – îţi vin idei murdare în cap şi cuvinte obscene când citeşti Sfânta Scriptură sau eşti în biserică • Chinuiesc – fizic, psihic, spiritual. Un chin lung ce trece de la reumatism şi artrită la frica de întuneric de moarte, auziri de voci, depresii, afectare de schimbarea de anotimpuri, vinovăţie şi autocondamnare, coşmaruri, ideea că ai comis un păcat fără iertare.

Cum poţi fi eliberat de sub povara aceasta? A. Fii smerit B. Fii onest C. Mărturiseşte-ţi credinţa în Hristos D. Mărturiseşte orice păcat pe care îl ştii 121

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

E. Pocăieşte-te de toate păcatele – Proverbe 28:13 F. Sfârşeşte cu orice cale spre ocultism G. Iartă pe toţi ceilalţi H. Menţine-ţi eliberarea a) Fă-L pe Isus Domn – Matei 12:43 b) Laudă mereu pe Domnul c) Ia-ţi armătura din Efeseni 6 d) Trăieşte după Cuvântul lui Dumnezeu – Matei 4:4 e) Supune-te lui Dumnezeu şi împotriveşte-te Diavolului f) Intră sub disciplină – 1 Samuel 15:23 g) Intră în părtăşie împreună cu fraţii – 1 Ioan 1:7

122

9

Schizofrenia

Schizofrenia şi alte boli psihotice relaţionate aparţin unui grup de tulburări în care pacientul se izolează şi trăieşte împreună cu psihoza sa marcată. Acesta are fenomene psihotice, halucinaţii, deliruri, o gândire şi o viaţă dezorganizată. Este foarte important de ştiut că, dacă cineva este paranoic şi crede că lumea vrea să-l otrăvească, sau că poliţia şi guvernul îl urmăresc nu înseamnă neapărat că este schizofrenic. Diagnosticul de schizofrenie poartă din păcate multă stigmă, la fel cu majoritatea altor diagnostice şi trebuie stabilit de către psihiatru pentru că schizofrenia are ca diagnostice diferenţiale aproape toate celelalte boli psihice. Dintre majoritatea bolilor psihotice, schizofrenia este cea mai studiată din cauza efectelor dramatice pe care aceasta le are asupra vieţii omului bolnav. În ziua de astăzi există tratamente psihiatrice specializate care sunt foarte bune şi mulţi pacienţi reuşesc să se reintegreze. Vom atinge aspecte generale asupra acestei boli pentru o informare generală mai bună. În 1908 Eugen Bleuler a inventat termenul schizofrenie care înseamnă în traducere împărţirea minţii. Bleuler a dorit la acea vreme să descrie o separare a funcţiilor dintre gândire, memorie, percepţie şi personalitate. Au urmat zeci de ani de controverse, iar în anii 1970 schizofrenia a ajuns să aibă criterii 123

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

clare de diagnostic. Probabil cea mai semnificativă metodă seculară de reducere a stigmei sociale legate de acest diagnostic s-a produs în anul 2002 în Japonia care a schimbat denumirea schizofreniei în ceea ce s-ar traduce „tulburare de integrare”. Schimbarea numelui a condus la reducerea majoră a stigmei sociale şi astfel procentul de pacienţi informaţi de diagnosticul lor a crescut de la 37% la 70% pe o perioadă de 3 ani.

9.1

Criterii diagnostice – explică noţiunile şi exemplifică

În scopuri didactice vom reda în mare ghidurile internaţionale de diagnostic ale schizofreniei. Este nevoie de experienţa unui specialist care să diagnosticheze pentru că noţiunile de psihopatologie psihiatrică sunt foarte complexe. Totuşi, doar din punct de vedere didactic vom menţiona pe scurt anumite criterii din ICD-10 şi DSM. ICD-10 ne indică: 1. Cel puţin un simptom din următoarele:

a) Ecoul gândirii – se referă la faptul că persoana afectată aude propriile gânduri ca şi cum acestea ar fi spuse cu voce tare. b) Inserţia gândului – se referă la faptul că persoana crede că gândurile pe care le are nu sunt ale sale, ci au fost inserate, introduse în mintea lui de către alţii. c) Emisia gândului – se referă la faptul că persoana crede că gândurile sale sunt citite sau auzite de către alţii. d) Extragerea gândului – se referă la convingerea că gândurile persoanei sunt extrase şi înlăturate de agenţi externi. e) Delirul de control, influenţă, sau pasivitate care se referă la corp sau membre sau sunt specifice la nivel de gândire, senzaţii, acţiuni şi percepţie deluzorică. 124

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

f) Auzirea de voci, halucinaţii auditive de tip comentarii asupra acţiunilor pacientului, comportamentului pacientului sau voci care discută între ele sau alte genuri de voci care pot veni din părţi ale corpului sau organele pacientului. g) Deliruri persistente şi neplauzibile. Exemplul clasic de delir religios, politic, de super-om cu super-puteri. Este foarte întâlnit ca pacientul să se considere Dumnezeu, sau să considere că are abilităţi supranaturale. 2. Sau cel puţin două simptome din următoarele:

a) Halucinaţii în orice modalitate acompaniate de delir, idei supraevaluate care apar zilnic. b) Interpolări şi pauze de gândire care conduc la neologisme, irelevanţă a vorbirii şi incoerenţă. Neologismul psihiatric diferă de neologismul lingvistic şi reprezintă fuziunea unor cuvinte care sunt neinteligibile („roşu şi alb” va fuziona în „rolb”, sau „apartament cu două camere” va fuziona în „apauăre”) şi vorbirea cu astfel de neologisme va fi neînţeleasă. c) Comportament catatonic, stupor, negativism. Apatie, pauzalitate verbală, aplatizare afectivă sau incongruenţă afectivă. În catatonie, pacientul experimentează o pierdere de control a mişcărilor, sau din contră va avea o supra-activitate motorie. Se întâlnesc cazuri de catatonie unde pacientul va adopta poziţii rigide ore în şir, ignorând orice stimul extern. Stuporul este o condiţie de inerţie a pacientului. Acesta nu va mişca deloc, va avea contact vizual minim şi va avea o activitate motorie aproape inexistentă. Este interesant că mulţi astfel de pacienţi pot să se mişte de la o poziţie de acest gen la alta. Pacientul devine precum o statuie vie când are astfel de manifestări. Negativismul în acest context se 125

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

referă la starea în care pacientul se opune şi rezistă fizic oricărei tentative de a fi mişcat. Acest negativism poate degenera în rigiditatea catatonică. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu patologia psihiatrică, din păcate chiar şi medici din alte specialităţi, este deosebit de ciudat şi de neexplicat să vezi pacienţi catatonici sau cu patologii psihiatrice despre care poate ai auzit generalităţi. d) O schimbare semnificativă de comportament în care predomină lipsa de interes şi izolarea socială. Durată mai mare sau egală cu o lună.

Blocajul gândirii se referă la fenomenul când firul logic al gândirii se stopează înainte de finalizarea sa, deseori persoana se opreşte din vorbire şi nu îşi mai aduce aminte ce a spus. Criteriile americane DSM de diagnostic al schizofreniei sunt puţin diferite, dar adresează aceleaşi probleme. Există 7 feluri de schizofrenie, de la cea mai comună (schizofrenia paranoidă) la formele dificile (schizofrenia hebefrenică). Diagnosticul diferenţial al schizofreniei este deosebit de larg şi cuprinde aproape majoritatea diagnosticelor psihiatrice. Diagnosticarea schizofreniei se face de către medicul specialist care va putea face evaluarea de specialitate. Există multe subclasificări ale schizofreniei, dar cele mai utilizate aduc conceptul de simptome negative şi simptome pozitive ale acestei boli. Simptomele şi semnele negative reprezintă o pierdere sau o diminuare a abilităţilor emoţionale sau comportamentale: pierderea interesului pentru activităţile zilnice, neglijarea igienei, lipsa motivaţiei, aplatizarea afectivă, izolare socială. Simptomele şi semnele pozitive sunt reprezentate de gânduri şi percepţii distorsionate, care evidenţiază lipsa contactului cu realitatea. Sunt frecvente halucinaţiile, sau simţirea unor lucruri care nu sunt reale. Este de asemenea 126

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

frecventă auzirea unei voci sau a mai multor voci. Aceste voci pot părea că dau instrucţiuni despre cum să se poarte pacientul şi uneori pot include rănirea altora, sau comenzi de sinucidere. Din acest motiv se numesc halucinaţii imperative şi sunt deosebit de periculoase.

9.2 Teoriile etiologice

La ora actuală se cercetează încă în acest domeniu şi există mai multe teorii care încearcă să explice cauza apariţiei schizofreniei. Din păcate acestea sunt teorii foarte laborioase dar nu explică schizofrenia în totalitate, astfel putem afirma că deocamdată nu ştim exact ce anume provoacă schizofrenia. Teoria hiper-reactivităţii dopaminergice se referă la imbalansul dopaminei în creier. Este cea mai adoptată teorie referitoare la schizofrenie şi principalul atu al acestei teorii este că medicamentele antipsihotice acţionează cu succes la acest nivel şi practic tratăm schizofrenia. Este simplu de înţeles de ce majoritatea acceptă această teorie ca explicaţie, totuşi ea nu explică totul. Mai există şi droguri (cocaină, amfetamine etc.) care acţionează la nivelul dopaminei şi induc fenomene psihotice. Teoria hipo-activităţii glutaminergice se referă la faptul că antagonişti ai receptorilor NMDA (de exemplu ketamina) induc simptome negative şi pozitive ale schizofreniei la oamenii perfect sănătoşi. Efectul ketaminei este diminuat semnificativ de către medicaţia antipsihotică, în special clozapina, dar nu vom elabora în acest sens. Există şi alte teorii precum supra-activitatea serotoninergică sau alfa-adrenergică etc., dar acestea nu explică totuşi complet schizofrenia. Unii cercetători consideră că ar fi vorba de o dezvoltare neurologică inadecvată din cauza complicaţiilor obstetrice de la naştere şi a anumitor anormalităţi structurale cerebrale pe care schizofrenicii ar fi posibil să le aibă. 127

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

9.3 Epidemiologia schizofreniei

În Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii există o incidenţă de aproximativ 15 cazuri noi la 100.000 de oameni din populaţie. Schizofrenia apare la ambele sexe, iar unii autori au evidenţiat că bărbaţii pot avea debutul schizofreniei puţin mai rapid cu 3 ani faţă de femei (23 ani comparativ cu 26 ani). Alţi autori au concluzionat că riscul de schizofrenie este între 7-13 la 1000 de oameni din populaţie. Suicidul este un alt risc major şi se estimează a fi între 10-38% în rândul populaţiei diagnosticate cu schizofrenie. Desigur că există şi factori de mediu care cresc riscul schizofreniei. Aşadar, factori precum consumul de canabis, droguri, complicaţii la naştere şi malnutriţia mamei gravide, dezvoltare neurologică dificilă sau lentă, comportament eratic în copilărie etc. sunt factori de risc cunoscuţi. Există şi o componentă de risc genetic şi anume dacă geamănul este schizofrenic, atunci celălalt geamăn are un risc de 46% de a dezvolta schizofrenie. Similar, dacă ambii părinţi sunt schizofrenici, există un posibil risc de 40% de schizofrenie ereditară, iar pentru un singur părinte schizofrenic, riscul relativ este de aproximativ 12-15%. Complicaţiile schizofreniei netratate sunt majore. Există un risc mare de suicid. De asemenea, există o disfuncţionalitate majoră în toate domeniile, iar tratarea şi evaluarea acestor bolnavi trebuie făcută de către specialist. Aceşti pacienţi pot intra în probleme financiare, în depresie. Este cunoscut că mulţi abuzează de alcool sau droguri şi atunci tabloul general se complică şi mai mult. Sărăcia, conflictele din familie, problemele la şcoală, izolarea, lipsa unei locuinţe sunt alte complicaţii ale schizofreniei.

9.4 Tratament

Tratamentul medical psihiatric de specialitate va include o evaluare repetată a statusului mintal, va evalua medicaţia 128

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

antipsihotică de care are nevoie pacientul şi se va uita la factorii de risc şi stresorii prezenţi în viaţa pacientului. Există investigaţii de laborator specifice şi un EKG necesar care trebuie efectuat. Există medicamente antipsihotice tipice, atipice sau chiar injecţii cu medicaţie antipsihotică, medicaţie care are un efect prelungit. Este important ca medicul să monitorizeze anumite investigaţii de laborator şi să verifice dacă există EPSE (efecte secundare extra-piramidale), prelungire de interval QTC pe EKG, sau alte efecte secundare. Există ghiduri clinice detaliate despre medicaţia folosită, iar acestea nu vor fi prezentate aici pentru că nu dorim să transformăm această carte într-un ghid clinic medical, ci dorim să oferim noţiuni importante care de multe ori fie nu sunt spuse, fie nu sunt cunoscute. Tratamentul adjuvant, psihologic şi social este foarte important fiindcă siguranţa pacientului şi a celor din jurul său este o prioritate. Aceste tratamente vor fi secundare tratamentului medical, farmacologic. Există foarte multe informaţii specifice în acest sens şi acestea trebuie obţinute de la medicul curant şi după caz de la serviciile sociale şi primării sau de la autorităţi locale. Suportul pacientului este foarte important şi există structuri operaţionale organizate în acest sens. Sunt multe provocări ale tratamentului, deşi un medic va avea planuri de acţiune clare în cazul în care pacientul nu mai ia medicamente şi se exacerbează, sau dacă medicaţia nu este administrată. Una din provocări este consumul de substanţe. Drogurile şi alcoolul pot să exacerbeze sau să înrăutăţească lucrurile semnificativ, iar fumatul (nicotina) interacţionează cu medicamentele antipsihotice, diminuând efectul acestora. Este dificil să generalizăm, totuşi un studiu arată un ghid aproximativ al prognosticului pacienţilor schizofrenici urmăriţi de către autorii respectivi timp de 13 ani. Aceştia relatează că aproximativ 15-20% din episoadele iniţiale nu vor recidiva şi 52% sunt fără simptome psihotice în ultimii doi ani 129

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

şi fără simptome negative, iar 55% au o funcţionare socială bună, puţini rămânând angajaţi (Harrison, 1995).

9.5 Biblia şi schizofrenia

Schizofrenia nu este menţionată nicăieri în mod explicit în Biblie. Manifestându-se însă şi prin auzirea frecventă a unor voci, prin iluzii sau halucinaţii, de multe ori oameni normali ce au comunicat cu Dumnezeu de-a lungul timpului au fost catalogaţi drept schizofrenici. Mai ales fiind confundată cu ideea de personalitate multiplă, manifestările unor credincioşi au fost catalogate ca semne ale bolii. Schizofrenia afectează trăirea unei vieţi normale, iar individul tratat cu medicamente psihotrope este un om singuratic ce nici nu caută, dar nici nu este dorit de comunitatea umană. Credem că cele mai multe persoane bolnave de schizofrenie au dobândit boala aceasta pe cale spirituală şi pentru simplul fapt că nici până azi cauzele schizofrenie nu au fost elucidate. Aceasta nu înseamnă că toţi schizofrenicii sunt posedaţi demonic. E bine de ştiut că abuzul de droguri poate produce aceleaşi simptome ca şi schizofrenia. La fel de bine de ştiut e că şi genetica are un rol în boală, pentru mulţi bolnavi linia generaţională fiind o capcană în care au căzut fără voia lor. Ca în toate problemele de sănătate mintală, schizofrenia ar putea avea multe cauze care sunt unice pentru fiecare persoană în parte. Cu toate că simptomele pot fi la fel, cauzele pot fi diferite. De aceea e important să nu clasificăm persoanele bolnave în „spirituale” sau „fizice” dacă cel puţin nu avem un dar din partea lui Dumnezeu care să ne facă să discernem bine în lumea spirituală. S-a observat de-a lungul timpului că multe persoane cu toate aceste simptome erau, de fapt, nişte bolnavi ce se prefăceau pentru a scăpa de muncă sau pentru a avea o pensie 130

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

de boală, folosindu-se de neputinţa medicilor de a avea răspunsurile care să genereze un diagnostic corect. Noi trebuie să manifestăm compasiune pentru cei ce suferă de schizofrenie pentru că această boală e o închisoare a minţii. Am cunoscut persoane bolnave de schizofrenie ce nu au fost ajutate spiritual în rugăciune pentru că li s-a imputat un păcat în viaţă ce a dus la instalarea bolii. Există creştini cărora le este frică de a intra în lupta spirituală şi folosindu-se de versetul în care Pavel îl îndeamnă pe Timotei să nu-şi pună mâinile grabnic peste cineva. Dar acolo e vorba despre slujba de ordinare – hirotonisire – şi nicidecum despre rugăciunea preoţilor şi pastorilor pentru un bolnav. Această frică de a nu se „muta” boala pe persoana ce mijloceşte a văduvit Biserica de multe experienţe minunate, dar şi pe mulţi bolnavi de vindecare. În Luca 4:40,41 ni se spune că Hristos Şi-a pus mâinile nu numai peste bolnavii de reumatism, ci şi peste cei chinuiţi de demoni de care i-a şi eliberat. Apoi ne-a spus nouă că lucruri mai mari decât a făcut El vom face noi. Şi noi Îl credem pe Isus şi nu folclorul nostru bisericesc. Ştim fără îndoială: ce este în noi este mai tare decât ce este în lume şi ni s-a dat putere peste toată puterea vrăjmaşului. Semnele celor ce cred sunt multe, dintre care amintesc doar faptul că vor vindeca boli. Sigur că Dumnezeu nu lucrează numai prin minuni, ci şi prin medicamente, pentru că El nu vrea să rămână cineva în suferinţă. Dar există boli în care medicamentele nu pot ţine boala sub control. Dumnezeu are puterea să o vindece. În Matei 11:28-30 El ne cheamă să aruncăm la picioarele Lui toate poverile noastre. Poate un schizofrenic să fie mântuit? Dumnezeu spune în Isaia că ne va arăta o cale pe care nici cel fără minte nu se va putea rătăci. Că oricine va chema Numele Domnului va fi 131

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

mântuit (Romani 10:13). Cei care suferă de schizofrenie pot avea speranţă în Isus pentru o viaţă din belşug (Ioan 10:9-11). Şi Dumnezeu poate folosi toate lucrurile spre binele lor.

