John Steinbeck - Fructele Maniei [PDF]

Zitiervorschau

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Biblioteca JOHN STEINBECK

Page 1

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 2

JOHN STEINBECK

Fructele m`niei Traducere din limba englez\ DUMITRU MAZILU

Prefa]\, tabel cronologic [i not\ asupra edi]iei OCTAVIAN ROSKE

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 4

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României STEINBECK, JOHN Fructele m`niei / John Steinbeck; trad.: Dumitru Mazilu; prefa]\, note [i tabel conologic: Octavian Roske Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005 ISBN 973-576-764-3 I. Mazilu, Dumitru (trad.) II. Roske, Octavian (prefa]\; ed. [t.)

FRUCTELE

821.111(73)-31=135.1

M~NIEI {I TRADI}IA

REFORMISMULUI AMERICAN

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA JOHN STEINBECK The Grapes of Wrath © John Steinbeck, 1939 Copyright renewed by John Steinbeck, 1967 All rights reserved © RAO International Publishing Company, 2004 pentru versiunea `n limba român\ Tiparul executat de R.A. „Monitorul Oficial“ Bucure[ti, România 2005 ISBN 973-576-764-3

Steinbeck a detestat `ntotdeauna zarva publicit\]ii. ~n 1935, dup\ ce a publicat Cartierul Tortilla, a pornit `ntr-o c\l\torie `n Mexic, pentru a fi la distan]\ de solicit\rile presei sau ale admiratorilor. „Popularitatea, spunea el, c\ut`nd parc\ o explica]ie la acest gest, m\ sperie `ngrozitor.“ Nu avea cum s\ [tie atunci c\ romanul Fructele m`niei `l va aduce, `n 1939, chiar acolo unde `[i dorea cel mai pu]in: `n centrul aten]iei opiniei publice. Editorii intuiser\ de la `nceput c\ volumul va avea succes, cheltuind 10 000 de dolari pe publicitate [i anun]`nd, `n ciuda temerilor lui Steinbeck, un prim tiraj de 50 000 de exemplare. Dup\ apari]ia c\r]ii, `n aprilie 1939, elogiile nu au mai `ncetat, [i `n mai pu]in de trei luni au fost `nregistrate 90 de recenzii, cele mai multe dintre ele favorabile. Charles Angoff, `ntr-o cronic\ ap\rut\ `n North American Review, `n vara lui 1939, descria romanul drept „magnific, monumental, memorabil“, „un exemplu de art\ des\v`r[it\“, a[ez`ndu-l `n aceea[i tradi]ie narativ\ cu Cervantes, Melville [i Thomas Hardy. Carl Van Doren observa c\ Fructele m`niei, mai mult dec`t oricare alt roman al Marii Crize, a oferit americanilor o alt\ viziune despre ei `n[i[i, destinul familiei Joad con]in`nd

Tradi]ia reformismului american

5

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

6

9/30/2005

5:13 PM

Page 6

`n sine, dincolo de tema dezr\d\cin\rii, drama `ntregii Americi. ~n acela[i an, romanul s-a plasat `n fruntea celor mai v`ndute c\r]i, cu aproape 430 000 de exemplare, iar `n 1941, c`nd Sun Dial Press a reeditat cartea `ntr-o edi]ie ieftin\, la un dolar exemplarul, tirajul a dep\[it o jum\tate de milion. ~n 1940, Steinbeck a fost r\spl\tit cu Premiul Pulitzer pentru Fructele m`niei, iar nominalizarea pentru Premiul Nobel, de[i venit\ abia `n 1962, se datoreaz\ aceluia[i roman, `ntre timp tradus `n aproape 30 de limbi. O explica]ie a succesului poate fi g\sit\ `n abilitatea cu care Steinbeck a utilizat experien]a [i temele majore ale anilor 1930, scriind un roman al compasiunii sincere, `n care americanii redescopereau multe dintre frustr\rile Marii Crize: teama c\ nu vor g\si un loc de munc\, teama c\ nu vor putea s\-[i hr\neasc\ familia, teama c\ foamea [i lipsurile vor spulbera temelia c\minului. Pe l`ng\ incertitudini, Steinbeck oferea `ns\ [i o speran]\. Recl\direa Americii se `nf\]i[a ca un efort colectiv, o `ntoarcere la valorile tradi]ionale ale libert\]ii, ale respectului de sine, ale solidarit\]ii `n fa]a materialismului rapace. Un alt motiv al succesului `l poate constitui [i faptul c\ americanii au v\zut `n Fructele m`niei un document autentic, o pagin\ de istorie, citind romanul cu acela[i interes cu care urm\riser\ filmele lui Pare Lorentz The River (R`ul) [i The Plow That Broke the Plains (Plugul care a fr`nt ogoarele) sau documentarul fotografic din cartea lui Dorothea Lange [i Paul S. Taylor, An American Exodus: A Record of Human Erosion. (Un exod american: O m\rturie a distrugerii umane). O motiva]ie a succesului ar trebui c\utat\ `ns\ [i `n americanismul de substan]\ al romanului. Dincolo de posibile sugestii marxiste, cu accent radical, prezente mai ales `n intercapitole, unele dintre ele excrescen]e ideologice sau simple divaga]ii stilistice, exodul familiei Joad valorific\

miturile fundamentale `n tradi]ia american\: leg\tura indestructibil\ cu natura, esen]a nepervertit\ a omului simplu, frontiera ca factor de purificare [i loc de `ntemeiere, continuitatea spiritului de solidaritate [i compasiune care a f\cut posibil\ at`t supravie]uirea Pelerinilor, c`t [i cucerirea Vestului. La toate aceste explica]ii ar trebui ad\ugat impactul ecraniz\rii romanului. Dup\ ce produc\torul Darryl F. Zanuck a cump\rat drepturile de autor – contractul a fost semnat pentru suma de 75 000 de dolari –, scenariul i-a fost `ncredin]at lui Nunnally Johnson, iar regia, lui John Ford. Steinbeck, el `nsu[i autor de scenarii [i dramatiz\ri, a dat m`n\ liber\ realizatorilor. Modific\rile operate au vizat at`t rea[ezarea unor episoade pe axa narativ\, c`t [i reglajul unor accente tematice [i limbajul personajelor. Dup\ cum observ\ George Bluestone, trei motive dau coeren]\ ecraniz\rii: coeziunea excep]ional\ a familiei Joad, leg\tura profund\ cu p\m`ntul natal [i respectul pentru demnitatea uman\. Pentru a nu irita publicul american, `n film nu mai apare satira antireligioas\, exacerbat\ `n roman prin prezen]a pastorului dec\zut [i a diatribelor sale panteiste, dar [i prin activismul intolerant al misionarilor evanghelici. De asemenea, patosul revolu]ionar este diluat, critica marelui capital, amu]it\, iar asperit\]ile de limbaj, reduse. Pentru a semnala consensul social, `n finalul filmului Ford proiecteaz\ imaginea edenic\ a taberei guvernamentale, un simbol al succesului politicii reformiste, patronate de administra]ia F.D. Roosevelt. Cu un buget de un milion de dolari, av`ndu-i `n rolurile principale pe Henry Fonda (`n rolul lui Tom Joad), Jane Darwell (maica) [i John Carradine (Jim Casey), pelicula lui John Ford nu a f\cut dec`t s\ amplifice prestigiul lui Steinbeck.

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

7

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

8

9/30/2005

5:13 PM

Page 8

Este `ns\ greu de presupus c\ filmul ar fi putut capta interesul publicului dac\ sugestia vizualit\]ii nu ar fi venit chiar din roman. Descrierea furtunii de praf din primul capitol este emblematic\ `n acest sens. Ea rezum\ catastrofa natural\ care s-a ab\tut asupra regiunii numite Dust Bowl (castronul cu praf), o denumire lansat\ `n 1935 de Robert Geiger, pe atunci reporter pentru Associated Press, [i care viza un teritoriu `ntins afectat de secet\, din centrul [i sud-vestul Americii, o zon\ semiarid\ de prerie, situat\ `ntre Kansas [i Texas. Cu ecouri biblice ce trimit la pl\gile ab\tute asupra Egiptului `nainte de `nceperea exodului, scena evoc\ o terifiant\ catastrof\ ecologic\, `n care praful adus de v`nturi acoper\ totul, `nec`nd casele, p\m`nturile, cerul: „La vremea nop]ii se l\s\ o `ntunecime de smoal\, c\ci stelele nu izbuteau s\ str\pung\ praful ca s\-[i trimit\ razele p`n\ pe p\m`nt, iar luminile ferestrelor abia puteau r\zbate p`n\ `n ogr\zi... Diminea]a pulberea st\ruia ca o negur\, iar soarele ar\ta ro[u [i aprins ca s`ngele proasp\t. Toat\ ziua praful se cernu din cer, [i la fel se cernu [i `n ziua urm\toare. O p\tur\ neted\ acoperea p\m`ntul. Se `ntindea peste gr`ne, se aduna `n v`rfurile tumurugilor de la garduri, se a[eza gros pe s`rme; se-ntindea pe acoperi[uri, `mbr\ca buruienile [i copacii... ~n v\zduh se sim]ea mirosul prafului r\scopt, [i aerul era at`t de uscat, `nc`t mucozit\]ile se-nt\reau `n nas ca o crust\, iar ochii l\cr\mau, ca nu cumva s\ se scorojeasc\ [i ei din pricina usc\ciunii“. Steinbeck nu exagereaz\ cu nimic. Istoricul Paul Bonnifield descrie una dintre aceste furtuni, declan[at\ la 14 aprilie 1935, „furtuna neagr\“ care s-a rostogolit ca un t\v\lug asupra „castronului cu praf“, produc`nd pagube uria[e. Via]a `ntr-un asemenea mediu trebuie s\ fi devenit insuportabil\, mai ales c\ furtunile de praf veneau dup\ ani de secet\, `ncep`nd cu 1931, aproape f\r\ `ncetare, s\r\cindu-i pe dijma[i – acei

lucr\tori care luaser\ `n folosin]\ loturi de pe terenurile marilor proprietari. Desigur c\ multe familii nu ar fi plecat din „castronul cu praf“ lu`nd calea pribegiei, dac\ la catastrofa ecologic\ nu s-ar fi ad\ugat politica marilor proprietari sau, cum `i nume[te Steinbeck, „proprietarii cu cincizeci de mii de acri de p\m`nt“. Dup\ ani de secet\ [i intense monoculturi, p\m`ntul `[i epuizase resursele, iar dijma[ii nu mai izbuteau s\ achite datoriile acumulate. R\spunsul marilor proprietari a fost determinat at`t de lipsa de profit de pe urma terenurilor parcelate [i date `n dijm\, c`t [i de politica agrar\ a New Deal-ului, care acorda subven]ii cu prec\dere pentru suprafe]ele `ntinse de teren, a c\ror produc]ie putea fi mai u[or ]inut\ sub control. ~n felul acesta, dup\ cum arat\ istoricii David Eugene Conrad [i Donald H. Grubbs, nu b\ncile ar fi gr\bit dezastrul din Oklahoma, Arkansas [i Texas, ci chiar legisla]ia agrar\ a guvernului democrat. Aceste dou\ determin\ri economice au dus la evacuarea dijma[ilor, la comasarea loturilor `n mari exploata]ii de bumbac [i la introducerea mecaniz\rii, un tractor av`nd tot at`ta randament, evalueaz\ Steinbeck, c`t munca a 14 familii de dijma[i. „Dar o s\ ucide]i p\m`ntul cu at`ta bumbac“, `ncercau s\ se apere dijma[ii. „{tim“, r\spundeau marii proprietari. „De asta, p`n\ nu-[i d\ sufletul, trebuie s\ scoatem repede din el c`t mai mult bumbac. Pe urm\ `l vindem.“ Confrunta]i cu evacuarea, dijma[ii nu aveau de ales. Supravie]uirea `n Sallisaw, Oklahoma, locul de ba[tin\ al familiei Joad, ca, de altfel, `n toat\ regiunea afectat\ de secet\, era incert\ sub presiunea [omajului [i a pr\bu[irii sistemului de asisten]\ social\. Migra]ia spre vest, spre ceea ce era descris ca un t\r`m al f\g\duin]ei se `nf\]i[a nu numai ca o salvare sigur\, dar [i ca un drum spre bel[ug [i stabilitate. Mai `nt`i California, dup\ cum anun]au afi[ele care

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

9

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

10

9/30/2005

5:13 PM

Page 10

p\trunseser\ [i `n „castronul cu praf“, oferea locuri de munc\ din abunden]\, dar [i un sistem eficient de ajutoare pentru [omaj, plafonul ajung`nd la 40 de dolari pe lun\ `n compara]ie cu doar 10-12 dolari c`t ofereau statele afectate de secet\. ~n al doilea r`nd, coasta de vest era cunoscut\ pentru climatul ei bl`nd. ~n sf`r[it, California `ntruchipa bog\]ia naturii din care s-ar fi putut `nfrupta [i cei alunga]i din zonele calamitate. „De ce nu pleca]i spre apus, `n California?“ `i `ntrebau trimi[ii marilor proprietari pe dijma[ii s\r\ci]i. „Acolo o s\ g\si]i de lucru, [i `n locurile acelea nu vine niciodat\ iarna. N-ai dec`t s\ `ntinzi m`na [i s\ culegi portocale. Toat\ vremea e de lucru la c`mp. De ce nu v\ duce]i acolo?“ P`n\ [i Muley Graves, un dijma[ care nu vrea s\ plece de pe p\m`ntul str\bun, prefer`nd s\ m\n`nce „broa[te, veveri]e [i pop`nd\i“, [tie c\ `n California po]i culege struguri [i portocale dup\ voie [i c\ acolo este mai u[or de tr\it. Plecarea unei familii la un drum care traversa aproape jum\tate din continentul nord-american, „cam dou\ mii de mile“, cum aproximeaz\ unul dintre pribegi, [i care urma s\ dureze circa dou\ s\pt\m`ni, nu era o `ntreprindere lesnicioas\, mai ales pentru oameni lipsi]i de resurse materiale. F\r\ un automobil sau o camionet\ solid\ nici nu putea fi vorba de o migra]ie, iar pentru a cump\ra sau a-[i repara ma[inile vechi, dijma[ii erau sili]i s\ v`nd\ aproape tot ce mai aveau, dup\ ce tractoarele marilor proprietari le araser\ p\m`ntul [i le demolaser\ casele. Sobe, paturi, t\blii de pat, arcuri de somier\, scaune, mese, poli]e micu]e de pus la col]uri, c\zi, cazane, oglinzi p\trate, pompe de f`nt`n\, vase pentru flori, cat`ri, c\ru]e, hamuri, sem\n\tori, s\p\lugi, juguri, g`tare, grape sau orice altceva era primit la schimb sau acceptat spre v`nzare. Sumele `ncasate erau modeste – familia Joad nu a `ncasat dec`t 18 dolari –, iar

tranzac]ia trebuia f\cut\ repede, timpul curg`nd `n defavoarea lor, dup\ negocieri cu negustori de ma[ini uzate, care [tiau s\ v`nd\ cele mai h`rbuite rable cu promisiuni me[te[ugite. A doua opera]iune, poate chiar mai dificil\, era de a `ngr\m\di `ntr-o camionet\ toate lucrurile necesare pentru c\l\torie, dar mai ales pasagerii care urmau s\ fac\ lungul drum spre California. ~n felul acesta, dup\ ce c`mpul, animalele de cas\ [i locuin]a disp\ruser\ din orizontul existen]ei lor, ma[ina devenea „vatra cea nou\, centrul vital al familiei“. Pentru familia Joad, un b\tr`n Hudson, „cu masca radiatorului scrijelat\ [i turtit\ `n toate felurile“, devenea „principiul existen]ei“. La fel ca alte personaje din opera lui Steinbeck – ar fi suficient s\-i amintim aici pe Joseph Wayne din Unui zeu necunoscut sau Adam Trask din La r\s\rit de Eden – familia Joad din Sallisaw, Oklahoma, pleac\ spre California `n acea migra]ie de okies, un termen depreciativ prin care erau desemna]i refugia]ii din regiunile afectate de secet\ [i furtuni de praf. Pentru a descrie familia Joad, al c\rui exod alc\tuie[te coloana vertebral\ a `ntregii construc]ii narative, s-ar putea recurge mai cur`nd la trei cercuri concentrice dec`t la o form\ piramidal\. Fiindc\ cercul unu (bunicii) [i cercul trei (copiii) par s\ reziste presiunilor externe numai datorit\ nucleului dur care se reg\se[te `n cercul doi. Figura mamei, „maica“ `n limbajul viu al romanului, p\streaz\ echilibrul `ntre cele dou\ cercuri, ap\r`ndu-le totodat\ de amenin]\rile externe. Amintind parc\ de chipul cioplit `n bronz al pionierilor primei jum\t\]i a veacului al XIX-lea, maica ne apare ca „un st`lp al familiei, un turn `nt\rit, cu neputin]\ de `ngenuncheat“, o femeie `nzestrat\ cu o „neclintit\ st\p`nire de sine“, de o „calm\ [i nobil\ frumuse]e“, „impasibil\ [i nep\rtinitoare ca o zei]\“. Maica `[i elogiaz\ r\d\cinile familiei, ce

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

11

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

12

9/30/2005

5:13 PM

Page 12

pot fi descrise, dup\ cuvintele sale, ca fiind agrariene [i revolu]ionare, totodat\: „S`ntem din neamul Joadilor. Nu a[tept\m nimic de la nimeni. Bunul Bunului a luptat pe vremea Revolu]iei. Plugari am fost, p`n\ ce ne-am `nglodat `n datorii“, dar am „`nfruntat cumpenele vie]ii cu ochii usca]i“. Dep\[ind cele mai grele `ncerc\ri, maica insufl\, prin tenacitatea sa, `ncredere `ntregii familii, p\str`nd-o unit\: „Noi s`ntem un neam de oameni care nu ne prea d\m b\tu]i. Taic\-meu avea obicei s\ spun\: «De d\r`mat, se d\r`m\ orice. Ca s\ r\m`i `n picioare trebuie s\ fii om». {i noi `ntotdeauna am `ncercat s\ nu ne d\m b\tu]i... Ce ne-a mai r\mas nou\ pe lumea asta? Nimic alta dec`t pe noi `n[ine. Numai noi, c`]i s`ntem“. Oscil`nd `ntre pragmatism [i idealism, maica rezum\ experien]a formativ\ a migra]iei [i a frontierei `n istoria Statelor Unite: „Da, Tom, noi s`ntem din vi]a acelora care tr\iesc. N-au s\ ne poat\ st`rpi niciodat\. Da, noi s`ntem poporul... [i ]inem la greu“. Prin contrast, tat\l, „taica“ `n limbajului romanului, apare ca o figur\ relativ [tears\, axul necesar, dar niciodat\ decisiv al familiei, fiindc\, a[a cum o arat\ succesiunea evenimentelor, mi[c\rile importante s`nt `ntotdeauna cump\nite sau inspirate de maica. Situat, de regul\, `n plan secund, glasul s\u sun`nd aidoma cu al maichii, taica practic\ un mimetism care transform\ familia `ntr-o form\ de matriarhat. „A fost odat\ o vreme c`nd b\rbatul spunea ce trebuie f\cut, exclam\ cu n\duf taica. Acuma parc\ femeia face treaba asta.“ Tot `n plan secund se afl\ [i bunicul, numit „Bunul“, un „pozna[“ b\tr`n, iute la m`nie, guraliv [i slobod la gur\, „nepotolit ca un copil nebunatic“, b`nd [i m`nc`nd f\r\ m\sur\, [i „gata oric`nd s\ spun\ snoave de[ucheate“. Buna era la fel de ne`nduplecat\, cert`ndu-se din pl\cere, „ca [i cum n-ar fi putut tr\i f\r\ ceart\“.

A treia genera]ie este reprezentat\ de Noah, fiul cel mare, un fl\c\u solid, dar [i bl`nd, de[i ciudat, cu o fa]\ l\t\rea]\ [i cu ochii prea dep\rta]i, cu o expresie de nedumerire pe chip [i o lentoare `n gesturi. P\rea „str\in de tot restul lumii“, parc\ i-ar fi lipsit o doag\, cum spunea taica despre el, cu un sentiment de vinov\]ie, fiindc\ `l scosese din p`ntecele mamei deform`ndu-i craniul. Sora sa, Rosasharn sau „Trandafirul din {aron“, p`n\ nu de mult „o feti[can\ durdulie [i focoas\“, este acum o „f\ptur\ cump\nit\ [i grijulie“, proasp\t m\ritat\ [i purt`nd asupra ei „semnele de opreli[te ale sarcinii“. Al, un pu[tan de [aisprezece ani, care „alearg\ dup\ fuste de iese inima din el“, are aplecare spre cele tehnice, [tiind „s\ fac\ [i s\ desfac\ un motor“ sau s\ asculte suflarea ma[inii, ghicindu-i hibele. Mai micu]ii Ruthie, o feti]\ neast`mp\rat\ de doisprezece ani, [i Winfield, b\ie]a[ul de zece ani, murdar [i nepiept\nat, care avea ceva dintr-un „pu[ti obr\znicu] [i r\zg`iat“, „inveterat fum\tor de chi[toace“, dau culoare caravanei. Cel mai important reprezentant al acestui cerc este `ns\ Tom Joad. Pozi]ia lui de eventual lider al familiei este subminat\ `ns\ de o presiune centrifug\. ~nc\ de la `nceput, el se afl\ sub restric]iile impuse, la eliberarea din penitenciar, sub cuv`nt de onoare (on parole), dup\ o deten]ie de patru ani, isp\[i]i pentru o crim\ f\cut\ la be]ie. Nu numai c\ trebuia s\ evite orice conflict cu autorit\]ile, dar nici nu avea voie s\ p\r\seasc\ teritoriul statului Oklahoma. {i chiar dac\ a f\cut-o, pentru a c\uta o via]\ mai bun\ al\turi de familie, Tom nu a sc\pat de blestemul de a fi un proscris. El trebuie s\ se ascund\ din nou dup\ ce love[te un [erif `ntr-un hooverville din California, pentru a ap\ra un alt pribeag, iar c`nd comite a doua crim\, la ferma Hooper, ucig`ndu-l pe cel care `i zdrobise capul lui Casy, va fi ascuns printre lucruri `n camioneta familiei Joad, pentru a nu fi

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

13

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

14

9/30/2005

5:13 PM

Page 14

arestat de poli]ie. G\sindu-[i refugiu pe marginea r`ului, `ntr-o v\g\un\, [i apoi somat s\ fug\, Tom este proiectat `ntr-un viitor incert, sub seduc]ia sloganelor radicale: „M-am g`ndit la oamenii no[tri care tr\iesc ca porcii [i la p\m`nturile m\noase l\sate p`rloag\, ori la unul care st\p`ne[te un milion de acri, `n vreme ce o sut\ de mii de plugari destoinici crap\ de foame“. Transferul de limbaj [i viziune dinspre Casy spre Tom apare `ns\ mecanic, [i nu ca rezultat al unei convertiri credibile. Limbajul este patetic, cu tonuri justi]iar-profetice, `n armonie cu fluidul oracular din intercapitole: „Am s\ fiu oriunde... oriunde ai s\ te ui]i. Oriunde se va da o lupt\, pentru ca oamenii fl\m`nzi s\ aib\ cu ce-[i potoli foamea. Eu acolo am s\ fiu... Dumnezeule, vorbesc la fel ca [i Casy“. ~n loc s\ devin\ un conduc\tor al familiei, Joad este supt de bulboana unei ipotetice r\zvr\tiri `n mas\. ~n camioneta familiei Joad, care ruleaz\ spre California, se mai afl\ c`teva personaje. Unchiul John, fratele tatei, este [i el un om al exceselor, poate [i fiindc\ se sim]ea singur dup\ moartea so]iei, de care se considera `nc\ vinovat; Be]iile lui imprevizibile, dar benigne r\m`n de pomin\. Connie Rivers, so]ul lui Rosasharn, este un fl\c\u de nou\sprezece ani, cu r\d\cini din Texas, „muncitor v`njos [i de n\dejde“, dar nu prea convins `n sinea lui c\ fericirea s-ar g\si numai `n California, fiindc\, zicea el, [i `n Oklahoma un tractorist poate c`[tiga, ar`nd c`mpurile cu bumbac, cam pentru trei dolari pe zi. Lor li se adaug\ Jim Casy, un pastor r\spopit. Acesta nu numai c\ refuz\ s\ oficieze o slujb\ religioas\, dar [i declar\ rituos ori de c`te ori este invitat s\ spun\ o rug\ciune: „Nu cunosc nici un Dumnezeu“. Pierz`ndu-[i credin]a, Casy se reg\se[te sau are impresia c\ s-a reg\sit `ntr-un emersonianism rudimentar, dup\ care „p\cat `nseamn\ ceva de care nu e[ti sigur“. „Nu exist\

p\cat [i nu exist\ virtute“, proclam\ Casy, `nclinat mai mult spre monologuri declamatorii dec`t spre conversa]ie. „Nu exist\ dec`t fapte ale oamenilor, [i toate s`nt o p\rticic\ din unul [i acela[i lucru. Unele dintre cele s\v`r[ite de oameni au noim\, iar altele n-au, dar nici un om nu are dreptate s\ spun\ despre ele mai mult dec`t at`t“. Casy caut\ s\ recupereze experien]a comuniunii din biseric\, unde obi[nuia s\ predice la peste 500 de oameni sau s\ boteze `n ample procesiuni, `ntr-o alt\ dimensiune. Dac\ nu mai este preot, s\ fie m\car sfetnic, protector sau tovar\[ de suferin]\. Dup\ ce Tom love[te un [erif, Casy este acela care se pred\ poli]iei pentru a-l salva de la o `ncarcerare sigur\. C`nd muncitorii itineran]i `ncearc\ s\ organizeze o grev\ la ferma Hooper, printre lideri se afl\ [i Casy. Moartea sa violent\, sub m\ciuca unui localnic fanatizat, vine ca o continuitate a zbuciumului care i-a fr\m`ntat existen]a. Dac\ Steinbeck a luat familia Joad ca arhetip al migra]iei spre vest nu a f\cut-o dec`t pentru a zugr\vi prin ea toate frustr\rile sau speran]ele acelor sute de mii de dezr\d\cina]i. {i ei credeau `n mitul ]\rii promise. Maica `[i tot repeta, `nainte de plecare sau pe drum, c\ `n locul acela este „bel[ug [i verdea]\“: „Da’ tare `mi place s\ m\ g`ndesc [i eu c`t de bine o s\ fie, poate, acolo `n California. Nu-i frig niciodat\. {i numai poame peste tot, iar oamenii stau a[eza]i doar prin locurile cele mai frumoase, `n case albe [i micu]e, risipite printre portocali“. Cum taica nu ac]iona [i nu vorbea dec`t `n perfect consens cu maica, viziunea sa nu este diferit\: „Bine`n]eles c\ acolo are s\ fie cu totul altfel... munc\ din bel[ug, toate frumoase peste tot locul [i numai verdea]\ unde ]i-arunci ochii, [i c\su]e albe printre p\durile de portocali“. Captiv impulsurilor senzuale, Bunul viseaz\ o Californie unde fiecare poate m`nca pe s\turate: „Numa’ s-ajung eu `n California, s\ pot lua din pom portocale

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

15

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

16

9/30/2005

5:13 PM

Page 16

oric`nd `mi vine poft\... ori struguri... Am s\ adun a[a un morman de struguri de la un butuc, sau cum se cheam\, [i-am s\ mi-i storc peste fa]\, s\ las zeama s\-mi curg\ pe obraji“. Dar nu numai mitul ]\rii promise face din familia Joad un arhetip al migra]iei. Traumele, umilin]ele, priva]iunile suferite alc\tuiesc laolalt\ un traseu `n care se reg\sesc dramele altor mii de familii dislocate. O dovedesc, printre altele, [i cercet\rile de istorie oral\ efectuate de Charles L. Todd [i Robert Sonkin `n 1941, focalizate chiar `n Valea San Joaquin. Muncitorii itineran]i sosi]i `n California proveneau, `n special, din Oklahoma, aproximativ 20% din totalul migra]iei spre vest, Texas [i Missouri. Originile lor erau preponderent anglo-saxone, cu r\d\cini culturale `n sudul rural s\rac. ~n casele abandonate, condi]iile de via]\ fuseser\ modeste. Foarte pu]ine dintre ele avuseser\ instala]ii de electricitate sau ap\. Majoritatea oamenilor intervieva]i de Todd [i Sonkin se raportau la acelea[i teme: trauma disloc\rii de pe p\m`ntul natal, p\strarea `nver[unat\ a valorilor comunit\]ii, solidaritate `n interiorul grupului [i fric]iuni cu popula]ia autohton\. „Erau oameni profund religio[i, care credeau c\ Dumnezeu a vrut ca ei s\ urmeze aceast\ cale“, observa la r`ndul s\u Horace Bristol, fotograful de la Life, care l-a `nso]it pe Steinbeck `ntr-una din expedi]iile sale de documentare. Vestul, t\r`mul f\g\duin]ei spre care se `ndreptau toate speran]ele, nu putea fi cucerit dec`t de cei care se `ncumetau s\ str\bat\ un drum lung, ce traversa teritoriul a cinci state – Oklahoma, Texas, New Mexico, Arizona, California – p`n\ s\ ajung\ la Bakersfield, `n extremitatea sudic\ a V\ii San Joaquin. De[i era un drum modern, dat`nd din anii 1920, care permitea accesul direct din sud-vest spre California [i care, parcurs `n mod normal, nu ar fi trebuit s\ dureze mai

mult de trei zile, pentru cei 300 000 de pribegi `mbarca]i `n 50 000 de „automobile vechi – r\nite, fumeg`nde“, {oseaua 66, „drumul mam\“, „magistrala Americii“ sau „[oseaua Will Rogers“, cum mai era denumit\ „calea-mum\, calea fugii“, cum o descrie Steinbeck, putea deveni o piatr\ de `ncercare, dac\ nu chiar sf`r[itul acestor oameni. Nu numai fiindc\ drumul ducea prin regiuni de[ertice, „unde dep\rt\rile lucitoare tremur\ `ntruna“, sau urca peste „mun]ii pr\p\stio[i [i ar[i de soare ai Arizonei“, dar [i fiindc\ „oamenii pu[i pe goan\“ c\l\toreau `nghesui]i `n ma[inile lor cump\rate de la negustorii de vechituri, cu radiatoare uzate [i cauciuri tocite, cu bani pu]ini [i m`ncarea pe terminate, calcul`nd num\rul milelor r\mase de parcurs dup\ respira]ia motorului [i dup\ galoanele de benzin\ din rezervor. Pierz`ndu-[i casa, p\m`ntul [i animalele, oamenii `[i concentrau aten]ia pe bunul lor cel mai de pre]: automobilul sau camioneta care `i ducea spre ]ara promis\: „Omul cu mintea preocupat\ c`ndva de ogoarele lui nu se mai g`ndea acum dec`t la milele num\rate `n lungul drumului `ngust de beton... Ochii supravegheau cauciucurile, urechile tr\geau la b\t\ile motorului, min]ile socoteau uleiul, benzina [i guma din ce `n ce mai sub]ire dintre aer [i asfalt. {i orice stric\ciune a ma[inii devenea o nenorocire“. Ca s\-[i fac\ rost de bani, pribegii opreau [i vindeau `n pr\v\liile de la marginea drumului ce mai g\seau prin bagaje – paturi, p\pu[i [i c\rucioare de copii, oale [i crati]e – [i, c`nd nu mai aveau nimic de v`ndut, `[i d\deau [i ghetele din picioare. ~ntruc`t erau presa]i de timp, iar formalit\]ile de `nmorm`ntare costau cel pu]in 40 de dolari, pribegii `[i lasau mor]ii `n gropi anonime pe marginea [oselei – a[a cum se `nt`mpl\ cu Bunul, r\pus de apoplexie –, iar `n loc de cruce le puneau un bilet v`r`t `ntr-un borcan, ca nu cumva poli]ia s\ cread\ c\ acolo a fost ascuns\ o crim\; sau

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

17

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

18

9/30/2005

5:13 PM

Page 18

`i `ncredin]au cimitirului s\r\cilor, unde va ajunge Buna, f\r\ s\ fi v\zut vreodat\ California. C\l\toria spre California constituia [i un prilej pentru reconstituirea sentimentului de comunitate. ~n popasurile lor de peste noapte, la marginea [oselei, familiile pribegilor alc\tuiau mici tabere, din corturi [i prelate, ca aceea descris\ `n capitolul XVII: „Seara se petrecea un lucru de mirare: cele dou\zeci de familii deveneau una singur\, [i copiii, odrasle ale tuturor... {i se putea `nt`mpla ca un copil bolnav s-arunce dezn\dejdea `n inimile a dou\zeci de familii; ca o na[tere ce-avea loc `ntr-un cort – s\ ]in\ o sut\ de oameni `ncorda]i [i cu sufletul cuprins de team\... {i seara, a[eza]i `n jurul focurilor, cei dou\zeci erau una... ~n fiecare noapte se zidea o lume, `mplinit\ `ntru totul – se legau prietenii [i se n\[teau vr\jm\[iile, o lume `mplinit\ cu `nfumura]i [i cu mi[ei, cu oameni t\cu]i, cu oameni sfio[i [i cu oameni bl`nzi. ~n fiece noapte se stabileau leg\turile ce alc\tuiesc o lume“. ~n aceast\ ]es\tur\ de rela]ii umane, familiile Joad [i Wilson se apropie prin gesturi de solidaritate, ajut`ndu-se `n momente de cump\n\: „Nu c\de]i pe capul nim\nui, `i `ncurajeaz\ maica. Ne ajut\m unul pe cel\lalt [i a[a o s\ ajungem `n California“. Ajun[i la frontiera Californiei, pribegii descoper\ c\ nu s`nt mai dori]i aici dec`t fuseser\ pe locurile natale de unde seceta, furtunile de praf sau dorin]a de profit a marilor proprietari `i alungaser\. Californienii nu puteau primi cu bra]ele deschise sute de mii de oameni, `n fapt imigran]i, de[i veneau din interiorul Statelor Unite. „Ce proprietar de p\m`nt, se `ntreab\ Carl Van Doren, ar putea fi fericit v\z`nd c\ triburi nomade n\v\lesc pe domeniile sale?“ Motiva]iile reac]iei de respingere trebuie `ns\ c\utate, ca [i originile migra]iei, `n tabloul economic [i social al epocii. Mai `nt`i, muncitorii itineran]i puteau submina echilibrul cererii pe

pia]a for]ei de munc\, angaj`ndu-se `n orice condi]ii [i pentru salarii mai mici. Prin votul lor ei ar fi putut influen]a deciziile politice `n California, solicit`nd o implicare [i mai mare a sistemului de asisten]\ social\, `ntr-un stat care `nregistrase `n 1933 un [omaj de 29%. Deloc de neglijat era [i teama de radicalism, `ntr-o zon\ `n care valorile individualismului func]ionau ca un factor de coagulare social\. „S\ nu cumva s\-i asculta]i pe tic\lo[ii \ia de instigatori ro[ii. |[tia nu fac altceva dec`t s\ st`rneasc\ vrajb\“, spunea un arenda[ californian `n c\utare de for]\ de munc\. ~n sf`r[it, okies erau nedori]i, a[a cum s`nt nedori]i to]i imigran]ii atunci c`nd prejudec\]ile se pun `n mi[care, fiindc\ aduc molimi, s`nt „r\p\no[i“, „murdari [i s\lbatici“, „degenera]i, maniaci sexuali“, „ho]i“, `ntr-un cuv`nt, ni[te venetici care „nu-s `n stare s\ `n]eleag\ dreptul la proprietate“. Rezisten]a la imigra]ie lua cele mai diferite forme. ~n februarie 1936, dup\ cum arat\ presa vremii, [eful poli]iei din Los Angeles a trimis echipaje de poli]i[ti la grani]a cu Arizona [i Oregon, pentru a-i respinge pe „indezirabili“. „A]i auzit vreodat\ de poli]ia de grani]\ din California? `ntreab\ unul dintre pribegii din Fructele m`niei. Poli]ia de la Los Angeles... v\ opre[te pe to]i tic\lo[ii a[tia [i v\ `ntoarce `napoi. V\ spune din capul locului: «Dac\ n-ave]i cu ce cump\ra p\m`nt, n-avem nevoie de voi».“ La r`ndul s\u, maica este admonestat\ de un [erif cu o stea mare de argint `n piept: „Ehei, nu mai e[ti `n ]ara ta acuma! E[ti `n California, [i nu vrem ca to]i `mpu]i]ii de okies s\ se prip\[easc\ pe la noi“. Alteori, rezisten]a vine din partea popula]iei locale, organizate `n a[a-zise comitete de vigilen]\. ~narma]i cu ciomege [i pu[ti, purt`nd c\[ti militare sau bonete ale Legiunii Americane, locuitorii micilor a[ez\ri din Valea San Joaquin, de obicei func]ionari sau b\ie]i de pr\v\lie, `mpiedicau accesul camionetelor cu muncitori

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

19

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

20

9/30/2005

5:13 PM

Page 20

itineran]i, strig`nd amenin]\tor: „~n ora[ul nostru n-o s\ calce nici picior de okie `mpu]it“. Aceast\ violent\ reac]ie de respingere face ca sentimentul de insecuritate al muncitorilor itineran]i s\ creasc\. Dup\ o c\l\torie istovitoare, ei constat\ acum c\ migra]ia continu\ chiar `n interiorul Californiei, pe o schem\ meandric\, cu sui[uri [i cobor`[uri, dup\ oscila]iile ofertei de lucru sau intensitatea fric]iunilor cu autorit\]ile sau cu popula]ia local\. Lipsa unei direc]ii precise se transmite `ns\ [i romanului, ceea ce i-a determinat pe unii critici (Louis Kronenberger, Malcolm Cowley) s\ vad\ `n aceast\ sec]iune a c\r]ii o diminuare a acuit\]ii narative, autorul nemai[tiind `n ce direc]ie s\-[i `ndrepte personajele. Pe acest traseu imprevizibil, uneori haotic, oprirea `ntr-un hooverville devine inevitabil\. Nefericit\ mo[tenire a administra]iei pre[edintelui republican Herbert Hoover, asociat\ mizeriei [i [omajului, hooverville reprezint\ o improviza]ie de bar\ci, colibe [i corturi, a[ezate la `nt`mplare, f\r\ cele mai elementare condi]ii de igien\, vulnerabile la atacurile popula]iei locale sau la raidurile poli]iei. „Tom privi `n jur la corturile mohor`te, lucrurile h`rbuite aruncate peste tot locul, ma[inile hodorogite, ]oalele roase, `ntinse la soare, [i oalele `nnegrite de fum, a[ezate deasupra gropilor negre unde `[i preg\teau oamenii m`ncarea“. Pribegii care se ad\postesc aici caut\ cu disperare de lucru [i mul]i dintre ei afl\ `n scurt\ vreme c\ trebuie s\ accepte orice, dac\ nu vor s\ moar\ de foame, ei sau copiii lor. Locurile de munc\ anun]ate erau ocupate foarte repede, iar efectul acestei surprasatur\ri era sc\derea dramatic\ a salariilor zilierilor. „Primim ce ni se d\, a[a, ori altminteri murim de foame... Un copil crap\ repede de foame. Nu-i trebuie mai mult de dou\-trei zile“. Sub amenin]area unui raid al poli]iei [i sub iminen]a incendierii taberei, familia Joad sau ce mai r\m\sese din ea

dup\ moartea bunicilor, abandonul lui Noah la malul r`ului Colorado [i dispari]ia lui Connie, pleac\ `n grab\ spre o alt\ destina]ie. Pentru a veni `n ajutorul muncitorilor itineran]i sosi]i `n California `n num\r at`t de mare, guvernul federal, prin Farm Security Administration, a construit la jum\tatea anilor 1930 o serie de tabere. Acestea erau dotate cu toate facilit\]ile necesare unui trai civilizat, acordau asisten]\ medical\ gratuit\ [i asigurau transportul elevilor la [coal\. Steinbeck observa `n 1936, `n timp ce preg\tea o serie de articole pentru San Francisco News, c\ „guvernul federal, dup\ ce a `n]eles c\ situa]ia mizerabil\ `n care se afl\ muncitorii itineran]i care lucrez\ `n agricultur\, `n California, constituie o problem\ urgent\ [i vital\, a `nfiin]at dou\ tabere [i are `n vedere deschiderea altor opt. Scopul taberelor este s\ restituie acestor oameni demnitatea [i respectul de care au fost frustra]i din cauza condi]iilor intolerabile de via]\ de aici“. Steinbeck observa, de asemenea, c\ fiecare tab\r\ poate g\zdui p`n\ la 200 de familii, `ntr-un climat de „autoguvernare natural\ [i democratic\“. Cele mai multe informa]ii despre organizarea taberelor proveneau de la Thomas Collins, administratorul unei astfel de institu]ii, al\turi de care Steinbeck a efectuat, `n vara lui 1936, prima sa c\l\torie de documentare pentru a studia condi]iile de via]\ ale muncitorilor itineran]i. ~ntr-o tab\r\ guvernamental\ va ajunge [i familia Joad dup\ experien]a traumatizant\ din hooverville. La Weedpatch, ei vor putea descoperi un loc aproape incredibil, o tab\r\ unde s`nt corturi frumos aliniate, f\r\ gunoaie, cu corpuri sanitare curate, cu „closete frumoase [i b\i“, unde po]i „s\ speli rufele `ntr-un jgheab anume, [i apa e chiar la `ndem`n\, ap\ bun\ de b\ut“, unde po]i face du[ cu ap\ fierbinte, o t\b\r\ unde copiii au locuri de joac\ [i chiar un

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

21

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

22

9/30/2005

5:13 PM

Page 22

atelier de juc\rii, unde oamenii c`nt\ [i petrec `n fiecare s`mb\t\ seara. Aici nu mai exist\ poli]i[ti care s\-i amenin]e – oamenii legii nu pot p\trunde `n incint\ dec`t cu autoriza]ia administra]iei – [i nici negustori care s\-i `n[ele – de la pr\v\lia taberei se poate cump\ra pe credit, p`n\ la 20 de dolari. Administratorul taberei este Jim Rawley, figur\ modest\, cu voce domoal\, un angajat federal care, spre deosebire de fermierii locali, [tie s\ `n]eleag\ problemele oamenilor simpli. Exist\ `ns\ [i un comitet general alc\tuit chiar din oamenii care locuiesc `n tab\r\, a c\rui menire este s\ p\streze ordinea [i s\ stabileasc\ regulile de convie]uire. Femeile au la r`ndul lor un sistem de autoguvernare prin care s`nt stabilite toate chestiunile legate de via]a de zi cu zi, ceea ce o face pe maica s\ constate fericit\: „Oamenii d-aicea s`nt de-ai no[tri... oameni de-o seam\ cu noi“. Comunitate ideal\, `ntruchiparea reformismului generos practicat de administra]ia F.D. Roosevelt, Weedpatch aminte[te de societ\]ile utopice organizate la Brook Farm sau Oneida, `n care spiritul de comuniune era socotit un antidot al individualismului devastator: „~n tab\ra noastr\ nu `ng\duim nim\nui s\ d\ruiasc\ ceva altcuiva. Dac\ au de dat, trebuie s\ dea taberei, [i tab\ra `mparte cum crede de cuviin]\“. Taberele federale nu aveau `ns\ nici o responsabilitate `n a asigura locuri de munc\ muncitorilor itineran]i. ~n absen]a unui angajament ferm, protec]ia sanctuarului era, `n mod constant, surpat\ de nesiguran]a zilei de m`ine. Nu peste mult\ vreme [i familia Joad descoper\ c\ a ajuns la cap\tul proviziilor: nu mai aveau untur\ dec`t pentru o zi, f\in\ pentru dou\ [i doar zece cartofi. Ei vor re`ncepe traseul meandric pe drumurile Californiei, de ast\ dat\ lu`nd-o spre nord. De lucru vor g\si la ferma Hooper, unde proprietarii angajeaz\ de urgen]\ culeg\tori de piersici, pl\tind 5 cen]i pe lad\. Condi]iile de trai erau mizerabile, ferma

neav`nd dec`t bar\ci mici ca ni[te cutii, unde duhnea a sudoare [i a untur\, [i `n care nu se g\sea dec`t o sob\ de tabl\ cu un burlan ruginit. Nu existau grupuri sanitare, ci doar un uria[ rezervor de ap\. B\c\nia din ferm\ nu numai c\ nu d\dea nimic pe datorie, dar mai [i vindea la suprapre]. {i totu[i erau mul]umi]i. Munceau de diminea]a p`n\ seara la culesul piersicilor, [i apoi se adunau `n jurul oalei cu m`ncare. C`nd Casy `i `ndeamn\ la o grev\ general\ pe cei care lucrau la ferma Hooper, Tom r\spunde cu ironie: „R\m\seser\m f\r\ nimic de-ale gurii. ~n seara asta am m`ncat to]i carne. Nu prea mult\, da’ tot am m`ncat. Crezi cumva c\ taica o s\ se lipseasc\ de carnea lui `n folosul altora? {i Rosasharn trebuie s\ bea lapte. ~]i `nchipui c\ maica o s\ lase pruncul acela s\ piar\ de foame numai pentru c\ o m`n\ de oameni stau [i strig\ dinaintea unei por]i?“ Este [i ultima conversa]ie cu Casy, pastorul r\spopit murind cu capul f\r`mat de b`ta „nou\ [i alb\ la culoare“ a unuia dintre aceia care strigau c\ nu vor s\ aib\ de-a face cu „okies `mpu]i]i“. Ultima sta]ie pe acest traseu al c\ut\rilor este planta]ia de bumbac, unde culeg\torii dorm pe c`mp, `n vagoane p\r\site. Aici muncitorii itineran]i pot c`[tiga 3,5 sau chiar 4 dolari pe zi, iar via]a pare s\ urmeze un f\ga[ lini[tit, chiar dac\ durata culesului nu este lung\, iar perspectiva unei ierni f\r\ nici un angajament `ngrijoreaz\ pe toat\ lumea. Ultimul capitol al romanului se `ntoarce `ns\, de parc\ ar dori s\ `nchid\ un ciclu, la atotputernicia `nsp\im`nt\toare a naturii. Dac\ la `nceput praful cotropea fiecare ungher din casele oamenilor din Sallisaw, acum ploile nu mai contenesc `n California. De[i oamenii din tab\r\ `[i unesc eforturile pentru a face un dig, r`ul se revars\, `nghi]ind malurile, n\v\le[te peste tab\r\ [i p\trunde `n vagoane. ~n acest tablou diluvian, copilul n\scut mort de Rosasharn, „o mumie mic\, alb\struie [i zb`rcit\“, este pus `ntr-o lad\

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

23

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

24

9/30/2005

5:13 PM

Page 24

[i l\sat `n [uvoiul n\valnic. Ceea ce mai r\m\sese din familia Joad, acum [i f\r\ sprijinul lui Tom [i al lui Al, se refugiaz\ de furia apelor pe o colin\, sub un [opron. Aici `nt`lnesc un b\rbat care nu mai m`ncase de [ase zile. Tr\gea s\ moar\, sub privirile neputincioase ale b\iatului s\u. ~n fa]a acestei scene dezolante, mama [i fiica se `n]eleg din priviri, fiindc\ femeia, `n acest roman, nu este numai surs\ de putere, cump\na de care depinde echilibrul `ntregii familii, ci [i surs\ de via]\. Cu laptele pentru copilul ei, care „n-a fost viu nici o clip\“, Rosasharn hr\ne[te acest pribeag aflat la limita supravie]uirii. Nu to]i cititorii anului 1939 erau preg\ti]i pentru finalul oferit de Steinbeck. Nu numai c\ Rosasharn na[te un copil mort, a[ezat apoi pe o foaie de ziar, dar ea `[i dezvele[te s`nul [i al\pteaz\ un b\rbat epuizat de foame. ~ntr-o recenzie ap\rut\ `n 1939, The New York Times Book Review a calificat finalul drept „minor [i sentimental“, iar al]i critici au vorbit despre un simbolism contraf\cut (Bernard De Voto, Clifton Fadiman). C`nd editura i-a sugerat schimbarea scenei din final, Steinbeck a r\spuns: „~mi pare r\u, dar nu pot modifica finalul. A al\pta pe cineva la s`n nu `nseamn\ mai mult dec`t a da o bucat\ de p`ine.“ Scena din [opronul p\r\sit indic\ `ns\ uria[a disponibilitate a autorului de a explora, `ntr-o voca]ie regeneratoare, tradi]ia naturalismului `n literatura american\. Dac\, la Crane sau la Dreiser, proza `nf\]i[a o natur\ uman\ degradat\, umilit\, `nvins\ `n h\]i[ul determin\rilor instinctive [i al legilor evolu]iei, la Steinbeck, cobor`rea spre elementul primar al existen]ei valorific\ resursele viziunii sale nonteleologice. Pe de alt\ parte, dintr-o perspectiv\ moral\, scena din final pare s\ simbolizeze triumful solidarit\]ii umane, `n ciuda adversit\]ii naturii [i a inechit\]ilor sociale.

Nu numai naturalismul finalului i-a g\sit nepreg\ti]i pe cititorii anului 1939. Limba personajelor a constituit un alt motiv de nemul]umire fa]\ de o carte socotit\ obscen\, con]in`nd un „limbaj dezgust\tor“ (Westbrook Pregler), zugr\vind personaje lipsite de educa]ie, glorific`nd „oameni ajun[i pe c\i gre[ite [i `nsu[irile lor nepotrivite“ (N. Elisabeth Moore), fiin]e umane „cobor`te la cele mai joase niveluri“ (J. Donald Adams). Dar limbajul frust, lipsit de elegan]\, `nc\lc`nd reguli [i norme, poate fi socotit mai cur`nd o calitate dec`t un defect al romanului. ~n contrast cu rigorile exprim\rii elegante, substandardul limbii dezv\luie, `n Fructele m`niei, coeren]a unei alte lumi. „Cunosc limba pe care o vorbesc muncitorii, m\rturisea Steinbeck `n februarie 1935. Nu pot s\ suport s\ v\d cum acestor oameni li se r\pe[te ceea ce au ei natural [i s`nt f\cu]i s\ vorbeasc\ cu un u[or accent de Oxford... Dac\ un muncitor `[i pierde asprimea din vorbire este ca [i cum ar amu]i“. Utilizarea limbajului interzis provoac\ uneori adev\rate desf\t\ri existen]iale, cum se `nt`mpl\ `n cazul lui Casy: „Nici nu [tii c`t de bine e s\ nu mai fii preot. Nimeni nu spunea o snoav\ m\car dac\ eu m\ aflam de fa]\, sau chiar dac\ spunea careva, mie nu-mi era `ng\duit s\ fac haz. {i nici s\ `njur nu puteam. Acuma `njur cum `mi vine [i de c`te ori `mi vine [i tare-i mai pic\ bine omului s\ `njure c`nd are poft\“. Descoperirea simplit\]ii limbajului elibereaz\, iar reconstruirea sinelui prin discursul prozaic al str\zii aminte[te de retorica whitmanian\: „Am s\ blestem [i-am s\ `njur, [i-am s\ ascult poezia din vorbele oamenilor“. Pe de alt\ parte, stilul rudimentar, abrupt al muncitorilor itineran]i nu reprezint\ dec`t unul dintre numeroasele nivele stilistice pe care se desf\[oar\ romanul. Varietatea vocilor din intercapitole arat\ afinit\]i, a[a cum observ\ Paul McCarthy, cu poezia lui Sandburg, cu simplitatea ironic\ a

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

25

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

26

9/30/2005

5:13 PM

Page 26

prozei lui Hemingway [i cu ritmurile fraz\rii din Biblie `n traducerea din secolul al XVII-lea. Termenii folosi]i impresioneaz\ prin precizie, naturale]e [i o sensibilitate pentru `nregistararea lucrurilor greu vizibile din natur\. Dar probabil cea mai `nver[unat\ contestare a venit din partea celor care socoteau c\ Fructele m`niei deformeaz\ realitatea. Nu era primul roman care `nt`mpina o astfel de rezisten]\. Coliba unchiului Tom a fost considerat de la `nceput un instrument propagandistic de c\tre elita politic\ a Sudului, iar romanul lui Thomas Wolfe, Prive[te, `nger, spre cas\, a st`rnit reac]ii de protest din partea locuitorilor din Asheville. Contestarea cea mai puternic\ au orchestrat-o chiar cei care erau considera]i `n roman ca principalii responsabili de dezastrul umanitar din California: fermierii din comitatul Kern. Ei considerau c\ Steinbeck a denaturat realit\]ile din comitat [i din `ntreaga Vale San Joaquin, compromi]`nd `n acest fel renumele statului California [i al tuturor fermierilor. Lyle Boren, reprezentant al Oklahomei `n Congresul american, descria Fructele m`niei drept „o minciun\, o inven]ie sinistr\, infernal\ a unei min]i contorsionate, deformate“, opinie `mp\rt\[it\ imediat de ziarele [i camerele de comer] din acela[i stat. Ruth Comfort Mitchell, so]ia senatorului republican de California, a scris o replic\ la Steinbeck, un soi de roman sentimental, Of Human Kindness (Despre bun\tatea omeneasc\), dat repede uit\rii. O alt\ replic\ literar\ a venit din partea lui Marshal V. Hartranft, care a publicat `n 1939 la Los Angeles volumul Grapes of Gladness: California’s Refreshing and Inspiring Answer to John Steinbeck’s Grapes of Wrath (Fructele bucuriei: R\spunsul `nsufle]itor [i `n\l]\tor al Californiei la Fructele m`niei de John Steinbeck), care aminte[te parc\ de stilul polemic al Angliei augustane. Bine`n]eles c\ volumul nara o poveste de succes a unei familii de muncitori itineran]i, care

fuseser\ primi]i cu bra]ele deschise `n California, ob]in`nd din partea b\ncilor [i a marilor proprietari tot sprijinul. Un r\spuns `n format jurnalistic a venit din partea lui George Thomas Miron, care a f\cut, `n 1939, o documentare `n r`ndul muncitorilor itineran]i. Concluzia era previzibil\: `n Fructele m`niei, adev\rul a fost `necat de prejudec\]i [i exager\ri, iar prezentarea chestiunilor economice a incitat la ur\ de clas\. Pentru a mic[ora influen]a romanului lui Steinbeck, bibliotecile din Kansas City nu i-au permis accesul, iar Comisia de Cenzori din comitatul Kern l-a interzis, m\sur\ care va fi ridicat\ `n ianuarie 1941. Fructele m`niei va r\m`ne totu[i sub interdic]ie `n liceele din comitatul Kern p`n\ `n 1972. C\ Steinbeck a urmat `ndeaproape datele realit\]ii o dovede[te `ndelunga preg\tire a romanului, preliminariile sale literare, din care nu lipsesc eseuri, document\ri reporterice[ti, interviuri, deplas\ri pe teren [i schi]e de roman abandonate. ~n 1963 Steinbeck `i m\rturisea lui Caskie Stinnett: „Am scris Fructele m`niei `ntr-o sut\ de zile, dar `naintea c\r]ii au fost mul]i ani de preg\tiri. ~mi ia o groaz\ de timp s\ `ncep o carte. Atunci c`nd m\ apuc efectiv de scris este ultima etap\“. F\r\ a fi direct inserat\ `n laboratorul de experimente literare preg\titoare, B\t\lia, romanul publicat `n 1936, constituie prima `ncercare semnificativ\ de a analiza situa]ia muncitorilor itineran]i din California, fiind socotit cel mai bun roman care s-a scris vreodat\ despre o grev\ (Peter Lisca). ~n B\t\lia, greva culeg\torilor de mere din Valea Torgas duce la un conflict violent cu proprietarii livezilor. ~n finalul romanului, Jim Nolan, un proasp\t membru al Partidului Comunist, este ucis, ca [i Jim Casy, de sp\rg\torii de grev\. Dincolo de paralela cu destinul lui Jim Casy, exist\ [i alte asem\n\ri `ntre cele dou\ crea]ii. Pentru prima oar\ `n

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

27

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

28

9/30/2005

5:13 PM

Page 28

B\t\lia Steinbeck dezv\luie intoleran]a proprietarilor [i a autorit\]ilor locale la proteste sociale, lipsa de dialog, refuzul de a accepta orice fel de revendicare. Interven]iile brutale ale poli]iei, printre victime c\z`nd uneori [i personaje inocente, amintesc de raidul [erifului din hooverville, c`nd o femeie este r\nit\ de glon]ul tras de oamenii legii. Atmosfera sumbr\ a taberei de munc\ de la ferma Hooper, cu bar\cile sale mizere, cu garduri de s`rm\ ghimpat\ [i paznici `narma]i, pare s\ fie inspirat\ de asemenea de scena taberei din B\t\lia. ~n ciuda unor asem\n\ri, deosebirile dintre cele dou\ romane r\m`n substan]iale. Mai `nt`i, vocile narative difer\. ~n B\t\lia, Steinbeck a exersat stilul relat\rii obiective, red`nd dialogurile [i ac]iunea `ntr-un stil simplu, lucid, obiectiv, despre care m\rturisea: „Nu am dorit s\ fiu dec`t o con[tiin]\ care `nregistreaz\, f\r\ a judeca ceva, doar not`nd ceea ce observ\“. Fructele m`niei se situeaz\ la polul opus. Prin ample comentarii, Steinbeck polemizeaz\ `n intercapitole cu b\ncile, cu marea finan]\, cu marii proprietari de p\m`nt, cu justi]ia, cu poli]ia, cu industria[ii [i chiar cu micii negustori de pr\v\lii sau cu v`nz\torii de ma[ini vechi care fac din profit decalogul vie]ii cotidiene. Pe un alt plan, direc]iile de explorare a motiva]iilor umane s`nt divergente. Dac\ `n B\t\lia, mizeria `n care tr\iesc muncitorii itineran]i se reflect\ `n egoismul, indiferen]a [i la[itatea lor, `n Fructele m`niei, priva]iunile [i umilin]ele declan[eaz\, `ntr-un chip misterios, resorturile solidarit\]ii. ~n sf`r[it, o ultim\ deosebire prive[te coloratura politic\. Militantismul comunist `ntruchipat de Mac, organizatorul grevei din B\t\lia, nu-[i g\se[te locul `n Fructele m`niei, unde liantul leg\turilor umane, `n cele mai grele condi]ii, este chiar compasiunea, dincolo de capcanele ideologiei.

Al doilea pas preg\titor l-a constituit seria de articole The Harvest Gypsies (Nomazii recoltelor), publicate `n ziarul de orientare liberal\ San Francisco News, `n octombrie 1936. Scrise pe baza unei document\ri efectuate `n zona ora[ului Salinas [i `n Valea San Joaquin, articolele ofer\ detalii despre numeroase cazuri de persecu]ie, `mboln\viri sau deces `n r`ndurile muncitorilor itineran]i. De[i se implicase personal `n ac]iunile de ajutorare a familiilor aflate `n dificultate – Steinbck nu a ezitat s\ culeag\ fructe sau bumbac al\turi de muncitorii itineran]i –, el a realizat c\ prin eforturi individuale nu va putea schimba situa]ia. Numai dezv\luirea `n pres\ putea fi eficient\: „Vreau s\-i fac de ru[ine pe acei nemernici lacomi care s`nt r\spunz\tori pentru aceast\ situa]ie, [i nu pot face acest lucru dec`t scriind `n ziare“. Condi]iile de cazare `n tabere, dup\ cum noteaz\ Steinbeck, erau mizerabile, salariile pl\tite de proprietarii de livezi, sub limita decen]ei, iar asisten]a medical\ inexistent\. De[i `n trecut California administrase eficient chestiunea muncitorilor itineran]i, acum Steinbeck observa o tendin]\ care submina `ntreaga economie agrar\ a regiunii prin „cruzime [i stupiditate“. La `ntoarcerea din c\l\toria de documentare, Steinbeck `i scria lui Ben Abramson: „California nu se afl\ prea departe de un r\zboi civil. Sper c\ va putea fi evitat“. Solu]ia lui Steinbeck era o implicare mai mare a autorit\]ilor federale [i locale, `ncurajarea mi[c\rii sindicale [i pedepsirea abuzurilor comise de proprietarii de livezi sau de poli]ie `n numele unui a[a-zis patriotism local. Ca m\suri de prim\ urgen]\, Steinbeck sugera distribuirea de mici loturi de subzisten]\, care s\ le permit\ muncitorilor itineran]i s\ dep\[easc\ perioadele c`nd cererea de m`n\ de lucru scade. ~n ce prive[te salarizarea muncitorilor, Steinbeck propunea `nfiin]area unei comisii la nivel statal care s\

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

29

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

30

9/30/2005

5:13 PM

Page 30

coordoneze distribuirea locurilor de munc\ disponibile [i s\ impun\ salarii decente. Temele sociale expuse `n Nomazii recoltelor vor fi reluate, la o scar\ mai mare, `n Fructele m`niei: caracterul benefic al prezen]ei guvernului federal prin tab\ra Weedpatch, sc\derea salariilor, ca factor de presiune la `ndem`na proprietarilor de livezi, dorin]a ne`mplinit\ a pribegilor de a avea o bucat\ de p\m`nt. Pe de alt\ parte, a[a cum observ\ Peter Lisca, exemplele extreme de mizerie, nedreptate [i suferin]\, descrise `n Nomazii recoltelor, nu vor fi dep\[ite `n intensitate `n Fructele m`niei. ~n toamna lui 1937, `n timp ce se `ntorcea de la New York, unde lucrase la dramatizarea romanului {oareci [i oameni, Steinbeck a trecut prin Oklahoma, al\tur`ndu-se muncitorilor itineran]i care se `ndreptau spre California. Apoi, `n octombrie [i noiembrie 1937 a f\cut `mpreun\ cu Tom Collins, devenit `ntre timp administratorul taberei guvernamentale de la Gridley, o c\l\torie de documentare `n zonele unde se aflau muncitori itineran]i. S-a conturat astfel un nou proiect de roman – The Oklahomans (Oamenii din Oklahoma). ~ntr-un interviu pentru Los Gatos Mail News, Steinbeck anun]a la 4 noiembrie 1937 c\ lucreaz\ la o carte despre refugia]ii din „castronul cu praf“. ~ntr-un alt interviu, acordat la 8 ianuarie 1938, Steinbeck declara c\ tema noului roman este impactul migra]iei asupra Californiei. Prin martie 1938, Steinbeck a abandonat romanul la care scrisese deja 300 de pagini. De[i manuscrisul de la Oamenii din Oklahoma a fost ulterior distrus, fi[ele documentare vor fi influen]at, f\r\ `ndoial\, exodul descris `n Fructele m`niei. ~n sf`r[it, ultima faz\ a acumul\rilor, `nainte de redactarea propriu-zis\ a Fructelor m`niei, o constituie L’Affaire Lettuceberg, un roman inspirat de un incident petrecut `n ora[ul s\u natal, Salinas, `n septembrie 1936. Atunci, o grev\

a culeg\torilor de salat\ a fost reprimat\ violent, oamenii fiind urm\ri]i pe str\zi [i omor`]i, dup\ ce administra]ia local\ a]`]ase popula]ia `mpotriva grevi[tilor. Redactarea romanului pare s\ se fi `ncheiat `nainte de iunie 1938. De[i editorii anun]aser\ publicarea c\r]ii, Steinbeck i-a informat c\ renun]\ la proiect, fiindc\ avea impresia c\ tot ce scrisese se `ndreptase spre o satir\ exagerat\. Nu subiectul `l dezam\gea – se afla `nc\ sub impresia celor v\zute `n taberele cu muncitori itineran]i – [i nici perspectiva unui e[ec, de vreme ce aprecia el `nsu[i c\ vor fi v`ndute cel pu]in 30 000 de exemplare. Decep]ionant era tonul c\r]ii, faptul c\ ea nu reu[ea s\-i fac\ pe oameni s\ se `n]eleag\ unii cu al]ii, ci mai cur`nd s\ se urasc\, printr-o deliberat\ deformare a realit\]ii. Este de fapt „un experiment `n `n[el\torie, iar orice `n[el\torie `ntr-o carte `nseamn\ tr\dare... Este o carte proast\, fiindc\ nu este sincer\. Da, acele evenimente au avut loc, `ns\ eu nu pot reda adev\rul pe de-a `ntregul, a[a cum `l [tiu. Satira cere s\ ]ii sub control ceea ce descrii, iar eu nu pot scrie satir\“, `[i argumenta Steinbeck renun]area la proiect. Tema isteriei colective care urm\re[te distrugerea unui grup lipsit de ap\rare revine `ns\ `n Fructele m`niei, unde a[a-zisul patriotism local recurge la amenin]\ri [i violen]\. Toate aceste preliminarii literare, `ntr-o m\sur\ mai mare sau mai mic\, se reg\sesc `n cartea care a fost pe bun\ dreptate numit\ de David Minter „unul dintre cele mai influente [i mai controversate romane din anii 1930“. Dac\ temele [i motivele fuseser\ anun]ate sau sugerate anterior, structura adoptat\ de Steinbeck f\cea din Fructele m`niei „o realizare tehnic\ remarcabil\“. (Jay B. Hubbell) Ap\rut `ntr-un deceniu al inova]iilor narative, `n care se remarcaser\ Pe patul de moarte (1930) [i Absalom, Absalom! (1936) de William Faulkner, precum [i trilogia U.S.A. (1938), de

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

31

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

32

9/30/2005

5:13 PM

Page 32

Dos Passos, romanul lui Steinbeck dezv\luie, din perspectiva construc]iei literare, o viziune integratoare. La 17 februarie 1939, Steinbeck `i m\rturisea lui Merle Armitage c\ romanul este simfonic prin „compozi]ie, mi[care, ton [i deschidere“. „Nu cred c\ Fructele m`niei este obscur `n ceea ce `ncearc\ s\ spun\, afirma Steinbeck `n 1955. Structura sa este foarte atent g`ndit\... Este suficient s\-l citi]i, nu este nevoie s\-l `ntoarce]i pe toate fe]ele.“ Fructele m`niei propune, a[adar, o structur\ contrapunctic\, asem\n\toare, `ntr-un fel, nu numai cu multiplicarea centrelor narative din U.S.A., dar [i cu alternan]ele tematice dezvoltate de Melville `n Moby Dick. Romanul este compus din treizeci de capitole, din care paisprezece s`nt consacrate destinului familiei Joad, celelalte fiind un fel de microsec]iuni de tranzi]ie, intercapitole, mici eseuri sau scene tipice pentru exodul popula]iei din „castronul cu praf“. Uneori, dup\ cum observ\ Joseph Fontenrose, intercapitolele pun `n discu]ie anticipat probleme sociale sau economice de care se vor lovi, `n capitolele narative, cei din familia Joad. Un exemplu este capitolul V, unde descrierea simbiozei om – ma[in\, `ntr-o manier\ care aminte[te de impreca]iile agrariene `n fa]a extinderii industrializ\rii, prefigureaz\ momentul evacu\rii din capitolul VI. ~n alte cazuri, capitolele de tranzi]ie `l fac pe Steinbeck s\ se simt\ eliberat de orice fel de constr`ngeri formale. Aici experimenteaz\ el cele mai diverse stiluri [i forme de expresie, de la profe]ii revolu]ionare p`n\ la necru]\toare crochiuri satirice, amintind de Sinclair Lewis sau de H.L. Mencken. Pe alocuri, `n ampla scenografie din intercapitole, senza]ia de exerci]iu de stil vizeaz\ efecte auditive, cum este cazul „prozei staccato“ (Peter Lisca) din capitolul VII, unde listele lungi [i sonore de automobile uzate, dar [i inventarele tehnice dau nerv unei perspective panoramice. Alteori,

intercapitolele ne amintesc de fascina]ia lui Steinbeck pentru expresia biologic\, cu toat\ simbolistica aferent\, cum ar fi descrierea broa[tei ]estoase din capitolul III, acea fiin]\ cu f\lci cornoase, unghii galbene, „ochi r\i [i apo[i“. Nu lipsesc nici incursiunile `n folclorul taberelor de muncitori itineran]i, cum este cea din capitolul XXIII, care valorific\ experien]a nemijlocit\ a lui Steinbeck al\turi de okies. Contraponderea diversit\]ii formale [i stilistice din intercapitole se afl\ `n istoria familia Joad, ilustrat\ prin celelalte capitole, o sec]iune care poate fi citit\ `n sine [i care, datorit\ acuit\]ii observa]iei, firescului a[ez\rii `n scen\ [i for]ei de sugestie a dialogului i-a f\cut pe unii critici s\ catalogheze Fructele m`niei ca fiind unul „dintre cele mai mari romane realiste din toate timpurile“ (V.F. Calverton), un superlativ la care, de bun\ seam\, Steinbeck nu ar fi subscris niciodat\. Dac\ `n plan structural romanul constituie o inova]ie tehnic\, atunci cu at`t mai mult intriga poate fi considerat\ neconven]ional\. Din Fructele m`niei lipse[te acel nod al intrigii de care s\ se prind\, ca `ntr-o re]ea de fire, episoadele ac]iunii. Nu exist\, cu alte cuvinte, o intrig\ care s\ unifice nara]iunea sau care s\ asigure, cum spune Harry Thornton Moore, „continuitatea suspansului“. Din acest motiv, pe uria[ul ecran epic al romanului se pot urm\ri mai cur`nd grupuri, colectivit\]i, organiza]ii dec`t individualit\]i bine definite. De o parte, oamenii simpli, alunga]i din c\minele lor [i obliga]i s\ ia calea pribegiei – familia Joad, taberele improvizate pe marginea [oselei 66, muncitorii a[eza]i `n jurul focului `n hooverville, comitetul de autoguvernare de la Weedpatch, ca [i tab\ra `n sine, o comunitate autonom\, grevi[tii de la ferma Hooper, culeg\torii de bumbac care se lupt\ cu ploile [i inunda]iile. De partea cealalt\, for]ele care de]in puterea: marii proprietari de p\m`nt din

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

33

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

34

9/30/2005

5:13 PM

Page 34

Oklahoma, banca, asocia]iile fermierilor californieni, grupurile fanatizate de localnici, patrulele de poli]ie. Din aceast\ geometrie narativ\ bipolar\ rezult\ c\ `ntotdeauna conflictele nu au loc `ntre persoane, ci `ntre grupuri, fiecare dintre ele organiz`ndu-se dup\ reguli proprii ce privesc, a[a cum spune Malcolm Bradbury, „existen]a instinctiv\ colectiv\“. Deplina manifestare a personalit\]ii umane devine posibil\ numai prin voin]a grupului, individul exist`nd doar ca parte a unui `ntreg de care este con[tient [i cu care se simte `n leg\tur\ permanent\. Probabil c\ `n aceast\ atitudine se g\se[te r\spunsul la una din `ntreb\rile pe care [i le pune Doc `n B\t\lia: „Poate fi un grup de oameni Dumnezeu?“ Dac\ structura [i intriga romanului au fost considerate inovatoare, nu acela[i lucru se poate spune despre filozofia politic\ a c\r]ii. Re`ntorc`ndu-se la temeiurile spirituale ale P\rin]ilor Fondatori, Steinbeck afirm\ crezul jeffersonian, cu toate implica]iile sale. Mai `nt`i ar fi vorba despre puterea spiritual\ a fermierului, care deriv\ dintr-o statornic\ leg\tur\ cu p\m`ntul. O afirm\ [i dijma[ii atunci c`nd s`nt soma]i s\ p\r\seasc\ loturile pe care le au `n folosin]\: „P\m`ntul \sta este al nostru. Noi l-am m\surat [i noi l-am des]elenit. Pe p\m`ntul \sta ne-am n\scut, pe el am fost uci[i c`nd trebuia s\-l ap\r\m [i pe el ne-am sf`r[it zilele. Chiar dac\ nu mai e bun de nimic, tot al nostru r\m`ne... De aici izvor\[te proprietatea, [i nu dintr-o h`rtie cu fel de fel de numere“. Corolarul acestei teze este c\ orice form\ de proprietate care nu implic\ prezen]a, contactul nemijlocit cu p\m`ntul pe care s\-l vezi cu ochii t\i, s\-l pip\i cu m`inile tale, s\-l calci cu picioarele tale, ascunde o experien]\ alienant\. Atunci „avutul pune st\p`nire pe om [i se arat\ a fi mai tare dec`t el... omul ajunge sluga avutului“. Din filonul jeffersonian vine [i dramatizarea impactului mecaniz\rii. Tractoarele care invadeaz\ p\m`nturile

dijma[ilor s`nt descrise ca „insecte“, „ni[te mon[tri c`rni care ridicau praful [i-[i `nfigeau r`turile `n ]\r`n\“, aratul fiind comparat cu o opera]ie chirurgical\ rece, cu o siluire: „p\m`ntul z\mislea sub fier, [i sub fier `[i d\dea cu `ncetul suflarea“. C`t despre omul de la volan, „omul-ma[in\“, acesta era un str\in care lucra pe un „tractor mort“, „nu cuno[tea glia, n-o st\p`nea, n-avea `ncredere `n ea [i nu [tia s\ i se `nchine“. Dincolo de agrarianism, `n contul crezului jeffersonian s-ar mai putea ad\uga demonizarea marilor b\nci. La Steinbeck, banca apare ca un organism monstruos, tentacular [i invizibl totodat\, hr\nindu-se cu profituri care distrug vie]ile oamenilor: „O banc\ ori o companie nu poate lucra a[a, fiindc\ mon[trii ace[tia nu respir\ aer [i nu se hr\nesc cu carne. Respir\ profituri; [i se hr\nesc cu dob`nzile aduse de bani. Dac\ nu ob]in profituri [i dob`nzi, se `n\bu[\... [i mor“. Acest monstru este cu at`t mai `nsp\im`nt\tor cu c`t a devenit incontrolabil: „Banca nu-i ca omul... Banca este ceva mai mult dec`t oamenii... Oamenii au f\cut-o, dar nu pot s-o st\p`neasc\“. Demonizarea marelui capital financiar are `ns\ o tradi]ie vast\ `n g`ndirea politic\ american\. Dup\ Jefferson, au reluat-o falanga intelectual\ a Partidului Democrat `n campania `mpotriva B\ncii Statelor Unite, sub administra]ia pre[edintelui Andrew Jackson, apoi populi[tii, `n tentativa lor de a sparge suprema]ia etalonului-aur, progresi[tii [i pre[edintele Theodore Roosevelt, care doreau purificarea mediului politic de influen]a marilor grupuri de interese, [i, desigur, New Deal-ul lansat de F.D. Roosevelt, al c\rui discurs inaugural din martie 1933 atr\gea aten]ia c\ fericirea nu st\ doar `n acumul\ri financiare. De aici [i diversitatea interpret\rilor critice. Dac\ Warren Susman descoper\ `n Fructele m`niei o „utopie agrarian\“, Robert DeMott prefer\ s\ `l descrie pe Steinbeck ca „democrat rooseveltian“.

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

35

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

36

9/30/2005

5:13 PM

Page 36

~n timp ce Kevin Starr observ\ orientarea jeffersonian\, pigmentat\ cu accente populiste, Donald Heiney [i Lenthiel H. Downs vorbesc despre tiparul mental al politicii New Deal-ului, care s-ar fi remarcat prin interven]ionism guvernamental masiv, planificare central\ riguroas\ [i apel la solidaritate social\. Dac\ Chester E. Eisinger observ\ dominanta agrarianismului jeffersonian, David Minter `l include pe Steinbeck `n tradi]ia mai larg\ a reformismului social. Pe de alt\ parte, Steinbeck, a[a cum observ\ Jackson J. Benson, nu a dorit s\ fie etichetat `n vreun fel sau pus `n vreo categorie. Se pare c\ cel mai mult `l `ngrijorau tentativele marxi[tilor de a-l folosi `n scopuri propagandistice. Un asemenea demers nici nu p\rea extrem de dificil c`nd romanul, de la titlu p`n\ la configura]ia grupurilor conflictuale, invita la o concluzie radical\. Cum altfel, dac\ nu vizionar-marxist, poate fi catalogat discursul lui Casy care descrie salvarea omenirii printr-o formul\ de organizare colectivist\, din care s\ fie epurate toate impulsurile individuale, dar mai ales sentimentul, credea el, obsesiv al propriet\]ii? Se vede `n aceast\ perora]ie c`t de u[or se poate trece `n filozofia politic\ de la suprasufletul emersonian la utopia marxist\: „M-am g`ndit c`t de sfin]i s`ntem c`nd ne socotim a fi un singur tot, [i c`t de sf`nt\ este omenirea atunci c`nd e una [i nedesp\r]it\. {i cum `[i pierde sfin]enia doar c`nd un biet nenorocit `nha]\ ce poate `nh\]a `n col]i [i-o ia la goan\ de unul singur, [i love[te, [i scurm\, [i se zbate. Un om ca acesta p`ng\re[te tot ce este sf`nt. Dar c`nd to]i oamenii muncesc laolalt\, nu unul pentru folosul altuia, ci fiecare, ca [i cum ar fi `nh\mat la o o treab\ care-i a tuturor – asta este drept, este sf`nt“. Revolta maselor exploatate constituie, desigur, cea mai radical\ tem\, vizibil\ `n roman mai ales `n intercapitole, acolo unde vocile se `ntretaie, `n registre stilistice [i pe

focaliz\ri tematice complementare: „Dar `ntr-o zi... toate armatele am\r\ciunii [i durerii vor apuca pe o singur\ cale. Toate vor merge pe o singur\ cale, cot la cot, [i atunci mare [i cumplit\ fie-va spaima pe care vor st`rni-o“. Steinbeck proiecteaz\ migra]ia spre Vest [i, `n general, frustr\rile Crizei pe un ecran de dimensiuni na]ionale, `ntr-o gesticula]ie ultimativ\: „Aici e miezul lucrurilor! Ia seama tu, cel ce ur\[ti shimbarea [i te temi de revolu]ie!... Statele din apus fream\t\ sub ap\sarea pornirii schimb\rilor. Nevoia este `ndemn c\tre idee, [i ideea, `ndemnul c\tre ac]iune. O jum\tate de milion de oameni mi[un\ de-a latul ]\rii; `nc\ un milion se fream\t\ gata de plecare; alte zece milioane `ncearc\ primii fiori ai nelini[tii“. Cauza acestor r\sturn\ri sociale nu putea fi dec`t exploatarea, iar solu]ia, o ridicare a celor mul]i [i asupri]i `mpotriva celor pu]ini [i boga]i: „Marii proprietari, c\rora le este deschis\ calea spre cunoa[terea istoric\, au ochi s\ citeasc\ istoria [i s\ afle marele adev\r: c`nd avu]ia se adun\ `n prea pu]ine m`ini, atunci avu]ia e smuls\ din m`inilor acestora... c`nd cea mai mare parte a oamenilor s`nt chinui]i de foame [i de frig, atunci ei iau cu for]a cele ce le fac de trebuin]\... reprimarea prin violen]\ nu face dec`t s\ sporeasc\ puterile [i s\ str`ng\ r`ndurile celor reprima]i“. Asemenea r`nduri nu puteau st`rni dec`t strig\te de admira]ie din partea intelectualit\]ii marxiste. Romanul a fost comparat imediat cu un protest politic, de genul celor scrise de Dos Passos [i James T. Farrell. Mesajul revolu]ionar era evident, spuneau ei, mai ales c\ Steinbeck scrisese [i `nainte cu simpatie despre mi[carea de st`nga, condamn`nd excesele propagandei anticomuniste din America. „Un poet al deposeda]ilor“, `l descrie Harry T. Moore `n prima monografie consacrat\ lui Steinbeck, `n 1939. Doi ani mai t`rziu, Steinbeck era perceput ca fiind cel mai de

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

37

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

38

9/30/2005

5:13 PM

Page 38

seam\ reprezentant al unei „revolu]ii a gustului“, autorul care a impregnat cu „spirit proletar“ literatura american\, cum `l caracteriza Michael Gold, figur\ marcant\ a mi[c\rii comuniste. Fructele m`niei era o dovad\, spunea Gold, c\ „spiritul proletar dobor`se baricadele ridicate de monopoli[tii burghezi ai literaturii“. Pe Steinbeck `l apropiau de romanul proletar nu numai antiteza dintre boga]i [i s\raci, ci [i natura inova]iilor literare, o alt\ form\ de protest social la care aderaser\ scriitorii marxi[ti. Asemenea inova]ii literare infuzate de mesajul ideologic radical mai pot fi `nt`lnite, dup\ cum arat\ Paul Lauter, `n Union Square (1933) de Albert Halper, un adev\rat foraj sociologic, `n Marching! Marching! (M\r[\luim! M\r[\luim! 1935) de Clara Weatherwax, unde se folose[te metoda colajelor de ziar [i a disloc\rilor structurale, [i `n A Time to Remember (Timp de neuitat, 1936) de Leane Zugsmith, conceput pe multiple axe narative. Receptat `n aceast\ tradi]ie, Steinbeck p\rea s\ fi primit o `ncadrare definitiv\, mai ales dup\ ce Joseph Warren Beach s-a pronun]at at`t de tran[ant `n 1941: „Fructele m`niei este probabil cel mai bun exemplu de roman proletar care s-a scris p`n\ acum `n SUA“. Steinbeck comisese `ns\ suficiente erezii pentru a i se respinge `nregimentarea `n r`ndurile Partidului Comunist. ~n nici un caz locul s\u nu putea fi, dup\ cum ar\ta Jay A. Hubbell, `ntr-o cuprinz\toare antologie a literaturii americane din 1949, al\turi de ideologia comunist\. Un argument l-ar constitui B\t\lia, romanul care demitizeaz\ eroismul activi[tilor de partid. Organizatorul grevei, Mac, reprezint\ un cinic utilizator al ideologiei comuniste, pentru care sloganul luptei de clas\ este mai important dec`t suferin]ele celor din jur: „Nu-mi permit s\-mi irosesc timpul g`ndindu-m\ la ce simte un om“. Harry Black, redactor la

Editura Pascal-Covici, a `ncercat s\ `mpiedice apari]ia romanului, repro[`ndu-i lui Steinbeck c\ nu a `n]eles principiile comunismului. Dup\ ce a ap\rut, romanul a fost etichetat ca fiind incompatibil cu linia Partidului Comunist, Mary McCarthy socotindu-l o devia]ie de la normele romanului proletar. De fapt, Steinbeck, a[a cum arat\ Sylvia Jenkins Cook, fusese departe de febra dezbaterilor st`ngiste declan[ate de interven]ia lui Michael Gold din The New Republic. ~n contratimp cu ce se `nt`mpla pe coasta de est, Steinbeck publica un roman de aventuri cu pira]i din secolul al XVII-lea, Cupa de aur (1929) [i o carte despre ritualuri p\g`ne `n v\ile californiene, Unui zeu necunoscut (1933). Chiar [i dup\ ce a `nceput documentarea pentru articolele despre muncitorii itineran]i `n 1936, Steinbeck s-a delimitat de cli[eele ideologice, atr\g`nd aten]ia asupra pericolului pe care `l presupune manipularea cinic\ a s\r\ciei [i a mizeriei. C`nd revista Occident i-a cerut `n toamna lui 1936 s\ scrie un articol politic pe tema muncitorilor itineran]i, Steinbeck a refuzat. „Generalit\]ile par s\ se solidifice at`t de repede `n nerozii, explica el atunci. Un scriitor nu poate dec`t s\ spun\ `n mod deschis: «A[a mi se pare c\ v\d eu situa]ia `n acest moment».“ Spre deosebire de Dreiser, care, dup\ revenirea din Uniunea Sovietic\, declarase categoric c\ solu]ia la „dificult\]ile lumii [i, `n mod particular, la cele ale Americii era comunismul [i care scrisese o carte plin\ de inexactit\]i grosolane `ntr-un „stil execrabil“, Steinbeck vede r\spunsul pentru marile probleme sociale `n interiorul tradi]iei americane sau, mai precis, `n formula New Deal-ului, o formul\ politic\ [i economic\ pe care comuni[tii o denun]aser\ ini]ial ca „fascism social“. Cum solu]ia oferit\ de Steinbeck `n Fructele m`niei este o form\ de solidaritate, compasiunea devenind un mijloc de comunicare `ntre

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

39

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

40

9/30/2005

5:13 PM

Page 40

oameni, pe fundalul unui interven]ionism benefic al statului, rezolvarea marxist\ a crizei iese din ecua]ie, iar romanul pierde, a[a cum observ\ Claude Jones, orice conexiune cu paradigma literaturii proletare. Este greu de spus dac\ titlul romanului, sugerat chiar de so]ia lui Steinbeck, aduce o necesar\ clarificare asupra pozi]ion\rii politice a autorului. Referindu-se la titlul romanului, Steinbeck comenta `ntr-o scrisoare trimis\ agentului s\u literar Elizabeth Otis `n septembrie 1938: „~mi place fiindc\ `mi aduce aminte de un mar[, iar aceast\ carte este un fel de mar[ – este `n tradi]ia noastr\ revolu]ionar\, iar `n aceast\ carte titlul cap\t\ un sens amplu“. Preluat dup\ un vers din Imnul de lupt\ al republicii, scris de militanta aboli]ionist\ Julia Ward Howe pentru trupele unioniste, titlul invit\ la mai multe interpret\ri. ~n spatele versului semnat de Howe („El stoarce mustul zdrobind cu picioarele strugurii m`niei“) se distinge un text din Apocalipsa 14:19: „{i `ngerul i-a aruncat cosorul pe p\m`nt, a cules via p\m`ntului [i a aruncat strugurii `n teascul cel mare al m`niei lui Dumnezeu“. Cum imaginea zdrobirii strugurilor era utilizat\ `n c\r]ile Vechiului Testament, pentru a simboliza rev\rsarea m`niei lui Dumnezeu asupra celor p\c\to[i, se poate deduce c\ `n mar[ul unionist cei h\r\zi]i pieirii se aflau de partea cealalt\ a baricadei, tocmai fiindc\ se opuneau eliber\rii sclavilor. ~n roman, m`nia este mai cur`nd o for]\ de coagulare, fluxul emo]ional care nu `ng\duie pr\bu[irea individului. At`ta vreme c`t spaima se converte[te `n m`nie, crede Steinbeck, mai exist\ o speran]\. Sensul interpet\rii `[i deplaseaz\ `ns\ accentul `n momentul `n care localiz\m sintagma „fructele m`niei“. Ea apare `n capitolul XXV sub forma unei descrieri cutremur\toare a distrugerilor comise `n numele legisla]iei agrare a New Deal-ului. ~n timp ce

milioane de oameni fl\m`nzeau `n America, iar copiii mureau de pelagr\, livezile de portocali erau incendiate cu gaz, cafeaua ars\ era folosit\ drept combustibil pentru vapoare, porumbul `nc\lzea sobele, cartofii erau arunca]i `n apa r`urilor, porcii – t\ia]i „prin [an]uri“ [i „acoperi]i cu var nestins“, „iar putreziciunea l\sat\ s\ se scurg\ `n p\m`nt“. „Toate acestea, observa Steinbeck, constituie o crim\ prea oribil\ pentru a mai fi denun]at\.“ Oamenii r\m`n `ncremeni]i. Nici un ra]ionament economic nu-i poate mul]umi. Nici statisticile care arat\ c\ fermierii nu-[i mai pot vinde produsele. Nici argumentul c\ agricultura poate fi salvat\ numai prin cre[terea pre]urilor. Nici teoriile despre costuri [i profituri. Oamenii nu v\d dec`t „ruina care at`rn\ deasupra ]\rii ca o cumplit\ n\past\... ~n ochii fl\m`nzilor se vede cum cre[te m`nia. ~n sufletele oamenilor, fructele m`niei se `mplinesc [i cresc `n greutate, se coc `n a[teptarea culesului ce va s\ vie“. Istoricii confirm\ uria[ele distrugeri. Tabloul este chiar mai impresionant dec`t scena descris\ de Steinbeck pe c`teva pagini. Sub presiunea Legii pentru adaptarea agriculturii, semnat\ la 12 mai 1933, fermierii au omor`t 6 000 000 de porci [i 200 000 de scroafe gestante, iar 10 000 000 de acri de culturi au fost `ngropate sub brazd\, `n ceea ce a fost considerat de un `nalt oficial al administra]iei F.D. Roosevelt, „cel mai mare experiment `n domeniul planific\rii economice, efectuat vreodat\ `n condi]iile capitalismului de o democra]ie `n timp de pace“, „o politic\ a disper\rii“, cum o caracterizeaz\ Paul Johnson `ntr-o recent\ istorie a Statelor Unite. Confruntat cu proteste publice – `n mai 1933 erau `nregistra]i 14 000 000 de [omeri `n America –, guvernul federal a `nfiin]at, `n octombrie 1933, The Federal Surplus Relief Corporation, care urma s\ direc]ioneze excedentul

O C TAV I A N R O S K E

Tradi]ia reformismului american

41

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 42

de produse agricole spre organiza]iile care distribuiau ajutoare `n hran\ sau `mbr\c\minte. Gre[elile politice erau reparate din mers, `ns\ traumele r\m`neau, iar Steinbeck, dup\ [ase ani, nu a f\cut dec`t s\ readuc\ `n memoria americanilor acest episod dramatic din cronica Marii Crize. ~ntre timp, „fructele m`niei“ nu explodaser\, F.D. Roosevelt c`[tigase `nc\ o dat\ alegerile, un sistem federal de asigur\ri sociale fusese `nfiin]at, mi[carea sindical\ ob]inuse noi drepturi, iar economia d\dea semne de `ns\n\to[ire. ~n 1937, Partidul Comunist se `nclinase `n fa]a noilor realit\]i, acord`nd sprijin ini]iatorului New Deal-ului. „Ap\r`nd capitalismul, observa sarcastic Leslie Fiedler, New Deal-ul ne-a ap\rat [i pe noi, de[i, `n acea vreme, `i preziceam moartea, iar pe noi ne vedeam deja f\r\ suflare.“ Despre moartea capitalismului, Steinbeck nu a vorbit niciodat\ `n Fructele m`niei, poate doar despre metehnele sale, pe care, `n timp [i sub inspira]ia P\rin]ilor Fondatori, a tradi]iei democratice [i a marilor reformatori, spera s\ le vad\ t\m\duite.

SURSE

BIBLIOGRAFICE

Pentru alc\tuirea prefe]ei am utilizat urm\toarele volume, studii, recenzii sau surse electronice: Daniel Aaron, Writers on the Left, Oxford University Press, Oxford, New York, 1977. Joseph Warren Beach, American Fiction (1920–1940), Russell and Russell, New York, 1968. Jackson J. Benson, John Steinbeck: Novelist as Scientist, publicat `n Novel: A Forum on Fiction, prim\var\ 1977, pp. 248-264, reprodus selectiv `n Contemporary Literary Criticism, vol. 9, Editor Dedria Bryfonski, Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1982, pp. 517-520. Jackson J. Benson, The True Adventures of John Steinbeck, Writer, The Viking Press, New York, 1984, reprodus selectiv `n Contemporary Literary Criticism, vol. 34, Editor Sharon K. Hall, Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1985, p. 404. The Cambridge History of American Literature, vol 6, Prose Writing 1910-1950, General Editor Sacvan Bercovitch, Cambridge University Press, Cambridge, 2002. George Bluestone, The Grapes of Wrath, `n Steinbeck: A Collection of Critical Essays, Edited by Robert Murray Davis, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1972, pp. 102-121. Cleanth Brooks, R.W.B. Lewis, Robert Penn Warren, American Literature. The Makers and the Making, vol. 2, St. Martin’s Press, New York, 1973. Sixteen Modern American Authors. A Survey of Research and Criticism, Edited by Jackson R. Bryer, W.W. Norton

43

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 44

and Company, Inc., New York, 1973. Walter Clemons, Cursed by Success, `n Newsweek, 6 februarie 1984, p. 80, reprodus selectiv `n CLC 34, p. 410. Peter Conn, O istorie a literaturii americane, traducere [i note de Cosana Nicolae [i Dalida Pavlovici, Editura Univers, Bucure[ti, 1996. Sylvia Jenkins Cook, Steinbeck, the People, and the Party, `n American Fiction 1914 to 1945, edited and with an introduction by Harold Bloom, Chelsea House Publishers, New York, 1987. Jim Cullen, The American Dream. A Short History of an Idea That Shaped a Nation, Oxford University Press, New York, 2004. Modern American Literature, vol. 3, P-Z, compiled and edited by Dorothy Nyren Curley, Maurice Kramer, Elaine Fialka Kramer, Frederick Ungar Publishing Co., New York, 1973. Gene Detro, Steinbeck Biography-Most ComprehensiveYet, but Marred by Bias, `n The Christian Science Monitor, 6 martie 1984, pp. 22, 24, reprodus par]ial `n CLC 34, pp. 412-413. Columbia Literary History of the United States, general editor Emory Elliott, Columbia University Press, New York, 1988. The Columbia History of the American Novel, general editor Emory Elliott, Columbia University Press, New York, 1991. Joseph Fontenrose, John Steinbeck. An Introduction and Interpretation, Holt, Rinehart and Winston, Inc., New York, 1963. Warren French, John Steinbeck, Twayne Publishers, Inc, New York,1961. The Portable Steinbeck, selected by Pascal Covici, enlarged edition with an introduction by Lewis Gannett, The Viking Press, New York, 1967. John A. Garraty, The American Nation. A History of the United States, Harper and Row, Publishers, New York and London, 1966. Maxwell Geismar, Writers in Crisis. The American Novel, 1925-1940, Houghton Mifflin Company, Boston, 1942. Dan Grigorescu, Romanul american al secolului XX, Editura Saeculum I.O., Bucure[ti, 1999. Dan Grigorescu, Dic]ionarul literaturii americane, Editura Floarea Darurilor, Bucure[ti, 1999. Thomas A. Gullason, Recenzie la The True

44

Adventures of John Steinbeck, Writer, `n Studies of Short Fiction, vol 21, nr. 4, toamna 1984, pp. 415-416, reprodus par]ial `n CLC 34, pp. 414-415. Donald Heiney, Lenthiel H. Downs, Recent American Literature after 1930, Barron’s Educational Series, Woodbury, New York, 1974. William Howarth, The Writer of our Discontent, `n Manchester Guardian Weekly, 22 ianuarie 1984, p. 18, reprodus selectiv `n CLC 34, p. 406. American Life and Literature, vol. II, Edited by Jay B. Hubbell, Harper and Row Publishers, New York, 1949. The Short Novels of John Steinbeck, with an introduction by Joseph Henry Jackson, The Viking Press, New York, 1967. Paul Johnson, A History of the American People, Harper Perennial, New York, 1998. Alfred Kazin, On Native Grounds: An Interpretation of Modern Prose Literature, Harcourt Brace Jovanovich, 1942, reprodus selectiv `n Contemporary Literary Criticism, vol. 13, Editor Dedria Bryfonski, Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1980, pp. 530-532. John S. Kennedy, John Steinbeck: Life Affirmed and Dissolved, reprodus `n volumul Fifty Years of the American Novel, edited by Harold C. Gardiner, S.J., Charles Scribner’s Sons, 1951, reprodus selectiv `n CLC 13, pp. 532-535. Peter Lisca, The Grapes of Wrath, `n Steinbeck: A Collection of Critical Essays, pp. 75-101. Paul McCarthy, John Steinbeck, Frederick Ungar Publishing Co., Inc., New York, 1980, reprodus selectiv `n Contemporary Literary Criticism, vol. 21, Editor Sharon R. Gunton, Project Editor Gerard J. Senick, Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1982, pp. 390-392. David Minter, A Cultural History of the American Novel. Henry James to William Faulkner, Cambridge University Press, Cambridge, 1996. Martin Shockley, Christian Symbolism in The Grapes of Wrath, `n College English, nr. 2, noiembrie 1956, pp. 87-90, reprodus selectiv `n CLC 21 , pp. 368-369. Kevin Starr, A Life of Dubious Battle, `n The New York Times Book Review, 22 ianuarie 1984, pp. 1, 32-33, reprodus

45

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 46

selectiv `n CLC 34, pp. 407-408. John Steinbeck, Fructele m`niei, traducere, prefa]\ [i note de D. Mazilu, Editura pentru literatur\, Bucure[ti, 1963. John Steinbeck, The Grapes of Wrath, with an Introduction by Robert DeMott, Penguin Books, New York, 1992. John Steinbeck, Novels and Stories 1932-1937, The Library of America, New York, 1994. George Brown Tindall, David E. Shi, America. O istorie narativ\, vol. 1-3, Editura Enciclopedic\, Bucure[ti, 1996. Wallace Stegner, Recenzie la The True Adventures of John Steinbeck, Writer, publicat `n Los Angeles Times Book Review, ianuarie 1984, p. 1, reprodus selectiv `n CLC 34, p. 405. Carl Van Doren, The American Novel, 1789-1939, The Macmillan Company, New York, 1970. Edmund Wilson, John Steinbeck, 1940, reluat `n volumul s\u Classics and Commercials: A Literary Chronicle of the Forties, Farrar, Straus & Giroux, Inc., 1950, reprodus selectiv `n CLC 13, pp. 529-530. Keith Windshuttle, Steinbeck’s Myth of the Okies, `n The New Criterion, vol. 20, nr. 10, iunie 2002, reprodus pe www.new criterion.com / archive / 20 /jun02/steinbeck.htm. www.ac.www.edu/stephan/Steinbeck/grapes.html home.pacific.net.au/greg.hub/banned.html lcweb2.loc.gov/ammem/afctshtml/tsme.html www.realchangenews.org/pastarticles/reviews/steinbecks_call_to_actio www.english.uiuc.edu/maps/depression/dustbowl.html www.weedpatchcamp.com/bibliogr.htmlFICTION www.drought.unl.edu/whatis/dustbowl.html freespace.virgin.net/john.cletheroe/usa_can/usa/dbow l2.html www.weedpatchcamp.com/life.html www.weedpatchcamp.com/fed_gov.html

TABEL CRONOLOGIC 1902 La 27 februarie se na[te la Salinas, California, John Ernst Steinbeck. Este al treilea copil al familiei Steinbeck. Tat\l, John Ernst Steinbeck (1863–1935), de origine german\, era administratorul unei mori, iar mama, Olive Hamilton Steinbeck (1867–1934), de origine irlandez\, fusese `nv\]\toare. Ceilal]i copii ai familiei Steinbeck au fost Esther (1892–1986), Elizabeth (1894–1992) [i Mary (1905–1965). 1903–1909 Este l\sat adesea `n grija surorilor mai mari, mama fiind implicat\ `n diverse activit\]i pe plan local. Casa p\rinteasc\ este plin\ de c\r]i. P\rin]ii [i surorile mai mari `i citesc cu voce tare din Biblie, mitologia greac\, Robert Louis Stevenson, Walter Scott, John Bunyan (C\l\toria pelerinului), John Milton (Paradisul pierdut). Printre primele lecturi se num\r\ [i Moartea lui Arthur de Sir Thomas Malory, adesea men]ionat\ `n evoc\rile sale autobiografice. Toat\ via]a va fi un pasionat de basme, mituri [i legende. Al]i autori prefera]i ai copil\riei s`nt Mark Twain [i Jack London. Frecventeaz\ [colile publice din Salinas, iar verile [i le petrece la Pacific Grove, l`ng\ Monterey sau la ferma unchiului s\u, Tom Hamilton, l`ng\ King City. 1910 Tat\l s\u este ales trezorier al comitatului Monterey.

Tabel cronologic

47

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 48

1918 ~n penultimul an de liceu se `mboln\ve[te grav de pneumonie. Este `ngrijit de mama sa la ferma familiei din Salinas Valley. 1919–1924 Scrie pentru El Gabilan, ziarul liceului. Absolv\ liceul din Salinas. ~ncepe s\ frecventeze Universitatea Stanford. Studiaz\ poezie englez\ cu William Herbert Carruth, filozofie cu Harold Chapman Brown [i compozi]ie cu Edith Mirrielees. A mai urmat cursuri de literatur\ clasic\ [i un curs introductiv de zoologie. Public\ primele povestiri `n revista studen]easc\ The Standford Spectator. 1925–1926 P\r\se[te Universitatea `n iunie 1925, f\r\ s\ ob]in\ o diplom\. Cursurile frecventate `nsumeaz\ mai pu]in de trei ani. Lucreaz\ ca `ngrijitor la o locuin]\ l`ng\ Lacul Tahoe. Pleac\ la New York, unde ajunge cu doar 3 dolari `n buzunar. Cumnatul s\u E.G. Ainsworth `l ajut\ s\ g\seasc\ o slujb\ ca muncitor pe [antierul de construc]ii de la Madison Square Garden. Se angajeaz\, prin bun\voin]a unchiului s\u Joe Hamilton, ca reporter la New York American. Primele `ncerc\ri de a publica fic]iune e[ueaz\. Editura Robert M. McBride & Company din New York `i respinge povestirile. ~n 1926, se `ntoarce `n California la bordul unui vas de m\rfuri. Ca s\-[i pl\teasc\ drumul, lucreaz\ pe vas ca ajutor de steward. ~n toamna lui 1926, se angajeaz\ ca `ngrijitor la re[edin]a lui Alice Brigham de l`ng\ Lacul Tahoe. 1927 Petrece singur iarna la re[edin]a Brigham. Sub pseudonimul John Stern `i apare povestirea The Gift of Iban (Darul lui Iban) `n The Smoker’s Companion. 1928 Termin\ `n ianuarie primul roman Cup of Gold (Cupa de aur). Renun]\ la postul de `ngrijitor [i `n iunie se angajeaz\ la o cresc\torie de pe[ti `n Tahoe City. ~n cursul verii o cunoa[te pe Carol Henning, o fat\ din San Jose, aflat\ `ntr-o excursie. ~n septembrie se mut\ la San Francisco. Locuie[te „`ntr-o mic\ mansard\ mohor`t\“ pe Powell Street. Ob]ine

48

Tabel cronologic

1929

1930

1931 1932

o slujb\ `ntr-un magazin al cumnatului s\u Bill Dekker, so]ul lui Mary. Amasa (Ted) Miller, fost coleg de facultate, `l ajut\ s\ publice Cupa de aur la Editura Robert M. McBride din New York. Merg`nd pe urmele celebrului pirat Sir Henry Moore, „un erou faustian care arat\ ca Peer Gynt“, romanul este pres\rat cu descrieri pitore[ti ale }\rii Galilor, Barbados [i Panama, care `ntregesc o istorie de succes pe fundalul secolului al XVII-lea. ~n 1936, c`nd i s-a cerut s\ reediteze romanul, Steinbeck a declarat: „Nu s`nt foarte m`ndru de Cupa de aur. ~n afar\ de o oarecare calitate liric\ nu v\d altceva `n el. Mai bine nu l-a[ fi publicat niciodat\“. Renun]\ la postul de la magazin [i se consacr\ scrisului. ~n ianuarie, se c\s\tore[te cu Carol Henning. ~n septembrie se mut\ `ntr-o c\su]\ de trei camere din Pacific Grove, o respectabil\ a[ezare metodist\. Tat\l s\u le asigur\ un venit lunar de 25 de dolari. So]ii Steinbeck m\n`nc\ adesea din ceea ce pescuiesc sau din legumele pe care le cultiv\ singuri. Editura Robert M. McBride `i respinge manuscrisul romanului To a God Unknown (Unui zeu necunoscut). Face cuno[tin]\ cu biologul Edward F. Ricketts, care devine unul dintre cei mai apropia]i prieteni. Leg\tura cu Ricketts i-a stimulat lui Steinbeck interesul pentru biologie. Figura lui Ricketts va sluji ca model pentru personaje evocate `n povestirea The Snake ({arpele), Cannery Row (Calea conservelor) [i Sweet Thursday (Joia dulce). Scrie ciclul de povestiri The Pastures of Heaven (P\[unile raiului). Editura Cape and Smith `i accept\ `n februarie P\[unile raiului, dar d\ faliment, manuscrisul fiind preluat de Editura Brewer, Warren and Putnam din New York care tip\re[te `n octombrie 2 500 de exemplare. Editura nu a reu[it s\ v`nd\ tot tirajul [i a dat faliment. Denumirea c\r]ii vine de la

Tabel cronologic

49

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

50

9/30/2005

5:13 PM

Page 50

o vale din Mun]ii Santa Lucia. John Steinbeck [i Carol se mut\ `n zona ora[ului Montrose, la nord de Eagle Rock. 1933 ~n ciuda ajutorului financiar primit de la tat\l s\u, John Steinbeck [i Carol trebuie s\ renun]e la casa din Montrose. ~n martie, c`nd afl\ c\ mama sa a suferit o como]ie cerebral\ se `ntoarce la Salinas. O `ngrije[te la spital [i, apoi, acas\. ~n iunie scrie prima povestire din ciclul The Red Pony (C\lu]ul roib). ~n septembrie, Editura Robert O. Ballou din New York public\ Unui zeu necunoscut, care are `n centru tema discloc\rii din New England spre California, `n Valea Nuestra Señora, sub vraja mitului ]\rii promise: „Am citit despre vest, c`t de ieftin este p\m`ntul acolo. Vreau cu orice pre] p\m`nt“, declar\ Joseph Wayne, protagonistul c\r]ii. Cartea este dominat\ de supersti]ii [i ritualuri preluate din tradi]iile indienilor [i ale mexicanilor californieni, fiind catalogat\ de critic\ drept o „excursie `n p\g`nism“ (Maxwell Geismar). Termin\ prima versiune din Tortilla Flat (Cartierul Tortilla), roman bazat, `n mare parte, pe anecdotele pe care le aflase de la Susan Gregory, un profesor de liceu din Monterey. Se `nt`lne[te cu ziaristul Lincoln Steffens [i so]ia acestuia, Ella Winter. 1934 Moare mama lui John Steinbeck. Se `nt`lne[te cu liderii sindicali[ti Cicil McKiddy [i Carl Williams `n Seaside, California, da]i `n urm\rire pentru organizarea grevei culeg\torilor de bumbac din Valea San Joaquin. Manuscrisul romanului Cartierul Tortilla este respins de Robert O. Ballou [i de Louis Kronenberger, redactor la Knopf. El va fi refuzat de alte 11 edituri `nainte de a fi acceptat spre publicare. ~n timpul verii, termin\ nou\ povestiri. Opt dintre ele vor constitui volumul The Long Valley (Valea cea lung\). La `nceputul lui septembrie `ncepe s\ scrie In Dubious Battle (B\t\lia), roman care are ca punct de plecare discu]iile cu McKiddy [i Williams. Pascal Covici accept\ s\ publice Cartierul Tortilla [i s\ reediteze Cupa de aur,

P\[unile raiului [i Unui zeu necunoscut la Editura CoviciFriede din New York. Povestirea The Murder (Crima) este selectat\ pentru colec]ia de povestiri premiate O. Henry, un prim semnal al recunoa[terii valorii literare la nivel na]ional. 1935 Editura Covici-Friede din New York `i accept\ romanul B\t\lia. ~n mai moare tat\l lui John Steinbeck. Public\ romanul Cartierul Tortilla, un ciclu de 17 episoade care descriu via]a acelor paisanos, o combina]ie de spanioli, indieni, mexicani [i diverse tipuri de caucazieni, care tr\iesc la marginea ora[ului Monterey, pe coasta Oceanului Pacific, cu r\d\cini californiene mai vechi de 200 de ani, figuri pitore[ti, oameni sinceri, curtenitori, iubitori de vin [i de femei, plini de dragoste, inventivi `n a g\si cu ce s\-[i duc\ zilele `ntr-o s\r\cie idilic\. Romanul este un „amestec iscusit de Don Quijote, Gil Blas, Anatole France [i Charles Lamb, aduc`nd aminte [i de tonul simplu, eroic din Moartea lui Arthur, de Malory“ (Joseph Warren Beach). Chiar prin limit\rile impuse de conven]ia basmului, cartea ar constitui cea mai izbutit\ realizare artistic\ a lui Steinbeck (Edmund Wilson). Romanul devine primul succes de pia]\. ~n perioada mai 1935 – aprilie 1937 au fost publicate opt edi]ii. Se `mprietene[te cu Joseph Henry Jackson, cronicar literar la San Francisco Chronicle. Cu drepturile de autor ob]inute din v`nzarea romanului Cartierul Tortilla c\l\tore[te cu Carol `n Mexic. Studiourile Paramount pl\tesc 4000 de dolari pentru ecranizarea romanului Cartierul Tortilla, dar prin contract Steinbeck pierde controlul asupra scenariului, fapt care nu pare s\-l fi deranjat prea mult. „Oricum, una peste alta, nu v\d mai mult de un film pe an“, m\rturisea el `n 1935. Premiat de Commonwealth Club of California pentru cel mai bun roman californian (Cartierul Tortilla). 1936 ~n ianuarie, Editura Covici-Friede public\ romanul B\t\lia, `n care s`nt descrise scene de violen]\ pe parcursul grevei culeg\torilor de mere din Comitatul Torgas. Este considerat

Tabel cronologic

Tabel cronologic

51

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

52

9/30/2005

5:13 PM

Page 52

de Peter Lisca „cel mai bun roman care s-a scris vreodat\ `n englez\ despre o grev\“. Mac, unul dintre liderii grevei, are viziunea unei revolu]ii marxiste, dar Doc Burton, personajul care reprezint\ punctul de vedere al autorului, demitizeaz\ dogma altruist-umanitar\ a comunismului. Explic`nd influen]a ideologiei comuniste, Steinbeck preciza c\ ideile „veneau mai ales pe filiera comuni[tilor irlandezi [i italieni care aveau experien]\ de teren, [i nu de cabinet. Ei nu cred `n ideologii [i tactici ideale, ci fac ceea ce se poate face `n circumstan]e date“. ~n privin]a limbajului c\r]ii, Steinbeck preciza `n 1935: „Cred c\ este o carte brutal\, cu at`t mai brutal\ cu c`t nu exist\ un punct de vedere moral al autorului. Vorbirea muncitorilor ar putea s\ apar\ oarecum vulgar\ cluburilor de doamne, dar, `ntruc`t cluburile de doamne nu cred c\ a[a ceva s-ar putea `nt`mpla, nici nu mai conteaz\“. ~ncepe s\ scrie o carte pentru copii, proiect care `l va `ndrepta `n cele din urm\ spre Of Mice and Men ({oareci [i oameni). Prime[te vizita lui John O’Hara care `i va deveni prieten apropiat. ~[i construie[te o cas\ l`ng\ Los Gatos, la nord de Monterey. ~n august termin\ {oareci [i oameni. Angajat de San Francisco News s\ scrie despre muncitorii itineran]i. Discut\ cu Tom Collins, directorul unei tabere pentru muncitorii itineran]i din comitatul Kern. Notele acestor conversa]ii vor alc\tui o parte din materia romanului The Grapes of Wrath (Fructele m`niei). Premiat de Commonwealth Club of California pentru cel mai bun roman californian (B\t\lia). 1937 La 25 februarie, apare la Editura Covici-Friede {oareci [i oameni, care devine cur`nd un bestseller. Selectat de Clubul Cartea Lunii, volumul fusese comandat `ntr-un tiraj de 117 000 de exemplare `nainte de a fi difuzat `n libr\rii. ~n prima lun\ dup\ lansare se v`nd 1000 de exemplare zilnic. Face prima c\l\torie `n Europa. ~mpreun\ cu Carol viziteaz\ Danemarca, Suedia, Finlanda [i Uniunea Sovietic\.

Lucreaz\ `mpreun\ cu dramaturgul George Kaufman la dramatizarea romanului {oareci [i oameni. Apare la Editura Covici-Friede din New York, `ntr-un tiraj limitat, volumul The Red Pony (C\lu]ul roib), care con]ine patru povestiri: The Gift, The Great Mountains, The Promise [i The Leader of the People. Povestirile se remarc\ prin „ritmuri tematice, echilibru structural [i un simbolism al anotimpurilor care le leag\ de mistica emersonian\“ (Arnold L. Goldsmith). C\l\tore[te `n California `n octombrie pentru a continua documentarea despre muncitorii itineran]i. Premiera la {oareci [i oameni este jucat\ pe Broadway la 23 noiembrie. Piesa este v\zut\ ca o „parabol\ a singur\t\]ii americane [i ca o aspira]ie spre un sentiment de fraternitate, dou\ sentimente pe care Marea Criz\ le-a acutizat“ (Harold Clurman). 1938 Dramatizarea romanului Cartierul Tortilla, semnat\ de Jack Kirkland, se joac\ pe Broadway doar de patru ori. Continu\ documentarea `n Valea San Joaquin, cu privire la chestiunea muncitorilor itineran]i. Articolul bazat pe aceast\ documentare este respins de revista Life. Revoltat, `i scria lui Elizabeth Otis: „S`nt cinci mii de familii care mor de foame, pur [i simplu nu mai au ce m`nca. Guvernul `ncearc\ s\-i hr\neasc\ [i s\ le acorde asisten]\ sanitar\, dar serviciile, b\ncile [i marii cultivatori care s`nt sub controlul unor fasci[ti saboteaz\ ajutoarele, url`nd c\ dezechilibreaz\ bugetul... Ce meschine [i ne`nsemnate par c\r]ile `n fa]a acestor tragedii“. Sub influen]a acestor impresii, `ncepe s\ scrie romanul satiric L’Affaire Lettuceberg, inspirat de reprimarea brutal\ a grevei de la Salinas din septembrie 1936, proiect abandonat, `ntruc`t tonul nu corespunde dorin]ei autorului: „O carte trebuie s\ aib\ via]\ prin ea `ns\[i, iar aceasta nu are. O carte nu se scrie pur [i simplu. Nu este at`t de u[or. Procesul este mult mai dureros“. ~n mai `ncepe s\ lucreze la Fructele m`niei, ]in`nd `n paralel un jurnal al romanului, publicat postum `n 1989 sub titlul Working

Tabel cronologic

Tabel cronologic

53

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

54

9/30/2005

5:13 PM

Page 54

Days: The Journals of The Grapes of Wrath, 1931–1941 (Zile de lucru: Jurnalele de la Fructele m`niei, 1931–1941). „Dumnezeu [tie c`t timp `mi va lua s\ scriu acest roman. Subiectul este at`t de vast, `nc`t m\ `nfrico[eaz\“, scria la `nceput Steinbeck. Titlul romanului, preluat din Imnul de lupt\ al Republicii, scris de militanta aboli]ionist\ Julia Ward Howe pentru trupele unioniste, este sugerat de so]ia sa, care a avut [i o important\ contribu]ie la punerea `n pagin\ a materialului documentar. Prime[te vizita lui Charlie Chaplin cu care leag\ o prietenie str`ns\. ~ncepe s\ construiasc\ o nou\ cas\ `n Los Gatos, la opt mile de San Jose. ~n septembrie, volumul de povestiri The Long Valley (Valea cea lung\) este publicat de Editura Viking din New York. Steinbeck prefer\ proza scurt\. „Am epuizat romanul“, m\rturisea el `n 1939, nu mai am ce s\ scot din el. Pentru mine r\m`ne un vehicul destul de incomod.“ Stilul povestirilor este „obiectiv, economic, direct [i, `n acela[i timp, marcat de o nuan]\ poetic\, emo]ional\“ (Joseph Fontenrose). ~n noiembrie termin\ Fructele m`niei, dar este la cap\tul puterilor, dup\ 100 de zile de efort sus]inut. ~i vor trebui c`teva luni ca s\-[i revin\. Premiat pentru {oareci [i oameni de Cercul Criticilor de Teatru din New York. Steinbeck este apreciat pentru felul `n care „a refuzat s\ fac\ din studiul singur\t\]ii tragice [i al frustr\rii un gen ieftin sau sentimental“ (Susan Shillinglaw). 1939 Agentul s\u literar Elizabeth Otis `i recomand\ s\ modifice pe alocuri limbajul din Fructele m`niei. Accept\ s\ fac\ unele modific\ri, dar `i m\rturise[te lui Pascal Covici c\ nu „a schimbat nici un cuv`nt pentru a fi pe placul prejudec\]ilor unui grup anume. Acei cititori care se simt ofensa]i de evenimente [i cuvinte normale nu `nseamn\ nimic pentru mine“. Respinge propunerea editurii de a schimba finalul romanului. Fructele m`niei apare `n aprilie, devenind un bestseller na]ional. P`n\ `n 1941 editura a v`ndut peste o jum\tate de

milion de exemplare, iar `n secolul al XX-lea num\rul total de exmplare v`ndute se ridic\ la 14 milioane. Romanul este descris ca fiind homeric, pasionant, comic [i `nduio[\tor totodat\ (Louis Kronenberger) [i este comparat cu Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe, Fire de iarb\, de Whitman, Moby Dick, de Melville (Maxwell Geismar) sau cu Jungla lui Upton Siclair (Peter Conn). Pre[edintele Franklin D. Roosevelt [i so]ia sa Eleanor au l\udat romanul pentru puterea, integritatea [i acurate]ea descrierilor. Drepturile de ecranizare s`nt achizi]ionate pentru 75 000 de dolari de produc\torul Darryl F. Zanuck. Pe de alt\ parte, se `nregistreaz\ reac]ii violente `mpotriva romanului. Asocia]ia Fermierilor sus]ine c\ fostul pre[edinte Hoover `l consider\ pe Steinbeck ca av`nd cea mai „subversiv\ influen]\ `n vest“. S`nt arse exemplare `n Buffalo, statul New York, East St. Louis, Illinois [i `n comitatul Kern din California. ~nchiriaz\ un apartament la Hollywood `n iunie. O `nt`lne[te pe c`nt\rea]a Gwendolyn (Gwyn) Conger cu care are o rela]ie amoroas\. ~n decembrie se difuzeaz\ ecranizarea dup\ {oareci [i oameni, `n regia lui Lewis Milestone. ~n 1981, se difuzeaz\ o versiune TV dup\ {oareci [i oameni cu Robert Blake (George) [i Randy Quaid (Lennie), iar `n 1992 se realizeaz\ o nou\ ecranizare, `n regia lui Gary Sinise, cu John Malkovich `n rolul lui Lennie. 1940 Prime[te Premiul Pulitzer pentru Fructele m`niei. Pleac\ `n Mexic cu Carol pentru a scrie scenariul la The Forgotten Village (Satul uitat), film regizat de Herbert Kline. La 26 iunie este primit de pre[edintele Franklin D. Roosevelt c\ruia `i propune `nfiin]area unui birou de propagand\ pentru emisfera vestic\. Se difuzeaz\ ecranizarea romanului Fructele m`niei, `n regia lui John Ford, cu Henry Fonda `n rolul lui Tom Joad. 1941 Cump\r\ o cas\ `n Monterey. ~n aprilie se desparte de Carol, dup\ ce-i m\rturise[te despre rela]ia cu Gwyn Conger.

Tabel cronologic

Tabel cronologic

55

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

56

9/30/2005

5:13 PM

Page 56

~mpreun\ cu Gwyn se mut\ la New York. ~n mai apare Satul uitat, o versiune a scenariului pentru film, av`nd ca subiect introducerea medicinii moderne `ntr-un sat `napoiat. Scrie discursuri pentru Serviciul de Difuzare a Informa]iilor `n Str\in\tate, condus de Robert Sherwood. Filmul Satul uitat este interzis de Comisia de Cenzori a Statului New York pentru c\ prezint\ scene considerate indecente, cum ar fi na[terea unui copil [i al\ptarea la s`n. Are `nt`lniri cu refugia]i din ]\rile ocupate de nazi[ti – Norvegia, Danemarca, Fran]a, Belgia, Olanda. Prin intermediul lor afl\ despre ac]iunile de rezisten]\ `mpotriva ocupa]iei naziste. Discut\ cu colonelul Donald J. Donovan, care conducea Office of Strategic Services (O.S.S.), despre o posibil\ lucrare de propagand\. Pred\ manuscrisul romanului The Moon is Down (Nop]i f\r\ lun\) agen]iei Foreign Information Service, care se afla tot `n subordinea lui Donovan. C`nd i se sugereaz\ s\ schimbe locul ac]iunii, plasate ini]ial `n America, Steinbeck alege o ]ar\ nenumit\, „rece precum Norvegia, implacabil\ precum Danemarca, ra]ional\ precum Fran]a“. ~n decembrie apare Sea of Cortez: A Leisurely Journal of Travel and Research (Marea Cortez: Un jurnal lejer de c\l\torie [i cercetare), `nso]it de o ampl\ documentare [tiin]ific\ semnat\ de Ricketts. Contribu]ie important\ la cunoa[terea zoologiei marine, textul ajut\ la `n]elegerea viziunii biologice asupra existen]ei umane [i a teoriei sale non-teleologice (Joseph Fontenrose, Warren French). 1942 ~n martie apare Nop]i f\r\ lun\ care descrie o ]ar\ european\ sub ocupa]ie german\, f\r\ a numi locul [i timpul ac]iunii [i f\r\ a-i identifica pe germani cu ocupan]ii. Titlul inspirat de o replic\ din Macbeth sugereaz\ c\ Europa se afl\ sub bezna nazismului. Totu[i, critica a localizat ac]iunea `n Norvegia, iar pe ocupan]i i-a identificat cu armata german\. De[i `n SUA a fost acuzat c\ este prea bl`nd cu nazi[tii (James Thurber), cartea a fost imediat tradus\ [i difuzat\ clandestin

`n Norvegia, Danemarca, Olanda, Fran]a, devenind cea mai popular\ carte de propagand\ `n Europa ocupat\ de nazi[ti. ~n aprilie se joac\ pe Broadway versiunea dramatic\ a romanului. Vinde la Hollywood drepturile de ecranizare pentru Nop]i f\r\ lun\. Numit consultant special al Secretarului pentru Ap\rare, urm`nd s\ scrie o carte despre antrenamentul echipajelor de bombardiere. Cartea, cu fotografii de John Swope, se va numi Bombs Away: The Story of a Bomber Team (Lansa]i bombele: Povestea unui echipaj de bombardier) [i va fi publicat\ la New York de Editura Viking. Se difuzeaz\ ecranizarea dup\ Cartierul Tortilla, `n regia lui Victor Fleming, cu Spencer Tracy `n rolul principal. 1943 La 18 martie se pronun]\ divor]ul de Carol. La 29 martie se c\s\tore[te cu Gwyn Conger. Acreditat corespondent de r\zboi pentru New York Herald Tribune. Pleac\ `n iunie, c\l\torind `n Anglia, Algeria, Tunisia, Sicilia, de unde trimite relat\ri despre lupte. Ca toate celelalte reportaje de front, textele s`nt trecute prin filtrul cenzurii. Revine la New York `n octombrie. ~n noiembrie `ncepe s\ scrie la Cannery Row (Calea conservelor). Se difuzeaz\ ecranizarea dup\ Nop]i f\r\ lun\, `n regia lui Irving Pichel. Apare prima edi]ie din The Portable Steinbeck, la Editura Viking, sub `ngrijirea lui Pascal Covici. 1944 C\l\tore[te `n Mexic al\turi de Gwyn. Se `nt`lne[te cu Ernest Hemingway, fa]\ de care se sim]ise complexat `n tinere]e. Dup\ ce citise povestirea The Killers (Uciga[ii), `i m\rturisese lui Carol c\ Hemingway era cel mai bun autor american `n via]\ [i c\, din acest motiv, nu va mai citi nimic scris de el. Termin\ `n iulie Calea conservelor. La 2 august se na[te fiul s\u Thom. Se difuzeaz\ filmul Lifeboat (Barca de salvare), `n regia lui Hitchcock, dup\ un scenariu de Steinbeck. Cump\r\ o cas\ `n Monterey unde este primit cu ostilitate. Steinbeck noteaz\ cu am\r\ciune: „Acest loc nu

Tabel cronologic

Tabel cronologic

57

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

1945

1946

1947

1948

58

9/30/2005

5:13 PM

Page 58

mai este t\r`mul meu natal. {i nu va mai fi pentru tot restul vie]ii mele“. Public\ la Editura Viking din New York Calea conservelor, o re`ntoarcere la tonul nostalgic din Cartierul Tortilla, „o capodoper\ `n felul s\u, sclipitoare, original\ [i amuzant\, cititorul fiind cucerit de for]a personalit\]ii autorului [i de modul unic `n care acesta vede lucrurile“, dar [i o satir\ la adresa conceptului de respectabilitate `n societatea modern\ (Jackson J. Benson, Warren French). Vinde casa din Monterey [i achizi]ioneaz\ o cas\ `n New York. Apare povestirea The Pearl of the World (M\rg\ritarul lumii), o versiune a scenariului scris pentru filmul cu acela[i titlu. Premiat cu Crucea Libert\]ii „Regele Haakon“ pentru Nop]i f\r\ lun\. La 12 iunie se na[te fiul s\u John. C\l\tore[te cu Gwyn `n Suedia, Danemarca, Norvegia [i Danemarca. Se public\ The Wayward Bus (Autobuzul r\t\cit), considerat o parabol\ a st\rii umanit\]ii `n secolul XX, o satir\ la adresa vulgarit\]ii [i superficialit\]ii, concluzia moral\ amintind de John O’Hara sau de polemistul Philip Wyllie, dar [i de umorul sardonic din C\l\toriile lui Gulliver (Carlos Baker, Warren French). Ac]iunea se desf\[oar\ pe parcursul unei singure zile pe drumul care leag\ dou\ localit\]i dintr-un comitat imaginar din California. Vizite `n Fran]a, Uniunea Sovietic\, Cehoslovacia, Ungaria. ~n noiembrie apare la Editura Viking din New York The Pearl (Perla), scris\ ini]ial `n Mexic ca scenariu de film. Cartea valorific\ un vechi basm mexican `ntr-o lume populat\ de paisanos [i este, `n opinia lui Steinbeck, „o poveste `n alb [i negru asemenea unei parabole“. Se difuzeaz\ ecranizarea dup\ Perla. Merge la Monterey pentru a se documenta pentru romanul East of Eden (La r\s\rit de Eden). ~n aprilie apare A Russian Journal (Jurnal rusesc). ~n mai moare, `n urma unui accident de ma[in\, prietenul s\u Ed. Ricketts. Dup\ unii critici pierderea lui Ed ar fi sec\tuit

Tabel cronologic

1949

1950

1951

1952

puterile creatoare ale scriitorului (J.P. Hunter). Divor]ul de Gwyn se pronun]\ `n octombrie. Criz\ de depresie. Se refugiaz\ `n alcool. ~n decembrie i se aduce la cuno[tin]\ c\ a fost ales membru al Academiei Americane de Arte [i Litere. Premiera filmului C\lu]ul roib, `n regia lui Lewis Milestone. O `nt`lne[te pe Elaine Scott, so]ia actorului Zachary Scott. Termin\ scenariul la Viva Zapata!, un portret al revolu]ionarului mexican. Elaine Scott cere divor]ul de so]ul ei [i se mut\ la New York, `n apartamentul lui Steinbeck. Termin\ `n ianuarie Burning Bright (Flac\ra vie), un gen hibrid, un amestec de roman [i pies\ de teatru, pe aceea[i schem\ adoptat\ `n {oareci [i oameni; un roman scurt care poate fi pus `n scen\ f\r\ probleme, dar care tr\deaz\ procedeul mecanic de construire a personajelor, subordonarea spre un crescendo teatral care sacrific\ nuan]ele de orice fel, duc`nd la o parabol\ ce sun\ artificial din cauza sentimentalismului [i artificialit\]ii (Maxwell Geismar, Joseph Fontenrose). Steinbeck recuno[tea `n 1954 c\ romanul „era prea abstract, c\ predica prea multe lucruri [i c\ publicul era tot timpul cu un pas `naintea sa“. Piesa Flac\ra vie se joac\ pe Broadway `n octombrie, dar recenziile s`nt defavorabile. Romanul cu acela[i titlu apare `n noiembrie. Se c\s\tore[te cu Elaine Scott la 28 decembrie, dup\ care pleac\ `n Bermude pentru luna de miere. Se stabile[te cu Elaine `n New York. Termin\ romanul La r\s\rit de Eden, „o poveste despre ]inutul meu, o poveste despre mine“. Apare The Log from the Sea of Cortez (Jurnalul de la Marea Cortez), care descrie via]a marin\ din Golful Californiei, asimil`nd experien]a uman\ unui mare proiect ecologic (Thomas R. Edwards). Reia leg\turile cu Arthur Miller cu care va r\m`ne `n rela]ii apropiate. Se difuzeaz\ filmul Viva Zapata!, cu Marlon Brando. C\l\tore[te `n Maroc, Algeria, Spania, Fran]a, Elve]ia, Italia, Anglia, Sco]ia [i Irlanda. Este atacat de ziarul comunist

Tabel cronologic

59

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

1953

1954

1955

1956

60

9/30/2005

5:13 PM

Page 60

L’Unita fiindc\ nu a condamnat interven]ia american\ `n Coreea. Apare `n septembrie La r\s\rit de Eden, roman care reface istoria biblic\ a lui Adam, Cain [i Abel, prin cronica a dou\ familii, Trask [i Hamilton, atrase de mirajul bel[ugului californian. Cartea este [i un prilej de explorare a istoriei sociale a ]inutului Salinas pe o perioad\ care acoper\ aproape 60 de ani (Mark Schorer). Este cea mai izbutit\ realizare literar\ din perspectiva autorului: „Aproape tot ce am se g\se[te `n acest roman“. Scrie discursuri pentru campania electoral\ a democratului Adlai Stevenson. C\l\tore[te `n Insulele Virgine din Marea Caraibelor, loc favorit pentru petrecerea vacan]elor `n urm\torii nou\ ani. Lucreaz\ la Sweet Thursday (Joia dulce). Crize de depresie. Consultat de psihologul Gertrudis Brenner. Vacan]\ `n Insulele Virgine. Se `nt`lne[te cu economistul John Kenneth Galbraith [i cu so]ia acestuia. C\l\tore[te cu Elaine `n Portugalia, Spania, Fran]a, Anglia, Germania, Italia, Grecia. Apare `n iunie la Editura Viking Joia dulce, care se vrea o continuare la Calea conservelor, cu „o intrig\ de operet\“ (Joseph Fontenrose). Viziteaz\ la München postul de radio Europa Liber\. Scrie o declara]ie privind libertatea de expresie `n ]\rile de dincolo de Cortina de Fier. ~l invit\ pe Faulkner la mas\ la New York. Mai t`rziu, cei doi se vor `mprieteni. Cump\r\ o alt\ cas\ `n Sag Harbor, Long Island, un sat de pescari de pe coasta Atlanticului, unde `[i va petrece vacan]ele de var\. Locul ales are similitudini cu Pacific Grove, de pe coasta de vest. Premiera filmului La r\s\rit de Eden, `n regia lui Elia Kazan. Se al\tur\ redac]iei de la Saturday Review. C\l\tore[te cu Elaine `n Trinidad. Scrie pentru Courier-Journal din Louisville relat\ri despre conven]iile democrate [i republicane de la Chicago [i San Francisco. Se `nt`lne[te cu Adlai Stevenson cu care va r\m`ne `n rela]ii str`nse. Se al\tur\ comitetului de scriitori care coordoneaz\ programul

Tabel cronologic

1957

1958

1959

1960

finan]at de guvern Oameni c\tre oameni. ~n noiembrie termin\ romanul umoristic The Short Reign of Pippin IV (Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea). ~ncepe s\ lucreze la versiunea modern\ a Mor]ii lui Arthur de Sir Thomas Malory. Lucreaz\ intens la adaptarea dup\ Malory. Cercet\ri la Biblioteca Morgan din New York. Ia ap\rarea lui Arthur Miller, ca urmare a acuza]iilor aduse de Comitetul pentru anchetarea activit\]ilor antiamericane. Condamn\ patriotismul de parad\ practicat de unii membri ai Congresului. Particip\ `n Italia la un program finan]at de Agen]ia de Informa]ii a Statelor Unite. Apare `n aprilie Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea, o satir\ burlesc\ plasat\ `ntr-un mediu politic francez, care prin extravagan]a imagina]iei sugereaz\ similitudini cu Chesterton (Maxwell Geismar, Joseph Fontenrose). C\l\tore[te `n Fran]a, Anglia, Danemarca [i Suedia. ~n iunie pleac\ `n Anglia cu Elaine. Continu\ documentarea la Malory. Public\ `n septembrie un volum de reportaje de r\zboi din 1943, Once There Was a War (A fost odat\ un r\zboi). ~n februarie, c\l\tore[te cu Elaine `n Anglia, unde va r\m`ne opt luni l`ng\ Bruton, Somerset. Continu\ cercetarea la Malory. ~i trimite lui Adlai Stevenson o scrisoare despre efectele distrug\toare ale bog\]iei: „Dac\ a[ dori s\ distrug o na]iune, i-a[ da mai mult dec`t are nevoie. ~n felul acesta a[ `ngenunchea-o, [i ea ar deveni neputincioas\, lacom\, bolnav\“. Renun]\ la proiectul Malory pentru a `ncepe un alt roman. Cele 293 de pagini de manuscris, probabil a zecea parte din proiectul adapt\rii moderne dup\ Malory, vor fi editate de Chase Horton `n 1976 sub titlul The Acts of King Arthur and His Noble Knights (Faptele regelui Arthur [i ale nobililor s\i cavaleri). Scrie romanul The Winter of our Discontent (Iarna vrajbei noastre). ~n septembrie pleac\ `ntr-o c\l\torie

Tabel cronologic

61

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

62

9/30/2005

5:13 PM

Page 62

de 11 s\pt\m`ni cu c`inele s\u Charley. Trece prin New England, regiunea Marilor Lacuri, traverseaz\ cele dou\ state Dakota, ajung`nd pe coasta de Vest. Se `ntoarce prin California, Texas [i Louisiana. C\l\toria dureaz\ trei luni [i acoper\ 10 000 de mile. 1961 Particip\ la festivitatea de inaugurare a pre[edintelui John F. Kennedy. Lucreaz\ la Travels with Charley in Search of America (Eu [i Charley descoperim America). Apare la Editura Viking ultimul s\u roman Iarna vrajbei noastre, considerat de critici o revenire la temele semnificative din opera sa. Pleac\ `n Europa `mpreun\ cu Elaine [i cei doi b\ie]i, Thom [i John. C\l\torii `n Anglia, Fran]a, Italia. La sf`r[itul lui noiembrie, sufer\ un atac cerebral minor. 1962 C\l\tore[te `n Italia [i Grecia. La mijlocul verii apare Eu [i Charley descoperim America, o carte `nc`nt\toare, „un amestec picant de locuri [i oameni pres\rat de eseuri dulci-am\rui despre aproape orice subiect, de la dificult\]ile emo]ionale ale `mb\tr`nirii p`n\ la m\re]ia impresionant\ a gigan]ilor sequoia“ (Eric Goldman). Cartea semnaleaz\ „aversiunea lui Steinbeck fa]\ de for]a implacabil\ a progresului [i impulsul americanilor de a-[i distruge propria ]ar\“ (Barbara B. Reitt). Face cuno[tin]\ cu dramaturgul Edward Albee. Dup\ ce prime[te Premiul Nobel este atacat de revista Time care `l eticheteaz\ drept un scriitor proletar, iar editorialul din The New York Times se `ntreab\ de ce a fost acordat acest premiu unui romancier care n-a mai produs nimic de valoare de peste dou\ decenii, punct de vedere contrazis de discursul de prezentare rostit de Anders Österling la Academia Suedez\ care situeaz\ Iarna vrajbei noastre la `n\l]imea Fructelor m`niei. ~n discursul de acceptare a premiului de la 10 decembrie, Steinbeck declar\ c\ „scriitorul care nu crede cu pasiune `n perfectibilitatea omului nu se poate devota [i nu poate apar]ine literaturii“.

1963 La sugestia pre[edintelui John F. Kennedy face o vizit\ de dou\ luni `n Europa de R\s\rit pentru a participa la un proiect cultural. C\l\tore[te cu Elaine `n Finlanda, Uniunea Sovietic\, Polonia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia [i R.F.G. Se `nt`lne[te cu Ilia Ehrenburg, Viktor Nekrasov [i Evgheni Evtu[enko. ~n decembrie, se `ntoarce la Washington unde prezint\ un raport al c\l\toriei la Departamentul de Stat. Dineu privat cu pre[edintele Lyndon B. Johnson [i Lady Bird Johnson. 1964 Jacqueline Kennedy `i sugereaz\ s\ scrie o carte despre John F. Kennedy. Urmeaz\ o lung\ coresponden]\, dar proiectul nu va fi realizat. Conflicte cu fiii s\i care au ales s\ stea cu Gwyn. Colaboreaz\ la realizarea discursului lui Lyndon B. Johnson de acceptare a nominaliz\rii la Conven]ia Democrat\ [i apoi la realizarea discursului s\u de inaugurare. 1965 C\l\tore[te la Londra [i la Paris. Refuz\ sugestia pre[edintelui Johnson de a vizita Vietnamul `n calitate de emisar special. ~i scrie lui Elizabeth Otis, propun`ndu-i spre publicare jurnalul despre romanul La r\s\rit de Eden, ap\rut postum `n 1969 sub titlul Journal of a Novel (Jurnalul unui roman). ~ncepe s\ scrie pentru Newsday. C\l\torii `n Anglia [i Irlanda. 1966 C\l\tore[te cu Elaine `n Israel, scriind pentru Newsday. Public\ America and Americans (America [i americanii). ~i scrie pre[edintelui Johnson despre sprijinul acordat politicii americane `n Vietnam. Atitudinea sa fa]\ de r\zboi este cauza unui atac publicat de Evtu[enko `n The New York Times. Steinbeck r\spunde acuz`ndu-i pe chinezi [i pe sovietici c\ ar fi `ndemnat Vietnamul de Nord la agresiuni `mpotriva Sudului. ~mpreun\ cu Elaine c\l\tore[te `n Asia de Sud-Est ca reporter pentru Newsday. La Saigon se `nt`lne[te cu fiul s\u John, care lupt\ `n Vietnam. 1967 Viziteaz\ Thailanda, Laos, Indonezia, Hong Kong, Japonia. ~n mai este invitat la Casa Alb\ de pre[edintele Johnson.

Tabel cronologic

Tabel cronologic

63

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 64

Poveste[te despre impresiile sale de pe front vicepre[edintelui Hubert Humphrey, Secretarului de Stat Dean Rusk [i Secretarului pentru Ap\rare Robert McNamara. ~n octombrie se interneaz\ `n spital pentru o opera]ie pe coloan\. Dup\ ce iese din spital pleac\ `mpreun\ cu Elaine `n Grenada. 1968 ~n mai face un nou atac cerebral, iar `n iulie primul infarct. Este internat `n spital la New York, dar la 17 iulie sufer\ un nou infarct. La 20 decembrie moare `n apartamentul s\u din New York. Diagnosticul: insuficien]\ cardio-respiratorie. Serviciul funerar are loc la New York, `n biserica episcopal\ St. James de pe Madison Avenue. Elaine va duce cenu[a la Salinas, unde o va `ngropa al\turi de mormintele familiei.

NOT|

ASUPRA EDI}IEI

Fructele m`niei a fost publicat pentru prima oar\ `n SUA de Editura Viking la New York, `n 1939. Textul edi]iei de fa]\ este reprodus dup\ volumul John Steinbeck, Fructele m`niei, traducere, prefa]\ [i note de Dumitru Mazilu, Editura pentru literatur\, Bucure[ti, 1963. La verificarea traducerii s-a folosit textul din John Steinbeck, The Grapes of Wrath, Introduction by Robert DeMott, Penguin Books, New York, 1992.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 66

Lui Carol – care a voit-o Lui Tom – care a tr\it-o

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 68

Capitolul unu Cele de pe urm\ ploi au c\zut domol peste regiunile cu p\m`nt ro[cat [i o parte din cele cu p\m`nt cenu[iu ale Oklahomei, [i de aceea n-au mai crestat `ntinderile gola[e. Plugurile treceau `nainte [i `napoi peste d`rele l\sate de [uvoaie m\runte. Ploile din urm\ au s\ltat iute gr`nele [i au `mpr\[tiat petice de buruieni [i iarb\ pe marginile drumurilor, iar `ntinderile cenu[ii [i cele ro[ii-`ntunecate au `nceput s\ se piard\ sub un acoper\m`nt de verdea]\. ~n ultima parte a lunii mai cerul a pornit s\ p\leasc\ [i norii, care prim\vara at`rnaser\ vreme `ndelungat\ `n `nalt, ca ni[te gheme pufoase, s-au risipit. Zile `n [ir soarele [i-a aruncat razele fierbin]i peste gr`nele ce se `n\l]au, p`n\ c`nd un tiv cafeniu s-a `ntins pe marginile fiec\rei limbi de verdea]\. Norii s-au mai ar\tat, apoi s-au dus [i, dup\ o vreme, n-au mai f\cut nici o `ncercare de a reveni. Buruienile [i-au cernit verdele frunzelor, ca s\ se apere singure, [i nu [i-au mai `ntins st\p`nirea. Fa]a p\m`ntului s-a scorojit, pref\c`ndu-se `ntr-o crust\ sub]ire [i scor]oas\, iar soarele a p\lit, a[a `nc`t [i p\m`ntul a `nceput s\ p\leasc\, ro[indu-se `n regiunile cu p\m`nturi ro[cate [i albindu-se `n cele cu p\m`nturi cenu[ii.

Fructele m`niei

69

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 70

Prin [an]urile s\pate de ploi p\m`ntul s-a f\r`mi]at, alc\tuind sub]iri [uvoaie de ]\r`n\ uscat\, `n care h`rciogii [i leii-furnicilor st`rneau mici avalan[e. {i pe m\sur\ ce zi dup\ zi soarele arz\tor `[i arunca v\paia, frunzele gr`nelor tinere `[i pierdeau vigoarea [i prospe]imea; mai `nt`i, se `ndoiau u[urel spre p\m`nt, apoi, c`nd f`[iile tari din mijloc sl\beau [i ele, foile se plecau cu totul. Pe urm\ sosi luna lui iunie, iar soarele str\luci cu [i mai mare t\rie. Dungile cafenii de pe marginea foilor de porumb se `ntinser\ [i se r\sucir\ `n\untru. Buruienile se `nchircir\ [i se str`nser\ `nspre r\d\cini. Aerul parc\ se sub]ie [i cerul deveni sp\l\cit; [i `n fiecare zi fa]a p\m`ntului p\lea tot mai tare. Pe drumurile pe unde treceau c\ru]ele cu cai [i pe unde ro]ile m\cinau, iar copitele cailor fr\m`ntau p\m`ntul, crusta de dup\ ploi se sparse [i se colbui. Orice mi[care st`rnea praful; un om care mergea l\sa `n urma lui o und\ sub]ire, `nalt\ p`n\ la br`u, o c\ru]\ ridica praful p`n\ la `n\l]imea gardurilor, iar automobilele t`r`iau dup\ ele un nor clocotitor. {i trecea vreme `ndelung\ p`n\ ce praful se a[ternea din nou pe p\m`nt. C\tre jum\tatea lui iunie, dinspre Texas [i dinspre golf1, se ridicar\ nori uria[i, nori grei [i `ntuneca]i, purt\tori de ploaie. Oamenii afla]i pe c`mp `n\l]au privirile spre ei, adulmecau aerul, `[i umezeau c`te un deget [i-l ridicau deasupra capului, s\ vad\ dincotro bate v`ntul. {i caii se ar\tar\ foarte nelini[ti]i c`t\ vreme norii acoperir\ cerul. Iar norii cei grei l\sar\ o bur\, apoi gr\bir\ c\tre alte meleaguri. ~n urma lor, cerul r\mase tot sp\l\cit [i soarele, tot p`rjolitor. Prin praful gros se vedeau cratere micu]e `n locurile unde 1 Este

70

vorba de Golful Mexic. (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

c\zuser\ pic\turile, iar foile porumbului p\reau spuzite de pete de cur\]enie – [i asta a fost tot. Un v`nt molcom urm\ norilor de ploaie [i-i `mpinse c\tre miaz\noapte, iar adierea lui se auzi `n foile uscate ale porumbului. O zi trecu [i v`ntul se `nte]i din ce `n ce, f\r\ s\-[i schimbe direc]ia. Praful de pe drumuri se `n\l]\ `n pale, se `ntinse [i pe urm\ c\zu pe b\l\riile de la marginea lanurilor, c\zu [i peste mici posta]e din lanuri. Apoi v`ntul deveni puternic [i iute, [i `ncepu s\ sf\r`me crusta l\sat\ de ploi pe `ntinsul c`mpurilor. ~ncetul cu `ncetul cerul se `ntunec\ din pricina prafului `nvolburat, iar v`ntul se pr\v\li peste fa]a p\m`ntului, smulse praful [i-l lu\ cu sine. {i se `nte]ea mereu. Crusta l\sat\ de ploi se sparse [i praful se ridic\ mult deasupra c`mpurilor, form`nd caiere de pulbere cenu[ie, ca fumul at`rnat `n v\zduh. Foile porumbului despicau v`ntul, sco]`nd sunete uscate [i t\ioase. Praful cel mai m\runt nu se a[eza repede la p\m`nt, ci se pierdea `n `naltul cerului mereu mai `ntunecat. V`ntul se `nte]i [i mai tare, `ncepu s\ scormoneasc\ pe sub pietre, ca s\ smulg\ paie [i frunze uscate, ba chiar [i bulg\ri m\run]i, `nsemn`ndu-[i cu prada aceasta drumul str\b\tut de-a curmezi[ul c`mpurilor. V\zduhul [i cerul se `ntunecar\, iar prin ele soarele str\lucea ro[iatic [i `n aer st\ruia un miros `n]ep\tor. ~n timpul nop]ii v`ntul `ncepu s\ goneasc\ [i mai s\lbatic peste fa]a p\m`ntului, s\p\ cu iscusin]\ printre vini[oarele r\d\cinilor de porumb, iar porumbul lupt\ `mpotriv\-i cu frunzele lui istovite, p`n\ ce r\d\cinile `i fur\ dezgropate de suflarea ne`ndurat\, [i apoi fiecare tulpin\ se aplec\ obosit\ `ntr-o parte, c\tre glie, ar\t`nd direc]ia v`ntului. Zorile venir\, dar ziu\ nu se f\cu. Pe cerul cenu[iu se ivi un soare ro[u, un rotocol ro[iatic [i nedeslu[it, care

Fructele m`niei

71

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 72

r\sp`ndea pu]in\ lumin\ ca de amurg; [i pe m\sur\ ce se scurgeau ceasurile acelei zile, amurgul parc\ se strecura `nd\r\t spre `ntunecime, iar v`ntul urla [i bocea peste gr`nele dobor`te. B\rba]ii [i femeile se `ngr\m\deau prin case, iar c`nd ie[eau afar\, `[i legau batiste la nas [i-[i puneau ochelari ca s\-[i fereasc\ ochii. La vremea nop]ii se l\s\ o `ntunecime de smoal\, c\ci stelele nu izbuteau s\ str\pung\ praful ca s\-[i trimit\ razele p`n\ pe p\m`nt, iar luminile ferestrelor abia puteau r\zbate p`n\ `n ogr\zi. Acum praful se amestecase de tot cu aerul, alc\tuind o emulsie de praf [i aer. Casele st\teau ferecate [i oamenii `ndesau c`rpe prin cr\p\turile u[ilor [i ferestrelor, dar praful p\trundea totu[i `n\untru, o pulbere at`t de fin\, `nc`t nu putea fi v\zut\ `n aer, dar se a[eza ca un polen pe scaune, pe mese [i pe farfurii. To]i `[i scuturau pulberea de pe umeri. D`re sub]iri de praf `nvr`stau pragurile. C\tre miezul nop]ii, v`ntul conteni [i iert\ p\m`ntul. Aerul `nc\rcat de praf `n\bu[ea zgomotele mai tare dec`t cea]a. Oamenii, `ntin[i `n paturile lor, auzir\ c\ v`ntul s-a oprit [i se trezir\ odat\ cu `ncetarea r\bufnirilor. R\maser\ nemi[ca]i [i ascultar\ lini[tea ad`nc\. Apoi tr`mbi]ar\ coco[ii, cu glasurile stinse, iar oamenii se foir\ nelini[ti]i, dorind grabnica sosire a dimine]ii. {tiau c\ va trece vreme p`n\ ce praful se va putea desprinde din aer. Diminea]a, pulberea st\ruia ca o negur\, iar soarele ar\ta ro[u [i aprins ca s`ngele proasp\t. Toat\ ziua praful se cernu din cer [i la fel se cernu [i `n ziua urm\toare. O p\tur\ neted\ acoperea p\m`ntul. Se `ntindea peste gr`ne, se aduna `n v`rfurile tumurugilor de la garduri, se a[eza gros pe s`rme; se-ntindea pe acoperi[uri, `mbr\ca buruienile [i copacii.

72

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Oamenii ie[eau din case, adulmecau aerul fierbinte [i `n]ep\tor [i-[i acopereau nasurile, s\ se apere. {i copiii ie[ir\ din case, dar nu o luar\ la goan\ [i nu `ncepur\ s\ strige, a[a cum ar fi f\cut dup\ ploaie. B\rba]ii se sprijinir\ de garduri [i cercetar\ cu ochii gr`nele p`rjolite, care-[i d\deau ultima suflare, ar\t`nd doar palide pete verzui prin valul de praf. Priveau, r\m`neau t\cu]i [i se mi[cau cu mare `ncetineal\. {i femeile ie[ir\ din case, apoi r\maser\ `n picioare l`ng\ b\rba]ii lor, s\ vad\ dac\ nu cumva de data aceasta cerbicea li se va fr`nge. Le cercetau chipurile cu priviri furi[e, pentru c\ gr`nele puteau s\ se piard\, at`ta vreme c`t un alt lucru `nc\ tot mai d\inuia. Copiii se a]ineau prin preajma celor v`rstnici, desenau `n praf cu degetele picioarelor goale [i aruncau mereu `n jur priviri cercet\toare, dorind s\ `n]eleag\ dac\ nu cumva oamenii `n toat\ firea se d\deau b\tu]i. Printre pleoapele str`nse cercetau chipurile b\rba]ilor [i femeilor, apoi cu degetele picioarelor tr\geau grijulii tot felul de linii `n stratul de praf. Caii veneau la ad\p\tori [i v`nturau apa cu boturile ca s\ alunge pojghi]a de pulbere de deasupra. De la o vreme, chipurile b\rba]ilor ad`nci]i `n g`nduri `[i pierdur\ `mpietrirea n\ucit\, devenind `ncruntate, dure [i b\t\ioase. Atunci, femeile `n]eleser\ c\ s`nt la ad\post de primejdie [i c\ lumea nu se va pr\bu[i. Apoi `ntrebar\: „{i-acum ce-o s\ facem?“ Iar b\rba]ii r\spunser\: „Nu [tiu!“ Dar se potoliser\. Femeile [tiau c\ o vor scoate la cap\t, iar copiii cei iscoditori `n]eleseser\ c\ avea s\ fie lini[te. Femeile [i copiii sim]eau p`n\ `n ad`ncurile fiin]ei lor c\ nici o nenorocire nu putea fi de ne`ndurat dac\ b\rba]ii r\m`neau `n picioare [i neclinti]i. Femeile intrar\ `n case, dup\ treburile lor, iar copiii pornir\ la joac\, dar cu luare-aminte la `nceput. Pe m\sur\ ce se scurgeau ceasurile, soarele `[i pierdea ro[ea]a [i-[i arunca

Fructele m`niei

73

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 74

razele asupra p\m`ntului `nv\luit `n praf. B\rba]ii se a[ezar\ pe praguri, iar m`inile lor `ncepur\ s\-[i fac\ de lucru cu vreun b\] sau cu vreo piatr\. St\teau neclinti]i – se g`ndeau, socoteau.

Capitolul doi ~n fa]a micului restaurant a[ezat pe marginea [oselei se oprise un autocamion uria[, vopsit `n ro[u. }eava de e[apament, a[ezat\ vertical, pufnea u[urel [i un nori[or aproape invizibil de fum albastru, cu reflexe de culoarea o]elului, plutea la cap\tul ei. Era un camion nou, ro[u-str\lucitor, iar pe laturile lui st\tea scris, cu litere de-o [chioap\: SOCIETATEA DE TRANSPORTURI DIN OKLAHOMA CITY1. Ro]ile duble aveau cauciucuri nou-nou]e [i un lac\t de bronz at`rna la `nchiz\torile celor dou\ u[i mari din spate. ~n restaurantul cu u[i din plas\ de m\rgele c`nta un aparat de radio: o melodie lent\ de dans, cu tonalitatea redus\ la minimum, a[a cum se `nt`mpl\ de obicei c`nd nu ascult\ nimeni. Deasupra u[ii de la intrare, un mic ventilator se rotea mut `n sp\rtura circular\ din zid, iar mu[tele b`z`iau nervoase `n jurul u[ilor [i ferestrelor, izbindu-se de plase. ~n\untru, urcat pe un scaun `nalt, [edea un om, [oferul acelui autocamion uria[; ]inea cotul proptit `n tejghea [i pe deasupra ce[tii de cafea de dinaintea lui privea la chelneri]a sl\bu]\ [i melancolic\. ~i vorbea `n felul acela 1 Capitala

statului Oklahoma (n.tr.)

Fructele m`niei

75

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 76

binevoitor [i plin de nep\sare `n care vorbesc de obicei drume]ii: – L-am v\zut acum vreo trei luni. ~i f\cuser\ o opera]ie. ~i scoseser\ ceva, nu-mi mai aduc aminte ce. Iar ea `i r\spunse: – Cred c\ nu-i mai mult de-o s\pt\m`n\ de c`nd l-am v\zut [i eu. Ar\ta grozav de bine! De altminteri, s\ [tii c\-i b\iat foarte cumsecade c`nd nu se-ntrece cu b\utura. Din c`nd `n c`nd b`z`itul mu[telor la u[a cu plas\ de m\rgele se `nte]ea. Ma[ina de cafea `ncepu s\ s`s`ie, slobozind o d`r\ sub]ire de abur, iar chelneri]a `ntinse m`na la spate, f\r\ s\ se uite, [i o opri. Afar\, un om `nainta pe marginea [oselei, trecu pe partea cealalt\ [i se apropie de autocamion. P\[i domol p`n\ `n fa]a lui, puse m`na pe aripa str\lucitoare [i privi spre anun]ul lipit pe parbriz: Nu lu\m pasageri. O clip\ se p\ru c\ vrea s-o ia `nainte pe [osea, dar se opri [i se a[ez\ pe scara camionului `n partea opus\ restaurantului. Nu trecuse de treizeci de ani. Avea ochi de un castaniu foarte `ntunecat [i parc\ p`n\ [i `n albul lor se z\rea o urm\ de pigment castaniu. Umerii obrajilor `i erau `nal]i [i proeminen]i, [i cute puternice [i ad`nci `i str\b\teau obrajii, curb`ndu-se c\tre gur\. Buza de sus era lung\ [i, cum avea din]ii ie[i]i `n afar\, buzele se `ntindeau s\-i acopere, pentru c\ omul acela ]inea buzele str`nse. Avea m`ini puternice, cu degete late [i unghii groase [i bombate ca scoicile. Spa]iul dintre degetul cel mare [i ar\t\tor, ca [i podul palmelor erau acoperite de b\t\turi lucitoare. Hainele omului aceluia erau noi, toate – noi [i de calitate proast\. {apca de culoare gri era at`t de nou\, `nc`t cozorocul `nc\ mai st\tea drept, iar nasturele din mijloc se afla la locul lui, deci nu ar\ta nici pe departe at`t de chinuit\

76

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i mototolit\ cum ar fi ar\tat dup\ ce ar fi slujit o vreme `n toate chipurile `n care poate sluji o [apc\ – drept traist\, drept prosop, drept batist\. Avea haine de stof\ ieftin\, aspr\ [i gri la culoare, at`t de noi, `nc`t pantalonii `nc\ mai p\strau dunga. C\ma[a de chembric\ albastr\ era b\]oas\ [i mai avea `nc\ luciul cu care ie[ise din fabric\. Haina `i venea prea larg\ [i pantalonii prea scur]i, pentru c\ omul acela era `nalt de statur\. Umerii hainei `i at`rnau `n jos pe bra]e, dar chiar [i a[a, m`necile `i r\m`neau prea scurte, iar pulpanele hainei f`lf`iau prea largi peste p`ntece. Purta o pereche de bocanci nou-nou]i, de culoare maro [i de tip cazon, cu ]inte cre]e [i cu potcoave menite s\-i apere tocurile de stric\ciune. Omul acesta se a[ez\ pe scara autocamionului uria[, `[i scoase [apca [i-[i [terse fa]a cu ea. Apoi [i-o trase iar pe cap, [i chiar din clipa aceea `ncepu viitoarea ruin\ a cozorocului. Propriile picioare `i atraser\ aten]ia. Se aplec\ `nainte [i-[i desf\cu [ireturile, le sl\bi [i pe urm\ nu le mai `nnod\ capetele. Deasupra capului s\u, ]eava de e[apament a dieselului duduia `n pufnituri rapide de fum alb\striu. ~n\untrul restaurantului muzica `ncet\ [i `n difuzor se auzi vocea unui b\rbat, dar chelneri]a nu-l `ntrerupse, fiindc\ nici nu-[i d\dea seama c\ muzica se sf`r[ise. Degetele ei iscoditoare g\siser\ un co[ dup\ ureche. Acum `ncerca s\-l vad\ `ntr-o oglind\ din spatele tejghelei [i, cum nu voia ca [oferul s\-i afle `ndeletnicirea, se pref\cea c\-[i aranjeaz\ o [uvi]\ rebel\. {oferul autocamionului tocmai spunea: – A fost bal mare la Shawnee1. Am auzit c\ a fost omor`t un om acolo sau cam a[a ceva. {tii de asta? 1

Ora[ din partea central\ a statului Oklahoma (n.tr.)

Fructele m`niei

77

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 78

– Nu, r\spunse chelneri]a, continu`nd cu dr\g\l\[enie s\-[i pip\ie co[ul de dup\ ureche. Afar\, omul a[ezat pe scara autocamionului se ridic\ `n picioare, `[i arunc\ privirile peste botul ma[inii [i cercet\ c`teva clipe restaurantul. Apoi se a[ez\ din nou pe scar\ [i scoase din buzunarul hainei o pung\ cu tutun [i o c\rticic\ de foi]\. R\suci ]igara pe `ndelete [i f\r\ gre[, o cercet\, `i aranj\ capetele. ~n cele din urm\ o aprinse, iar chibritul `nc\ arz`nd `l `nfipse `n praful de la picioare. Pe m\sur\ ce se apropia amiaza, soarele `mpu]ina umbra autocamionului. ~n restaurant, [oferul pl\ti, apoi introduse cele dou\ monede de c`te cinci cen]i `ntr-un automat1. Ro]ile automatului v`j`ir\, dar nu scoaser\ nici un num\r c`[tig\tor. – Le-aranjeaz\ ei a[a fel, ca s\ nu c`[tigi niciodat\ nimic, `i spuse [oferul chelneri]ei. Iar ea `i r\spunse: – Acum cel mult dou\ ceasuri a fost unul care a c`[tigat lozul cel mare. A scos trei dolari [i optzeci de cen]i. C`nd mai treci pe la noi? {oferul d\du pu]in la o parte plasa de la u[\. – Peste vreo s\pt\m`n\ sau zece zile. Trebuie s\ fac un transport p`n\ la Tulsa2, [i-acolo totdeauna `nt`rzii mai mult dec`t `mi fac eu socoteala. Chelneri]a `i r\spunse cam repezit\: – Nu l\sa mu[tele `n\untru! Ori ie[i afar\, ori r\m`i aici! – Cu bine, zise [oferul [i p\[i afar\. 1 Joc

de noroc. Juc\torul introduce moneda [i apas\ pe un buton. Dac\ moneda nimere[te pe un canal c`[tig\tor, aparatul remite suma adunat\ p`n\ atunci `ntr-o caset\ metalic\ sigilat\. (n.tr.) 2 Ora[ important din nord-estul statului Oklahoma (n.tr.)

78

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Plasa de m\rgele c\zu `n urma lui, iar el r\mase nemi[cat `n b\taia soarelui, desf\c`nd ambalajul unui baton de gum\ de mestecat. Era un b\rbat voinic, lat `n spete, cu p`ntece rotund, ro[covan la fa]\, iar ochii alba[tri abia mijeau printre pleoapele str`nse, din pricin\ c\ totdeauna trebuise s\ se fereasc\ de lumina orbitoare. Purta pantaloni cazoni [i cizme `nalte, cu [iret. }in`nd `n dreptul buzelor bucata de gum\ de mestecat, strig\ prin plasa de la u[\. – Bag\ de seam\, s\ nu faci ceva care n-ar trebui s-ajung\ la urechile mele! Chelneri]a se privea `n oglinda de pe peretele din fund [i de acolo morm\i un r\spuns. {oferul mu[c\ alene din batonul de gum\ de mestecat, c\sc`nd f\lcile [i buzele la fiecare mu[c\tur\. ~ndrept`ndu-se spre autocamionul cel mare [i ro[u, turti guma `n gur\, o f\cu sul [i pe urm\ o a[ez\ sub limb\. Amatorul de c\l\torie cu autostopul se ridic\ `n picioare [i privi prin geamurile cabinei. – N-a]i vrea s\ m\ lua]i [i pe mine, domnule? O clip\ [oferul privi pe furi[ `nd\r\t, c\tre restaurant. – Dumneata n-ai v\zut ce scrie pe parbriz? – Ba da... sigur c-am v\zut. Dar c`teodat\ se mai `nt`mpl\ ca un om de treab\ s\ se `nduplece, chiar dac\ cine [tie ce tic\los de `mbuibat `l sile[te s\ puie afi[ pe geam. ~n vreme ce urca `nceti[or `n autocamion, [oferul c`nt\rea punct cu punct r\spunsul primit. Dac\ ar fi refuzat acum, nu numai c\ s-ar fi dovedit a nu fi om de treab\, dar ar fi recunoscut totodat\ c\ fusese silit s\ lipeasc\ anun]ul acela [i nu-i era `ng\duit s\ aib\ tovar\[i la drum. Dac\ `l lua `n autocamion pe amatorul de autostop, devenea dintr-odat\ om de treab\ [i unul c\ruia nici un tic\los de `mbuibat nu-i poate porunci. ~[i d\dea seama c\ fusese prins

Fructele m`niei

79

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

80

9/30/2005

5:13 PM

Page 80

`ntr-o curs\, dar nu vedea nici o cale de sc\pare. {i tare voia s\ fie om de treab\! ~[i mai arunc\ o dat\ ochii spre restaurant. – Stai acolo ghemuit pe scar\ p`n\ trecem de cotitur\, zise el. Drume]ul se `nchirci pe scar\, ca s\ nu fie v\zut, [i se prinse de clan]a portierei. Motorul dudui c`teva clipe, ambreiajul scr`[ni [i autocamionul cel uria[ se urni din loc, mai `nt`i `n viteza `nt`i, apoi `ntr-a doua [i `ntr-a treia, iar la urm\, cu un fel de geam\t [i o icnitur\, `n viteza a patra. Sub omul ag\]at de clan]a portierei, [oseaua aluneca ame]itor. P`n\ la prima cotitur\ a [oselei aveau de str\b\tut o mil\1, dar acolo autocamionul `[i `ncetini goana. Drume]ul se ridic\ `n picioare, deschise domol portiera [i se strecur\ pe banchet\. {oferul `l privi lung [i printre gene, continu`nd `n acela[i timp s\ mestece, ca [i cum g`ndurile [i impresiile sale erau mai `nt`i c`nt\rite [i r`nduite de f\lci, pentru ca abia dup\ aceea s\ fie, `n cele din urm\, trecute creierului. Privirile lui `ncepur\ cu [apca cea nou\ [i cobor`r\ la hainele noi [i la bocancii `n aceea[i stare. Drume]ul se foi pu]in [i-[i potrivi spatele a[a fel ca s\ stea c`t mai comod pe banchet\, `[i scoase [apca [i-[i [terse cu ea fruntea [i obrazul pline de sudoare. – ~]i mul]umesc, prietene, zise el. De-abia m\ mai t`ram. – Ai bocanci noi, observ\ [oferul. Glasul lui ar\ta aceea[i fereal\ [i acelea[i b\nuieli ca [i privirea: Nu trebuie s\ pleci niciodat\ la drum cu `nc\l]\ri noi… [i pe vreme de ar[i]\. Drume]ul se uit\ `n jos, la bocancii galbeni [i pr\fui]i: – N-am avut nici un fel de alt\ `nc\l]\minte. N-ai ce face; dac\ n-ai altceva, trebuie s\ te `ncal]i cu ce ai.

{oferul privi g`nditor `naintea sa [i m\ri pu]in viteza autocamionului. – Mergi departe? – ~h`! A[ fi mers pe jos dac\ m-a[ mai fi putut t`r`. ~ntreb\rile [oferului sunau ca un fel de iscodire f\cut\ pe ocolite. ~ntreb`nd, parc\ `ncerca s\ `ntind\ la]ul, s\ a[eze capcane. – Cau]i de lucru? urm\ el. – Nu. B\tr`nul meu are rostul lui, vreo patruzeci de acri1. ~i lucreaz\ `n dijm\, dar s`ntem a[eza]i acolo de mult\ vreme. {oferul arunc\ o privire plin\ de `n]eles c\tre lanurile ce se `ntindeau de-a lungul [oselei, unde porumbul st\tea c\zut `ntr-o parte [i acoperit de praf. A[chii de piatr\ r\s\reau ici [i colo din p\m`ntul pr\fos. Zise ca pentru sine: – Un dijma[ cu patruzeci de acri [i care n-a fost nici distrus de praf [i nici alungat de tractoare? – E-adev\rat c\ de mult nu mai am ve[ti de la ei, spuse drume]ul. – De mult... repet\ [oferul. O albin\ intrase pe geam [i b`z`ia lovindu-se de parbriz. {oferul `ntinse m`na [i duse cu grij\ albina `ntr-un curent de aer, care o sufl\ afar\ din cabin\. – Dijma[ii se duc repede de r`p\, urm\ [oferul. Un tractor ia [i f\r`m\ zece familii, [i-acum tractoarele au n\v\lit peste tot. Dau n\val\ [i nici praful nu se mai alege de bie]ii dijma[i. Cum de-a f\cut fa]\ tat\l dumitale? Deodat\ limba [i f\lcile [oferului `ncepur\ s\ se ocupe numai cu guma de mestecat at`ta vreme neglijat\, r\sucind-o

1 Unitate

1 Acru

de m\sur\ pentru lungime, egal\ cu 1 609 m (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– unitate de m\sur\ pentru suprafe]e. Cuprinde 4 047 m2. (n.tr.)

Fructele m`niei

81

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 82

[i fr\m`nt`nd-o. De fiecare dat\ c`nd deschidea gura, i se vedea limba ocupat\ cu plimbatul gumei. – De, nu mai am de mult\ vreme ve[ti de la ai mei. N-am fost eu niciodat\ prea dibaci la scris [i nici taic\-meu. Dar se gr\bi s\ adauge: {i doar am`ndoi putem s\ scriem, dac\ vrem. – Ai muncit undeva? ~ntrebarea suna iar ca o iscodire piezi[\. {oferul se uit\ afar\ peste c`mpuri, la aerul tremur\tor, [i, `ndes`nd `ntr-un singur obraz toat\ guma de mestecat, ca s\ nu-i stea `n cale, scuip\ afar\ pe geamul cabinei. – Sigur c-am muncit, zise drume]ul. – M-am g`ndit eu. }i-am v\zut m`inile. Ai muncit la t`rn\cop ori i-ai tras cu toporul sau cu barosul. Se vede dup\ cum `]i lucesc palmele. Eu bag numaidec`t de seam\ lucrurile astea. {i s`nt [i m`ndru de asemenea agerime. Drume]ul `l privi drept `n ochi. Cauciucurile autocamionului c`ntau pe asfaltul [oselei: – Vrei s\ mai afli [i altele? ~]i spun eu. Nu-i nevoie s\-]i dai dumneata osteneala s\ ghice[ti. – Hai, nu te sup\ra! Nu vreau s\ m-amestec `n treburile dumitale. – Ba-]i spun tot ce vrei s\ afli. N-am nimic de ascuns. – Nu te sup\ra, z\u! A[a-mi place mie s\ iau seama la lucrurile din jur. Trece timpul mai u[or. – ~]i spun eu tot. Joad m\ cheam\, Tom Joad. Tata e Tom Joad, b\tr`nul. Ochii drume]ului priveau c\tre tovar\[ul s\u de drum, parc\ f\r\ s\-l vad\. – De ce te superi? Eu n-am vrut s\ te sup\r cu nimic. – Nici eu nu vreau s\ te sup\r cu ceva, r\spunse Joad. ~ncerc s\ m\ descurc f\r\ s\ sup\r pe nimeni.

82

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Drume]ul t\cu [i se uit\ afar\, peste c`mpurile p`rjolite, cercet`nd p`lcurile de copaci chinui]i, profila]i dureros `n zarea n\p\dit\ de ar[i]\. Scoase din buzunarul hainei punga de tutun [i foi]a, apoi `[i r\suci ]igara c`t mai jos, `ntre genunchi, acolo unde v`ntul nu putea s\ r\zbat\. {oferul mesteca la fel de uniform [i tot at`t de dus pe g`nduri ca o vit\ care rumeg\. A[tepta ca ap\sarea celor petrecute mai `nainte s\ se [tearg\ [i s\ fie dat\ uit\rii. ~ntr-un t`rziu, c`nd totul p\ru a se fi lini[tit, spuse: – Cine n-a tras niciodat\ la [aib\ pe-un camion habar n-are ce `nseamn\ treaba asta. Patronii nu ne las\ s\ lu\m pe nimeni cu noi pe drum. A[a c\, de nu vrem s\ ne arunce afar\ din slujb\ dac\ lu\m pe cineva `n autocamion, cum te-am luat eu pe dumneata, trebuie s\ tot st\m aici singuri [i s\-i tragem cu [aiba. – ~]i s`nt foarte recunosc\tor, spuse Joad. – Am cunoscut b\ie]i care fac fel de fel de aiureli c`t stau la volan. Mi-aduc aminte de unul care avea n\rav s\ alc\tuiasc\ poezii. Asta mai omoar\ timpul. Arunc\ o privire furi[\, s\ vad\ dac\ Joad e curios ori uluit. Drume]ul r\m`nea `ns\ t\cut [i privea departe de-a lungul [oselei, de-a lungul [oselei albe ce [erpuia lin, ca dunga umflat\ a unei lovituri date pe fa]a p\m`ntului. ~n cele din urm\, [oferul continu\: – Mi-aduc aminte ceva dintr-o poezie scris\ de fl\c\ul acela. Spune despre el [i despre al]i doi b\ie]i cum a plecat ei `n lumea larg\ [i nu f\cea altceva dec`t s\ bea, s\ se ]in\ de scandaluri [i de tot felul de tr\sn\i. ~mi pare r\u c\ nu ]in minte cum anume spunea. B\iatul acela [tia ni[te cuvinte despre care nici Dumnezeu din ceruri n-ar fi putut spune ce `nseamn\. Undeva spunea cam a[a: „D\dur\m de-un african cu un co[ de pu[c\-n co[, lung de-un cot ca

Fructele m`niei

83

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 84

proboscisul unui mare elefant ori o halc\ dintr-o falc\ [i un ciot de ca[alot“. Proboscisul \sta e ceva a[a cam ca un nas. La elefant `nseamn\ trompa lui. Mi-a ar\tat \la `ntr-un dic]ionar pe care-l purta cu el `n tot locul. Citea dintr-`nsul c`nd s-a[eza la mas\ [i halea. {oferul se opri, fiindc\ se sim]ea singur `n toat\ vorb\ria aceea. Privirile-i furi[ate se `ndreptar\ din nou c\tre cel de al\turi. Acela t\cea. Enervat, [oferul `ncerc\ din nou s\-l trag\ de limb\: – Ai cunoscut vreodat\ pe cineva care s\-]i spun\ vorbe de-astea umflate? – Un pop\, zise Joad. – Da, te-nnebune[te de cap c`nd auzi ni[te vorbe a[a de umflate. Sigur, dac\-i pop\, nu-i lucru de mirare, fiindc\ nimeni nu st\ de bancuri cu un pop\, orice-ar fi. Da’ fl\c\ul \sta ajunsese de poveste. Nu-l mai lua nimeni `n seam\ c`nd spunea vreo vorb\ de-aceea umflat\, finc\ o spunea numai a[a, de caraga]\. Nu puteai s\-i g\se[ti nici o noim\. Acum [oferul se lini[tise. {tia c\ Joad cel pu]in `l ascult\. La o curb\, lu\ virajul cam prea `n scurt, [i cauciucurile scr`[nir\ ascu]it. – {i dup\ cum spuneam, urm\ el, b\ie]ii care conduce camioane fac fel de fel de aiureli. N-au `ncotro. {i-ar pierde min]ile tot st`nd aici la volan [i l\s`nd [oseaua s\ le fug\ pe sub ro]i. Cineva a spus odat\ c\ [oferii de autocamioane hale[te `ntruna, la toate locantele a[ezate de-a lungul [oselelor. – A[a-i. Cum s-ar zice, cam pe-acolo-[i fac veacul, conveni Joad. – Sigur, opresc totdeauna, da’ nu ca s\ m\n`nce. Nici m\car nu li-i foame. Numai c\ li s-a f\cut lehamite de-at`ta mers... Li se-ntoarce ma]ele pe dos. Locantele astea este

84

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

singurul loc unde po]i opri [i, dac\ opre[ti, ap\i trebuie s\ iei ceva, ca s\ ai cum intra-n vorb\ cu gagica de la tejghea. A[a c\ ce s\-i faci, ceri o cafea [i o pl\cint\. ~n felul \sta, omul se mai hodine[te [i el pu]in. Mai mestec\ de c`teva ori alene guma [i o plimb\ cu limba prin gur\. – Trebuie s\ fie greu, rosti Joad simplu. {oferul `l privi repede, vr`nd s\ vad\ dac\ nu cumva `l ia peste picior. – Ei, nu-i o meserie chiar pentru orice mucos, spuse el, vr`nd s\-l pun\ la `ncercare pe cel\lalt. Pare u[oar\, ai zice c\ n-ai de f\cut dec`t s\ stai aici frumu[el p`n\ se `mplinesc cele opt sau poate zece ori paisprezece ore. Dar drumul `]i tulbur\ min]ile. Trebuie s\ faci [i tu ceva. Unii c`nt\, al]ii fluier\. Societatea nu ne d\ voie s\ avem radio. E [i unii care ia cu ei la drum c`te-o sticlu]\, da’ \[tia n-are via]\ lung\. {i `ncheie, plin de m`ndrie: Eu niciodat\ nu pun b\utur\ `n gur\ p`n\ ce n-ajung la destina]ie. – A[a? `ntreb\ Joad. – A[a. Un b\iat serios trebuie s\ se aranjeze [i el din ce `n ce mai bine. {tii, eu am de g`nd s\ urmez la o [coal\ de aia care se face prin coresponden]\. M\ fac inginer mecanic. E o nimica toat\. Doar `nve]i c`teva lec]ii u[oare acolo, acas\. M\ g`ndesc serios s\ m\ apuc de treaba asta. Pe urm\, `l dau dracului de autocamion. Le poruncesc eu altora s\ trag\ la [aib\! Joad scoase o sticl\ de whisky din buzunarul hainei. – {i chiar nu vrei s\ tragi o du[c\? `ntreb\ el, cam `n zeflemea. – Nu, s\ m\ bat\ Dumnezeu! Nici nu pun pe limb\. Nu po]i s\-i tragi mereu cu b\utura [i s\ te mai ]ii [i de `nv\]\tur\, a[a cum am eu de g`nd s\ fac.

Fructele m`niei

85

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 86

Joad scoase dopul sticlei, trase dou\ `nghi]ituri repezi, puse dopul la loc [i v`r` din nou sticla `n buzunarul hainei. Aroma p\trunz\toare a b\uturii inund\ cabina. – E[ti cuminte ca un prunc, spuse drume]ul. Ce-i cu dumneata... ai cumva vreo fat\? – Da, sigur. Dar, oricum, eu tot vreau s\-mi fac un rost mai de Doamne-ajut\. ~nc\ de mult\ vreme `mi antrenez mintea. B\utura p\rea a-l fi f\cut pe Joad s\ se simt\ mult mai la largul s\u. ~[i r\suci alt\ ]igar\ [i o aprinse, apoi rosti: – De-aicea nu mai am prea mult de mers. {oferul continu\ `n grab\: – N-am nevoie s\-mi bag singur otrav\ `n mine. Toat\ vremea `mi antrenez mintea. ~n \[tia doi ani a[ putea spune c\ am f\cut adev\rat\ [coal\. B\tu cu m`na dreapt\ `n volan [i urm\: Uite, s\ zicem c\ trec pe l`ng\ cineva pe [osea. M\ uit bine la el [i, dup\ ce trec, `ncerc s\-mi aduc aminte tot ce-am v\zut la omul acela, ce fel de haine, ce fel de ghete [i ce fel de p\l\rie purta, cum mergea, ba poate [i ce `n\l]ime [i ce greutate avea sau dac\ nu cumva i-am observat [i vreun semn pe fa]\. {i `ndeplinesc treaba asta destul de bine. S`nt `n stare s\-mi alc\tuiesc un tablou `ntreg `n minte. Uneori, m\ g`ndesc c-ar fi bine s\ urmez o [coal\ [i s-ajung expert `n amprente digitale. Te-ai cruci dac-ai [ti c`te lucruri poate cineva s\ p\streze `n cap. Joad sorbi repede o `nghi]itur\ din sticla de whisky. Trase un ultim fum din ]igara aproape desf\cut\ [i pe urm\, prinz`nd-o `ntre degetul mare [i ar\t\torul pline de b\t\turi, `i strivi cap\tul str\lucitor. F\cu mucul ghemotoc [i `l scoase afar\ pe geam, l\s`nd curentul s\ i-l soarb\ dintre degete. Cauciucurile uria[e c`ntau sub]irel pe asfaltul [oselei. Joad privea `n lungul drumului [i `n ochii lui `ntuneca]i [i bl`nzi

86

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

`ncepu s\ luceasc\ veselia. {oferul a[tepta, uit`ndu-se la el oarecum nedumerit. ~n fine, buza de sus alungit\ s\lt\, dezgolindu-i din]ii `ntr-un z`mbet, [i drume]ul r`se f\r\ zgomot, iar pieptul porni s\-i salte din pricina r`sului. Zise: – S`nt sigur c\ ]i-a trebuit vreme, nu glum\, p`n\ s-ajungi aici, fr\]ioare! Cel\lalt nu se uit\ la el, dar `ntreb\: – Unde s-ajung? Ce vrei s\ spui? Buzele lui Joad se str`nser\, ap\s`ndu-i o clip\ din]ii lungi, [i drume]ul [i le linse a[a cum face c`inele, de dou\ ori, o dat\ la dreapta [i o dat\ la st`nga, pornind din mijloc. Glasul `i suna spart: – {tii ce vreau s\ spun. M-ai m\surat din cap p`n\-n picioare `nc\ de c`nd m-am urcat aici. Am v\zut eu. {oferul privi drept `nainte [i str`nse at`t de tare volanul, `nc`t palmele i se l\]ir\, iar dosul m`inilor p\li. Joad continu\: – {tii de unde vin. Cel\lalt nu scoase `ns\ nici un cuv`nt. Nu-i a[a? insist\ drume]ul. – Da... sigur. Adic\... poate. Dar pe mine nu m\ intereseaz\. Eu `mi v\d de treaba mea. Nu m\ prive[te. {i spuse `ntr-o singur\ r\suflare: Eu nu-mi bag niciodat\ nasul unde nu-mi fierbe oala. {i se opri brusc, a[tept`nd. M`inile `ncle[tate pe volan r\m\seser\ la fel de palide. O l\cust\ s\ri `n\untru pe geam [i se a[ez\ deasupra tabloului cu aparatele de bord; r\mase acolo [i `ncepu s\-[i frece aripile cu unghiurile `nalte ale picioarelor. Joad `ntinse m`na [i-i strivi `ntre degete capul scor]os, ca o h`rc\, apoi o scoase afar\, `n b\taia curentului. R`se din nou, `n vreme ce-[i [tergea resturile de insect\ de pe v`rfurile degetelor.

Fructele m`niei

87

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 88

– Nu m-ai `n]eles bine, domnule, spuse el apoi. Nu m\ feresc deloc. Bine`n]eles c\ am fost la McAlester1. Patru ani. Da, astea-s hainele pe care mi le-au dat c`nd am ie[it de-acolo. Pu]in `mi pas\ cine-o s\ le recunoasc\. Iar acuma m\ duc [i eu acas\, la tata, a[a c\ nu va trebui s\ mint ca s\ cap\t ceva de lucru. {oferul `i r\spunse: – Foarte bine... pe mine nu m\ intereseaz\. Eu nu-mi bag nasul `n treburile altora. – Aiurea! N\soiul \sta al dumitale adulmec\ la o po[t\ `naintea obrazului. Pe mine m-ai adulmecat de sus p`n\ jos, ca oaia c`nd scap\ `n gr\dina de zarzavat. {oferul se `ntunec\ la chip [i abia `ng\im\: – M\ b\nuie[ti degeaba... Joad r`se din toat\ inima: – Ai fost b\iat de treab\ [i m-ai luat `n autocamion. Duc\-se dracului! Am stat la pu[c\rie. Ei, [i ce dac\?! Vrei s\ [tii pentru ce am fost condamnat, nu-i a[a? – Asta nu-i treaba mea. – Ap\i nimic nu-i treaba dumitale, afar\ de m`narea hodoroagei \steia, [i tocmai m`natul hodoroagei te intereseaz\ cel mai pu]in. Ascult\! Bagi de seam\ drumul \la de se vede acolo, `n fa]\ ? – Da. – Ei, acolo m\ dau eu jos. Las\, [tiu, te scapi `n pantaloni de tare ce vrei s\ afli ce-oi fi f\cut. Nu s`nt eu omul s\ te las a[a. B\taia puternic\ a motorului se mai potoli [i c`ntecul ascu]it al cauciucurilor deveni zumzet. Joad scoase sticla [i sorbi scurt. Camionul alunec\ u[or [i se opri `n locul unde 1 Penitenciar

88

din ora[ul McAlester, aflat `n estul Oklahomei (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

un drumeag pr\fos se desprindea `n unghi drept din [osea. Drume]ul cobor` [i r\mase `n picioare l`ng\ geamul cabinei. }eava de e[apament, a[ezat\ vertical, puf\ia un fum verzui, aproape invizibil. Drume]ul se plec\ `nspre [ofer [i spuse repede: – Omucidere. E-un cuv`nt dintr-acelea umflate... `nseamn\ c\ am omor`t un om. {apte ani mi-au dat. Am ie[it doar dup\ patru fiindc\ mi-am v\zut lini[tit de necazurile mele. Privirile [oferului cercetar\ chipul lui Joad, s\-l ]in\ bine minte. Dup\ o clip\ `i spuse: – Eu nu te-am `ntrebat nici un cuvin]el despre toate astea. Nu m\ bag `n treburile altora. – Ba po]i s\ poveste[ti de-aci `ncolo `n toate locantele, p`n\ la Texola. {i z`mbi: Drum bun, prietene! Ai fost b\iat de treab\. Da’ s\ [tii de la mine, dac\ ai stat o vreme la zdup, apoi miro[i `nc\ de la [apte po[te ce `ntrebare ]i se preg\te[te. Pe-ale dumitale le-ai trimis ca pe telegraf `nc\ de c`nd ai deschis prima dat\ guri]a. B\tu u[urel cu palma `n metalul portierei [i ad\ug\: ~]i mul]umesc c\ m-ai luat. Drum bun! Se r\suci `n loc [i o porni pe drumul cel pr\fos. C`teva clipe [oferul privi lung `n urma lui, pe urm\ `i strig\: – Mult noroc! Joad `i f\cu semn cu m`na, f\r\ s\ se `ntoarc\. Apoi motorul `ncepu s\ duduie, ambreiajul scr`[ni [i autocamionul cel ro[u [i masiv porni greoi la drum.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 90

Capitolul trei {oseaua betonat\ era tivit\ cu un chenar de ierburi `nc`lcite, sf\r`mate [i uscate, iar v`rfurile tulpinilor sub]iri abia mai sus]ineau spicele mohorului, menite s\ se prind\ `n blana c`inilor, ciulinii care a[teptau s\ se at`rne de chi[i]ele cailor [i scaie]ii ce-aveau s\ se aga]e de l`na oilor; via]\ adormit\, `n a[teptarea celor sorti]i s-o poarte [i s-o r\sp`ndeasc\ `n lume, fiecare s\m`n]\ `narmat\ cu o aparatur\ menit\ s\-i `nlesneasc\ `mpr\[tierea: l\nci r\sucite [i para[ute la `ndem`na v`ntului, suli]e micu]e [i gheme de ]epi sub]iri, toate `n a[teptarea viet\]ilor [i a v`ntului, a man[etei pantalonilor unui b\rbat sau a poalelor unei fuste de femeie, toate dormit`nd, dar `nzestrate cu cele trebuitoare ac]iunii, nemi[cate, dar fiecare `n parte gata oric`nd s-o porneasc\ la drum. Soarele se rev\rsa peste ierburi [i le `nc\lzea, iar `n umbra de dedesubtul lor foiau insectele, furnici [i leii-furnicilor, care le `ntindeau capcane, l\custe ce s\reau `n aer [i-[i sticleau o clip\ aripile galbene, g`ndaci f\r\ num\r ce se chinuiau s\ `nainteze mi[c`ndu-[i mul]imea picioarelor firave. Iar pe deasupra ierbii [i c\tre marginea [oselei, f\c`nd f\r\ pricin\ tot felul de ocoluri [i purt`ndu-[i anevoie carapacea bombat\, `nainta o broasc\-]estoas\ de c`mp. Cu picioarele-i solzoase [i

90

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

labele cu unghii g\lbui care b`jb`iau domol prin iarb\, parc\ nu mergea, ci s\lta din c`nd `n c`nd, t`r`indu-[i carapacea. Spicele mohorului `i alunecau pe spinare, iar scaie]ii c\deau peste ea [i se rostogoleau la p\m`nt. F\lcile-i cornoase st\teau `ntredeschise [i ochii r\i, apo[i, a[eza]i sub pleoapele ca ni[te unghii, priveau drept `nainte. Broasca-]estoas\ trecea peste ierburi l\s`nd `n urm\ o d`r\ b\t\torit\, iar dealul – care nu era altceva dec`t taluzul [oselei – i se ridica `n fa]\. Se opri un moment [i-[i s\lt\ capul. Clipi [i se uit\ `n sus [i-n jos. ~n cele din urm\, porni s\ urce taluzul. Labele dinainte se `ntinser\, sco]`nd ghearele, dar nu d\dur\ de nimic. Labele dind\r\t `mpinser\ `nainte carapacea, frec`nd-o de iarb\ [i de pietricele. Cu c`t taluzul devenea mai piepti[, cu at`t mai disperate erau str\daniile broa[tei-]estoase. Labele dind\r\t `mpingeau, `ncord`ndu-se [i alunec`nd, [i `mbr`nceau mereu carapacea, iar capul cornos se tr\gea `nainte at`t c`t se putea `ntinde g`tul. ~ncet-`ncet carapacea se t`r`i `n sus pe taluz, p`n\ c`nd un parapet i se puse de-a curmezi[ul drumului – clinul [oselei, un zid de beton `nalt de patru inci1. Ca [i c`nd ar fi lucrat doar dup\ voia lor, labele dind\r\t `mpinser\ carapacea `n zid. Capul se ridic\ [i privi peste coama zidului, c\tre larga [i neteda c`mpie de asfalt. Apoi picioarele dinainte se a[ezar\ deasupra zidului, se `ncordar\ [i se ridicar\, iar carapacea urc\ `nceti[or [i-[i a[ez\ partea din fa]\ chiar pe coama acestuia. C`teva clipe broasca-]estoas\ r\mase nemi[cat\. O furnic\ ro[ie alerg\ iute `n carapace [i se `nfipse `n pielea moale din\untru, [i deodat\ capul [i picioarele broa[tei disp\rur\, iar coada `nz\uat\ zv`cni `ntr-o parte, sub pav\z\. Furnica cea ro[ie muri strivit\ `ntre labe [i trup. V`rful unui spic de mohor fu [i el prins `n carapace de-o lab\ de dinainte. C`teva minute 1 Unitate

de m\sur\ pentru lungimi, egal\ cu 2.54 cm (n.tr.)

Fructele m`niei

91

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 92

broasca-]estoas\ r\mase neclintit\, pe urm\ g`tul se strecur\ afar\, iar ochii cei apo[i [i r\i cercetar\ `n jur, dup\ care se ivir\ [i labele, [i coada. Labele dind\r\t pornir\ la lucru `ncord`ndu-se ca picioarele unui elefant, iar carapacea s\lt\ `ntr-un unghi din care labele dinainte nu mai puteau atinge neteda c`mpie de asfalt. Dar cele dind\r\t o `mbr`ncir\ mereu [i mereu mai sus, p`n\ ce, `n sf`r[it, ajunser\ `n pozi]ie de echilibru, apoi partea din fa]\ se aplec\ `n jos, labele dinainte r`[c`ir\ asfaltul [i `ntreaga carapace ajunse deasupra zidului. Dar spicul de mohor r\mase mai departe ag\]at, cu paiul `nf\[urat pe labele de dinainte ale broa[tei-]estoase. Acum mersul era lucru lesnicios [i toate cele patru picioare se puser\ pe treab\, iar carapacea s\lt\ `nainte, leg\n`ndu-se c`nd `ntr-o parte, c`nd `n cealalt\. O limuzin\ condus\ de o femeie de vreo patruzeci de ani se apropie. Femeia z\ri broasca-]estoas\ [i ma[ina vir\ brusc spre dreapta, p\r\sind pu]in [oseaua, ro]ile scr`[nir\ [i un nor de praf se ridic\ `n aer. Dou\ ro]i s\ltar\ pentru o clip\, apoi revenir\ din nou pe [osea. Limuzina lunec\ iar pe asfalt [i-[i continu\ drumul, `ns\ cu vitez\ mai mic\. Broasca-]estoas\ ]`[nise `n carapace, dar porni numaidec`t la drum, fiindc\ asfaltul frigea cumplit. De data asta se apropie o camionet\ [i, c`nd z\ri broasca-]estoas\, [oferul f\cu un ocol scurt, vr`nd s\ treac\ cu roata peste ea. O roat\ din fa]\ izbi marginea carapacei [i-o azv`rli ca pe un disc, r\sucind-o ca pe un ban aruncat la ri[c\, p`n\ dincolo de marginea [oselei. Apoi camioneta reveni la vadul ei, pe partea dreapt\. Tr`ntit\ pe spate, broasca r\mase mult\ vreme ghemuit\ `n carapace. ~ntr-un t`rziu, picioarele `ncepur\ s\ se agite prin aer, c\ut`nd ceva de care s\ se prind\. O lab\ de dinainte ajunse la un col] de cremene [i pe urm\, treptat-treptat, carapacea se `nclin\ [i

92

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

se r\sturn\, venind iar cu spinarea `n sus. Spicul de mohor se desprinse de pe laba broa[tei [i trei semin]e mici r\maser\ cu suli]ele `nfipte `n p\m`nt. Iar c`nd broasca-]estoas\ porni t`r`[ mai departe, s\ coboare de pe taluz, carapacea trase colbul peste cele trei semin]e. Acum ajunse la un drum pr\fos [i continu\ s\ salte mai departe, tr\g`nd cu carapacea un soi de tran[ee v\lurit\ [i pu]in ad`nc\. Ochii apo[i ca de b\tr`n privir\ `nainte [i f\lcile solzoase se `ntredeschiser\. V`rfurile unghiilor galbene se cufundau u[or `n ]\r`n\.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 94

Capitolul patru C`nd auzi autocamionul urnindu-se din loc [i ambreiajul scr`[nind, apoi sim]i p\m`ntul tremur`nd sub izbiturile elastice ale cauciucurilor, Joad se opri, se `ntoarse [i privi dup\ el p`n\ c`nd autocamionul disp\ru pe [osea. Chiar [i dup\ ce nu-l mai z\ri r\mase tot acolo, cercet`nd dep\rt\rile [i tremurul aerului alb\strui. Cu mult\ grij\ scoase sticla din buzunarul hainei, de[urub\ dopul de metal [i sorbi lin din b\utur\, r\suci v`rful limbii `n g`tul sticlei [i pe urm\ `l trecu de-a lungul buzelor, ca s\ culeag\ [i ultima urm\ de arom\ ce-ar fi putut s\-i scape. Zise, ca o `ncercare: „D\dur\m de-un african...“, dar asta fu chiar tot ce-[i putu aduce aminte. ~n cele din urm\ se `ntoarse cu fa]a c\tre drumul cel pr\fos, care t\ia `n unghiuri drepte lanurile. Soarele ardea [i nici o adiere nu mi[ca praful fin, ca trecut prin sit\. Drumul era br\zdat de urmele c\ru]elor, dar praful alunecase la loc [i aproape le acoperise. Joad f\cu vreo c`]iva pa[i [i praful u[or ca f\ina se-nvolbur\ `naintea bocancilor lui galbeni, a c\ror culoare `ncepu s\ dispar\ sub cenu[iul colbului. Se aplec\ [i-[i desf\cu [ireturile, `[i scoase un bocanc, pe urm\ [i pe cel\lalt. Apoi `[i mi[c\ `n voie picioarele umede, acoperite de praful uscat [i fierbinte, p`n\ c`nd firi[oare ca

94

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

de fum se `n\l]ar\ dintre degete, iar pielea de pe picioare i se `ntinse de usc\ciune. ~[i scoase haina, `nf\[ur\ bocancii `n ea [i puse sulul la subsuoar\. ~n sf`r[it, porni la drum, arunc`nd praful `naintea lui [i st`rnind `n urm\ un nor ce at`rna jos, deasupra p\m`ntului. Pe dreapta drumului se `ntindea un gard: dou\ r`nduri de s`rm\ ghimpat\, b\tute `n tumurugi de salcie str`mbi [i prost ciopli]i. Acolo unde scoabele se mai aflau `nc\ la locul lor, s`rma ghimpat\ r\m\sese bine prins\ de tumurug, dar unde scoabele c\zuser\, st\tea legat\ de tumurug cu s`rm\ f\r\ ghimpi. Dincolo de gard se vedea porumbul r\pus de v`nt, de ar[i]\ [i de usc\ciune, iar c\u[ele din locul unde frunzele se legau de tulpin\ fuseser\ umplute de praf. Joad `nainta greoi, t`r`ndu-[i dup\ sine norul de pulbere. Z\ri deodat\, la c`]iva pa[i `n fa]a sa, carapacea bombat\ a unei broaste-]estoase de c`mp, care `nota domol prin praf, mi[c`ndu-[i sacadat picioarele ]epene. St\tu `n loc s-o priveasc\ [i umbra lui c\zu asupra broa[tei. ~ntr-o clipit\, capul [i picioarele disp\rur\, iar coada scurt\ zv`cni lateral, sub carapace. Joad o ridic\ de jos [i o cercet\ pe-o parte [i pe cealalt\. Avea spatele gri-castaniu, ca [i praful, dar partea de dedesubt a carapacei era galben\ ca sm`nt`na, curat\ [i neted\. Joad `[i salt\ c`t putu mai mult sulul de sub bra], m`ng`ie cu degetele partea de dedesubt [i-i `ncerc\ t\ria. Era mai moale dec`t spinarea. Capul scor]os [i zb`rcit ie[i din ascunz\toare [i `ncerc\ s\ se uite la degetul care ap\sa, iar picioarele se zb\tur\ dezn\d\jduit. Broasca-]estoas\ se ud\ `n palma lui Joad [i continu\ s\ se zbat\ neputincioas\ `n aer. Drume]ul o r\suci cu spinarea `n sus [i pe urm\ o `nf\[ur\ [i pe ea `n hain\, `mpreun\ cu bocancii. O sim]i la subsuoar\ cum tresalt\, `mpinge [i se zbate. Porni mai

Fructele m`niei

95

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 96

departe, iu]ind pasul de data asta [i t`r[`indu-[i pu]in c\lc`iele prin pulberea fin\. ~n fa]a sa, la marginea drumului, o salcie sub]iratic\ [i pr\foas\ arunca asupra p\m`ntului pu]in\ umbr\ ciuruit\. O vedea bine, chiar de departe putea s\-i observe ramurile rare, aplecate deasupra drumului, [i frunzi[ul tren]uit [i cr`mpo]it ca un pui de g\in\ cu penele jumulite. Acum asudase. C\ma[a albastr\ i se `nnegrise c\tre [ale [i la subsuori. Trase de cozorocul [epcii [i-l `ndoi chiar la mijloc, rup`ndu-i at`t de r\u dublura de carton, `nc`t niciodat\ n-avea s\ mai poat\ ar\ta ca nou. Pa[ii lui Joad devenir\ [i mai repezi `n timp ce se-ndreptau c\tre umbra salciei din dep\rtare. {tia c\ l`ng\ salcie nu se putea s\ nu fie pu]in\ umbr\, trebuia s\ fie cel pu]in o f`[ie `ngust\ de umbr\ deas\, aruncat\ chiar de trunchi, pentru c\ soarele trecuse de zenit. Acum razele `i biciuiau ceafa [i capul parc\ `i huia. Nu putea s\ vad\ locul de la r\d\cina salciei, fiindc\ salcia crescuse `ntr-o mic\ scobitur\ unde p\m`ntul p\stra mai mult\ umezeal\ dec`t pe locurile ridicate. Joad iu]i [i mai tare pa[ii, c`rmind cu fa]a c\tre soare [i cobor`nd `nspre scobitur\. Dar `[i domoli numaidec`t mersul, pentru c\ f`[ia de umbr\ deas\ era ocupat\. Un om [edea a[ezat pe p\m`nt, cu spatele sprijinit de trunchiul copacului. }inea un picior `ndoit [i pe cel\lalt sprijinit de genunchiul primului, iar laba goal\ venea la aceea[i `n\l]ime cu capul. Nu-l auzea pe Joad venind, fiindc\ fluiera plin de gravitate melodia c`ntecului Da, domnule, e draga mea. Piciorul ridicat se cl\tina `n sus [i-n jos, b\t`nd tactul. Dar nu era tact de dans. Se opri din fluierat [i c`nt\ cu o voce limpede [i `nalt\ de tenor: Da, domnule, acesta `mi e M`ntuitorul, El, I-i-i-sus, `mi e M`ntuitorul, Doar I-i-i-i-sus `mi e M`ntuitor acum.

96

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Te rog s\-mi dai crezare, z\u, C\ nu e diavolul cel r\u! Doar I-i-i-i-sus `mi e M`ntuitor, `]i spun!

Omul acela nu auzi pa[ii nou-venitului, nu-[i `ntrerupse c`ntecul [i nu `ntoarse capul dec`t dup\ ce Joad p\[ise `n umbra s\rac\ a copacului jumulit. Avea capul prelung, figura osoas\, cu pielea bine `ntins\, [i g`tul v`nos [i musculos ca tulpina ]elinei. Ochii `i erau mari [i bulbuca]i; pleoapele se `ntindeau ca s\-i poat\ acoperi [i erau gola[e [i tivite cu ro[u. Obrajii erau cafenii, lucio[i [i f\r\ urm\ de barb\, iar buzele c\rnoase – batjocoritoare ori senzuale. Nasul, coroiat [i puternic, `ntindea at`t de tare pielea, `nc`t [aua nasului p\rea alb\. Pe chipul lui nu se z\rea nici o pic\tur\ de sudoare, nici m\car pe fruntea `nalt\ [i palid\. Avea o frunte nefiresc de `nalt\, `nsemnat\ la t`mple de liniile delicate ale unor vine alb\strii. Cel pu]in jum\tate din figur\ era a[ezat\ deasupra ochilor. P\rul cenu[iu [i aspru era dat pe spate, chiar de la frunte, ca [i cum l-ar fi piept\nat cu degetele `nspre ceaf\. Ca `mbr\c\minte, purta pantaloni de salopet\ [i c\ma[\ albastr\. O hain\ de doc cu nasturi de alam\ [i o p\l\rie maro unsuroas\ [i bo]it\ st\teau tr`ntite al\turi, pe p\m`nt. Ni[te pantofi cu fe]e de p`nz\ [i t\lpi de cauciuc, cenu[ii din pricina prafului care-i acoperea, z\ceau [i ei `n preajm\, acolo unde c\zuser\ c`nd `i zv`rlise din picioare. Omul acela `l privi `ndelung pe Joad. Lumina p\rea s\ p\trund\ profund `n ochii s\i c\prui [i st`rnea lic\riri aurii `n ad`ncul irisului. M\nunchiul viguros al mu[chilor g`tului i se `ncord\. Joad r\mase nemi[cat `n umbra ciuruit\. ~[i scoase [apca, `[i [terse cu ea fa]a leoarc\ de sudoare [i pe urm\ o arunc\ pe p\m`nt, dimpreun\ cu haina f\cut\ sul.

Fructele m`niei

97

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 98

Cel a[ezat `n f`[ia de umbr\ deas\ `[i str`nse picioarele [i `ncepu s\ sape cu degetele `n p\m`nt. Joad zise: – Uf! Pe drumul \sta e mai cald dec`t `n iad. Omul a[ezat la r\d\cina salciei `l privi cercet\tor [i-l `ntreb\: – Aoleu, nu cumva e[ti Tom Joad cel t`n\r, feciorul lui Tom b\tr`nul? – ~h`. Eu s`nt. M\ duc acas\. – Cred c\ nu-]i mai aduci aminte de mine, zise cel a[ezat `n dunga de umbr\ deas\. Z`mbi [i buzele lui groase dezgolir\ ni[te din]i mari, ca de cal. Nu, nu, n-ai cum s\-]i mai aduci aminte. C`nd am chemat asupra ta Duhul Sf`nt, erai prea ocupat s\ tragi feti]ele de cozi. Nu-]i era mintea la nimic altceva, nu voiai dec`t s\ afli cum po]i scutura mai bine codi]ele feti[canelor, apuc`ndu-le chiar de la r\d\cin\. Poate tu nu-]i mai aduci aminte, dar eu mi-aduc. Din pricina scuturatului de codi]e a]i primit am`ndoi odat\ harul Domnului. V-am botezat pe-am`ndoi odat\ `n [an]ul de iriga]ie. V\ zb\tea]i [i urla]i ca ni[te pisici s\lbatice. Joad se uit\ la el printre gene [i pe urm\ izbucni `n r`s: – Aha, dumneata e[ti preotul! Ai fost preotul nostru. Nu-i nici un ceas de c`nd i-am spus unui prieten ceva ce mi-am adus aminte despre dumneata. – Am fost preot, spuse cel\lalt, grav. Am fost reverendul Jim Casy, din tagma credincio[ilor cu „rugul cel nears `n foc“1. Obi[nuiam s\ latru `ntru slava numelui lui Hristos. {i mai aveam n\rav s\ umplu a[a de tare [an]urile de iriga]ie cu 1

Aluzie la Exodul 3.2: „~ngerul Domnului: s-a ar\tat `ntr-o flac\r\ de foc, care ie[ea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; [i iat\ c\ rugul era tot un foc, [i rugul nu se mistuia deloc“. Simbolul rugului care nu se mistuie a fost adoptat de Biserica prezbiterian\ din Sco]ia `n memoria persecu]iilor `ndurate `n secolul al XVII-lea. (n.tr.)

98

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

p\c\to[i porni]i pe calea poc\in]ei, `nc`t jum\tate dintre ei ar fi putut s\ se `nece. Acuma-i gata, oft\ el. Acuma-s doar Jim Casy. M-au r\spopit. Am avut `n capul meu g`nduri p\c\toase... de[i mie mi se par toate cu socoteal\. Joad zise: – Dac\ stai s\ cuge]i prea mult, vr`nd-nevr`nd `]i vin tot soiul de g`nduri. Bine`n]eles c\-mi aduc aminte de dumneata. Era tare frumos la adun\rile unde predicai. ~mi aduc [i-acum aminte c\ o dat\ ai ]inut toat\ predica merg`nd `n m`ini de colo p`n\ colo [i strig`nd c`t te ]inea gura. Maica ]inea la dumneata mai mult dec`t to]i ceilal]i. {i Buna zicea c\ nu prea e[ti respectuos cu cele sfinte. Joad c\ut\ `n haina f\cut\ sul, g\si buzunarul [i scoase de acolo sticla de whisky. Broasca-]estoas\ mi[c\ dintr-un picior, dar el o `nf\[ur\ [i mai str`ns. De[urub\ dopul sticlei [i o `ntinse celuilalt: – Nu tragi o du[c\? Casy lu\ sticla [i se uit\ la ea cu priviri pierdute, spun`nd: – Acum nu prea mai predic. Duhul cel Sf`nt nu prea mai s\l\[luie[te `n oameni; dar ce-i mai trist e c\ nici `n sufletul meu nu prea se mai arat\. Ce-i drept, din c`nd `n c`nd tot `mi mai d\ semn c-ar exista, [i atuncea adun oamenii, sau c`nd `ntind bucatele pe mas\, m\ duc [i le blagoslovesc, dar `n inima mea nu mai exist\ credin]\. Fac toate astea numai pentru c\ oamenii le a[teapt\ de la mine. Joad `[i [terse din nou fa]a cu [apca [i-l `ntreb\: – Da’ cred c\ nu e[ti chiar a[a de-al naibii de sf`nt `nc`t s\ nu tragi o du[c\, ce zici? Casy p\ru c\ vede sticla pentru prima oar\. O ridic\ [i trase trei `nghi]ituri lungi, pe urm\ zise: – Stra[nic\ b\utur\!

Fructele m`niei

99

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 100

– Nici nu se poate altfel, r\spunse Joad. E b\utur\ de fabric\. Un dolar cost\. Casy mai trase o `nghi]itur\ `nainte de-a `napoia sticla. Iar dup\ aceea zise: – A[a e. Ai dreptate. A[a e. Joad lu\ sticla [i, din polite]e, n-o [terse la gur\ cu m`neca `nainte de a bea. Se a[ez\ pe vine [i puse sticla `n picioare, rezem`nd-o de haina f\cut\ sul. Degetele lui d\dur\ peste o crengu]\, cu care `ncepu s\-[i deseneze pe p\m`nt g`ndurile. M\tur\ cu palma frunzele de pe un loc de form\ p\trat\ [i netezi ]\r`na, apoi se apuc\ s\ deseneze unghiuri [i cercule]e. Spuse: – E mult de c`nd nu te-am mai v\zut. – Nimeni nu m-a v\zut, r\spunse preotul. M-am sih\strit de bun\voia mea, am stat [i am chibzuit. Credin]a este tare `n sufletul meu, numai c\ nu-i tot cea de odinioar\. Exist\ acum o groaz\ de lucruri de care nu mai s`nt a[a de sigur cum eram c`ndva. ~[i `ndrept\ [i mai mult spatele rezemat de trunchiul copacului. M`na-i osoas\ se strecur\ ca o veveri]\ `n buzunarul salopetei [i scoase de acolo un ghemotoc de tutun negru, din care se vedea c\ mai mu[case. Scutur\ cu grij\ firele de paie [i gunoaiele de prin buzunare prinse printre firele de tutun, apoi mu[c\ dintr-un col] [i propti tutunul `ntr-un obraz. Joad cl\tin\ be]iga[ul `n semn de refuz, c`nd i se oferi ghemotocul. Broasca-]estoas\ tres\lt\ `n sulul hainei. Casy privi `nspre ve[m`ntul care se mi[ca: – Ce-ai acolo, un pui de g\in\? Ai s\-l `n\bu[i. Joad lu\ haina [i o `nf\[ur\ [i mai str`ns, spun`nd: – O broasc\-]estoas\. Am dat peste ea pe drum, tr\gea brazd\ pe unde mergea. M-am g`ndit s-o iau [i s-o duc

100

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

lui frate-meu cel mic. Copiilor le plac tare mult broa[tele-]estoase. Preotul `ncuviin]\ cl\tin`nd domol din cap. Pe urm\ spuse: – Orice copil cap\t\ odat\ [i odat\ o broasc\-]estoas\. Dar, cu toate astea, nimeni nu-i `n stare s\ ]in\ prea mult\ vreme `n prinsoare o lighioan\ dintr-astea. Se zbate azi s\ scape, se zbate m`ine, se zbate mereu [i p`n\ la urm\, `ntr-o bun\ zi, tot scap\ [i fuge... cine [tie unde. A[a s-a `nt`mplat [i cu mine. Nu m-am putut mul]umi cu vechea [i bl`nda Scriptur\, ce-mi st\tea cum nu se poate mai la `ndem`n\. A trebuit s\-ncep a o ciuguli [i a o cerceta de-a fir-a-p\r, p`n\ c`nd am f\cut-o f\r`mi]e. A[a am ajuns eu s\ mai p\strez oarecare credin]\, dar s\ nu mai am despre ce propov\dui. A[a am primit harul de a conduce oamenii, f\r\ s\ cunosc [i locul c\tre care s\-i `ndrum. – ~ndrum\-i mereu `n acela[i fel! spuse Joad. Arunc\-i `n [antul de iriga]ie! Spune-le c-or s\ ard\ `n focul nestins dac\ n-au s\ g`ndeasc\ la fel cu dumneata. Pentru care pricin\ vrei s\-i duci `ntr-un loc anume? Ajunge s\-i conduci [i-at`t. Umbra dreapt\ a trunchiului de salcie se `ntinsese pe p\m`nt. Joad se ar\t\ foarte mul]umit s\-[i schimbe locul; se trase [i el la umbr\, se a[ez\ pe vine [i-[i cur\]\ din nou un petic de p\m`nt pe care s\-[i deseneze cu be]iga[ul g`ndurile. Un c`ine ciob\nesc, l\]os [i g\lbui, se ivi b\t`nd drumul la trap m\runt, cu capul `n p\m`nt [i cu limba b\l\b\nind plin\ de bale. }inea coada `ncovrigat\ [i i se auzea de departe r\suflarea sacadat\. Joad `l [uier\, dar c`inele se mul]umi s\-[i lase [i mai jos capul [i s\-[i `nte]easc\ trapul `nspre o destina]ie bine stabilit\. – Se duce undeva, explic\ Joad, pu]in iritat. Poate la casa cui `l are.

Fructele m`niei

101

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 102

Dar preotul nu putea fi `nduplecat s\ schimbe vorba. – Se duce undeva, repet\ el vorbele celuilalt. Da, e-adev\rat, se duce undeva. Eu... eu nu [tiu `ncotro m\ duc. S\-]i spun ceva... Aveam obiceiul s\ adun oamenii [i s\-i fac s\ murmure rug\ciuni, [i s\ se fr\m`nte, s\ ]op\ie [i s\ c`nte c`ntece de slav\, p`n\ ce aproape c\deau la p\m`nt istovi]i [i nu mai [tiau de ei. Pe unii `i mai [i botezam ca s\-i aduc printre credincio[ii mei. {i de-acolo... [tii ce f\ceam? Luam c`te-o fat\ [i o duceam pe c`mp, la iarb\ [i f\ceam dragoste cu ea. A[a se `nt`mpla de fiecare dat\. Dup\ aceea `mi p\rea r\u, [i-atunci m\ rugam [i iar m\ rugam, dar nu-mi mai ajuta la nimic. Nu mai trecea mult [i venea adunarea urm\toare, [i eu, [i oamenii eram plini de harul Duhului Sf`nt, dar iar f\ceam la fel. Mi-am zis atunci c\ pentru mine nu mai este nici o n\dejde [i nu-s dec`t un f\]arnic p\c\tos. Dar nu eu voiam s\ fiu a[a. Joad z`mbi, desf\cu din]ii lui cei lungi [i-[i linse buzele. – Nimic nu le-nfierb`nt\ pe fete mai mult dec`t o adunare de astea, spuse el. {i eu am f\cut la fel. Casy se aplec\ `nainte [i vorbi cu `nfrigurare: – Vezi, mi-am dat seama c\ a[a stau lucrurile [i am stat [i-am judecat. ~[i mi[ca `n sus [i-n jos m`na osoas\, cu degete lungi, ca [i c`nd ar fi b\tut pe cineva pe um\r. Mi-am zis a[a: „Iat\, eu stau aici [i le aduc oamenilor harul lui Dumnezeu. Iar oamenii primesc cu at`ta `nfocare harul acesta, `nc`t `ncep s\ ]op\ie [i s\ strige. Dup\ c`te spun ei, dac\ faci dragoste cu o fat\ `nseamn\ c\ ai f\ptuit un lucru care vine de la Diavol. Dar cu c`t mai mult har prime[te o fat\, cu at`t mai gr\bit\ e s\ mearg\ pe c`mp, la iarb\ verde“. Apoi am stat [i m-am g`ndit, cum pa[tele m\-sii – iart\-m\ – cum mai poate Diavolul s\ intre `ntr-o fat\, c`nd ea e at`t de plin\ de Duhul Sf`nt, `nc`t `i ]`[ne[te [i pe nas, [i pe urechi?! Ai zice

102

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

c\ `ntr-un prilej ca \sta dracul nici `n fundul iadului nu-[i mai poate afla bine capului. Asta-i! Ochii `i sticleau de `nfrigurare. ~[i mi[c\ obrajii c`teva clipe, apoi scuip\ `n praf, iar scuipatul se rostogoli `ntruna, str`ng`nd praful `mprejurul s\u, p`n\ ce ajunse s\ arate ca un cocolo[ rotund [i uscat. Preotul `ntinse m`na [i privi `n palm\ ca [i c`nd ar fi citit dintr-o carte. – {i iat\ c\ vine [i unul ca mine, urm\ el. Iat\-m\ ]in`nd `n palm\ sufletele oamenilor acestora – fiind r\spunz\tor [i d`ndu-mi seama de r\spundere – dar cu toate astea f\c`nd de fiecare dat\ dragoste cu c`te o fat\. Se uit\ la Joad [i pe chip i se citea limpede dezn\dejdea. ~ntreaga lui `nf\]isare ar\ta c\ a[teapt\ ajutor. Joad desen\ cu grij\ `n ]\r`n\ un tors de femeie: s`nii, coapsele, pelvisul. – Eu n-am fost niciodat\ pop\, spuse el. N-am l\sat niciodat\ s\-mi scape un lucru pe care `l puteam avea. {i niciodat\ nu mi-am f\cut g`nduri despre lucruri de-astea, afar\ doar c\ m\ bucuram grozav c`nd mi se ivea prilejul. – Dar tu n-ai fost preot, insist\ Casy. Pentru tine o fat\ era fat\ [i nimic mai mult. N-aveai de ce-]i bate capul. Pentru mine `ns\ erau f\pturi ie[ite din m`inile Domnului, iar eu trebuia s\ le m`ntuiesc sufletele. Dar uite c\, de[i purtam o at`t de grea r\spundere, le `mpuiam capetele cu Duhul Sf`nt [i pe urm\ le luam cu mine pe c`mp, la iarb\ verde. – Poate c\ s-ar fi c\zut s\ calc [i eu a pop\, r\spunse Joad. Scoase tutunul [i foi]a, [i-[i r\suci o ]igar\, o aprinse [i prin fumul ei privi cruci[ `nspre preot. Am stat mult\ vreme f\r\ fete, zise. Acuma trebuie s\ pun [i eu m`na pe vreuna, s\-mi scot p`rleala. Casy urm\:

Fructele m`niei

103

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 104

– G`ndurile astea m-au chinuit p`n\ c`nd am ajuns s\ nu mai am somn. C`teodat\ m\ duceam la predic\ [i `mi spuneam: „Pe sufletul meu, de data asta n-am s\ mai fac a[a!“ {i chiar pe c`nd `mi spuneam, [tiam c\ totu[i am s-o fac. – Ar fi trebuit s\ te `nsori, `i spuse Joad. Odat\, preotul [i nevasta lui au stat chiar `n cas\ la noi. Erau din secta iehovi]ilor. Dormeau `n od\ile de sus. Predicile le ]inea `n [ura noastr\. Ne duceam [i noi, copiii, [i ascultam. Pe urm\, dup\ fiecare slujb\ de sear\, pe cocoana aceea a popii o a[tepta o bosoleal\ cumplit\! – M\ bucur c\-mi spui lucrurile astea, r\spunse Casy. Credeam c\ numai cu mine se `nt`mpl\ a[a. P`n\ la urm\ m-am chinuit at`ta, `nc`t mi-am luat lumea `n cap de unul singur [i m-am g`ndit la treburile astea p`n\ m-au apucat ame]elile. ~[i `ncruci[\ picioarele [i `ncepu s\ se scobeasc\ `ntre degetele acoperite de praf uscat. ~mi spuneam: „Ce te roade, frate-miu? Dorin]a?“ {i-mi r\spundeam: „Nu, p\catul te roade“. {i-mi ziceam: „Cum se face oare c\ tocmai atunci c`nd un fl\c\u ar trebui s\ fie ap\rat `mpotriva p\catului ca de o plato[\, iar toat\ fiin]a lui plin\ doar de harul lui Isus, cum se face oare c\ tocmai atunci fl\c\ului aceluia `i vine s\ se caute la nasturii n\dragilor?“ B\tea u[urel [i ritmic `n palm\ cu dou\ degete de la m`na cealalt\, de parc\ s-ar fi trudit s\ a[eze acolo fiecare cuv`nt la locul cuvenit. {i mi-am zis: „Dar poate c\ nu-i p\cat. Poate c\ tocmai a[a s`nt alc\tui]i oamenii. Poate c\ singuri ne-am scos sufletul din noi chiar de poman\“. {i-atunci mi-am adus aminte de dou\ maici, cum au prins ele n\rav s\ se bat\ una pe alta cu c`te un m\nunchi de s`rme o]eloase. Mi-am spus c\ poate le f\cea lor vreo bucurie s\ se chinuiasc\ una pe alta [i poate c\ [i mie mi-a pl\cut s\ m\ chinuiesc singur. {i cum `n clipa c`nd m\ g`ndeam eu a[a

104

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

st\team culcat la umbra unui copac, am adormit. A venit noaptea [i, c`nd m-am trezit, era `ntuneric. L\tra un coiot prin preajm\. {i `nainte de a-mi da bine seama, m-am trezit spun`nd cu glas tare: „Duc\-se dracului! Nu exist\ p\cat [i nu exist\ nici virtute. Nu exist\ dec`t fapte ale oamenilor [i toate s`nt o p\rticic\ din unul [i acela[i lucru. Unele dintre cele s\v`r[ite de oameni au noim\, iar altele n-au, dar nici un om nu are dreptul s\ spun\ despre ele mai mult dec`t at`t“. Se opri [i-[i ridic\ privirile din palma `n care r`nduise cuvintele. Joad r`njea la el, dar privirile `i erau scrut\toare [i pline de interes c`nd spuse: – Ai cugetat mult de tot la treburile astea. {i poate c\ nu `n zadar. Casy vorbi din nou, iar glasul s\u sun\ plin de durere [i nelini[te: – {i ziceam: „Ce s\ fie duhul [i harul \sta?“ {i-am r\spuns: „E dragostea. ~i iubesc at`t de mult pe oameni, `nc`t uneori s`nt `n stare s\ m\ pierd“. {i iar `mi spuneam: „Oare nu-L iube[ti pe Hristos?“ Ei, [i-am stat eu [i m-am g`ndit, [i iar m-am g`ndit, [i mi-am spus: „Nu, nu cunosc pe nimeni pe care s\-L cheme Hristos. {tiu despre El o gr\mad\ de pove[ti, dar de iubit numai pe oameni `i iubesc. Iar c`teodat\ `i iubesc at`t de tare, c\ s`nt `n stare s\ m\ pierd [i vreau s\-i fac ferici]i, [i de aceea am propov\duit ceva despre care credeam c\-i poate face ferici]i“. {i pe urm\... am mai stat la sfat cu mine `nsumi [i am vorbit p`n\ mi s-a dus gura la ceaf\. Poate c\ te minunezi c`nd m-auzi rostind vorbe nepotrivite. Dar s\ [tii c\ pentru mine nu mai s`nt ur`te. S`nt numai vorbe dintr-acelea pe care le folosesc oamenii [i nu se afl\ `n ele nimic demn de ocar\. ~n orice caz, am s\-]i mai spun `nc\ un lucru la care m-am g`ndit; [i venit din

Fructele m`niei

105

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 106

partea unui preot, lucrul acesta nu poate fi dec`t cu totul str\in de credin]\, iar eu nu mai pot fi niciodat\ preot de vreme ce l-am g`ndit [i-l cred. – Despre ce-i vorba? `ntreb\ Joad. Casy se uit\ la el cam `ncurcat [i spuse: – Dar dac-or s\ ]i se par\ vorbe de ocar\, n-ai s\ te superi? F\g\duie[ti? – Nu m\ sup\r dec`t dac\-mi dai vreuna peste gur\. La ce te-ai mai g`ndit? – M-am g`ndit la Duhul Sf`nt [i la calea lui Hristos. M-am g`ndit a[a: „De ce oare trebuie s\ punem duhul [i harul pe seama lui Dumnezeu ori a lui Hristos? Poate c\ – mi-am zis eu – poate c\-i dragostea ce-o purt\m tuturor b\rba]ilor [i tuturor femeilor; poate c\ asta-i Duhul Sf`nt – duhul ce s\l\[luie[te `n oameni – poate c\ asta-i toat\ povestea. Poate c\ oamenii au to]i laolalt\ un singur suflet uria[ [i fiecare e doar o p\rticic\ din sufletul acesta“. {i iat\ c\, pe c`nd [edeam eu [i m\ g`ndeam, deodat\ mi s-a luminat mintea – am `n]eles. Am sim]it p`n\ `n str\fundurile f\pturii mele c\ acesta este adev\rul [i o [tiu p`n\ `n clipa de fa]\. Privirile lui Joad c\zur\ c\tre p\m`nt, ca [i cum s-ar fi ferit s\ `nt`lneasc\ `n ochii preotului cinstea dezgolit\ de orice zorzon. – Dac\ ai g`nduri dintr-acestea, nu po]i s\ sluje[ti `n nici o biseric\, zise el. C`nd ai s\ vii cu vorbe dintr-astea, oamenii au s\ te-alunge dincolo de hotar. Oamenii vor s\ ]op\ie [i s\ urle. Asta le place. ~i face s\ se simt\ la largul lor. C`nd se pornea Buna s\ se dezl\n]uie, nici legat\ n-ai fi putut-o ]ine [i-ar fi fost `n stare s\-l doboare cu pumnul pe cel mai voinic diacon. Casy `l privi dus pe g`nduri.

106

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– A[ vrea s\ te `ntreb ceva, spuse el. Un lucru care m\ fr\m`nt\ pe mine de mult\ vreme. – D\-i drumul! C`teodat\ `mi place [i mie s\ stau de vorb\. – Uite, vorbi domol preotul, e[ti aici de fa]\ chiar tu, omul pe care l-am botezat pe vremea c`nd aveam cea mai neclintit\ credin]\. ~n ziua aceea mi-au ie[it din gur\ tot felul de vorbe despre Hristos. Tu nu-]i aduci aminte fiindc\ erai ocupat s\ tragi feti]ele de coade. – Ba mi-aduc aminte, spuse Joad. Era Susy cea mic\. La un an dup\ aceea, mi-a strivit un deget. – Bine... ]i-a folosit la ceva botezul acela? Ai avut pe urm\ purt\ri bune? Joad st\tu pu]in pe g`nduri: – Nu-u-u-u, n-a[ putea spune. – A[a... Dar ]i-a d\unat `n vreun fel? G`nde[te-te bine! Joad lu\ sticla de jos [i trase o `nghi]itur\. R\spunse: – Nu, n-a avut nici un fel de urm\ri, nici bune, nici rele. At`ta doar c\ atuncea am f\cut haz. Apoi `ntinse [i celuilalt sticla. Preotul oft\, trase [i el o du[c\, se uit\ [i v\zu c`t de pu]in\ b\utur\ mai r\m\sese, mai sorbi pu]in [i spuse: – M\ bucur. M-a muncit mult g`ndul dac\ nu cumva prin treburile acelea cu care m\ `ndeletniceam eu am pricinuit cuiva vreun r\u. Joad `[i arunc\ privirile `nspre hain\ [i v\zu c\ broasca-]estoas\ se eliberase din sul [i o luase iute din loc `n direc]ia c\tre care mergea atunci c`nd o z\rise el pe drum. O urm\ri pu]in din ochi, pe urm\ se scul\ `ncet de jos, o ridic\ [i o `nf\[ur\ din nou `n hain\. – N-am luat nici un dar pentru copii, spuse ei. N-am nimic dec`t broasca asta ]estoas\.

Fructele m`niei

107

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 108

– E de mirare, vorbi preotul. C`nd ai sosit tu, tocmai m\ g`ndeam la Tom Joad b\tr`nul. Aveam de g`nd s\ trec pe la el. C`ndva l-am socotit un om f\r\ frica lui Dumnezeu. Ce mai face b\tr`nul? – Nu [tiu ce-o fi mai f\c`nd. N-am mai fost pe-acas\ de patru ani. – Nu ]i-a scris? Joad p\ru cam stingherit. – {tii, lui taica nu-i prea d\dea ghes inima la scris, mai cu seam\ a[a, numai de dragul scrisului. Se pricepe s\ isc\leasc\ foarte frumos, dup\ ce-[i linge creionul. Da’ scrisori n-a scris de c`nd e el. Totdeauna spunea c\, dac\ nu-i poate spune cu gura lui ceva unui om, n-are rost s\ mai osteneasc\ plaivazul. – Ai plecat a[a, s\ colinzi lumea? `ntreb\ Casy. Joad `l privi b\nuitor: – Cum, n-ai auzit ce mi s-a `nt`mplat? S-a scris despre mine `n toate jurnalele. – Nu, n-am auzit nimic. Ce-ai p\]it? Preotul `[i arunc\ un picior peste cel\lalt [i se las\ s\ alunece cu spatele mai jos pe tulpina salciei. Sf`r[itul zilei se apropia cu repeziciune [i paleta soarelui devenea din ce `n ce mai bogat\. Joad zise, bine dispus: – Poate c\-i mai bine s\-]i spun acum [i s\ termin\m cu toat\ povestea. Dar dac\ ai mai fi preot, nu ]i-a[ spune, de team\ s\ nu-ncepi cumva s\-mi ]ii vreo predic\. Sorbi b\utura p`n\ la ultima pic\tur\ [i azv`rli c`t colo sticla goal\, cenu[ie [i plat\, care alunec\ u[urel pe deasupra prafului: |[tia patru ani i-am petrecut `n pu[c\ria de la McAlester. Casy se r\suci c\tre el, iar spr`ncenele `i cobor`r\ f\c`nd fruntea s\ par\ [i mai `nalt\:

108

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– {i nu voiai s\ vorbesti despre treaba asta, a[a-i? Nu te mai `ntreb nimic; dac-ai f\cut cumva vreo fapt\ rea... – A[ fi `n stare s\ mai fac o dat\ ce-am f\cut, spuse Joad. Am omor`t un fl\c\u la o b\taie. Ne-am `mb\tat la joc. A b\gat cu]itul `n mine [i l-am omor`t cu o lopat\ care mi-a c\zut atunci la `ndem`n\. I-am f\cut capul zob. Spr`ncenele lui Casy revenir\ la locul lor: – Atunci, nu te sim]i ru[inat de ce-ai f\cut? – Nu, r\spunse Joad, nu mi-e ru[ine. Am luat [apte ani, fiindc\ [i el b\gase cu]itul `n mine. Mi-au dat drumul dup\ patru – pe cuv`nt de onoare1. – {i de patru ani de zile n-ai mai aflat nimic despre ai t\i? – Ba da, am mai aflat. Maica mi-a trimis o carte po[tal\ acum doi ani [i de Cr\ciunul care-a trecut mi-a trimis Buna o ilustrat\. Doamne, ce-au mai r`s b\ie]ii din celular! Ar\ta un pom [i ceva lucitor care aducea a z\pad\. {i scria `n stihuri: S\rb\tori fericite, copil dr\g\la[! S\ cre[ti mare ca Isus cel bl`nd [i bun! Uit\-te, sub pomul de Cr\ciun, Pentru tine eu am pus un dar ginga[!

Eu cred c\ Buna nici nu le-a citit. Probabil c\ a luat ilustrata de la vreun marchitan [i a ales-o pe aceea care i s-a p\rut mai str\lucitoare. B\ie]ii din celularul unde eram eu mai-mai s\ moar\ de r`s. Nu mi-au mai spus pe urm\ dec`t Isus cel bl`nd. Bunei nici prin cap nu i-a trecut s\ glumeasc\; de bun\ seam\ [i-a zis c\-i a[a de frumoas\, `nc`t nici nu s-a 1 Sistem `n baza c\ruia condamnatul este eliberat `nainte de isp\[irea pedepsei, cu condi]ia de a-[i p\stra domiciliul stabil [i a nu mai comite nici o alt\ infrac]iune. (n.tr.)

Fructele m`niei

109

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 110

mai ostenit s-o citeasc\. ~[i pr\p\dise ochelarii chiar `n vremea c`nd am plecat eu. Poate c\ nici nu i-a mai g\sit. – Cum s-au purtat cu tine acolo, la `nchisoare? `ntreb\ Casy. – A, bine. M\n`nci la vreme, ]i se d\ `mbr\c\minte curat\ [i s`nt [i anume locuri unde faci baie. ~n unele privin]e e bine de tot. Ce-i prost tare e c\ n-ai femei. Deodat\ izbucni `n r`s [i urm\: Odat\ un flac\u a fost eliberat pe cuv`nt de onoare. Da’ peste vreo lun\ l-au adus `napoi fiindc\ f\cuse alt\ n\zb`tie. {i unul l-a `ntrebat ce l-a `ndemnat s\ se apuce iar de prostii. „Ei dracu’ s-o ia de treab\! a r\spuns flac\ul acela. La tata acas\ nu-s nici un fel de `nlesniri dintr-astea. Nu-i nici lumin\ electric\, nici du[uri. Nu exist\ c\r]i, [i m`ncarea e ca vai de capul ei.“ Zicea c-a venit `nd\r\t fiindc\ acolo e mai u[or de tr\it [i are m`ncare la vreme. Zicea c\ se simte foarte prost [i singur afar\, `n libertate, c`nd `n fiecare clip\ trebuie s\ se g`ndeasc\ la felul cum o s\ se descurce `n clipa urm\toare. A[a c\ s-a apucat s\ fure o ma[in\ [i l-au adus `napoi. Joad scoase tutunul [i sufl\ `n c\rticic\, s\ aleag\ o foi]\ galben\, apoi r\suci o ]igar\: {i fl\c\ul acela avea dreptate. Noaptea trecut\, c`nd am `nceput s\-mi fac socoteala unde o s\ m\ culc, m-a prins spaima. Mi-am adus aminte de patul meu [i m-am g`ndit ce-o fi f\c`nd neast`mp\ratul \la pe care-l aveam tovar\[ de celul\. ~mpreun\ cu al]i b\ie]i, f\cusem [i o orchestr\. Bun\ orchestr\! Unii spuneau c-ar trebui s\ c`nt\m [i la radio. Dar azi-diminea]\ nici n-am [tiut c`nd s\ m\ scol. Am stat culcat [i-am a[teptat s\ sune clopotul. Casy r`se `nceti[or: – Omul se poate obi[nui [i s\ nu mai fie st`njenit de huruitul morii.

110

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Lumina galben\ [i pr\foas\ a dup\-amiezii `ntindea o p`nz\ aurie pe deasupra c`mpurilor. Tulpinile porumbului p\reau de aur. Un stol de r`ndunele s\get\ prin v\zduh c\tre cine [tie ce izvor. Broasca-]estoas\, `nf\[urat\ `n haina lui Joad, `[i re`ncepu str\daniile de eliberare. Joad `[i `ndoi iar cozorocul [epcii, care `ncepea s\ capete forma prelung\ [i curb\ a unui cioc de pas\re. – Ap\i, am s-o cam iau din loc, spuse el. Nu prea m\-mpac cu ar[i]a soarelui, da’ acuma s-a mai potolit. Casy p\ru s\ se `nvioreze [i spuse: – Nu l-am mai v\zut pe Tom b\tr`nul de-un car de vreme. Oricum, tot aveam de g`nd s\ trec pe la el. Mult timp eu le-am dus alor t\i cuv`ntul Domnului [i niciodat\ nu le-am pretins altceva dec`t cel mult un codru de p`ine. – Hai s\ mergem, zise Joad. Taica are s\ se bucure c`nd te-o vedea. El spunea totdeauna c\ ai mai mult curaj dec`t s-ar cuveni s\ aib\ un pop\. ~[i ridic\ de jos haina [i o `nf\[ur\ [i mai str`ns `n jurul bocancilor [i a broa[tei-]estoase. Casy adun\ pantofii cu fe]e de p`nz\ [i-[i v`r` `n ei picioarele goale, spun`nd: – Eu nu-s a[a de sigur ca tine. Mereu mi-e team\ s\ nu calc peste vreo s`rm\ sau peste vreun ciob de sticl\ ascuns `n ]\r`n\. De nimic nu mi-e mai groaz\ ca de o ran\ la picior. {ov\ir\ o clip\ la marginea peticului de umbr\, apoi se av`ntar\ `n lumina g\lbuie a soarelui, ca doi `not\tori ce se gr\besc s-ajung\ mai iute la ]\rm. Dup\ c`]iva pa[i repezi, `ncetinir\ `ns\ mersul [i pornir\ domol, du[i pe g`nduri. Tulpinile porumbului aruncau acum umbre cenu[ii [i piezi[e, iar `n aer st\ruia mirosul `n]ep\tor al prafului fierbinte. Lanurile de porumb se sf`r[ir\ [i `ntinderi de bumbac verde-`ntunecat le luar\ locul – frunze verzi-negricioase, acoperite de un v\l de praf, [i m\ciuliile abia

Fructele m`niei

111

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 112

formate. ~ntinderile acestea p\reau p\tate, `ntunecate `n locurile mai joase, unde se adunase apa, [i gola[e pe `n\l]imi. Tufele de bumbac luptau din greu `mpotriva soarelui. C\tre orizont, dep\rt\rile ar\tau cafenii [i de nep\truns. Drumul pr\fos li se `ntindea `nainte, [erpuind `n sus [i-n jos. S\lciile de pe marginea unui r`ule] se `ntindeau `n linie c\tre apus, iar pu]in mai spre nord se vedea o p`rloag\ acoperit\ cu tuf\ri[uri rare. ~n v\zduh se sim]ea mereu mirosul prafului r\scopt, [i aerul era at`t de uscat, `nc`t mucozit\]ile se-nt\reau `n nas ca o crust\, iar ochii l\crimau, ca nu cumva s\ se scorojeasc\ [i ei din pricina usc\ciunii. Casy spuse: – Vezi ce frumos a crescut porumbul p`n\ l-a n\p\dit praful? Ar fi fost o recolt\ pe cinste! – A[a-i `n fiecare an, r\spunse Joad. De c`nd mi-aduc eu aminte, `n fiecare an s`ntem gata-gata s-avem o recolt\ grozav\, dar niciodat\ n-apuc\m s-o [i culegem. Bunul spune c-a fost recolt\ ca lumea numai `n primii cinci ani, at`ta vreme c`t buruienile vechi mai r\m\seser\ `nc\ `n p\m`nt. Drumul cobora pu]in pe o colin\ [i apoi din nou urca pe un deal rotunjit. Casy zise: – P`n\ la casa lui Tom b\tr`nul nu poate s\ mai fie dec`t cel mult o mil\. Nu-i pe-al treilea deal de-aici? – Ba da. Numai dac\ n-a furat-o cineva, a[a cum a furat-o [i taica. – Taic\-t\u a furat-o? – Sigur. A dus-o la vreo mil\ [i jum\tate mai spre r\s\rit [i a ridicat-o iar acolo. Locuise `n ea alt\ familie [i familia aceea plecase. Bunul [i taica, [i fratele meu Noah ar fi vrut s-o ia cu totul, numai c\ nu se putea. N-a avut cum s\ ia dec`t o parte doar. De-aceea arat\ casa noastr\ a[a de ciudat, c`nd o prive[ti dintr-o coast\. Au t\iat-o `n dou\ [i-au t`r`t-o

112

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

cu doisprezece cai [i doi cat`ri. Pe urm\, s-au `ntors `nd\r\t s\ ia [i cealalt\ jum\tate [i s\ fac\ toat\ casa la loc, da’ p`n\ s\ vin\ ei, a t\b\r`t Wink Manley, cu feciorii lui, [i-au furat cealalt\ jum\tate. Taica [i Bunul s-au `nfuriat al dracului, da’ n-a mai trecut mult [i-au tr`ntit cu de-alde Wink o be]ie [i-au f\cut un haz de treaba asta, de s-a dus pomina! Wink spunea despre casa lui c\ a luat-o la iernat [i, dac\ o ducem [i pe-a noastr\ acolo [i le hr\nim pe-am`ndou\, poate facem o pui]\ de priv\]i. Era Wink \sta un om tare n\zdr\van c`nd se-mb\ta. Ap\i taica, Bunul [i cu el au fost prieteni la cataram\. Beau `mpreun\ de c`te ori aveau prilej. – Tom e un om [i jum\tate, conveni Casy. ~notar\ prin praf pe clinul colinei p`n\ ce ajunser\ `n vale, apoi domolir\ pasul, urc`nd din nou la deal. Casy `[i [terse fa]a cu m`neca [i-[i puse iar pe cap p\l\ria cu fund turtit. – Da, repet\ el, Tom era un om [i jum\tate. De[i f\r\ frica lui Dumnezeu, era un om [i jum\tate. ~l vedeam uneori la adun\ri c`nd se-nfierb`nta [i el pu]in, [i-atunci s\rea `n sus ca o capr\. Ascult\-m\ pe mine, c`nd apuca s\ intre pu]in din Sf`ntul Duh `n Tom b\tr`nul, trebuia s\ te tragi repede deoparte, s\ nu te d\r`me [i s\ te calce-n picioare. S\rea ca un m`nz n\rava[ `ntre st\noage. Ajunser\ din nou pe v`rf de colin\ [i de acolo drumul c\dea `ntre malurile unui vechi curs de ap\, s\lbatic [i pr\p\stios, cu scrijelituri proaspete s\pate de [uvoaie pe am`ndou\ p\r]ile. Pe fundul albiei erau adunate pietre m\runte, printre care Joad p\[i u[urel cu picioarele lui goale. – Vorbe[ti despre taica, spuse el. Poate c\ nu l-ai v\zut pe unchiul John c`nd l-au botezat la locul lui Polk. Ehei, atunci s\ fi v\zut s\rituri [i bu[eli! A jucat peste un tufi[ din gard `nalt c`t masa. S\rea pe el [i iar jos, url`nd ca lupul la lun\ plin\. Ei, [i numai ce l-a v\zut taica, [tii, dup\ c`te se

Fructele m`niei

113

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 114

credea el, era cel mai `nfocat ]op\itor `ntru Hristos de prin p\r]ile noastre. {i atuncea numai ce-[i alege taica un tufi[ de dou\ ori mai mare dec`t al unchiului John [i unde url\ o dat\ ca o scroaf\ sc\pat\ `ntre tinichele, se-arunc\ asupra tufi[ului [i-l face una cu p\m`ntul, da-[i scr`nte[te [i piciorul drept. Asta a alungat de tot Duhul Sf`nt din taica. Preotul a vrut s\ fac\ o rug\ciune ca s\-i puie Dumnezeu piciorul la loc, da’ taica n-a primit nici `n ruptul capului [i spunea c\ sufletul lui e plin de dorin]a de-a avea la c\p\t`i un doctor. Ei, da’ doctor nu aveam, [i de-abia am dat peste un dentist c\l\tor care i-a pus piciorul la loc. Da’, oricum, preotul tot i-a tras o rug\ciune. Urcar\ cu greu [i panta celuilalt mal al cursului de ap\. Acum, c`nd soarele cobor`se c\tre asfin]it, v\paia `[i mai pierduse din t\rie [i, cu toate c\ aerul era `nc\ fierbinte, razele lui nu mai s\getau cu aceea[i putere. S`rma ghimpat\ prins\ `n tumurugii str`mbi tot mai ]inea tov\r\[ie drumului. Pe partea dreapt\, o f`[ie de gard de s`rm\ t\ia de-a curmezi[ul lanurile de bumbac, dar bumbacul verde [i pr\fuit ar\ta la fel [i de o parte [i de cealalt\: acoperit de praf, scorojit [i verde-`ntunecat. Joad ar\t\ `nspre gardul desp\r]itor [i spuse: – Uite-acolo e hotarul nostru. De fapt, n-ar fi fost nevoie de nici un gard, dar aveam s`rma [i lui taica i-a pl\cut s\ aib\ gard. Zicea c\ a[a parc\ simte mai bine c\ patruzeci de acri s`nt `ntr-adev\r patruzeci de acri. N-am fi avut niciodat\ gard dac\ unchiul John n-ar fi venit `ntr-o noapte cu [ase valuri de s`rm\ `n c\ru]\ [i nu i le-ar fi dat lui taica pe un godac. Nimeni n-a aflat vreodat\ de unde a luat unchiul John s`rma aceea. Din nou `ncetinir\ pasul la urcu[, t`r[`indu-[i picioarele prin praful gros [i moale, pip\ind p\m`ntul cu t\lpile.

114

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Ochii lui Joad erau a]inti]i `nl\untrul propriei fiin]e [i-i cercetau amintirile. P\rea c\ r`de `n sinea lui. – Unchiul era cam `ntr-o ureche, spuse el. Ce mai bazaconie a f\cut [i cu godacul de-atunci! R`se `n\bu[it [i p\[i mai departe. Jim Casy a[tepta cu ner\bdare. Dar povestea se opri aici. Casy o a[tept\ `ndelung. P`n\ la urm\ `ntreb\, cu oarecare m`nie: – Ei, ce bazaconie a f\cut cu godacul? – Cum? Aha! Da, a t\iat godacul chiar acolo, pe loc, [i a pus-o pe maica s-aprind\ focul `n sob\. Pe urm\ [i-a t\iat c`teva buc\]ele de carne macr\ [i le-a pus la tigaie, [i c`teva coaste [i-o spat\ de dinainte, pe care le-a b\gat la cuptor. A m`ncat mai `nt`i carnea p`n\ ce-au fost gata coastele. Pe urm\ coastele, p`n\ au scos din cuptor [i spata. La sf`r[it, s-a aruncat asupra spetei. T\ia h\lci mari [i [i le `ndesa `n gur\. Noi, copiii, st\team roat\ `mprejur [i ne l\sa gura ap\, [i ne-a dat [i nou\ c`te-o buc\]ic\, dar lui taica n-a vrut s\-i dea nici s\ guste. {i a tot `nfulecat el a[a p`n\ a `nceput s\ verse [i `ndat\ s-a dus s\ se culce. C`t a dormit el, noi, copiii, [i cu taica am dat gata spata aceea de dinainte. A doua zi diminea]\, cum s-a sculat, a aruncat [i cealalt\ spat\ `n cuptor. I-a zis taica: „M\i John, tu ai de g`nd s\ m\n`nci tot porcul \la?“ {i unchiul John i-a zis: „Eu a[a a[ vrea, Tom, dar tare mi-e team\ c\ o parte din el are s\ se `mput\ `nainte de-a apuca eu s-o `nghit, chiar a[a dornic de carne de porc cum s`nt. Poate ar fi mai bine s\ iei [i tu o tigaie de carne [i s\-mi dai `nd\r\t c`teva rotocoale de s`rm\“. Ei, dom’le, da’ nici taica nu era prost. L-a l\sat `n boii lui pe unchiul John, s\ m\n`nce la carne de porc p`n\ i s-o apleca [i, c`nd s-a ghiftuit [i s-a l\sat p\guba[, abia dac\ m`ncase ceva mai mult de jum\tate.

Fructele m`niei

115

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 116

I-a zis taica: „De ce nu-l pui la saramur\, John?“ Da’ unchiul John nici n-a vrut s-aud\. Zicea c\ el dac\ are poft\ de carne de porc, ap\i vrea un porc `ntreg, da’ dup\ ce [i-a f\cut suma, nu-i trebuie nici m\car s\ mai aud\ de carne de porc. A[a c\ unchiul John s-a tot dus, [i taica a pus la saramur\ ce mai r\m\sese. Casy spuse: – Dac-a[ mai avea [i acuma harul, ]i-a[ ]ine o predic\ pornind de la povestea pe care mi-ai spus-o, da’ acuma nu m\ mai ]in de asemenea treburi. Tu de ce crezi c-a f\cut unchiu-t\u isprava asta? – Nu [tiu, r\spunse Joad. I s-a f\cut poft\ de carne de porc. Parc\ m-apuc\ foamea numai c`nd m\ g`ndesc la cele petrecute atunci. ~n patru ani n-am m`ncat dec`t patru buc\]ele de friptur\ de porc – c`te una la fiecare Cr\ciun. Casy spuse cam cu [ov\ial\: – Poate c\ acuma Tom o s\ taie vi]elul cel gras, cum s-a `nt`mplat [i cu fiul risipitor din Scriptur\. Joad r`se dispre]uitor: – Nu-l cuno[ti pe taica. Dac\ taie cumva un pui, durerea cea mare-i a lui, nu a puiului. Nu se mai `nva]\ minte niciodat\. Totdeauna cre[te porc pentru Cr\ciun [i-n fiecare an porcul moare prin septembrie de dalac ori de alt\ boal\, dup\ care nu mai po]i s\-l m\n`nci. Unchiul John, c`nd voia el s\ m\n`nce carne de porc, ap\i m`nca! F\cea el rost. Urcar\ pe coama rotund\ a dealului [i privir\ `n jos, c\tre s\la[ul familiei Joad. Tom se opri deodat\ [i zise: – S-a schimbat. Ia te uit\ la cas\! S\ [tii c\ s-a `nt`mplat ceva. Nu-i nimeni acas\. Cei doi r\maser\ locului [i privir\ lung c\tre m\runtul ciucure de cl\diri.

Capitolul cinci Proprietarii p\m`ntului veneau pe la mo[ii sau de cele mai multe ori venea doar un reprezentant al lor. Veneau `n limuzine mari, f\r`mi]au `ntre degete c`te un bulg\re de p\m`nt uscat [i uneori `nfigeau `n p\m`nt sonde mari, cu care luau probe de sol. Dijma[ii ie[eau `n pragurile b`ntuite de soare [i urm\reau cu ochi nelini[ti]i limuzinele ce str\b\teau c`mpurile. Iar `n cele din urm\ oamenii proprietarilor opreau limuzinele la por]i, s\ stea de vorb\ cu dijma[ii, sco]`nd doar capul pe geam. Dijma[ii st\teau un timp `n picioare l`ng\ limuzin\, apoi se a[ezau pe vine [i g\seau c`te un be]iga[ cu care s\ deseneze `n pulbere. Femeile ie[eau `n pragurile caselor [i se uitau de departe, iar `n spatele lor se `n[iruiau copiii – ]`nci cu p\r ca paiul, cu ochi mari, care puneau laba unui picior descul] peste laba celuilalt [i mi[cau mereu din degete. {i femeile, [i copiii priveau c\tre b\rbatul care st\tea de vorb\ cu omul proprietarului. Nu scoteau nici o vorb\. Unii dintre oamenii proprietarilor se ar\tau blajini, pentru c\ urau treaba pe care erau sili]i s-o fac\, al]ii p\reau furio[i, fiindc\ urau cruzimea, iar al]ii r\m`neau nep\s\tori, fiindc\ de mult\ vreme `nv\]aser\ c\ nu po]i fi proprietar, dac\ te la[i cumva `nduio[at. De altminteri, cu to]ii erau

Fructele m`niei

117

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 118

prin[i `ntr-un mecanism mai puternic dec`t ei. Unii dintre ei urau calculele c\rora [tiau c\ trebuie s\ li se supun\, altora le era de-a dreptul groaz\ de ele, iar al]ii li se `nchinau ca unor zei pentru c\ toate calculele acelea le ofereau un refugiu [i o pav\z\ `mpotriva g`ndirii [i a sim]\mintelor. Dac\ p\m`ntul apar]inea unei b\nci sau unei companii financiare, omul proprietarului spunea: „Banca... sau compania.. are nevoie... vrea... ]ine neap\rat... trebuie s\...“, ca [i cum banca ori compania ar fi fost vreun monstru cu ra]iune [i sim]ire, care izbutise s\-i supun\ `n robie. Ace[tia din urm\ nu voiau cu nici un chip s\ `mpart\ r\spunderea cu b\ncile ori companiile, fiindc\ ei erau oameni [i robi, pe c`t\ vreme b\ncile erau ma[ini [i st\p`ni `n acela[i timp. Ba chiar unii dintre oamenii proprietarilor se ar\tau m`ndri c\ s`nt robii unor st\p`ni at`t de puternici [i ne`ndur\tori. Trimi[ii proprietarilor st\teau `n limuzine [i explicau: – {ti]i doar c\ p\m`ntul e neroditor. Numai Unul Dumnezeu poate `n]elege c`t v-a]i chinuit cu el. Bie]ii dijma[i, chinci]i la p\m`nt, `ncuviin]au din cap, se minunau, desenau `n pulbere [i spuneau c\ da, [tiau, martor le era Dumnezeu. Barem de n-ar fi venit v`ntul s\ care toat\ ]\rna de la fa]a p\m`ntului. Dac\ ar fi r\mas m\car stratul de deasupra, poate tot n-ar fi fost a[a de r\u. Trimi[ii proprietarilor urmau mai departe, tot c\tre ]inta lor: – {ti]i c\ p\m`ntul s\r\ce[te din ce `n ce. {ti]i cum se poart\ bumbacul cu p\m`ntul: `l stoarce, `i suge tot s`ngele. Dijma[ii `ncuviin]au – da, [tiau, martor li-e Dumnezeu. Dac\ ar putea cel pu]in s\ fac\ rota]ie de culturi, ar aduce iar s`nge `n vinele p\m`ntului. Da, numai c\ e prea t`rziu. {i oamenii proprietarilor l\mureau ce socoteli are [i cum lucreaz\ monstrul acela mai

118

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

tare dec`t ei. Un om poate st\p`ni p\m`ntul dac\-[i scoate de pe el hrana [i at`t c`t s\ pl\teasc\ impozitele. Asta o poate face. Da, o poate face, p`n\ c`nd, `ntr-un an, recolta se pierde, [i el e nevoit s\ `mprumute bani de la banc\. Dar… vezi, o banc\ ori o companie nu poate lucra a[a, fiindc\ mon[trii ace[tia nu respir\ aer [i nu se hr\nesc cu carne. Respir\ profituri [i se hr\nesc cu dob`nzile aduse de bani. Dac\ nu ob]in profituri [i dob`nzi, se `n\bu[\, a[a cum se `n\bu[\ oamenii c`nd nu au aer [i mor c`nd nu au hran\. E trist, dar a[a este. A[a, [i nu altfel. Dijma[ii ridicau ochii, str\duindu-se s\ `n]eleag\: – Oare n-am putea s\ mai `ncerc\m totu[i? Poate c\ anul viitor o s\ fie un an bun. Cine poate [ti c`t bumbac are s\ se fac\ la anul? {i c`nd se vorbe[te at`ta de r\zboaie, numai Dumnezeu [tie ce pre] o s\ aib\ bumbacul. Nu se fabric\ explozive din bumbac? {i uniformele parc\ din ce se fac? Numai s\ fie destule r\zboaie, [i s\ vezi la ce pre]uri ajunge bumbacul! Poate chiar la anul... {i ridicau privirile grele de `ntreb\ri. – Nu ne putem l\sa la voia `nt`mpl\rii. Banca – monstrul acesta – are mereu nevoie de profituri. Nu poate s-a[tepte. Moare. Nu poate, impozitele trebuie pl\tite. De `ndat\ ce nu mai cre[te, monstrul moare. Nu poate sta pe loc. Degete catifelate `ncepeau s\ bat\ darabana `n portiera limuzinei [i degete aspre str`ngeau [i mai tare be]iga[ele ce nu cuno[teau ast`mp\r. ~n pragurile caselor p`rjolite de soare, femeile dijma[ilor oftau din ad`nc [i-[i mi[cau picioarele astfel ca laba ce st\tuse dedesubt s\ vin\ acum deasupra, apoi mi[cau mai departe din degete. C`inii veneau adulmec`nd `nspre limuzinele proprietarilor [i udau toate cele

Fructele m`niei

119

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 120

patru ro]i, una dup\ alta. Puii de g\in\ se sc\ldau `n praful ars de soare [i-[i scuturau penele ca s\ lase colbul s\ p\trund\ [i s\-i cure]e p`n\ la piele. ~n cocinele pitice, porcii groh\iau `ntreb\tor, c\lc`nd prin mocirla de b\ligar. Dijma[ii privir\ din nou `n p\m`nt. – {i ce-a]i vrea dumneavoastr\ s\ facem? Nu ne putem mul]umi cu o parte mai mic\ din recolt\ – [i-a[a s`ntem pe jum\tate mor]i de foame. Copiii url\ `ntruna de foame. Nu mai avem ce pune pe noi – doar rupturi [i zdren]e. Dac\ n-am fi cu to]ii la fel, ne-ar fi ru[ine [i s\ ne mai ducem la adun\rile de la biseric\. {i, `n sf`r[it, trimi[ii proprietarului puneau degetul pe ran\. Sistemul de lucru `n dijm\ nu mai mergea deloc. Un om c\lare pe un tractor putea lua locul a dou\sprezece sau chiar paisprezece familii de dijma[i. – ~i pl\te[ti o leaf\ [i iei toat\ recolta. S`ntem sili]i s\ lucr\m a[a. Nu fiindc\ a[a ne-ar pl\cea nou\. Dar monstrul e bolnav. I s-a `nt`mplat ceva. – Dar o s\ ucide]i p\m`ntul cu at`ta bumbac. – {tim. De asta, p`n\ nu-[i d\ sufletul, trebuie s\ scoatem repede din el c`t mai mult bumbac. Pe urm\, `l vindem. O mul]ime de familii din est1 ar vrea s\ aib\ c`te o buc\]ic\ de p\m`nt. Dijma[ii privir\ `nsp\im`nta]i. – {i ce-o s\ se `nt`mple cu noi? Noi cum o s\ tr\im? – O s\ trebuiasc\ s\ p\r\si]i p\m`ntul. De-acum au s\ treac\ cu plugul peste toate ogr\zile. Atunci dijma[ii se ridicar\ m`nio[i. – Bunul a ocupat prima oar\ p\m`ntul acesta [i a trebuit s\-i ucid\ pe indieni [i s\-i pun\ pe goan\. Taica aici s-a n\scut 1 Referire

120

la statele de pe malul Atlanticului (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i pe urm\ [i el a trebuit s\ ucid\ b\l\riile [i [erpii. Dup\ aceea a venit un an prost [i s-a v\zut silit s\ `mprumute de la banc\ vreo c`]iva gologani. {i noi tot aici ne-am n\scut. Uite colo, `n odaia aceea, acolo s-au n\scut copiii no[tri. {i taica a trebuit s\ `mprumute ni[te bani. A[a a ajuns banca st\p`n\, dar noi am r\mas aici [i-am luat [i noi o p\rticic\ din ce culegeam. – {tim... cunoa[tem toate lucrurile astea. Dar nu noi s`ntem de vin\, banca vrea asa. Banca nu-i ca omul. {i nici un proprietar cu cincizeci de mii de acri, nici el nu-i ca omul. Aici se ive[te monstrul despre care vorbeam. – A[a o fi, strigar\ dijma[ii, dar p\m`ntul \sta e al nostru. Noi l-am m\surat [i noi l-am des]elenit. Pe p\m`ntul \sta ne-am n\scut, pe el am fost uci[i c`nd trebuia s\-l ap\r\m [i pe el ne-am sf`r[it zilele. Chiar dac\ nu mai e bun de nimic, tot al nostru r\m`ne. De asta e al nostru – pentru c\ ne-am n\scut pe el, l-am muncit [i pe el ne-am dat sufletul. De aici izvor\[te proprietatea, [i nu dintr-o h`rtie acoperit\ cu fel de fel de numere! – Ne pare foarte r\u. Nu noi s`ntem de vin\. Monstrul. Banca nu-i ca omul. – Da, dar banca tot din oameni e alc\tuit\. – Ei, nu! Aici te `n[eli, `n privin]a asta te `n[eli grozav. Banca e altceva dec`t oamenii. Se-nt`mpl\ de multe ori ca to]i oamenii care lucreaz\ `ntr-o banc\ s\ urasc\ ce face banca, [i totu[i s\ fac\ lucrul acela. Banca este ceva mai mult dec`t oamenii, ascult\ ce-]i spun eu! E un monstru. Oamenii au f\cut-o, dar nu pot s-o st\p`neasc\. Dijma[ii r\cnir\: – Bunul a ucis aici indieni [i taica a ucis [erpi pentru p\m`ntul asta. Poate c\ noi o s\ putem ucide b\ncile... doar s`nt mult mai rele dec`t indienii [i [erpii. Poate c\ trebuie s\

Fructele m`niei

121

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 122

lupt\m [i noi pentru p\m`ntul \sta, a[a cum au luptat Bunul [i taica. De data asta s-au `nfuriat oamenii proprietarilor. – Trebuie s\ pleca]i! – Dar e p\m`ntul nostru! strigar\ dijma[ii. Noi... – Nu; banca, monstrul este st\p`n aici. Trebuie s\ pleca]i. – O s\ punem m`na pe pu[ti, a[a cum a f\cut [i Bunul de c`te ori n\v\leau indienii. {i-atunci ce-o s\ fie? – Bine... atunci o s\ vin\ `nt`i [eriful, [i pe urm\ are s\ soseasc\ armata. Dac\ r\m`ne]i pe loc `nseamn\ c\ s`nte]i ho]i, iar dac\ face]i moarte de om ca s\ r\m`ne]i pe loc `nseamn\ c\ s`nte]i criminali. Monstrul nu este om, dar `i poate pune pe oameni s\ fac\ a[a cum vrea el. – Dar dac\ plec\m, unde o s\ ne ducem? Cum o s\ plec\m? N-avem nici un ban. – Ne pare r\u, spuser\ oamenii proprietarilor. Banca [i proprietarii cu cincizeci de mii de acri de p\m`nt nu pot fi f\cu]i r\spunz\tori. V\ afla]i pe un p\m`nt care nu este al vostru. Dup\ ce o s\ ie[i]i din hotarul ]inutului, poate o s\ munci]i la culesul bumbacului, c`nd o veni toamna. Sau poate o s\ g\si]i prin alte locuri p\m`nt de lucrat `n parte. De ce nu pleca]i spre apus, `n California? Acolo o s\ g\si]i de lucru [i `n locurile acelea nu vine niciodat\ iarna. N-ai dec`t s\ `ntinzi m`na [i s\ culegi portocale. Toat\ vremea e de lucru la c`mp. De ce nu v\ duce]i acolo? Dup\ asta, oamenii proprietarilor pornir\ limuzinele [i plecar\. Dijma[ii se a[ezar\ din nou pe p\m`nt [i `ncepur\ s\ deseneze cu be]iga[ul `n ]\r`n\, tot socotind [i minun`ndu-se. Chipurile arse de soare erau `ntunecate, iar ochii chinui]i de razele soarelui str\luceau. Femeile p\[ir\ peste

122

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

praguri [i, cu b\gare de seam\, venir\ `n preajma b\rba]ilor, iar copiii se a]ineau `n spatele femeilor, tem\tori, gata s-o rup\ de fug\. Feciorii cei mai r\s\ri]i se a[ezar\ [i ei jos, al\turi de ta]ii lor, pentru c\ asta `i f\cea s\ intre `n r`ndul b\rba]ilor. Dup\ o vreme, femeile `ntrebar\: – Ce-a vrut omul acela? B\rba]ii `[i `n\l]ar\ ochii o clip\ [i `n privirile lor mocnea durerea. – Trebuie s\ plec\m. De-acum o s-aduc\ un tractor [i un maistru. Ca la fabric\. – Unde-o s\ plec\m? `ntrebar\ femeile. – Nu [tim. Asta n-o [tim. Atunci femeile plecau repede [i se `ntorceau t\cute `n case, m`n`nd de dinapoi liota de copii. {tiau c\ un om at`t de `ndurerat [i n\ucit de nenorocire e `n stare s\-[i verse m`nia chiar asupra celor dragi. ~i l\sau `n pace pe b\rba]i, s\ cugete [i s\ scrijeleasc\ `n ]\r`n\, netulbura]i de nimeni. Dup\ un timp, poate c\ dijma[ul ridica ochii [i se uita `n jurul lui – vedea pompa de ap\ a[ezat\ cu zece ani `n urm\, `i cerceta manivela ca un g`t de g`sc\ [i florile de fier de pe cana, vedea butucul pe care mii de p\s\ri fuseser\ t\iate, plugul aruncat sub [opron [i policioarele prinse `n grind\, deasupra lui. Copiii se str`ngeau gr\mad\ `n case `mprejurul femeilor. – Ce-o s\ facem acuma, mam\? ~ncotro o s\ plec\m? Iar femeile r\spundeau: – Nu [tim `nc\. Duce]i-v\ afar\ [i v\ juca]i. Dar nu v\ duce]i la tata, l\sa]i-l `n pace! Poate s\ v\ dea vreuna dac\ `l sup\ra]i. {i pe urm\ `[i vedeau de treburile lor, dar tr\geau `ntruna cu ochiul la b\rba]ii a[eza]i pe p\m`nt – n\uci]i [i du[i pe g`nduri.

Fructele m`niei

123

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 124

T`r`ndu-se greoi ca ni[te insecte [i av`nd puterea de necrezut a insectelor, tractoarele venir\ poc\nind pe drumuri [i dup\ aceea intrar\ de-a dreptul pe c`mpuri. Se t`rau peste ogoare, l\s`nd `n urm\ d`re ad`nci, c\lc`nd din nou pe ele [i f\c`nd mereu altele. Erau tractoare Diesel. {i duduiau chiar [i atunci c`nd st\teau nemi[cate, iar c`nd se urneau din loc, parc\ d\deau cu tunul, [i pe urm\ se fixau la un p\c\nit monoton. Ni[te mon[tri c`rni, care ridicau praful [i-[i `nfigeau r`turile `n ]\r`n\, pornind de-a dreptul peste c`mpuri, lu`ndu-le `n curmezi[ [i trec`nd prin garduri, prin ogr\zi, intr`nd [i ie[ind pe urm\ din r`pe, mereu `n linie dreapt\. Nu mergeau pe c`mp, ci `[i croiau propriul drum, f\r\ s\ le pese de coline, de v\i, de ape, garduri ori case. Omul a[ezat `n scaunul de fier nici nu ar\ta a om: cu m\nu[ile, cu ochelarii [i cu masca lui de cauciuc `mpotriva prafului, a[ezat\ pe nas [i pe gur\, era doar o pies\ a monstrului, un robot [ez`nd pe scaun. Tunetele motorului r\sunau peste c`mpuri, se contopeau `ntr-at`t cu aerul [i p\m`ntul, `nc`t acestea morm\iau `n acela[i ritm, vibr`nd parc\ `nfr\]ite cu monstrul. Omul din scaunul de fier nici nu putea s\-l st\p`neasc\ – mergea drept `nainte peste c`mpuri, croindu-[i drum de-a curmezi[ul a dou\sprezece ferme [i f\c`nd apoi cale-ntoars\. ~n linie dreapt\, ca tras\ cu sfoara. Dac\ ar fi smucit o singur\ dat\ de manivele, omul din scaunul de fier l-ar fi putut abate din drum, dar m`inile omului nu puteau smuci, fiindc\ monstrul care f\urise tractorul, monstrul care-l trimisese `n lume f\cuse ce f\cuse [i intrase `n m`inile omului, `n creierul [i `n mu[chii lui, `i pusese ochelari [i botni]\ – ochelari min]ii [i botni]\ graiului, ochelari sim]urilor [i botni]\ oric\rei `ncerc\ri de `mpotrivire. Nu putea s\ vad\ c`mpia a[a cum era [i nici s\ prind\ `n n\ri adev\rata ei mireasm\, c\ci

124

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

picioarele lui nu c\lcau peste bulg\ri [i nu sim]eau c\ldura [i puterea gliei. El st\tea `ntr-un scaun de fier [i ap\sa pe pedale de fier. El nu putea s\ admire, s\ loveasc\, s\ blesteme ori s\ `ncurajeze cre[terea puterilor sale, [i din pricina asta nu era `n stare nici s\ se admire, s\ se biciuiasc\, s\ se blesteme ori s\ se `ncurajeze pe sine `nsu[i. Nu cuno[tea glia, n-o st\p`nea, n-avea `ncredere `n ea [i nu [tia s\ i se `nchine. Dac\ o s\m`n]\ nu `ncol]ea, el nu b\ga de seam\. Dac\ o plant\ de cur`nd r\s\dit\ p\lea `n ar[i]\ ori se `neca `n [uvoaiele ploii, omului `i p\sa tot at`t c`t [i tractorului. Iubea glia tot at`t de mult, c`t o iubea [i banca. Putea s\ admire tractorul – t\bliile lui lustruite, puterea-i n\valnic\, duduitul cilindrilor detun\tori; dar nu era tractorul lui. ~n urma tractorului se `nv`rteau discurile str\lucitoare t\ind p\m`ntul cu cu]itele – nu era ar\tur\, ci chirurgie: `mpingeau spre dreapta p\m`ntul t\iat, iar acolo `l lua `n primire cel\lalt r`nd de discuri, care `l t\iau felii [i-l aruncau la st`nga. Sclipeau cu]itele lustruite de p\m`ntul tocat. T`r`te `n urma discurilor, veneau grapele, piept\n`nd p\m`ntul cu din]ii lor de fier `n a[a chip, `nc`t bulg\rii m\run]i se sf\r`mau l\s`nd p\m`ntul neted c\-n palm\. Iar dup\ grape veneau sem\n\torile – dou\sprezece penisuri `nt\rite `n turn\torie, orgasme provocate de roti]e, `n ejacul\ri metodice, lipsite de patim\. Omul st\tea `n scaunul s\u de fier [i era m`ndru de d`rele drepte pe care nu le voise, de tractorul care nu era al lui [i pe care nu-l iubea, m`ndru de for]a pe care nu putea s-o st\p`neasc\. {i c`nd gr`nele au crescut [i au fost secerate, nici un om n-a sf\r`mat `n palm\ un bulg\re fierbinte [i n-a l\sat ]\r`na s\ i se cearn\ printre degete. Nici o fiin]\ omeneasc\ n-a atins s\m`n]a [i n-a privit cu sufletul la gur\ cre[terea gr`nelor. Oamenii m`ncau ceea ce nu ei cultivaser\ [i n-aveau nici o leg\tura cu p`inea.

Fructele m`niei

125

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 126

P\m`ntul z\mislea sub fier [i sub fier `[i d\dea cu `ncetul suflarea; c\ci nimeni nu-l iubea [i nu-l ura, nimeni nu-i `nchina rugi [i nimeni nu-i arunca blesteme. Uneori, la amiaz\, omul de pe tractor se oprea l`ng\ casa unui dijma[ [i-[i desf\cea pachetul cu m`ncare: sandvi[uri `nf\[urate `n h`rtie cerat\, p`ine alb\, mur\turi, br`nz\, garnituri de zarzavat, o tartin\ cu aspect de pies\ de motor. M`nca f\r\ poft\. Dijma[ii care `nc\ nu plecaser\ veneau s\ se uite la el [i-l urm\reau curio[i cum `[i scoate ochelarii [i masca de cauciuc `mpotriva prafului, l\s`nd dou\ cercuri albe `n jurul ochilor [i unul mai mare, tot alb, `n jurul nasului [i al gurii. }eava de e[apament a tractorului continua s\ puf\ie, pentru c\ motorina e at`t de ieftin\, `nc`t cost\ mai pu]in s\ la[i motorul s\ mearg\ dec`t s\ `nc\lze[ti din nou pentru pornire capul dieselului. Copiii curio[i se str`ngeau gr\mad\ `n jur, to]i `mbr\ca]i `n zdren]e [i ]in`nd `n m`ini turte de aluat nedospit, pe care le mu[cau din c`nd `n c`nd. Urm\reau cu ochi lacomi despachetarea sandvi[urilor, iar nasurile lor ascu]ite de foame adulmecau aroma mur\turilor, a br`nzei [i a zarzavaturilor. Nu-i adresau nici o vorb\ omului de pe tractor. ~i urm\reau doar m`na care ducea m`ncarea la gur\. Nu se uitau s\ vad\ cum mestec\; ochii le st\teau a]inti]i numai asupra m`inii care ]inea sandvi[ul. Dup\ o vreme, dijma[ul care nu putuse s\ plece venea `ntr-acolo [i se a[eza pe vine la umbra tractorului: – {i zi, e[ti feciorul lui Joe Davis! – Da, spunea omul de pe tractor. – Ei, [i ce te-a f\cut s\ te apuci tocmai de treaba asta... `mpotriva alor t\i? – Trei dolari pe zi. M-am s\turat p`n\ `n g`t s\ m\ zbat ca un c`ine pentru o bucat\ de p`ine. {i tot s\ n-o cap\t. Am

126

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

nevast\ [i copii. Trebuie s\ m`nc\m. Trei dolari pe zi [i `i prime[ti `n fiecare zi. – A[a-i, zise dijma[ul. Numai c\ pentru cei trei dolari pe zi ai t\i, cincisprezece ori dou\zeci de familii r\m`n chiar f\r\ o bucat\ de p`ine. Aproape o sut\ de suflete s`nt nevoite s\-[i ia lumea-n cap [i s\ cer[easc\ pe drumuri pentru ca tu s\-]i po]i avea cei trei dolari pe zi. Drept e a[a? Iar omul de pe tractor r\spundea: – Eu n-am cum s\ m\ g`ndesc la asta. Trebuie s\ m\ g`ndesc mai `nt`i la copiii mei. Trei dolari pe zi [i `i prime[ti `n fiecare zi. Vremurile se schimb\, coane, nu [tii? Acuma nu mai po]i tr\i de pe urma p\m`ntului dec`t dac\ ai dou\, cinci sau zece mii de acri [i un tractor. Cultivarea p\m`ntului nu mai e ast\zi treab\ pentru ni[te terchea-berchea ca de-alde noi. Doar nu s-apuc\ nimeni s\ urle la lun\ pentru c\ nu-i `n stare s\ fabrice un Ford sau pentru c\ nu e el societatea de telefoane. Ei, a[a-i povestea [i cu p\m`ntul ast\zi. N-ai ce-i face. {i-atuncea `ncerci s\ g\se[ti undeva trei dolari pe zi. Alt\ sc\pare nu-i. Dijma[ul r\m`nea dus pe g`nduri. – Ciudat\ mai este [i treaba asta! Dac\ un om are acolo un mic avut, avutul \sta este el `nsu[i, e o parte din el [i i se aseam\n\ `ntru totul. Dac\ are doar at`ta c`t poate s\ calce cu piciorul [i s\ se gospod\reasc\ singur, s\ se `ntristeze c`nd avutului acestuia nu-i merge bine [i s\ se bucure c`nd cade ploaie la vreme, avutul este el `nsu[i [i `ntr-un fel omul parc\ e mai puternic tocmai fiindc\-l st\p`ne[te. Chiar dac\ nu-i merge prea bine, tot `i sporesc puterile datorit\ avutului. Asta-i! {i dijma[ul cugeta mai departe: – Dar ia s\ st\p`neasc\ un om un avut pe care nu-l vede cu ochii sau n-are vreme s\-l pip\ie cu m`inile sale, sau nu

Fructele m`niei

127

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 128

poate veni s\ calce pe el cu picioarele – ei, atuncea avutul pune st\p`nire pe om. Nu mai poate face ce vrea [i nu mai poate g`ndi a[a cum `i vine. Avutul pune st\p`nire pe om [i se arat\ a fi mai tare dec`t el. Iar puterile omului aceluia scad, nu sporesc. Numai avutul s\u e puternic, iar omul ajunge sluga avutului. {i asta-i a[a! Omul de pe tractor mu[ca din tartin\ [i arunca ambalajul. – Timpurile s-au schimbat, tot nu [tii? `ntreba el. Cu g`nduri dintr-astea nu-]i po]i hr\ni copiii. C`[tig\ trei dolari pe zi [i atunci o s\ ai cu ce-]i hr\ni ]`ncii. Nu-]i cere nimeni s\ te-ngrije[ti de copiii altora, ci numai de ai t\i. Dac\ vorbe[ti a[a, `]i merge buhul [i niciodat\ n-ai s\ mai c`[tigi trei dolari pe zi. Cei mari n-au s\-]i dea niciodat\ trei dolari pe zi dac\ te sinchise[ti de alte lucruri `n afar\ de cei trei dolari ai t\i. – Aproape o sut\ de suflete au r\mas pe drumuri pentru ca tu s\ po]i c\p\ta cei trei dolari pe zi. Noi `ncotro o s\ apuc\m? – Ei, uite, asta-mi aduce aminte c\ ai face bine s-o iei din loc c`t mai devreme. Dup\-mas\ intru cu plugul `n ograda ta. – Azi-diminea]\ ai d\r`mat [i-ai astupat f`nt`na. – {tiu. Trebuia s\ merg `n linie dreapt\. S\ [tii `ns\ c\ dup\-mas\ intru cu plugul `n ograd\. Trebuie s\ trag brazde drepte. Ei, uite, `l cuno[ti pe Joe Davis, b\tr`nul meu, a[a c\ am s\-]i spun un lucru. Am primit porunc\ de la `nceput ca, oriunde dau de ni[te dijma[i care `nc\ nu au plecat, s\ fac a[a fel ca s\ am un accident... [tii, dac\ gre[esc [i trec prea aproape de cas\, o cam d\r`m pu]in... ei, [i-atunci s-ar putea s\ cap\t pentru fiecare doi dolari. {i p`n\ acuma n-am putut deloc s\-i cump\r ghete mezinului. – Cu palmele mele am ridicat-o. A trebuit s\ `ndrept cuie vechi ca s\ am cu ce bate acoperi[ul. Poli]ele s`nt legate cu s`rm\. E casa mea. Eu am cl\dit-o. Vrei s-o

128

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

d\r`mi... bine... am s\ stau la geam cu pu[ca `n m`n\. Apropie-te numai mai mult dec`t trebuie [i trag `n tine ca `ntr-un iepure. – Eu n-am nici o vin\. Nu pot s\ fac chiar nimic. ~mi pierd slujba dac\ nu fac a[a cum mi s-a poruncit. Ei, [i ce crezi... s\ zicem c\ m\ `mpu[ti. Pe tine te sp`nzur\, despre asta nu mai `ncape vorb\, dar cu mult `nainte de-a te cl\tina tu `n sp`nzur\toare, o s\ se urce altcineva pe tractor [i tot o s\-]i d\r`me casa. Dac\ m\ omori, nu faci nici o scofal\, c\ nu omori pe cine-i vinovat. – Asta a[a-i, zicea dijma[ul. Cine ]i-a dat porunc\? M\ duc dup\ el. Acela trebuie ucis. – {i-aici gre[e[ti. |la a primit ordin de la banc\. Lui i-a spus a[a banca: „Du-te [i gone[te oamenii de-acolo; dac\ nu po]i, `]i pierzi slujba“. – Bine, fie [i-a[a. Da’ banca aceea are un pre[edinte. E acolo un consiliu de administra]ie. Umplu magazia pu[tii [i intru peste ei `n banc\. Omul de pe tractor r\spundea: – Mie mi-a spus cineva c\ [i banca prime[te ordine de la altcineva, de pe malul Atlanticului. {i ordinul a sunat a[a: „Scoate]i profituri de pe urma p\m`ntului, c\, dac\ nu, v\ facem s\ trage]i obloanele“. – Da’ unde se mai termin\ lan]ul \sta? Pe cine trebuie s\ `mpu[c\m? Eu n-am de g`nd s\ mor de foame `nainte de-a-l `mpu[ca pe cel care m\ ucide lu`ndu-mi buc\]ica de p`ine de la gur\. – Nu [tiu. Poate c\ nici n-ai pe cine `mpu[ca. Poate c\ nici nu-i vorba de un om. Poate e chiar a[a cum spuneai dumneata [i avutul e cel care face treaba asta. ~n orice caz, eu ]i-am spus ce porunc\ am primit.

Fructele m`niei

129

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 130

– Trebuie s\ mai stau [i s\ m\ mai g`ndesc, spunea dijma[ul. To]i trebuie s\ ne g`ndim. Povestea asta trebuie oprit\ `n vreun fel. Doar n-o fi ca tr\snetul ori cutremurul de p\m`nt. Ne-am lovit de-un lucru r\u, f\cut de oameni, [i, pentru numele lui Dumnezeu, e ceva care poate fi schimbat! Dijma[ul r\mase `n pragul casei, iar omul de pe tractor f\cu s\ detune ma[ina [i porni r\sturn`nd brazda `n urma lui, tr\g`nd dup\ sine pieptenul grapei [i falu[ii sem\n\torii, care alunecau prin glie. Tractorul trecu peste ograd\ [i p\m`ntul tare, b\t\torit de picioare, deveni ogor sem\nat; apoi tractorul se `ntoarse [i trecu din nou peste ograd\, l\s`nd `ntre brazd\ [i cas\ un lat doar de zece picioare1. {i pe urm\ iar veni `nd\r\t. Bara de protec]ie mu[c\ din col]ul casei, `ndoi peretele [i smulse de pe temelii biata c\su]\, care se pr\v\li `ntr-o parte, strivit\ ca un g`ndac. Omul de pe tractor avea ochelari [i o masc\ de cauciuc `i acoperea nasul [i gura. Tractorul mergea `nainte, drept, ca pe sfoar\, iar v\zduhul [i p\m`ntul tremurau de tunetele lui. Dijma[ul se uita dup\ el, cu pu[ca `n m`n\. Femeia era al\turi, iar copiii st\teau nemi[ca]i `n spatele ei. {i cu to]ii priveau ]int\ `n urma tractorului.

1 Unitate

de m\sur\ pentru lungimi, egal\ cu 30,48 cm (n.tr.)

Capitolul [ase Reverendul Casy [i Tom cel t`n\r r\m\seser\ pe creasta dealului [i se uitau `n jos, c\tre s\la[ul familiei Joad. C\su]a pipernicit\ era d\r`mat\ la un col] [i, fiindc\ fusese smuls\ de pe temelii, se-aplecase `ntr-o parte, iar ferestrele din fa]\ priveau cu ochi orbi c\tre un col] de cer mult deasupra z\rii. Gardurile disp\ruser\, iar bumbacul n\p\dise ograda p`n\ l`ng\ pere]ii casei [i `mpresura str`ns [opronul. Privata st\tea [i ea tr`ntit\ pe-o r`n\, `n str`nsoarea tufelor de bumbac. Locul unde se aflase ograda cu p\m`ntul ei tare, b\t\torit de picioarele goale ale copiilor, de copitele puternice ale cailor [i de ro]ile late ale c\ru]elor, era acum arat [i n\p\dit de tufele verzi-`ntunecate [i acoperite de praf ale bumbacului. Tom cel t`n\r se uit\ mult\ vreme la salcia zdren]uit\ de l`ng\ jgheabul uscat, unde alt\dat\ erau ad\pa]i caii, la rotocolul de beton din locul unde fusese odat\ pompa de ap\. – Dumnezeule! exclam\ el `ntr-un t`rziu. Ce urgie s-o fi ab\tut pe-aici?! Nu mai tr\ie[te nimeni acolo. ~n cele din urm\ `ncepu s\ coboare repede coasta [i Casy se lu\ dup\ el. Se uit\ `n grajdul pustiu, la m`na de ogrinji `mpr\[tia]i pe jos [i la ieslea din col] a cat`rilor. Pe c`nd se uita el a[a, se isc\ deodat\ o foial\ pe podea [i o familie de

Fructele m`niei

131

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 132

[oareci pieri sub ogrinji. Joad z\bovi [i la intrarea [opronului sub care ]ineau `nainte uneltele [i nu v\zu acolo nici o unealt\ – doar o custur\ de fier de plug, ni[te s`rm\ `ncurcat\, aruncat\ `ntr-un col], o roat\ de fier de la o cositoare [i un jug de ham, ros de [oareci, un bidon turtit, acoperit cu o crust\ de p\cur\ [i praf, [i o salopet\ r\pciugoas\, at`rnat\ `ntr-un cui. – N-a mai r\mas nimic, zise Joad. Aveam ni[te unelte a[a de frumoase! Nimic n-a mai r\mas! – Dac-a[ mai fi preot, rosti Casy, a[ spune c\ aici s-a ab\tut m`nia lui Dumnezeu. Dar a[a, nu [tiu ce s\ mai cred. Am fost plecat, nu [tiu ce s-a mai `nt`mplat. Se duser\ p`n\ la rotogolul de beton din jurul pompei de ap\ [i, ca s\ ajung\ acolo, trecur\ printre tufe de bumbac cu m\ciulii `mbobocite [i c\lcar\ pe p\m`ntul arat. – Pe-aici n-am arat niciodat\, spuse Joad. Locul \sta r\m`nea totdeauna nesem\nat. Da’ acuma, ia te uit\: nici n-ai putea s-aduci un cal la ad\p\toare f\r\ s\ calce peste tufele astea. Se oprir\ l`ng\ jgheabul acum uscat al ad\p\torii, dar ierburile care s-ar fi cuvenit s\ creasc\ primprejur nu se vedeau nic\ieri, iar lemnul gros [i b\tr`n al jgheabului era scorojit [i cr\pat. Acolo unde se aflase pompa se mai vedeau doar buloanele care o sus]inuser\, cu ghiventurile ruginite [i piuli]ele lips\. Joad se uit\ pe gura f`nt`nii, scuip\ [i trase cu urechea. Arunc\ apoi un bulg\re `n\untru [i din nou trase cu urechea. – Ce f`nt`n\ stra[nic\ era! spuse el. Nu s-aude apa. Parc\ nu-l tr\gea inima s\ se duc\ spre cas\. Arunc\ `n f`nt`n\ `nc\ un bulg\re [i apoi altul, [i altul. – Poate c-au murit cu to]ii, vorbi el din nou. Dar mi-ar fi spus cineva. ~ntr-un fel sau altul, tot a[ fi auzit eu ceva.

132

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Poate c-au l\sat `n cas\ vreun semn sau vreo scrisoare. Aveau de unde b\nui c-ai s\ vii? – Nu [tiu, r\spunse Joad. Nu, cred c\ nu. Nici eu n-am [tiut p`n\ acum o s\pt\m`n\. – Hai s\ ne uit\m `n cas\! De-abia se mai ]ine-n picioare. I-a dat cineva o bu[itur\ de-a scos-o din s\n\t\]i. P\[ir\ `nceti[or `nspre casa pr\bu[it\. Doi dintre st`lpii de col] c\zuser\, a[a c\ acoperi[ul at`rna `ntreg `ntr-o parte. Col]ul casei se pr\bu[ise `n\untru. Printr-o ]es\tur\ de lemne ]\nd\rite puteai vedea `n odaia din col]. U[a de la intrare at`rna deschis\ `n\untru [i tot de u[orul u[ii at`rna `n afar\ o porti]\ mic\ [i grea, prins\ `n balamale de piele. Joad se opri la treapta din fa]a pragului, cioplit\ `ntr-o grind\ groas\. Rosti: – Iac-aici e pragul. Da’ au plecat cu to]ii... sau a murit maica. Ar\t\ `nspre porti]a din partea de jos a u[ii: Dac\ maica ar fi undeva prin apropiere, porti]a ar fi tras\ [i prins\ `n z\vor. De asta are ea totdeauna grij\ – s\ fie porti]a tras\ la u[\. Ochii `i ardeau `n cap. F\cea asta f\r\ gre[ din ziua c`nd a intrat porcul `n casa Jacobsilor [i a m`ncat copilul. Milly Jacobs era acas\ [i se dusese pentru o clip\ `n [opron. C`nd s-a `ntors, porcul `nc\ mai m`nca din copil. Da’ femeia era `ns\rcinat\ [i [i-a pierdut min]ile. Nu [i-a mai venit `n fire. A r\mas `ntr-o ureche. {i maica a tras `nv\]\tur\ din asta. Niciodat\ nu l\sa oblonul de-aici deschis dac\ nu era chiar ea `n cas\. N-ar fi uitat pentru nimic `n lume. Nu... au plecat de aici... ori au murit. Se aplec\ `ntre u[orii a[chia]i [i privi `n buc\t\rie. Ferestrele erau sparte [i pe podele se vedeau pietre aruncate la `nt`mplare, iar podelele, dimpreun\ eu pere]ii, p\reau proptite `ntr-o r`n\ [i sc`ndurile erau toate acoperite cu praf cernut

Fructele m`niei

133

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 134

din tavan. Joad ar\t\ c\tre ferestrele sparte [i c\tre pietrele de pe jos [i spuse: – Asta-i isprava copiilor. Ar fi `n stare s\ calce [apte po[te ca s\ sparg\ cu pietre o fereastr\. {i eu am f\cut la fel. Afl\ numaidec`t c\ o cas\ a r\mas pustie, `ntr-o clip\ afl\. |sta-i primul lucru pe care-l fac copiii, de-ndat\ ce-au plecat oamenii din cas\. ~n buc\t\rie nu mai era nici un fel de mobil\, soba nu se mai afla la locul ei, iar prin gaura burlanului se vedea afar\. Pe marginea albiei unde sp\lau vasele se z\rea o cheie veche de deschis sticle de bere [i o furculi]\ cu col]ii rup]i [i cu m`nerul de lemn lips\. Joad se strecur\ cu grij\ `n odaie [i du[umelele gemur\ sub greutatea lui. Un num\r vechi al ziarului Ledger din Philadelphia z\cea pe podele [i sprijinit de perete, cu foile galbene [i mototolite. Joad se uit\ [i `n camera de culcare – nici un pat, nici un scaun, nimic. Pe un perete se vedea poza `n culori a unei fete indiene, sub care st\tea scris Arip\-Ro[ie. Rezemat\ de perete, se mai vedea [i o stinghie de pat, iar `ntr-un col], o gheat\ de femeie, `nalt\ [i cu nasturi p`n\ sus, cu [taifurile sc`lciate [i cu talpa complet rupt\ chiar `n scobitura de l`ng\ toc. Joad o ridic\ de jos [i-o cercet\ cu ochii. –}in minte ghetele astea, spuse el. Ale maichii au fost. Acuma n-a mai r\mas nimic din ele. {i c`t de mult `i pl\ceau... Le-a p\strat ani la r`nd. Nu, au plecat de-aici... [i-au luat totul. Soarele cobor`se mereu [i acum ajunsese s\ priveasc\ prin ferestrele str`mbe [i sc`nteia `n muchile cioburilor. ~ntr-un t`rziu Joad se r\suci `n loc, ie[i din odaie [i se opri `n pragul casei. Se a[ez\ jos, pe marginea lui, [i-[i propti picioarele goale pe treapta cioplit\ `n grinda groas\. Lumina serii se-ntinsese peste c`mpuri, tufele de bumbac

134

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

aruncau umbre prelungi, iar umbrele s\lciilor jumulite se-ntinseser\ [i ele pe fa]a p\m`ntului. Casy se-a[ez\ [i el l`ng\ Joad [i-l `ntreb\: – Nu ]i-au scris niciodat\ nimic? – Nu. A[a cum ]i-am spus, nu erau prea me[teri la scris. Taica [tia s\ scrie, da’ nu scria. Nu-i pl\cea lui. ~l treceau sudorile numai c`t se g`ndea la scris. Putea s\ alc\tuiasc\ o comand\ dup\ vreun catalog tot a[a de bine ca [i mul]i al]ii, dar nici `n ruptul capului n-ar fi scris scrisori doar a[a, de dragul scrisului. St\teau unul l`ng\ cel\lalt, cu privirile pierdute `n dep\rtare. Joad puse pe prag, l`ng\ el, haina f\cut\ sul. Cu m`inile r\mase libere r\suci o ]igar\, o lipi [i o aprinse, apoi trase fumul ad`nc `n piept [i-l sufl\ pe nas. – S-a `nt`mplat ceva r\u, zise el. Nu pot spune anume ce, dar am eu semn c\ e cum nu se poate mai r\u. Uit\-te la casa asta d\r`mat\! {i to]i ai mei du[i de-aici. Casy spuse: – Chiar colo era [an]ul `n care v-am botezat. Nu erai r\u, dar erai `nd\r\tnic [i nu voiai cu nici un chip s\-]i desfaci m`na din coadele feti]ei aceleia. V-am botezat pe am`ndoi [i tot nu voiai s\-i dai drumul de coade. Tom b\tr`nul mi-a spus: „Bag\-l cu capul `n ap\“. A[a c\ te-am ]inut la fund p`n\ ai `nceput s\ dai drumul la bulbuci, [i de-abia pe urm\ ]i-ai descle[tat m`inile din coadele fetei. Nu erai r\u, dar erai `nd\r\tnic tare. C`teodat\, un copil `nd\r\tnic cre[te cu mult har `n sufletul lui. O pisic\ cenu[ie [i slab\ se strecur\ afar\ din [opron [i veni printre tufele de bumbac p`n\ `n preajma u[ii, apropiindu-se t\cut\, cu burta l\sat\ spre p\m`nt, de pragul pe care st\teau cei doi. ~[i alese un loc `ntre ei [i mai `n spatele lor, apoi se a[ez\ pe labele dind\r\t, `ntinse coada dreapt\

Fructele m`niei

135

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 136

[i lipit\ de podea, [i doar v`rful cozii se mi[ca `n dreapta [i-n st`nga. R\mase acolo [i privi [i ea `n dep\rtare, unde priveau cei doi oameni. Joad `ntoarse capul [i o v\zu: – Ei, fir-ar s\ fie! Ia te uit\ cine-i aici! Cineva tot a r\mas. ~ntinse m`na spre ea, dar pisica s\ri `ntr-o parte, a[a ca s\ n-o poat\ ajunge, se a[ez\ iar, ridic\ o lab\ [i `ncepu s\-[i ling\ pernu]ele. Joad se uit\ la ea [i pe chip i se citea nedumerirea. – Acuma [tiu ce s-a-nt`mplat! strig\ el. Pisica asta mi-a ajutat s\-mi dau seama ce anume nu e cum trebuie. – Mi se pare c\ multe lucruri nu s`nt a[a cum ar trebui s\ fie, zise Casy. – Nu, nu-i vorba numai de a[ezarea noastr\ de aici. De ce nu s-a oplo[it pisica asta pe la vreun vecin, pe la familia Rance, s\ zicem? Cum se face c\ nimeni n-a luat m\car un b\] din lemn\ria casei? Aici nu a mai stat suflet de om de trei sau patru luni, [i totu[i nimeni n-a furat nici m\car o stinghie. La [opron s`nt sc`nduri clasa-nt`i, iar la cas\ g\se[ti sc`nduri dintr-astea c`te vrei [i cercevele `ntregi, [i nimeni nu le-a luat. N-ar trebui s\ fie a[a. Asta m\ nedumerea pe mine, [i p`n\ acum nu-mi d\deam seama ce e. – Ei, [i ce crezi c\ `nseamn\ toate astea? Casy se aplec\, `[i scoase din picioare pantofii de p`nz\ [i-[i frec\ de treapt\ degetele lungi. – Nu [tiu. S-ar p\rea c\ nu mai exist\ pe-aicea nici un vecin. Dac-ar fi, ar mai fi r\mas pe loc vreuna din sc`ndurile astea a[a de bune? Dac-ai [ti, Doamne-Dumnezeule! Odat\, de Cr\ciun, Albert Rance a plecat la Oklahoma City cu toat\ familia, cu c\]el [i purcel, cu tot. S-au dus `n vizit\ la un v\r de-al lui Albert. Ei, [i-atunci to]i cei de primprejur au crezut c\ Rance [i-a luat t\lp\[i]a f\r\ s\ spun\ nici o

136

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

vorb\ – ziceau c\ poate s-o fi `nglodat `n datorii ori s-o fi ]inut vreo muiere de capul lui. C`nd s-a-ntors Albert acas\ dup\ o s\pt\m`n\ n-a mai g\sit nimic – nici tu sob\, nici tu pat, nici tu cercevele la ferestre, ba-i luaser\ [i aproape jum\tate din peretele dinspre miaz\zi, c\ te uitai `n cas\ de departe. {i cum venea Albert spre cas\, numai ce se-nt`lne[te pe drum chiar cu Muley Graves, care ducea `n c\ru]\ u[ile de la cas\ [i pompa de la f`nt`n\. Dou\ s\pt\m`ni a umblat Albert prin vecini [i de-abia a izbutit s\-[i str`ng\ lucrurile. Casy `[i sc\rpin\ zdrav\n degetele picioarelor. – {i nimeni n-a c\utat s\ se-ascund\? To]i i-au dat lucrurile `nd\r\t far\ vorb\? – Sigur. Doar n-avuseser\ de g`nd s\ i le fure. Crezuser\ oamenii c-a plecat [i-au luat ce le trebuia. A g\sit tot ce-avea `n cas\, tot, afar\ de-o pern\, o pern\ de catifea, cu un chip de indian zugr\vit pe ea. Albert zicea c\ Bunul i-o luase. Zicea c\ Bunul are `n vine s`nge indian [i de-aceea s-a bucurat la indianul lui zugr\vit. {i era adev\rat, Bunul o luase, dar nici nu-i p\sa lui de indianul de pe pern\. ~i pl\cuse perna, [i-at`t. O f\cea sul [i-o purta `ntruna cu el, [i-o punea jos oriunde se preg\tea s\ se-a[eze. N-a mai vrut s\ i-o dea `napoi lui Albert nici mort. Zicea: „Dac\ Albert ]ine a[a de mult la perna asta, n-are dec`t s\ vin\ s-o ia. Da’ mai bine ar face s\ vin\ tr\g`nd cu pu[ca de departe, finc\ `i fac capul chis\li]\ dac\ s-apropie de perna mea!“ A[a c\ p`n\ la urm\ Albert s-a l\sat p\guba[ [i i-a l\sat `n dar lui Bunu perna aceea. De-aici `ns\ i-au venit lui Bunu anume g`nduri. A `nceput s\ str`ng\ fulgi de pui [i de g\in\. Zicea c-o s\-[i fac\ un pat `ntreg numai de fulgi. Da’ nu [i-a mai f\cut el niciodat\ pat de fulgi. ~ntr-o bun\ zi, taica [i-a ie[it din fire din pricina unui sconcs care se cuib\rise sub cas\. Taica a ucis

Fructele m`niei

137

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 138

sconcsul cu un par, iar maica a aruncat pe foc to]i fulgii lui Bunu, ca s\ mai putem [i noi tr\i `n cas\. Joad r`se: Bunul nostru e om dat dracului! Parc\-l v\d cum se-a[eza pe perna aceea cu indian [i zicea: „S\ pofteasc\ Albert s\-[i ia perna! S\-l vedem, zicea, c\-l stropesc cu ap\, st`rpitura dracului, [i pe urm\-l storc ca pe-o pereche de izmene!“ Pisica se apropie din nou de cei doi, coada `i st\tea `ntins\ pe p\m`nt [i must\]ile i se mi[cau din c`nd `n c`nd. Soarele cobor`se p`n\ aproape de orizont, iar aerul `nc\rcat de praf devenise ro[u-auriu. Pisica `ntinse o lab\ cenu[ie [i atinse m`neca lui Joad, vr`nd parc\ s\-l `ntrebe ceva. T`n\rul `ntoarse capul. – Ei, fir-ar s\ fie! Am uitat de broasca-]estoas\. Doar n-am s-o ]in `mpachetat\ c`t lumea. Desf\cu sulul, scoase broasca-]estoas\ [i o v`r` sub temelia casei. Dar broasca ie[i imediat afar\ [i porni c\tre sud-vest, `n direc]ia `n care se `ndreptase `nc\ de la `nceput. Pisica s\ri asupra ei, o lovi peste capul `ntins `nainte [i `nh\]\ cu ghearele labele mi[c\toare. Capul b\tr`n, scor]os [i umed se trase `n\untru, coada groas\ zv`cni la ad\post sub carapace, iar dup\ ce pisica se plictisi s\ tot a[tepte [i se dep\rt\, broasca o porni din nou spre sud-vest. T`n\rul Tom Joad [i preotul privir\ `n urma broa[tei-]estoase, care se `ndep\rta, smucindu-[i picioarele [i s\lt`ndu-[i carapacea grea [i bombat\, mereu `nspre sud-vest. Pisica se furi[\ o vreme `n urma ei, dar dup\ ce str\b\tu o oarecare distan]\, se zburli, curb`ndu-[i spatele ca un arc bine `ntins, c\sc\ gura [i pe urm\ se strecur\ f\r\ nici un zgomot `nd\r\t c\tre cei doi oameni a[eza]i pe prag. – Unde dracu’ crezi c\ se duce? `ntreb\ Joad. Am v\zut broa[te-]estoase toat\ via]a mea. Totdeauna se duc `ntr-un anumit loc, unde parc\ ar vrea neap\rat s\ ajung\.

138

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Pisica cenu[ie se a[ez\ din nou `ntre ei [i pu]in mai `n urma lor. Clipea rar [i domol. Pielea de pe spate `i zv`cni `n sus sub `n]ep\tura unui purice [i pe urm\ alunec\ `nceti[or la loc. Pisica ridic\ o lab\ [i o cercet\ cu aten]ie, `[i scoase [i-[i trase `nd\r\t ghearele, ca pentru a face exerci]ii, [i-[i linse pernu]ele cu limba ei roz\-sidefie. Soarele ro[u atinse orizontul [i se-ntinse deodat\ ca o meduz\, iar cerul de deasupra lui p\rea mult mai luminos [i mai viu dec`t fusese `nainte. Joad scoase din sulul hainei bocancii noi [i galbeni, iar `nainte de a [i-i trage, `[i scutur\ bine cu m`na praful de pe picioare. Preotul, care privea mereu pe deasupra c`mpurilor, zise: – Vine cineva. Uite colo! De-a dreptul prin bumbac. Joad privi `ncotro ar\ta degetul lui Casy. – Vine pe jos, spuse el. Nu pot s\-l v\d din pricina prafului pe care-l ridic\. Cine dracu’ s\ vin\ `ncoace? Urm\rir\ am`ndoi silueta ce se apropia `n lumina serii, iar praful st`rnit de om `n mers era `ns`ngerat de razele soarelui c\zut peste asfin]it. – E-un b\rbat, zise Joad. Omul acela se apropie [i, pe c`nd trecea prin dreptul [opronului, Joad spuse: – Ei, da’-l cunosc! ~l cuno[ti [i tu... e Muley Graves. {i strig\: Hei, Muley! Ce-i cu tine? Omul tres\ri, se opri `n loc [i pe urm\ veni repede c\tre ei. Era slab [i cam mic de statur\. Mi[c\rile `i erau iu]i [i smucite. Ducea `n m`n\ o traist\ de iut\. Purta ni[te pantaloni alba[tri, sp\l\ci]i la genunchi [i `n tur, iar haina veche [i neagr\ era slinoas\ [i p\tat\, cu m`necile descusute la umeri [i cu g\uri mari, zdren]uite, la coate. P\l\ria neagr\ era la fel de slinoas\ ca [i haina, iar panglica, pe jum\tate desf\cut\, s\lta `n sus [i-n jos la fiecare pas. Obrazul lui

Fructele m`niei

139

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 140

Muley ar\ta `ntins [i catifelat, dar omul purta pe chip expresia unui copil r\u, avea gur\ mic\ [i buze sub]iri, ochi mici, pe jum\tate amenin]\tori, pe jum\tate obraznici. – ~]i aduci aminte de Muley, `i spuse Joad cu bl`nde]e preotului. – Cine s`nte]i? `ntreb\ omul care se apropia. Joad nu r\spunse. Muley veni aproape, foarte aproape [i de-abia atunci putu s\ disting\ chipurile celor doi. – Ei, fir-ar s\ fie! strig\ el. E Tommy Joad. C`nd ai ie[it, Tommy? – Acum dou\ zile, r\spunse Joad. Am cam pribegit p`n\ am ajuns acas\. {i uite ce g\sesc aici! Unde-s ai mei, Muley? De ce-i casa f\cut\ zob [i bumbacul sem\nat `n ograd\? – S\ fiu al naibii, tare bine s-a potrivit c-am trecut pe-aici! zise Muley. S\ [tii c\ Tom cel b\tr`n era grozav de `ngrijorat. C`nd se preg\teau de plecare, eu st\team colo, `n buc\t\rie. Tocmai `i spuneam lui Tom c\ eu nici nu m\ g`ndesc s\ plec, s\ fiu al dracului! ~i spuneam vorba asta lui Tom [i el mi-a zis: „Tare mai s`nt nec\jit din pricina lui Tommy. Ia `nchipuie-]i c\ vine acas\ [i nu g\se[te pe nimeni. Ce-o s\ cread\ b\iatul?“ {i eu l-am `ntrebat: „De ce nu-i scrii o scrisoare, parc\ ce-o s\ fie?“ Da’ Tom mi-a zis: „Poate c-am s\ scriu. S\ m\ mai g`ndesc. Da’ de n-oi apuca s\ scriu, te rog pe tine s\ iei seama [i s\ vezi dac\ nu cumva se-ntoarce Tommy, de mai r\m`i pe-aici“. „R\m`n, i-am zis. Eu merg p`n\-n p`nzele albe. Nu s-a n\scut `nc\ omul care s\-l goneasc\ pe un Graves de pe plaiurile astea.“ {i, dup\ cum vezi, nici n-au f\cut-o. Joad `ntreba cu ner\bdare: – Unde-s ai mei? Las\, c\ despre ce ai s\ faci tu `mi spui mai pe urm\, acuma zi unde-s ai mei.

140

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ei, la-nceput au strigat c\ nici nu vor s-aud\ de plecare, c`nd a venit banca s\ are ograda. Bunul t\u a stat `n poart\ cu pu[ca `n m`n\ [i a f\cut praf farurile tractorului, da’ tractorului nici nu i-a p\sat [i [i-a v\zut `nainte de treaba lui. Bunul t\u nu voia s\-l `mpu[te pe fl\c\ul urcat pe tractor, Willy Feeley era acela [i Willy [tia treaba asta, a[a c\ i-a dat drumul mai departe [i-a bu[it c`t a putut `n cas\, de-a scuturat-o cum scutur\ c`inele un [obolan. Ei, [i atunci parc\ s-a rupt ceva `n Tom, parc\ i-a cr`mpo]it m\runtaiele. De-atuncea nici nu [i-a mai venit `n firea lui. – Unde-s ai mei? `ntreb\ Joad furios. – P\i eu ce-]i spun acuma? A f\cut trei drumuri cu c\ru]a lui unchiu-t\u John. A dus soba, pompa de ap\ [i paturile. S\ fi v\zut tu cum plecau paturile cu droaia de copii [i cu Bunu [i Bun\-ta urca]i sus [i sprijini]i de t\blii, [i pe frate-tu, Noah, cum st\tea-n c\ru]\, sugea din ]igar\ [i scuipa c`t colo, peste scoar]ele c\ru]ei. Joad deschise gura s\ spun\ ceva, dar Muley se repezi s\ `ncheie: – S`nt cu to]ii la unchiu-t\u John. – Aha, la unchiul John s`nt! Da, [i ce fac acolo? Ia, opre[te-te o clip\ numai la treaba asta, Muley! Spune-mi numai at`ta: ce fac acolo? {i pe urm\ n-ai dec`t s\ vorbe[ti despre ce-i vrea tu. – Ei, ce s\ fac\? Au muncit la bumbac, to]i au muncit la pr\[itul bumbacului, p`n\ [i copiii, [i Bun\-ta. Au pus cu to]ii bani deoparte, s\ aib\ cu ce porni spre apus. Au de g`nd s\ cumpere un camion [i s\ plece `n apus, unde cic\-i mai u[or de tr\it. Aicea nu mai ai cum o scoate la cap\t. Se pl\te[te cincizeci de cen]i pentru pr\[it – un acru `ntreg de bumbac, ba-i mare lucru dac\ g\se[ti [i at`ta. – {i `nc\ n-au plecat ?