132

10

Tulburări de alimentaţie şi tulburările de control al impulsului

10.1 Chestionarul SCOFF

Acest chestionar SCOFF (Morgan, 1999) ar trebui folosit de către medicii de familie ca o metodă primară de screening al tulburărilor alimentare (anorexia şi bulimia nervoasă). Senzitivitatea acestui chestionar este destul de redusă, oricum un scor de două sau mai multe răspunsuri „DA” indică necesitatea unei anamneze detaliate înainte de a trimite cazul spre o evaluare şi tratament de specialitate. Întrebările SCOFF sunt: 1. Vă provocaţi voma/vărsatul pentru că vă simţiţi prea plin? 2. Vă îngrijoraţi că aţi pierdut controlul asupra cantităţii pe care o mâncaţi? 3. Aţi pierdut recent mai mult de 6 kg într-o perioadă de 3 luni?

4. Consideraţi că sunteţi gras(ă) chiar dacă alţii vă spun că sunteţi slab(ă)?

5. Puteţi spune că mâncarea vă domină viaţa? 133

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

10.2 Anorexia nervoasă

Anorexia este o tulburare care apare de cele mai multe ori la femei tinere (raport de 10:1 cu bărbaţii) care au o problemă cu imaginea propriului corp şi o dorinţă bolnavă de a fi slabe. Acestea îşi induc voma sau diareea, sau au alte metode de a pierde din greutate. Această tulburare poate fi fatală, iar atunci când este (10-15%), moartea survine prin complicaţii medicale sau suicid. Criteriile de diagnostic includ un indice de masă corporală de 17.5 sau mai puţin ori o masă corporală cu cel puţin 15% sub normal, scădere în greutate provocată prin diverse metode, imagine corporală distorsionată care mereu se va lega de gândul terifiant că pacientul este gras, tulburări endocrine, pubertate târzie. Tabelul 7 arată valorile indicelui de masă corporală (IMC/BMI) şi evaluarea acestuia. IMC/BMI nu este o măsurătoare şi un standard bun pentru femeile gravide, copii şi adolescenţi, culturişti şi atleţi sau persoane peste 65 de ani. Pentru aceste categorii există alte măsurători. Problemele medicale, fizice ce pot să apară în anorexie sunt foarte periculoase. Scăderea tensiunii arteriale, pelungirea intervalului QTC pe EKG care este deosebit de periculos, constipaţie, tulburări ale sodiului, potasiului şi glicemiei, infertilitate, pierderea părului, anemie, neuropatii şi atrofii cerebrale sunt doar câteva probleme grave şi potenţial fatale. Tabelul 7

Indicele de masă corporală IMC (BMI) = masă (kg) / înălţime 2(m) Femei

45.4

Risc foarte scăzut

Obez morbid

Risc mare

Risc foarte mare

Indicele de masă corporală IMC (BMI)

Femeile anorexice vor avea amenoree (absenţa menstruaţiilor) şi probleme cu oasele. Există foarte multe comorbidităţi şi probleme ale anorexiei care sunt tratate de către medici, iar trecerea lor în revistă nu reprezintă subiectul acestui capitol. Mulţi dintre pacienţii anorexici trebuie spitalizaţi şi cititorul trebuie sensibilizat şi asupra riscului sindromului de re-alimentare. Acesta apare pe un fundal al unui organism înfometat excesiv, iar inima şi alte sisteme abia fac faţă noilor schimbări metabolice atunci când pacientul se apucă de mâncat. Sindromul re-alimentării a fost prima dată descris în al Doilea Război Mondial la soldaţii americani care au fost subnutriţi şi înfometaţi atât timp cât au fost prizonieri.

10.3 Bulimia nervoasă

Bulimia se caraterizează printr-un consum alimentar în exces însoţit de idei supraevaluate legate de silueta perfectă. Este interesant de ştiut că în 30%-50% din cazuri există un istoric de anorexie. 135

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Criteriile de diagnostic includ o preocupare excesivă şi o dorinţă mare de a mânca, sentimente de vinovăţie după episoadele de înfulecare, tentative de a contracara efectele de îngrăşare a alimentelor (inducerea vomei, diareei, perioade de înfometare etc.) şi o frică de îngrăşare. Semnele sunt de multe ori similare cu cele din anorexie, dar probabil mai puţin severe. Există probleme cardiace, gastrice, tulburări ale electroliţilor, constipaţie, pancreatite etc. Investigaţiile de laborator sunt similare cu cele de la anorexie.

10.4 Etiologie

Există mai multe teorii ce încearcă să explice aceste tulburări. Pe lângă concordanţa genetică se vorbeşte despre evenimentele dificile şi adverse din viaţa individului. Familia joacă un rol important şi modelele ce încearcă să explice aceste tulburări implică factori precum supra-protejarea parentală sau rigiditatea părinţilor, lipsa de soluţii la conflictele cu familia. Alte teorii implică tulburări de percepţie a propriului corp, sau evadarea din problemele adolescenţei. Medical există teorii care încearcă să explice aceste tulburări prin deficite neuropsihologice.

10.5 Tratament

Evaluarea trebuie făcută de către medicul specialist, iar în unele cazuri există nevoia de internare în spital. Tratamentul este medical, farmacologic. Adiţional se utilizează psihoterapia, CBT, IPT, materialele de auto-ajutor şi altele. Există ghiduri clinice clare în acest sens. Pe cei interesaţi vă rugăm să discutaţi cu medicul specialist aceste opţiuni de tratament. Medicul va explora şi comorbidităţile şi alte aspecte importante. Ghidurile NICE şi Maudsley sunt necesare. Dozele medicamentelor folosite trebuie să fie conform BNF. Colegiul psihiatrilor din Marea Britanie împreună cu Colegiul 136

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

regal al medicilor internişti au elaborat ghidul MARSIPAN pentru managementul pacienţilor cu anorexie. Acesta poate fi accesat la.

10.6 Alte tulburări de control al impulsului

Jucatul patologic. Acesta va fi abordat în capitolul următor. Cleptomania este inabilitatea de a rezista impulsului de a fura lucruri care nu sunt necesare pentru uz personal sau pentru valoarea financiară. Persoana va simţi o uşurare atunci când fură. Tricotilomania se referă la smulgerea repetată a părului. Persoana este uşurată de acest smuls de păr. Piromania se referă la episoade voite de a da foc la diverse lucruri. Piromania deseori conduce la distrugerea de proprietăţi şi are consecinţe legale. Persoana este fascinată de foc şi simte uşurare atunci când dă foc la ceva sau observă efectele devastatoare ale focului. Aceşti piromani nu au interese financiare, nu dau foc la proprietate pentru a exprima o ideologie politică protestatară şi nici nu aprind lucrurile pentru a ascunde dovezi criminale. Ei simt plăcere şi uşurare când dau foc sau văd cum arde o proprietate sau altceva şi sunt indiferenţi la consecinţe, chiar dacă ele se referă la pierderi umane sau de altă natură.

10.7 Lupta creştinilor cu tulburările de alimentaţie

Pornim de la ideea că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt şi că viaţa aceasta trebuie pusă în slujba lui Dumnezeu. Conform Psalmului 90, viaţa noastră este de 70-80 de ani, deci nu avem voie să trăim în aşa fel încât să obligăm trupul acesta să plece mai devreme. Orice moarte înainte de această vârstă, din vina celui ce-a băut prea multă cafea, alcool, a tras tutun şi heroină, a băut carbogazoase, a mâncat un porc în 6 luni trebuie socotită ca o 137

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

formă de sinucidere lentă. Comoara aceasta o păstrăm în vase de lut, de aceea trebuie să avem grijă cu ambalajul. Comoara este sufletul care e veşnic, scump şi personal. Americanii cheltuiesc 50 de miliarde de dolari pe an cu cei ce nu se mai pot opri din mâncat până mor. Aproximativ 300.000 de americani mor anual cu hamburgherii între dinţi. Corpul unui bărbat din zilele noastre are cu 53% mai multă grăsime decât nivelul normal, iar al femeilor cu 50%. Sunt multe lucruri care contribuie la dezvoltarea unei tulburări de alimentaţie la o persoană: A. Cultura noastră accentuează atributele fizice

Femeile trebuie să fie slabe pentru a avea succes social, sexual sau chiar profesional. De aici şi până la anorexie nu-i decât un pas. După aceea se intră în faza de schelet, iar la urmă de tot vine moartea. Când eram copii înţelegeam că omul trebuie să moară şi apoi devine schelet. Vom fi o societate sănătoasă când va fi din nou la modă şi Rubens. B. Relaţiile noastre familiale

Relaţiile dintre oameni sunt tot mai tensionate, iar persoana abuzată îşi va căuta refugiul în mâncare. Subconştientul va acţiona butonul de panică în dreptul instinctului de autoapărare. C. Trăsăturile de personalitate

Anorexicii şi bulimicii au o personalitate diferită. Sunt oameni morali şi etici, copii supuşi care de mici au mâncat tot ce li s-a pus în farfurie. Când şi-au propus ceva au reuşit. Chiar să slăbească până la 35 de kilograme. Ce să facem?

A. Să nu uităm că dieta originală pe care ne-a dat-o Dumnezeu a fost alta. Geneza 1:29 138

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

• Putem să ne luăm carbohidraţii necesari din fructe bogate în fibre, ele fiind eliberate încet în cursul sanguin şi din legume • Din cereale provin carbohidraţii şi proteinele • Soia este o sursă excelentă de proteine • Să ţinem macroalimentaţia în balanţă • 40% din calorii trebuie să vină din carbohidraţi, 30% din proteine şi 30% din grăsimi • Să avem grijă la carne. Cât mai puţină.

B. Să nu uităm că nu suntem ai noştri. • 1 Cor. 6:19,20.

C. Să nu uităm că trebuie să hrănim în primul rând sufletul. • Când el va fi sătul şi trupul va şti ce să facă.

D. Este mai mult decât necesar o zi de post pe săptămână atât din punct de vedere spiritual cât şi medical.

E. Mâncaţi la ore fixe şi niciodată după ora 18.

F. Mergeţi la un nutriţionist şi urmaţi un program strict de alimentaţie.

139

11

Dependenţele

Dependenţele reprezintă o subspecialitate în sine în psihiatrie şi vom acoperi în linii mari această problemă ce cauzează atât de multe dezastre în viaţa oamenilor. În primul rând trebuie înţeles că dependeţele sunt atât fizice cât şi psihice. Aceste clasificări iau în calcul natura drogului consumat (alcool, cocaină, heroină etc.), starea şi prezentarea individului şi toleranţa acestuia faţă de substanţa respectivă. Se consideră de asemenea şi posibilitatea sevrajului, dar despre acesta vom vorbi la finalul capitolului. Aşadar, dependenţa fizică reprezintă tulburări somatice, organice în momentul în care substanţa/drogul nu mai este consumat şi deseori acestea se caracterizează prin vărsături/vome, anxietate extremă, halucinaţii şi în cazuri extreme chiar moarte prin sindroame neurologice sau altele. Dependenţa psihică se manifestă printr-o nevoie foarte mare de a consuma substanţa/drogul care modifică activitatea mintală şi starea de spirit. Oprirea de la consumul drogului, abstinenţa va conduce către o dorinţă imensă, uneori chiar obsesivă şi compulsivă de a ajunge din nou la drog spre a-l consuma. În psihiatrie sunt metode terapeutice eficiente pentru dependenţe şi de multe ori spitalul de psihiatrie este singurul mediu sigur pentru cineva care este în sevraj şi risc de moarte 141

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

prin sindroame neurologice. Protocoalele medicamentoase ţin pacientul în siguranţă şi substituie nevoia fizică sau exacerbarea simptomelor, iar în final curăţă drogul din organism. Totuşi, cititorul trebuie să fie sensibilizat şi să înţeleagă că cea mai performantă metodă medicamentoasă sau de alt fel nu va garanta o abstinenţă totală a pacientului. Se cunoaşte că omul, de-a lungul timpului şi a istoriei, a încercat să-şi schimbe starea de spirit şi de percepţie în diferite moduri, prin consumul de alcool, fumând şi altele. Totuşi, efectele alcoolului sunt vârful icebergului şi fără a minimiza celelalte droguri, alcoolul este în continuare una din marile nenorociri. Desigur, există şi culturi care au încurajat consumul de droguri, indienii peruvieni mestecând frunzele de coca. Omul a evoluat în gândirea malefică şi a început să găsească rute alternative de administrare a drogului, astfel de ce să mestece frunze zi şi noapte când ar putea face ceva să crească şi concentraţia şi experienţele. Aşa i-a venit ideea injectării drogului care, pe lângă experienţe psihotice precum cele descrise în capitolele de psihoze şi schizofrenie, mai aduce şi alte nenorociri precum SIDA, Hepatita B şi C şi altele. Putem vorbi despre toxicitatea şi efectele de contaminare, dar probabil cel mai bine e să se cunoască că există un comportament specific asociat cu toxicitatea. De exemplu, ruperea de realitate/psihoza poate fi intensă şi omul poate sări de pe acoperişul casei, blocului etc. pentru că el este convins că poate zbura şi că are aceste puteri supranaturale. În scopuri informative vom enumera lista claselor de substanţe ce dau dependenţă conform ICD-10. Acestea sunt alcoolul, alţi stimulanţi inclusiv cafeina, canabinoizii, cocaina, halucinogenii, solvenţii volatili, tabacul, opioidele, sedativele şi hipnoticele, uz multiplu de droguri şi altele. Desigur mai sunt categorii care variază în funcţie de aria geografică şi cultură (de exemplu etnobotanicele) dar acestea intră în clasificarea ICD-10 menţionată mai sus. Substanţele sunt 142

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

deosebit de multe, iar în America mai există o clasă suplimentară, fenilciclidinele.

11.1 Alcoolul

Dependenţa de alcool este secundară consumului abuziv. Din păcate, există şi un element cultural care încurajează consumul. Este bine cunoscut că francezii, italienii şi multe ţări balcanice sau din est chiar privesc acest lucru ca o tradiţie de familie. Părinţii încurajează copiii să bea paharul de vin, ţuică sau ce formă de alcool este prevalentă în aria lor geografică şi culturală. Mai mult, francezii au şi făcut studii, majoritatea nu foarte concludente, asupra efectelor benefice ale alcoolului. Nimeni nu vorbeşte în schimb de ratele de alcoolism ale Franţei, sau de suicidul secundar alcoolismului. Cine vorbeşte în schimb sunt cei care au de-a face cu aşa ceva mai tot timpul, deşi pastorii şi medicii discută aceste probleme, dar ei nu prea sunt luaţi în seamă pentru simplul motiv că omul nu recunoaşte că poate chiar are o problemă cu alcoolul (adică nu are introspecţie) şi pentru că toată lumea de lângă noi tinde să bea. Nu doresc să extind prea mult acest subiect care ar putea uşor acapara zeci de pagini, dar media, educaţia precară (de exemplu, celebrul „N-am ştiut!”) şi lipsa de interes vor fi justificări perene. Să nu uităm că sensul de ne-alcoolic al vinului s-a scos din uzul limbii române recent, sensul bivalent este reţinut în 1929 în Dicţionarul Şăineanu. Fenomene similare se petrec şi în alte limbi, limba engleză (vezi primele ediţii ale Miriam-Webster). Lexicoanele ebraice reţin însă sensul. Este desigur opţiunea fiecăruia ce face în viaţă, dar din punctul meu de vedere, Dumnezeu este foarte clar în legătură cu alcoolul atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament. Binecuvântarea este rodul viţei, adică a produsului din strugure (must sau vin nealcoolic) şi nu un produs de fermentaţie care este alterat şi deci alcoolic. 143

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Consumul de alcool poate ajunge un obicei de care omul să scape foarte greu. Pe măsură ce bea mai mult, cu atât mai mult va trebui să bea ca să obţină acelaşi efect. Riscul social, medical şi spiritual este maxim. De asemenea riscul de suicid creşte. Vă spun, dragi cititori, cu mare dezamăgire că lumea medicală a ajuns să calculeze limitele de alcool pe care le recomandăm ca fiind ne-nocive omului. Este greu de descris că legal sunt obligat să dau astfel de limite pentru ca ele să nu fie depăşite şi să vorbim de sfera patologicului. Este şi mai greu să descriu ce simt atunci când legal sunt obligat să spun, dacă sunt întrebat, dacă e OK să bei, dar să nu depăşeşti limitele respective. Practic psihiatria în UK şi mă supun în totalitate legilor şi reglementărilor în vigoare din partea Colegiului medicilor şi a Colegiului regal al psihiatrilor din UK. Personal, niciodată nu voi putea înţelege de ce trebuie să considerăm băutura ca alternativă a lui Dumnezeu. De ce să idolatrizăm sticla de pălincă şi apoi să mergem la medic să vedem limitele teoretice, limite care ne-ar diferenţia de alcoolici. De ce să bem, în primul rând? Suntem deprimaţi şi vrem să uităm de probleme sau vrem să nu avem mustrări de conştiinţă dacă avem relaţii sexuale şi avem nevoie de un întăritor? Ei bine, alcoolul şi drogurile pot duce lucrurile şi mai departe pe panta căderii... depinde de noi cât de idolatri suntem. Doar din motive didactice voi reproduce standardele medicale laice privind consumul de alcool. Aceste limite nu trebuie depăşite. Bărbaţii nu trebuie să bea mai mult de 21 de unităţi de alcool pe săptămână, să nu bea mai mult de 4 unităţi de alcool în orice zi şi să aibă cel puţin două zile pe săptămână fără alcool. Femeile nu trebuie să bea mai mult de 14 unităţi de alcool pe săptămână, să nu bea mai mult de 3 unităţi de alcool în orice zi şi să aibă cel puţin două zile pe săptămână fără alcool. Femeile 144

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

gravide nu trebuie să bea alcool absolut de loc pentru a nu afecta fătul. Există sindroame cunoscute precum sindromul alcoolismului fetal, dar acestea nu vor fi detaliate în această lectură. Copiii mamelor ce consumă alcool se pot naşte cu defecte ale feţei, mici de statură sau cu inteligenţă redusă etc., aşa cum au arătat şi studiile lui Feldman et all. Aceştia au concluzionat că „femeile trebuie să fie sfătuite să se abţină de la consumul de alcool, de la concepţie şi pe întreaga perioadă a sarcinii.” De asemenea, consumul de alcool trebuie neapărat evitat de către copii şi adolescenţi. Acesta interferează cu funcţiile cognitive şi capacitatea lor de învăţare scade. O unitate de alcool este 10 ml de volum sau 8 g în greutate de alcool pur. Există tabele şi formule de calcul exacte în funcţie de puterea alcoolului şi cantitatea consumată. Aceste cifre au fost alese laic de lumea medicală drept bareme teoretice maxime pentru cei care beau alcool. Ultima tendinţă a omului este să se consulte relativ la limitele teoretice pentru ca să ştie cât să bea. Acest fapt este bun din punct de vedere moral şi arată o oarecare introspecţie şi e deosebit de bun pentru cei care au băut foarte mult la viaţa lor şi vor să reducă, într-o măsură, consumul. Personal, eu sunt împotriva utilizării unor ghiduri teoretice drept barem al păcatului. În situaţia omului sănătos care vrea să-şi justifice plăcerea găsită în alcool cu nişte cifre agregate medical, eu nu văd altceva decât un păcat. Personal nu sunt de acord cu aceste limite şi le văd ca fiind mult prea mari, dar pentru cei care întreabă trebuie să le citez conform legii. Aceasta este lumea seculară în care trăim. Oricum alcoolicii ajung tot la urgenţe şi apoi la colegii internişti şi la psihiatrie. Suicidul secundar alcoolismului este crescut, violurile secundare alcoolului sunt şi ele pretutindeni, la fel şi familiile destrămate şi alte nenorociri parcă se înmulţesc, dar alcoolul rămâne un mare idol care e mai important decât orice pentru că aduce scurta şi falsa senzaţie de bine. 145

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Nu pot fi de acord cu această zonă gri. În medicină consider că nu există nota 5 pe o scară de la 1 la 10, pentru simplul fapt că trebuie să ştim dacă omul trăieşte sau moare, iar nota 5 e undeva la mijloc. Mi se pare o mare incompetenţă şi lipsă de responsabilitate ca să te joci cu viaţa omului şi să-i dai sfaturi relativ proaste sau chiar foarte proaste. Aceste practici vor împinge oamenii către medicina alternativă, către vraci şi şarlatani fără etică şi responsabilitate. Educaţia mai bună a societăţii ar fi de dorit, la fel şi o legislaţie suportivă. Nu doresc să arunc cu noroi în nimeni, dar trebuie înţeles că problema alcoolului este majoră şi mondială. În mod similar şi pastorii şi liderii spirituali nu pot să îşi permită să fie incompetenţi şi iresponsabili cu sufletul omului. Problemele hepatice şi de sănătate apar oricum în consumul de alcool, iar inima este şi ea afectată, la fel şi potenţa. 10-20% dintre cei care beau alcool excesiv vor dezvolta ciroză hepatică. Probabil oamenii legii vor vedea cifrele alarmante ale cheltuielilor la nivel naţional pe efectele alcoolului. Cifrele din UK m-au şocat prin suma imensă de bani cheltuită şi cred că banii respectivi puteau fi folosiţi uşor în construcţia de şcoli şi azile de bătrâni. Nişte cifre recente susţin că rezultatul abuzului de alcool are o notă de plată de aproximativ şase miliarde de lire sterline! Această sumă cumulează decesele premature, spitalizările, pierderea afacerilor, şomajul, crimele şi accidentele cauzate de consumul de alcool. Este extrem de scumpă această chitanţă a alcoolului, nu-i aşa? Un studiu recent al Colegiului regal al medicilor din UK ne atrage atenţia că 12% din spitalizările din sistemul public de sănătate (NHS) sunt relaţionate cu alcoolul şi nota de plată totală se ridică la aproximativ trei milioane de lire sterline. Desigur că este dificil să organizezi astfel de studii la nivel mondial şi evident că aceste cifre ar varia considerabil. Totuşi, dacă costurile asociate consumului de alcool sunt doar o fracţiune din aceste cifre, atunci, probabil că soluţia ridicării 146

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

costurilor alcoolului ar descuraja pe mulţi să continue consumul. De fapt, orice soluţie laică este bună, dar probabil temporară, iar singura vindecare totală se află în mâinile lui Dumnezeu. Un studiu interesant l-a făcut Vaillant (2003) care a urmărit pe parcursul a 60 de ani bărbaţi care au abuzat de alcool în viaţa lor la un moment dat. La 70 de ani, peste 50% din ei au murit şi aproximativ 20% erau deja abstinenţi. 10% au continuat să bea în mod controlat şi alţi 10% au continuat să abuzeze de alcool. Studiul a arătat că, odată dependent de alcool, prognosticul este destul de slab dacă nu este menţinută abstinenţa. Am să citez în cele ce urmează din Prime Ministery’s Strategy Unit (2003) pentru a arăta cicitorului nişte date prezentate în UK la nivel de conducere a unei ţări lider mondial. Probabil alte ţări nu au astfel de strategii sau statistici cu care să se ruşineze sau mândrească, depinde din ce unghi privim problema: 1. Costurile relaţionate alcoolului pe an se ridică la 7.3 miliarde de lire sterline, costurile de la locul de muncă la 6.4 miliarde şi costurile de sănătate la 1.7 miliarde de lire sterline. Vă rog să observaţi aceste cifre comparativ cu cele date mai sus, care arată o situaţie mai recentă... şi să observaţi trendul de creştere a costurilor şi a nenorocirii aduse de alcool. 2. Aproximativ 50% din prezentările în A&E (accident and emergency – UPU – unitate de primire a urgenţelor) implică alcoolul. 3. Aproximativ 2.9 milioane de oameni din populaţia adultă sunt dependenţi de alcool. 4. Aproximativ 47% din victimele violenţelor consideră că agresorul lor a fost sub influenţa alcoolului. 5. Alcoolul este implicat în aproximativ 30-60% în cazurile de protecţie a copilului. Aproximativ 1.3 milioane de 147

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

copii sunt foarte puternic afectaţi de băutul în familie. Consider că aceste cifre vorbesc de la sine şi nu mai trebuie să interpretez nimic. Nu cred că trebuie să mai insistăm aupra evidentului şi anume e limpede că omul care bea va avea o eficienţă din ce în ce mai scăzută la lucru şi până la urmă va fi dat afară, iar apoi se va complace în şomaj pentru că nu mai are randament decât la băut sau pocnit soţia, mama, tata, copilul, moment în care problemele cu legea se vor ţine lanţ. Asocierea alcoolului cu accidentele rutiere este o altă cunoscută problemă. În UK 17% dintre accidentele rutiere care implică morţi sunt direct legate de consumul de alcool. În Franţa, unde s-a încetăţenit „binefacerea” alcoolului există un procent de 27% unde există accidente rutiere soldate cu morţi datorate alcoolului... păcat că acei care beau nu cunosc şi aceste lucruri. În Germania, procentul este 11%.

11.2 Acţiunea alcoolului

Pentru acei cititori care sunt interesaţi de mai multe informaţii ştiinţifice voi descrie pe scurt drumul alcoolului în creier şi efectele acestuia. Ştim că iniţial alcoolul are un efect anxiolitic, adică alungă anxietatea, după care are un efect euforic şi apoi unul amnezic. Psihiatrii şi lumea medicală consideră că, la nivel de sistem nervos central, alcoolul creşte transmiterea GABA-A (acidului gama amino butiric), care se ştie că are efect anxiolitic. În acelaşi timp, alcoolul ajută la secreţia de dopamină în sistemul mezolimbic al creierului, ceea ce se traduce prin senzaţia de euforie. Alcoolul inhibă şi transmiterea glutaminergică mediată de NMDA (N-metic-D-aspartat), iar aceasta se traduce prin efectul amnezic. Alcoolul se transformă în acetaldehidă prin intermediul alcool-dehidrogenazei, care este oxidată de acetaldehid-dehidrogenază în dioxid de carbon şi 148

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

apă. Cei care au citit aceste rânduri vor înţelege efectele toxice ale acestor acetaldehide asupra corpului uman şi vor identifica starea de beţie cu efectele acestor produşi de metabolizare. O unitate de alcool pur (8 g sau 10 ml) este metabolizată în decurs de o oră. Trebuie cunoscut că distileriile ilegale, sau cele nereglementate vor putea avea compuşi precum metanolul, care va fi descompus de corpul uman în formaldehidă, iar aceasta atacă retina şi astfel omul orbeşte. Metanolul nu trebuie consumat sub nicio formă şi este deosebit de periculos. Din momentul în care înghiţim alcoolul, acesta este absorbit de sistemul digestiv (gură, esofag, stomac, intestine). Prezenţa mâncării va încetini absorţia alcoolului, dar nu o va stopa. Mai mult, băuturile carbogazoase vor accelera absorţia. Alcoolul va ajunge în majoritatea organelor şi va trece chiar şi în plămâni, creier, placentă etc. Efectele intoxicaţiei cu alcool se vor traduce printr-o stare de bine prin dezinhibare, o senzaţie total subiectivă de lipsă de griji, de anxietăţi, probleme de judecată şi logică a gândirii, fluctuaţii ale stării de spirit, o socializare mult mai bună, agresivitate verbală şi fizică, vorbire fără sens, dezechilibru etc.

11.3 Consultul de specialitate şi tratamentul

Este absolut necesar ca aceste persoane să caute ajutor sau să li se ofere ajutorul până nu e prea târziu. Din păcate, aşa cum am văzut deja, alcoolicul va nega că ar avea vreo problemă cu alcoolul. Sunt foarte multe teste gen întrebări care să facă un screening preliminar. Din motive didactice îl voi aminti pe cel mai rapid şi simplu. Desigur că sunt mai multe şi mai specializate, dar acestea nu vor fi abordate aici. Întrebările CAGE sunt probabil cele mai simple: 1. Aţi simţit vreodată că ar trebui să vă opriţi din băut? 2. Vă deranjează lumea care vă critică pentru că beţi? 3. V-aţi simţit vreodată vinovat că beţi? 149

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

4. S-a întâmplat vreodată să beţi chiar dimineaţa când vă treziţi ca să vă calmaţi sau pentru ca să scăpaţi de ameţeală? În general se consideră că două sau mai multe răspunsuri „DA” la aceste întrebări ar indica abuzul de alcool. Există şi întrebările AUDIT sau altele mai specializate. Există teste de sânge care vor arăta dacă persoana bea, chiar dacă ea neagă. Consultul trebuie făcut urgent pentru că există riscul sevrajului sau al altor complicaţii potenţial fatale. Pacientul va beneficia de un consult medical complet, examen fizic şi teste de laborator împreună cu alte investigaţii, EKG şi altele. Examenul neurologic este o rutină importantă, precum şi monitorizarea pacientului. Tratamentul iniţial implică schimbarea stilului de viaţă şi sprijin psihologic. Stoparea consumului de alcool se face gradual şi sub indicaţia sau supravegherea medicului pentru că această stopare bruscă a consumului induce sevrajul care poate fi mortal. Cu toate acestea, mulţi nu reuşesc să se oprească din băut şi atunci trebuie apelat la un tratament psihiatric adiţional. Este de o importanţă crucială ca această reducere să fie controlată de medic pentru că sevrajul poate omoarî! DA, sevrajul prin sindroame precum Wernike-Korsakoff efectiv poate lua viaţa omului. Unii autori considera mortalitatea din acest sindrom a fi 10-20%, dar există alte probleme asociate precum nistagmusul, ataxia, amnezia şi altele. Acestea au rate de recuperare diferite, însă de multe ori sunt irecuperabile. Voi atinge aceste aspecte pe scurt, la finalul capitolului. Sevrajul este în general o combinaţie de simptome foarte grave precum tremur accentuat, apoplexie şi chiar halucinaţii. Tratamentul de întreţinere implică CBT-ul, consilierea psihologică în grup (AA) sau individual, terapie motivaţională, educaţie adecvată asupra consumului de alcool. Există medicaţie pe care o folosim în detoxifiere. Aceasta variază şi implică mai multe principii. Disulfiramul induce 150

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

efectele de greaţă asociate consumului de alcool (acest medicament blochează oxidarea alcoolului şi astfel acetaldehida se acumulează – vezi capitolul Acţiunea alcoolului); senzaţia de plăcere de a consuma alcool este reglată de naltrexone, acamprosate-ul reduce dorinţa de ingestie a alcoolului, şi alte medicamente precum benzodiazepinele (chlordiazepoxide) sau altele sunt administrate în ceea ce se numeşte regimul de reducere. Acestea controlează şi posibilele crize epileptice/convulsiile care pot apărea în sevraj. În mod intenţionat nu dau mai multe detalii despre aceste medicamente pentru a nu se crea o senzaţie de cunoaşte şi chiar mai rău, autoadministrare. Repet, alcoolul poate fi fatal, iar medicul specialist trebuie să discute cu pacientul şi familia cea mai bună metodă terapeutică şi medicamentoasă. Sunt şanse bune de reuşită. Tratamentul este conjugat cu terapie psihologică, aşa cum am amintit mai sus.