Fructele m`niei

141

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 142

– Nu, zise Muley. Nu [tiu s\ fi plecat. Ultima oar\ am aflat despre ei acum vreo patru zile, c`nd m-am `nt`lnit cu frate-t\u, Noah, care ie[ise pe c`mp s\ v`neze iepuri, [i mi-a spus c\ au de g`nd s\ plece peste vreo dou\ s\pt\m`ni. John a primit [i el `n[tiin]are c\ trebuie s\ plece. P`n\ la casa lui John nu-s dec`t vreo opt mile de drum. ~i g\se[ti pe-ai t\i `nghesui]i `n casa lui John ca h`rciogii iarna `n vizuin\. – O.K.! zise Joad. Acuma d\-i drumul [i spune [i tu ce ai pe suflet! S\ [tii c\ nu te-ai schimbat deloc, Muley. Dac\ vrei s\ poveste[ti ce i s-a `nt`mplat unui prieten, ap\i o iei totdeauna de la Adam citire. – Nici tu nu te-ai schimbat, r\spunse Muley, m`nios. De mic copil ai fost un `nfumurat [i nici azi nu-]i poate nimeni ajunge cu pr\jina la nas. Nu cumva ai vrea [i-acuma s\-mi dai ceva sfaturi, s\ m\-nve]i cum s\ tr\iesc? Joad r`nji: – Nu, pentru tine n-am sfaturi de dat. Dac\ ]i se n\z\re[te ]ie s\ te-arunci cu capul `ntr-un morman de sticl\ spart\, orice ]i-ar spune altul, tot nu te poate opri. ~l cuno[ti pe p\rintele aici de fa]\, nu, Muley? Reverendul Casy. – Da, sigur c\-l cunosc. ~l cunosc, da’ nu l-am b\gat de seam\. Mi-aduc foarte bine aminte de d`nsul. Casy se ridic\ `n picioare [i am`ndoi `[i str`nser\ m`inile. – ~mi pare bine c\ te v\d, zise Muley. N-ai mai fost pe la noi de-o groaz\ de vreme. – Am fost plecat... am vrut s\ aflu unele r\spunsuri, zise Casy. Da’ ce s-a-nt`mplat pe-aici? De ce-i alung\ pe oameni de pe ogoarele lor? Gura lui Muley se str`nse at`t de tare, `nc`t `n mijlocul buzei de sus se form\ un mic cioc de papagal, r\sfr`nt peste buza de jos. Se `ncrunt\ cumplit [i zise:

142

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Tic\lo[ii dracului! Pui de c\]ea! Da’ asculta]i ce v\ spun eu, oameni buni: nu m\ mi[c de-aici! Nu scap\ ei de mine. Dac-au s\ m-azv`rle afar\ de pe-aici, ap\i am s\ m\ `ntorc `napoi, iar dac-or socoti c\ numai la trei metri sub p\m`nt am s\ fiu cuminte, atunci iau precis vreo doi-trei cu mine, s\-mi ]in\ tov\r\[ie. B\tu cu palma peste ceva greu, ascuns `n buzunarul hainei: Eu nu plec de-aici. Tata a venit aici acum cincizeci de ani. Eu nu plec! Joad `ntreb\: – Da’ ce le-a venit s\ alunge oamenii? – Oho! Despre asta au tr\nc\nit p`n\ li s-a dus gura la ceaf\. {tii ce fel de recolte am avut de la o vreme `ncoace. A venit praful [i-a nimicit totul, a[a c\ bietul om n-a mai adunat nici c`t s\-[i ]in\ zilele. {i-atuncea s-au `ndatorat to]i pentru m`ncare. {tii cum se-nt`mpl\. Ei, [i-acuma vin proprietarii p\m`ntului [i zic: „Nu mai putem s\ ]inem dijma[i“. Zic ei: „Partea ce [i-o opre[te dijma[ul e tocmai buc\]ica de profit de care nu ne putem lipsi“. {i zic: „Dac\ str`ngem tot p\m`ntul `ntr-o bucat\, [i abia de-l putem face s\ ne dea c`t trebuie“. A[a c\ s-au apucat s\ bage tractoarele [i s\ pun\ to]i oamenii pe goan\. Pe to]i, numai pe mine nu, [i-al dracului s\ fiu dac\ m\ mi[c de-aici! Tommy, tu m\ cuno[ti pe mine! M\ cuno[ti de c`nd erai de-o [chioap\. – Asta a[a-i, zise Tom. Te [tiu de c`nd s`nt pe lume. – Ei, vas\zic\, [tii c\, de prost, nu-s prost. {tiu bine c\ mare br`nz\ nu-i de capul p\m`ntului \stuia. Niciodat\ n-a fost bun dec`t de p\[une. Nici n-ar fi trebuit s\-l des]elenim. Iar acuma, dac\ mai vin [i cu bumbacul, au s\-l ucid\ de tot. Dac\ n-ar fi venit ei s\-mi spuie c\ trebuie s\ plec vr`nd-nev`nd, poate c-acuma a[ fi tocmai `n California, a[ m`nca struguri [i-a[ lua din pom c`te-o portocal\ de c`te ori mi-ar veni poft\. Da’ c`inii \[tia zic c\ trebuie musai s-o iau din

Fructele m`niei

143

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 144

loc, [i... fir-ar a dracului s\ fie de treab\, omul nu poate face una ca asta c`nd i se pune sula `n coast\! – Sigur, `ncuviin]\ Joad. M\ mir c\ taica a plecat a[a de u[or. Parc\ nu-mi vine a crede s\ nu fi f\cut Bunul moarte de om. Lui Bunu nu i-a suflat nimeni `n bor[. {i nici maica nu-i o femeie s-o duci cu z\h\relul. A b\tut o dat\ un marchitan de i-au mers fulgii, c-un pui viu l-a b\tut, numai pentru c\ s-a luat `n r`c\ atuncea cu ea. Avea puiul `ntr-o m`n\ [i securea `n cealalt\, [i tocmai se preg\tea s\-l taie. Cu securea a vrut s\ sar\ la marchitan, da’ nu [i-a mai dat seama ce are `ntr-o m`n\ [i ce are `n cealalt\, a[a c\ s-a repezit la el cu puiul. Dup\ ce s-a potolit, nici n-am mai avut ce m`nca din puiul \la. Nu i-au mai r\mas maichii `n m`n\ dec`t picioarele. Bunul a f\cut at`ta haz [i-a r`s at`ta, c\ era s\ i se trag\ moartea. Cum de-or fi plecat ai mei a[a de u[or? – Ei, \la de-a venit din partea proprietarilor avea vorba dulce ca mierea. „Trebuie s\ pleca]i. Eu n-am nici o vin\.“ „Bine, da’ cine-i de vin\? zic eu. M\ duc eu s\-l `nv\] minte pe ’mnealui.“ „E Shawnee Land & Cattle Company1. Eu am primit ordin.“ „Ei, [i cine-i Shawnee Land & Cattle Company \sta?“ „Nu-i nimeni. E-o companie.“ Dac\ nu-]i venea s\-nnebune[ti. Nu era nimeni pe care s\-l iei la rost. Oamenii, cei mai mul]i, s-au l\sat p\guba[i, c\ li s-a f\cut lehamite s\ tot caute pe cineva pe care s\-l ia la refec, da’ eu nu m\ las! Eu [tiu ce am de f\cut. Nu m\ mi[c de-aici. Un strop imens de soare se prelinse pe muchia z\rii, apoi se scurse dincolo [i pieri, iar deasupra locului aceluia cerul r\mase str\lucitor [i un nor sc\mo[at, ca o zdrean]\ `ns`ngerat\, at`rna peste locul unde pierise stropul de soare. Amurgul se `ntinse pe cer, pornind de la zarea dinspre 1 Companie

144

agricol\ [i zootehnic\ (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

r\s\rit, [i `ntunericul se rev\rs\ asupra p\m`ntului, pornind tot de la r\s\rit. Stelele amurgului sc\p\rar\ [i `ncepur\ s\ sclipeasc\ `n umbra `nser\rii. Pisica slab\ [i cenu[ie plec\ pe furi[ `nspre u[a deschis\ a [opronului [i se strecur\ `n\untru ca o umbr\. Joad zise: – Ei, da-n noaptea asta n-o s-o mai lu\m noi pe jos cale de opt mile, p`n\ la unchiul John. Nu m\ mai ]in picioarele. Ce-ar fi s\ mergem la tine, Muley? N-avem dec`t o mil\ p`n\ acolo. – N-are nici un rost, r\spunse Muley st`njenit. Nevast\-mea, copiii [i cu fratele ei [i-au str`ns catrafusele [i-au pornit spre California. Nu mai aveau nimic de m`ncare pe-aici. Nu erau scr`nti]i la minte, ca mine, a[a c\ au plecat. Aicea nu mai g\seau nimic de m`ncare. Preotul se foi nervos [i zise: – Ar fi trebuit s\ pleci [i tu. Nu se cade s\-]i distrugi familia. – Nu puteam, r\spunse Muley Graves. Este `n mine ceva care nu mi-a `ng\duit s\ plec. – Ei, da’ pe cinstea mea c\ mi-e foame! spuse Joad. Patru ani `ncheia]i am m`ncat totdeauna la ]anc. ~mi ghior\ie ma]ele de mama focului! Tu ce m\n`nci, Muley? Cum `]i agonise[ti hrana? Muley r\spunse ru[inat: – O vreme am m`ncat broa[te, veveri]e [i chiar pop`nd\i c`teodat\. N-aveam `ncotro. Da’ acuma am f\cut rost de c`teva la]uri [i le-am pus printre tufele de pe albia uscat\ a p`r`ului. Am prins iepuri [i c`te-o pot`rniche. Mai prind sconc[i [i alte lighioi. Se `ntinse c\tre traist\, o ridic\ [i o `ntoarse cu gura `n jos, [i din ea c\zur\ doi iepuri de p\dure [i un iepure de c`mp, fle[c\i]i [i moi, cu bl\nile zburlite.

Fructele m`niei

145

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 146

– Doamne-Dumnezeule, zise Joad, `s patru ani de c`nd n-am mai m`ncat o bucat\ de v`nat proasp\t! Casy ridic\ un iepure de p\dure [i-l ]inu at`rnat cu capul `n jos. ~ntreb\: – Vrei s\ ne dai [i nou\, Muley Graves? Muley se foi `ncurcat. – Parc\ ce, am de ales `n treaba asta? Se opri deodat\, d`ndu-[i seama c`t de nepotrivit sunau vorbele lui: Da’ nu asta am vrut s\ spun. Nu asta. Vream s\ spun, se b`lb`i el, vream s\ spun c\, dac\ omul are ceva de m`ncare [i altul crap\ de foame... de, cel dint`i n-are de ales. Vreau s\ spun... de... adic\ oare cum ar veni dac\ eu mi-a[ lua acuma iepurii, a[ pleca cine [tie unde [i m-a[ apuca s\-i m\n`nc singur. Vezi? – V\d, zise Casy. ~n]eleg foarte bine. Muley pricepe ceva din lucrurile astea, Tom. Prin capul lui a trecut un g`nd c\ruia nu-i poate da glas, nici eu nu-l pot rosti l\murit. Tom cel t`n\r `[i frec\ vesel m`inile: – Care-ave]i un cu]it? Ia s\-i lu\m `n primire pe ron]\itorii \[tia p\c\to[i. Hai pe ei! Muley b\g\ m`na `n buzunarul pantalonilor [i scoase un briceag mare, cu m`ner de corn. Tom Joad `i lu\ briceagul din m`n\, ridic\ una dintre limbi [i o mirosi. O `nfipse `n p\m`nt [i o frec\ de mai multe ori, apoi o mirosi din nou, o [terse de un crac al pantalonilor [i-i cercet\ ascu]i[ul cu degetul cel mare. Muley scoase din buzunarul de la piept o sticl\ de un quart1, plin\ cu ap\, [i o a[ez\ pe prag, spun`nd: – Cu apa asta s-o l\sa]i domol de tot. Alta nu mai avem, [i f`nt`nile-s toate astupate. Joad apuc\ un iepure [i-l ridic\ `n sus. Le zise celorlal]i: 1 Unitate

146

de m\sur\ pentru capacit\]i, egal\ cu 0,946 l (n. tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Duce]i-v\ unul din voi [i aduce]i un cap\t de s`rm\ din [opron. O s\ facem focul cu ni[te sc`nduri dintr-astea f\r`mate, din cas\. Se uit\ la iepurele ucis: Nimic nu-i mai u[or de grijit dec`t un iepure, spuse el. ~i ridic\ pielea de pe spate, o crest\, v`r` degetele `n crest\tur\ [i `ncepu s-o sf`[ie. Se desf\cea ca un ciorap, dezlipindu-se de trup p`n\ la c\p\]`n\, [i pe urm\ pe picioare p`n\ la labe. Joad lu\ din nou briceagul [i-i retez\ capul [i labele. A[ez\ pielea jos [i despic\ iepurele pornind din capul pieptului printre cele dou\ r`nduri de coaste, scoase m\runtaiele [i le arunc\ pe piele, apoi le adun\ gr\mad\ [i arunc\ totul departe, `n lanul de bumbac. Trupul firav, cu mu[chii ie[i]i `n relief, era gata preg\tit. Joad t\ie mai `nt`i picioarele [i pe urm\ d\du `n dou\ spinarea c\rnoas\. Tocmai lua de jos al doilea iepure, c`nd veni Casy cu un rotocol de s`rm\. – Acuma apuca]i-v\ de face]i focul [i g\si]i ni[te pari s\-i `nfige]i `n p\m`nt, zise Joad. Doamne, Hristoase, ce poft\ `mi mai fac lighioile astea! Cur\]\ [i t\ie `n buc\]i [i cel\lalt iepure, pe urm\ `n[ir\ toate buc\]ile pe s`rm\. Muley [i Casy adunar\ sc`nduri sf\r`mate, luate din col]ul pr\bu[it al casei, [i aprinser\ focul, apoi `nfipser\ `n p\m`nt doi pari, c`te unul de fiecare parte a vetrei, [i `ntinser\ s`rma de la unul la cel\lalt. Muley veni deodat\ aproape de Joad [i-i spuse: – Ia uit\-te tu bine la iepurele \la de c`mp [i vezi s\ n-aib\ cumva buboaie. Nu-mi place niciodat\ s\ m\n`nc iepure cu buboaie. Pe urm\ scoase din buzunarul hainei un s\cule] [i-l a[ez\ pe prag. Joad `i r\spunse:

Fructele m`niei

147

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 148

– Iepurele era curat ca lacrima... aoleu, m\i s\ fie, p\i ai [i sare?! Ia caut\-te bine, poate ai cumva [i ni[te farfurii [i vreun cort prin buzunare! Turn\ sare `n palm\ [i o pres\r\ peste buc\]ile de carne `n[irate pe s`rm\. Focul se `nte]i, arunc`nd umbre peste pere]ii casei, iar lemnele uscate trosnir\ [i tres\rir\ `n `mbr\]i[area fl\c\rilor. Cerul se f\cuse aproape negru [i stelele str\luceau cu t\rie. Pisica cea slab\ [i cenu[ie ie[i din [opron [i veni `n fug\ [i mieun`nd `nspre foc, dar c`nd ajunse aproape, se `ntoarse [i apuc\ drept c\tre una dintre gr\m\joarele de m\runtaie aruncate pe c`mp. ~ncepu s\ mestece [i s\ `nghit\ de zor, iar m\runtaiele `i at`rnau din gur\. Casy se a[ezase jos l`ng\ foc [i-arunca `n fl\c\ri sf\r`m\turi de sc`ndur\ sau `mpingea sc`ndurile `ntregi, pe m\sur\ ce focul le mistuia la cap\t. Liliecii s\getau mereu prin lumina aruncat\ de fl\c\ri. Pisica se a[ez\ pe labele dind\r\t, ling`ndu-se pe bot, [i `ncepu s\-[i spele fa]a [i must\]ile. ¥in`nd cu o m`n\ de un cap\t [i cu alta de cel\lalt cap\t al s`rmei `nc\rcate cu h\lci de iepure, Joad o `ntinse [i se apropie cu ea de foc: – Ia, Muley, apuc\ de-un cap\t! ~nf\[oar\-l bine pe par! A[a, e bine! Hai s-o `ntindem tare! Ar trebui s\ a[tept\m p`n\ se domole[te focul [i se face jar, da’ nu mai am r\bdare. ~ntinse bine s`rma, apoi c\ut\ un b\], cu care `mpinse buc\]ile p`n\ c`nd ajunser\ deasupra focului. Limbile fl\c\rilor `ncepur\ s\ joace `n jurul c\rnii, `nt\rindu-i [i rumenindu-i marginile. Joad se a[ez\ [i el jos l`ng\ foc, [i cu b\]ul continu\ s\ mi[te [i s\ `nv`rteasc\ buc\]ile de carne, nu cumva s\ se lipeasc\ de s`rm\. – |sta-i osp\] `n lege, spuse el. Sare e `n pungu]a lui Muley, avem [i ap\, [i iepuri. Ce-a[ mai vrea ar fi s\ aib\

148

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Muley `n buzunar [i o oal\ cu porumb fiert. Altceva n-a[ mai vrea nimic. Muley zise, din partea cealalt\ a focului: – Voi, fra]ilor, crede]i c\ s`nt scr`ntit c`nd m\ vede]i cum tr\iesc. – Aiurea, scr`ntit! spuse Joad. Dac\ tu e[ti scr`ntit, a[ vrea s\ fie toat\ lumea scr`ntit\ ca tine. Muley vorbi mai departe: – Ei, dom’le, e lucru de mirare. C`nd mi-au spus c\ trebuie s\ m\ car de-aicea, mi s-a fr`nt ceva `n inim\. Mai `nt`i, mi-a venit a[a s\ m\ reped [i s\ omor `n dreapta [i-n st`nga. Apoi, to]i ai mei [i-au f\cut calabal`cul [i-au plecat spre apus. Eu am r\mas s\ r\t\cesc de colo p`n\ colo. M\-nv`rtesc pe-aici. De dep\rtat, nu m-am dep\rtat niciodat\. M\ culc acolo unde m\ prinde noaptea. ~n seara asta aveam de g`nd s\ dorm aicea. De asta am venit `ncoace. ~mi spuneam `n g`ndul meu: „Trebuie s\ iau seama pe-aici, ca, dac\ s-or `ntoarce oamenii acas\, s\ g\seasc\ toate la locul lor“. Dar [tiam c\ nu-i adev\rat. Nu mai ai la ce s\ iei seama. Oamenii n-au s\ se mai `ntoarc\ niciodat\. R\t\cesc [i eu pe-aici ca un strigoi printre crucile cimitirului. – Oamenii se `nva]\ s\ tr\iasc\ `ntr-un loc [i pe urm\ le vine tare greu s\ plece, spuse Casy. Se deprind s\ judece lucrurile `ntr-un anumit fel [i pe urm\ le vine tare greu s\ g`ndeasc\ altcum. Uite, eu nu mai s`nt de mult\ vreme preot, [i totu[i mereu m\ trezesc rug`ndu-m\, f\r\ m\car s\-mi dau seama ce fac. Joad `nv`rti pe s`rm\ buc\]ile de carne. ~ncepuse s\ picure zeama din ele [i din fiecare pic\tur\, c`nd c\dea `n foc, ]`[nea c`te-o fl\c\ruie. Suprafa]a neted\ a c\rnii se scorojea [i c\p\ta o culoare cafenie-palid\.

Fructele m`niei

149

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 150

– Ia miroase, zise Joad. Apleac\-te oleac\ [i miroase. Doamne Sfinte! Muley continu\: – Ca un strigoi printre crucile cimitirului. Am trecut prin locurile pe unde s-a `nt`mplat c`te ceva mai de seam\. A[a, e un loc acolo, pe l`ng\ hotarul nostru, un tufi[ pe fundul unei gropi. ~n locul acela am f\cut eu prima dat\ dragoste cu o fat\. Paisprezece ani aveam [i b\team din picioare, s\ream [i sfor\iam ca un cerb, [i eram fudul ca un ]ap logodit. M-am dus dar acolo, m-am a[ezat pe p\m`nt [i am v\zut cu ochii min]ii cum se petrec iar toate lucrurile, la fel cum se petrecuser\ odinioar\. {i mai e [i locul acela de l`ng\ grajd, unde l-a `mpuns buhaiul pe tata [i l-a omor`t. S`ngele tatii zace `n p\m`ntul de-acolo, [i-acuma `nc\ mai zace. Trebuie s\ se afle acolo. Nimeni nu l-a [ters, niciodat\. {i mi-am a[ezat palmele goale pe p\m`ntul acela, `n pl\mada c\ruia se afl\ [i s`ngele p\rintelui meu. T\cu o clip\, st`njenit: Voi ce zice]i, fra]ilor, crede]i c\ m-am scr`ntit? Joad r\suci `nc\ o dat\ carnea [i ochii `i r\m`neau a]inti]i asupra propriilor g`nduri. Casy st\tea cu picioarele `ncruci[ate [i privea `n foc. La cincisprezece picioare `n spatele oamenilor se a[ezase pisica, s\tul\, cu coada lung\ [i cenu[ie trecut\ `n fa]a picioarelor dinainte. O bufni]\ mare ]ip\ lunec`nd pe deasupra [i lumina focului `i descoperi albul de pe p`ntece [i `ntinderea aripilor. – Nu, zise Casy. Te-apas\ singur\tatea, da’ scr`ntit nu e[ti. Chipul `ncordat al lui Muley r\mase neclintit. – Mi-am a[ezat palmele pe p\m`nt, `n locul unde `nc\ st\ s`ngele acela. {i l-am v\zut pe tata, cu o gaur\ mare `n piept, [i l-am sim]it cum se cutremur\ sprijinit de mine, la fel cum s-a cutremurat [i atunci, [i l-am v\zut cum `ncearc\ s\ se

150

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

lase pe spate, c\t`nd sprijin cu m`inile [i picioarele. I-am z\rit, de asemenea, ochii `mp\ienjeni]i de durere [i l-am v\zut cum `n]epene[te deodat\, [i ochii i se limpezesc, c\t`nd ]int\ drept `n sus. Iar\ eu eram doar un copil [i st\team acolo, f\r\ s\ pl`ng [i f\r\ s\ fac nimic, st\team a[a. Scutur\ iute din cap. Joad `nv`rtea `ntruna carnea pe s`rm\. – Pe urm\ am intrat `n odaia unde s-a n\scut Joe. Patul nu mai era la locul lui, da’ odaia era. {i toate lucrurile astea parc\ tr\iesc aievea, chiar acolo, pe locul unde s-au `nt`mplat. Chiar `n odaia aceea a v\zut Joe lumina zilei. A r\suflat o dat\ ad`nc [i pe urm\ a ]ipat de puteai s\-l auzi cale de-o mil\. Iar bunic\-sa se afla [i ea acolo [i zicea mereu: „Ce m`ndre]e de fl\c\u! Ce m`ndre]e!“ Era a[a de f\loas\, c-a b\ut trei ulcele `n noaptea aceea. Joad tu[i, s\-[i dreag\ glasul, [i zise: – Acuma cred c-ar fi mai bine s\ m`nc\m. – Las-o s\ se frig\ cum trebuie, s-o p\trund\ focul, las-o p`n\ s-o rumeni [i s-o face aproape neagr\, spuse Muley nervos. Vreau s\ vorbesc. E-at`ta vreme de c`nd n-am mai schimbat o vorb\ cu un om! Dac\-s scr`ntit, `s scr`ntit, [i gata. Ca un strigoi m\ duc noaptea [i umblu prin casele vecinilor. Pe la Peters, pe la Jacobs, pe la Rance [i pe la Joad. {i casele-s toate `ntunecate [i stau pov`rnite `ntr-o parte, ca ni[te l\zi sf\r`mate, dar pe la casele astea au f\cut oamenii petreceri [i jocuri. Pe-aici s-au adunat oamenii [i au c`ntat `ntru slava Celui de Sus. Tot `n casele oamenilor acelora s-au f\cut nun]i. {i c`nd v\d toate astea, `mi vine s\ dau fuga la ora[ [i s\ fac moarte de om. C\ ce-au c`[tigat oare tic\lo[ii c`nd au intrat cu tractoarele peste ogr\zi [i au alungat oamenii de pe p\m`nturile lor? Pe ce-au putut s\ pun\ m`na [i s\ ia, a[a fel `nc`t acel „profit“ al lor s\ fie

Fructele m`niei

151

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 152

asigurat? L-au luat pe tata care [i-a dat sufletul `ntins pe p\m`ntul gol, au luat ]ip\tul lui Joe c`nd a r\suflat el pentru prima oar\, m-au luat pe mine, cel de pe vremea c`nd m\ fuduleam ca un ]ap `n tuf\ri[, la miez de noapte. Ce-au putut s\ ia? Dumnezeu e martor c\ p\m`ntul acesta nu mai este bun de nimic. De ani [i ani nimeni n-a mai putut aduna de pe el o recolt\ ca lumea. Dar puii aceia de c\]ea, de la birourile lor, n-au [ov\it deloc [i-au t\iat oamenii `n dou\ doar pentru acel „profit“ al lor. Chiar a[a: i-au t\iat drept `n dou\. Locurile pe unde au tr\it oamenii s`nt [i ele o parte din oamenii aceia. Nu mai s`nt oameni `ntregi dac\ pornesc singuri pe drum `n c\ru]ele `nc\rcate cu v`rf. Nu mai s`nt oameni vii. Tic\lo[ii aceia, puii aceia de c\]ea i-au ucis. T\cu, dar buzele sub]iri tot i se mai mi[cau, iar co[ul pieptului tot `i mai tres\lta, zguduit de r\suflarea [uier\toare. R\mase nemi[cat [i `[i cercet\ m`inile `ntinse `n lumina focului. – E mult de tot de c`nd n-am mai stat de vorb\ cu un om, se scuz\ el cu glas moale. Am tot r\t\cit singur primprejur, ca un strigoi printre crucile mormintelor. Casy `mpinse `n foc sc`ndurile lungi, iar fl\c\rile `ncepur\ s\ joace mai `nt`i `n jurul capetelor de sc`ndur\, apoi s\ltar\ din nou c\tre buc\]ile de carne. Casa trosnea puternic pe m\sur\ ce r\coarea nop]ii contracta lemnul. Casy vorbi cu glas domol: – Trebuie s\ m\ duc [i eu s\ v\d oamenii aceia porni]i `n pribegie pe drumuri. Ceva din inima mea `mi spune c\ trebuie s\ m\ duc. Sigur c\ au nevoie de un ajutor, pe care nici un preot n-ar fi `n stare s\ li-l dea. N\dejde `n via]a de apoi, c`nd ei nu [i-au tr\it via]a de aici?! Duh Sf`nt, c`nd duhul lor este umilit [i `ndurerat?! De ajutor au ei nevoie. Trebuie s\ tr\iasc\ `nainte de a-[i putea `ng\dui s\ moar\.

152

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Joad strig\ sup\rat: – Ei, fir-ar s\ fie, haide]i, fra]ilor, s\ m`nc\m iepurii \[tia p`n\ nu se-nchircesc ca ni[te [oareci b\ga]i la cuptor. Ia te uit\! Ia amiroase! S\ri `n picioare [i `mpinse pe s`rm\ buc\]ile de carne, p`n\ c`nd le scoase din b\taia focului. Lu\ briceagul lui Muley [i fer\strui o bucat\ de carne, p`n\ c`nd se desprinse de pe s`rm\. – Asta-i pentru p\rintele, spuse el. –}i-am spus c\ nu mai s`nt preot. – Bine, atuncea-i pentru mirean. T\ie o alt\ bucat\: Ia de ici, Muley, doar dac\ nu e[ti prea tulburat ca s\ mai m\n`nci. Ia bucata asta de iepure de c`mp. Fain\! Se a[ez\ jos [i-[i `nfipse din]ii lungi `n bucata de carne, smulse o halc\ zdrav\n\ [i `ncepu s-o mestece: Doamne, Hristoase! I-auzi cum cr\n]\ne! {i mai mu[c\ o dat\, cu l\comie. Muley st\tea tot nemi[cat [i se uita la bucata lui de carne. Rosti rar: – Poate c\ n-ar fi trebuit s\ spun tot ce-am spus. Poate-i mai bine ca g`ndurile de soiul \sta s\ [i le p\streze omul `n mintea lui. Cu gura plin\ de carne, Casy `[i arunc\ ochii spre el. Continu\ s\ mestece [i g`tul lui musculos vibra la fiecare `nghi]itur\. Zise: – Ba ai f\cut bine c\ ai vorbit. C`teodat\, omul nec\jit poate s\-[i lepede necazul pe gur\, vorbind. C`teodat\, un om pornit s\ ucid\ poate s\-[i alunge pofta asta de ucidere doar vorbind [i s\ nu mai ia via]a nim\nui. Ai f\cut bine. Totdeauna e bine s\ nu faci moarte de om dac\ te po]i descurca [i altfel.

Fructele m`niei

153

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 154

Mu[c\ `nc\ o halc\ de carne. Joad arunc\ oasele `n foc [i se ridic\ `n picioare, s\-[i mai ia o bucat\ de friptur\ de pe s`rm\. Muley `ncepu [i el s\ mestece `nceti[or, iar ochii lui mici [i aprin[i alergau de la un tovar\[ al s\u la cel\lalt. Joad mesteca zgomotos, `ncrunt`ndu-se ca o s\lb\ticiune, [i un cerc de gr\sime i se formase `n jurul gurii. Muley `l privi mult\ vreme, aproape cu team\. L\s\ `n jos m`na `n care ]inea carnea [i zise `ncet: – Tommy! Joad ridic\ privirea, dar nu se opri din mestecat. R\spunse, vorbind cu gura plin\: – ~h`? – Tommy, nu te-ai sup\rat pe mine pentru c\ am pomenit despre moarte de om? Nu e[ti sup\r\cios, nu-i a[a, Tom? – Nu, zise Tom. Nici n-am de ce s\ fiu sup\r\cios. Dac\ s-a-nt`mplat, s-a-nt`mplat [i gata. – Toat\ lumea a [tiut c\ n-a fost vina ta, zise Muley. B\tr`nul Turnbull zicea c-are s\-]i fac\ de petrecanie c`nd ai s\ ie[i de-acolo. Zicea c\ nu i-i `ng\duit nim\nui s\ omoare un fecior de-al s\u. Au s\rit `ns\ to]i oamenii pe capul lui [i i-au zis s\ s-ast`mpere. – Am fost be]i, spuse Joad `n [oapt\. Ne-am `mb\tat acolo, la joc. Nici nu [tiu cum a `nceput. Da’ deodat\ am sim]it cum a p\truns cu]itul `n mine, [i-atuncea pe dat\ m-am trezit. Cel dint`i lucru pe care l-am v\zut a fost Herb s\rind iar cu cu]itul la mine. Chiar acolo, al\turi, st\tea rezemat\ de peretele [colii lopata aceea, a[a c-am `n[f\cat-o numaidec`t [i l-am pocnit cu ea `n cap. N-am fost niciodat\ `n ceart\ cu Herb. Fusese un b\iat tare de treab\. C`nd era b\ie]andru, `i d\dea t`rcoale sor\-mii, Rosasharn. Nu, chiar ]ineam la Herb. – A[a-i; toat\ lumea i-a spus la fel lui taic\-su, [i p`n\ la urm\ l-au lini[tit. Ba unul a zis c\, din partea mamei,

154

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

b\tr`nul Turnbull are `n vine [i s`nge din neamul Hatfield, a[a c\ trebuie s\ se `mpace cu soarta. Ce-o fi `nsemnat asta eu nu [tiu. Alde Turnbull au plecat spre California acum vreo [ase luni. Joad lu\ de pe s`rm\ [i `mp\r]i ultimele buc\]i de friptur\. Se a[ez\ la loc [i `ncepu s\ m\n`nce mai potolit, mestec`nd cu grij\, iar pe urm\ `[i [terse cu m`neca d`rele de gr\sime din jurul gurii. Acum ochii lui c\prui, `ntuneca]i [i pe jum\tate `nchi[i, priveau vis\tori la focul aproape stins. – Toat\ lumea pleac\ spre apus, zise el. Eu am fost eliberat pe cuv`nt de onoare [i trebuie s\-mi ]in f\g\duiala. Nu pot s\ plec din statul Oklahoma. – Pe cuv`nt de onoare? `ntreb\ Muley. Am mai auzit eu de vorba asta. Ce vrea s\ zic\? – A[a, mi-au dat drumul mai devreme, cu trei ani mai devreme. {i trebuie s\ m\ ]in de anume reguli, c-altminteri, m\ `nha]\ [i m\ duc `nd\r\t. Din vreme `n vreme trebuie s\ m\ prezint la viz\. – {i cum s-au purtat cu tine acolo, la McAlester? Un v\r al neveste-mii a stat [i el la McAlester, [i-a fost vai de via]a lui. – Ba nu-i chiar a[a de r\u. La fel ca peste tot. Dac\ te-apuci s\ cau]i g`lceav\, e r\u de capul t\u. Altfel, te descurci destul de bine, dac\ n-ai cumva ghinionul s\ te ia la ochi vreun gardian. Dac\-]i cade `n spinare o asemenea n\past\, nu mai [tii ce-i binele pe lumea asta. Eu m-am descurcat totdeauna frumu[el. Mi-am v\zut doar de necazurile mele, cum s-ar c\dea s\ fac\ toat\ lumea. {i-am `nv\]at s\ scriu ca pe ap\. {i nu numai s\ scriu, da’ [i s\ fac p\s\rele [i tot felul de dr\cii, nu numai a[a... cuvinte. B\tr`nul are s\ se cam supere c`nd o vedea c\ [tiu s\ fac o pas\re dintr-o `nv`rtitur\ de plaivaz. O s\-i vie n\b\d\ile c`nd m-o vedea. Nu-i plac lui schimonoseli dintr-astea. Lui nu-i place s\ te vad\ scriind nici cuvinte

Fructele m`niei

155

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 156

de toate zilele. Cred c\ se sperie. El, de c`te ori a v\zut pe careva scriind, totdeauna a venit vreunul s\-i ia ceva. – Nu te-a b\tut nimeni sau nu te-au pus la cazne? – Nu, fiindc\ nu m-am amestecat unde nu-mi fierbea oala. Sigur c\-]i cam venea lehamite [i te-apuca nebuneala s\ faci acela[i lucru `n fiecare zi, vreme de patru ani `ncheia]i. Dac\ ai f\cut ceva de care te ru[inezi, trebuie s\ stai [i s\ cuge]i la treaba aceea. Numai c\... de, s\ fiu al naibii... da’ dac\ l-a[ vedea [i acuma pe Herb Turnbull c\ se repede la mine cu cu]itul, tot a[ lua lopata [i i-a[ da cu ea `n cap. – Oricine ar face a[a, conveni Muley. Preotul se uita `n foc [i fruntea lui p\rea alb\ `n `ntunericul ap\sat al nop]ii. Lucirea fl\c\rilor slabe `i scotea `n relief vinele puternice ale g`tului. M`inile, `mpreunate `n jurul genunchilor, erau ocupate cu trosnitul degetelor. Joad arunc\ `n foc ultimele oase, `[i linse degetele [i pe urm\ le [terse pe pantaloni. Se ridic\ `n picioare [i lu\ de pe prag sticla cu ap\, b\u pu]in [i d\du sticla mai departe `nainte de a se a[eza din nou jos. Continu\ numaidec`t: – Tot ce m\ chinuia mai mult era c\ nu izbuteam s\ `n]eleg rostul lucrurilor. Dac\ se-abate tr\snetul [i ucide o vac\ sau dac\ vin apele mari, n-ai ce s\-n]elegi. A[a a fost s\ fie. Da’ dac\ o seam\ de oameni te `nha]\ [i te `nchid undeva vreme de patru ani asta trebuie s\ aib\ o noim\. Se zice c\ omu’ judec\ totdeauna c`nd se apuc\ s\ fac\ ceva. Da’ uite c\ oamenii aceia m\ iau, m\ `nchid [i m\ hr\nesc pe degeaba vreme de patru ani. Asta ar trebui sau s\ m\ schimbe, astfel `nc`t alt\ dat\ s\ nu mai fac ce-am f\cut, sau s\ m\ pedepseasc\ at`t de r\u, `nc`t s\ m\ sperie [i s\ nu mai fac pentru nimic `n lume ce-am f\cut – se opri [i t\cu vreo c`teva clipe – dar dac\ Herb sau oricare altul ar s\ri la mine, eu a[ face din nou ce-am f\cut atunci. {i chiar `nainte de

156

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

a-mi da seama ce fac. Mai ales dac-a[ fi beat. Iat\ ce fel de lucruri f\r\ noim\ pot pune pe g`nduri un om! – Judec\torul spunea c\ ]i-a dat o pedeaps\ a[a de bl`nd\ fiindc\ n-ai fost numai tu de vin\, observ\ Muley. Joad continu\: – E acolo, la McAlester, un fl\c\u – vie]a[. ~nva]\ toat\ vremea. E secretarul directorului `nchisorii – scrie scrisorile directorului [i alte treburi dintr-astea. Ehei, e un b\iat grozav de de[tept [i `nva]\ dreptul [i c`te toate. {i-o dat\ am stat de vorb\ cu el despre treaba asta, adic\ despre c`t `nva]\ el de diminea]a p`n\ seara. B\iatul \sta mi-a spus c\ nu-i de nici un folos s\ tot cite[ti la c\r]i. Zicea c\ el a citit tot ce s-a scris despre `nchisori `n vremea noastr\ [i `nainte vreme, da’ c\ acuma `n]elege [i mai pu]in dec`t `n]elegea `nainte de-a se apuca de citit despre asta. Zicea el c\ povestea cu `nchisorile a f\cut at`ta r\u, c`t abia `ncape `n toat\ lumea asta, da’ c\ nimeni nu pare a fi `n stare s\-i pun\ cap\t [i nimeni nu s-a dovedit `ndeajuns de `n]elept ca s-o schimbe. Zicea c\ pentru nimic `n lume s\ nu m-apuc s\ citesc despre ea, fiindc\, una la m`n\, o s\ `n]eleg [i mai pu]in [i-o s\-mi huie capul de-at`ta harababur\, iar al doilea la m`n\, n-o s\ mai am nici un fel de respect pentru domnii st\p`nirii, cei de guverneaz\ ]ara. – Prea mult respect n-am eu nici a[a pentru dumnealor, spuse Muley. Singura st\p`nire care vrea s-aib\ de-a face [i cu noi este „asigurarea profitului“. E un lucru care pe mine m-a l\sat cu gura c\scat\, [i asta-i chestia cu Willy Feeley \la... cel de-a primit s\ se suie pe tractor doar ca s\ ajung\ v\taf al st\p`nilor pe p\m`ntul pe care chiar fra]ii lui `l lucrau. Asta mie nu-mi poate intra `n cap. A[ putea s\-mi `nchipui c\ un om din alt\ parte vine [i face o asemenea treab\ fiindc\ nu [tie cum stau lucrurile, dar Willy \sta e

Fructele m`niei

157

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 158

de-aici, e de-al nostru. Oric`t m\ chinuiam, tot nu puteam s\ pricep, a[a c\ m-am dus [i l-am `ntrebat. Aproape [i-a ie[it din min]i de furie. „Am doi copii, mi-a zis el. Am nevast\ [i trebuie s-o ]in [i pe mama nevestei. To]i \[tia trebuie s\ m\n`nce.“ Pe urm\, aproape a `nnebunit de-a binelea: „Cel dint`i [i singurul lucru la care s`nt obligat s\ m\ g`ndesc s`nt copiii mei, zicea el. Ce se `nt`mpl\ cu ceilal]i, `i prive[te personal“, zicea. Ai fi crezut c\-i crap\ obrazul de ru[ine [i de-aceea [i-a ie[it din fire. Jim Casy privise toat\ vremea `n focul ce st\tea s\ se sting\; ochii i se m\riser\ [i mu[chii g`tului i se `ncordaser\. Deodat\ strig\: – Am `n]eles acuma! Dac\ vreodat\ s-a pogor`t asupra unui om duhul `n]elegerii, apoi eu s`nt omul acela! Am `n]eles totul ca `ntr-o fulgerare. S\ri `n picioare [i `ncepu s\ se plimbe de colo p`n\ colo, zv`cnind din cap c`nd `ntr-o parte, c`nd `n cealalt\: A fost o vreme c`nd am avut un cort. ~n fiecare sear\ veneau la mine aproape cinci sute de oameni. Asta s-a `nt`mplat mai `nainte ca vreunul dintre voi s\ m\ fi cunoscut pe mine. Se opri `n loc [i-i privi drept `n ochi: A]i b\gat de seam\ c\ niciodat\ n-am pretins ceva de la oameni, pe vremea c`nd predicam pe meleagurile voastre, prin grajduri ori sub cerul liber? – A[a-i, pe cinstea mea, n-ai primit niciodat\ nimic, recunoscu Muley. Oamenii de pe-aici se obi[nuiser\ `ntr-at`ta cu dumneata c\ nu le pretindeai nimic, `nc`t `[i cam ie[eau din pepeni c`nd venea pe la noi vreun alt predicator [i `ntindea p\l\ria s\-[i dea credincio[ii obolul. A[a e, dom’le! – Primeam c`te ceva de m`ncare, urm\ Casy. Ba poate primeam [i o pereche de pantaloni, c`nd ai mei nu se mai ]ineau pe mine, sau o pereche de bocanci vechi dac\ ajungeam s\ umblu chiar cu t\lpile pe p\m`nt, dar nu era ca

158

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

pe vremea c`nd avusesem cortul. Pe vremea aceea erau zile c`nd str`ngeam [i zece ori chiar dou\zeci de dolari. Nu eram `ns\ deloc fericit cu asemenea via]\, a[a c-am l\sat totul balt\, [i o vreme am fost fericit. Acuma cred c\ am `n]eles. Numai c\ nu [tiu dac\ pot s-o [i spun `n vorbe. Cred c\ nici n-am s\-ncerc s\ spun `n vorbe ce-i `n mintea mea... dar poate c\ acuma este nevoie aici de un preot. Poate c-a[ fi `n stare s\ predic din nou. Exist\ oameni singuri care pribegesc pe drumuri, oameni care au r\mas f\r\ peticul lor de ogor [i f\r\ c\min unde s\ trag\. Oamenii ace[tia trebuie s\-[i g\seasc\ un soi de c\min. Poate c\... T\cu [i se aplec\ peste foc. Nenum\ra]ii mu[chi de pe g`tul preotului ie[iser\ mult `n relief, iar lumina focului `i p\trundea ad`nc `n ochi, aprinz`ndu-i `n pupile sc`nteieri ro[ietice. R\mase nemi[cat, privind lung `n foc, cu tr\s\turile fe]ei `ncordate, de parc\ ar fi ascultat ceva cu mare aten]ie, iar m`inile, p`n\ atunci foarte ocupate s\ culeag\, s\ m`nuiasc\ [i s\ arunce idei, se lini[tir\, [i peste o clip\ se strecurar\ `n buzunare. Liliecii fluturau din c`nd `n c`nd `n lumina nesigur\ a focului [i disp\reau deodat\, iar de peste c`mpuri se auzea ca un clocot de ap\ guruitul unui huhurez. Cu mi[c\ri domoale, Tom c\ut\ `n buzunar [i scoase tutunul, apoi `[i r\suci o ]igar\, privind pe deasupra ei `n str\lucirea jarului. Nu luase seama la vorbele preotului, ca [i cum toat\ istoria aceea ar fi fost o chestiune particular\, pe care nu se c\dea s-o cercetezi prea `ndeaproape. Spuse: – Nop]i `n [ir am stat `ntins `n bietul meu culcu[ [i m-am g`ndit cum o s\ fie c`nd m-oi `ntoarce acas\. M-am g`ndit c\ poate n-am s\-l mai g\sesc pe Bunul ori pe Buna, sau c-or fi mai venit pe lume [i al]i copii. Poate c\ taica

Fructele m`niei

159

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 160

n-are s\ mai fie chiar `n putere. Poate c\ [i maica a `mb\tr`nit, [i las\ acuma cele mai multe treburi pe seama lui Rosasharn. {tiam c\ lucrurile n-aveau s\ mai fie chiar a[a cum le l\sasem. Ei, eu zic c\-n noaptea asta o s\ dormim aici [i, cum s-o cr\pa de ziu\, pornim `nspre unchiul John. Cel pu]in eu a[a am s\ fac. Zici c\ mergi [i dumneata, Casy? Preotul st\tea tot cu privirile a]intite asupra focului. Vorbi rar: – ~h`, merg cu tine. {i c`nd ai t\i au s\ porneasc\ la drum, plec [i eu. {i oriunde s-or g\si oameni r\t\cind pe drumuri, am s\ fiu [i eu cu ei. – Ai s\ fii bine venit, zise Joad. Maica te-a `nt`mpinat `ntotdeauna cu bucurie. Spunea c\ e[ti un preot `n care `]i po]i pune n\dejdea. Pe-atuncea Rosasharn era `nc\ micu]\. ~ntoarse capul: Vii [i tu cu noi, Muley? Dar Muley privea c\tre drumul pe unde veniser\. Ce zici, Muley, nu vii [i tu cu noi? repet\ Joad. – Cum? Nu. Nu m\ duc nic\ieri [i nu plec de nic\ieri. Vezi lumina ceea de colo, care salt\ `n sus [i `n jos? Eu zic c\-i paznicul lanurilor \stora de bumbac. S\ [tii c\ a v\zut careva focul nostru. Tom se uit\ `ntr-acolo. Lumina se apropia din ce `n ce, venind peste coama dealului. – N-am f\cut nici un r\u, zise el. Doar c\ ne-am a[ezat aici. N-am f\cut nimic. Muley c`r`i printre din]i: – ~h`! Ceva am f\cut, chiar numai a[ez`ndu-ne aici. Am `nc\lcat avutul altuia. Nu mai putem r\m`ne pe loc. De dou\ luni umbl\ s\ pun\ laba pe mine. Ia asculta]i aici! Dac\ vine `ncoace cu ma[ina, fugim `n bumbac [i ne `ntindem la p\m`nt. Nici nu trebuie s\ ne ducem prea departe. Pe urm\ las\-i s\ ne caute, fir-ar ei ai dracului! Ar trebui s\

160

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

scotoceasc\ pe fiecare r`nd, de la un cap\t la cel\lalt. Numai s\ nu s\lta]i capetele de la p\m`nt. Joad `l `ntreb\: – Da’ ce-i cu tine, Muley? Parc\ nu te [tiam om s\ dai chiar a[a bir cu fugi]ii. Erai col]os al dracului. Muley urm\rea atent luminile ce se apropiau. Zise: – ~h`! Eram col]os ca un lup. Acuma s`nt col]os ca o nev\stuic\. Dac\ pleci tu la v`n\toare, se cheam\ c\ e[ti v`n\tor, [i atuncea e[ti tare. Unui v`n\tor nici dracu’ n-are ce-i face. Da’ c`nd e[ti v`nat... se schimb\ socoteala. S-a `nt`mplat ceva cu tine. Nu mai e[ti tare. Po]i s\ fii fioros [i crud, dar tare nu mai e[ti. A trecut mult\ vreme de c`nd m\ v`neaz\ al]ii pe mine. Nu mai s`nt eu v`n\tor. A[ putea s\ `mpu[c pe vreunul `n `ntuneric, noaptea, dar s\ mai ies cu parul la drum [i s\ moi oasele cuiva, asta nu se mai poate. N-ar avea nici un rost s\ ne fur\m singuri c\ciula. Asta-i, [i nu mai ai ce-i face. – Bine, du-te tu [i te-ascunde, zise Joad. Las\-ne aici pe mine [i pe Casy, s\ le spunem noi dou\ vorbe nenoroci]ilor \lora. Raza aceea de lumin\ se afla acum aproape, s\rea `nspre cer [i pe urm\ disp\rea [i iar s\rea `n sus. Cei trei o urm\reau cu `ncordare. – {i mai e `nc\ un lucru dac\ ajungi v`nat, zise Muley. ~]i vin `n minte tot felul de primejdii. Dac\ e[ti v`n\tor, nu te g`nde[ti la primejdie [i nu te sperii. Chiar tu mi-ai spus c\, dac\ iese vreo d\nd\naie te-nha]\ [i te trimit `napoi la McAlester, s\-]i termini pedeapsa. – Asta a[a-i, zise Joad. E drept c\ a[a mi-au spus, da’ dac\ stau aici [i m\ odihnesc ori dorm... n-are de ce s\ ias\ vreo d\nd\naie. Doar nu fac nici un r\u. Altceva ar fi dac\ m-a[ `mb\ta [i a[ face scandal.

Fructele m`niei

161

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 162

Muley r`se. – Las\, c\ vezi tu. R\m`i tu unde e[ti, c\ ma[ina-ntr-o clip\-i aici. Poate c\-i chiar Willy Feeley, [i acuma Willy e om `n slujba [erifului. „Ce-i cu tine aici, de `ncalci proprietate str\in\?“ are s\ te `ntrebe Willy. Ei, [i tu, care-ai [tiut totdeauna c\ Willy e un rahat cu ochi, ai s\ zici: „{i ce te prive[te pe tine, ce te bagi?“ Willy o s\ se `nfurie cumplit [i-o s\-]i zic\: „S\ piei numaidec`t de-aici sau, dac\ nu, te bag la r\coare!“ {-ap\i tu n-ai s\ te la[i alungat de unul ca Feeley numai fiindc\ el [i-a ie[it din min]i [i-i ]`]`ie fundul. El o s\ vrea s\ fac\ pe nebunul [i n-o s\ se lase, da’ [i ]ie o s\ ]i se urce s`ngele la cap, [i nici tu n-o s\ te la[i... ei, d\-o dracului, ne vine mult mai la-ndem`n\ s\ ne-ascundem colo-n bumbac [i s\-i l\s\m s\ ne caute. {i pe urm\ mai facem [i noi haz, c-o s\ vedem cum le vine nebuneala, da’ tot n-au ce ne face, iar noi st\m acolo [i ne r`dem de ei. G`nde[te-te numai c-ar fi de-ajuns s\ te iei `n be]e cu Willy sau cu alt mah\r dintr-\[tia `n stare s\ se-nfurie, s\ te-nha]e [i s\ te trimit\ iar la McAlester, ca s\ zaci acolo trei ani de zile. – Vorbe[ti cu socoteal\, zise Joad. Fiece vorb\ pe care-ai spus-o e vorb\ eu socoteal\. Da’ fir-ar a dracului s\ fie, nu-mi place deloc s\ m\ las m`nat dind\r\t! Of, cum a[ mai vrea s\-i caftesc una lu’ Willy \sta! – Are revolver, spuse Muley. {i trage, c\ doar e loc]iitor de [erif. A[a c\ ori te omoar\ el pe tine, ori n-ai tu `ncotro [i trebuie s\-i iei revolverul [i s\ tragi `n el. Hai s\ mergem, Tommy! N-ai dec`t s\-]i spui c\ te-ascunzi acolo doar ca s\-]i ba]i joc de ei. {i, la urma urmei, nu conteaz\ dec`t ce-]i spui tu. Lumina devenise puternic\, [i razele ei se-ndreptau direct spre cer, iar acum se auzea [i duduitul regulat al unui motor.

162

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Hai s\ mergem, Tommy. Nu ne ducem prea departe, doar peste pai[pe-cin[pe [iruri de bumbac, [i de-acolo putem vedea tot ce fac. – S\ fiu al naibii, ai dreptate! spuse Tom ridic`ndu-se `n picioare. N-a[ avea nimic de c`[tigat, oricum ar ie[i lucrurile. – Atunci hai s\ mergem, hai pe-aici! Muley o lu\ prin spatele casei [i str\b\tu vreo cincizeci de iarzi1 peste c`mpul de bumbac. – Aici e bine, zise el. Acuma a[eza]i-v\ jos. Pune]i doar capetele la p\m`nt, dac\ `ncep s\ ne caute. Are haz treaba asta. To]i trei se `ntinser\ la p\m`nt c`t erau de lungi [i se sprijinir\ `n coate. Muley s\ri `n sus [i o lu\ la goan\ `nspre cas\, iar peste c`teva clipe se `ntoarse [i arunc\ la p\m`nt un bra] de haine [i ghete. – Le-ar fi luat numai a[a, de-ai dracului, zise el. Luminile urcar\ pe coama dealului [i pe urm\ cobor`r\ asupra casei. Joad `ntreb\: – Oare n-au cumva lanterne s\ vie `ncoa cu ele, s\ ne caute? Tare-a[ vrea s\ am acuma un par! Muley chicoti `nfundat: – Nu, nu vin ei `ncoace. }i-am spus doar c\ acuma s`nt col]os ca o nev\stuic\. Willy a f\cut `ntr-o noapte prostia asta [i l-am altoit pe la spate c-un le] smuls din gard, de-a c\zut lat ca o mom`ie. Pe urm\, a povestit cum au t\b\r`t asupra lui cinci in[i deodat\. Ma[ina veni p`n\ dinaintea casei [i o d`r\ de lumin\ se prelinse peste c`mp. – Iaca! exclam\ Muley. D`ra de lumin\ rece [i alb\ le alunec\ pe deasupra capetelor [i scormoni c`mpul. De unde st\teau ascun[i, nu 1 Unitate

de m\sur\ pentru lungimi, egal\ cu 0,9144 m (n.tr.)

Fructele m`niei

163

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 164

puteau s\ vad\ nici o mi[care, dar auzir\ zgomotul unei portiere tr`ntite [i murmur de glasuri. – Se tem s\ stea `n lumin\, le [opti Muley. De vreo dou\ ori am tras cu pu[ca `n faruri. Asta l-a f\cut pe Willy s\ ia seama bine. Acuma v\d c\ a luat pe cineva cu el. Auzir\ sunetul pa[ilor pe sc`ndur\ [i pe urm\ z\rir\ `n cas\ lumina unei lanterne. – S\ trag prin perete? [opti iar Muley. N-au cum s\ vad\ dincotro vine. Asta o s\-i mai puie oleac\ pe g`nduri. – Da, da, atinge-i, spuse Joad. – S\ nu faci una ca asta, [opti Casy. N-are nici un rost. Osteneal\ zadarnic\. Trebuie s\ ne g`ndim bine [i s\ nu facem dec`t lucruri care ne-ar putea aduce vreun folos. Din preajma casei se auzi un h`r[`it. – Sting focul, su[oti Muley. Arunc\ p\m`nt peste el. Auzir\ pocnetul portierelor, iar d`rele de lumin\ ale farurilor c`rmir\ `n loc, `ndrept`ndu-se din nou c\tre drum. – Capul jos! zise Muley. L\sar\ to]i capetele `n p\m`nt [i d`ra de lumin\ trecu pe deasupra lor, str\b\tu `nc\ o dat\ lanul de bumbac de la un cap\t la cel\lalt, apoi ma[ina porni, urc\ p`n\ pe coama dealului [i, `n cele din urm\, disp\ru. Muley se ridic\ `n picioare. – Willy face `ntotdeauna `ncercarea asta din urm\ cu farurile. A f\cut-o de-at`tea ori, c\ [tiu acuma precis c`nd s\ m\ feresc. {i el tot se crede mare de[tept. – Poate c-au l\sat pe cineva la p`nd\ `n cas\, zise Casy. Pun m`na pe noi c`nd ne `ntoarcem acolo. – S-ar putea. R\m`ne]i voi pu]in aicea. Eu le cunosc toate vicle[ugurile. Porni lini[tit printre tufe [i `n urma lui nu se auzea dec`t sunetul stins ai bulg\rilor strivi]i sub talp\. Cei doi `[i

164

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

`ncordar\ auzul, dar nu putur\ distinge nimic. Peste c`teva minute le strig\ din cas\: – N-au l\sat pe nimeni, veni]i `ncoace! Casy [i Joad se ridicar\ de jos [i p\[ir\ `nd\r\t, c\tre conturul `ntunecat al casei. Muley `i `nt`mpin\ l`ng\ mu[uroiul fumeg`nd care fusese focul aprins de ei. – V-am spus eu c\ n-au l\sat pe nimeni, zise el m`ndru. S`nt mai grijulii de c`nd l-am pocnit eu pe Willy [i i-am `mpu[cat de vreo dou\ ori farurile. Nu [tiu ei sigur cine este, [i nici eu n-am de g`nd s\ m\ las prins. Nu m\ culc niciodat\ prin preajma caselor. Dac\ vre]i s\ veni]i cu mine, v\ ar\t eu unde s\ v\ culca]i, `ntr-un loc unde nu d\ nici dracu’ peste voi. – Du-ne! spuse Joad. Mergem dup\ tine. N-a[ fi crezut niciodat\ c-am s\ ajung s\ m-ascund pe p\m`ntul p\rin]ilor mei. Muley o lu\ `nainte peste c`mp, iar Joad [i Casy `l urmar\. Se-mpiedicau `n mers, c\lc`nd peste tufele de bumbac. – O s\ v\ mai ascunde]i voi de multe ori, zise Muley. Mergeau peste c`mp, unul `n urma celuilalt. Ajunser\ la un mal s\pat de ape [i cobor`r\ cu u[urin]\ p`n\ `n fundul albiei. – S\ fiu al naibii, pun r\m\sag c\ [tiu unde e! strig\ Joad. Nu-i o v\g\un\ mititic\ `n mal, aici? – A[a-i. Da’ de unde [tii? – Eu am s\pat-o, zise Joad. Eu [i cu frate-meu, Noah, am s\pat-o. Ziceam c\ umblam dup\ aur, da’ doar ne jucam a[a [i r\scoleam p\m`ntul, cum r\scolesc totdeauna copiii. Malurile v\iugii erau acum mai `nalte dec`t ei. Trebuie s\ fie chiar pe-aici, pe-aproape. A[ zice c\ mi-aduc foarte bine aminte de ea. – Am acoperit-o cu m\r\cini, spuse Muley. Nu mai poate da nimeni peste ea.

Fructele m`niei

165

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 166

Fundul albiei se l\]ise [i acum c\lcau pe nisip. Joad se `ntinse jos, pe nisipul curat, [i zise: – Eu nu m\ culc `n nici o v\g\un\. Uite, chiar aicea m\ culc! ~[i f\cu haina sul [i [i-o puse sub cap. Muley d\du la o parte perdeaua de m\r\cini [i, l\s`ndu-se `n patru labe, se strecur\ `n v\g\una lui. – ~mi place grozav aicea! strig\ el. Aicea mi se pare c\ nimeni nu poate da peste mine. Jim Casy se a[ez\ [i el pe nisip, al\turi de Joad. – S\-i tragem un pui de somn, `l `ndemn\ Tom. Cum se crap\ de ziu\, pornim spre unchiul John. – Eu n-am s\ pot dormi, r\spunse Casy. Prea multe g`nduri m\ fr\m`nt\. ~[i ridic\ genunchii [i-[i `ncruci[\ picioarele. Apoi las\ capul pe spate [i privi sc`nteierea stelelor. Joad c\sc\, `ndoi un bra] [i [i-l puse sub cap. T\cur\ am`ndoi [i, `ncet-`ncet, via]a ce colc\ia pe fa]a p\m`ntului, prin g\uri, prin vizuini [i printre tufi[uri, `ncepu din nou s\ se-arate: h`rciogii `[i scoaser\ capetele, iepurii se-apropiar\ de lucrurile verzi [i fragede, [oarecii pornir\ s\ alerge peste bulg\ri, iar v`n\torii `naripa]i pluteau peste toate, neauzi]i de nimeni.

Capitolul [apte ~n ora[e, pe la marginea ora[elor, pe c`mp, pe maidane, pretutindeni dai peste gr\mezi de automobile vechi, de automobile h`rbuite, peste garaje cu firme colorate: „Automobile vechi“. „Automobile vechi, `n stare bun\. Consum redus, trei remorci“. „Ford ’27, `n stare bun\“. „Automobile verificate, automobile garantate. Radio gratuit“. „Automobile cu 100 de galoane1 de benzin\ gratis. Pofti]i [i vizita]i!“ „Automobile vechi. Pre]uri minime“. Un teren [i o cl\dire destul de `nc\p\toare ca s\ ad\posteasc\ un birou, un scaun [i un registru albastru. Mald\re de contracte, cu col]urile `ndoite, prinse cu clame, [i un vraf de contracte necompletate. „Tocul rezervor s\ fie plin [i vezi s\ nu cumva s\ ]i se strice. O v`nzare nu s-a putut `ncheia fiindc\ se stricase tocul.“ „~mpu]i]ii \ia de colo nu cump\r\. Foiesc peste tot. Nu fac altceva dec`t s\ se uite. Toat\ vremea casc\ ochii. N-au de g`nd s\ cumpere nimic; doar `]i r\pesc timpul. Pu]in `i doare pe ei de timpul t\u. Uite-i pe \ia, \ia doi... nu, \ia cu copiii. ~ncepi de la dou\ sute de dolari [i pe urm\ mai la[i din pre]. Dup\ cum arat\, poate c-ar da o sut\ [i 1 Unitate

de m\sur\ pentru capacit\]i, egal\ cu 3,785 l (n.tr.)

Fructele m`niei

167

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 168

dou\zeci [i cinci. Trebuie s\-i mai plimbi. Ia-i [i plimb\-i c-o ma[in\ h`rbuit\. Dracu’ s\-i pieptene! ~]i r\pesc timpul de poman\.“ Proprietari de garaje, to]i cu m`necile suflecate: negustora[i, cu ochi mici, scrut\tori, r\i [i t\io[i, care caut\ doar sl\biciunea altora. „Ia seama la chipul femeii. Dac\ femeii o s\-i plac\ ma[ina, pe ramolitul \la `l ducem noi de nas. ~ncepe cu Cadillac-ul. Pe urm\, po]i s\-i duci [i la Buick-ul \la tip ’26. Dac\ `ncepi cu Buick-ul, or s\ vrea un Ford. Suflec\-]i m`necile [i hai la treab\! Doar n-o s\ ]in\ c`t lumea. Arat\-le Nash-ul de colo, p`n\ ascund eu bete[ugul de la pompa Dodge-ului ’25. C`nd s`nt gata, `]i fac semn.“ „Ce-]i trebuie dumitale e s\ duc\ la greu, s\ care, nu? Dumneata n-ai nevoie de lux, s\ faci pe nebunul. Sigur, tapi]eria e destul de paradit\. Dar s\ [tii de la mine c\ nu pernele fac ro]ile s\ se-nv`rt\.“ Automobile a[ezate la [ir, cu radiatoarele `nainte, radiatoare ruginite, cauciucuri dezumflate. A[ezate unul l`ng\ altul, `n [ir. „A]i vrea s-o lua]i pe asta? Da, nu-i nici o sup\rare. O scot numaidec`t din r`nd.“ „For]eaz\-te s\ fii c`t mai `ndatoritor. Ocup\-te de ei c`t mai mult. Dar f\-i s\ `n]eleag\ limpede c\-]i jertfe[ti timpul pentru ei, `n interesul lor. Cei mai mul]i s`nt oameni tare cumsecade. Nu le place deloc s\-i deranjeze pe al]ii. Dar tu sile[te-i s\ te deranjeze [i pe urm\ scoate-le-o pe nas cu v`rf [i `ndesat!“ {iruri de automobile, tot felul de tipuri, [i mai preten]ioase, [i mai de duzin\, cu ro]i descentrate [i cauciucuri uzate: Buick, Nash, De Soto.

168

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

„Da, domnule. Dodge ’22. Cel mai al dracului tip pe care l-a scos Dodge vreodat\. N-are moarte. Compresie redus\. Compresia m\rit\ i-a p\c\lit pe mul]i fraieri o vreme, dar nu s-a turnat `nc\ pe lume metalul `n stare s-o suporte. {i alte tipuri: Plymouth, Rocknes, Star.“ „Aoleu, de unde a mai ie[it [i Apperson-ul \sta? Din arca lui tata Noe? {i-un Chalmers, [i un Chandler, de-alde astea nu s-au mai fabricat de-un veac. Nu mai facem negustorie cu automobile – adun\m fiare vechi. Fir-ar a dracului de treab\, trebuie s\ fac rost [i de ni[te h`rburi mai ca lumea! Dar nu-mi trebuie mai scumpe de dou\zeci [i cinci, cel mult treizeci de dolari. Le v`nd cu cincizeci sau [aptezeci [i cinci. E un profit frumu[el. Parc\ la ma[inile noi po]i s\ faci vreo br`nz\?! Aiurea! Ma[ini vechi ne trebuie. Pe astea le v`nd ca p`inea cald\. Merg cel mult p`n\ la dou\ sute cincizeci de dolari, nici un sfan] mai mult. Jim, ia-l de guler pe p\duchiosul \la b\tr`n [i-arunc\-l pe trotuar, n-are ce c\uta la noi. S\ m`ie m\garul de-aicea. Sau `ncearc\ s\-i bagi pe g`t Apperson-ul. Hei, da’ unde-i Apperson-ul? S-a v`ndut? Dac\ nu mai facem rost de ceva vechituri, trebuie s\ tragem obloanele.“ Placarde ro[ii [i albe, albe [i albastre – c`t e trotuarul de lung: „Automobile vechi. Automobile vechi `n stare bun\“. „Asta-i senza]ia zilei – suie-l pe platform\. Nu-l vinzi nici `n ruptul capului. E bun c\ atrage lumea. Dac\-l vindem cu c`t face, ne ardem ur`t. Spune c\-i dat. Ai grij\ s\ se defecteze instala]ia electric\ a depozitului chiar `nainte de-a pleca fraierul cu marfa. Pune acumulatorul \la stricat. Ei, ai dracului, ce-or fi vr`nd s\ le dau pentru cinci parale ale lor? Suflec\-]i m`necile, hai la treab\! Sf`r`iala asta n-o s\ ]in\ c`t lumea. Dac-oi avea destule h`rburi, `n [ase luni `mi fac suma [i m\ retrag din afaceri.“

Fructele m`niei

169

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 170

„Ia ascult\, Jim, s\ [tii c\ partea dind\r\t a Chevrolet-ului \luia zdr\ng\ne al dracului, parc-ar fi `nc\rcat cu sticle sparte. Toarn\-i vreo c`]iva pumni de rumegu[! Pune-i [i pe la angrenaje! Trebuie s\ lu\m treizeci [i cinci de dolari pe t\r\boan]a asta. Ne-a dus, tic\losul, cu rabla lui. I-am spus c\-i dau zece dolari, [i el mi-a b\gat-o pe g`t cu cincisprezece. ~ntr-o clip\ a sp\lat putina [i a luat [i sculele ma[inii. Doamne-Dumnezeule, de ce n-am eu acuma cinci sute de rable dintr-astea! Asemenea sf`r`ial\ nu poate s\ ]in\ mult. Nu-i plac cauciucurile? Spune-i c\ au `nghi]it zece mii de mile [i scade-i din pre] un dolar jumate.“ Mormane de fier\rie ruginit\, `ngr\m\dite pe l`ng\ garduri, [iruri de epave `n fund\turi de maidane, caroserii `nnegrite de unsoare, aripi turtite, blocuri de motoare azv`rlite pe p\m`nt [i-un firicel de [tir care s-a strecurat prin cilindri. P`rghii de fr`ne, ]evi de e[apament r\sucite ca ni[te [erpi. Ulei, benzin\. „Ia caut\, poate g\se[ti o bujie `ntreag\. Dumnezeule, dac-a[ avea cincizeci de ma[ini cu remorc\, mai ieftine de o sut\ de dolari, le-a[ da pe toate c`t ai zice pe[te. Ce dracu’ mai cat\ [i \la? Noi vindem, da’ doar n-o s\ i le c\r\m [i acas\! Auzi vorb\! Cum o s\ i le c\r\m acas\?! Uite, pun r\m\[ag c\ pe \la de colo l-am v\zut `ntr-o caricatur\. Crezi c\ n-o s\ facem nici o br`nz\ cu el? Ei, atunci ia-l la goan\. Avem destule pe cap, ca s\ ne mai punem mintea [i s\ ne pierdem vremea c-un pap\-lapte care nu se mai poate hot\r` odat\. Scoate cauciucul de la roata din fa]\, din dreapta, de la Graham-ul \la. Pune-l cu peticul `n\untru. Altminteri, arat\ clasa una. Nu-i lipse[te nimic.“ „Precis! Tot mai bate b\tr`nica asta cincizeci de mii de mile de drum. Numai ai grij\ s\-i dai mereu ulei c`t `i trebuie. S\ tr\ie[ti! Noroc!“

170

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

„C\uta]i un automobil? Cam la ce v-a]i g`ndit? A]i v\zut ceva care v-ar conveni? Mi s-a uscat g`tlejul de tot. Ce-a]i zice de-un p\h\rel, ceva pe cinste? Hai s\-i tragem o du[c\ p`n\ se uit\ so]ia dumitale la La Salle-ul asta. Da’ nu-]i trebuie dumitale un La Salle. E [i cam paradit. Consum\ ulei de te sperie. Ia un Lincoln ’24. Asta-i odat\ ma[in\! N-are moarte. O transformi [i o faci camionet\.“ Soarele `[i vars\ v\paia peste fiarele ruginite. P\m`ntul e n\cl\it de ulei. Oamenii foiesc de colo-colo, n\uci]i; au nevoie de ma[ini. „{terge-te pe picioare!“ „Nu te sprijini de ma[ina aia, c\-i murdar\.“ „Cum faci s\ cumperi un automobil?“ „C`te parale cost\?“ „Ai grij\ de copii!“ „C`t or fi cer`nd pe asta? S\ `ntreb\m. ~ntrebatul nu cost\ bani. Putem `ntreba, nu-i a[a?“ „Nu putem da nici o para chioar\ peste [aptezeci [i cinci de dolari, altminteri, nu mai avem cu ce ne duce p`n\ `n California.“ „Doamne-Dumnezeule, dac-a[ putea pune eu m`na pe vreo sut\ de hodoroage! Nici nu conteaz\ dac\ se urnesc din loc ori nu se urnesc.“ Anvelope uzate, anvelope sparte, stivuite `n st`lpi cilindrici `nal]i; camere ro[ii, camere cenu[ii, at`rnate ca ni[te c`rna]i. „Petice pentru cauciucuri? Ceva pentru cur\]at radiatorul? Pentru `ntre]inerea bujiilor?“ „Pune pilula asta `n rezervorul de benzin\ [i c`[tigi zece mile la fiecare galon.“ „D\-i o vopsea, domnule – cu cincizeci de cen]i o faci ca nou\.“ „{terg\toare de parbriz, o curea pentru ventilator, ni[te garnituri?“ „Poate supapa-i de vin\. Pune un ventil nou. Ce-o s\ pierzi? C`]iva cen]i, acolo?“

Fructele m`niei

171

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 172

„Merge, Joe! Ia-i cu bini[orul [i expediaz\-mi-i `ncoace. ~i iau eu `n primire; `i fac s\ cumpere ori `i omor. Dar nu-mi trimite orice ma]e-fripte! Eu de clien]i am nevoie.“ – Pofti]i, domnule, pofti]i! La noi a]i dat de chilipir. Da, domnule, chilipir adev\rat! Cu optzeci de dolari pune]i m`na pe-o groz\vie de ma[in\! – Nu pot s\ dau mai mult de cincizeci. Omul cel de-afar\ spunea c\ cincizeci. – Cincizeci. Cincizeci? Nu-i `n toate min]ile! Am dat eu [aptezeci [i opt de dolari [i cincizeci de cen]i pe \la micul de colo. Joe, m\ z\p\citule, ce, vrei s\ ne sco]i la pepeni? Trebuia s\-i spui omului c\ n-are ce c\uta aici. A[ putea s\-l dau cu [aizeci. Ascult\-ncoa, nene, nu pot pierde toat\ ziua cu dumneata. S`nt negustor, da’ eu nu umblu s\ `n[el pe nimeni. Ai [i ceva de dat `n schimb? – A[ putea s\ dau o pereche de cat`ri `n schimb. – Cat`ri! Hei, Joe, ai auzit ce spune ’mnealui? Nenicul \sta vrea s\ ne dea `n schimb ni[te cat`ri. Dumneata n-ai auzit, nene, c\ tr\im `n secolul ma[inilor? ~n ziua de azi cat`rii nu mai s`nt buni dec`t pentru oase [i copite, ca s\ faci clei din ele. – Cat`ri zdraveni [i v`njo[i – unul de cinci [i altul de [apte ani. Poate c\-i mai bine s\ `ncerc\m [i-n alt\ parte. – ~ncerca]i `n alt\ parte! Veni]i pe capul nostru c`nd nu mai [tim `ncotro s-apuc\m de-at`ta treab\, ne face]i s\ pierdem vremea [i pe urm\ pleca]i `n alt\ parte! Joe, tu n-ai v\zut cu ce c\rp\no[i ai de-a face? – Nu-s c\rp\nos. Am nevoie de o ma[in\. Plec\m `n California. Ne trebuie neap\rat o ma[in\. – Ei, uite-a[a-s eu: un pap\-lapte. Nu m\ las\ inima. Joe `mi spune mereu c\-s un pap\-lapte. Zice c\, dac\ mi-oi da mereu [i c\ma[a de pe mine, am s\ cr\p de foame. Uite, s\-]i

172

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

spun ce-am s\ fac pentru dumneata – a[ putea s\-]i dau c`te cinci dolari pentru cat`ri, s\-i fac eu carne de dat la c`ini. – N-a[ vrea s\-i dau a[a… s-ajung\ hran\ pentru c`ini. – Ei, hai s\ zicem c\ ]i-a[ da zece sau mai degrab\ [apte dolari de fiecare. Uite cum facem: `i socotim `n dou\zeci de dolari. Da’ cu c\ru]\ cu tot, nu-i a[a? Pui jos cincizeci de dolari [i pentru rest semnezi un contract, ca s\-mi trimi]i c`te zece dolari pe lun\. – Da’ spuneai c\ ceri optzeci. – Ce, dumneata n-ai auzit p`n\ azi de dob`nzi [i de asigurare? Astea se adaug\ [i ele, dar fac o nimica toat\. ~n patru-cinci luni te-achi]i complet. Doar te isc\le[ti aicea. De rest, ne-ngrijim noi, punem totul la punct. – Nu prea [tiu ce s\ zic... – Ia ascult\, domnule! Vas\zic\, eu `]i dau c\ma[a de pe mine, iar dumneata stai [i m\ faci s\-mi pierd vremea. C`t am ars gazul cu dumneata, vindeam trei ma[ini. Nu [tiu ce s\-]i zic... Hai, isc\le[te ici! E-n regul\, dom’le! Joe, umple rezervorul la domnul! ~i d\m noi benzin\... Vai de capul meu, Joe, tare-a mai mers greu cu \sta! C`t am dat noi pe hodoroaga aceea? Treizeci de dolari, treizeci [i cinci, nu? I-am luat cat`rii [i c\ru]a, iar dac\ nu iau pe ei [aptezeci [i cinci de dolari `nseamn\ c\ nu-s negustor. Afar\ de asta, am mai pus laba pe cincizeci de dolari bani ghea]\ [i am [i-un contract pentru patruzeci. He-hei, [tiu eu c\ nu to]i s`nt oameni cinsti]i, dar nici nu ]i-ar veni s\ crezi c`t de mul]i pic\ p`n\ la urm\ [i cu restul de bani. Unul a venit cu o sut\ de dolari la doi ani dup\ ce eu `l [tersesem din registru. Garantez c\ nenicul \sta trimite banii. Oh, Dumnezeule, dac-a[ putea eu pune m`na pe cinci sute de vechituri dintr-astea! Suflec\-]i m`necile, Joe! Du-te `n strad\, ia-i cu

Fructele m`niei

173

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 174

bini[orul [i expediaz\-mi-i `ncoace. Ai ciupit dou\zeci de dolari la ultima v`nzare. Nu faci afaceri proaste. Placardele de c`rp\ bo]it\ tremur\ `n soarele dup\-amiezii. „Chilipirul zilei! Ford ’29, pus la punct. Arat\ bine...“ „Ce-ar vrea pentru cincizeci de dolari? Un Zephir? P\r de cal at`rn`nd din pernele banchetelor, aripi turtite [i `ndreptate cu ciocanul. Barele, din fa]\ [i din spate, at`rn\ jalnic, cu [uruburile c\zute. Ford-uri de sport, decapotabile, cu c`te o rozet\ colorat\ `n capul fiec\rei aripi din fa]\, una deasupra radiatorului [i trei `n spate. Ap\r\toare de noroi [i-un cub mare `n capul schimb\torului de viteze. Pe marginea anvelopelor, o fat\ frumoas\, zugr\vit\ `n culori [i pe care o cheam\ Cora. Soare de dup\-amiaz\ oglindit `n parbrizele pr\fuite. „Aoleu, n-am avut vreme nici s\ m\ duc s\ iau ceva `n gur\. Joe, trimite un pu[ti s-aduc\ ni[te c`rna]i. Huruitul `ntret\iat de pocnete al motoarelor vechi. „Uite un gur\-casc\ zburlit care se tot zg`ie[te la Chrysler-ul de colo. Vezi dac\ are vreo para `n pung\. C`teodat\ arga]ii \[tia s`nt [mecheri ai dracului. Ia-i cu bini[orul [i f\-le v`nt `ncoace, Joe! Te descurci bine!“ „Sigur, l-am v`ndut. Cu garan]ie? Noi am garantat c\-i automobil. Nu ne-am luat [i obliga]ia s\-l d\d\cim [i s\-i schimb\m scutecele. Ia ascult\, domnule, ce `nseamn\ asta? Ai cump\rat o ma[in\ [i acuma vrei s\ faci scandal? Nici nu stau de vorb\ cu dumneata dac\ nu pl\te[ti. N-avem noi h`rtiile dumitale. Noi le trimitem la banc\ [i banca o s\ te urm\reasc\, nu noi. Nu p\str\m h`r]oage aici. Ce? Ia, numai s\ faci tu gur\, c\ [i anun] poli]ia. Nu, nu noi am schimbat cauciucurile. Ia m\tr\[e[te-l de-aici, Joe! A cump\rat o ma[in\ [i-acuma dumnealui nu-i mai place. Ce-ai zice dac\ eu a[ cump\ra un cotlet, l-a[ m`nca pe jum\tate [i pe urm\ 174

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

m-a[ duce s\-l dau `napoi m\celarului?! S\ [tii c\ noi aicea facem negustorie, nu poman\. Ce zici de ’mnealui, Joe? Aha... ia te uit\ colo! Are dinte de elan.1 D\ fuga! Condu-l pe dumnealui s\ vad\ Pontiac-ul \la ’36. A[a! Radiatoare p\trate, radiatoare rotunde, radiatoare ruginite, radiatoare plate [i curbele prelungi ale liniilor aerodinamice, al\turi de suprafe]ele plane ale tipurilor mai vechi. Azi e ziua chilipirurilor. Mon[tri str\vechi, cu banchete largi [i confortabile – o po]i foarte lesne reteza, s\ faci din ea camionet\. Remorci cu dou\ ro]i, osii ruginite `n soarele arz\tor al dup\-amiezii. Automobile vechi. Automobile vechi `n stare perfect\. Revizuite, `n stare de func]ionare. Consum redus. „Ia uita]i-v\! Uita]i-v\ la ma[ina asta! Asta a fost `ngrijit\, nu glum\!“ Cadillac-uri, La Salle-uri, Buick-uri, Plymouth-uri, Packard-uri, Chevrolet-uri, Ford-uri, Pontiac-uri. {iruri, [iruri, cu farurile sclipind `n soarele dup\-amiezii. Ma[ini vechi `n stare perfect\. „Ia-i cu bini[orul, Joe! Doamne-Dumnezeule, tare-a[ vrea s\ am o mie de hodoroage! S\ le am eu aici, de v`nzare, [i s\ vezi cum le-a[ mai da!“ „Pleca]i `n California? Asta-i exact ce v\ trebuie dumneavoastr\. Pare uzat\, da’ mai merge `nc\ multe mii de mile.“ Puse [ir, una l`ng\ cealalt\. Ma[ini vechi `n stare bun\. Chilipir. Revizuite. ~n perfect\ stare de func]ionare.

1 Semnul distinctiv al unei organiza]ii care ini]iaz\ sau sprijin\ ac]iuni caritabile: Benevolent and Protective Order of Elks (Ordinul caritabil [i protector al elanilor) (n.tr.)

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 176

Capitolul opt Cerul devenea cenu[iu printre ]intele stelelor, iar secera lunii se sub]ia [i se topea `n `nalt. Tom Joad [i preotul mergeau repede pe-un drumeag ce nu era dec`t urme de ro]i [i d`re b\t\torite, l\sate de [enilele tractoarelor printre lanurile de bumbac. Apropierea zorilor nu era vestit\ dec`t de cerul parc\ alunecat `ntr-o r`n\: nimic `n zarea dinspre apus [i un tiv de lumin\ c\tre r\s\rit. Cei doi `naintau t\cu]i [i miroseau praful pe care-l st`rneau `n mers. – E[ti sigur, nu-i a[a, c-am apucat `ntr-adev\r pe drumul cel bun, zise Jim Casy. Tare m-a[ nec\ji dac\ s-ar lumina de ziu\ [i ne-am trezi deodat\ c-am luat-o prost [i ne afl\m cine [tie unde. Lanurile de bumbac frem\tau de via]\ rede[teptat\, de f`lf`irea scurt\ a p\s\rilor ce ciuguleau `n faptul dimine]ii [i de salturile printre bulg\ri ale iepurilor speria]i. Trop\itul stins al picioarelor ce p\[eau prin praf, geam\tul bulg\rilor strivi]i sub t\lpi se deslu[eau printre [oaptele tainice ale zorilor. Tom zise: – A[ nimeri [i cu ochii `nchi[i. N-a[ putea r\t\ci drumul dec`t dac\ m-a[ g`ndi prea mult care anume este. E de-ajuns s\ nu m\ g`ndesc [i merg `ntins `ntr-acolo. Ce naiba, frate, doar pe-aicea am v\zut lumina soarelui! Pe-aici am colindat

176

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

c`t am fost copil. Uite, colo trebuie s\ fie un copac, `l vezi? Abia se z\re[te de-aicea. Ei, `n copacul de-acolo a sp`nzurat odat\ taica un coiot mort. A at`rnat `n copac p`n\ aproape s-a topit [i-a c\zut singur jos. R\m\seser\ numai oasele albe. Vai de capul meu, trag n\dejde c-o fi av`nd maica ceva de m`ncare. ~mi sar ochii de foame. – {i mie, spuse Casy. Nu vrei ni[te tutun de mestecat? ~]i mai `n[eli foamea. Poate era mai bine dac\ nu plecam chiar a[a cu noaptea-n cap. Eram mai siguri pe lumin\. T\cu o clip\, s\ poat\ mu[ca din ghemotocul de tutun: Dormeam ca un butuc. – Z\p\citul ala de Muley ne-a trezit. M-a f\cut de-am s\rit ca ars. M-a trezit [i mi-a spus: „Te las cu bine, Tom. Eu o [terg. Trebuie s\ trec printr-un loc“. {i zice: „E mai bine s\ pleca]i [i voi chiar acuma, s\ fi]i dincolo de c`mpul \sta c`nd s-o face ziu\“. A ajuns sperios ca un pop`nd\u de c`nd tr\ie[te a[a cum l-ai v\zut c\ tr\ie[te. Ai fi zis c\-i fug\rit de indieni. Crezi c\ s-a scr`ntit? – De, nu [tiu ce s\ zic. Ai v\zut cum a [i venit ma[ina aceea peste noi, asear\, `ndat\ ce-am f\cut oleac\ de foc. Ai v\zut cum au d\r`mat casa. Treburile astea ce se petrec pe-aici s`nt ni[te porc\rii cumplite. Sigur c\ Muley s-a cam scr`ntit, f\r\ `ndoial\. A[a cum tr\ie[te el, furi[`ndu-se mereu ca un coiot, nici nu poate s\ nu se scr`nteasc\. N-o s\ mai treac\ mult [i-are s\ omoare pe cineva, iar atuncea au s\-l v`neze cu c`inii. C`nd spun treaba asta, parc\ a[ face o prorocire. O s-ajung\ din ce `n ce mai r\u. N-a vrut s\ mearg\ cu noi? – Nu, r\spunse Joad. Acuma cred c\-i e team\ de-a binelea s\ mai dea ochi cu lumea. M\ mir cum de-a venit s\ stea de vorb\ cu noi. C`nd o r\s\ri soarele, ajungem la unchiul John.

Fructele m`niei

177

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 178

Merser\ t\cu]i o vreme [i bufni]ele `nt`rziate zburau pe deasupra lor c\tre podurile caselor, c\tre scorburile copacilor [i c\tre cisternele de ap\, s\ se ascund\ de lumina zilei. C\tre r\s\rit cerul se lumina treptat [i acum puteau distinge tufele de bumbac [i fa]a cenu[ie a p\m`ntului. – Al naibii s\ fiu dac\ pot `n]elege unde s-or fi culc`nd cu to]ii la unchiul John! N-are dec`t o singur\ odaie, o perdea unde-i buc\t\ria de var\ [i un [opron mititel. Cred c\ stau claie peste gr\mad\. Preotul spuse: – Iac\, nu ]in minte dac\ John are familie. {tiu c\ tr\ie[te de unul singur, nu-i a[a? Nu mi-l aduc prea bine aminte. – E cel mai ursuz om din lume, r\spunse Joad. Un aiurit cam `ntr-o ureche... seam\n\ cu Muley, at`ta doar c\-i mai r\u `n unele privin]e. Po]i s\ dai peste el unde cu g`ndul nu g`nde[ti – la Shawnee, beat turt\, la vreo v\duv\ la dou\zeci de mile de-aicea ori r\t\cind pe ogorul lui cu un felinar `n m`n\. }\c\nit. Toat\ lumea zicea c\ n-are s-o duc\ mult. Un ursuz ca el n-are niciodat\ zile multe. Da’ unchiul John e mai b\tr`n dec`t taica. Pe timp ce trece, e tot mai uscat la trup [i mai r\u de gur\. Are limb\ mai veninoas\ chiar dec`t a Bunului. – Uite c\ se face ziu\, zise preotul. V\zduhul parc\-i de argint. {i unchiul t\u John n-a avut niciodat\ familie? – Ba da, a fost `nsurat [i povestea lui are s\-]i arate limpede ce soi de om e... ce purt\ri are. Taica spune istoria asta. A avut unchiul John atuncea nevast\ t`n\r\. Patru luni a tr\it cu ea. R\m\sese `ns\rcinat\ [i `ntr-o noapte o apuc\ ni[te dureri `n p`ntece [i-i zice unchiului John: „Mai bine te-ai duce dup\ un doctor“. Da’ unchiul John nici nu se sinchise[te [i zice: „Ei, ce-i? Te doare [i pe tine oleac\ burta. Ai m`ncat prea mult. Ia [i tu un hap de-\la contra durerilor.

178

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Te-ai `ndopat prea tare [i-acuma te doare burta“, zice el. A doua zi pe la pr`nz femeia d\ ochii peste cap, [i pe la ceasurile patru moare. – Da’ ce-a avut? `ntreb\ Casy. S-a otr\vit cu ceva? – Nu, cic\ s-ar fi rupt ceva `ntr-`nsa. Ap... apendicit\ sau cam a[a ceva. Ei, [i uite c\ unchiul John \sta, care toat\ via]a lui a fost un flu[turatic, a `nceput deodat\ s\ ia lucrurile `n serios. Zicea c\ a f\ptuit mare p\cat. Vreme `ndelungat\ n-a vrut s\ schimbe o vorb\ cu nimeni. Numa ce umbla de colo p`n\ colo, ca [i c`nd n-ar fi v\zut nimic `n jurul lui, [i din c`nd `n c`nd spunea rug\ciuni. Doi ani au trecut p`n\ [i-a mai venit `n fire, da’ n-a mai fost omul dinainte. Parc\ se s\lb\ticise. C\dea a[a, cu anas`na, pe capul oamenilor. De fiecare dat\ c`nd vreunul dintre noi, copiii, aveam limbrici ori ne durea burta, numaidec`t aducea doctorul. A trebuit s\-i spun\ taica de la obraz s\ se-ast`mpere, c\ doar pe copii toat\ vremea `i doare burta. Unchiul John crede c\ din vina lui i-a murit nevasta. Ciudat om! Totdeauna trebuie el s\ se `ngrijeasc\ de necazurile altora – ba s\ dea copiilor acadele, ba s\ lase c`te-un sac cu gr\un]e `n pragul unei case. A d\ruit aproape tot ce-a avut [i parc\ tot nu se simte `nc\ mul]umit. C`teodat\, r\t\ce[te singur `n toiul nop]ii. {i, cu toate astea, e bun gospodar. ~[i `ngrije[te foarte bine p\m`ntul. – Bietul om! zise preotul. C`t de singur trebuie s\ se simt\, s\racul! Nu cumva a luat [i calea bisericii dup\ ce i-a murit nevasta? – Nu, asta n-a f\cut-o. Nu i-a pl\cut s\ stea unde-i lume mult\. C\uta s\ fie tot singur. Nu se afla copil s\ nu ]in\ mult la el. Uneori, venea pe la noi `n toiul nop]ii [i noi [tiam c-a venit fiindc\ totdeauna g\seam c`te-o pungu]\ cu

Fructele m`niei

179

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 180

bomboane la c\p\t`iul fiec\ruia. Noi, copiii, credeam c\ el e Isus Hristos cel Atotputernic. Preotul mergea `nainte, cu capul `n piept. Nu r\spunse nimic. Lumina zorilor ce se rev\rsau f\cea s\-i str\luceasc\ fruntea, iar m`inile care i se b\l\b\neau pe l`ng\ trup ]`[neau `n lumin\ [i pe urm\ din nou se f\ceau nev\zute. Tom r\mase [i el t\cut, ca [i c`nd ar fi vorbit despre lucruri prea tainice [i acum s-ar fi ru[inat. Iu]i pasul [i preotul lu\ aceea[i caden]\. Acum puteau deslu[i mai bine drumul dinaintea lor, topit `n dep\rtarea cenu[ie. Un [arpe alunec\ u[or de marginea lanului [i ie[i `n drum. Tom se opri l`ng\ el [i-l cercet\ din ochi. – E [arpe de cas\, zise. S\-l l\s\m `n pace. Ocolir\ [arpele [i-[i v\zur\ de drum. Un strop de culoare ap\ru pe buza dinspre r\s\rit a cerului [i apoape `n aceea[i clip\ lumina mohor`t\ a zorilor se rev\rs\ peste `ntreaga c`mpie. Verdele se ivi pe tufele de bumbac [i p\m`ntul se ar\t\ cenu[iu-`ntunecat. Chipurile oamenilor `[i pierdur\ luciul cenu[iu. Pe m\sur\ ce cre[tea lumina, fa]a lui Joad p\rea mai `nchis\ la culoare. – |sta-i ceasul cel mai frumos al zilei, spuse Joad `n [oapt\. C`nd eram copil, aveam obicei s\ m\ scol [i s\ umblu singur peste c`mp dac\ era vreme frumoas\ cum e cea de acum. Oare ce-i acolo? O hait\ de c`ini se adunase `n mijlocul drumului s\ fac\ alai unei c\]ele. Cinci c`ini, corcituri de ras\ ciob\neasc\ [i corcituri de ogari, dul\i al c\ror neam se pierduse din pricina unei vie]i sociale prea libere, erau to]i ocupa]i s\ intre `n gra]iile c\]elei. Fiecare o adulmeca plin de delicate]e, apoi d\dea fuga, pe picioarele parc\ `n]epenite, p`n\ la o tuf\ de bumbac, unde ridica ceremonios un picior de dind\r\t, o uda, pe urm\ iar se repezea s\ adulmece. Joad [i

180

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

preotul se oprir\ `n loc, s\ priveasc\, [i deodat\ Joad izbucni `ntr-un hohot vesel de r`s. – Ei, ai dracului! exclam\ el. Ei, ai dracului! To]i c`inii se str`nser\ gr\mad\, cu spin\rile zburlite, `ncepur\ s\ m`r`ie [i r\maser\ to]i ca `mpietri]i, fiecare a[tept`ndu-i pe ceilal]i s\ `nceap\ lupta. Unul dintre ei `nc\lec\ [i, dup\ ce v\zur\ c\ faptul era consumat, ceilal]i se traser\ deoparte [i se uitar\ aten]i, cu limbile `mb\lo[ate at`rn`nd de-un cot. Cei doi oameni `[i v\zur\ de drum. – Pe cinstea mea! zise Joad. Z\u, cred c\ \la care-a `nc\lecat e Flash al nostru. Credeam c-o fi murit. Cu]u-cu]u, Flash! Izbucni din nou `n r`s: He-hei, na-]i-o bun\, parc\ eu a[ auzi dac\ a[ fi `n locul lui [i m-ar striga vreun netot! Asta-mi aduce aminte de-o istorie care se spunea despre Willy Feeley, pe vremea c`nd era el b\ie]andru. Willy \sta era ru[inos, grozav de ru[inos. Ei, [i-ntr-o bun\ zi `l trimite tat-su cu-o vi]ic\ la buhai la alde Graves. Acas\ la Graves nu era `ns\ dec`t Elsie, ceilal]i to]i plecaser\ care-ncotro, pe la treburi. Da’ Elsie nu era de loc ru[inoas\. Willy a r\mas `n fa]a ei cu vi]ica de funie, s-a `nro[it ca focul [i nu era `n stare s\ scoat\ nici o vorb\. Da’ Elsie `i zice: „{tiu la ce-ai venit; vezi c\ buhaiul e colo `n spatele casei, `n ocol“. Ei, [i duc ei vi]ica `n ocol, [i pe urm\ se urc\ am`ndoi pe gard, s\ priveasc\. Nu trece mult [i pe Willy `ncep s\-l treac\ n\du[elile. Elsie aia se uit\ la el [i, ca [i cum nici n-ar fi b\nuit despre ce-i vorba, zice: „Da’ ce-i, Willy, ce-i cu tine?“ Willy se pierduse a[a de tare cu firea, c\ nici nu mai [tia pe ce lume se afl\. „Fir-a[ al dracului, zice Willy, tare-a[ mai vrea s\ fac [i eu treaba aia!“ {i Elsie zice: „F\, Willy, de ce nu? Doar `i vi]ica ta“. Preotul r`se `nceti[or [i spuse:

Fructele m`niei

181

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 182

– Nici nu [tii c`t de bine e s\ nu mai fii preot. Nimeni nu spunea o snoav\ m\car dac\ m\ aflam eu de fa]\ sau, chiar dac\ spunea careva, mie nu-mi era `ng\duit s\ fac haz. {i nici s\-njur nu puteam. Acuma `njur cum `mi vine [i de c`te ori `mi vine, [i tare-i mai pic\ bine omului s\ `njure c`nd are poft\. Un val de ro[ea]\ acoperi zarea dinspre apus [i pe p\m`nt p\s\rile `ncepur\ s\ ciripeasc\, gure[e. Joad zise deodat\: – Uite colo! Drept `nainte! Se vede cisterna de ap\ a unchiului John. Mori[ca de v`nt de la pomp\ nu se z\re[te de-aici, da’ acolo-i cisterna lui. N-o vezi cum se `nal]\ pe cer? Iu]i [i mai tare pasul: {tiu eu dac-or fi cu to]ii acolo?! Partea de sus a cisternei era a[ezat\ pe-o coam\ de deal. Joad mergea acum a[a de repede, `nc`t norul de praf i se `n\l]a p`n\ la genunchi. – M\ g`ndesc dac\ nu cumva maica... Acuma vedeau picioarele cisternei [i casa, o cutie mic\ [i p\trat\, nev\ruit\ [i gola[\, iar al\turi, [opronul cu acoperi[ scund [i d\r\p\nat. Fumul se `n\l]a de pe co[ul de tabl\ al casei. ~n ograd\, st\teau `ngr\m\dite `n neor`nduial\ tot felul de mobile, aripile [i butucul mori[tii de v`nt, t\blii de pat, scaune, mese. – Aoleu! S\ [tii c\ se preg\tesc de plecare! strig\ Joad. ~n ograd\ se vedea o camionet\, o camionet\ cu obloanele laterale ale platformei foarte `nalte, dar o camionet\ foarte curioas\ la `nf\]i[are, pentru c\, de[i partea din fa]\ ar\ta ca la o limuzin\, partea mai `nalt\ fusese `ndep\rtat\, [i `n locul ei fusese pus\ o platform\ ca de camion. C`nd se apropiar\ [i mai mult, auzir\ din ograd\ ni[te pocnituri, iar dup\ ce soarele se s\lt\ deasupra orizontului [i-[i arunc\ razele peste camionet\, v\zur\ un om

182

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i s\get\rile ciocanului s\u care se `n\l]a [i lovea. Soarele fulgera `n ferestrele casei. Sc`ndurile roase de vreme str\luceau. Lumina se r\sfr`ngea `n penele lucitoare ale unor pui ro[ii care ciuguleau prin ograd\. – S\ nu strigi, zise Tom. Hai s\ d\m a[a, f\r\ veste, peste ei. Iu]i at`t de tare pasul, `nc`t praful i se ridic\ p`n\ la br`u. Ajunser\ p`n\ la marginea lanului de bumbac [i pe urm\ p\[ir\ chiar `n ograd\, pe p\m`ntul lucios [i tare ca piatra, acoperit doar ici [i colo de c`teva buruieni pline de praf. Atunci Joad r\ri pasul, de parc\ i-ar fi fost team\ s\ mai `nainteze. Preotul, urm\rindu-l cu privirea, se opri [i el, ca s\ mearg\ am`ndoi `n caden]\. Tom se strecur\ `nainte, sfios, lu`nd-o piezi[ c\tre camionet\. Era o limuzin\ Hudson Super de [ase, a c\rei capot\ fusese t\iat\ cu dalta. Tom Joad b\tr`nul st\tea pe platforma ca de camion [i b\tea `n cuie ultimele stinghii la obloanele laterale. Chipul s\u cenu[iu [i b\rbos era aplecat deasupra locului unde lucra, [i dintre buze `i r\s\rea un m\nunchi de cuie. A[ez\ un cui [i cu ciocanul `l sili s\ str\pung\ sc`ndura. Din cas\ se auzi z\ng\nitul unui capac l\sat peste oal\ [i sc`ncetul unui copil. Joad se apropie de platforma camionetei [i se sprijini de ea. Taic\-su se uit\ la d`nsul, dar nu-l v\zu. Propti din nou un cui `n sc`ndur\ [i-l lovi cu ciocanul. Un stol de porumbei se `n\l]ar\ de pe acoperi[ul cisternei, d\dur\ ocol ogr\zii [i pe urm\ se l\sar\ iar pe acoperi[, apropiindu-se de strea[in\ [i privind curio[i `n jos; erau porumbei albi, vine]ii [i suri, cu aripi irizate. Joad `[i `ncle[t\ o m`n\ pe stinghia cea mai de jos a p\r]ii laterale a platformei. ~n\l]\ ochii c\tre omul `mb\tr`nit [i c\runt de pe platforma camionetei, `[i trecu limba peste buzele groase [i zise cu glas stins:

Fructele m`niei

183

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 184

– Taic\... – Ce mai vrei? morm\i Tom b\tr`nul printre buzele str`nse `n jurul m\nunchiului de cuie. Purta o p\l\rie neagr\, murdar\ [i pleo[tit\, [i o c\ma[\ albastr\ de p`nz\ aspr\, peste care pusese o vest\ f\r\ nasturi; pantalonii `i erau lega]i cu o curea lat\ de ham, prins\ `ntr-o cataram\ p\trat\ de alam\, [i at`t pielea c`t [i metalul ar\tau limpede luciul c\p\tat de-a lungul anilor; [i bocancii `i erau rup]i, cu pingelele desprinse, [i l\b\r]a]i ca ni[te b\rci din pricina anilor de-a lungul c\rora `nfruntaser\ soarele, ploaia [i praful. M`necile c\m\[ii `i st\teau `ntinse pe bra]e, umflate de mu[chii gro[i [i puternici. P`ntecele [i [oldurile erau sub]iratice, iar picioarele – scurte, groase [i v`njoase. Chipul, `ncadrat de barba aspr\ cu aspect de sare [i piper, p\rea `n `ntregime tras c\tre b\rbia puternic\, o b\rbie proeminent\ [i `ngro[at\ de barba ]epoas\, nu tot at`t de sur\ ca pe obraji, [i care-i d\dea greutate [i for]\. Peste umerii cura]i ai obrazului, pielea era tot at`t de cafenie ca [i spuma de mare [i str\b\tut\ de riduri pornite ca ni[te raze din col]urile ochilor. Avea ochi c\prui, c\prui-`ntuneca]i, ca boabele de cafea, [i, de c`te ori cerceta un lucru, `[i `mpingea capul `nainte, fiindc\ ochii ace[tia `ncepuser\ s\ sl\beasc\. Buzele, dintre care r\s\reau cuiele lungi, erau sub]iri [i ro[ii. R\mase cu ciocanul suspendat `n aer, gata s\-l abat\ peste floarea cuiului, [i-[i `ndrept\ c\tre marginea platformei, acolo unde se afla Tom, privirile `n care se putea citi nemul]umirea iscat\ de `ntrebarea ce-l st`njenea de la lucru. Apoi b\rbia `i zv`cni `nainte, privirile i se oprir\ pe figura lui Tom, [i `ncet-`ncet mintea lui `ncepu s\ disting\ ce are `naintea ochilor. Ciocanul c\zu `nceti[or `ntr-o parte, iar m`na st`ng\ scoase cuiele dintre buze. {i zise, pierdut `n g`nduri, de parc\

184

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i-ar fi adus singur o veste: „|sta-i Tommy, apoi, `nc\ o dat\, tot numai pentru sine: E Tommy, a venit acas\“. Gura i se deschise [i un lic\r de spaim\ `i str\luci `n ochi. – Tommy, rosti el abia [optit, nu cumva ai fugit de-acolo? Trebuie cumva s\ stai ascuns? {i ascult\ `ncordat, s\ aud\ r\spunsul. – Nu, spuse Tom. S`nt eliberat pe cuv`nt de onoare. Mi-au dat drumul. Am h`rtii la m`n\. ~[i `ncle[t\ am`ndou\ m`inile de stinghiile platformei [i privi `n sus. Tom b\tr`nul puse `nceti[or ciocanul jos [i v`r` cuiele `n buzunar. ~[i arunc\ picioarele peste marginile platformei [i c\zu u[urel la p\m`nt, dar de `ndat\ ce se trezi al\turi de feciorul lui p\ru stingher [i neajutorat. Spuse cu greu: – Tommy, noi plec\m `nspre California. Da’ s\ [tii c\ ne preg\team s\-]i scriem o scrisoare [i s\-]i spunem. {i continu\, cu glas din care r\zb\tea ne`ncrederea: Da’ acuma te-ai `ntors. Po]i s\ vii [i tu cu noi. Vii [i tu! Din cas\ se auzi zdr\ng\nit de vase. Tom b\tr`nul c\t\ `ntr-acolo, uit`ndu-se peste um\r. – Hai s\-i lu\m pe nea[teptate, spuse el [i ochii `i str\luceau de emo]ie. Maic\-ta avea o presim]ire rea, c\ n-are s\ te mai vad\ niciodat\. I s-au pleo[tit privirile de parc\ ar fi avut un mort `n cas\. Aproape c\ nici nu voia s\ plece `n California, de team\ c\ n-o s\ te mai vad\. Din cas\ se auzi iar\[i clinchet de vase. Hai s\-i lu\m pe nea[teptate, zise `nc\ o dat\ Tom b\tr`nul. Hai s\ intr\m a[a, ca [i c`nd niciodat\ n-ai fi fost plecat. Hai, s\ vedem ce zice maica. ~n fine, `l atinse pe Tom, dar cu fric\, numai pun`ndu-i pe um\r o m`n\ pe care `n aceea[i clip\ [i-o retrase. Abia pe urm\ se uit\ [i la Jim Casy.

Fructele m`niei

185

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 186

– ~l ]ii minte pe p\rintele, spuse Tom cel t`n\r, a venit [i el cu mine. – A fost [i d`nsul la pu[c\rie? – Nu, ne-am `nt`lnit pe drum. A fost plecat de pe-aici. Taica `i str`nse foarte grav m`na [i `i spuse: – Bine-ai venit la noi, p\rinte! Casy r\spunse: – ~mi pare bine c\ m\ aflu aici. ~ntoarcerea acas\ a unui fl\c\u e lucru ce merit\ s\ fie v\zut. Merit\, `ntr-adev\r. – Acas\... [opti taica. – La ai lui, se corect\ repede preotul. Azi-noapte am dormit la casa cealalt\. B\rbia b\tr`nului zv`cni `nainte. ~ntoarse capul [i privi o clip\ `n lungul drumului, apoi se r\suci `nspre Tom: – Ei, cum facem? Ce-ar fi s\ intru eu `n\untru [i s\ spun: „Uite, au venit ni[te drume]i [i-ar vrea ceva de m`ncare“, sau mai bine s\ intri numai tu [i s\ nu zici nimic p`n\ nu te bag\ ea de seam\? Ce zici? Fa]a `i str\lucea de emo]ie. – S\ nu cumva s-o speriem, r\spunse Tom. S\ nu-i sar\ inima. Doi c`ini ciob\ne[ti od`rli]i venir\ `n trap, bucuro[i, p`n\ ce sim]ir\ miros de om str\in, [i deodat\ f\cur\ cale-ntoars\, aten]i [i b\nuitori, cl\tin`ndu-[i `ncet [i parc\ nesiguri cozile `n v`nt, dar cu privirile fixe [i din]ii pu]in r`nji]i, `n a[teptarea vreunui semn de du[m\nie ori primejdie. Unul din ei `[i `ncord\ grumazul [i se apropie totu[i, cu pas rar [i furi[at, de picioarele lui Tom [i le adulmec\ zgomotos. Pe urm\, iar se trase deoparte [i se uit\ ]int\ la Tom b\tr`nul, a[tept`nd un `ndemn. C\]elandrul cel\lalt nu era tot at`t de inimos. Se uit\ `mprejur, c\ut`nd ceva ce ar fi putut s\-i abat\ aten]ia f\r\ s\-l fac\ de ru[ine, v\zu un pui

186

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

de g\in\ ro[cat ciugulind prin ograd\ [i se repezi la el. Urm\ un cotcod\cit de spaim\, saltul `n aer al unui caier de pene ro[ietice [i puiul o lu\ la goan\ b\t`nd din aripile ciunge, ca s\-[i sporeasc\ viteza. C\]elandrul se uit\ m`ndru `nspre grupul de oameni [i pe urm\ se `ntinse `n praf [i `ncepu s\ bat\ cu coada `n p\m`nt, plin de mul]umire. – Hai, spuse taica, hai s\ intr\m `n\untru! Hai, s\ te vad\ [i ea! Vreau s\ v\d [i eu ce mutr\ face c`nd o da cu ochii de tine. Haide! ~ntr-o clip\ trebuie s\ fie gata [i masa de diminea]\. Am auzit-o de mult pun`nd sl\nina `n tigaie. O lu\ `nainte peste ograda acoperit\ de pulbere m\runt\. Casa de-aici nu avea nici un fel de prisp\, ci numai o treapt\ `n fa]a pragului, al\turi de care se afla un butuc cu cap\tul scrijelit [i tocat de t\ieturile adunate de-a lungul anilor. Lemnele din arm\tura casei erau tare roase, fiindc\ partea mai moale fusese m\cinat\ de praf. Aerul era `nc\rcat de mirosul lemnului de salcie ars `n foc, iar c`nd cei trei b\rba]i se apropiar\ de u[\, sim]ir\ [i mireasma de carne pr\jit\, de turte atunci scoase din cuptor [i de cafea dat\ `n clocot. Taica se opri `n u[\ [i r\mase acolo, astup`nd-o cu trupu-i scund [i v`njos. Zise: – Maic\, chiar acuma au c\zut de la drum doi fl\c\i [i ne `ntreab\ dac\ n-am avea s\ le d\m [i lor ceva de m`ncare. Tom auzi glasul maic\-sii a[a cum `l ]inea el minte: calm, pu]in c`ntat, prietenos [i smerit. – S\ vie `ncoace, zise d`nsa. Avem m`ncare destul\. Spune-le s\ se spele mai `nt`i pe m`ini. P`inea-i gata. Acuma scot [i carnea. {i dinspre sob\ se auzi sf`r`itul furios al unturii `ncinse. Taica p\[i `n\untru, l\s`nd u[a liber\, [i Tom se uit\ `n odaie, la maic\-sa. ~ntorcea `n tigaie buc\]ile de carne de porc rumenite. U[a cuptorului era deschis\ [i `n\untru se

Fructele m`niei

187

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 188

vedea o tav\ mare plin\ cu turte groase [i bine coapte. Se uit\ pe u[\ afar\, dar soarele st\tea `n spatele lui Tom [i n-o l\sa s\ vad\ dec`t o siluet\ `ntunecat\ pe fondul str\lucitor al luminii g\lbui. ~i f\cu un semn plin de bun\voin]\ [i-i zise: – Poftim `n\untru! ~mi pare bine c\ tocmai s-a nimerit s\ fac p`ine mai mult\ `n diminea]a asta. Tom r\mase pe loc, privind `n\untru. Maica era masiv\ la trup, f\r\ s\ fie gras\; i se `ngreuiase trupul din pricina sarcinilor [i a trudei. Era `mbr\cat\ `ntr-un fel de capot larg [i cu poale lungi de p`nz\ cenu[ie, pe care fuseser\ c`ndva ni[te flori colorate, dar culoarea se [tersese [i conturul florilor micu]e mai ap\rea doar ca un cenu[iu pu]in mai deschis dec`t cel al fondului. Poalele capotului `i ajungeau p`n\ la glezne, iar picioarele goale, late [i puternice, p\[eau repede [i cu `ndem`nare pe podele. P\rul rar [i argintiu `l purta adunat `ntr-un coc m\runt, la ceaf\. Bra]ele-i voinice [i pistruiate erau goale p`n\ la coate, iar m`inile – plinu]e [i ginga[e, ca ale unei feti]e dolofane. Privi afar\ `n b\taia soarelui. Obrajii plini nu se muiaser\; chipul era senin [i bl`nd. Ochii de culoarea alunei p\reau s\ fi tr\it toate tragediile lumii [i s\ fi p\[it pe durere [i suferin]\, ca pe ni[te trepte, c\tre o calm\, ad`nc\ [i supraomeneasc\ `n]elegere a lucrurilor. P\rea s\-[i cunoasc\, s\ accepte [i s\ se bucure de starea ei de st`lp al familiei, de turn `nt\rit, cu neputin]\ de `ngenuncheat. {i cum Tom b\tr`nul [i copiii n-ar fi putut cunoa[te durerea sau teama dec`t dac\ ea s-ar fi plecat `naintea durerii ori a temerilor, se `nv\]ase s\ nu le primeasc\ niciodat\ `n sufletul ei. {i cum, ori de c`te ori se petrecea vreo `nt`mplare fericit\, cu to]ii se uitau `n ochii ei, s\-[i dea seama dac\ este sau nu bucurie acolo, c\p\tase obi[nuin]a de a cl\di voio[ia chiar [i din materialele cele mai nepotrivite. Dar mult mai pre]ioas\ dec`t voio[ia era

188

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

st\p`nirea de sine. Neclintita st\p`nire de sine putea fi oric`nd un reazem de n\dejde. {i astfel, pornind de la uria[ul [i totu[i modestul rol ce-i revenea `n cadrul familiei, ajunsese la o senin\tate sublim\, la o calm\ [i nobil\ frumuse]e. Pornind de la sarcina de lecuitor al celor atin[i de boal\, m`inile ei c\p\taser\ dib\cie, r\bdare [i siguran]\; pornind de la sarcina de arbitru, ajunsese, `n judecata ei, impasibil\ [i nep\rtinitoare ca o zei]\. P\rea a-[i da foarte bine seama c\, dac\ ea ar sc\pa din m`n\ fr`iele, dac\ `ntr-adev\r s-ar cl\tina [i s-ar da b\tut\, `ntreaga familie s-ar destr\ma din lipsa voin]ei de a continua s\ func]ioneze. Se uit\ afar\, `n ograda sc\ldat\ `n soare, la silueta `ntunecat\ a unui b\rbat. Taica [edea [i el al\turi, tremur`nd de emo]ie. Strig\ deodat\: – Poftim! Pofti]i `n\untru, domnule! Cu chipul `mbujorat de sfial\, Tom p\[i peste prag. Maica `i arunc\ o c\ut\tur\ binevoitoare de-acolo, de l`ng\ crati]\. {i deodat\ bra]ul `i c\zu `nceti[or c\tre [old, iar furculi]a sun\ pe sc`ndurile pardoselii. Ochii i se m\rir\ mult [i pupilele i se dilatar\. R\sufl\ greoi pe gura `ntredeschis\. ~nchise ochii [i rosti cu glas stins: – O, Doamne-Dumnezeule, mul]umescu-}i }ie, Doamne-Dumnezeule! {i deodat\ spaima i se zugr\vi pe fa]\: Tommy, nu cumva e[ti urm\rit? N-ai fugit de-acolo!? – Nu, maic\. S`nt liberat pe cuv`nt de onoare. Am h`rtii la m`n\, r\spunse Tom, b\t`ndu-se cu m`na peste buzunarul de la piept. ~naint\ c\tre el ml\dioas\, f\r\ s\ fac\ nici un zgomot cu t\lpile ei goale, [i fa]a `i era toat\ n\p\dit\ de mirare. M`na mic\ `i pip\i bra]ul [i-i `ncerc\ t\ria mu[chilor. Apoi deodat\ degetele s\rir\ la obraji, pip\ind ca degetele unui om f\r\ vedere. Iar bucuria ei era aproape la fel cu durerea.

Fructele m`niei

189

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 190

Tom `[i b\g\ buza de jos `ntre din]i [i mu[c\. Privirile mamei alunecar\ nedumerite spre buza mu[cat\ [i v\zur\ d`ra sub]ire de s`nge tras\ pe din]i, ca [i pata de s`nge ce se l\]ea `n jos, pe buz\. Abia atunci `n]elese, `[i rec\p\t\ st\p`nirea de sine [i l\s\ bra]ul s\-i cad\ pe l`ng\ trup. R\suflarea `i izbucni din piept puternic, ca o explozie. Strig\: – A[a! Era c`t pe-aci s\ plec\m f\r\ tine. {i ne-ntrebam, cum oare ai s\ po]i face ca s\ mai dai de noi vreodat\? Ridic\ de jos furculi]a [i mestec\ `n untura `ncins\, apoi s\lt\ `n sus o felie rumen\ [i r\sucit\ de carne de porc. Pe urm\, trase la marginea plitei vasul `n care clocotea cafeaua. Tom b\tr`nul r`se o vreme `nceti[or, iar pe urm\ spuse: – Vas\zic\, te p\c\lir\m, maic\, nu? Ai v\zut c\, dac\ am vrut, te-am p\c\lit? }i-a pierit graiul [i ai r\mas cu gura c\scat\. Tare-a[ fi vrut s\ fie [i Bunul de fa]\, s\ te vad\. Parc\ ]i-ar fi dat cineva cu barosul `ntre ochi. Bunul ar fi f\cut at`ta haz [i s-ar fi izbit at`ta peste coapse, c\ i-ar fi s\rit `nc\ o dat\ piciorul din [old, cum a p\]it atuncea c`nd a tras Al cu pu[ca `n aeroplanul acela mare al armatei. {tii, Tommy, a trecut `ntr-o bun\ zi pe deasupra un aeroplan lung de-o juma de mil\ [i Al a luat pu[ca [i a tras `n el. Bunul a `nceput s\ strige: „Nu trage `n \sta, Al, ca de-abia [i-a `nghi]it g\lbenu[ul; a[teapt\ p`n\ o trece unul care s\ nu mai aib\ ca[ la gur\“, [i s-a b\tut at`ta peste coapse, c\ [i-a scr`ntit piciorul din [old. Maica r`se [i ea `nceti[or [i lu\ un vraf de farfurii de tabl\ de pe poli]\. Tom `ntreb\: – Da’ unde-i Bunul? Nu l-am z\rit deloc pe pozna[ul de b\tr`n. Maica r`ndui farfuriile pe masa din buc\t\rie [i a[ez\ c`te o can\ `n dreptul fiec\reia. Spuse cu glas domol, de parc\ ar fi vrut s\ vorbeasc\ `n tain\:

190

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ei, b\tr`nul [i cu Buna dorm `n [opron. Am`ndoi ies afar\ toat\ noaptea [i c\lcau copiii pe picioare. Interveni [i taica: – Ehei, `n fiecare noapte Bunul `[i ie[ea din s\rite. Regulat se `mpiedica de Winfield, [i Winfield `ncepea s\ ]ipe, iar b\tr`nul se `nfuria [i se sc\pa `n izmene, lucru care-l f\cea s\-[i ias\ [i mai tare din fire, [-apoi s\ te ]ii, c\ toat\ casa `ncepea s\ zbiere. Rostise cuvintele abia strecur`ndu-le printre hohotele domoale de r`s: Oho, am tr\it zile vesele! Ap\i `ntr-o sear\, c`nd toat\ casa era `n picioare [i striga, [i-njura, numai ce se scoal\ frate-tu Al – acuma e fl\c\u `n lege – [i zice: „D\-o dracului, Bunule, de ce nu te duci tu `n lume s\ te faci pirat?“ Ei, da’ asta l-a `nfuriat a[a de r\u pe Bunul, c\ s-a [i repezit s\ pun\ m`na pe pu[c\, iar Al n-a mai avut `ncotro [i a trebuit s\ doarm\ `n noaptea aceea afar\, pe c`mp. De-atuncea Bunul [i Buna dorm am`ndoi `n [opron. – Acolo n-au dec`t s\ se scoale [i s\ fac\ un pas pe u[\ c`nd i-apuc\ nevoia, zise maica. Ia d\ fuga, taic\, [i spune-le c\ a venit Tommy acas\! Doar [tii c`t de mult ]ine Tommy la Bunu. – A[a-i, recunoscu taica. Ar fi trebuit s\ m\ duc mai demult. Ie[i afar\ [i str\b\tu curtea mi[c`nd iute din m`ini. Tom `l urm\ri cu privirea p`n\ c`nd aten]ia `i fu atras\ de glasul maic\-sii. Turna cafeaua [i nu se uita la el, dar `l `ntreb\ [ov\ind [i cu team\: – Tommy... – Da. {ov\iala maic\-sii `l f\cea [i pe el s\ se simt\ sfios [i `ncurcat. Fiecare [tia despre cel\lalt c\ se teme, iar lucrul acesta `i f\cea s\ fie [i mai sfio[i. – Tommy, trebuie s\ te `ntreb... nu e[ti nebun?

Fructele m`niei

191

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 192

– Nebun, maic\? – Nu te-au `nnebunit acolo? Nu ur\[ti tare pe nimeni? Nu ]i-au f\cut acolo nimic care s\ te strice [i s\ te fac\ s\-]i pierzi min]ile? Tom se uit\ `ntr-o parte la maic\-sa [i o cercet\ atent, ca [i cum ar fi vrut s\ afle de unde putea s\ [tie ea asemenea lucruri. ~i r\spunse: – N-u-u-u! Furios am fost eu, da’ numai pu]in\ vreme. Eu nu s`nt m`ndru, cum s`nt unii. Am l\sat lucrurile s\-[i urmeze calea lor. Da’ de ce m\-ntrebi, maic\? Acum maica se uita drept la el [i ]inea gura `ntredeschis\, ca [i cum ar fi vrut s\-l aud\ c`t mai bine, [i-l sfredelea cu ochii, s\-l `n]eleag\ c`t mai deplin. Pe fa]a ei se citea `ncordarea cu care se str\duia s\ prind\ r\spunsul `n ceea ce se ascunde de obicei `nd\r\tul cuvintelor. Spuse, `nc\ nesigur\: – Eu l-am cunoscut pe Floyd Dr\g\la[ul. Am cunoscut-o pe maic\-sa. Am`ndoi au fost oameni de treab\. Era el cam zurbagiu, e drept, a[a cum trebuie s\ fie fl\c\ii zdraveni. T\cu o clip\ [i pe urm\ cuvintele `ncepur\ s\ curg\ [uvoi: Nu [tiu eu lucrurile astea chiar bine de tot, dar c`te ceva mai [tiu. A f\cut [i el o dat\ o prostie nu prea mare, [i l-au chinuit, au pus m`na pe el [i l-au chinuit a[a de tare, c\ b\iatul s-a stricat la cap, iar a doua prostie pe care a f\cut-o a fost gogonat\ r\u [i iar l-au chinuit. N-a mai trecut mult [i bietul b\iat [i-a ie[it de-a binelea din min]i. Au tras cu pu[ca `n el ca `ntr-o lighioaie s\lbatic\ [i-a tras [i el, iar pe urm\ l-au h\ituit ca pe-un coiot, [i el s-a zb\tut [i-a urlat, [i-a dat s\ mu[te ca un lup. {i a `nnebunit de tot. Nu mai era nici copil, nici om `n toat\ firea, ci doar o m`n\ de om `nnebunit de ur\ `mpotriva celorlal]i. Dar oamenii care-l cuno[teau nu l-au chinuit [i nu l-au b\tut. Cu ei se purta ca to]i boteza]ii. P`n\ la urm\ l-au `nh\]at [i l-au

192

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

omor`t. Oric`t de r\u or fi scris despre el `n jurnale, s\ [tii c\ a[a a fost. T\cu [i-[i umezi cu limba buzele uscate, [i toat\ f\ptura ei devenise o singur\ `ntrebare dureroas\: Trebuie s\-mi spui, Tomm! Trebuie s\ aflu [i eu. Te-au chinuit [i pe tine tot a[a de r\u? Te-au f\cut [i pe tine s\ `nnebune[ti de ur\ `mpotriva oamenilor? Buzele groase ale lui Tom erau acum str`nse ap\sat peste din]i. L\s\ privirile `n jos [i-[i cercet\ m`inile mari [i c\rnoase. Zise: – Nu. Eu nu-s a[a. T\cu [i continu\ s\-[i cerceteze unghiile groase [i bombate ca ni[te scoici: Toat\ vremea c`t am stat `nchis n-am vrut s\ am nimic de-a face cu treburi dintr-astea. Mi-am p\strat mintea `ntreag\. – Mul]umesc lui Dumnezeu! suspin\ maica, abia auzit. Tom `[i ridic\ repede capul [i zise: – Maic\, da’ c`nd am v\zut ce-au f\cut din casa noastr\... Atunci maica veni l`ng\ el [i-i st\tu aproape; [i-i spuse cu patim\: – Tommy, nu te-apuca s\ te iei singur la har]\ cu ei. Au s\ te h\ituiasc\ [i-au s\ te `mpu[te ca pe un coiot. S\ [tii, Tommy, c\ am stat, m-am g`ndit, am visat [i am chibzuit mult la treburile astea. Unii spun c\ s`nt o sut\ de mii ca noi, oameni arunca]i pe drumuri. Dac\ to]i ne-am ie[i din min]i [i am sta `mpotriv\, Tommy... atunci s\ [tii c\ n-ar mai h\itui [i n-ar mai `mpu[ca ei pe nimeni... {i se opri brusc. Tommy se uit\ la d`nsa [i, `ncet-`ncet, `[i apropie pleoapele, p`n\ c`nd printre gene i se v\zu doar o linie `ngust\, sclipitoare. – {i-s mul]i cei care g`ndesc a[a ca tine? `ntreb\ el. – Nu [tiu. To]i par pu]in cam n\uci]i. Umbl\ de colo p`n\ colo, de parc-ar fi pe jum\tate adormi]i.

Fructele m`niei

193

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 194

De afar\ [i din partea cealalt\ a cur]ii se auzi un fel de beh\it strident: – Mul]umescu-}i }ie, Doamne! Slav\ }ie, Dumnezeule! Tom `ntoarse capul [i z`mbi cam acru: – A auzit, `n sf`r[it, [i Buna c\ m-am `ntors acas\. Maic\, zise el, te-ai schimbat; nu te-am v\zut niciodat\ a[a cum e[ti acuma. Chipul femeii se aspri [i ochii aruncar\ sclipiri de ghea]\: – P`n\ acuma nimeni n-a d\r`mat casa peste mine. {i nimeni nu mi-a aruncat familia s\ r\t\ceasc\ pe drumuri. Niciodat\ n-am mai fost nevoit\ s\ v`nd... totul... Uite-i c\ vin! Maica se `ntoarse repede l`ng\ sob\ [i r\sturn\ tava mare cu turte `n dou\ farfurii de tabl\. Pres\r\ apoi f\in\ peste untura `ncins\, ca s\ fac\ r`nta[, [i m`na `i r\mase alb\ de f\in\. Tom o mai urm\ri o clip\ cu privirea, pe urm\ se `ntoarse `n loc [i se `ndrept\ spre u[\. Patru oameni str\b\teau curtea venind spre cas\. ~n frunte mergea Bunul, un b\tr`nel ager, sub]iratic [i tren]\ros, care `nainta cu pa[i s\lta]i [i [chiop\t`nd pu]in din piciorul drept – piciorul scr`ntit din [old. ~[i `ncheia prohabul din mers, iar m`inile lui b\tr`ne nu prea izbuteau s\ g\seasc\ nasturii, fiindc\ `l v`r`se pe cel de sus `n butoniera a doua, [i to]i ceilal]i nu mai veneau la locul cuvenit. Purta pantaloni negri zdren]ui]i [i o c\ma[\ albastr\ rufoas\, descheiat\ de sus p`n\ jos [i l\s`nd s\ se vad\ dedesubt un fel de flanel\ de piele de culoare cenu[ie [i tot descheiat\. Prin deschiz\tura flanelei i se vedea pieptul `ngust [i b\lan, spuzit de p\r alb. L\s\ `n pace prohabul descheiat [i ridic\ m`inile la nasturii flanelei, dar se d\du repede b\tut [i-[i s\lt\ peste umeri b\ierile bretelelor cafenii. Chipul b\tr`nului era uscat [i nervos, iar ochii mici, str\lucitori [i r\i,

194

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

ca ochii unui copil nebunatic. Un chip r\ut\cios, nemul]umit, ar]\gos [i zeflemitor. Un om b\t\ios [i `nc\p\]`nat, gata oric`nd s\ spun\ snoave de[ucheate. R\m\sese la fel de slobod la gur\ ca totdeauna. R\ut\cios [i crud, [i nepotolit ca un copil nebunatic, dar toate acestea erau `nv\luite ca `ntr-o mantie de veselie. Bea peste m\sur\ de c`te ori avea ce, m`nca peste m\sur\ oric`nd i se ivea prilejul [i vorbea peste m\sur\ de mult de diminea]a [i p`n\ seara. ~n urma lui venea, t`r`[-gr\pi[ Buna, care `[i mai ducea `nc\ zilele doar fiindc\ era tot at`t de afurisit\ ca [i unchia[ul ei. Fusese la fel de `nc\p\]`nat\ [i `[i ap\rase p\rerile cu un fel de religiozitate aspr\ [i s\lbatic\, ce se dovedise la fel de slobod\ `n vorbe [i ne`nduplecat\ ca [i a Bunului. Odat\, dup\ o adunare religioas\, `n vreme ce `nc\ mai murmura rug\ciuni, desc\rcase am`ndou\ ]evile unei arme de v`n\toare `n fundul b\rbatului, zbur`ndu-i o buc\ aproape cu totul, iar dup\ asta b\rbatul `ncepuse s-o admire [i nu mai `ncercase s-o chinuiasc\, a[a cum chinuie copiii c`te un g`ndac. Acum mergea repede [i-[i ridicase fustele p`n\ aproape de genunchi, strig`ndu-[i cu glas spart [i ascu]it teribilul strig\t de lupt\: – Mul]umescu-}i }ie, Dumnezeule, slav\ }ie! Bunul [i Buna se luaser\ la `ntrecere, fiecare c\ut`nd s\ str\bat\ primul ograda cea lat\. Se certau pentru tot [i pentru toate, le pl\cea s\ se certe [i n-ar fi putut tr\i f\r\ ceart\. ~n urma lor, cu mi[c\ri domoale [i cump\nite, dar ]in`nd pasul cu b\tr`nii, veneau taica [i Noah – Noah, `nt`iul n\scut, un fl\c\u `nalt [i ciudat, pe-al c\rui chip lini[tit [i senin st\ruia mereu o expresie de nedumerire. ~n toat\ via]a lui nu se `nfuriase nici o singur\ dat\. ~i privea cu nespus\ mirare pe cei care se `nfuriau, cu o mirare plin\ de jen\, a[a cum se uit\ oamenii s\n\to[i la cei cu min]ile

Fructele m`niei

195

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 196

r\t\cite. Se mi[ca `ncet [i vorbea rar [i at`t de domol, `nc`t cine nu-l cuno[tea ar fi crezut c\ e cam prost\nac. Nu era prost\nac deloc, dar era un om ciudat. Nu era m`ndru [i nu cuno[tea imbolduri sexuale. Muncea [i dormea `ntr-un ritm curios, care pe el totu[i `l satisf\cea. ~[i iubea rudele, dar f\r\ s-o arate `n vreun fel. Cu toate c\ nimeni n-ar fi putut spune exact din ce pricin\, Noah l\sa impresia c\ e prost alc\tuit, c\ ar fi avut un cusur la cap, la trup, la membre ori la minte; nu era `ns\ cu putin]\ s\ ar\]i nici un cusur anume. Taica socotea c\ [tie de ce Noah e un om at`t de ciudat, dar `i era ru[ine [i nu spunea niciodat\. Fiindc\ `n noaptea c`nd se n\scuse Noah, speriat de coapsele desf\cute [i `nsp\im`ntat de vaietele nevestei sleite de puteri, afl`ndu-se [i singur `n cas\, `[i pierduse cump\tul [i nu mai [tiuse ce s\ fac\. Folosind ca forceps m`inile lui cu degete v`njoase, r\sucise pruncul [i-l tr\sese afar\. C`nd, ceva mai t`rziu, sosise [i moa[a, g\sise pruncul cu capul deformat, cu g`tul lungit [i trupul str`mbat, [i ea, cu m`inile ei, `i rotunjise capul la loc [i-i modelase trupul. Taica nu uitase niciodat\ `nt`mplarea asta [i-i fusese totdeauna ru[ine. De aceea se purta cu Noah mai bl`nd dec`t cu to]i ceilal]i. ~n fa]a l\t\rea]\, cu ochii prea dep\rta]i [i falca de jos lung\ [i fragil\ a lui Noah, taica parc\ vedea mereu capul sucit [i deformat al pruncului. Noah putea s\ fac\ orice i s-ar fi cerut, [tia s\ scrie [i s\ citeasc\, s\ lucreze [i s\ g`ndeasc\, dar s-ar fi spus c\ nimic nu-l intereseaz\; pentru toate lucrurile dorite de oameni, el nu avea dec`t o complet\ indiferen]\. Parc\ tr\ia `ntr-o cas\ t\cut\ [i stranie, de unde privea afar\ pe ferestrele ochilor bl`nzi. Era str\in de tot restul lumii, dar f\r\ s\ fie un singuratic. Cei patru str\b\tur\ ograda [i Bunul `ntreba `ntruna: – Unde-i, m\? Ei, fir-ar a dracului, unde-i, m\?

196

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Degetele i se `ndreptar\ c\tre nasturii de la pantaloni, dar uitar\ [i se retraser\ `n buzunar. Chiar atunci `l v\zu pe Tom `n picioare pe prag. Bunul se opri `n loc [i `i opri [i pe ceilal]i. ~n ochi `i luci o sclipire r\ut\cioas\. – Iote-l, dom’le! E pu[c\ria[. A trecut o groaz\ de vreme de c`nd nici un Joad n-a mai fost la pu[c\rie. Apoi, g`ndul `i s\ri `n alt\ parte: Da’ n-aveau nici un drept s\-l bage la pu[c\rie. A f\cut tocmai ce-a[ fi f\cut [i eu. N-au avut nici un drept, tic\lo[ii! {i g`ndul `i s\ri din nou `n alt\ parte: {i Turnbull b\tr`nul, puturosul dracului, se tot fudulea `ntruna c-o s\ te-mpu[te c`nd ]i-or da drumul. Zicea c\ are s`nge de Hatfield. Da’ i-am trimis eu vorb\. I-am zis: „S\ nu-]i pui tu `n c`rc\, auzi, cu de-alde Joad. Dup\ c`te [tiu, am [i eu `n vine s`nge de McCoy, zic, [i numa s\ te-mping\ Necuratul s\ te-ar\]i prin preajma lui Tom, c\ pun m`na pe-un ciomag [i-]i m\sor spinarea!“ {i asta l-a b\gat `n sperie]i. Buna nici nu lua seama la vorbele unchia[ului. Zise, cu glasul ei spart [i sub]ire: – Mul]umescu-}i }ie, Doamne! Slav\ }ie! Bunul se-apropie de Tom [i-i d\du una `n piept cu dosul palmei, iar ochii `i str\luceau de dragoste [i m`ndrie. – Ce mai faci, Tommy? – O.K.! r\spunse Tom. Matale cum o mai duci? – Numai fiere [i o]et, spuse b\tr`nul. G`ndul `i s\ri iar\[i `n alt\ parte: E-a[a cum am zis eu, n-or s\ poat\ ]ine ei un Joad la pu[c\rie. Ziceam eu: „Tommy o s\ dea n\val\ prin zidurile pu[c\riei, ca un buhai prin stinghiile ]arcului“. {i uite c\ a[a ai [i f\cut. D\-te la o parte, c\ mi-e foame! Bunul trecu imediat peste prag, se a[ez\ la mas\, `[i puse `n farfurie o halc\ de carne [i dou\ turte, apoi turn\ deasupra lor untura `ngro[at\ cu f\in\ [i, `nainte ca to]i ceilal]i

Fructele m`niei

197

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 198

s\ poat\ intra `n odaie, el [i avea gura plin\. Tom se uit\ la b\tr`n, `i z`mbi cu dragoste [i spuse: – Nu-i Bunul \sta un drac `mpeli]at?! Gura unchia[ului era at`t de plin\, c\ nu putea nici m\car s\ morm\ie un r\spuns, dar ochii mici [i r\ut\cio[i `i str\luceau, [i el `ncuviin]\ cu putere din cap. Dar Buna spuse cu m`ndrie: – Nici nu s-a aflat pe fa]a p\m`ntului om mai r\u [i mai afurisit dec`t \sta! Talpa-iadului o s\ fie, mul]umesc lui Dumnezeu! Cic\ vrea s\ m`ie el camionul, auzi! spuse Buna cu dispre]. Ei, [i n-are s\ m`ie el, iac-a[a ! Bunul se `nec\ [i dumicatul `i c\zu `n poal\, apoi `ncepu s\ tu[easc\ u[urel. Buna ridic\ ochii spre Tom, z`mbi [i-i spuse foarte bucuroas\: – S-a ramolit, nu-i a[a? Noah r\m\sese pe treapta din fa]a pragului, cu fa]a c\tre Tom, [i ochii lui dep\rta]i p\reau s\ priveasc\ undeva, dincolo de fratele lui. Pe chip nu i se putea citi nici un g`nd. Tom `l `ntreb\: – Tu cum o mai duci, Noah? – Foarte bine, r\spunse cel\lalt. Da’ tu? Asta a fost tot, dar a fost un lucru lini[titor. Maica alung\ mu[tele din jurul farfuriei cu sos [i le spuse celorlal]i: – N-avem loc s\ st\m to]i la mas\. Lua]i-v\ fiecare c`te-o farfurie [i a[eza]i-v\ pe unde pute]i, `n curte ori unde v\ place. Deodat\ Tom strig\: – Hei, da’ unde-i preotul? Era aicea. Unde s-a dus? – L-am v\zut [i eu, da’ a plecat, spuse taica. Buna strig\ [i ea cu glasu-i ascu]it: – Preot? Ave]i un preot? Da]i fuga [i aduce]i-l `ncoace! S\ ne blagosloveasc\ masa. Apoi ar\t\ c\tre unchia[ [i

198

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

continu\: Lui n-are ce s\-i mai blagosloveasc\ – a m`ncat tot. Da]i fuga [i aduce]i preotul! Tom ie[i pe prag [i strig\: – Hei, Jim! Jim Casy! Apoi ie[i `n ograd\: Aha, Casy! Preotul ie[ea de sub cisterna de ap\ [i venea `nspre cas\. Ce f\ceai acolo, te-ai ascuns? `l `ntreb\ Tom. – Ei, nu. Dar omul nu trebuie s\-[i bage nasul unde o familie se str`nge laolalt\ [i discut\ lucruri de-ale lor. Am stat pu]in acolo [i m-am g`ndit. – Hai s\ m`nc\m! Buna vrea s\ binecuv`ntezi bucatele. – Da’ eu nu mai s`nt preot, se `mpotrivi Casy. – Haide, las\ acuma! Binecuv`nteaz\ bucatele! Asta nu-]i pricinuie[te nici un r\u, [i ei `i face mare bucurie. Intrar\ `mpreun\ `n buc\t\rie. Maica spuse `ncet: – Bine-a]i venit. Taica ad\ug\: – Bine-a]i venit. Pofti]i s\ lua]i o gustare! – S\ blagosloveasc\ mai `nt`i bucatele! strig\ Buna. S\ blagosloveasc\ `nt`i! Bunul `l cercet\ cu ochi p\trunz\tori pe nou-venit, p`n\ c`nd `l recunoscu [i spuse numaidec`t: – O! d`nsul e preotul. A, atunci e bine. Mie mi-a pl\cut de c`nd l-am z\rit prima dat\... F\cu cu ochiul `n chip at`t de lipsit de ru[ine, `nc`t Buna crezu c\ cine [tie ce spusese [i strig\ deodat\ la el: – }ine-]i gura, ]ap hodorogit [i tob\ de p\cate! Casy `[i trecu nervos degetele prin p\r. – Trebuie s\ v\ spun c\ nu mai s`nt preot. Dac\-i de-ajuns doar s\ stau aici, s\ m\ bucur [i s\ fiu recunosc\tor unor oameni care se arat\ binevoitori [i genero[i cu mine, [ti]i, a[a, a[ putea spune o rug\ciune cam `n felul asta. Dar preot nu mai s`nt.

Fructele m`niei

199

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 200

– Spune rug\ciunea, zise Buna. {i pune [i o vorb\ despre drumul nostru `nspre California. Preotul `nclin\ capul [i ceilal]i `[i l\sar\, de asemenea, capetele `n piept. Maica `[i `mpreun\ m`inile peste p`ntece [i las\ capul `n jos. Buna plec\ at`t de tare capul, `nc`t nasul aproape `i intr\ `n farfuria de turte udate cu sos. Tom se sprijini de perete, cu farfuria `n m`n\, abia `nclin\ capul, iar Bunul [i-l aplec\ `ntr-o parte, a[a fel ca s\ poat\ a]inti asupra preotului un ochi r\ut\cios [i vesel. Pe chipul preotului st\ruia `ns\ o lumin\ ce ar\ta nu smerenie evlavioas\, ci puternic\ `ncordare a min]ii; iar `n glasul s\u nu r\sun\ implorarea, ci efortul g`ndirii. – Am stat [i-am cugetat, zise el. M-am retras printre dealuri [i-am cugetat, s-ar putea spune c\ la fel cum a plecat Hristos `n pustie s\ afle ie[ire din cumpenele ce-l b`ntuiau. – Doamne miluie[te! zise Buna, iar preotul `ntoarse capul [i se uit\ la ea cu mirare. – S-ar p\rea c\ Hristos a avut odat\ de f\cut fa]\ unui noian de necazuri, din care nu mai [tia cum s\ Se descurce [i parc\ {i-a dat seama ce pre] au toate [i c`t de f\r\ rost e s\ stai [i s\-]i fr\m`n]i mintea zadarnic, [i s\ te lup]i f\r\ s\ [tii cu cine. {i-a[a L-a cuprins pe El oboseala, pe El [i duhul S\u. Atunci a ajuns la `ncheierea c\ trebuie s\ le dea pe toate naibii. Iar `ndat\ dup\ asta a plecat `n pustie. – A-a-min, sc`nci Buna. De-at`ta amar de ani d\duse r\spunsuri la slujbe. {i at`]ia ani trecuser\ de c`nd nu mai asculta [i nu `n mai lua aminte la cuvintele preotului. – Nu vreau s\ spun c\ eu a[ fi deopotriv\ cu Hristos, continu\ preotul. Dar [i eu am obosit, a[a cum obosise [i El, mi s-au `ncurcat g`ndurile, a[a precum i se `ncurcaser\ [i Lui, [i asemenea Lui am plecat `n pustie, f\r\ cort [i f\r\ de

200

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

nici unele. Noaptea, am stat `ntins pe spate [i am privit stelele; diminea]a m-am sculat [i am urm\rit cu ochii soarele care se ridica pe cer; la amiaz\, m\ urcam pe c`te o `n\l]ime [i cercetam `ntinderile v\lurite [i uscate; seara, m\ uitam la soarele ce sc\p\ta `nspre apus. Uneori, m\ rugam, a[a precum `mi era obiceiul. Numai c\ de data aceasta nu puteam afla cui [i pentru ce m\ rugam. Erau acolo dealurile [i eram [i eu, dar f\r\ s\ fim prin nimic desp\r]i]i. Eram unul [i acela[i lucru. Iar lucrul acesta era lucru sf`nt. – Aleluia, zise Buna [i se cl\tin\ pu]in `nainte [i `napoi, `ncerc`nd parc\ s\ cad\ `ntr-o stare de adora]ie. – Atunci am `nceput s\ cuget, dar `n mintea mea nu sau st`rnit numai g`nduri, ci era ceva care p\trundea mult mai ad`nc dec`t g`ndul. M-am g`ndit c`t de sfin]i s`ntem c`nd ne socotim a fi un singur tot [i c`t de sf`nt\ este omenirea atunci c`nd e una [i nedesp\r]it\. {i cum ea `[i pierde sfin]enia doar c`nd un biet nenorocit `nha]\ ce poate `nh\]a `n col]i [i-o ia la goan\ de unul singur, [i love[te, [i scurm\, [i se zbate. Un om ca acesta p`ng\re[te tot ce e sf`nt. Dar c`nd to]i oamenii muncesc laolalt\, nu unul pentru folosul altuia, ci fiecare, ca [i cum ar fi `nh\mat la o treab\ care-i a tuturor – asta este drept, este sf`nt. {i deodat\ m-am g`ndit c\ nici m\car nu [tiu ce este aceea sf`nt. T\cu, dar capetele ascult\torilor r\maser\ plecate, fiindc\ fuseser\ cu to]ii dresa]i ca ni[te c`ini s\ ridice capul doar la semnalul dat de cuv`ntul „amin“: Acuma nu mai pot spune nici o rug\ciune de felul acelora pe care le rosteam odinioar\. M\ bucur de sfin]enia acestei mese. M\ bucur, fiindc\ aici este dragoste `ntre oameni. Asta-i tot. Capetele r\maser\ plecate. Preotul privi `mprejur. Uite, v-am ]inut p`n\ vi s-a r\cit m`ncarea, zise el. Dar deodat\ `[i aduse aminte: Amin, rosti preotul [i toate capetele se `n\l]ar\.

Fructele m`niei

201

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 202

– A-a-a-min, spuse [i Buna [i se repezi la m`ncare, sf\r`m`nd `ntre gingiile ei b\tr`ne, tari [i f\r\ din]i, turtele muiate de sos. Tom m`nc\ repede, iar taica `[i umplu toat\ gura. P`n\ c`nd nu se termin\ m`ncarea [i nu-[i b\ur\ cu to]ii cafeaua, nimeni nu mai scoase nici o vorb\, nu se auzeau dec`t cron]\nitul m`nc\rii mestecate [i g`lg`itul cafelei r\corite pe limb\. Maica `l urm\rea pe preot cum m\n`nc\, iar `n ochii ei se citeau `ntreb\ri, curiozitate [i `n]elegere. ~l cercet\ ca [i cum dintr-o dat\ s-ar fi transformat `n spirit, ar fi `ncetat cu totul s\ mai fie om, devenind doar un glas ie[it din ad`ncurile p\m`ntului. B\rba]ii terminar\ [i puser\ jos farfuriile, apoi sorbir\ ultimele pic\turi de cafea; pe urm\ ie[ir\ cu to]ii afar\ – taica [i preotul, Noah, Tom [i Bunul – [i se `ndreptar\ c\tre camionet\, ocolind mormanul de mobile, t\bliile de lemn ale paturilor, ma[in\ria mori[tii de v`nt, plugul cel vechi. Se duser\ direct la camionet\ [i st\tur\ `n jurul ei. ~i pip\ir\ stinghiile proasp\t f\]uite ale obloanelor laterale. Tom ridic\ `ncet capota motorului [i cercet\ ma[in\ria mare [i plin\ de unsori. Taica veni `ndat\ al\turi de el [i-i spuse: – A cercetat-o frate-tu Al `nainte de-a o cump\ra. A zis c\-i `n stare bun\. – Ce [tie el? Ia, un pu[tan, acolo, spuse Tom. – A lucrat la o societate. Anul trecut a condus un camion. {tie [i el c`te ceva. E-un fl\c\ia[ stra[nic. Se pricepe. E `n stare s\ fac\ [i s\ desfac\ un motor, Al \sta. – Da’ unde-i acuma? `ntreb\ Tom. – Ei, umbl\ brambura peste tot locul. Alearg\ dup\ fuste de iese inima din el. E un fl\c\ia[ frumos de [aisprezece ani

202

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i parc\ a dat strechea `n mintea lui. Nu-i e capul la nimica dec`t la fete [i la motoare. Parc\-i un cotoi `n s\pt\m`na br`nzii. N-a mai dormit noaptea acas\ de vreo s\pt\m`n\. Tot c\ut`ndu-se cu m`na pe la piept, Bunul izbutise s\ bage nasturii c\m\[ii albastre `n butonierele flanelei. Degetele parc\ `i spuneau c\ totu[i ceva nu merge cum trebuie, dar nu g\sea c\ merit\ s\ se mai osteneasc\ s\ vad\ [i despre ce era vorba. Degetele cobor`r\ s\ afle cum mai st\tea [i `ncurc\tura de la prohab. – Eu am fost [i mai r\u, zise el fericit. Am fost mult mai r\u dec`t Al. S-ar putea spune c\ eram focos din cale-afar\. A fost odat\ o serbare c`mpeneasc\ tocmai pe la Sallisaw, asta pe vremea c`nd eram eu fl\c\ia[ ceva mai mare dec`t Al. El e doar un copil, cu ca[ la gur\. Da’ eu eram mai mare. {i ne-am dus noi la serbarea aceea. Cinci sute de oameni s-au adunat atuncea acolo [i erau [i o gr\mad\ de feti[cane, care de care mai frumoas\. – {i-acuma pari tot a[a de focos, Bunule, spuse Tom. – Ei, doar a[a, oleac\. Da’ nu mai s`nt nici pe departe cum am fost odat\. Numa s-ajung eu `n California, s\ pot lua din pom portocale oric`nd `mi vine pofta, [i s\ vede]i voi! Ori struguri. Iaca, s\ [ti]i c\ de struguri nu m-am s\turat niciodat\, de c`nd s`nt eu. Am s\ adun a[a un morman de struguri de la un butuc sau cum se cheam\ [i-am s\ mi-i storc peste fa]\, s\ las zeama s\-mi curg\ pe obraji. Tom `ntreb\: – Da’ unde-i unchiul John? Unde-i Rosasharn? Unde-s Ruthie [i Winfield? N-am auzit pe nimeni s\ pomeneasc\ de ei. – Fiindc\ n-ai `ntrebat, r\spunse taica. John a plecat la Sallisaw cu c\ru]a, s\ v`nd\ ceva lucruri: pompa de ap\, unelte, ni[te g\ini [i altele aduse de noi de-acas\. I-a luat [i

Fructele m`niei

203

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 204

pe Ruthie, [i pe Winfield cu el. Au plecat `nainte de-a se cr\pa de ziu\. – M\ mir c\ nu m-am `nt`lnit cu ei, spuse Tom. – P\i tu ai venit dinspre [oseaua cea mare, nu-i a[a? El a luat-o mai de-a dreptul, pe la Cowlington. Rosasharn st\ la alde Connie. Ei, fir-ar s\ fie! Da’ tu nici nu [tii c\ Rosasharn s-a m\ritat cu Connie Rivers. ~l [tii [i tu pe Connie. B\iat tare de isprav\! Peste vreo trei-patru-cinci luni, lui Rosasharn `i vine sorocul s\ nasc\. A `nceput s\ se cunoasc\ dup\ p`ntece. {i s-a f\cut fat\ frumoas\. – Dumnezeule! exclam\ Tom. Rosasharn era o copili]\. {i-acuma s\ fie mam\! At`tea lucruri se `nt`mpl\ `n patru ani dac\ nu e[ti de fa]\. {i c`nd socoti]i s\ plec\m `nspre apus, taic\? – De, mai `nt`i trebuie s\ str`ngem [i s\ vindem lucrurile astea. Dac\ se `ntoarce Al din crail`c, ziceam c\ poate `ncarc\ el camionul cu toate marafeturile astea [i le duce la t`rg, [i-atuncea am putea s\ plec\m chiar m`ine ori poim`ine. Nu prea avem bani [i mi-a spus cineva c\ p`n\ `n California, fir-ar a dracului, s`nt cam dou\ mii de mile. Cu c`t plec\m mai repede, cu at`ta mai siguri s`ntem c\ ajungem acolo. Banii \[tia parc\ se scurg mereu printre degete. Tu ai ceva gologani? – Vreo doi dolari, at`ta tot. Da’ de unde ave]i voi bani? – Ei, ap\i am v`ndut tot ce-aveam pe-acas\ pe dincolo [i pe urm\ am [i muncit cu to]ii la bumbac, p`n\ [i Bunul a ie[it la lucru. – Sigur c-am fost [i eu, `nt\ri unchia[ul. – Am adunat cu to]i ban l`ng\ ban – dou\ sute de dolari. Am dat [aptezeci [i cinci de dolari pe ma[ina asta, [i pe urm\ eu [i cu Al am t\iat acoperi[ul [i am f\cut platforma. Al ar fi trebuit s\ [lefuiasc\ ni[te supape, da-i a[a de prins

204

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

cu hoin\reala, c\ n-a mai avut vreme s\ fac\ [i treab\. C`nd om pleca, poate c-o s\ mai avem vreo sut\ [i cincizeci. Cauciucurile astea-s uzate-al dracului, [i n-or s-o duc\ mult. Trebuie s\ mai lu\m [i vreo dou\ cauciucuri vechi, de rezerv\. M\ g`ndesc c\ poate-i mai bine s\ le cump\r\m pe drum. Soarele se ridicase mult pe cer [i s\geta acum din `nalt. Umbra platformei era alc\tuit\ doar din dungi `ntunecate, `ntinse pe p\m`nt, iar ma[in\riile miroseau a ulei fierbinte, a cauciuc [i vopsea `nfierb`ntat\. Cele c`teva p\s\ri de curte p\r\siser\ ograda [i se ascunseser\ sub [opronul unde se ]ineau uneltele, ca s\ scape de ar[i]\. ~n cocin\ porcii st\teau `ntin[i [i g`f`iau, lipi]i de gardul care arunca o umbr\ s\rac\; doar din c`nd `n c`nd gemeau sub]irel. Cei doi c`ini se `ntinseser\ [i ei `n praful ro[iatic de sub camionet\ [i g`f`iau cu limbile at`rn`nd de un cot [i pline de praf. Taica `[i trase p\l\ria pe ochi [i se l\s\ pe vine. Apoi, ca [i cum asta ar fi fost pozi]ia lui preferat\ `n clipele c`nd cugeta [i observa ce-i `n jur, `l cercet\ pe Tom cu un ochi critic, trec`nd de la [apca cea nou\, dar cam `mb\tr`nit\, la haine [i pe urm\ la bocancii tot noi. – }i-ai cheltuit banii pe hainele astea? `ntreb\ el. Hainele astea n-au s\ fac\ dec`t s\ te `ncurce. – Mi le-au dat de-acolo, r\spunse Tom. Cum am ie[it, mi le-au [i pus `n bra]e. ~[i scoase [apca de pe cap [i se uit\ la ea cu oarecare admira]ie, pe urm\ [i-o trecu peste frunte, ca s\ se [tearg\ de sudoare, o puse la loc pe cap, cam `ntr-o parte, [i trase de cozoroc. Taica ad\ug\: – S\ [tii c\-s ni[te bocanci pe cinste \[tia pe care ]i i-au dat de-acolo. – ~h`, conveni Tom. ~s ar\to[i tare, da’ nu-s `nc\l]\ri s\ umbli mult cu ele pe vreme de ar[i]\.

Fructele m`niei

205

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 206

Apoi se a[ez\ [i el pe vine, al\turi de taic\-su. Noah spuse, vorbind alene: – Poate c\, dac-a]i termina de a[ezat stinghiile astea de pe margini, am putea s\ `nc\rc\m camioneta. N-ar fi r\u s-o `nc\rc\m [i, dac\ vine Al... – Pot [i eu s\ conduc, dac\ la asta te g`nde[ti, `i spuse Tom. Am condus camion [i la McAlester. – Bun, r\spunse taica [i pe urm\ ochii `i r\maser\ a]inti]i de-a lungul drumului. Dac\ nu gre[esc eu, parc\ s-ar vedea un cotoia[ t`n\r [i ar\tos, care chiar acuma `[i t`r`ie coada spre cas\. Arat\ cam d\ulat ’mnealui. Tom [i preotul privir\ am`ndoi `n lungul drumului. Iar Al cel flu[turatic, b\g`nd de seam\ c\ e observat, `[i `ndrept\ repede umerii [i intr\ `n curte f\c`nd un ocol scurt, a[a cum face coco[ul c`nd se preg\te[te s\ tr`mbi]eze. Tot coco[e[te se apropie de cei a[eza]i l`ng\ camion, p`n\ `n clipa c`nd `l recunoscu pe Tom; iar `n clipa aceea `ng`mfarea `i pieri de pe chip, l\s`nd loc admira]iei [i respectului ad`nc ce-i lucir\ `n priviri; p`n\ [i afectarea din mers `i disp\ru. Pantalonii scor]o[i, cu man[etele r\sucite de patru ori, ca s\ scoat\ la vedere cizmele cu toc `nalt, cureaua lat\ de trei degete [i `mpodobit\ cu ]inte de alam\, benzile ro[ii de elastic de pe m`necile c\m\[ii albastre [i p\l\ria cu boruri late `mpins\ pe ceaf\, chiar [i toate acestea la un loc nu izbuteau s\-l ridice p`n\ la pozi]ia fratelui s\u; c\ci fratele s\u ucisese un om, [i asta niciodat\ n-avea s-o uite nimeni. Al [tia c\ [i el inspirase o anumit\ admira]ie b\ie]ilor de seama sa tocmai pentru c\ era fratele unuia care ucisese un om. Auzise cu urechile lui cum la Sallisaw [i-l ar\tau unii altora spun`nd: „Uite, \la-i Al Joad. Fratele lui a omor`t un om cu lopata“. Dar iat\ c\ acum, apropiindu-se sfios, Al vedea c\ fratele lui nu-i deloc `nfumuratul pe care [i-l `nchipuise.

206

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Dimpotriv\, `i v\zu ochii c\prui-`nchis, foarte bl`nzi `ns\, [i senin\tatea c`[tigat\ `n `nchisoare, chipul acela limpede [i neclintit, `nv\]at s\ nu arate nimic paznicilor, nici `mpotrivire, nici umilin]\. {i `ntr-o clip\ Al se schimb\. F\r\ s\-[i dea seama, `ncepu s\ semene cu fratele s\u, fa]a-i frumoas\ se lumin\ [i umerii i se destinser\. Nici nu mai ]inuse minte cum arat\ fratele lui mai mare, Tom. – Bun\, Al! `i strig\ Tom. M\i, da’ [tiu c\ te `nal]i, cre[ti ca din p\m`nt! Nici nu te-a[ mai fi cunoscut. Gata s\-i `ntind\ m`na dac\ Tom ar fi vrut s\ i-o str`ng\, Al z`mbi foarte mul]umit de sine. Tom `ntinse m`na [i Al se repezi s\ i-o str`ng\. Cei doi fra]i sem\nau destul de bine. – Mi-au spus c\ te pricepi la ma[ini, zise Tom. – Ei, chiar mare lucru nu [tiu nici eu, r\spunse Al, d`ndu-[i seama c\ fratelui s\u nu i-ar fi pl\cut s\ se arate prea l\ud\ros. – }i-a mers din plin cu crail`cul prin partea locului, zise taica. Pari cam d\ulat. Ei, acuma trebuie s\ `ncarci camionul [i s\ te duci la Sallisaw s\ vinzi ceva lucruri. Al se uit\ la fratele lui [i-i spuse pe tonul cel mai obi[nuit cu putin]\: – Vrei cumva s\ mergi [i tu? – Nu, r\spunse Tom. Nu pot. Eu am s\ dau o m`n\ de ajutor pe-aici. O s\ mergem noi `mpreun\ c`nd om pleca. Al se str\dui ca `ntrebarea s\ sune c`t mai firesc: – Ai... ai fugit? Ai fugit de-acolo, din `nchisoare? – Nu, zise Tom. M-au eliberat pe cuv`nt de onoare. – Aha... f\cu Al. Se vedea limpede c\ e cam dezam\git.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 208

Capitolul nou\ ~n c\su]ele priz\rite, dijma[ii `[i cercetau avutul, avutul lor, al p\rin]ilor [i al bunicilor. Alegeau ce lucruri urmau s\ ia cu ei `n c\l\toria c\tre apus. B\rba]ii nu se ar\tau prea m`nio[i din pricin\ c\ trecutul se spulbera, dar femeile [tiau cu c`t\ putere se va jelui trecutul `n zilele ce aveau s\ vin\. B\rba]ii intrau `n hambare [i pe sub [oproane. „Plugul \sta [i grapa de colo... ]i-aduci aminte cum am sem\nat cu ele mu[tar pe vremea r\zboiului? ~l mai ]ii minte pe \la, cum ne `ndemna s\ plant\m arborele cel pitic de cauciuc, c\ruia `i ziceau guayule1? Spunea c-o s\ ne-mbog\]im. Scoate de-aici toate uneltele astea, poate lu\m pe ele c`]iva gologani. Optsprezece dolari am dat pe plug, afar\ de cheltuielile pentru transport – e marca Sears Roebuck.“ Hamuri, c\ru]e, sem\n\tori, s\p\lugi... „Scoate-le afar\! F\-le gr\mad\ aici! ~ncarc\-le `n c\ru]\! Le ducem la t`rg. Le d\m pe c`t om putea prinde pe ele. Vindem [i caii, [i c\ru]a. Nu mai avem ce face cu ei.“ „Cincizeci de cen]i e prea pu]in pentru un plug a[a de bun cum e asta. Sem\n\toarea de-aici face treizeci [i opt de 1 Partenium argentatum – plant\ originar\ din nordul Mexicului [i sud-vestul Statelor Unite, din seva c\reia se poate fabrica un fel de cauciuc. (n.tr.)

208

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

dolari. S\ iei pe ea doi dolari, e prea pu]in. Dar n-o s\ ne c\r\m cu toate `nd\r\t, acas\... Hai, bine, ia-le [i duc\-se pe apa s`mbetei! Ia pompa de la f`nt`n\ [i hamurile. Ia c\pe]elele, jugurile, gurile de ham [i [leaurile. Ia [i podoabele astea de sticl\ pentru fruntarul c\pe]elei, trandafiri ro[ii sub sticl\. Le-am luat pentru tretinul cel murg. Mai ]ii minte cum arunca picioarele `n trap?“ Fiare vechi [i h`rburi f\cute morman `ntr-un obor. „Un plug de m`n\ nu mai po]i vinde cu nici un chip. Cincizeci de cen]i pentru metalul din el. Acuma discurile [i tractoarele au c\utare.“ „Bine, ia-le de-aici – toate vechiturile – [i d\-mi cinci dolari. Dar s\ [tii c\ nu cumperi numai vechituri, cumperi vie]i omene[ti aruncate la vechituri. Ba chiar mai mult `nc\ – ai s\ pricepi odat\ – cumperi [i am\r\ciune, [i durere. Cumperi un plug cu care s\-]i `ngropi copiii sub brazd\, cumperi bra]ele [i mintea care ar fi putut s\ te salveze. Cinci dolari, nu patru. N-am cum s\ le mai car `nd\r\t... Bine, ia-le cu patru. Dar te previn, cumperi unelte ca s\ tragi brazd\ peste copiii t\i. {i nu-]i dai seama. N-ai cum s\-]i dai seama. Ia-le cu patru dolari. Acuma spune, ce-mi dai pentru cai [i pentru c\ru]\? Ia uit\-te la murgii \[tia c`t de bine se potrivesc: s`nt una la culoare [i una la mers, parc\ ar c\lca am`ndoi odat\. S\-i vezi cum trag la greutate, `[i `ncordeaz\ pulpele [i crupele [i-odat\ dau `n ham, `n aceea[i clip\. }i-e mai mare dragul de ei diminea]a, s\ vezi cum se revars\ peste p\rul lor murg culoarea de amurg a zorilor. ~ntorc capul peste st\noag\ [i for\ie, [i ne caut\ din ochi, d`nd din urechile ciulite, ca s\ ne aud\ venind, [i-[i scutur\ mo]urile negre din frunte. Am acas\ o feti]\. ~i place tare mult s\ `mpodobeasc\ mo]urile [i coamele cailor; `mplete[te `n ele panglici ro[ii. Tare-i mai place! De-acuma, gata! }i-a[ putea

Fructele m`niei

209

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 210

spune o `nt`mplare foarte hazlie cu feti]a asta [i cu calul cel din dreapta. Ai r`de de te-ai pr\p\di. Calul din dreapta are opt ani [i cel din st`nga, zece, da’ ai putea spune c\ s-au n\scut gemeni, dup\ c`t de bine muncesc `mpreun\. Ia uit\-te aici! Ia uit\-te ce din]i! F\r\ o pat\ m\car. Ce piepturi largi au. Da’ picioarele, c`t s`nt de sub]iri [i curate. C`t `mi dai? Zece dolari? Pentru am`ndoi? {i pentru c\ru]\... Oh, Hristoase, Dumnezeule! Mai bine `i `mpu[c cu m`na mea [i `i arunc la c`ini. Of, of... ia-i! Ia-i repede de-aicea, domnule! Cumperi bucuria unei feti]e care `mpodobea coamele cailor [i-[i scotea panglicile din p\r s\ le-mpleteasc\ `n mo]uri, se tr\gea un pas `nd\r\t, `[i `n\l]a capul [i-[i freca obrajii de boturile lor m\t\soase. Cumperi ani de munc\ [i de trud\ sub ar[i]a soarelui; cumperi o durere ce nu se poate ar\ta `n vorbe. Dar ia seama, domnule! Pe l`ng\ mormanul de vechituri [i murgii \[tia – murgii \[tia a[a de frumo[i – se mai afl\ `nc\ ceva, un s`mbure de am\r\ciune care-]i va cre[te `n cas\ [i va `nflori `ntr-o bun\ zi. Noi am fi putut s\ te ap\r\m, dar dumneata ne-ai nimicit [i foarte cur`nd vei fi [i dumneata nimicit, `ns\ atunci nu va mai exista nici unul dintre noi s\ te ocroteasc\.“ {i dijma[ii se `ntorceau pe jos spre case, cu m`inile `n buzunare [i p\l\riile trase peste ochi. Unii cump\rau c`te o stacan\ de b\utur\ [i o d\deau repede peste cap, s-o simt\ ad`nc `n m\runtaie [i s\ se cutremure. Dar nu r`deau [i nu se prindeau la joc. Nu c`ntau [i nu ciupeau strunele ghitarelor. Se `ndreptau cu pas rar `nspre s\la[urile lor, cu m`inile `n buzunare [i capetele proptite `n piept, st`rnind cu `nc\l]\rile praful cel ro[u. „Poate c-om fi `n stare s-o lu\m de la `nceput, `n ]ara aceea nou\ [i bogat\ – `n California – unde se fac fructele. O s\ `ncepem o alt\ via]\. Dar nu po]i `ncepe o alt\ via]\.

210

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Numai un copil poate face una ca asta. Tu [i cu mine... de, noi nu s`ntem dec`t ceva care a fost. Am\r\ciunea unei clipe [i noianul aducerilor-aminte, noi at`ta s`ntem. Glia asta ro[cat\, glia asta noi s`ntem; [i anii c`nd au n\boit apele, [i anii c`nd s-a ab\tut praful, [i anii de secet\ – tot noi s`ntem aceia. Nu mai avem cum o lua de la `nceput. Pe urm\, mai este [i am\r\ciunea pe care am v`ndut-o celui cu vechiturile... da, ce-i drept, el a luat-o, dar noi `nc\ o mai p\str\m. {i clipa c`nd omul proprietarilor ne-a spus s\ plec\m, tot noi s`ntem; [i clipa c`nd tractorul a bu[it `n pere]ii casei, tot noi s`ntem [i a[a o s\ r\m`nem p`n\ ce ne-om da sufletul. Pe drumul c\tre California ori c\tre orice alt loc... fiecare dintre noi nu va fi dec`t un majur `n fruntea unei parade de dureri ce merge `n caden]\, cu toat\ am\r\ciunea din sufletele noastre. Dar `ntr-o zi... toate armatele am\r\ciunii [i durerii vor apuca pe o singur\ cale. Toate vor merge pe o singur\ cale, cot la cot, [i atunci mare [i cumplit\ fi-va spaima pe care vor st`rni-o.“ {i dijma[ii s-au `ntors la s\la[urile lor t`r[`indu-[i picioarele prin praful cel ro[u. Dup\ ce a fost v`ndut [i ultimul lucru care putea fi v`ndut, sobe [i t\blii de pat, scaune [i mese, poli]e micu]e de pus prin col]uri, c\zi [i cazane, tot au mai r\mas mormane `ntregi de lucruri; [i femeile st\teau `n jurul lor, r\scolindu-le [i cercet`ndu-le iar\[i cu de-am\nuntul, poze de prins `n pere]i, oglinzi p\trate [i c`te un vas pentru flori. „Doar [tii bine ce putem [i ce nu putem lua. Avem s\ dormim sub cerul liber, deci ne trebuie c`teva oale `n care s\ g\tim, s\ ne sp\l\m, saltele [i altele pentru noapte, felinare [i g\le]i, [i c`te o cuvertur\. Pe asta din urm\ o s-o folosim drept cort. Uite [i bidonul \sta de gaz. {tii ce-i \sta? El o s\ ne slujeasc\ de sob\. {i `mbr\c\minte... lu\m tot ce

Fructele m`niei

211

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 212

avem de `mbr\c\minte. Dar… dar pu[ca? Doar n-o s\ plec\m chiar [i f\r\ pu[c\. Atunci c`nd n-om mai avea nici `nc\l]\minte, nici haine, nici m`ncare [i nici m\car n\dejde, o s\ avem totu[i pu[ca. ~n vremea c`nd a venit Bunul aici – nu v-am spus p`n\ acum istoria asta? – avea la el sare, piper [i o pu[c\. Nimic altceva. At`ta. {i o sticl\ pentru ap\. Altceva nici n-ar mai `nc\pea `n camion. Ridic\m obloanele remorcii [i copiii pot s\ stea to]i `n remorc\, iar Buna tot acolo, pe-o saltea. {i unelte s\ lu\m: o lopat\, un fer\str\u, o cheie francez\ [i un cle[te. {i topor ne trebuie. Toporul \sta `l avem de patruzeci de ani. Ia uita-]i-v\ ce-a mai r\mas din el! {i fr`nghii, bine`n]eles. Celelalte? Las\-le... ori d\-le foc!“ Copiii se apropiau. „Dac\ Mary ia p\pu[a, moaima aceea murdar\ [i rufoas\, trebuie s\-mi iau [i eu arcul meu de indian. Neap\rat. {i ciomagul \sta rotund... c`t mine de `nalt. Se poate s\ am nevoie de ciomag. ~l am de at`t de mult\ vreme... de-o lun\ sau dac\ n-o fi aproape un an. Nu se poate s\ nu-l iau. {i cum e acolo, `n California?“ Femeile st\teau printre mormanele de lucruri jertfite, le cercetau, le suceau [i le r\suceau `ntruna. „Uite cartea asta. A tatii a fost. ~i pl\cea lui cartea asta. E Calea pelerinului1. De multe ori citea dintr-`nsa. Se isc\lise pe ea. Uite-i [i pipa... {i-acuma mai miroase a mahorc\. Iac\ [i poza asta… un `nger. C`t m-am mai uitat la ea `nainte de a-i na[te pe primii trei copii... dar nu prea p\rea s\-mi ajute. Crezi c\ putem lua [i c`inele \sta de por]elan? L-a adus m\tu[a Sadie de la t`rgul din St. Louis. Vezi? Scrie chiar pe el. Nu, cred c\ n-o s\-l putem lua. 1

Cea mai cunoscut\ lucrare a scriitorului puritan englez John Bunyan (1628–1688). A ap\rut `n 1678 (prima parte) [i `n 1684 (partea a doua). (n.tr.)

212

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Asta-i scrisoarea scris\ de fratele meu chiar cu o zi `nainte de a muri. Uite [i o p\l\rie veche. {i penele astea... n-am apucat s\ le port m\car o dat\. Nu, nu mai avem loc.“ „Cum o s\ putem tr\i f\r\ vie]ile noastre? De unde s\ mai [tim c\ s`ntem noi dac\ ne piere trecutul? Nu. Las\-l aici! D\-i foc!“ {edeau acolo [i priveau lucrul acela ce se mistuia `n fl\c\rile aducerilor-aminte. Cum o fi oare c`nd nu [tii ce lume se `ntinde dincolo de pragul casei? Cum o fi oare s\ te treze[ti noaptea [i s\ [tii, s\ [tii c\ salcia nu mai este acolo unde se afla? Po]i tr\i f\r\ salcia aceea? Ei nu, nu po]i. Salcia este chiar tu `nsu]i. Chinul `ndurat pe salteaua de colo – durerea aceea `nfior\toare – este `ns\[i f\ptura ta. Dar copiii – „dac\ Sam ia arcul de indian [i ciomagul cel rotund [i lung, trebuie s\ iau [i eu dou\ lucruri. Iac\, am ales pernu]a aceea cu vol\na[e. E pernu]a mea“. {i deodat\ devenir\ nervo[i. „Acuma trebuie s\ plec\m iute. C`t mai iute. Nu mai putem z\bovi.“ Str`nser\ deci lucrurile, adun`ndu-le gr\mad\ prin cur]i, [i le d\dur\ foc. Apoi st\tur\ [i le privir\ cum ard, [i deodat\ `ncepur\ s\ `ncarce `n graba mare camioanele [i pornir\ la drum, `nfrunt`nd praful. Iar praful at`rn\ `n aer `nc\ mult\ vreme dup\ trecerea camioanelor `nc\rcate.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 214

Capitolul zece ~ndat\ dup\ plecarea camionetei `nc\rcate cu tot felul de unelte mai u[oare [i mai grele, cu paturi [i arcuri de somier\ [i cu toate lucrurile care puteau fi transportate [i v`ndute, Tom porni s\ dea o rait\ prin ograd\. Umbl\ ca un lunatic pe sub [opron, prin grajdul gol [i pe sub perdeaua unde se ]ineau uneltele [i unde acum se aflau doar lucrurile p\r\site, [i `ntoarse cu piciorul un dinte de secer\toare, rupt. Trecu prin locurile pe care le ]inea minte – peretele ro[iatic unde r`ndunelele `[i cl\deau cuiburi [i salcia aplecat\ deasupra cocinii porcilor. Doi godaci `ncepur\ s\ groh\ie [i s\ gui]e sub]irel, privindu-l printre le]urile gardului, doi godaci negri care se pr\jiser\ `n voie la soare. {i cu asta c\l\toria lui ajunse la cap\t, iar Tom se `ndrept\ c\tre pragul casei [i se a[ez\ `n umbra care, `n cele din urm\, se `ntinsese [i acolo. ~n spatele lui, maica treb\luia prin buc\t\rie, sp\l`nd hainele copiilor `ntr-o g\leat\, [i de pe bra]ele ei v`njoase [i pistruiate, `ncep`nd chiar de la cot, c\deau pic\turi de spum\. C`nd Tom se a[ez\ pe prag, maica se opri din sp\lat. ~l privi mult\ vreme [i apoi, dup\ ce el `ntoarse capul [i cercet\ cu ochii lumina orbitoare a soarelui, `i privi doar ceafa. Pe urm\, cobor` privirile [i `[i v\zu mai departe de treab\. Dup\ o vreme zise:

214

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Tom, eu trag n\dejde c\ e bine acolo, `n California. Tom se `ntoarse, se uit\ la d`nsa [i `ntreb\: – Da’ de ce-]i vine s\ crezi c\ n-ar fi bine? – Ei, a[a… Parc\ ar fi prea frumos s\ fie [i adev\rat. Am v\zut foile acelea cu anun]uri, `n care spun c`t de mare nevoie de bra]e de munc\ e peste tot, c`t de bine se pl\te[te [i toate celelalte; am v\zut cum spune pe h`rtie c\ au nevoie de oameni s\ vin\ acolo s\ culeag\ struguri, portocale [i piersici. Ce frumoas\ trebuie s\ fie treaba asta, Tom, s\ culegi piersici! Chiar dac\ nu te-ar l\sa ei deloc s\ m\n`nci, poate c\ tot ai mai avea prilej s\ iei din c`nd `n c`nd c`te una mai ur`t\. {i pe urm\ ce bine trebuie s\ fie pe sub copaci, s\ munce[ti la umbr\. Pe mine treburile chiar a[a de frumoase m\ cam sperie. Nu-mi vine s\ cred. Tare mi-e team\ s\ nu fie [i ceva ur`t `n toat\ povestea asta! – Nu-]i trimite n\dejdea s\ zboare al\turi de vulturi, ca s\ n-ajung\ a scurma p\m`ntul laolalt\ cu viermii, zise Tom. – {tiu c\ a[a este. Asta-i o vorb\ din Scriptur\, nu? – S-ar putea, r\spunse Tom. Da’ eu nu prea m\ mai `ncred `n Scriptur\, de c`nd am citit o carte care se cheam\ C`[tigul Barbarei Worth1. Maica r`se `nceti[or, ridic\ rufele din g\leat\ [i pe urm\ iar le cufund\ `n\untru. Apoi se apuc\ s\ stoarc\ salopetele [i c\m\[ile, iar mu[chii antebra]elor i se `ncordar\. Vorbi din nou c\tre Tom: – Taica lui taic\-tu spunea mereu vorbe din Scriptur\. Numai c\ le `ncurca r\u de tot, mai ales cu unele lucruri din Almanahul doctorului Miles. Avea obicei s\ citeasc\ vorb\ 1 Cel

mai cunoscut roman al scriitorului american Harold Bell Wright (1872–1944). Publicat `n 1911, volumul a ap\rut `ntr-un tiraj de 1,5 milioane de exemplare `n decurs de 25 de ani. (n.tr.)

Fructele m`niei

215

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 216

cu vorb\ din cartea aceea, mereu cu glas tare – erau scrisori ale oamenilor care n-aveau somn ori sufereau de dureri de [ale. Pe urm\, spunea cui avea vreme s\-l asculte ce citise el acolo, sub cuv`nt c\ le d\ `nv\]\turi, [i zicea: „Ehei, asta-i vorb\ din Scriptur\“. Da’ se n\c\jea tare c`nd taic\-tu [i cu unchiul John `l luau c`teodat\ cam peste picior. Maica a[ez\ pe mas\ rufele stoarse, ce p\reau ni[te lemne r\sucite, [i urm\: Zic oamenii c\ s`nt dou\ mii de mile p`n\ `n locul unde trebuie s\ ajungem noi. Tu ce crezi, o fi departe tare, Tom? M-am uitat [i eu pe o hart\ [i am v\zut mun]i mari, desena]i ca pe o ilustrat\, [i noi trebuie s\ trecem chiar peste ei. C`t\ vreme crezi c-o s\ treac\ p`n\ ne-om vedea [i noi acolo, Tommy? – Nu [tiu, r\spunse Tom. S-ar putea s\ ajungem `n dou\ s\pt\m`ni ori chiar `n zece zile, dac\ avem noroc. Da’ uite ce, maic\, nu te mai chinui at`ta cu g`ndul! Uite, am s\-]i spun eu acuma ceva de la `nchisoare. Acolo nu po]i sta toat\ vremea s\ te g`nde[ti c`nd o s\ ie[i odat\ din `nchisoare. Ai `nnebuni la sigur. Nu po]i s\ te g`nde[ti dec`t la ziua `n care te afli, la ziua care vine dup\ ea [i, cel mult, la ce-o s\ fie `n ziua de duminic\. Asta-i tot ce po]i s\ faci. A[a fac to]i cei vechi `n `nchisoare. A fost [i unul proasp\t venit, un tinerel, care `ntr-o bun\ zi a `nceput s\ se dea cu capul de pere]ii celulei. Se g`ndise c`te zile mai are de stat la zdup. De ce s\ nu faci [i tu cum fac cei `n]elep]i acolo? Las\ fiecare zi cu grijile ei! – Nu e r\u a[a, zise maica. Lu\ ap\ fierbinte de pe plit\ [i umplu g\leata, arunc\ `n\untru rufe murdare [i `ndat\ `ncepu s\ le fr\m`nte cu pumnii, `n apa s\punit\: Da, e bine s\ faci cum zici tu. Da’ tare `mi place s\ m\ g`ndesc [i eu c`t de bine o s\ fie, poate, acolo `n California. Nu-i frig niciodat\. {i numai poame peste tot, iar oamenii stau a[eza]i

216

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

doar prin locurile cele mai frumoase, `n case albe [i micu]e, risipite printre portocali. M\ `ntreb [i eu `ntruna – asta, sigur, numai dac\ to]i o s\ g\sim de lucru [i o s\ ie[im to]i la munc\ – dac\ n-am putea [i noi s\ avem o cas\ mic\ [i alb\ cum s`nt acelea. {i copiii cei mici s\ ias\ doar afar\ din cas\ [i s\ culeag\ portocale de-a dreptul din pom. N-au s\ se poat\ st\p`ni, [tiu eu, [i s\ vezi c\ `ntocmai a[a or s\ fac\… [i ce mai ]ipete or s\ scoat\! Tom se uita la d`nsa cum munce[te, [i ochii lui erau numai z`mbet. ~i spuse: – Oricum, s\ [tii c\ nu ]i-a f\cut deloc r\u dac\ te-ai g`ndit la asemenea lucruri. Eu am cunoscut pe cineva din California. Nu vorbea cum vorbim noi. Chiar dup\ vorb\ `l cuno[teai numaidec`t c\ trebuie s\ fie de pe undeva de departe. Da’ el spunea c\ de pe-acuma s`nt acolo prea mul]i oameni `n c\utare de lucru. {i mai spunea c\ oamenii \ia de adun\ fructele tr\iesc `n tabere murdare [i p\c\toase, [i-abia c`[tig\ at`ta c`t s\ aib\ ce m`nca. Zicea c\ plata e tare mic\ [i cumplit de greu g\se[ti ceva de lucru. O umbr\ se `ntinse pe chipul maicii. – A, nu-i adev\rat! strig\ ea. Chiar taic\-tu a avut un anun] de-acelea scris pe h`rtie galben\ [i spunea acolo c`t de mare nevoie au de oameni la munc\. Nu s-ar osteni ei s\ fac\ at`ta zarv\ dac\ n-ar avea destul de lucru pentru to]i. Anun]urile astea trebuie s\-i coste o groaz\ de bani. Ce nevoie ar avea oamenii s\ spun\ minciuni [i `nc\ ni[te minciuni care s\-i coste gologani? – Nu [tiu, maic\, r\spunse Tom, cl\tin`nd din cap. E destul de greu s\ te g`nde[ti de ce ar face treaba asta. Poate c\… se opri [i-[i arunc\ ochii spre soarele fierbinte, care str\lucea rev\rsat peste fa]a p\m`ntului ro[iatic. – Poate c\ ce?

Fructele m`niei

217

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 218

– Poate c\-i bine acolo, a[a cum spui tu. Da’ unde s-a dus Bunul? {i unde e plecat preotul? Maica tocmai ie[ea din cas\ cu bra]ele greu `nc\rcate de rufele abia stoarse. Tom se d\du deoparte, s-o lase s\ treac\. – Preotul a spus c\ se duce s\ dea o rait\ pe-aici primprejur. Bunul doarme chiar aici `n cas\. C`teodat\ ziua vine `n\untru [i se culc\. Maica p\[i p`n\ la s`rm\ [i `ncepu s\ `ntind\ pantaloni alba[tri decolora]i, c\m\[i albastre decolorate [i izmene lungi cenu[ii. Tom auzi `n spatele lui zgomot de pa[i t`r[`i]i [i `ntoarse capul s\ se uite `n cas\. Bunul ie[ea din odaia de culcare [i, la fel ca diminea]\, se trudea s\-[i `ncheie nasturii de la prohab. – Am auzit glasuri, spuse el. Ce, parc\ ni[te tic\lo[i ca voi or s\ lase pe-un biet b\tr`n s\ trag\ un pui de somn? Am s\ v\ dau eu vou\ vreo dou\ dup\ ceaf\ [i poate atuncea o s\-nv\]a]i c\ [i b\tr`nii au drept s\ doarm\. Degetele lui furioase izbutir\ s\ descheie [i singurii doi nasturi `ncheia]i la prohab. Apoi m`na uit\ ce anume `ncercase s\ fac\, se cufund\ `n\untru [i `ncepu s\ scarpine zdrav\n `ntre picioare. Maica intr\ iar `n cas\, cu m`inile ude [i palmele `ncre]ite [i umflate din pricina apei fierbin]i [i a s\punului. – Credeam c\ dormi, `i zise ea b\tr`nului. Ia stai pu]in, las\-m\ s\ te `nchei. {i cu toat\ `mpotrivirea unchia[ului, `l ]inu [i-i `ncheie to]i nasturii de la flanel\, de la c\ma[\ [i de la prohab. Pe urm\ `i d\du drumul [i-l `ndemn\: – Acuma mai d\ [i dumneata o rait\ prin ograd\! Bunul `ncepu `ns\ s\ bodog\neasc\ m`nios:

218

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Bine mai ajunge omul nostru c`teodat\… da, grozav `i merge dac\ vin al]ii [i-i `ncheie nasturii cu sila. Ia, pe mine s\ m\ l\sa]i s\ m\-nchei singur la pantaloni. – ~n California nu-i `ng\duit s\ umble oamenii cu hainele flendora pe ei, descheia]i la to]i nasturii, `i spuse maica `n glum\. – Ceee?… Nu-i `ng\duit? Ei, las\, c\ le ar\t eu \lora de-acolo! Da’ ce-[i `nchipuie ’mnealor, c-or s\ m\-nve]e pe mine cum s\ m\ port? Eu m\ port numai a[a cum `mi place mie. – Ai spune c\ pe zi ce trece se face tot mai spurcat la gur\, observ\ maica. Cred c\ vrea s\ fac\ pe grozavul. B\tr`nul `[i `mpinse `nainte b\rbia ]epoas\ [i se uit\ ]int\ la maica, sfredelind-o cu privirile ochilor s\i r\ut\cio[i [i r`z\tori, apoi zise: – Ehei, dom’le, nu mai trece mult p`n\ plec\m. {i [tii ce-i pe-acolo? ~s struguri prin tot locul, at`rn\ peste garduri pe marginea drumului. {i [ti]i ce-am s\ fac eu? Am s\ culeg la struguri p`n\ am s\ umplu o cad\ plin\, pe urm\ am s\ intru [i eu `n\untru, am s\ m\ zbat [i-am s\ las mustul s\-mi curg\ pe pantaloni. Tom `ncepu s\ r`d\ [i-i r\spunse: – Pe cinstea mea, cred c\ [i c`nd o avea dou\ sute de ani, Bunul tot n-o s\ se lase de [otii. Vas\zic\, de-abia a[tep]i s\ plec\m, nu, Bunule? B\tr`nul scoase `n curte o lad\ [i se a[ez\ greoi pe ea. Dup\ aceea vorbi iar: – Da, dom’le. {i c`t mai repede om putea. Frate-meu a plecat acolo `nc\ de-acum patruzeci de ani. Da’ de-atuncea n-am mai primit nici o veste despre el. Era om ascuns [i-al dracului, [i nimeni nu-l iubea. A pierit pe nea[teptate [i a luat [i o pu[c\ de-a mea, un Colt cu o singur\ ]eav\. Dac\

Fructele m`niei

219

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 220

dau vreodat\ de el ori de feciorii lui, de-o fi av`nd cumva copii acolo `n California, le cer eu socoteal\ pentru pu[c\! Da’ dup\ c`te `l cunosc, chiar dac\ o fi av`nd copii, ap\i i-a f\cut a[a cum `i face cucul, `n cuib str\in, s\ creasc\ din p`inea altuia. Sigur c\-s bucuros s\ plec acolo. Simt a[a, nu [tiu cum, c\ parc\ m\ fac alt om. Cum ajung [i `ncep s\ lucrez la adunat fructe. Maica `ncuviin]\ din cap [i zise: – S\ [tii c\ `ntocmai a[a vrea s\ fac\. A muncit p`n\ acum trei luni, c`nd i-a s\rit ultima oar\ piciorul din [old. – D-ap\i cum! `nt\ri Bunul. De pe prag, de unde era a[ezat, Tom `[i arunc\ privirea dincolo de ograd\. – Uite c\ vine [i preotul, anun]\ el. Tocmai s-a ar\tat acum din spatele unui [opron. Doar maica `i r\spunse: – N-am mai auzit niciodat\ o rug\ciune ca aceea spus\ de el azi-diminea]\. Ar fi [i cam greu s\-i zici rug\ciune. Doar vorbe, ca o poveste, dar de sunat suna a rug\ciune. – E un b\iat tare ciudat, spuse Tom. Toat\ vremea roste[te vorbe ciudate [i parc\ mereu [i le-ar spune numai lui `nsu[i. Da’ nici nu `ncearc\ s\ te fac\ s\ zici [i tu ca el. – {i b\ga]i de seam\ ce c\ut\tur\ are, ad\ug\ maica. Se vede din privirile lui c\ e un suflet neprih\nit. Privirile `i s`nt dintre acelea care p\trund `n ad`ncul cugetului. Cu adev\rat e un suflet neprih\nit. {i cum merge, totdeauna cu capul `n piept [i cu privirile `n p\m`nt, parc\ f\r\ s\ vad\ nimic! Da, \sta este un suflet neprih\nit. Aici maica se opri, fiindc\ preotul venise p`n\ aproape de u[\. – Are s\ te-apuce durerea de cap dac-ai s\ tot umbli a[a prin soare, `i spuse Tom.

220

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Casy r\spunse: – ~h`, cum?… S-ar putea. {i dintr-o dat\ se adres\ tuturor, maichii, Bunului [i lui Tom: Trebuie s\ plec [i eu `nspre apus. Trebuie neap\rat. Crede]i c-a[ putea s\ merg cu voi, oameni buni? Pe urm\ t\cu, stingherit de propriile cuvinte. Maica a[tept\ s\ vorbeasc\ Tom, pentru c\ el era b\rbat, dar Tom nu scoase nici un cuv`nt. ~i d\du deci r\gaz s\ se poat\ folosi de ceea ce era dreptul lui, iar pe urm\ zise: – Sigur c\ da, cu mare bucurie. Numai c\ eu nu v-a[ putea spune hot\r`t acuma. Taica zicea c\ to]i b\rba]ii au s\ fac\ sfat `n seara asta [i s\ vad\ c`nd plec\m. Eu mi-a[ da cu p\rerea c\ mai bine ar fi s\ nu vorbim hot\r`t p`n\ ce nu vin b\rba]ii. John, [i taica [i Noah, [i Tom, [i Bunul, [i Al, [i Connie au s\ vad\ ce-i de f\cut de `ndat\ ce s-or `ntoarce. Da’ dac\ avem loc, nu m\ `ndoiesc defel c-o s\ fim foarte bucuro[i s\ veni]i cu noi. Preotul oft\ [i zise: – De dus m\ duc oricum `ntr-acolo. Se petrec lucruri mari acuma. Am umblat primprejur [i m-am uitat, [i-am v\zut c\ toate casele s`nt goale, [i c`mpurile s`nt pustii, [i tot ]inutul \sta pare pustiu. Aici nu mai am de ce r\m`ne nici o clip\. Trebuie s\ m\ duc [i eu acolo unde se duc oamenii. Am s\ lucrez la c`mp [i poate c-am s\ fiu fericit. – {i de slujit n-ai s\ mai sluje[ti? `ntreb\ Tom. – N-am s\ mai slujesc. – Nici n-ai s\ mai botezi? `ntreb\ maica. – N-am s\ mai botez. Am s\ muncesc pe c`mp, pe c`mpurile `nverzite, [i a[a am s\ fiu totdeauna al\turi de oameni. Nu voi `ncerca s\-i `nv\] nimic. Eu voi `ncerca s\ `nv\]. Am s\ `nv\] pentru ce umbl\ oamenii prin iarb\, am s\-i aud vorbind [i-am s\-i aud c`nt`nd. Am s\ ascult cum `[i

Fructele m`niei

221

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 222

ron]\ie copiii turti]ele. Am s\ aud cum b\rbatul [i nevasta fr\m`nt\ salteaua `n toiul nop]ii. Voi m`nca `mpreun\ cu ei [i voi `nv\]a. Ochii `i erau umezi [i str\lucitori. Voi face dragoste pe c`mp, `n chip deschis [i cinstit, cu oricine `i va pl\cea s\ fac\ dragoste cu mine. Am s\ blestem [i-am s\ `njur, [i-am s\ ascult poezia din vorbele oamenilor. Toate acestea s`nt sfinte [i toate s`nt ceva ce eu n-am `n]eles p`n\ acum. {i toate aceste lucruri s`nt binele pe p\m`nt. – A-min, rosti maica. Preotul se a[ez\ smerit pe t\ietorul de l`ng\ prag [i `ncheie: – Stau [i m\ `ntreb ce-or fi `nsemn`nd toate acestea pentru un om at`t de stingher cum s`nt eu. Tom tu[i sfios. – Pentru un om care nu se mai g`nde[te s\ predice… `ncepu el. – O, dar s`nt un om vorb\re]! exclam\ Casy. {i n-o s\ m\ dezbar de apuc\tura asta. Da’ de predicat nu predic. C`nd predici, trebuie s\ le spui oamenilor tot felul de fleacuri. Iar eu vreau s\ le pun `ntreb\ri. Asta nu `nseamn\ c\ predici, nu-i a[a? – Nu [tiu, r\spunse Tom. S\ predici `nseamn\ s\ vorbe[ti cu un anume glas [i `nseamn\ s\ prive[ti lucrurile `ntrun anume fel. S\ predici `nseamn\ s\ fii bun cu oamenii c`nd ei vor s\ te ucid\ pentru ceea ce le spui. De Cr\ciunul trecut, la McAlester, au venit unii de la Armata Salv\rii1 [i ne-au adus mult\ u[urare. Trei ceasuri `ncheiate ne-au c`ntat din trompet\, [i noi am stat [i-am ascultat. Au fost tare buni cu noi! Dar dac\ unul dintre cei din pu[c\rie ar fi `ncercat atunci s\ fug\, nimeni nu i-ar fi urmat pilda. Asta 1

Organiza]ie cre[tin\ cu caracter filantropic, `nfiin]at\ `n Anglia `n 1865 de c\tre William Booth (n.tr.)

222

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

`nseamn\ s\ predici. S\ faci bine unui om c\zut la p\m`nt [i care nu mai are nici o putere s\-]i mul]umeasc\. Nu, preot nu e[ti. Dar nici s\ nu vii pe-aici [i s\ c`n]i oamenilor din trompet\. Maica arunc\ `n foc c`teva g\teje [i le spuse: – Am s\ v\ dau ceva s\ gusta]i, dar nu mare lucru. Bunul `[i duse lada l`ng\ cas\ [i se a[ez\ pe ea sprijinindu-se de peretele casei, iar Tom [i Casy se rezemar\ [i ei de acela[i perete. {i umbra dup\-amiezii se `ntindea tot mai departe `n ograd\. C\tre sear\ se `ntoarse [i camioneta, hurduc`ndu-se [i p\c\nind prin praf; o p`nz\ de colb se a[ezase pe platforma din spate, capota era toat\ acoperit\ de praf, iar farurile, `ntunecate de pulbere ro[ie. C`nd s-a `ntors camioneta, soarele st\tea s\ apun\ [i p\m`ntul se `ns`ngerase de lumina asfin]itului. Al st\tea aplecat peste volan, m`ndru, grav [i priceput, iar taica [i unchiul John, fiind capii recunoscu]i ai familiei, ocupau locurile de cinste, l`ng\ [ofer. ~n spate, pe platform\ [i ]in`ndu-se de stinghiile obloanelor laterale, se aflau ceilal]i: Ruthie, feti]a de doisprezece ani, [i Winfield, b\ie]a[ul de zece ani, murdari [i nepiept\na]i, cu ochi obosi]i, dar totu[i plini de vioiciune, cu degetele [i marginile buzelor negre [i scor]oase de pe urma acadelelor pe care izbutiser\ s\ le smulg\ lui taica la ora[. Ruthie era `mbr\cat\ `ntr-o rochie `n toat\ legea, de muselin\ roz, lung\ p`n\ peste genunchi, [i p\rea pu]in cam prea serioas\ `n ]inuta aceea de domni[oar\ ne`mplinit\. Winfield `ns\ tot mai avea ceva dintr-un pu[ti obr\znicu] [i r\zg`iat, [i c`te pu]intel dintr-un m`nz sc\pat din c\p\stru [i dintr-un `nveterat adun\tor [i fum\tor de chi[toace. {i pe c`t\ vreme Ruthie `ncepuse s\ simt\ puterea, r\spunderea [i demnitatea

Fructele m`niei

223

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 224

s`nilor ce prinseser\ s\-i mijeasc\, Winfield r\m\sese nepotolit [i n\zdr\van. Al\turi de ei, ]in`ndu-se u[urel de stinghii, [edea Trandafirul din {aron1 [i se cl\tina `ntr-o parte [i-n alta, sprijinit\ pe v`rfurile picioarelor [i primind zguduielile drumului doar `n genunchi [i `n coapse, pentru c\ Trandafirul din {aron era `ns\rcinat\ [i grijulie. P\rul, str`ns [i legat `n jurul capului, `i alc\tuia o coroan\ blond-cenu[ie. Fa]a rotund\ [i gr\su]\, doar cu c`teva luni mai `nainte plin\ de `nc`ntare [i purt\toare de ispite, c\p\tase chiar de pe acum semnele de opreli[te ale sarcinii, z`mbetul mul]umirii de sine, c\ut\tura ce ar\ta cunoa[terea multor taine; iar trupul ei `ngro[at – s`nii [i stomacul pline [i moi, coapsele [i fesele pietroase, ce zv`cniser\ p`n\ nu demult `n toat\ voia, chem`nd lovitura u[oar\ [i m`ng`ierea m`inii – `ntreaga-i f\ptur\ devenise matur\ [i serioas\. Toate g`ndurile [i faptele i se `ndreptau doar `n\untru, c\tre copil. Acum se leg\na pe v`rfurile picioarelor, din grij\ fa]\ de prunc. {i pentru ea `ntreaga fire era `ns\rcinat\; toate g`ndurile i se `nv`rteau doar `n jurul reproducerii [i maternit\]ii. Connie, b\rbatul de nou\sprezece ani care se `nsurase cu o feti[can\ durdulie [i focoas\, `nc\ mai era speriat [i nedumerit de schimb\rile petrecute `n fiin]a ei; c\ci acum nici pomeneal\ nu mai putea fi de zbenguielile acelea pisice[ti din pat, mu[c\turile [i zg`rieturile `nso]ite de chicoteli `n\bu[ite [i `ncheiate totdeauna cu lacrimi. Acum nu mai vedea dec`t o f\ptur\ foarte cump\nit\ [i grijulie, care-i z`mbea sfios, dar cu toat\ hot\r`rea. Connie era [i `nc`ntat, dar [i `nfrico[at din pricina Trandafirului din {aron. De c`te ori `i st\tea `n putin]\, punea m`na pe um\rul ei ori se apropia at`t de 1 Aluzie

la C`ntarea C`nt\rilor 2.1: „Eu s`nt un trandafir din {aron, nu crin din v\i“. Din cuvintele engleze[ti Rose of Sharon s-a contras numele propriu Rosasharn. (n.tr.)

224

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

mult, `nc`t cu trupul lui s\-i ating\ [oldul [i um\rul, v\z`nd `n asta p\strarea unei leg\turi ce s-ar fi putut rupe. Era un t`n\r sub]irel [i ascu]it la fa]\, cobor`tor dintr-un neam din Texas, iar ochii lui de un albastru-deschis p\reau uneori primejdio[i, `n alte prilejuri m`ng`ietori [i c`teodat\ sp\im`nta]i. Muncitor v`njos [i de n\dejde, ar fi putut deveni un b\rbat bun. De b\ut, bea destul, dar nu f\r\ m\sur\: s\rea [i la b\taie, dac\ asta se ar\ta de trebuin]\; numai de l\udat nu se l\uda niciodat\. C`nd se afla laolalt\ cu mai mult\ lume, st\tea lini[tit la locul lui, dar a[a fel ca prezen]a s\ nu-i fie cunoscut\ [i luat\ `n seam\. Dac\ n-ar fi avut cincizeci de ani, devenind astfel `n chip firesc unul dintre conduc\torii familiei, unchiul John ar fi fost mai mul]umit s\ nu stea la locul de onoare de l`ng\ [ofer. Ar fi preferat ca Trandafirul din {aron s\ ocupe locul acela. Dar asta n-ar fi fost cu putin]\, fiindc\ ea era t`n\r\ [i era femeie. Totu[i, unchiul John st\tea ca pe ghimpi, `n ochii lui melancolici [i vis\tori se citea nelini[tea, iar trupul sub]iratic [i v`njos r\m`nea `ncordat. Aproape toat\ vremea bariera `nsingur\rii `l desp\r]ea de pofte [i de restul oamenilor. M`nca pu]in, nu bea deloc [i era burlac. Dar `n ad`ncul s\u poftele se zv`rcoleau [i m\reau ap\sarea, p`n\ c`nd ajungeau s\ izbucneasc\. Atunci m`nca anumite bucate mult r`vnite p`n\ c`nd `i venea r\u; ori se apuca [i bea whisky ori cine [tie ce alt\ b\utur\, p`n\ c`nd ajungea un paralitic scuturat de spasme, cu ochii ro[ii [i apo[i; sau `l apuca turbarea din pricina dorului de vreo t`rf\ din Sallisaw. Se spunea c\ odat\ s-a dus tocmai la Shawnee [i-a luat cu el trei t`rfe `ntr-un singur pat, [i-un ceas `ntreg a gemut [i-a fr\m`ntat trupurile acelea lipsite de fior. Dar c`nd una dintre pofte `i era `mplinit\, se `ntrista, se ru[ina [i se retr\gea iar\[i `n singur\tate. Se ferea de oameni, dar

Fructele m`niei

225

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 226

prin daruri `ncerca pe urm\ s\ se `mpace cu toat\ lumea. Atunci se strecura prin case [i l\sa acadele sub c\p\t`iele copiilor sau t\ia lemne f\r\ s\ primeasc\ vreo plat\. Pe urm\ d\dea `n dar toate bunurile pe care se `nt`mpla s\ le aib\: o [a, un cal, vreo pereche de ghete noi. ~n asemenea clipe nimeni nu putea s\ stea de vorb\ cu el, fiindc\ o lua la fug\ ori, dac\ se vedea prins la str`mtoare, se `nchidea `n sine [i privea fix printre genele ochilor `nsp\im`nta]i. Moartea nevestei, urmat\ de lunile petrecute ca `n pustietate, `i l\sase stigmatul vinov\]iei [i al ru[inii, [i-l cufundase `ntr-o singur\tate de nep\truns. Existau `ns\ [i lucruri de care nu putea s\ se lepede. De vreme ce era unul dintre capii familiei, trebuia s\ conduc\; acum, de pild\, se vedea silit s\ ocupe locul de cinste de l`ng\ [ofer. Pe c`nd se apropiau de cas\ str\b\t`nd drumul acoperit de praf, cei trei b\rba]i din cabin\ ar\tau posomor`]i. Aplecat peste volan, Al `[i desprindea privirea din lungul drumului [i cerceta repede aparatele de bord, mai ales ampermetrul, al c\rui ac s\lta cam nelini[titor, indicatorul de ulei [i termometrul. ~n permanen]\ inventaria `n minte punctele slabe sau nesigure ale ma[inii. Asculta huruitul care ar fi putut veni de la diferen]ial, din pricina lipsei uleiului; [i asculta b\taia tache]ilor. }inea m`na pe schimb\torul de viteze, ca s\ simt\ prin el rota]ia pinioanelor. {i eliberase pedala de ambreiaj, pentru a verifica patinarea discurilor. Din c`nd `n c`nd `[i mai `ng\duia [i el s\ umble `n crail`c ca un ]ap f\los, dar aici avea r\spundere, r\spundea de camionet\, de starea [i de `ngrijirea ma[inii. Dac\ s-ar fi stricat ceva, ar fi fost vina lui [i, cu toate c\ nimeni n-ar fi spus-o deschis, cu to]ii, [i `n primul r`nd Al, ar fi [tiut c\ el este vinovat. A[a c\ pip\ia ma[ina, o

226

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

supraveghea [i-i asculta r\suflarea. Iar pe chipul s\u se citea seriozitatea [i sim]ul r\spunderii. {i fiecare `l respecta, pe el [i r\spunderea ce-o purta. P`n\ [i taica, cel mai mare dintre to]i, i-ar fi ]inut la `ndem`n\ o scul\ [i ar fi ascultat de poruncile lui Al. To]i cei afla]i `n camionet\ erau obosi]i. Ruthie [i Winfield fiindc\ v\zuser\ prea mult\ mi[care [i prea multe chipuri, pentru c\ luptaser\ din greu p`n\ c\p\taser\ acadele; `n afar\ de asta, `i mai obosise [i emo]ia pricinuit\ de unchiul John, care le strecura mereu bomboane `n buzunare. B\rba]ii din cabina camionetei erau obosi]i, sup\ra]i [i tri[ti fiindc\ luaser\ optsprezece dolari pentru tot ce putuser\ str`nge de acas\: caii, c\ru]a, uneltele [i toat\ mobila pe care o avuseser\. Optsprezece dolari. Luptaser\ cu cump\r\torul, se tocmiser\, dar intraser\ `n panic\ de `ndat\ ce v\zuser\ c\ omul parc\ n-ar mai vrea s\ cumpere [i c`nd `l auziser\ spun`nd c\ lucrurile lor nu-l mai intereseaz\ la nici un pre]. Atunci au pierdut b\t\lia, l-au crezut [i au luat cu doi dolari mai pu]in dec`t le oferise cump\r\torul la `nceput. Erau slei]i de puteri [i speria]i, pentru c\ porniser\ la lupt\ `mpotriva unui sistem pe care nu-l `n]elegeau [i care `i biruise. Ei [tiau c\, f\r\ `ndoial\, caii [i c\ru]a valorau mult mai mult. {tiau bine c\ acela care `i cump\rase avea s\ ia pe ei mult mai mul]i bani, dar nu `n]elegeau cum se poate `ndeplini o asemenea isprav\. Negustoria r\m`nea pentru ei o tain\ nep\truns\. Al, plimb`ndu-[i mereu privirile de la [osea la aparatele de bord, spuse: – Negustorul acela nu-i de pe-aici, de pe la noi. Nu vorbea cum se vorbe[te prin p\r]ile noastre. {i-avea [i altfel de haine.

Fructele m`niei

227

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 228

Atunci taica l\muri: – C`nd am fost la magazinul de fier\rie, am stat de vorb\ cu ni[te oameni pe care-i cunosc. Spuneau oamenii aceia c\ s`nt unii care vin aici numai s\ cumpere tot ce s`ntem nevoi]i s\ vindem noi, \[tia, c`nd plec\m. {i ziceau c\ veneticii de teapa lui pun m`na pe tot ce g\sesc. Da’ noi n-avem nici o putere. Poate c\ era mai bine s\ fi venit [i Tom. Poate c\ el o scotea mai bine la cap\t. Aici interveni [i unchiul John: – P\i voi n-a]i v\zut c\ \la era gata s\ nu mai ia deloc lucrurile? Ce, era s\ ne `ntoarcem cu ele `nd\r\t? – Cunoscu]ii aceia ai mei vorbeau [i despre asta, r\spunse taica. Ziceau c\ \[tia care cump\r\ fac totdeauna la fel. A[a `i sperie ei mereu pe oameni. De, dac\ noi nu [tim deloc s\ ne descurc\m `n asemenea treburi… Maica o s\ fie tare dezam\git\. Tare dezam\git\ o s\ fie [i mult o s\ se mai am\rasc\. – C`nd crezi c-o s\ plec\m, taic\? `ntreb\ Al. – Nu [tiu. O s\ st\m la sfat disear\ [i-om vedea noi, o s\ hot\r`m. Tare-mi pare bine c\ a venit Tom! M\ face s\ m\ simt mult mai `n largul meu. E b\iat bun Tom. – Taic\, s\ [tii c\ am auzit ni[te oameni vorbind despre Tom [i ziceau c\ e eliberat pe cuv`nt de onoare. Asta `nseamn\, ziceau ei, c\ nu poate s\ plece din statul \sta, din Oklahoma, sau, dac\ `l prind c\ a plecat, `l `nha]\ [i-l duc `nd\r\t `nc\ trei ani. Taica se uit\ speriat la Al. – A[a au spus? {i p\reau s\ fie oameni [tiutori? Nu cumva spuneau doar a[a, vorbe de clac\? – Eu nu [tiu, r\spunse Al. St\teau de vorb\ `ntre ei [i nu le-am spus c\ e fratele meu. Eu doar am stat [i am tras cu urechea.

228

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Doamne, Hristoase! exclam\ taica. N\d\jduiesc c\ nu-i adev\rat! Avem at`ta nevoie de Tom! Am s\-l `ntreb pe el. Avem [i a[a prea multe necazuri [i doar s\ ne mai [i urm\reasc\ poli]ia n-am mai avea nevoie. Da’ eu trag n\dejde s\ nu fie adev\rat. O s\ trebuiasc\ s\ vorbim pe fa]\ despre treaba asta. Unchiul John zise: – L\sa]i, c\ Tom [tie el. T\cur\ cu to]ii, `n vreme ce camioneta se hurduca pe drum. Motorul f\cea g\l\gie mare [i scotea nenum\rate pocnete u[oare, iar pedalele [i maneta zdr\ng\neau. Dinspre ro]i se auzea un sc`r]`it ca de lemn [i o d`r\ de abur ]`[nea printr-o gaur\ din bu[onul radiatorului. ~n urma camionetei se ridica o coloan\ de praf ro[u, `nalt\ [i `nvolburat\. C`nd soarele se cufundase pe jum\tate dincolo de linia asfin]itului, tocmai urcau ultimul pripor lin, iar c`nd astrul disp\ru cu totul, `ncepur\ [i ei s\ coboare `nspre cas\. La oprirea camionetei, fr`nele sc`r]`ir\ ascu]it, iar sunetul se `ntip\ri `n mintea lui Al – ferodoul era uzat din cale-afar\. Ruthie [i Winfield `ncepur\ s\ strige, se urcar\ pe obloanele laterale ale platformei [i s\rir\ jos pe p\m`nt. }ipau c`t `i ]inea gura: – Unde e? Unde-i? Unde-i Tom? C`nd `l v\zur\ rezemat de u[orul u[ii, se oprir\ deodat\, `ncurca]i, [i se apropiar\ de el `n pas domol, cercet`ndu-l cu sfial\. Iar c`nd Tom le strig\: – Bun\, ce face]i voi, pu[tilor? R\spunser\: – Bun\. S`ntem bine. Apoi se traser\ deoparte [i se uitar\ la el pe furi[, s\-l vad\ bine pe fratele mai mare care ucisese un om [i st\tuse la `nchisoare. ~[i aduceau aminte cum se jucaser\ de-a

Fructele m`niei

229

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 230

`nchisoarea `n cote]ul g\inilor [i de c`te ori se luaser\ la b\taie pentru c\ fiecare voia s\ fie el cel `ntemni]at. Connie Rivers desf\cu oblonul din spate, `i d\du drumul `n jos, apoi cobor` [i el s-o ajute pe Trandafirul din {aron; iar ea `i accept\ ajutorul cu un aer plin de noble]e, purt`nd pe chip z`mbetul acela `n]elept [i mul]umit de sine, cu col]urile gurii pu]in ridicate, ca semn de m`ndrie. – Ia te uit\, asta-i Rosasharn! zise Tom. Nu [tiam c-o s\ veni]i [i voi odat\ cu ceilal]i. – O porniser\m pe jos, `i r\spunse Rosasharn. Camioneta ne-a ajuns din urm\ pe drum [i ne-au luat [i pe noi. Pe urm\ ad\ug\: |sta-i Connie, b\rbatul meu. {i era tare m`ndr\ c`nd rostea vorbele astea. Cei doi `[i str`nser\ m`inile, se m\surar\ din ochi [i se cercetar\ p`n\ `n ad`nc cu privirile; `n aceea[i clip\ fiecare fu mul]umit de cel\lalt [i Tom spuse: – Ehei, dup\ c`te se vede, n-a]i stat degeaba. Rosasharn l\s\ ochii `n jos. – Nu se vede, `nc\ nu se vede nimic. – Mi-a spus maica. {i c`nd e sorocul? – A, mai e p`n\ atunci. Abia la iarna viitoare. – Atuncea ai s\-l na[ti `ntr-o gr\din\ de portocali, nu-i a[a? r`se Tom. ~ntr-una din c\su]ele acelea albe, `nconjurate de portocali. Trandafirul din {aron `[i pip\i p`ntecele cu am`ndou\ m`inile [i spuse: – Da’ de v\zut nu se vede, apoi intr\ `n cas\ purt`nd pe buze z`mbetu-i satisf\cut. Era o sear\ fierbinte [i ]`[nirea de lumin\, la zarea dinspre apus, `nc\ se mai rev\rsa pe cer. F\r\ ca nimeni s\ dea semnalul, familia se adun\ `n jurul camionetei [i marea adunare, guvernul familiei, intr\ `n sesiune.

230

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

V\lul de lumin\ al `nser\rii d\dea str\lucire p\m`ntului ro[iatic, a[a fel `nc`t contururile parc\ i se ad`nceau, fiece piatr\, st`lp ori cl\dire c\p\t`nd mai mult\ l\rgime [i consisten]\ dec`t la lumina zilei; [i, `n chip ciudat, fiecare obiect p\rea s\ c`[tige o personalitate mai viguroas\ – un st`lp devenea esen]a unui st`lp, a[a cum st\tea acolo, pornind din p\m`ntul `n care era `mpl`ntat [i desenat pe fundalul c`mpului deasupra c\ruia se `n\l]a. P`n\ [i plantele c\p\tau individualitate, `ncet`nd s\ mai fie doar lanuri de gr`ne; chiar salcia cea jumulit\ ajunsese s\ fie ea `ns\[i, slobozit\ dintre toate celelalte s\lcii. P\m`ntul lumina [i el `nserarea. Partea din fa]\ a casei cenu[ii [i nev\ruite, a[ezat\ spre apus, era luminoas\, a[a cum e luminoas\ luna. Camioneta cenu[ie [i pr\fuit\, oprit\ `n ograd\, dinaintea u[ii, st\tea ca `ntr-o vraj\ `n lumina aceea, de parc\ ar fi fost `nf\]i[at\ sub perspectiva mult alungit\ a unei lanterne magice. {i oamenii se schimbaser\ `n mijlocul `nser\rii, se lini[tiser\. P\reau o p\rticic\ dintr-o nou\ alc\tuire a lumii ne`nsufle]ite. Se supuneau unor porniri ce abia-abia lic\riser\ prin cugetele lor. Ochii st\teau a]inti]i `n\untru [i potoli]i, dar tot ochii aceia sclipeau `n amurg, sclipeau pe chipurile acoperite de praf. {i familia se adun\ `n locul cel mai de seam\, al\turi de camionet\. Casa era moart\ [i c`mpurile erau moarte; dar camioneta aceasta devenise elementul activ, principiul vital. B\tr`nul Hudson, cu masca radiatorului scrijelat\ [i turtit\ `n toate felurile, cu cocoloa[e de ulei [i praf prinse de marginile roase ale tuturor p\r]ilor sale mobile, cu capacele ro]ilor disp\rute de la locul lor [i `nlocuite cu capace de pulbere ro[ie – el ajunsese vatra cea nou\, centrul vital al familiei; a[a cum se vedea: jum\tate turism [i jum\tate camionet\, cu obloanele laterale `nalte [i greoaie.

Fructele m`niei

231

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 232

Taica d\du roat\ camionetei, cercet`nd-o cu ochii, [i pe urm\ se a[ez\ pe vine `n praf [i g\si un be]i[or cu care s\ deseneze. }inea un picior a[ezat cu toat\ talpa pe p\m`nt, iar pe cel\lalt – sprijinit doar pe degete [i pu]in tras `nd\r\t, a[a `nc`t un genunchi [edea mai sus dec`t cel\lalt. Bra]ul st`ng i se rezema de genunchiul mai cobor`t, cel st`ng; cotul drept [edea pe genunchiul drept, iar palma dreapt\ se f\cuse c\u[, s\ primeasc\ b\rbia. {i taica r\mase ghemuit acolo, cu privirea a]intit\ la camionet\ [i b\rbia sprijinit\ `n c\u[ul palmei. Atunci, unchiul John se apropie de el [i se a[ez\, la r`ndul s\u, tot pe vine, al\turi. Ochii am`ndurora erau grei de g`nduri. Bunul ie[i din cas\ [i-i v\zu pe cei doi a[eza]i al\turi, a[a c\ se apropie cu pasul lui s\ltat [i se a[ez\ pe scara camionetei, cu fa]a c\tre ei. Acesta fu nucleul. Tom [i Noah, [i Connie venir\ [i ei [i se a[ezar\ pe vine, alc\tuind un semicerc, `n deschiz\tura c\ruia st\tea Bunul. Apoi ie[i maica din cas\, `mpreun\ cu Buna [i Trandafirul din {aron, p\[ind delicat `n urma lor. ~[i luar\ locul `n spatele b\rba]ilor; st\teau `n picioare [i cu m`inile proptite `n [olduri. Al\turi de femei se aflau copiii, Ruthie [i Winfield, sprijinindu-se c`nd pe-un picior, c`nd pe cel\lalt; scormoneau cu degetele picioarelor `n praful ro[u, dar nu f\ceau nici un zgomot. Numai preotul nu se afla de fa]\. Din delicate]e, se retr\sese `n spatele casei [i st\tea acolo `ntins pe p\m`nt. Era un suflet ales [i cuno[tea oamenii. Lumina `nser\rii se sub]ie [i o vreme familia r\mase nemi[cat\ [i t\cut\. Pe urm\ taica raport\, f\r\ s\ se adreseze cuiva anume, ci `ntregului grup: – Ne-au luat [i pielea de pe noi cu lucrurile acelea pe care le-am v`ndut. Negustorul [tia c\ nu putem a[tepta. N-am luat dec`t optsprezece dolari.

232

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Maica se fr\m`nt\ nervoas\, dar `[i p\str\ st\p`nirea de sine. Noah, cel dint`i n\scut dintre feciori, `ntreb\: – Dac\ punem totul la un loc, c`]i bani avem acuma? Taica `ncepu s\ deseneze `n ]\r`n\ [i s\ murmure ceva numai pentru sine. R\spunse: – O sut\ cincizeci [i patru. Da’ Al zice c-avem nevoie de cauciucuri noi. Zice c\ astea de-acuma n-au s\ ]in\. ~n seara aceea, Al lua pentru prima oar\ parte la sfat. P`n\ atunci st\tuse totdeauna deoparte, cu femeile. Acuma raport\ [i el, cu gravitate: – ~s vechi [i-s de calitate proast\. Am cercetat toat\ camioneta cu mare luare-aminte `nainte de-a o cump\ra. Nu m\ uitam eu la ce zicea negustorul c`nd `[i l\uda marfa c`t putea el mai tare [i ne spunea c\-i un chilipir. Am b\gat degetul la diferen]ial [i-am v\zut c\ nu era [pan. M-am uitat [i `n cutia de viteze [i am v\zut c\ nici acolo nu-i [pan. Am cercetat [i ambreiajul [i am verificat cum s`nt centrate ro]ile. M-am v`r`t dedesubt, s\ v\d cum e [asiul, [i n-are nici o cr\p\tur\. Nici n-a fost vreodat\ dat la reparat. La baterie am v\zut c\ are un element stricat [i l-am silit pe domnul acela s\-l schimbe. Cauciucurile nu fac nici c`t o ceap\ degerat\, da-s de dimensiune bun\, se g\sesc u[or. O s\ mearg\ ca un buhai t`n\r, da’ n-o s\ risipeasc\ ulei. De asta am spus s-o cump\r\m, fiindc\ e o ma[in\ de tip popular. Oboarele de ma[ini vechi s`nt pline de „Hudson Super“ de [ase [i po]i s\ cumperi ieftin piese de schimb. Cu banii da]i am fi putut lua o ma[in\ mai mare [i mai de lux, da’ piesele de schimb le-am fi g\sit mult mai greu [i la pre] mult mai mare. ~n orice caz, a[a mi-am f\cut eu socotelile.

Fructele m`niei

233

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 234

Ultimele cuvinte reprezentau declara]ia prin care se supunea judec\]ii familiei. T\cu deci [i a[tept\ s\ le aud\ p\rerea. Bunul era `nc\ recunoscut drept cap al familiei, dar nu mai conducea. Pozi]ia lui r\m\sese mai mult onorific\ [i doar o chestiune de obi[nuin]\. P\stra `ns\ dreptul de a-[i spune primul p\rerea, indiferent c`t de n\stru[nice idei ar fi putut ie[i din mintea lui b\tr`n\. De aceea b\rba]ii a[eza]i pe vine [i femeile care st\teau `n picioare `l a[teptau s\ vorbeasc\. – Ai f\cut foarte bine, Al, spuse Bunul. {i eu am fost tot a[a de u[uratic ca tine [i d\deam iama primprejur ca un pui de lup. Da’ c`nd era vorba de treab\, atuncea f\ceam treab\, nu juc\rie! {i tu te-ai f\cut un fl\c\u de n\dejde. ~[i `ncheie cuvintele pe un ton de binecuv`ntare, iar Al ro[i pu]in, de pl\cere. Taica zise: – {i mie mi se pare c\ am f\cut bine. Dac\ ar fi fost vorba de cai, n-am fi avut de ce da vina pe Al. Da’ aici, `ntre noi, Al e singurul care pricepe ceva la ma[ini. – M\ mai pricep [i eu pu]in, spuse Tom. Am lucrat o vreme la ma[ini [i `n McAlester. Al are dreptate. A f\cut treab\ bun\. De data asta Al se ro[i tot din pricina laudei. Tom urm\: A[ vrea s\ spun [i eu… da’ [ti]i, preotul… zice c\ s\ vin\ [i el. Apoi t\cu. Vorbele lui r\maser\ suspendate `n mijlocul adun\rii, iar adunarea p\str\ t\cere. – E un b\iat foarte de isprav\, ad\ug\ Tom. L-am cunoscut doar cu to]ii, de mult\ vreme. Spune lucruri cam tr\snite c`teodat\, dar vorbele lui s`nt totdeauna cu rost. Dup\ asta l\s\ propunerea `n seama familiei.

234

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Lumina disp\rea treptat. Maica se dep\rt\ de adunare [i intr\ `n cas\, iar de acolo r\zb\tur\ afar\ clinchetele metalice din jurul sobei. Peste o clip\, maica se `ntoarse la adunare. Bunul spuse: – Treaba asta poate fi judecat\ `n dou\ feluri. S`nt unii care zic c\ popii ar fi piaz\-rea. – Da’ omul spune c\ nu mai e pop\, r\spunse Tom. Bunul se `mpotrivi, d`nd din m`n\: – Un om care a fost pop\ r\m`ne totdeauna pop\. Asta-i o treab\ de care n-ai cum s\ te lepezi. Da’ erau [i al]ii care ziceau c\ e lucru bun [i demn de cinstire s\ ai un preot cu tine. Dac\ murea cineva, preotul `l `ngropa. Dac\ se ivea nevoie de cununie, la vreme ori ceva mai t`rziu dec`t s-ar fi cuvenit, aveai preot la `ndem`n\. Ba mai vine [i vreun copil [i uite c\ este cine s\-l boteze. C`t despre mine, eu totdeauna am socotit c\ s`nt popi [i popi. Trebuie s\ ca[ti ochii. Mie-mi place b\iatul \sta. {i nu se ]ine f\los deloc. Taica `nfipse be]i[orul `n ]\r`n\ [i-l r\suci `ntre degete, p`n\ f\cu o gaur\ micu]\. – Aicea nu e vorba numai dac\ aduce ori n-aduce ghinion, sau dac\ e b\iat de isprav\, spuse el. Trebuie s\ c`nt\rim bine. {i c`nd trebuie s\ c`nt\re[ti bine, e totdeauna greu. Ei, vas\zic\, ia s\ facem socoteala. Bunul [i Buna – asta fac doi. Pe urm\, eu [i John, [i maica – vas\zic\, cinci. Apoi Noah [i Tomy, [i Al – care face opt. Rosasharn [i Connie zece, iar Ruthie [i Winfield face doisprezece. Pe urm\ trebuie s\ lu\m [i c`inii, c-altminteri ce-o s\ facem? Doar nu po]i `mpu[ca un c`ine vrednic, iar de dat, n-avem cui `i da. {i cu asta fac paisprezece. – F\r\ s\ punem la socoteal\ g\inile pe care le mai avem [i cei doi porci, spuse Noah.

Fructele m`niei

235

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 236

– Porcii eu m\ g`ndesc s\-i punem la saramur\ [i s\-i m`nc\m pe drum, r\spunse taica. O s\ avem trebuin]\ de carne. Putinile de saramur\ trebuie s\ le lu\m cu noi. M\ `ntreb dac\ o s\ `nc\pem noi to]i, [i preotul pe deasupra. {i pe urm\ avem oare putin]a s\ hr\nim `nc\ o gur\? {i, f\r\ s\ `ntoarc\ privirea, `ntreb\: Putem, maic\, ce zici? Maica `[i drese glasul [i r\spunse cu hot\r`re: – Nu-i vorba dac\ putem. Vorba e: o s-o hr\nim sau nu? Dac\-i pe ce putem, ap\i nu putem nimic, nu putem nici s\ mergem `n California, nici s\ facem altceva; dac\ `ns\ e pe „o s\ facem“, atunci o s\ facem tot ce trebuie f\cut. Iar dac\ e pe ce „o s\ facem“… afla]i c\-i mult\ vreme de c`nd neamul nostru a tr\it aici [i `n r\s\rit, da’ eu niciodat\ p`n\ acum n-am auzit spun`ndu-se despre vreun Joad sau vreun Hazlett c-ar fi pregetat s\ dea o bucat\ de p`ine, ad\post ori o m`n\ de ajutor la drum unuia care le-a cerut-o. Au mai fost [i oameni de nimic `n neamul Joad, dar nu chiar p`n\ `ntr-at`ta. Taica o `ntrerupse: – Da’ s\ zicem c\ `ntr-adev\r n-avem loc. ~[i `ndoise g`tul s\ se uite `n sus la d`nsa [i era ru[inat. Felul cum sunase glasul maichii `l f\cuse s\ se ru[ineze. – Cum ne descurc\m dac\ chiar nu `nc\pem cu to]ii `n camionet\? – De `nc\put, nu `nc\pem nici acuma, r\spunse maica. Nu e loc pentru mai mult de [ase oameni [i, oricum, doisprezece tot o s\ plec\m. Unul mai mult n-are ce s\ mai strice; [i pe urm\, un b\rbat voinic [i s\n\tos nu-i niciodat\ o povar\. De-altminterea, de c`te ori am avut noi doi porci [i peste o sut\ de dolari, [i am stat s\ chibzuim dac\ putem da de m`ncare unui om?…

236

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Se opri din vorb\, iar taica `[i mut\ privirea de la d`nsa [i m`nia `i fierbea `n piept din pricina mustr\rii primite. Vorbi [i Buna: – Ar fi tare frumos s-avem cu noi [i un preot. Azi-diminea]\ a rostit o rug\ciune frumoas\. Taica iscodi chipul fiec\ruia, s\ afle vreun semn de `mpotrivire, [i pe urm\ zise: – Vrei s\-l chemi `ncoace, Tommy? Dac\ merge [i el cu noi, trebuie s\ se afle aici. Tom se ridic\ de pe vine [i porni spre cas\ strig`nd: – Casy… hei, Casy! Un glas `n\bu[it `i r\spunse din spatele casei. Tom se duse p`n\ la col] [i-l v\zu pe preot st`nd jos, cu spatele rezemat de perete, privind sc`nteierea luceaf\rului de sear\ pe cerul sp\l\cit. – M-ai strigat? `ntreb\ Casy. – ~h`. Noi zicem c\, de vreme ce mergem cu to]ii, trebuie s\ vii [i tu la sfat, s\ vedem `mpreun\ cum punem mai bine lucrurile la cale. Casy se ridic\ `n picioare. {tia `n ce fel se conduc familiile [i `n]elegea c\ acum fusese primit `n familia aceea. Ba chiar ocupa `ntr-adev\r o pozi]ie de seam\, pentru c\ unchiul John se trase la o parte [i-i f\cu loc `ntre el [i taica. Casy se a[ez\ [i el pe vine, `ntocmai ca [i ceilal]i, cu fa]a c\tre Bunul, `ntronat pe scara camionului. Maica se duse din nou `n cas\. Se auzi sc`r]`itul unui felinar [i lumina galben\ ]`[ni `n buc\t\ria `ntunecat\. C`nd ridic\ u[or capacul de pe oala cea mare, mirosul de carne fiart\ cu foi de sfecl\ t`n\r\ n\v\li afar\ pe u[\. Cu to]ii o a[teptar\ p`n\ veni `nd\r\t str\b\t`nd ograda `ntunecat\, fiindc\ maica avea de rostit un cuv`nt greu `n adunare.

Fructele m`niei

237

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 238

– Trebuie s\ ne g`ndim c`nd e mai bine s\ plec\m, spuse taica. Cu c`t mai devreme, cu at`t mai bine. ~nainte de a pleca `ns\ ne mai r\m`ne s\ t\iem porcii [i s\-i punem la saramur\, s\ `mpachet\m lucrurile [i pe urm\ s\ pornim. Cu c`t mai repede, cu at`t mai bine, asta-i. Noah `ncuviin]\: – Dac\ ne punem pe treab\, m`ine putem fi gata [i s\ pornim chiar poim`ine. Dar unchiul John se `mpotrivi: – Nu putem pune carnea la zv`ntat ziua, pe-o ar[i]\ ca asta. Acuma nu-i deloc timp potrivit pentru t\iere. {i pe urm\, dac\ nu-i zv`ntat\, carnea nu ]ine. – Bine, atuncea facem treaba chiar ast\-sear\. ~ntr-o noapte, tot se zv`nt\ ea oleac\. C`t s-o zv`nta, s-o zv`nta. Dup\ ce m`nc\m, ne [i apuc\m de treab\. Sare avem? – Da, r\spunse maica. Avem sare c`t lumea. {i-avem [i dou\ putini stra[nice. – Ei, atuncea haide]i s\ ne punem pe lucru! zise Tom. Bunul `ncepu s\ b`jb`ie `mprejur, c\ut`nd ceva de care s\ se apuce ca s\ se poat\ ridica. Spuse [i el: – S-a-ntunecat de tot. {i mi s-a f\cut [i foame. Numai s-ajungem noi `n California, c-acolo toat\ vremea am s\ umblu cu-o clad\ de struguri `n m`n\ [i-am s\ ciugulesc `ntruna, pe cinstea mea! Se ridic\, `n sf`r[it, `n picioare, [i to]i b\rba]ii `i urmar\ pilda. Ruthie [i Winfield `ncepur\ s\ ]op\ie voio[i prin praf, ca apuca]i de streche. Ruthie `i [opti lui Winfield, cu glasul r\gu[it: – T\iem porcii, ba mai plec\m [i `n California. T\iem porcii [i mai [i plec\m… am`ndou\ deodat\.

238

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Dar [i Winfield aproape c\-[i ie[ise din min]i. ~[i `nfipse deodat\ un deget `n beregat\, lu\ o mutr\ dezn\d\jduit\ [i porni s\ se clatine `ntr-o parte [i-n cealalt\, sc`ncind `nceti[or: – S`nt gogeamite porcu’. Ia uit\-te! Gogeamite porcu’ s`nt. Ia uit\-te cum mai curge s`ngele, Ruthie! ~ncepu s\ se `mpleticeasc\, merg`nd `n cerc, se tr`nti la p\m`nt [i porni s\ se zbat\, d`nd `nceti[or din m`ini [i din picioare. Dar Ruthie era mai mare [i `n]elegea cumplita `nsemn\tate a ceasului aceluia. – Ba plec\m [i `n California… repet\ ea. {i `[i d\dea seama c\ tr\ie[te cea mai de seam\ clip\ din via]a ei de p`n\ atunci. Oamenii `n toat\ firea str\b\tur\ `ntunericul negru, merg`nd c\tre buc\t\ria luminat\, iar maica le `mp\r]i carnea cu sfecl\ `n farfurii de tabl\. ~nainte de a se apuca [i ea s\ m\n`nce, maica puse pe plit\ cazanul cel mare [i rotund, [i `nte]i focul c`t putu mai tare. C\r\ ap\ cu g\leata p`n\ ce umplu cazanul [i pe urm\ `ngr\m\di `n jurul lui [i g\le]ile pline. Buc\t\ria se umplu de dogoare [i familia `ntreag\ m`nc\ pe fug\, apoi ie[ir\ cu to]ii s\ se a[eze `n prag, a[tept`nd s\ se `nfierb`nte apa. {i st\tur\ acolo cercet`nd cu privirile `ntunericul [i pata p\trat\ de lumin\ aruncat\ dinaintea u[ii de felinarul din buc\t\rie, iar `n mijlocul acelei pete, silueta ghebo[at\ a Bunului. Noah se scobi atent `n m\sele cu un fir de pai din m\tur\. Maica [i Trandafirul din {aron sp\lar\ farfuriile [i le a[ezar\ vraf pe mas\. {i dintr-odat\, pe nea[teptate, familia `ncepu s\ func]ioneze. Taica se ridic\ de jos [i aprinse un alt felinar. Dintr-o l\di]\ din buc\t\rie, Noah scoase un cu]it de m\cel\rie lung [i `ncovoiat [i `ncepu s\-l ascut\ pe-o cute mic\ [i tocit\. C`nd termin\, puse pe t\ietor r\zuitorul, cu

Fructele m`niei

239

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 240

care trebuia r\zuit p\rul porcilor, [i a[ez\ al\turi cu]itul. Taica aduse doi ]\ru[i gro[i, fiecare de c`te trei picioare lungime, [i-i ascu]i la capete, cu toporul, apoi leg\ la mijlocul fiec\ruia, `nnod`nd zdrav\n, c`te o funie groas\. Morm\ia: – Nu trebuia s\ vindem cinghelele alea… [i chiar pe toate. Apa din oale aburea [i f\cea v`rtejuri. – Ducem apa acolo ori aducem porcii aici? `ntreb\ Noah. – Porcii aicea, r\spunse taica. Porcul n-ai cum s\-l ver[i pe tine [i s\ te op\re[ti, a[a cum po]i p\]i cu apa clocotit\. Apa e gata? – Acuma d\-n clocot, r\spunse maica. – Bine. Noah, tu, `mpreun\ cu Tom [i cu Al, merge]i cu mine. Felinarul `l iau eu. ~i t\iem acolo [i-i aducem `ncoace. Noah `[i lu\ cu]itul, iar Al lu\ toporul, [i to]i cei patru b\rba]i pornir\ c\tre cocin\, cu picioarele lic\rind `n lumina felinarului. Ruthie [i Winfield se luar\ dup\ ei, s\rind `ntr-un picior. C`nd ajunser\ la ]arcul porcilor, taica se aplec\ peste `ngr\ditur\ [i lumin\ cu felinarul. Somnoro[i, cei doi porci tineri se ridicar\, groh\ind speria]i. Unchiul John [i preotul venir\ [i ei s\ dea o m`n\ de ajutor. – Gata, spuse taica. ~i pocnim [i-i t\iem aicea, pe urm\ `i lu\m [i-i cur\]\m, [i-i op\rim `n fa]a casei. Noah [i Tom s\rir\ `n ]arc. Lucrar\ am`ndoi repede [i cu `ndem`nare. Tom lovi de dou\ ori cu muchia toporului; apoi Noah se aplec\ asupra porcilor c\zu]i la p\m`nt, pip\i artera cea mare [i, folosind cu]itul cu lama `ncovoiat\, d\du drumul [uvoiului de s`nge, care ]`[ni `n ritmul pulsului. Apoi trecur\ peste `ngr\ditura ]arcului cei doi porci care `nc\ mai gui]au slab. Preotul [i unchiul John t`r`r\ unul de

240

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

picioarele dind\r\t, iar Tom [i Noah pe cel\lalt. Taica mergea pe l`ng\ ei cu felinarul, [i s`ngele negru l\sa `n praf dou\ d`re. C`nd ajunser\ `n fa]a casei, Noah strecur\ cu]itul `ntre tendoanele [i oasele picioarelor dind\r\t; ]\ru[ii ascu]i]i ]inur\ picioarele dep\rtate; apoi am`ndou\ trupurile fur\ at`rnate de capetele grinzilor groase ie[ite din peretele casei. Pe urm\, b\rba]ii aduser\ apa clocotit\ [i-o turnar\ peste trupurile negre. Noah le despic\ de la un cap\t la cel\lalt [i l\s\ m\runtaiele s\ cad\ pe p\m`nt. Taica ascu]i `nc\ doi ]\ru[i care s\ ]in\ trupurile desf\cute `n b\taia aerului, `n vreme ce Tom, cu r\zuitorul, [i maica slujindu-se de-o custur\ de cu]it se-apucar\ s\ rad\ [oriciul ca s\ cure]e p\rul. Al veni cu o g\leat\ [i lu\ m\runtaiele, s\ le arunce undeva c`t mai departe de cas\, iar dou\ pisici se luar\ dup\ g\leat\, mieun`nd ascu]it, urmate de c`inii care m`r`iau u[urel `nspre ele. Taica se a[ez\ pe prag [i se uit\ la porcii at`rna]i `n lumina felinarului. R\zuitul [oriciului era acum pe terminate [i doar c`te o pic\tur\ de s`nge mai c\dea din c`nd `n c`nd, `n balta neagr\ de dedesubt. Veni c\tre porci [i puse m`na pe ei, s\ vad\ dac\ s-au r\cit, apoi se `ntoarse [i se a[ez\ la loc. Bunul [i Buna se-ndreptar\ spre [opron, s\ se culce, iar Bunul ducea `n m`n\ o lum`nare. Ceilal]i membri ai familiei r\maser\ t\cu]i prin preajma pragului. Connie, Tom [i Al – `ntin[i pe jos [i cu spatele rezemat de peretele casei, unchiul John – a[ezat pe o lad\, taica – pe prag. Doar maica [i Trandafirul din {aron mai treb\luiau. Ruthie [i Winfield erau somnoro[i, dar tot nu se d\deau b\tu]i. Toropi]i de somn, se h`rjoneau domol pe `ntuneric. Noah [i preotul se a[ezar\ pe vine unul l`ng\ altul, cu fa]a c\tre cas\.

Fructele m`niei

241

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 242

Taica se sc\rpin\ nervos, `[i scoase p\l\ria [i-[i trecu degetele prin p\r. – M`ine, cum s-o cr\pa de ziu\, punem carnea la sare [i pe urm\ `ncepem s\ `nc\rc\m lucrurile `n camionet\, lu\m totul, afar\ de paturi, iar poim`ine diminea]\ pornim. Pentru toate astea nici n-avem nevoie de-o zi de munc\, zise el am\r`t. Tom interveni pe nea[teptate: – O s\ umbl\m ca n\uci toat\ ziua de colo p`n\ colo, doar om g\si ceva de f\cut. Cu to]ii se foir\ st`njeni]i. Am putea s\ termin\m toat\ treaba [i p`n\-n ziu\ s\ fim gata, propuse el. Taica `[i frec\ genunchiul cu palma. {i pe ceilal]i `i cuprinsese nelini[tea. – Se prea poate s\ nu se strice carnea chiar dac-o punem de-acuma la sare. Hai s-o t\iem; oricum, t\iat\ `n buc\]i tot se r\ce[te mai u[or, spuse Noah. Unchiul John turn\ pic\tura ce f\cu s\ se reverse paharul, de[i cu mai mult\ putere dec`t ar fi fost de trebuin]\: – De ce s\ mai pierdem vremea degeaba? Eu vreau s\ termin odat\ cu istoria asta! Dac\ s`ntem gata, la ce bun s\ mai c\sc\m gura pe-aici? Ner\bdarea `i cuprinse pe to]i. – De ce s\ nu plec\m? O s\ dormim pe drum. {i o `nfrigurare se rev\rs\ `n sufletele tuturor. Taica spuse: – Oamenii zic c\-s dou\ mii de mile. E drum lung al dracului! Trebuie s\ plec\m. Noah, tu [i cu mine am putea s\ t\iem carnea [i pe urm\ s\ urc\m lucrurile `n camionet\. Maica scoase capul pe u[\. – {i ce facem dac\ uit\m ceva, orbec\ind a[a pe `ntuneric?

242

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ne mai uit\m o dat\ pe lumin\, dup\ ce se face ziu\, spuse Noah. Pe urm\ r\maser\ cu to]ii `n nemi[care, du[i pe g`nduri. Dar peste o clip\ Noah se ridic\ `n picioare [i `ncepu s\-[i ascut\ cu]itul `ncovoiat, slujindu-se tot de micu]a lui cutie tocit\. – Maic\, strig\ el, cur\]\ masa! Pe urm\ se apropie de unul din porci, f\cu o crest\tur\ de-a lungul [irei spin\rii [i `ncepu s\ trag\ carnea `n jos, cur\]`nd-o de pe coaste. Taica se ridic\ `n picioare [i spuse, plin de ner\bdare: – Trebuie s\ str`ngem lucrurile. Haide]i s\-i d\m drumul! Acum, dup\ ce se hot\r`se plecarea, graba `l molipsi pe fiecare. Noah ducea h\lcile de carne `n buc\t\rie [i le `mp\r]ea `n buc\]i potrivite pentru pus la sare, iar maica le da prin sarea grunjoas\ [i le a[eza una c`te una `n putin\, av`nd grij\ s\ nu se ating\ deloc una de cealalt\. A[eza buc\]ile de carne ca pe ni[te c\r\mizi [i pres\ra sare prin goluri. Noah continu\ s\ ia carnea de pe coaste, apoi t\ie [i picioarele. Maica `nte]ea mereu focul [i, pe m\sur\ ce Noah cur\]a coastele, [ira spin\rii [i oasele picioarelor de toat\ carnea pe care putea s-o adune, ea le lua [i le b\ga la cuptor, preg\tindu-le pentru a fi roase. Prin ograd\ [i pe sub [opron, cercurile de lumin\ se mi[cau de colo p`n\ colo, iar b\rba]ii adunau lucrurile ce urmau s\ fie luate [i le f\ceau gr\mad\ l`ng\ camionet\. Trandafirul din {aron scoase din cas\ toate hainele familiei: salopetele, ghetele cu t\lpi groase, cizmele de cauciuc, hainele de duminic\, vechi [i uzate, flanelele [i cojoacele. Le r`ndui pe toate c`t mai str`ns `ntr-o lad\ de lemn [i pe urm\ intr\ [i ea `n lad\, s\ le `ndese cu picioarele. Apoi

Fructele m`niei

243

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 244

aduse rochiile de p`nz\ imprimat\ [i [alurile, ciorapii lungi [i negri de bumbac [i `mbr\c\mintea copiilor – salopete micu]e [i rochii de p`nz\ ieftin\ imprimat\ – le puse [i pe ele `n lad\ [i le `ndes\ ca [i pe celelalte. Tom se duse sub perdeaua unde st\tuser\ uneltele [i le aduse pe cele l\sate pentru drum: un fer\str\u [i o garnitur\ de chei, un ciocan [i o cutie plin\ de cuie de tot felul, o pereche de cle[ti, o pil\ lat\ [i c`teva pile sub]iri. ~n cele din urm\, Trandafirul din {aron scoase afar\ din cas\ prelata cea mare [i o `ntinse pe p\m`nt, `n spatele camionetei. Se zb\tu destul de greu s\ ias\ pe u[\ cu saltelele – trei duble [i una simpl\. Le a[ez\ vraf pe foaia de cort [i dup\ aceea `ncepu s\ care bra]e `ntregi de p\turi rupte, dar bine p\luite, [i le a[ez\ [i pe ele tot acolo. Maica [i Noah lucrau de zor la aranjatul c\rnii [i mireasma de friptur\ de porc n\v\lea dinspre oasele v`r`te la cuptor. Copiii c\zuser\, `ntr-un t`rziu, care pe unde se nimerise. Winfield – f\cut covrig chiar dinaintea u[ii, `n praf; Ruthie `[i rezemase doar capul de perete [i r\m\sese a[a cum se a[ezase acolo, pe-o lad\ din buc\t\rie, s\ vad\ cum s`nt toca]i porcii. Respira u[or `n somn [i ]inea buzele `ntredeschise peste din]ii albi. Dup\ ce termin\ treaba cu uneltele, Tom veni `n buc\t\rie, aduc`nd [i felinarul aprins, iar dup\ el p\[i `n\untru [i preotul. – Mam\, Doamne! exclam\ el. Cum mai miroase! {i ia auzi-o ce sf`r`ie! Maica a[eza c\r\mizile de carne `ntr-o putin\, pres\ra sare printre ele [i pe deasupra, apoi punea `nc\ un strat de sare [i-l b\tucea bine cu palma. ~[i `n\l]\ privirea spre Tom [i-i z`mbi u[or, dar ochii `i r\maser\ gravi [i obosi]i.

244

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ce bine c-avem oase de porc fripte pentru gustarea de diminea]\, zise maica. Preotul veni l`ng\ d`nsa [i spuse: – Las\-m\ s\ pun [i eu carnea asta la sare. M\ pricep. Dumneata ai [i alte lucruri de f\cut. Atunci maica se opri din treab\ [i se uit\ la el cu mult\ mirare, ca [i c`nd i-ar fi propus ceva cum nu se poate mai ciudat. M`inile `i erau acoperite cu o crust\ de sare [i ro[ii din pricina sucului de carne proasp\t\. – Asta-i treab\ de femeie, r\spunse ea, `n cele din urm\. – E doar treab\ [i-at`ta tot, zise preotul. S`nt prea multe de f\cut, ca s\ mai st\m acum [i s\ le `mp\r]im `n treab\ de b\rbat sau treab\ de femeie. Ai de lucru p`n\ peste cap. Las\-m\ pe mine s\ pun carnea la sare. Maica r\mase `nc\ o clip\ cu ochii a]inti]i asupra lui, apoi turn\ dintr-o g\leat\ ap\ `ntr-un lighean de tabl\ [i se sp\l\ pe m`ini. ~n vreme ce d`nsa `l privea, preotul lu\ buc\]ile de carne [i le d\du prin sare. Apoi le a[ez\ `n putin\ `ntocmai cum le a[ezase [i maica. De-abia c`nd preotul sf`r[i de a[ezat un r`nd de carne [i-l v\zu pres\r`nd deasupra un strat de sare [i pe urm\ b\tucindu-l cu palma, se declar\ mul]umit\. {i atunci `[i [terse m`inile albite [i umflate. Tom o `ntreb\: – Maic\, de-aicea din buc\t\rie ce lu\m? Maica privi `n jur. – G\leata, r\spunse ea. {i toate lucrurile cu care m`nc\m: farfuriile [i c\nile, lingurile, cu]itele [i furculi]ele. Pune-le pe toate `n sertarul de colo [i ia sertarul cu totul. Tigaia cea mare [i ceainicul cel mare, oala de cafea. C`nd s-o r\ci, s\ iei [i gr\tarul din cuptor, c\ tare-i bun de pus deasupra focului. A[ vrea s\ iau [i albia de sp\lat, da’ cred c\

Fructele m`niei

245

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 246

n-o s-avem loc. Am s\ sp\l rufele `n g\leat\. V\s\ria mai m\runt\ n-are nici un rost s-o lu\m. ~ntr-o crati]\ mare po]i s\ g\te[ti [i m`ncare mai pu]in\, dar nu po]i face m`ncare mult\ `ntr-o oal\ mic\. T\vile de p`ine s\ le iei pe toate. Intr\ una `ntr-alta. Se opri pu]in [i-[i roti privirile prin buc\t\rie: Ia numai astea pe care ]i le-am spus, Tom. De celelalte, v\d eu, de cutia cea mare cu sare [i piper, r`[ni]a [i scor]i[oara. Adun eu la urm\ tot ce-o mai r\m`ne. Lu\ un felinar [i intr\ cu pas greoi `n odaia de dormit; t\lpile goale nu f\ceau nici un zgomot ating`nd podelele. – Pare grozav de ostenit\, spuse preotul. – Femeile-s totdeauna ostenite, r\spunse Tom. A[a-s ele de felul lor, doar la adun\rile pope[ti se-arat\ din c`nd `n c`nd altfel. – Da, `ns\ acuma e mai ostenit\ dec`t de obicei. E ostenit\ de-adev\rat, ca bolnav\ de osteneal\. Maica tocmai ie[ise pe u[\, a[a c\ `i auzi vorbind. ~ncet-`ncet, tr\s\turile obosite ale fe]ei i se `ncordar\ [i cutele disp\rur\ de pe chipul ei musculos. Ochii i se `ncruntar\ [i umerii se `ndreptar\. Cercet\ din ochi odaia goal\. Nu mai r\m\seser\ `n\untru dec`t zdren]e [i h`rburi. Saltelele a[ezate pe podele nu se mai aflau acolo. Dulapurile fuseser\ v`ndute. Pe du[umea z\cea un pieptene rupt, o cutie de talc goal\ [i pu]in\ murd\rie de [oarece. Maica a[ez\ `ncet felinarul pe podea. C\ut\ `nd\r\tul unei l\zi dintre cele care serviser\ drept scaun [i scoase de acolo o cutie de carton veche, p\tat\ [i desf\cut\ pe la col]uri. Se a[ez\ [i deschise cutia. ~n\untru erau scrisori, t\ieturi din ziare, fotografii, o pereche de cercei, un inel de aur micu] [i cu paraf\, [i un lan] de ceas `nc`lcit cu fire de p\r [i cu copci aurite la capete. Maica `[i plimb\ m`na peste scrisori, ating`ndu-le u[urel, [i netezi o t\ietur\ de ziar `n care era vorba despre procesul lui Tom. St\tu mult\ vreme

246

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

cu cutia aceea `n m`n\, uit`ndu-se lung la ea, iar degetele ei r\sfirar\ scrisorile, apoi le str`nser\ la loc. ~[i mu[c\ buza de jos [i st\tu a[a, cufundat\ `n g`nduri [i n\p\dit\ de aduceri-aminte. ~n cele din urm\, se hot\r`. Lu\ inelul, lan]ul de ceasornic, cerceii [i c\ut\ sub vraful de scrisori p`n\ d\du peste un buton de aur. Scoase o scrisoare dintr-un plic [i v`r` `n locul ei tot ce alesese. ~mp\turi plicul de mai multe ori [i-l puse `n buzunarul rochiei. Pe urm\, `ncet [i cu dragoste, `nchise la loc cutia [i cu degetele m`ng`ie u[urel capacul. Buzele i se `ntredeschiser\. Atunci se ridic\ repede, lu\ de jos felinarul [i se `ntoarse `n buc\t\rie. Deschise porti]a sobei [i a[ez\ `ncet de tot cutia peste jar. H`rtia se `ng\lbeni imediat din cauza c\ldurii. O limb\ de flac\r\ se ridic\ `n sus, apoi se aplec\ peste cutie. Maica `nchise porti]a [i `n aceea[i clip\ focul suspin\ ad`nc, apoi `[i sufl\ puternic dogoarea asupra cutiei. Afar\, `n ograda `ntunecat\, chinuindu-se la lumina felinarului, taica [i Al `nc\rcau lucrurile `n camionet\. La fund de tot, uneltele, dar a[ezate a[a fel `nc`t s\ fie la `ndem`n\ `n caz de nevoie. Dup\ aceea veneau l\zile cu `mbr\c\minte [i vasele de buc\t\rie, v`r`te `ntr-un sac de iut\; tac`murile [i farfuriile `n cutia lor. Pe urm\, g\leata cea de-un galon, legat\ la spatele platformei. Aranjar\ stratul cel mai de jos al `nc\rc\turii c`t mai bine cu putin]\, a[a fel ca s\ nu aib\ nic\ieri un loc mai `nalt dec`t cel\lalt, [i umplur\ spa]iile dintre l\zi cu p\turi f\cute sul. Deasupra de tot puser\ saltelele, tot cu grij\, ca `nc\rc\tura s\ fie la nivel uniform. Peste toate acestea `ntinser\ prelata, iar Al `i f\cu pe margini ni[te g\uri, la distan]\ de dou\ picioare una de cealalt\, [i prin g\uri trecur\ funii sub]iri [i le legar\ de stinghiile obloanelor laterale ale platformei.

Fructele m`niei

247

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 248

– Iac-a[a, iar dac\ plou\, spuse Al, n-aveam dec`t s-o leg\m de stinghiile cele mai de sus, [i `ncap to]i la ad\post, dedesubt. Acolo, `n cabin\, nou\ nici n-o s\ ne pese de ploaie. Taica se ar\t\ `nc`ntat. – Foarte bine te-ai g`ndit, spuse el. – Da’ asta nu-i tot, urm\ Al. Prima dat\ c`nd am prilejul s\ g\sesc o sc`ndur\ zdrav\n\ [i destul de lung\, o s\ fac din ea un fel de pod sus la mijloc [i-am s\ trec prelata pe deasupra. Pe urm\ camioneta o s\ fie [i acoperit\, iar cei de-aicea, feri]i [i de soare. Taica `ncuviin]\: – {i asta-i idee bun\. De ce nu te-ai g`ndit mai devreme? – N-am prea avut timp, r\spunse Al. – Timp n-ai avut? Cum a[a, m\i b\iete? Da’ s\ umbli `n crail`c c`t te ]ineau picioarele ai avut timp berechet. Numai Dumnezeu [tie pe unde mi-ai umblat astea dou\ s\pt\m`ni din urm\. – S`nt lucruri pe care omul trebuie neap\rat s\ le fac\, atuncea c`nd pleac\ `n lumea larg\, spuse Al. {i deodat\ parc\ pierdu ceva din siguran]a de mai `nainte. Taic\? `ntreb\ el. Taic\, `]i pare bine c\ plec\m? – Cum? Ei… sigur. Cel pu]in… de! Aicea am tr\it vremuri grele de tot. Bine`n]eles c\ acolo are s\ fie cu totul altfel… munc\ din bel[ug, toate frumoase peste tot locul [i numai verdea]\ unde ]i-arunci ochii, [i c\su]e albe printre p\durile de portocali. – {i s`nt numai portocali peste tot? – Ei, poate nu chiar peste tot… da’-n multe locuri. Prima lic\rire cenu[ie a zorilor se ar\t\ pe cer. {i treaba era terminat\ – putinile cu carne gata umplute, cu[ca g\inilor gata s\ fie urcat\ `n camionet\. Maica deschise cuptorul [i

248

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

scoase din el gr\mada de oase fripte, rumenite [i castanii la culoare, cu destul\ carne bun\ de ros. Ruthie se trezi pe jum\tate, alunec\ de pe lad\ [i adormi din nou pe podea. Dar oamenii `n toat\ firea st\teau prin preajma u[ii, tremurau u[or [i rodeau carnea care le cr\n]\nea `n din]i. – Eu zic c-ar trebui s\-i scul\m pe Bunul [i pe Buna, propuse Tom. ~ncepe s\ se crape de ziu\. – N-a[ vrea s\-i trezim dec`t `n ultima clip\, zise maica. Au nevoie de somn, s\racii. De-altminteri, [i Ruthie, [i Winfield aproape c\ nu s-au odihnit deloc. – Ei, n-au dec`t s\ doarm\ cu to]ii `n camionet\ deasupra, pe `nc\rc\tur\, zise [i taica. Or s\ aib\ loc destul [i-or s\ stea foarte bine acolo. Deodat\ c`inii se ridicar\ din praf [i ciulir\ urechile; apoi `ncepur\ am`ndoi s\ latre cu furie [i se repezir\ `n `ntuneric. – Da’ asta ce dracu’ o mai fi? `ntreb\ taica. Peste o clip\ auzir\ `ns\ un glas vorbind domol c`inilor [i l\tr\turile se mai potolir\. Apoi auzir\ pa[i [i-l v\zur\ pe un om apropiindu-se. Era Muley Graves, cu p\l\ria tras\ pe ochi. Veni `nspre ei cu sfial\ [i zise: – Bun\ diminea]a, oameni buni! – Ehei, uite-l pe Muley! `l `nt`mpin\ taica, v`ntur`nd `n aer osul de buture de porc pe care-l avea `n m`n\. Vino `ncoace [i ia [i tu o bucat\ de friptur\, Muley! – Ei, las\… zise Muley. Nu mi-e foame… nu-s chiar fl\m`nd. – Hai, ia, Muley, ia de ici! Uite! Taica intr\ `n cas\ [i ie[i repede cu o m`n\ plin\ de coaste pr\jite. – Nici nu m-am g`ndit s\ viu s\ m\n`nc din hrana voastr\, vorbi Muley. Tocmai treceam pe-aicea [i, cum [tiam c\

Fructele m`niei

249

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 250

v\ preg\ti]i de plecare, m-am g`ndit s\ viu [i s\-mi iau r\mas-bun. – Uite, chiar acuma plec\m, `i spuse taica. Un ceas dac\ veneai mai t`rziu, nu ne mai g\seai. Am `mpachetat tot, nu vezi? – A]i `mpachetat tot, repet\ Muley privind camioneta `nc\rcat\. C`teodat\, parc\-mi vine [i mie s\ plec [i s\ dau de-ai mei. Maica `ntreb\: – Ai vreo veste de la ei, de-acolo, din California? – Nu, r\spunse Muley. N-am primit nici o veste. Da’ nici nu m-am dus la po[t\ s\ `ntreb. Ar trebui s\ m\ duc din c`nd `n c`nd. – Al, du-te de-i scoal\ pe Bunul [i pe Buna! porunci taica. Spune-le s\ vin\ s\ m\n`nce. Mai e oleac\ [i plec\m. {i `n vreme ce Al pornea spre [opron, `i spuse lui Muley: Tu nu vrei s\ te-ngr\m\de[ti aicea cu noi [i s\ mergi, Muley? O s\-ncerc\m s\-]i facem [i ]ie loc. Muley lu\ o `mbuc\tur\ de carne de pe marginea unei coaste [i `ncepu s\ mestece. – Uneori `mi vine s\ cred c\ a[a ar trebui s\ fac. Da’ [tiu c\ n-am s\ plec, spuse el. {tiu foarte bine c\ `n ultima clip\ tot a[ fugi [i m-a[ ascunde ca un strigoi printre crucile din cimitir. – ~ntr-o bun\ zi ai s\ mori pe c`mp ca un c`ine, Muley, `i spuse Noah. – {tiu. M-am g`ndit [i eu la treaba asta. C`teodat\ m\ simt tare singur, alteori nu prea r\u, [i `n alte d\]i mi-e chiar bine. Da’ asta nu conteaz\. {ti]i… dac\ se `nt`mpl\ cumva s\ da]i peste ai mei – de-aceea am [i venit, s\ v\ spun – dac\ se-nt`mpl\ s\ da]i peste vreunul dintr-ai mei `n California, spune]i-i c\ s`nt s\n\tos. Spune]i-le c-o duc bine. S\ nu [tie

250

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

ei c\ tr\iesc a[a cum tr\iesc. Spune]i-le c\ viu [i eu la ei de cum oi avea bani. Maica `ntreb\: – {i ai s\ vii? – Nu, r\spunse Muley aproape `n [oapt\. Nu, n-am s\ viu. Nu pot s\ plec de aici. Acuma trebuie s\ r\m`n. Oleac\ mai `nainte a[ fi putut s\ plec. Da’ acuma, nu. Omul mai st\ uneori [i g`nde[te, iar atuncea afl\ tot felul de lucruri. Eu n-am s\ plec niciodat\. Lumina zorilor devenise acum ceva mai limpede. Din pricina ei, felinarele parc\ p\leau. Al se `ntoarse `mpreun\ cu Bunul, care se zb\tea [i [chiop\ta al\turi de el. – Nu dormea, le spuse Al. St\tea afar\ [i se a[ezase jos, `n spatele [opronului. S\ [ti]i c\ nu-i e bine. Ochii Bunului parc\ se topiser\ [i `n ei nu mai r\m\sese nici urm\ din sclipirile r\ut\cioase de odinioar\. – Ba nu mi-e r\u deloc, spuse Bunul. At`ta doar c\ eu nu plec. – Nu pleci? `ntreb\ taica. Adic\ ce fel vine vorba asta c\ nu pleci? Nu vezi c\ s`ntem gata [i am `mpachetat toate lucrurile? Trebuie s\ plec\m. Unde vrei s\ r\m`nem? – Eu nu spun s\ r\m`ne]i voi, r\spunse Bunul. N-ave]i dec`t s\ pleca]i chiar acuma. Da’ eu… eu r\m`n aici. Am cugetat din nou la povestea asta… aproape toat\ noaptea. Meleagurile astea-s ]ara mea. Eu de-aicea s`nt. Pu]in `mi pas\ mie dac\ prin alte p\r]i or fi cresc`nd portocale [i struguri, de nici `n cas\ nu mai ai loc de ele. Eu de-aicea nu plec. Locurile astea de-aici nu-s bune, da’ astea-s locurile mele. Nu, voi s\ pleca]i cu to]ii, vede]i-v\ de drum! Da’ eu r\m`n aicea, pe locurile unde s`nt. Se str`nser\ cu to]ii `n jurul unchia[ului. Taica `i spuse:

Fructele m`niei

251

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 252

– Nu se poate, Bunule! Locul \sta de aici are s\ fie arat de tractoare. Cine o s\-]i fac\ m`ncare? Cum o s\ tr\ie[ti singur aicea? Nu po]i s\ r\m`i. Nu te g`nde[ti, dac\ n-o fi nimeni s\ aib\ grij\ de dumneata, ai s\ mori de foame. Bunul `ncepu s\ urle: – Da’ fir-ar a dracului s\ fie, `s b\tr`n, da’ s`nt `n stare s\-mi port singur de grij\! Uite, Muley \sta cum se descurc\? Ce face el pot foarte bine s\ fac [i eu. V\ spun l\murit c\ nu merg [i s\ v\ intre bine `n cap treaba asta. N-ave]i dec`t s-o lua]i pe Buna, dac\ vre]i, da’ pe mine n-o s\ m\ pute]i lua, [i gata… am terminat. Taica vorbi cu dezn\dejde: – Ascult\, Bunule! Te rog ascult\-m\ [i pe mine o clip\. – Nu te-ascult deloc! Eu v-am spus ce fac. Tom `l atinse pe taica pe um\r [i-i zice: – Taic\, hai pu]in `n cas\. Vreau s\-]i spun ceva. {i `n vreme ce se-ndreptau `ntr-acolo, strig\: Maico, vino numa o clip\… vrei? ~n buc\t\rie mai ardea un felinar [i tigaia cu oase de porc era `nc\ plin\. Tom spuse: – Asculta]i, [tiu c\ Bunul are tot dreptul s\ spun\ c\ el nu pleac\, dar de r\mas nu poate s\ r\m`n\. Asta o [tim cu to]ii. – Sigur c\ nu poate s\ r\m`n\, `nt\ri taica. – Ei, uita]i-v\ cum st\ treaba. Dac\ ne-am apuca s\-l leg\m, am putea s\-i facem cine [tie ce r\u [i s-ar `nfuria a[a de tare, c\ s-ar shilodi singur. Acuma nici nu putem sta de vorb\ cu el. Da’ dac\ am izbuti s\-l `mb\t\m, lucrurile s-ar aranja de la sine. – N-ave]i cumva ni[te whisky?

252

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– N-avem, r\spunse taica. ~n toat\ casa nu-i nici un strop de b\utur\. {i nici John n-are. N-are niciodat\ c`nd nu se pune el pe b\ut. – Tom, spuse maica, eu mai am jum\tate din sticla aceea de sirop contra durerilor, din care i-am dat lui Winfield c`nd l-au durut urechile. Crezi c-ar fi bun? Cu el `l adormeam pe Winfield c`nd `l durea urechea prea tare. – Poate c-o fi bun, r\spunse Tom. D\-l `ncoace, maic\! Oricum, tot s\-ncerc\m. – Am aruncat-o colo, `n gr\mada cu lucruri de prisos, `i spuse maica. Ridic\ felinarul [i ie[i afar\, apoi se `ntoarse numaidec`t cu o sticl\ pe jum\tate plin\ de doctorie neagr\. Tom lu\ sticla, gust\ din ea [i-i spuse maicii: – N-are gust r\u. F\ o cea[c\ de cafea bun\ [i tare! Ia s\ vedem… aicea spune c\ o linguri]\. Ba mai bine s\ punem din gros, dou\ linguri. Maica deschise porti]a de la sob\ [i puse `n\untru un ibric, a[ez`ndu-l direct pe jar, dup\ ce turnase `n el apa [i cafeaua m\surat\ cu grij\. – O s\ trebuiasc\ s\ i-o d\m `ntr-o tinichea, spuse d`nsa. C\nile le-am `mpachetat toate. Tom [i taic\-su ie[ir\ din nou afar\. – Omul are dreptul s\ spun\ ce-are el de g`nd s\ fac\! tocmai striga Bunul. Da’ ce, nu m`nc\m odat\ coastele alea? – Noi am m`ncat, `i r\spunse Tom. Uite c\ maica `]i preg\te[te o cafea [i ni[te friptur\. Unchia[ul intr\ `n cas\, s\-[i bea cafeaua [i s\-[i m\n`nce friptura. Cei r\ma[i afar\ `n lumina tot mai limpede a zorilor `l urm\reau t\cu]i, prin u[a deschis\. ~l v\zur\ cum casc\ [i se foie[te pe scaun, pe urm\ cum `[i pune bra]ele pe mas\, `[i reazem\ capul pe ele [i adoarme aproape imediat.

Fructele m`niei

253

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 254

– {i-a[a era obosit, spuse Tom. L\sa]i-l acuma `n pace! Prin urmare, erau gata. Venise [i Buna, pu]in n\ucit\ [i somnoroas\, `ntreb`nd f\r\ s\ se adreseze cuiva anume: – Da’ ce s-a-nt`mplat? Ce v-a]i apucat s\ face]i chiar de-acuma, cu noaptea `n cap? Era `mbr\cat\ cu grij\ [i p\rea lini[tit\. {i Ruthie, [i Winfield se treziser\, `ns\ st\teau cumin]i din pricina oboselii [i parc\ tot mai visau. Lumina se r\sp`ndea repede peste c`mpuri. Iar atunci familia `ncet\ s\ se mai fr\m`nte. Fiecare r\mase la locul s\u, ferindu-se s\ fac\ primul pas. Acum, c`nd venise vremea, le era team\ – le era team\ `n acela[i fel cum `i fusese team\ [i Bunului. Vedeau cum casa [i acareturile `ncep s\ prind\ form\, [i vedeau cum felinarele p\lesc, p`n\ ce nu mai aruncar\ `n jur cercul de lumin\ galben\. Una dup\ alta, stelele `ncepur\ s\ se sting\ de la r\s\rit c\tre apus. Dar familia `ntreag\ r\m`nea mai departe `n aceea[i stare [i to]i p\[eau ca ni[te somnambuli, cu privirile pierdute [i f\r\ s\ vad\ lucrurile `n am\nunt, ci doar zorile `n `ntregimea lor, c`mpurile c`t erau de `ntinse [i `ntreaga `nf\]i[are a ]inutului – totul deodat\. Numai Muley Graves nu putea s\ stea locului, privea `n camionet\ printre stinghiile obloanelor laterale, izbea cu pumnul `n cauciucurile de rezerv\ legate la spatele platformei. ~n cele din urm\, se apropie de Tom [i-l `ntreb\: – Vas\zic\, vrei s\ treci dincolo de grani]ele statului Oklahoma? Ai de g`nd s\-]i `ncalci angajamentul? ~n clipa aceea Tom se trezi din toropeal\ [i zise cu glas tare: – Doamne, Hristoase, da’ mai e pu]in [i r\sare soarele. Trebuie s\ pornim. Asta `i trezi [i pe ceilal]i din toropeal\ [i cu to]ii venir\ `nspre camionet\.

254

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Haide]i! zise iar Tom. Haide]i s\-l lu\m pe Bunul! Taica, unchiul John, Tom [i Al intrar\ `n buc\t\rie, unde Bunul dormea cu fruntea sprijinit\ pe bra]ele puse al\turi de o d`r\ de cafea uscat\ pe mas\. ~l luar\ bini[or [i-l ridicar\ `n picioare, iar unchia[ul `ncepu s\ morm\ie [i s\ `njure cu glas gros, ca un om dobor`t de be]ie. ~l scoaser\ apoi pe u[\, iar c`nd ajunser\ la camionet\, Tom [i Al se urcar\ sus [i, aplec`ndu-se, `i puser\ palmele la subsuori [i-l ridicar\ u[urel, apoi `l `ntinser\ deasupra `nc\rc\turii. Al dezleg\ prelata, `l strecurar\ pe b\tr`n dedesubt [i puser\ o lad\ al\turi de el, s\ sprijine prelata, a[a fel ca greutatea ]es\turii groase [i b\]oase s\ nu apese asupra lui. – Trebuie s\ me[teresc [i podul acela de deasupra, zise Al. Chiar la noapte, unde om opri, am s\-l fac. Bunul gemu [i lupt\ molatic `mpotriva st\rii de trezie, dar c`nd, `n sf`r[it, fu a[ezat comod, c\zu din nou `n somn ad`nc. Taica spuse: – Maic\, tu [i Buna s\ v\ urca]i `n fa]\, `mpreun\ cu Al. Pe urm\ ne mai schimb\m noi, ca s\ fie c`t mai bine, da’ acuma a[a s\ pornim. Femeile urcar\ deci `n fa]\, iar pe urm\ to]i ceilal]i se c\]\rar\ deasupra `nc\rc\turii – Connie [i Trandafirul din {aron, taica [i unchiul John, Ruthie [i Winfield, Tom [i preotul. Doar Noah r\m\sese jos [i se uita la `nc\rc\tura uria[\, alc\tuit\ din cei coco]a]i `n v`rful camionetei. Al d\du roat\ camionetei, veni la spate [i se uit\ dedesubt, la arcuri. – Doamne Sfinte! exclam\ el. Arcurile astea s-au turtit ca dracu’. Noroc c-am avut grij\ s\ le [pringuiesc. Noah `ntreb\: – Da’ cu c`inii cum r\m`ne, taic\? – Am uitat de c`ini, spuse taica.

Fructele m`niei

255

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 256

Fluier\ ascu]it [i un dul\u veni `n goana mare, dar numai unul. Noah `l prinse [i-l arunc\ sus, deasupra, iar animalul r\mase ca `n]epenit [i tremura acolo la `n\l]ime. – Pe ceilal]i doi trebuie s\-i l\s\m! strig\ taica. Muley, vrei tu s\ ai grij\ de ei? S\ vezi s\ nu moar\ de foame? – ~h`, f\cu Muley. ~mi pare bine c-o s\ am [i eu doi c`ini. ~h`! Las\, c\-i iau eu. – Ia [i g\inile, ia-le tot tu, spuse taica. Al se urc\ la volan. Demarorul se roti `n gol, cupl\, apoi se roti din nou `n gol. ~n cele din urm\ se auzi poc\nitul celor [ase cilindri [i un abur alb\strui ]`[ni `n urma camionetei. – R\m`i cu bine, Muley! strig\ Al. – La revedere, Muley! strigar\ [i ceilal]i. Al ap\s\ pe ambreiaj [i b\g\ `n vitez\. Camioneta se scutur\ [i porni de-a lungul ogr\zii. Al b\g\ `n viteza a doua. Se t`r`r\ greoi pe colina cea mic\ [i praful ro[iatic `i `nconjur\ din toate p\r]ile. – Hristoase, ce mai `nc\rc\tur\! spuse Al. Numai repede n-o s\ putem merge noi `n c\l\toria asta! Maica `ncerc\ s\ se uite `nd\r\t, dar `nc\rc\tura `i `nchidea vederea. Atunci `ntoarse capul [i privi drept `nainte, de-a lungul drumului de care. {i o oboseal\ de negr\it i se ar\ta `n priviri. Cei coco]a]i `n v`rful `nc\rc\turii puteau s\ se uite `nd\r\t. Vedeau casa [i [opronul, [i un fir sub]ire de fum ce `nc\ se mai ridica de pe horn. Vedeau ferestrele `nro[indu-se sub b\taia celor dint`i raze ale soarelui. ~l vedeau pe Muley, st`nd ca lep\dat acolo, `n poart\, [i uit`ndu-se dup\ ei. {i pe urm\ colina le astup\ vederea. Lanurile de bumbac str\juiau drumul. Iar camioneta se t`ra domol prin praf c\tre [osea [i c\tre apus.

Capitolul unsprezece Pe c`mpuri casele r\m\seser\ pustii [i din pricina asta [i c`mpurile tot pustii erau. Numai hangarele pentru tractoare, cl\dite din tabl\ ondulat\, argintie [i str\lucitoare, mai aveau via]\; iar via]a lor era alc\tuit\ din metal [i petrol, [i ulei, [i din fiarele str\lucitoare ale plugurilor. Tractoarele au faruri str\lucitoare, fiindc\ pentru tractor nu exist\ zi [i nu exist\ noapte, iar fiarele plugurilor r\stoarn\ brazda pe `ntuneric [i sticlesc la lumina zilei. C`nd un cal `[i `ncheie munca [i e dus `n grajd, tot mai r\m`ne `n el via]\ [i for]\, exist\ suflare [i c\ldur\, picioarele boc\nesc `n paie, f\lcile smulg [i mestec\ f`nul, ochii [i urechile nu stau o clip\ locului. ~ntr-un grajd se p\streaz\ totdeauna c\ldura vie]ii, fierbin]eala [i mirosul vie]ii. Dar c`nd motorul unui tractor se opre[te, e la fel de mort ca [i minereul din care a ie[it. C\ldura piere din el, a[a cum piere c\ldura vie]ii dintr-un hoit. Pe urm\ u[ile hangarului de tabl\ ondulat\ s`nt `nchise, iar omul de pe tractor pleac\ acas\ la ora[, poate chiar la dou\zeci de mile dep\rtare, [i n-are dec`t s\ r\m`n\ acolo s\pt\m`ni [i luni `ntregi, c\ci tractorul e mort. Totul este simplu [i eficace. At`t de simplu, `nc`t `ntreaga minun\]ie a muncii dispare; at`t de eficient, `nc`t minunea dispare din glie [i din munca gliei, iar o dat\

Fructele m`niei

257

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 258

cu minunea dispare [i `n]elegerea ad`nc\ [i leg\tura str`ns\. {i `n sufletul omului de pe tractor cre[te dispre]ul ce nu se poate z\misli dec`t `n sufletul str\inului care are `n]elegere pu]in\ [i leg\tura nu o simte. C\ci una este glia [i altceva nitra]ii ori fosfa]ii; iar lungimea firului de bumbac nu este nici ea totuna cu ogorul. Carbonul nu este om [i nici sarea, nici apa, nici calciul. Omul este toate acestea [i ceva mai mult, ceva cu mult mai mult; [i m\sura `n care glia se deosebe[te de rezultatele analizei ei este tot at`t de mare. Omul, care este mai mult dec`t propria chimie, calc\ pe p\m`nt, salt\ fierul plugului c`nd trebuie s\ ocoleasc\ o piatr\ [i-i las\ coarnele s\ alunece t`r`[ peste locul ce nu se cade s\ fie arat, `ngenuncheaz\ pe ogor s\-[i m\n`nce pr`nzul; iar omul acesta, care e mai mult dec`t elementele din el, [tie c\ [i glia este mai mult dec`t arat\ rezultatele analizei. Dar omul-ma[in\, urcat pe un tractor mort [i lucr`nd o glie pe care n-o cunoa[te [i n-o iube[te, nu `n]elege dec`t chimie; el dispre]uie[te glia [i pe sine `nsu[i. Dup\ ce `nchide u[ile de tabl\ ondulat\, pleac\ acas\, [i nu glia este casa lui. U[ile caselor goale se deschiser\ [i `ncepur\ s\ alunece `nainte [i `nd\r\t, dup\ voia v`ntului. De la ora[e `ncepur\ s\ vin\ cete de b\ie]i nev`rstnici s\ sparg\ geamurile [i s\ scotoceasc\ prin d\r`m\turi, c\t`nd comori. Iat\ un cu]it doar cu jum\tate de lam\. E bun [i el. {i… parc-ar veni duhoare de [obolan mort. Dar uit\-te ce-a scris Whitey colo pe perete! Tot a[a a scris [i `n closetul [colii, `ns\ profesorul l-a pus numaidec`t s\ [tearg\. ~n ziua c`nd au plecat oamenii [i c`nd pentru prima oar\ a venit seara, pisicile s-au `ntors de pe c`mp, unde fuseser\ dup\ v`nat, [i au `nceput s\ miaune `n cerdac. Iar dup\ ce au v\zut c\ nimeni nu se arat\, s-au strecurat u[or pe u[ile

258

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

deschise [i-au str\b\tut mieun`nd od\ile goale. Pe urm\ s-au `ntors iar pe c`mp, [i din ceasul acela au devenit pisici s\lbatice, au v`nat h`rciogi [i [oareci de c`mp, [i-au dormit prin [an]uri `n timpul zilei. Dup\ ce s-a l\sat seara, liliecii s-au oprit `n u[\ de spaima luminii, dar n-a mai trecut mult [i-au zv`cnit `n\untru, [i-au `notat `n zbor prin od\ile goale, iar dup\ c`t\va vreme au r\mas ziua `n col]urile `ntunecate ale camerelor, at`rna]i printre grinzi, cu capetele `n jos [i aripile str`nse, iar mirosul g\ina]ului lor a n\p\dit casele cele goale. {i [oarecii intrar\ `n case [i pornir\ s\-[i adune semin]e de buruieni prin col]uri, prin cutii [i-n fundul sertarelor din buc\t\rii. Venir\ pe urm\ [i nev\stuici s\ v`neze [oarecii, iar bufni]ele cafenii zburar\ ]ip`nd prin case [i pe urm\ iar\[i `nspre c`mp. Veni [i o bur\ de ploaie. Buruienile se `n\l]ar\ chiar `n fa]a pragului, acolo unde nu le fusese `ng\duit, [i iarba `ncepu s\ creasc\ printre sc`ndurile cerdacului. Casele erau pustii [i o cas\ pustie repede se n\ruie[te. Pe acoperi[uri ap\rur\ plesnituri pornite de la c`te un cui ruginit. Un strat de praf se a[ternu pe podele [i doar urmele de [oareci, de nev\stuici sau de pisic\ veneau s\-l tulbure. ~ntr-o noapte, v`ntul desprinse o [indril\ [i-o arunc\ la p\m`nt. Suflarea urm\toare se-mpiedic\ `n gaura din locul unde fusese [indrila [i smulse `nc\ trei buc\]i, iar aceea care-i urm\, alte dou\sprezece. Soarele amiezii p\trunse prin sp\rtur\ [i arunc\ pe podele o pat\ str\lucitoare. C`teodat\ pisicile s\lb\ticite mai intrau prin case, dar acum nu mai mieunau la prag. Se mi[cau asemenea umbrei unui nor pe deasupra lunii [i p\trundeau prin od\i, s\ v`neze [oarecii. Iar `n nop]ile v`ntoase u[ile se tr`nteau [i perdelele zdren]uite f`lf`iau la ferestrele sparte.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 260

Capitolul doisprezece {oseaua 66 e drumul principal al pribegilor. {oseaua 66 – nesf`r[ita f`[ie de beton care pe hart\ [erpuie[te `n sus [i-n jos din statul Mississippi [i p`n\ la Bakersfield1 – trece peste regiunile cu p\m`nt ro[u [i peste regiunile cu p\m`nt cenu[iu, se r\suce[te printre crestele `n\l]imilor, dincolo de Mun]ii St`nco[i, [i coboar\ `n pustiul str\lucitor [i cumplit, `l str\bate [i urc\ din nou `n mun]i, apoi p\trunde `n bogatele v\i ale Californiei. {oseaua 66 este calea unor oameni pu[i pe goan\, care au fugit de praf [i de p\m`ntul mereu mai avar, de tunetele tractoarelor [i de c`ino[enia proprietarilor, de n\vala treptat\ a pustiului `nspre nord, de v`nturile `nv`rtejite ce se n\pustesc din Texas, de potopurile care n-aduc nici o bog\]ie p\m`ntului [i `i fur\ [i ce brum\ mai are. De toate acestea fug oamenii [i se revars\ pe {oseaua 66 de pe drumurile m\rgina[e, de pe [leaurile de care [i drumurile de ]ar\ pietruite. {oseaua 66 este calea-mum\, calea fugii. Clarksville [i Ozark, [i Van Buren [i Fort Smith pe {oseaua 62, [i astfel ai ajuns la grani]a statului Arkansas. {i toate drumurile vin c\tre Oklahoma City, {oseaua 66 1 Ora[

260

`n sudul Californiei (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

dinspre Tulsa, {oseaua 270 dinspre McAlester, {oseaua 81 dinspre sud de la Wichita Falls [i dinspre nord de la Enid. Edmond, McLoud, Purcell. {i {oseaua 66 iese din Oklahoma City; mai departe, c\tre vest, pe {oseaua 66 vin El Reno [i Clinton. Apoi, Hydro, Elk City [i Texola; astfel ajungi la grani]a statului Oklahoma. {oseaua 66 porne[te mai departe peste limba de p\m`nt ca o coad\ de crati]\ a statului Texas. Shamrock [i McLean, Conway [i galbenul Amarillo. Wildorado, apoi Vega [i Boise, [i iat\ c-ai ajuns [i la grani]a statului Texas. Tucumcari [i Santa Rosa, iar la Albuquerque, unde vine [i drumul dinspre Santa Fe, `ncepe urcu[ul `nspre malurile `nguste ale lui Rio Grande c\tre Los Lunas, iar {oseaua 66 merge mai departe spre vest, p`n\ la Gallup, [i iat\ [i grani]a statului New Mexico. Acum vin mun]ii cei mari. Holbrook [i Winslow, [i Flagstaff, `n mun]ii `nal]i ai Arizonei. Pe urm\, marele platou care se v\lure[te `n fa]a ochilor ca o umfl\tur\ a p\m`ntului. Ashfork [i Kingman, [i mai departe iar mun]i st`nco[i, unde apa trebuie c\rat\ cu sacaua [i se vinde pe bani. Iar dup\ ce ie[i dintre mun]ii pr\p\stio[i [i ar[i de soare ai Arizonei, p\trunzi `n valea fluviului Colorado, cel cu malurile acoperite de stuf, iar asta `nseamn\ c-ai ajuns la grani]a statului Arizona. Chiar dincolo de fluviu e California, [i `nc\ din capul locului dai de un ora[ foarte frumos. Este Needles, a[ezat chiar pe fluviu. Dar fluviul pare str\in prin locurile acestea. De la Needles urci din nou `n sus, treci un [ir de `n\l]imi p`rjolite de soare [i ajungi `n pustiu. Iar {oseaua 66 merge mai departe peste pustiul cel cumplit, unde dep\rt\rile lucitoare tremur\ `ntruna, iar mun]ii din mijloc at`rn\ `n zare, negri [i s`c`itori. ~n cele din urm\ ajungi la Barstow [i r\m`ne de str\b\tut `nc\ o f`[ie de pustiu, p`n\ ce sose[ti `n sf`r[it acolo unde se `nal]\

Fructele m`niei

261

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 262

ultimul [ir de mun]i, mun]i prieteno[i de data aceasta, iar {oseaua 66 se-av`nt\ prin mijlocul lor. {i deodat\ se deschide o trec\toare, iar la poalele mun]ilor se arat\ o vale ca din basme, livezi [i vii, [i case micu]e, iar `n dep\rtare, un ora[. {i gata, Dumnezeule, s-a terminat! Oamenii pu[i pe goan\ se rev\rsau pe {oseaua 66, c`teodat\ `ntr-o singur\ ma[in\, alteori `n mici caravane. Toat\ ziua alunecau `ncet de-a lungul [oselei, iar noaptea poposeau undeva pe l`ng\ o ap\. ~n cursul zilei, radiatoarele h`rbuite aruncau `n sus coloane de aburi, iar bilele descentrate tr\nc\neau [i gemeau. {i oamenii care conduceau camioanele ori ma[inile supra`nc\rcate ascultau cu team\. C`t de mare este distan]a `ntre ora[e? ~ntre ora[e te cuprinde totdeauna spaima. Dac\ se stric\ ceva – „ei, dac\ se stric\ ceva, ne oprim chiar aici, p`n\ c`nd Jim se duce pe jos la cel mai apropiat ora[, de cump\r\ ce trebuie, [i se `ntoarce tot pe jos `nd\r\t [i… dar c`t\ m`ncare mai avem?“ Ascult\ la b\taia motorului. Ia seama la ro]i. Ascult\ cu urechile [i cu m`inile `ncle[tate pe volan; ascult\ cu palma pe schimb\torul de viteze; ascult\ cu t\lpile picioarelor sprijinite pe pedale. Ia aminte cu toate sim]urile la glasul vechii ma[ini hodorogite; pentru c\ o schimbare de ton, o modificare de ritm poate s\ `nsemne… o s\pt\m`n\ petrecut\ aici? }\c\nitul… da, ]\c\nitul \sta vine de la ventile. Nu conteaz\. Ventilele pot foarte bine s\ ]\c\neasc\ p`n\ `n ziua de apoi. Dar tusea asta `nfundat\ a ma[inii `n mers – auzi cum tu[e[te? – abia de po]i s-o distingi. Poate c\ uleiul nu ajunge `n vreun loc. Poate c\ un cuzinet e pe duc\. „Doamne, Hristoase, dac\ e vorba de un cuzinet, ce ne facem? Banii se topesc repede de tot.“ „{i de ce dracu’ s-o fi `nc\lzind a[a de tare ast\zi idiotul \sta de motor? Doar nu urc\m la deal. Ia s\ vedem! Tii,

262

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

fir-ar s\ fie, s-a rupt cureaua de la ventilator! Ia de ici [i f\ o curea de transmisie din cap\tul \sta de funie. S\ vedem c`t de lung\ trebuie… uite-at`ta! ~i `nnod eu capetele. Acuma s\ m`i `ncet… `ncet de tot, p`n\ om putea ajunge la un ora[. Funia aia n-are s\ ]in\ prea mult.“ „De-am putea ajunge `n California, acolo unde cresc portocali, p`n\ nu s-o d\r`ma de tot hodoroaga noastr\. Numai de-am putea ajunge…“ „{i cauciucurile… uite c\ s-au [i tocit dou\ r`nduri de `nt\ritur\. N-a mai r\mas dec`t alt r`nd de `nt\ritur\ de s`rm\ `n patru straturi. Poate mai ]ine `nc\ o sut\ de mile dac\ nu ne izbim de vreo piatr\ care s\ le sparg\. Ei, oare ce dracu’ facem?… Poate mai mergem `nc\ o sut\ de mile, da’ dac\ stric\m [i camera? Ce facem? Mergem `nc\ o sut\ de mile. De, ar trebui s\ ne g`ndim bine. Avem petice pentru camer\. Poate c\, [i c`nd o plesni, o s\ fac\ numai o gaur\ mic\. Da’ ce-ar fi s\-i punem un man[on? S-ar putea s\ mai reziste `nc\ cinci sute de mile. Las-o a[a, s\ mergem mai departe p`n-o plesni.“ „Trebuie s\ cump\r\m un cauciuc, da’ dracu’ s\-i ia, c\ cer o groaz\ de bani pentru un cauciuc vechi. De cum se uit\ la om, [tiu c\ n-are `ncotro [i trebuie s\ se duc\ mai departe. {tiu c\ n-are cum s-a[tepte. {i pre]urile urc\ mereu.“ „O iei sau o la[i aici, cum vrei. Nu m-am apucat de negustorie din motive de s\n\tate. Eu v`nd cauciucuri, nu le dau de poman\. N-am cum s\ v\d de necazurile voastre. De-abia o scot la cap\t cu ale mele.“ „C`t mai e p`n\ la ora[ul urm\tor?“ „Numai ieri am v\zut trec`nd pe-aici patruzeci [i dou\ de ma[ini cu de-alde voi. De unde naiba veni]i at`]ia? Unde v\ duce]i cu to]ii?“ „Ei, California e un stat mare.“

Fructele m`niei

263

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 264

„Nu-i nici ea chiar a[a de mare. Nici SUA cu totul nu-s at`t de mari. Nu-s chiar at`t de mari. Nu-s destul de `ntinse. Nu-i destul loc [i pentru voi, [i pentru mine, pentru cei de teapa voastr\ [i cei de seama mea, pentru boga]i [i pentru s\raci aduna]i la un loc `ntr-o singur\ ]ar\, pentru ho]i [i pentru oameni cinsti]i. Pentru fl\m`nzi [i ghiftui]i. De ce nu v\ `ntoarce]i `nd\r\t de unde a]i plecat?“ „}ara asta e o ]ar\ liber\. Omul poate s\ se duc\ unde-i place.“ „Asta s-o crezi tu! A]i auzit vreodat\ de poli]ia de grani]\ din California? Poli]ia de la Los Angeles… v\ opre[te pe to]i tic\lo[ii \[tia [i v\ `ntoarce `napoi. V\ spune din capul locului: «Dac\ n-ave]i cu ce cump\ra p\m`nt, n-avem nevoie de voi». {i v\-ntreab\: «Ave]i permis de conducere, zic ei. S\-l vedem». {i vi-l rupe `n buc\]ele. Pe urm\ zice c\ f\r\ permis de conducere nu pute]i intra `n California.“ „E o ]ar\ liber\.“ „Bine. Vezi, poate e[ti [i tu liber s\ faci ceva. Spunea odat\ unul c\ ai at`ta libertate, c`t\ po]i pl\ti cu bani ghea]\.“ „~n California se pl\tesc lefuri mari. Uite, am eu aicea un afi[ care spune de treaba asta.“ „Aiurea! Am v\zut cu ochii mei oameni care veneau `nd\r\t. S-au g\sit unii s\ v\ duc\ de nas ca pe ni[te pro[ti. Lua]i cauciucul \sta ori nu-l lua]i?“ „N-avem `ncotro, dar, Dumnezeule… domnule, r\m`nem de tot f\r\ gologani. Aproape c\ nu mai avem o le]caie.“ „Nu-mi pas\, eu nu fac aicea poman\. ~l iei sau nu?“ „N-am `ncotro, ce s\ fac? Ia s\ m\ uit pu]in la el. Ia desf\, s\ vedem c\ptu[eala… fir-ai tu al dracului de tic\los,

264

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

pui de c\]ea, ziceai c\-i bun\ c\ptu[eala! E roas\ de tot, aproape g\urit\.“ „Cum o s\ fie roas\?! Da… ia te uit\, dom’le! Cum Dumnezeu de n-am b\gat eu de seam\?“ „Ba ai [tiut, nemernicule, tic\los ce e[ti! Vreai s\ ne iei patru dolari pentru un cauciuc spart [i ros. Ce tr`nteal\ ]i-a[ mai da eu ]ie!“ „Fii, dom’le, om de `n]eles, ce Dumnezeu! Dac\-]i spun c\ habar n-am avut! Ei, uite ce zic eu… s\ vi-l dau pe \sta cu trei dolari [i jum\tate.“ „Ba s\ te duci unde [i-a dus mutul iapa! O s\ ne t`r`m p`n\ la ora[ul urm\tor.“ „Crezi c-ajungem acolo cu cauciucul \sta?“ „Trebuie. Mai degrab\ merg pe geant\ dec`t s\-i dau nemernicului aceluia m\car o para chioar\.“ „Ce crezi tu c\ e un om care se ocup\ cu afacerile? A[a cum spune [i el, doar nu s-a apucat de negustorie din motive de s\n\tate. Astea-s afacerile. Cum crezi tu c-au mers lucrurile de c`nd e lumea? Odat\ povestea unul… vezi firma aia de colo, de pe marginea [oselei? E un club de barosani. Cum `i zice? Luncheon Tuesday, Colmado Hotel? Fii bine venit, frate-meu! E club de barosani. }i-am pomenit despre \la de povestea. S-a dus odat\ la o adunare de-a barosanilor [i le-a spus una bun\ \lora de `nv`rtesc afaceri [i erau aduna]i acolo. «C`nd eram copil, zice el, mi-a dat tata vi]ica de funie [i mia spus s\ m\ duc cu ea la buhai, s\-i fac\ afacerea.» {i zice \la: «Chiar a[a am f\cut, da’ de-atunci `ncoace, de c`te ori aud pe unul de-alde voi vorbind de afaceri, m\ g`ndesc cine o s\ mai ias\ din m`inile voastre [i jumulit, [i cu „afacerea“ f\cut\.» Cine se ocup\ cu afacerile minte, `n[al\ [i at`ta tot, da’ `[i boteaz\ altfel faptele, nu le spune pung\[ii. Asta-i principalul. Apuc\-te tu [i fur\ un cauciuc de \la, [i e[ti ho]; da’ el

Fructele m`niei

265

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 266

a `ncercat s\ ne fure nou\ patru dolari pentru un cauciuc care nu f\cea nici c`t o ceap\ degerat\. Da’ spune c\ asta se cheam\ o afacere serioas\.“ Danny, a[ezat `n spatele ma[inii, zice c\-i e sete. „Trebuie s\ rabde. Pe-aici nu-i ap\.“ „Ia ascult\, o fi diferen]ialul?“ „N-a[ putea s\-]i spun.“ Sunetul se r\sp`nde[te `n toat\ caroseria. „Uite, acolo s-a stricat o garnitur\. Da’ trebuie s\ mergem `nainte. I-auzi cum mai [uier\! S\ c\ut\m un loc potrivit unde s\ ne oprim [i v\d eu ce avem de f\cut. Da’, Doamne-Dumnezeule, m`ncare avem tot mai pu]in\, [i banii s`nt pe sf`r[ite. C`nd n-om mai avea cu ce s\ cump\r\m benzin\… ce ne facem?“ De pe bancheta din spate, Danny cere iar o can\ cu ap\. „~i e sete, bietul copil!“ „I-auzi cum mai [uier\ la garnitura aceea…“ „Hopaa! S-a dus dracului! Au explodat [i cauciucul, [i camera. S\ vedem cum le-om putea drege. Ia [i bucata aia, s\ facem man[oane; le t\iem [i le punem `n locurile mai slabe.“ Ma[ini trase la marginea [oselei, cu capotele motoarelor ridicate [i cauciucurile scoase. Ma[ini ce se t`r\sc de-a lungul {oselei 66 ca ni[te lighioi betege, g`f`ind [i opintindu-se. Prea fierbin]i, cu `ncheieturile sl\bite, cuzine]ii decalibra]i [i zdr\ng\nind din toate m\dularele. Danny vrea o can\ cu ap\. Oamenii fug `n lungul {oselei 66. Iar p`rtia de beton luce[te ca oglinda `n b\taia soarelui [i din pricina ar[i]ei pare c\ `n dep\rt\ri ar fi acoperit\ de b\ltoace. Danny vrea o can\ cu ap\. Trebuie s\ rabde, bietul copila[! Are fierbin]eal\. La prima sta]ie de benzin\. Acolo se fac afaceri, cum spunea omul acela.

266

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Dou\ sute cincizeci de mii de oameni pribegesc pe drumuri. Cincizeci de mii de automobile vechi – r\nite, fumeg`nde. Epave p\r\site pe marginile [oselei. Da, dar cu ei ce s-a `nt`mplat? Ce s-a `nt`mplat cu oamenii care fuseser\ `n ma[ini? Au pornit cumva pe jos? Unde s`nt? De unde au putut s\ str`ng\ at`ta curaj? De unde vine cutremur\toarea lor `ncredere? Iat\ o poveste greu de crezut, dar o poveste adev\rat\, o poveste totu[i hazlie [i frumoas\. A fost odat\ o familie de dou\sprezece persoane [i familia asta s-a v\zut alungat\ de pe p\m`ntul pe care-l muncea. Ma[in\ nu aveau. Atunci au construit din r\m\[i]e un fel de remorc\ [i au `nc\rcat `n ea pu]inul lor avut. Au tras-o p`n\ la marginea {oselei 66 [i acolo au a[teptat. N-a trecut mult [i a venit o ma[in\ `nchis\, care i-a luat. Cinci s-au suit `n ma[in\ [i [apte `n remorc\, unde au urcat [i un c`ine. P`n\ `n California au f\cut doar dou\ popasuri. Omul care i-a dus p`n\ acolo le-a dat [i de m`ncare pe drum. Povestea este adev\rat\. Dar de unde poate izvor` at`ta curaj [i o at`t de neclintit\ `ncredere `n semeni? S`nt a[a de pu]ine lucrurile din care ar putea s\ izvorasc\ o asemenea `ncredere! At`ta amar de lume fugind de groaza celor l\sate `n urm\… S-au petrecut cu ei lucruri ciudate, unele de o cruzime s\lbatic\, dar altele at`t de pline de frumuse]e, `nc`t sc`nteia `ncrederii a prins din nou s\ luceasc\, pentru ve[nicie.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 268

Capitolul treisprezece Str\vechiul Hudson, `nc\rcat peste m\sur\, trosni [i scheun\ c`nd d\du `n [osea la Sallisaw [i coti `nspre apus, iar soarele str\lucea orbitor. Dar pe calea betonat\, Al b\g\ `n vitez\, fiindc\ arcurile turtite nu se mai aflau `n primejdie. De la Sallisaw [i p`n\ la Gore s`nt dou\zeci [i una de mile, iar Hudson-ul mergea cu treizeci [i cinci de mile pe or\. De la Gore la Warner, treisprezece mile; de la Warner la Checotah, paisprezece mile; de la Checotah, o s\ritur\ lung\ p`n\ la Henrietta – treizeci [i patru de mile –, dar acolo dai, `n fine, de un ora[ ca lumea. ~ntre Henrietta [i Castle s`nt nou\sprezece mile, soarele st\ drept `n `naltul cerului [i pe deasupra c`mpurilor ro[ietice, p`rjolite de razele sale dogoritoare, aerul tremur\. Al st\ la volan, cu chipul `ncordat, [i cu `ntreaga-i fiin]\ ascult\ zgomotele ma[inii, iar privirile `i alearg\ f\r\ `ncetare de la [osea la tabloul instrumentelor de bord. E una cu ma[ina [i fiecare nerv al s\u caut\ s\ prind\ un semn de sl\biciune, vreo pocnitur\ ori vreun scr`[net, vreun zumzet sau vreun zorn\it care s\ dea semnalul unei nereguli ce-ar putea aduce stric\ciune. Ajunsese sufletul ma[inii. Buna, pe jum\tate adormit\, st\tea l`ng\ el pe banchet\ [i sc`ncea prin somn, deschidea pu]intel ochii [i privea `n

268

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

lungul drumului, apoi iar `ncepea s\ mo]\ie. Al\turi de Buna [edea maica [i ]inea cotul scos pu]in afar\ pe geam, iar pielea se `nro[ea sub dogoarea soarelui. {i maica privea `nainte, dar ochii `i erau sticlo[i [i nu vedeau nici drumul [i nici c`mpurile, nici sta]iile de benzin\, nici micile bar\ci cu gust\ri. Nu le privea, `n vreme ce Hudson-ul aluneca pe l`ng\ ele. Al se foi pu]in pe bancheta d\r\p\nat\ [i schimb\ pozi]ia m`inilor pe volan. Oft\: – Face g\l\gie mare, da’ cred c\-i bun\. Numai Dumnezeu [tie cum o s\ se poarte dac-om avea de suit vreun pripor cu `nc\rc\tura asta. S`nt ceva dealuri de-aici p`n\-n California, maic\? Maica `[i `ntoarse domol capul c\tre el [i ochii i se `nsufle]ir\. – B\nuiesc c-or fi [i ceva dealuri, r\spunse d`nsa. Dar de [tiut, nu [tiu, bine`n]eles. Parc\ am auzit `ns\ c\ ar fi [i dealuri, ba chiar [i mun]i. Mun]i mari. Buna oft\ [i sc`nci prelung prin somn. Al zise: – O b\g\m pe m`nec\ dac-om avea de urcat vreun pripor. O s\ fim nevoi]i s\ arunc\m ceva din lucruri. Poate c\ nu trebuia s\-l mai lu\m [i pe pop\. – Nici n-o s-ajungem la cap\tul drumului [i-are s\-]i par\ bine c\ l-am luat. Are s\ ne fie de ajutor preotul \sta, r\spunse maica [i iar privi `nainte, de-a lungul drumului str\lucitor. Al r\mase numai cu o m`n\ pe volan [i pe cealalt\ o puse pe m\ciulia schimb\torului de viteze, care tremura `ntruna. Vorbea greu. Gura lui forma `n t\cere cuvintele [i numai dup\ aceea le rostea.

Fructele m`niei

269

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 270

– Maic\… Femeia `[i `ntoarse `nceti[or privirile c\tre el [i capul `i tremura u[or `n zv`cnetul ma[inii. Maic\, te-a speriat cumva plecarea? }i-e team\ s\ mergem `n alt\ parte? Ochii mamei devenir\ g`nditori [i melancolici. – Pu]in, r\spunse d`nsa. Numai c\ nu-i chiar team\. Stau [i eu a[a, [i a[tept. Dac\ s-o `nt`mpla cine [tie ce [i-o s\ am ceva de f\cut… am s\ fac. – Nu te g`nde[ti cum o s\ fie c`nd om ajunge acolo? Nu ]i-e team\ c\ n-o s\ fie chiar a[a de bine cum credem noi? – Nu, r\spunse iute mama. Nu m\ g`ndesc la a[a ceva. Nici tu nu po]i s\ te g`nde[ti. {i nici eu nu pot. Ar fi prea greu… s\ tr\ie[ti prea multe vie]i deodat\. Acolo, departe, ne a[teapt\ o mie de vie]i pe care le-am putea tr\i, dar dup\ ce om ajunge, n-o s\ fie dec`t una singur\. Dac\ o iau `nainte [i vreau s\ le tr\iesc pe toate e prea mult. Tu trebuie s\ tr\ie[ti `naintea vremii, fiindc\ e[ti a[a de t`n\r, dar eu… eu n-am de luat seama dec`t la drumul ce-l avem de str\b\tut. {i nu mi-e acum `n minte dec`t ceasul c`nd or s\ vrea iar s\ road\ oase de porc [i c`t de repede are s\ vin\ ceasul acela. Se `ncrunt\ la chip: Asta-i tot ce st\ `n puterea mea. Mai mult nu pot face. Dac\ a[ face mai mult, a[ `ncurca toate lucrurile. Totul at`rn\ de mine de cum oi putea s\ nu port altceva `n minte. Buna c\sc\ zgomotos [i deschise ochii. Se uit\ speriat\ `mprejur [i spuse: – Doamne, Doamne, trebuie s\ m\ dau jos. – ~ndat\ ce-om ajunge pe l`ng\ ni[te tufi[uri, r\spunse Al. Uite c\ se v\d acolo! – Tufi[, netufi[, eu trebuie s\ m\ dau jos, at`ta-]i spun! {i porni s\ sc`nceasc\: Trebuie s\ m\ dau jos. Trebuie s\ cobor. Al ap\s\ pe accelerator [i, c`nd ajunser\ l`ng\ tuf\ri[ul pitic, opri scurt. Maica deschise repede portiera [i aproape o `mpinse de dinapoi pe b\tr`na care se zb\tea, mai `nt`i afar\

270

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

din cabin\, pe marginea drumului, pe urm\ `n tuf\ri[. {i o sus]inu pe Buna a[a fel `nc`t s\ nu cad\ c`nd se l\s\ pe vine. {i cei din v`rful camionetei se trezir\ la via]\. Fe]ele le luceau, arse de soarele de care nu se puteau feri. Tom [i Casy, [i Noah, [i unchiul John s\rir\ greoi jos. Ruthie [i Winfield se at`rnar\ de obloanele laterale, `[i d\dur\ drumul la p\m`nt [i alergar\ `n tuf\ri[. Connie o ajut\ pe Trandafirul din {aron s\ coboare domol. Bunul se trezise [i scosese capul de sub prelat\, dar ochii `i erau `nc\ `nce]o[a]i [i apo[i, [i nu deslu[eau bine. Se uita la ceilal]i, dar din privirile lui nu se vedea c\-i cunoa[te. – Vrei s\ te dai jos, Bunule? `i strig\ Tom. Privirile r\t\cite ale b\tr`nului se `ntoarser\ `nspre el [i pentru o clip\ `nd`rjirea `i sc\p\r\ iar\[i `n ochi. Zise: – Nu. Eu nu merg, at`ta v\ spun. Eu r\m`n aicea, ca [i Muley. {i pe urm\ c\zu iar `n toropeal\. Maica se `ntorsese din tuf\ri[ [i o ajuta pe Buna s\ urce taluzul spre [osea. ~i spuse lui Tom: – Cat\ `n spate, sub prelat\, [i ad\ `ncoace tava cu oase. Trebuie s\ `mbuc\m ceva. Tom scoase tava, o trecu pe r`nd fiec\ruia, [i toat\ familia se `n[ir\ pe marginea drumului, ron]\ind buc\]elele de carne pr\jit\ de pe oasele de porc. – Ce bine-i c-am luat cu noi oasele astea, zise taica. Am amor]it a[a de r\u acolo sus, c-abia mai pot s\ m\ mi[c. Unde-i apa? – N-ai luat-o tu? Am pus canistra la `ndem`n\. Taica urc\ pe platform\ [i c\ut\ sub prelat\. – Nu-i aicea. S\ [ti]i c-am uitat-o, zise el. Pe loc `i apuc\ setea. Winfield sc`nci: – Mi-e sete. Vreau ap\.

Fructele m`niei

271

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 272

B\rba]ii `[i linser\ buzele, d`ndu-[i deodat\ seama c\ li-e sete. {i aproape c\-i cuprinse spaima. Al sim]i [i el c\-l prinde frica. – O s\ lu\m ap\ la prima sta]ie de pe drum. Ne mai trebuie [i ceva benzin\. Familia `ncepu s\ se ca]ere pe marginile platformei. Maica o ajut\ pe Buna s\ se urce `n cabin\ [i se a[ez\ al\turi de d`nsa. Al porni motorul [i plecar\. ~ntre Castle [i Paden s`nt dou\zeci [i cinci de mile, iar soarele ajunse la zenit [i porni s\ coboare. Bu[onul radiatorului `ncepu s\ salte `n sus [i-n jos, [i aburul porni s\ s`s`ie. Aproape de Paden era un fel de barac\ la marginea drumului [i `n fa]a ei, dou\ pompe de benzin\; al\turi, l`ng\ un gard, o ci[mea [i un furtun. Al c`rmi `ntr-acolo [i trase Hudson-ul cu botul l`ng\ furtun. ~n vremea asta, dintr-un scaun a[ezat `n spatele pompelor de benzin\ se ridic\ un om m\t\h\los, cu fa]a [i bra]ele ro[ii, [i veni c\tre ei. Purta pantaloni cafenii de catifea reiat\, bretele [i c\ma[\ cu m`neci scurte, iar pe cap avea o tichie de carton vopsit `n argintiu, s\-l apere de soare. Broboane de sudoare `i acopereau nasul [i pleoapele de jos, [i i se scurgeau `n r`uri printre zb`rciturile g`tului. Veni agale `nspre ma[in\, str\duindu-se s\ par\ c`t mai `ncruntat [i fioros. – Ave]i de g`nd s\ cump\ra]i ceva? Vre]i benzin\ sau mai [tiu eu ce? `ntreb\ omul. Al cobor`se [i de[uruba grijuliu bu[onul fumeg\tor al radiatorului, ating`ndu-l doar cu v`rfurile degetelor [i tr\g`ndu-[i iute m`na `nd\r\t, ca s-o fereasc\ de apa clocotit\ ce avea s\ ]`[neasc\ o dat\ cu ridicarea bu[onului. – Ne-ar trebui ceva benzin\, domnule. – Bani ave]i? – Sigur. Ce, crezi c-am pornit cu cer[itul?