11.4 Sevrajul alcoolic

Acesta apare atunci când concentraţia de alcool din sânge scade. Sevrajul se manifestă iniţial cu anxietate, dar poate ajunge la forme grave precum tulburări de somn, sindrom Wernike-Korsakoff, delirium tremens care pot fi fatale. Cum am arătat mai sus, mulţi consideră că dacă bei dimineaţa ca să te linişteşti şi să nu mai dai în sevraj este un indicator al dependenţei. Când alcoolicul este în sevraj se instalează un tremur generalizat, acesta nu poate ţine în echilibru nici măcar paharul. Devine agitat, are greaţă şi vărsături şi transpiră. Dacă bea alcool, aceste simptome dispar repede. Sindromul Wernike-Korsakoff este o combinaţie de sindroame care este rezultatul deficienţei de tiamină. Se întâlneşte de obicei la cei care abuzează de alcool. Acesta este foarte complex şi are multe simptome, dar didactic putem spune că encefalopatia Wernike constă în confuzie mentală, oftalmoplegie, ataxie, iar 151

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

psihoza Korsakoff apare ultima. Acestea au fost descrise din 1881, dar cu siguranţă nu sunt elemente de educaţia societăţii care mereu ne bombardează cu aberaţii precum beneficiile consumului moderat de alcool (unde moderat este un termen teoretic pe care eu îl văd ca fiind exagerat de mult), sau când la TV vedem ce bine e să bei bere şi altele cu prietenii la meciul de fotbal sau de Crăciun. Desigur, meciul de fotbal niciodată nu va fi una cu Crăciunul, la fel cum niciodată abuzul de alcool nu e bun. Restul e tăcere sau şarlatanie. Delirium tremens este o condiţie gravă care se asociază cel mai frecvent cu sevrajul alcoolic. Este o condiţie periculoasă şi fatală dacă nu este tratată de medic. Se manifestă prin delir, tremor marcat, agitaţie psihomotorie extremă, tahicardie (inima bate mult mai repede decât este normal), probleme cardiace severe, episoade psihotice, halucinaţii. Alcoolicul trebuie să scadă treptat frecvenţa şi cantitatea de alcool consumată, iar dacă o opreşte brusc riscă sevrajul care poate fi fatal. Stoparea alcoolului se face doar de către medic care prescrie medicaţie ce controlează posibile complicaţii precum sevrajul, dependenţa, lipsa de tiamină, convulsii etc. Întotdeauna alcoolicul trebuie să fie evaluat şi urmărit de către doctor şi să primească ajutor specializat adecvat pentru a putea ajunge curat şi a evita complicaţii dezastruoase sau chiar ireversibile.

11.5 Drogurile

Drogurile ilicite sunt atât de numeroase încât bazele de date se aduc la zi foarte frecvent. În primul rând trebuie amintit că există mai mulţi factori de risc pentru consumul de droguri. Desigur că un comportament rebel adolescentin care caută senzaţii tari este un început prost în viaţă. Anumite boli psihice despre care am tot vorbit în această carte se pot asocia şi cu consumul de droguri, iar din acel moment lucrurile iau o turnură şi mai 152

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

proastă. În mod similar alcoolismului, dacă eşti deprimat sau anxios, un drog care îţi va da pe de o parte o senzaţie euforică, îţi va lua mult pe de alte părţi. Poţi ajunge dependent, să-ţi pierzi funcţionalitatea socială şi să te contaminezi cu o hepatită B, C sau HIV. Putem să aruncăm vina în diferite părţi şi anume putem blama faptul că azi accesul la ţigări, droguri şi alcool este nu doar simplu, dar şi ieftin de multe ori. La fel şi anturajul individului va avea un aport important în deciziile acestuia, iar de cele mai multe ori anturajul este nu prost, ci deosebit de prost şi deciziile sunt în consecinţă. De aici până la dependenţe este un pas foarte mic. Media are un impact total nefavorabil şi promovează anumite idei care au cea mai proastă aplicabilitate în viaţa unui adolescent care de cele mai multe ori încearcă să preia diferite roluri şi modele până când îşi găseşte direcţia în viaţă şi identitatea pe care o caută cu atât de multă ardoare. Familia unui tânăr joacă un rol crucial în dezvoltarea acestuia. Astfel, dacă în familie se consumă alcool şi droguri, riscul ca tânărul să consume şi el şi să devină dependent este de 3 ori mai mare comparativ cu familiile care nu consumă substanţe psihoactive. Cum arată cel care se droghează?

Portretul este complex şi are multe feţe. Totuşi amintim că aceştia de multe ori ascund consumul, dar efectele se vor vedea şi de către nespecialişti. Aşadar, dacă prietenul tău începe să fie dezinteresat asupra aspectului exterior, neacordând importanţă igienei personale, sau dacă are ochii roşii sau pupilele modificate în dimensiune şi nu prea mai are poftă de mâncare sau chiar scade în greutate, atunci e cazul să îl ajuţi şi să chemi ajutorul adecvat pentru că are nevoie. Desigur că acesta nu este tabloul neapărat clasic al drogatului, dar aspecte adiţionale precum lipsa performanţei la şcoală, comportamente de ascundere a activităţilor, îndepărtarea de 153

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

familie şi frecventarea unui anturaj deseori necunoscut familiei asociat cu lipsa viziunii de viitor şi agresivitate verbală şi fizică sunt doar câteva trăsături generale ale omului sau tânărului care se droghează. Se estimează că aproximativ 22% din adolescenţi se droghează frecvent cu marijuana. Marijuana poate provoca pierderi de memorie, deficite cognitive şi chiar psihoze şi halucinaţii. Discuţia este foarte lungă şi există diferite concentraţii ale substanţei active din marijuana, dar indiferent ce promovează societatea, media şi alte reţele de socializare, aceste lucruri sunt vizibile în viaţa reală în secţiile de urgenţe şi de psihiatrie atunci când omul chiar are aceste experienţe negative. Tutunul este arhicunoscut şi nu am să intru în detalii. Totuşi, trebuie ştiut că efectele nocive sunt pe termen lung şi se asociază cu cancerul, iar riscul de dependenţă a unui individ care fumează un an sau mai mult este de aproximativ 80%. Dependenţa de tutun este una dintre cele mai dificile. Cocaina este deosebit de periculoasă pentru că ea creează dependenţă şi este un mare ucigaş prin riscul crescut de infarcte şi aritmii cardiace, convulsii şi accidente vasculare cerebrale. MDMA cunoscut sub numele de ecstasy este un alt drog nociv care are implicaţii legale. Se foloseşte frecvent pentru determinarea raporturilor sexuale prin cluburi şi discoteci, mai exact pentru coruperea sexuală a femeilor sau tinerelor fete. Există şi alte droguri precum metamfetamina, ketamina, LSD, multe etnobotanice, mescalina, anumite ciuperci care sunt şi ele foarte periculoase din cauza riscului de dependenţă şi a experienţelor psihotice asociate. Mai mult, multe dintre acestea se asociază cu convulsiile epileptice şi atacurile vasculare cerebrale. Oricare din acestea două pot fi fatale. Substanţele opioide precum morfina, codeina şi heroina sunt şi ele deosebit de periculoase. Spectrul este similar şi fiecare clasă are sevrajul său şi dificultăţile specifice. 154

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Tratamentul dependenţelor este specializat şi se efectuează de către medic. Există ghiduri clinice şi terapeutice în acest sens, iar acestea nu vor fi detaliate în această lucrare. Dorim să atragem atenţia asupra necesităţii urgente de evaluare de specialitate în cazul oricărei dependenţe.

11.6 Alte dependenţe

Dependeţa de jocurile de noroc este o altă nenorocire din spectrul dependenţelor. Aceasta este diagnosticată ca şi jucatul patologic şi se relaţionează în cuantumul banilor investiţi în joc şi timpul petrecut în acest sens. Individul este foarte preocupat de a juca şi de a face rost de bani. Acesta împrumută, girează cu casa sau ajunge să comită acte ilegale pentru a face rost de banii de joc. Sevrajul se traduce prin agitaţia şi neliniştea de care are parte cel care ar trebui să reducă sau să stopeze jucatul. Există mai multe genuri de tratamente şi similar cu alcolicii anonimi (AA) există şi jucătorii anonimi sau alte asociaţii care oferă sfaturi şi sprijin pentru jucătorii patologici care vor să abandoneze sau au abandonat deja jucatul. Psihiatria fiind o ştiinţă laică, nu clasifică chiar totul în mod specific lăsând o marjă de toleranţă în unele cazuri, marjă care pentru anumite persoane poate reprezenta o deteriorare. Aceste ghiduri se schimbă şi sunt mereu revizuite. Psihiatrul american Szasz a făcut o remarcă ironică celebră spunând că o boală din trecut (se referea la masturbare) acum e considerată tratament. Nu dorim să fie dezamăgiţi cei care au citit până aici când afirm că inclusiv cafeaua este o substanţă care urmează traseul clasic al dependenţei, toleranţei şi sevrajului. Da, cafeaua care ne place aşa mult că ne trezeşte şi fără de care cei mai mulţi dintre noi „nu putem”, consumată în exces, duce la ceea ce se numeşte cafeinism/intoxicaţie cu cafeină. Cafeinismul se manifestă prin tremor, agitaţie psihomotorie asociată cu tulburări de somn şi nelinişte, crampe abdominale. Cafeinismul se consideră la toţi care 155

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

consumă mai mult de 250 mg cafeină/zi. Desigur că mulţi vor ataca aceste cifre când îşi dau seama că realmente acel „nu pot fără cafea” devine din ce în ce mai problematic, iar stoparea bruscă duce la sevraj care este periculos. Diminuarea treptată a cantităţii de cafeină şi discuţia cu medicul pentru un drum sigur către sănătate sunt absolut necesare pentru cei care chiar suferă de cafeinism.

11.7 Scriptura şi dependenţele

Una dintre armele cele mai puternice pe care Diavolul le foloseşte împotriva omenirii este azi puterea dependenţei. Afectând la început mintea, Diavolul ne va lega şi trupurile în lanţ ca la sfârşit să ia prizonier şi sufletul. Când ne gândim la dependenţă, ne gândim automat la heroină, pornografie, tutun şi alcool, dar lista Diavolului este mult mai bogată. Multe organizaţii şi structuri luptă pentru a-i scăpa pe cei dependenţi. În vârful piramidei se situează programul „Anonimi” pentru alcoolici, drogaţi etc., program ce se bazează pe 12 paşi sau principii care subliniază faptul că omul e neputincios în faţa dependenţelor, că numai o Putere superioară poate ajuta, în voia căreia trebuie să ne lăsăm. Mărturisind slăbiciunile noastre, crezând că putem fi eliberaţi, reparând răul făcut celor dragi de lângă noi şi apoi vindecaţi să ajutăm pe alţii ce sunt acolo unde am fost noi. Aceasta e în linii mari metoda de luptă ce trebuie să recunoaştem a dat rezultate bune într-o oarecare măsură. Vom contura şi noi câteva principii bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu care cu siguranţă vor da roade. A. Oricare lucru căruia îi permit să mă facă dependent de el va ajunge să fie stăpânul meu.

Romani 6:16-18 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, 156

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.”

B. Trebuie să cer ajutorul lui Dumnezeu care numai El poate să mă elibereze

1 Corinteni 2:5 „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” C. Trebuie să iau în considerare avantajul de a fi condus de Dumnezeu, nu de un anumit lucru.

Romani 6:6-8 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El”. D. Trebuie să îmi doresc să fiu liber, nu sclav.

Galateni 5:1 „Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.”

E. Trebuie să învăţ să trăiesc sub conducerea Duhului Sfânt, nu a poftelor din mine

Galateni 5:16 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” F. Trebuie să iau în considerare ruşinea şi consecinţele eterne pe care mi le pot oferi dependenţele

Luca 6:46 – dacă Îl numesc Domn, trebuie să trăiesc ca un creştin adevărat. 157

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

G. Trebuie să slujesc Domnului în toate aspectele vieţii nu numai pe porţiuni

Romani 12:1,2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

H. Trebuie să ţin seama de faptul că trebuie să-I cer lui Dumnezeu prin rugăciune înţelepciune în a alege ce e mai bine pentru mine.

1 Corinteni 6:12 „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” I. Va trebui să iert pe toţi cum Dumnezeu m-a iertat pe mine şi să îmi cer iertare de la cei pe care i-am rănit.

Matei 6:14,15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” J. În fiecare zi îmi voi analiza viaţa şi voi vedea unde am greşit şi mă voi îndrepta imediat.

Romani 12:3 „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”

K. Voi practica disciplinele spirituale în viaţa mea şi-L voi căuta pe Hristos mai mult... 158

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Marcu 2:20 „Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.”

L. Voi spune tuturor cine m-a eliberat şi voi fi un martor lui Hristos toată viaţa mea.

Efeseni 3:20,21 „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”

159

12

Tulburările de personalitate

Tulburările de personalitate sunt complexe, se schimbă ca şi clasificare aproape de fiecare dată când americanii scot un nou ghid în acest sens, dar fundamental rămân aceleaşi. Acestea reprezintă şi un număr mare ca interacţiuni de diferite forme cu serviciile de psihiatrie. Vom spicui doar câteva elemente generale despre aceste tulburări, dar îndemnăm cititorul interesat să aprofundeze acest subiect din surse psihiatrice credibile şi prin discuţii cu specialişti psihologi sau psihiatri. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

Aceşti indivizi sunt nişte perfecţionişti care-i critică pe ceilalţi din jurul lor ce nu se ridică la standardele lor. Sunt preocupaţi de tot felul de detalii şi generozitatea nu le este caracteristică. Pot fi dificili prin inflexibilitatea lor şi au anumite probleme în exprimarea emoţiilor. Tulburarea de personalitate paranoidă

Aceşti indivizi sunt mereu suspicioşi, consideră că alţii vor să le facă rău sau complotează împotriva lor în diverse moduri. Sunt încrezători în aptitudinile lor şi interpretează de multe ori acţiunile celor din jur ca afronturi personale sau tentative de persecuţie. Pot deveni geloşi datorită suspiciunilor continue. 161

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Tulburarea de personalitate schizoidă

Aceşti indivizi evită contactul social şi preferă să se izoleze. Pot avea deliruri şi halucinaţii (vezi capitolele precedente pentru detalii). Tulburarea de personalitate schizotipală

Putem vorbi despre elemente de izolare socială, gândire dezorganizată asociată cu comportament ciudat, excentric. Pot fi paranoici sau să considere că au abilităţi extraordinare (vezi capitolele precedente pentru detalii). Tulburarea de personalitate histrionică

Aceşti indivizi sunt genul de persoane care mereu trebuie să fie centrul atenţiei, pot să manipuleze pe alţii, să domine, să dramatizeze şi să impresioneze prin extravaganţă. Tulburarea de personalitate borderline (de graniţă)

Aceştia sunt indivizii care au stare de dispoziţie proastă, imagine de sine proastă, sunt instabili, anxioşi, depresivi şi alternează între furie şi nervozitate mare şi manie. Sunt evaluaţi psihiatric pentru că au tendinţe de autovătămare şi suicidare. Pot avea tentative repetate de suicid, din păcate se întâmplă ca aceştia să tot încerce, iar la un moment dat reuşesc să se sinucidă. Tulburarea se asociază şi cu abuzul de substanţe, droguri, alcool. Unii consideră că 20% din spitalizările psihiatrice sunt asociate cu această tulburare. Există intervenţii psihologice şi medicamentoase în funcţie de caz. Medicul specialist psihiatru trebuie să facă o evaluare atentă. Tulburarea de personalitate antisocială

Este o tulburare periculoasă care se observă la indivizii care comit infracţiuni, mint şi fură fără niciun fel de probleme, au 162

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

un comportament criminal. Aceşti indivizi sunt agresivi şi au probleme cu legea, poliţia şi justiţia. Tulburarea de personalitate narcisistă

Aceşti indivizi doresc să fie centrul atenţiei. Egocentrismul este cuvântul cheie pentru această tulburare. Mint fără scrupule şi sunt obsedaţi de faimă, putere şi deseori suferă de complexul de superioritate (vezi capitolul Complexele pentru explicaţii detaliate). Tulburarea de personalitate evitantă

Aceşti indivizi au o anxietate socială atât de marcată încât evită locurile publice, contactul cu alte persoane. Le este mereu teamă că vor fi criticaţi şi respinşi de alţii. Tulburarea de personalitate dependentă

Acestor persoane le este frică să nu fie abandonate şi se agaţă de o persoană din dorinţa de a fi protejaţi. Sunt dependenţi, au probleme în luarea deciziilor şi cel mai important este că au un risc crescut de suicid dacă devin singuri sau dacă pierd persoana de care sunt dependeţi.