272

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

~ncruntarea se [terse deodat\ de pe chipul matahalei. – Da, da, foarte bine, fra]ilor. Lua]i ap\ c`t\ v\ trebuie. {i se gr\bi s\-i l\mureasc\: {oseaua mi[un\ de tot felul de lume care d\ n\val\, ia ap\, murd\re[te closetele, [i pe urm\, martor mi-e Dumnezeu, mai [i fur\ c`te ceva, [i tocmai bine nici nu cump\r\ nimic. N-au bani s\ pl\teasc\. Vin [i se milogesc pentru un galon de benzin\, s\ se poat\ urni din loc. Tom s\ri jos sup\rat [i se apropie de omul cel gras [i m\t\h\los. – Noi pl\tim dac\ avem nevoie de ceva, zise el `n]epat. Dumneata n-ai nici un drept s\ ne iei la rost. Nu ]i-am cerut nimic. – Da’ nici nu m\ g`ndesc, r\spunse repede m\t\h\losul, [i sudoarea `ncepu s\-i treac\ prin p`nza c\m\[ii cu m`neci scurte. Lua]i ap\ c`t\ v\ trebuie [i, dac\ vre]i, n-ave]i dec`t s\ folosi]i [i closetele. Winfield apucase furtunul. B\u c`t b\u din cap\tul lui [i pe urm\ l\s\ [uvoiul s\-i curg\ `n cre[tet [i pe fa]\, apoi plec\ de-acolo [iroind tot de ap\. – Nu-i rece, zise. – Nu [tiu ce-o s\ se mai aleag\ de ]ara asta, continu\ m\t\h\losul. Lament\rile lui `[i schimbaser\ obiectul [i acum nu mai vorbea nici despre [i nici cu cei din familia Joad: Cincizeci-[aizeci de ma[ini pline cu oameni trec pe-aici `n fiecare zi [i toat\ lumea pleac\ `nspre apus, cu plozi, cu c\]el [i purcel cu tot. Unde se duc? {i ce-au de g`nd s\ fac\? – Ce facem [i noi, r\spunse Tom. Se duc s\-[i caute un loc unde s\ se statorniceasc\. ~ncearc\ [i ei s-o scoat\ la cap\t. At`ta tot. – De, eu nu [tiu ce-o s\ se mai aleag\ de ]ara asta. Habar n-am. {i eu tot a[a: stau aici [i `ncerc s\ fac o treab\. Crezi

Fructele m`niei

273

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 274

cumva c\ vreuna dintre ma[inile acelea noi [i mari se opre[te la mine? Da’ de unde! Se duc `ntins la sta]iile acelea spoite `n galben, ale societ\]ilor mari de la ora[. Nu z\bovesc `ntr-o fund\tur\ ca asta. Cei mai mul]i dintre oamenii care se opresc la mine n-au para chioar\. Al smuci bu[onul radiatorului, care s\ri `n aer `mpins de-un val de aburi, [i-un clocot r\sun\ `n\untru ca `ntr-un vas gol. ~n v`rful platformei, bietul c`ine chinuit se strecur\ tem\tor p`n\ la marginea `nc\rc\turii [i scheun\ ascu]it, privind ]int\ spre ap\. Unchiul John se c\]\r\ pe platform\, `l s\lt\ `n sus, `n[f\c`ndu-l de dup\ ceaf\, [i pe urm\ `l a[ez\ pe p\m`nt. La `nceput, c`inele se cl\tin\ pe picioarele `n]epenite, apoi d\du fuga s\ lincheasc\ `n noroiul de sub ci[mea. Pe [osea ma[inile [uierau, str\lucind `n ar[i]\, [i palele de aer fierbinte, m`nate de trecerea lor, adiau peste curtea sta]iei de benzin\. Al lu\ furtunul [i umplu rezervorul radiatorului. – Nu c-a[ vrea s\ fac afaceri pe socoteala celor boga]i, continu\ gr\sanul. ~mi v\d [i eu de negustorie cum pot. {tii, fra]ii care se opresc aici se roag\ de mine s\ le dau benzin\ [i vor s\ fac\ ei negustorie cu mine. Pot s\ v-ar\t acolo, `n odaia mea din fund, ce marafeturi vor s\-mi dea `n schimb pentru benzin\ [i ulei: paturi [i c\rucioare de copii, oale [i crati]e. O familie mi-a dat p\pu[a cu care se jucase copilul [i mi-a cerut pentru ea un galon de benzin\. Da’ ce s\ fac eu cu toate troacele astea, s\ deschid o pr\v\lie de vechituri? Z\u, a venit unul s\-mi dea ghetele din picioare pentru un galon de benzin\. {i dac\ eram eu omul \la, `mi pun capul c\ i-a[ fi putut lua… Dar `[i arunc\ ochii `nspre maica [i t\cu. Jim Casy `[i v`r`se capul sub furtun, iar pic\turile de ap\ `nc\ se mai prelingeau pe fruntea lui `nalt\, g`tul musculos

274

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

`i era ud, [i ud\ `i era c\ma[a. Veni al\turi de Tom [i se v`r` `n vorb\: – N-au bie]ii oameni nici o vin\. Cum ]i-ar pl\cea s\-]i dai patul `n care dormi, pentru o canistr\ de benzin\? – {tiu c\ nu-s de vin\. To]i cei cu care am stat de vorb\ aveau pricini temeinice s\ plece `n lume. Da’ ce-o s\ se-aleag\ de ]ara noastr\? Asta a[ vrea eu s\ aflu. Unde o s-ajungem? Oamenii nu-[i mai pot duce zilele aici. Nu mai poate omul tr\i din munca p\m`ntului. Spune [i dumneata, unde o s-ajungem? Eu, unul, nu pot s\-mi dau seama. {i pe c`]i i-am `ntrebat, nici unul n-a fost `n stare s\-mi spun\. A ajuns omul s\-[i dea ghetele din picioare, ca s\ se mai t`rasc\ `nc\ o sut\ de mile pe [osea. Nu [tiu ce s\ mai cred. Gr\sanul `[i scoase din cap tichia argintie [i-[i [terse fruntea cu palma. Tom `[i lu\ [i el [apca din cap [i-[i [terse fruntea cu ea. Se duse la furtun, ud\ [apca, o stoarse [i [i-o a[ez\ la loc, pe cap. Maica cotrob\i `n camion, scoase o can\ de tabl\ printre stinghiile laterale ale platformei, apoi le d\du s\ bea Bunei [i Bunului, coco]at pe v`rful `nc\rc\turii. Se ag\]\ de stinghii [i-i `ntinse Bunului cana, dar unchia[ul abia `[i muie buzele [i pe urm\ cl\tin\ din cap [i nu vru s\ bea. Ochii lui b\tr`ni se uitar\ la maica plini de suferin]\ [i mirare, c\ci cu o clip\ mai `nainte `n]elegerea i se [tersese iar\[i din priviri. Al porni motorul [i trase camioneta `nd\r\t, p`n\ `n dreptul pompei de benzin\. – Umple rezervorul. ~ncap cam [apte galoane, zise el, dar o s\ lu\m numai [ase, ca s\ nu se verse nici o pic\tur\. Gr\sanul puse furtunul `n gura rezervorului [i spuse: – A[a, dom’le. Z\u c\ nu [tiu unde-o s-ajungem, cu fuga oamenilor [i cu toate belelele astea. ~i r\spunse Casy:

Fructele m`niei

275

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 276

– Am str\b\tut ]ara `n lung [i-n lat. Toat\ lumea se `ntreab\ a[a cum te `ntrebi [i dumneata. Unde-o s-ajungem? Eu socotesc c\ n-o s-ajungem niciodat\ nic\ieri. O s\ batem mereu drumurile. O s\ hoin\rim de ici-colo. De ce nu s-or fi g`ndind oamenii la treaba asta? Acuma to]i au pornit `n pribegie. To]i bat drumurile. {tim [i din ce pricin\, [tim [i `n ce fel. Pleac\ fiindc\ nu mai au `ncotro. De asta au plecat oamenii de la s\la[ele lor, de c`nd e lumea. Pleac\ fiindc\ vor s\ g\seasc\ ceva mai bun dec`t ce au. {i numai a[a au dat oamenii de mai bine, de c`nd e lumea lume. Vor ceva mai bun [i le trebuie ceva mai bun, iar atunci pleac\ [i g\sesc mai binele. Numai suferin]a `l face pe om s\-[i ias\ din min]i [i s\ porneasc\ la lupt\. Am b\tut ]ara `n lung [i-n lat, [i am auzit oamenii vorbind tot a[a ca dumneata. Gr\sanul `ncepu s\ pompeze [i acul se mi[c\ pe cadran, ar\t`nd cantitatea de benzin\. – Da, zise el, dar unde o s-ajungem p`n\ la urm\? Asta a[ vrea s\ [tiu. Tom se v`r` `n vorb\, cam r\stit: – Ei, afl\ de la mine c\ n-ai s\ [tii niciodat\. Casy `ncearc\ s\ te l\mureasc\, iar dumneata o ]ii mereu tot una [i bun\. Am mai v\zut eu de-\[tia. Parc\ dumneata `ntrebi? Nu. ~i tot tragi mereu, ca [i cum ai c`nta un c`ntec: Unde-o s-ajungem? Pu]in te intereseaz\! Toat\ ]ara a luat-o din loc, umbl\ de colo-colo. {i oamenii `[i dau sufletul pe unde apuc\. Poate c\ [i dumneata ai s\ dai ortul popii repede [i degrab\, dar de [tiut, n-ai s\ [tii niciodat\ nimic. Am v\zut prea mul]i ca dumneata. De [tiut, nu vrei s\ [tii nimic. Vrei s\ te-adormi singur, [i-atunci `]i c`n]i `ntruna un c`ntec: „Unde-o s-ajungem?“ Tom se uit\ la pompa veche [i ruginit\, [i la baraca din spatele ei, durat\ din sc`nduri vechi, `n care, prin vopseaua

276

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

str\lucitoare c`ndva, vopseaua aceea galben\ [i str\lucitoare ce `ncercase s\ imite sta]iile de benzin\ ]inute de marile societ\]i la ora[e, se mai vedeau `nc\ limpede g\urile l\sate de cuie la prima lor `ntrebuin]are. Dar vopseaua nu izbutea s\ acopere vechile g\uri de cuie [i vechile cr\p\turi ale sc`ndurilor, iar de vopsea nou\ nici vorb\ nu mai putea fi. ~ncercarea de imita]ie d\duse gre[ [i proprietarul o [tia prea bine. Pe u[a deschis\ a bar\cii Tom z\ri butoaiele de ulei, doar dou\ la num\r, galantarul cu acadele roase de vreme [i ramuri de lemn-dulce, `nnegrite de b\tr`ne]e, [i cu pachete de ]ig\ri. Z\ri scaunul schilodit [i perdeaua `mpotriva mu[telor str\puns\ de g\uri, cu marginile ruginite. V\zu ograda nem\turat\ [i f\r\ pietri[, iar dincolo de ea, lanurile uscate de porumb ce-[i d\deau duhul sub v\paia soarelui. L`ng\ peretele bar\cii se afla un mic morman de cauciucuri vechi, unele uzate [i altele vulcanizate. Atunci observ\ Tom pentru prima oar\ pantalonii ieftini [i decolora]i de-at`ta sp\lat ai gr\sanului, c\ma[a cu m`neci scurte din p`nz\ ordinar\ [i tichia lui de carton. ~i spuse: – N-am vrut s\ te sup\r cu nimic, domnule. Mi-am ie[it din fire din pricina c\ldurii. Dumneata n-ai nici o vin\. N-o s\ mai treac\ mult [i-ai s-o iei [i dumneata din loc. {i nu tractoarele au s\ te pun\ pe goan\, ci sta]iile acelea de benzin\ galbene [i cur\]ele de la ora[e. Lumea pleac\, ad\ug\ Tom ru[inat, [i-o s\ trebuiasc\ s\ pleci [i dumneata, domnule. ~n timp ce Tom vorbea, bra]ul care m`nuia pompa `[i `ncetini mi[c\rile [i, `n cele din urm\, se opri, iar gr\sanul se uit\ cu `ngrijorare la t`n\rul din fa]a lui. – De unde [tii c\ [i noi am `nceput s\ ne str`ngem catrafusele [i s\ plec\m spre apus? R\spunsul veni din partea lui Casy.

Fructele m`niei

277

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 278

– Toat\ lumea face la fel. Uit\-te la mine! P`n\ acum m-am str\duit f\r\ `ncetare s\ lupt din toate puterile `mpotriva Diavolului, fiindc\ `mi ziceam c\ Diavolul, el e du[manul omului. Dar acuma altceva, `nc\ [i mai r\u dec`t Diavolul, a cuprins ]ara asta, [i n-are s-o lase p`n\ ce oamenii nu l-or face praf [i f\r`me. Dumneata ai v\zut vreodat\ cum mu[c\ o [op`rl\ dintr-acelea uria[e [i veninoase domnule? ~nha]\ cu gura, [i tu o tai `n dou\, da’ ea tot nu d\ drumul. ~i tai g`tul, da’ capul `[i ]ine f\lcile tot `ncle[tate. Trebuie s\ iei o manel\ [i s\-i descle[tezi f\lcile ca s\ dea drumul. {i `n toat\ vremea asta, dup\ ce [i-a dat sufletul, veninul curge `ntruna `n g\urile f\cute de col]ii [op`rlei. Casy t\cu [i trase cu coada ochiului `nspre Tom. Omul cel gras privea neputincios drept `nainte. M`na `ncepu din nou s\ mi[te cu `ncetineal\ manivela, iar buzele [optir\ abia auzit: „Nu [tiu unde-o s-ajungem“. Connie [i Trandafirul din {aron st\teau am`ndoi apleca]i deasupra furtunului ci[melei [i vorbeau `n tain\. Connie sp\l\ cana de tabl\ [i `ncerc\ apa cu degetele `nainte de a o umple din nou. Trandafirul din {aron urm\rea cu ochii ma[inile care treceau pe [osea. B\rbatul `i `ntinse cana [i spuse: – Apa asta nu-i rece, da’ e ud\. Rosasharn se uit\ la el [i-i z`mbi tainic. Acum, de c`nd era `ns\rcinat\, s-ar fi zis c\ are de p\strat o mul]ime de taine, tot taine [i scurte r\stimpuri de t\cere, ce p\reau s-ascund\ un t`lc anume. Era tare mul]umit\ de sine [i se tot pl`ngea de lucruri m\runte, lipsite de orice importan]\. ~ntruna `i cerea lui Connie mici servicii f\r\ noim\ [i am`ndoi [tiau c\ s`nt lucruri lipsite de rost [i caraghioase. Iar Connie era tare mul]umit de d`nsa [i se minuna de c`te ori `[i aducea aminte c\ e `ns\rcinat\. Se desf\ta la g`ndul c\

278

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i el `mp\rt\[e[te tainele acelea. C`nd Rosasharn z`mbea viclean, tot cu viclenie z`mbea [i el, [i am`ndoi `[i f\ceau m\rturisiri [optite. Parc\ lumea `ntreag\ se str`nsese `n jurul lor [i ei se aflau `n miezul lumii, sau mai degrab\ Trandafirul din {aron st\tea `n miezul lumii, iar Connie se `nv`rtea `n jurul ei pe o orbit\ foarte str`ns\. Fiece vorb\ a lor p\rea un fel de tain\. Rosasharn `[i mut\ privirile de pe [osea [i spuse cu ging\[ie: – Nu prea mi-e sete. Dar poate c\ ar trebui s\ beau. Connie `ncuviin]\ din cap, fiindc\ [tia prea bine ce voia ea s\ spun\. Rosasharn lu\ cana, `[i cl\ti pu]in gura, apoi scuip\ [i sorbi toat\ apa aceea c\ldicic\. – Mai vrei o can\? `ntreb\ Connie. – Numai jum\tate. A[a c\ b\rbatul umplu cana pe jum\tate [i i-o `ntinse. Un Lincoln Zephyr, argintiu [i scund, trecu pe [osea [uier`nd. Rosasharn se `ntoarse s\ vad\ unde s`nt ceilal]i [i `i v\zu pe to]i aduna]i `n jurul camionetei. Lini[tit\ acum, rosti: – Cum ]i-ar pl\cea s\ umbli cu o ma[in\ ca aia? – Poate… pe urm\, r\spunse el oft`nd. Am`ndoi [tiau ce `nseamn\ asta: Sigur, dac\ g\sim destul de lucru `n California, o s\ ne lu\m ma[ina noastr\. Da’ s\ [tii c\ astea – [i ar\t\ `nspre Zephyr-ul ce se pierdea `n zare – cost\ c`t o cas\ `n lege. Eu a[ zice c\ mai bun\ ar fi casa. – Mie mi-ar pl\cea s\ am [i casa, [i una de asta. Da’, bine`n]eles, cas\ o s\ ne facem `nt`i, fiindc\… Am`ndoi [tiau ce vrea ea s\ spun\. Sarcina `i a]`]a cumplit, pe am`ndoi. – Te sim]i bine? o `ntreb\ Connie. – S`nt obosit\. Am ostenit de-at`t mers prin soare.

Fructele m`niei

279

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 280

– N-avem `ncotro, trebuie s\ mergem, c-altminteri nu mai ajungem niciodat\ `n California. – {tiu, r\spunse ea. C`inele se strecur\ `nceti[or, tot adulmec`nd, pe l`ng\ camionet\, d\du iar o fug\ p`n\ la b\ltoaca din jurul ci[melei [i linchi apa noroioas\. Apoi plec\ [i de-acolo, cu botul `n p\m`nt [i urechile at`rnate. Adulmec\ mereu printre b\l\riile pr\fuite de pe marginea drumului, p`n\ c`nd ajunse la asfalt. ~n\l]\ capul, privi de-a curmezi[ul [oselei [i o lu\ `nainte. Trandafirul din {aron scoase un ]ip\t ascu]it. Un automobil mare zv`cni scurt pe dinaintea lor [i cauciucurile scr`[nir\. C`inele se feri cu disperare [i cu un schel\l\it, curmat chiar la mijloc, [i disp\ru sub ro]i. Automobilul cel mare `ncetini pentru o clip\, ni[te chipuri de oameni privir\ `n urm\, apoi m\ri [i mai mult viteza [i disp\ru. O pat\ de s`nge [i intestine `ntinse [i `ncurcate tres\rea slab `n mijlocul [oselei. Trandafirul din {aron r\m\sese cu ochii holba]i [i-l `ntreba rug\toare pe Connie: – Crezi c-o s\-mi fac\ vreun r\u? Oare o s\-mi strice? Connie o cuprinse cu bra]ul [i-i spuse: – Hai, vino s\ stai jos! Las\, c\ n-a fost nimic. – Da’ m-a durut. Am sim]it a[a ca o lovitur\ c`nd am ]ipat. – Hai s\ te a[ezi pu]in! N-a fost nimic. Las\, c\ n-o s\ ai nimic. {i o conduse `nceti[or c\tre camionet\, c`t mai departe de c`inele aflat pe moarte, apoi o ajut\ s\ se a[eze pe scara ma[inii. Tom [i unchiul John se duser\ pe [osea. Trupul zdrobit era scuturat de un ultim fior. Tom `l apuc\ de picioare [i-l

280

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

trase la marginea [oselei. Unchiul John se uita stingherit, ca [i cum el ar fi fost de vin\, [i murmur\: – Ar fi trebuit s\-l ]in legat. Taica arunc\ doar o privire c\tre hoit, apoi se `ntoarse `n loc [i zise: – Haide]i s\ plec\m de-aici! Oricum, tot nu [tiu ce am fi putut s\-i d\m [i lui de m`ncare. Poate c\-i mai bine a[a. Atunci ap\ru de dup\ camionet\ [i omul cel m\t\h\los [i le spuse: – ~mi pare r\u, oameni buni. Un c`ine n-are niciodat\ via]\ lung\ pe-o [osea ca asta. ~ntr-un an mi-au c\lcat trei [i de-atuncea nu mai ]in nici unul. {i ad\ug\: Acuma nu v\ mai face]i griji cu el. L\sa]i `n seama mea, am s\-l duc eu s\-l `ngrop pe c`mp. Maica se apropie de Trandafirul din {aron, care tot mai [edea tremur`nd pe scara ma[inii: – Cum te sim]i, Rosasharn? }i-e r\u cumva? – Am v\zut tot. {i mi-a s\rit inima. – Te-am auzit c`nd ai ]ipat. Hai, vino-]i `n fire, gata! – Crezi c-ar putea s\-mi d\uneze cumva, mam\? – Nu, r\spunse maica. Da’ dac\ ai s\ te tot fandose[ti, ai s\-]i faci inim\ rea [i-ai s\ te zba]i ca pe[tele pe uscat, ar putea s\-]i vin\ r\u. Scoal\ de-aici acuma [i ajut\-m\ s-o a[ez cum trebuie pe Buna. Las\ `n pace copilul \la o clip\, c\-[i poart\ el singur de grij\! – Da’ unde-i Buna? `ntreb\ Trandafirul din {aron. – Nu [tiu. E pe undeva pe-aici. O fi la privat\. Fata se `ndrept\ spre closet [i dup\ o clip\ veni `napoi, sprijinind-o pe Buna. – Adormise acolo, zise Trandafirul din {aron. Buna r`se cu toat\ gura [i d\du l\muriri:

Fructele m`niei

281

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 282

– Au un closet pe cinste acolo [i curge apa de sus. ~mi place tare, ad\ug\ ea cu mul]umire. A[ fi tras un somn zdrav\n dac\ nu m-ar fi trezit. – Nu-i un loc chiar bun de dormit, r\spunse Trandafirul din {aron [i o ajut\ pe Buna s\ urce `n ma[in\. ~nc`ntat\, b\tr`na se a[ez\ c`t putu mai comod [i-i spuse fetei: – Poate c\ n-o fi cum nu s-a mai v\zut pe lume, da’ de frumos, s\ [tii c\-i frumos. – Haide]i s\ plec\m! strig\ Tom. Mai avem cale lung\. Taica [uier\ cu putere [i `ntreb\: – Unde s-or fi dus copiii \ia? Pe urm\ `[i v`r` din nou degetele `n gur\ [i [uier\ `nc\ o dat\. Numaidec`t copiii ap\rur\ la marginea lanului de porumb, Ruthie `n frunte [i Winfield dup\ ea. – Ou\! strig\ feti]a. Am g\sit ni[te ou\ cu coaja moale. {i veni `n goan\ l`ng\ ceilal]i, cu Winfield la un pas `n urma ei: Ia uita]i-v\! ~n m`na mic\ [i murdar\ se vedeau vreo zece ou\ albe-cenu[ii. Pe c`nd `ntindea bra]ul, d\du cu ochii peste c`inele mort, `ntins la marginea [oselei. – Oh! exclam\ ea speriat\. Am`ndoi copiii se-apropiar\ `nceti[or de hoitul c`inelui. ~l privir\ `ncorda]i. – Haide]i, veni]i odat\ dac\ nu vre]i s\ r\m`ne]i aici! le strig\ taica. Se `ntoarser\ `n loc, serio[i [i f\r\ grab\, [i venir\ `nspre camionet\. Ruthie mai privi `nc\ o dat\ `n palm\ la ou\le cenu[ii de reptil\ [i pe urm\ le azv`rli c`t colo. Se c\]\rar\ pe obloanele laterale ale platformei.

282

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ochii tot `i mai ]inea deschi[i, spuse Ruthie cu glas abia auzit. Winfield tr\ia `nc\ emo]ia acelei scene. {i deodat\ vorbi cu `ndr\zneal\: – Ma]ele `i erau `mpr\[tiate peste tot… pe tot locul… {i t\cu o clip\. ~mpr\[tiate… pe… tot… locul, urm\ el, [i deodat\ se trase repede la margine [i `ncepu s\ verse peste oblonul lateral al platformei. C`nd se `ntoarse din nou la locul lui, ochii `i `notau `n lacrimi [i nasul `i curgea. – Nu-i ca atunci c`nd tai porcii, explic\ el. Al ridicase capota motorului [i cerceta nivelul uleiului. Lu\ un bidon din cabin\ [i turn\ pe o ]eav\ ni[te ulei negru [i ieftin, [i-i control\ iar nivelul. Tom veni l`ng\ el [i-l `ntreb\: – Nu vrei s\ conduc [i eu o bucat\ de drum? – Nu-s ostenit, r\spunse Al. – Bine, da’ n-ai dormit de loc azi noapte. Eu tot am mai a]ipit `nspre diminea]\. Urc\-te sus pe platform\! Conduc eu. – Fie [i-a[a, zise Al, cam cu jum\tate de gur\. Da’ s\ iei seama cu grij\ la ulei. Las-o domol. {i eu m-am temut s\ nu r\m`nem f\r\ ulei `n carter. Mai uit\-te la acul indicatorului din c`nd `n c`nd. Dac\ coboar\ prea jos `nseamn\ c\ am r\mas f\r\ ulei. {i las-o domol, Tom. E `nc\rcat\ peste poate. Tom r`se. – Am eu grij\. Po]i s\ fii lini[tit. Familia se coco]\ din nou `n v`rful platformei. Maica se a[ez\ pe banchet\, al\turi de Buna, iar Tom lu\ `n primire volanul [i porni motorul.

Fructele m`niei

283

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 284

– E hodorogit\ al naibii! morm\i el, apoi acceler\ [i porni `nainte pe [osea. Motorul duduia cu putere [i soarele cobora pe cer `naintea lor. Buna adormi de-a binelea, [i p`n\ [i maica `[i propti capul `n piept [i `ncepu s\ picoteasc\. Tom `[i trase [apca pe ochi, ca s\ se apere de soarele orbitor. ~ntre Paden [i Meeker s`nt treisprezece mile; de la Meeker la Harrah, paisprezece; iar pe urm\ ajungi la Oklahoma City – ora[ul cel mare. Tom `[i v\zu `nainte de drum. Pe c`nd str\b\teau ora[ul, maica se trezi [i cercet\ str\zile. {i ceilal]i, coco]a]i deasupra `nc\rc\turii, se uitau cu mirare la pr\v\lii, la casele cele mari [i la cl\dirile ocupate de birouri. Pe urm\ casele se f\cur\ mai mici, ca [i pr\v\liile. Ap\rur\ maidanele cu automobile vechi, bar\cile unde se vindeau c`rna]i [i s\lile de dans din afara ora[ului. Ruthie [i Winfield vedeau totul [i tot ce vedeau `i uluia prin m\rime [i noutate, la fel cum `i `nsp\im`nta vederea at`tor oameni bine `mbr\ca]i. Despre toate acestea nu-[i spuneau `ns\ nimic unul altuia. Mai t`rziu… aveau s\-[i spun\, dar acum, nu. Vedeau sondele de petrol din ora[ [i de la marginea ora[ului; iar sondele erau negre, [i `n aer plutea mirosul de benzin\ [i de ulei. Dar copiii nu scoteau nici o vorb\: totul li se p\rea at`t de mare [i de ciudat, c\-i cuprindea spaima. Trandafirul din {aron z\ri pe strad\ un b\rbat `n haine u[oare de var\. Purta pantofi albi [i p\l\rie de paie cu calota turtit\. ~i f\cu semn lui Connie [i i-l ar\t\ din ochi pe omul acela, apoi `ncepur\ am`ndoi s\ chicoteasc\ pe `nfundate, numai ei doi, [i altceva dec`t s\ chicoteasc\ parc\ nu mai [tiau. ~[i acopereau gura cu m`inile [i se sim]eau at`t de bine, `nc`t c\utau din ochi [i al]i oameni pe seama c\rora s\ poat\ face haz. Ruthie [i Winfield `i v\zur\

284

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i ei cum chicotesc [i li se p\rur\ a[a de caraghio[i, c\ `ncercar\ s\ fac\ la fel, dar nu izbutir\. R`sul refuza s\ li se urce pe buze. ~ns\ Trandafirul din {aron [i Connie se `nro[iser\ ca focul [i-[i pierdeau r\suflarea din pricina r`sului pe `nfundate, [i tot nu se puteau opri. Se porniser\ a[a de r\u, c\ era de ajuns s\ se uite unul la cel\lalt ca s-o ia `nc\ o dat\ de la cap\t. Mahalalele p\reau nesf`r[ite. Tom conducea `ncet [i cu grij\ prin circula]ia intens\ [i nu peste mult timp d\dur\ `n {oseaua 66 – marea cale c\tre apus –, iar soarele p\rea c\ se scufund\ la cap\tul drumului. Praful adunat pe parbriz str\lucea `n lumin\. Tom `[i trase [apca [i mai pe ochi, at`t de mult `nc`t trebui s\-[i dea capul mult pe spate ca s\ poat\ vedea drumul. Buna dormea dus\ [i soarele `i sc\lda pleoapele `nchise, vinele `i str\luceau alb\strii pe t`mple, vini[oarele de pe obraz lic\reau `n culoarea vinului ro[u, iar urmele l\sate de vreme pe chipu-i b\tr`n p\reau [i mai `ntunecate. – De-acuma ]inem drept drumul \sta, p`n\ la cap\t, zise Tom. Era mult de c`nd maica nu mai rostise nici o singur\ vorb\. {i deodat\ zise: – Poate c-ar fi bine s\ g\sim `nc\ `nainte de asfin]itul soarelui un loc de popas pentru noapte. Eu trebuie s\ mai pun la foc ceva carne [i s\ coc ni[te p`ine. {i asta nu se face c`t ai bate din palme. – Da, a[a-i, `ncuviin]\ Tom. Doar n-o s\ str\batem tot drumul \sta `ntr-o `ntinsoare. Trebuie s\ ne mai dezmor]im [i noi c`te pu]in. De la Oklahoma City p`n\ la Bethany s`nt paisprezece mile. Tom zise:

Fructele m`niei

285

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 286

– Eu cred c-ar fi bine s\ ne oprim undeva p`n\ nu asfin]e[te soarele. Al s\ pun\ m`na [i s\ `ntind\ prelata peste `nc\rc\tur\. Altminteri, soarele o s\-i topeasc\ pe to]i. Maica a]ipise din nou. Dar `[i s\lt\ deodat\ capul [i spuse: – Trebuie s\ preg\tesc [i ceva de m`ncare. Apoi ad\ug\ repede: {tii, Tom, taic\-tu mi-a spus ceva despre tine, cu trecerea dincolo de grani]a statului… R\spunsul veni abia `ntr-un t`rziu: – Da? Cum adic\, maic\? – De, mie mi-e cam team\. Ar fi cam a[a, ca [i cum ai fugi f\r\ voia st\p`nirii. Dac-or s\ pun\ m`na pe tine? Tom `[i duse m`na strea[in\ la ochi, s\ se apere de soarele pr\v\lit `nspre zare, [i r\spunse: – S\ nu-]i mai fie team\, maic\! M-am g`ndit [i eu mult la treaba asta. Nu-s numai eu eliberat pe cuv`nt de onoare [i tot mai mul]i oameni intr\ `n fiece zi `n `nchisoare. Dac\ m\ `nha]\ cumva pentru alt\ pricin\ acolo `n apus, atuncea `mi g\sesc poza [i semnele degetelor tocmai la Washington. {i m\ trimit `nd\r\t. Da’ dac\ nu fac vreo prostie, nici `n cot nu-i doare de mine. – A[a o fi, da’ s\ [tii c\ m\ tem. C`teodat\ se-nt`mpl\ de calci legea [i nici nu [tii c-ai f\cut un lucru oprit. Poate c\ acolo, `n California, s`nt f\r\delegi despre care noi nici n-am auzit. Se poate `nt`mpla s\ faci o fapt\ bun\, da’ `n California s\ nu fie `ng\duit\. – Atuncea tot a[ avea de furc\, chiar dac\ n-a[ fi eliberat pe cuv`nt de onoare. Numai dac\ ajung pe m`na poli]iei o p\]esc mai r\u dec`t al]ii. Las\, maic\, nu-]i mai face griji! Avem noi [i-a[a destule pe cap, f\r\ s\-]i mai st`rne[ti singur\ spaima.

286

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ei, dac-a[ putea! zise maica. Da’ `n clipa c`nd treci peste grani]\, ai [i p\c\tuit `mpotriva legii. – Oricum, tot e mai bine dec`t s\ r\m`n pe la Sallisaw [i s\ cr\p de foame. Eu zic c-ar trebui s\ c\t\m un loc de popas pentru noapte. Trecur\ prin Bethany [i-[i v\zur\ mai departe de drum. ~n locul unde [oseaua era t\iat\ de un pode], un turism vechi st\tea tras deoparte, `n [an], iar al\turi de el se afla un cort micu], deasupra c\ruia fumega un burlan de tabl\. Tom ar\t\ `ntr-acolo [i zise: – Uite, aicea s-au a[ezat ni[te oameni. Locul \sta ar fi cum nu se poate mai potrivit. Ap\s\ domol pe fr`n\ [i opri al\turi de [osea. Un om de v`rst\ mijlocie st\tea l`ng\ ma[ina cea veche, `i ridicase capota [i-i cerceta motorul. Purta o p\l\rie ieftin\ de pai, cu boruri late, c\ma[\ albastr\, o jiletc\ neagr\ [i p\tat\, iar pantalonii de pe el luceau ca oglinda [i st\teau ]epeni din pricina murd\riei. Era slab [i-avea o fa]\ prelung\ [i br\zdat\ de cute at`t de ad`nci, `nc`t umerii obrajilor [i b\rbia `i ie[eau `nainte ca ni[te ]epu[e. ~n\l]\ capul [i arunc\ `nspre camioneta familiei Joad priviri nedumerite [i m`nioase. Tom scoase capul din cabin\ [i se-aplec\ `n afar\: – E cumva oprit s\ s-a[eze oamenii aici pentru noapte? Omul nu v\zuse p`n\ atunci dec`t ma[ina Joadilor. ~[i a]inti ochii asupra lui Tom [i r\spunse: – Nu [tiu. Noi ne-am oprit numai fiindc\ n-am putut merge mai departe. – Ap\ e pe-aici? Omul ar\t\ c\tre baraca unei sta]ii de benzin\, aflat\ cam la un sfert de mil\ mai departe. – Uite-acolo e ap\ [i te las\ s\ iei c`te o g\leat\.

Fructele m`niei

287

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 288

Tom r\mase pu]in pe g`nduri. – Ce zici, am putea s\ tragem [i noi aici? Omul cel slab nu [tia ce s\ r\spund\. – Nu-i p\m`ntul nostru, zise el. Noi ne-am oprit aicea numai fiindc\ rabla asta p\c\toas\ n-a vrut s\ mearg\ mai departe. Dar Tom nu se l\s\. – Oricum o fi, dumneavoastr\ s`nte]i aicea, [i noi, nu. Ave]i tot dreptul s\ spune]i dac\ s`nte]i sau nu bucuro[i de ni[te vecini. Apelul la g\zduire avu urm\ri ne`nt`rziate. Pe chipul prelung se ivi un z`mbet. – Cum s\ nu, trage]i jos de pe [osea [i veni]i `ncoace. V\ `nt`mpin\m cu toat\ bucuria. {i strig\ `nspre cort: Sairy, uite c-au venit ni[te oameni s\ poposeasc\ aici cu noi! Ie[i afar\ [i zi-le bun venit! Sairy nu se simte prea bine, ad\ug\ omul. Foaia de la intrarea cortului se d\du la o parte [i o femeie sfrijit\ p\[i `nainte – o femeie cu chipul zb`rcit ca o frunz\ uscat\ [i cu ochi arz\tori, ochi ce p\reau s\ priveasc\ din str\funduri de suferin]\. Era pl\p`nd\ [i-o scuturau fiorii. Se ]inea `n picioare numai fiindc\ st\tea ag\]at\ de foaia cortului, [i m`na `ncle[tat\ pe p`nz\ era doar oase goale, `nvelite `n piele crea]\. Vorbi cu o voce cald\ [i joas\, alin\toare [i muzical\, dar din care izbucneau totu[i tonuri stridente: – Ureaz\-le bun venit. ~nt`mpin\-i [i ureaz\-le bun venit. Tom cobor` cu camioneta de pe [osea [i o trase acolo, pe c`mp, al\turi de ma[ina cea veche. {i `ndat\ oamenii roir\ jos de pe platform\. Ruthie [i Winfield se gr\bir\ prea de tot, a[a c\ picioarele li se `ndoir\ [i am`ndoi sc`ncir\ din pricina acelor [i `n]ep\turilor ce le furnicau prin mu[chi.

288

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

F\r\ pic de z\bav\, maica se apuc\ s\ roboteasc\. Dezleg\ de pe platform\ g\leata cea mare de trei galoane [i veni c\tre copiii care `nc\ sc`nceau. – Duce]i-v\ repede s-aduce]i ap\… uite-acolo la barac\. Ruga]i-v\ frumos, zice]i a[a: „Fi]i bun [i l\sa]i-ne [i pe noi s\ lu\m o c\ldare de ap\“. {i spune]i frumos: „Mul]umesc“. Ajuta]i-v\ am`ndoi [i aduce]i-o `ncoace f\r\ s\ v\rsa]i nici o pic\tur\. Dac\ g\si]i cumva niscai g\teje pentru foc, s\ le aduna]i [i s\ le aduce]i. Copiii o [i luar\ din loc. L`ng\ cort se l\sase o t\cere st`njenitoare, fiindc\ oamenii nu prea se pricepuser\ cum s\ `nceap\ vorba. Taica `ntrebase cel dint`i: – ’Mneavoastr\ nu s`nte]i din Oklahoma? Al se oprise l`ng\ ma[ina cea veche. C`nd auzi vorbele tat\lui, se uit\ la num\rul ma[inii [i r\spunse: – Din Kansas. Iar omul cel usc\]iv ad\ug\: – De la Galena, de pe-acolo. Wilson m\ cheam\, Ivy Wilson. – Pe noi Joad, spuse taica. Venim tocmai de pe la Sallisaw. – Foarte bine, bucuro[i de cuno[tin]\, urm\ Ivy Wilson. Sairy, d`n[ii e familia Joad. – Am v\zut eu c\ nu s`nte]i din Oklahoma. Ave]i vorb\ ciudat\, a[a… da’ n-are a face, m\-n]elegi… – Fiecare cu graiul lui, `ncuviin]\ Ivy. Cei din Arkansas vorbesc [i ei `n felul lor, iar cei din Oklahoma, `ntr-altul. Ba am mai `nt`lnit o cucoan\ din Massachusetts, [i d`nsa vorbea cu totul altfel. Cu mare greutate izbuteam s\ pricepem ce spune.

Fructele m`niei

289

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 290

Noah, unchiul John [i preotul `ncepur\ s\ descarce lucrurile de pe platform\. ~l ajutar\ pe Bunul s\ coboare [i `l a[ezar\ pe p\m`nt, unde b\tr`nul r\mase pleo[tit, cu privirile a]intite drept `nainte. – }i-e r\u, Bunule? `ntreb\ Noah. – Da, fir-ar a dracului s\ fie, r\spunse slab unchia[ul. Mi-e cumplit de r\u. Sairy Wilson p\[i domol [i cu grij\ `nspre b\tr`n. ~l `ntreb\: – N-ai vrea s\ vii `n cort la noi? Ai putea s\ te `ntinzi pe salteaua noastr\ [i s\ te odihne[ti. B\tr`nul `n\l]\ ochii, atras de glasul ei cald. {i femeia `l `ndemn\: – Hai, vino chiar acuma! Stai oleac\ [i te mai odihne[ti. Te-ajut\m noi. Dintr-odat\, unchia[ul izbucni `n pl`ns. B\rbia `ncepu s\-i tremure, buzele-i b\tr`ne se `ncordar\ [i b\tr`nul `ncepu s\ hohoteasc\ r\gu[it. Maica veni repede l`ng\ d`nsul [i `l cuprinse cu bra]ul. ~l ridic\ `n picioare, `ncord`ndu-[i spatele lat, [i jum\tate `l t`r`, jum\tate `l sprijini c\tre cort. – Trebuie s\-i fie r\u tare, zise unchiul John. De c`nd e el pe lume n-a f\cut una ca asta. N-am apucat niciodat\ s\-l v\d bocind. Apoi s\ri pe platform\ [i arunc\ jos o saltea. Maica ie[i din cort, se apropie de Casy [i-i spuse: – Dumneata ai mai avut de-a face cu oameni bolnavi. Bunului `i e r\u, n-ai vrea s\ vezi ce-o fi av`nd? Casy se `ndrept\ repede `nspre cort [i intr\. Pe p\m`nt se afla o saltea dubl\, acoperit\ de p\turi `ntinse cu grij\; focul ardea molcom `ntr-o sob\ mic\ de tabl\ cu picioare de tuci. Mai erau acolo o g\leat\ cu ap\, o l\di]\ de lemn cu c`teva alimente [i o lad\ mai m\ri[oar\, care ]inea loc de

290

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

mas\ – at`ta tot. Lumina ro[iatic\ a soarelui `n asfin]it se strecura prin p`nza cortului. Bunul z\cea `ntins pe spate, [i Sairy Wilson `ngenunche l`ng\ saltea, la c\p\t`iul lui. Ochii bolnavului st\teau deschi[i [i priveau drept `n sus, iar obrajii se-mbujoraser\ de fierbin]eal\. Respira cu greutate. Casy prinse `ntre degete `ncheietura b\tr`n\ [i desc\rnat\ a m`inii unchia[ului. – Te sim]i obosit r\u, Bunule? `l `ntreb\ el. Ochii b\tr`nului privir\ `nspre locul de unde venea glasul, dar nu `l deslu[ir\ pe Casy. Buzele i se mi[car\, dar nu se auzi nici o vorb\. Casy `i lu\ pulsul, apoi l\s\ `ncheietura m`inii [i `i puse palma pe frunte. Un fream\t se st`rni `n trupul unchia[ului, picioarele i se zb\tur\ nervos [i m`inile i se agitar\. Scoase un [ir de sunete bolborosite, care nu erau cuvinte, [i fa]a `i lucea ro[ie sub ]epii albi ai b\rbii. Sairy Wilson `l `ntreb\ `n [oapt\ pe Casy: – {tii de ce sufer\? T`n\rul privi chipul smochinit [i ochii `nfl\c\ra]i: – Dumneata [tii? – Eu… cred c\ [tiu. – Ce are? `ntreb\ Casy. – Poate c\ n-am ghicit nici eu. N-a[ vrea s\ vorbesc. Casy `ntoarse iar privirile spre chipul contorsionat al b\tr`nului. – Vrei s\ spui… De, poate… Crezi cumva c\ l-a lovit damblaua? – A[a a[ zice, r\spunse Sairy. Am mai v\zut asta de trei ori p`n\ acum. De afar\ se auzea larm\ de lucruri aruncate, de vreascuri t\iate [i crati]e tr`ntite. Maica v`r` capul pe deschiz\tura cortului. – Buna vrea s\ vin\ [i d`nsa `n\untru. Ce zice]i?

Fructele m`niei

291

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 292

– Are s\ se zbuciume de mama focului dac\ n-o l\s\m, r\spunse Casy. – Crede]i c\-i e mai bine? `ntreb\ iar maica. Dar Casy cl\tin\ domol din cap. Maica `[i arunc\ iute ochii `n jos la chipul b\tr`n [i chinuit `n care zv`cnea s`ngele. Se trase afar\ din cort [i `ndat\ i se auzi glasul: – E mai bine, Buno. Se odihne[te [i el pu]in. Apoi r\spunsul ar]\gos al b\tr`nei: – Bine, da’ vreau s\-l v\d! E un diavol `mpeli]at [i se ]ine de [otii. Cu el nu po]i s\ [tii niciodat\ cum stai. {i numaidec`t intr\ repede `n cort. Se opri l`ng\ saltea [i privi `n jos. – Ce-i cu tine? `l `ntreb\ ea pe unchia[. {i din nou privirile bolnavului c\tar\ `nspre glasul care-i vorbea, iar buzele i se fr\m`ntar\: Face pe sup\ratul, zise Buna. V-am spus eu c\-i un drac `mpeli]at. Azi-diminea]\ era gata s\ se ascund\, ca s\ nu plece cu noi. {i pe urm\ a]i v\zut cum a `nceput s\ se pl`ng\ c\ l-ar durea [oldul, urm\ b\tr`na cu dispre]. Face pe sup\ratul. L-am mai v\zut eu [i alt\ dat\ f\c`nd pe mutul. – Nu face pe sup\ratul, Buno, zise Casy cu bl`nde]e. ~i e r\u. – Aoleu! Buna se uit\ din nou la b\tr`n. Crede]i c\-i e r\u tare? – ~i e r\u tare, Buno! O vreme b\tr`na t\cu, ne[tiind ce s\ spun\. Apoi vorbi repede: – Ei, [i de ce nu-i faci o slujb\? Doar e[ti preot, nu-i a[a? Degetele puternice ale lui Casy b`jb`ir\ `nspre `ncheietura m`inii b\tr`nei [i o cuprinser\. – }i-am mai spus, Buno. Nu mai s`nt preot. – N-are a face, zi o rug\ciune! porunci Buna. Doar le [tii pe toate pe dinafar\.

292

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu pot, r\spunse Casy. Nu [tiu nici pentru ce s\ m\ rog [i nici c\tre cine s\-mi `ndrept rug\ciunile. Privirile b\tr`nei r\t\cir\ pierdute [i, `n cele din urm\, se oprir\ asupra lui Sairy. – Nu vrea s\ fac\ slujb\, zise ea. }i-am povestit vreodat\ cum se ruga Ruthie c`nd era doar un bo] cu ochi? Zicea a[a: „Eu s`nt mic, tu f\-m\ mare. Eu s`nt slab, tu f\-m\ tare. {i pe urm\, c`nd a ajuns acolo, feti]a n-a mai g\sit nimic pe poli]\, a[a c\ bietul c`ine a r\mas fl\m`nd. Amin“. Chiar a[a spunea, vorb\ cu vorb\. Peste p`nza cortului se `ntinse umbra cuiva care trecea pe-al\turi, st\vilind razele soarelui. Bunul parc\ s-ar fi luptat cu cineva; to]i mu[chii i se `ncordaser\ [i zv`cneau. {i deodat\ tres\ri, ca [i cum ar fi primit o lovitur\ cumplit\. R\mase nemi[cat [i r\suflarea i se opri. Casy privi iar `n jos la fa]a b\tr`nului [i o v\zu cum se face ro[ie-vine]ie. Sairy `l atinse cu m`na pe um\r [i-i [opti: – Limba, limba, limba…! Casy `ncuviin]\ din cap [i-i r\spunse: – Stai `n fa]a Bunei. Apoi `i desf\cu f\lcile `ncle[tate [i c\ut\ `n gura b\tr`nului, s\ g\seasc\ limba. C`nd o apuc\ [i o trase afar\, o r\suflare horc\it\ izbucni din pieptul bolnavului [i pe urm\ aerul p\trunse iar `n pl\m`ni, cu un sunet ca de oftat din ad`nc. Casy g\si pe jos un be]iga[, propti limba cu el [i respira]ia continu\ sacadat\. Buna ]op\ia primprejur ca un pui de g\in\. – Zi o rug\ciune, repeta ea mereu. Hai, roag\-te! Zi o rug\ciune, n-auzi ce-]i spun? Iar c`nd Sairy `ncerc\ s-o ]in\ pe loc, strig\: Zi o rug\ciune, lua-te-ar dracu’ s\ te ia! {i t`n\rul se uit\ o clip\ la d`nsa. Respira]ia [uier\toare se auzea din ce `n ce mai puternic [i mai neregulat.

Fructele m`niei

293

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 294

– Tat\l nostru, Carele e[ti `n Ceruri, sfin]easc\-se numele T\u… – Doamne miluie[te! strig\ Buna. – Vie `mp\r\]ia Ta, fac\-se voia Ta… precum `n cer… a[a [i pre p\m`nt. – Amin. Un suspin prelung [i dureros izbucni pe gura deschis\, apoi aerul n\v\li afar\ din piept ca un ]ip\t. – P`inea noastr\ cea de toate zilele… d\-ne-o nou\ ast\zi… [i ne iart\ nou\… R\suflarea `ncetase, Casy privi `n jos, cercet`nd ochii Bunului, [i ochii aceia erau limpezi, ad`nci [i p\trunz\tori, iar `n ei st\ruia o lucire `mp\cat\ [i atotcunosc\toare. – Aleluia! zise Buna. Spune mai departe! – Amin, rosti Casy. Atunci Buna se potoli. Nici din afara cortului nu mai venea nici un zgomot. O ma[in\ trecu [uier`nd pe [osea. Casy [edea tot `ngenuncheat la marginea saltelei. Cei de afar\ ascultau nemi[ca]i, urm\rind cu `ncordare sunetele mor]ii. Sairy o lu\ pe Buna de bra] [i o conduse afar\ din cort, iar Buna p\[ea plin\ de demnitate [i ]inea capul sus. Pentru familia ei p\[ea astfel [i pentru familia ei ]inea capul sus. Sairy o `ndrum\ c\tre o saltea `ntins\ pe p\m`nt [i o a[ez\ acolo. Iar Buna se uita drept `nainte, semea]\, fiindc\ `n clipa aceea toate privirile c\tre ea c\tau. Cortul r\m`nea t\cut [i neclintit, iar `n cele din urm\ Casy d\du cu m`inile la o parte foaia de la intrare [i p\[i afar\. – Ce-a avut? `ntreb\ stins taica. – L-a picnit damblaua, r\spunse Casy. L-a picnit r\u [i l-a dat gata repede. Iar via]a `[i urm\ mai departe cursul. Soarele atinse zarea [i se turti asupra ei. Pe [osea se apropie un [ir lung de

294

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

camioane vopsite `n ro[u, greu `nc\rcate cu marf\. Trecur\ duduind [i zg`l]`ind p\m`ntul ca un mic cutremur, iar ]evile de e[apament `ndoite `n sus scuipau fumul alb\strui al motoarelor diesel. La volanul fiec\ruia [edea un om [i `nlocuitorul s\u dormea `n cu[eta a[ezat\ sus, aproape de acoperi[. Camioanele acestea nu se opreau niciodat\; motoarele detunau zi [i noapte, iar p\m`ntul se cutremura sub povara lor. Familia deveni iar\[i un singur tot. Taica se chinci la p\m`nt [i unchiul John se a[ez\ [i el al\turi. Acum taica era capul familiei. Maica st\tea `n picioare l`ng\ d`nsul. Noah, Tom [i Al se a[ezar\ [i ei pe vine, iar preotul [ezu [i el pe p\m`nt, apoi se l\s\ `ntr-o parte [i se propti `ntr-un cot. Ceva mai `ncolo, Connie [i Trandafirul din {aron se plimbau al\turi, cu pa[i rari. Ruthie [i Winfield veneau abia acum, chinuindu-se cu g\leata de ap\ ce at`rna `ntre ei; sim]ir\ c\ se `nt`mplase ceva [i am`ndoi lep\dar\ g\leata [i se furi[ar\ t\cu]i l`ng\ maica. Buna r\mase mai departe semea]\ [i nep\s\toare, p`n\ ce ai ei se str`nser\ laolalt\, p`n\ ce nimeni nu se mai uit\ la d`nsa, [i atunci se `ntinse pe saltea [i `[i acoperi fa]a cu bra]ul `ndoit. Soarele cel ro[u disp\ruse, `ntinz`nd peste c`mpuri lumina sticloas\ a amurgului, [i chipurile oamenilor luceau `n faptul serii, iar ochii erau lumina]i de oglinda cerului. Noaptea aduna lumina de pe unde o afla. Taica rosti: – ~n cortul domnului Wilson s-a `nt`mplat. Unchiul John `ncuviin]\ din cap [i spuse: – Ne-a `mprumutat cortul. – S`nt oameni prieteno[i [i de treab\, ad\ug\ taica domol.

Fructele m`niei

295

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 296

Wilson st\tea `n picioare l`ng\ ma[ina lui stricat\, iar Sairy se dusese la saltea [i se a[ezase l`ng\ Buna, `ns\ avea grij\ s\ n-o ating\. Taica strig\: – Domnu’ Wilson! {i omul se apropie cu pa[i t`r[`i]i [i se l\s\ [i el pe vine l`ng\ ceilal]i, apoi veni [i Sairy [i se a[ez\ al\turi de d`nsul. Iar taica zise: – V\ mul]umim foarte frumos, oameni buni. – Bucuro[i s\ v\ putem fi de folos, r\spunse Wilson. – V\ r\m`nem tare `ndatora]i, urm\ taica domol. – C`nd e vorba de moarte, nu mai `ncap lucruri dintr-astea, spuse Wilson. Iar Sairy ad\ug\ ca un ecou: – Nu ne r\m`ne]i datori cu nimic. Al zise: – Am s\ v\ repar ma[ina… am`ndoi, eu [i cu Tom. {i se vedea c`t de m`ndru e c\ tocmai el se dovede[te `n stare s\ pl\teasc\ o `ndatorire de-a familiei. – O m`n\ de ajutor ne-ar prinde bine, r\spunse Wilson, accept`nd astfel plata datoriei celorlal]i. Din nou vorbi taica: – Acum trebuie s\ ne g`ndim cum facem. S\ ]inem seama de legi. C`nd moare un om, trebuie s\ veste[ti st\p`nirea, [i c`nd le spui una ca asta, ori `]i iau patruzeci de dolari pentru `nmorm`ntare, ori `l `nmorm`nteaz\ la ]intirimul s\racilor. Atunci interveni unchiul John: – ~n neamul nostru nimeni n-a fost `ngropat ca un om f\r\ c\p\t`i.

296

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Poate c\ trebuie s\ trecem [i prin asta, spuse Tom. P`n\ acuma nici n-am mai fost vreodat\ pu[i pe goan\ de pe p\m`ntul nostru. – Totdeauna am fost oameni de omenie, vorbi taica. Nimeni nu ne poate face vreo vin\. N-am pus niciodat\ m`na pe un lucru dac\ nu l-am putut pl\ti; [i niciodat\ n-am `ndurat mila semenilor. Chiar c`nd asupra lui Tom s-a ab\tut o cump\n\, tot am putut ]ine capul sus. Nu f\cuse dec`t ce ar fi f\cut oricine altul `n locul lui. – Atunci, cum ne descurc\m? `ntreb\ unchiul John. – Ne ducem [i spunem, a[a cum cere legea, [i au s\ vin\ dup\ d`nsul s\-l ia. N-avem cu totul dec`t o sut\ [i cincizeci de dolari. Au s\ ne ia patruzeci ca s\-l `ngroape pe Bunul [i n-o s\ mai ajungem `n California… ori, altminteri, au s\-l `ngroape la locul de veci al s\rmanilor. Oamenii se foir\ nervo[i [i-[i pironir\ privirile `n p\m`ntul din ce `n ce mai `ntunecat de dinaintea genunchilor. Taica vorbi cu glas stins: – Bunul l-a `ngropat pe taic\-su chiar el cu m`na lui, a f\cut-o cu cinstirea cuvenit\ [i i-a s\pat morm`nt frumos chiar cu h`rle]ul lui. Erau atunci vremuri `n care omul avea dreptul s\ fie `ngropat de `nsu[i feciorul lui, iar feciorul avea dreptul s\-[i `ngroape el `nsu[i p\rintele. – Acuma la lege scrie altfel, rosti unchiul John. – C`teodat\ nu exist\ chip s\ te supui legii, continu\ taica. ~n orice caz, nu a[a fel `nc`t s\-]i p\strezi [i cinstea. {i nu numai o dat\ se `nt`mpl\ asta. C`nd Floyd a fugit de la temni]\ [i a pornit s\ dea cu barda `n Dumnezeu, legea spunea s\ punem m`na pe el [i s\-l d\m `n gheara st\p`nirii… da’ nu s-a g\sit nimeni s-o fac\. Uneori, omul e nevoit s\ se strecoare printre capcanele legii. ~n clipa de

Fructele m`niei

297

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 298

acum eu spun c\ am dreptul s\-l `ngrop pe cel ce a fost taica meu. Are cineva ceva de zis? Preotul se `n\l]\, r\m`n`nd mai departe sprijinit `n cot. – Legea e schimb\toare, spuse el. Dar c`nd „n-ai `ncotro“ `nseamn\ c\ trebuie s\ treci la treab\. Totdeauna ai dreptul s\ `mpline[ti ceea ce e[ti nevoit s\ faci. Taica se `ntoarse `nspre unchiul John. – E [i dreptul t\u, John. Ai ceva `mpotriv\? – N-am nimic `mpotriv\, r\spunse unchiul John. Mi se pare doar c\ e ca [i cum l-am ascunde, slujindu-ne de `ntunecimea nop]ii. Bunul avea alt\ fire: el ce-avea de spus spunea `n gura mare. Iar taica rosti cu ru[ine: – Noi nu putem face a[a cum ar fi f\cut Bunul. Noi trebuie s\ ajungem `n California p`n\ nu m`ntuim to]i banii. De data asta interveni [i Tom: – Se-nt`mpl\ uneori c\ oamenii sap\ `n p\m`nt [i dezgroap\ un mort, iar atuncea `ncepe daraver\ mare, fiindc\ `[i `nchipuie c\ \la a fost ucis. {i st\p`nirea are mai mult\ grij\ de un om mort dec`t de unul viu. ~ntorc lumea pe dos s\ afle cine a fost mortul [i `n ce fel a murit. Eu a[ zice s\ punem un bilet `ntr-o sticl\, sticla s-o a[ez\m l`ng\ Bunul, [i `n bilet s\ spunem cine este, `n ce fel a murit [i de ce e `ngropat acolo. Taica `ncuviin]\ cu t\rie, cl\tin`nd din cap: – A[a e bine s\ facem. {i s\ scriem biletul cu slov\ frumoas\. Atuncea nici unchia[ul n-o s\ se mai simt\ at`t de singur dac-o [ti c\ numele `i st\ scris al\turi de d`nsul, [i n-a r\mas doar un om b\tr`n [i stingher, acolo sub p\m`nt. Mai are cineva de spus vreo vorb\? ~ntreg cercul acela de oameni p\str\ t\cere. Taica `ntoarse capul spre soa]a lui.

298

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ai s\-l scalzi tu? – De sc\ldat, `l scald, r\spunse maica. Da’ cine o s\ preg\teasc\ cina? – V\d eu de treaba asta, r\spunse Sairy Wilson. Dumneata du-te [i `mpline[te ce ai de `mplinit. Preg\tesc eu cina, cu fata dumitale cea mare. – Nu [tiu cum s\-]i mai mul]umesc, zise maica. Noah, du-te tu [i ia din putin\ o bucat\ frumoas\ de carne. N-a avut c`nd s-o p\trund\ sarea, da’ o s\ fia numa bun\ la gust. – Noi avem o jum\tate de sac de cartofi, spuse Sairy. – D\-mi doi bani de c`te o juma de dolar, ceru maica. Taica se scobi `n buzunar [i-i d\du cei doi bani de argint. Maica lua ligheanul, `l umplu ochi cu ap\ [i intr\ `n cort. ~n\untru era aproape `ntuneric. Sairy veni [i ea, aprinse o lum`nare [i, dup\ ce o lipi c`t mai sus pe marginea unei l\zi, ie[i afar\. O clip\ maica privi `n jos c\tre b\tr`nul adormit. Pe urm\, plin\ de sfial\, rupse o f`[ie din propriul [or] [i-l leg\ pe sub f\lci. ~i `ntinse picioarele unul l`ng\ cel\lalt [i `i `ncruci[\ m`inile pe piept. ~i `nchise ochii [i-i a[ez\ pe pleoape c`te un ban de argint. ~i `ncheie c\ma[a [i `l sp\l\ pe fa]\. Sairy f\cu un pas `n\untru [i `ntreb\: – Pot s\ te-ajut `n vreun fel? ~ncet de tot, maica `n\l]\ capul. R\spunse: – Vino `ncoace. A[ vrea s\-]i spun ceva. – Fiica dumitale cea mare e fat\ de isprav\, zise Sairy. Se pricepe s\ cure]e cartofi. Cu ce s\ te-ajut? – A[ fi vrut s\-l scald pe Bunul, s\-l sp\l peste tot, a[a cum se cuvine, da’ nu mai are alte haine [i n-am cu ce-l primeni. {i f\r\ `ndoial\ c\ n-o s\ mai po]i face nimic cu p\tura asta. Niciodat\ nu po]i scoate mirosul de mort dintr-o p\tur\. Am v\zut cu ochii mei cum c`inele m`r`ia [i tr\gea

Fructele m`niei

299

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 300

cu din]ii din p\tura pe care a murit mama mea, [i asta la doi ani dup\ moartea mamei. O s\-l `nvelim pe Bunul `n p\tur\. {i-o s\ v\ desp\gubim. Avem noi o p\tur\ s\ v\ d\m `n schimb. – N-ar trebui s\ vorbe[ti a[a, zise Sairy. Ne pare at`t de bine c`nd putem fi de folos cuiva! {i-i mult\ vreme de c`nd nu m-am mai sim]it a[a de… a[a ap\rat\ de team\. Oamenii au nevoie s\… s\ se ajute. Maica `ncuviin]\ din cap. Apoi vorbi: – A[a este. Au nevoie s\ se ajute. Privi `ndelung chipul acoperit de ]epii b\rbii, f\lcile legate [i ochii de argint ce lic\reau sub razele lum`n\rii. Nici nu mai seam\n\ cu el. Mai bine l-am `nveli. – B\tr`na a fost destul de tare. – Ei, s\rmana, e-a[a de b\tr`n\, spuse maica, poate c\ nici nu [tie bine ce s-a `nt`mplat. Poate are s\ mai treac\ `nc\ mult\ vreme p`n\ o `n]elege limpede. De altminteri, noi s`ntem un neam de oameni care nu ne prea d\m b\tu]i. Taic\-meu avea obicei s\ spun\: „De d\r`mat, se d\r`m\ orice. Ca s\ r\m`i `n picioare, trebuie s\ fii om“. {i noi totdeauna am `ncercat s\ nu ne d\m b\tu]i. ~nf\[ur\ str`ns p\tura `n jurul picioarelor [i umerilor Bunului. ~ndoi col]ul peste capul celui r\posat, f\c`nd un fel de glug\, [i i-l trase peste fa]\. Sairy `i d\du c`teva ace mari de siguran]\, iar maica prinse p\tura c`t mai str`ns, de jur `mprejurul leg\turii aceleia prelungi. ~n cele din urm\, se ridic\ [i spuse: – N-o s\ fie o `nmorm`ntare necuviincioas\. Avem un preot s\-i slujeasc\ [i to]i ai lui `i vor sta `n jur. Deodat\ se cl\tin\ pu]in pe picioare, iar Sairy se repezi s-o sprijine.

300

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– ~s nedormit\… [opti maica ru[inat\. Nu, n-am nimic. Am avut at`ta treab\ cu plecarea asta, [tii… – Hai afar\, la aer! o `ndemn\ Sairy. – Da, aici nu mai am nimic de f\cut. Sairy sufl\ `n lum`nare [i am`ndou\ p\r\sir\ cortul. Un foc zdrav\n ardea pe fundul acelei mici scobituri a terenului. Din be]e [i s`rm\, Tom alc\tuise un fel de pirostrii, de care at`rnau dou\ oale mari; clocoteau cu furie [i de sub capace se ridicau aburi puternici. Ceva mai la o parte, ferit\ de v\paia fierbinte a focului, Trandafirul din {aron st\tea cu un genunchi sprijinit `n p\m`nt [i ]inea `n m`n\ o lingur\ cu coada lung\. C`nd o z\ri pe maica ie[ind din cort, se ridic\ [i veni c\tre d`nsa: – Mam\, trebuie s\ te `ntreb ceva. – Iar ]i-e team\? o `ntreb\ maica. Ce crezi tu, c\ po]i a[tepta nou\ luni f\r\ s\ ai nici un necaz? – Da’ n-o… n-o s\-i fac\ r\u copilului? Maica r\spunse: – Era odat\ o vorb\: „Pruncul `n necaz venit, fericirii e menit“. Nu-i a[a, doamn\ Wilson? – Am auzit [i eu vorba asta, r\spunse Sairy. {i am auzit-o [i pe cealalt\: „Pruncul n\scut `n prea mare bucurie, bleg are s\ fie“. – Da’ mi-e inima at`t de zbuciumat\! spuse Trandafirul din {aron. – Ei de, nimeni nu se zbucium\ fiindc\ a[a-i place, observ\ maica. Vezi [i ia seama la oalele alea! Dincolo de marginea cercului de lumin\ din jurul focului, b\rba]ii se str`nseser\ laolalt\. Drept unelte aveau o lopat\ [i-un t`rn\cop. Taica trase pe p\m`nt un semn lung de opt [i lat de trei picioare. Lucrau pe echipe, cu r`ndul. Mai `nt`i, se apuc\ taica s\ sape p\m`ntul cu t`rn\copul [i unchiul John s\-l

Fructele m`niei

301

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 302

dea deoparte cu lopata. Apoi s\p\ Al [i Tom arunc\ p\m`ntul afar\, iar dup\ ei lucrar\ Noah la t`rn\cop [i Connie la lopat\. {i groapa s-ad`ncea v\z`nd cu ochii, fiindc\ ritmul lucrului nu sl\bea niciodat\. Lope]ile de p\m`nt s\reau afar\ `n ]`[niri repezi. C`nd ajunse cufundat p`n\ la umeri `n groapa dreptunghiular\, Tom `ntreb\: – C`t de-ad`nc\ o facem, taic\? – Ad`nc\ [i s\pat\ cu grij\. ~nc\ vreo dou\ picioare. Tu s\ ie[i acuma de-acolo, Tom, [i s\ scrii biletul. Tom se c\]\r\ afar\ din groap\ [i Noah `i lu\ locul. Se duse p`n\ la maica, ocupat\ s\ arunce vreascuri `n foc, [i o `ntreb\: – Avem cumva ni[te h`rtie [i vreun creion, maic\? – N… nu, r\spunse d`nsa, cl\tin`nd `nceti[or din cap. |sta-i un lucru de care nu ne-am `ngrijit s\ lu\m cu noi. {i se uit\ la Sairy. Femeia cea m\run]ic\ plec\ iute spre cort. Se `ntoarse de acolo cu o Biblie [i un ciot de creion. – Uite, zise ea. ~n fa]\ e o foaie alb\. Ia-o [i rupe-o de-acolo, [i `i `ntinse lui Tom cartea [i creionul. Tom se a[ez\ jos, la lumina focului. ~[i miji ochii, concentr`ndu-se, [i `n cele din urm\ a[ternu pe pagina din fa]\, cu litere mari [i deslu[ite: „Aci zace Williams James Joad, mort de dambla la ad`ci b\tr`ne]e. Neamurile lui la `ngropat fic\ na avut bani de `grop\ciune. Na fost ocis de nimenea. O dambla at`ta [i a murit“. Se opri [i spuse: – Maic\, ia ascult\ ce-am scris! {i `i citi cuv`nt cu cuv`nt. – Mda, sun\ frumos, `ncuviin]\ maica. N-ai putea s\ pui [i ni[te vorbe din Scriptur\, ca s\ fie mai cu sfin]enie? Deschide cartea [i ia de-acolo o vorb\ din Scriptur\!

302

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Trebuie una scurt\, zise Tom. N-a mai r\mas loc mult pe h`rtie. – Cum vi se pare asta: „~ndure-Se Domnul de sufletul s\u?“ `ntreb\ Sairy. – Nu, r\spunse Tom. Prea sun\ ca [i c`nd ar fi fost sp`nzurat. Am s\ copiez eu ceva. R\sfoi paginile c\r]ii mi[c`ndu-[i buzele [i rostind cuvinte `n [oapt\ neauzit\: Uite aici o vorb\ bun\ [i scurt\, zise `n cele din urm\. „Dar Lot le-a zis: «Oh, nu, Doamne!»“1 – Da’ nu are nici un `n]eles, se-mpotrivi maica. Dac\ tot a[terni acolo ceva `n scris, ap\i se cade s\ aib\ [i `n]eles. Vorbi [i Sairy: – D\ mai `ncolo, p`n\ ajungi la Psalmi. ~n Psalmi afli totdeauna ceva. Tom r\sfoi repede paginile [i `[i trecu privirile peste versete. – Ei, uite c\ tot am dat peste unul, zise el. |sta e frumos [i-i burdu[it de sfin]enie: „Ferice de cel cu f\r\delegea iertat\, [i de cel cu p\catul acoperit!“2 Cum vi se pare? – E cu adev\rat frumos, `ncuviin]\ maica. Scrie-l acolo! {i Tom scrise cu mult\ luare-aminte. Maica cl\ti [i [terse un borcan de compot, apoi Tom `i `n[urub\ c`t mai bine capacul [i zise: – Poate s-ar fi c\zut ca preotul s\ scrie biletul. – Nu, r\spunse maica, preotul nu-i e neam. Lu\ borcanul din m`na lui Tom [i se pierdu `n `ntunecimea cortului. Desf\cu p\tura [i strecur\ u[urel borcanul dedesubt, `ntre m`inile reci [i sub]iri, adun\ `nvelitoarea la loc [i o prinse str`ns cu acele de siguran]\. Apoi reveni l`ng\ foc. 1 Geneza 2

19.18 (n.tr.) Psalmi, 32.1 (n.tr.)

Fructele m`niei

303

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 304

B\rba]ii se `ntoarser\ de la morm`nt, cu fe]ele str\lucind de sudoare. – Am terminat, spuse taica. {i el, `mpreun\ cu John, cu Noah [i cu Al intrar\ `n cort [i ie[ir\ de acolo purt`nd leg\tura prelung\ [i `ncopciat\ cu ace de siguran]\. O duser\ p`n\ la groap\. Taica s\ri `n\untru, primi `n bra]ele sale leg\tura [i o a[ez\ u[urel pe fund. Unchiul John `ntinse m`na [i `i ajut\ s\ se salte deasupra. – Ce face Buna? `ntreb\ taica. – M\ duc s\ v\d. {i maica se apropie de saltea [i se uit\ o vreme la b\tr`n\. Dup\ aceea se `ntoarse l`ng\ groap\ [i spuse: – Doarme. Poate c\ are s\ se supere pe mine, da’ n-am de g`nd s-o scol. E ostenit\. – Unde-i preotul? `ntreb\ taica. Ar trebui s\ facem o rug\ciune. R\spunsul veni de la Tom: – Am v\zut c-a luat-o `n jos pe [osea. Nu-i mai place deloc s\ se roage. – Nu-i place s\ se roage? – Nu, zise Tom. Nu mai e preot nici at`tica. {i crede c\ nu-i cinstit s\ p\c\leasc\ lumea purt`ndu-se ca un preot dac\ nu mai e preot. A[ pune r\m\[ag c-a plecat tocmai ca s\ nu-l mai `ndemne nimenea s\ se roage. Casy se apropiase f\r\ zgomot [i auzise vorbele lui Tom. – N-am fugit, rosti el. S`nt gata s\ v-ajut, oameni buni, dar de p\c\lit n-am s\ v\ p\c\lesc. – Nu vrei s\ spui c`teva cuvinte? `l `ndemn\ taica. Nimeni dintre ai no[tri n-a fost `ngropat f\r\ s\ i se rosteasc\ la c\p\t`i c`teva cuvinte.

304

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Am s\ spun, `ncuviin]\ preotul. Connie o conduse pe Trandafirul din {aron l`ng\ groap\, [i fata parc\ se ferea. – Trebuie s\ vii, `i spunea Connie. Nu-i frumos s\ nu fii de fa]\. N-o s\ ]in\ mult. Lumina focului se rev\rsa peste oamenii str`n[i laolalt\, le scotea la iveal\ chipurile [i ochii, [i se `neca `n ve[mintele lor negre. Acum to]i erau cu capetele descoperite. Lumina d\n]uia [i tres\lta peste ei. Casy rosti: – Scurt\-mi va fi rug\ciunea. ~[i plec\ fruntea [i to]i ceilal]i f\cur\ a[ijderea. Iar cuvintele sunar\ solemn: B\tr`nul ce zace aici doar [i-a tr\it via]a [i acum s-a s\v`r[it dintre cei vii. Nu [tiu dac\ a fost om bun ori om r\u, dar asta are pu]in\ `nsemn\tate acuma. A fost viu [i acesta este lucrul cel de seam\. Iar acum a murit [i asta iar\[i nu are `nsemn\tate. Am auzit odat\ pe cineva spun`nd o poezie, [i poezia aceea zicea a[a: „Tot ce e viu sf`nt este“. Asemenea cuvinte te pun pe g`nduri, iar dac\ stai [i te g`nde[ti, repede vezi c\ ele au un `n]eles mai ad`nc dec`t cel ce par s\-l arate. Iar eu nu voi sta s\ m\ rog pentru un b\tr`n ce s-a stins. El e `mp\cat. Are [i el o treab\ de `mplinit, numai c\ pentru d`nsul lucrurile s`nt toate r`nduite [i numai `ntr-un singur chip le poate `mplini. Dar noi, [i noi avem o treab\ de `mplinit, `ns\ o mie de drumuri ni se deschid `nainte [i nu [tim pe care dintre ele se cade s\ pornim. Iar dac\ trebuie s\ m\ rog, pentru oamenii care nu [tiu pe ce drum s\ apuce m\ voi ruga. Bunul zace aici, [i calea lui e lesnicioas\. Iar acum acoperi]i-l cu ]\r`n\ [i l\sa]i-l s\-[i vad\ de ale sale. {i-[i `n\l]\ capul. – Amin, zise taica. {i ceilal]i murmurar\:

Fructele m`niei

305

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 306

– A-min. Apoi taica lu\ lopata, o umplu pe jum\tate cu ]\r`n\ [i pres\r\ u[urel bulg\rii `n groapa cea neagr\. Trecu unealta unchiului John [i acesta arunc\ `n\untru o lopat\ plin\. Apoi unealta trecu din m`n\ `n m`n\, p`n\ ce veni r`ndul fiec\ruia dintre b\rba]i. Dup\ ce to]i `[i `mplinir\ datoria [i dreptul, taica se n\pusti asupra mormanului de ]\r`n\ af`nat\ [i `ncepu s\ umple de zor groapa. Femeile se traser\ `n preajma focului, s\ preg\teasc\ cina. Ruthie [i Winfield priveau `ng`ndura]i la toate acestea. – Bunul e acolo, dedesubt, zise Ruthie cu gravitate. Iar Winfield se uit\ la d`nsa cu ochi plini de spaim\. Pe urm\ fugi c\tre foc, se a[ez\ pe p\m`nt [i pl`nse doar pentru sine. Taica astup\ groapa pe jum\tate, apoi st\tu deoparte sufl`nd greu din pricina sfor]\rii, `n vreme ce unchiul John termina treaba. Tocmai se apucase s\ cl\deasc\ morm`ntul deasupra, c`nd Tom `l opri. – Ascult\, zise el. Dac\ o s\ l\s\m un morm`nt aici, numaidec`t are s\ se g\seasc\ cineva s\-l deschid\. Trebuie s\-l ascundem. S\ netezim ]\r`na [i s\ arunc\m pe deasupra iarba uscat\. N-avem `ncotro. – La asta nu m-am g`ndit, spuse taica. Da’ nu se cade s\ p\r\sim morm`ntul f\r\ m\car s\-i cl\dim o brazd\ deasupra. – N-avem cum face, r\spunse Tom. Nu `ncape nici o `ndoial\ c\ l-ar dezgropa, [i-atunci am intra la bucluc, fiindc\ am c\lcat legea. {tii ce p\]esc dac\ o s\ calc legea. – A[a-i, recunoscu taica, am uitat. Lu\ lopata din m`na lui John [i netezi ]\r`na `n jurul morm`ntului. La iarn\ are s\ se scufunde [i-o s\ se fac\ groap\, ad\ug\ el.

306

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– N-avem `ncotro, zise Tom. La iarn\ o s\ fim h\t-departe. B\t\tore[te-l bine [i s\ `mpr\[tiem ceva pe deasupra. C`nd carnea [i cartofii fur\ gata, cele dou\ familii se str`nser\ laolalt\, se a[ezar\ roat\ pe p\m`nt [i m`ncar\; to]i erau t\cu]i [i priveau ]int\ `n foc. Wilson rupse cu din]ii o bucat\ de carne, suspin\ mul]umit [i zise: – Ce bun\-i carnea de porc! – Da, `l l\muri taica, am avut doi godaci [i ne-am f\cut socoteala c\ totu[i cel mai bine ar fi s\-i m`nc\m. N-am fi putut lua pe ei mai nimic. Dup\ ce ne-om `nv\]a cu drumul [i maica o s\ poat\ coace p`ine, `]i dai seama, are s\ fie tare frumos s\ mergi a[a prin ]ar\ [i s\ ai dou\ putini cu carne de porc acolo, pe platform\. De c`nd s`nte]i pe drum? Wilson `[i cur\]\ din]ii cu limba, `nghi]i [i r\spunse: – N-am avut noroc. De trei s\pt\m`ni am plecat de-acas\. – Aoleu, Dumnezeule mare, noi vrem s\ ajungem `n California peste zece zile ori chiar mai repede. – Nu prea [tiu, taic\, interveni Al. Cu greutatea asta pe care-o c\r\m s-ar putea s\ nu mai ajungem niciodat\ p`n\ acolo. {i n-o s-ajungem dac-om avea niscai mun]i de trecut. T\ceau cu to]ii, str`n[i `n jurul focului. Se uitau `n p\m`nt, iar frun]ile [i p\rul le str\luceau la lic\rirea focului. Dincolo de scunda bolt\ de lumin\, stelele verii luceau sub]iratic, iar z\pu[eala zilei se topea cu `ncetul. Departe de foc, `ntins\ pe saltea, Buna sc`nci ca un c\]elandru. To]i `ntoarser\ capetele `nspre d`nsa. Maica spuse: – Rosasharn, ca o fat\ de inim\ ce te afli, du-te [i te culc\ al\turi de Buna! Acuma are nevoie de cineva. {tie acuma.

Fructele m`niei

307

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 308

Trandafirul din {aron se ridic\ `n picioare, se duse la saltea [i se `ntinse l`ng\ b\tr`n\, iar murmurul stins al discu]iei lor aluneca p`n\ la cei din jurul focului. Buna [i Trandafirul din {aron [opoteau `mpreun\ pe saltea. Noah zise: – C`t de ciudat e… Pierderea Bunului nu m-a f\cut deloc s\ m\ simt altfel dec`t m\ sim]eam `nainte. Nu-s mai am\r`t dec`t eram. – E `ntru totul acela[i lucru, observ\ Casy. Bunul [i s\la[ul cel vechi erau `ntru totul acela[i lucru. – Ce afurisit\ porc\rie! exclam\ Al. ~ntruna spunea, s\racul, ce-are s\ fac\ acolo, cum o s\-[i stoarc\ struguri `n cap [i-o s\ lase mustul s\ i se scurg\ `n barb\, [i c`te de-astea… – F\cea pe grozavul mereu [i vorbea doar `n glum\, spuse Casy. Eu cred c\ [tia dinainte cum are s\ fie. {i, pe urm\, Bunul n-a murit ast\-sear\. A murit `n clipa c`nd l-a]i smuls din vechiul s\la[. – E[ti sigur? strig\ taica. – A, nu chiar a[a! Sigur, de suflat, mai sufla `nc\, urm\ Casy, dar murise. Era una cu s\la[ul cel vechi, [i el [tia asta. – {i dumneata ai [tiut c-o s\ moar\? `ntreb\ unchiul John. – Da. Am [tiut. John `l privi ]int\ [i groaza i se zugr\vi pe chip: – {i n-ai spus nim\nui nimic? – La ce bun? `ntreb\ Casy. – Am… poate c\ am fi f\cut ceva! – Ce? – Nu [tiu, da’… – Nu, zise Casy, n-a]i fi putut face nimic. Calea voastr\ era hot\r`t\, [i Bunul nu `nc\pea pe calea asta. {i n-a suferit

308

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

prea mult. Dup\ lucrul acela de azi-diminea]\ n-a mai suferit deloc. A r\mas `mpreunat cu p\m`ntul. Nu se putea desp\r]i de el. Unchiul John oft\ din ad`ncul r\runchilor. – Noi a trebuit s\-l l\s\m pe frate-meu, Will, vorbi Wilson, [i toate capetele se `ntoarser\ spre el. Eram vecini. El e ceva mai mare ca mine. Da’ nici unul n-am condus vreodat\ ma[ina. {i-a[a, ne-am apucat noi de-am v`ndut toate alea. El, frate-meu, [i-a cump\rat o ma[in\ [i i-au dat un pu[ti s\-l `nve]e cum s\ umble cu ea. {i-a[a, `n dup\-amiaza zilei dinaintea plec\rii, Will [i cu m\tu[a Minnie s-au dus s\ umble cu ma[ina, s\ mai `nve]e cum s\ conduc\. {i-ajunge Will la o cotitur\ a drumului, se las\ pe spate, trage de volan [i strig\: „Ho-ho-ho!“ [i trece printr-un gard. {i strig\ el iar: „Ho, boal\!“ [i apas\ pe accelerator, [i se r\stoarn\ `ntr-o r`p\. {i s-a sf`r[it toat\ treaba. N-a mai avut nimic de v`nzare [i n-a mai avut nici ma[in\. Da’ el a gre[it, cu m`na lui, slav\ Domnului! S-a `nfuriat a[a de r\u, c\ n-a mai vrut nici s\ plece cu noi, [i-a r\mas acolo `njur`nd `ntruna, `njur`nd c`t `l ]inea gura. – {i ce-o s\ fac\? – Nu [tiu. E prea furios ca s\ se mai g`ndeasc\. {i noi nu mai puteam a[tepta. Nu ne mai r\m\seser\ dec`t optzeci [i cinci de dolari pentru drum. Nu puteam sta acolo s\ cheltuim banii, da’ [i a[a tot i-am m`ncat. N-am f\cut nici o sut\ de mile [i s-a rupt un dinte de la diferen]ial, `n spate, de ne-a costat treizeci de dolari s\-l repar\m, pe urm\ a trebuit s\ cump\r\m [i un cauciuc, n-a mai trecut mult [i s-a stricat [i o bujie, apoi s-a `mboln\vit Sairy. A trebuit s\ st\m pe loc zece zile. Acuma uita]i-v\ c\ afurisita asta de ma[in\ s-a stricat iar, [i banii s`nt pe terminate. Nu [tiu

Fructele m`niei

309

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 310

c`nd o s\ mai ajungem vreodat\ `n California. Cel pu]in dac-a[ [ti cum s\ repar o ma[in\, da’ nu m\ pricep deloc la ma[ini. – Da’ ce are? `ntreb\ Al, d`ndu-[i importan]\. – A[a, nu vrea s\ mai mearg\. Porne[te, tu[e[te [i st\ pe loc. Dup\ o clip\ iar o porne[te, da’ nici n-apuci s\ te urne[ti, c\ iar se opre[te. – Merge un minut [i pe urm\ st\? – Chiar a[a. {i nu mai e chip s-o pornesc, oric`t\ benzin\ i-a[ da. A mers din ce `n ce mai r\u, da’ acuma n-o mai pot urni pentru nimic `n lume. Al se ar\ta foarte m`ndru [i sigur pe sine. – Cred c\ s-a `nfundat o ]eav\ de benzin\. Am s\ ]i-o destup eu. {i taica era m`ndru. Zise: – Se pricepe bine la ma[ini. – Da, am s\ v\ mul]umesc tare mult pentru ajutor. V\ r\m`n recunosc\tor. ~ntr-o `mprejurare de asta omul se simte nu [tiu cum… ca un copil neajutorat, care nu-i `n stare de nimic. C`nd om ajunge `n California, am de g`nd s\-mi cump\r o ma[in\ clasa-nt`i! Poate c-aceea nu s-o mai strica. Taica `i r\spunse: – C`nd om ajunge acolo. |sta-i necazul, s-ajungem. – Ei da, dar merit\ s\ te nec\je[ti, zise Wilson. Ce mai, am v\zut eu anun]uri tip\rite [i ar\tau c`t de mare nevoie au de oameni pentru culesul fructelor, [i ce bine pl\tesc. Ia, numa stai [i g`nde[te-te pu]in cum o s\ fie pe sub pomii aceia umbro[i, s\ aduni fructe [i s\ mai [i mu[ti c`te una, a[a, din c`nd `n c`nd. Ce mai, nici vorb\, pu]in le pas\ lor c`te `ncap `n tine, de vreme ce au at`ta bel[ug de poame. {i dac\ se mai [i pl\te[te bine, poate c\ omul e `n stare s\-[i

310

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i cumpere un petic de p\m`nt [i s\-l lucreze ca s\ mai scoat\ un ban. Pe cinstea mea, z\u, pun prinsoare c\ `n vreo doi ani po]i ajunge s\ ai casa ta! – Am v\zut [i noi anun]urile alea, r\spunse taica. Chiar am unul la mine. Scoase punga [i trase din\untru un afi[ portocaliu, bine `mp\turit. Pe el st\tea scris cu litere negre de tipar: „Se caut\ culeg\tori de maz\re `n California. Salarii bune pe toat\ vara. Se angajeaz\ 800 de culeg\tori“. Wilson cercet\ curios afi[ul. – Aha, pe \sta l-am v\zut [i eu. Chiar pe \sta l-am v\zut. Crezi cumva… oare s\ fi [i g\sit oameni, pe to]i opt sute? – |sta-i numai un col]i[or din California, `l l\muri taica. Ce mai, California e al doilea stat al nostru ca m\rime. S\ zicem c\ \[tia i-au angajat pe to]i opt sute, c`]i le trebuia. Mai s`nt locuri berechet `n alte p\r]i. ~n orice caz, eu tot a[ vrea mai degrab\ fructe s-adun. Cum ziceai [i dumneata, s\ stai la umbr\ [i s\ aduni poame… de, p`n\ [i copiilor le-ar pl\cea s\ fac\ treab\ de asta. Deodat\ Al se ridic\ `n picioare [i se `ndrept\ c\tre turismul lui Wilson. Se uit\ pu]in `n\untru [i pe urm\ se `ntoarse [i se a[ez\ la loc. – N-ai cum s-o repari `n noaptea asta, spuse Wilson. – {tiu. M-apuc eu de ea m`ine diminea]\. Tom `[i cercetase cu luare-aminte fratele mai mic. Zise: – {i eu m-am g`ndit cam tot a[a. – Despre ce vorbi]i voi doi? `ntreb\ Noah. Tom [i Al t\cur\ `ns\ am`ndoi, fiecare a[tept`nd s\ vorbeasc\ cel\lalt. – Spune-le tu, zise Al `n cele din urm\.

Fructele m`niei

311

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 312

– De, poate c\ socoteala nu-i tocmai bun\ [i poate c\ nu tot la asta s-a g`ndit Al. Oricum, uita]i-v\ despre ce e vorba. ~nc\rc\tura noastr\ e prea grea, da’ domnul [i doamna Wilson n-au bagaj. Dac\ ar fi cu putin]\ ca vreo c`]iva dintre noi s\ mearg\ cu d`n[ii [i s\ lu\m `n schimb pe platform\ c`te ceva dintre lucrurile lor mai m\runte, atuncea nici n-am mai rupe arcurile [i am putea s\ [i urc\m la deal. Eu [i cu Al ne pricepem am`ndoi la motoare, a[a c\ am avea noi grij\ s\ nu se mai strice ma[ina. Am merge `mpreun\ pe drum [i ar fi bine pentru toat\ lumea. Wilson s\ri `n sus. – Cum s\ nu, sigur c\ da! Sigur, cu mare bucurie. Cu cea mai mare bucurie. Tu ai auzit, Sairy? – Ar fi tare frumos, r\spunse Sairy. Da’ n-o s\ c\dem ca pacostea pe capul dumneavoastr\, oameni buni? – Nici vorb\, pentru numele lui Dumnezeu, zise taica. Dumneavoastr\ o s\ ne fi]i nou\ de ajutor. Wilson se a[ez\ iar jos, cam nelini[tit, [i morm\i: – De… [tiu [i eu… – Ce s-a `nt`mplat? Nu mai vrei? – De, vezi… mie nu mi-au mai r\mas dec`t treizeci de dolari cu totul [i nu vreau s\ cad pe capul nim\nui. ~i r\spunse maica: – Nu c\de]i pe capul nim\nui. Ne ajut\m unul pe cel\lalt [i a[a o s\ ajungem `n California. Sairy Wilson m-a ajutat s\-l grijesc pe Bunul. {i t\cu. Leg\tura era limpede. Al strig\: – ~n ma[ina asta mic\ `ncap u[or [ase in[i! S\ zicem, eu la volan, [i Rosasharn cu Connie [i cu Buna. Pe urm\ lu\m lucrurile mai u[oare [i le a[ez\m pe platform\. {i mai

312

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

vedem noi cum facem, ne putem schimba `ntre noi de c`te ori vrem. Vorbea cu glas tare, fiindc\ povara unei temeri i se ridicase de pe suflet. To]i z`mbeau cu sfial\ [i priveau `n p\m`nt. Taica fr\m`nta cu buricele degetelor p\m`ntul pr\fos. {i rosti domol: – Cel mai mult i-ar pl\cea maichii o c\su]\ alb\ cu portocali `mprejur. A v\zut ea odat\ o poz\ frumoas\ `ntr-un calendar. – Dac\ m-oi `mboln\vi cumva iar\[i, s\ v\ vede]i de drum [i s-ajunge]i acolo, zise Sairy. Noi n-o s\ v\ st\m `n cale. Maica se uit\ cu mult\ luare-aminte la Sairy [i i se p\ru c\ atunci vede pentru prima dat\ ochii `nce]o[a]i de suferin]\ [i chipul chinuit ce p\rea c\ ]ip\ de durere. {i spuse maica: – Avem s\ te `ngrijim [i ai s\ te faci bine. Doar singur\ ai ar\tat c\ nu se cade s\ dai deoparte m`na care vrea s\ te ajute. La lumina focului, Sairy `[i cercet\ m`inile zb`rcite. Se ridic\ deodat\ [i zise: – Trebuie s\ mai [i dormim `n noaptea asta. – Bunul… parc\-i un an de c`nd a murit, spuse maica. Cele dou\ familii pornir\ f\r\ grab\ spre locurile de culcare, c\sc`nd `n voie. Maica sp\l\ cu grij\ farfuriile de tabl\ [i cu un s\cule] `n care fusese f\in\ [terse de pe ele urmele de gr\sime. Focul se stinse [i stelele pornir\ s\ coboare. Turisme treceau rar acum pe [osea, dar camioanele grele de transport detunau destul de des [i st`rneau mici cutremure `n p\m`ntul din jur. La lumina stelelor, ma[inile din [an] abia se puteau deslu[i. Un c`ine legat la sta]ia de benzin\ de pe [osea `ncepu s\ urle. Cele dou\ familii se lini[tir\ [i c\zur\ prad\ somnului, iar [oarecii de

Fructele m`niei

313

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 314

c`mp prinser\ curaj [i `ncepur\ s\ alerge printre saltele. Numai Sairy Wilson veghea. Privea `n `naltul cerului [i `[i str`ngea trupul cu bra]ele, s\-l ocroteasc\ `mpotriva durerii.

Capitolul paisprezece Apusul, frem\t`nd sub ap\sarea pornirii schimb\rilor. Statele din apus, frem\t`nd a[a cum fream\t\ caii `nainte de furtun\. Cei prea avu]i tremur\: simt schimbarea, nu [tiu nimic despre natura acestei schimb\ri. Cei prea avu]i se duc numaidec`t cu g`ndul la ce st\ mai la `ndem`n\, la amestecul tot mai masiv al statului, la solidaritatea din ce `n ce mai puternic\ a muncitorimii; se g`ndesc la impozite noi, la fel de fel de proiecte; f\r\ s\ [tie c\ acestea s`nt efecte, nu cauze. Efecte, nu cauze; efecte, nu cauze. Cauzele s`nt profunde [i simple – cauzele s`nt foamea `ntr-un p`ntece, repetat\ de un milion de ori; foamea `ntr-un suflet stingher, foame de bucurie [i de oarecare siguran]\ a zilei de m`ine, repetat\ de un milion de ori; mu[chi [i min]i torturate de dorin]a de a se dezvolta, de a munci, de a crea, repetate de un milion de ori. Cel mai cuprinz\tor, limpede [i neclintit rost al omului; mu[chi chinui]i de dorin]a de a munci, min]i torturate de dorin]a de a crea dincolo de trebuin]ele imediate – asta e omul. S\ durezi un zid, s\ durezi o cas\, un dig, iar `n zid, `n cas\, `n dig s\ pl\m\de[ti ceva din Om, apoi s\ iei `nd\r\t mu[chi v`njo[i din truda bra]elor, s\ iei `nd\r\t linii clare [i forme frumoase din str\daniile `n]elegerii. C\ci omul, spre deosebire de orice altceva, organic ori anorganic, din

Fructele m`niei

315

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 316

univers, se `nal]\ dincolo de lucrul m`inilor sale, urc\ mereu pe treptele propriei `n]elegeri, p\[e[te `n fruntea `nf\ptuirilor sale. Despre om po]i spune a[a: c`nd teorii se schimb\ [i se pr\bu[esc, c`nd sisteme de g`ndire, filozofii `ntregi, c`nd str`mte [i `ntunecate poteci ale mersului g`ndirii, na]iunii, religiei, economiei se l\rgesc [i apoi se pierd, omul se zbate, se `mpletice[te, sufer\ [i uneori se r\t\ce[te. Dup\ ce a f\cut un pas `nainte, poate s\ alunece `nd\r\t, dar numai o jum\tate de pas, niciodat\ nu face un pas `ntreg `napoi. Asta po]i s-o spui [i s-o [tii, s\ n-o ui]i niciodat\. Asta s-o ai `n minte c`nd din avioane negre bombele curg peste pie]e, c`nd prizonierii s`nt m\cel\ri]i ca vitele, c`nd trupuri zdrobite s`ngereaz\, pref\c`nd `n noroi pulberea drumului. ~n felul acesta po]i `n]elege lucrurile. Dac\ nu ar fi f\cut pasul `nainte, dac\ nu s-ar fi `mpleticit [i durerea nu l-ar sfredeli, bombele nu ar c\dea [i beregatele nu ar fi retezate. Teme-te de vremea c`nd bombele nu ar mai c\dea, de[i cei `n stare s\ le arunce `nc\ ar vie]ui, c\ci fiecare bomb\ e o dovad\ c\ spiritul `mpotrivirii nu a murit. {i teme-te de vremea c`nd n-ar mai exista greve, de[i cei prea avu]i `nc\ ar mai fi `n via]\, c\ci fiecare grev\ `n\bu[it\ dovede[te c\ se face un pas `nainte. {i un lucru s\ [tii – teme-te de vremea c`nd Omul nu ar mai suferi [i nu [i-ar mai da via]a pentru o idee, fiindc\ aceast\ unic\ `nsu[ire este esen]a Omului [i aceast\ unic\ `nsu[ire este Omul, deosebit de tot restul universului. State din apus, frem\t`nd sub ap\sarea pornirii schimb\rilor. Texas [i Oklahoma, Kansas [i Arkansas, New Mexico, Arizona, California. O singur\ familie a plecat de pe p\m`ntul pe care-l muncea. Taica a `mprumutat bani de la banc\, iar acum banca `i cere p\m`ntul. Societatea Agricol\ – a[a se

316

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

cheam\ banca atunci c`nd st\p`ne[te p\m`nt – are nevoie de tractoare, [i nu de familii pe ogoarele sale. Tractorul e un lucru r\u? Puterea care r\stoarn\ brazde lungi este un lucru r\u? Dac\ tractorul acesta ar fi al nostru, ar fi un lucru bun – nu al meu, ci al nostru. Dac\ tractorul nostru ar r\sturna brazdele cele lungi pe ogorul nostru, ar fi bine. Nu ogorul meu, ci al nostru. Atunci am putea iubi tractorul, a[a cum ne-am iubit [i ogorul c`nd a fost al nostru. Dar tractorul face acum dou\ lucruri – r\stoarn\ p\m`ntul [i ne alung\ pe noi de pe ogoare. Deosebirea dintre acest tractor [i un tanc e foarte mic\. Oamenii s`nt alunga]i, speria]i, chinui]i de am`ndou\. Asta trebuie s\ ne dea de g`ndit. Un om, o familie, alunga]i de pe ogor; ma[ina ruginit\ sc`r]`ie pe [osea `nspre apus. Mi-am pierdut ogorul, un singur tractor mi l-a r\pit. S`nt singur [i n\uc. Iar `n toiul nop]ii o familie face popas `ntr-un [an], o alt\ familie se opre[te tot acolo, [i deodat\ apar corturile. Cei doi b\rba]i se a[az\ pe vine, [i femeile [i copiii `i ascult\. Aici e miezul lucrurilor! Ia seama, tu, cel care ur\[ti schimbarea [i te sperii de revolu]ie! }ine-i desp\r]i]i pe ace[ti doi b\rba]i a[eza]i pe vine; f\-i s\ se urasc\, s\ se p`ndeasc\ [i s\ se team\ unul de cel\lalt. Aici este mugurele1 lucrului de care te temi. Acesta-i zigotul. Pentru c\ aici: „Mi-am pierdut ogorul“ se transform\; o celul\ a plesnit [i din plesnitura ei se dezvolt\ lucrul pe care `l ur\[ti: „Am`ndoi ne-am pierdut ogorul“. Aici se ascunde primejdia, fiindc\ doi oameni nu s`nt la fel de stingheri [i n\uci]i ca unul singur. {i din acest prim „noi“ cre[te un lucru `nc\ [i mai primejdios: „Am pu]intic\ m`ncare“, plus: „N-am nici o f\r`m\ de p`ine“. Dac\ suma acestor termeni este: „Avem pu]in\ m`ncare“, 1

~n original, anlage. Termen biologic, folosit pentru a indica prima acumulare de celule `ntr-un embrion (n.tr.)

Fructele m`niei

317

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 318

lucrul a `nceput, mi[carea a c\p\tat direc]ie. Mai e nevoie doar de o mic\ `nmul]ire [i `ndat\ ogorul acesta [i tractorul acesta devin „ale noastre“. Cei doi b\rba]i a[eza]i pe vine `ntr-un [an], focul mocnit, ciolanele puse la fiert `ntr-o singur\ oal\, femeile t\cute [i cu ochi `mpietri]i; `n spate, copiii ascult\ cu sufletul cuvinte pe care min]ile lor nu le `n]eleg. {i noaptea coboar\. Copilul cel de ]`]\ a r\cit. „Uite, ia p\tura asta. E de l`n\! A fost p\tura mamei… ia-o s\ `nvele[ti copilul.“ Iat\ lucrul ce trebuie folosit ca o bomb\. C\ci el este `nceputul… de la „eu“ la „noi“. Dac\ tu, st\p`n al bunurilor de care oamenii au neap\rat\ trebuin]\, po]i `n]elege asta, `]i st\ `n putere s\ supravie]uie[ti. Dac\ e[ti `n stare s\ deosebe[ti cauzele de efecte, dac\ po]i `n]elege c\ Paine1, Marx, Jefferson2, Lenin au fost efecte, [i nu cauze, s-ar putea s\ supravie]uie[ti. Dar nu po]i s\ `n]elegi. Pentru c\ situa]ia de om avut te `nghea]\ pentru vecie `n „eu“ [i te desparte pentru totdeauna de „noi“. Statele din apus fream\t\ sub ap\sarea pornirii schimb\rilor. Nevoia este `ndemn c\tre idee, [i ideea, `ndemnul c\tre ac]iune. O jum\tate de milion de oameni mi[un\ de-a latul ]\rii; `nc\ un milion se fr\m`nt\, gata de plecare; alte zece milioane `ncearc\ primii fiori ai nelini[tii. {i tractoarele r\stoarn\ mai multe brazde deodat\ pe ogoarele pustiite. 1 Thomas Paine (1737–1809), publicist [i om politic englez, cu vederi radicale. A ap\rat cauza Revolu]iei americane [i a celei franceze. Republican convins, s-a pronun]at `mpotriva sclaviei [i a discrimin\rilor la care erau supuse femeile. (n.tr.) 2 Thomas Jefferson (1743–1826), om politic american, unul dintre autorii Declara]iei de independen]\, 1776, secretar de stat `n administra]ia Washington (1790–1793), vicepre[edinte `n administra]ia John Adams (1797–1801), pre[edinte al Statelor Unite (1801–1809). (n.tr.)

Capitolul cincisprezece De-a lungul {oselei 66 se `n[ir\ birturile economice – Al & Susy’s Place, Carl’s Lunch, Joe & Minnie, Will’s Eats. S`nt simple bar\ci de sc`nduri. ~n fa]\ stau dou\ pompe de benzin\; la u[\ au c`te o plas\ de m\rgele, iar `n\untru se afl\ o tejghea lung\, taburete `nalte [i o bar\ de fier pentru sprijinit picioarele. L`ng\ u[\, trei automate care `]i arat\ prin geam ce avere `n monede m\runte po]i c`[tiga dac\ v`ri `n\untru o pies\ de cinci cen]i. Al\turi de ele st\ patefonul automat, cu pl\cile a[ezate vraf, ca foile `n pl\cint\, gata s\ alunece pe platan [i s\ c`nte muzic\ de dans. Ti-pi-ti-pi-tin, Thanks for the Memory1, Bing Crosby2, Benny Goodman3. La un cap\t al tejghelei e galantarul acoperit; bomboane de tuse, sulfat de cofein\, denumit „F\r\ somn“ [i „Alung\ picoteala“; acadele, ]ig\ri, lame de ras, aspirine, prafuri Bromo-Seltzer4 [i Alka-Seltzer5. Pere]ii s`nt `mpodobi]i cu afi[e de reclam\, fete care se `mb\iaz\, blondine cu s`ni mari, [olduri ml\dioase [i chipuri de cear\, `mbr\cate `n costume de baie albe, z`mbesc 1 „~]i

mul]umesc pentru amintire.“ (n.tr.) Harry Lillis Crosby (1904–1977) c`nt\re] [i actor american de film (n.tr.) 3 Benjamin David Goodman (1909–1986) clarinetist, dirijor [i compozitor de jaz. Supranumit „regele swingului“ (n.tr.) 4, 5 Laxative (n.tr.) 2

Fructele m`niei

319

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 320

[i ]in `n m`ini sticle de Coca-Cola – iat\ ce po]i avea cu o Coca-Cola. Tejghea lung\, borc\na[e cu sare, piper [i mu[tar, [erve]ele de h`rtie. ~n dosul tejghelei, robinetele aparatelor de bere, iar mai `n fund, aparatele de cafea, str\lucitoare [i aburinde, cu tuburi de sticl\ `n care se poate vedea c`t\ cafea se mai afl\ `n\untru. {i pl\cinte `n cu[ti de s`rm\ `mpletit\, [i piramide de portocale, a[ezate c`te patru. Gr\m\joare de turte [i fulgi de ov\z, aranjate cu grij\. Mici anun]uri pe cartoane, scrise cu buc\]ele lucitoare de mic\: „Pl\cinte ca la mama acas\“. „Cui `i dai pe datorie `]i p\streaz\ du[m\nie, tot mai bine-i prietenie.“ „Doamnele pot fuma, dar lua]i seama unde arunca]i mucurile.“ „Lua]i masa la noi [i ]ine]i-v\ nevasta ca pe-o icoan\…“ ~ntr-un col] s`nt vasele de buc\t\rie, oale cu fiertur\, cartofi, t\vi cu friptur\, buc\]i de friptur\ de vac\ [i h\lci de friptur\ de porc ce a[teapt\ s\ fie t\iate `n felii. ~n dosul tejghelei st\ Minnie, Susy ori Mae, femei de v`rst\ mijlocie, cu p\r c`rlion]at [i fe]e asudate, acoperite de ruj [i de pudr\. Primesc comenzile cu glas moale [i sc\zut, apoi le comunic\ buc\tarilor cu ]ipete ca de p\un. {terg tejgheaua cu mi[c\ri circulare [i lustruiesc aparatele de cafea mari [i str\lucitoare. Buc\tarul e Joe sau Carl, sau Al, n\du[it `n bluza [i [or]ul alb, cu fruntea alb\ `mbrobonat\ de sudoare sub tichia tot alb\; e `ncruntat, rareori scoate o vorb\ [i `[i `nal]\ o clip\ ochii de c`te ori intr\ vreun mu[teriu nou. {terge gr\tarul, arunc\ `n tigaie carnea tocat\. Repet\ cu glas sc\zut comenzile primite de la Mae, freac\ gr\tarul [i-l [terge cu c`rpa. Mut [i `ncruntat. Mae este sufletul `ntregii afaceri [i-i z`mbitoare, nervoas\, gata s\ izbucneasc\; z`mbe[te, `n vreme ce ochii ei stau a]inti]i asupra unor `nt`mpl\ri din trecut – numai dac\

320

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

nu cumva e vorba despre [oferii de camioane. Ei s`nt baza locantei. Acolo unde se opresc camioanele, acolo vin [i clien]ii. Pe [oferii de camioane nu-i po]i p\c\li, se pricep. Ei fac vad unei pr\v\lii. {i se pricep. D\-le o cea[c\ de cafea trezit\ [i s\ vezi cum `i scapi din m`n\. Poart\-te cum se cuvine [i `]i calc\ iar pragul. Mae sur`de `ntr-adev\r din toat\ inima [oferilor de pe camioane. Se umfl\ ni]elu[ `n pene, `[i aranjeaz\ p\rul la ceaf\, ridic`nd bra]ele a[a fel ca s\-[i salte s`nii, e gata s\ stea la taclale c`t e ziua de lung\ [i discut\ cu clien]ii despre `nt`mpl\rile cele mai de seam\, despre lucrurile cele mai demne de aten]ie [i despre glumele cele mai izbutite. Al nu vorbe[te cu nimeni. Nu el face leg\tura cu mu[teriii. Uneori mai sur`de, c`nd se spune o glum\, dar de r`s, nu r`de niciodat\. Din c`nd `n c`nd ridic\ privirile, st`rnit de vioiciunea [i glasul lui Mae, apoi r\zuie[te gr\tarul cu o lop\]ica [i str`nge `ntr-un castron de tabl\ untura de pe marginea tig\ii. Tot cu lop\]ica tip\re[te `n tigaie o gr\m\joar\ de carne tocat\ care a `nceput s\ sf`r`ie. A[az\ pe t\vi chiftele t\iate `n dou\ ca s\ le `nc\lzeasc\ [i s\ le pr\jeasc\. Str`nge felioarele de ceap\ pr\jit\ din tigaie, le `ntinde peste carne [i pe urm\ iar le tip\re[te cu lop\]ica. Pune o jum\tate de chifl\ deasupra c\rnii, iar pe cealalt\ o unge cu unt topit [i o condimenteaz\ cu felii sub]iri de castrave]i `n o]et. }in`nd jum\tatea de chifl\ peste carne, strecoar\ lop\]ica sub gr\m\joara de toc\tur\, o `ntoarce `n sus [i pune peste ea jum\tatea de chifl\ uns\ cu unt, apoi o a[az\ pe o farfurioar\. Presar\ deasupra pu]in m\rar [i pune de-a dreapta [i de-a st`nga sandvi[ului c`te o m\slin\. Al `mpinge farfuria s\ alunece pe tejghea ca un disc. Apoi din nou cur\]\ plita cu lop\]ica [i se uit\ `ncruntat la oala care clocote[te.

Fructele m`niei

321

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 322

Automobilele ]`[nesc pe {oseaua 66. Numere de circula]ie. Mass.1, Tenn.2, R.I.3, N.Y.4, Vt.5, Ohio. Alearg\ spre apus. Automobile de lux, gonind cu [aizeci [i cinci de mile pe or\. Ia te uit\ la unul dintre ele. Parc\ ar fi un sicriu pe roate. – Ei, Doamne-Dumnezeule, cum c\l\toresc \[tia! – Vezi La Salle-ul \la? Pe \la-l vreau. Nu m\ las nici mort. Fac rost de un La Salle. – Dac\ ]i-ai luat-o `n cap, un Cadillac ce cusur are? Doar c\-i pu]in mai mare [i fuge pu]in mai repede. – Eu m-am hot\r`t pentru un Zephyr. Nu te cost\ o avere, da’ e elegant\ [i are vitez\. Da]i-mi un Zephyr. – Bine, coane, n-ai dec`t s\ r`zi dac\ vrei… Eu `mi iau un Buick-Puick. Pentru mine `i bun [i \sta. – Ei, fir-ar a dracului s\ fie, da’ cost\ c`t [i un Zephyr, [i nu merit\ paralele. – Nu m\ intereseaz\. Nu vreau s\ am nici `n clin, nici `n m`nec\, pentru nimic `n lume, cu Henry Ford6! Nu pot s\-l `nghit. {i n-am putut niciodat\. Am un frate care a lucrat `n uzin\ la el. S\-l auzi pe \la ce spune… – De, un Zephyr cost\ parale. Limuzine mari gonesc pe [osea. Cuconeturi vl\guite, congestionate de z\pu[eal\, mici nuclee `n jurul c\rora se `nv`rt o mie de farafast`curi: creme, pomezi cu care s\ se ung\, flacoane cu tot soiul de 1

Massachusetts (n.tr.) Tennessee (n.tr.) 3 Rhode Island (n.tr.) 4 Statul New York (n.tr.) 5 Vermont (n.tr.) 6 Henry Ford (1863–1947), fondator al industriei americane de automobile (n.tr.) 2

322

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

coloran]i – negru, roz, ro[u, alb, verde, argintiu – pentru schimbat culoarea p\rului, ochilor, buzelor, unghiilor, spr`ncenelor, genelor, pleoapelor. Uleiuri, semin]e [i pilule s\ pun\ `n mi[care intestinele. O pung\ cu sticlu]e, seringi, pilule, prafuri, solu]ii [i pomezi pentru ca `mpreunarea s\ le fie f\r\ primejdii, inodor\ [i stearp\. {i toate astea f\r\ s\ mai pui la socoteal\ `mbr\c\mintea. C`te griji pe capul oamenilor! Cearc\ne de oboseal\ `n jurul ochilor, riduri de am\r\ciune cobor`nd din col]urile gurii, s`ni at`rn`nd greoi `n mici hamacuri, p`ntece [i coapse `nghesuite `n carcere de cauciuc. {i gurile lor palpit\, ochii s`nt tri[ti, le este sil\ de soare, de aer [i de p\m`nt, hrana [i oboseala le `nsp\im`nt\, ur\sc timpul, care doar rareori le `nfrumuse]eaz\ [i totdeauna le `mb\tr`ne[te. Al\turi de ele stau b\rba]i bondoci [i p`nteco[i, `mbr\ca]i `n haine u[oare [i cu p\l\rii de panama; b\rba]i cura]i, cu obraji ro[ii [i ochi speria]i [i nelini[ti]i. S`nt speria]i fiindc\ planurile nu li se realizeaz\; s`nt `nseta]i de lini[te [i siguran]\, [i totu[i simt cum orice urm\ de siguran]\ se [terge de pe fa]a p\m`ntului. La butoniere poart\ insigne ale lojelor [i cluburilor, locuri unde se pot duce [i unde, str`ng`ndu-se laolalt\ mai mul]i oameni bondoci [i speria]i, se `ncredin]eaz\ unii pe al]ii c\ afacerile s`nt o `ndeletnicire nobil\, [i nu o t`lh\rie organizat\ `n forme stranii, a[a cum [tiu bine c\ s`nt; c\ oamenii de afaceri s`nt de[tep]i, de[i le-a mers buhul c-ar fi ni[te t`mpi]i; c\ s`nt bl`nzi [i milo[i, `n ciuda principiilor negustoriei serioase; c\ ar avea o via]\ plin\, [i nu existen]a aceea anost\ [i stupid\ pe care o au; [i c\ va veni cur`nd vremea c`nd nu vor mai avea de ce se teme. {i ace[tia doi se duc `n California; se duc s\ stea `n holul hotelului Beverly-Wilshire [i s\ se uite cum trec oamenii pe

Fructele m`niei

323

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 324

care `i invidiaz\, s\ priveasc\ mun]ii – mun]ii, `]i dai seama, [i copacii uria[i – el, cu ochii lui speria]i, iar ea, cu g`ndul doar la c`t are s\-i usuce soarele tenul. Se duc s\ priveasc\ Oceanul Pacific, [i s`nt gata s\ pun prinsoare pe o sut\ de mii de dolari contra nimic c\ dumnealui are s\ spun\: „Nu-i chiar a[a de mare cum am crezut“. Iar d`nsa va pizmui trupurile tinere [i viguroase de pe plaj\. Se duc `n California numai ca s\ aib\ de unde se `ntoarce acas\. {i s\ spun\: „Cutare a stat la o mas\ chiar l`ng\ a noastr\, la Trocadero. E o pa]achin\, dar [tie s\ se `mbrace frumos“. {i d`nsul: „Am discutat acolo cu oameni de afaceri serio[i [i pricepu]i. Ei nu v\d nici o [ans\ de `ndreptare p`n\ nu ne-om sc\pa de tipul de la Casa Alb\1“ {i pe urm\: „Am aflat de la un b\rbat care [tia bine… e bolnav\ de sifilis, z\u. A jucat `n filmul acela al Casei Warner. |la mi-a spus c\ a f\cut carier\ `n film fiindc\ s-a culcat cu to]i. Ei, acuma a g\sit ce-a c\utat!“ Dar ochii cei speria]i nu s`nt niciodat\ senini, iar gura f\cut\ bot nu cunoa[te veselia. {i limuzina gone[te cu [aizeci de mile pe or\. – A[ vrea s\ beau ceva rece. – Bine, uite c\ se vede colo o pr\v\lie. Vrei s\ oprim? – Crezi c\ o fi curat? – At`t de curat c`t poate fi `n ]inutul \sta uitat de Dumnezeu. – Poate c-ar fi mai bine s\ beau sifon din sticla noastr\. Limuzina scr`[ne[te [i st\ pe loc. B\rbatul bondoc [i speriat `[i ajut\ nevasta s\ coboare. C`nd intr\, Mae se uit\ la ei [i parc\ prive[te prin trupurile lor. ~[i ridic\ ochii [i iar `i las\ `n jos. Mae [tie bine. Au s\ cear\ un pahar de sifon de cinci parale [i-au s\

fac\ mutre c\ nu-i destul de rece. Femeia are s\ mototoleasc\ [ase serve]ele [i-o s\ le arunce pe jos. B\rbatul are s\ se `nece cu b\utura [i-are s\ spun\ c\ Mae e de vin\. Iar femeia o s\ adulmece aerul, ca [i cum ar sim]i miros de carne `mpu]it\, pe urm\ am`ndoi o s\ plece, [i de-acum `nainte, la orice prilej, o s\ spun\ c\ oamenii din apus s`nt ni[te gre]o[i. De aceea, Mae, c`nd e singur\ cu Al, le spune `ntr-un anumit fel mu[teriilor de soiul \sta. Le spune „C\c\cio[i“. – {oferii de pe camioane. |[tia mu[terii! Vine o coloan\ de camioane grele. Poate d\ Dumnezeu s\ se opreasc\. S-alung\m duhoarea de c\c\cios. C`nd am lucrat la hotelul acela din Albuquerque1, Al, am v\zut ce manglitori e \[tia… fur\ de stinge. {i cu c`t au ma[in\ mai luxoas\, cu-at`ta fur\ mai al dracului – prosoape, argint\rie, savoniere. Nici nu-]i poate trece prin minte. {i Al r\spunde, mereu moroc\nos: – Cum crezi c\ [i-au luat ma[ini dintr-astea luxoase [i c`te [i mai c`te? Crezi c\ s-au n\scut cu ele? Tu ai s\ te-alegi totdeauna cu praful de pe tob\. Un camion, [oferul [i ajutorul. – Ce-ar fi s\ ne oprim [i s\ bem o cea[c\ de cafea? Eu cunosc bomba asta. – Cum st\m cu itinerariul? – Ehei, s`ntem `nainte. – Atuncea, opre[te! E-o globan\ aicea, s\ te lingi pe bot! {i are cafea prima! Camionul se opre[te. Doi b\rba]i `n pantaloni kaki, de c\l\rie, cu cizme, jachete scurte [i [epci militare cu cozoroc lucitor. Perdeaua de m\rgele se d\ la o parte [i cade la loc.

1

Aluzie la Franklin Delano Roosevelt (1882–1945), pre[edinte al Statelor Unite `ntre 1933 [i 1945 (n.tr.)

324

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

1 Ora[

`n partea central\ a statului New Mexico (n.tr.)

Fructele m`niei

325

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 326

– Ce faci, Mae? – Ia te uit\, z\u c\-i Big Bill {obolanul! De c`nd faci iar traseul \sta? – De-o s\pt\m`n\. Cel\lalt v`r\ o moned\ `n patefonul automat [i se uit\ cum placa se desprinde din vraf, iar platanul se ridic\ s-o `nt`mpine. Vocea lui Bing Crosby – voce de aur. – ~]i mul]umesc pentru amintirea soarelui ce p`rjolea plaja. Ai fi putut fi o durere de cap, dar niciodat\ nu-]i voi uita vraja. Iar [oferul c`nt\ a[a fel ca s\-l aud\ numai Mae. – Ai fi putut fi [tiuc\, dar n-ai fost niciodat\ curv\… Mae r`de. – Cine-i prietenul t\u, Bill? E nou pe traseul \sta, nu? Cel\lalt v`r\ o moned\ `n automat, scoate patru `n loc [i le v`r\ iar\[i `nd\r\t. Pe urm\ vine la tejghea. – A[a… Ce lu\m, vas\zic\? – Ei, o cafea. Ce pl\cinte ai? – Cu crem\ de banane, cu crem\ de ananas, cu crem\ de ciocolat\… [i cu mere. – D\-ne cu mere. Stai pu]in… Aia de-acolo ce-i, aia groas\? Mae o ridic\ [i o cerceteaz\. – Cu crem\ de banane. – Taie o felie, o felie zdrav\n\! Cel de l`ng\ automat spune: – Nu mai ai dec`t dou\. – Da, dou\. Ai mai auzit vreuna bun\, Bill? – Sigur, stai s\-]i spun. – Ia seama, vorbe[ti cu o doamn\. – Nu, n-are nimic. Un pu[ti `nt`rzie la [coal\. Profesorul `l `ntreab\: „De ce-ai `nt`rziat?“ „A trebuit s\ m\ duc cu

326

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

vi]ica… s-o duc la buhai“, zice pu[tiul. „{i ce, zice profesorul, tat-tu nu putea s\ fac\ treaba asta?“ „Ba sigur c\ putea, zice pu[tiul, da’ nu chiar a[a stra[nic ca buhaiul.“ Mae r`de de nu mai poate, un r`s aspru [i ascu]it. Al toac\ grijuliu ceapa pe un fund de lemn, ridic\ ochii [i z`mbe[te, pe urm\ iar coboar\ privirea. {oferii de camioane, \[tia zic [i eu mu[terii. {i-o s\ lase fiecare c`te dou\zeci [i cinci de cen]i la Mae. Cincisprezece cen]i pentru cafea [i pl\cint\ [i zece bac[i[ pentru Mae. {i nici nu se g`ndesc s\ se culce cu ea. Stau `mpreun\ pe taburetele `nalte [i cozile linguri]elor se `nal]\ din ce[tile de cafea. Stau de vorb\ despre vrute [i nevrute, s\-[i treac\ vremea. Iar Al [terge mereu plita [i ascult\ f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt. Glasul lui Bing Crosby se stinge. Platanul se las\ `n jos iar placa alunec\ la locul ei `n teanc. Lumina ro[iatic\ se stinge. Moneda care a pus `n mi[care `ntregul mecanism l-a f\cut pe Bing Crosby s\ c`nte [i o `ntreag\ orchestr\ s\-l acompanieze – moneda aceea se desprinde dintre polii de contact [i cade `n cutia unde se adun\ c`[tigul. Moneda aceea m\runt\, spre deosebire de cei mai mul]i bani, a depus `ntr-adev\r o munc\, a determinat `n mod nemijlocit o anumit\ reac]ie. Aburul ]`[ne[te din ]eava aparatului de cafea. Compresorul frigiderului duduie stins o vreme, apoi se opre[te. Ventilatorul electric din col] `[i `nclin\ lin capul `nainte [i `nd\r\t, sufl`nd asupra `nc\perii o adiere fierbinte. Pe [osea, pe Autostrada 66, automobilele alearg\ [uier`nd. – Adineauri a oprit aici un automobil din Massachusetts, spune Mae. Big Bill prinde cea[ca de sus, de l`ng\ buz\, a[a fel ca linguri]a s\ se `nal]e `ntre ar\t\tor [i degetul mijlociu. Odat\ cu cafeaua soarbe [i pu]in aer, ca s-o r\ceasc\. {i zice:

Fructele m`niei

327

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 328

– Ar trebui s\ te duci s\ vezi ce-i pe 66. Ma[ini din toat\ ]ara. Toate merg `nspre apus. De c`nd s`nt n-am mai v\zut a[a de multe ma[ini. Parc-ar curge miere pe [oseaua asta. – Azi-diminea]\, eu [i cu Bill am v\zut un accident, spune cel\lalt. O limuzin\ mare. Un Cad, comand\ special\, o bomboan\ de ma[in\, joas\, de culoarea untului, ceva grozav! S-a ciocnit de-un camion. I-a f\r`mat radiatorul [i l-a `ngr\m\dit peste [ofer. Cred c\ mergea cu nou\zeci de mile pe or\. Volanul l-a str\puns pe [ofer cu totul [i l-a l\sat s\ se zbat\ ca un broscoi prins `n undi]\. O bomboan\ de ma[in\! Groz\vie mare! Acum nu mai face nici o ceap\ degerat\. {i tipul \la umbla singur. Al ridic\ privirile din tigaie: – De-un camion s-a ciocnit? – Ei, Doamne, iart\-m\! Ce camion! O ma[in\ dintr-acelea retezate, plin\ cu sobe de fier [i crati]e, [i saltele, copii [i g\ini. Se ducea spre apus, bine`n]eles. Tipul a trecut pe l`ng\ noi cu nou\zeci pe or\, a cotit doar pe dou\ roate, ca s\ ne ocoleasc\, [i tocmai atuncea venea din partea cealalt\ alt\ ma[in\, a[a c\ el iar c`rme[te, da’ se repede chiar `n camionul despre care-]i spuneam. Mergea parc-ar fi fost chior de beat. Doamne Sfinte, s-a umplut tot locul de rufe de pat, copii [i g\ini. A omor`t [i un copil. De c`nd s`nt n-am v\zut a[a d\nd\naie. Ne-am oprit [i noi. B\tr`nul care conducea camionul st\tea a[a, ca `nlemnit, [i se uita la copilul ucis. Nu scotea o vorb\. ~i pierise graiul. Pe cinstea mea, [oseaua e plin\ de familii de astea pornite spre apus. De c`nd s`nt n-am v\zut at`tea. {i parc\-s din ce `n ce mai multe. Nu [tiu, de unde naiba or fi tot ie[ind? – Eu stau [i m\ minunez unde s-or fi duc`nd, zice Mae. Vin c`teodat\ [i aici s\ cumpere benzin\, da’ aproape c\ nu cump\r\ nimic altceva. Lumea spune c\ [i cam pun m`na.

328

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

De asta avem grij\ [i nu l\s\m nimic pe afar\. Da’ de la noi n-au luat p`n\ acuma nimic. Big Bill `[i mestec\ pl\cinta [i prive[te de-a lungul [oselei, prin fereastra cu plas\ de s`rm\. – Mai bine vezi de-]i pune marfa la ad\post, spune el. Mi se pare c\ vin unii dintr-\ia. O limuzin\ Nash, tip 1926, se opre[te greoi la marginea [oselei. Partea dind\r\t e plin\ p`n\ aproape de capot\ cu saci, oale [i crati]e, iar deasupra lor, chiar sub capot\, stau doi b\ie]a[i. Afar\, pe capot\, s`nt legate o saltea [i un cort `mp\turit; be]ele cortului s`nt legate de-a lungul sc\rilor ma[inii. Ma[ina trage `n dreptul pompei de benzin\ [i din ea coboar\ greoi un b\rbat cu fa]a prelung\ [i ascu]it\, [i cu p\r negru. Iar cei doi b\ie]a[i se las\ s-alunece de pe bagaje [i coboar\ s\ calce pe p\m`nt. Mae d\ ocol tejghelei [i iese `n u[\. B\rbatul cel proasp\t sosit e `mbr\cat `n pantaloni gri de l`n\ [i `n c\ma[\ albastr\ cu pete `nchise, de sudoare, pe spate [i la subsuori. B\ie]ii n-au pe ei dec`t salopete tren]\roase [i c`rpite. Au p\r blond, care st\ ]eap\n `n sus de jur `mprejurul capului, fiindc\ s`nt tun[i scurt. Obrajii li-s acoperi]i de praf. Se duc drept c\tre b\ltoaca de sub furtun [i-[i afund\ `n noroi degetele picioarelor goale. B\rbatul `ntreab\: – Ne da]i voie s\ lu\m pu]in\ ap\, doamn\? O und\ de plictiseal\ trece peste chipul lui Mae. R\spunde totu[i: – Sigur, duce]i-v\ [i lua]i! Apoi adaug\ cu glas sc\zut, vorbind peste um\r: Trebuie s\ stau cu ochii pe furtun. {i urm\re[te atent\ mi[c\rile b\rbatului care de[urubeaz\ bu[onul radiatorului [i v`r\ furtunul `n\untru. O femeie din ma[in\, cu p\rul ca un caier de in, spune:

Fructele m`niei

329

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 330

– Ia vezi, n-am putea cump\ra de-aici? Omul scoate furtunul [i `n[urubeaz\ la loc bu[onul radiatorului. B\ie]ii `i iau furtunul din m`n\ [i, v`r`ndu-i cap\tul `n gur\, beau cu sete. Apoi b\rbatul `[i scoate de pe cap p\l\ria neagr\ [i p\tat\, [i r\m`ne `naintea u[ii, `ntr-o atitudine de stranie umilin]\. – N-a]i putea fi dumneavoastr\ a[a de bun\ s\ ne vinde]i o p`ine? Iar Mae r\spunde: – Aici nu-i brut\rie. Noi avem p`ine doar ca s\ facem sandvi[uri. – {tiu, doamn\. {i omul vorbe[te din ce `n ce mai cu umilin]\: Ne trebuie pu]in\ p`ine, [i cic\ mult\ vreme de-acum `ncolo n-o s\ mai d\m peste nici o pr\v\lie. – Dac-o s\ vindem p`ine, n-o s\ mai avem nici noi. Glasul lui Mae sun\ stins. – Ne e foame, spuse b\rbatul. – De ce nu cump\ra]i sandvi[uri? Avem ni[te sandvi[uri foarte bune, cu carne tocat\. – Tare bucuro[i am lua, v\ rug\m s\ ne crede]i, doamn\. Da’ nu putem. Cu zece cen]i trebuie s\ m`nc\m to]i. {i ad\ug\ st`njenit: Ni s-au cam terminat banii. Mae r\spunde: – N-ave]i ce p`ine s\ cump\ra]i cu zece cen]i. Noi n-avem dec`t p`ine de cincisprezece cen]i bucata. Din spatele ei se aude morm\itul lui Al: – Doamne-Dumnezeule, Mae, d\-le oamenilor o p`ine! – P`n\ o veni iar camionul, o s\ r\m`nem f\r\ p`ine. – Las’ s\ r\m`nem, d\-o dracului! spune Al [i coboar\ privirile `ncruntate asupra salatei de cartofi pe care o amestec\.

330

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Mae `n\l]\ din umerii ei rotunzi [i se uit\ spre cei doi [oferi de camion, vr`nd s\ le arate [i lor ce necaz i-a c\zut pe cap. Trage la o parte plasa de m\rgele din fa]a u[ii, str\inul intr\ `n\untru, aduc`nd cu sine miros de sudoare. B\ie]ii intr\ [i ei la un pas `n urma lor, se duc `ntins la galantarul cu dulciuri [i privesc lung – nu cu l\comie, cu n\dejde ori cel pu]in cu dorin]\, ci doar minun`ndu-se c\ se afl\ pe lume asemenea lucruri. S`nt cam la fel de `nal]i [i seam\n\ foarte bine. Unul din ei `[i scarpin\ glezna acoperit\ de praf, slujindu-se de unghiile degetelor de la cel\lalt picior. Frate-su `i [opte[te la ureche c`teva vorbe neauzite [i pe urm\ am`ndoi `[i `ncordeaz\ bra]ele a[a fel `nc`t pumnii str`n[i v`r`]i `n buzunare se v\d prin p`nza sub]ire a salopetelor albastre. Mae deschide un sertar [i scoate din\untru o p`ine lung\, `nvelit\ `n h`rtie cerat\. – Uite, o p`ine de asta cost\ cincisprezece cen]i. Omul `[i `mpinge p\l\ria pe ceaf\ [i r\spunde cu aceea[i neab\tut\ umilin]\: – N-a]i vrea s\ fi]i bun\… n-a]i putea face a[a fel s\ t\ia]i o bucat\ doar de zece cen]i? Al spune r\stit: – Ce dracu’, Mae? D\-le oamenilor p`inea! Str\inul se `ntoarce c\tre Al. – Nu, v\ rog! Am vrea s\ cump\r\m doar o bucat\ de zece cen]i. Z\u, domnule, trebuie s\ ne facem foarte bine socotelile ca s\ putem ajunge p`n\ `n California. Mae `i spune, resemnat\: – Po]i s-o iei pe asta cu zece cen]i.

Fructele m`niei

331

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 332

– Ar `nsemna s\ v\ p\gubim pe dumneavoastr\, doamn\. – Ia de-aici… Uite, [i Al spune s-o iei. {i-i `ntinde peste tejghea p`inea `nvelit\ `n h`rtie cerat\. Omul scoate din buzunarul de la spate o pung\ mare de piele, `i desface b\ierile [i o deschide. E plin\ cu monede m\runte [i h`rtii soioase. – Poate dumneavoastr\ v\ minuna]i c\ s`ntem a[a de zg`rci]i, se scuz\ el. Da’ avem de f\cut o mie de mile [i nu [tim de-om mai ajunge vreodat\ la cap\t. Scormone[te `n pung\ cu degetul ar\t\tor, d\ peste o moned\ de zece cen]i, o prinde [i o trage afar\. C`nd o a[az\ pe tejghea, se vede c\ mai are `n m`n\ [i o para de un cent. Tocmai se preg\te[te s-o pun\ la loc `n pung\, dar d\ cu ochii de cei doi b\ie]a[i `nlemni]i `n fa]a galantarului cu dulciuri. Cu pa[i rari, se apropie de ei. Arat\ c\tre ni[te be]i[oare de ment\, lungi [i dungate. – Astea-s acadele de-un ban, doamn\? Mae vine l`ng\ el. – Care? – Alea de colo, cu dungi. B\ie]a[ii `nal]\ ochii spre fa]a ei [i nici nu mai r\sufl\; gurile le r\m`n `ntredeschise, iar trupurile pe jum\tate goale `mpietresc. – A, alea. Nu… alea-s dou\ de-un ban. – Bine, atuncea da]i-mi [i mie dou\, doamn\. {i pune cu grij\ pe tejghea b\nu]ul de alam\. B\ie]a[ii r\sufl\ u[urel. Mae `ntinde be]i[oarele. – Lua]i-le, spune omul. Copiii `ntind sfio[i m`nile, fiecare ia c`te un be]i[or [i apoi le las\ `nceti[or `n jos pe l`ng\ trup, f\r\ s\ se uite la

332

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

ele. Dar se uit\ unul la cel\lalt [i col]urile gurilor li se contract\ `ntr-un z`mbet st`njenit. – Mul]umim frumos, doamn\. Omul ia p`inea [i iese pe u[\, iar cei doi b\ie]a[i p\[esc ]epeni `n urma lui, ]in`nd str`ns l`ng\ picior be]i[oarele dungate cu ro[u. Se ca]\r\ ca ni[te veveri]e peste bancheta din fa]\ a ma[inii [i pe urm\ deasupra mormanului de bagaje, apoi dispar din vedere cuib\rindu-se acolo tot ca ni[te veveri]e. B\rbatul urc\ [i el la volan [i porne[te ma[ina, apoi, cu motorul h`r`ind r\u de tot [i l\s`nd `n urm\ un nor de fum alb\strui de ulei, str\vechiul Nash se `ntoarce pe [osea [i-[i urmeaz\ drumul lui spre apus. Din\untrul restaurantului, [oferii, Mae [i Al `i urm\resc cu privirea. Big Bill se r\suce[te pe taburet, venind iar cu fa]a spre tejghea. Spune: – Acelea nu erau acadele de dou\ la un ban. – {i ce te intereseaz\ pe tine? `ntreab\ Mae `n]epat\. – Erau de-alea de cinci cen]i bucata, urmeaz\ Bill. – Ar trebui s\ plec\m, zice cel\lalt. O s\ `nt`rziem. Se scotocesc `n buzunare. Bill pune o moned\ pe tejghea, iar cel\lalt se uit\ la ea, v`r\ din nou m`na `n buzunar [i pune [i el o moned\. Se `ntorc `n loc [i pornesc spre u[\. – Cu bine, zice Bill. Mae strig\ dup\ ei: – Hei! Sta]i pu]in! S\ v\ dau restul! – Du-te-ncolo! r\spunde Bill [i plasa de m\rgele cade `n urma lui. Mae `i prive[te cum se urc\ `n camionul cel mare, vede cum pornesc `nceti[or [i aude cum cre[te duduitul motorului pe m\sur\ ce se m\re[te viteza.

Fructele m`niei

333

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 334

– Al… roste[te ea cu glas stins. Al ridic\ privirile de pe carnea tocat\ pe care o `ntinde pe jum\t\]ile de chifl\ pr\jit\ [i apoi a[az\ sandvi[urile unele peste altele, pun`nd `ntre ele h`rtie cerat\. – Ce vrei? – Ia te uit\! Mae ar\t\ monedele de l`ng\ ce[ti – am`ndou\ de c`te cincizeci de cen]i. Al se apropie [i se uit\ [i el, pe urm\ pleac\ `nd\r\t la treaba lui. – {oferi de pe camioane, roste[te Mae cu respect, [i dup\ ei vin c\c\cio[ii. Mu[tele se izbesc cu pocnituri slabe de plasa u[ii [i se dep\rteaz\ `n zbor lene[. Compresorul mai duduie o vreme [i se opre[te. Pe {oseaua 66 ma[inile trec [uier`nd – camioane, limuzine elegante, cu linie aerodinamic\, [i hodoroage vechi; trec mereu, cu [uier sup\r\tor. Mae str`nge farfuriile [i vars\ `ntr-o g\leat\ f\r`miturile de pl\cint\. ~[i ia c`rpa umed\ [i cu mi[c\ri circulare [terge tejgheaua. Dar ochii `i r\m`n a]inti]i pe [osea, pe unde via]a alearg\ cu [uier. Al se [terge pe m`ini cu [or]ul. Se uit\ la o foaie de h`rtie prins\ `n perete deasupra plitei. Pe h`rtia aceea s`nt trei [iruri de cifre. Al adun\ cifrele din [irul cel mai lung. Pe urm\ porne[te de-a lungul tejghelei p`n\ la ma[ina de marcat, apas\ pe clapa „Blocat“ [i ia din sert\ra[ un pumn de monede. – Ce faci? `ntreab\ Mae. – La num\rul trei putem lua banii. Dup\ asta se duce la cel de al treilea automat, v`r\ `n el monedele, iar la a cincea `ncercare, c`nd ro]ile duduie, se ridic\ `n sus trei p`rghii [i tot ce era `n\untru se vars\ `n cupa c`[tigurilor. Al adun\ gr\mada de monede [i se `ntoarce iar la ma[ina de marcat. ~i pune pe to]i la loc `n sert\ra[, `nchid

334

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

sert\ra[ul [i pune iar ma[ina `n func]iune. Pe urm\ se `ntoarce la locul lui [i taie cu o linie [irul de cifre. – Num\rul trei e mai c\utat dec`t celelalte, spune el. Poate c-ar trebui s\ le schimb `ntre ele. Apoi ridic\ un capac [i mestec\ `ncet `n fiertura ce clocote[te. – Tare m\ minunez ce-or s\ fac\ `n California, spune Mae. – Cine? – Oamenii \ia care au fost adineauri aici. – Dumnezeu [tie… r\spunde Al. – Crezi c-au s\ g\seasc\ de lucru? – De unde dracu’ s\ [tiu eu?! r\spunde Al. {i Mae prive[te de-a lungul [oselei, c\tre r\s\rit: – Vine un camion mare de transport, dintr-acelea duble. Oare s-or opri? Bine ar mai face… {i `n vreme ce camionul uria[ coboar\ greoi de pe [o[ea [i se opre[te, Mae `[i ia c`rpa [i [terge iute tejgheaua de la un cap\t la cel\lalt. Ba mai d\ de c`teva ori [i pe aparatul de cafea [i r\suce[te robinetul aburului de sub recipient. Al aduce un pumn de gulii mici [i s-apuc\ s\ le cure]e. Pe fa]a lui Mae e numai fericire c`nd u[a se deschide [i intr\ doi [oferi de camioane, `mbr\ca]i `n uniforme. – Cum merge, soro? – Eu nu vreau s\ fiu sor\ cu nici un b\rbat, r\spunde Mae. {oferii r`d, [i Mae r`de [i ea. – Ce v\ dau, b\ie]i? – Ei, o cea[c\ de cafea. Ce fel de pl\cinte ai? – Cu crem\ de ananas, cu crem\ de banane, crem\ de ciocolat\ [i cu mere. – Mie s\-mi dai cu mere. Nu, ia stai… Ce-i aia rumenit\ [i groas\?

Fructele m`niei

335

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 336

Mae ridic\ pl\cinta la nas [i o miroase. Pe urm\ spune: – Cu crem\ de ananas. – E-n regul\, taie-mi o bucat\! Ma[inile gonesc [uier`nd sup\r\tor pe {oseaua 66.

Capitolul [aisprezece Joadii [i Wilsonii se t`r`r\ c\tre apus ca o singur\ familie: El Reno [i Bridgeport, Clinton, Elk City, Sayre [i Texola. Acolo au ajuns la hotar [i Oklahoma r\m`ne `n urm\. ~n ziua aceea ma[inile se t`r`r\ din ce `n ce mai departe, peste Coada-de-Crati]\ a Texasului1. Apoi, c\tre sear\, trecur\ prin Amarillo, merser\ mai mult dec`t ar fi trebuit [i f\cur\ popas abia c`nd se l\s\ `ntunericul. Erau trudi]i, plini de praf [i `nfierb`nta]i. Din pricina c\ldurii, pe Buna o apuc\ un tremur, iar c`nd se oprir\, era din cale-afar\ de sl\bit\. ~n noaptea aceea Al fur\ un par dintr-un gard [i f\cu din el un fel de stinghie deasupra platformei, prins\ la am`ndou\ capetele. {i `n noaptea aceea nu m`ncar\ dec`t turte, tari [i reci, r\mase de la gustarea de diminea]\. Se tr`ntir\ pe saltele [i dormir\ `mbr\ca]i. Wilsonii nici m\car nu-[i mai `n\l]ar\ cortul. Joadii [i Wilsonii fugeau de-a curmezi[ul Cozii-de-Crati]\, ]inutul acela cenu[iu [i v\lurit, br\zdat [i s\pat de cicatricele rev\rs\rilor de ape din vremuri de demult. 1

Panhandle of Texas – denumirea unei f`[ii relativ `nguste de pe teritoriul statului Texas, cuprins\ `ntre statele Oklahoma [i New Mexico, Shamrock [i Alanreed, Groom [i Yarnell (n.tr.)

Fructele m`niei

337

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 338

Fugeau din Oklahoma [i de-a curmezi[ul Texasului. Broa[tele-]estoase se t`rau prin pulbere [i soarele biciuia p\m`ntul, iar seara ar[i]a disp\ru de pe cer [i p\m`ntul arunc\ el `nsu[i `n v\zduh valuri de dogoare. Dou\ zile familiile gonir\ `ntruna, dar `ntr-a treia `ntinderile devenir\ prea necuprinse pentru ele, [i atunci trecur\ la un alt soi de via]\; [oseaua le fu c\min [i mi[carea, mijloc de manifestare. Treptat-treptat se adaptar\ la acest fel de via]\. Mai `nt`i Ruthie [i Winfield, pe urm\ Al, apoi Connie [i Trandafirul din {aron [i, `n cele din urm\, b\tr`nii. P\m`ntul se ondula `n uria[e valuri `mpietrite. Wildorado, [i Vega, [i Bosie, [i Glenrio. Aici se sf`r[e[te Texasul. Vin New Mexico [i mun]ii. Departe, `n zare, v\luri]i `n `nalt [i proiecta]i pe cer, se arat\ mun]ii. {i ro]ile ma[inilor sc`r]`ie `ntruna, motoarele se `nfierb`nt\, iar aburul ]`[ne[te de jur `mprejurul bu[oanelor de la radioatoare. Se t`r`r\ p`n\ la r`ul Pecos [i trecur\ dincolo, la Santa Rosa. {i mai merser\ `nc\ dou\zeci de mile. Al Joad conducea turismul Wilsonilor, maic\-sa st\tea l`ng\ el, [i al\turi de maic\-sa, Trandafirul din {aron. ~naintea lor se t`ra camioneta. Aerul fierbinte se rev\rsa `n valuri peste fa]a p\m`ntului [i mun]ii tremurau `n ar[i]\. Al conducea cu g`ndurile aiurea, coc`rjat pe banchet\ [i cu m`inile a[ezate u[or pe spi]ele volanului; p\l\ria lui cenu[ie, ]uguiat\ [i te[it\ `ntr-un fel tare caraghios, st\tea tras\ mult pe o spr`ncean\ [i, `n vreme ce conducea, `ntorcea capul [i scuipa din c`nd `n c`nd pe fereastr\. Al\turi de el, maica `[i `mpreunase m`inile `n poal\ [i se retr\sese `n sine, ca s\ se `mpotriveasc\ oboselii. St\tea moale [i l\sa mi[c\rile ma[inii s\-i clatine trupul [i capul. Cu coada ochiului privi drept `nainte, c\tre mun]i.

338

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Trandafirul din {aron se `n]epenise `n ma[in\ ca s\ se poat\ `mpotrivi cl\tin\rilor, cu piciorul `nfipt tare `n podea [i cotul `ndoit al m`inii drepte proptit `n portier\. {i chipul ei buc\lat se `ncordase ca s\ reziste zdruncin\turilor, iar capul `i zv`cnea ]eap\n, pentru c\ [i mu[chii g`tului `i erau `ncorda]i. ~ncerca s\-[i `ncovoaie tot trupul, d`ndu-i forma unui vas cu pere]i rigizi, ca s\-[i apere f\tul de orice zdruncin. ~ntoarse capul c\tre maic\-sa [i rosti: – Maic\! Ochii mamei se `nsufle]ir\ [i aten]ia i se `ndrept\ spre Trandafirul din {aron. Privirile `i alunecar\ peste chipul `ncordat, obosit [i buc\lat, [i z`mbi. – Maic\, spuse fata, c`nd om ajunge acolo, tot ce-o s\ ai de f\cut va fi s\ aduni fructe [i s\ tr\ie[ti lini[tit\ la ]ar\, nu-i a[a? Maica sur`se pu]in zeflemitor. – Numai c\ n-am ajuns `nc\, zise ea. Nu [tim cum o fi pe-acolo. Da’ o s\ vedem. – Eu [i Connie nu mai vrem s\ tr\im la ]ar\, spuse fata. Am pus noi la cale tot ce-o s\ facem acolo. Pentru o clip\, chipul mamei fu acoperit de-o umbr\ de nelini[te. ~ntreb\: – N-o s\ mai sta]i cu noi… cu familia? – {tii, eu [i Connie am tot vorbit despre treburile astea. Maic\, noi vrem s\ ne a[ez\m `ntr-un ora[. {i vorbi mai departe, `nfrigurat\: Connie o s\-[i g\seasc\ o slujb\ la vreun magazin ori `ntr-o fabric\. {i are de g`nd s\ `nve]e acas\, poate despre radio, a[a fel ca p`n\ la urm\ s\ ajung\ specialist [i, dac\ s-o putea, ceva mai t`rziu, s\ deschid\ o pr\v\lie a lui. {i-o s\ ne ducem la cinematograf de c`te ori om avea chef. Iar Connie zice c-o s\ am [i doftor c`nd o fi s\ nasc; ba mai spune c\ s\ vedem cum om sta atuncea, [i

Fructele m`niei

339

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 340

poate chiar c-am s\ m\ duc la [pital. {i-o s\ avem [i ma[ina noastr\, a[a, una mai mic\. Pe urm\, dup\ ce-o sta el [i-o `nv\]a noaptea, [tii… tare bine are s\ mai fie, [i a rupt o foaie din Western Love Stories1, [i are s-o trimit\ unde trebuie s\ se `nscrie la o [coal\, c\ doar nu cost\ nimic s-o trimi]i. Chiar a[a spune, limpede, pe foaia aceea. Am v\zut cu ochii mei. Ba [tii… \ia `]i g\sesc p`n\ [i slujb\ dup\ ce termini [coala – de radio e vorba – meserie frumoas\, curat\ [i… cu viitor. O s\ tr\im la ora[ [i-o s\ ne ducem la cinematograf de c`te ori om vrea, ba `nc\… [tii, eu o s\ am un fier electric de c\lcat, iar copilului o s\-i lu\m numai lucruri noi. Connie zice s\ lu\m numai lucruri noi, albe [i… }i-aduci aminte, ai v\zut [i tu `n catalog c`te lucruri de copil s`nt. Ce-i drept, poate c\ la `nceput de tot, c`t\ vreme Connie o s\ `nve]e acas\, n-o s\ ne vin\ prea u[or da’… [tii, c`nd o s\ vin\ copilul, poate c\ el o s\ termine cu `nv\]atul [i-o s\ avem [i locuin]\, una a[a, mic\. Nu vrem una prea grozav\, da’ vrem s\ fie frumoas\, pentru copil… Fa]a `i str\lucea de emo]ie: {i m-am g`ndit eu… [tii, m-am g`ndit c\ poate o s-avem cum sta cu to]ii la ora[, iar c`nd o s\ aib\ Connie pr\v\lia lui… poate c-ar veni [i Al s\ lucreze la el. Ochii maichii nu se dezlipiser\ nici o clip\ de pe chipul aprins al fetei. Urm\rise `ndeaproape `nfiriparea planurilor acelora. Spuse: – Noi n-am vrea s\ v\ desp\r]i]i de ceilal]i. Nu-i bine ca oamenii s\ se despart\. Al pufni ironic: – Eu s\ lucrez pentru Connie?! Da’ ce-ar fi dac-ar veni Connie s\ lucreze la mine? Ce, el crede c\-i mai dat dracului, [i altul nu-i `n stare s\ `nve]e noaptea? 1 „Pove[ti

340

de dragoste din vest“ (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Maica parc\ `n]elese dintr-odat\ c\ totul nu era dec`t un vis. ~ntoarse iar capul [i privi drept `nainte, [i tot trupul i se destinse, dar z`mbetul acela vag `i r\mase `n jurul ochilor. – M\ g`ndesc cum s-o fi sim]ind Buna azi, zise ea. Al se aplec\ `ncordat peste volan. Un p\c\nit slab `ncepuse s\ se aud\ la motor. Ap\s\ pe pedala acceleratorului [i p\c\nitul deveni [i mai puternic. Lu\ piciorul de pe accelerator [i ascult\, pe urm\ m\ri iar viteza pentru o clip\ [i trase cu urechea. P\c\nitul crescu, devenind zgomot de metale lovite. Al claxon\ [i opri ma[ina la marginea [oselei. ~naintea lor, camioneta se opri [i pe urm\ d\du `ncet `napoi. Trei alte ma[ini trecur\ `n goan\ pe l`ng\ ei, c\tre apus, fiecare claxon`nd cu putere, ba cel de-al treilea scoase chiar capul afar\ [i l\tr\ la ei: – Da’ unde dracu’ v\ trezi]i de opri]i a[a?! Tom d\du `napoi p`n\ ajunse foarte aproape, apoi cobor` [i veni l`ng\ turism. La spatele camionetei, pe platform\, se ivir\ capete care priveau `n jos. Al reduse accelera]ia [i ascult\ b\t\ile rare ale motorului. Tom `ntreb\: – Ce s-a `nt`mplat, Al? Al ambal\: – Ia ascult\! P\c\nitul se auzea acum tare. Tom ascult\. Apoi `i spuse: – Ia piciorul de pe accelerator [i las\ motorul s\ mearg\ `ncet. Se d\du mai aproape [i pe urm\ s\lt\ capota motorului, [i v`r` capul `n\untru: – Acum bag\ `n vitez\. Mai ascult\ o vreme [i apoi l\s\ capota `n jos. – Da, cred c\ ai dreptate, Al, spuse el.