163

13

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

La început de drum

13.1 Noţiuni despre psihiatria copilului şi adolescentului

Psihiatria copilului şi adolescentului este o specialitate în sine psihiatrică şi nu se poate cuprinde într-un singur capitol. Vom încerca să prezentăm poate cele mai semnificative probleme. Majoritatea capitolelor din această carte se pot aplica şi la copil şi adolescent, desigur cu anumite excepţii. Personal am avut parte de experienţă într-o astfel de policlinică şi am rămas absolut terifiat să văd copii de 11-13 ani care aud voci şi care vor să se sinucidă, sau copii sever deprimaţi, copii care au probleme mari la şcoală, în familie şi în dezvoltarea lor etc. Am observat în unele cazuri cum problemele părinţilor se răsfrâng asupra copilului, iar în acest caz terapia de familie sau alte terapii rezolvă multe probleme. Sunt cazuri în care serviciile sociale iau copiii de la părinţi, dar sunt multe cazuri în care atât copiii cât şi părinţii reuşesc să aibă o viaţă normală şi frumoasă. Clasificările actuale se cristalizează în general în 4 mari subcategorii 1. LD (learning disabilities)/dizabilităţi de învăţare 165

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

2. Tulburări de dezvoltare

3. Tulburări dobândite în copilărie şi adolescenţă

4. Tulburări ale adultului care sunt dobândite în copilărie şi adolescenţă

În linii foarte mari vorbim despre comportamentul copilului care este sau nu este adecvat vârstei sale. De exemplu dacă copilul de 2 ani are un nivel exagerat de agitaţie şi un temperament vulcanic, se va considera probabil un LD. Sper să nu fim înţeleşi greşit, algoritmii diagnostici sunt mult mai complecşi şi evaluarea de specialitate este absolut necesară, dar dorim să exemplificăm anumite idei. Se va efectua un test de inteligenţă IQ, iar dacă acesta este mai mic de 70 şi se asociază cu o funcţionare precară şi dizabilitate, atunci se consideră categoria LD. Trebuie evaluat dacă este o tulburare dobândită sau dacă este o tulburare de dezvoltare. Tulburările dobândite sunt multiple. Dintre ele amintim tulburarea ADHD, tulburările de comportament, anxietatea de separare, tulburarea anxioasă de tip fobic, social şi de rivalitate cu fratele sau sora, mutismul, tulburarea ticurilor, enurezis şi encoprezis. Dintre tulburările adultului dobândite în copilărie şi adolescenţă amintim tulburările afective care au fost abordate la începutul acestei cărţi, tulburările psihotice şi problemele legate de consumul şi abuzul de substanţe şi dependenţe. De partea opusă, tulburările de dezvoltare se referă la tulburări precum autismul, tulburările de spectru autist, boala Asperger, sindromul Rett, dezintegrarea din copilărie, tulburări de vorbire, de citire, de calcul aritmetic şi tulburări motorii. După cum se observă în aceste rânduri este cuprinsă toată psihiatria şi anumite tulburări specifice vârstei. Rugăm cititorul să se adreseze medicului specialist pentru evaluarea de specialitate care este foarte importantă. 166

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

13.2 Dizabilităţile de învăţare/ intelectuale (LD)

LD este o subspecialitate în sine în psihiatrie şi vom încerca să atingem doar în mare noţiuni aferente ei. Mai demult se numea retard mintal, ulterior s-a schimbat oarecum în dizabilităţi de învăţare, iar de anul trecut americanii şi englezii încep să folosească termenul dizabilităţi intelectuale. Aceste schimbări de nomenclatură şi forme sunt probabil tentative de minimizare a stigmei şi de reducere a sensului peiorativ care ar putea fi perceput de societate. Vom folosi toate formele pentru a putea adapta aceşti termeni la oricine citeşte această lucrare. Oricum ar fi, aceştia sunt nişte termeni-umbrelă care se referă la acei pacienţi care au suferit undeva o tulburare de dezvoltare a creierului care se traduce printr-un IQ scăzut şi dificultăţi de adaptare la viaţa cotidiană. Aceste dificultăţi se manifestă în cum reuşesc sau mai degrabă nu reuşesc pacienţii cu LD să facă faţă diferitelor circumstanţe ale vieţii. Aici putem vorbi despre dificultăţi de vorbire, de comunicare, dificultăţi sociale, vocaţionale şi educaţionale. 85% din cazuri sunt reprezentate de retardul uşor. Acesta se traduce printr-un IQ de 50-69, iar pacientul are dificultăţi de citire şi scriere şi are deseori nevoie de programe educaţionale speciale. Are un limbaj adecvat şi este capabil de muncă, de cele mai multe ori alege a fi zilier. Munca acestuia este de multe ori necalificată, sau semi-calificată. LD moderat apare în aproximativ 10% din cazuri şi are un IQ de 35-49. Aceşti indivizi au dificultăţi de înţelegere şi vorbire, trebuie să fie supravegheaţi şi uneori pot face anumite munci sub strictă supraveghere. Cazurile severe de retard (3-4% din cazuri) au un IQ de 20-34. Aceşti pacienţi au şi dizabilităţi motorii, pot învăţa să vorbească în perioada şcolară, sau nu vorbesc deloc. Sunt supravegheaţi cu atenţie şi sunt liniştiţi în mediul familial sau casele specializate în astfel de cazuri. 167

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Retardul profund contabilizează 1-2% din cazuri şi aceşti oameni au un IQ sub 20 de puncte. Aceşti pacienţi sunt de multe ori incontinenţi, au dizabilităţi motorii şi de înţelegere sau ascultare a unei comenzi. Locuiesc de obicei în instituţii specializate. Cauzele

Acestea sunt multiple şi voi îndruma cititorul să discute cu medicul şi să se documenteze suplimentar. Spun aceasta pentru că doar la cauzele genetice lista se poate extinde foarte mult şi nu dorim să încărcăm cu prea multă informaţie de specialitate. Sindroamele genetice aferente includ sindromul Down, sindromul X fragil, sindromul Prader-Willi, sindromul LeschNyhan, neurofibromatoza, deficite de enzime şi multe altele. Cauzele LD pot fi şi prenatale şi anume infecţii congenitale, abuzul de substanţe de către mama gravidă şi aici este binecunoscut sindromul alcoolic fetal. Traumele de la naştere, deprivarea de oxigen a fătului şi alte complicaţii contribuie la cauzele LD. Alte cauze implică factorii de mediu care ne vorbesc despre copii depravaţi, care trăiesc în condiţii foarte dificile, care sunt malnutriţi, abuzaţi în toate modurile. Cauzele medicale ale LD cuprind infecţiile gen encefalită şi meningită, toxine, lovituri şi traume craniene, iar cauzele psihiatrice cuprind sindromul Rett, autismul şi altele. Este foarte important ca să discutaţi cu medicul. O îngrijire atentă a copilului, o detectare a anormalităţilor metabolice care pot fi tratate sunt doar câteva lucruri ce se pot face. Rugăm cititorul să manifeste o deosebit de mare atenţie asupra anumitor sfaturi medicale care pot să implice avortul din cauza condiţiilor genetice şi a altor complicaţii. Avortul este tot avort, este crimă din punct de vedere creştin, indiferent ce conotaţie sau explicaţie ar putea avea. Dumnezeu este cel care hotărăşte cum creează un om şi decizia vieţii este integral a Sa. 168

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Există programe educaţionale şi vocaţionale speciale pentru cei cu LD şi terapii comportamentale pentru cei agresivi. Există şi plasamente speciale pentru astfel de cazuri, şi multe tulburări psihiatrice comorbide se tratează.

13.3 Autismul

În linii mari autismul trebuie să se manifeste prin triada caracteristică în primii 3 ani de viaţă. Triada este compusă din dificultate în interacţiunea socială, dificultate de comunicare şi comportamente stereotipe şi restricţionate. Îndemnăm cititorul să discute aceste detalii cu medicul pentru înţelegere amănunţită. Cauza autismului este necunoscută, deşi elementele descrise mai sus sunt considerate ca fiind implicate. Ca şi în multe alte tulburări şi boli avem multe teorii complexe şi tratamente, dar cauza concretă nu este încă elucidată. Prevalenţa autismului este de aproximativ 5 cazuri la 10000 de oameni din populaţie. Tratamentul este similar cu cel din LD şi îndemnăm cititorul interesat să exploreze aceste aspecte cu medicul specialist.

13.4 Sindromul Asperger

Este similar autismului. Cei cu acest sindrom vor avea comportamente stereotipe şi dificultăţi de interacţiune socială. Nu există probleme ale limbajului şi vorbirii, sau probleme cu inteligenţa. Mulţi consideră că Asperger face parte din aşa numita tulburare de spectru autist.

13.5 Sindromul Heller

Acesta este numit mai exact psihoza dezintegrativă a copilăriei. Aceşti copii se dezvoltă normal până la un punct, 169

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

după care lucrurile iau o turnură negativă. Ceea ce a fost învăţat începe să se piardă, iar aici vorbim despre pierderea abilităţilor de adaptare socială, pierderea abilităţilor motorii, a controlului vezicii urinare etc. Copilul începe să devină repetitiv.

13.6 Sindromul Rett

Acest sindrom care apare cel mai frecvent la fete a fost descris ca apărând de la vârsta de 6 luni până la 2 ani şi implică apariţia unei encefalopatii care este distructivă şi practic capul copilului încetineşte să crească. Boala are multe alte implicaţii pe care medicul le va detalia cu pacientul şi familia.

13.7 ADHD

În America se numeşte tulburarea hiperactivă cu deficit de atenţie, iar în restul lumii i se spune tulburarea hiperkinetică. ADHD apare de obicei înainte de vârsta de 7 ani şi, după cum îi spune numele, este caracterizată de un deficit de atenţie, hiperactivitate a copilului şi impulsivitate. Simptomele trebuie să fie manifestate în cel puţin o situaţie, acasă, la şcoală etc. şi să fie prezente cel puţin 6 luni. Trebuie să discutaţi cu medicul specialist pentru că există confuzii cu alte afecţiuni şi, dacă un astfel de diagnostic este pus, atunci medicul vă va sfatui asupra tratamentului psihologic şi medicamentos şi implicaţiile acestuia.

13.8 Tulburările emoţionale

Acestea sunt în general conectate cu anxietatea şi depresia, iar tratamentul se compune în general din terapie comportamentală şi terapie de familie. Desigur, lucrurile pot fi mai complicate şi la alte boli comorbide se pot introduce tratamente specifice. Îndrumăm cititorul interesat să discute 170

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

cu specialistul şi să se documenteze din surse credibile despre tulburarea anxioasă de separare, tulburarea anxioasă fobică, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de rivalitate între fraţi/surori. Atragem atenţia asupra posibilităţii formării de complexe din copilărie, de gelozie care iniţial pot fi în limite normale, dar ulterior pot degenera şi necesită intervenţie de specialitate. Nu doresc să arăt cu degetul ce este normal şi anormal, deşi în această carte expunem medical normele în vigoare, care se pot schimba în anii viitori, dar fundamentul expunerii noastre este unul creştin şi dorim să ajutăm practic prin sensibilizare şi informaţie acolo unde părinţii, şcoala, societatea ignoră.

13.9 Tulburările de comportament

De obicei acestea se instalează înainte ca individul să împlinească 18 ani. Tulburarea se caracterizează prin şabloane comportamentale ce includ un spectru destul de larg. Din acest spectru enumerăm – agresivitate verbală, fizică şi de altă natură, furtul şi minciunile de o anumită natură, aprinderea, distrugerea bunurilor sau proprietăţilor, fuga de acasă, petrecerea nopţii departe de casă şi alte comportamente care nu sunt adecvate şi acceptate ca fiind normale vârstei. Îmi pare rău pentru ce voi afirma în continuare, dar realitatea este că mulţi din aceşti adolescenţi intră pe un făgaş normal până la perioada adultă, dar sunt indivizi care, dimpotrivă, ajung să dezvolte tulburări de personalitate, tulburări de tip antisocial şi abuzuri şi dependenţe de substanţe. Mulţi dintre aceştia au avut copilării foarte dificile, dar aici cred că trebuie să intervină societatea, medicul şi biserica în primul rând. Este uşor să arătăm cu degetul, dar ce facem ca să prevenim, să ajutăm şi să adresăm astfel de probleme înainte de a deveni adevărate catastrofe, fie legale, fie vieţi ruinate de droguri şi alcool, fie ani petrecuţi pe străzi sau în puşcărie. Trebuie să prevenim şi 171

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

să ajutăm omul şi nu în ultimul rând să-i aducem vestea bună (Evanghelia). Ticurile şi sindromul Gilles de la Tourette au fost prezentate anterior. Enurezisul se referă la urinarea involuntară a copilului. La o vârstă la care trebuie să aibă control, acesta urinează în pat, pe haine şi în alte locuri. Enurezisul poate fi organic şi medicul trebuie să trateze, sau psihologic, caz în care terapia comportamentală are rezultate bune. În cazuri extreme, doar medicul poate recomanda imipramina, dar această opţiune trebuie explorată foarte atent. Encopresisul este oarecum echivalentul care implică materiile fecale. Medicul va sfătui despre cea mai bună abordare şi tratament.

13.10 Abuzul copilului

Acest capitol este extrem de complex. Există legislaţie foarte concretă în acest sens. Nu putem extinde explicaţiile, dar trebuie menţionat că orice copil este protejat prin lege şi sunt servicii specializate care oferă această protecţie. Abuzul copilului poate fi emoţional, verbal, fizic, sexual etc., iar aceste abuzuri lasă răni adânci atât fizice, cât şi psihice.

13.11 De ce astfel de probleme la copii?

Atunci când punem întrebarea aceasta e ca şi cum am întreba „De ce este rău pe pământ?”, dar când e vorba de copii, întrebarea are un perceptibil reproş sentimental adus lui Dumnezeu, nu numai simpla satisfacere a curiozităţii intelectuale. Am putea spune că-i aproape normal să vezi maturi în suferinţă, oameni arşi, cu părul căzut după citostatice, cu mintea sfărâmată îmbătrâniţi în spitalele de psihiatrie. Dar atunci când te-ai rugat pentru un copil să vină pe lume, l-ai aşteptat, i-ai zugrăvit camera în albastru de Voroneţ, când ai 172

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

ştiut că este băiat, ai posibilităţi materiale să-l întreţii să vină pe lume într-un spital bun, dar vine pe lume cu sindrom Down sau ţi se comunică faptul că are toate şansele să fie bolnav de autism, răspunsul la întrebarea asta nu e simplu. De ce?

A. Pentru că aşa a vrut Dumnezeu

L-au întrebat pe Hristos ucenicii, atunci când a fost vorba de orbul din naştere cine e vinovat de situaţie, el sau părinţii? Hristos a răspuns că nimeni. Sau poate Dumnezeu, ar zice unul grăbit, nu un ateu pentru că ateii nu cred în Dumnezeu. Există o suveranitate a Lui, un plan greu de înţeles, întrebări la care nu e obligat să dea un răspuns. B. Pentru că nu am fost noi atenţi cu el

Doica l-a scăpat din braţe pe Mefiboşet şi a rămas olog. Copiii trebuie manevraţi cu grijă – „handle with care” – încă dinainte de a se naşte. Dacă ţi-e capul plin de droguri şi alcool, dacă nu e un copil dorit şi ai făcut tot ce ai putut să-l avortezi, dar nu ai reuşit, există riscul să se nască plin de probleme în minte şi suflet ca ariciul de ţepi. Dacă pe parcurs, luând în calcul că s-a născut normal, casa se transformă în grădină zoologică şi totul e junglă şi urlet, copilul abuzat fizic, psihic, spiritual, sexual are iar toate şansele să ajungă cu mintea sfărâmată. Lipsa aprecierii, încurajării, iubirii creează copii cu probleme. Filmele, jocurile şi alte materiale pe care le vede şi aude de multe ori cu acordul nostru au repercusiuni asupra minţii lui mai devreme sau mai târziu. Ce e de făcut? Să nu uiţi că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu (Romani 8:28). Poate că un asemenea 173

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

copil v-a ţinut dragostea şi casa în picioare şi v-a dat un sens vieţii. Nu aveţi un Lazăr la uşă ci unul în casă de care trebuie să aveţi grijă. El se poate vindeca şi atunci va fi un prilej de mare bucurie nu numai pentru voi, ci pentru întreaga comunitate, care se va convinge de cât de mare e Dumnezeu. Să vă aduceţi aminte mereu că Dumnezeu se poate folosi şi de oameni cu dizabilităţi. Moise avea probleme cu vorbirea dar a condus 2 milioane de oameni prin pustiu până au intrat în ţara sfântă. Poate copilul nu ştie cine eşti tu, dar tu ştii cine este el. Un înger pe care Dumnezeu ţi l-a trimis din cer. Un înger cu aripa frântă pe care trebuie să-l îngrijeşti să poată iarăşi zbura. Singur sau cu avionul lui Dumnezeu.