Fructele m`niei

341

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 342

– Cuzinetul de biel\ bate, eu a[a zic, nu? – A[a s-ar p\rea, r\spunse Tom. – {i-am avut grij\ s\-i dau ulei din bel[ug, se pl`nse Al. – Da, numai c\ n-a ajuns p`n\ la el. Acuma e uscat ca o c\p\]`n\ de cal. De, n-avem `ncotro trebuie s\-l d\m afar\ [i s\ vedem ce-i de f\cut. Uite ce, eu o iau `nainte, s\ caut un loc de [es unde s\ tragem. Vino `nceti[or dup\ mine. S\ n-o for]ezi deloc. – E bucluc mare? `ntreb\ Wilson. – Destul de mare, zise Tom, apoi se `ntoarse la camionet\ [i porni `ncet `nainte. Al d\du l\muriri: – Nu pricep ce-a avut de s-a stricat. I-am dat ulei c`t lumea. Al [tia c\ a lui e vina. ~i p\rea foarte r\u c\ gre[ise. – Nu-i vina ta, spuse maica. Ai f\cut totul a[a cum se c\dea s\ fie f\cut. Dup\ care `ntreb\ cam cu team\: E r\u de tot? – De, e greu de ajuns acolo, la piesa aceea, [i-o s\ fie nevoie de o biel\ nou\ ori s-o repar\m pe asta cum om putea. Oft\ din ad`ncul r\runchilor: ~mi pare grozav de bine c\ e [i Tom cu noi. Niciodat\ n-am mai montat o biel\. N\d\jduiesc din tot sufletul c\ Tom se pricepe la a[a ceva. ~nainte, pe marginea [oselei, se vedea un panou uria[ de sc`ndur\ ro[ie care arunca piezi[ o pat\ de umbr\. Tom trase camioneta c\tre marginea [oselei, apoi trecu peste [an]ul abia scobit [i opri la umbr\. Cobor` [i a[tept\ p`n\ ce sosi [i Al acolo. – Las-o `ncet de tot! strig\ el. Las-o domol, c-altminteri `i mai rupi [i vreun arc. Obrajii lui Al se `nro[ir\ de furie. Reduse motorul. – Fir-ar a dracului s\ fie! strig\ el. Nu eu `s de vin\ c\ s-a ars lag\rul! Ce vrei s\ spui cu asta, c-am s\ rup [i vreun arc? Tom z`mbi cam acru. ~i r\spunse:

342

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– S\ mergi a[a ca s\ ai toate patru roatele pe p\m`nt. N-am vrut s\ spun nimic. Numai vezi de trece-o domol peste [an]. Al morm\ia `ntruna, `n vreme ce cobora foarte `ncet `n [an] [i pe urm\ urc\ de partea cealalt\: – Auzi, acuma te-apuci s\ bagi `n capul oamenilor c\ eu am ars lag\rul. B\t\ile motorului se auzeau mult mai tare. Al trase la umbr\ [i opri. Tom s\lt\ capota motorului [i o propti `n sus, spun`nd: – Nu ne putem nici m\car atinge de motor p`n\ nu se r\ce[te. Ceilal]i coborau cu to]ii din ma[ini [i se str`ngeau `mprejurul turismului familiei Wilson. Taica `ntreb\: – E r\u? Apoi se l\s\ pe vine. Tom se-ntoarse spre Al. – Ai mai montat vreodat\ o biel\? – Nu, r\spunse Al. Niciodat\. Da’ bine`n]eles c-am demontat motorul. – E-n regul\! zise Tom. Trebuie s\ demont\m baia de ulei [i s\ d\m afar\ cuzinetul, pe urm\ s\ facem rost de-un cuzinet, s\-l ajust\m, s\-l [lefuim [i s\-l punem la loc. Asta cere o zi bun\ de lucru. S`ntem nevoi]i s\ ne `ntoarcem p`n\ la ultimul ora[, pe unde am trecut, [i s\ c\ut\m piesa acolo, la Santa Rosa. Albuquerque e cam la [aptezeci [i cinci de mile de-aicea… Aoleu, Doamne Sfinte, m`ine-i duminic\! M`ine nu putem g\si nimic la ora[. To]i ceilal]i st\teau t\cu]i `n jur. Ruthie se apropie de turism [i se uit\ sub capota ridicat\ a motorului, n\d\jduind s\ vad\ ceva spart. Tom vorbi mai departe, cu glas lin:

Fructele m`niei

343

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 344

– M`ine-i duminic\. De-abia luni o s\ putem g\si piesa, [i-i mai mult ca sigur c\ n-ajungem s-o mont\m la locul ei `nainte de mar]i. Nici cu sculele nu st\m prea bine. O s-avem de furc\. Umbra unui vultur alunec\ peste c`mp [i cu to]ii `n\l]ar\ capetele s\ se uite la pas\rea cea neagr\, care v`slea `n v\zduh. Vorbi taica: – Ce mi-e team\ mie e c-o s\ r\m`nem f\r\ gologani [i n-o s\ mai ajungem niciodat\ acolo. S`ntem at`tea guri de hr\nit [i ne mai trebuie s\ cump\r\m [i benzin\, [i ulei. Dac\ r\m`nem f\r\ bani, nu prea v\d cum o s-o mai scoatem la cap\t. Vorbi [i Wilson: – S-ar zice c\ eu s`nt de vin\. Hodoroaga asta blestemat\ mi-a f\cut destule zile amare [i p`n\ azi. A]i fost tare buni cu noi. Acuma str`nge]i-v\ lucrurile [i vede]i-v\ de drum! Eu [i cu Sairy r\m`nem aici [i-om vedea noi `ncotro apuc\m. Nu vrem s\ v\ mai pricinuim nici un necaz. Taica r\spunse domol: – Una ca asta n-o s\ facem. S`ntem aproape ca neamuri. Bunul… `n cortul vostru [i-a dat duhul. – Numai necazuri v-am adus pe cap [i nimic altceva, numai necazuri, spuse Sairy cu glas stins de oboseal\. Tom `[i r\suci domol o ]igar\, o cercet\ cu luare-aminte [i pe urm\ o aprinse. ~[i scoase de pe cap [apca mototolit\ [i se [terse cu ea pe frunte. – Mi-a venit un g`nd, zise el. Poate c\ n-o s\ fie pe placul nim\nui, da’ eu tot `l spun. Cu c`t mai aproape de California vor ajunge unii dintre noi, cu at`ta mai repede au s\ `nceap\ a curge banii `n buzunare. Da’ ma[ina asta de aici poate s\ mearg\ de dou\ ori mai repede dec`t camioneta. {i

344

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

uite ce m-am g`ndit! Mai lua]i ceva din lucrurile care-s `n ma[in\ [i le pune]i `n camionet\, [i pe urm\ cu to]ii, afar\ de mine [i de preot, v\ urca]i `n camionet\ [i-i da]i drumul. Eu [i Casy r\m`nem aicea s\ repar\m ma[ina, iar pe urm\ pornim [i noi, `i d\m b\taie zi [i noapte, [i v-ajungem din urm\ sau dac\ nu mai d\m de voi pe [osea `nseamn\ c\ a]i g\sit de lucru undeva. De-ave]i cumva vreo pan\, nu-i nimic, poposi]i la marginea drumului [i ne a[tepta]i acolo p`n\ venim. De pierdut nu pute]i pierde nimic, iar dac\ ajunge]i cu bine, gata, v\ apuca]i de munc\ [i toate se aranjeaz\ de la sine. Casy o s\-mi dea o m`n\ de ajutor s\ dreg ma[ina asta [i venim `ntr-o `ntinsoare. Familia str`ns\ laolalt\ c\zu pe g`nduri. Unchiul John se l\s\ [i el pe vine, l`ng\ taica. – {i n-o s\ ai nevoie de mine s\ te ajut la biela aceea? `ntreb\ Al. – P\i tu singur ai spus c\ n-ai mai f\cut a[a ceva. – E-adev\rat, `ncuviin]\ Al. Tot ce-]i trebuie e s\ ai [ale zdravene. Da’ poate c\ preotul nu vrea s\ r\m`n\. – Nu-i nimic… s\ r\m`n\ altcineva… pe mine nu m\ intereseaz\ cine, r\spunse Tom. Taica zg`ria cu ar\t\torul ]\r`na uscat\. Zise: – Mie parc\ mi se pare c\ Tom are dreptate. N-ar avea nici un rost s\ st\m cu to]ii gr\mad\ aici. Putem s\ mai facem `nc\ cincizeci ori chiar o sut\ de mile p`n\ se `nsereaz\. Maica `ntreb\ cu nelini[te: – {i cum o s\ mai da]i de noi? – Doar mergem pe acela[i drum, r\spunse Tom. }inem {oseaua 66 p`n\ la cap\t. Ajungem la un ora[ care se cheam\ Bakersfield. Se vede acolo, pe harta mea. Merge]i p`n\ la ora[ul \sta.

Fructele m`niei

345

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 346

– Da, [i c`nd om ajunge `n California [i-om coti de pe [oseaua asta pe alt drum?… – Nu-]i mai face griji, maic\! `ncerc\ Tom s-o lini[teasc\. V\ g\sim noi. Doar California nu-i c`t lumea. – Pe hart\ pare mare de tot, zise maica. Taica `ncerc\ s\ capete un sfat. – John, tu vezi vreo pricin\ s\ nu facem a[a? – Nu, zise John. – Domnule Wilson, e ma[ina dumitale. Ai ceva `mpotriv\ ca feciorul meu s-o dreag\ [i s\ vin\ cu ea dup\ noi? – N-am nimic `mpotriv\, r\spunse Wilson. Mi se pare c\ p`n\ acuma a]i [i f\cut pentru noi destule. Nu v\d pentru ce nu i-a[ da feciorului dumitale o m`n\ de ajutor. – N-ave]i dec`t s\ v\ angaja]i undeva la munc\ [i s\ str`nge]i gologani, dac\ nu v-ajungem din urm\, spuse Tom. Ia g`ndi]i-v\ numai c-am r\m`ne cu to]ii aici. Ap\ nu-i pe-aproape, [i ma[ina asta n-o putem urni din loc. Da’ s\ zicem c\ ajunge]i acolo [i porni]i la munc\. Ar fi altceva, a]i avea bani [i poate [i o cas\ unde s\ v\ ad\posti]i. Ce zici, Casy? Vrei s\ r\m`i cu mine [i s\-mi dai ajutor? – ~s gata s\ fac tot ce v\ poate fi vou\ mai de folos, r\spunse Casy. M-a]i luat cu voi [i m-a]i purtat p`n\ aici. Fac tot ce-mi cere]i. – Bine, da’ s\ [tii c\, dac\ r\m`i cu mine, o s\ stai mult [i bine `ntins pe spate [i-o s\-]i cad\ ulei `n ochi, spuse Tom. – N-am nimic `mpotriv\. – Bine, zise taica. Dac\ a[a stau lucrurile, atuncea mai degrab\ s-o [i lu\m din loc. Poate c\ mai c`[tig\m vreo sut\ de mile p`n\ facem popas. Maica p\[i `n fa]a lui. – Eu nu plec de-aicea.

346

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Cum a[a, cum nu pleci de-aicea? Trebuie s\ mergi. Trebuie s\ ai grij\ de familie. R\zvr\tirea asta `l n\ucise pe taica. Maica se duse `nspre turism [i c\ut\ ceva pe podea, l`ng\ bancheta din spate. Scoase de acolo manivela cricului [i o juc\ f\r\ efort `n m`n\. – Eu nu plec, zise iar. – Ascult\ ce-]i spun eu, trebuie s\ mergi. A[a ne-am hot\r`t. Atunci buzele maichii se `ncordar\. Zise cu glas domol: – Numai dac\ m\ ba]i, altfel n-ai s\ m\ po]i clinti de aici. {i iar\ c`nt\ri domol manivela `n m`n\: {i-am s\ te fac de r`sul lumii, taic\. N-am s\ m\ las b\tut\, n-am s\ pl`ng [i n-am s\ cer `ndurare. Am s\ m\ reped la tine. {i n-ai cum fi chiar a[a de sigur c-ai s\ m\ po]i bate. Iar dac\ o s\ m\ dovede[ti, jur pe Sf`ntul Dumnezeu c\ a[tept p`n\ te `ntorci cu spatele sau te a[ezi jos [i-am s\-]i dau una cu o c\ldare `n cap, s\ te-ntinzi la p\m`nt c`t e[ti de lung! Jur pe numele domnului nostru Isus Hristos c-a[a am s\ fac! Taica privi neputincios la cei din jurul lui. – S-a obr\znicit, spuse el. De c`nd s`nt n-am v\zut-o s\-[i ia a[a nasul la purtare. Ruthie chicoti ascu]it. ~n m`na maichii, manivela se cl\tin\ neast`mp\rat\ `ncoace [i `ncolo. – Vino la mine, spuse maica. Vas\zic\, te-ai hot\r`t, nu? Vino `ncoace s\ m\ ba]i. ~ncearc\ numa! Da’ de mers, eu nu merg; sau, dac\ merg, n-ai s\ mai apuci tu s\ dai gean\-n gean\, fiindc\ am s\ stau treaz\, am s\ stau treaz\ mereu, [i cum ]i s-or `nchide oleac\ ochii, am s\ iau un lemn [i-am s\ te altoiesc cu el.

Fructele m`niei

347

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 348

– Ce [i-a luat nasul la purtare! murmur\ taica. {i nici m\car nu mai e chiar tineric\! ~ntregul grup urm\rea cu aten]ie r\zvr\tirea. Se uitau la taica [i a[teptau s\-l vad\ ie[indu-[i din fire. ~i cercetau m`inile destinse, ca s\-i vad\ forma pumnilor. Dar furia taichii nu izbucni [i m`inile `i at`rnau tot moi de-a lungul coapselor. {i atunci cu to]ii au [tiut c\ maica biruise. A [tiut-o [i maica. Tom r`se: – Da’ ce-]i veni, maic\? De ce faci at`ta t\r\boi? Ce te-a apucat a[a, deodat\? Te legi de noi ca boala de om s\n\tos? Chipul maichii se `mbl`nzi, dar ochii tot mai aruncau sc`ntei. – A]i vrut s\ face]i o treab\, da’ f\r\ s\ chibzui]i de-ajuns, spuse maica. Ce ne-a mai r\mas nou\ pe lumea asta? Nimic alta dec`t noi `n[ine. Numai noi c`]i s`ntem. Am plecat `mpreun\ cu Bunul, [i el numaidec`t [i-a c\tat odihn\ `n pacea morm`ntului. Iar acuma, numaidec`t, voi mai vre]i s\ ne [i `mpr\[tiem… – Da’ bine, maic\, strig\ Tom, doar v-am fi ajuns din urm\! {i p`n\ atuncea n-ar fi trecut cine [tie ce vreme. Maica tot cl\tina manivela `n m`n\. – {i dac\ am fi f\cut popas, iar voi trecea]i pe l`ng\ noi [i v\ tot ducea]i? {i s\ zicem c-am fi ajuns acolo. De unde am fi [tiut `n ce loc s\ v\ l\s\m vorb\, [i voi de unde a]i fi [tiut de la cine s\ ne lua]i urma? {i continu\: Amarnic drum avem de f\cut. Buna-i bolnav\. Zace colo sus pe platform\ [i-[i a[teapt\ [i ea sapa [i lopata. Altceva n-are, da’ se stinge de oboseal\. {i-avem `naintea noastr\ cale lung\ [i amar\. Atunci vorbi [i unchiul John: – Numai c-am fi putut face [i ceva gologani. Am fi pus [i ceva deoparte p`n\ c`nd veneau ceilal]i.

348

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Ochii `ntregii familii se a]intir\ iar\[i asupra maichii. Ea era puterea. A ei era st\p`nirea. {i maica zise: – Ce gologani am face, nu ne-ar fi de nici un folos. Tot ce avem e familia str`ns\ laolalt\. Ca o ciread\ de vite, care se-adun\ gr\mad\ c`nd dau lupii. C`t\ vreme s`ntem to]i `mpreun\, to]i cei vii, de nimic nu mi-e team\, da’ nu vreau nici `n ruptul capului s\ v\d c\ ne r\zle]im. {i Wilsonii, aici de fa]\, s`nt cu noi, [i preotul e [i d`nsul cu noi. Dac\ vor s\ plece, eu n-am ce zice, da’ ajung ca un c`ine turbat, cu ranga asta de fier, dac\ ai mei se `mpr\[tie. Glasul `i suna rece [i hot\r`t. Tom `i r\spunse, cu voce alin\toare: – Maic\, n-avem cum face popas aici. Aicea n-avem ap\. Nici m\car umbr\ nu-i destul\. {i Buna… Buna are nevoie de umbr\. – Bine, r\spunse maica. Mergem mai departe. Ne oprim la primul loc unde o fi ap\ [i umbr\. {i… `ndat\ dup\ aceea camioneta se `ntoarce s\ v\ ia [i v\ duce]i la ora[ s\ cump\ra]i ce trebuie, pe urm\ v\ aduce `nd\r\t. N-o s\ bate]i at`ta cale prin soare [i nici pe tine nu te las s\ te duci singur, [i, dac\ dai de vreo belea, s\ n-ai pe nimeni dintr-ai t\i s\-]i stea `ntr-ajutor. Buzele lui Tom se `ntinser\ peste din]i [i pe urm\ se deschiser\ brusc. T`n\rul `[i `n\l]\ neputincios bra]ele `n l\turi [i le l\s\ s\ cad\ peste coapse. – Taic\, zise el, ce-ar fi s\ te-arunci asupra d`nsei dintr-o parte [i eu din cealalt\, iar restul s\ tabere cu to]ii, [i Buna s\ vie la urm\ s\ pun\ v`rf la toat\ istoria, poate c-atuncea am izbuti s-o dovedim pe maica, p`n\ n-apuc\ s\ ucid\ cu manivela vreo doi-trei dintre noi. Da’ dac\ nu vrei s\ ie[i cu capul spart, eu zic c-ar trebui s\ bagi de seam\ [i s\-i cam c`n]i `n strun\. Doamne-Dumnezeule, omul, c`nd i-a intrat

Fructele m`niei

349

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 350

ceva `n cap, poate s\ fac\ pr\p\d `mprejur. A ie[it pe-al dumitale, maic\. Acuma las\ manivela aceea, p`n\ n-apuci s\ ologe[ti pe careva. Maica se uit\ mirat\ la ranga de fie [i m`na `ncepu s\-i tremure. Arunc\ arma la p\m`nt, iar Tom o ridic\ de jos cu mult\ luare-aminte [i o puse la loc `n ma[in\. Apoi spuse: – Taic\, acuma lini[te[te-te [i dumneata [i s\ ne vedem de treab\. Al, tu `i iei pe to]i [i v\ duce]i cu camioneta s\ face]i undeva popas, pe urm\ te `ntorci tot cu camioneta. Eu [i cu preotul o s\ demont\m baia de ulei. Pe urm\, dac\ izbutim, alerg\m la Santa Rosa [i `ncerc\m s\ facem rost de-o biel\. S\ g\sim, m\car c\-i s`mb\t\ seara. D\-i b\taie acuma s\ putem pleca mai devreme. Stai numai s\ scot cheile [i sculele din ma[in\. Se v`r` sub turism [i pip\i metalele pline de unsoare: Aha, da, ia da]i-mi `ncoace un vas, g\leata cea veche, s\ str`ng uleiul. Nu trebuie s\-l risipim. Al `i d\du g\leata, iar Tom o a[ez\ sub ma[in\ [i cu cle[tele sl\bi bu[onul b\ii de ulei. Uleiul negru `i curse pe bra], `n vreme ce desf\cea bu[onul cu degetele, apoi [uvoiul cel negru c\zu f\r\ zgomot `n g\leat\. P`n\ c`nd g\leata se umplu pe jum\tate, Al urc\ `n camion toat\ familia. Cu fa]a `nc\ de pe acum m`njit\ de ulei, Tom se uit\ printre roate [i strig\: – ~ntoarce-te degrab\! Iar `n vreme ce camioneta trecea `nceti[or peste [an]ul cel abia scobit [i pornea `n jos pe [osea, Tom desf\cea [uruburile care prindeau motorul de [asiu. Le r\sucea doar o singur\ dat\ cu cle[tele [i pe urm\ le de[uruba cu mare grij\, ca s\ nu strice garniturile. Preotul `ngenunche l`ng\ roate [i `ntreb\: – Eu ce-a[ putea s\ fac?

350

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nimic, deocamdat\ nimic. De `ndat\ ce se scurge uleiul [i termin de scos buloanele astea, ai s\ m-aju]i s\ dau afar\ baia de ulei. Se r\suci pe spate ca s\ se trag\ [i mai mult sub ma[in\ [i continu\ s\ desfac\ buloanele, dar f\r\ s\ le scoat\ de tot [i s\ lase baia f\r\ sprijin. P\m`ntul e `nc\ fierbinte aici dedesubt, spuse el. Apoi ad\ug\: Ce-i cu tine, Casy, de-o vreme `ncoace ai t\cut ca pe[tele. Stau [i m\ crucesc! La `nceput, c`nd am dat mai `nt`i peste tine, ]ineai c`te o cuv`ntare mai la fiece jum\tate de ceas. {i acuma, `n astea dou\ zile din urm\, dac-ai scos cu totul zece vorbe. Ce s-a `nt`mplat… ai vreun necaz? Casy se `ntinsese pe burt\ [i se uita sub ma[in\. Obrazul lui, n\p\dit de ]epi rari, st\tea sprijinit de dosul palmei. P\l\ria `i era dat\ pe spate [i `i acoperea ceafa. – C`t am fost preot, am vorbit at`ta de s\-mi ajung\ pentru tot restul zilelor, r\spunse el. – Asta-i drept, da’ tot a[a de drept e c\ uneori spuneai vorbe cu t`lc ad`nc. – M\ ia groaza, zise Casy. Pe vremea c`nd umblam cu predicile, habar n-aveam, da’ am f\cut-o grozav pe cotoiul. Acuma, dac\ am `ncheiat-o cu predicile, ar trebui s\ m\ `nsor. Pricepi, Tommy ? S`nt chinuit de patima c\rnii. – {i eu, r\spunse Tom. {tii, `n ziua c`nd mi-au dat drumul de la McAlester ie[ea fum din mine. M-am n\pustit pe-o femeie, una dintr-acelea de meserie, [i-am dat cu ea de p\m`nt, de parc-ar fi fost cine [tie ce s\lb\ticiune. Nici nu-]i spun cum s-a-nt`mplat. N-a[ spune nim\nui cum a fost. Casy r`se. – Las\, c\ [tiu eu cum s-a-nt`mplat. ~ntr-o vreme m-am dus [i eu s\ postesc `ntr-o pustietate, [i c`nd m-am `ntors de acolo, tot porc\ria aia mi s-a `nt`mplat [i mie.

Fructele m`niei

351

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 352

– A dracului treab\! zise Tom. Da’, oricum, `nseamn\ c\ mi-am cru]at gologanii [i [tiu c\ i-am dat tr`nteal\ muierii. Credeam c\ m-a apucat nebuneala. S-ar fi c\zut s\-i pl\tesc, da’ n-aveam dec`t cinci dolari la via]a mea. {i ea a zis c\ nu-i trebuie bani. Ia, v`r\-te `ncoace [i apuc\ de-o margine! Vezi c-am s\-i dau drumul. Pe urm\ tu s\ desfaci de tot bulonul din partea ta [i eu `l desfac pe \sta dinspre mine, [i-i d\m drumul jos, `nceti[or. Ia seama la garnitur\! Vezi, iese cu totul `ntr-o bucat\. Dodge-urile astea vechi n-au decât patru cilindri. Am mai demontat eu, odat\, unul. Are cuzine]ii principali mari c`t un cantalup. A[a, acuma las\ `n jos… ]ine bine. Ridic\ [i d\ la o parte garnitura aceea, c\ s-a prins acolo… u[urel. Gata! Baia plin\ de unsoare z\cea acum `ntre ei pe p\m`nt [i c`te pu]in ulei `nc\ se mai vedea prin capetele ]evilor. Tom c\ut\ `ntr-una din fa]\ [i scoase de acolo c`teva a[chii de compozi]ie. – Asta e, zise el r\sucind `ntre degete a[chiile de metal moale. Se vede vibrochenul. Du-te la spate [i ia cricul! Salt\-l p`n\ `]i spun s\ stai, da’ `nceti[or. Casy se ridic\ de jos, g\si cricul [i-l potrivi. – Gata? – Suce[te… domol… mai… `nc\ pu]in… gata! Casy se l\s\ `n genunchi [i privi din nou sub ma[in\. Tom lovi biela de vibrochen. – Uite-l! `i spuse lui Casy. – De ce crezi c\ s-a stricat? `ntreb\ Casy. – De, dracu’ [tie! C\ruciorul \sta a alergat pe drumuri vreme de treisprezece ani. La tacometru arat\ [aizeci de mii de mile. Asta `nseamn\ o sut\ [aizeci [i numai Unul Dumnezeu [tie de c`te ori or fi dat `nd\r\t indicatorul. S-a

352

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

`nc\lzit prea tare… poate c\ cineva n-a avut grij\ s-o alimenteze cu ulei… s-a stricat, a[a. D\du la o parte splinturile [i prinse cu cheia bulonul cuzinetului. Smuci [i cheia alunec\ pe metal. O t\ietur\ prelung\ `i ap\ru pe dosul m`inii. Tom o privi ]int\ – s`ngele izbucnea din ran\, se amesteca iute cu uleiul [i picura peste motor. – Asta-i prost de tot, spuse Casy. Las\ s\ lucrez eu, [i tu leag\-te la m`n\. – Nu, d\-o dracului! De c`nd s`nt nu mi s-a `nt`mplat s\ repar o ma[in\ f\r\ s\ m\ tai. Acuma, dac-am f\cut-o [i pe asta, am sc\pat de-o grij\. {i iar potrivi cheia pe bulonul cuzinetului. Tare bine ar fi s\ am o cheie tubular\, spuse el [i lovi cu pumnul `n cheie p`n\ ce buloanele se clintir\ din loc. Le scoase `nceti[or [i le a[ez\ al\turi de buloanele scoase de la baia de ulei, apoi le r`ndui `n baie [i puse l`ng\ ele [i splinturile. Desf\cu pe urm\ [i buloanele cuzinetului [i trase afar\ pistonul. A[ez\ [i pistonul, [i biela l`ng\ celelalte. – Gata, slav\ Domnului! Se r\suci [i ie[i de sub ma[in\, tr\g`nd dup\ sine baia de ulei. ~[i [terse m`na cu o bucat\ de p`nz\ de sac [i cercet\ rana. – Curge ca de la canea, spuse. Da’ las\, c\ [tiu eu ce s\-i fac s\-l opresc. Urin\ pe p\m`nt, lu\ un pumn din noroiul acela [i-l p\turi peste t\ietur\. S`ngele continu\ s\ curg\ doar o clip\ [i pe urm\ se opri. – |sta-i cel mai bun lucru din lume pentru oprit s`ngerarea, observ\ Tom. – {i-un pumn de p`nz\ de p\ianjen ar fi fost tot a[a de bun, spuse Casy. – {tiu, da’ aicea n-am nici un fel de p`nz\ de p\ianjen, [i de pi[at pot face rost oric`nd. Tom se a[ez\ pe scara ma[inii

Fructele m`niei

353

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 354

[i cercet\ cuzinetul cr\pat. Ei, acuma, dac-am putea g\si un Dodge tip ’25 s\ facem rost de-un cuzinet vechi [i c`teva adaosuri, cred c-am face-o s\ mearg\ strun\. Pesemne c\ Al s-a dus departe al dracului. Umbra panoului se lungise mult acum. Era dup\-amiaz\, t`rziu. Casy se a[eza [i el pe scara ma[inii [i privi `nspre apus. – Nu mai avem mult [i-o s\ ajungem `n mun]i, spuse [i pe urm\ t\cu o vreme. ~ntr-un t`rziu zise: – Tom! – Ce-i? – Tom, m-am uitat la ma[inile de pe [osea, la cele care ne-au `ntrecut pe noi [i la cele c\rora le-am luat-o noi `nainte. Am ]inut socoteal\. – Ce socoteal\? – Tom, `s sute de familii cum s`ntem noi [i toate se duc c\tre apus. Am fost atent. Nici una m\car nu se duce spre r\s\rit… [i-s sute [i sute. Ai b\gat de seam\? – ~h`, am v\zut. – {tii… ai zice c\… ai zice c\ toate fug de osta[i du[mani. Parc\ toat\ ]ara a pornit-o la drum. – Da, spuse Tom. Toat\ ]ara a pornit-o la drum. {i noi am pornit. – A[a… da’ dac\ to]i oamenii \[tia [i al]ii `nc\… ce-ar fi s\ nu g\seasc\ de lucru acolo? – D\-o dracului! r\cni Tom. De unde s\ [tiu eu? Nu fac dec`t s\ umblu orbe[te, pun a[a, mereu, un picior `naintea celuilalt. A[a am f\cut [i la MacAlester vreme de patru ani `ncheia]i, nimic altceva dec`t s\ intru `n celul\ [i s\ ies din celul\, s\ m\ duc la sala de mese [i s\ m\ `ntorc de acolo. Doamne Isuse Hristoase, [i-at`ta am crezut c-o s\ fie altfel

354

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

dac-oi ie[i de acolo! Acolo nu po]i s\ te g`nde[ti la nimic, c-altminteri `ncepi s\ r`zi de unul singur [i s\ prinzi mu[te, [i nici acuma nu pot s\ m\ g`ndesc la ceva. Apoi se `ntoarse `nspre Casy: Uite, cuzinetul \sta s-a spart. Noi n-am [tiut ce-i cu el [i de aceea n-am avut nici o grij\. Acuma s-a dus dracului [i o s\ dregem ce s-a stricat. {i… martor mi-e Dumnezeu c\ a[a se `nt`mpl\ cu toate! N-am de g`nd s\-mi fac griji. Nici nu s`nt `n stare. Uit\-te la bucata asta de fier [i de compozi]ie. O vezi? O vezi, m\i? Ei, \sta-i singurul lucru de pe lume – fir-ar el s\ fie al dracului! – la care `mi st\ g`ndul. Da’ unde o mai fi [i Al \la? Casy `i r\spunse: – Ascult\ `ncoace, Tom! Of, ce porc\rie! I-a[a de greu c`nd vrei s\ spui un lucru… Tom lu\ coaja de noroi de pe dosul m`inii [i o arunc\. Marginile t\ieturii erau tivite cu murd\rie. ~[i `ndrept\ iar privirile c\tre preot [i spuse: – Acuma te preg\te[ti s\ ]ii o cuv`ntare. E-n regul\, d\-i drumul! ~mi plac cuv`nt\rile. Directorul `nchisorii avea n\rav s\ ]in\ mereu cuv`nt\ri. Nou\ nu ne f\cea nici un r\u, da’ el avea de ce s\ se umfle `n pene ca un curcan. Ce vrei s\ spui? Casy `[i ciupi pielea de pe spatele degetelor lungi [i noduroase. – ~nt`mpl\rile vin una dup\ cealalt\, [i oamenii nu stau degeaba. Oamenii ace[tia pun un picior `naintea celuilalt, a[a cum spui [i tu, nu se g`ndesc `ncotro se-ndreapt\, a[a cum spui [i tu, dar, cu toate astea, p\[esc to]i `n aceea[i direc]ie. Iar dac\ ai s\ stai [i-ai s\ ascul]i, ai s\ auzi a[a un fel de mi[care, o [erpuire [i un fream\t – [i ca un zbucium. S`nt `nt`mpl\ri care se petrec f\r\ ca oamenii ce le s\v`r[esc s\ [tie ceva despre ele, totu[i. Are s\ ias\ ceva din goana

Fructele m`niei

355

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 356

norodului acestuia pornit `n bejenie c\tre apus, din toate s\la[ele lor l\sate de izbeli[te. Are s\ ias\ un lucru ce-o s\ schimbe `ntreaga fa]\ a ]\rii. Tom zise: – M\car c-o fi a[a, eu tot am s\ pun mai departe un picior `naintea celuilalt. – Da, numai c\, dac\ o s\ `nt`lne[ti `n cale un gard, o s\ trebuiasc\ s\-l sari. – Sar [i garduri c`nd e nevoie s\ trec peste ele, r\spunse Tom. Casy oft\. – Asta-i calea cea mai bun\. ~]i dau dreptate, n-am `ncotro. Numai c\ pe lume s`nt garduri [i garduri. Se afl\ pe lume [i oameni ca mine, care sar peste garduri `nc\ neridicate… [i nu-s `n stare s\ fac\ altfel. – Nu-i Al \la care vine? `ntreb\ Tom. – Ba da, a[a s-ar p\rea. Tom se ridic\ `n picioare [i `nf\[ur\ `ntr-o bucat\ de sac biela [i cele dou\ jum\t\]i ale cuzinetului. – Vreau s\ fiu sigur c\ g\sesc altele la fel cu astea, spuse el. Camioneta trase la marginea [oselei [i Al se aplec\ afar\ pe fereastr\. – Ai stat mult al dracului, spuse Tom. P`n\ unde v-a]i dus? Al suspin\. – Ai scos biela? – Da, r\spunse Tom [i ridic\ deasupra capului leg\tura de p`nz\ de sac. S-a dus naibii compozi]ia! – Vezi, eu n-am avut nici o vin\, observ\ Al. – Nu. Unde i-ai l\sat pe ceilal]i? – Ei, am dat de-o belea, r\spunse Al. Buna s-a pornit pe zbierat [i atuncea au apucat-o n\b\d\ile pe Rosasharn, [i a

356

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

`nceput [i ea s\ boceasc\. {i-a v`r`t capul sub o saltea [i s-a pus pe boceal\. Da’ Buna numai ce c\sca gura [i urla ca un c`ine la lun\ plin\. Ai zice c\ biata Buna [i-a pierdut de tot judecata, a dat `n mintea copiilor. Nu vorbe[te cu nimeni [i nu mai recunoa[te pe nici unul dintre noi. Numai turuie mereu din gur\, parc\ ar sta de vorb\ cu Bunul. – Unde i-ai l\sat? insist\ Tom. – Am ajuns la un fel de tab\r\. Are umbr\ [i ap\ pe ]eav\. Cost\ o jum\tate de dolar pe zi s\ stai acolo. Da’ to]i s`nt a[a de slei]i de oboseal\ [i ajun[i la cap\tul puterilor, c\ le pl`ngi de mil\, [i au r\mas la tab\ra aceea. Maica zice c\ n-au `ncotro, fiindc\ Buna-i at`t de sf`r[it\ [i f\r\ pic de vlag\. Au ridicat cortul lui Wilson [i au luat prelata noastr\ s\ fac\ [i din ea un cort. Eu b\nuiesc c\ Buna [i-a pierdut min]ile. Tom privi c\tre soarele ce cobora la asfin]it [i spuse: – Casy, cineva trebuie s\ r\m`n\ aici cu ma[ina asta, c-altminteri nu mai g\sim nici urm\ din ea. Tot mai vrei s\ r\m`i tu? – Sigur. R\m`n. Al lu\ de pe banchet\ o pung\ de h`rtie: – Uite, avem aicea ni[te p`ine [i ni[te carne, maica mi le-a dat, [i am adus [i un ulcior cu ap\. – De to]i are d`nsa grij\ [i pe nimeni nu-l uit\, zise Casy. Tom urc\ pe banchet\ l`ng\ Al [i spuse: – Ascult\, Casy, o s\ ne `ntoarcem c`t de repede o s\ putem. Da’ c`nd anume, nu [tim. – M\ g\si]i aici. – E-n regul\! {i nu-]i mai ]ine singur discursuri. D\-i drumul, Al! Camioneta se urni `n lumina dup\-amiezii t`rzii: Tare bun b\iat! ad\ug\ Tom. Toat\ vremea se g`nde[te la fel de fel de lucruri.

Fructele m`niei

357

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 358

– De, dracu’ s-o ia de treab\… dac\ ai fost odat\ pop\, eu zic c\ trebuie s\ te g`nde[ti. Taica turbeaz\ c`nd vede oamenii obliga]i s\ dea cincizeci de cen]i doar ca s\ fac\ s\la[ la umbra unui copac. A[a ceva nu-i poate lui intra `n cap. St\ [i `njur\. Zice c\ acuma nu le-a mai r\mas \lora dec`t s\-]i v`nd\ aerul cu bidona[ul. Da’ maica spune c\ trebuie s\ avem umbr\ [i ap\ din pricina Bunei. Camioneta tr\nc\nea pe [osea [i acum, c`nd era goal\, tr\nc\nea [i zdr\ng\nea din toate `ncheieturile. Platforma [i obloanele de pe margini se zguduiau. Al m\ri viteza p`n\ la treizeci [i opt de mile pe or\, [i motorul p\c\nea cu putere, iar dintre sc`ndurile podelei se ridica fum albastru de ulei ars. – Las-o ceva mai domol! `l sf\tui Tom. Altminteri, cine [tie ce [otie ne mai face. Da’ ce-o fi av`nd Buna? – Nu pot s\ [tiu. ~]i aduci aminte c\ de vreo dou\ zile `ncoace st\tea ca dus\ de pe lume [i nu schimba o vorb\ cu nimeni? Ei, afl\ c\ de data asta zbiar\ [i `ntruna `i turuie gura, numa c\ vorbe[te cu Bunul. }ip\ la el. Parc\ te iau fiorii, z\u. Aproape c\-l vezi pe Bunul cum st\ acolo [i se r`nje[te la d`nsa, cum avea el n\rav totdeauna, `[i deap\n\ `nainte g`ndurile lui [i r`nje[te. Ai zice c\ [i Buna `l vede `naintea ochilor. ~l bodog\ne[te de mama focului. Uite, mi-a dat taica dou\zeci de dolari s\-i ]ii tu. Nu [tie de c`t anume o s\ ai nevoie. Ai mai v\zut-o vreodat\ pe maica s\-i stea `mpotriv\ a[a cum i-a stat azi? – Nu-mi aduc aminte. Da’ ce s\ zic, bine am mai nimerit-o [i eu cu eliberarea mea pe cuv`nt de onoare. ~mi spuneam c\, dup\ ce-oi ie[i, am s\ stau cu burta la soare, am s\ m\ scol la pr`nz [i-o s\ m\n`nc pe ruptelea. M\ g`ndeam cum o s\ m\ duc la joc [i ce-o s\ mai alerg dup\ fuste… [i vezi c\ n-am avut vreme s\ fac nimic din toate astea.

358

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Al `i r\spunse: – Uite c-am uitat. Maica m-a pus s\-]i spun o mul]ime de lucruri din partea ei. Zice c\ s\ nu pui b\utur\ pe limb\, s\ nu te iei la g`lceav\ [i mai cu seam\ s\ nu te `ncaieri cu vreunul. Mi-a zis s\-]i spun c\-i e tare team\ s\ nu te trimit\ `nd\r\t. – Are ea destule pe cap f\r\ s\-i mai fac [i eu vreun necaz, spuse Tom. – Ei, da’ o bere tot o s\ bem noi, nu-i a[a? Ard bojocii `n mine dup\ o bere. – Eu nu beau, r\spunse Tom. Taica ar scoate foc pe n\ri dac-ar auzi c-am dat banii pe bere. – Ascult\, Tom, s\ [tii c\ eu am [ase dolari. Am putea am`ndoi s\ bem c`te o bere [i s\ mergem [i la fete. Nimeni nu [tie despre \[tia [ase dolari. Mam\, Doamne, ce-am putea s\ ne mai facem de cap! – P\streaz\-]i gologanii, morm\i Tom. C`nd om ajunge noi acolo, pe coasta Pacificului, ne-apuc\m de petreceri [i o facem lat\ de tot. Poate dup\ ce-om g\si de lucru… Se r\suci pe banchet\ `nspre frate-su: Nu te credeam `n stare s\ te duci la fete dintr-alea. Ziceam c\ doar a[a, `i dai din gur\ [i [tii s\ le-ame]e[ti cu vorba. – Aiurea, cum? Pe-aicea nu cunosc pe nimeni. Da’ am s\ dau iama `n ele [i am de g`nd s\ m\ `nsor. C`nd oi ajunge `n California, [tiu c-am s\-mi fac de cap! – S\ tragem n\dejde c-a[a o s\ fie. – De la o vreme `ncoace nu mai e[ti sigur de nimic. – Nu. Nu mai s`nt sigur de nimic. – Da’ c`nd l-ai omor`t pe fl\c\ul \la… ai… l-ai mai visat vreodat\? Te-au mai chinuit g`ndurile? – Nu. – Cum, nu te-ai mai g`ndit niciodat\ la povestea asta?

Fructele m`niei

359

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 360

– Sigur c\ m-am g`ndit. Mi-a p\rut r\u de el c-a murit. – Nu te-a mustrat deloc cugetul? – Nu. Mi-am isp\[it pedeapsa [i-am isp\[it-o din plin. – {i a fost… a fost, r\u tare… acolo? Tom r\spunse nervos: – Ascult\, Al! Mi-am isp\[it pedeapsa [i-acuma, gata! Nu vreau s-o mai lu\m mereu [i mereu de la cap\t. Uite c-am ajuns la r`u [i dincolo se z\re[te ora[ul. Hai s\ vedem cum facem rost de-un cuzinet, [i las\ dracului toate prostiile! – Mama `]i ]ine partea ca o leoaic\, urm\ Al. C`nd ai plecat tu, a jelit ca dup\ mort. Da’ numa ea a [tiut. Parc\ pl`ngea `n sinea ei. Da’ noi tot vedeam ce are `n suflet. Tom `[i trase [apca tare pe ochi. – Ascult\ `ncoace, Al! Ce-ar fi s\ mai vorbim [i despre altceva? – ~]i spuneam [i eu ce-a f\cut maica. – {tiu… [tiu… da’… mai bine las\. Mai bine at`ta… doar s\ pun mereu un picior `naintea celuilalt. Al se retrase `ntr-o t\cere ofensat\. Nu trecu `ns\ mult [i continu\: – Abia `ncercam s\-]i spun… Tom `i arunc\ o privire [i Al `[i pironi ochii de-a lungul drumului. Camioneta, u[urat\, acum s\lta cu zgomot mare pe [osea. Tom `[i `ntinse buzele lungi, dezgolindu-[i din]ii, [i r`se `nceti[or. – {tiu c\ `ncercai s\-mi spui ceva, Al. Poate [i eu s`nt cam `ntr-o ureche. S-ar putea s\-]i spun odat\ [i odat\. Vezi, nu-i dec`t un anumit lucru pe care ai vrea s\-l afli. {i poate c\ nu-i lipsit de `nsemn\tate. Da’ am eu a[a un g`nd `n capul meu, [i g`ndul \sta `mi spune c\ ar fi cel mai bine s\ dau totul uit\rii pentru o vreme. N-ar fi de mirare ca peste pu]in timp s\-mi schimb g`ndurile. Da’ acuma, c`nd `mi

360

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

aduc aminte de toat\ povestea asta, parc\ mi se `ntorc ma]ele pe dos [i m\ ia cu grea]\. Ascult\ la mine, Al, un singur lucru am s\-]i spun… s\ [tii c\ pu[c\ria nu-i dec`t un anume fel de a lua un om [i a-l scoate din min]i `ncetul cu `ncetul. ~n]elegi? {i oamenii `nnebunesc acolo, iar tu `i vezi [i `i auzi, [i nu mai trece mult [i `ncepi s\ nu mai [tii nici despre tine dac\ e[ti nebun ori zdrav\n la minte. C`nd ceilal]i `ncep s\ urle noaptea, c`teodat\ ]i se pare c\ tu urli… ba se `nt`mpl\ chiar s\ fie [i adev\rat. – Las\, Tom! N-am s\ mai pomenesc niciodat\ despre treaba asta! se ruga Al. – Treizeci de zile mai merge, urm\ Tom. Ba chiar [i o sut\ optzeci de zile. Da’ mai mult de un an… nu [tiu. Este aici ceva cum nu se mai afl\ lucru la fel pe lume. E cineva tr\snit, ceva f\r\ noim\ `n tot g`ndul \sta de a lua oamenii [i a-i ]ine `ncuia]i. Ei, d\-o dracului! Nu vreau s\ mai vorbesc! Ia te uit\ cum str\luce[te soarele `n ferestrele de colo! Camioneta ajunse p`n\ `n preajma sta]iei de benzin\ [i `n locul acela, pe partea dreapt\ a [oselei, se vedea un maidan plin cu ma[ini vechi – un maidan de vreun acru, `mprejmuit cu gard `nalt de s`rm\ ghimpat\, cu o barac\ de tabl\ ondulat\ `n fa]\ [i cu mormane de cauciucuri vechi a[ezate la dreapta [i la st`nga u[ilor, fiecare av`nd `nsemnat pe el pre]ul. Dincolo de barac\ se afla o [andrama scund\, cl\dit\ din fiare vechi, de[euri de lemn [i buc\]i de tabl\. Ferestrele erau parbrize de automobil, fixate `n pere]i. Pe p\m`ntul acoperit de iarb\ z\ceau ma[inile stricate, turisme cu radiatoarele f\cute armonic\ sau `ndoite mult `n\untru [i altele f\r`mate, r\sturnate pe-o parte [i cu ro]ile lips\. Motoare roase de rugin\ st\teau `n[irate pe p\m`nt ori sprijinite de barac\. Un morman mare de fier\rie veche; aripi [i obloane de camion, ro]i [i osii; peste toate st\ruia o

Fructele m`niei

361

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 362

atmosfer\ de descompunere, mucegai [i rugin\; fiare r\sucite, motoare pe jum\tate zdrobite, un ocean de epave. Al trase camioneta pe terenul acoperit cu pete de ulei, p`n\ `n fa]a bar\cii. Tom cobor` [i se uit\ pe u[a `ntunecat\. – Nu se vede nimeni, zise el. {i pe urm\ strig\: Hei, e careva pe-aici? – Isuse Hristoase, sper c-or fi av`nd un Dodge ’25. Din spatele bar\cii se auzi zgomotul unei u[i tr`ntite. O fantom\ de om se apropie prin umbra `ntunecoas\. Sub]iratic, murdar, cu pielea uns\ cu ulei [i `ntins\ peste mu[chii ca ni[te funii. ~i lipsea un ochi [i, `n orbita goal\ [i neacoperit\, mu[chii oculari viermuiau de c`te ori ochiul cel s\n\tos f\cea vreo mi[care. Pantalonii [i c\ma[a `i erau scoroji]i [i `ngro[a]i de unsoare veche [i lucioas\, iar m`inile – cr\pate, br\zdate [i pline de cicatrice. Buza de jos, mare [i r\sfr`nt\, `i at`rna bleag\. – Dumneata e[ti st\p`nul? `ntreb\ Tom. Ochiul cel stingher lic\ri. – Lucrez pentru st\p`n, r\spunse omul moroc\nos. Ce vre]i? – N-ave]i cumva un Dodge vechi, tip ’25? Ne-ar trebui o biel\. – Nu [tiu. Dac\ ar fi st\p`nul aici, ar putea s\ v\ spun\ el… da’ nu-i aici. S-a dus acas\. – N-am putea s\ c\ut\m noi? Omul `[i sufl\ nasul `n podul palmei [i se [terse pe pantaloni. Apoi `ntreb\: – S`nte]i de pe-aici? – Venim dinspre r\s\rit… ne ducem spre apus. – Atuncea c\uta]i. Din partea mea, ar putea s\ ard\ p`n\-n temelii tot ce vede]i aici. – S-ar zice c\ nu prea-l ai la inim\ pe st\p`n.

362

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Omul se apropie t`r[`indu-[i picioarele [i ochiul stingher arunca sc`ntei. – ~l ur\sc, rosti el cu glas stins. ~l ur\sc de moarte, tic\losul dracului! S-a dus acas\ acuma. S-a dus acas\, are casa lui. Cuvintele veneau `nc\lec`ndu-se unele peste altele: E priceput al dracului… [tie de minune s\-[i bat\ joc de om [i s\-l chinuiasc\ p`n\ scoate sufletul din el. Ehei… tic\losul! Are o fat\ de nou\sprezece ani, o frumuse]e. {i m\ `ntreab\ pe mine: „Cum ]i-ar pl\cea s\ te `nsori cu ea?“ Uite a[a vorbe `mi spune el… mie. {i asear\ `mi zice: „{tii c\ e un bal `n ora[; n-ai vrea s\ te duci [i tu?“ Mie, mie `mi spune el vorba asta! Lacrimile `i n\p\dir\ ochii [i lacrimi i se scurser\ din col]ul orbitei ro[ii: ~ntr-o bun\ zi, s\ m\ bat\ Dumnezeu… `ntr-o bun\ zi am s\ iau `n buzunar o cheie de-aceea mare. C`nd `mi spune a[a, se uit\ ]int\ la ochiul meu. {i-am s\-i… am s\-i `nfund capul `n g`t cu cheia, a[a, bucat\ cu bucat\. Din pricina furiei respira greu: Bucat\ cu bucat\ am s\-i `nfund tot capul `n g`t. Soarele disp\ru `n dosul mun]ilor. Al cerceta cu privirile `ntinderea acoperit\ de ma[ini h`rbuite [i dup\ o vreme strig\: – Uite colo, Tom! Aia de colo seam\n\ cu un Dodge ’25 sau ’26. Tom se `ntoarse c\tre omul cu un singur ochi. – Te superi dac\ ne uit\m? – Nu, duc\-se dracului! Lua]i tot ce vre]i! Plecar\ am`ndoi, croindu-[i drum printre ma[inile moarte, p`n\ la o limuzin\ ruginit\, r\mas\ pe geant\. – Da, e chiar unul ’25! strig\ Al. Putem s\-i demont\m repede baia de ulei, domnule? Tom se l\s\ `n genunchi [i se uit\ sub ma[in\.

Fructele m`niei

363

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 364

– Da’ v\d c\ a [i umblat cineva la ea, c\ baia de ulei e gata demontat\, spuse el. ~i lipse[te o biel\. Cred c\ a luat-o cineva. Se r\suci [i se v`r` sub ma[in\: Ia manivela [i `nv`rte oleac\, Al. Apoi mi[c\ biela pe vibrochen: E `mb`csit\ r\u de unsoare. Al r\suci bini[or manivela. U[or! strig\ Tom. Lu\ o surcic\ de pe jos [i cur\]\ crusta de unsoare de pe cuzinet [i de pe buloane. – Se `mbuc\ str`ns? `ntreb\ Al. – Ei, are el pu]in joc, da’ nu prea r\u. – Da’ de uzat e uzat tare? – Are destule adaosuri. Nu-s roase toate. Ce mai, e `n regul\. Mai rote[te-l pu]in da’ domol. ~nc\ oleac\, `nceti[or… gata! D\ fuga la camionet\ [i ad\ ni[te scule! Omul cu un singur ochi zise: – Sta]i, c\ v\ aduc eu o trus\ de scule. Se strecur\ iute printre ma[inile ruginite [i peste o clip\ se `ntoarse cu o cutie de metal plin\ de scule. Tom alese o cheie tubular\ [i i-o `ntinse lui Al. – Desf\-o tu! Vezi s\ nu strici vreun adaos [i s\ nu pierzi buloanele. Ia seama mai ales la [plinturi. {i d\-i b\taie! Acuma se `ntunec\. Al se t`r` sub ma[in\ [i de acolo vorbi: – Ar trebui s\ ne facem rost de-o trus\ cu chei tubulare. Cu cheile universale nu prea po]i s\ faci nici o br`nz\. – Strig\ de-acolo, dac\ ai nevoie de vreun ajutor, `i spuse Tom. Omul cu un singur ochi st\tea neajutorat la o parte. – V\ dau [i eu ajutor dac\ vre]i, le spuse celor doi. {ti]i ce-a f\cut tic\losul de st\p`n? A venit o dat\ `mbr\cat cu n\dragi albi. {i-mi zice: „Haide, hai s\ mergem [i s\ facem o plimbare cu iahtul meu“. Uite, cruce-mi fac c-am s\-l altoiesc `ntr-o bun\ zi. {i urm\ r\sufl`nd greu: N-am mai

364

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

fost cu o femeie de c`nd mi-am pierdut ochiul. {i-auzi ce vorbe-mi spune el mie! {i lacrimi grele `[i s\pau canale `n murd\ria din jurul nasului. Tom `i r\spunse enervat: – {i de ce nu-]i iei valea? Doar n-a pus paznici s\ te ]in\ aici. – Ehei, e u[or de spus. Nu-i chiar a[a u[or de g\sit o slujb\… mai ales pentru unul cu un singur ochi. Tom se `ntoarse c\tre el. – Ia ascult\ aicea, amice! Stai a[a, cu ochiul \la belit. {i e[ti murdar de `mpu]i p\m`ntul. A[a te sim]i tu bine. A[a `]i place. Atuncea stai [i pl`nge-]i singur de mil\. Sigur c\ n-o s\ te lipe[ti de nici o femeie cu ochiul t\u g\unos [i zg`it. Pune ceva peste el [i spal\-te pe fa]\! {i s\ nu dai nim\nui cu cheia `n cap. – Crede-m\ pe mine, omul o duce greu tare cu un singur ochi, r\spunse cel\lalt. Nu vede lucrurile a[a cum le vede toat\ lumea. Nu deosebe[te c`t de departe s`nt. Totul i se pare turtit `n jur. – E[ti un c\c\cios, zise Tom. {tii, am cunoscut odat\ o curv\ cu un singur picior. {i crezi c\ asta o `ncurca la treab\? Da’ de unde, s\ fiu al dracului! Ba lua o jum\tate de dolar mai mult. Zicea: „Cu c`te femei cu un singur picior te-ai culcat tu p`n\ acuma? Cu nici una, zicea. O.K.! zicea. ~nseamn\ c\ ai ceva extra, a[a c-o s\ te coste jum\tate de dolar mai mult“. {i s\ m\ bat\ Dumnezeu dac\ nu c\p\ta, ba dup\ ce plecau de la ea, mu[teriii se mai [i cruceau ce mare plea[c\ d\duse peste ei. C\ aia zicea c\ aduce noroc. {i am mai cunoscut [i un coco[at… `ntr-un loc unde am fost eu odat\. |sta `[i c`[tiga tot traiul l\s`nd oamenii s\-i

Fructele m`niei

365

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 366

m`ng`ie cocoa[a ca s\ le aduc\ noroc. Doamne-Dumnezeule, [i la tine tot necazul e c\ ai pierdut un ochi! Omul spuse, b`lbl`ndu-se: – Of, Doamne, numai s\ vezi oamenii cum fug de tine, [i asta `]i sf`[ie sufletul. – Atuncea acoper\-l cu ceva, d\-l naibii de ochi! Stai cu el a[a zg`it. ~]i place s\-]i pl`ngi singur de mil\. Da’ n-ai de ce face una ca asta. Cump\r\-]i [i tu ni[te pantaloni albi. A[ pune r\m\[ag c\ te `mbe]i [i pe urm\ te v`ri `n pat [i boce[ti cu nasul `n pern\. Pot s\-]i ajut cu ceva, Al? – Nu, r\spunse Al. Uite c\ tocmai am desf\cut cuzinetul [i m\ trudesc s\ scot pistonul. – Vezi s\ nu te r\ne[ti, `l sf\tui Tom. Omul cu un singur ochi `ntreb\ domol: – Crezi… c-ar putea s\ se uite cineva [i la mine? – Ei na, sigur c\ da, r\spunse Tom. Spune-le numai c\ de c`nd ]i-ai pierdut ochiul ]i-a crescut altceva. – Da’ unde v\ duce]i voi? – ~n California. Toat\ familia. Ne ducem s\ g\sim de lucru acolo. – A[a. Da’ crede]i c\ unul ca mine ar putea s\ g\seasc\ de lucru? S\ pun o leg\tur\ neagr\ peste ochi? – De ce nu? Doar nu e[ti schilod. – A[a… da’… a[ putea s\ vin [i eu cu voi, fra]ilor? – Aoleu, nu! S`ntem [i acuma at`t de `nc\rca]i, c\ de-abia ne mi[c\m. Trebuie s\ g\se[ti alt\ cale. Drege cum trebuie o hodoroag\ dintr-astea [i pleac\ de unul singur. – Poate c-a[a am s\ fac, pe cinstea mea! zise omul cu ochiul stingher. Se auzi un zgomot de metal lovit [i Al strig\: – L-am scos. – Bine, adu-l `ncoace, s\ ne uit\m la el.

366

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Al `i `ntinse pistonul, biela [i jum\tatea de jos a cuzinetului. Tom [terse suprafa]a compozi]iei [i o privi `n zare, ]in`nd-o `ntr-o parte. – Mie mi se pare c\-i `n regul\, spuse el. {tii, pe cinstea mea, dac-am avea o lumin\, am putea s-o punem la punct chiar aicea [i `n noaptea asta. – Ascult\, Tom! spuse Al. Am stat [i m-am g`ndit. N-am f\cut rost de chei inelare. O s-avem al dracului de furc\ p`n\ om fixa segmen]ii mai ales dedesubt. Tom `i r\spunse: – Mi-aduc aminte c\ mi-a spus mie cineva odat\ c\ po]i fixa segmen]ii dac\ `i `nf\[uri bine cu s`rm\ sub]ire de alam\. – O fi, da’ pe urm\ cum mai sco]i s`rma? – N-o sco]i de loc. Se tope[te singur\ [i nu face nici o stric\ciune. – Atuncea cred c\ mai bun\ ar fi o s`rm\ de cupru. – Nu-i destul de tare, r\spunse Tom. Apoi se `ntoarse c\tre omul cu un singur ochi: Ave]i cumva ni[te s`rm\ sub]ire de alam\? – Habar n-am. Da’ cred c-am v\zut pe-aicea o bobin\. {i unde crede]i voi c-ar putea g\si cineva o leg\tur\ de-aceea neagr\ pe care [i-o pun unii peste ochi? – Nu [tiu, r\spunse Tom. Hai s\ vedem dac\ om putea da peste bobina aceea de s`rm\. Scormonir\ prin baraca de tabl\, printre tot felul de l\zi, p`n\ ce d\dur\ peste bobina de s`rm\. Tom prinse biela `ntre f\lcile unei menghine [i `nf\[ur\ cu mult\ grij\ s`rma `n jurul segmen]ilor, `ndes`nd-o mai str`ns `n canale, iar acolo unde s`rma f\cea g`lme, o netezea cu ciocanul; apoi `ntoarse pistonul [i b\tu s`rma de jur `mprejur, p`n\ ce disp\ru de pe suprafa]a lui. Dup\ aceea `[i trecu degetul

Fructele m`niei

367

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 368

peste `ntreaga suprafa]\ ca s\ verifice dac\ segmen]ii [i s`rma alc\tuiau o `ntindere neted\. ~n barac\ se f\cu `ntuneric. Omul cu un singur ochi aduse o lantern\ [i arunc\ fasciculul de lumin\ asupra piesei aflate `n lucru. – E gata, zise Tom. Ia spune… c`t ceri pe lanterna asta? – Ei, nu-i cine [tie ce de capul ei. Am dat cincisprezece cen]i pe-o baterie nou\. V-o dau, s\ zicem… cu treizeci [i cinci de cen]i. – O.K.! {i ce-]i dator\m pentru biela asta [i pentru piston? Omul cu un singur ochi `[i [terse fruntea cu pumnul [i `[i coji un strat de murd\rie. – Z\u, domnilor, nici nu [tiu ce s\ v\ spun. Dac\ st\p`nul ar fi aici, s-ar uita `ntr-un catalog [i ar c\uta c`t cost\ o pies\ nou\, iar `n vremea c`t voi v-a]i vedea aici de treab\, el ar socoti la c`t de mare ananghie v\ afla]i [i cam c`]i gologani pute]i avea [i pe urm\… ei, ar spune c\ `n catalog e trecut\ cu opt dolari… iar vou\ v-ar face pre]ul la cinci. {i de-a]i avea vreme s\ sta]i la tocmeal\, ar sc\dea la trei dolari. O s\ spune]i c\ toate astea-s scornelile mele, da’ z\u, mare tic\los mai e! S-ar g`ndi c`t de mare nevoie ave]i de piesa asta. L-am v\zut lu`nd pe un disc de ambreiaj mai mult dec`t d\duse pe toat\ ma[ina. – Bine! Da’ c`]i bani trebuie s\-]i dau eu dumitale pentru piesa asta? – Pre] ca la un dolar, a[ zice. – S-a f\cut. {i-]i dau un sfert de dolar pe cheia asta tubular\. Face treaba de dou\ ori mai lesnicioas\. {i-i `ntinse monedele de argint: Mul]umesc. Ai grij\ de-]i acoper\ ochiul \la! Tom [i Al se urcar\ `n camionet\. Se f\cuse `ntuneric bezn\. Al porni motorul [i aprinse farurile.

368

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– R\m`i cu bine! `i strig\ Tom. Poate ne mai vedem `n California. Cotir\ pe [osea [i luar\ drumul `nd\r\t. Omul cu un singur ochi `i urm\ri cu privirea, `n vreme ce se dep\rtau, apoi intr\ `n barac\ [i se `ntoarse la odaia lui din spate. ~n\untru era `ntuneric. Pe b`jb`ite `[i g\si drumul p`n\ la salteaua `ntins\ pe jos, se culc\ pe ea [i izbucni `n pl`ns, iar ma[inile care vuiau pe [osea nu f\ceau dec`t s\ `ngroa[e [i mai mult zidurile singur\t\]ii ce-l `nconjura. Tom zise: – Dac\ mi-ai fi spus c-o s\ g\sim piesa [i o s\ ne `ntoarcem cu ea gata `n seara asta, a[ fi zis c\ e[ti `ntr-o ureche. – O aranj\m noi a[a cum trebuie, r\spunse Al. Da’ s\ [tii c\ tu o montezi. Mie mi-e team\ c\ a[ str`nge-o prea tare [i s-ar arde ori a[ l\sa-o prea liber\ [i ar s\ri de la locul ei. – O montez eu, conveni Tom. Dac-o vrea s\ se strice iar, n-are dec`t. Eu n-am nimic de pierdut. Al scrut\ `ntunericul. Farurile p\reau neputincioase `mpotriva beznei; dar `naintea lor, ochii vreunei pisici s\lbatice fulgerau verzui, r\sfr`ng`nd lumina farurilor. – S\ [tii c\ l-ai luat cam repede pe amicul \la, spuse Al. I-ai ar\tat limpede c\ trebuie s\-[i adune min]ile. – Ei, d\-l `ncolo, c\ merita cu v`rf [i `ndesat o s\puneal\! St\ ca o mom`ie [i se bate cu pumnii `n cap numai fiindc\ n-are un ochi, [i toat\ vina o d\ pe ochiul acela. E-un puturos, neispr\vitul naibii! Poate c-o g\si putere s\ se scuture de lene dac-o vedea c\ oamenii `i `n]eleg tertipurile. Al zise: – Tom, eu n-am nici o vin\ c\ s-a ars cuzinetul \la. Tom r\mase o vreme t\cut, apoi r\spunse: – Al, s\ [tii c\ a[ vrea s\ te opresc de la o gre[eal\. Dac\ te tot temi s\ nu dea cineva vina pe tine, s\ [tii c\ doar pui

Fructele m`niei

369

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 370

colac peste pup\z\. Eu [tiu cum stau lucrurile. C`nd e[ti t`n\r tare, ai vrea s\ nu-]i spun\ nimeni nici d\-te mai `ncolo. Totdeauna vrei s\ fii tu cel mai tare [i mai mare. Da’ d\-o dracului, Al, nu mai sta toat\ vremea cu sufletul la gur\ dac\ nimeni nu se leag\ de tine. Las\, c-o s\ te dai tu pe brazd\! Al nu r\spunse nimic. Privea drept `nainte. Camioneta zdr\ng\nea [i hodorogea pe autostrad\. O pisic\ zv`cni de pe marginea [oselei [i Al ab\tu ma[ina ca s-o loveasc\, dar ro]ile n-o atinser\ [i pisica s\ri `n iarb\. – Era gata s-o iau, observ\ Al. Ia spune, Tom, ai auzit pove[tile lui Connie despre cum o s\ stea el [i-o s\ `nve]e noaptea? M-am g`ndit c\ poate ar trebui s\ stau [i eu nop]ile [i s\ `nv\]. {tii, radio sau televiziune, ori motoare diesel. Omul ar putea `ncepe o treab\ `n felul \sta. – Ar putea, r\spunse Tom. Da’ mai `nt`i s-ar c\dea s\ vezi c`]i bani ar vrea \ia s\ sug\ de la tine pentru `nv\]\tur\. {i de-abia pe urm\ s\ spui dac\ te apuci ori nu de `nv\]at. Erau [i acolo, la McAlester, unii care ziceau c\ `nva]\ prin coresponden]\. Da’ n-am auzit de nici unul s\ fi terminat `nv\]\tura. Li se f\cea lehamite [i se l\sau p\guba[i. – B\… fir-ar s\ fie… am uitat s\ lu\m ceva de m`ncare. – Nu-i nimica, maica ne-a trimis c`t lumea; n-a putut el, preotul, s\ m\n`nce chiar tot. Ceva tot trebuie s\ mai fi r\mas. Stau mereu [i m\ `ntreb: c`t naiba o s\ mai facem p`n\ acolo, `n California? – Dumnezeu [tie, c\ eu nu. Da’ s\-i tot d\m b\taie `ntr-acolo. Pe urm\ t\cur\ am`ndoi, `ntunericul cobor` deplin, iar stelele devenir\ albe [i str\lucitoare.

370

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Dup\ ce se opri camioneta, Casy se scul\ de pe bancheta din spate a Dodge-ului [i veni p`n\ la marginea [oselei, zic`nd: – Nici n-am visat c-o s\ veni]i a[a de repede. Tom adun\ piesele `n bucata de p`nz\ de sac a[ezat\ pe podea [i-i r\spunse: – Am avut baft\. Ba am mai f\cut rost [i de-o lantern\. O s\ mont\m biela chiar acuma. – A]i uitat s\ v\ lua]i m`ncare, spuse Casy. – Eu m\n`nc dup\ ce-oi termina treaba. Ascult\, Al, trage oleac\ mai la marginea [oselei [i vino s\-mi ]ii lanterna. Se duse de-a dreptul la Dodge [i se strecur\ sub el, `ntins pe spate. Al se t`r` [i el dedesubt, `ntins pe burt\, [i `ndrept\ spre Tom lumina lanternei. – Nu mi-o ]ine `n ochi! A[a, ridic-o ceva mai sus. Tom v`r` pistonul `n\untrul cilindrului, r\sucindu-l la dreapta [i la st`nga. S`rma de alam\ se `mpiedic\ pu]in `n pere]ii cilindrului. Cu o `mpins\tur\ brusc\, reu[i s\ `ndese pistonul dincolo de segmen]i. – Bine c\ merge u[or, dac\ ar fi prea str`ns\, compresia ar opri-o. Cred c-or s\ mearg\ strun\. – Numai de nu s-ar ag\]a s`rma `n segmen]i, spuse Al. – P\i tu de ce crezi c-am `ntins-o eu cu ciocanul? N-o s\ fac\ rizuri. Cred c-o s\ se topeasc\ [i poate are s\ `ntind\ pe pere]ii cilindrului un strat de alam\. – Crezi c-ar putea s\ zg`rie pere]ii cilindrului? Tom r`se. – Aoleu, Doamne, nici nu le pas\ pere]ilor. De pe acuma `nghite uleiul ca o gaur\ de h`rciog apa de ploaie. ~nc\ oleac\ [i nici n-o s-ating\.

Fructele m`niei

371

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 372

~mpinse de c`teva ori pistonul `n cilindru [i `ncerc\ partea de jos a vibrochenului. – O s\ road\ pu]in\ compozi]ie, spuse el. Apoi strig\: Casy! – Da. – Acuma o s\ ridic pistonul \sta. Du-te la manivel\ [i `nv`rte-o `nceti[or c`nd ]i-oi spune eu. {i str`nse buloanele: Acuma. Domol, domol! {i `n vreme ce vibrochenul se `nv`rtea, Tom fixa cuzinetul. ~s prea groase adaosurile. }ine bine, Casy! Scoase buloanele, lu\ c`teva adaosuri din fiecare parte [i puse buloanele la loc. Ia `ncearc\ din nou, Casy! {i iar mi[c\ biela. Acuma tot are joc prea mare. Dac\ am s\-i mai scot ni[te adaosuri, nu [tiu… s\ nu fie prea str`ns\. Da’ am s\ `ncerc. Din nou desf\cu buloanele [i lu\ c`teva adaosuri sub]iri. Ia mai `ncearc\ acuma, Casy! – Parc-ar merge bine, spuse Al. Dar Tom strig\: – Merge cumva prea greu, Casy? – Nu, nu mi se pare. – Bine, acuma cred c\ e-n regul\. Dar-ar Dumnezeu s\ fie a[a! N-ai cum s\ ajustezi compozi]ia f\r\ scule. Noroc c\ avem m\car cheia asta tubular\, c\ [i ea a fost de mare folos. Al spuse: – Pe st\p`nul maidanului \luia au s\-l apuce to]i dracii c`nd o c\uta o cheie cu num\rul \sta [i n-are s\ mai dea nici de urma ei. – ~l prive[te, r\spunse Tom. Noi n-am furat-o. Pe urm\ se apuc\ s\ bat\ [plinturile [i s\ le [lefuiasc\ `n afar\: Acuma cred c\-i gata. Casy, ]ine tu lumina p`n\ ce eu [i Al a[ez\m la loc baia de ulei. Casy se l\s\ `n genunchi [i lu\ lanterna. }inu lumina peste m`inile care lucrau a[ez`nd `nceti[or la loc pompa de

372

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

ulei [i str`ngeau `n fiecare filet buloanele b\ii de ulei. Cei doi oameni se `ncordar\ sub greutatea b\ii, fixar\ `nt`i buloanele de la capete [i le prinser\ pe celelalte; iar dup\ ce toate fur\ puse la locul lor, Tom le fix\ r`nd pe r`nd, p`n\ ce baia se a[ez\ bine pe suprafa]a pompei de ulei, dup\ care le str`nse cu toat\ puterea. – Acuma eu cred c\ e-n regul\, spuse Tom. ~n[urub\ bu[onul rezervorului de ulei, cercet\ cu luare-aminte baia, apoi lu\ lanterna [i c\ut\ pe jos. – Gata-i! Hai s\-i punem la loc uleiul! Ie[ir\ cu to]ii de sub ma[in\ [i turnar\ uleiul `nd\r\t `n baie. Tom cercet\ iar baia de ulei, s\ vad\ de nu are cumva vreo scurgere. – O.K., Al! Ia d\-i drumul, spuse Tom. Al urc\ la volan [i ap\s\ pe pedala starterului. Motorul `ncepu s\ duduie zgomotos. Fum albastru izbucni de pe ]eava de e[apament. – Las-o domol! strig\ Tom. O s\ ard\ ulei p`n\ se `ntinde s`rma. Mai are oleac\. {i `n vreme ce motorul duduia, el asculta cu `ncordare. – Apas\ pedala [i las-o s\ mearg\. Apoi ascult\ din nou: O.K., Al! Opre[te! Cred c-am pus-o pe roate. Ei, ce-a]i f\cut cu carnea aia? – E[ti un mecanic clasa una, zise Al. – P\i de ce nu? Am lucrat un an `ntreg `n atelier. Trebuie rodat\ vreo dou\ sute de mile. S-o l\s\m s\ se [lefuiasc\. ~[i cur\]ar\ cu [omoioage de buruieni m`inile pline de unsoare [i pe urm\ le [terser\ de pantaloni. Se aruncar\ lacomi asupra c\rnii de porc fierte [i b\ur\ cu `nghi]ituri mari din sticla de ap\.

Fructele m`niei

373

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 374

– Era gata s\ mor de foame, m\rturisi Al. Acuma ce facem, o pornim spre tab\r\? – Nu [tiu, r\spunse Tom. S-ar putea s\ ne mai cear\ [i nou\ o jum\tate de dolar. Hai s\ mergem [i s\ le spunem alor no[tri… s\ le spunem c\ am terminat. Pe urm\, dac-om vedea c\ vor s\ ne mai ciupeasc\ [i pe noi… ne vedem de drum. Or fi curio[i s\ [tie ce-i cu noi. Doamne, bine-mi mai pare c\ azi dup\-mas\ maica nu ne-a l\sat s\ ne r\zle]im! Caut\ `mprejur cu lanterna, Al! Vezi s\ nu uit\m ceva! {i ia [i cheia aceea tubular\! Poate mai avem nevoie de ea. Al c\ut\ pe jos cu lanterna. – Nu v\d nimic. – Bine. Turismul `l conduc eu. Tu vii cu camioneta, Al. Tom porni motorul. Preotul se sui [i el `n turism. Tom m`na `ncet, c\ut`nd s\ for]eze c`t mai pu]in motorul, iar Al venea dup\ ei `n camionet\. Trecu peste [an]ul abia scobit, ]in`nd tot `n viteza `nt`i, [i Tom spuse: – La viteza `nt`i Dodge-urile astea pot s\ trag\ dup\ ele [i o cas\. La vitez\ mic\ e grozav\. Pentru noi e cum nu se poate mai bun\… de-asta vreau s\ las cuzinetul s\ se taseze. Pe [osea, Dodge-ul `nainta domol. Farurile de 12 vol]i proiectau pe asfalt un rotocol mic de lumin\ g\lbuie. Casy se `ntoarse c\tre Tom. – E de mirare cum v\ pricep]i voi s\ drege]i o ma[in\. Doar `i me[teri]i ceva [i o [i face]i s\ mearg\. Eu n-a[ putea nici s\ m-ating de ea, chiar acuma, dup\ ce v-am v\zut lucr`nd. – Trebuie s\-]i v`ri nasul `n treburile astea `nc\ de c`nd e[ti ]`nc, r\spunse Tom. Nu-i vorba numai s\ [tii. Trebuie mai mult dec`t at`ta. ~n vremea noastr\, ]`ncii [tiu s\ demonteze o ma[in\ f\r\ s\ mai stea s\ se g`ndeasc\.

374

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Un iepure intr\ `n conul de lumin\ al farurilor [i `ncepu s\ salte mereu `nainte, f\r\ mare grab\, iar urechilei mari fluturau la fiecare s\ritur\. Din c`nd `n c`nd `ncerca s\ sar\ dincolo de marginea drumului, dar zidul `ntunericului `l arunca iar `nd\r\t. ~n dep\rtare se ivir\ ni[te lumini puternice, care apoi se ab\tur\ asupra lor. Iepurele [ov\i, se-mpiedic\, apoi se `ntoarse [i s\ri `n lumina mai slab\ a Dodge-ului. C`nd c\zu sub ro]i, cei din ma[in\ sim]ir\ o zdruncin\tur\ domoal\. Ma[ina care venea din fa]\ ]`[ni pe al\turi. – Po]i fi sigur c\ l-am c\lcat, spuse Casy. Tom r\spunse: – Unora le plac treburile astea. Eu, de c`te ori calc vreo vietate, m\ cutremur. Ma[ina merge bine. Cred c\ segmen]ii s-au rodat de-ajuns p`n\ acuma. Nu mai scoate chiar at`ta fum. – A]i f\cut treab\ bun\, recunoscu preotul. Locul taberei era dominat de-o c\scioar\ de lemn, iar pe veranda c\scioarei, un felinar cu gaz f`s`ia [i `[i arunca `n cercuri mari lucirea albicioas\. Prin preajma c\scioarei erau risipite vreo [ase corturi, iar l`ng\ ele [edeau automobilele. Preg\tirea m`nc\rii pentru cin\ se terminase, dar t\ciunii focurilor aprinse `n tab\r\ `nc\ mai lic\reau pe p\m`nt, prin locurile unde se a[ezaser\ oamenii. ~n fa]a verandei unde ardea felinarul se str`nsese un grup de b\rba]i ale c\ror chipuri ap\reau d`rze [i musculoase `n lumina alb\ [i sup\r\toare, lumina aceea ce le arunca peste frunte [i ochi umbra neagr\ a p\l\riilor [i te f\cea s\ crezi c\ b\rbiile le stau `mpinse `nainte. {edeau pe trepte [i unii se a[ezaser\ direct pe p\m`nt [i-[i sprijineau coatele pe podeaua verandei. Proprietarul, un om l\l`u [i moroc\nos, [edea

Fructele m`niei

375

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 376

`ntr-un scaun, acolo, pe verand\. Se l\sase pe spate [i se rezema de perete, iar cu degetele b\tea darabana pe genunchi. ~n\untru, `n cas\, ardea o lamp\ tot cu gaz, dar lumina ei sub]iratic\ p\rea spulberat\ de lucirea tremur\toare a felinarului. Grupul acela de b\rba]i `l `nconjurase pe proprietar. Tom trase turismul la marginea [oselei [i opri acolo. Al intr\ cu camioneta pe poart\. – Nu-i nevoie s\ b\g\m `n\untru turismul, spuse Tom. Pe urm\ cobor` [i intr\ pe poart\, `ndrept`ndu-se spre lucirea albicioas\ a felinarului. Proprietarul l\s\ s\ cad\ pe podea picioarele din fa]\ ale scaunului [i se aplec\ `nainte. – Vre]i s\ face]i popas aici? – Nu, r\spunse Tom. ~i c\ut\m pe ai no[tri. Ei, taic\! Taica, a[ezat pe treapta cea mai de jos spuse: – Credeam c-o s\ lipsi]i toat\ s\pt\m`na. A]i reparat-o? – Am avut un noroc porcesc. Eram gata `nainte de a se l\sa `ntunericul. Cum se crap\ de ziu\, putem s\ [i pornim. – Asta-i o treab\ grozav\, zise taica. S\ [tii c\ maica e tare nec\jit\. Bun\-ta [i-a ie[it din min]i. – Da, mi-a spus Al. E mai bine acuma? – De, ce s\ zic, oricum, de-o vreme, doarme. Din nou vorbi proprietarul: – Dac\ vre]i s\ trage]i ma[ina `n\untru [i s\ poposi]i la mine, v\ cost\ cincizeci de p\r\lu]e. Ave]i aicea loc de popas, ap\ [i vreascuri pentru foc. Nu v\ doare capul. – D\-o dracului de treab\! zise Tom. N-avem dec`t s\ dormim `n [an], chiar la marginea drumului. {i nu ne cost\ nici un ban. Proprietarul b\tea darabana cu degetele pe genunchi.

376

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Da, numai c\ ajutorul [erifului trage noaptea c`te o rait\ pe aici. {i dac\ d\ peste voi, s-ar putea s\ nu v\ fie prea moale. ~n statul nostru avem lege care nu `ng\duie s\ dormi afar\. E lege `mpotriva vagabondajului. – Da’ dac\-]i dau dumitale cincizeci de cen]i, atuncea nu mai s`nt vagabond, a[a-i? – Adev\rat. ~n ochii lui Tom ap\ru o lic\rire de m`nie. – {i ajutorul \sta al [erifului nu cumva s-a nimerit s\ fie cumnat cu dumneata? Proprietarul se aplec\ din nou `nainte. – Nu, nu mi-e cumnat. {i mai afl\ de la mine c\ nici n-a venit `nc\ vremea aceea ca noi, b\[tina[ii de pe-aici, s\ ascult\m obr\zniciile unor haimanale neru[inate ca voi. – Da’ eu nu-]i cad `n nici un fel sil\ dumitale cu cei cincizeci de cen]i ai no[tri. {i de unde p`n\ unde am ajuns haimanale? Nu ]i-am cerut nici un cap\t de a]\. Vas\zic\, to]i s`ntem ni[te haimanale, nu? Numai c\ noi nu-]i cerem nici un gologan dac\ vrei s\ te `ntinzi pe p\m`nt [i s\ te odihne[ti. Oamenii aduna]i `n fa]a verandei erau `ncorda]i, t\cu]i, nemi[ca]i. Orice expresie le disp\ruse de pe chipuri; numai ochii, ascun[i `n umbra de sub borurile p\l\riilor, se mi[cau pe furi[ cercet`nd fa]a proprietarului. – Las\, Tom, las-o balt\, morm\i taica. – Da, sigur c-o las balt\. Cercul de oameni p\str\ t\cerea [i to]i st\teau a[eza]i pe trepte ori sprijini]i de galerie. Ochii le str\luceau `n lumina sup\r\toare a felinarului cu gaz. Chipurile parc\ le erau `mpietrite `n lumina rece [i nimeni nu se clintea din loc. Doar ochii le alergau de la un vorbitor la altul, `ns\ fe]ele

Fructele m`niei

377

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 378

r\m`neau calme [i lipsite de expresie. Un fluture izbi cu zgomot `n sticla felinarului, se zdrobi [i c\zu `n `ntuneric. ~ntr-unul din corturi se auzi pl`nsul plin de vaiet al unui copil [i un glas cald de femeie `ncerca s\-l potoleasc\, [i apoi urm\ `n c`ntec lin: „Isus te-ndr\ge[te la vreme de noapte. Somn u[or, somn u[or. Isus te ocrote[te noaptea. Nani, oh, nani, oh…“ Felinarul f`s`ia pe verand\. Proprietarul se sc\rpina `n V-ul c\m\[ii descheiate, unde se vedea un smoc de p\r alb. Era a]`]at [i scurmat de nelini[te. Cerceta cu privirea oamenii str`n[i `n cerc, vr`nd s\ citeasc\ ceva pe chipurile lor. Dar nimeni nu se clinti. Tom t\cu mult\ vreme. Ochii lui negri se ridicar\ `ncet c\tre proprietar. – Nu-mi arde mie de nici un fel de g`lceav\, spuse el. Da’ e destul de greu s\ te fac\ cineva haimana. De temut `ns\ nu m\ tem, urm\ el domol. A[ fi `n stare s\ te `nfrunt pe dumneata [i pe ajutorul dumitale de [erif doar cu m`inile goale… uite aici, s\ m\ bat\ Dumnezeu! Da’ asta n-ar putea s-aduc\ nimic bun. Oamenii se foir\, `[i schimbar\ pozi]ia [i ochii lor str\lucitori se `n\l]ar\ `nceti[or c\tre buzele proprietarului, a[tept`nd s\ le vad\ mi[c`ndu-se. Proprietarul se lini[tise. Sim]ea c\ `nvinsese, dar nu `n chip destul de hot\r`tor ca s\ poat\ trece la atac. ~ntreb\: – N-ai cincizeci de cen]i? – Ba da, am. Dar au s\-mi trebuiasc\. Nu-mi d\ m`na s\-i cheltuiesc a[a, numai pentru somn. – De, fiecare trebuie s\ ne c`[tig\m traiul. – A[a-i, r\spunse Tom. Numai c\ a[ vrea s\ se afle [i o cale de a-]i c`[tiga traiul f\r\ s\ iei p`inea de la gura altuia. Oamenii iar se foir\. {i taica spuse:

378

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Noi o s\ plec\m devreme de tot. Uite, domnule! De pl\tit, am pl\tit. Fl\c\ul \sta e de-ai no[tri, din familie. Trebuie s\ mai pl\teasc\ [i el? Am pl\tit. – Juma’ de dolar de ma[in\, r\spunse proprietarul. – Da, da’ el nu-i cu ma[ina. Ma[ina a l\sat-o afar\, pe [osea. – Da’ a venit cu ma[ina, r\spunse proprietarul. Dac\ ar merge treaba a[a, to]i [i-ar l\sa ma[inile pe [osea [i ar veni aici s\-mi foloseasc\ p\m`ntul pe degeaba. Vorbi Tom: – O s\ ne ducem mai `ncolo pe [osea. Ne `nt`lnim m`ine diminea]\. V\ a[tept\m. Al s\ r\m`n\ aici, [i unchiul John s\ vie cu noi… Se uit\ la proprietar: A[a e[ti mul]umit? Iar proprietarul hot\r` iute, ca [i cum ar fi l\sat s\ treac\ de la el. – Dac\ r\m`n at`]ia c`]i au venit [i au pl\tit… atuncea e-n regul\. Tom `[i scoase punga de tutun, ajuns\ acum doar o trean]\ moale [i cenu[ie, cu pu]in praf umed pe fund. ~[i r\suci o ]igar\ sub]iric\ [i v`r` iar punga `n buzunar. Spuse: – O s\ plec\m numaidec`t. Taica vorbi c\tre to]i cei aduna]i `n cerc: – E greu al dracului pentru un om s\ lase totul balt\ [i s\ plece `n pribegie. Pentru oameni ca noi, care am avut casa noastr\. Nu s`ntem ni[te coate-goale. P`n\ c`nd ne-au pus tractoarele pe goan\, am avut [i noi ferma noastr\. Un fl\c\u sub]iratic, cu spr`ncenele `ng\lbenite de ar[ita soarelui, `ntoarse `ncet capul `nspre taica [i `ntreb\: – Plugari? – Sigur, am fost plugari dijma[i. P\m`ntul a fost odat\ al nostru. Fl\c\ul `ntoarse capul.

Fructele m`niei

379

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 380

– La fel ca [i noi, spuse. – Avem noroc doar c\ n-or s\ r\m`n\ mult lucrurile a[a, urm\ taica. O s\ ajungem acolo, `n apus, o s\ muncim [i-o s\ ne cump\r\m o bucat\ de p\m`nt l`ng\ ap\ curg\toare. La marginea verandei, un om zdren]\ros se ridic\ `n picioare. Din haina neagr\ `i curgeau peticile. I se vedeau genunchii prin g\urile pantalonilor de p`nz\ de sac. Fa]a `i era `nnegrit\ de praf [i br\zdat\ prin locurile pe unde se scursese sudoarea. ~[i smuci capul c\tre taica. – Atuncea voi trebuie s-ave]i gologani, nu glum\! – Nu, bani n-avem deloc, r\spunse taica. Da’ s`ntem mul]i buni de munc\ [i to]i oameni zdraveni. Acolo se pl\te[te bine [i-o s\ str`ngem to]i ban l`ng\ ban, la un loc. O scoatem noi la cap\t. Omul `n zdren]e c\sc\ ochii la taica, `n vreme ce acesta vorbea, [i pe urm\ izbucni `n r`s, iar r`sul i se transform\ `ntr-un hohot puternic, ca un nechezat. Cercul de chipuri se `ntoarse spre d`nsul. Hohotul de r`s deveni nest\p`nit [i trecu `n tuse. C`nd, `n cele din urm\, izbuti s\-[i opreasc\ zbuciumul, avea ochii ro[ii [i `neca]i `n lacrimi. – Vas\zic\, v\ duce]i `ntr-acolo… aoleu, Doamne! {i iar porni s\ hohoteasc\: V\ duce]i acolo [i-o s\… c`[tiga]i bine… aoleu, Doamne! Se opri [i spuse cu viclenie: Poate s\ culege]i portocale? Vre]i s\ culege]i piersici? Taica r\spunse pe un ton plin de demnitate: – O s\ muncim la ce s-o g\si. E de lucru acolo berechet. Omul `n zdren]e r`dea `n\bu[it. Tom se `ntoarse spre el, furios. – Ce dracu’ g\se[ti a[a de hazliu `n treaba asta? Omul `n zdren]e str`nse f\lcile [i se uit\ `ncruntat la sc`ndurile verandei. – ~mi pun capul c\ to]i v\ duce]i `n California, nu-i a[a?

380

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Adineauri ]i-am spus, r\spunse taica. N-a fost nevoie s\ fii ghicitor. Omul `n zdren]e zise domol: – Eu… eu m\ `ntorc. Am fost acolo. Toate chipurile se `ndreptar\ iute spre el. Oamenii r\m\seser\ `mpietri]i. F`s`itul felinarului sc\zu p`n\ ajunse doar un suspin slab, proprietarul l\s\ picioarele din fa]\ ale scaunului s\ cad\ pe podea, se ridic\ [i pomp\ `n felinar p`n\ ce f`s`itul se `nte]i iar. Se `ntoarse [i se a[ez\ la loc pe scaun, dar nu se mai l\s\ pe spate. Omul `n zdren]e se `ntoarse c\tre chipurile `ndreptate spre el. – M-am `ntors `nd\r\t ca s\ cr\p de foame. Mai bine s\ cr\p repede [i s\ termin odat\. Taica spuse: – Despre ce dracu’ vorbe[ti dumneata? Am avut `n m`n\ un afi[ unde se spune c\ acolo se pl\te[te bine, [i acum c`teva zile am citit `n jurnal c\ au nevoie de oameni la cules de fructe. Omul `n zdren]e se `ntoarse cu fa]a la taica: – Ave]i unde v\ duce, s\ v\ `ntoarce]i acas\? – Nu, r\spunse taica. Ne-au gonit. Au trecut cu tractorul peste casa noastr\. – Vas\zic\… nu v\ pute]i `ntoarce? – Sigur c\ nu. – Atuncea nu v\ mai sperii degeaba, spuse omul `n zdren]e. – Nici n-ai cum s\ m\ sperii, po]i s\ fii sigur. Am v\zut cu ochii mei afi[ul unde spune c\ au nevoie de oameni. N-ar avea nici un rost s\ fac\ afi[e dac\ n-ar fi a[a. Afi[ele cost\ gologani. Nu le-ar fi `mpr\[tiat prin ]ar\ dac\ n-aveau nevoie de oameni. – Nu vreau s\ v\ sperii.

Fructele m`niei

381

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 382

Taica `i vorbi cu m`nie: – Da’ ce, te-ai apucat s\ faci aicea pe grozavul? Acuma s\ nu mai faci [i pe mutul. ~n afi[ul meu spunea c\ au nevoie de oameni. Dumneata te-apuci s\ r`zi [i zici c\ nu-i adev\rat. Ia l\mure[te-m\, care din doi e mincinosul? Omul `n zdren]e `[i cobor` privirile [i c\ut\ `n ochii m`nio[i ai taichii. P\rea tare trist. – Afi[ul spune drept, recunoscu el. Au nevoie de oameni. – Atunci de ce dracu’ te umfl\ r`sul ca s\ ne nec\je[ti pe noi? – Fiindc\ voi nu [ti]i ce fel de oameni le trebuie \lora. – Ce mai `nseamn\ [i vorba asta? Omul `n zdren]e se hot\r`. Zise: – Ascult\, de c`]i oameni spunea afi[ul dumitale c\ au nevoie? – De opt sute, [i asta doar la o proprietate m\runt\. – Era un afi[ portocaliu? – Da… de ce? – D\ acolo [i numele \luia… zice cutare [i cutare, antreprenor de bra]e de munc\? Taica se scormoni `n buzunar [i scoase afi[ul `mp\turit. – Chiar a[a. De unde [tii? – Ascult\ aicea. E treab\ `ncurcat\ r\u, spuse omul `n zdren]e. Cel cu afi[ul are nevoie de opt sute de lucr\tori. A[a c\ tip\re[te cinci mii de afi[e dintr-astea, [i poate c\ dou\zeci de mii de oameni le v\d. {i s\ zicem c\ dou\-trei mii o pornesc `ntr-acolo fiindc\ se iau dup\ ce spune afi[ul. Oameni `nnebuni]i de necazuri, care nu mai [tiu `ncotro s-apuce. – Da’ nu mai pot s\ pricep nimic! strig\ taica. – Nu po]i s\ pricepi p`n\ ce nu dai ochi cu \la de-a tip\rit afi[ul. O s\-l vede]i, pe el ori pe altu’ care lucreaz\

382

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

pentru el. O s\ face]i tab\r\ `ntr-un [an], voi [i alte cincizeci de familii. Iar \la o s\ se uite `n cortul vostru s\ vad\ dac\ v-a mai r\mas ceva de-ale gurii. Iar dac\ vede c\ nu mai ave]i chiar nimic, v\ spune: „C\uta]i de lucru?“ {i voi o s\-i r\spunde]i: „Sigur c\ da, domnule. Tare v-am mai mul]umi dac\ ne-a]i g\si undeva de lucru“. {i el o s\ zic\: „V\ dau eu de lucru“. Iar voi zice]i: „C`nd `ncepem treaba?“ El o s\ v\ spun\ unde s\ v\ duce]i [i la ce vreme, iar pe urm\ o s\ plece. Poate c\ are nevoie de dou\ sute de oameni, a[a c\ vorbe[te cu cinci sute, [i \[tia spun la al]ii, [i c`nd ajunge]i la locul acela, vede]i c\ v-a]i str`ns o mie. {i st\p`nul de-acolo zice: „La mine se pl\te[te dou\zeci de cen]i pe or\“. Iar c`nd aud a[a, s\ zicem c\ jum\tate dintre oameni `[i v\d de drum. Da’ mai r\m`n `nc\ cinci sute care-s a[a de lihni]i de foame, c\ ar fi gata s\ munceasc\ [i numai pentru c`teva turte, [i-at`ta tot. Ei, \sta cu afi[ul a f\cut contract s\ culeag\ piersicile ori… s\ pr\[easc\ bumbacul. Acuma `n]elegi? Cu c`t mai mul]i oameni poate s\ str`ng\ \la [i cu c`t mai h\mesi]i de foame s`nt oamenii, cu at`t mai pu]in are s\ le pl\teasc\. {i mai cu seam\ o s\ caute oameni cu copii, dac\ poate g\si, fiindc\… d\-o dracului, v-am spus c\ nu vreau s\ v\ sperii. Chipurile a[ezate `n cerc `l priveau `mpietrite. Ochii `i c`nt\reau cuvintele. Omul `n zdren]e `[i d\du deodat\ seama ce-i cu el. – Am spus c\ nu vreau s\ v\ sperii [i uite c\ asta [i fac. Trebuie s\ v\ vede]i de drum. Nu v\ `ntoarce]i `nd\r\t. {i t\cerea plutea `n jurul verandei. Felinarul f`s`ia [i o aureol\ de fluturi se-nv`rteau mereu `n jurul fl\c\rii. Omul `n zdren]e continu\, `nt\r`tat: – ~ng\dui]i-mi s\ v\ spun eu ce s\ face]i c`nd o s\ da]i cu ochii de \la care spune c\ are de lucru pentru voi. S\ v\

Fructele m`niei

383

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 384

spun eu. ~ntreba]i-l c`t pl\te[te. Spune]i-i s\ scrie pe h`rtie c`t pl\te[te. S\-i pretinde]i asta neap\rat. Asculta]i aicea ce v\ spun eu, s\ [ti]i c\ v\ trage pe sfoar\ dac\ nu face]i a[a. Proprietarul se apleac\ `nainte, s\-l vad\ c`t mai bine pe omul murdar [i zdren]\ros. Se scarpin\ `n p\rul c\runt de pe piept. {i vorbi t\ios: – Nu cumva e[ti [i tu unul dintre \ia de `nt\r`t\ oamenii? Nu cumva e[ti de \ia de numa se preface c\ vrea s\ munceasc\? {i omul `n zdren]e r\cni: – M\ jur pe ce am mai sf`nt c\ nu-s! – Pute lumea de ei, spuse proprietarul. Umbl\ de colo-colo numai s\ bage z`zanie. Scoate oamenii din min]i. Se v`r\ ca musca-n lapte. Pute p\m`ntul de-alde \[tia. Are s\ vin\ vremea c`nd o s\-i adun\m pe to]i, pe to]i zurbagiii \[tia. O s\-i alung\m pe to]i din ]ar\. Vrea omul s\ munceasc\, O.K.! Dac\ nu vrea… duc\-se dracului! Doar n-o s\-i l\s\m pe \ia s\ i[te neor`nduial\! Omul `n zdren]e `[i umfl\ pieptul [i urm\: – Eu am `ncercat s\ v\ l\muresc, oameni buni. Un an de zile mi-a trebuit ca s\ `n]eleg treburile astea. A trebuit s\-mi moar\ doi copii [i s\ mi se pr\p\deasc\ nevasta ca s\ mi se deschid\ capul. Da’ n-am cum s\ v\ spun. Ar fi trebuit s-o [tiu dinainte. Da’ nici mie n-a fost nimeni `n stare s\ mi-o spun\. Eu n-am `n ce fel s\ v\ mai povestesc despre bie]ii copila[i cum z\ceau `n cort cu bur]ile umflate [i numai cu pielea `ntins\ pe oase, cum tremurau [i scheunau ca ni[te c\]ei, [i cum alergam de colo p`n\ colo s\ g\sesc de munc\… [i nu pentru bani, nu pentru leaf\! url\ zdren]\rosul. Doamne, Isuse Hristoase, numai pentru o strachin\ de f\in\ [i o lingur\ de untur\. {i pe urm\ a venit coronerul. „Copiii \[tia au murit de-un atac de inim\“, a spus coronerul. {i a

384

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

scris-o pe h`rtie. Cum mai tremurau, s\r\cu]ii, [i cum le st\teau bur]ile umflate ca ni[te b\[ici de porc! Cercul de oameni r\m\sese `ncremenit [i gurile st\teau `ntredeschise. Oamenii r\suflar\ ad`nc [i a[teptar\. Omul `n zdren]e privi de jur `mprejurul cercului, apoi se r\suci `n loc [i se dep\rt\ repede, pierz`ndu-se `n `ntuneric. Bezna `l `nghi]i, dar pa[ii t`r[`i]i se auzir\ `nc\ mult\ vreme dup\ ce disp\ruse, pa[i rari pe asfaltul [oselei; [i o ma[in\ trecu pe [osea, iar `n lumina farurilor omul `n zdren]e ap\ru t`r`ndu-se greoi, cu capul c\zut `n piept [i m`inile `nfundate `n buzunarele hainei lui negre. Oamenii erau nelini[titi. Unul zise: – Ei, uite c\ s-a f\cut t`rziu. Trebuie s\ ne ducem la culcare. Proprietarul spuse: – E vreun coate-goale. O mul]ime de neispr\vi]i bat drumurile de-o vreme `ncoace, lua-i-ar dracu’! Dar dup\ asta t\cu. Se l\s\ iar pe spate [i sprijini de perete speteaza scaunului, [i cu degetele `[i pip\i beregata. Tom spuse: – Eu cred c-am s\ m\ duc s-o v\d pe maica o clip\, pe urm\ o lu\m `n jos pe [osea. B\rba]ii din familia Joad plecar\ de l`ng\ verand\. Taica spuse: – Ce-ar fi s\ vorbeasc\ drept… omul acela? ~i r\spunse preotul: – A spus adev\rul, f\r\ `ndoial\. Adev\rul `n ce-l prive[te pe el. Nu scornea nimic din capul lui. – {i noi ce-o s\ ne facem? `ntreb\ Tom. Tot \sta o s\ fie adev\rul [i pentru noi? – Nu [tiu, zise Casy. – Nu [tiu, ad\ug\ taica.

Fructele m`niei

385

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 386

Se duser\ la cort, la prelata `ntins\ pe o funie. ~n\untru era `ntuneric [i lini[te. C`nd ajunser\ aproape, ceva cenu[iu se mi[c\ la intrare [i se ridic\ p`n\ la `n\l]imea unui om. Maica le ie[i `n `nt`mpinare. – Au adormit cu to]ii, le spuse ea. P`n\ la urm\ a a]ipit [i Buna. Pe urm\ d\du cu ochii de Tom. Cum a]i ajuns aicea? `l `ntreb\ ea `ngrijorat\. Doar n-\i fi p\]it ceva… – Am reparat ma[ina, r\spunse Tom. S`ntem gata s\ plec\m odat\ cu ceilal]i. – Mul]umesc bunului Dumnezeu, zise maica. A[tept cu inima la gur\ s\ plec\m d-aicea. Vreau s-ajung unde-i bel[ug [i verdea]\. S-ajungem c`t mai repede. Taica `[i drese glasul. – Tocmai ne spunea un om… Tom `l apuc\ de bra] [i-l zg`l]`i cu putere. – Vorbea [i el `ntr-o doar\. Zicea c\ drumurile-s pline de lume. Maica se uit\ la ei prin `ntuneric. Sub cort, Ruthie tu[i [i forn\i prin somn. – Le-am f\cut baie, zise maica. E prima dat\ c`nd am avut ap\ destul\ s\-i mai sp\l pu]in. Am l\sat afar\ g\le]ile pline, s\ v\ sp\la]i [i voi. La drum nu po]i s\ ]ii nimic curat. – S`nt to]i `n cort? `ntreb\ taica. – To]i, afar\ de Ruthie [i Rosasharn. Ei s-au dus s\ doarm\ afar\. Ziceau c\-i prea cald `n\untru, sub acoper\m`nt. Taica morm\i, parc\ pus pe ceart\: – Rosasharn asta s-a f\cut o sperioas\ [i-o smiorc\it\. – E la prima sarcin\, observ\ maica. Ea [i Connie parc\ nici nu mai [tiu de altceva pe lumea asta. Parc\ tu n-ai f\cut la fel?!

386

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Noi o s\ plec\m, zise Tom. Ne ducem mai `n jos [i oprim pu]in mai la o parte de [osea. Uita]i-v\ dup\ noi c`nd trece]i, c\ poate nu v\ vedem. Tragem pe dreapta [oselei. – Al r\m`ne? – Da. L\sa]i-l pe unchiul John s\ vie cu noi. Noapte bun\, maic\! Plecar\, str\b\t`nd tab\ra cufundat\ `n somn. Dinaintea unui cort ardea un foc zglobiu [i o femeie p\zea cu grij\ oala `n care fierbea gustarea de diminea]\, ce trebuia luat\ devreme. Mirosul de fasole plutea `n aer, puternic [i ademenitor. – Grozav\ ar mai fi o farfurie de fasole de-asta, zise Tom curtenitor, c`nd trecur\ pe acolo. Femeia z`mbi [i-i r\spunse: – Nu-i gata, c\ v-a[ da cu drag\ inim\. Pofti]i `ncoace c`nd s-o cr\pa de ziu\. – Mul]umim frumos, spuse Tom. Pe urm\, `mpreun\ cu Casy [i cu unchiul John trecu prin dreptul verandei. Proprietarul st\tea tot acolo, pe scaun, iar felinarul f`s`ia [i-[i juca flac\ra. C`nd cei trei ajunser\ aproape, proprietarul `ntoarse capul, iar Tom `i spuse: – Ai s\ arzi tot gazul. – Ei, de-acuma tot e vremea s\ trag obloanele. – Mi se pare c\ jum\t\]ile de dolar nu mai vin de-a dura pe [osea, `i arunc\ Tom. Picioarele scaunului izbir\ podeaua. – Ce, b\, v\ lega]i de mine?! Las\, c-am s\ te ]iu eu minte! E[ti un zurbagiu dintr-\ia. – Iac-ai nimerit-o, zise Tom. ~s bo[olvic. – V-a]i adunat cam prea mul]i pe-aici pe la noi, fir-a]i voi ai dracului!

Fructele m`niei

387

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 388

~n timp ce ie[eau pe poart\ [i se urcau `n Dodge, Tom r`dea `ntruna. Lu\ de jos un bulg\re [i-l arunc\ `nspre lumin\. ~l auzir\ cum se izbe[te de cas\ [i-l v\zur\ pe proprietar s\rind `n picioare scrut`nd `ntunericul. Tom porni ma[ina [i coti pe [osea. Apoi ascult\ cu `ncordare b\t\ile motorului, s\ vad\ de nu se aude cumva vreun zgomot `ngrijor\tor. {oseaua ap\rea ce]oas\ `n lumina slab\ a farurilor.

Capitolul [aptesprezece Ma[inile pribegilor se scurgeau de pe drumurile l\turalnice pe marea autostrad\ ce str\b\tea ]ara [i luau calea pribegiei c\tre apus. ~n zori, ca ni[te g`ng\nii, porneau iute la drum, `nspre apus, iar acolo unde `i prindea `ntunericul, tot ca ni[te g`ng\nii se ghemuiau l`ng\ ad\post [i l`ng\ ap\. {i fiindc\ erau stingheri [i buimaci, fiindc\ to]i veneau de pe un t\r`m al triste]ii, spaimei [i `nfr`ngerii, fiindc\ to]i se `ndreptau spre un loc nou, `nv\luit de taine, se `nghesuiau laolalt\; vorbeau `mpreun\; `[i `mp\r]eau vie]ile, hrana [i toate n\dejdile `ndreptate spre ]ara cea nou\. Pesemne c\ a[a se petreceau lucrurile dac\ o familie poposea l`ng\ un izvor, o alta poposea tot acolo, pentru izvor [i pentru tov\r\[ie, iar o a treia, fiindc\ primele dou\ descoperiser\ locul [i-l socotiser\ prielnic. Iar c`nd soarele sc\p\ta, poate c\ dou\zeci de familli [i dou\zeci de ma[ini se-adunaser\ acolo. Seara se petrecea un lucru de mirare: cele dou\zeci de familii deveneau una singur\ [i copiii, odrasle ale tuturor. Pierderea c\minului devenea o singur\ pierdere, iar vremea de aur din apus, o singur\ n\dejde. {i se putea `nt`mpla ca un copil bolnav s-arunce dezn\dejdea `n inimile a dou\zeci de familii; ca o na[tere ce-avea loc `ntr-un

Fructele m`niei

389

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 390

cort – s\ ]in\ o sut\ de oameni `ncorda]i [i cu sufletul cuprins de team\ `n cursul nop]ii, iar diminea]a s\ reverse bucuria vie]ii noi `n o sut\ de suflete. Se putea ca o familie care-[i petrecuse noaptea sub ap\sarea disper\rii [i spaimei s\-[i scotoceasc\ lucru[oarele spre a afla un dar pentru nou-n\scut. {i seara, a[eza]i `n jurul focurilor, cei dou\zeci erau una. A[a se alc\tuia unitatea taberelor, unitatea din vremea serilor [i a nop]ilor. O ghitar\ scoas\ la iveal\ dintr-o p\tur\ [i degetele ce-i alunecau pe strune, [i c`ntecele, toate ie[ite din mijlocul poporului, unduiau `n noapte. B\rba]ii c`ntau cuvintele [i femeile fredonau melodia. ~n fiecare noapte se zidea o lume, `mplinit\ `ntru totul – se legau prietenii [i se n\[teau vr\jm\[iile; o lume `mplinit\ cu `nfumura]i [i cu mi[ei, cu oameni t\cu]i, cu oameni sfio[i [i cu oameni bl`nzi. ~n fiece noapte se stabileau leg\turile ce alc\tuiesc o lume [i `n fiece diminea]\ o lume se destr\ma, ca un s\la[ de circ. La `nceput, familiile durau [i destr\mau lumile cu anume sfial\, dar treptat ajunser\ s\ st\p`neasc\ deplin me[te[ugul zidirii lor. Apoi se ivir\ conduc\tori, apoi ap\rur\ legi [i se alc\tuir\ coduri. {i pe m\sur\ ce lumile `naintau c\tre apus, erau mereu mai bine `mplinite [i mai larg `nzestrate, fiindc\ ziditorii lor c\p\tau mai mult\ experien]\ `n me[te[ugul zidirii. Familiile `nv\]ar\ ce drepturi trebuie respectate – dreptul de-a r\m`ne numai cu tine `nsu]i sub cort; dreptul de a p\stra trecutul pecetluit `n suflet; dreptul de a vorbi [i de a asculta; dreptul de a refuza ajutorul ori de a-l primi, de a oferi ajutor ori de a te feri s\-l dai; dreptul fiului de a face curte [i al fiicei de a fi curtat\; dreptul celui fl\m`nd de a fi osp\tat; dreptul celor `ns\rcinate [i al bolnavilor de a trece `naintea tuturor celorlal]i.

390

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

{i familiile `nv\]ar\, f\r\ ca nimeni s\ le-o spun\, ce drepturi s`nt monstruoase [i trebuie nimicite: dreptul de a `nc\lca intimitatea, dreptul de a face zgomot, `n vreme ce tab\ra e cufundat\ `n somn, dreptul de a seduce ori de a jefui, dreptul la adulter, la furt [i la ucidere. Astfel de drepturi fur\ strivite, fiindc\ lumile acestea mici nu ar fi putut supravie]ui nici m\car o noapte dac\ asemenea drepturi ar fi r\mas `n fiin]\. {i pe m\sur\ ce lumile `naintau `nspre apus, regulile de conduit\ deveneau legi, f\r\ ca nimeni s\ vorbeasc\ despre asta familiilor. E `mpotriva legii s\-]i faci nevoile `n preajma taberei; e `mpotriva legii s\ spurci `n orice chip apa de b\ut; e `mpotriva legii s\ m\n`nci bucate costisitoare [i gustoase `n v\zul unui fl\m`nd dac\ nu-l `mbii [i pe el s\ se `nfrupte. Iar odat\ cu legile, venir\ [i pedepsele – numai dou\ – o lupt\ scurt\, pe via]\ [i pe moarte, ori surghiunul; [i surghiunul era cea mai aspr\. C\ci, dac\ cineva `nc\lca legile, de chipul [i de numele s\u n-avea cum s\ se mai lepede [i nu-[i mai putea g\si loc `n nici o lume, oriunde ar fi luat ea fiin]\. ~n lunile acestea, regulile bunei-purt\ri `ntre oameni devenir\ obligatorii [i rigide, a[a `nc`t oricine era ]inut s\ spun\: „Bun\ diminea]a“, c`nd se ivea `mprejurarea, iar un b\rbat se putea `n]elege cu o fat\ s\ r\m`n\ `mpreun\ dac\ `[i lua r\spunderea s\ fie tat\ pentru copiii ei [i s\-i ocroteasc\. Dar unui b\rbat nu-i este `ng\duit s\ aib\ o fat\ `ntr-o noapte [i alta `n cea urm\toare, fiindc\ asemenea fapt\ ar pune `n primejdie lumile. Familiile `naintau `nspre apus, iar me[te[ugul cl\dirii lumilor se `mbun\t\]ea mereu, a[a `nc`t oamenii se puteau sim]i ap\ra]i `n aceste lumi; [i lucrurile erau astfel r`nduite,

Fructele m`niei

391

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 392

`nc`t o familie care respecta regulile [tia c\ este totodat\ ap\rat\ de ele. {i `n lumile acestea ap\rur\ oc`rmuiri, cu c\petenii [i b\tr`ni. Un om `n]elept `[i d\dea seama c\ `n]elepciunea lui este trebuitoare `n orice tab\r\; iar un nevrednic nu-[i putea lep\da nevrednicia trec`nd dintr-o lume `ntr-alta. ~n nop]ile acestea se n\[tea [i un anumit sistem de asigurare. C`nd un om avea m`ncare, hr\nea un fl\m`nd, [i astfel se asigura `mpotriva foamei. Iar dac\ murea un copil, un morman de b\nu]i se aduna `n fa]a p`nzei ce acoperea intrarea cortului, fiindc\ un copil se cade a fi `nmorm`ntat cu cinste, de vreme ce cu altceva nu s-a ales din via]\. Un b\tr`n poate fi `ngropat `n ]intirimul s\rmanilor, dar un copil, nu. Pentru zidirea unei lumi este nevoie de un anumit element natural – ap\, malul unui r`u, un p`r`ia[, un izvor ori cel pu]in o ci[mea public\. {i mai este nevoie s\ existe destul p\m`nt pentru ridicarea corturilor, c`teva tufi[uri sau vreascuri pentru foc. Dac\ prin preajm\ se afl\ o groap\ de gunoaie, cu at`t mai bine; fiindc\ acolo se pot g\si tot felul de lucruri trebuincioase – o plit\ veche, o tabl\ `ndoit\, bun\ de ap\rat focul `mpotriva v`ntului, [i tinichele `n care se poate g\ti ori din care se poate m`nca. {i lumile se zideau la vreme de sear\. Venind de pe [osele, oamenii le alc\tuiau din corturile, din inimile [i din cugetele lor. Diminea]a, corturile erau demontate, prelatele – `mp\turite, be]ele corturilor – legate de-a lungul sc\rilor fiec\rei ma[ini, paturile – r`nduite la locul lor `n ma[in\, oalele, de asemenea. {i pe m\sur\ ce familiile `naintau c\tre apus, me[te[ugul zidirii unui c\min la vremea serii [i a d\r`m\rii lui odat\ cu ivirea zorilor c\p\ta reguli fixe; de asta cortul `mp\turit era a[ezat totdeauna `n acela[i loc [i

392

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

oalele, num\rate `n lada lor. {i pe m\sur\ ce ma[inile `naintau `nspre apus, fiecare membru al familiei dob`ndea un rol anume [i c\p\ta anumite `ndatoriri; a[a c\ orice membru al unei familii, t`n\r sau b\tr`n, `[i avea rostul lui `n ma[in\; de aceea, `n nop]ile trudnice [i `n\bu[itoare, c`nd ma[inile se opreau la locurile alese pentru popas, fiecare `[i cuno[tea datoria [i pornea s\ [i-o `mplineasc\ f\r\ a mai a[tepta `ndemn: copiii s\ adune vreascuri [i s\ aduc\ ap\, b\rba]ii s\ ridice cortul [i s\ coboare paturile; femeile s\ preg\teasc\ cina [i s\ vegheze, `n vreme ce familia se hr\nea. {i toate se `mplineau f\r\ porunc\. Familiile, odinioar\ un `ntreg ale c\rui hotare erau casa la vremea nop]ii [i ferma `n timpul zilei, `[i schimbau hotarele. C`t ]inea ziua lung\ [i fierbinte, st\teau to]i t\cu]i `n ma[in\ [i `naintau `ncet c\tre apus; dar la vremea nop]ii, se `nglobau cu totul `n orice grup le ie[ea `n cale. Astfel `[i transformau via]a social\ – se transformau a[a cum `n tot universul numai omul poate s\ se transforme. Nu mai r\m\sese din ei nici urm\ de plugar; erau doar pribegi. {i g`ndurile, n\zuin]ele, privirile t\cute [i cercet\toare, `ndreptate odinioar\ c\tre ogor, nu cuno[teau acum dec`t drumul, dep\rtarea, ]ara de la apus. Omul cu mintea preocupat\ c`ndva doar de ogoarele lui nu se mai g`ndea acum dec`t la milele num\rate `n lungul drumului `ngust de beton. G`ndurile [i temerile nu-i mai erau legate de ploi, de v`nt ori de praf, de cre[terea lanurilor. Ochii supravegheau cauciucurile, urechile tr\geau la b\t\ile motorului, min]ile socoteau uleiul, benzina [i guma din ce `n ce mai sub]ire dintre aer [i asfalt. {i orice stric\ciune a ma[inii devenea o nenorocire. Toate n\zuin]ele se `ndreptau spre apa ce trebuia g\sit\ la vremea serii [i spre oala cu m`ncare ce trebuia pus\ la foc. Atunci s\n\tatea trebuitoare pentru continuarea

Fructele m`niei

393

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 394

drumului nu era dec`t nevoia [i sfor]area de a merge mereu `nainte, dorin]a aprins\ de a merge mereu mai departe. Voin]a ]`[nea spre apus `naintea lor, iar spaimele iscate odinioar\ de secet\ ori de n\vala apelor nu ]ineau acum dec`t de orice lucru ce le-ar fi putut opri mersul `nspre apus. Locurile de popas erau acum statornicite – fiecare la o zi de drum de cel dinainte. Uneori, se `nt`mpla ca pe drum c`te o familie s\ fie cuprins\ de panic\, iar atunci mergeau mereu, zi [i noapte, opreau pe [osea [i dormeau `n ma[ini, [i alergau `ntruna spre apus, ca [i cum ar fi c\utat s\ fug\ de [osea, s\ fug\ de mi[care. Iar ace[tia erau at`t de dornici de repaos, `nc`t r\m`neau cu chipurile a]intite doar spre apus [i goneau `ntr-acolo, silind motoarele s\ duduie `ntruna pe [osea. Dar cele mai multe familii se transformau [i treceau repede la via]a cea nou\. Iar c`nd soarele sc\p\ta… – E vremea s\ c\ut\m un loc de popas. – {i… uite, se v\d acolo ni[te corturi. Ma[ina cobora de pe [osea [i r\m`nea locului, iar pentru c\ al]ii se a[ezaser\ mai `nainte acolo, anumite gesturi de polite]e deveneau necesare. Atunci b\rbatul, conduc\torul familiei, scotea capul pe fereastra ma[inii. – Ne putem opri [i noi s\ dormim aici? – Cum nu, sigur, cu toat\ bucuria. Din ce stat s`nte]i? – Venim tocmai din Arkansas. – Mai s`nt oameni din Arkansas acolo, `n cortul al patrulea. – Z\u? {i marea `ntrebare: – Cum e apa? – De, n-are gust prea bun, dar e din bel[ug. – Foarte bine, v\ mul]umim.

394

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– N-ave]i de ce ne mul]umi nou\. Dar gesturile de polite]e trebuiau s\ existe. Ma[ina se t`ra greoi p`n\ la cortul din margine [i oprea. Pe urm\, oamenii osteni]i coborau [i `[i `ntindeau m\dularele amor]ite. Apoi cortul cel nou ap\rea; copiii plecau dup\ ap\, iar b\ie]ii mai r\s\ri]i se duceau s\ taie m\r\cini sau lemne. Focurile erau aprinse [i cina – pus\ la fiert ori la pr\jit. Cei sosi]i mai `nainte veneau `ntr-acolo, se schimbau nume de state [i se descopereau prieteni, iar uneori chiar rude. – {i zi, din Oklahoma? Ce district? – Cherokee. – Nu mai spune! Am [i eu neamuri acolo. ~i cunoa[te]i pe cei din familia Allen? ~n Cherokee s`nt o mul]ime din familia Allen. Familia Willis o cunoa[te]i? – Cum nu, sigur. {i o nou\ unitate se alc\tuia. {i se `nsera, dar `nainte de a se l\sa `ntunericul, noua familie se integra deplin taberei. Fiecare schimbase c`te o vorb\ cu celelalte familii. Erau cunoscu]i… oameni buni. – Pe cei din familia Allen `i cunosc de c`nd m\ [tiu. Simon Allen, mo[ Simon, a avut de furc\ r\u cu prima nevast\. Avea s`nge de indianc\, din tribul cherokee. Frumoas\ mai era… frumoas\ ca un m`nz negru. – A[a-i, [i Simon cel t`n\r a luat o Rudolph, nu? Parc\ a[a [tiam. S-au mutat la Enid [i le-a mers… tare bine. – Numai Allen s-a descurcat totdeauna grozav. Are un garaj. Dup\ ce aduceau apa [i t\iau lemnele, copiii umblau sfio[i [i cu grij\ printre corturi. {i dovedeau mare iscusin]\ `n a face lucruri menite s\ le `nlesneasc\ legarea unor noi cuno[tin]e. Un b\ie]a[ se oprea `n preajma unui alt b\ie]a[ [i cerceta o piatr\, o ridica de jos, o examina pe-o parte [i

Fructele m`niei

395

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 396

pe alta, scuipa pe ea, o freca [i o cur\]a [i iar\[i o cerceta, p`n\ c`nd `l silea pe cel\lalt s\ `ntrebe: – Ce ai acolo? R\spunsul, foarte firesc: – Nimic. O piatr\. – Da’ atuncea de ce te uitai a[a la ea? – Mi s-a p\rut c\ are un bulg\ra[ de aur. – Parc\ po]i s\ [tii? ~n piatr\ aurul nu-i auriu, e negru. – Sigur. Asta [tie oricine. – Pun r\m\[ag c\-i o cremene, [i tu ai crezut c\-i aur. – Da’ de unde, nu se poate, c\ taica a g\sit o mul]ime de aur la via]a lui [i mi-a spus cum s\-l caut. – Ce-ai zice s\ g\se[ti, a[a, un bolovan mare de aur? – Aoleu! A[ lua cea mai mare bomboan\, una cum n-ai v\zut tu de c`nd e[ti, ’tu-i mama ei! – Pe mine nu m\ las\ s\ `njur, da’ tot mai `njur eu din c`nd `n c`nd. – {i eu. Hai s\ mergem la izvor! {i fetele se adunau laolalt\ [i se l\udau sfioase cu trecerea pe care o au la fl\c\i [i cu planurile lor de viitor. Femeile roboteau `n jurul focurilor [i zoreau s\ preg\teasc\ hrana pentru stomacurile familiei – carne, dac\ aveau bani destui, carne cu cartofi [i cu ceap\. Turte de f\in\ sau de m\lai [i mult\ untur\ topit\ de turnat deasupra. Carne macr\ [i cotlete, [i c`te-o can\ de ceai fierbinte, negru [i amar. Dac\ banii erau pe sponci, turte pr\jite `n resturi de untur\ sau bine coapte [i rumenite, cu untur\ topit\ turnat\ peste ele. Familiile foarte avute sau foarte risipitoare m`ncau conserve de fasole, la cutii de tinichea, ori compot de piersici, tot din cutii de tinichea, p`ine [i cozonac de brut\rie; dar le m`ncau pe ascuns, retra[i `n corturile lor, fiindc\ n-ar fi fost cuviincios s\ m\n`nce asemenea bun\t\]i `n v\zul tuturor.

396

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Chiar [i a[a, copiii care ron]\iau turte adulmecau mireasma fierturii de fasole [i sufereau din pricina asta. Dup\ ce se termina cina [i blidele erau sp\late [i [terse, se l\sa noaptea, iar b\rba]ii se a[ezau pe vine [i porneau la taifas. Vorbeau despre ]ara l\sat\ `n urm\. – Nu [tim ce-o s\ se mai aleag\ de ]ara asta, spuneau ei. S-a dus de r`p\. – Vremurile bune or s\ se `ntoarc\, numai c\ noi n-o s\ mai fim acolo. – Poate, g`ndeau ei, poate am p\c\tuit `n vreun fel [i nu ne-am dat seama c\ p\c\tuim. – Mie mi-a spus odat\ unul, un om al st\p`nirii, mi-a zis a[a, c\ p\m`ntul e prea ros de ploi [i de ape. Unul de la st\p`nire. Zice \la: „Dac-a]i fi tras brazdele de-a curmezi[ul coastelor, ploile n-ar fi ros p\m`ntul.“ Da’ parc\ ne-a stat vreodat\ `n putin]\ s\ facem a[a?! {i nici st\p`nii de-acuma nu trag brazdele de-a curmezi[ul coastelor. ~ntind brazda cale de patru mile `ncheiate [i nu se opresc, [i nu cotesc nici dac\ dau peste Dumnezeu Tat\l. {i vorbeau cu glas domol despre c\minele lor: Sub v`rtelni]a pompei de ap\ avuseser\ un beci micu]. Acolo puneau laptele la prins [i pepenii. Tot acolo se retr\geau c`nd era soarele la amiaz\ [i ar[i]a p`rjolea p\m`ntul, [i era at`t de r\coare, at`t de r\coare, cum nu se mai afl\. T\iau c`te un pepene, acolo `n beci, [i era a[a de rece, c\ te dureau din]ii. {i apa picura din cistern\. Vorbeau despre nenorocirile lor: Avusese un frate, Charley `l chema, cu p\rul galben ca spicul, [i se f\cuse om `n toat\ firea. {i tare mai c`nta frumos din armonic\. ~ntr-o zi a ie[it cu grapa pe ogor. Ei, [i a r\s\rit deodat\ un [arpe [i a [uierat `nspre cai, iar caii [i-au f\cut spaim\, [i grapa a venit

Fructele m`niei

397

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 398

peste Charley, [i col]ii de fier i-au intrat `n p`ntece [i-n m\runtaie, i-au sf`[iat fa]a [i… Of, Doamne-Dumnezeule! Vorbeau despre viitor: – Stau [i m\ g`ndesc cum o s\ fie acolo! – De, `n poze tare mai arat\ frumos! Am v\zut una `n care vremea era cald\ [i frumoas\, se vedeau nuci r\muro[i [i rugi de mure; iar chiar `n spate, aproape de tot, cam c`t e `ntre crupa [i greab\nul cat`rului, un munte `nalt, acoperit de z\pad\. Mai mare minunea s\ te ui]i la poza aceea! – Dac\ g\sim de lucru, o s\ fie tare bine. Iarna nu-i ger. N-or s\ mai degere copiii c`nd se duc la [coal\. O s\ am mare grij\ s\ nu-mi mai r\m`n\ copiii ne[coli]i. Citesc [i eu bini[or, da’ n-am bucurie mai mare dec`t s\ v\d pe unul c\ cite[te ca apa. Se `nt`mpla [i ca un b\rbat s\-[i ia ghitara [i s\ ias\ `n afara cortului. Se-a[eza pe o lad\ [i `ncepea s\ c`nte, [i to]i cei din tab\r\ veneau `nspre el, se str`ngeau `n jurul lui, parc\ `mpin[i de o m`n\ nev\zut\. Mult\ lume se pricepe s\ zdr\ng\ne la ghitar\, dar poate c\ \sta [tie s\ ciupeasc\ strunele. Ia ascult\ numai – coardele cele groase sun\ ad`nc, puternic, `n vreme ce pe strunele sub]iri melodia alearg\ cu pa[i u[ori. Degete butuc\noase [i b\t\torite calc\ strunele pe g`tul ghitarei. Omul c`nta [i ceilal]i `naintau domol c\tre el, p`n\ c`nd cercul se `nchidea [i se str`ngea, iar atunci d\dea glas c`ntecului De zece cen]i bumbac [i de patruzeci de cen]i carne. {i oamenii aduna]i roat\ `n jur c`ntau `n surdin\ `mpreun\ cu el. {i iar d\dea glas unui c`ntec: De ce v\ t\ia]i p\rul, fetelor? {i cercul din jur c`nta la fel. Apoi jeluia, pe melodia lui Eu plec din vechiul Texas, c`ntecul acela sf`[ietor ce se c`nta `nc\ `nainte de venirea spaniolilor, numai c\ pe-atunci cuvintele erau indiene.

398

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Iar acum grupul devenise un singur lucru, o unitate, a[a `nc`t `n `ntuneric privirile oamenilor se `ndreptau asupra lumii lor l\untrice, cugetele c`ntau `n alte vremuri, [i am\r\ciunea tuturor era aidoma odihnei, aidoma somnului. C`nta apoi C`ntecul din McAlester, iar pe urm\, pentru a fi [i pe placul celor v`rstnici, `ncepea Isus m\ cheam\ la s`nul S\u. Pe copii muzica `i toropea [i de aceea se retr\geau `n corturi la culcare, iar c`ntecul li se rev\rsa `n vise. Dup\ o vreme, omul cu ghitara se ridica `n picioare [i c\sca. Apoi spunea celorlal]i: – Noapte bun\, fra]ilor! {i to]i murmurau: – Noapte bun\! {i fiecare ar fi vrut s\ poat\ c`nta la ghitar\, fiindc\ e un lucru tare pl\cut. Apoi oamenii plecau la culcare [i tab\ra se lini[tea. Bufni]ele d\deau t`rcoale prin v\zduh, coio]ii l\trau `n dep\rtare, iar printre corturi alergau sconc[ii, c\t`nd resturi de m`ncare – sconc[ii, cu mersul lor leg\nat [i sfid\tor, care ar\ta c\ nu [tiu ce e teama. Noaptea trecea [i la cea dint`i gean\ de lumin\, femeile ie[eau din corturi, f\ceau focul, puneau cafeaua la fiert. {i b\rba]ii ie[eau din corturi [i vorbeau pe [optite `n lumina slab\ a zorilor. Oamenii spuneau c\, dup\ ce treci fluviul Colorado, ajungi `ntr-un de[ert. Trebuie s\ fii cu b\gare de seam\ `n de[ert. – Vezi s\ nu r\m`i pe drum. Ia ap\ c`t mai mult\, s\ ai, dac\ ]i se `nt`mpl\ ceva. – Eu am de g`nd s\-l str\bat noaptea. – {i eu la fel. Altminteri, c`t de greu e `n de[ert, po]i s\-]i la[i ciolanele pe-acolo.

Fructele m`niei

399

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 400

Familiile m`ncau `n grab\, apoi repede sp\lau [i [tergeau blidele. Corturile disp\reau. To]i d\deau zor s\ plece. {i c`nd soarele se ar\ta, locul taberei r\m`nea cu totul gol, doar ici [i colo se mai z\rea c`te o urm\ l\sat\ de oameni. {i locul de popas era gata s\ primeasc\ o lume nou\ `ntr-o nou\ noapte. Dar de-a lungul [oselei, ma[inile pribegilor se t`rau `nainte ca ni[te g`ng\nii [i milele de beton `ngust li se desf\[urau `n fa]a ochilor.

Capitolul optsprezece Familia Joad mergea `ncet c\tre apus, urcase `n mun]ii din New Mexico [i trecuse printre crestele [i piramidele `n\l]imilor. Se c\]\rar\ p`n\ pe podi[ul `nalt al Arizonei [i de acolo, prin ni[te chei ale mun]ilor, privir\ `n jos De[ertul Zugr\vit1. La postul de grani]\ un slujba[ `i opri. – ~ncotro v\ duce]i? – ~n California, r\spunse Tom. – C`t timp ave]i de g`nd s\ r\m`ne]i `n Arizona? – Nici o clip\ mai mult dec`t ne trebuie ca s\ ajungem la hotarul cel\lalt. – Plante ceva ave]i? – Nici un fel de plant\. – Trebuie s\ v\ controlez lucrurile. – Dac\ v\ spunem c\ n-avem nici un fel de plant\. Slujba[ul lipi pe parbriz un fel de afi[ micu]. – O.K.! Da]i-i drumul! Eu v\ sf\tuiesc s\ v\ gr\bi]i. – Sigur. Asta [i vrem. Se t`r`r\ mai departe pe coastele mun]ilor, acoperite de copaci m\run]i [i r\suci]i: Holbrook, Joseph City, Winslow. 1

The Painted Desert, regiune de de[ert din nordul statului Arizona, denumit astfel din cauza rocilor divers colorate (n.tr.)

Fructele m`niei

401

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 402

Apoi se ar\tar\ copaci f\lo[i, iar ma[inile `ncepur\ s\ scoat\ aburi [i s\ se ca]\re `n sus, pe coaste. La o vreme sosir\ `n Flagstaff [i acolo se aflar\ `n locul cel mai `nalt. Dup\ aceea pornir\ s\ coboare peste marele podi[, iar `naintea lor, drumul se pierdea `n dep\rtare. Apa era din ce `n mai rar\ [i de la un timp trebuia s-o cumperi, cu cinci cen]i, cu zece cen]i, cu cincisprezece cen]i galonul. Soarele r\scocea mun]ii de piatr\ seac\ [i `n fa]a ochilor li se ar\tau piscurile col]uroase [i dantelate, zidul vestic al Arizonei. Acum goneau alunga]i de spaima secetei [i a ar[i]ei. Merser\ toat\ noaptea [i pe vreme de noapte ajunser\ `n mun]i. Urcar\ pe l`ng\ coastele pr\p\stioase tot la vreme de noapte, iar lumina slab\ a farurilor lic\rea pe zidul palid de piatr\, ce str\juia [oseaua. Pe `ntuneric trecur\ dincolo de creast\ [i t`rziu, `n noapte, `ncepur\ s\ coboare domol printre sf\r`m\turile st`ncoase de la Oatman; c`nd se cr\p\ de ziu\, z\rir\ dedesubtul lor apele fluviului Colorado. Ajunser\ la Topok [i oprir\ la pod, `n vreme ce un paznic le r\zuia afi[ul de pe parbriz. Dup\ aceea trecur\ podul [i p\trunser\ `n pustietatea acoperit\ cu sf\r`m\turi de st`nc\. {i cu toate c\ erau fr`n]i de oboseal\, iar ar[i]a `ncepea s\ se simt\, oprir\. Taica strig\: – Am ajuns! S`ntem `n California. To]i privir\ ab\tu]i sf\r`m\turile de st`nc\ ce str\luceau `n soare [i, dincolo de fluviu, n\prasnicele parapete ale Arizonei. – Avem de str\b\tut de[ertul, zise Tom. Trebuie s\ ajungem la ap\ [i s\ facem popas. {oseaua mergea acolo paralel cu fluviul [i diminea]a era pe sf`r[ite c`nd motoarele `nfierb`ntate se oprir\ la Needles, unde apele fluviului alunec\ lin printre trestii.

402

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Joadii [i Wilsonii traser\ ma[inile la malul apei [i, f\r\ s\ coboare, privir\ frumuse]ea apei ce se scurgea la vale [i trestiile ce se cl\tinau u[or `n b\taia curentului. Pe mal se afla o mic\ tab\r\, unsprezece corturi, a[ezate chiar la marginea apei, iar locul era acoperit `n `ntregime cu iarb\ de lunc\. Tom se aplec\ pe fereastr\. – V\ sup\ra]i dac\ poposim [i noi pu]in aici? O femeie voinic\, ocupat\ s\ spele de zor rufe `ntr-o g\leat\, `[i `n\l]\ privirea. – Nu-i p\m`ntul nostru, domnule. A[eza]i-v\ aici dac\ vre]i. O s\ vin\ acuma un poli]ist s\ v\ cerceteze. {i, aplecat\ peste g\leat\, `n b\taia soarelui, `[i v\zu mai departe de treab\. Cele dou\ ma[ini traser\ `ntr-un lumini[ acoperit cu iarb\ bogat\. Corturile fur\ cobor`te numaidec`t, cortul lui Wilson ridicat pe be]ele lui, prelata Joadilor `ntins\ pe fr`nghie. Winfield [i Ruthie se strecurar\ `nceti[or printre s\lcii, p`n\ la malul acoperit de trestii. Ruthie zise, cu glas domol, dar hot\r`t: – California. Asta-i California, [i uite c\ `n ea am ajuns! Winfield rupse o tule1, o coji, v`r` m`zga alb\ `n gur\ [i `ncepu s-o mestece. Pe urm\ intrar\ `n ap\ [i st\tur\ acolo cumin]i, iar undele le m`ng`iau genunchii. – Mai avem `nc\ de str\b\tut de[ertul, spuse Ruthie. – Da’ cum e de[ertul? – Nu [tiu. Am v\zut odat\ o poz\ unde zicea c\ se arat\ un de[ert. Erau numai ciolane goale, peste tot. – Ciolane de om? – Eu zic c\ [i de om, da’ cele mai multe erau de vac\. 1 S cirpus lacustris, plant\ cu tulpin\ `nalt\ [i rotund\, foarte r\sp`ndit\ pe terenurile inundabile din sud-vestul Statelor Unite, mai ales `n California (n.tr.)

Fructele m`niei

403

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 404

– {i-o s\ vedem [i noi ciolanele alea? – Poate. Nu [tiu. O s\ trecem noaptea peste de[ert. A[a zicea Tom. Zicea Tom c\ s-ar usca [i inima `n noi dac\ am trece ziua. – E bun\ [i r\coroas\ apa, observ\ Winfield, fr\m`nt`nd cu degetele picioarelor nisipul de pe fund. O auzir\ pe maica strig`nd: „Ruthie! Winfield! Veni]i `napoi!“ Se `ntoarser\ `n loc [i se `napoiar\ merg`nd `nceti[or printre p\puri[ [i s\lcii. ~n corturile celelalte era lini[te. Pentru c`teva clipe, c`nd se apropiaser\ ma[inile, mai multe capete se i]iser\ de dup\ p`nzele de la intrare, dar se retr\seser\ repede. Acum cele dou\ familii `[i ridicaser\ corturile [i oamenii se adunaser\ laolalt\. Tom vorbi cel dint`i: – Eu am s\ m\ cam duc s\-i trag o baie. S\ [ti]i c\ a[a fac... `nainte de-a trece la culcare. Ce-a mai f\cut Buna dup\ ce am a[ezat-o `n cort? – Nu [tiu, r\spunse taica. Mi s-a p\rut c\ nu-i chip s-o trezim. {i deodat\ `ntinse capul `nspre cort. De sub prelat\ se auzea un glas sacadat [i pl`ng\tor. Maica intr\ repede. – E treaz\ de mult, spuse Noah. Eu a[ zice c\ toat\ noaptea s-a v\itat acolo, `n camionet\. {i-a pierdut de tot min]ile. – Lua-o-ar dracu’ de treab\! spuse Tom. E fr`nt\ de osteneal\. Dac\ n-o s\ se poat\ odihni c`t mai cur`nd, nu cred c-o mai duce mult. E sleit\ de oboseal\. Nu mai vine nimeni cu mine? M\ duc s\ m\ sp\l [i pe urm\ m\ culc la umbr\... Am s\ dorm toat\ ziua. O porni `nainte [i b\rba]ii ceilal]i se luar\ dup\ el. Se dezbr\car\ cu to]ii `ntre s\lcii, apoi intrar\ `n ap\ [i

404

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

se a[ezar\ jos. St\tur\ mult\ vreme nemi[ca]i, cu c\lc`iele `nfundate `n nisip, [i doar capetele le r\s\reau deasupra apei. – Doamne, c\ tare mai mi-era dor de-o baie! zise Al. Lu\ de pe fund un pumn de nisip [i `ncepu s\ se frece cu el. To]i st\teau `n ap\ [i priveau `n dep\rtare v`rfurile ascu]ite c\rora li se spunea Needles1 [i mun]ii albi [i st`nco[i ai Arizonei. – Peste ei am trecut! se minun\ taica. Unchiul John `[i b\g\ capul sub ap\. – Ei, uite c-am ajuns. Iaca aicea e California, [i parc\ n-ar fi chiar a[a mare bel[ug. – Mai avem de trecut de[ertul, `i r\spunse Tom. {i am auzit c\-i p\c\tos al dracului. – ~ncerc\m s\-l trecem la noapte? vru s\ afle Noah. – Ce zici, taic\? `ntreb\ Tom. – De, [tiu [i eu? Ne-ar prinde bine pu]in\ odihn\, mai cu seam\ Bunei. Da’ pe de alt\ parte grozav mi-ar pl\cea s\ trec odat\ de[ertul [i s-ajung acolo, s\ g\sesc de lucru. Nu ne-au mai r\mas dec`t vreo patruzeci de dolari. Am s\ m\ simt mult mai la largul meu c`nd o s\ muncim to]i [i-o s\ `ncepem a c`[tiga ceva bani. Fiecare st\tea scufundat `n ap\ [i sim]ea ap\sarea curentului. Preotul `[i l\s\ m`inile [i bra]ele s\ pluteasc\ pe unde. Trupurile le erau albe p`n\ la g`t [i la `ncheieturile m`inilor, p`rlite [i `nnegrite pe m`ini [i pe fe]e, [i cu V-uri ar\mii pe oasele pieptului. Se frecau cu nisip. Noah zise alene: – Mi-ar pl\cea doar a[a, s\ stau aicea. S\ m\ `ntind [i s\ zac aicea c`t lumea. S\ nu mai [tiu niciodat\ ce-i foamea [i 1 ~n

engl., ace (n.tr.)

Fructele m`niei

405

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 406

necazul. S\ zac toat\ via]a aici `n ap\, ca o scroaf\ bor]oas\ `n n\mol. Apoi Tom zise, privind c\tre crestele zdren]uite de dincolo de ap\ [i c\tre piscurile Needles, aflate pu]in mai la vale: – Niciodat\ n-am mai v\zut mun]i a[a de mari. Da’ locurile astea de pe-aici te ucid, nu alta. Parc\ ar fi oasele unei ]\ri. Stau [i m\ `ntreb dac-o s-ajungem vreodat\ `ntr-un loc, unde oamenii s\ poat\ tr\i f\r\ s\ se sleiasc\ muncind [i lupt`nd cu st`ncile. Am v\zut odat\ poze dintr-o ]ar\ `ntins\ ca-n palm\ [i plin\ de verdea]\, [i cu ni[te c\su]e mititele, albe toate, a[a cum spune maica. Maica nu mai viseaz\ dec`t o c\su]\ alb\. Parc\ mi-ar veni s\ cred c\ nici nu se afl\ asemenea ]ar\. Da’ poze am v\zut. – A[teapt\ p`n\ om ajunge `n California, `l `ndemn\ taica. Atuncea ai s\ vezi ce `nseamn\ aceea ]ar\ frumoas\. – Doamne, iart\-m\, taic\! Da’ acuma s`ntem `n California. Doi b\rba]i, `mbr\ca]i `n pantaloni de doc [i c\m\[i albastre ude de sudoare, venir\ printre s\lcii [i se uitar\ la cei intra]i `n ap\. Le strigar\: – E bine de `notat? – Nu [tiu, r\spunse Tom. N-am `ncercat deloc. Da’ oricum, e grozav `n ap\. – V\ sup\ra]i dac\ venim [i noi? – Da’ ce, parc\-i g`rla noastr\? V\ `mprumut\m [i dumneavoastr\ o bucat\ din ea. Cei doi `[i scoaser\ pantalonii, `[i traser\ c\m\[ile de pe ei [i venir\ spre ap\ cl\tinindu-se. Praful le acoperea picioarele p`n\ la genunchi; t\lpile picioarelor le erau galbene [i umede de sudoare. Se l\sar\ alene `n ap\ [i `ncepur\ s\ se spele `ncet pe coaste. Ar[i de soare erau am`ndoi, iar unul

406

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

era tat\l [i cel\lalt, feciorul. Gemeau [i morm\iau, m`ng`ia]i de unde. Taica `ntreb\ cu bun\voin]\: – ~nspre apus merge]i? – Nu. Venim de-acolo. Ne `ntoarcem acas\. Acolo n-avem cum c`[tiga o p`ine. – Unde acas\? `ntreb\ Tom. – ~n Coada-de-Crati]\. Venim tocmai de l`ng\ Pampa1. Taica `ntreb\: – {i acolo ave]i cum c`[tiga o p`ine? – Nici. Da’ cel pu]in putem cr\pa de foame printre oameni de-ai no[tri. Nu ne arde s\ r\bd\m p`n\ ne-om da sufletul laolalt\ cu unii care ne du[m\nesc. – {tii, r\spunse taica, e[ti al doilea om care spune vorba asta. Da’ ce au cu voi s\ v\ du[m\neasc\? – Nu [tiu, d\du r\spuns cel\lalt. Apoi `[i umplu pumnii cu ap\ [i se frec\ pe fa]\, pufnind [i forn\ind. Fire de ap\ negre de praf `i curgeau din p\r [i-i alergau pe g`t. – Te-a[ ruga s\-mi spui mai multe despre treaba asta, zise taica. – {i eu, ad\ug\ Tom. De ce s\ te du[m\neasc\ lumea acolo, `n apus? Omul se uit\ ]int\ la Tom. – Chiar v\ duce]i acuma `ntr-acolo? – S`ntem `n drum. – N-a]i mai fost niciodat\ `n California? – Nu, n-am mai fost. – Ei, p\i de ce s\ v\ lua]i dup\ ce spun eu? Duce]i-v\, s\ vede]i cu ochii vo[tri. 1 Ora[

`n nord-vestul statului Texas, `n regiunea denumit\ Coada-deCrati]\ (n.tr.)

Fructele m`niei

407

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 408

– A[a-i, `ncuviin]\ Tom, numai c\ omului `i place s\ [tie dinainte ce-l a[teapt\. – Ei, atuncea, dac\ `ntr-adev\r vre]i s\ [ti]i, eu s`nt unul care multe m-am `ntrebat [i multe lucruri am cump\nit `n mintea mea. M`ndr\ mai e ]ara asta! Numai c\ e lung\ vremea de c`nd a fost furat\. O s\ str\bate]i pustiul [i o s\ ajunge]i `n ]ara asta cam pe la Bakersfield. {i niciodat\ `n via]a voastr\ n-a]i v\zut asemenea m`ndre]e de ]ar\… toat\ o gr\din\ [i numai vii pretutindeni, cele mai frumoase locuri pe care le-a]i v\zut de c`nd s`nte]i. {i o s\ trece]i pe l`ng\ un loc `ntins ca `n palm\ [i cu p\m`nt ca untul [i apa la treizeci de picioare de-acolo, [i-o s\ vede]i c\ locul e l\sat p`rloag\. Da’ de atins nu te po]i atinge nici de un petic din p\m`ntul \sta. E al unei companii de terenuri agricole [i p\storit. {i dac\ ei nu vor s\-l lucreze, p\m`ntul r\m`ne p`rloag\. Numai s\ te-mping\ p\catul s\ ari un petic de loc [i s\-l semeni, c\ `ndat\ `nfunzi pu[c\ria! – P\m`nt bun, zici? {i nu-l lucreaz\ nimenea? – Chiar a[a, dom’le. P\m`nt de cel mai bun [i l\sat p`rloag\! Chiar a[a, dom’le, treaba asta te face s\-]i ie[i din min]i, da’ n-ai `ncotro. {i s\ vezi cum se uit\ lumea la tine. Se uit\ lung la tine, [i pe chipurile lor cite[ti ca-n carte: „Nu pot s\ v\ suf\r, nesp\la]ilor!“ {i s\ vede]i cum vin oameni de-ai [erifului [i te iau la goan\ unde te v\d. Faci popas la marginea drumului [i te alung\ de-acolo. Cite[ti pe chipurile oamenilor c`t\ du[m\nie `]i poart\. {i... am s\ v\ spun eu o vorb\. Oamenii aceia `s du[m\no[i fiindc\ le-a intrat frica `n oase. {tiu c\ omul fl\m`nd trebuie s\-[i fac\ rost de m`ncare chiar dac-ar fi s-o ia cu sila. {tiu prea bine c\, dac\ la[i p\m`ntul p`rloag\, f\ptuie[ti p\cat greu, [i p\m`ntul acela tot are s\-l ia cineva p`n\ la urm\. Fir-ar al

408

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

dracului s\ fie! Da’ vou\ p`n\ acuma nu v-a zis nimenea okie? Tom `ntreb\: – Okie? Ce-i aceea? – Ei, okie `nsemna `nainte c\ e[ti de fel din Oklahoma. Acuma vrea s\ zic\ precum c\ e[ti un `mpu]it [i un nesp\lat. Okie `nseamn\ c\ e[ti un gunoi. A[a, singur\, vorba asta n-ar `nsemna nimic, da’ felul cum ]i-o spune conteaz\. Ce s\ v\ mai tot `ndrug eu?! Trebuie s\ v\ duce]i acolo. Am auzit c\ s`nt trei sute de mii de oameni de-alde noi prin ]ara asta... [i to]i tr\iesc ca vitele, fiindc\ `n California p`n\ [i cel mai mic lucru[or are st\p`n. N-a mai r\mas nimic. Iar aceia care au lucrurile `n st\p`nire se ]in de ele cu din]ii [i nu le-ar da drumul nici dac-ar trebui s\ ucid\ toat\ omenirea ca s\-[i p\streze ei avutul. Iar asta le bag\ spaima `n oase [i-i face s\-[i ias\ din min]i. Trebuie s\ vede]i cu ochii vo[tri. S\ auzi]i cu urechile voastre. Cea mai frumoas\ ]ar\ pe care o poate vedea omul, fir-ar ea s\ fie, da’ nu se mai afl\ nici s\m`n]\ de omenie la cei de-acolo! S`nt a[a de `nsp\im`nta]i [i de z\p\ci]i, c\ nici ei `ntre ei nu se mai poart\ omene[te. Tom `[i cobor` privirile asupra apei [i `[i `nfipse c\lc`iele ad`nc `n nisip. – Da’ dac\ se-nt`mpl\ ca unul s\ g\seasc\ de lucru [i s\ pun\ ban l`ng\ ban, poate s\ cumpere o bucat\ de p\m`nt? B\rbatul mai v`rstnic r`se [i se uit\ la fie-su, iar feciorul cel t\cut r`nji aproape triumf\tor. {i cel mai `n v`rst\ r\spunse: – N-ai cum g\si un loc de munc\ statornic. Trebuie s\ trude[ti `n fiecare zi pentru bucata de p`ine din ziua aceea. Trude[ti mereu, [i oamenii se uit\ `ntruna la tine cu ochi r\i. Te duci la cules de bumbac [i po]i fi `ncredin]at c\ n-are

Fructele m`niei

409

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 410

s\ ]i se pl\teasc\ cinstit, fiindc\ \ia au c`ntare mincinoase. Unele s`nt bune [i altele-s mincinoase. Da’ tu crezi c\ toate-s mincinoase, f\r\ s\ ai de unde [ti care anume. {i oricum ar fi, tot n-ai ce face. Taica `ntreb\ domol: – {i nu-i nimic... nu-i chiar nimic frumos acolo? – Ba sigur c\ da, s`nt multe lucruri frumoase la care po]i s\ te ui]i, numa c\ nu po]i avea nici unul dintre ele. Dai cu ochii de-o livad\ `nc\rcat\ cu portocale galbene [i vezi numaidec`t un fl\c\u cu o pu[c\, [i fl\c\ul are dreptul s\ trag\ `n tine dac\ te atingi de vreuna. Exist\ unul, un boier mai mare peste ni[te jurnale, acolo pe coast\, [i are un milion de acri... Casy `[i s\lt\ iute privirile. – Un milion de acri? Da’ ce mama dracului poate s\ fac\ \la cu un milion de acri? – Nu [tiu. Are, [i gata. Cre[te c`teva vite. {i ]ine pretutindeni paznici s\-i alunge pe oameni. Umbl\ peste tot `ntr-o ma[in\ prin care nu str\bate glon]ul. L-am v\zut `n poz\. E gras [i l\l`u, cu ochi mici [i r\i, [i o gur\ ca g\oaza cat`rului. ~i e grozav de fric\ s\ nu moar\. Are un milion de acri de p\m`nt [i-i e fric\ de moarte. Casy `ntreb\: – Da’ ce dracu’ poate s\ fac\ el cu un milion de acri de p\m`nt? La ce-i trebuie lui un milion de acri? Omul scoase afar\ din ap\ [i `ntinse `n l\turi m`inile albe [i `ncre]ite, apoi `[i r\sfr`nse buza de jos [i `[i l\s\ capul pe un um\r. R\spunse: – Habar n-am. Cred c\-i nebun. Negre[it c\-i nebun. L-am v\zut `ntr-o poz\. Se vede c`t de colo c\-i nebun. Nebun [i c`inos la inim\. – {i zici c\ se teme de moarte? `ntreb\ Casy.

410

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– A[a am auzit. – ~i e fric\ s\ nu-l ia Dumnezeu la El? – Nu [tiu. ~i e fric\, [i-at`ta. – Da’ ce suferin]\ are? `ntreb\ taica. Mie nu-mi prea vine a crede c\ n-ar avea de ce s\ se bucure `n via]a asta. – Bunul n-a [tiut niciodat\ ce-i frica, spuse Tom. Cea mai grozav\ desf\tare o tr\ia el atuncea c`nd se afla la un pas de moarte. O dat\ s-a `nt`mplat c\ Bunul [i un tovar\[ de-al lui au dat noaptea tocmai peste o ceat\ de navaho1. Ce mai haz au f\cut ei atuncea, cu toate c\ nimeni n-ar mai fi dat nici o ceap\ degerat\ pe via]a lor! Vorbi Casy: – S-ar zice c\ a[a-i pe lume. Omului care-i `n stare s\ se veseleasc\ nici c\-i pas\; da’ celui negru la suflet, singur [i b\tr`n, [i acrit... \stuia `i e team\ de moarte. – Da’ de ce s\ fie acrit dac\ are el un milion de acri de p\m`nt? `ntreb\ taica. Preotul z`mbi [i p\rea s\ fie pu]in `ncurcat. Arunc\, lovind cu m`na `n ap\, un g`ndac care alerga pe deasupra undelor [i r\spunse: – Dac\ are el nevoie de un milion de acri ca s\ se simt\ bogat, eu a[ zice c\ are asemenea trebuin]\ numai fiindc\ se simte grozav de s\rac pe din\untru, iar dac\ este s\rac pe din\untru, nu exist\ pe p\m`nt milion de acri `n stare s\-l fac\ a se sim]i bogat, [i atuncea poate s-a acrit de dezn\dejde c`nd a v\zut c\, orice ar face, tot nu se poate sim]i bogat... a[a de bogat cum s-a socotit doamna Wilson `n clipa `n care ne-a oferit cortul ei, atunci, la moartea Bunului. Nici prin g`nd nu-mi trece s\ ]in o predic\, da’ nu mi-a fost dat 1

Indieni a[eza]i pe teritoriul ocupat ast\zi de statele Arizona, New Mexico [i Utah (n.tr.)

Fructele m`niei

411

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 412

s\ `nt`lnesc vreodat\ om pus numai [i numai pe c\p\tuial\, pe str`ns avere, [i care s\ nu fie acrit din dezn\dejde. Z`mbi cu toat\ gura: Asta miroase tare a predic\, nu-i a[a? Soarele ardea acum cu putere. Taica le spuse celorlal]i: – Haide]i mai bine s\ ne `ntindem `n ap\. Altminteri, ne p`rjole[te soarele. Se l\s\ pe spate, `ng\duind apei s\ i se scurg\ `n unde domoale prin jurul g`tului. – Da’ dac\ e[ti gata s\ munce[ti pe rupte, nici a[a n-o sco]i la cap\t? vru el s\ mai afle. Omul acela mai v`rstnic se s\lt\ pu]in [i `l privi drept `n ochi: – Uite, dom’le, nici eu nu le [tiu pe toate. Poate c-o s\ ajunge]i acolo [i-o s\ g\si]i o munc\ statornic\, iar atuncea `nseamn\ c\ eu am r\mas de minciun\. Da’ s-ar putea [i s\ nu g\si]i nimica de lucru, iar atuncea ar fi `nsemnat c\ eu nu v-am prevenit. Pot doar s\-]i spun c\ cea mai mult\ lume o duce chiar c`ine-c`ine[te. Pe urm\, se l\s\ [i el pe spate `n ap\ [i `ncheie: Omul n-are cum s\ le [tie chiar pe toate. Taica `ntoarse capul [i se uit\ la unchiul John. ~i zise: – Ce-i drept, prea limbut n-ai fost tu niciodat\, da’ s\ fiu al dracului dac\ ai deschis gura de dou\ ori de c`nd am plecat de acas\. Tu ce crezi despre treburile astea? Unchiul John `ncrunt\ din spr`ncene. – Nu cred nimic despre treburile astea. Am pornit `ntr-acolo, a[a-i sau nu? Nici un fel de vorbe dintr-astea n-au s\ ne opreasc\ din drum. C`nd om ajunge la fa]a locului `nseamn\ c-am ajuns. Dac\ g\sim de lucru, pornim la munc\, iar c`nd n-om avea de lucru, o s\ st\m frumu[el a[eza]i pe noad\. Vorbe dintr-astea de clac\ n-au cum aduce nici un fel de folos. Tom se l\s\ pe spate [i `[i umplu gura cu ap\, pe urm\ o sufl\ `n aer [i `ncepu s\ r`d\.

412

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Unchiul John nu vorbe[te mult, da’ vorbe[te cu socoteal\. Z\u, pe cinstea mea! Cu socoteal\ a vorbit. Plec\m la noapte, taic\? – Poate c\-i mai bine. Poate c\-i mai bine s\ ispr\vim odat\ [i cu de[ertul. – Bine, atuncea eu m\ duc frumu[el colo `ntre tufe [i-i trag un somn. Tom se scul\ `n picioare [i porni cl\tin`ndu-se c\tre malul nisipos. ~[i trase hainele peste trupul ud [i tres\ri la atingerea p`nzei `nfierb`ntate de soare. Ceilal]i venir\ pe urmele lui. ~n ap\, omul acela [i feciorul lui `i privir\ pe Joadi cum se dep\rteaz\. Iar feciorul spuse: – Tare-a[ vrea s\-i mai v\d peste [ase luni! Cel v`rstnic `[i [terse coada ochiului cu ar\t\torul [i r\spunse: – N-ar fi trebuit s\ fac treaba asta. Da, a[a-i omul, vrea totdeauna s\ se arate de[tept, s\ le deschid\ el capul altora. – Ce Dumnezeu, tat\? Doar ei te-au `ntrebat. – E-adev\rat, [tiu. Da’ ai v\zut ce spunea omul \la, oricum ar fi, de dus, tot se duc. A[a c\, orice le-a[ fi spus eu, de schimbat nu puteam schimba nimic, at`ta doar c-or s\ fie nenoroci]i mai devreme dec`t s-ar fi cuvenit. Tom se duse printre s\lcii, se v`r` `ntr-o umbroas\ pe[ter\ de ramuri [i se `ntinse pe p\m`nt. Noah veni dup\ d`nsul. – Uite, aicea am s\ dorm, zise Tom. – Tom! – Ce-i? – Tom, eu n-am s\ merg mai departe. Tom se ridic\ `n capul oaselor.

Fructele m`niei

413

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 414

– Ce tot `ndrugi tu acolo? – Tom, eu n-am de g`nd s\ m\ dep\rtez de apa asta. De aici am s-o iau `n jos pe malul apei. – E[ti cam `ntr-o doag\, spuse Tom. – Am s\-mi fac o undi]\. Am s\ prind pe[te. L`ng\ o ap\ mare ca asta omul nu moare niciodat\ de foame. Tom `i r\spunse: – Da’ la familie nu te g`nde[ti? De maica nu vrei s\ ]ii seama? – N-am `ncotro. Mi-e peste putin]\ s\ m\ despart de apa asta. Ochii dep\rta]i ai lui Noah erau pe jum\tate `nchi[i. Tu [tii cum stau lucrurile, Tom. {tii c`t de buni s`nt to]i cu mine. Da’ de-adev\rat nimeni nu se sinchise[te prea tare de soarta mea. – E[ti nebun! – Nu, nu s`nt. {tiu eu bine ce-i cu mine. {i mai [tiu c-or s\ fie sup\ra]i. Da’... de, eu nu mai merg. S\-i spui tu maichii... Tom. – Ia ascult\ `ncoace, m\... `ncepu Tom. – Nu. Degeaba. Am stat acolo, `n ap\. {i nu m\ mai despart de apa asta curg\toare. {i acuma plec, Tom... o iau `n jos pe malul apei. O s\ prind pe[te [i cine mai [tie ce... da’ de desp\r]it nu mai pot s\ m\ despart de ea. Nu pot. {i se t`r` `nd\r\t, ie[ind de sub pe[tera ramurilor de salcie: S\-i spui maichii, Tom. Apoi se dep\rt\. Tom veni dup\ el p`n\ la malul fluviului. – Ia ascult\, m\, z\p\citul dracului... – Degeaba, Tom, r\spunse Noah. ~mi pare r\u, da’ nu pot face altminteri. Trebuie s\ plec. Se r\suci brusc `n loc [i porni la vale, tot pe malul apei. Tom f\cu vreo c`]iva pa[i dup\ el, apoi se opri. ~l v\zu

414

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

disp\r`nd `n dosul unor tufi[uri [i pe urm\ ap\r`nd iar aproape de mal. {i `l urm\ri pe Noah cu privirea, v\z`nd cum se face mereu mai mic pe marginea apei, p`n\ c`nd `n cele din urm\ se pierdu printre s\lcii. Tom `[i scoase [apca [i se sc\rpin\ `n cre[tet. Apoi se `ntoarse `n pe[tera lui de ramuri [i se `ntinse s\ doarm\. Sub prelata `ntins\, Buna z\cea pe o saltea, iar maica st\tea al\turi de d`nsa. Aerul devenise fierbinte [i `n\bu[itor, [i mu[tele b`z`iau `n umbra cortului. Buna era goal\ cu totul [i acoperit\ cu o bucat\ lung\ de perdea ro[ie. ~[i cl\tina f\r\ o clip\ de r\gaz capul b\tr`n `ntr-o parte [i-n alta, bolborosea `ntruna vorbe ne`n]elese [i horc\ia. Maica se a[ezase pe p\m`nt al\turi de d`nsa [i cu o bucat\ de carton alunga mu[tele [i trimitea un [uvoi continuu de aer fierbinte asupra chipului b\tr`n [i uscat. Trandafirul din {aron [edea de partea cealalt\ [i se uita la maic\-sa. Buna strig\ poruncitor: – Will! Will! Vino numaidec`t `ncoace, Will! Ochii i se deschiseser\ [i c\utau m`nio[i `n jur. I-am spus s\ vin\ numaidec`t `ncoace, urm\ ea. Da’ las\, c\ pun eu laba pe el. Am s\-i smulg p\rul din cap! ~nchise ochii [i `ncepu s\-[i mi[te capul `n sus [i `n jos, bolborosind f\r\ r\gaz. Maica f\cea v`nt cu cartonul. Trandafirul din {aron se uita dezn\d\jduit\ la b\tr`n\. Spuse `n [oapt\: – Tare-i bolnav\. Maica `[i `n\l]\ privirile spre chipul fetei. Ochii `i erau lini[ti]i, dar ridurile `ncord\rii i se s\pau pe frunte. F\cea v`nt f\r\ `ncetare, [i bucata ei de carton alunga mu[tele. – C`nd e[ti t`n\r, Rosasharn, [i ]i se `nt`mpl\ un lucru, oricare ar fi el, nu-l mai vezi dec`t pe acela. Lucrul acela `l

Fructele m`niei

415

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 416

vezi, [i nimic altceva. {tiu, `mi aduc aminte, Rosasharn. Se vedea c\ buzele mamei `ndr\gesc numele fiicei: Tu e[ti pe cale s\ ai un copil, Rosasharn, iar lucrul acesta ]i se pare nemaiv\zut [i f\r\ nici o leg\tur\ cu restul lumii. O s\ ai dureri [i `n durerile tale ai s\ te sim]i singur\, iar cortul acesta ]i se pare singur [i stingher `n tot restul lumii, Rosasharn. D\du de c`teva ori cu cartonul prin aer, s\ alunge un muscoi mare [i zgomotos, iar muscoiul mare [i str\lucitor d\du de dou\ ori roat\ cortului [i pe urm\ ie[i b`z`ind afar\, `n lumina orbitoare a soarelui. {i maica gr\i mai departe: – Vine c`teodat\ vremea schimb\rilor, [i c`nd vine vremea asta, moartea cuiva e o p\rticic\ din moartea `ntreag\, na[terea – o mic\ parte din toate na[terile, iar na[terea [i moartea – dou\ p\rticele ale aceluia[i lucru. {i atunci nimic nu ]i se mai pare rupt de restul lumii. Atunci durerea nu te mai chinuie chiar a[a de r\u, fiindc\ nu mai este doar durere, Rosasharn. A[ vrea s\-]i spun toate astea a[a fel ca s\ `n]elegi, da’ nu-mi st\ `n putin]\. Glasul mamei suna at`t de duios [i era a[a de plin de dragoste, `nc`t lacrimile se adunar\ `n ochii Trandafirului din {aron, `i acoperir\ [i-i `mp\ienjenir\ privirile. – Ia de ici [i f\-i v`nt Bunei, spuse maica [i puse cartonul `n m`na fiicei. E bine s\ faci a[a. Am vrut s\-]i spun treburile astea ca s\ le [tii [i tu. Buna `[i `ncord\ spr`ncenele, cobor`ndu-le peste ochii `nchi[i, [i se r\sti: – Will! E[ti murdar ca un porc! C`t oi tr\i n-am s-apuc s\ te mai v\d curat. Degetele-i mici [i zb`rcite se ridicar\ [i `ncepur\ s\ scarpine obrazul. O furnic\ ro[ie alerg\ pe p`nza de perdea [i se t`r` pe cutele pielii `ncre]ite de pe g`tul b\tr`nei. Maica

416

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

se repezi iute [i o lu\, o strivi `ntre degetul mare [i ar\t\tor, apoi `[i [terse degetele pe rochie. Rosasharn mi[ca mereu evantaiul de carton. ~[i `ndrept\ privirile c\tre maica. – Buna?... `ncepu fata, dar cuvintele i se stinser\ `n g`tlej. – {terge-te pe picioare, Will... umbli murdar ca un porc! strig\ Buna. Maica zise: – Nu [tiu. Poate dac\ am avea cum s-o ducem `ntr-un loc unde s\ nu fie at`ta z\duf, da’ nu [tiu ce s\ zic. S\ nu-]i fie fric\, Rosasharn! Trage aer `n piept c`nd `]i vine [i d\-i drumul afar\ f\r\ team\. O femeie trupe[\, `mbr\cat\ `ntr-o rochie neagr\ [i zdren]uit\, privi `n cort. Avea ochi sp\l\ci]i [i tulburi, iar pielea de pe f\lci i se `ncre]ise [i at`rna jos. Buzele p\reau prea mari, a[a c\ aceea de sus `i c\dea peste din]i ca o perdea, iar cea de jos se `ndoia `n afar\ sub propria greutate [i-i ar\ta gingia. – Bun\ diminea]a, doamn\, spuse femeia. Bun\ diminea]a [i l\udat fie Domnul! Maica privi `nt`i `n jur, apoi r\spunse: – Bun\ diminea]a. Femeia p\[i `n cort [i se aplec\ asupra Bunei. – Am auzit c\ se afl\ aici un suflet ce se g\te[te s\ plece `n `mp\r\]ia M`ntuitorului. L\udat fie Domnul! Chipul maichii se `ncord\, [i ochii `i sc\p\rar\. Zise: – E ostenit\ din cale-afar\, at`ta tot. Drumul [i z\pu[eala i-au m\cinat puterile. E doar fr`nt\ de oboseal\. Are s\ se odihneasc\ pu]in [i-o s\-[i vin\ `n puteri. Femeia se aplec\ [i mai mult, s\ cerceteze fa]a Bunei, [i p\ru c\ aproape pufne[te cu dispre]. Pe urm\ se `ntoarse

Fructele m`niei

417

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 418

c\tre maica [i d\du repede din cap, buzele i se mi[car\ [i f\lcile `ncepur\ s\-i tremure. – Un biet suflet care se preg\te[te s\ intre `n lumea drep]ilor, rosti ea. – Nu-i adev\rat! r\cni maica. Femeia `ncuviin]\ din cap, dar domol de data asta, [i puse m`na ei gr\san\ pe fruntea Bunei. Maica se repezi s\ dea la o parte m`na aceea, dar se opri `ndat\. – Ba da, a[a-i, surioar\, zise femeia. ~n cortul nostru s`nt [ase oameni ai sfin]eniei. M\ duc s\-i aduc [i s\ st\m cu to]ii aici laolalt\... s\ ne rug\m [i s\ cer[im mila Domnului. Iehovi]i s`ntem to]i [ase. {ase, cu mine. M\ duc s\-i chem. – Nu... nu, se `mpotrivi maica, `nd`rjit\. Nu, Buna-i ostenit\. N-are vlag\ pentru o adunare de credincio[i. Femeia st\rui. – N-are vlag\ s\ cear\ mila Domnului? N-are vlag\ s\ simt\ r\suflarea m`ng`ietoare a lui Hristos? Ce fel de vorbe mai s`nt [i astea, surioar\? {i maica `i spuse: – Nu, s\ nu v-aduna]i aici! B\tr`na e prea ostenit\. Femeia se uit\ dojenitoare la maica. – Dumneavoastr\ nu crede]i `n Dumnezeu, doamn\? – Ba totdeauna am fost oameni tem\tori de Dumnezeu, spuse maica, da’ Buna-i ostenit\ [i am umblat pe drum toat\ noaptea. Nu vrem s\ v\ facem nici o sup\rare. – Nu-i vorba de vreo sup\rare, [i chiar dac\ ar fi, tot ne-am ar\ta gata s\ venim `n sprijinul unui suflet `nsetat de harul dumnezeirii. Maica se ridic\ `n genunchi [i-i d\du r\spuns, vorbind cu r\ceal\: – V\ mul]umim. Da’ n-avem de g`nd s\ facem nici un fel de adunare `n cortul asta.

418

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Femeia o privi `ndelung. – Ei, oricum o fi, n-o s\ l\s\m o sor\ s\ se duc\ pe lumea cealalt\ f\r\ s\ ne rug\m pu]in pentru d`nsa. O s\ facem adunarea chiar `n cortul nostru, doamn\. {i vom da iertare sufletului t\u `mpietrit. Maica se a[ez\ iar pe p\m`nt, `[i `ntoarse privirile c\tre Buna, iar chipul `i era d`rz [i neclintit. – E ostenit\, murmur\ ea stins. E doar ostenit\. Buna `[i cl\tin\ capul `n sus [i `n jos, [i morm\i ceva ne`n]eles. Femeia ie[i b\]oas\ afar\ din cort. Maica st\tea mereu cu ochii a]inti]i pe fa]a b\tr`nei. Trandafirul din {aron mi[ca u[urel cartonul, st`rnind [uvoiul de aer fierbinte. Rosti deodat\: – Maic\! – Ce-i? – De ce nu i-ai l\sat s\ se adune aici? – Nu [tiu, r\spunse maica. Iehovi]ii `s oameni de treab\. Url\ [i se b`]`ie `ntru slava Celui de Sus. Nu [tiu. A[a mi-a venit mie. Credeam c\ n-o s\ pot `ndura. Mi-e team\ c\ m-ar da repede gata. De undeva, nu prea de departe, se auzi larma adun\rii ce se preg\tea, o psalmodiere unduioas\ de glasuri. Cuvintele nu se `n]elegeau, se auzea numai melodia. Glasurile se `n\l]au [i coborau, [i la fiece `n\l]are r\sunau mai puternic. Deodat\ se f\cu t\cere [i repede izbucni glasul ce d\dea r\spunsurile, apoi psalmodierea se ridic\ iar `n sunet de slav\ [i parc\ o putere nou\ veni s\ `nt\reasc\ vocile c`nt\re]ilor. Melodia se `n\l]\ [i conteni, dar mai cu putere r\sun\ r\spunsul. Acordurile rug\ciunii se scurtar\ [i devenir\ t\ioase, ca ni[te porunci; `n glasul celui care d\dea r\spunsurile se ivi o not\ de jale. Ritmul se `nte]i. Glasurile de b\rba]i [i de femei alc\tuiser\ o singur\ melodie, dar

Fructele m`niei

419

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 420

deodat\, `n mijlocul unui r\spuns, glasul unei femei se `n\l]\ `n vaier jalnic, s\lbatic [i p\trunz\tor, ca un zbieret de fiar\; al\turi de el r\sun\ un glas de femeie [i mai plin, ca un l\trat gros, iar vocea unui b\rbat urc\ pe gam\ p`n\ la urlet de lup. Psalmodierea conteni [i dinspre cortul acela nu mai venea dec`t bocetul de `ngrop\ciune [i, o dat\ cu el, bufnetul unui lucru greu tr`ntit la p\m`nt. Maica se cutremur\. Trandafirul din {aron respira iute [i scurt, iar corul bocetelor urm\ s\ r\sune vreme at`t de `ndelungat\, `nc`t ai fi zis c\ bojocii jeluitorilor o s\ plesneasc\ dintr-o clip\ `n alta. Maica spuse: – M\ scoate din s\rite. Nu [tiu ce s-o fi `nt`mplat cu mine. Glasul cel `nalt se sparse brusc `n ]ipete isterice, ca schel\l\itul unei hiene, iar bufniturile devenir\ [i mai puternice. Vocile sunau spart [i scr`[nit, apoi `ntregul cor ajunse un hohot de pl`ns morm\it pe `ncetul [i se auzeau palmele lovite [i bufniturile `n p\m`nt; iar hohotul se preschimb\ `n sc`ncet domol, ca al unor c\]ei ce s-ar fi n\pustit asupra blidului cu m`ncare. De enervare, Trandafirul din {aron `ncepu s\ pl`ng\ `ncet. Buna se zb\tu [i arunc\ perdeaua de pe picioarele ce-i ap\rur\ ca ni[te be]e cenu[ii [i noduroase. ~ncepu s\ sc`nceasc\ [i ea, unindu-[i sc`ncetul cu cel venit din dep\rtare. Maica trase perdeaua la loc. Atunci Buna suspin\ din ad`nc [i r\suflarea `i deveni regulat\ [i u[oar\, iar pleoapele l\sate `[i contenir\ zbaterea. C\zuse `ntr-un somn ad`nc [i sfor\ia pe gura `ntredeschis\. Sc`ncetul din dep\rtare se auzi din ce `n ce mai stins, p`n\ c`nd `ncet\ cu totul. Trandafirul din {aron privi `nspre maica [i ochii `i `notau `n lacrimi.

420

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– I-a ajutat, zise fata. I-a ajutat Bunei. Uite-o c-a adormit. Maica ]inea capul plecat [i era ru[inat\. Murmur\: – Poate c\ le-am f\cut un r\u oamenilor acelora de treab\. Buna a adormit. – De ce nu-l `ntrebi pe preotul nostru, s\-]i spun\ el dac\ ai s\v`r[it vreun p\cat? `ntreb\ fata. – Am s\-l `ntreb... da’ e un om a[a de ciudat. Poate chiar el e de vin\ c\ i-am spus femeii s\ nu vin\ `ncoace. Preotul \sta al nostru a ajuns s\ cread\ c\ tot ce fac oamenii se cuvine s\ fie f\cut. Maica `[i privi m`inile [i urm\: Rosasharn, trebuie s\ dormim [i noi. Dac\ la noapte plec\m iar la drum, trebuie s\ dormim. {i se `ntinse pe p\m`nt, al\turi de saltea. Trandafirul din {aron `ntreb\: – {i cine-i mai face v`nt Bunei? – Acuma doarme. Culc\-te [i te odihne[te! – M\ g`ndesc mereu unde o fi Connie, se pl`nse fata. Nu l-am mai v\zut de o mul]ime de vreme. Maica `i r\spunse: – Sst! Odihne[te-te! – Maic\, s\ [tii, acolo Connie are s\ `nve]e noaptea [i o s\ ajung\ cineva. – Da. Mi-ai mai spus. Dormi acuma! Fata se `ntinse la marginea saltelei pe care z\cea Buna. – Connie [i-a f\cut alt plan. Toat\ vremea st\ [i se g`nde[te. C`nd o ajunge s\ [tie electricitatea ca pe ap\, are s\ deschid\ o pr\v\lie a lui [i atuncea [tii ce-o s\ avem noi? – Ce? – Ghea]\… ghea]\ c`t\ vrei. O s\ ne lu\m o lad\ `n care se p\streaz\ ghea]a. {i-o s-o ]inem totdeauna plin\. Dac\ ai ghea]\, nimic nu ]i se mai stric\.

Fructele m`niei

421

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 422

– Connie urze[te planuri c`t `i ziua de mare, r`se maica `nceti[or. Acuma ai face mai bine s\ te odihne[ti pu]in. Trandafirul din {aron `nchise ochii. Maica se r\suci pe spate [i `[i `ncruci[\ m`inile sub cap. Ascult\ r\suflarea Bunei [i r\suflarea fetei. Mi[c\ m`na s\-[i alunge o musc\ de pe frunte. Tab\ra z\cea t\cut\ `n ar[i]a orbitoare, dar zumzetul ierbii calde – ]`r`itul, b`z`iala mu[telor – era o melodie foarte apropiat\ de t\cere. Maica oft\ din greu, pe urm\ c\sc\ [i `nchise ochii. Pe jum\tate adormit\, auzi pa[i apropiindu-se, dar numai glasul unui b\rbat o f\cu s\ se trezeasc\ de-a binelea. – Cine-i aici? Maica se ridic\ iute `n capul oaselor. Un b\rbat cu fa]a ars\ de soare se aplec\ [i privi `n\untru. Era `nc\l]at cu cizme [i avea pantaloni kaki [i c\ma[\ tot kaki, cu epole]i. De centura prins\ [i cu diagonal\ sub]ire at`rna tocul unui pistol, iar pe partea din st`nga a piep]ilor c\m\[ii era prins\ o stea mare de argint. {apca militar\ `i st\tea pe ceaf\. B\tu cu palma pe prelat\ [i p`nza `ntins\ r\sun\ ca o tob\. – Cine-i aici? `ntreb\ el din nou. – Ce dori]i, domnule? `ntreb\ maica. – Dumneata ce crezi c\ vreau? Vreau s\ [tiu cine e aici. – De, cine s\ fie? Numai noi trei. Eu, Buna noastr\ [i cu fata mea. – Unde-s b\rba]ii? – S-au dus s\ se scalde. Am umblat pe drum toat\ noaptea. – De unde veni]i? – Tocmai de l`ng\ Sallisaw, `n Oklahoma. – A[a. Nu e voie s\ sta]i aicea. – Avem de g`nd s\ plec\m la noapte, domnule, s\ trecem de[ertul.

422

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Bine. Chiar a[a s\ face]i. Dac\ v\ mai g\sesc aicea m`ine pe vremea asta, v\ bag la r\coare. Nu vrem s\ s-aciuiasc\ nici picior de-alde voi pe-aicea. Chipul maichii se `nvine]i de furie. ~ncet de tot se ridic\ `n picioare. Se aplec\ peste lada unde erau adunate blidele [i lu\ de acolo crati]a cea grea, de tuci. – Ascult\, domnule, zise ea, v\d ca ai bumb de tinichea [i revolver. Prin locurile de unde viu eu nu se zbiar\ la oameni. {i p\[i c\tre el cu crati]a `n m`n\. B\rbatul desf\cu tocul, s\ trag\ afar\ pistolul. – D\-i drumul, urm\ maica. Apuc\-te s\ sperii femeile. Mul]umesc lui Dumnezeu c\ nu-s b\rba]ii pe aici. Buc\]ele te-ar face. ~n ]ara mea, oamenii se g`ndesc `nainte de-a da drumul la gur\. B\rbatul acela se trase doi pa[i mai `nd\r\t. – Ehei, nu mai e[ti `n ]ara ta acuma! E[ti `n California [i nu vrem ca to]i `mpu]i]ii de okies s\ se prip\[easc\ la noi. Maica `ncremeni pe loc. Privea `n jur, n\ucit\. – Okies? `ng\im\ ea `n [oapt\. Okies... – ~h`, okies! {i dac\ v\ mai g\sesc aicea m`ine c`nd m\ `ntorc, s\ vezi ce v-arunc la gherl\! Apoi se r\suci `n loc, porni c\tre alt cort [i b\tu cu palma `n p`nz\. – Hei, cine-i aici? strig\ iar\[i. Cu pa[i rari, maica se `ntoarse sub prelat\. A[ez\ crati]a la loc `n lad\. Domol de tot, se `ntinse iar pe p\m`nt. Trandafirul din {aron o urm\rea pe ascuns. {i c`nd v\zu c\ maica se lupt\ s\-[i st\p`neasc\ tremurul obrajilor, `nchise ochii [i se pref\cu adormit\. C\tre sf`r[itul dup\-amiezii soarele se apropiase mult de marginea z\rii, dar ar[ita nu voia deloc s\ se potoleasc\.

Fructele m`niei

423

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 424

Tom se trezi sub salcie cu gura uscat\ [i tot trupul ud de sudoare, iar capul nu p\rea a-i fi mul]umit de odihn\. Se ridic\ `n picioare cl\tinindu-se [i porni c\tre marginea apei. ~[i trase hainele de pe el [i se arunc\ `n [uvoi. ~n clipa c`nd apa `l `nconjur\, `i [i pieri setea. Se `ntinse pe spate `ntr-un loc unde fluviul nu era ad`nc [i trupul `i pluti deasupra. Se ]inea `n loc cu coatele `nfipte `n nisip [i `[i privea degetele picioarelor r\s\rind din unde. Un b\ie]a[ palid, numai piele [i oase, se strecur\ ca un animal prin p\puri[ [i-[i scoase hainele de pe el. Se t\v\li prin ap\ ca un [oarece-de-balt\ [i se t`r` `ncoace [i `ncolo tot ca un [oarece-de-balt\, ]in`nd afar\ numai ochii [i nasul. {i deodat\ z\ri capul lui Tom [i `[i d\du seama c\ Tom se uit\ la el. Se opri din joac\ [i se ridic\ `n picioare. – Bun\! strig\ Tom. – ’n\! – Parc\ te-ai fi jucat de-a [oarecii-de-balt\. – P\i... cam a[a. Pe urm\ b\ie]a[ul se trase `ncet-`ncet c\tre mal; se mi[ca domol, dar deodat\ s\ri din ap\, str`nse hainele cu o singur\ mi[care a bra]ului [i se pierdu printre s\lcii. Tom r`se lini[tit. {i atunci auzi cum cineva `l strig\ cu putere: – Tom, ei, Tom! Se s\lt\ `n picioare, r\m`n`nd `n ap\, [i [uier\ printre din]i, un [uier p\trunz\tor, cu modula]ie la sf`r[it. Cr\cile unei s\lcii se mi[car\ [i Ruthie ap\ru, uit`ndu-se drept la el. – Te cheam\ maica, spuse feti]a. Te cheam\ maica s\ vii numaidec`t. – Viu `ndat\. Se ridic\ [i p\[i prin ap\ `nspre mal; iar `n vremea asta Ruthie se uita cu interes [i mirare la trupul lui gol.

424

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Observ`nd `ncotro `i s`nt a]intite privirile, Tom strig\ la ea: – Fugi de-aici acuma! ~ntinde-o! {i Ruthie o rupse la fug\. Tom o auzi cum strig\ ner\bd\toare dup\ Winfield, f\r\ s\ se opreasc\ din goan\. ~[i trase hainele fierbin]i pe trupul rece [i ud, apoi o lu\ cu pa[i domoli c\tre cort, strecur`ndu-se printre s\lcii. Cu ramuri de salcie uscate, maica aprinsese un foc [i pusese la fiert o oal\ de ap\. C`nd `l v\zu, p\ru c\ i se ia o piatr\ de pe inim\. – Ce s-a `nt`mplat, maic\? `ntreb\ Tom. – Mi-a fost team\, r\spunse d`nsa. A fost aicea unul de la poli]ie. Zice c\ n-avem voie s\ st\m `n locul \sta. Mi-a fost team\ s\ nu cumva s\ fi vorbit [i cu tine. {i tare mi-a mai fost fric\ s\ nu-i dai vreuna dac\ se leag\ de tine. – Da’ ce am eu nevoie s\ m\ bat cu oamenii de la poli]ie? – Ei, de... zise maica z`mbind. Vorbea a[a de ur`t, c\ era c`t pe-aci s\-l pocnesc chiar eu. Tom o apuc\ de bra] [i o scutur\ `ndelung, dar cu mil\, apoi izbucni `n r`s. Continu\ s\ r`d\ [i dup\ ce se a[ez\ jos, pe p\m`nt. – Pentru Dumnezeu, maic\! Eu te-am cunoscut pe vremea c`nd erai bl`nd\. Ce s-a `nt`mplat cu tine? Maica r\m`nea `ns\ foarte serioas\. – Nu [tiu, Tom. – Mai `nt`i, ne `nfrun]i pe to]i cu o manivel\ `n m`n\, iar acuma era gata s\ ba]i un poli]ist. Din nou r`se domol, pe urm\ `ntinse m`na [i-i m`ng`ie cu dragoste picioarele goale: Ai s-ajungi s\ bagi spaima `n oameni, z\u, maic\. – Tom! – Ce-i? Maica [ov\i o vreme `nainte de a spune:

Fructele m`niei

425

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 426

– Tom, poli]istul \la care a fost aici... ne-a spus... okies, a[a ne-a zis. Zicea: „Nu vrem s\ se prip\[easc\ pe-aici ni[te `mpu]i]i de okies ca voi“. Tom o cercet\ cu privirea [i m`na `i r\mase mai departe pe piciorul ei gol. Pe urm\, r\spunse: – Ne-am `nt`lnit cu un om care ne-a spus de vorba asta. {i ne-a spus [i `n ce chip o rostesc. R\mase pu]in pe g`nduri, apoi continu\: Maic\, tu crezi despre mine c-am fost un r\u? Se cuvenea `ntr-adev\r s\ m\ `nchid\... cum s-a `nt`mplat? – Nu, r\spunse maica. Te-au dus la judecat\… Nu. Da’ de ce m\ `ntrebi? – De... Nu [tiu nici eu. Parc\ `mi vine a[a s\-l tr\snesc cu paru-n cap pe-un poli]ist. Maica z`mbi `nveselit\. – Poate c\ ar trebui s\ te `ndemn chiar eu, de vreme ce era c`t pe-aci s\-i dau cu crati]a `n moalele capului. – Maic\, [i de ce zicea \la c\ nu e voie s\ poposim aici? – Zicea doar a[a, c\ nu vor s\ se oplo[easc\ la ei `mpu]i]ii de okies. Zicea c\, dac\ ne mai g\se[te m`ine aici, ne b\g\ la gherl\. – Da’ noi nu s`ntem `nv\]a]i s\ fim m`na]i de dinapoi de nici un fel de poli]i[ti. – I-am spus [i eu asta, `ncuviin]\ maica. Zicea c\ acuma nu mai s`ntem acas\ la noi. S`ntem `n California [i aicea fac ei ce le place. Tom ad\ug\, st`njenit: – Maic\, trebuie s\-]i spun ceva. Noah... s\ [tii c\ a plecat `n jos, pe malul apoi. Nu vrea s\ mearg\ mai departe cu noi. Maica avu nevoie de oarecare vreme p`n\ s\ `n]eleag\. – De ce? `ntreb\ ea cu glas stins.

426

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu [tiu. Zicea c\ nu poate altfel. Zicea c\ trebuie s\ r\m`n\ aici. Zicea c\ eu s\-]i spun treaba asta. – {i ce-o s\ m\n`nce? `ntreb\ d`nsa. – Nu [tiu. Zicea c-o s\ prind\ pe[te. Maica r\mase mult\ vreme mut\. Vorbi abia `ntr-un t`rziu: – Se destram\ familia. Nu [tiu ce s\ mai zic. Parc\ nici nu mai s`nt `n stare s\ g`ndesc. Nu-mi mai pot aduna g`ndurile. E prea mult. Tom spuse cu greu: – O s\-[i g\seasc\ el bine capului, maic\. E un om cam ciudat de felul lui. Maica `[i `ndrept\ spre fluviu ochii n\uci]i. – Mi se pare c\ nu mai s`nt `n stare s\-mi adun g`ndurile. Tom privi de-a lungul [irului de corturi [i `i v\zu pe Ruthie [i pe Winfield st`nd dinaintea unui cort [i prin[i `ntr-o discu]ie grav\ cu cineva din\untru. Ruthie `[i mototolea fusta `n pumn, iar Winfield s\pa groap\ `n p\m`nt cu degetul mare de la picior. Tom `i strig\: – Hei, Ruthie! Feti]a `n\l]\ privirile, `l v\zu [i veni `n goan\ spre el, cu Winfield la un pas `n urm\. C`nd ajunse `n fa]a lui, Tom `i spuse: – Du-te [i cheam\-i pe-ai no[tri! Dorm acolo, sub s\lcii. Adu-i `ncoace! {i tu, Winfield, d\ fuga la Wilsoni [i spune-le c\ noi pornim la drum c`t om putea mai devreme. Copiii f\cur\ st`nga-mprejur [i o luar\ la goan\. Pe urm\ Tom `ntreb\: – Maic\, da’ Buna cum se mai simte acuma? – De, azi a tras un somn. Poate c-o s\-[i mai vin\ `n putere. {i acuma doarme. – Asta-i bine. Da’ carne mai avem ceva?

Fructele m`niei

427

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 428

– Nu cine [tie ce. Cam vreun sfert de porc. – Bine, atuncea o s\ fie nevoie s\ umplem putina cealalt\ cu ap\. Trebuie s\ lu\m ap\ cu noi. Dinspre malul fluviului, printre s\lcii, se auzeau strig\tele ascu]ite ale lui Ruthie, care-i chema pe b\rba]i. Maica `ndes\ `n foc ramuri de salcie [i f\cu fl\c\rile s\ salte `mprejurul oalei. Spuse: – M\ rog lui Dumnezeu s\ ne fac\ [i nou\ parte de pu]in\ odihn\. M\ rog lui Hristos s\ ne-ajute s\ ne a[ez\m odat\ `ntr-un loc prielnic. Soarele cobora c\tre `n\l]imile arse [i scrijelate dinspre apus. Oala a[ezat\ la foc clocotea cu furie. Maica intr\ `n cort [i ie[i de acolo cu [or]ul plin de cartofi, pe care `i arunc\ `n apa fierbinte. Pe urm\, spuse: – M\ rog lui Dumnezeu s\ ne `ng\duie s\ ne mai sp\l\m [i noi `ntr-o bun\ zi ]oalele. Niciodat\ n-am tr\it `n halul \sta de murd\rie. Nici m\car nu mai sp\l\m cartofii `nainte de a-i pune `n oal\. Stau [i m\ `ntreb [i eu din ce pricin\. Parc\ ne-ar fi smuls cineva inimile din piept. B\rba]ii veneau `n ceat\ dinspre s\lcii, cu ochii `nc\ `mp\ienjeni]i, iar fe]ele le erau ro[ii [i umflate din pricina somnului de peste zi. – Ce s-a `nt`mplat? `ntreb\ taica. – Trebuie s\ pornim, d\du Tom r\spuns. Poli]istul a zis s\ plec\m. Poate c\-i mai bine s\ termin\m odat\ [i cu de[ertul \sta. S\ ne-a[ternem la drum cu n\dejde [i poate c-om sc\pa [i de el. Mai avem vreo trei sute de mile p`n\ om ajunge. – M\ g`ndeam c-om mai sta s\ ne odihnim, zise taica. – Ei, n-o s\ st\m, ad\ug\ Tom. Trebuie s\ pornim, taic\. Noah nu mai merge. A plecat `n jos, pe malul apoi.

428

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu mai merge? Da’ ce dracu’ l-a mai apucat [i pe \sta? {i deodat\ tres\ri. Eu `s de vin\, se jelui taica. Toat\ povestea cu bietul b\iat numai din gre[eala mea se trage. – Nu. – Nu vreau s\ mai spun nici o vorb\ despre necazul \sta, zise taica. Nu pot... eu s`nt vinovat. – Iac-a[a, trebuie s\ pornim, repet\ Tom. Wilson se apropie de ei, atras de aceste din urm\ cuvinte. – Noi nu putem pleca, oameni buni, le spuse. Sairy nu mai are nici o vlag\ `ntr-`nsa. Neap\rat trebuie s\ se odihneasc\. Alminteri, nu mai ajunge vie de partea cealalt\ a de[ertului. C`t vorbi Wilson, nici unul dintre ceilal]i nu scoase vreo vorb\. Dar pe urm\ Tom spuse: – Poli]istul zicea c\ ne bag\ la gherl\ dac\ ne mai g\se[te m`ine aici. Wilson cl\tin\ din cap. Ochii `i ardeau de `ngrijorare [i paloarea r\zb\tea prin pielea lui negricioas\. – Atuncea asta ne-a[teapt\, [i gata. Sairy nu mai poate s\ ]in\ la drum. Dac\ vor s\ ne bage `n pu[c\rie, n-au dec`t s-o fac\. Femeia trebuie neap\rat s\ se odihneasc\ [i s\ prind\ puteri. Taica propuse: – Poate c-ar fi mai bine s\ a[tept\m [i noi [i s\ plec\m cu to]ii odat\. – Nu, r\spunse Wilson. A]i fost foarte buni cu noi. De mare ajutor ne-a]i fost. Da’ nu se poate s\ r\m`ne]i aici. Trebuie s\ v\ vede]i de drum, s\ g\si]i de lucru [i s\ porni]i la munc\. Nu v\ l\s\m noi s\ r\m`ne]i aici. – Da’ nu mai ave]i nici de unele! strig\ taica sup\rat. Wilson z`mbi:

Fructele m`niei

429

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 430

– ~nc\ de c`nd ne-a]i luat cu voi nu mai aveam de nici unele. Asta nu e treaba voastr\. Nu m\ face]i s\-mi ies din fire. Trebuie s\ v\ vede]i de drum, c\ altminteri `mi ies din fire [i-mi pierd min]ile. Maica f\cu semn taichii s\ vin\ sub prelat\ [i `i spuse ceva cu glas sc\zut. Wilson se `ntoarse spre Casy. – Sairy ar vrea s\ te duci p`n\ la d`nsa. – M\ duc numaidec`t, r\spunse preotul. Porni c\tre cortul m\runt [i cenu[iu al familiei Wilson, d\du la o parte p`nza din fa]a intr\rii [i p\[i `n\untru. ~n cort era `ntuneric [i z\pu[eal\. Salteaua fusese a[ternut\ direct pe p\m`nt, iar lucrurile z\ceau `mpr\[tiate `n jur, a[a cum fuseser\ desc\rcate din ma[in\ diminea]a. Sairy st\tea `ntins\ pe saltea, cu ochii mari [i str\lucitori. Cu capul s\u mare proptit `n piept [i mu[chii puternici `ncorda]i pe laturile g`tului, Casy r\mase `n picioare [i `[i cobor` privirile asupra ei. Apoi `[i scoase p\l\ria [i o ]inu `n m`n\. Femeia zise: – V-a spus b\rbatu-meu c\ noi nu putem pleca? – A[a ne-a spus. {i glasul plin [i frumos al femeii urm\: – Eu am zis c\ s\ mergem. {tiam c\ n-am s\ tr\iesc p`n\ de cealalt\ parte a de[ertului, dar el ar fi ajuns oricum dincolo. {i nu vrea s\ plece. Nu [tie. Crede c\ totul are s\ se `ndrepte. Nu [tie. – Zice c\ nu vrea s\ mearg\. – {tiu, r\spunse femeia. E tare `nc\p\]`nat. Te-am chemat s\ spui o rug\ciune. – Nu s`nt preot, rosti Casy `ncet. Rug\ciunile mele n-ajut\ la nimic. Bolnava `[i umezi buzele [i zise:

430

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Am fost de fa]\ c`nd a murit b\tr`nul. Atunci ai rostit o rug\ciune. – N-a fost nici un fel de rug\ciune. – Ba rug\ciune a fost, se-mpotrivi femeia. – N-a fost rug\ciune preo]easc\. – A fost o rug\ciune care mi-a mers la inim\. A[ vrea s\ roste[ti una [i pentru mine. – Nu [tiu ce s\ spun. Femeia ]inu o clip\ ochii `nchi[i, apoi `i deschise din nou. – Atunci spune una `n g`ndul dumitale. Nu-i nevoie s\ roste[ti nici un cuv`nt. O s\ fie de-ajuns. – Nu cunosc nici un Dumnezeu, spuse Casy. – Ba cuno[ti un Dumnezeu. Nu-i nimic dac\ nu [tii cum anume arat\ la chip. Preotul `[i l\s\ din nou capul `n piept. Bolnava `l privi cu aten]ie. Iar c`nd el ridic\ din nou capul, p\ru u[urat\. Zise: – E bine a[a. De asta am avut nevoie. De un om destul de apropiat... care s\ se roage. Preotul scutur\ din cap, ca [i c`nd ar fi vrut s\ se trezeasc\. Apoi rosti: – Nu pricep nici o iot\ din treaba asta. {i femeia r\spunse: – Da... [tii, nu-i a[a c\ [tii? – {tiu, r\spunse Casy. {tiu, dar nu s`nt `n stare s\ pricep. Poate ai s\ te odihne[ti c`teva zile [i pe urm\ o s\ porne[ti la drum. Femeia cl\tin\ domol din cap. – Nu mai s`nt dec`t durere `nve[m`ntat\ `n piele de om. {tiu ce are s\ fie, dar lui nu-i spun. S-ar chinui prea tare. {i, oricum, tot n-ar [ti ce s\ fac\. Poate dac\ s-o `nt`mpla

Fructele m`niei

431

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 432

noaptea, c`nd el are s\ doarm\… poate c\ atunci c`nd s-o trezi n-are s\ se mai chinuie at`ta. – N-ai vrea s\ nu mai plec [i s\ r\m`n aici cu dumneata? – Nu, r\spunse bolnava. Nu. C`nd am fost [i eu feti]\ mic\, aveam obicei s\ c`nt. Toat\ lumea care m\ cuno[tea zicea pe vremea aceea c\ am un glas la fel de frumos ca [i Jenny Lind1. Oamenii se adunau s\ m\ asculte de c`te ori c`ntam. {i... c`nd ei ascultau... iar eu c`ntam, [tii, eu [i oamenii aceia alc\tuiam `mpreun\ un lucru mai de seam\ dec`t ai putea b\nui dumneata vreodat\. Le eram recunosc\toare. Nu prea mul]i oameni au putin]a s\ se simt\ cu sufletul at`t de plin [i at`t de str`ns uni]i cu ceilal]i, a[a cum eram eu c`nd `ncepeam s\ c`nt [i cei din jur st\teau s\ m\ asculte. Pe vremea de-atunci credeam c\ voi ajunge s\ c`nt la teatru, dar n-am f\cut asta niciodat\. {i s`nt bucuroas\. C`nd c`ntam, nu se mai afla nimic `ntre mine [i oamenii veni]i s\ m\ asculte... {i iat\ pentru ce am vrut s\ spui o rug\ciune. Am vrut s\ simt apropierea aceea, s-o mai simt o dat\. Rug\ciunea [i c`ntul s`nt acela[i lucru, unul [i acela[i lucru. Tare-a[ vrea s\ m\ fi putut auzi [i dumneata cum c`ntam! Casy se uit\ la bolnav\ [i o privi drept `n ochi. – R\m`i cu bine, `i zise. Femeia cl\tin\ capul `n sus [i `n jos, [i str`nse tare buzele. Iar preotul ie[i din cortul `ntunecat `n lumina orbitoare de afar\. B\rba]ii `nc\rcau lucrurile `n camionet\. Unchiul John se urcase pe platform\, ceilal]i i le d\deau pe r`nd `n m`n\, iar el le r`nduia cu grij\, a[a fel ca s\ fie toate la acela[i nivel. 1 Johanna Maria Lind (1820–1887), sopran\ suedez\, supranumit\ „Privighetoarea suedez\“. A f\cut un turneu `n Statele Unite `n 1850–1852. (n.tr.)

432

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Maica pusese carnea de porc `ntr-o oal\ [i v\rsase deasupra un sfert dintr-o putin\ cu saramur\, iar Tom [i Al luar\ am`ndou\ putinile [i se duser\ cu ele la malul apei, s\ le spele. Pe urm\ le legar\ bine pe sc\rile ma[inii [i c\rar\ ap\ cu g\le]ile p`n\ le umplur\. Apoi deasupra putinilor legar\ c`te o bucat\ de p`nz\, s\ nu sar\ apa afar\. Nu mai r\mase de `nc\rcat dec`t prelata [i salteaua Bunei. Tom spuse: – Cu c`t\ greutate avem noi de dus, au s\ fiarb\ [i ma]ele `n ramolita noastr\ de camionet\. Trebuie s\ avem ap\ din bel[ug. Maica `mp\r]i cartofii fier]i, apoi scoase din cort jum\tatea de sac cu cartofi r\mas\ [i o a[ez\ al\turi de oala cu carne. ~ntreaga familie m`nc\ st`nd `n picioare, b\t\torind p\m`ntul cu t\lpile [i trec`nd cartofii dintr-o m`n\ `ntr-alta, ca s\-i r\ceasc\. Maica se duse la cortul Wilsonilor [i r\mase acolo cam vreo zece minute, apoi se `ntoarse cu pas gr\bit [i le zise: – Haide]i s\ plec\m! B\rba]ii intrar\ sub prelat\. Buna tot mai dormea, cu gura larg deschis\. Ridicar\ salteaua cu totul, umbl`nd c`t mai u[urel, [i o suir\ deasupra lucrurilor de pe platform\. Buna `[i str`nse picioarele numai piele [i oase, [i se `ncrunt\ `n somn, dar nu se trezi. Unchiul John [i taica legar\ prelata de stinghia de sus, alc\tuind un mic cort `ntins peste `nc\rc\tur\. Apoi o prinser\ [i jos, de obloanele de pe margini. Cu asta fur\ gata. Taica scoase punga [i trase din ea dou\ h`rtii mototolite. Se duse p`n\ la cortul Wilsonilor [i le `ntinse. – Am vrea s\ lua]i asta [i – ar\t`nd `nspre carne [i cartofi – ceva dintr-alea. Wilson `[i propti capul `n piept [i-l scutur\ cu putere. – N-am s\ fac eu asemenea treab\, zise. Nici voi n-ave]i.

Fructele m`niei

433

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 434

– Avem c`t ne trebuie s\ ajungem p`n\ acolo, r\spunse taica. Doar nu v\ l\s\m tot. Acolo ne [i apuc\m de munc\. – Nu fac eu una ca asta, spuse Wilson. M\ sup\r dac\ mai st\rui]i. Maica lu\ cele dou\ h`rtii din m`na b\rbatului ei. Le `mp\turi bine [i le a[ez\ pe p\m`nt, iar deasupra lor puse o crati]\ cu carne. Dup\ asta spuse: – Aici au s\ r\m`n\. Dac\ nu le lua]i dumneavoastr\, are s\ le ia altcineva. Cu capul mereu plecat, Wilson se `ntoarse `n loc [i porni spre cort; p\[i `n\untru, iar p`nza de la intrare c\zu `n urma lui. O vreme familia r\mase `n a[teptare, apoi Tom spuse: – Haide]i s\ pornim odat\! M\ prind pe ce vre]i c\-i aproape patru. To]i se c\]\rar\ pe camionet\, maica sus pe platform\, l`ng\ Buna; Tom, Al [i taica `n\untru, pe banchet\, iar Winfield pe genunchii taichii. Connie [i Trandafirul din {aron `[i f\cur\ cuib `n spatele cabinei. Preotul, unchiul John [i Ruthie `[i g\sir\ loc pe `nc\rc\tur\. Taica strig\: – R\m`ne]i cu bine, doamn\ [i domnule Wilson! Nici un r\spuns nu veni dinspre cort. Tom porni motorul [i camioneta se mi[c\ din loc cl\tin`ndu-se. {i `n vreme ce se t`r`iau pe drumul cu h`rtoape `nspre Needles [i autostrad\, maica privi `nd\r\t. Wilson st\tea `n fa]a cortului [i se uita `n urma lor, ]in`ndu-[i p\l\ria `n m`n\. Soarele `i b\tea din plin fa]a. Maica `i f\cu semn cu m`na, dar el nu-i r\spunse. Ca s\ fereasc\ arcurile, pe drumul cu h`rtoape, Tom m`n\ numai `n viteza a doua. La Needles trase la o sta]ie de benzin\, cercet\ cauciucurile roase, s\ vad\ dac\ s`nt bine umflate, apoi [i pe cele de rezerv\, a[ezate la spatele

434

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

platformei. Umplu rezervorul cu benzin\ [i mai cump\r\ [i dou\ canistre de c`te cinci galoane tot cu benzin\, dimpreun\ cu alte dou\, de c`te dou\ galoane, cu ulei. Puse ap\ c`t\ cuprindea radiatorul, iar dup\ aceea ceru o hart\ [i o cercet\ cu luare-aminte. B\iatul de la sta]ia de benzin\, `mbr\cat `n uniform\ alb\, p\ru cam nelini[tit p`n\ ce-[i c\p\t\ banii. Atunci abia le spuse: – Ap\i dumneavoastr\ zic [i eu c-ave]i curaj, nu glum\! Tom ridic\ ochii de pe hart\. – Cum vine vorba asta? – De... s\ treci de[ertul `ntr-o asemenea hodoroag\! – Dumneata l-ai trecut vreodat\? – Sigur, de multe ori, da’ niciodat\ `ntr-un h`rb ca \sta. – Dac-om avea vreo pan\, poate s-o opri cineva s\ ne dea o m`n\ de ajutor, `i r\spunse Tom. – Da, poate. Numai c\ oamenilor le e cam team\ s\ opreasc\ noaptea. Mie nu mi-ar conveni deloc s\ fac a[a ceva. Chiar at`ta de viteaz nu m-a f\cut mama. Tom r`se acru. – Nu-]i trebuie nici o vitejie ca s\ faci un lucru dac\ alt\ cale nu-]i mai r\m`ne. Bine, mul]umesc. Noi o lu\m din loc. Se urc\ la volan [i pornir\. B\iatul `mbr\cat `n alb intr\ `n cabina metalic\, unde ajutorul s\u se ostenea s\ `nscrie ni[te bonuri `n registru. – Dumnezeule, cumplit mai ar\tau \[tia! exclam\ b\iatul `mbr\cat `n alb. – Okies-ii de adineauri? To]i arat\ la fel. – Vai de capul meu, nici mort n-a[ pleca `ntr-o hodoroag\ cum e aia a lor!

Fructele m`niei

435

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 436

– Ei, tu [i cu mine s`ntem oameni cu scaun la cap. Da’ `mpu]i]ii \[tia de okies n-au nici minte, nici sim]ire `n ei. Nu-s oameni. O fiin]\ omeneasc\ nu poate tr\i cum tr\iesc \[tia. O fiin]\ omeneasc\ n-ar putea `ndura s\ umble a[a de murdar\ [i r\pciugoas\. ~ntre \[tia [i gorile mai c\ nu-i nici o deosebire. – Oricum ar fi, `mi pare foarte bine c\ n-am pornit s\ trec de[ertul `ntr-un Hudson Super-Six. Duduie ca o batoz\. B\iatul cel\lalt `[i cobor` privirile peste registrul lui. O pic\tur\ mare de sudoare `i alunec\ `n jos pe deget [i c\zu peste bonurile ro[ii. – {tii, nici nu se nec\jesc prea tare. ~s at`ta de t`mpi]i, c\ nici nu-[i dau seama de primejdie. {i pe urm\, s\ m\ ierte Dumnezeu, nici nu-[i `nchipuie c\ s-ar putea s\ duc\ [i o via]\ mai bun\ dec`t cea pe care o duc. De ce-]i pui tu asta la inim\? – Nu mi-o pun la inim\. M\ g`ndeam numai c\ nu mi-ar pl\cea defel s\ fiu `n locul lor. – Asta fiindc\ tu [tii cum trebuie s\ tr\ie[ti. Da’ \ia nu [tiu nici pe ce lume se afl\. Dup\ care [terse cu m`neca stropul de sudoare de pe bonul ro[u. Camionul apuc\ pe [osea [i `ncepu s\ urce un deal prelung, printre st`nci sparte [i pr\v\lite. Motorul se `nfierb`nt\ foarte repede, [i Tom mic[or\ viteza [i merse mai departe f\r\ grab\, pe costi[a `ntins\, cotind mereu prin locuri p`rjolite [i moarte, albe [i cenu[ii, f\r\ nici o urm\ de via]\. La o vreme opri, pentru a l\sa motorul s\ se mai r\ceasc\, iar dup\ aceea porni din nou la drum. Soarele era `nc\ `n `naltul cerului c`nd ajunser\ la culmea trec\torii

436

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i de acolo privir\ `n jos asupra de[ertului – mun]i vine]ii `n dep\rtare [i p`nza `ntins\ a soarelui galben reflectat de pustiul cenu[iu. Tufi[uri firave [i chinuite de salvie [i scaie]i aruncau umbre prelungi, peste nisipul pres\rat cu sp\rturi de piatr\. Soarele str\lucitor `i b\tea drept `n fa]\. Ca s\ poat\ z\ri ceva, Tom trebuia s\ ]in\ m`na `n fa]a ochilor. Dup\ ce trecur\ de culme, l\s\ camionul s\ mearg\ singur la vale [i stinse motorul, d`ndu-i astfel r\gaz s\ se r\ceasc\. A[a cobor`r\ pe lungile serpentine ale coastei, p`n\ ce ajunser\ la `ntinderea neted\ a de[ertului, iar `n vremea asta ventilatorul se `nv`rtea cu grab\, r\cind apa din radiator. A[eza]i pe bancheta din fa]\, Tom, Al, taica [i Winfield de pe genunchii taichii priveau la soarele luminos cobor`t c\tre asfin]it, iar ochii le erau sticlo[i [i fe]ele bronzate, umede de sudoare. P\m`nturile p`rjolite [i colinele ca de cenu[\ negricioas\ sp\rgeau nesf`r[itele `ntinderi line, f\c`ndu-le s\ par\ [i mai `nfior\toare `n lumina ro[iatic\ a soarelui ce sta s\ apun\. Al zise: – Dumnezeule mare, ce locuri! Cum ]i-ar pl\cea s\ le str\ba]i cu piciorul? – Oamenii au f\cut [i treaba asta, r\spunse Tom. Mul]i au f\cut-o; [i dac\ au putut s-o fac\ ei `nseamn\ c\ am putea [i noi. – Mul]i trebuie s\-[i fi g\sit moartea, observ\ Al. – De, nici noi n-am ajuns p`n\ aici chiar zdraveni. O vreme Al nu mai scoase nici o vorb\ [i pustiul ce `ncepea s\ se `nro[easc\ aluneca pe l`ng\ ei. – Crede]i c-o s\-i mai vedem vreodat\ pe Wilsoni? `ntreb\ Al. Tom arunc\ o privire c\tre indicatorul de ulei [i spuse:

Fructele m`niei

437

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 438

– Am eu o presim]ire c\ pe doamna Wilson nimeni n-are s-o mai vad\ mult\ vreme. A[a, numai o presim]ire. Winfield zise: – Taic\, vreau s\ cobor oleac\. Tom se uit\ la el. – Poate c-ar fi bine s\-i l\s\m pe to]i s\ coboare, `nainte de a ne a[terne la drum pentru toat\ noaptea. Mic[or\ viteza [i pe urm\ opri. Winfield se strecur\ afar\ [i urin\ la marginea [oselei. Tom se aplec\ pe fereastr\ [i `ntreb\: – Mai vrea cineva s\ coboare? – Noi ne p\str\m apa aicea sus, strig\ unchiul John. – Winfield, zise taica, s\ te urci pe platform\. C`t ai stat pe genunchii mei, mi-au amor]it picioarele de nu le mai simt. B\ie]elul `[i `ncheie pantalonii [i, foarte ascult\tor, se c\]\r\ peste oblonul din spate [i pe urm\ se t`r` `n patru labe pe salteaua Bunei, p`n\ `n locul unde [edea Ruthie. Ma[ina porni `n lumina `nser\rii apropiate, iar marginea soarelui atinse linia din]at\ a z\rii [i scald\ `n ro[u tot pustiul. – Vezi, nu te-au mai l\sat s\ stai acolo `n\untru, `l `nt`mpin\ Ruthie. – N-am mai vrut eu. Aicea e mult mai bine. Po]i s\ te `ntinzi. – Bine, da’ s\ nu te-apuci s\ m\ ba]i la cap cu smiorc\ielile [i prostiile tale, c\ eu m\ culc [i, c`nd m-oi trezi, o s\ fim acolo! A[a a spus Tom! Cred c-are s\-mi plac\ tare mult s\ v\d o ]ar\ frumoas\. Soarele disp\ru, l\s`nd pe cer o imens\ cupol\ de lumin\. Sub prelat\ se f\cu `ntuneric bezn\, o pivni]\ prelung\, luminat\ la fiecare cap\t – c`te un triunghi neted de

438

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

lumin\. Connie [i Trandafirul din {aron se rezemar\ de spatele cabinei; aerul fierbinte se izbea de cort [i se-nv`rtejea, alunec`ndu-le peste ceaf\, iar prelata se zb\tea [i pocnea deasupra lor. Vorbeau am`ndoi cu glas sc\zut, acoperi]i de prelata ce duduia ca toba, a[a c\ nimeni nu putea s\-i aud\. C`nd spunea ceva, Connie `ntorcea capul [i-i vorbea la ureche, [i la fel f\cea [i Trandafirul din {aron. Acum spunea: – Mi se pare c\ niciodat\ n-o s\ mai facem altceva dec`t s\ alerg\m pe drumuri. S`nt a[a de ostenit\! Connie `ntoarse capul spre urechea ei. – Poate-ajungem p`n\ m`ine diminea]\. N-ai vrea s\ fim numai noi singuri acuma? {i pe `ntuneric `ntinse m`na [i-i m`ng`ie coapsa. Iar ea spuse: – Ast`mp\r\-te! Ai s\ m\ sco]i din min]i, de-o s\ ajung ca o c\]ea `n c\lduri. Nu mai face a[a! {i pe urm\ `ntoarse capul ca s\-i primeasc\ r\spunsul. – Poate... c`nd or adormi cu to]ii. – Poate. Da’ a[teapt\ s\ adoarm\. M\ sco]i min]i [i te pomene[ti c\ nici n-au s\ adoarm\. – Tare-mi mai vine greu, zise Connie. – {tiu. {i mie la fel. Hai mai bine s\ vorbim despre cum o s\ fie c`nd om ajunge; [i d\-te mai `ncolo, p`n\ nu-mi ies din min]i. Connie se trase doar pu]in mai deoparte [i r\spunse: – Ei, [i cum om ajunge, m\ [i apuc s\ `nv\] noaptea. Trandafirul din {aron oft\ din ad`nc. Fac rost de-o carte dintr-acelea unde se arat\ tot [i numaidec`t trimit [i cuponul unde trebuie. – {i c`t crezi c-o s\ treac\? – P`n\ c`nd?

Fructele m`niei

439

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 440

– C`t o s\ treac\ p`n\ ai s\ c`[tigi bani mul]i [i-o s\ avem ghea]\? – N-a[ putea s\-]i spun, r\spunse Connie, d`ndu-[i importan]\. Z\u c\ n-a[ putea s\-]i spun precis. Cred c\ cineva poate ajunge grozav de `nv\]at p`n\ la Cr\ciun. – {i de-ndat\ ce-ai s\ fii `nv\]at, putem s\ ne lu\m ghea]\ [i de celelalte, eu a[a zic. Connie r`se `nfundat. – Asta-i din pricina z\pu[elii de-acuma. Ce nevoie o s\ ai de ghea]\ la Cr\ciun? Pufni [i ea `n r`s. – A[a-i. Da’ mie `mi place s\ am ghea]\ pe orice vreme. Ast`mp\r\-te, n-auzi? M\ faci s\-mi ies din min]i. Amurgul deveni `ntuneric, iar pe cerul netulburat se ar\tar\ stelele de[ertului, stele sticloase [i aprinse, cu col]uri [i raze pu]ine, iar cerul p\rea o mantie de catifea. {i ar[i]a se schimb\. C`t\ vreme soarele st\tuse `n `nalt, ar[i]a te plesnea [i te biciuia, dar acum venea de dedesubt, direct din p\m`nt, [i era dens\ [i `nv\luitoare. Luminile farurilor `naintau mereu [i luminau `n fa]\ o pat\ mic\ de [osea, iar pe l\turi, c`te o f`[ie de de[ert de fiecare parte a drumului. Uneori, o pereche de ochi lic\reau departe `n b\taia farurilor, dar nici o vietate nu se ar\ta `n lumin\. Acum, sub prelat\ era `ntuneric de nep\truns. Unchiul John [i preotul st\teau `ncovriga]i `n mijlocul platformei, sprijini]i `n coate, [i priveau prin triunghiul din spate. ~nspre cap\tul cortului vedeau dou\ mog`lde]e care erau maica [i Buna. Din c`nd `n c`nd o z\reau pe maica mi[c`ndu-se [i-i distingeau bra]ul negru str\b\t`nd pata de lumin\. Unchiul John `i spunea preotului: – Casy, un om ca dumneata trebuie s\ [tie ce are de f\cut.

440

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– De f\cut `n ce privin]\ anume? – Nu [tiu, r\spunse unchiul John. – Bine, atuncea `nseamn\ c\ n-am de ce-mi face griji! – P\i de, ai fost preot. – Ascult\, John, toat\ lumea a[teapt\ nu [tiu ce de la mine din pricin\ c\ am fost preot. Da’ preotul nu-i nici el dec`t un biet om. – Da, numa c\... e... e un fel de om, altminteri, n-ar fi preot. A[ vrea s\ te `ntreb ceva... a[a, crezi c\ un om poate s\ fie piaz\ rea pentru ceilal]i? – Nu [tiu, r\spunse Casy. Nu [tiu. – De... [tii... am fost [i eu `nsurat... am avut o nevast\ bun\ [i de treab\. ~ntr-o noapte au apucat-o durerile de p`ntece. {i zice ea: „Mai bine te-ai duce dup\ doctor“. Da’ eu zic: „Prostii, ai m`ncat prea mult“. Unchiul John puse m`na pe genunchii lui Casy [i se uit\ ]int\ la preot prin `ntuneric: Atuncea femeia mi-a aruncat o privire. Toat\ noaptea a gemut, iar a doua zi dup\-amiaz\ [i-a dat sufletul. Preotul morm\i ceva ne`n]eles. – Pricepi? urm\ unchiul John. Eu am omor`t-o. De-atunci `ncoace am `ncercat s\ m\ r\scump\r… mai ales cu copiii. {i am `ncercat s\ fiu bun. Da’ nu izbutesc. M\ `mb\t [i pe urm\ parc\-s turbat. – Fiecare `[i mai iese din fire, spuse Casy. {i eu parc\-s turbat c`teodat\. – Da, da’ tu n-ai un p\cat pe suflet, a[a cum am eu. Casy r\spunse cu bl`nde]e: – Bine`n]eles c\ am [i eu p\cate. Nu e om s\ n-aib\ p\cate. P\cat `nseamn\ ceva de care nu e[ti sigur. Cu oamenii aceia care-s siguri de orice [i n-au p\cate… ascult\, la soiul \sta de tic\lo[i, eu, dac-a[ fi Dumnezeu, le-a[ da un

Fructele m`niei

441

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 442

picior `n dos [i i-a[ arunca de-a berbeleacul din rai! N-a[ putea s\-i `ndur! – Mi se pare mereu c\ aduc ghinion alor mei, spuse unchiul John. M\ bate g`ndul s\-mi iau lumea `n cap [i s\-i las `n pace. Cu firea mea, nu le vine prea u[or oamenilor s\ m\ `ng\duie `n preajma lor. Casy r\spunse grabnic: – Eu [tiu un singur lucru... omul e ]inut s\ `mplineasc\ tot ceea ce `i este sortit. Nu [tiu cum s\-]i spun. Nu m\ pricep cum s\-]i spun. Nu cred c\ pe lume exist\ noroc ori ghinion. Doar de un singur lucru pe lume s`nt sigur, iar lucrul acesta este c\ nimeni n-are dreptul s\ se amestece `n via]a altuia. Fiecare s\-[i afle singur bine capului. E bine s\ dai o m`n\ de ajutor cuiva, poate, da’ nu s\-i spui tu ce anume trebuie s\ fac\. Unchiul John `l `ntreb\ cu dezam\gire: – Vas\zic\, nu [tii? – Nu [tiu. – Crezi c\ am p\c\tuit c`nd mi-am l\sat nevasta s\ moar\ a[a cum ]i-am spus? – De, r\spunse Casy, pentru oricare altul ar fi doar o gre[eal\, dar dac\ tu crezi c\ este p\cat... atunci p\cat este. Omul `[i scoate singur p\catele chiar [i din piatr\ seac\. – Atuncea `nseamn\ c\ trebuie s\ m\ mai g`ndesc, zise unchiul John, iar pe urm\ se r\suci pe spate [i r\mase acolo `ntins, cu genunchii aduna]i `n sus. Camioneta `nainta mereu peste p\m`ntul fierbinte [i ceasurile treceau. Ruthie [i Winfield adormiser\. Connie trase de undeva o p\tur\ [i o `ntinse peste el [i Trandafirul din {aron, apoi se `ncle[tar\ `n aerul `n\bu[itor, st\p`nindu-[i respira]iile. Dup\ o vreme, Connie arunc\ la o parte

442

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

p\tura, iar aerul fierbinte, trecut prin tunelul prelatei, rev\rsa r\coreala peste trupurile lor ude. ~n partea din urm\ a platformei, maica st\tea `ntins\ pe saltea, al\turi de Buna; nu putea s-o vad\ cu ochii, dar putea s\-i simt\ `ncordarea trupului [i sfor]\rile inimii, iar r\suflarea ca de suspin `i st\ruia mereu `n urechi. {i maica [opotea f\r\ `ncetare: „E bine. Totul are s\ fie bine“. Deodat\, spuse cu glas spart: – {tii doar c\ familia trebuie s\ ajung\ cu bine dincolo. {tii [i tu. Unchiul John `ntreb\: – }i-e r\u cumva? Trecur\ c`teva clipe p`n\ s\ vin\ r\spunsul: – N-am nimic. Mi se pare c\ m-a furat somnul. Iar dup\ o vreme Buna `ncremeni [i maica r\mase nemi[cat\ al\turi de ea. Ceasurile nop]ii se scurgeau [i `ntunericul `nv\luia camioneta. Uneori, alte ma[ini treceau pe l`ng\ ei, gonind spre dep\rt\rile apusului; alteori, camioane uria[e ap\reau deodat\, venind dinspre apus, [i treceau duduind c\tre r\s\rit. Stelele se scurgeau `n cascad\ domoal\ dincolo de zarea de la soare-apune. Era aproape miezul nop]ii c`nd se apropiar\ de Dagget, localitatea unde se afla postul de control. Acolo, [oseaua st\tea sc\ldat\ `n lumin\ [i se vedea o inscrip]ie luminat\: TRAGE PE DREAPTA {I OPRE{TE. Slujba[ii t\iau frunz\ la c`ini `n biroul lor, dar `n clipa c`nd Tom opri ma[ina, ie[ir\ afar\ [i r\maser\ `n picioare sub perdeaua prelung\. Unul dintre ei not\ num\rul de circula]ie [i s\lt\ capota motorului. – Da’ ce-i aicea? `ntreb\ Tom. – Controlul agricol. Trebuie s\ v\ control\m bagajele. Ave]i cumva plante ori semin]e? – Nu, r\spunse Tom.

Fructele m`niei

443

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 444

– P\i s`ntem datori s\ v\ control\m bagajele. Trebuie s\ desc\rca]i. ~n clipa aceea maica se cobor` greoi de pe platform\. Fa]a `i era umflat\ [i privirile, t\ioase. – Ascult\, domnule! Avem o femeie b\tr`n\ [i bolnav\. Trebuie s-o ar\t\m numaidec`t la doctor. Nu putem a[tepta. P\rea c\ face mari sfor]\ri s\ nu izbucneasc\ `n hohote: Nu ne pute]i ]ine aici s\ pierdem vremea. – Cum? N-avem `ncotro, trebuie s\ v\ perchezi]ion\m. – Jur c\ nu avem nimic! strig\ maica. Jur! Buna e bolnav\ r\u de tot. – Nici dumneata nu ar\]i prea bine, spuse slujba[ul. Maica se prinse de oblonul din spate al ma[inii [i, ridic`ndu-se `n m`ini cu o putere neb\nuit\, `l `ndemn\: – Uita]i-v\! Ofi]erul arunc\ peste chipul b\tr`n [i sfrijit fasciculul de lumin\ al unei lanterne. {i exclam\: – Pe Dumnezeul meu c\-i bolnav\! Jura]i dumneavoastr\ c\ n-ave]i semin]e ori fructe, n-ave]i nici zarzavat, nici porumb [i nici portocale? – Nu, n-avem. V\ jur! – Atuncea da]i-i drumul! Pute]i g\si un doctor la Barstow. Nu-s dec`t opt mile p`n\ acolo. Da]i-i drumul! Tom s\ri la volan [i m`n\ mai departe. Slujba[ul se `ntoarse c\tre `nso]itorul lui [i `i spuse: – Nu puteam s\-i opresc. – Numai s\ nu ne fi tras pe sfoar\, r\spunse cel\lalt. – Aoleu, Dumnezeule, nici vorb\! Dac-ai fi v\zut chipul b\tr`nei \leia! Nici vorb\ s\ ne fi tras pe sfoar\. Tom m`n\ cu vitez\ mai mare p`n\ la Barstow, iar c`nd ajunse `n or\[el, opri, cobor` [i d\du ocol camionetei. Maica se aplec\ peste oblon [i-i spuse:

444

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– P`n\ acuma e bine. N-a[ vrea s\ ne oprim aici, fiindc\ m\ tem c\ n-o s\ mai ajungem dincolo. – A[a! Da’ ce face Buna? – E mai bine... bine. Hai s\ mergem... S-ajungem odat\ dincolo. Tom cl\tin\ din cap [i se `ntoarse la locul lui. ~i zise lui Al: – Al, eu am s\ umplu iar rezervorul [i pe urm\ mai conduci [i tu o bucat\. Opri `n fa]a unei sta]ii de benzin\, deschise toat\ noaptea, umplu rezervorul de benzin\ [i cel de ulei [i puse ap\ `n radiator. Al trecu la volan, iar Tom se a[ez\ `n partea cealalt\, l\s`ndu-l pe taica la mijloc. ~[i continuar\ drumul prin `ntuneric [i cur`nd colinele m\runte de pe l`ng\ Barstow r\maser\ `n urm\. Tom spuse: – Nu [tiu ce-o fi apucat-o pe maica. E furioas\ ca un c`ine c`nd i-a intrat puricele `n ureche. Parc\ ar fi ]inut c`t lumea dac\-i l\sam pe \ia s\ ne caute. {i zice c\ Buna-i bolnav\, iar acuma mi-a spus c\ se simte bine. Nu mai pot s-o pricep. Nu i-s deloc boii acas\. Te pomene[ti c\ drumul \sta lung a scos-o din min]i. – Maica e acuma aproape tot a[a ca pe vremea c`nd era fat\, spuse taica. S\lbatic\, nevoie mare! Nu-i era fric\ nici de Necuratul. P`n\ acuma g`ndeam c\ at`]ia copii c`]i a n\scut [i munca pe rupte au mai ostoit-o, da’ mi se pare c\ nu-i a[a. C`nd a pus atuncea m`na pe manivel\, acolo pe unde-am trecut, crede]i-m\ c\ n-a[ fi vrut s\ fiu eu \la care s\-i ia manivela din m`n\. – Nu [tiu ce-o fi apucat-o, zise Tom. Poate c\-i numa ostenit\ din cale-afar\.

Fructele m`niei

445

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 446

– Mie nu-mi d\ m`na s\ bocesc [i s\ m\ vait pentru trecerea asta a de[ertului. Prea `mi st\ pe suflet grija pentru hodoroaga noastr\, spuse Al. – Ai f\cut treab\ bun\ c`nd ai ales-o, `i r\spunse Tom. Uite c\ aproape nu ne-a dat deloc b\taie de cap. Toat\ noaptea `[i croir\ drum prin `ntunecimea `n\bu[itoare [i iepurii ]`[neau `n lumina farurilor, [i porneau la goan\ drept `nainte, `n salturi lungi [i gr\bite. Iar zorile se rev\rsar\ `n urma lor atunci c`nd drept `nainte v\zur\ luminile din Mojave. Tot zorile dezvelir\ c\tre apus `naltele creste ale mun]ilor. La Mojave luar\ iar\[i ap\ [i ulei, apoi se t`r`r\ `n sus pe munte, sc\lda]i `n lumina primelor clipe ale dimine]ii. Tom exclam\: – Doamne, am trecut de[ertul! Taic\, Al, pentru numele lui Dumnezeu, am trecut de[ertul! – ~s prea zdrobit de oboseal\ ca s\-mi mai pese, zise Al. – Vrei s\ trec eu la volan? – Nu, mai las\ oleac\. ~n str\lucirea dimine]ii trecur\ prin Techachapi, apoi soarele se `n\l]\ `n urma lor, [i pe urm\... privir\ deodat\ `n jos, peste valea cea larg\. Al se l\s\ cu toat\ greutatea pe fr`n\, opri ma[ina `n mijlocul [oselei [i strig\: – Isuse Hristoase! Uita]i-v\! Podgoriile, livezile, valea cea larg\ [i `ntins\ ca `n palm\, verde [i `nc`nt\toare, pomii r`ndui]i `n [iruri drepte [i casele. {i taica strig\: – Doamne-Dumnezeule! Ora[ele a[ezate `n dep\rtare, or\[elele pres\rate printre livezi [i lumina de aur a soarelui de diminea]\ rev\rsat\

446

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

asupra v\ii. O ma[in\ claxon\ la spatele lor. Al trase la marginea [oselei [i opri din nou. – Vreau s\ privesc `n voie. Holdele aurii sc\ldate `n lumina dimine]ii, [irurile de s\lcii [i `ntinsele r`nduri de eucalip]i. Taica oft\: – N-am [tiut niciodat\ c\ se afl\ pe lume asemenea lucruri. Piersicii [i p`lcurile de nuci, petele de un verde-`ntunecat al portocalilor. {i coperi[uri ro[ii r\s\reau printre pomi, [i acareturi, acareturi bogate. Al cobor` [i `[i `ntinse m\dularele. Apoi strig\: – Maic\... vino `ncoace s\ te ui]i! Am ajuns! Ruthie [i Winfield cobor`r\ din camionet\, apoi r\maser\ locului, t\cu]i [i `ncremeni]i de uimire, parc\ z\p\ci]i de priveli[tea v\ii necuprinse. Dep\rt\rile erau sub]iate de-o cea]\ str\vezie, iar `n zare p\m`ntul ap\rea din ce `n ce mai [ters. Aripile unei mori[ti de v`nt s\getar\ `n soare [i mi[c\rile necontenite o f\ceau s\ par\ un mic heliograf pierdut `n dep\rtare. Ruthie [i Winfield o privir\, iar Ruthie [opti: – Uite California... Winfield mi[c\ mut din buze, doar desen`nd silabele. Apoi spuse cu glas tare: – Pe-acolo-s fructe. Casy [i unchiul John, Connie [i Trandafirul din {aron cobor`r\ cu to]ii. Nimeni nu rostea o vorb\. Trandafirul din {aron `ncepuse s\-[i pieptene p\rul peste cap, dar deodat\ d\du cu ochii de valea aceea [i m`inile `i c\zur\ `ncet pe l`ng\ trup. Tom vorbi cel dint`i:

Fructele m`niei

447

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 448

– Unde-i maica? A[ vrea s\ vad\ [i d`nsa. Uit\-te, maic\!! Vino `ncoace, maic\! Dar ea cobora `ncet, ]eap\n\, peste oblonul din spate. Tom se uit\ lung la d`nsa. – Doamne, ce-i, maic\, e[ti bolnav\? Chipul `i era `mpietrit, parc\ modelat `n ghips, ochii i se duseser\ `n fundul capului, iar marginile pleoapelor se `nro[iser\ de oboseal\. Picioarele ei atinser\ p\m`ntul [i se v\zu c\-[i caut\ sprijin apuc`ndu-se cu m`na de oblon. Glasul `i suna ca un horc\it: – Zice]i c-am trecut peste de[ert? – Uit\-te, spuse Tom, `ntinz`nd m`na c\tre vale. Maica `ntoarse capul [i gura i se deschise pu]in. Degetele se urcar\ spre beregat\ [i prinser\ o bucat\ de piele, apoi `ncepur\ s-o fr\m`nte domol. Rosti: – Slav\ Domnului! Familia e toat\ aici. Genunchii i se `nmuiar\, silind-o s\ se a[eze pe scara ma[inii. – }i-e r\u, maic\? – Nu. ~s ostenit\. – N-ai dormit deloc? – Nu. – I-a fost r\u Bunei? Maica `[i cobor` privirile spre m`inile ce-i st\teau am`ndou\ `n poal\, una l`ng\ cealalt\, ca doi ibovnici r\pu[i de trud\. – A[ fi vrut s\ pot a[tepta [i s\ nu v\ spun. A[ fi vrut ca totul s\ fie... frumos. – ~nseamn\ c\-i e r\u Bunei, spuse taica. Maica `n\l]\ privirile, apoi le plimb\ de-a lungul v\ii. – Buna nu mai este. Se uitar\ la d`nsa cu to]ii deodat\ [i taica `ntreb\:

448

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– C`nd a murit? – ~nainte de ne-au oprit \ia as-noapte. – Atunci pentru asta n-ai vrut s\-i la[i s\ ne caute. – Mi-era tare team\ c\ n-o s\ mai ajungem dincoace, m\rturisi maica. I-am spus Bunei c\ nu-i mai putem fi de ajutor. Iar familia trebuia s\ treac\ peste de[ert. I-am spus... i-am spus asta c`nd tr\gea s\ moar\. Acolo, `n pustiu, nu ne puteam opri. Erau [i \[tia micii... [i copilul lui Rosasharn. Toate astea i le-am spus. Ridic\ m`inile [i pentru o clip\ `[i acoperi fa]a: Acuma o putem `ngropa `ntr-un loc frumos [i-un loc cu verdea]\. {i [opti abia auzit: Un loc frumos [i pomi `mprejur. I-a fost scris s\-[i afle odihn\ `n California. Familia se uita la maica [i to]i erau pu]in `nsp\im`nta]i de t\ria ei. Tom zise: – Doamne Sfinte! S\ stai acolo culcat\ l`ng\ ea, c`t e noaptea de lung\! – Familia trebuia s\ treac\ dincoace, spuse maica tot cu glas sf`[ietor. Tom se apropie de d`nsa [i d\du s\-i pun\ m`na pe um\r. – Nu m\ atinge! strig\ maica. Am s\-mi revin `n puteri dac\ nu m\ atinge]i. Asta m-ar da gata. – Acuma trebuie s\ plec\m, spuse taica. Trebuie s\ plec\m [i s\ pornim la vale. Maica ridic\ privirile spre el. – S-ar putea... s-ar putea s\ stau eu `n fa]\? Nu mai vreau s\ m\ `ntorc acolo... `s ostenit\. S`nt tare ostenit\. Se urcar\ cu to]ii `nd\r\t pe platform\ [i se ferir\ de trupul lung [i ]eap\n, acoperit [i `nf\[urat `ntr-un [al de la picioare [i p`n\ peste cap. Se a[ezar\ fiecare la locul lui, `ncerc`nd s\-[i ]in\ privirile `n alt\ parte... s\ nu vad\ ridic\tura din [al, care ar fi trebuit s\ fie nasul, [i nici panta

Fructele m`niei

449

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 450

foarte `nclinat\, format\ de v`rful b\rbiei. ~ncercau s\-[i fereasc\ privirile, dar nu izbuteau. Ruthie [i Winfield, `nghesui]i `ntr-un col] din fa]\, c`t mai departe de trupul acela, se uitau la chipul `nf\[urat `n [al. Iar Ruthie [opti: – Acolo-i Buna. {i-i moart\. Winfield `ncuviin]\ solemn: – Nu mai r\sufl\ deloc, deloc. ~i moart\ r\u. Iar Trandafirul din {aron `i spuse `ncet lui Connie: – ~[i d\dea sufletul chiar c`nd noi... – De unde era s\ [tim? o potoli Connie. Al se sui peste `nc\rc\tur\ ca s\-i fac\ maichii loc `n cabin\. {i p\rea cam `mbufnat, fiindc\ era am\r`t. Se cuib\ri al\turi de Casy [i de unchiul John, [i le spuse: – De, era b\tr`n\. Eu zic c\ i se terminaser\ zilele. To]i trebuie s\ murim odat\. Casy [i unchiul John `ntoarser\ spre el ochii lipsi]i de expresie [i-l privir\ ca [i cum ar fi fost o tuf\ ciudat\, `nzestrat\ cu glas. – Ce, nu-i a[a? `ntreb\ Al din nou. Dar ochii celorlal]i se `ndreptar\ `n alt\ parte, l\s`ndu-l ab\tut [i nedumerit. Casy rosti cu mirare `n glas: – C`t e noaptea de lung\, [i numai ea singur\. {i ad\ug\: John, femeia asta poart\ at`ta dragoste `n sufletul ei… c\ m\ `nsp\im`nt\. M\ sperie [i m\ face s\ m\ simt netrebnic. John `ntreb\: – A fost oare p\cat? Se afl\ `n toate astea ceva ce-ai putea s\ spui c\-i p\cat? Casy se `ntoarse c\tre el, cople[it de mirare. – P\cat? Nu, nu exist\ nici o p\rticic\ din toat\ istoria asta, care s\ poat\ fi numit\ p\cat.

450

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Eu n-am f\cut niciodat\ un lucru care s\ nu aib\ `n el [i un strop de p\cat, spuse John [i privi c\tre trupul lung, `nf\[urat `n [al. Tom, taica [i maica se a[ezar\ pe bancheta din fa]\. Tom porni motorul, l\s`nd ma[ina s\ mearg\ singur\ la vale. {i camioneta greu `nc\rcat\ alerg\ pe [oseaua `n pant\ pufnind, s\rind [i cl\tin`ndu-se. Soarele era `n spatele lor, iar `n fa]\ li se ar\ta valea aurit\ [i verde. Maica `[i cl\tina domol capul la dreapta [i la st`nga. – E frumos, spuse d`nsa. Tare-a[ fi vrut s\ poat\ vedea [i ei! – {i eu a[ fi vrut, m\rturisi taica. Tom lovea cu palma `n volan. {i spuse: – Erau prea b\tr`ni. N-ar fi deslu[it nimic din tot ce este pe-aici. Bunul n-ar fi v\zut dec`t indieni [i preria `ntins\ de pe vremea c`nd era el fl\c\u. {i Buna [i-ar fi adus aminte [i ar fi v\zut aievea cea dint`i cas\ `n care a tr\it. Erau prea b\tr`ni. Cine vede cu adev\rat ce este de v\zut s`nt Ruthie [i cu Winfield. Taica spuse: – Ia te uit\ la Tommy cum vorbe[te ca unul mare, parc-ar fi pop\, a[a vorbe[te. Maica sur`se amar. – A[a [i este. Tommy a crescut mult... a crescut a[a de mult, c\ uneori parc\ nici nu mai pot s\ ]in pasul cu el. Coborau repede pe coasta muntelui, cotind mereu pe serpentine, pierz`nd c`teodat\ priveli[tea v\ii [i pe urm\ d`nd iar\[i cu ochii de ea. R\suflarea fierbinte a [esurilor urca p`n\ la ei [i aducea cu sine mireasm\ de verdea]\ [i aroma r\[inoas\ a salviei [i ferigii. Greierii ]`r`iau pe marginea drumului. Un [arpe se t`r` de-a curmezi[ul asfaltului [i Tom trecu peste el, `l strivi [i-l l\s\ s\ se zv`rcoleasc\ `n marginea [oselei.

Fructele m`niei

451

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 452

Iar la o vreme, Tom spuse: – Cred c-ar trebui s\ mergem la coroner, unde Dumnezeu s-o mai afla [i \sta. {i trebuie s-o `ngrop\m cum se cuvine. C`]i bani ne-or mai fi r\mas, taic\? – Cam vreo patruzeci de dolari, r\spunse taica. Tom r`se. – Aoleu, `nseamn\ c-o s\ `ncepem chiar pe loc gol. E limpede c\ n-am adus nimic cu noi. R`se `nfundat o vreme, dar deodat\ chipul i se `ncrunt\ brusc. ~[i trase cozorocul [epcii mult de tot peste ochi. Iar camioneta alerga pe coasta muntelui c\tre valea uria[\.

Capitolul nou\sprezece Odinioar\ California a fost a Mexicului, iar p\m`nturile ei, ale mexicanilor; dar o hoard\ de americani zdren]\ro[i [i cuprin[i de turbare a n\v\lit asupr\-i. {i at`t de cumplit\ era foamea lor de p\m`nt, `nc`t au `nh\]at p\m`nturile, au jefuit p\m`ntul lui Sutter1 [i p\m`ntul lui Guerrero2, au `nh\]at drepturile altora [i le-au c\lcat `n picioare, au `nceput s\ zbiere [i au s\rit la b\taie oamenii ace[tia fl\m`nzi [i `nnebuni]i; apoi au p\zit cu pu[tile p\m`ntul jefuit de la al]ii. Au cl\dit case [i acareturi, au arat p\m`ntul [i au aruncat s\m`n]\. {i lucrurile acestea au devenit avut, iar avutul a devenit proprietate. Mexicanii erau slabi [i `ndestula]i. N-aveau cum s\ se `mpotriveasc\, fiindc\ ei nu doreau nimic pe lume cu `nver[unarea cu care americanii doreau p\m`ntul. 1

Referire la John Augustus Sutter (1803–1880), aventurier de origine elve]ian\, emigrat `n California, unde a devenit proprietarul unui `ntins domeniu, pe care l-a numit Colonia Noua Elve]ie, precursorul ora[ului Sacramento. Dup\ descoperirea z\c\mintelor aurifere din California, invazia c\ut\torilor de aur i-a distrus proprietatea. (n.tr.) 2 Nume propriu tipic spaniol. Aluzie la faptul c\ teritoriul statului California a fost ob]inut de SUA `n urma r\zboiului cu Mexicul (1846–1848). (n.tr.)

Fructele m`niei

453

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 454

Apoi, cu vremea, coloni[tii n-au mai fost coloni[ti, ci proprietari; iar copiii lor au crescut [i au avut al]i copii pe p\m`ntul acela. {i le-a disp\rut foamea, foamea aceea animalic\, foamea mistuitoare [i tiranic\ de p\m`nt, de ap\ [i de p\m`nt, [i de soarele blagoslovit de deasupra, foamea de iarba ce cre[te verde [i de r\d\cinile noduroase. Aveau un asemenea bel[ug de astfel de bunuri, `nc`t nici nu mai [tiau de existen]a lor. Nu-i mai `ncerca foamea aceea ce sf`[ie m\runtaiele, foamea dup\ un p\m`nt m\nos [i dup\ s\m`n]\ rodnic\, [i dup\ o moar\ de v`nt care s\-[i roteasc\ `n aer nesf`r[itele-i aripi. Nu se mai trezeau `n faptul zilei s\ asculte primele triluri ale p\s\relelor somnoroase [i nici adierea v`ntului dimine]ii pe sub stre[inile caselor, `n vreme ce a[teptau cea dint`i gean\ de lumin\, ca s\ porneasc\ spre mult `ndr\gitele ogoare. Toate acestea pierdute au fost, iar recoltele au `nceput a fi pre]\luite `n dolari, [i p\m`ntul, `n capital de baz\, plus dob`nzi, recoltele fiind cump\rate [i v`ndute `nainte de a fi sem\nate. {i dup\ aceea, recoltele proaste, seceta [i inunda]iile nu au mai fost mor]i m\runte `n marele [uvoi al vie]ii, ci doar simple pierderi de bani. ~ntreaga dragoste a acelor oameni a fost roas\ de otrava banului [i toat\ m`ndria lor s-a topit `n goana dup\ dob`nzi, p`n\ c`nd n-a mai r\mas din ei nici urm\ din vechii plugari, ci au devenit m\run]i negustori de recolte, m\run]i me[te[ugari, sili]i s\ v`nd\ `nainte de a `nf\ptui. Dup\ o vreme, acei plugari care nu erau buni negustori [i-au pierdut p\m`nturile `n folosul dughenarilor iscusi]i. Oric`t de priceput ar fi fost un om [i oric`t de mult [i-ar fi `ndr\git ogorul [i roadele ogorului s\u, nu putea supravie]ui dac\ nu era `n acela[i timp [i un negustor priceput. {i astfel, cu trecerea vremii, oamenii de afaceri au pus st\p`nire pe

454

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

ferme, iar fermele au crescut [i au ajuns totodat\ din ce `n ce mai pu]ine. Acum cultura p\m`ntului devenise industrie, iar proprietarii au mers pe aceea[i cale ca [i Roma odinioar\, cu toate c\ nu-[i d\deau seama ce fac. Au importat sclavi, cu toate c\ nu sclavi `i numeau: chinezi, japonezi, mexicani, filipinezi. „|[tia tr\iesc doar cu orez [i fasole, spuneau oamenii de afaceri. Nici nu le trebuie altceva. Chiar dac\ le-ai pl\ti lefuri omene[ti, n-ar [ti ce s\ fac\ ei cu at`]ia bani. Ce mai, uit\-te cum tr\iesc! Na, uit\-te ce m\n`nc\! Iar dac\ `[i iau cumva nasul la purtare... afar\ cu ei din ]ar\!“ {i pe m\sur\ ce trecea timpul, fermele deveneau tot mai `ntinse [i proprietarii, tot mai pu]ini la num\r. C`]i s\rmani plugari adev\ra]i au mai r\mas, puteai s\-i numeri pe degete, iar p\m`nt liber nu se mai afla nic\ieri. Sclavii importa]i au fost b\tu]i [i li s-a v`r`t groaza `n suflet, au fost `nfometa]i, p`n\ ce unii dintre ei s-au re`ntors `n locurile de ba[tin\, [i al]ii [i-au ie[it din fire [i au fost uci[i ori alunga]i din ]ar\. Iar fermele deveneau tot mai `ntinse, [i proprietarii, tot mai pu]ini la num\r. {i culturile s-au schimbat. Pomii roditori au luat locul lanurilor de gr`ne [i zarzavaturile menite s\ hr\neasc\ o lume s-au `ntins pe toate locurile mai joase: salat\, conopid\, anghinare, cartofi – munc\ de mare migal\. Omul poate sta `n picioare atunci c`nd munce[te cu coasa, cu plugul, cu ]\poiul; dar este nevoit s\ se t`rasc\ asemenea unui vierme printre straturile de salat\, trebuie s\ se coc`rjeze de spinare [i s\-[i t`rasc\ traista lung\ printre r`ndurile drepte de bumbac, trebuie s\ mearg\ `n genunchi ca un penitent de-a curmezi[ul straturilor de conopid\. {i s-a f\cut a[a c\ proprietarii nu mai munceau pe p\m`nturile lor. Cultivau fermele pe h`rtie; [i astfel au uitat

Fructele m`niei

455

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 456

p\m`ntul, i-au uitat mireasma, au uitat cum arat\ [i au ]inut minte doar c\ era al lor, au ]inut minte doar ce puteau s\ piard\ ori s\ c`[tige datorit\ lui. Iar unele ferme s-au `ntins at`t de mult, `nc`t un singur om nu le mai putea cuprinde nici m\car cu mintea, at`t de `ntinse, `nc`t era nevoie de-o armat\ de contabili pentru a ]ine r`nduiala dob`nzilor, a c`[tigurilor [i a pierderilor; a fost nevoie de chimi[ti care s\ cerceteze p\m`ntul [i s\-l `ngra[e la loc; de v\tafi care s\ ia seama ca oamenii coc`rja]i de spate s\ se mi[te de-a lungul straturilor at`t de iute, c`t le `ng\duia alc\tuirea lor de f\pturi vii. Astfel, un asemenea fermier a devenit cu adev\rat negustor, ]inea o pr\v\lie [i at`ta tot. ~[i pl\tea muncitorii [i le vindea cele trebuitoare pentru hran\, lu`ndu-[i astfel banii `nd\r\t. Iar de la o vreme, a `nceput s\ nu-[i mai pl\teasc\ deloc muncitorii, economisind `n acest fel cheltuielile ce-ar fi trebuit f\cute cu ]inerea socotelilor. Fermele d\deau hrana pe datorie. Omul trebuia s\ munceasc\ [i s\-[i c`[tige hrana; iar dup\ ce termina munca, se putea trezi dator cu bani st\p`nului. {i proprietarii nu numai c\ nu-[i mai munceau p\m`nturile, dar mul]i dintre ei nici m\car nu v\zuser\ vreodat\ fermele ai c\ror st\p`ni erau. {i deodat\ cei c\rora li se r\pise avutul au fost t`r`]i spre apus – din Kansas, din Oklahoma, Texas, New Mexico; din Nevada [i Arkansas, familii, triburi `ntregi, alungate de praf, alungate de tractoare. Camioane `nc\rcate, caravane de oameni `nfometa]i [i f\r\ c\p\t`i: dou\zeci de mii, cincizeci de mii, o sut\ de mii, dou\ sute de mii. {uvoaie `ntregi s-au scurs peste mun]i, [uvoaie de oameni fl\m`nzi [i nelini[ti]i – agita]i ca furnicile, lacomi de munc\ – gata s\ care, s\ `mping\, s\ trag\, s\ taie... orice, s\ poarte orice povar\... pentru hran\. Copiii s`nt lihni]i. N-avem nici un loc[or

456

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

unde s\ ne punem capul. Ca furnicile alearg\ dup\ munc\, dup\ hran\ [i, `nainte de orice, dup\ p\m`nt. Nu s`ntem venetici. De [apte genera]ii s`ntem americani, iar mai `nainte am fost irlandezi, sco]ieni, englezi, nem]i. Unul dintre str\mo[ii no[tri a luptat pe vremea Revolu]iei1, [i mul]i dintre ai no[tri au luptat pe vremea R\zboiului Civil – [i de o parte, [i de cealalt\. Americani get-beget. Erau fl\m`nzi [i erau `nd`rji]i. {i mai cu seam\ n\d\jduiser\ s\-[i afle un c\min, iar acum `nt`mpinau doar du[m\nie. Okies... Proprietarii `i du[m\neau, fiindc\ proprietarii [tiau c\ ei s`nt slabi, iar okies-ii – puternici, c\ ei s`nt ghiftui]i, iar okies-ii – lihni]i de foame; [i poate c\ proprietarii auziser\ de la bunicii lor c`t de u[or este s\ smulgi p\m`ntul din m`na unor oameni slabi dac\ e[ti `nd`rjit [i fl\m`nd, [i `narmat. De aceea `i urau. Iar la ora[e negustorii `i urau fiindc\ nu aveau bani de cheltuit. Nu exist\ drum mai drept c\tre dispre]ul pr\v\lia[ilor, [i toat\ admira]ia lor se `ndreapt\ c\tre partea exact opus\. Ceilal]i oameni de la ora[, micii bancheri, de pild\, `i urau pe okies, pentru c\ de la ei nu se putea c`[tiga nimic. N-aveau nici de unele. {i cei care tr\iau din munca lor `i urau pe okies, pentru c\ un om fl\m`nd trebuie s\ munceasc\, iar dac\ este silit s\ munceasc\, dac\ trebuie s\ munceasc\, patronul numaidec`t ofer\ mai pu]in pentru munca lui; [i atunci nimeni nu mai poate c`[tiga mai mult. {i cei c\rora li se r\pise avutul – pribegii – au n\boit `n California, dou\ sute cincizeci de mii, apoi trei sute de mii. ~n urma lor, alte tractoare alearg\ peste c`mp [i `i iau la goan\ pe dijma[i. {i alte valuri de oameni pornesc la drum, 1

Aluzie la Revolu]ia American\ (1775–1783) (n.tr.)

Fructele m`niei

457

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 458

alte cete de oameni jefui]i [i r\ma[i f\r\ c\p\t`i, `nr\i]i, pu[i pe har]\ [i primejdio[i. Iar `n timp ce californienii n\zuiau c\tre o seam\ `ntreag\ de lucruri, c\tre chiverniseal\, succese sociale, distrac]ii, lux [i o foarte ciudat `n]eleas\ siguran]\ a afacerilor, noii barbari nu aveau dec`t dou\ dorin]e – p\m`nt [i hran\; iar pentru ei, am`ndou\ `nsemnau unul [i acela[i lucru. {i pe c`t\ vreme bunurile c\tre care n\zuiau californienii r\m`neau vagi [i ce]oase, cele r`vnite de okies str\juiau marginile drumurilor, z\ceau acolo pentru a fi v\zute [i jinduite: c`mpuri m\noase ce a[teptau doar s\ sapi `n ele ca s\ dai de ap\, `nc`nt\toare paji[ti de verdea]\, p\m`nt pe care s\-l `ncerci f\r`mi]`ndu-l `n palm\, iarb\ cu mireasm\ `mb\t\toare, ov\z cu tulpini numai bune de mestecat `n gur\, p`n\ ce dulcea]a lor `n]ep\toare `]i `nv\luie g`tlejul. Omul este `n stare s\ se uite la un loc l\sat p`rloag\ [i s\ `n]eleag\, s\ vad\ cu ochii min]ii cum propria spinare `ncovoiat\ [i propriul bra] `ncordat ar putea scoate la lumin\ c\p\]`ni de varz\, lanuri aurii de porumb, napi [i morcovi. {i un om fl\m`nd [i f\r\ cap\t`i, ve[nic pribeag pe drumuri, cu nevasta al\turi [i copiii sfriji]i, tremur`nd pe bancheta din spate, este `n stare s\ se uite lung la p\m`ntul l\sat p`rloag\, care ar putea da hran\, dar nu profituri, [i omul acesta poate `n]elege c\ p\m`ntul l\sat p`rloag\ este un p\cat, iar c`mpurile nelucrate – o crim\ `mpotriva copiilor lui sfriji]i. {i un asemenea om gone[te pe drumuri [i la fiece p`rloag\ `l `ncearc\ ispita, `l chinuie dorin]a fierbinte de a lua aceste p\m`nturi [i de a face ca din ele s\ creasc\ vigoare pentru copiii s\i [i un pic de `nlesnire pentru biata-i nevast\. Dar de fiecare dat\, aceea[i ispit\ mai `ncercase [i alte suflete. C`mpurile acelea `l r`c`ie la inim\, iar [an]urile

458

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

cu ap\ limpede [i curg\toare ale companiei agricole `l scurm\ [i mai ad`nc `n suflet. ~n sud a v\zut portocalele de aur at`rn`nd pe ramuri, micile portocale aurii `n arborii de un verde-`ntunecat; iar pe margini stau de veghe paznici cu pu[tile `nc\rcate, a[a fel ca un om s\ nu poat\ culege o portocal\ pentru un copil lihnit de foame, una dintre portocalele ce trebuie distruse dac\ o s\ scad\ cumva pre]urile. Cu ma[ina lui h`rbuit\ ajunge `ntr-un ora[. A r\scolit toate fermele `n c\utare de lucru. – Unde ne putem ad\posti `n noaptea asta? – Uite acolo, la hooverville1-ul de pe malul r`ului. Acolo-i o [atr\ `ntreag\ de okies. {i-a dus ma[ina h`rbuit\ p`n\ la hooverville. N-a mai `ntrebat pe nimeni, fiindc\ se afl\ c`te un hooverville la fiece margine de ora[. Ora[ul zdren]\ro[ilor e totdeauna a[ezat `n preajma unei ape curg\toare; casele s`nt corturi, colibe cl\dite din buruieni, ad\posturi de h`rtie, a[ezate claie peste gr\mad\. Omul [i-a dus familia acolo [i a devenit cet\]ean al hooverville-ului, c\ci a[a li se spune totdeauna unor asemenea a[ez\ri. {i-a `n\l]at cortul c`t mai aproape de ap\, at`ta c`t i-a fost cu putin]\; sau dac\ n-a avut cort, s-a dus la groapa de gunoi a ora[ului [i a adus de acolo tot felul cartoane, cu care [i-a durat o cas\ de h`rtie ondulat\. Iar c`nd au venit ploile, casa i s-a topit [i a fost luat\ de ape. Dar s-a a[ezat la hooverville [i a r\scolit tot ]inutul `n c\utare de lucru, iar bruma de bani ce-i mai r\m\sese s-a dus pe benzin\, `n goana dup\ munc\. Seara, 1 A[ezare improvizat\, alc\tuit\ din corturi, bar\ci [i bordeie, locuit\ de [omeri la `nceputul anilor ’30. Denumirea vine de la Herbert Hoover, pre[edinte al SUA `ntre 1929 [i 1933. (n.tr.)

Fructele m`niei

459

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 460

b\rba]ii se str`ngeau laolalt\ [i st\teau de vorb\. A[eza]i pe vine, discutau despre p\m`nturile pe care le v\zuser\. – S`nt treizeci de mii de acri `ntr-un loc, spre apus de aici. Stau p`rloag\. Doamne-Dumnezeule, ce-a[ putea eu scoate de-acolo, numai din cinci acri! Ce mai, fir-ar s\ fie, a[ putea s\ m\n`nc dup\ pofta inimii. – A]i b\gat de seam\ ceva? La fermele astea nu s`nt nici gr\dini de zarzavat, nici g\ini [i nici porci. Nu cultiv\ dec`t un singur lucru: bumbac – ai v\zut? – ori piersici, ori salat\. ~ntr-alt\ parte, cresc numai g\ini. Dau bani pe lucruri de trebuin]\, c`nd ar putea s\ le aib\ chiar `n ograd\. – Doamne Sfinte, ce-a[ putea eu s\ scot numai din doi porci! – Da, numa c\ p\m`ntul nu-i al t\u [i n-are s\ fie al t\u. – Da’ ce-o s\ ne facem? Cum or s\ se mai fac\ mari copiii, cu traiul \sta? Prin tab\r\ umblau vorbe [optite: „La Shafter se g\se[te de lucru. Iar atunci ma[inile erau `nc\rcate pe `ntuneric, [oselele deveneau supraaglomerate – se pornea goana dup\ munc\, asemenea goanei dup\ aur de odinioar\. La Shafter oamenii se str`ngeau buluc, de cinci ori mai mul]i dec`t ar fi trebuit pentru treaba aceea. Goana dup\ aur... goana dup\ munc\. ~[i luau cu to]ii zborul `n timpul nop]ii, `nnebuni]i, s\ g\seasc\ de munc\. Iar de-a lungul drumului str\juiau ispitele, c`mpurile ce ar fi putut da roade. – Au st\p`n. Nu s`nt ale noastre. – Bine, da’ poate am izbuti s\ lu\m numai o posta]\. Poate a[a... o posta]\ mic\. Uite, `n partea aceea, doar o palm\ de p\m`nt. Acuma-i numa cucut\. Hristoase, a[ putea scoate de pe limba aceea de p\m`nt at`]ia cartofi c`t s\-mi hr\nesc toat\ familia! – Nu-i al nostru. A[a trebuie: s\ creasc\ pe el cucuta.

460

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Din c`nd `n c`nd, c`te unul `ncerca; se a[eza pe locul acela [i-l cur\]a de b\l\rii, `ncerc`nd ca un ho] s\ fure p\m`ntului un strop de bog\]ie. Erau gr\dini tainice, ascunse printre buruieni. O pungu]\ cu semin]e de morcovi [i c`]iva napi. Sem\na coji de cartofi, apoi se strecura noaptea pe furi[ s\-[i pliveasc\ ]arina furat\. – Las\ b\l\riile neatinse de jur `mprejur – `n felul \sta nimeni nu vede ce facem aici. Mai las\ [i altele, c`t mai mari [i mai `nalte, chiar `n mijloc. Gr\din\rit tainic, la vreme de sear\, cu ap\ c\rat\ `n tinichele ruginite. Apoi, `ntr-o bun\ zi, se-arat\ un loc]iitor al [erifului: – Ia te uit\, domnule, da’ unde te treze[ti tu aicea? – Nu fac nici un r\u. – De mult eram cu ochii pe tine. |sta nu-i p\m`ntul t\u. Violezi proprietatea. – Da’ nu l-a lucrat nimeni [i doar nu-l vat\m cu nimic. – Fir-a]i voi ai dracului de derbedei! Dac\ mai merge a[a, ai s\ zici c\-i p\m`ntul t\u. Las\, c\ te `nv\] eu minte, ai s\-]i pl`ngi `n pumni! Poate crezi c\-i averea ta. Car\-te numaidec`t de-aicea! {i firavele frunzi[oare ale morcovilor erau strivite sub c\lc`ie, napii – f\cu]i una cu p\m`ntul. Dup\ aceea cucuta `[i relua st\p`nirea. Dar poli]istul avea dreptate. O recolt\ adunat\, de, asta `nseamn\ proprietate. Brazdele plivite [i morcovii m`nca]i... omul e `n stare s\ se lupte pentru p\m`ntul din care [i-a scos hrana. Ia-l repede la goan\! ~i mai d\ `n g`nd c\ p\m`ntul e al lui. Te pomene[ti c\-i `n stare s\ lupte cu pre]ul vie]ii pentru peticul acela ascuns `ntre cucute. – I-ai v\zut chipul c`nd i-am f\cut napii una cu p\m`ntul? Aoleu, ar fi fost `n stare s\ omoare omul numai cu privirea. Trebuie s\-i ]inem str`ns `n m`n\ pe alde \[tia; altminteri, s\

Fructele m`niei

461

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 462

[tii c\ pun st\p`nire pe ]ar\. S`nt `n stare s\ pun\ st\p`nire pe ]ar\. – Str\ini, venetici! – E-adev\rat, vorbesc aceea[i limb\, dar nu s`nt totuna cu noi. Uit\-te la ei cum tr\iesc! Crezi c\ vreunul de-ai no[tri ar putea s\ tr\iasc\ a[a? Pe dracu’! Nici vorb\! Seara, [edeau a[eza]i pe vine [i vorbeau. {i c`te unul mai `nfierb`ntat spunea: – De ce nu ne-am aduna laolalt\ dou\zeci dintre noi [i s\ lu\m o bucat\ de p\m`nt? Doar avem pu[ti. S\ lu\m p\m`ntul [i s\ le spunem: „Alunga]i-ne de aicea dac\ v\ ]ine cureaua!“ De ce n-am face a[a? – Ne-ar `mpu[ca pe to]i, ca pe ni[te c`ini. – Da? {i tu cum ai vrea mai bine s\ fii: mort sau a[a cum te afli acum? Sub p\m`nt ori `ntr-o cas\ f\cut\ toat\ din p`nz\ de sac? {i pentru copiii t\i ce-ai vrea mai degrab\: s\ moar\ chiar acuma sau s\ moar\ peste doi ani din pricina bolii \leia la care `i zic ei subnutri]ie? {tii ce-am m`ncat noi toat\ s\pt\m`na asta? Urzici fierte [i coc\ pr\jit\. Da’ de unde am luat f\ina pentru coc\ [tii? Am m\turat podelele unui vagon de marf\. A[a se vorbea prin tabere, iar poli]i[tii, vl\jgani cu dosuri l\t\re]e [i pistoale at`rnate de-a lungul coapselor gr\sane, foiau printre oameni. – Ar trebui s\ facem ceva s\ le mai b\g\m min]ile `n cap. Trebuie s\-i ]inem `n m`n\, c-altminteri numai Unul Dumnezeu [tie de ce mai s`nt `n stare! Aoleu, Maic\ Precist\, s`nt la fel de primejdio[i ca [i negrii `n statele din Sud! Dac\ s-o-nt`mpla vreodat\ s\ se adune cu to]ii laolalt\, nimic nu-i mai poate ]ine `n fr`u. Citat: „La Lawrenceville, un ajutor de [erif a evacuat un delincvent care ocupase o suprafa]\ de p\m`nt str\in, iar

462

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

cum delincventul a rezistat, ajutorul de [erif s-a v\zut silit s\ fac\ uz de for]\. Fiul delincventului, `n v`rst\ de unsprezece ani, l-a `mpu[cat mortal pe agentul for]ei publice cu o arm\ calibrul 22“. – C`ini turba]i! Nu mai sta]i la discu]ie cu ei [i, dac\ vede]i c\ s`nt pu[i pe g`lceav\, trage]i voi mai `nt`i. Dac\ p`n\ [i copiii au ajuns s\ `mpu[te agen]i ai for]ei publice, ce-o s\ mai fac\ oamenii `n toat\ firea? Tot secretul este s\ fi]i mai tari dec`t ei. Lua]i-i repede! B\ga]i spaima `ntr-`n[ii! – {i ce se `nt`mpl\ dac\ nu se sperie? Ce-o s\ se `nt`mple dac\ se r\zvr\tesc, opun rezisten]\ [i trag [i ei? Oamenii \[tia s`nt obi[nui]i cu armele din fraged\ copil\rie. Pu[ca este o prelungire a propriei fiin]e. Ce facem dac\ nu se sperie? Ce o s\ se `nt`mple dac\ o armat\ de asemenea oameni porne[te asupra p\m`nturilor, a[a cum lombarzii au pornit asupra ltaliei, germanii asupra Galiei [i turcii asupra Bizan]ului? {i acelea erau tot hoarde fl\m`nde de p\m`nt [i prost `narmate, iar legiunile n-au fost `n stare s\ le ]in\ piept. M\celurile [i teroarea nu i-au putut opri. Cum s\ sperii un om a c\rui foame nu mu[c\ numai din stomacul lui `nchircit, ci [i din p`ntecele chinuite ale copiilor s\i? N-ai cum s\-l sperii... c\ci el a `nfruntat o spaim\ mai presus de oricare alta. ~n hooverville, oamenii stau de vorb\: – Bunul [i-a luat p\m`ntul de la indieni. – Ei, s\ [ti]i c\ asta nu-i o treab\ bun\. Asta de care vorbim noi acuma. Ce vorbim noi acuma `nseamn\ furt. {i eu nu-s ho]. – Nu? Da’ alalt\ieri noapte ai furat o sticl\ cu lapte de pe pragul unei case. Pe urm\, ai furat [i o s`rm\ de aram\ [i ai v`ndut-o s\ ai cu ce-]i lua o bucat\ de carne.

Fructele m`niei

463

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 464

– Da, da’ `mi mureau copiii de foame. – Da’ e furt, oricum ai `ntoarce-o. – {ti]i cum a ap\rut ferma Fairfield? S\ v\ spun eu. Peste tot era p\m`ntul statului [i oricine avea voie s\-l ocupe. Ei, [-atuncea b\tr`nul Fairfield s-a dus la San Francisco [i a tras de-a dreptul la c`rciumile cele mai mari, iar acolo a angajat trei sute de derbedei dintre cei mai zurbagii. {i derbedeii \[tia au venit de-au ocupat p\m`nturile. Fairfield a avut grij\ s\-i ]in\ pe m`ncare [i pe b\utur\, [i pe urm\, dup\ ce au trecut p\m`nturile pe numele lor, b\tr`nul Fairfield li le-a luat frumu[el. Avea obicei s\ spun\ c\ p\m`ntul l-a costat pe el c`te o stacan\ de po[irc\ de fiecare acru. {i vrei s\ zici c\ asta nu `nseamn\ furti[ag? – De, prea cinstit n-a fost, da’ nimeni nu l-a b\gat la pu[c\rie pentru treaba asta. – Nu, nu l-a b\gat nimeni la pu[c\rie pentru treaba asta. Da’ de \la ce mai zice]i, \la care a pus o barc\ `n c\ru]\ [i s-a dus s\ spun\ c\ p\m`ntul lui a fost cu totul acoperit de puhoiul apelor, c\ abia-abia a sc\pat `ntr-o barc\... [i a cerut s\-i dea statul alt p\m`nt? Nici \la n-a dat cu nasul pe la pu[c\rie. {i to]i \ia n\r\vi]i s\ dea bac[i[ la congresmeni [i s\-i cumpere pe to]i deputa]ii, nici ei n-au v\zut vreodat\ cum arat\ pe din\untru o `nchisoare. A[a se vorbe[te pretutindeni `n California, `n toate hooverville-urile. {i pe urm\ vin atacurile directe – n\vala poli]i[tilor `narma]i `n taberele pribegilor. – Pleca]i de-aici! Ordin de la serviciul sanitar. Tab\ra asta e o primejdie pentru s\n\tatea public\. – {i unde s\ ne ducem? – Asta nu ne prive[te pe noi. Avem ordin s\ v\ scoatem de aici. Peste o jum\tate de ceas, d\m foc taberei.

464

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– S-au ivit cazuri de tifos. Vre]i s\-l `mpr\[tia]i `n toat\ ]ara? – Avem ordin s\ v\ scoatem de aici. Gata, valea! Peste o jum\tate de ceas, d\m foc taberei. {i peste o jum\tate de ceas fumul se `n\l]a c\tre cer din casele de carton, din colibele acoperite cu buruieni, iar oamenii pribegeau `n ma[ini pe [osele, c\ut`nd un alt hooverville. Iar `n Kansas [i Arkansas, `n Oklahoma, `n Texas [i `n New Mexico, tractoarele `naintau mereu [i-i alungau pe dijma[i. S`nt acum trei sute de mii `n California [i `nc\ mai vin. {i `n `ntreaga Californie drumurile s`nt pline de oameni `nnebuni]i, care gonesc `n toate p\r]ile, ca furnicile, s\ afle ceva de tras, de `mpins, de c\rat – ceva de munc\. Pentru fiece povar\ ce ar trebui c\rat\ de un om, cinci perechi de bra]e se `ntind s\ prind\ povara aceea; pentru fiece ra]ie de hran\ ce poate fi g\sit\, cinci guri se deschid s\ `mbuce. {i marii proprietari, amenin]a]i s\-[i piard\ p\m`nturile dintr-un singur iure[, marii proprietari, c\rora le este deschis\ calea spre cunoa[terea istoriei, au ochi s\ citeasc\ istoria [i s\ afle marele adev\r: c`nd avu]ia se adun\ `n prea pu]ine m`ini, atunci avu]ia e smuls\ m`inilor acestora. {i cel\lalt adev\r, nedesp\r]it de primul: c`nd cea mai mare parte a oamenilor s`nt chinui]i de foame [i de frig, atunci ei iau cu for]a cele ce le fac trebuin]\. {i adev\rul acela m\runt, al c\rui scr`[net r\sun\ de-a lungul `ntregii istorii: reprimarea prin violen]\ nu face dec`t s\ sporeasc\ puterile [i s\ str`ng\ r`ndurile celor reprima]i. Dar marii proprietari nu auzeau cele trei strig\te ale istoriei. P\m`ntul se aduna `n m`ini mereu mai pu]ine, num\rul dezmo[teni]ilor cre[tea `ntruna [i toate str\daniile marilor proprietari se

Fructele m`niei

465

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 466

`ndreptau doar spre reprimare. Banii erau cheltui]i pe arme, pe bombe cu gaze pentru protec]ia marilor propriet\]i, [i iscoade erau trimise prin taberele pribegilor, s\ prind\ murmurul r\zvr\tirii, ca revolta s\ poat\ fi g`tuit\ `n fa[\. La schimbarea situa]iei economice nimeni nu lua seama, pentru proiectele de schimb\ri nimeni n-avea vreme; toate g`ndurile marilor proprietari r\m`neau `ndreptate doar spre mijloace `n stare s\ striveasc\ r\zvr\tirea, `n vreme ce cauzele r\zvr\tirii ac]ionau mai departe. Tractoarele care `i aruncau pe oameni pe drumuri, alung`ndu-i de la munca lor, benzile rulante `n stare s\ poarte poverile, ma[inile `n stare s\ produc\, toate cre[teau `n num\r; [i din ce `n ce mai multe familii porneau `n pribegie, jinduind c\tre firimiturile marilor avu]ii, r`vnind cu aprindere p\m`nturile de pe marginea drumurilor. Marii proprietari [i-au alc\tuit asocia]ii pentru ap\rare `n comun [i s-au adunat s\ discute cele mai bune metode de intimidare, de ucidere [i de folosire a bombelor cu gaze. {i de fiecare dat\, cel mai cumplit `i `ngrozea lucrul de c\petenie... trei sute de mii... dac\ se `nt`mpl\ cumva s\ se str`ng\ laolalt\ [i s\ aib\ un conduc\tor... s-a sf`r[it! Trei sute de mii, to]i fl\m`nzi [i dezn\d\jdui]i; dac\ ajung vreodat\ s\ se cunoasc\ pe ei `n[i[i, atunci p\m`ntul al lor va fi [i toate bombele cu gaze, toate pu[tile din lume nu-i vor putea opri. {i marii proprietari, care, datorit\ averilor, deveniser\ totodat\ [i mai mult, [i mai pu]in dec`t oameni, zoreau c\tre propria distrugere [i foloseau fiece mijloc capabil s\-i duc\ `n cele din urm\ la propria nimicire. Fiece m\runt\ ma[ina]ie, fiece violen]\, fiecare n\val\ asupra unui hooverville, orice devastare a unei tabere de c\tre copoii poli]iei apropia cu un pas ziua din urm\ [i `i sporea inevitabilitatea sosirii.

466

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

B\rba]i cu chipuri ascu]ite, trase din pricina foamei, ne`ndur\toare de pe urma luptei cu foamea, cu ochii arz\tori [i f\lcile `ncle[tate, stau a[eza]i pe vine. {i p\m`nturile m\noase se `ntind de jur `mprejurul lor. – Ai auzit despre copilul din al patrulea cort de aici? – Nu, de-abia am sosit. – Ei, copilul acela pl`ngea `n somn [i se zv`rcolea de colo p`n\ colo. Ai lui s-au g`ndit s\ n-aib\ cumva limbrici. A[a c\ i-au dat o cur\]enie [i bietul copil a murit. Suferea de boala aceea de-i zic ei limb\-neagr\. Boala asta vine c`nd nu ai ce s\ m\n`nci. – Bietul copil... – Da’ numa c\ ai lui nu-l pot `ngropa. Trebuie s\-l duc\ tocmai la cimitirul districtului. – Ei, fir-ar s\ fie! {i m`inile se `nfund\ `n buzunare, sco]`nd din ele monede m\runte. ~n fa]a cortului se adun\ o gr\m\joar\ de argint. {i familia a dat peste ea acolo. – Oamenii de seama noastr\ s`nt buni la suflet; oamenii ca noi s`nt oameni de omenie. Ajut\-ne, Doamne, s\ n-ajungem ziua c`nd to]i oamenii de treab\ au s\ fie s\raci lipi]i p\m`ntului! Rug\mu-Te, Doamne, adu ziua aceea `n care copiii s\ aib\ ce m`nca! Dar asocia]iile proprietarilor [tiau c\ va veni ziua c`nd se va ispr\vi cu rug\ciunile. Iar atunci va fi sf`r[itul.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 468

Capitolul dou\zeci Cei urca]i deasupra lucrurilor `nc\rcate pe platform\ – copiii, Trandafirul din {aron, Connie [i preotul – amor]iser\ [i sim]eau dureri `n toate m\dularele. La Bakersfield st\tuser\ `n b\taia soarelui, dinaintea cl\dirii unde se afla biroul coronerului, `n timp ce taica, maica [i unchiul John z\boviser\ `n\untru. Pe urm\ ie[iser\ de acolo cu un co[ mare de r\chit\ [i leg\tura prelung\ fusese cobor`t\ de pe platform\. {i iar r\m\seser\ `n b\taia soarelui c`t\ vreme durase cercetarea, p`n\ se stabilise pricina mor]ii [i fusese semnat certificatul. Al [i cu Tom se plimbaser\ de-a lungul str\zii, priviser\ vitrinele magazinelor [i cercetaser\ lumea ciudat\ care se scurgea pe trotuare. ~n cele din urm\, taica, maica [i unchiul John ie[ir\ afar\, `ng`ndura]i [i t\cu]i. Unchiul John se urc\ sus pe platform\. Taica [i maica se suir\ `n cabin\. Tom [i Al venir\ `nd\r\t, [i Tom trecu la volan. Apoi r\mase acolo, f\r\ s\ scoat\ o vorb\, a[tept`nd s\ i se spun\ ce are de f\cut. Taica privea drept `nainte, cu p\l\ria neagr\ tras\ peste ochi. Maica `[i frecase cu degetele col]urile gurii, iar ochii ei c\tau pierdu]i `n ad`ncurile dep\rt\rii [i p\reau stin[i de oboseal\. Taica oft\ din ad`ncul r\runchilor [i zise:

468

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Altceva n-aveam de f\cut. – {tiu, r\spunse maica. Da’ mult i-ar mai fi pl\cut o `nmorm`ntare frumoas\. Totdeauna [i-a dorit-o. Tom se uit\ la ei piezi[. ~ntreb\: – Cimitirul s\racilor? – ~h`, r\spunse taica [i cl\tin\ repede din cap, ca [i cum ar fi `ncercat s\ scape de-o vedenie. N-am avut bani destui. N-aveam cum s-o `nmorm`nt\m noi. Apoi, `ntorc`ndu-se `nspre maica: N-ai de ce s\ fii sup\rat\. N-am fi putut, oric`t de mult ne-am fi str\duit, orice am fi `ncercat noi s\ facem. N-aveam cu ce; trebuia s-o grijim, ne trebuia co[ciug [i preot, [i loc la cimitir. Am fi cheltuit de zece ori mai mul]i bani dec`t avem noi. Am f\cut tot ce ne-a stat `n putin]\. – {tiu, `ncuviin]\ maica. Da’ nu-mi pot scoate din cap c`t de mult ]inea d`nsa la o `nmorm`ntare frumoas\. Am s\ uit eu, trebuie. {i suspin\ dureros, apoi iar `ncepu s\-[i frece col]urile gurii: Acolo `n\untru am dat de un om tare cumsecade. Se ]ine el m\re] tare, da’ e om al lui Dumnezeu. – A[a-i, `nt\ri taica. Ne-a vorbit frumos [i omene[te, asta-i drept. Maica `[i trecu degetele prin p\r, tr\g`ndu-l spre spate. Mu[chii f\lcilor i se `ncordar\. Spuse: – Trebuie s\ plec\m. S\ g\sim un loc unde s\ ne a[ez\m. S\ pornim la munc\ [i s\ ne facem un rost. Nu putem l\sa copiii s\ fl\m`nzeasc\. Buna n-ar fi f\cut niciodat\ una ca asta. C`nd se ducea la vreo `nmorm`ntare, `i pl\cea totdeauna s\ m\n`nce zdrav\n. – ~ncotro apuc\m? `ntreb\ Tom. Taica `[i scoase p\l\ria [i se sc\rpin\ `n cre[tetul capului, apoi r\spunse:

Fructele m`niei

469

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 470

– S\ c\utam o tab\r\. Doar n-o s\ cheltuim ce brum\ ne-a mai r\mas `nainte de-a g\si de lucru. M`n\ s\ ie[im afar\, pe c`mp! Tom porni ma[ina [i trecur\ pe str\zile ora[ului, apoi ie[ir\ afar\, pe c`mp. C`nd ajunser\ la pod, z\rir\ un p`lc de corturi [i colibe. Tom spuse: – Poate c-ar fi bine s\ oprim aici. Vedem cum stau lucrurile [i unde g\sim de munc\. Porni cu ma[ina `n josul unei costi[e noroioase [i opri la marginea taberei. ~n tab\ra aceea nu se vedea nici urm\ de r`nduial\; corturi mici [i cenu[ii, colibe [i ma[ini st\teau risipite la `nt`mplare. Prima dintre aceste case cu greu ar putea fi descris\. Peretele dinspre miaz\zi era alc\tuit din trei foi de tabl\ ondulat\, m`ncat\ de rugin\, cel dinspre r\s\rit, dintr-o bucat\ p\trat\ de covor muceg\it, prins\ `ntre dou\ sc`nduri, cel dinspre miaz\noapte, dintr-o f`[ie de carton asfaltat [i o f`[ie de p`nz\ zdren]uit\, iar cel dinspre apus, din [ase p`nze de sac. Peste scheletul acesta p\trat fuseser\ aruncate la `nt`mplare cr\ci de salcie, iar deasupra lor st\tea nu `ntins\, ci `ngr\m\dit\ o c\pi]\ joas\ de iarb\. Intrarea, aflat\ de partea peretelui din p`nz\ de sac, era baricadat\ cu tot felul de lucruri ce p\reau aduse de-o ap\. O canistr\ de gaz de cinci galoane slujea drept sob\. St\tea r\sturnat\ pe-o r`n\ [i dintr-o parte se ridica un ciot de burlan de tabl\ ruginit\. Un cazan de rufe st\tea sprijinit de perete; de jur `mprejur erau aruncate tot felul de l\zi [i cutii, l\zi pe care cineva ar fi putut m`nca ori s-ar fi putut a[eza. Al\turi de coliba asta, se vedea un Ford model T, `nchis, [i o remorc\ pe dou\ ro]i; totul era `nv\luit `n dezn\dejde [i neor`nduial\. Chiar l`ng\ colib\ se ridica un cort mic [i decolorat de vreme, dar curat [i `n\l]at cu grij\; l\zile din fa]\ fuseser\

470

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

toate r`nduite l`ng\ peretele cortului. Un burlan de sob\ ie[ea pe deasupra p`nzei de la intrare, iar locul de dinaintea cortului fusese m\turat [i stropit. Un morman de rufe ude st\tea a[ezat pe o lad\. Aici tab\ra p\rea curat\ [i bine r`nduit\. O ma[in\ decapotabil\ model A [i o remorc\ micu]\, care se vedea bine c\-i f\cut\ de un me[te[ugar, se aflau l`ng\ cort. Al\turi se vedea un cort imens, cu p`nza zdren]uit\ r\u, t\iat\ f`[ii [i prins\ la loc cu buc\]i de s`rm\. P`nza de la intrare era ridicat\ [i `n\untru oricine putea s\ vad\ patru saltele late, a[ezate de-a dreptul pe p\m`nt. Pe o funie `ntins\ la o margine a cortului, st\teau at`rnate bulendre de bumbac roz [i mai multe salopete. Cu totul, se aflau acolo vreo patruzeci de corturi [i colibe, [i l`ng\ fiecare asemenea a[ezare, c`te o ma[in\ de cine [tie ce tip. ~n partea cealalt\ a taberei, c`]iva copii se str`nseser\ [i priveau la camioneta nou-sosit\, apoi `ncepur\ s\ se apropie, ar\t`ndu-se a fi b\ie]a[i `mbr\ca]i `n salopete, cu picioarele goale [i p\rul cenu[iu din pricina prafului. Tom opri ma[ina [i se uit\ la taica, apoi `ntreb\: – Nu-i prea ar\toas\ tab\ra asta. Vre]i s\ mergem `n alt\ parte? – Nu putem pleca `n nici o alt\ parte p`n\ c`nd nu vedem unde anume ne afl\m, r\spunse taica. Trebuie s\ `ntreb\m unde putem g\si ceva de lucru. Tom deschise portiera [i cobor`. To]i se d\dur\ jos de pe platform\ [i cercetar\ mira]i tab\ra. Urm`nd obiceiul deprins `n timpul drumului, Ruthie [i Winfield traser\ jos g\leata [i pornir\ `nspre s\lcii, unde trebuia s\ se afle apa; atunci [irul de copii se rupse pentru a-i l\sa s\ treac\ [i se str`nse la loc `n urma lor.

Fructele m`niei

471

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 472

P`nzele din fa]a primei bar\ci se d\dur\ la o parte [i o femeie privi afar\. Avea p\rul c\runt, `mpletit `n coade, [i era `mbr\cat\ `ntr-un capot larg [i murdar, de p`nz\ `nflorat\. Fa]a `i era zb`rcit\ [i prost\nac\, pungi mari cenu[ii `i at`rnau sub ochii goi de g`nduri, buzele `i erau groase [i l\b\r]ate. – N-am putea opri s\ ne-a[ez\m pe-aici pe undeva? `ntreb\ taica. Atunci capul se trase `n dosul p`nzei de sac. O vreme nu se mai v\zu nici o mi[care, apoi p`nzele fur\ date la o parte [i un b\rbat b\rbos, numai `n c\ma[\, p\[i afar\ din cort. Femeia privi `n urma lui, dar nu ie[i la vedere. – Sal’tare, oameni buni! spuse b\rbosul [i ochii lui negri, neast`mp\ra]i, alergar\ de la un membru la altul al familiei, iar de la ei la platform\ [i la lucrurile `nc\rcate pe ea. – Am `ntrebat-o adineauri pe nevasta dumitale dac\ se poate s\ ne a[ez\m [i noi undeva pe aici, spuse taica. B\rbatul cel b\rbos se uit\ ]int\ la taica, de parc\ ar fi auzit ceva nespus de `n]elept [i el ar fi avut nevoie s\ cugete ad`nc. Dup\ un timp `ntreb\: – S\ v\ a[eza]i undeva aici, `n tab\ra asta? – Sigur. E cineva proprietar pe locul \sta [i trebuie s\ vorbim cu el `nainte de a ne a[eza [i noi aici? B\rbosul `nchise aproape cu totul un ochi [i-l cercet\ pe taica. – Vre]i s\ v-a[eza]i `n tab\ra asta? Taica `ncepu s\ fiarb\. Femeia c\runt\ privi afar\ de dup\ p`nza de sac. {i taica vorbi din nou: – Da’ dumneata ce crezi c\ tot spun eu aici? – Bine, dac\ vre]i s\ v\ a[eza]i `n tab\ra asta, de ce nu v\ a[eza]i? Eu n-am de g`nd s\ v\ opresc. – Uite-l c-a priceput, spuse Tom r`z`nd.

472

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Taica `[i st\p`ni furia. – Voiam numai s\ [tiu dac\ locul \sta se afl\ `n st\p`nirea cuiva. Trebuie s\ pl\tim? B\rbosul `[i `mpinse b\rbia `nainte [i `ntreb\: – Cine-i st\p`n aicea? Taica se r\suci `n loc [i pufni: – D\-l dracului de nerod! Capul femeii zv`cni imediat `n\untrul cortului. B\rbosul p\[i `nainte, amenin]\tor, [i se r\sti: – Cine-i st\p`n aicea? Cine vrea s\ ne alunge din tab\ra asta? Ia spune-mi mie! Tom p\[i `ntre taica [i omul cel b\rbos, [i spuse: – Mai bine te-ai duce s\ tragi un somn zdrav\n. B\rbosul c\sc\ gura mare [i puse un deget murdar pe gingia de jos. O vreme continu\ s\ se uite la Tom ca un ad`nc g`nditor, apoi se r\suci pe c\lc`ie [i disp\ru sub cort, dup\ femeia c\runt\. Tom se `ntoarse c\tre taica [i `ntreb\: – Ce dracu’ a mai fost [i istoria asta? Taica se mul]umi s\ ridice din umeri. Privea de-a lungul [i de-a latul taberei. ~n fa]a unui cort se afla un Buick vechi, f\r\ capot\ la motor. Un t`n\r [lefuia ni[te supape [i, `n timp ce se r\sucea `nainte [i `nd\r\t, [i iar `nainte [i `nd\r\t, aplecat asupra uneltei, ]inea capul `n sus [i se uita la camionul familiei Joad. Se vedea bine c\ r`de `nfundat. Dup\ ce b\rbosul pieri sub cort, t`n\rul `[i l\s\ lucrul [i veni alene c\tre ei. – Bun venit, salut\ el [i ochii `i str\luceau de veselie. Tocmai v-am v\zut st`nd de vorb\ cu Primarul. – Da’ ce dracu’ e cu omul \sta? `ntreb\ Tom. – Are [i el ]\c\neala lui, cum o avem fiecare, chicoti t`n\rul. Poate c\ a lui e ceva mai rea dec`t a mea, n-a[ putea spune chiar sigur.

Fructele m`niei

473

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 474

– L-am `ntrebat doar dac\ putem s\ ne a[ez\m [i noi aicea, zise taica. T`n\rul `[i [terse de pantaloni m`inile unsuroase. – Sigur c\ da! De ce nu? Dumneavoastr\ abia a]i sosit? – Da, r\spunse Tom. Chiar azi-diminea]\. – N-a]i mai fost niciodat\ `n hooverville p`n\ acum? – Unde vine hooverville-ul \la? – |sta de-aicea e. – Aaa! exclam\ Tom. Acuma am sosit. Winfield [i Ruthie tocmai se `ntorceau, duc`nd `ntre ei c\ldarea cu ap\. Maica spuse celorlal]i: – Haide]i s\ ne a[ez\m aici! S`nt zdrobit\ de oboseal\. Poate om izbuti s\ ne odihnim pu]in cu to]ii. Taica [i unchiul John urcar\ pe platform\ s\ dea jos prelata [i saltelele. Tom se `ndrept\ cu pa[i rari c\tre proasp\ta lui cuno[tin]\ [i se duse `mpreun\ cu el p`n\ la ma[ina la care t`n\rul lucrase mai `nainte. Unealta de [lefuit st\tea pe suprafa]a goal\ a blocului motor, iar o tinichea mic\ [i galben\, plin\ cu past\ de [lefuit, era a[ezat\ pe carcasa vacuumului. Tom `ntreb\: – Ce dracu’ a mai fost [i istoria aia cu b\tr`nul cel b\rbos? T`n\rul lu\ unealta [i porni iar s\ lucreze, r\sucindu-se `nainte [i `napoi, `n vreme ce [lefuia supapa `n l\ca[ul ei. – Cine, Primarul? Dumnezeu [tie. Eu cred c\ poate-i dat `n mintea boilor. – Cum adic\ „dat `n mintea boilor“? – Cred c\ l-au alungat at`ta poli]i[tii de colo p`n\ colo, `nc`t i se mai `nv`rtesc [i-acuma creierii `n cap. – Da’ de ce s\ se ]in\ a[a de capul omului [i s\-l tot alunge? `ntreb\ Tom.

474

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

T`n\rul se opri din lucru [i `l privi pe Tom drept `n ochi. – Asta numai Dumnezeu poate s-o [tie, r\spunse el. De-abia ai venit. Poate odat\ ai s-ajungi s\ pricepi. Unii spun una, al]ii, alta. Da’ abia apuci s\ stai o vreme `ntr-un loc [i numaidec`t apare un ajutor al [erifului [i te pune pe goan\. T`n\rul ridic\ o supap\ [i unse l\ca[ul cu pasta de [lefuit. – Da’ de ce dracu’? Din ce pricin\? – }i-am mai spus c\ nu [tiu. Unii spun c\ fac a[a fiindc\ nu vor s\ c\p\t\m [i noi drept de vot; ne silesc s\ ne mut\m de colo p`n\ colo, ca s\ nu avem drept de vot. Al]ii mai spun c\ fac asta ca s\ nu c\p\t\m drept la ajutor. Mai s`nt [i unii care zic c\, dac\ ne-am a[eza statornic `ntr-un loc, am `ncepe s\ ne organiz\m. Da’ eu nu [tiu de ce. {tiu numa c\ toat\ vremea s`ntem pe drumuri. A[teapt\ [i ai s\ vezi. – Da’ noi nu s`ntem vagabonzi, st\rui Tom. C\ut\m de lucru. S`ntem gata s\ lucr\m la orice. T`n\rul se opri iar din treab\ [i ridic\ unealta. Se uit\ plin de mirare la Tom [i-i spuse: – C\uta]i de lucru? Vas\zic\, de lucru c\uta]i. {i ce crede]i c\ fac to]i ceilal]i? Dup\ ce crede]i c\ umbl\? Dup\ diamante? {i eu, dup\ ce crezi c\ mi-am tocit c\lc`iele [i turul pantalonilor tot alerg`nd? {i `[i cl\tin\ `n m`n\ unealta. Tom privi `n jur la corturile mohor`te, lucrurile h`rbuite aruncate peste tot locul, ma[inile hodorogite, ]oalele roase, `ntinse la soare, [i la oalele `nnegrite de fum, a[ezate deasupra gropilor negre, unde `[i preg\teau oamenii m`ncarea. ~ntreb\ cu glas stins: – {i nu se g\se[te de lucru? – Nu [tiu. Poate c\ da. Acuma nu se afl\ pe aici bucate de str`ns. Mai t`rziu or s\ fie struguri de cules [i bumbacul

Fructele m`niei

475

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 476

de adunat… mai t`rziu. Noi plec\m de-aici, plec\m `ndat\ ce termin de montat supapele astea. Eu [i nevasta, [i copiii. Am auzit c\ s-ar g\si de lucru mai spre nord. Pornim [i noi spre nord, pe la Salinas. Tom `i v\zu pe unchiul John, pe taica [i pe preot `ntinz`nd prelata peste ]\ru[ii cortului, [i pe maica a[ezat\ `n genunchi sub prelat\, unde peria saltelele. O liot\ de copii t\cu]i se str`nsese roat\ [i privea la felul cum `[i dura ad\post familia proasp\t sosit\, [i to]i erau ab\tu]i, cu picioarele goale [i fe]ele murdare. Tom vorbi din nou: – Acolo, acas\ la noi, au venit unii cu ni[te afi[e… unele portocalii… Spuneau c\ au nevoie de oameni cu duiumul ca s\ str`ng\ bucatele de pe aici. T`n\rul r`se. – Se zice c\ au venit `ncoace trei sute de mii de oameni ca noi, [i unii pun capul c\ nu exist\ nici m\car o singur\ familie s\ nu fi v\zut afi[ele acelea. – A[a, da’ atuncea, dac\ n-au nevoie de oameni, de ce s-au mai ostenit s\ umble cu foile alea? – G`nde[te-te [i tu, de ce nu-]i storci mintea? – M\ g`ndesc, da’ nu pot s\ pricep. – Ascult\ `ncoace, spuse t`n\rul. S\ zicem c\ e undeva de lucru [i nu-i dec`t un singur om dornic s\ fac\ munca aceea. Atuncea trebuie s\-i pl\te[ti at`ta c`t cere. Da’ s\ zicem c\ s`nt o sut\ dornici s\ munceasc\. T`n\rul l\s\ jos unealta. Privirile `i sc\p\rau [i glasul i se `n\sprise: – S\ zicem c\ s`nt o sut\ de oameni dornici s\ fac\ treaba aceea. S\ zicem c\ oamenii au copii [i copiii lor s`nt fl\m`nzi. S\ zicem c\ de zece cen]i iei un pumn de m\lai pentru bie]ii copii. S\ zicem c\ p`n\ [i cu cinci ai putea lua ceva pentru copii. {i ai acolo o sut\ de oameni. F\-te numai

476

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

c\ le ar\]i cinci cen]i... ehei, or s\ se omoare unii pe al]ii pentru `mpu]i]ii \ia de cinci cen]i. {tii cum se pl\tea acolo, `n ultimul loc unde am muncit eu? Cincisprezece cen]i pe or\. Zece ore pentru un dolar [i jum\tate, [i `n locul acela nu ai unde s\ faci s\la[. Trebuie s\ cheltuie[ti benzin\ ca s\ ajungi p`n\ acolo, la lucru. R\sufla greu din pricina m`niei [i ochii lui aruncau v`lv\t\i de ur\: De asta au r\sp`ndit afi[ele acelea. Po]i tip\ri mun]i `ntregi de asemenea afi[e cu ce economise[ti pl\tind cincisprezece cen]i pe or\ munca la c`mp. – Da’ asta-i o treab\ tare `mpu]it\, zise Tom. T`n\rul r`se spart. – S\ mai stai numai pu]in prin p\r]ile astea [i, dac\ ai s\ dai cumva de mireasm\ de trandafiri, s\ m\ chemi [i pe mine s\ miros. – Da’ nevoie de munc\ este, st\rui Tom mai departe. Doamne Sfinte, c`nd s`nt at`tea [i at`tea lucruri: livezi, podgorii, gr\dini de zarzavat... le-am v\zut cu ochii mei. La astea trebuie oameni. Am v\zut cu ochii mei tot ce ]i-am spus. Un copil `ncepu s\ pl`ng\ `n cortul de l`ng\ Buick. T`n\rul se duse `n\untru [i glasul i se auzi `mpu]inat de p`nza cortului. Tom lu\ unealta, o fix\ `n canalul din talerul supapei [i `ncepu s\ lucreze, rotindu-[i m`na `nainte [i `napoi. Pl`nsetul copilului `ncet\. T`n\rul ie[i afar\ [i se uit\ la Tom cum lucreaz\. – V\d c\ te pricepi. Asta-i foarte bine. O s\ ai nevoie. – Cum e cu lucrurile alea care ]i le-am spus? `ntreb\ Tom, rezum`nd discu]ia de mai `nainte. Am v\zut c`te bun\t\]i se cultiv\ pe-aici. T`n\rul se l\s\ pe vine [i spuse cu glas lini[tit: – Am s\ te l\muresc. Este undeva o blestemat\ de livad\ de piersici unde am muncit [i eu. Ar avea nevoie de nou\

Fructele m`niei

477

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 478

oameni pentru tot anul. T\cu pu]in, dus pe g`nduri. C`nd se coc piersicile, au nevoie de trei mii de oameni, vreme de dou\ s\pt\m`ni. Trebuie neap\rat s\ g\seasc\ \[ti trei mii de oameni fiindc\ altminteri piersicile putrezesc. {i ce fac dumnealor atuncea? ~mp`nzesc lumea toat\ cu afi[e dintr-alea. Au nevoie de trei mii de oameni [i vin [ase mii. {i pun oamenii la lucru pentru at`ta c`t binevoiesc s\ pl\teasc\. Dac\ nu vrei s\ lucrezi pentru c`t `]i dau ei, lua-o-ar dracu’ de plat\ ca aceea, se reped al]i o mie s\ lucreze `n locul t\u. A[a c\ te apuci de cules [i culegi p`n\ `]i sar ochii, iar pe urm\ treaba se termin\. O parte `ntreag\ din ]ara asta e numai livezi de piersici. {i toate se coc odat\. C`nd se termin\ culesul, n-a mai r\mas nici o singur\ piersic\ neculeas\. {i `n toat\ partea aceea de ]ar\ nu se mai g\se[te nimic de lucru. Iar atuncea proprietarii nu vor s\ te mai vad\ `nv`rtindu-te pe-acolo. S`nt trei mii de-alde tine. Treaba s-a f\cut. A]i putea s\ v-apuca]i de furat, s\ v\ `mb\ta]i sau numai s\ face]i scandal. Iar pe l`ng\ toate celelalte, nu ar\ta]i deloc frumos, a[a cum tr\i]i `n corturile celea ca vai de ele; [i ]ara e tare frumoas\, iar voi o `mpu]i]i. Nu vor s\ v\ mai vad\ pe-acolo. A[a c\ v\ pun pe goan\, v\ silesc s-o lua]i din loc. Uite a[a stau lucrurile. Cobor`ndu-[i privirile `nspre cortul familiei Joad, Tom v\zu cum maic\-sa, cu mi[c\ri `ngreuiate [i `ncetinite de oboseal\, cl\de[te un foc de vreascuri [i a[az\ oalele de m`ncare deasupra fl\c\rii. Copiii str`n[i roat\ se tr\seser\ mai aproape, iar ochii lor mari [i senini urm\reau fiece mi[care a m`inilor maichii. Un om b\tr`n, b\tr`n tare [i adus de spate, ie[i ca un bursuc dintr-un cort [i se apropie parc\ furi[`ndu-se, tr\g`nd zgomotos aerul pe n\ri. ~[i prinse m`inile la spate, se amestec\ printre copii [i `ncepu [i el s\ uite la maica. Ruthie [i Winfield st\teau

478

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

aproape de maica [i aruncau priviri b\t\ioase str\inilor. Tom spuse m`nios: – Da’ piersicile alea trebuie culese numaidec`t, nu-i a[a? Chiar c`nd s-au copt. – Sigur c\ `ndat\ ce s-au copt. – Ei, vezi? Ia s\ zicem c\ oamenii s-ar str`nge to]i laolalt\ [i ar zice: „Las\-le s\ putrezeasc\!“ S\ m\ bat\ Dumnezeu dac\ ar mai trece mult p`n\ ce s-ar ridica pre]urile! T`n\rul `[i `n\l]\ privirile de la motorul unde lucra [i se uit\ batjocoritor la Tom. – Ei, uite c\ ai [i tu o idee, nu-i a[a? A ie[it de-a dreptul din capul t\u. – S`nt ostenit, zise Tom. Am stat la volan toat\ noaptea. Nu-mi arde s\ m\ cert cu nimeni. Da’ s`nt at`t de sleit de trud\, c\ repede a[ s\ri la har]\. A[a c\ nu m\ lua pe mine peste picior. Te-am `ntrebat, [i at`ta tot. – N-am vrut s\ te iau peste picior, r\spunse t`n\rul z`mbind acru. N-ai mai fost pe aici. Oamenii s-au g`ndit la treaba asta. {i st\p`nii livezilor s-au g`ndit la ce ai spus adineauri. S\ [tii c\, dac\ oamenii se adun\ laolalt\, apare [i un conduc\tor... f\r\ gre[ apare... cel care le vorbe[te oamenilor. Ei, nici n-apuc\ unul de \sta s\ deschid\ gura, c\ l-au [i `nh\]at [i l-au aruncat `n pu[c\rie. Iar dac\ un altul ridic\ tot a[a capul, nu-i nimic, `l v`r\ [i pe el la pu[c\rie. – De, la pu[c\rie, omul cel pu]in are de m`ncare, zise Tom. – Da’ copiii n-au. Cum ]i-ar pl\cea s\ stai `nchis [i copiii s\-]i crape de foame afar\? – ~h`, rosti Tom domol. A[a-i. – {i mai este `nc\ ceva. Ai auzit vreodat\ de lista neagr\? – Ce-i aceea? – Ei uite, numai deschide fleoanca [i zi a[a, c\ oamenii ar trebui s\ se str`ng\ laolalt\, [i ai s\ vezi. ~]i fac o poz\ [i

Fructele m`niei

479

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 480

o trimit pretutindeni. Iar pe urm\ nu mai g\se[ti de lucru nic\ieri. {i dac\ ai copii... Tom `[i scoase [apca [i o mototoli `n m`n\. – Vas\zic\, primim ce ni se d\, a[a, ori altminteri murim de foame; [i dac\ scoatem cumva o vorb\, murim la sigur. T`n\rul `[i roti bra]ul `ntr-un cerc larg [i gestul acesta cuprinse corturile zdren]uite [i ma[inile roase de rugin\. Tom cobor` din nou privirile c\tre maic\-sa [i o v\zu st`nd `n acela[i loc [i r\zuind cartofi. Copiii se d\duser\ [i mai aproape. Zise: – Eu n-am de g`nd s\ m\ `mpac cu treaba asta. S\ fie ea a dracului de treab\, da’ eu [i cu ai mei nu s`ntem oi, s\ ne l\s\m m`na]i din spate! Am s\ am eu grij\ de unul, s\-l fac s\-i sar\ ochii din cap! – Vreun poli]ist cumva? – Oricine-o fi. – E[ti `ntr-o ureche, spuse t`n\rul. Te `nha]\ c`t ai zice pe[te. Nume e ca [i c`nd n-ai avea, iar avere, nici at`ta. Or s\ te g\seasc\ `ntr-un [ant, cu s`ngele `nchegat peste gura [i nasul zdrobite. {i o s\ apar\ un singur r`nd `n jurnale... [tii ce-o s\ spun\?... „Un vagabond a fost g\sit mort.“ {i asta o s\ fie tot. Ai s\ cite[ti multe r`nduri dintr-astea `n ziare. „Un vagabond a fost g\sit mort.“ Tom `i r\spunse: – Da’ au s\ mai g\seasc\ `nc\ pe cineva mort chiar l`ng\ vagabondul acela. – E[ti `ntr-o ureche, spuse t`n\rul. Nu faci nici o br`nz\ cu ispr\vi dintr-astea. – Bine, da’ atuncea dumneata ce-ai s\ faci? [i se uit\ ]int\ la chipul m`njit de ulei. Un v\l cobor` peste privirile t`n\rului. – Nimic. De unde s`nte]i?

480

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Noi? Chiar de l`ng\ Sallisaw, Oklahoma. – Abia acum a]i sosit? – Chiar azi. – {i vre]i s\ sta]i aicea mult\ vreme? – Nu [tiu. O s\ st\m oriunde om putea g\si de lucru. De ce? – Doar a[a. {i v\lul `i acoperi din nou privirile. – Acuma trebuie s\ dormim, spuse Tom. M`ine de diminea]\ plec\m s\ c\ut\m de lucru. – N-ave]i dec`t s\ `ncerca]i. Tom se `ntoarse `n loc [i porni c\tre cortul Joadilor. T`n\rul ridic\ tinicheaua cu past\ pentru [lefuit [i v`r` un deget `n ea. Strig\: – Hei! – Ce vrei? r\spunse Tom, `ntorc`ndu-se spre el. – Vreau s\-]i spun ceva. {i `[i mi[c\ degetul de care at`rna un strop de past\: Vreau numai s\-]i spun ceva, at`ta tot. S\ nu cumva s\ cau]i ceart\. }i-aduci aminte cum ar\ta omul acela dat `n mintea boilor? – B\rbosul din cortul de colo? – ~h`... parc\ se t`mpise... ]i s-a p\rut c\-[i pierduse min]ile? – {i ce-i cu el? – Ei, c`nd or veni `ncoace poli]i[tii, [i toat\ vremea se `nv`rt pe-aicea, a[a trebuie s\ ar\ta]i [i voi. Ca t`mpi]ii... nu [ti]i nimic. Nu `n]elege]i nimic. A[a le place poli]i[tilor s\ fim. S\ nu cumva s\ dai `ntr-un poli]ist. E ca [i cum ]i-ai lua singur zilele. S\ ar\ta]i cu to]ii ca [i cum a]i fi dat `n mintea boilor. – Cum, s\-i las pe afurisi]ii \ia de poli]i[ti s\ se lege de mine, [i eu s\ stau cu m`inile-n s`n?

Fructele m`niei

481

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 482

– Nu, ascult\-m\! O s\ viu la voi la noapte. Poate c\ n-am dreptate, da’ cred c\ totdeauna foiesc pe aicea iscoade de-ale poli]i[tilor [i trag cu urechea. M\ cam joc cu focul [i am [i un copil. Da’ o s\ viu la voi. Iar de dai cumva cu ochii de un poli]ist, [tii, nu e[ti dec`t un prost\nac de okie... s-a f\cut? – ~n regul\, dac\ totu[i o s\ `ncerc\m ceva, conveni Tom. – N-avea grij\. De `ncercat, `ncerc\m, numai c\ nu ridic\m deloc capul. Un copil crap\ repede de foame. Nu-i trebuie mai mult de dou\-trei zile. Se `ntoarse iar la treaba lui, `ntinse pasta de [lefuit `n l\ca[ul unei supape [i m`na cu unealta i se mi[ca repede `nainte [i `nd\r\t, iar chipul `i p\rea nesim]itor [i f\r\ g`nduri. Tom p\[i arar c\tre cortul lor, morm\ind `ntruna: „Dat `n mintea boilor“. Taica [i unchiul John venir\ `nspre cort cu bra]ele pline de cr\ci de salcie uscate, le aruncar\ al\turi de foc [i se a[ezar\ pe vine. – Au adunat oamenii vreascurile ca pe iarba de leac, anun]\ taica. A trebuit s\ ne ducem h\t-departe ca s\ le g\sim pe astea. {i deodat\ ridic\ ochii la roata de copii aduna]i `n jur: Doamne Sfinte! exclam\ el. De unde a]i mai ie[it, m\i? To]i copiii `[i privir\ stingheri]i picioarele. – Cred c-au adulmecat miros de m`ncare, `l l\muri maica. Winfield, pleac\ de-aicea, din calea mea! {i `l `mpinse la o parte. Trebuie s\ preg\tesc o m`ncare cald\, mai spuse d`nsa. N-am mai avut m`ncare g\tit\ de c`nd am plecat de acas\. Taic\, du-te tu p`n\ la pr\v\lia de colo [i cump\r\ ni[te ceaf\ de porc. Am s\ v\ fac o tocan\ grozav\.

482

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Taica se scul\ de jos [i porni numaidec`t. Al ridicase capota motorului [i se uita la ma[in\ria plin\ de unsoare. C`nd Tom veni l`ng\ el, `n\l]\ privirea [i-i spuse: – E[ti vesel ca un b\rz\une. – Chiar ca o broasc\ pe-o ploaie de prim\var\. – Ia te uit\ la motor! `l `ndemn\ Al. Arat\ destul de bine, nu-i a[a? – Mi se pare c\ arat\ bine, r\spunse Tom dup\ ce se uit\ o vreme la motor. – Bine? Doamne Sfinte, e formidabil! N-a pierdut nici o pic\tur\ de ulei, nimic. De[urub\ o bujie [i b\g\ ar\t\torul pe gaura r\mas\: Pu]in praf, da’ uscat de tot. – ~nseamn\ c\ ai f\cut o treab\ pe cinste c`nd ai ales-o. Asta vrei s\ m\ faci s\ spun? `ntreb\ Tom. – De, te rog s\ m\ crezi c\ tot drumul mi-a fost team\ c`nd m\ g`ndeam c\ s-ar fi putut s\ ne lase de c\ru]\ [i s\ zice]i c\ eu s`nt de vin\. – Nu, ai f\cut treab\ bun\. Da’ cel mai bun lucru e s\ ai grij\ de ea, fiindc\ m`ine diminea]\ pornim s\ c\ut\m de lucru. – Merge ea, r\spunse Al. Po]i s\ n-ai nici o grij\ `n privin]a asta. Apoi scoase din buzunar un briceag [i r\zui electrozii bujiei. Tom d\du ocol cortului [i `ntr-o margine `l g\si pe Casy st`nd pe p\m`nt [i privindu-[i g`nditor piciorul gol. Se a[ez\ greoi al\turi de el. – Crezi cumva c-or s-o ia din loc? – Cine? `ntreb\ Casy. – Degetele alea de la picioarele tale. – Aha! St\team [i eu aicea [i m\ g`ndeam.