174

14

La sfârşit de drum

Psihiatria bătrânului este foarte complexă şi reprezintă o specialitate psihiatrică în sine, iar unii o consideră ca fiind una dintre cele mai grele. Am avut oportunitatea să lucrez ca psihiatru în această specialitate mai mult de un an de zile. Este una dintre cele mai complicate specializări pentru că de multe ori pacientul prezintă pe lângă probleme complexe şi o patologie medicală bogată. Mulţi bătrâni sunt diabetici, au probleme cardiace şi alte comorbidităţi semnificative care necesită o atenţie sporită la medicaţia psihiatrică încât să nu interacţioneze, sau să interacţioneze cât mai puţin şi nesemnificativ cu medicaţia pentru celelalte boli. Nu vom putea expune psihiatria bătrânului în câteva pagini, dar vom încerca să abordăm în mare nişte boli cunoscute ca fiind specifice acestei categorii. Există cazuri în care bătrânul nu mai are capacitate decizională şi nu are discernământ. Sunt legi bine definite care ajută întru luarea celei mai bune decizii. Există servicii sociale implicate în multe cazuri, plasamente de zi, azile cu diferite grade de îngrijire medicală. Am o admiraţie pentru această categorie pentru că am auzit relatări care ar putea fi oarecum considerate istorioare, am văzut cupluri căsătorite de 60 de ani, am văzut cum partenerul de viaţă merge să-şi viziteze soţia care suferind de demenţă este în azil 175

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

şi probabil nu îşi mai aduce aminte cine este soţul, am văzut bunul gust şi probabil moda ante şi interbelică adusă în obositoarea clinică modernistă, am văzut o notă nostalgică a frumosului care nu se învecheşte. În partea de spital la această categorie, am văzut boli care au complicat patologia psihiatrică uneori, a fost nevoie de o îngrijire medicală şi psihiatrică foarte bună. Am văzut prima oară cum soţul cu demenţă nu şi-a mai recunoscut partenerul de viaţă şi a vrut să se apere, am văzut demnitate chiar şi în cele mai avansate stadii ale bolii, am învăţat să îngrijesc de aceia care mi-ar putea fi bunici şi străbunici şi poate ştiu mult mai multe decât mine. Am auzit de abuzul de bătrâni, de oportunişti, de moşteniri, de averi lumeşti, de demnitate şi de ceea ce tatăl meu numeşte uneori a fi a doua copilărie (bătrâneţea). Psihiatria bătrânului este o specialitate medicală grea şi consider că orice ţară trebuie să aibă grijă de copiii, adulţii şi bătrânii ei. Din păcate există şi abuzul bătrânilor. Acest abuz poate fi psihologic, verbal, fizic, sexual, neglijarea bătrânului şi exploatarea financiară. Un studiu citat de Oxford Handbook of Psychiatry ne arată că 450.000 de bătrâni din America au fost neglijaţi, abuzaţi sau exploataţi în anul 1996, iar mulţi consideră că acestea sunt raportate într-un număr mult mai mic decât cel real. Tot ce am abordat în această carte se poate aplica şi la bătrâni. Tratamentul bolilor psihice este similar cu cel al adultului, dar dozele diferă de multe ori, ele fiind mai mici. Comorbidităţile medicale complică prezentarea de multe ori. ECT este un tratament bun la bătrânii cu depresie severă, care refuză să mănânce şi să bea apă, care sunt suicidari şi care au avut un răspuns bun la un tratament ECT anterior. Litiul se foloseşte cu grijă şi este de obicei jumătate din doza adultului, chiar şi nivelul de litiu din sânge are o marjă mai scăzută pentru intervalul terapeutic normal. Trebuie evaluat foarte bine riscul de suicid care la bătrîni poate fi crescut din cauza bolilor fizice, singurătăţii sau altor factori de risc majori. 176

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Istoricul personal, suportul social şi reţeaua de ajutor trebuie foarte clar stabilite. Evaluarea cognitivă la bătrân este cea mai complexă pe care am văzut-o. Sunt multe teste cognitive MMSE, MOCA şi ACE III care a fost dezvoltat la spitalul Adenbrooke, Cambridge. Când medicul psihiatru are în continuare semne de întrebare asupra rezultatelor acestor teste, atunci este indicat ca psihologul specializat să efectueze o examinare neuropsihologică care durează aproximativ 90 de minute. Medicul psihiatru lucrează împreună cu psihologul, asistentul social, fizioterapeutul, terapistul ocupaţional, asistente pe secţie şi asistentele din comunitate, managerul şi alte organizaţii abilitate în luarea celei mai bune decizii pentru pacient. Munca în echipă duce la rezultate bune, iar în UK psihiatria în general înseamnă muncă în echipă pentru folosul pacientului. Medicul specialist trebuie să evalueze pacientul şi să exploreze cea mai bună modalitate terapeutică. Pentru cititorii interesaţi, sugerez să se citească şi despre sindromul Charles-Bonnet care poate apărea la persoanele în etate care şi-au pierdut vederea.

14.1 Discernământul şi capacitatea de consimţământ

Aceste noţiuni reprezintă principiul de bază în tratamentul unui pacient. Consimţământul unui pacient trebuie obţinut de la un pacient care are discernământ. Discuţia este destul de complexă şi nu se poate extinde aici. Vom oferi idei despre ce înseamnă acest lucru în mare. Majoritatea medicilor, dar în special psihiatrii, trebuie să fie capabili să evalueze discernământul unui pacient. În Marea Britanie sunt legi clare care acoperă toate situaţiile şi există delegaţi şi instituţii specializate care pot acţiona ca avocaţi ai pacientului în anumite situaţii mai speciale. Există şi un act legislativ/normativ (Mental Capacity Act 2005) care are coduri de practici şi proceduri concrete care trebuie să se reflecte în 177

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

practica clinică a doctorilor din aceste jurisdicţii. Nu putem dezvolta aceste noţiuni aici, dar ca să-şi facă cititorul o idee putem spune următoarele: În primul rând trebuie să stabilim concret întrebarea, iar apoi trebuie evaluat dacă pacientul are capacitate decizională, discernământ şi dacă poate să îşi dea consimţământul sau nu. Medicul se va uita la câteva domenii fundamentale ale discernământului şi anume dacă pacientul are abilitatea de a lua o decizie, dacă a înţeles informaţia comunicată şi relevantă în luarea deciziei, dacă a folosit argumentele pro şi contra în luarea deciziei, dacă reţine în memorie decizia şi dacă poate să comunice decizia. Se consideră că, dacă un element lipseşte, se poate afirma că pacientul nu are discernământ asupra acelei probleme, la acel moment dat. Spunem aceste lucruri pentru că discernământul este specific raportat la timp şi situaţie. De exmplu un pacient poate să aibă discernământ cu privire la sănătatea sa corporală, dar să nu aibă discernământ la situaţia sa financiară. Discernământul poate fluctua, ceea ce complică lucrurile şi evaluarea unui psihiatru specialist este necesară. De asemenea, nu putem presupune, fără o evaluare concretă, că o persoană nu are discernământ pentru că suferă de demenţă, sau are dizabilităţi de învăţare, sau are orice altă boală psihică. O boală psihică poate influenţa discernământul. În orice caz, aceste lucruri sunt complexe şi necesită evaluarea psihiatrică de specialitate care implică şi aspecte legale. În acest paragraf am oferit doar în mare idei despre noţiunea de discernământ, dar în practică acesta trebuie evaluat la fiecare situaţie de către specialist.

14.2 Delirium

Este des întâlnit (10-30%) la bătrânii spitalizaţi pentru diverse probleme medicale, iar pacienţii cu demenţă au un risc şi mai mare. Acest delirium poate fi foarte stresant atât pentru pacient 178

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

cât şi pentru personalul medical nepsihiatric care are reale dificultăţi în managementul unui bătrân cu delirium, anxios şi foarte agitat şi care este de exemplu pe o secţie de cardiologie, sau orice altă secţie de medicină sau chirurgie. Managementul acestui pacient este foarte clar, se va încerca minimizarea confuziei prin măsuri generale de orientare a pacientului în timp, spaţiu şi la persoană. Tratamentul medicamentos, dacă este necesar, trebuie discutat cu medicul psihiatru care va sfătui şi trata conform ghidurilor clinice şi comorbidităţilor prezente. Nu detaliem clasele de medicamente aici.

14.3 Demenţele

Se cunosc aproximativ 100 de tipuri de demenţe, dar cele mai frecvente sunt demenţele Alzheimer (30-60%), demenţele vasculare (10-30%), demenţele cu corpusculi Lewy (15%), demenţele frontotemporale, sindromul Pick (20%). Oricine poate face demenţă, la fel ca şi orice altă boală. Niciodată nu vom şti dacă vom face sau nu, doar Dumnezeu cunoaşte totul despre noi. Există mediatizări a unor personaje cunoscute ca fiind diagnosticate cu demenţă. Dintre ele amintim pe Ronald Reagan, Maurice Ravel, Margaret Thatcher, Charles Kao (laureat al premiului Nobel în fizică pentru fibra optică) şi alţii.

14.4 Boala Alzheimer

Un mare număr de pacienţi pe care i-am evaluat aveau boala Alzheimer. Este o boală interesantă, iar de aproape 100 de ani de când medicul Alois Alzheimer a descoperit-o, nu sa reuşit să se aducă foarte multe noutăţi şi răspunsuri. Sunt multe teorii care încearcă să explice cauza concretă, dar nici acum nu se cunoaşte exact cauza la multe din cazurile de Alzheimer. Se vorbeşte despre cauza genetică unde alela ApoE 4 ar creşte riscul acestei boli, se vorbeşte despre Presenelina1,2 şi proteina precursoare de amiloid. Alţi cercetători vorbesc 179

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

despre activitatea acetilcolinei din creier, aceste studii fiind susţinute şi de medicamentele care au la bază această teorie. Pentru cei interesaţi, sugerez documentarea mai amănunţită asupra neuropatologiei bolii Alzheimer care cuprinde conglomeratele neurofibrilare ale proteinei tau, plăcile de beta amiloid şi depozitarea amiloidului pe pereţii vaselor de sânge.

14.5 Demenţa vasculară

Acest tip de demenţă este consecinţa unor multiple microinfarcte corticale în substanţa albă. Există factori de risc vasculari pentru acest gen de demenţă precum hipertensiune arterială, fumat, accidente vasculare cerebrale anterioare, diabet, probleme de coagulare etc. Medicul specialist va trebui să vă explice amănunţit şi aceste lucruri. Demenţa cu corpusculi Lewy, boala Huntington, demenţele fronto-temporale, sindromul Pick, boala Parkinson, demenţa HIV (SIDA), boala Creutzfeld-Jakob sunt alte exemple de demenţe care nu vor fi abordate aici, dar îndrum cititorul interesat să se documenteze din surse ştiinţifice credibile şi să discute cu medicul mai multe detalii.

14.6 Tratament

Tratamentul demenţelor este complex şi multifactorial. Pacienţilor mei şi rudelor acestora le-am explicat laic că demenţa este în general o boală degenerativă şi că nu există un medicament minune care să stopeze 100%. Este posibil să greşesc şi, datorită cercetării, este posibil în viitor ca tot ce spun să fie învechit. În Marea Britanie am fost pus în situaţii de a diagnostica demenţa şi familia pacientului să se simtă ofensată. Alţi medici au avut experienţe similare. Probabil este vorba şi de un element cultural, pentru că o populaţie bătrână activă, funcţională şi care arată foarte bine nu poate accepta foarte 180

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

uşor un diagnostic de demenţă care poate fi foarte stigmatizant. Este deosebit de important modul în care se comunică un astfel de diagnostic pacientului şi familiei. Mai mult, testele de laborator (teste de sânge specifice care testează tabloul demenţelor) este completat de fiecare dată de CT brain (scanarea computer tomograf a creierului) şi alte teste cognitive, ocupaţionale şi funcţionale. Evaluarea este adiţională obişnuitului status mintal. Toate acestea se fac pentru a întări corectitudinea diagnosticului, dar şi pentru a arăta pacientului că s-au folosit toate resursele şi cunoştinţele pentru a diagnostica. Din punct de vedere medicamentos putem vorbi despre inhibitorii de colinesterază care nu se iniţiază dacă sunt probleme pe EKG (blocuri, interval QTC mărit etc.). Donepezilul, Rivastigmina şi Galantamina sunt licenţiate în Marea Britanie pentru Alzheimerul uşor sau moderat care au cel puţin 12 puncte la MMSE. Există un spectru de efecte secundare care trebuie explorate de medic cu pacientul şi familia înainte de iniţiere. Aceste medicamente pot fi prescrise de medicul specialist care va evalua pacientul. Pe de altă parte, un antiglutamat, Memantina, care blochează receptorii N-metil-d-aspartat (NMDA) se poate considera la Alzheimerul moderat şi sever. Trebuie subliniat că antipsihoticele sunt evitate, pot avea efecte dezastruoase şi chiar mortale în anumite cazuri. Utilizarea lor în cantităţi deosebit de mici trebuie decisă cu deosebit de multă responsabilitate de către medicul psihiatru, după ce s-au luat în calcul toate posibilităţile şi s-au calculat foarte bine avantajele şi riscurile. De asemenea, benzodiazepinele trebuie folosite cu mare grijă, datorită creşterii confuziei la bătrâni şi riscului de căderi şi fracturi. Pentru toată medicaţia psihiatrică la bătrâni, medicul trebuie să acţioneze în coformitate cu ghidurile NICE şi Maudsley şi să ia cea mai bună şi sigură decizie pentru pacient în echipă. 181

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

14.7 Bătrânii noştri

În insulele Fiji când murea câte un bătrân se spunea că a ars biblioteca. În alte insule, tot pe acolo, bătrânii sunt duşi şi ucişi pentru a nu împiedica progresul. Poate de acolo s-au inspirat şi khmerii roşii ce au omorât în Cambodjia aproape întreaga populaţie în vârstă. Vârsta a treia nu e lumea a treia. E ceea ce spune Scriptura: o perioadă în viaţa unui om în care trebuie să se bucure de ceea ce a realizat în viaţă. Înaintea părului cărunt trebuie să te ridici, spune tot Biblia. Dacă ei ne-au ajutat în primii noştri ani din viaţă, când noi eram neajutoraţi, noi suntem obligaţi să-i ajutăm în ultimii lor ani de viaţă, când ei sunt neajutoraţi. Bolile care afectează mintea unui om bătrân se datoresc aşa cum am spus-o multor factori dintre care cei mai importanţi sunt felul în care am avut grijă de viaţa noastră şi înţelegerea faptului că aici pe pământ nu există perfecţiune. E o artă să ştii să îmbătrâneşti frumos. O conştiinţă nepătată, o relaţie bună cu Hristos şi cu ceilalţi, o viaţă împlinită ajută să nu simţi cât de grele sunt hainele bătrâneţii. Bătrânii noştri nu trebuie duşi la azil şi nu trebuie dosiţi prin magherniţe şi anexe întunecoase. Ei sunt familia noastră, chiar dacă varsă farfuria cu supă din cauza tremurului mâinii, chiar dacă şi-au pierdut memoria, chiar dacă spun tot felul de cuvinte ciudate. Cea de-a doua copilărie trebuie tratată cu grijă. De felul în care noi ne vom ocupa de bătrânii noştri depinde felul în care se vor comporta copiii noştri faţă de noi. „Cum ai făcut aşa ţi se va face.”

182

15

Noţiuni despre tratamentul psihiatric

15.1 Generalităţi despre evaluarea de specialitate

Anamneza, sau interviul cu pacientul se diferenţiază de alte specialităţi medicale sau chirurgicale. În primul rând este cu mult mai lungă şi implică modelul bio-psiho-social. Ulterior medicul va efectua examenul statusului mintal, va examina medical pacientul şi va cere anumite investigaţii. Nu putem detalia evaluarea de specialitate pentru că aceasta este complexă şi este practica medicului psihiatru. Doar psihopatologia din statusul mintal este cuprinsă într-o carte întreagă. Oricum, dorim să oferim elemente generale şi foarte pe scurt despre ce înseamnă în general o astfel de evaluare. Intervievarea pacientului are multe particularităţi în psihiatrie. Istoricul colateral, istoricul relevant de la medicii de altă specialitate care cunosc pacientul şi istoricul complet de la medicul de familie al pacientului sunt importante. În primul rând trebuie asigurată confidenţialitatea şi siguranţa fizică şi psihică a pacientului şi a celor din jurul lui. Astfel, nu este indicat să adresăm zeci de întrebări dificile unui sinucigaş din 183

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

unitatea de primire a urgenţelor, mai ales dacă lângă el sunt alţi pacienţi care pot auzi totul şi au diverse alte dificultăţi. Se preferă o cameră unde să fie linişte. De asemenea riscul de agresiune fizică trebuie evaluat foarte bine şi medicul trebuie să aibă acces de ieşire urgent din cameră, sau să fie însoţit de angajaţii de la pază sau asistenţi specializaţi în situaţii de urgenţă. În secţiile de psihiatrie există piese de mobilier special şi designul camerelor este special şi asigură protecţia pacienţilor şi a personalului medical. De exemplu, băile nu au robinete, oglizi sau alte obiecte care pot deveni periculoase, iar scaunele sunt foarte grele, astfel încât mobilierul nu poate fi aruncat în alţii, sau distrus. Totul este cât se poate de securizat pentru cazurile de urgenţă. Raportul pe care medicul îl stabileşte cu pacientul este esenţial, la fel şi contactul vizual. Trebuie arătat respect maxim faţă de pacient şi empatie. Ne vom prezenta şi adresa pacientului respectuos cu domnul, doamnă, dumnevoastră şi nu îl vom trata sub nicio formă cu cuvinte neadecvate doar pentru că acesta a spart un geam într-un puseu nervos, sau este într-o fază acută a bolii, sau pentru că este sub influenţa substanţelor, sau pentru că vedem tăieturi şi tatuaje pe braţe etc. Un pacient cu dizabilităţi va necesita o atenţie specială asupra modului de comunicare şi interacţiune, iar unul care nu vede, nu aude sau care suferă de demenţă trebuie să fie trataţi cu acelaşi respect şi profesionalism. Un pacient depresiv poate să nu vorbească sau să evite contactul vizual, în timp ce un psihotic poate să aibă un comportament ciudat, să fie agitat şi să interacţioneze cu stimuli externi invizibili, alţii maschează sau consideră că medicul este angajat al poliţiei care vrea să-i facă rău… Interviul psihiatric este o ştiinţă, dar îmi place să cred că este şi o artă. Modalitatea de a obţine informaţii de la pacient prin diverse moduri şi tehnici, astfel încât să nu pară a fi un exerciţiu matematic schematic de asigurare că am întrebat 184

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

totul, este o chestiune de experienţă clinică. Sunt teoreticieni ai stilului de a adresa întrebări, unii preferă anumite metode, alţii combină mai multe stiluri, alţii sunt foarte riguroşi, iar alţii nu reuşesc să obţină informaţii de la pacient pentru că l-au enervat cu ceva în modul în care au vorbit. Nu există un stil perfect, doar indicaţii practice asupra stilului cel mai bun şi cum se trece la un alt stil în diferite circumstanţe. Întrebările de tip închis se folosesc de obicei la început. Acestea dau răspunsuri clare şi scurte, dar nu elaborează asupra problemei (Lucrezi? Da/Nu, Ai băut? Da/Nu, Te simţi rău? Da/Nu). Întrebările deschise facilitează răspunsurile mai ample. (Ce te face să te simţi aşa rău?). Iniţial se stabilesc datele demografice ale pacientului, identificarea exactă a acestuia, nume, vârstă, sex, status marital, ocupaţie, motivul trimiterii sau aflării pacientului pentru evaluare, statusul legal (dacă pacientul este adus de poliţie, sau dacă este internat involuntar etc.). Un psihiatru experimentat va documenta problemele curente ale pacientului exact aşa cum acestea sunt expuse de pacient. Pentru aceasta se încurajează folosirea de întrebări deschise. Aceste probleme pot fi multiple şi trebuie elaborate individual. Medicul se va concentra pe istoricul fiecărei probleme având în vedere durata, cursul, severitatea, modul de apariţie, simptomele asociate, factori care au precipitat, întreţin sau exacerbează problemele. Se va detalia şi istoricul psihiatric, dacă pacientul este sau nu este cunoscut serviciilor de psihiatrie, ce internări a avut, dacă a fost internat voluntar, sau dacă este monitorizat în policlinici, detalii ale tratamentelor anterioare etc. Trebuie cunoscută şi medicaţia curentă dar şi cea întreruptă, atât psihiatrică, cât şi cea nepsihiatrică, dacă există efecte secundare, alergii, reacţii adverse. Istoricul medical al pacientului trebuie înregistrat şi elaborat. Acesta include orice afecţiune relevantă, dacă au existat lovituri la cap, epilepsie, 185

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

probleme endocrine, sau orice alte afecţiuni medicale sau chirurgicale care sunt relevante psihiatriei. Trebuie cunoscut dacă există risc vascular, diabet, probleme de tensiune, accidente vasculare, ischemii, infarcte etc. Istoricul familial este important şi relevant în psihiatrie. Se va stabili dacă există membri din familia pacientului care au tulburări psihice, dacă sunt în viaţă, iar dacă nu, care a fost cauza morţii. Se va stabili şi calitatea relaţiei dintre pacient şi membrii familiei sau alt gen de relaţii. Uzul de substanţe, alcool, droguri se va stabili foarte clar. Chestionarul CAGE sau altele sunt metode simple de screening. Trebuie stabilit ce substanţe foloseşte pacientul (tutun, alcool, marijuana, amfetamine etc.), în ce doze, frecvenţa, când a fost ultima oară şi când a început, dacă a făcut aceasta de bună voie, sau dacă a fost forţat, exploatat etc. Se vor documenta şi efectele secundare, modul de consum, dacă se injectează etc., se vor detalia şi circumstanţele sociale ale pacientului, unde locuieşte, dacă are bani de chirie, dacă este întreţinut social, dacă este fără locuinţă, dacă este în centru de plasament, azil etc., în ce relaţie este, ce reţea de sprijin are, care este situaţia financiară, ce hobiuri şi activităţi relaxante are. Se vor nota şi orice probleme pe care pacientul le are cu legea, cazierul, dacă a fost arestat, condamnat, de ce natură sunt violenţele etc. Istoricul personal al pacientului este o altă secţiune importantă care ne va da detalii despre viaţa pacientului. Se va începe cu detalii de la naşterea pacientului, dacă au exisat complicaţii, deprivări de oxigen, scorul APGAR, dacă pacientul a avut o dezvoltare neuropsihologică conform vârstei, dacă a avut o copilărie frumoasă, fericită, sau plină de evenimente sumbre precum abuz emoţional, fizic, verbal, sexual, dacă a fost responsabilizat ca şi copil să muncească, să câştige bani. Notele de la şcoală sunt şi ele relevante într-o oarecare măsură pentru a exclude anumite dificultăţi, este important să ştim dacă pacientul a fost agresiv în copilărie sau 186

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

la şcoală, dacă a fost agitat, sau a avut probleme de comportament, dacă colegii au râs de el şi şi-au bătut joc de el şi cum a reacţionat, dacă are rezultate educaţionale, dacă a urmat cursul educaţiei liceale, universitare etc. Se vor chestiona şi detalii ale relaţiilor, mariajului şi istoricului sexual. Se va face referinţă la pubertate, adolescenţă, viaţa adultă, la motivele despărţirilor, la mariaj, divorţ, copii, disfuncţii sexuale, fetişuri şi eventuale probleme de identitate sexuală, istoricul de abuz sexual, dacă există. Aceste subiecte sunt de multe ori dificile şi se preferă întrebările deschise. Personalitatea premorbidă este o altă secţiune din interviu, iar pacientul va fi rugat să-şi caracterizeze personalitatea înaintea apariţiei tulburării sau bolii. Familia va fi întrebată despre opinia ei asupra personalităţii pacientului şi ulterior pacientul va fi întrebat ce cred alţii despre personalitatea sa. Urmează una din cele mai importante secţiuni ale interviului psihiatic, examinarea statusului mintal (MSE). Vom da doar câteva elemente, pentru că acest subiect nu poate fi acoperit aici şi necesită experienţa specialistului. Acest MSE începe de la primul contact cu pacientul şi include elemente ale limbajului corporal, atitudinii şi elemente psihiatrice concrete. MSE poate fluctua şi este important ca specialistul să facă această evaluare. Vom nota aparenţa pacientului, ce vârstă are, ce rasă, sex, dacă este îmbrăcat adecvat, dacă are particularităţi vestimentare, tatuaje, piercings, ochelari, aparate auditive, dacă are nevoie de baston sau cadru pentru a se deplasa, dacă are semne de igienă corporală adecvată, dacă este neîngrijit, nepieptănat, nespălat, dacă miroase neplăcut, dacă este neglijat sau dacă are urme de secreţii, dacă are asupra sa obiecte ciudate, dacă are tăieturi pe mâini, braţe etc. Vom nota şi comportamentul pacientului, dacă are ticuri, tremură, dacă are agitaţie sau retard psihomotor, dacă se prezintă sau dacă înjură, scuipă, devine agresiv, sau dacă stă 187

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

detaşat, nemişcat, evită contactul vizual, nu răspunde la întrebări. Este important ca medicul să noteze orice eventual EPSE (efecte secundar extrapiramidal), parkinsonism, distonie acută, akatezie, diskinezie tardivă etc. Cum spuneam la începutul capitolului, raportul dintre pacient şi medic este foarte important, iar medicul va facilita acest raport şi va nota dacă pacientul se deschide şi vorbeşte despre problemele sale, este bucuros că este ascultat, sau este perplex, se teme, e preocupat, se crede ameninţat, inhibat etc. Medicul va nota şi limbajul şi vorbirea pacientului, iar anormalităţile de vorbire sunt cele mai importante. Se va nota rata, tonalitatea, volumul vorbitului, cantitatea şi calitatea vorbirii, dacă există disartrie, disfazie, dacă pacientul este coerent, relevant şi spontan în vorbire. Pentru cititorul interesat, îndrumăm spre o documentare ştiinţifică credibilă sau discuţie cu medicul despre vorbirea omului, aria Wernike şi aria Brocca din creier, şi cum este procesată, transmisă şi articulată vorbirea. Este fascinant şi se vor înţelege multe probleme de vorbire, disfazii şi vom vedea cât de minunat a creat Dumnezeu omul ca să poată auzi ce i se spune, înţelege, procesa şi articula ceea ce doreşte. Este un subiect fantastic care nu poate fi acoperit aici. Medicul va nota şi starea de dispoziţie şi afectul pacientului. De obicei încerc să cuantific starea de dispoziţie pe o scară a dispoziţiei de la 1 la 10, unde 1 este o stare depresivă majoră, 5 este o stare de dispoziţie bună, iar 10 este o stare extrem de fericită. Afectul este obţinut prin evaluarea reactivităţii emoţionale, a expresiilor faciale, posturii, limbajului. Afectul poate fi congruent cu starea de dispoziţie (zâmbeşti la o glumă şi la o stare bună sau fericită) sau incongruent cu starea de dispoziţie (un pacient schizofrenic care a fost posibil lovit şi a avut o tentativă de suicid începe să râdă şi să se simtă bine). Afectul poate fi labil sau aplatizat, dar nu vom detalia. 188

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Medicul va nota percepţia pacientului, dacă acesta are halucinaţii şi în ce modalitate le are (vizuale, auditive, din organe, tactile, haptice etc.), iluzii. Pentru mai multe detalii despre halucinaţii vă rugăm să citiţi capitolul 8.3 Halucinaţiile. De asemenea, medicul va observa dacă pacientul interacţionează şi răspunde în timpul interviului la stimuli externi, invizbili. Specialistul va nota gândirea pacientului. Este un capitol complex, dar pe scurt putem aminti anumite elemente precum delirurile, ideile supraevaluate, gândirea bizară, dezorganizată, inserţia, emisia, ecoul, extracţia, blocajul gândurilor etc. Pentru mai multe detalii vă rog citiţi capitolele 8.1 Delirurile şi 8.2 Paranoia. Se va examina forma gândului, linearitatea, conţinutul gândului etc. Medicul va adresa întrebări pentru a elimina posibilitatea altor boli psihice, manie, hipomanie, OCD, anxietate, depresie, halucinaţii, abuz de substanţe, probleme de somn, tulburări somatoforme etc. Medicul va nota şi cogniţia pacientului. Testul MMSE este frecvent folosit, dar este cu ©, iar multe spitale preferă teste mai sensibile MOCA şi ACE III. ACE III este versiunea dezvoltată de către spitalul Adenbrooke din Cambridge. Examinarea neuropsihologică la pacienţii cu anumite declinuri cognitive sau anumite demenţe este complexă şi foarte interesantă. Astfel se pot afla prin metode total neinvazive detalii despre anumite părţi din creier responsabile de diverse procese cognitive. Introspecţia este un alt element care va fi notat de către medic. Introspecţia se referă la înţelegerea gradului şi naturii bolii psihice de care suferă şi la recunoaşterea nevoii de tratament a acesteia. Ultimul punct din examinarea statusului mintal este reprezentat de evaluarea riscului. Este un domeniu de importanţă maximă. Medicul va evalua riscul asupra 189

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

pacientului, care poate fi manifestat prin neglijenţă, gânduri, intenţie şi planuri de autovătămare şi suicid. Acesta trebuie documentat foarte clar şi descriptiv, trebuie să includă şi istoricul personal în acest sens şi necesitatea măsurilor de protecţie şi nivelul acestora. Riscul asupra altor persoane fie prin violenţe, ideaţii homicidare, hărţuire sexuală etc., riscul asupra copiilor şi bătrânilor, abuzul emoţional, verbal, fizic, sexual, financiar, neglijare, riscul de folosire a armelor, de distrugere a proprietăţilor, riscul de folosire a focului etc. Există un spectru mare de riscuri care trebuie foarte bine documentate, evaluate, adresate şi prevenite. Am enumerat doar câteva aspecte importante. Medicul va avea o formulare a cazului care va include şi etiologia, diagnosticul diferenţial, managementul (planul de tratament) şi prognoza. Trebuie cunoscut că sunt tulburări care se suprapun sau sunt comorbide, lucruri de care un specialist îşi poate da seama. Pacientul trebuie privit în dimenisunea bio-psihosocială atât ca plan de scurtă durată, cât şi ca plan de lungă durată. Astfel pacientul va beneficia imediat de atenţie biologică (prescriem medicamentul adecvat), psihologică (vorbim cu familia sa şi stabilim o relaţie terapeutică, încredere ,empatie) şi socială (ne uităm dacă pacientul are unde dormi la noapte sau e pe drumuri şi nu are ce mânca şi îl vom ajuta în acest sens ca şi spital). Planul pe termen lung respectă aceleaşi dimensiuni. Biologic, pacientul va fi monitorizat în policlinică, psihologic va benficia probabil de CBT, educaţie de prevenţie a bolii, terapie de familie şi social va beneficia fie de sprijinnul serviciilor sociale, fie va putea sta în centrele de zi, sau alte soluţii viabile se vor propune. La final, dorim să subliniem încă o dată superioritatea modelului patru dimensional. Dacă la tot ce am spus deja adăugăm responsabil latura creştină, atunci pacientul are toate şansele să primească vestea bună (Evanghelia) şi să se vindece şi spiritual. Societatea laică 190

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

deocamdată nu promovează un astfel de model. Noi subliniem importanţa adăugării responsabile a acestei dimensiuni creştine şi nu impunem nimănui acest model, nici nu trunchiem modelul doar la această dimensiune.

15.2 Investigaţii

În primul rând trebuie să ridicăm nivelul de responsabilitate şi să exprimăm clar că examenul medical este necesar şi trebuie făcut. Deseori acesta fie nu este făcut, fie pacientul este efectiv pasat de la un medic de o specialitate la psihiatru, sau medicul este prea ocupat pentru aşa ceva. În afară de câteva cazuri speciale în care pacientul este deosebit de agitat, sau agresiv şi refuză orice examinare medicală, situaţie în care se doreşte ca examenul medical să fie făcut cât mai repede, nu credem că există scuze din partea medicului psihiatru pentru a nu examina pacientul. Ceea ce depăşeşte competenţa psihiatrului va fi adresat medicului specialist din alt domeniu, iar în cazuri urgente ambulanţa ajută sau transportă pacientul la cea mai apropiată unitate de primire a urgenţelor. Există cadru legislativ care coordonează astfel de mişcări pentru siguranţa pacientului şi celor din jurul său, mai ales dacă pacientul este internat involuntar, agresiv, suicidar etc. Medicii trebuie să respecte protocoalele de siguranţă, dar nu trebuie să omită examinarea pacientului. Un psihiatru poate realiza o examinare medicală generală, cardio-vasculară, abdominală, endocrină şi neurologică. Multe indicii se pot afla la o examinare medicală competentă. Multe simptome psihice pot fi exacerbate de boli medicale. Nu vom detalia. Testele de laborator în psihiatrie sunt mai puţine decât în alte specialităţi. Totuşi testele de sânge, EKG-ul, testele imagistice vor exclude alte boli comorbide. În orice spital de psihiatrie din Marea Britanie este obligatoriu ca orice pacient 191

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

care se internează să aibă anumite teste. Testele de sânge sunt o rutină; EKG-ul, testele de urină, glicemie etc. pot revela multe afecţiuni, sau efecte secundare ale anumitor medicamente. Există o corelaţie între anumite clase de medicamente psihiatrice şi testele de laborator şi investigaţii, EKG. EEG, CT, MRI şi în anumite cazuri SPECT, PET şi DATScan sunt alte investigaţii imagistice folosite. Există ghiduri clinice care indică necesitatea acestora. Discutaţi cu medicul fiecare rezultat de laborator sau investigaţie şi întrebaţi despre investigaţiile necesare. De multe ori la anumite medicamente (antipsihotice etc.) se cere prolactinemia, test de laborator care nu toate spitalele îl efectuează din păcate. Exemplele sunt multiple şi îndrumăm spre o discuţie cu medicul specialist şi o documentare din ghidurile clinice în vigoare care dau multe informaţii în acest sens.

15.3 Tratamentul psihologic

15.3.1 Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)

Aaron Beck a dezvoltat în anii 1960 o metodă numită terapie cognitivă. Aceasta a suferit multe transformări şi adăugiri, iar astăzi se numeşte în general terapie cognitiv comportamentală (CBT). Judith Beck (fiica lui Beck) ne spune că această terapie pleacă de la premisa că o gândire disfuncţională, care practic influenţează dispoziţia şi comportamentul, apare în orice suferinţă psihologică. Această terapie va învaţa pacientul să îşi evalueze modul de gândire într-un mod realist şi adaptativ, iar acest fapt va duce la o îmbunătăţire emoţională, a atitudinii şi comportamentului. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) se bazează pe învăţarea unor comportamente noi. Pacientul va forma idei noi, în urma constatării că cele vechi nu duceau absolut nicăieri. Această tehnică implică conexiunea dintre 192

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

situaţii-gânduri-acţiuni şi sentimente. Pacientul va învăţa că mâine va putea face un lucru pe care azi ştie că nu îl poate face şi de care ieri era convins că este imposibil de făcut. Pacientul va avea de completat anumite jurnale scurte şi va avea nişte teme de casă pentru a atinge anumite ţeluri. Acest tip de tarapie psihologică implică doar colaborarea şi vorbirea este practic ţintită asupra vârfului icebergului, a problemei sau problemelor care îl afectează pe pacient. Nu tratează baza şi fundamentul problemei.

15.3.2 Alte tratamente psihologice

Nu putem atinge aceste tratamente aici, insistăm să le detaliaţi cu medicul specialist şi cu pastorul. Chiar şi CBT-ul a fost expus doar ca noţiuni generale, dar acesta trebuie efectuat de către specialist.

15.4 Tratamentul medicamentos psihiatric

Tratamentul medicamentos psihiatric este complex şi trebuie să urmărească ghidurile în vigoare (NICE şi Maudsley) şi dozele trebuie să fie în conformitate cu cea mai de actualitate farmacopee (BNF). Ghidurile terapeutice sunt extinse şi rugăm discutarea detaliilor şi stabilirea celui mai bun mod de tratament cu medicul specialist. Atragem atenţia de maximă responsabilitate şi importanţă că medicamentele psihiatrice nu se auto-prescriu, nu se iniţiază sau stopează după voie, ci doar controlat de către medicul specialist. Există efecte secundare cu un spectru larg şi pot interacţiona cu alte medicamente. De asemenea investigaţiile de laborator trebuie făcute înainte de iniţierea multora dintre ele. Examenul medical, EKG-ul şi alte investigaţii sunt necesare. În mod intenţionat nu vom da nume specifice sau doze, mai mult decât cunoştinţele generale populaţionale şi mediatizate despre aceste medicamente psihotrope. În acest sens nu vom scrie despre tratamentul 193

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

specific al unei boli sau tulburări pentru că nu dorim să creăm confuzie. Tratamentul este realizat de către medicul specialist conform ghidurilor clinice amintite mai sus şi cu dozele acceptate, indicate şi sigure. Vom specifica clasele mari de psihotrope, dar indiferent de natura medicamentului, pacientul trebuie să fie evaluat de medicul specialist şi să discute cu acesta toate detaliile. Nu cumpăraţi niciodată medicamente ilegal sau fără prescripţie. Medicul specialist este responsabil de prescrierea medicamentelor în doze optime şi monitorizarea pacientului. Medicul specialist trebuie să acopere împreună cu pacientul toate aspectele tratamentului şi pacientul trebuie să acorde încredere în competenţa medicului care acţionează conform ghidurilor clinice şi terapeutice în vigoare şi cu multă empatie, responsabilitate şi confidenţialitate.

15.4.1 Antidepresivele

Acestea sunt reprezentate de mai multe clase de medicamente care acţionează diferit la nivelul creierului. Antidepresivele triciclice (TCA) au apărut în anii `50. Tot în acea perioadă au apărut şi inhibitorii de monoamin-oxidază (MAOI). A urmat o perioadă de aproape 20 de ani de cercetare în acest sens şi mai mulţi compuşi similari sau derivaţi au apărut. În anii `80 a apărut o nouă clasă, inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI). Din această clasă face parte mult mediatizatul Prozac ®. Aceste clase s-au dezvoltat odată cu cercetarea, dar nici în ziua de azi nu cunoaştem 100% ce anume face un antidepresiv să fie eficient şi să acţioneze, cunoaştem în mare dar nu total. Prin urmare, antidepresivele se clasifică în funcţie de acţiunea farmacologică. Farmacodinamica, acţiunea şi alte detalii despre neurotransmiţători şi receptorii specifici din creier sunt cu mult peste scopul acestei lucrări. Pentru o discuţie amănunţită cu medicul specialist, puteţi să întrebaţi mai multe detalii despre alte clase de antidepresive. Dintre acestea enumerăm inhibitorii de 194

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

recaptare de serotonină-noradrenalină (norepinefrină) - SNRI, inhibitorii reversibili de monoamine-oxidază (RIMA), antidepresivele noradrenergice şi specific serotoninergice (NaSSA), inhibitorii de recaptare a noradrenalinei (norepinefrinei)-NRI, antidepresivele tetraciclice, antagoniştii serotonin 2A/inhibitorii de recaptare a serotoninei (SARI) etc. Medicul specialist trebuie să prezinte şi spectrul de efecte secundare care variază la fiecare clasă. Există studii care arată cardiotoxicitatea TCA, sau alte efecte secundare pe care nu le vom expune aici. Spectrul este larg şi trebuie explorat pentru o decizie care să nu deterioreze starea de sănătate a pacientului ci să reuşească să trateze tulburarea sau boala. Rugaţi medicul să discute cu dumneavoastră şi familia toate detaliile.

15.4.2 Stabilizatoarele de dispoziţie

Aceste medicamente includ cunoscutul litiu şi alte anticonvulsivante care nu vor fi specificate aici. Efectele litiului au fost descoperite în 1949. Anumite anticonvulsivante au fost recunoscute ca fiind eficiente în epilepsie în 1963, iar mai târziu s-a arătat că pot fi eficiente în tulburarea bipolară. Nu se cunoaşte concret mecanismul de acţiune al acestor medicamente, deşi s-au propus mai multe teorii. Înainte de terapia cu litiu trebuie ca pacientul să aibă nişte teste de laborator care implică FBC/tablou sangvin complet, funcţia renală şi electroliţii, funcţia tiroidiană, testul de sarcină, EKG etc. Anumite medicamente pot interacţiona cu litiul şi medicul trebuie să exploreze foarte atent acest lucru. Trebuie cunoscut că litiul are o fereastră terapeutică mică între nivelul sangvin normal terapeutic şi nivelul de toxicitate. Medicul va trebui să informeze şi să educe pacientul şi familia asupra acestor aspecte şi să explice efectele secundare ce pot apărea, sau cum să realizeze monitorizarea acestei terapii în limitele siguranţei. Toxicitatea litiului este foarte periculoasă şi de aceea pacientul trebuie monitorizat regulat conform protocoalelor şi educat pentru a avea rezultate optime. 195

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Înainte de iniţierea anticonvulsivantelor şi chiar după, trebuie nişte teste de laborator pentru ca să se cunoască concret funcţia hepatică şi este nevoie şi de un studiu hematologic. Toate aceste aspecte şi multe altele trebuie discutate de medic cu pacientul.

15.4.3 Antipsihoticele

Acestea au apărut în anii `50 odată cu descoperirea clorpromazinei şi fenotiazinei. În anii `60 au urmat alte antipsihotice (cunoscutul haloperidol) care acţionau similar, la nivelul receptorilor dopaminici, dar s-au constatat multe efecte secundare care sunt serioase, şi anume efectele extrapiramidale pe care le-am amintit anterior (EPSE) – vezi Capitolul 8. Ulterior au apărut antipsihoticele atipice (nu le vom numi) care s-a observat că nu aveau aceste efecte secundare, sau erau într-o proporţie mult mai mică. Pentru cititorul interesat pot îndruma către o ducumentare mai amănunţită fie prin discuţia cu medicul specialist, fie din surse ştiinţifice credibile, a claselor de antipsihotice şi a căilor dopaminice în acest sens (calea mezolimbică, mezocorticală, nigrostriată, tuberoinfundibulară). Medicul va efectua o serie de teste de laborator, investigaţii şi EKG-ul (există riscul de prelungire a intervalului QTC care este periculos). În cazul clozapinei este obligatoriu să se facă teste regulate de sânge datorită riscului mare de agranulocitoză. Nu vom elabora asupra efectelor secundare ale medicamentelor antipsihotice aici, dar vă rugăm discutaţi cu medicul specialist spectrul de efecte secundare şi conform ghidurilor îndrum spre o decizie avantajoasă şi sigură pentru pacient din toate punctele de vedere. Pentru pacienţii deosebit de agitaţi, agresivi şi violenţi acut care nu răspund la o de-escaladare a situaţiei şi au un risc mare asupra lor şi a celor din jur există protocoale de tranchilizare rapidă. Acestea pot include şi anumite antipsihotice, sau alte medicamente ce trebuie folosite cu maximă responsabilitate. 196

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Medicul specialist va monitoriza medical pacientul care a fost sedat pentru a menţine starea sa de sănătate şi a se asigura că nu sunt complicaţii. Există ghiduri detaliate de tranchilizare rapidă în fiecare trust şi spital de specialitate care sunt conforme cu ghidurile NICE. Acestea implică aspecte medicale care evident nu vor fi detaliate aici. Discutaţi cu medicul specialist mai multe detalii.

15.4.4 Anxioliticele şi hipnoticele

Anxioliticele reduc anxietatea, iar hipnoticele induc somnul. În anii `60 barbituricele au fost înlocuite de către benzodiazepine în tratamentul insomniei şi anxietăţii. Astăzi cunoştinţele au evoluat şi se ştie că benzodiazepinele acţionează la nivelul GABA. Pacientul trebuie educat cum să ia aceste medicamente pentru că există riscul de dependenţă. Efectele secundare, riscurile şi beneficiile, interacţiunile trebuie discutate cu medicul specialist, la fel şi reducerea dozelor conform ghidurilor şi protocoalelor.

15.4.5 Alte psihotrope

Am amintit deja medicamentele folosite în anumite demenţe şi medicamentele folosite în dependenţa de alcool. Există şi anumite medicamente psihostimulante prescrise doar de către medicul specialist în anumite tulburări şi boli. Ca şi la orice medicament psihiatric, medicul specialist va avea o discuţie detaliată cu pacientul despre riscurile, beneficiile, siguranţa, complianţa, efectele secundare etc. ale medicamentului prescris.

15.5 Terapia electro-convulsivantă (ECT)

În Marea Britanie medicii psihiatri au în general competenţe în psihanaliză, consiliere psihologică şi terapie electro-convulsivantă (ECT) pe lângă competenţa medical psihiatrică clinică. ECT este o terapie cu o istorie destul de 197

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

stigmatizantă din păcate, dar în ziua de azi se efectuează în condiţii deosebit de controlate medical şi de confort total al pacientului. Medicul psihiatru este dublat de medicul anestezist care asigură o sedare a pacientului în timpul procedurii. ECT implică transmiterea unui curent electric de o anumită intensitate după un anumit protocol terapeutic care este demonstrat ca fiind unul optim. Pacientul va avea o convulsie indusă care va fi monitorizată şi pe EEG. Curentul electric este transmis prin regiunea celor două tâmple, sau regiunea de spate a capului şi o tâmplă. Acest curent este transmis cu o anumită intensitate şi există ghiduri clinice foarte clare asupra ECT. Modul concret de acţiune la ECT la nivelul creierului nu se cunoaşte exact, dar se consideră că ECT ajută la restabilirea echilibrului substanţelor chimice din creier (neurotransmiţători, acetilcolină, GABA, noradrenalină, serotonină, monoamine etc.). Se consideră că ar exista şi un efect neuro-endocrin. O evaluare sistematică a 153 de studii care au implicat aproximativ 6000 de pacienţi a arătat că ECT este superior altor modele de tratament. ECT este indicat în episoadele de depresie severă, depresia care nu răspunde la niciun medicament, sau la pacienţii care nu pot tolera efectele secundare ale tratamentului medicamentos, ori în situaţii urgente în care este necesar tratamentul antidepresiv (exemnplul clasic al stuporului depresiv este acela când pacientul refuză să mănânce sau să se hidrateze, sau când este intens suicidar). Există şi alte indicaţii ale ECT- mania şi psihoza care nu răspunde deloc la medicamente, catatonia, anumite sindroame neurologice etc. Aceste indicaţii sunt detaliate în ghidurile clinice ale ECT şi trebuie discutate cu medicul specialist. Există teste de laborator şi anumite investigaţii (EKG) pe care pacientul trebuie să le facă în prealabil. Medicul anestezist va evalua pacientul pentru a asigura medical acest proces. 198

Dr. Vladimir Pustan & Dr. Vlad Schlezak

Discernământul şi capacitatea decizională sunt alte elemente importante în administrarea acestui tratament. Există legi în acest sens, iar acestea nu vor fi detaliate aici. Efectele secundare ale ECT

Efectele secundare de scurtă durată constau în durere de cap, dureri musculare şi uneori greaţă care nu dureaza decât maxim câteva ore. De obicei analgezicele ajută, deşi din experienţa mea cu ECT-ul, nu am avut multe cazuri care au necesitat analgezice. Bătrânii pot fi mai confuzi, iar medicul specialist va decide în funcţie de mai mulţi factori dacă stimularea va fi bilaterală sau unilaterală. Datorită anesteziei, riscul fracturilor şi rănilor din timpul ECT şi a convulsiei sunt minime. Colegiul regal al psihiatrilor din Marea Britanie arată că moartea sau rănirea semnificativă din ECT apar în 1 la 80.000 de cazuri. Această cifră este la fel cu cea din anestezia dentară. Memoria poate fi afectată pe termen mai lung după ECT. Părerile în legătură cu problemele de memorie sunt împărţite. Unii spun că 1 din 10 pacienţi au probleme de memorie după ECT, alţii ridică această cifră. Din experienţa mea personală cu ECT, noi avem chestionare de evaluare cognitivă a pacienţilor şi nu am observant probleme de memorie grave şi numeroase. Da, acestea pot exista, dar variază de la individ la individ.

199

LANŢURILE DIAVOLULUI O abordare medical-teologică a tulburărilor şi bolilor minţii

Dorim să sensibilizăm cititorul în încercarea de a înţelege măreţia lui Dumnezeu în crearea omului. Complexitatea omului este enormă, iar din punct de vedere biologic, medicii studiază zeci de ani ca să vadă doar o mică parte. Iniţial putem spune că este ridicol de frustrant, dar realmente este o bucurie să conştientizezi măreţia lui Dumnezeu, şi asta doar dintr-un unghi biologic. Sunt miliarde de miliarde de reacţii biochimice în formarea noastră şi este suficient una greşită care să se traducă de exemplu printr-o boală, sau o tulburare. Suntem formaţi şi creaţi aşa cum vrea Dumnezeu şi nu înţelegem decât infinit de puţin despre noi. Ştiinţa medicală descoperă mereu noi minuni ale creaţiei lui Dumnezeu şi cu cât citim şi dobândim mai multă experienţă ne dăm seama cât de puţin cunoaştem şi cât de mare este Dumnezeu.

200

Bibliografie selectivă

1. BIBLIA 2. Shorter Oxford Textbook of Psychiatry, Ediţia a 6-a, Philip Cowen, Paul Harrison, Tom Burns 3. Oxford Handbook of Psychiatry, Editia a 2-a, David Semple, Roger Smyth 4. NICE, National Institute for Health and Care Excellence, ghiduri şi publicaţii relevante 5. Royal College of Psychiatrist, www.rcpsych.ac.uk 6. Terapia Cognitiv Comportamentală, a 2-a editie, Beck 7. Urgenţe în psihiatrie, Oxford University Press, Basant Puri, Ian Tresaden 8. Diagnosticul biblic al bolii spirituale, Vlad Schlezak, 2013 9. The Maudsley, Prescribing Guidelines in Psychiatry, eleventh edition, David Taylor, Carol Paton, Shitij Kapur, editura Wiley-Blackwell, 2012 10.Psychiatry, Bourke, Castle, Cameron, a 3-a ediţie publicată de Mosby 11.Diverse surse online publice (wikipedia, patient.co.uk, nice.org, sfatulmedicului.ro), lucrări publicate în literatura de specialitate şi experinţa clinică psihiatrică a autorului 12.British National Formulary 201

Fundaţia „Cireşarii”

Editura Fabrica de Vise www.ciresarii.ro

Pentru comenzi sunaţi la numerele de telefon: 0259-321693 0740-853887 0726-628821 scrieţi la: [email protected] sau accesaţi Librăria Cireşarii: www.librariaciresarii.ro