Fructele m`niei

483

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 484

– Ca s\ te g`nde[ti, ai tu totdeauna vreme [i mereu `]i e la `ndem`n\, spuse Tom. Casy ridic\ degetul mare de la picior [i `l l\s\ `n jos pe cel de al\turi, [i tot z`mbea lini[tit. – E destul de greu pentru un om s\ cugete dac\ n-are o durere s\-l `ndemne la asta. – De zile `ntregi n-am mai auzit o vorbuli]\ din gura ta, `i spuse Tom. Toat\ vremea asta ai cugetat? – Da, toat\ vremea am stat [i m-am g`ndit. Tom `[i scoase din cap [apca de p`nz\ acum murdar\ [i mototolit\, cu cozorocul ascu]it ca un cioc de pas\re. R\suci `n afar\ f`[ia de mu[ama [i schimb\ sulul de h`rtie de jurnal, pun`nd `n loc unul nou. – Am asudat a[a de tare, c\ s-a muiat de tot, rosti el. Apoi se uit\ la degetele de la picioare ale lui Casy, care se mi[cau `ntruna: Ai putea s\ cobori pu]intel din g`ndurile tale [i s\ ascul]i o clip\? Casy `[i r\suci capul pe g`tul lui ca un trunchi de copac. – Am ascultat toat\ vremea. De asta m\ g`ndeam acuma. Am ascultat ce vorbeau oamenii [i repede am `n]eles ce e `n sufletele lor. Tot timpul drumului. I-am auzit vorbind [i le-am sim]it g`ndurile; [i bat din aripi ca o pas\re prins\ `n c\mar\. Or s\-[i zdrobeasc\ aripile de vreo fereastr\ pr\fuit\, `ncerc`nd mereu s\ ias\ afar\. Tom `l privi cu ochi dilata]i, apoi se `ntoarse [i se uit\ la un cort cenu[iu, a[ezat la vreo dou\zeci de pa[i mai `ncolo. Pe fr`nghiile cortului at`rnau la uscat ni[te pantaloni, ni[te c\m\[i [i o rochie, toate proasp\t sp\late. Rosti domol: – Despre asta aveam [i eu de g`nd s\-]i vorbesc. Da’ tu o [tii mai dinainte. – O [tiam, `ncuviin]\ Casy. S`ntem o `ntreag\ armat\, dar far\ arme. ~[i aplec\ `ncet capul [i-[i trecu degetele

484

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

r\[chirate ale m`inii peste frunte [i prin p\r: De mult\ vreme am `n]eles treaba asta. ~n orice loc am poposit, am v\zut-o. Oameni lihni]i dup\ o bucat\ de carne [i atunci c`nd o au, nu se pot s\tura. Iar c`nd ajung at`t de fl\m`nzi, `nc`t nu mai pot s\ `ndure – [tii? – vin la mine [i `mi cer s\ m\ rog pentru ei, [i c`teodat\ am f\cut-o. ~[i `ncle[t\ m`inile `n jurul genunchilor ridica]i [i-[i str`nse picioarele l`ng\ [ezut. – A fost o vreme c`nd am crezut c\ rug\ciunile or s\ aduc\ izb\vire, urm\ Casy. Credeam c\ este de-ajuns s\ `ntind o rug\ciune [i toate necazurile or s\ se lipeasc\ de rug\ciunea aceea, ca mu[tele pe-o h`rtie uns\ cu lipici otr\vit, iar rug\ciunea `[i va urma calea spre `nalt, lu`nd cu sine toate necazurile. Da’ acuma nu mai cred deloc. Tom zise: – Rug\ciunile n-au dat niciodat\ carne oamenilor. Ca s\ ai de unde lua carne, trebuie s\ tai mai `nt`i un porc. – A[a-i, `ncuviin]\ Casy. {i Dumnezeu Atotputernicul niciodat\ n-a f\cut s\ creasc\ simbria muncitorilor. To]i oamenii ace[tia pe care `i vezi doresc s\ tr\iasc\ [i ei cuviincios [i s\-[i creasc\ pruncii `n bun\-cuviin]\. Iar c`nd `mb\tr`nesc, vor s\ stea `n prag [i s\ priveasc\ lini[ti]i cum apune soarele. {i dac\ s`nt tineri, atunci vor s\ d\n]uiasc\, s\ c`nte [i s\ se `mpreuneze. Vor s\ m\n`nce, s\ se `mbete [i s\ munceasc\. Iac\ asta-i... nu vor dec`t s\-[i trudeasc\ blestema]ii de mu[chi [i s\ oboseasc\. Doamne! Ce fel de vorbe mai spun [i eu? – Eu nu [tiu, `i d\du Tom r\spuns. Da’ sun\ frumos. {i c`nd crezi c-ai s\ po]i g\si de lucru [i s\ mai la[i o vreme cugetatul? Trebuie s\ g\sim de lucru. Banii aproape s-au topit. Taica a trebuit s\ dea cinci dolari pe-o sc`ndur\ vopsit\, s-o pun\ la morm`ntul Bunei. Nu ne-a mai r\mas cine [tie ce.

Fructele m`niei

485

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 486

Un c`ine sl\b\nog [i cenu[iu ie[i de dup\ col]ul cortului [i veni spre ei adulmec`nd p\m`ntul. Era nelini[tit [i `ncordat, gata oric`nd s-o ia la fug\. Se apropie adulmec`nd `ntruna pe jos [i nu-i z\ri dec`t atunci c`nd ajunse foarte aproape de ei, iar de `ndat\ ce `n\l]\ capul [i `i v\zu, s\ri `ntr-o parte [i o lu\ la goan\, cu urechile culcate pe spate [i coada numai oase ferit\ `ntre picioarele dind\r\t. Casy se uit\ la el cum alearg\ [i cum cote[te repede pe dup\ un cort, ca s\ scape din vederea lor. {i suspin\: – Nu-s `n stare s\ fac nim\nui nici un bine. Nici mie [i nici altcuiva. M\ g`ndeam s\ v\ las [i s\ plec de unul singur. V\ m\n`nc m`ncarea [i ocup degeaba un loc `n cort. {i f\r\ s\ v\ dau nimic `n schimb. Poate c-a[ izbuti s\ g\sesc undeva un loc statornic de munc\ [i poate atunci a[ fi `n stare s\ v\ dau `napoi c`te ceva din ce am primit de la voi. Tom deschise gura [i `[i `mpinse `nainte falca de jos, apoi `[i lovi din]ii cu un fir de mohor uscat. Privirile `i alunecar\ peste tab\r\, peste corturile cenu[ii [i peste colibele de iarb\, de tinichea [i h`rtie. – Tare-a[ vrea s\ am un s\cule] de tutun, `i spuse el lui Casy. N-am mai fumat de nu mai ]iu minte. La McAlester m\ `nv\]asem s\ primesc tutun. Aproape c-a[ vrea s\ m\ `ntorc `nd\r\t. ~[i lovi iar din]ii cu paiul, [i deodat\ se `ntoarse `nspre Casy: Ai fost vreodat\ la `nchisoare? – Nu, r\spunse Casy. N-am fost niciodat\. – S\ nu pleci chiar acuma, `l rug\ Tom. Mai stai un timp. – Cu c`t mai devreme plec s\ caut de lucru... cu at`t mai repede am s\ g\sesc. Tom se uit\ atent la el printre pleoapele pe jum\tate `nchise [i `[i puse [apca la loc pe cap.

486

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Uite ce e, `i spuse, asta nu e ]ara unde curge lapte [i miere, cum au preo]ii obiceiul s\ spun\. Ce-i pe-aici nu e bine. Lumea de aici e speriat\ de noi, oamenii veni]i dinspre r\s\rit; de aceea au angajat poli]i[ti [i `ncearc\ s\ ne sperie [i ei la r`ndul lor. – ~h`, `nt\ri Casy. {tiu. De ce m-ai `ntrebat dac\ am fost vreodat\ la `nchisoare? – Acolo la `nchisoare, r\spunse Tom vorbind alene, `ncepi s\... s\ sim]i anume lucruri. Nu e `ng\duit s\ se adune oamenii [i s\ stea prea mult de vorb\... doi, mai merge, da’ mai mul]i, nu e voie. {i de aceea `ncepi s\ sim]i altfel. Dac\ tocmai se preg\te[te ceva... s\ zicem c\ unuia i se urc\ nebuneala la cap [i vrea s\ sar\ la gardian cu o coad\ de m\tur\… ei, cum s\-]i spun, [tii treaba asta mai `nainte de se-nt`mpl\. Iar dac\ o s\ se `nt`mple ca unul s\ evadeze ori dac\ se isc\ vreo r\zmeri]\, nu-i nevoie s\ ]i-o spun\ nimeni. O sim]i a[a, ca din v\zduh. ~n]elegi? – {i? – Mai r\m`i aici, zise Tom. Mai r\m`i m\car p`n\ m`ine diminea]\. Are s\ se `nt`mple ceva. Am stat de vorb\ cu un fl\c\u acolo, pe drum. E [iret [i iscusit ca un coiot, da’ mie mi se pare c\ prea-i de[tept. Se preface c\ nu vrea s\ [tie dec`t de treburile lui [i-i nevinovat, [i duios ca un prunc, nu vrea dec`t s\ fac\ haz [i s\ nu pricinuiasc\ nici cel mai mic r\u... cum s\-]i spun, parc\-i vulpea c`nd d\ t`rcoale la cotinea]\. Casy se uit\ la el cu `ncordare, deschise gura s\ `ntrebe ceva, dar o `nchise iute [i str`nse tare f\lcile. Mi[c\ domol degetele de la picioare, apoi, destinz`ndu-[i genunchii, `ntinse picioarele ca s\ poat\ vedea labele. {i zise: – Bine, n-am s\ plec acuma.

Fructele m`niei

487

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 488

– C`nd o seam\ de oameni, oameni lini[ti]i [i cumsecade, nu [tiu nimic despre nici un fel de lucruri... atunci se `nt`mpl\ ceva. – Am s\ r\m`n, spuse iar Casy. – {i m`ine diminea]\ plec\m cu ma[ina s\ c\ut\m de lucru. – ~hi, `ncuviin]\ Casy [i continu\ s\-[i mi[te degetele de la picioare, studiindu-le cu gravitate. Tom se l\s\ pe spate, sprijinindu-se `n coate, [i `nchise ochii. Din\untrul cortului se auzea murmurul vocii Trandafirului din {aron [i r\spunsurile lui Connie. Sub p`nza cortului era umbr\ `ntunecoas\ [i a[chiile prelungi de lumin\ de la capete erau puternice [i t\ioase. Trandafirul din {aron [edea pe saltea, iar Connie se a[ezase al\turi, pe p\m`nt. – Ar trebui s\-i ajut maichii, spuse Trandafirul din {aron, dar de c`te ori am `ncercat s\ fac ceva, m-au apucat v\rs\turile. Connie o privea cu ochi `nnegura]i. ~i spuse: – Dac\ a[ fi [tiut c-o s\ fie a[a, n-a[ mai fi venit. A[ fi `nv\]at noaptea despre tractoare, acolo acas\, [i a[ fi g\sit o slujb\ cu trei dolari leaf\. Omul poate tr\i grozav cu trei dolari pe zi [i `i mai d\ m`na s\ se duc\ [i `n fiecare sear\ la cinematograf. Trandafirul din {aron se uita la el cu team\. – Ai s\ `nve]i noaptea despre radio. Dar trecur\ c`teva clipe [i Connie nu r\spunse nimic. – Nu-i a[a? `ntreb\ ea. – Da, sigur. De `ndat\ ce mai prind pu]in\ putere. {i s\ str`ng mai `nt`i ceva bani. Rosasharn se `ntoarse pe o parte [i se sprijini `n cot. – A[a-i c\ nu te-ai r\zg`ndit?!

488

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu... nu... bine`n]eles c\ nu. Numai... n-am [tiut c\ `n asemenea locuri o s\ tr\im. Privirile fetei se `n\sprir\. {i spuse cu voce limpede: – Trebuie s\ faci a[a cum am vorbit! – Sigur. Bine`n]eles, [tiu [i eu. Trebuie s\-mi revin `n puteri. Trebuie s\ str`ng ceva bani. Da’ poate c\ mai bine ar fi fost s\ r\m`n acas\ [i s\ `nv\] despre tractoare. |ia c`[tig\ c`te trei dolari pe zi, ba mai iau `nc\ [i al]i bani pe deasupra. Ochii fetei judecau [i c`nt\reau. C`nd Connie `[i cobor` privirile asupr\-i, v\zu `n ochii ei c\ pe el `l judecau [i pe el `l c`nt\reau. Atunci zise: – Da’ am s\ m\ apuc de `nv\]at. De `ndat\ ce `mi mai viu `n puteri. {i Trandafirul din {aron spuse cu `nd`rjire: – Trebuie s\ avem casa noastr\ `nainte de se na[te copilul. Copilul nostru n-o s\ se nasc\ `n nici un fel de cort. – Sigur, r\spunse Connie. De `ndat\ ce-o s\-mi mai viu `n fire. Ie[i afar\ din cort [i o v\zu pe maica aplecat\ deasupra focului de vreascuri. Trandafirul din {aron se `ntinse pe spate [i-[i pironi privirile `n v`rful cortului. Pe urm\ `[i b\g\ degetul mare `n gur\, ca [i cum [i-ar fi v`r`t un c\lu[, [i pl`nse `n t\cere. Maica `ngenunchease l`ng\ foc [i rupea `ntruna vreascuri ca s\ `nte]easc\ fl\c\rile [i s\ le fac\ s-ajung\ p`n\ sub oala de m`ncare. Fl\c\rile s\ltau [i coborau, [i iar s\ltau, [i iar coborau. Copiii, vreo cincisprezece, st\teau t\cu]i [i priveau. Pe urm\, mirosul m`nc\rii g\tite ajunse p`n\ la nasurile lor [i nasurile li se `ncre]ir\ u[or. Razele soarelui lic\reau `n p\rul lor decolorat de praf. Copiii erau st`njeni]i c\ se afl\ acolo, dar de plecat, nu plecau. Maica vorbea `nceti[or cu o feti]\ din\untrul cercului

Fructele m`niei

489

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 490

de copii chinui]i de poft\. Era mai v`rstnic\ dec`t ceilal]i. {edea `ntr-un picior [i `[i m`ng`ia dosul labei cu talpa celuilalt. M`inile `i erau `ncle[tate la spate. Se uita la maica plin\ de seriozitate, cu ochii ei mici [i cenu[ii. Propuse: – A[ putea s\ v\ rup eu vreascurile, dac\ vre]i, doamn\. Maica ridic\ privirea spre ea. – Ai vrea s\ cape]i [i tu de m`ncare, da? – Da, doamn\, spuse fata cu convingere. Maica `ndes\ g\tejele sub oal\ [i flac\ra le cuprinse trosnind. – N-ai m`ncat azi-diminea]\? – Nu, doamn\. Nu se g\se[te de munc\ pe aici. Tata s-a dus la ora[ s\ v`nd\ ni[te lucruri [i s\ ia benzin\ ca s\ putem pleca. Maica `n\l]\ iar ochii. – Nici unul dintre \[tia de-aicea n-a m`ncat? Roata de copii se foi nervos [i to]i `[i luar\ privirile de la oala de pe foc. Un b\ie]a[ m\run]el r\spunse cu m`ndrie: – Eu am m`ncat... eu [i cu frate-meu am m`ncat... [i \[tia doi au m`ncat, c\ i-am v\zut eu. Am m`ncat bine. La noapte plec\m `nspre sud. – Atunci voi nu s`nte]i fl\m`nzi, le spuse maica z`mbind. Nici n-am at`ta c`t s\ v\ dau la to]i. Buzele b\ie]elului se r\sfr`nser\. – Noi am m`ncat bine, murmur\ el, apoi se `ntoarse `n loc, o lu\ la fug\ [i se cufund\ `ntr-un cort. Maica se uit\ dup\ el [i r\mase at`ta vreme cu privirile pierdute, `nc`t feti]a mai m\ri[oar\ trebui s\-i atrag\ aten]ia. – Doamn\, se stinge focul. Pot s\ am eu grij\ de el, dac\ vre]i.

490

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Ruthie [i Winfield st\teau `n\untrul cercului [i se purtau cu nep\sarea [i demnitatea cuvenite. Erau rezerva]i, dar `n acela[i timp con[tien]i de `nsemn\tatea lor. Ruthie arunc\ feti]ei priviri reci [i m`nioase. Se a[ez\ ea jos [i `ncepu s\ rup\ vreascuri pentru foc. Maica lu\ capacul de pe oal\ [i mestec\ `n\untru cu un b\]. – ~mi pare foarte bine c\ unii dintre voi nu s`nte]i fl\m`nzi. ~n orice caz, b\ie]a[ului aceluia nu-i mai e foame. – Cine, \la? O f\cea pe grozavul! pufni feti]a. E fudul [i se ]ine m\re]. C`nd n-are ce m`nca seara... [ti]i ce face? Chiar azi-noapte a ie[it din cort [i ne-a spus c\ au m`ncat pui frip]i. Da’, z\u, crede]i-m\ pe mine, m-am uitat `n cort la ei c`nd m`ncau [i aveau turte coapte, la fel ca noi to]i. – Vai! oft\ maica [i privi lung `nspre cortul unde disp\ruse b\ie]a[ul. Apoi se `ntoarse spre feti]\: De c`t\ vreme s`nte]i `n California? – Ei, de vreo [ase luni. O vreme am stat `ntr-o tabar\ de-a guvernului1, iar pe urm\ am plecat spre nord [i, c`nd ne-am `ntors, n-am mai g\sit loc. Acolo e tare bine de stat, z\u c\-i bine. – Unde-i asta? `ntreb\ maica. Pe urm\ lu\ g\tejele din m`na lui Ruthie [i le `ndes\ `n foc. Ruthie se uit\ cu ur\ la feti]a mai r\s\rit\. – Mai departe, pe l`ng\ Weedpatch. S`nt closete frumoase [i b\i, [i po]i s\ speli rufele `ntr-un jgheab anume, [i apa e chiar la `ndem`n\, ap\ bun\ de b\ut; [i noaptea oamenii c`nt\, iar s`mb\t\ seara mai e [i joc. Ehei, e greu s\ vezi ceva mai frumos! S`nt locuri unde copiii se joac\ [i la closete este h`rtie. Doar tragi de-un m`ner [i apa n\v\le[te deodat\ `n closet, [i poli]i[tii n-au voie s\ vin\ [i s\ se uite 1 Tab\r\

organizat\ de guvernul federal din Washington, care nu se afla sub jurisdic]ia autorit\]ilor locale. (n.tr.)

Fructele m`niei

491

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 492

prin corturile oamenilor c`nd li se n\zare lor, iar cei mai mari peste tab\r\ s`nt a[a de cumsecade, vin `n vizit\ [i vorbesc cu oamenii, [i nu se ]in m\re]i, nu-s fuduli. Tare-a[ vrea s\ ne mai ducem s\ st\m acolo! – N-am mai auzit despre treaba asta, spuse maica. A[ vrea [i eu s\ sp\l rufe `ntr-un jgheab anume, s\ [tii. Feti]a vorbi mai departe, cu aprindere: – Aoleu, Doamne Sfinte, acolo au ap\ fierbinte de-a dreptul pe ]eav\ [i te v`ri sub du[ [i curge ap\ cald\. N-a]i v\zut de c`nd s`nte]i asemenea a[ezare. – {i zici c\ acuma nu mai e loc? `ntreb\ maica. – ~h`. Ultima oar\ c`nd am fost nu mai era. – Da’ trebuie s\ coste mult, zise maica. – Da, cost\, da’ dac\ n-ai bani, te las\ s\ munce[ti pentru banii aceia – dou\ ceasuri pe s\pt\m`n\ la f\cut cur\]enie [i la c\rat l\zile de gunoi. Treburi de astea. {i noaptea e muzic\, [i oamenii stau de vorb\, [i ai ap\ cald\ chiar acolo, pe ]evi. De c`nd s`nte]i n-a]i v\zut ceva a[a de frumos! – Sigur c-a[ vrea [i eu s\ ne putem duce acolo, spuse maica. Ruthie ajunsese la cap\tul r\bd\rii. S\ri cu vorba, ar]\goas\: – Buna a murit chiar colo, pe lucrurile de pe platform\. Feti]a mai r\s\rit\ o privi `ntreb\toare. – Da, acolo a murit, `nt\ri Ruthie. {i pe urm\ a luat-o coronerul. Str`nse buzele c`t putu de tare [i rupse o m`n\ de vreascuri. ~n fa]a unui atac at`t de direct, Winfield s\ri numaidec`t: – Chiar colo, pe platform\, repet\ el ca un ecou. {i coronerul a v`r`t-o `ntr-un co[ mare de nuiele. – Ia s\ nu v\ mai aud gura la nici unul! strig\ maica. Altminteri, s\ pleca]i numaidec`t de-aici!

492

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

{i `ndes\ iar\[i vreascuri `n foc. ~n vremea asta, Al se dusese [i el s\ se uite la t`n\rul care lucra la motor [i-i spusese: – S-ar zice c\ ai terminat. – Mai am `nc\ dou\ piese de pus. – Fete ceva s`nt `n tab\ra asta? – Eu `s `nsurat, r\spunse t`n\rul. N-am vreme de fete. – Eu pentru fete am totdeauna vreme, se f\li Al. Pentru nimic altceva n-am at`ta vreme c`t pentru fete. – S\ faci pu]in\ foame [i-ai s\ te mai schimbi. – Poate, r`se Al. Da’ `n privin]a asta s\ [tii c\ nu m-am schimbat niciodat\. – Fl\c\ul cu care am vorbit eu adineauri e cu voi, nu-i a[a? – ~h`. E frate-meu, Tom. E mai bine s\ nu te pui `n r`c\ niciodat\ cu el. A omor`t un om. – Z\u? De ce? – La b\taie. |la a v`r`t cu]itul `n Tom. {i Tom i-a cr\pat capul cu lopata. – Z\u? Nu mai spune! {i cu legea cum s-a descurcat? – I-au dat drumul, fiindc\ a fost la b\taie, r\spunse Al. – Nu pare chiar a[a zurbagiu. – Ei, nu-i zurbagiu. Da’ Tom nu las\ pe nimeni s\-i sufle-n bor[. {i glasul lui Al suna grozav de m`ndru: Tom e b\iat lini[tit. Da’... trebuie s\ iei seama. – P\i… s\ [tii c\ eu am stat de vorb\ cu el. Nu pare deloc om r\u. – Nici nu-i. E bl`nd ca un mielu[el, c`t\ vreme nu-l calc\ nimeni pe coad\, da’ altminteri... trebuie s\ iei seama. T`n\rul lucra la ultima supap\: N-ai vrea cumva s\-]i ajut [i eu s\ pui supapele astea [i s\ a[ezi capota la loc? – Ba sigur c\ da, dac\ nu cumva ai alt\ treab\.

Fructele m`niei

493

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 494

– Ar trebui s\ dorm pu]in, r\spunse Al. Da’, fir-ar a dracului de treab\, nu m\ pot st\p`ni c`nd v\d o ma[in\ stricat\. Trebuie neap\rat s\ pun [i eu m`na. – Ei, atuncea `mi pare bine c\ te cunosc, spuse t`n\rul. Pe mine m\ cheam\ Floyd Knowles. – {i pe mine, Al Joad. – M\ bucur c\ te-am cunoscut. – {i eu. Ai de g`nd s\ pui tot garniturile astea? – N-am altele, r\spunse Floyd. Al scoase din buzunar un briceag [i `ncepu s\ cure]e garniturile, zic`nd: – Fir-ar s\ fie! Nimic pe lumea asta nu-mi place mai mult dec`t m\runtaiele unui motor. – {i cum r\m`ne cu fetele? – Ei, [i fetele! A[ vrea s\ pot demonta un Rolls [i s\-l fac pe urm\ la loc. O dat\ am putut s\ m\ uit sub capota unui Cadillac de 16 cilindri [i, Doamne-Dumnezeule, de c`nd e[ti pe lume n-ai v\zut ceva mai frumos! Era la Sallisaw... [i deodat\ v\d Cadillac-ul \la de 16 cilindri `n fa]a unui restaurant, [i numaidec`t i-am s\ltat capota. Da’ numai ce vine unul [i zice: „Da’ ce dracu’ cau]i acolo?“ Zic eu: „Ia, m\ uit. Nu-i frumos motorul \sta?“ {i \la st\ de lemn l`ng\ mine. Cred c\ p`n\ atuncea nu se uitase niciodat\ la motor. St\tea acolo ca de lemn. Unul gros la pung\, cu p\l\rie de paie. Avea c\ma[\ `n dungi [i purta ochelari. {i nu mai spunem nici unul nimic. Numa ne uit\m. Da’ trece mult [i zice \la: „Cum ]i-ar pl\cea s\ conduci ma[ina asta?“ – M\i s\ fie-a dracului! f\cu Floyd. – Z\u… „Cum ]i-ar pl\cea s\ conduci ma[ina asta?“ Ei, [i ce dracu’ s\-]i mai spun, eram `n salopet\ – murdar nevoie mare. {i zic: „A[ murd\ri-o“. „D\-i drumul, zice \la.

494

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

F\ un tur pe dup\ casele astea.“ Ei, dom’le, [i unde m\ sui eu la volan [i fac de opt ori `nconjurul caselor, [i, aoleu, Doamne Sfinte! – Mergea bine? `ntreb\ Floyd. – Aoleu, mam\! Dac-a[ fi putut eu s-o demontez, ce mai?!... a[ fi dat... nu [tiu ce. Floyd `[i `ncetini mi[c\rile m`inii care lucra. Ridic\ ultima supap\ din l\ca[ul ei [i o privi atent, spun`ndu-i lui Al: – Mai bine ai face s\ te-nve]i cu o hodoroag\ de-a noastr\, fiindc\ pe Cadillac-uri de astea de 16 nu prea ai s\ pui tu m`na. A[ez\ pe scara ma[inii unealta cu care lucrase p`n\ atunci [i lu\ o dalt\ s\ cure]e calamina de pe bloc. Dou\ femei bondoace, cu capetele [i picioarele goale, trecur\ pe aproape, duc`nd `ntre ele o c\ldare de ap\ l\ptoas\. Mergeau [chiop\t`nd, din pricina efortului, [i nici una nu ridic\ privirile din p\m`nt. Soarele cobor`se [i se afla la jum\tatea drumului c\tre asfin]it. – De nimica nu e[ti prea `nc`ntat, zise Al. Floyd r\zui [i mai ap\sat cu dalta [i r\spunse: – S`nt de [ase luni aici. Am r\scolit toat\ ]ara asta de la un cap\t la altul, `ncerc`nd s\ muncesc c`t mai greu [i s\ m\ mi[c c`t mai repede, ca s\ pot avea carne [i cartofi pentru mine, pentru nevast\ [i pentru copii. Am alergat ca un ogar [i... nu prea am izbutit s-o scot la cap\t. Orice a[ face [i orice a[ drege, niciodat\ n-avem destul ca s\ ne putem hr\ni. {i-acuma am ostenit, asta-i tot. Am ostenit `ntr-un fel `n care somnul nu m\ mai poate odihni. lar acuma chiar nu [tiu `ncotro s-o mai apuc. – {i omul nu poate g\si cu nici un chip un loc dc munc\ statornic? `ntreb\ Al. – Nu, un loc de munc\ statornic nu po]i g\si.

Fructele m`niei

495

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 496

R\zuise cu dalta toat\ calamina de pe bloc [i acum `l [tergea cu o trean]\ unsuroas\. Un turism ruginit cobor` panta c\tre tabar\ [i `n el se aflau patru b\rba]i, cu chipuri aspre [i arse de soare. Turismul `naint\ `ncet printre corturile taberei. Floyd strig\: – A]i g\sit ceva? Turismul se opri. B\rbatul de la volan r\spunse: – Am umblat de ne-au s\rit ochii. Nu se g\se[te chiar nimic, nimic de lucru prin p\r]ile astea. Trebuie s\ plec\m `ntr-alt\ parte. – Unde anume? strig\ Al. – Dumnezeu [tie. Am r\scolit tot ]inutul dimprejur. Ambreie din nou [i porni `ncet mai departe prin tab\r\. Al `l urm\ri cu privirea. – Da’ nu-i mai bine s\ umble numai c`te unul singur? Dac\ g\se[te undeva de lucru numai pentru un om, poate s\ r\m`n\ acolo. Floyd l\s\ dalta din m`n\ [i z`mbi amar. – ~nc\ n-ai `nv\]at nimic, r\spunse el. Ca s\ tot umbli de colo-colo trebuie benzin\. {i benzina cost\ cincisprezece cen]i galonul. |[tia patru oameni nu pot s\ plece cu patru ma[ini. A[a c\ fiecare d\ c`te zece cen]i [i cump\r\ la un loc benzin\. O s\ ai de `nv\]at. – Al! Al cobor` privirea [i `l v\zu pe Winfield st`nd plin de importan]\ l`ng\ d`nsul. – Al, maica `mparte m`ncarea. A spus s\ vii s\-]i iei por]ia. Al `[i [terse m`inile de pantaloni [i `i spuse lui Floyd: – Azi `nc\ n-am stat la mas\. Dup\ ce m\n`nc viu s\-]i dau o m`n\ de ajutor. – Nu-i nevoie dac\ nu ]ii neap\rat.

496

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ba sigur c\ ]iu. {i porni `n urma lui Winfield c\tre cortul familiei Joad. Acum era gloat\ mare acolo. Copiii str\ini se adunaser\ ciotc\ exact l`ng\ oala cu m`ncare [i se `nghesuiser\ at`t de aproape, `nc`t maica `i atingea cu cotul `n vreme ce treb\luia. Tom [i unchiul John st\teau al\turi de d`nsa. Maica zicea dezn\d\jduit\: – Nu [tiu cum s\ m\ mai descurc. Trebuie s\ hr\nesc familia. {i ce s\ fac eu cu \[tia de-aici? Copiii st\teau `ncorda]i [i se uitau la ea. Pe chipurile lor `mpietrite se citea stinghereala, [i ochii le alergau mecanic de la oala cu m`ncare la farfuria de tabl\ din m`na maichii. Urm\reau cu privirile drumul lingurii de la oal\ la farfurie, iar c`nd maica trecu unchiului John farfuria aburind\, privirile lor urmar\ acela[i drum. Unchiul John `nfipse lingura `n m`ncare [i privirile `nm\nuncheate se ridicar\ o dat\ cu lingura. O bucat\ de cartof p\trunse `n gura lui John [i privirile `nm\nuncheate trecur\ pe chipul lui, a[tept`nd s\ prind\ felul cum va reac]iona. Oare m`ncarea are s\ fie bun\? O s\-i plac\? Iar atunci unchiul John p\ru c\-i vede pentru prima oar\. ~ncepu s\ mestece `ncet, apoi `i spuse lui Tom: – Ia tu farfuria asta. Mie nu mi-e foame. – N-ai m`ncat nimic azi toat\ ziua, spuse Tom. – {tiu, da’ m\ doare burta. Nu mi-e foame. Dar Tom `i r\spunse domol: – Ia farfuria `n cort [i du-te de m\n`nc\. – Nu mi-e foame, st\rui John. {i dac\ m\ duc `n cort, tot o s\-i v\d `n fa]a ochilor. Tom se `ntoarse spre copii. – Pleca]i! Duce]i-v\ acuma, pleca]i de-aici!

Fructele m`niei

497

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 498

Privirile `nm\nuncheate p\r\sir\ m`ncarea [i se a]intir\ mirate pe chipul lui. – Pleca]i acuma, [terge]i-o de-aici! Nu-i frumos ce face]i. N-avem destul\ m`ncare pentru voi. Maica punea cu polonicul tocan\ `n farfuriile de tabl\, c`te pu]in de tot `n fiecare, [i pe urm\ a[eza farfuriile pe p\m`nt. Se t`nguia: – Da’ nu pot s\-i alung. Nu [tiu ce s\ m\ fac. Lua]i-v\ farfuriile [i duce]i-v\ `n cort! Am s\ le dau lor ce r\m`ne. Uite, lua]i [i farfuria asta pentru Rosasharn. {i pe urm\ le z`mbi copiilor. Asculta]i, mititeilor, duce]i-v\ fiecare [i g\si]i c`te o surcic\, s\ v\ dau pe ea ce mai r\m`ne pentru voi. Da’ numa s\ nu v\ lua]i la b\taie. Roata de copii se destr\m\ `n t\cere, cu o repeziciune cumplit\. To]i o luar\ la goan\ s\ caute be]i[oare, d\dur\ buzna `n corturi s\ ia c`te o lingur\. {i mai `nainte ca maica s\ termine cu farfuriile, erau cu to]ii `nd\r\t, t\cu]i [i cu priviri ca de lup. Maica iar cl\tin\ din cap: – Nu [tiu cum s-o scot la cap\t. Nu pot s\ rup p`inea de la gura alor mei. Trebuie s\ hr\nesc familia. Ruthie, Winfield, Al! strig\ ea cu furie. Lua]i-v\ farfuriile! Hai, hai, repede! Da]i fuga `n cort! Apoi se adres\ copiilor `nlemni]i `n a[teptare [i parc\ se ruga de ei s-o ierte: N-a r\mas de-ajuns, le spuse cu umilin]\. Uita]i-v\, am s\ las oala aici, afar\, [i fiecare s\ lua]i c`te pu]in, da’ n-are s\ v\ fie de nici un folos. {i glasul i se sf`r[i: N-am ce s\ fac. Nu v\ pot l\sa a[a. Ridic\ oala de pe foc [i o a[ez\ pe p\m`nt. Mai a[tepta]i pu]in, c\ e prea fierbinte, doar at`ta le mai spuse [i intr\ repede `n cort, s\ nu vad\. To]i ai ei st\teau a[eza]i pe p\m`nt, fiecare cu farfuria `n m`n\; [i `i auzeau afar\ pe copii v`r`nd `n oal\ be]iga[ele, lingurile [i buc\]elele de tabl\ ruginit\. Un roi de copii

498

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

acoperi oala, ascunz`nd-o vederii. Nu scoteau nici o vorb\, nu se b\teau [i nu se certau; dar `n to]i st\ruia o `ncordare mut\, o furie `mpietrit\. Maica se `ntoarse cu spatele, s\ nu-i vad\. – Treaba asta n-o s-o mai facem niciodat\, spuse ea. Trebuie s\ m`nc\m pe ascuns. Zgomotul de afar\ ar\ta acum c\ ]`ncii r\zuiau oala, apoi roiul de copii se destr\m\ [i to]i plecar\ care `ncotro, l\s`nd acolo pe p\m`nt oala r\zuit\. Maica se uit\ la farfuriile goale [i spuse: – V\d c\ nici unul dintre voi n-a avut de-ajuns, a[a-i? Taica se ridic\ `n picioare [i ie[i din cort, f\r\ dea r\spuns. Preotul `[i z`mbi sie `nsu[i [i se `ntinse pe spate, pe p\m`ntul gol, cu m`inile `mpreunate la ceaf\. Al se ridic\ [i el `n picioare. – Trebuie s\-i ajut unuia la ma[in\. Maica adun\ farfuriile [i ie[i cu ele afar\, s\ le spele. Din fa]a cortului strig\: – Ruthie, Winfield! Duce]i-v\ chiar acuma [i aduce]i o g\leat\ cu ap\. Le `ntinse g\leata [i copiii pornir\ `ndat\ spre r`u. O femeie voinic\ [i lat\ `n umeri veni c\tre maica. Rochia `i era p\tat\ de praf `i stropit\ cu ulei de ma[in\. }inea capul sus, plin\ de m`ndrie. Se opri la oarecare distan]\ [i se uit\ b\t\ioas\ c\tre maica. ~n cele din urm\ veni mai aproape [i spuse cu r\ceal\: – Bun\ ziua. – Buna ziua, r\spunse maica [i se ridic\ de unde st\tea `n genunchi, apoi trase o lad\. Nu vrei s\ stai jos? Femeia veni [i mai aproape. – Nu, nu stau jos. Maica o privi `ntreb\toare.

Fructele m`niei

499

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 500

– Pot s\ v\ fiu de folos cu ceva? Femeia `[i propti m`inile `n [olduri. – Po]i s\-mi fii de folos dac\-]i vezi de copiii dumitale [i-i la[i pe-ai mei `n pace. Maica f\cu ochii mari [i `ncerc\ s\ spun\: – Da’ n-am f\cut nimic... Femeia se r\sti la d`nsa: – |la micu’ al meu a venit mirosind a m`ncare. {i dumneata i-ai dat. Mi-a spus copilul. Ce, trebuie s\ te fudule[ti [i s\ umbli cu nasul pe sus dac\ ai o tocan\?! S\ nu mai faci una ca asta! Am eu [i-a[a destule necazuri. A venit la mine, uite chiar adineauri, [i mi-a spus: „De ce n-avem [i noi tocan\?“ [i glasul `i tremura de furie. Maica se apropie de ea [i o `ndemn\: – Stai jos! Stai jos [i s\ vorbim pu]in. – Nu, nu stau jos. Eu nu [tiu ce s\ mai fac ca s\-i hr\nesc pe-ai mei, [i dumneata vii cu m`ncarea aceea. – Stai jos, st\rui maica. Asta a fost cam ultima m`ncare cald\ pe care o s-o avem p`n\ g\sim de lucru. S\ zicem c-ai fi g\tit [i dumneata o m`ncare, [i o gloat\ de copii s-ar fi str`ns `n jur s\ te m\n`nce din ochi, ce-ai fi f\cut atunci? N-a fost destul nici pentru noi, da’ n-am avut ce face c`nd st\teau roat\ [i se uitau a[a cum se uitau. M`inile femeii c\zur\ din [olduri. C`teva clipe se uit\ `ntreb\toare la maica, apoi se `ntoarse `n loc [i plec\ repede de acolo, intr\ `ntr-un cort [i trase dup\ ea p`nza de la intrare. Maica o urm\ri cu privirea, pe urm\ se l\s\ iar `n genunchi l`ng\ vraful de farfurii de tabl\. Al se apropie `n grab\ [i strig\: – Tom! Maic\, Tom e `n cort? Tom scoase capul afar\. – Ce vrei?

500

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Hai cu mine, `i spuse Al ner\bd\tor. Plecar\ `mpreun\. – Ce te-a apucat, m\i? `ntreb\ Tom. – Las\, c-ai s\ vezi. A[teapt\ numai pu]in. {i `l conduse pe Tom spre ma[ina cu motorul demontat. – D`nsul e Floyd Knowles. – Da, am mai stat noi de vorb\. Ce faci? – M\ trudesc s\ pun pe roate rabla asta, r\spunse Floyd. Tom `[i plimb\ degetul deasupra blocului. – Ce ]i-a venit a[a deodat\, Al? – Mi-a spus Floyd ceva chiar acuma. Spune-i [i lui, Floyd! – Poate c\ n-ar trebui, zise Floyd, da’... ei, am s\ v\ spun. A venit cineva [i zice c\ se g\se[te de lucru `n nord. – Mai `ncolo, spre nord? – ~h`... ~ntr-un loc care se cheam\ Santa Clara Valley. Tocmai unde-a-n]\rcat dracu’ copiii, `ncolo spre nord. – Da? {i ce fel de munc\? – La adunat de prune, la adunat de pere [i la f\cut conserve. Spunea c\ tocmai s`nt gata s\ `nceap\ treaba. – {i c`t de departe e? – Ei, Dumnezeu [tie. Poate vreo dou\ sute de mile. – Oho, e-al dracului de mult, r\spunse Tom. {i de unde [tim noi c-o s\ fie de lucru c`nd om ajunge acolo? – P\i, de [tiut, n-avem cum s\ [tim, r\spunse Floyd. Da’ aicea nu se g\se[te nimic [i amicul \la spunea c\ a primit o scrisoare de la un frate de-al lui, [i a pornit `ntr-acolo. Zicea c\ s\ nu mai spun la nimeni, c-o s\ se str`ng\ prea mult\ lume. Trebuie s\ pornim la drum noaptea. Nu ne r\m`ne dec`t s-ajungem acolo [i s\ g\sim ceva de f\cut. – {i de ce trebuie s\ plec\m pe furi[? `ntreb\ Tom, privindu-l cercet\tor.

Fructele m`niei

501

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 502

– P\i, dac\ toat\ lumea se duce acolo, n-o s\ mai fie de lucru pentru nimeni. – E drum lung al dracului, spuse Tom. Glasul lui Floyd sun\ oarecum ofensat: – Eu numai v\ spun ce-am auzit. N-ave]i dec`t s\ face]i ce [ti]i. Fratele t\u mi-a dat o m`n\ de ajutor, [i de asta v-am spus. – E[ti sigur c\ pe-aicea nu se g\se[te de lucru? – Uite, eu am r\scolit toate `mprejurimile vreme de trei s\pt\m`ni, de mi-au s\rit ochii, [i n-am g\sit de lucru nici m\car pentru un ceas, nici m\car s\ zic c-am pus m`na pe ceva. Dac\ vre]i s\ c\uta]i pe-aici [i s\ arde]i benzina degeaba tot c\ut`nd, de, n-ave]i dec`t. Eu nu v\ rog. Cu c`t merg mai mul]i, cu-at`t am mai pu]ini sor]i s\ g\sesc de lucru. – Da’ eu nu-]i caut pricin\, zise Tom. Da’ e-un drum a[a de-al dracului de lung! Iar noi am avut mari n\dejdi c-o s\ g\sim de lucru aici [i-o s\ `nchiriem o cas\, s-avem unde tr\i. Floyd r\spunse cu r\bdare: – {tiu c\ de-abia a]i sosit. Mai ave]i `nc\ multe de `nv\]at. Dac\ `mi `ng\dui]i s\ v\ spun, v-a[ putea scuti de unele necazuri. Da’ dac\ nu m\ l\sa]i s\ v\ spun, atuncea o s\ `nv\]a]i pe pielea voastr\, a[a cum e cel mai greu. N-o s\ v\ pute]i a[eza undeva, fiindc\ nu se g\se[te de lucru, a[a fel ca s\ r\m`ne]i `ntr-un loc. Iar ca s\ sta]i degeaba, a[eza]i `ntr-un loc, n-o s\ v\ `ng\duie burta. Ei... acuma-i limpede. – A[ fi vrut s\ caut mai `nt`i pe-aicea, spuse Tom stingherit. O ma[in\ `nchis\ str\b\tu tab\ra [i se opri l`ng\ cortul de-al\turi. Un b\rbat `n salopet\ [i cu c\ma[\ albastr\ cobor` din ea. Floyd `i strig\: – Ai g\sit ceva?

502

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– ~n tot blestematul \sta de ]inut nu se g\se[te de lucru nici c`t s\ mu]i un pai de ici dincolo, nimic p`n\ n-o `ncepe culesul bumbacului. {i nou-sositul intr\ `n cortul lui numai petice. – Ai v\zut? zise Floyd. – ~h`, v\d. Da’ [i dou\ sute de mile, Doamne Sfinte! – Ei, s\ [tii c\ nu se afl\ loc unde s\ po]i r\m`ne mai mult\ vreme. Poate c\ ar fi bine s\ `n]elegi odat\ treaba asta. – Mai bine s\ ne ducem, spuse Al. – {i aicea c`nd are s\ se g\seasc\ de lucru? `ntreb\ Tom. – De, cred c\ peste vreo lun\ are s\ se `nceap\ la bumbac. Dac\ ai bani de-ajuns, po]i s\ a[tep]i p`n\ `ncepe bumbacul. – Maica n-o s\ mai vrea s\ plece, spuse Tom. E fr`nt\ de tot de oboseal\. Floyd `n\l]\ din umeri. – Eu nu vreau deloc s\ v\ `mping spre nord. Face]i a[a cum crede]i de cuviin]\. V-am spus doar ce am auzit [i at`ta tot. Lu\ de pe scara ma[inii garnitura de chiulas\ n\cl\it\ de unsoare, o a[ez\ pe bloc [i o str`nse cu grij\. – Ei, acuma, `i spuse pe urm\ lui Al, dac\ vrei s\ m\ aju]i pu]in s\ montez capul motorului. Tom se uita la ei cum a[az\ `nceti[or capul greu al motorului [i-i potrivesc aten]i buloanele. Zise: – Despre treaba asta se cade s\ mai vorbim. – Da’ nu vreau s\ mai [tie nimeni afar\ de voi, spuse Floyd. Familia voastr\ [i-at`ta. {i nici vou\ nu v-a[ fi spus dac\ fratele t\u nu mi-ar fi ajutat aici. Tom r\spunse: – Sigur, `]i mul]umim foarte mult c\ ne-ai spus. O s\ ne mai g`ndim. Poate c\ mergem.

Fructele m`niei

503

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 504

– Pe legea mea, spuse Al, eu cred c\ m\ duc, fie c\ merg [i ceilal]i, fie c\ nu merg. Am s\ m\ duc acolo. – {i s\ te despar]i de familie? `ntreb\ Tom. – Sigur. {i m\ `ntorc `napoi cu buzunarele doldora de gologani. De ce nu? – Maichii nu prea are s\-i convin\ treaba asta, zise Tom. {i nici taica nu cred s\ se arate bucuros. Floyd a[ez\ [uruburile [i le str`nse c`t de tare putu cu degetele goale. ~n vremea asta, le spunea celorlal]i: – {i eu cu nevasta am plecat `mpreun\ cu to]i ai no[tri. Acolo, acas\, nici prin g`nd nu ne-ar fi trecut s\ ne r\zle]im unii de ceilal]i. Nici nu visam a[a ceva. Da’ ce dracu’ s\-i faci, am umblat cu to]ii o vreme prin nord, apoi eu am venit `ncoace, [i ceilal]i s-au dus mai departe, [i acuma Dumnezeu [tie pe unde le-or mai fi lucind ochii. De atunci mereu `i caut [i peste tot locul `ntreb de ei. Potrivi cheia pe [uruburile de la capul motorului [i r\suci cu grij\, c`te o tura]ie la fiecare [urub, p`n\ le termin\ pe toate, [i pe urm\ iar le lu\ de la cap\t. Tom se a[ez\ pe p\m`nt l`ng\ ma[in\ [i-[i trecu privirile de-a lungul liniei de corturi. Printre corturi, fire s\race de iarb\ `[i `n\l]au capetele din p\m`nt. {i Tom spuse: – A[a, dom’le. Numai bucuroas\ n-o s\ fie maica dac\ o auzi c\ vrei s\ pleci singur. – De, mie mi se pare c\ unul singur mai repede poate g\si de lucru. – Asta s-ar putea, da’ maica numai bucuroas\ n-o s\ fie. Dou\ ma[ini `nc\rcate cu oameni am\r`]i cobor`r\ panta c\tre tab\r\. Floyd `n\l]\ ochii, dar nu-i mai `ntreb\ ce izbutiser\ s\ fac\. Chipurile lor acoperite de praf erau `ncruntate [i ar]\goase. Soarele st\tea s\ asfin]easc\ [i lumina lui galben\ se rev\rsa peste hooverville [i peste s\lciile

504

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

din spatele a[ez\rii. Copiii `ncepur\ s\ ias\ din corturi [i s\ umble razna prin tab\r\. {i femeile ie[ir\ afar\ [i pornir\ s\ cl\deasc\ focuri m\runte. B\rba]ii se adunau `n grupuri, se a[ezau pe vine [i `ncepeau vorba. Un Chevrolet nou coti de pe [osea [i `ncepu s\ coboare panta c\tre tab\r\. Opri chiar la mijloc, `ntre corturi. Tom `ntreb\: – Cine s\ fie \[tia? Nu-s de-aici. – Nu [tiu... Poate c\-s poli]i[ti, r\spunse Floyd. Portiera Chevrolet-ului se deschise [i un om cobor` [i se opri l`ng\ ma[in\. Tovar\[ul lui r\mase `n\untru, a[ezat pe banchet\. ~n clipa aceea to]i oamenii a[eza]i pe vine se uitar\ la nou-veni]i [i discu]ia `ncet\. {i femeile, ocupate cu focurile lor, privir\ pe furi[ `nspre ma[ina str\lucitoare. Cu ocoluri bine studiate, copiii se apropiar\, f\c`nd fiecare c`te o curb\ larg\, `ndreptat\ spre ma[in\. Floyd l\s\ cheia jos. Tom se ridic\ `n picioare. Al `[i [terse m`inile de pantaloni. C`te[itrei se `ndreptar\ spre Chevrolet. B\rbatul care cobor`se din ma[in\ era `mbr\cat `n pantaloni kaki [i c\ma[\ de flanel\. Purta p\l\rie Stetson1, cu borurile drepte. ~n buzunarul de la piept al c\m\[ii avea c`teva foi de h`rtie prinse `ntr-un g\rdule] de stilouri [i creioane galbene; din buzunarul de la spate al pantalonilor se vedea cap\tul unui carnet cu scoar]e metalice. Se `ndrept\ spre unul dintre grupurile de oameni a[eza]i pe vine [i to]i se uitar\ la el, b\nuitori [i t\cu]i. ~l urm\reau cu luare-aminte, dar nu f\ceau nici cea mai mic\ mi[care; albul ochilor se vedea l\murit sub iris, fiindc\, de[i `l priveau, nu `n\l]au capetele. Tom, Al [i Floyd se apropiar\ cu pa[i rari. – C\uta]i de lucru? `ntreb\ omul acela. 1

P\l\rie cu calot\ `nalt\ [i boruri largi (n.tr.)

Fructele m`niei

505

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 506

B\rba]ii a[eza]i pe vine se uitau la el tot t\cu]i [i b\nuitori. Din toate col]urile taberei se apropiau mereu al]ii. ~n cele din urm\, unul r\spunse totu[i: – Sigur c\ da. Unde se g\se[te de lucru? – ~n districtul Tulare. ~ncepe lucrul la fructe. E nevoie de mul]i culeg\tori. – {i dumneata angajezi? `ntreb\ Floyd cu glas tare. – Da. Am p\m`nt `n arend\. Oamenii din tab\r\ alc\tuiau acum un grup compact. Un b\rbat `mbr\cat `n salopet\ `[i scoase p\l\ria neagr\ [i-[i piept\n\ p\rul spre ceaf\, cu degetele r\[chirate. ~ntreb\: – {i c`t pl\ti]i? – Ei, chiar precis nu v-a[ putea spune `nc\. Cred c\ vreo treizeci de cen]i. – De ce nu ne po]i spune? Doar ai arendat p\m`ntul, nu-i a[a? – Ba a[a-i, r\spunse omul `n kaki. Da’ mai depinde [i de pre]ul fructelor. Poate c\ ceva mai pu]in sau ceva mai mult. Floyd f\cu un pas `nainte [i ie[i `n fa]\. Rosti cu voce calm\: – Eu merg, domnule. Dumneata e[ti arenda[ [i de bun\ seam\ c\ ai autoriza]ie s\ angajezi oamenii. S\ ne ar\]i autoriza]ia [i s\ ne dai scris la m`n\ unde s\ ne ducem la lucru [i c`nd anume, [i s\ ar\]i acolo c`t ne pl\te[ti, pe urm\ isc\le[ti h`rtia asta [i mergem cu to]ii la lucru. Arenda[ul se `ntoarse m`nios spre Floyd. – Ce, vrei s\ m\ `nve]i cum s\-mi aranjez treburile mele? Floyd r\spunse: – Dac\ muncim pentru dumneata `nseamn\ c\ e [i treaba noastr\. – Ia s\ nu m\ `nve]i tu pe mine ce am de f\cut! V-am spus c\ am nevoie de oameni.

506

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Numai c\ n-ai ar\tat c`]i oameni anume [i n-ai spus c`t o s\ pl\te[ti, zise Floyd r\stit. – Ei, fir-ar a dracului! Nu [tiu `nc\. – Dac\ nu [tii, n-ai nici un drept s\ angajezi oamenii. – Am dreptul s\-mi aranjez afacerile a[a cum cred eu de cuviin]\. Dac\ vre]i s\ sta]i aicea cu curul pe c\ma[\, n-ave]i dec`t. Eu am plecat s\ adun oameni pentru districtul Tulare. O s\ am nevoie de-o gr\mad\ de lucr\tori. Floyd se `ntoarse c\tre cei str`n[i laolalt\. Acum to]i st\teau `n picioare [i se uitau t\cu]i c`nd la un vorbitor, c`nd la cel\lalt. Floyd spuse: – P`n\ acuma am mai p\]it de dou\ ori a[a. Poate c\ are nevoie de o mie de oameni. O s\ adune acolo la el cinci mii [i-o s\ pl\teasc\ cincisprezece cen]i pe or\. {i voi, vai de capul vostru, o s\ trebuiasc\ s\ primi]i, fiindc\ or s\ v\ ghior\ie ma]ele de foame. Dac\ vrea s\ angajeze oameni, s\-i angajeze s\n\tos, da’ s\ scrie pe h`rtie [i s\ arate c`t anume o s\ pl\teasc\. Cere]i s\-i vede]i autoriza]ia. Dac\ n-are autoriza]ie, nu poate s\ angajeze oameni. Arenda[ul se `ntoarse spre Chevrolet [i strig\: – Joe! Cel din ma[in\ privi pe geam, apoi deschise portiera [i p\[i afar\. Era `mbr\cat `n pantaloni de c\l\rie [i cizme cu [iret. Un toc de pistol, mare [i greu, `i at`rna de cartu[iera prins\ la br`u. Pe c\ma[a cafenie era prins\ o stea de ajutor de [erif. Cu pa[i ap\sa]i se apropie de grupul de oameni. Purta pe fa]\ o umbr\ de z`mbet. – Ce s-a `nt`mplat? `ntreb\ el [i tocul pistolului i se b\l\b\nea mereu la [old. – L-ai mai v\zut vreodat\ pe tipul \sta, Joe? Ajutorul de [erif `ntreb\: – Pe care anume?

Fructele m`niei

507

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 508

– Uite, \sta, r\spunse arenda[ul, ar\t`ndu-l pe Floyd. – Da’ ce-a f\cut? `ntreb\ iar ajutorul de [erif, z`mbind c\tre Floyd. – Vorbe[te ca un ro[u [i instig\ oamenii. – Hm! Hm! morm\i ajutorul de [erif [i se trase `ntr-o parte, ca s\-l vad\ pe Floyd din profil, iar `n vremea asta s`ngele n\v\lea `n obrazul t`n\rului. – Vede]i? strig\ Floyd. Dac\ tipul n-ar umbla cu [oalda, ar mai c\ra poli]istul dup\ el? – L-ai mai v\zut vreodat\ p`n\ acuma? insist\ arenda[ul. – Hm! Mi se pare c\ da. S\pt\m`na trecut\, c`nd a fost dr\covenia cu ma[ina aceea veche. Cred c\ l-am v\zut pe dumnealui d`nd t`rcoale pe-acolo. ~h`, a[ jura c\-i chiar dumnealui! {i deodat\ z`mbetul `i pieri de pe chip. – Treci `n ma[in\! porunci el [i desf\cu repede clapa care acoperea m`nerul pistolului. Dar Tom se `mpotrivi. – N-a f\cut nimic. N-ave]i de ce v\ lega de el. Ajutorul de [erif se r\suci brusc `n loc. – Dac\ vrei s\ treci [i tu `n ma[in\, n-ai dec`t s\ mai deschizi o dat\ gura. Erau doi tipi care d\deau t`rcoale pe-acolo. – S\pt\m`na trecut\ nici m\car nu eram `n California, r\spunse Tom. – Nu-i nimic. Poate c\ te caut\ poli]ia prin alte locuri. S\-]i ]ii fleanca! Arenda[ul se `ntoarse iar `nspre oameni. – Lua]i seama ce v\ spun eu, oameni buni! S\ nu cumva s\-i asculta]i pe tic\lo[ii \[tia de instigatori ro[ii. |[tia nu fac altceva dec`t s\ st`rneasc\ vrajb\... [i intra]i la bucluc. S\ [titi c\ am treab\ pentru voi to]i `n districtul Tulare.

508

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Nimeni nu r\spunse. Ajutorul de [erif se `ntoarse [i el spre oameni [i spuse: – Poate c\-i mai bine s\ v\ duce]i. Umbra de z`mbet `i revenise iar pe chip: Sec]ia de s\n\tate ne-a cerut s\ desfiin]\m tab\ra asta. Iar dac\ iese cumva la iveal\ c\ ave]i ro[ii printre voi... de, s-ar putea ca unii s-o p\]easc\ ur`t. A]i face foarte bine dac\ a]i pleca to]i la Tulare. Pe-aicea nu se g\se[te chiar nimic de lucru. Eu v-o spun a[a, prietene[te. Dac\ nu pleca]i de-aici, or s\ vin\ `ncoace ni[te b\ie]i... poate cu t`rn\coape. Arenda[ul ad\ug\ [i el: – Eu v-am spus c\ am nevoie de oameni. Dac\ nu vre]i s\ munci]i... de, treaba voastr\. Ajutorul de [erif z`mbi cu toat\ gura. – Dac\ nu vor s\ munceasc\, `n ]ara asta n-avem loc pentru ei. Numaidec`t `i zv`rlim afar\. Floyd st\tea ]eap\n l`ng\ ajutorul de [erif [i `[i proptise degetele mari ale m`inilor `n cureaua de la br`u. Tom `i arunc\ o privire furi[\, pe urm\ l\s\ ochii `n p\m`nt. – Asta-i toat\ povestea, spuse arenda[ul. E nevoie de oameni `n districtul Tulare. Acolo se g\se[te de munc\ berechet. Tom ridic\ `ncet privirile spre m`inile lui Floyd [i `i v\zu tendoanele `ncheieturilor umflate sub piele. {i m`inile lui Tom se `n\l]ar\, iar degetele mari se proptir\ `n cureaua de la br`u. – A[a. Vas\zic\, asta-i tot. M`ine diminea]\ s\ nu mai g\sesc nici picior de-alde voi pe-aici. Arenda[ul urc\ `n Chevrolet. – Ei, acuma treci `n ma[in\! `i porunci lui Floyd ajutorul de [erif, `ntinz`nd m`na lui mare [i apuc`ndu-l pe t`n\r de bra]ul st`ng.

Fructele m`niei

509

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 510

Dintr-o singur\ mi[care, Floyd se r\suci [i se opinti. Pumnul izbi `n fa]a l\t\rea]\ [i `n aceea[i clip\ t`n\rul o lu\ la goan\, strecur`ndu-se printre corturi. Ajutorul de [erif se cl\tin\, [i Tom `ntinse piciorul, ca s\ aib\ de ce se `mpiedica. Atunci poli]istul se pr\bu[i greoi [i se rostogoli pe p\m`nt, zb\t`ndu-se s\ scoat\ pistolul. Floyd ap\rea [i disp\rea pe dup\ corturi. De acolo, de la p\m`nt, ajutorul de [erif trase. O femeie din fa]a unui cort ]ip\ [i se uit\ la m`na ciuntit\. Degetele `i at`rnau `n palm\, prinse doar de ni[te firicele, iar carnea zdrobit\ era alb\ [i golit\ de s`nge. Floyd ap\ru tocmai `n cap\tul cel\lalt al taberei [i o zbughi spre s\lcii. Ajutorul de [erif, culcat `nc\ la p\m`nt, `n\l]\ iar pistolul [i atunci, deodat\, din grupul de oameni se desprinse reverendul Casy. Izbi tare cu piciorul `n g`tul celui `ntins la p\m`nt [i pe urm\ se trase `napoi, `n vreme ce matahala aceea de om c\dea `n nesim]ire. Motorul Chevroletului dudui puternic [i ma[ina ]`[ni `nainte, r\scolind praful. Urc\ pe [osea [i goni mai departe. ~n fa]a cortului, femeia `nc\ `[i mai privea m`na ciuntit\. Pic\turi mici de s`nge `ncepur\ s\ picure din ran\. {i un hohot de r`s dement i se urc\ `n g`tlej, un r`s nechezat, ce devenea cu fiecare respira]ie tot mai puternic [i mai p\trunz\tor. Ajutorul de [erif z\cea pe o coast\ cu gura deschis\ `n ]\r`n\. Tom ridic\ pistolul de jos, `i goli magazia [i arunc\ `n tufi[uri cartu[ele, apoi scoase tubul gol de pe ]eav\. – Unul ca \sta n-are drept s\ poarte pistol, spuse el [i las\ pistolul s\ cad\ la p\m`nt. Oamenii se str`nseser\ ciotc\ `n jurul celei cu m`na zdrobit\, iar accesul de isterie al femeii se `nr\ut\]i [i `n hohotele ei p\trunse o not\ de vaier. Casy veni l`ng\ Tom [i-i spuse:

510

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Tu trebuie s\ te cari. Ascunde-te acolo `n s\lcii [i a[teapt\! Pe mine nu m-a v\zut c`nd l-am pocnit, da’ pe tine te-a v\zut `ntinz`nd piciorul. – Nu vreau s\ plec, r\spunse Tom. Casy `[i apropie capul de urechea lui. ~i [opti: – Or s\-]i ia amprentele. Nu ]i-ai respectat angajamentul [i ai plecat din statul Oklahoma. Te aresteaz\ [i te trimit `nd\r\t. Tom r\sufl\ o dat\, ad`nc. – Hristoase! Am uitat! – Car\-te repede! `l zori Casy. P`n\ nu-[i vine `n fire. – A[ vrea s\-i iau pistolul, spuse Tom. – Nu. Las\-l aici! Dac\ se poate s\ te `ntorci `nd\r\t, am s\ fluier tare de patru ori. Tom porni c\lc`nd rar, nep\s\tor, dar de `ndat\ ce se desprinse din grupul de oameni, zori pasul [i se pierdu printre s\lciile `n[irate pe malul apei. Al se apropie de poli]istul `ntins la p\m`nt [i zise, plin de admira]ie: – Mam\, Doamne, da’ [tiu c\ l-ai altoit! Oamenii str`n[i gr\mad\ continuau s\ se uite la cel c\zut `n nesim]ire. {i deodat\ `n dep\rtare se auzi vaietul sirenei, mai `nt`i `nalt [i pe urm\ stins, apoi iar\[i izbucni, dar de data asta mai aproape. ~n aceea[i clip\ oamenii devenir\ nelini[ti]i. B\tur\ pu]in p\m`ntul pe loc, apoi cu to]ii pornir\, fiecare spre cortul s\u. Nu r\maser\ acolo dec`t Al [i preotul. Casy se `ntoarse c\tre Al. – Pleac\ de-aicea! Hai... pleac\ numaidec`t, du-te `n cort! Nu [tii nimic [i n-ai v\zut nimic. – Cum? Da’ tu ce faci? Casy r`nji trist.

Fructele m`niei

511

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 512

– Cineva trebuie s\ isp\[easc\. Eu n-am copii. N-au s\-mi fac\ altceva dec`t s\ m\ v`re la `nchisoare [i nu-mi r\m`ne dec`t s\ lenevesc oleac\ pe-acolo. – Da’ n-are nici un rost s\... `ng\im\ Al. – Car\-te odat\! se r\sti Casy. Pleac\ de-aici! – Mie s\ nu-mi dai tu porunci, se-mpotrivi fl\c\ul. Casy `l l\muri cu r\bdare. – Dac\ ]ii s\ te vezi amestecat `n treaba asta, toat\ familia, to]i ai t\i or s\ dea de bucluc. De tine pu]in `mi pas\. Da’ [i maic\-ta, [i taic\-tu or s\ dea de belea. Se prea poate ca pe Tom s\-l trimit\ `nd\r\t la McAlester. Al r\mase c`teva clipe pe g`nduri. ~n cele din urm\, recunoscu. – O.K.! Da’ s\ [tii c\ e[ti un mare n\t\r\u. – Chiar a[a, recunoscu Casy. {i de ce n-a[ fi? Sirena urla mereu [i din ce `n ce mai aproape. Casy `ngenunche l`ng\ ajutorul de [erif [i `l `ntoarse cu fa]a `n sus. Matahala gemu [i clipi din ochi, `ncerc`nd s\-l vad\ pe Casy, care se trudea s\-i [tearg\ praful de pe buze. Acum toate familiile se refugiaser\ `n corturi [i tr\seser\ p`nzele de la intrare, iar soarele `n asfin]it `nro[ea v\zduhul [i bronza corturile cenu[ii. Cauciucurile scr`[nir\ pe asfalt [i o ma[in\ deschis\ p\trunse printre corturi `n plin\ vitez\. Patru b\rba]i `narma]i cu pu[ti s\rir\ jos. Casy se ridic\ [i veni spre ei. – Ce dracu’ s-a `nt`mplat aici? Casy zise: – L-am cam scos din sim]iri pe \la al vostru de colo. Unul dintre b\rba]ii `narma]i cu pu[ti se duse p`n\ la ajutorul de [erif. Acum `[i venise `n fire [i `ncerca cu greu s\ se ridice `n capul oaselor. – Ia spune]i, ce dracu’ s-a `nt`mplat aici?

512

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– De, r\spunse Casy, a f\cut pe nebunul [i l-am pocnit, da’ pe urm\ a `nceput s\ trag\ cu pistolul... a `mpu[cat o femeie acolo la corturi. A[a c\ l-am mai ot`njit o dat\. – A[a? Da’ la `nceput ce-ai f\cut, cum a pornit cearta? – L-am `ncontrat cu vorba, spuse Casy. – Treci `n ma[in\! – Numaidec`t, r\spunse Casy [i se urc\ pe bancheta din spate. Doi oameni `l ajutar\ pe ajutorul de [erif s\ se ridice `n picioare. ~nc\ n\ucit, `[i pip\ia `nceti[or grumazul. Casy vorbi iar: – Acolo la corturi este o femeie c\reia ar putea s\ i se trag\ moartea fiindc\ am\r`tul \sta nu [tie s\ trag\ cu pistolul. – O s\ vedem noi mai t`rziu. Mike, el e tipul care a dat `n tine? N\ucit, ajutorul de [erif abia putea s\ se uite la Casy. – Parc\ n-ar fi \sta. – Ba chiar eu s`nt, r\spunse Casy. Ai vrut s-o faci pe de[teptul, da’ nu ]i-ai g\sit omul. Mike cl\tin\ `ncet din cap. – Ba mie mi se pare c\ nu tu e[ti \la. Aoleu, s\ [ti]i c-am s\ v\rs! Casy spuse: – Eu n-am s\ v\ dau nici un fel de b\taie de cap. Mai bine a]i vedea c`t de greu e r\nit\ femeia aceea. – Unde-i? – ~n cortul de colo. Cel mai mare dintre cei patru porni spre cort, cu pu[ca `n m`n\. Mai `nt`i spuse ceva de afar\, prin p`nza cortului, [i abia pe urm\ p\trunse `n\untru. Peste o clip\ ie[i din cort [i se `ntoarse la ma[in\, anun]`nd cu oarecare m`ndrie:

Fructele m`niei

513

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 514

– Mam\, Doamne, da’ al dracului mai e pistolul \sta de 49. I-au legat m`na ca s\-i opreasc\ s`ngele. O s\ trimitem un doctor. Doi poli]i[ti se a[ezar\ de o parte [i de cealalt\, lu`ndu-l pe Casy la mijloc. {eful lor claxon\ de c`teva ori. ~n toat\ tab\ra nu se vedea nici o mi[care. P`nzele at`rnau grele la gurile corturilor [i oamenii st\teau ascun[i `n\untru. Motorul `ncepu s\ duduie, ma[ina `ntoarse `n loc [i p\r\si tab\ra. ~ntre cei doi str\jeri, Casy st\tea m`ndru cu capul sus [i mu[chii g`tului `ncorda]i [i ie[i]i `n afar\. Pe buze `i flutura un z`mbet u[or, iar pe chip `i st\ruia o stranie lucire de izb`nd\. Dup\ ce plecar\ poli]i[tii, oamenii `ncepur\ s\ ias\ din corturi. Soarele asfin]ise [i bl`nda lumin\ alb\strie a `nser\rii se rev\rsase peste tab\r\. C\tre r\s\rit, mun]ii `nc\ mai purtau culoarea galben\ a razelor soarelui. Femeile se `ntoarser\ la focurile stinse acum. B\rba]ii se str`nser\ din nou laolalt\, se a[ezar\ pe vine [i `ncepur\ s\ vorbeasc\ domol. Al se strecur\ de sub prelata familiei Joad [i se `ndrept\ spre s\lcii, s\-l fluiere pe Tom. Maica ie[i [i ea afar\ [i cl\di din nou micul ei foc de vreascuri. – Taic\, zise d`nsa, acuma n-o s\ mai avem la mas\ cine [tie ce. Am m`ncat tare t`rziu. Taica [i unchiul John nici nu se g`ndeau s\ se dep\rteze de tab\r\ [i urm\reau cu privirea mi[c\rile maichii, care cur\]a cartofii, `i toca [i-i r\sturna `n tigaia cu gr\sime mult\. Taica `ntreb\: – Da’ ce dracu’ l-o fi apucat pe preot s\ fac\ treaba asta? Ruthie [i Winfield se traser\ mai aproape [i se a[ezar\ jos, s\ asculte vorba celor mari. Unchiul John scrijeli ad`nc p\m`ntul cu un cui lung [i ruginit.

514

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– {tia multe despre p\cat. L-am `ntrebat eu despre p\cate [i mi-a dat r\spuns; da’ nu [tiu dac\ are dreptate. Zicea c\ omul p\c\tuie[te doar atuncea c`nd [tie c\ a s\v`r[it un p\cat. Ochii unchiului John ar\tau obosi]i [i tri[ti. Continu\: Am fost un om ascuns la via]a mea. Am f\cut multe lucruri despre care n-am spus nim\nui nimic. De la locul ei de l`ng\ foc, maica `ntoarse capul [i zise: – Acuma s\ nu `ncepi s\ le spui, John! Lui Dumnezeu spune-le! S\ nu `mpov\rezi sufletele altora cu p\catele tale. Nu se cade s\ faci una ca asta. – Da-mi rod sufletul, m\rturisi John. – De, da’ tot s\ nu le spui. Du-te colo pe malul apei, apleac\-]i capul [i m\rturise[te-le `n [oapt\ r`ului. Auzind vorbele maichii, taica `ncuviin]\, cl\tin`nd domol din cap, [i zise: – Drept a vorbit. Omul `[i u[ureaz\ sufletul m\rturisindu-se, da’ asta `mpr\[tie p\catul `n lume. Unchiul John `[i `n\l]\ privirile c\tre mun]ii auri]i de razele soarelui [i mun]ii i se oglindeau `n luminile ochilor. – A[ vrea s\ le pot `n\bu[i acolo `n mine, spuse el. Da’ nu-s `n stare. {i parc\-mi rod m\runtaiele. ~n spatele lui, Trandafirul din {aron ie[i ame]it\ din cort [i `ntreb\ ar]\goas\: – Unde-i Connie? Nu l-am mai v\zut pe-aici de mult\ vreme. Unde s-o fi dus? – Nu l-am v\zut nici eu, r\spunse maica. Dac\ `l v\d, am s\-i spun c\-l cau]i. – Nu m\ simt bine, spuse Trandafirul din {aron. Connie n-ar fi trebuit s\ m\ lase singur\. Maica `n\l]\ ochii [i cercet\ chipul umflat al fetei. – Mi se pare c-ai pl`ns.

Fructele m`niei

515

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 516

Lacrimile n\p\dir\ din nou `n ochii Trandafirului din {aron. Maica `i spuse mai departe, cu hot\r`re: – Ia vino-]i `n fire, fat\! Doar s`ntem at`]ia cu tine. Vino-]i `n fire! D\-te `ncoace [i cur\]\ ni[te cartofi! Parc\ ]i-ai pl`nge singur\ de mil\. Fata d\du s\ se `ntoarc\ `n cort. ~ncerc\ s\ ocoleasc\ privirile t\ioase ale mamei, dar ele o luar\ `n st\p`nire [i o silir\ s\ se apropie `nceti[or de foc. – N-ar fi trebuit s\ plece, murmur\ Trandafirul din {aron, dar lacrimile i se uscaser\. – Trebuie s\ te apuci de treab\, `i spuse maica. Dac\ stai cu m`inile `n s`n acolo sub cort, sigur c\-]i vine s\-]i pl`ngi singur\ de mil\. N-am avut eu vreme s\ m\-ngrijesc de tine. Da’ de-acuma nu te mai las de capul t\u. Ia pune m`na pe cu]it [i-apuc\-te de cur\]at cartofii! Fata se supuse [i se las\ `n genunchi. Dar tot morm\ia furioas\: – Las\, c\ dau eu cu ochii de el! S\ vezi ce-am s\-i fac! Maica z`mbi u[or. – Poate c\-]i d\ vreo c`teva. {i s\ [tii c-o meri]i, fiindc\ te-ai `nv\]at s\ te tot alin]i [i s\ te smiorc\i. Dac\ ]i-o da vreo dou\ undeva s\ ]i se duc\ mintea la cap, am s\-i mul]umesc. Ochii fetei sc\p\rar\ de necaz, dar nu scoase nici o vorb\. Cu degetul cel mare, lat [i puternic, unchiul John `nfipse cuiul ad`nc `n p\m`nt [i spuse: – Trebuie s\ m\ dest\inuiesc. – Ei, spune atuncea, d\-o dracului! `l `ndemn\ taica. Pe cine ai omor`t? Unchiul John scormoni cu degetul mare `n buzunarul de ceas al pantalonilor lui alba[tri [i trase afar\ o h`rtie mototolit\ [i murdar\. O netezi `n palm\ [i o ar\ta zic`nd:

516

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Cinci dolari! – I-ai furat? `ntreb\ taica. – Nu. I-am avut eu. I-am ascuns. – Da’ s`nt ai t\i, nu-i a[a? – ~h`, da’ n-aveam nici un drept s\-i ascund de voi. – Eu nu cred c\ \sta-i cine [tie ce p\cat, zise maica. ~s ai t\i. Unchiul John m\rturisi, vorbind alene: – Da’ nu-i numa c\ i-am ascuns. I-am ]inut ascun[i ca s\ m\-mb\t. {tiam c-o s\ vie o vreme c`nd o s\ trebuiasc\ s\ m\-mb\t, c`nd o s\ m\ usture a[a de r\u sufletul pe din\untru, c-o s\ trebuiasc\ numaidec`t s\ m\-mb\t. ~mi ziceam c\ n-a venit `nc\ vremea aceea [i deodat\... uite c\ preotul se duce [i se d\ singur pe m`na \lora ca s\-l scape pe Tom. Taica d\du repede din cap `n sus [i `n jos, apoi `ntoarse urechea s\ aud\ mai bine. Ruthie se trase mai aprope, ca un c\]elandru, t`r`indu-se `n coate, iar Winfield veni dup\ ea. Trandafirul din {aron f\cu o scobitur\ ad`nc\ `ntr-un cartof, folosind v`rful cu]itului. Valul `nser\rii se `ndesi [i deveni mai albastru. Maica spuse, cu vocea ei obi[nuit\, dar ceva mai aspr\: – Eu nu pricep de ce trebuie s\ te `mbe]i tu dac\ preotul l-a sc\pat pe Tom din `ncurc\tur\. John r\spunse cu triste]e: – N-a[ putea s\ spun. Da’ m\ simt cumplit de prost. A f\cut fapta asta cu at`ta u[urin]\! Doar a p\[it `n fa]\ [i a zis: „Eu am dat `n poli]ist“. {i pe urm\ l-au luat. Iar eu acuma am s\ m\ duc s\ m\-mb\t. Taica tot mai cl\tina din cap. Spuse: – Nu pricep de ce trebuia s\ spui. S\ fi fost eu `n locul t\u, m\ duceam foarte frumos [i m\-mb\tam dac\-mi venea s\ m\-mb\t.

Fructele m`niei

517

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 518

– Sosise vremea c`nd a[ fi putut [i eu s\ fac ceva [i s\ lep\d p\catul cel greu de pe suflet, vorbi unchiul John cu durere. {i am sc\pat-o. N-am folosit prilejul... {i-acuma s-a dus. Uite-ncoace! urm\. La tine-s banii. D\-mi doi dolari! Cu oarecare codeal\, taica v`r` m`na `n buzunar [i trase afar\ punga de piele. – Da’ doar nu-]i trebuie [apte dolari ca s\ te `mbe]i. N-ai nevoie s\ bei zeam\ de [ampanie. Unchiul John `ntinse h`rtia lui. – Ia-i pe \[tia de-aici [i d\-mi doi dolari. Pot s\ m\-mb\t cri]\ cu doi dolari. Nu vreau s\ mai port pe suflet [i p\catul risipei. A[ cheltui tot c`t a[ avea la mine. A[a am f\cut eu totdeauna. Taica lu\ h`rtia cea murdar\ [i `i d\du doi dolari de argint, `ncuviin]`nd: – Asta e! C`nd trebuie s\ fac\ neap\rat un lucru, omul n-are `ncotro. Nimeni nu-i destul de c\pos s\-l `ndrume. Unchiul John lu\ monedele. – {i n-ai s\ te `nfurii? {tii [i tu c\ n-am `ncotro. – Cum s\ nu [tiu, Doamne, iart\-m\?! Da’ te pricepi tu mai bine ce ai de f\cut. – Altminterea, nu v\d cum a[ mai putea s\ tr\iesc [i `n noaptea asta, spuse unchiul John. Apoi se `ntoarse spre maica: Nici tu n-ai s\-mi por]i pic\? Maica nu ridic\ ochii. ~i r\spunse cu glas stins: – Nu. Nu... du-te acuma. Unchiul John se ridic\ [i plec\ zdrobit, pierz`ndu-se `n lumina slab\ a `nser\rii. Urc\ pe asfaltul [oselei [i o trecu de-a curmezi[ul, `ndrept`ndu-se c\tre pr\v\lie. ~n fa]a perdelei de m\rgele de la u[\ `[i scoase p\l\ria de pe cap, o tr`nti `n ]\r`n\ [i `ncepu s-o fr\m`nte cu c\lc`iele, ca [i cum ar fi vrut s\ se umileasc\ singur. {i `[i l\s\ acolo p\l\ria lui

518

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

neagr\, mototolit\ [i murdar\. Intr\ [i se duse drept spre rafturile unde, `n dosul plasei de s`rm\, st\teau r`nduite sticlele cu whisky. Taica, maica [i copiii `l urm\rir\ cu privirea. Trandafirul din {aron, sup\rat\, nu-[i dezlipi ochii de pe cartofi. – S\racu’ John, zise maica. Stau [i m\-ntreb de-ar fi folosit la ceva dac\... nu... cred c\ nu. N-am v\zut niciodat\ un om a[a de ab\tut. Acolo, `n ]\r`n\, Ruthie se r\suci pe o coast\. ~[i apropie capul de al lui Winfield [i-i ap\s\ urechea cu buzele ei. {u[oti: – Acuma am s\ m\-mb\t. Winfield pufni [i-[i str`nse tare buzele. }in`ndu-[i r\suflarea, am`ndoi se pornir\ t`r`[ [i obrajii li se `nro[iser\ din pricina efortului de a-[i st\p`ni chicotitul. Tot t`r`[ d\dur\ ocol cortului, apoi s\rir\ `n picioare [i o luar\ la fug\ ]ip`nd. Gonir\ p`n\ la s\lcii [i, de `ndat\ ce se putur\ ascunde printre ele, izbucnir\ `n hohote. Ruthie `ncepu s\ se uite cruci[ [i `[i destinse toate `ncheieturile; se cl\tin\ `ntro parte [i-n cealalt\ [i mergea `ncet, `mpleticindu-se, cu limba at`rn`nd afar\. – M-am `mb\tat! – Uite la mine! strig\ Winfield. Uit\-te la mine, uit\-te aici, eu `s unchiul John. B`]`ia din m`ini [i pufnea mereu; se r\suci `n loc p`n\ `l luar\ ame]elile. – Ba nu, r\spunse Ruthie. Uite-a[a se face! A[a trebuie s\ faci. Eu `s unchiul John. M-am `mb\tat, `s beat mort. Al [i Tom veneau `ncet printre s\lcii [i d\dur\ peste copiii care se `mpleticeau `n loc ca nebunii. Se f\cuse `ntuneric. Tom se opri [i privi `ncordat. – |ia nu-s Ruthie [i Winfield? Ce dracu’ i-a mai apucat?

Fructele m`niei

519

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 520

Venir\ mai aproape. – Ce, a]i `nnebunit? `ntreb\ Tom. Copiii se oprir\ st`njeni]i. – Ne... ne jucam [i noi, r\spunse Ruthie. – |sta nu-i joc, e nebuneal\ curat\, spuse Al. – Nu-i mai nebuneal\ dec`t o mul]ime de alte lucruri, r\spunse Ruthie, obraznic\. Al porni mai departe. ~i spuse lui Tom: – Ruthie ]ine cu tot dinadinsul s\ ia vreo dou\ la fund. De-o groaz\ de vreme o caut\ cu lum`narea. Cred c\ mult n-o s\ mai aib\ de a[teptat. Ruthie se str`mb\ `n spatele lui, `[i v`r` ar\t\toarele `n gur\ [i-[i `ntinse buzele, scoase limba de-un cot [i-l maimu]\ri `n c`te feluri se pricepea, dar Al nu se `ntoarse s-o vad\. Feti]a se uit\ la Winfield, `ndemn`ndu-l s\ `nceap\ din nou joaca, dar acuma totul era `n zadar [i am`ndoi o [tiau. – Hai s\ mergem p`n\ la r`u [i s\ ne v`r`m capetele `n ap\, propuse Winfield. O pornir\ am`ndoi printre s\lcii, foarte sup\ra]i pe Al. Al [i Tom mergeau `ncet prin `ntuneric. Tom spunea: – Casy n-ar fi trebuit s\ fac\ una ca asta. {i totu[i, s\ [tii c\ eu a[ fi putut s\ b\nuiesc. Mereu spunea c\ n-a fost `n stare s\ fac\ nimic pentru noi. Curios soi de om mai e [i \sta, Al! Toat\ vremea st\tea pe g`nduri. – Asta vine de-acolo c\ a fost pop\, r\spunse Al. Popii au `n capul lor tot felul de bazaconii. – {i unde crezi tu c\ se ducea Connie? – Cred c\ se ducea [i el, ca omul, s\-[i fac\ nevoile. – De, se ducea departe-al dracului! Trecur\ printre corturi, ]in`ndu-se c`t mai aproape de ele. L`ng\ cortul lui Floyd, o chemare `nceat\ `i f\cu s\ se

520

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

opreasc\. Se traser\ aproape de p`nza de la intrare [i se l\sar\ pe vine. Floyd ridic\ ni]el p`nza. – Pleca]i [i voi? – Nu [tiu. Crezi c-ar fi mai bine s\ plec\m? `ntreb\ Tom. Floyd r`se trist. – Voi n-a]i auzit ce-a spus poli]istul? Dac\ nu pleca]i de bun\voie, or s\ v\ dea foc la cort. Pute]i voi crede c\ unul ca \sta o s\ `nghit\ b\taia f\r\ s\ se `ntoarc\ aici? Ar `nsemna c\ s`nte]i `ntr-o ureche. La noapte, domni[orii or s\ se `nfiin]eze aici s\ dea foc taberei. – Atuncea cred c-ar fi mai bine s\ plec\m, recunoscu Tom. Tu `ncotro te duci? – Cum `ncotro? Acolo, `nspre nord, cum am spus. – Ia ascult\, interveni Al, mie mi-a povestit unul despre o tab\r\ a guvernului pe-aici pe-aproape. Unde-i asta? – Oho, cred c\ nu mai au nici un loc. – Da, da’ unde vine? – Mergi `nspre sud pe {oseaua 99, a[a, vreo dou\sprezece sau vreo paisprezece mile, [i pe urm\ apuci spre apus, c\tre Weedpatch. De-acolo nu mai e mult. Da’ cred c\ nu mai au nici un loc[or liber. – |la zice c\-i tare bine acolo, insist\ Al. – Da, sigur c\-i bine. Se poart\ cu tine a[a cum te por]i cu un om, nu cu un c`ine. Nu-i nici picior de poli]ist pe-acolo. Da’ nu mai au locuri. Tom zise: – Nu pot `n nici un chip s\ pricep de ce era poli]istul acela a[a de-al dracului. Parc\ ar fi vrut cu tot dinadinsul s\ ias\ scandal: ai fi zis ca umbl\ cu gura c\scat\ s\-l g\seasc\ pe unul care s\ sar\ la b\taie. Floyd r\spunse:

Fructele m`niei

521

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 522

– Pe-aicea nu [tiu cum o fi, da’ acolo `n nord am cunoscut eu un poli]istul dintr-\[tia, [i era om de treab\. Acolo mi-a spus el mie c\ ajutorii de [erif trebuie s\ ridice oamenii. {eriful cap\t\ c`te [aptezeci [i cinci de cen]i pe zi pentru fiecare `ntemni]at, da de m`ncare `i d\ numai de dou\zeci [i cinci de cen]i. Dac\ n-are pe nimeni `n temni]\ `nseamn\ c\ el nu mai trage nici un profit. Omul acela de treab\ mi-a povestit c\ `ntr-o s\pt\m`n\ el n-a arestat pe nimeni, [i atuncea [eriful i-a pus `n vedere c\ ori aduce [i el ceva oameni la temni]\, ori s\ dea `nd\r\t insigna de poli]ist. |la care-a fost azi aici p\rea c\ trebuie s\ fac\ ce-o face s\-l `nha]e pe vreunul. – O s\ fim nevoi]i s\ plec\m, recunoscu Tom. R\m`i cu bine, Floyd! – Cu bine. Poate te mai v\d. Cel pu]in a[a trag n\dejde. – La revedere, zise Al. {i am`ndoi str\b\tur\ tab\ra `ntunecat\ [i cenu[ie spre cortul familiei Joad. Crati]a cu cartofii pu[i la pr\jit sf`r`ia pe foc [i arunca stropi `n jur. Maica amesteca feliile groase cu o lingur\. Taica st\tea [i el al\turi, cu palmele sprijinite pe genunchi. Trandafirul din {aron intrase `n cort. – Uite-l pe Tom! strig\ maica. Slav\ }ie, Doamne! – Trebuie s\ plec\m de-aici, spuse Tom. – Da’ ce s-a mai `nt`mplat? – P\i, Floyd spune c\ `n noaptea asta or s\ vin\ s\ dea foc taberei. – Da’ de ce dracu’ s\ fac\ una ca asta? `ntreb\ taica. Doar n-am f\cut nimic. – At`ta doar c-am b\tut un poli]ist, r\spunse Tom. – Da’ ce, noi l-am b\tut?

522

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Dup\ c`te spunea poli]istul \la, vor s\ ne pun\ pe goan\. Trandafirul din {aron `ntreb\: – Nu cumva l-a]i v\zut pe Connie? – Ba da, r\spunse Al. H\t-departe, `ncolo, pe malul apei. Se ducea `nspre miaz\zi. – Da’... da’ o fi plecat de tot? – Nu [tiu. Maica se `ntoarse spre fat\. – Rosasharn, de la o vreme `ncoace te por]i [i vorbe[ti cam ciudat. Ce ]i-a spus Connie? Trandafirul din {aron r\spunse cu glas sugrumat: – Zicea c\ bine ar fi f\cut dac\ ar fi stat el acas\ [i ar fi `nv\]at despre tractoare. Cu to]ii r\maser\ t\cu]i. Trandafirul din {aron privea `n foc [i ochii `i str\luceau `n lumin\. Cartofii sf`r`iau ascu]it `n tigaie. Fata smiorc\i [i-[i [terse nasul cu dosul m`inii. – Connie nu era om de n\dejde, spuse taica. Eu am v\zut asta de mai mult\ vreme. N-avea v`n\ `n el, da’ se ar\ta mai tare dec`t `l ]inea cureaua. Trandafirul din {aron se ridic\ `n picioare [i intr\ `n cort. Se `ntinse pe saltea, apoi se r\suci pe burt\ [i-[i ascunse fa]a `n bra]ele `mpreunate. – Cred c\ n-ar fi de nici un folos s\ ne ducem [i s\-l prindem din urm\, zise Al. Taica r\spunse: – Nu. Dac\ nu-i om de omenie, n-avem nevoie de el. Maica se uit\ `n cort [i o v\zu pe Rosasharn `ntins\ pe saltea. ~i spuse taichii: – Sst! Nu vorbi a[a! – Da, da. Nu-i om de omenie, st\rui taica. Toat\ vremea ne-mpuia urechile cu c`te [i mai c`te ispr\vi avea el de g`nd

Fructele m`niei

523

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 524

s\ fac\. Da’ de f\cut nu f\cea niciodat\ nimica. C`t\ vreme a fost aici, n-am vrut s\ zic nici o vorb\. Da’ acuma, dac-a dat bir cu fugi]ii… – Sst! [opti iar maica. – Da’ de ce, pentru numele lui Dumnezeu? Ce m\ iei tot cu sst?! A dat bir cu fugi]ii, e sau nu a[a? Maica amestec\ din nou cu lingura `n cartofi, iar gr\simea fierbea [i arunca stropi. ~ndes\ alte vreascuri `n foc [i fl\c\rile s\ltar\ [i luminar\ cortul. Maica spuse: – Rosasharn o s\ aib\ un copil [i omul acela mic o s\ fie jum\tate din Connie. Nu-i bine pentru un copil s\ creasc\ printre oameni care spun c\ tat\l lui n-a fost bun de nimic. – Tot e mai bine dec`t s\-i spunem minciuni, r\spunse taica. – Nu, nu-i mai bine, `l `ntrerupse maica. S\ zicem c\ a murit. {i dac\ ar fi murit Connie cumva, n-a]i fi spus despre el nimic r\u. Tom se amestec\ deodat\ `n vorb\: – Hei, da’ ce v-a apucat? Doar nu s`ntem siguri c\ a plecat pentru totdeauna. Acuma nu e vreme de sfad\. Trebuie s\ m`nc\m [i s\ ne vedem de drum. – S\ ne vedem de drum? Da’ abia am sosit, zise maica, uit`ndu-se la el prin `ntunericul sub]iat de lumina focului. Tom o l\muri cu r\bdare: – ~n noaptea asta vin s\ dea foc taberei, maic\. {tii [i dumneata c\ nu-s eu omul s\ stau cu m`inile `n s`n [i s\ m\ uit la ei cum ne ard lucrurile, [i nici taica nu-i vreunul dintr-\ia, nici unchiul John. O s\ ias\ b\taie, [i eu cu nici un chip nu-mi pot `ng\dui s\ le dau prilej s\ m\ `nha]e [i s\ m\ pozeze. Era gata s-o p\]esc azi dac\ nu se amesteca preotul. ~n tot acest timp, maica amestecase feliile de cartofi `n untura fierbinte. Deodat\ se hot\r` [i strig\:

524

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Haide]i, repede! Haide]i s\-nghi]im m`ncarea asta! Trebuie s\ pornim c`t mai degrab\. {i `ncepu s\ `mpart\ farfuriile de tabl\. – Da’ cu John ce facem? `ntreb\ taica. – Unde-i unchiul John? se interes\ [i Tom. B\tr`nii t\cur\ o vreme am`ndoi, dar pe urm\ taica r\spunse: – S-a dus s\ se-mbete. – Dumnezeule Sfinte! exclam\ Tom. C\ bine a mai nimerit-o! ~ncotro a apucat? – Habar n-am, r\spunse taica. Tom se ridic\ `n picioare [i le spuse: – Uite ce e, voi termina]i de m`ncat [i apuca]i-v\ de `nc\rcat lucrurile. Eu m\ duc s\-l caut pe unchiul John. Pesemne c\ s-a dus la pr\v\lia de dincolo de [osea. {i plec\ f\r\ s\ mai z\boveasc\. Focurile m\runte ardeau dinaintea corturilor [i colibelor, iar lumina se rev\rsa pe chipurile b\rba]ilor [i femeilor `mbr\ca]i `n zdren]e, pe fe]i[oarele copiilor ghemui]i la p\m`nt. Doar `n c`teva corturi lumina l\mpilor de gaz str\b\tea prin prelate, proiect`nd pe p`nz\ umbre uria[e de oameni. Tom str\b\tu drumul pr\fos de pe coast\ [i travers\ [oseaua de asfalt, `ndrept`ndu-se c\tre mica pr\v\lie. St\tu pu]in dinaintea perdelei de m\rgele de la u[\ [i privi `n\untru. Proprietarul, un om m\run]el [i c\runt, cu musta]\ ne`ngrijit\ [i ochi sp\l\ci]i, [edea sprijinit de tejghea [i citea un jurnal. Bra]ele sub]irele `i erau goale [i `n fa]\ avea un [or] lung [i alb. ~n spatele [i `mprejurul lui se aflau mun]i, piramide [i ziduri de cutii de conserve. C`nd Tom intr\, negustorul ridic\ ochii [i-l privi printre pleoapele `ntredeschise, ca [i cum l-ar fi luat la ochi cu un pistol.

Fructele m`niei

525

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 526

– Bun\ seara, `l `nt`mpin\ proprietarul. Ave]i nevoie de ceva? – Am nevoie de unchiu-meu, r\spunse Tom. Sau poate el nu mai are nevoie de noi, ori [tiu eu ce s\ mai zic. Omule]ul cel c\runt ar\ta nedumerit [i speriat totodat\. ~[i prinse bini[or `ntre degete v`rful nasului [i `l r\suci pu]in, ca [i cum ar fi vrut s\ scape de o m`nc\rime. – ~mi vine s\ cred c\ voi, \[tia, pierde]i totdeauna pe c`te cineva, spuse omule]ul. Cel pu]in de zece ori pe zi vine c`te unul la mine [i-mi zice: „Dac\ vede]i cumva un om pe care-l cheam\ a[a [i a[a, [i care arat\ a[a [i pe dincolo, vre]i s\ fi]i bun s\-i spune]i c\ noi am plecat `nspre nord?“ Cam a[a se `nt`mpl\ c`t e ziulica de mare. Tom r`se. – Ap\i, dac\-]i da cumva cu ochii de-un mucos pe care-l cheam\ Connie [i arat\ a[a, cam ca un coiot, spune]i-i s\ se duc\ dracului. Noi am plecat `nspre miaz\zi. Da’ nu pe \la `l caut eu. N-a venit cumva la dumneavoastr\ un om cam de vreo [aizeci de ani, cu pantaloni negri, cu p\r cam c\runt, n-a venit aici s\ ia ni[te whisky? Ochii omule]ului sc`nteiar\. – Ba s`nt sigur c-a fost. N-am mai v\zut de c`nd s`nt a[a pozn\. S-a oprit `n fa]a u[ii, [i-a tr`ntit p\l\ria de p\m`nt [i a fr\m`ntat-o cu picioarele. Uite, am aicea p\l\ria lui. {i scoase de sub tejghea p\l\ria mototolit\ [i plin\ de praf. Tom i-o lu\ din m`n\. – Da, el e. A[a-i. – Hei, dom’le, a cump\rat dou\ sticle de whisky [i n-a scos o vorb\. I-a tras dopul [i a [i dus o sticl\ la gur\. Da’ eu n-am autoriza]ie pentru desfacere la pahar `n local, a[a c\ i-am zis: „Ascult\, n-ai voie s\ bei aici. Trebuie s\ te duci

526

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

afar\“. {i s\ vezi, dom’le, dr\cie! Abia a ie[it pe u[\ [i pe legea mea c\ n-a dus mai mult pe patru ori sticla la gur\, c-a [i dat-o gata. A aruncat c`t colo sticla goal\ [i pe urm\ a v`r`t capul pe u[\. Avea ochii cam tulburi. „Mul]\mesc, dom’le“, a zis [i pe urm\ a plecat. De c`nd s`nt eu pe lume n-am v\zut a[a b\utor! – A plecat? ~ncotro? Trebuie neap\rat s\ dau de el. – Ei, uite c\ din `nt`mplare pot s\-]i spun. De c`nd s`nt n-am v\zut asemenea b\utor [i de-aceea m-am uitat lung dup\ el. Spre nord a luat-o; pe urm\ a trecut o ma[in\ [i l-a prins `n lumina farurilor, a[a c-a trebuit s\ coboare `n [an]. ~ncepuser\ s\-i cam tremure picioarele. C`nd l-am v\zut atuncea, `[i desfundase a doua sticl\. Nu cred c-a ajuns el prea departe... dup\ ce porneal\ avea. – Mul]umesc. Trebuie neap\rat s\ dau de d`nsul, spuse Tom. – Vrei s\-i iei [i p\l\ria? – ~h`! ~h`! Are s\-i trebuiasc\. Ei, v\ mul]umesc. – Da’ ce-i cu el? vru s\ afle omul cel c\runt. Se vedea bine c\ bea f\r\ s\ aib\ nici o pl\cere. – Ei, a[a e el... are p\s\rica lui. P\i, noapte bun\. {i de l-o]i vedea cumva pe rahatul \la de Connie, spune]i-i c-am plecat spre miaz\zi. – Ar trebui s\ am grij\ de at`]ia oameni [i s\ le spun a[a de multe lucruri, c\ niciodat\ n-a[ mai izbuti s\ le ]iu minte pe toate. – Nu-i nevoie s\ v\ chinui]i prea tare, `i spuse Tom [i ie[i afar\, d`nd la o parte perdeaua de m\rgele [i ]in`nd `n m`n\ p\l\ria neagr\ [i pr\fuit\ a unchiului John. Travers\ [oseaua asfaltat\ [i porni pe marginea ei. Vedea mai jos de picioarele hooverville-ului, a[ezat `n ad`ncitura c`mpului, [i tab\ra cufundat\ `n `ntuneric; focurile m\runte

Fructele m`niei

527

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 528

lic\reau `n noapte, iar l\mpile `[i strecurau lumina prin p`nza corturilor. De undeva din tab\r\ se auzea c`ntec de ghitar\, sunete `ntret\iate, coarde ciupite f\r\ pricepere de un `ncep\tor. Tom se opri [i trase cu urechea, apoi `naint\ `ncet mai departe pe marginea [oselei; abia f\cea c`]iva pa[i [i iar se oprea [i asculta. P`n\ s\-i ajung\ la ureche ceea ce a[tepta s\ aud\, f\cuse mai bine de un sfert de mil\. De undeva de jos, de dincolo de taluzul [oselei, se auzea un glas t\r\g\nat [i gros, care c`nta f\r\ noim\. Tom `ntinse g`tul, s\ aud\ mai bine. {i glasul acela `nfundat c`nta: „Lui Hristos i-am `ncredin]at sufletul meu, [i Hristos m-a luat sub aripa Sa. Lui Hristos I-am `ncredin]at inima [i Hristos este ocrotitorul meu“. Glasul se stinse, devenind murmur, apoi pieri cu totul. Tom cobor` iute pe taluz, `nspre locul de unde venea c`ntecul. Dup\ o vreme, se opri din nou [i ascult\. Iar de data asta glasul se auzi aproape de tot, acela[i c`ntec t\r\g\nat [i f\r\ noim\: „Of, `n noaptea c`nd a r\posat Maggie, m-a chemat s\ viu al\turi de d`nsa [i mi-a dat pantalonii aceia vechi de flanel\ ro[ie pe care-i purta d`nsa. {i pantalonii f\cuser\ pungi la genunchi...“ Tom `naint\ cu luare-aminte. V\zu silueta aceea neagr\ [ez`nd pe p\m`nt, se d\du aproape [i se a[ez\ [i el al\turi. Unchiul John duse sticla la gur\ [i lichidul g`lg`i pe g`tul ei `ngust. Tom zise, cu glas lini[tit: – He-hei! Stai! P\i mie ce-mi mai la[i? Unchiul John `ntoarse capul. – Da’ cine e[ti tu? – Vas\zic\, m-ai [i uitat. Ai b\ut p`n\ acuma de patru ori, [i mie nu mi-ai dat dec`t o dat\. – Las\, Tom! Nu mai `ncerca s\ m\ proste[ti. Aicea s`nt numa eu singur. Tu n-ai fost cu mine.

528

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ei, [i ce? Da’ acuma vezi c\ s`nt. Ce-ar fi s\-mi dai [i mie s\ trag o du[c\? Unchiul John `n\l]\ `nc\ o dat\ sticla [i iar se auzi g`lg`itul. Apoi o cl\tin\ cu putere. Era goal\. – Nu mai este! Tare-a[ vrea s\ mor. Grozav a[ mai vrea s\ mor. M\car oleac\, a[a, s\ mor. Trebuie cu orice chip. Ca [i cum a[ dormi. M\car oleac\ s\ mor. S`nt at`t de ostenit! Ostenit r\u. Poate... poate c\ n-am s\ m\ mai trezesc. {i glasul `i suna a jelanie: {i am s\ port pe cap o coroan\... O coroan\ de aur. – Ascult\ `ncoace la mine, unchiule John! spuse Tom. Noi ne preg\tim de plecare. Hai acuma [i te culci numaidec`t acolo sus, pe platform\! John cl\tin\ din cap. – Nu. Pleac\ de-aici! Eu nu merg. Am s\ r\m`n aicea. N-am de ce m\-ntoarce. Nu-s de nici un folos nim\nui... nu fac dec`t s\-mi t`r`i p\catele, ca pe ni[te izmene murdare, printre oamenii de treab\. Nu. Nu merg. – Hai s\ mergem! Dac\ nu pleci dumneata, nu putem pleca nici noi. – Pleca]i chiar acuma. Eu nu v\ s`nt de nici un folos. Nu s`nt nim\nui de folos. ~mi t`r`i p\catele [i necinstesc toat\ lumea. At`ta tot. – N-ai mai multe p\cate dec`t al]ii. John `[i apropie capul [i f\cu [treng\re[te cu ochiul. Tom putea s\-i `ntrez\reasc\ chipul la lumina stelelor. – Nimeni nu [tie p\catele mele, f\r\ numai Unul Hristos. El le [tie. Tom se l\s\ `n genunchi. Puse palma pe fruntea unchiului John [i v\zu c\-i fierbinte [i uscat\. Cu o mi[care nesigur\, John `i d\du m`na la o parte.

Fructele m`niei

529

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 530

– Hai s\ mergem! st\rui Tom. Hai s\ plec\m chiar acuma, unchiule John! – Eu nu m\ mi[c de-aici. ~s ostenit. R\m`n s\ m\ odihnesc chiar pe locul \sta. Aicea, pe locul \sta. Tom era acum foarte aproape de unchiul John [i `[i propti pumnul `n b\rbia lui. ~[i trase de dou\ ori bra]ul `napoi, pentru a-[i socoti distan]a; apoi, `mping`ndu-[i [i um\rul `n acela[i efort, aplic\ pe b\rbie o lovitur\ prudent\ [i perfect cump\nit\. B\rbia lui John zv`cni `n sus [i el se r\sturn\ pe spate, apoi `ncerc\ din nou s\ se ridice `n capul oaselor. Dar Tom `ngenunchease peste el [i, c`nd `l v\zu c\ se ridic\ `ntr-un cot, izbi `nc\ o dat\. Unchiul John r\mase nemi[cat la p\m`nt. Tom se ridic\ `n picioare [i, aplec`ndu-se, s\lt\ de jos trupul moale [i-l aburc\ pe um\r. Se `mpletici pu]in sub greutatea aceea f\r\ vlag\. M`inile lui John se cl\tinau [i-l loveau pe spate, `n timp ce el `nainta `ncet [i sufla greu urc`nd taluzul spre [osea. O ma[in\ se apropie [i `i lumin\ pe el [i pe omul c\zut `n nesim]ire, at`rnat pe um\rul lui. Ma[ina `ncetini pu]in viteza [i pe urm\ trecu duduind mai departe. C`nd ajunse la hooverville [i cobor` de pe [osea c\tre camionul Joadilor, Tom abia mai sufla. John `[i revenea `n fire [i se zb\tea domol. Tom `l a[ez\ cu grij\ pe p\m`nt. C`t lipsise el, ceilal]i desf\cuser\ cortul [i str`nseser\ lucrurile. Al `nm`na leg\turile cuiva urcat pe platform\. Prelata st\tea gata preg\tit\ s\ acopere `nc\rc\tura. – A luat-o repede de tot, spuse Al. – A trebuit s\-i dau vreo dou\ ca s\-l fac s\ vin\. S\racu’, se scuz\ Tom. – Da’ nu cumva s\-l fi v\t\mat, zise maica, grijulie. – Nu cred. Uite-l c\ `ncepe s\-[i vin\ `n fire!

530

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Unchiul John v\rsa, `ntins f\r\ vlag\ pe p\m`nt. Spasmele v\rs\turilor `l scuturau la intervale regulate. – }i-am p\strat [i ]ie o farfurie de cartofi, Tom, spuse maica. – Acum n-a[ putea spune c\-mi arde de m`ncare, chicoti Tom. – Gata, Al! Zv`rle prelata! strig\ taica de sus. Camioneta era `nc\rcat\ [i gata de plecare. Unchiul John adormise. Tom [i cu Al `l urcar\ sus [i-l `ntinser\ pe `nc\rc\tur\, `n vreme ce Winfield se pref\cea c\ vars\ `n spatele camionetei, iar Ruthie `[i ]ine m`na peste gur\, ca s\-[i st\p`neasc\ chicotitul. – Gata, zise taica. – Unde-i Rosasharn? `ntreb\ Tom. – Uite-o colo, r\spunse maica. Hai, Rosasharn, plec\m! Fata st\tea nemi[cat\, cu b\rbia proptit\ `n piept. Tom se duse la d`nsa [i o `ndemn\: – Haide! – Eu nu merg. {i nici m\car nu-[i `n\l]\ capul. – Trebuie s\ mergi. – ~l a[tept pe Connie. P`n\ nu se `ntoarce, nu plec de-aici. Trei ma[ini ie[ir\ din tab\r\, str\b\tura drumeagul de pe pant\ [i urcar\ pe [osea, ma[ini vechi, `nc\rcate cu lucruri [i cu oameni. S\ltar\ pe asfalt [i pornir\ mai departe, iar farurile slabe luceau `n lungul drumului. Tom `i spuse lui Rosasharn: – N-avea grij\, c\ ne g\se[te el, Connie. I-am l\sat vorb\ la pr\v\lie `ncotro am plecat. Ne g\se[te el. Maica veni al\turi de fecior. – Hai s\ mergem, Rosasharn. Hai, comoara mamei!

Fructele m`niei

531

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 532

– Eu vreau s\-l a[tept. – Nu putem a[tepta. Maica se aplec\, o prinse pe fat\ de bra] [i o ajut\ s\ se ridice `n picioare. – Are s\ ne g\seasc\ el, o `ncuraj\ Tom. Nu fi sup\rat\! O s\ ne g\seasc\. {i p\[ir\ `nainte to]i trei, cu Rosasharn la mijloc. – Poate c\ s-a dus s\ fac\ rost de c\r]ile alea de pe care trebuie s\ `nve]e, spuse Trandafirul din {aron. O fi vrut [i el s\ ne fac\ o surpriz\. – S-ar putea s\ fie chiar a[a, spuse maica. O conduser\ p`n\ la camionet\, o ajutar\ s\ se ridice deasupra `nc\rc\turii, iar ea se t`r` numaidec`t sub prelat\ [i disp\ru `n hruba `ntunecoas\. ~n clipa aceea, b\rbosul din coliba acoperit\ cu iarb\ se apropie [ov\ind de camionet\. Se opri [i se uit\ o vreme la ei, cu m`inile prinse la spate. ~n cele din urm\, `ntreb\: – Nu cumva lep\da]i vreun lucru care ar mai putea fi folosit? Taica r\spunse: – Eu nu [tiu de nimic. N-avem lucruri de lep\dat. – Voi nu pleca]i de aici? `ntreb\ Tom. B\rbosul se uit\ la el `ndelung. ~ntr-un t`rziu, zise: – Nu. – P\i or s\ dea foc taberei. Ochii nelini[ti]i ai b\rbosului se plecar\ `n p\m`nt. – {tiu. Au mai f\cut-o [i `n alte d\]i. – Ei, [i-atuncea de ce dracu’ nu pleca]i? Ochii plini de spaim\ se ridicar\ o clip\, apoi iar se plecar\, `n timp ce ultimele p`lp`iri ale focului se reflectau ro[iatic `n pupilele lor. – Nu [tiu. Trebuie at`ta vreme p`n\ s\ str`ngi lucrurile!

532

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Dac\ au s\ v\ dea foc la lucruri, n-o s\ mai r\m`ne]i cu nimic. – {tiu. Nu lep\da]i nimic care ar mai putea fi folosit? – Am str`ns totul, n-a r\mas nimic, r\spunse taica. B\rbosul se dep\rt\ cu pa[i nesiguri. – Ce s\ fie cu omul \sta? `ntreb\ taica. – L-au fericit poli]i[tii, d\du Tom r\spuns. Cineva `mi spunea c-a... dat `n mintea boilor. L-au b\tut prea r\u `n cap. O a doua caravan\ mic\ str\b\tu tab\ra, urc\ pe [osea [i porni mai departe. – Hai s-o lu\m din loc, taic\! S\ plec\m! Ascult\, taic\! Dumneata, cu mine [i cu Al s\ st\m `n cabin\. Maica poate s\ se urce pe platform\. Nu. Maic\, s\ stai dumneata la mijloc. Al – [i Tom c\ut\ sub banchet\ [i scoase de acolo o cheie francez\ mare – Al, s\ te urci tu la spatele platformei. Ia asta! S-o ai la `ndem`n\. Dac\ `ncearc\ vreunul s\ se urce sus... atinge-l la mir. Al lu\ cheia francez\, s\ri peste oblonul din spate [i se a[ez\ acolo cu picioarele `ncruci[ate [i cu cheia `n m`n\. Tom mai scoase [i manivela de sub banchet\ [i o a[ez\ pe podea, sub pedala de fr`n\, [i spuse: – Gata! Treci la mijloc, maic\! – {i eu r\m`n a[a, cu m`na goal\? `ntreb\ taica. – N-ai dec`t s\ te `ntinzi [i s\ iei manivela, `l l\muri Tom. M\ rog lui Dumnezeu s\ n-ai nevoie de ea. Ap\s\ pe starter [i volanta hodorogit\ `ncepu s\ se `nv`rt\, motorul dudui, apoi se stinse, pe urm\ porni iar s\ duduie. Tom aprinse farurile [i p\r\si tab\ra merg`nd cu viteza `nt`i. Fasciculele slabe de lumin\ pip\iau nervoase drumeagul. Urcar\ pe [osea [i cotir\ spre sud.

Fructele m`niei

533

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 534

– De la o vreme, omul nu mai poate `ndura [i-[i iese din fire, spuse Tom. Maica izbucni deodat\: – Tom... mi-ai spus... mi-ai f\g\duit c\ n-ai s\ te por]i a[a. Nu [tii ce mi-ai f\g\duit? – Ba [tiu, maic\. {i `ncerc s\ m\ ]iu de vorb\. Da’ poli]i[tii \[tia… Ai v\zut vreodat\ un poli]ist s\ n-aib\ curul c`t bani]a? {i-[i b`]`ie bucile, [i-[i leag\n\ mereu pistoalele prin tot locul. S\ [tii, maic\, dac\ ar lucra [i ei a[a cum spune legea, de, n-am avea nici noi nimic de zis. Da’ nu vor s\ [tie de lege. ~mpotriva m`ndriei noastre se-nver[uneaz\. Vor s\ ne fac\ s\ ne gudur\m [i s\ ne t`r`m pe burt\ ca un c`ine b\tut cu biciul. Vor s\ ne fr`ng\ grumazul. Vai, Doamne-Dumnezeule, maic\, vine o vreme c`nd omul nu-[i mai poate ap\ra obrazul de ru[ine dec`t d`nd cu parul `n capul unui poli]ist. ~mpotriva cerbiciei noastre se-nver[uneaz\ ei. – Da’ mi-ai f\g\duit, Tom. A[a a f\cut [i Floyd Dr\g\la[ul. Eu am cunoscut-o pe maic\-sa. {i p`n\ la urm\ l-au r\pus. – M\ str\duiesc din r\sputeri, maic\. Pe ce am mai sf`nt `]i jur c\ a[a fac! Da’ nu vrei s\ m\ vezi t`r`ndu-m\ cu burta pe p\m`nt ca o c\]ea b\tut\ cu biciul, a[a vrei s\ m\ vezi? – Ca pe Dumnezeu te rog, Tom! Trebuie s\-]i ]ii firea. Familia se destram\. Trebuie s\-]i ]ii firea, Tom. – Am s\ m\ str\duiesc, maic\. Da’ c`nd unul dintre \[tia cu curul c`t bani]a se leag\ de mine, cu din]ii trebuie s\ m\ ]in, nu alta. Dac\ ar respecta legea, ar fi altceva. Da’ legea nu spune s\ dea foc taberelor. Ma[ina gonea `nainte. Ceva mai departe, un [ir mic de lumini ro[ii se `ntindea de-a curmezi[ul [oselei.

534

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Cred c\ repar\ [oseaua [i trebuie s-o lu\m pe de l\turi, spuse Tom. Reduse viteza, apoi opri [i deodat\ o liot\ de oameni `nconjurar\ camioneta. To]i erau `narma]i cu ciomege [i pu[ti. Unii purtau c\[ti militare [i al]ii, bonete ale Legiunii Americane1. Unul dintre ei se aplec\ pe fereastr\, [i duhoarea cald\ de whisky p\trunse `n\untru `naintea lui. – ~ncotro ave]i de g`nd s\ v\ duce]i? [i `[i apropie de obrazul lui Tom fa]a congestionat\. Tom se crisp\. M`na i se `ndrept\ spre podea, c\ut`nd manivela. Maica `l apuc\ de bra] [i `l ]inu cu putere. – P\i... rosti Tom [i deodat\ vocea `i deveni un fel de gui]at slugarnic. S`ntem str\ini. Am auzit c\ s-ar g\si de lucru `ntr-un loc care se cheam\ Tulare. – Ei, fir-ar a dracului s\ fie, n-a]i pornit-o bine! ~n ora[ul nostru n-o s\ calce nici picior de okie `mpu]it! Umerii [i bra]ele lui Tom se `nt\riser\ ca piatra, [i un tremur `i str\b\tu `ntreaga f\ptur\. Maica se ag\]\ de bra]ul lui. Botul ma[inii era `nconjurat de oamenii `narma]i. C`]iva dintre ei, ca s\ capete o `nf\]i[are c`t mai milit\roas\, purtau tunici [i centuri cu diagonal\. – Da’ pe unde trebuie s-apuc\m `ntr-acolo, domnule? sc`nci Tom. – Faci frumos st`nga-mprejur [i o iei spre nord. {i s\ nu v\ mai prindem pe-aici p`n\ nu `ncepe culesul bumbacului. Tom tremura din toate m\dularele. R\spunse: „Am `n]eles, domnule“, apoi manevr\ schimb\torul de viteze pentru mers `napoi, trase `ntr-o parte [i `ntoarse. Apuc\ `nd\r\t pe drumul pe care venise. Maica lu\ m`na de pe 1 ~nfiin]at\

de veteranii Primului R\zboi Mondial, `n 1919 (n.tr.)

Fructele m`niei

535

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 536

bra]ul lui [i `l b\tu `nceti[or pe spate. {i Tom se sfor]\ s\-[i st\p`neasc\ sughi]urile de pl`ns cu greu `n\bu[ite. – Nu-]i face inim\ rea! `l `ndemn\ maica. Nu lua seama! Tom `[i sufl\ nasul pe fereastr\ [i `[i [terse ochii cu m`neca. – Nemernicii... – Tare te-ai purtat bine! `l m`ng`ie maica. Te-ai purtat chiar a[a cum trebuie. Tom coti pe un drumeag de care, merse vreo sut\ de iarzi, apoi opri motorul [i stinse farurile. Cobor` din ma[in\ cu manivela `n m`n\. – Unde te duci? `ntreb\ maica. – Numa’ s\ m\ uit pu]in. Nu mergem `n nord. Luminile ro[ii `naintau pe [osea. Tom le urm\ri cu privirea p`n\ trecur\ de cap\tul drumeagului [i se dep\rtar\. Nu mai trecu mult [i se auzi zarv\ de strig\te [i ]ipete, apoi o flac\r\ luminoas\ se `n\l]\ `n direc]ia hooverville-ului. Flac\ra crescu [i se `ntinse, [i din dep\rtare se auzeau trosniturile. Tom se urc\ iar `n ma[in\. ~ntoarse [i porni `nd\r\t pe drumeag, cu farurile stinse. C`nd ajunse la [osea, coti din nou spre sud [i aprinse farurile. Maica `ntreb\ cu team\: – ~ncotro mergem, Tom? – Mergem spre sud. Nu-i putem l\sa pe nemernicii \ia s\ ne poarte de c\p\stru. Nu se poate. Am s\ `ncerc s\ ocolesc ora[ul f\r\ s\ trecem prin el. – Da, da’ `ncotro mergem? vorbi taica pentru prima oar\. Asta a[ vrea s\ [tiu eu. – Mergem s\ c\ut\m tab\ra aia a guvernului, r\spunse Tom. Mi-a spus cineva c\ acolo n-au voie s\ intre poli]i[tii. Maic\... eu trebuie s\ m\ ]iu c`t mai departe de ei. Tare mi-e fric\ s\ nu omor vreunul.

536

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Las\, Tom! `ncerc\ maica s\-l domoleasc\. Las\, b\iatul mamei! Te-ai purtat o dat\ a[a cum trebuie, po]i s\ mai faci treaba asta [i de-acum `ncolo. – Da, da. Iar de la o vreme n-are s\ mai r\m`n\ pic de m`ndrie `n mine. – Ia-o domol, Tom! `l sf\tui d`nsa. Trebuie s\ ai r\bdare. {tii, Tom... oamenii de teapa noastr\ au s\ mai vie]uiasc\ [i c`nd din semin]ia \lora n-are s\ mai r\m`n\ nici urm\ pe p\m`nt. Da, Tom, noi s`ntem din vi]a acelora care tr\iesc. N-au s\ ne poat\ ei niciodat\ st`rpi. Da, noi s`ntem poporul... [i ]inem la greu. – {i totdeauna s`ntem batjocori]i. – {tiu. {i maica r`se `n\bu[it: Poate c\ tocmai asta ne face s\ fim a[a de tari. Boga]ii se `nal]\ [i pe urm\ mor, iar odraslele lor s`nt ni[te becisnici [i repede se sting. Da’ noi, Tom, noi mergem `nainte. Nu trebuie s\ te treci cu firea, b\iatul mamei! Au s\ vin\ altfel de vremuri. – De unde [tii? – Nu [tiu de unde. Intrar\ `n ora[ [i Tom coti pe-o strad\ l\turalnic\, pentru a ocoli centrul. La lumina felinarelor de pe strad\ o privi pe maic\-sa. Chipul `i era senin [i o str\lucire ciudat\ `i st\ruia `n ochi, `n ochii care parc\ st\teau deasupra vremii, ca ochii de statuie. Tom `ntinse m`na dreapt\ [i o m`ng`ie pe um\r. Sim]ea un `ndemn irezistibil s-o fac\. Apoi [i-o retrase [i spuse: – Niciodat\ p`n\ acuma nu te-am mai auzit vorbind at`ta. – Fiindc\ niciodat\ n-a mai fost at`t de mare nevoie, r\spunse maica. Merse mereu numai pe str\zi m\rgina[e, p`n\ ce ie[i afar\ din ora[, [i pe urm\ o coti `nd\r\t. La o r\scruce, d\du de un indicator care ar\ta: „99“. {i Tom apuc\ pe acolo spre sud.

Fructele m`niei

537

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 538

– Ei, vas\zic\, orice au f\cut, tot n-au putut s\ ne goneasc\ spre nord, spuse el. ~nc\ mai s`ntem `n stare s\ ne ducem `ncotro vrem noi, chiar dac\ trebuie s\ ne t`r`m pe burt\ pentru a ne p\stra dreptul \sta. Luminile slabe ale farurilor alunecau `nainte pe [oseaua lat\ [i neagr\.

Capitolul dou\zeci [i unu Oamenii pribegi, porni]i s\-[i caute un rost, ajunseser\ acum nomazi. Acele familii care tr\iser\ pe un petic de p\m`nt, care tr\iser\ [i muriser\ pe patruzeci de acri, se hr\niser\ ori fl\m`nziser\ din roadele a patruzeci de acri, puteau acum s\ hoin\reasc\ prin tot apusul. {i alergau dintr-un loc `ntr-altul, c\ut`nd de lucru; [oselele deveniser\ [uvoaie de oameni [i mul]imi de oameni st\teau `n[irui]i pe marginile [an]urilor. ~n urma acestora veneau al]ii, tot mai mul]i. Pe marile [osele, se scurgeau puhoaie de nomazi. Acolo, `n apusul [i sudul de mijloc, tr\ise o lume de plugari ce nu trecuser\ la faza industrial\, nu se obi[nuiser\ cu ma[inile [i nu cunoscuser\ puterea [i primejdia ascuns\ `n ma[inile `nc\pute pe m`ini particulare. Deschiseser\ ochii [i crescuser\ `ntr-o lume ce nu cuno[tea paradoxurile industriei. Sim]urile lor erau `nc\ foarte sensibile la ridicolul vie]ii industriale. Apoi deodat\ ma[inile `i puser\ pe goan\ [i se v\zur\ sili]i s\ n\p\deasc\ [oselele. Iar via]a nomad\ `i transform\; [oselele, taberele de la margine de drum, teama de foame [i foamea `ns\[i `i transformar\. Copiii r\ma[i f\r\ un codru de p`ine `i transformar\, [i pribegia f\r\ sf`r[it `i transform\ [i ea. Acum erau nomazi. {i du[m\nia lumii `i transform\,

Fructele m`niei

539

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 540

`i sili s\ se uneasc\, `i sud\ `ntre ei – acea du[m\nie care f\cea or\[elele s\ se str`ng\ laolalt\ [i s\ se `narmeze, ca [i cum ar fi fost vorba de zdrobirea unui invadator, s\ alc\tuiasc\ grupe `narmate cu ciomege, s\ pun\ pu[tile `n m`ini de func]ion\ra[i [i negustori trimi[i s\ apere ]ara `mpotriva propriului popor. ~n apus se `ntinse spaima c`nd mul]imile nomade se rev\rsar\ pe [osele. Proprietarii tremurau de grija avutului lor. Oameni care nu fuseser\ niciodat\ fl\m`nzi v\zur\ acum ochii foamei. Oameni care niciodat\ nu doriser\ cu aprindere un lucru z\rir\ flac\ra dorin]ei `n ochii nomazilor. Iar atunci oamenii din ora[e sau din patriarhalele localit\]i suburbane se st`nser\ laolalt\ ca s\ se apere; [i se `ncredin]ar\ singuri c\ ei s`nt buni, [i invadatorii tic\lo[i, a[a cum trebuie s\ se `ncredin]eze omul `nainte de a porni la lupt\. Ziceau: „~mpu]i]ii \[tia de okies s`nt murdari [i s\lbatici. S`nt ni[te degenera]i, maniaci sexual. ~mpu]i]ii de okies s`nt ho]i. Fur\ de sting. Nu-s `n stare s\ `n]eleag\ ce `nseamn\ dreptul de proprietate“. {i aveau dreptate ace[tia din urm\, c\ci cum ar putea un om care nu are nimic s\ simt\ chinurile bogatului `ngrijorat de soarta avutului s\u? Iar cei hot\r`]i s\ se apere ziceau: „Aduc molimi, s`nt r\p\no[i. Nu-i putem primi `n [coli. S`nt ni[te venetici. Cum ]i-ar pl\cea ca sor\-ta s\ se `nh\iteze cu unul dintr-\[tia?“ {i localnicii se str\duiau s\ se deprind\ cu cruzimea. Apoi alc\tuir\ unit\]i, grupe [i se `narmar\ – se `narmar\ cu ciomege, cu bombe lacrimogene, cu pistoale. „Noi s`ntem st\p`ni `n ]ara asta. Nu-i putem l\sa pe okies s\-[i fac\ de cap.“ Iar oamenii care purtau armele nu erau proprietari de p\m`nt, `ns\ lor li se p\rea c\ s`nt. La fel, func]ion\ra[ii care f\ceau instruc]ie noaptea nu aveau nici un fel de avere, iar

540

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

micii pr\v\lia[i n-aveau alt avut dec`t un sertar plin cu `nscrisuri de datorii. Dar p`n\ [i datoria este totu[i ceva, chiar [i o slujbuli]\ `nseamn\ ceva. Func]ion\ra[ul `[i zicea: „C`[tig cincisprezece dolari pe s\pt\m`n\. Ce m\ fac dac\ un tic\los de okie se mul]ume[te numai cu doisprezece?“ Iar micul pr\v\lia[ se g`ndea: „Cum s\ rezist eu la concuren]a unuia care n-are nici un fel de datorii?“ ~n vremea asta, nomazii n\v\leau pe [osele [i `n ochi le lic\rea foamea, `n ochi li se citeau nevoile cumplite. Nu se pricepeau s\ discute, nu [tiau limpede ce s\ cear\, n-aveau de partea lor dec`t nevoile [i faptul c\ erau mul]i la num\r. C`nd se g\sea de lucru pentru unul, zece s\reau la lupt\ pentru slujba aceea – [i arma era simbria c`t mai mic\. „Dac\ vrea cutare s\ munceasc\ pentru treizeci de cen]i, eu am s\ muncesc pentru dou\zeci [i cinci.“ „Dac\ munce[te cutare pentru dou\zeci [i cinci, eu am s\ muncesc pentru dou\zeci.“ „Nu, eu... mie mi-e foame. Eu am s\ muncesc pentru cincisprezece. Am s\ muncesc numai pentru hran\. Copiii. Ar trebui s\-i vezi cum arat\. ~s numai bube, pe tot trupul, [i nici nu mai s`nt `n stare s\ se joace. Le-am dat ni[te fructe adunate de pe jos [i s-au umflat `n burt\. Eu… eu `s gata s\ muncesc [i pentru o buc\]ic\ de carne.“ {i asta era bine, fiindc\ simbriile coborau, dar pre]urile r\m`neau tot ridicate. Marii proprietari se bucurau [i `mpr\[tiau `n lume tot mai multe afi[e, ca s\ aduc\ acolo tot mai mul]i oameni. Iar simbriile coborau [i pre]urile r\m`neau ridicate. {i nu va mai trece mult [i iar vom avea robi sub st\p`nirea noastr\. De data asta, marii proprietari [i companiile n\scocir\ alt\ metod\. Un mare proprietar cump\ra o fabric\ de conserve. Iar c`nd piersicile [i perele se coceau, le sc\dea pre]ul

Fructele m`niei

541

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 542

sub pre]ul de cost. {i `n calitate de proprietar de fabric\ de conserve `[i pl\tea lui `nsu[i un pre] de nimic pentru fructe, dar men]inea tot ridicat pre]ul conservelor, [i astfel `[i `ncasa profitul. Iar micii fermieri, care nu st\p`neau fabrici de conserve, pierdeau fermele, [i acestea `nc\peau pe m`inile marilor proprietari, ale b\ncilor [i ale companiilor proprietare [i ele de fabrici de conserve. De ce trecea vremea, de ce r\m`neau tot mai pu]ine ferme. Micii fermieri se mutau la ora[ pentru un timp [i acolo `[i consumau tot creditul, istoveau r\bdarea prietenilor [i neamurilor. Dup\ aceea [i ei, la r`ndul lor, plecau s\ pribegeasc\ pe [osele. Iar [oselele gemeau de oameni turba]i dup\ munc\, gata s\ fac\ moarte de om pentru un loc de munc\. ~ns\ companiile, b\ncile se osteneau pentru propria nimicire, [i nu [tiau asta. C`mpurile erau pline de roade, [i oameni lihni]i de foame r\t\ceau pe drumuri. Hambarele plesneau de bucate, iar copiii s\rmanilor cre[teau rahitici, [i pustulele pelagrei le spuzeau trupurile. Marile companii nu [tiau c\ hotarul dintre foame [i m`nie este foarte `ngust. Iar banii ce ar fi putut merge pe simbrii se duceau pe bombe lacrimogene, pe pu[ti [i pistoale, pe agen]i [i iscoade ale poli]iei, pe liste negre, pe instruc]ie militar\. Pe [osele oamenii foiau ca furnicile, c\ut`nd de munc\, alerg`nd dup\ hran\. {i m`nia `ncepu s\ fiarb\.

Capitolul dou\zeci [i doi Era t`rziu de tot c`nd Tom Joad apuc\ pe un drum de ]ar\ `n c\utarea taberei de la Weedpatch. Prin locurile acelea se z\reau lumini pu]ine. Numai o pat\ str\lucitoare de pe cer ar\ta `ncotro se afl\ ora[ul Bakersfield. Camioneta s\lta `nceti[or `nainte [i `n fa]a ei, pisicile s\lbatice fugeau iute de pe drum `n l\turi. La o r\scruce v\zur\ un grup mic de case albe de lemn. Maica dormea pe banchet\, iar taica st\tea de mult\ vreme t\cut [i cufundat `n g`nduri. Tom spuse: – Nu [tiu pe unde o fi [i tab\ra aceea. Poate ar trebui s\ a[tept\m p`n\ se face ziu\ [i s\ `ntreb\m pe cineva. Opri `n dreptul unui indicator de pe marginea drumului [i tot atunci o alt\ ma[in\ sosi la r\scruce. Aplec`ndu-se `n afar\, Tom strig\: – Hei, domnule! Nu [ti]i cumva unde-i tab\ra cea mare? – Chiar colo, `n fa]\. Urmar\ acela[i drum, trec`nd de r\scruce. Mai merser\ c`teva sute de iarzi [i pe urm\ oprir\. Un gard `nalt de s`rm\ ghimpat\ se `ntindea de-a curmezi[ul drumului care continua dincolo de-o poart\ larg\. Nu departe de poart\ se vedea o c\su]\ cu fereastra luminat\. Tom porni `ntr-acolo.

Fructele m`niei

543

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 544

~ntreaga camionet\ s\ri `n sus [i din nou c\zu, trosnind, pe p\m`nt. – Aoleu! strig\ Tom. Nici n-am v\zut movila asta. Un paznic se desprinse de pe cerdacul c\su]ei [i veni c\tre camionet\. Se aplec\ spre Tom. – A]i trecut prea repede peste movil\. Data viitoare o s-o lua]i mai domol. – Ce mai e [i istoria asta, pentru numele lui Dumnezeu? Paznicul izbucni `n r`s. – De, s`nt cam mul]i copii care se zbenguie pe-aicea. Oric`t le-ai spune oamenilor s\ ia seama, unii tot mai uit\. Da’ las\-i s\ dea o dat\ de-a dreptul peste ea, c\ nu mai uit\ p`n\ `n vecii veciilor. – Aha! A[a! S\ tragem n\dejde c\ nu s-a rupt nimic. Ia spune... ave]i aicea un loc [i pentru noi? – Am avea un loc. Da’ c`]i s`nte]i? Tom num\r\ pe degete. – Eu, taica [i maica, Al [i Rosasharn, unchiul John [i Ruthie, [i Winfield. |[tia doi `s copii. – Da, cred c\ v-am putea aranja undeva. Ceva lucruri ave]i? – Avem paturi [i o prelat\ mare. Paznicul p\[i pe scara ma[inii. – Mergi p`n\ la cap\tul [irului \stuia [i pe urm\ f\ la dreapta. O s\ sta]i `n Corpul sanitar num\rul patru. – Ce-i asta? – Closete, du[uri [i jgheaburi pentru sp\l\torie. Maica `ntreb\: – Ave]i jgheaburi pentru sp\l\torie... [i ap\ curg\toare? – Sigur. – O, Slav\ Domnului! exclam\ `nc`ntat\ maica.

544

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Tom `naint\ pe l`ng\ [irul de corturi lung [i `ntunecat. ~n corpul sanitar ardea o lumin\ slab\. Paznicul le spuse: – Trage aici. E un loc bun. Cei care au stat `nainte abia au plecat. Tom opri ma[ina [i `ntreb\: – Chiar aici? – ~h`! Acuma dumneata las\-i pe ceilal]i s\ descarce lucrurile [i hai cu mine s\ v\ `nregistrez. Trebuie s\ mai [i dormim. Comitetul de tab\r\ o s\ v\ viziteze m`ine diminea]\ [i-o s\ v\ fac\ formele. Privirile lui Tom cobor`r\ `n p\m`nt. – Poli]i[ti s`nt? `ntreb\ el. – Nu se afl\, r`se paznicul. Avem poli]i[ti dintre-ai no[tri. Aici, la noi, oamenii `[i aleg singuri poli]i[tii. Haide]i! Al s\ri jos de pe platform\ [i veni `n fa]\. – Aici o s\ st\m? – ~h`! r\spunse Tom. C`t m\ duc eu p`n\ la birou, tu apuc\-te cu taica [i descarc\ lucrurile. – C\ta]i s\ nu face]i g\l\gie! `i sf\tui paznicul. ~s mul]i oameni care dorm acuma. Tom `l urm\ `n `ntuneric [i sui treptele biroului, pe urm\ p\trunse `ntr-o `nc\pere mic\, unde se aflau o mas\ veche [i un scaun. Paznicul se a[ez\ la mas\ [i lu\ un formular. – Numele? – Tom Joad. – B\tr`nul e tat\l dumitale? – ~h`! – Cum `l cheam\? – Tot Tom Joad.

Fructele m`niei

545

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 546

{i `ntreb\rile urmar\ una dup\ alta. Unde au fost p`n\ atunci, de unde vin, de c`t\ vreme se afl\ `n California, ce au lucrat mai `nainte. Paznicul `n\l]\ ochii de pe h`rtie. – Nu c\ mi-ar pl\cea s\-mi bag nasul `n treburile altora. Da’ trebuie s\ scriu lucrurile astea. – Bine`n]eles, zise Tom. – Acuma... ceva bani ave]i? – Pu]ini de tot. – Vas\zic\, nu s`nte]i lefteri? – Avem c`]iva gologani. Da’ de ce? – {tii, statul `n tabar\ se pl\te[te un dolar pe s\pt\m`n\, da’ pentru banii \[tia pute]i s\ munci]i, s\ c\ra]i gunoaiele, s\ face]i curat prin tab\r\... treburi de astea. – O s\ muncim pentru bani, r\spunse Tom. – M`ine o s\ sta]i de vorb\ cu comitetul. Au s\ v\ spuie ei cum s\ v\ purta]i `n tab\r\ [i care s`nt regulile. Tom st\rui. – Spune-mi, te rog... ce e asta? Adic\ despre ce fel de comitet e vorba? Paznicul se l\s\ pe speteaza scaunului. – Treburile merg foarte bine. Exist\ cinci corpuri sanitare. Fiecare alege c`te un membru `n comitetul general. {i comitetul \sta face legile. Cum hot\r\[te comitetul, a[a se face. – {i dac\ [i-o iau `n cap? `ntreb\ Tom. – Ei, p\i atuncea pot fi sco[i din comitet tot a[a de repede cum au [i fost ale[i. Da’ p`n\ acuma au f\cut treab\ bun\. S\-]i spun cum au lucrat o dat\... `i [tii pe predicatorii aceia ai Sf`ntului Tremurici, \ia de se ]in toat\ ziua de capul oamenilor, predic\ [i fac colecte de gologani? Ei, au vrut s\ predice [i `n tab\ra noastr\. {i s-au g\sit [i c`]iva dintre cei mai b\tr`iori s\-i sprijine. A[a c\ treaba a ajuns la comitetul

546

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

general. Atuncea s-a adunat comitetul [i ascult\ ce a hot\r`t. Au zis a[a: „De predicat, poate s\ predice cine vrea `n tab\ra noastr\. Da’ de str`ns gologani, n-are voie nimeni“. Treaba asta i-a cam am\r`t pe b\tr`ni, fiindc\ de-atuncea n-a mai c\lcat nici picior de predicator pe la noi. Tom r`se cu poft\ [i `ntreb\ din nou: – Vrei s\ spui c\ oamenii care conduc tab\ra s`nt chiar oameni... de-\ia de locuiesc aici? – Sigur. {i treaba merge foarte bine. – Da’ despre poli]i[ti spuneai... – Comitetul general p\streaz\ ordinea [i hot\r\[te regulile. Pe urm\ s`nt [i femeile. Au s\ vin\ s\ stea de vorb\ cu mama dumitale. Ele se `ngrijesc de copii [i de corpurile sanitare. Dac\ mama dumitale nu se duce la munc\, o s\ aib\ grij\ de copiii femeilor care muncesc, iar c`nd [i-o g\si [i ea de lucru... `n]elegi, au s\ fie altele. Mai cos [i ele [i vine aici o sor\ de le `nva]\. Fac tot felul de treburi dintr-astea. – Vrei s\ spui c\ nu se afl\ deloc poli]i[ti? – Nu, dom’le. Nici un poli]ist nu poate s\ calce aici f\r\ autoriza]ie. – Bine, da’ s\ zicem c\ unul e el al dracului [i se `mbat\, [i face scandal. Atuncea cum e? Paznicul `n]ep\ sugativa cu un creion. – Ei, atuncea comitetul general `i d\ prima dat\ un avertisment. A doua oar\, `i dau un avertisment sever. Iar dac\ se mai `nt`mpl\ [i a treia oar\, `l arunc\ afar\ din tab\r\. – Doamne Sfinte, parc\ nici nu-mi vine s\ cred! Ast\-noapte poli]i[tii [i haidamacii \ia cu bonete mititele au dat foc taberei de pe malul r`ului. – Aicea nu calc\ niciodat\, spuse paznicul. ~n c`te-o noapte fl\c\ii patruleaz\ pe l`ng\ garduri, asta mai cu seam\ `n nop]ile c`nd avem dans.

Fructele m`niei

547

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 548

– Dans? Isuse Hristoase! – Avem cele mai frumoase seri de dans din toat\ regiunea, [i `nc\ `n fiecare s`mb\t\. – Bine, da’ pentru numele lui Dumnezeu! De ce nu s`nt mai multe tabere dintr-astea? Paznicul `l privi posomor`t. – Ai s\ afli dumneata singur. Acuma du-te de te culc\! – Noapte bun\! `i ur\ Tom. Maichii are s\-i plac\ aici. E mult\ vreme de c`nd lumea nu s-a mai purtat omene[te cu ea. – Noapte bun\! zise [i paznicul. Du-te [i te culc\! ~n tab\ra asta oamenii se scoal\ devreme. Tom porni pe drumul dintre [irurile de corturi. Ochii i se obi[nuiser\ cu lumina stelelor. Putea s\ vad\ c\ toate corturile s`nt bine aliniate [i `n jurul lor nu se afl\ nici un fel de gunoaie. Drumul fusese m\turat [i stropit. De prin corturi se auzeau sfor\iturile oamenilor adormi]i. ~ntreaga tab\r\ zumz\ia [i sfor\ia. Tom mergea cu pa[i rari. Se apropie de Corpul sanitar num\rul patru [i cercet\ plin de curiozitate cl\direa nev\ruit\, joas\ [i col]uroas\. Sub acoperi[ul f\r\ nici un fel de perete st\teau `n[irate jgheaburile de sp\lat rufe. Z\ri al\turi camioneta familiei Joad [i se `ndrept\ `ncet c\tre ea. Prelata fusese ridicat\ [i peste tot era lini[te. C`nd se apropie, o umbr\ se desprinse de l`ng\ camionet\ [i veni spre d`nsul. Maica `ntreb\ `n [oapt\: – Tu e[ti, Tom? – ~h`! – Sst! f\cu ea. Dorm to]i. Erau fr`n]i de oboseal\. – Ar trebui s\ dormi [i dumneata, `i spuse Tom. – P\i am vrut s\ vorbesc cu tine. S-a aranjat totul? – E bine, r\spunse Tom. Acuma eu nu-]i spun nimica. Au s\-]i spun\ ei m`ine diminea]\. O s\-]i plac\ aici. – Am auzit c\ au ap\ cald\, [u[oti maica.

548

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– ~h`. Da’ acuma du-te de te culc\. Nici nu mai ]in minte de c`nd n-ai dormit. – {i ce anume nu vrei s\-mi spui? se rug\ maica. – Nu-]i spun. Trebuie s\ te culci. {i deodat\ maica parc\ deveni o feti[can\. – Cum crezi c-am s\ pot dormi dac\ o s\ m\ tot g`ndesc la ce nu vrei tu s\-mi spui? – Nu, s\ nu te mai g`nde[ti! M`ine diminea]\, cum te scoli, s\-]i pui rochia cealalt\ [i pe urm\... ai s\ afli tot. – Nu pot s\ dorm c`nd un lucru ca \sta m\ apas\ pe suflet. – Trebuie s\ dormi, spuse Tom, chicotind fericit. Neap\rat trebuie s\ dormi. – Noapte bun\, rosti maica `ncet. Apoi se aplec\ [i se strecur\ sub prelata `ntunecat\. Tom se urc\ pe platform\, s\rind peste oblonul din urm\. Se `ntinse pe spate de-a dreptul pe podeaua de sc`ndur\, `[i a[ez\ capul ca pe o pern\ pe m`inile `mpreunate [i `[i ap\s\ bra]ele peste urechi. Noaptea era din ce `n ce mai r\coroas\. Tom `[i `ncheie bluza la piept [i pe urm\ se l\s\ iar pe spate. Deasupra lui, stelele lic\reau vii [i luminoase. C`nd se de[tept\, era `nc\ `ntuneric. Un zdr\ng\nit u[or `l trezise din somn. Ascult\ [i auzi iar\[i clinchetul fierului lovit de fier. ~[i mi[c\ m\dularele amor]ite [i aerul dimine]ii `l f\cu s\ se cutremure. Tab\ra era `nc\ adormit\. Tom se ridic\ `n capul oaselor [i privi peste oblonul platformei. Mun]ii dinspre r\s\rit erau alba[tri-`ntuneca]i [i, `n vreme ce el `i privea, lumina se `n\l]\ [tears\ din spatele `n\l]imilor, color`ndu-le crestele cu ro[u-sp\l\cit [i devenind din ce `n ce mai rece, mai cenu[ie [i mai `ntunecat\ pe m\sur\ ce se scurgea c\tre `naltul cerului, p`n\ ce

Fructele m`niei

549

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 550

aproape de zarea din apus se pierdea `n noapte deplin\. Pe fundul v\ii, zorile acopereau p\m`ntul cu cenu[iul florilor de izm\. Din nou se auzi zdr\ng\nit de fiare. Tom `[i plimb\ privirile de-a lungul [irului de corturi, de-un cenu[iu doar pu]in mai deschis dec`t cel al p\m`ntului. L`ng\ un cort z\ri lic\ririle portocalii ale focului ce-[i strecura razele prin cr\p\turile unei vechi sobe de tuci. Fumul cenu[iu se `n\l]a din burlanul scurt [i gros. Tom s\ri jos peste oblonul platformei. Se `ndrept\ cu pa[i rari c\tre soba aceea. Z\ri o fat\ treb\luind prin jurul focului, o v\zu c\ poart\ un prunc pe bra]ul `ndoit de la cot [i c\ pruncul sugea ]in`nd capul ridicat sub bluza mamei. Fata `[i vedea de treab\, a]`]a focul [i s\lta c\p\celele ruginite ale plitei s\ trag\ soba mai bine, deschidea porti]a cuptorului; [i `n toat\ vremea asta pruncul sugea, iar mama `l trecea cu `ndem`nare de pe un bra] pe cel\lalt. Micu]ul n-o st`njenea de la treab\ [i nici nu-i `ngreuna sprinteneala gra]ioas\ a mi[c\rilor. Focul portocaliu `[i strecura lucirea prin cr\p\turile sobei [i arunca lumini juc\u[e peste p`nza cortului. Tom se apropie [i mai mult. ~n n\ri `i p\trunsese mireasm\ de sl\nin\ pr\jit\ [i de p`ine cald\. Dinspre r\s\rit lumina cre[tea cu repeziciune. Tom veni al\turi [i `ntinse m`inile spre sob\. Fata se uit\ la el [i `ncuviin]\ d`nd din cap, iar cozile `i s\ltar\ pe spate. – Bun\ diminea]a, spuse ea [i `ntoarse buc\]ile de sl\nin\ `n tigaie. P`nza ce acoperea intrarea cortului se ridic\ [i din\untru ap\ru un b\rbat t`n\r, urmat `ndat\ de un altul mai v`rstnic. Am`ndoi erau `mbr\ca]i `ntr-un soi de salopete noi de p`nz\ albastr\ de sac, cu bluze din acela[i material, [i hainele st\teau pe ei b\]oase, iar nasturii de

550

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

alam\ str\luceau. Ar\tau chipuri vioaie [i sem\nau foarte mult unul cu cel\lalt. Cel mai t`n\r avea barba neagr\ [i ]epoas\, iar cel mai `n v`rst\ – c\runt\ [i la fel de ]epoas\. Capetele [i fe]ele b\rba]ilor erau ude, din p\r le picura apa [i stropi de ap\ st\teau at`rna]i de ]epii b\rbilor. Obrajii le str\luceau de umezeal\. St\teau unul l`ng\ altul [i priveau lini[ti]i `nspre r\s\ritul str\lucitor. C\scar\ am`ndoi odat\ [i cercetar\ lumina de pe crestele `n\l]imilor. Apoi se `ntoarser\ `n loc [i d\dur\ cu ochii de Tom. – ’Nea]a, zise cel mai v`rstnic [i pe chip nu i se putea deslu[i nici prietenie, nici vr\jm\[ie. – ’Nea]a, r\spunse Tom. – ’Nea]a, ad\ug\ [i cel mai t`n\r. Apa li se zv`nta `ncet pe obraji. Am`ndoi se apropiar\ de sob\ [i `[i `nc\lzir\ m`inile la dogoarea ei. Fata `[i vedea de treburi. La o vreme, l\s\ jos pruncul [i cu o a]\ `[i leg\ la ceaf\ am`ndou\ cozile, care se leg\nau [i s\ltau `n ritmul mi[c\rilor trupului. A[ez\ ni[te c\ni de tabl\ pe o lad\ mare, apoi r`ndui al\turi farfurii tot de tabl\, cu]ite [i furculi]e. Pe urm\ scoase din untura fierbinte buc\]ile de sl\nin\ [i le `ntinse pe o farfurie lung\, tot de tinichea, unde mai sf`r`ir\ pu]in, se r\sucir\ [i se rumenir\. Apoi deschise porti]a ruginit\ a cuptorului [i scoase o tav\ p\trat\, plin\ cu turte mari [i groase. C`nd mireasma turtelor se r\sp`ndi `n jur, am`ndoi b\rba]ii traser\ aerul ad`nc `n piept. Cel mai t`n\r spuse `n [oapt\: – Grozav! Atunci cel mai v`rstnic `l `ntreb\ pe Tom: – Ai gustat ceva `n diminea]a asta?

Fructele m`niei

551

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 552

– P\i nu, n-am gustat nimic. Da’ s`nt cu ai mei, uite-i colo! ~nc\ nu s-au trezit. S-au culcat t`rziu [i-s rup]i de osteneal\. – Ei, atuncea s\ gu[ti ceva cu noi. Avem de m`ncare... slav\ Domnului! – De, mul]umim frumos, r\spunse Tom. Miroase at`ta de grozav, c\ n-a[ putea s\ zic nu. – Nu-i a[a? `ntreb\ cel t`n\r. Ai mai sim]it, de c`nd e[ti pe lume, asemenea mireasm\? {i se apropiar\ cu to]ii de lad\, apoi se a[ezar\ pe vine `n jurul ei. – Munce[ti pe undeva pe-aici? `ntreb\ iar\[i t`n\rul. – A[a am de g`nd, zise Tom. Abia azi-noapte am sosit. N-am avut vreme s\ caut. – Noi am avut de lucru dou\sprezece zile, spuse t`n\rul. F\r\ s\ se opreasc\ din treb\luiala ei `mprejurul sobei, fata spuse: – {i-au cump\rat p`n\ [i haine noi. Am`ndoi b\rba]ii cobor`r\ privirile c\tre hainele lor albastre [i b\]oase, [i z`mbir\ cu oarecare sfial\. Fata a[ez\ pe lad\ farfuria lung\ cu sl\nin\ pr\jit\, mormanul de turte ruginii, un castronel cu untur\ topit\, r\mas\ de la sl\nin\, [i o oal\ de cafea, apoi se a[ez\ [i ea pe vine l`ng\ ceilal]i. Pruncul tot mai sugea, ]in`nd capul ridicat sub bluza fetei. ~[i umplur\ farfuriile, turnar\ peste turte untur\ topit\ [i puser\ zah\r `n cafea. B\rbatul cel mai v`rstnic `[i `ndes\ m`ncarea `n gur\, apoi `ncepu s\ mestece, mestec\ `ndelung [i `nghi]i. Dup\ aceea morm\i: – Doamne Sfinte, c\ tare-i bun\! [i iar `[i umplu gura cu m`ncare. Rosti [i t`n\rul:

552

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– De dou\sprezece zile `ncoace m`nc\m bine. Niciodat\ n-am s\rit vreun pr`nz `n aste dou\sprezece zile... nici unul dintre noi. Am muncit, ne-am primit plata [i am m`ncat. ~ncepu iar s\ mestece, aproape cu furie, [i `[i umplu `nc\ o dat\ farfuria. B\ur\ cu to]ii cafeaua clocotit\, aruncar\ za]ul pe p\m`nt [i iar `[i umplur\ c\nile. Lumina c\p\tase acum culoare, o lucire ro[iatic\. Tat\l [i fiul contenir\ cu mestecatul. Priveau am`ndoi `nspre r\s\rit [i lumina zorilor le sc\lda chipurile. ~n ochi li se reflecta imaginea mun]ilor [i a luminii ce se rev\rsa peste creste. Apoi am`ndoi zv`rlir\ pe p\m`nt za]ul de pe fundul c\nilor [i se ridicar\ de jos `n acela[i timp. – Trebuie s\ pornim, zise cel mai v`rstnic. Cel mai t`n\r se `ntoarse c\tre Tom. – Ascult\! Noi muncim la a[ezatul unor ]evi. Dac\ vrei s\ mergi p`n\ acolo, poate avem cum te lua cu noi la treab\. – Ei, spuse Tom, asta-i foarte frumos din partea dumneavoastr\. {i s\ [ti]i c\ v\ s`nt foarte recunosc\tor pentru gustare. – Am fost bucuro[i de oaspe]i, r\spunse cel mai v`rstnic. Dac\ vrei, `ncerc\m s\ te lu\m [i pe dumneata la lucru. – Cum dracu’ s\ nu vreau?! zise Tom. A[tepta]i-m\ numai o clip\! S\ le spun alor mei. D\du fuga p`n\ la cortul familiei, se aplec\ [i privi `n\untru. ~n `ntunericul de sub prelat\ z\ri mog`lde]ele celor adormi]i. Dar o mi[care slab\ se porni printre ]oalele `ntinse ca a[ternut [i Ruthie ap\ru, strecur`ndu-se ca un [arpe, cu p\rul c\zut `n ochi, cu rochia bo]it\ [i mototolit\. ~n patru labe, ie[i f\r\ zgomot afar\ din cort, apoi se ridic\ `n picioare. Ochii cenu[ii `i erau limpezi [i senini de pe urma somnului, [i nici o umbr\ de viclenie nu i se mai vedea `n priviri. Tom se dep\rt\ de cort [i `i f\cu semn s\-l

Fructele m`niei

553

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 554

urmeze, iar c`nd el se `ntoarse `n loc, fata `[i `n\l]\ privirile spre ochii lui. – Ia te uit\, dom’le! Ce mare te-ai f\cut! zise Tom. Luat\ f\r\ veste, fata se f`st`ci [i se uit\ `n alt\ parte. Ascult\, urm\ Tom, s\ nu treze[ti pe nimeni dintre ai no[tri, da’ c`nd s-or scula, s\ le spui c\ am aflat de un loc unde s-ar putea g\si de lucru [i am plecat `ntr-acolo. Spune-i maichii c-am luat gustarea de diminea]\ la ni[te vecini. Ai auzit? Ruthie d\du din cap [i `[i `nturn\ privirile `n alt\ parte, iar ochii ei ar\tau tot ca ochi de feti]\. – S\ nu cumva s\ treze[ti pe vreunul, `i puse iar `n vedere Tom, apoi gr\bi `nd\r\t, c\tre noii lui prieteni. Ruthie se apropie cu sfial\ de corpul sanitar [i se uit\ pe u[a deschis\. C`nd se `ntoarse, Tom `i g\si pe cei doi a[tept`ndu-l. Femeia cea t`n\r\ tr\sese afar\ o saltea, a[ezase pe ea pruncul [i acum sp\la farfuriile. Tom `i l\muri. – Am vrut s\ le spun alor mei unde s`nt. Da’ nu s-au sculat. {i c`te[itrei pornir\ pe drumul dintre corturi. Tab\ra `ncepuse s\ se trezeasc\ la via]\. ~n jurul focurilor proasp\t aprinse femeile treb\luiau, t\ind carnea sau fr\m`nt`nd aluatul pentru p`inea din diminea]a aceea. B\rba]ii se `nv`rteau primprejurul corturilor ori ma[inilor. Cerul cap\tase o culoare ro[iatic\. Un b\tr`n `nalt [i sub]iratic grebla cu grij\ p\m`ntul `n fa]a biroului. M`nuia a[a fel grebla, `nc`t d`rele sub]iri r\m`neau drepte [i ad`nci `n urma uneltei. – Ai pornit la treab\ cu noaptea-n cap, taic\! `i strig\ b\rbatul cel t`n\r c`nd trecur\ pe l`ng\ el. – P\i dar cum?! Trebuie s\-mi scot chiria.

554

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Pe dracu’, chiria! spuse t`n\rul. S`mb\t\ seara s-a `mb\tat. Toat\ noaptea a c`ntat la el `n cort. Pentru asta comitetul l-a pus s\ fac\ treab\. {i merser\ mai departe pe marginea drumului stropit cu motorin\ [i str\juit de-un [ir de nuci. Soarele `[i s\ltase marginea peste crestele mun]ilor. Tom zise: – E cam ciudat. Am m`ncat la masa voastr\, da’ `nc\ nu v-am spus cum m\ cheam\... [i nici voi nu mi-a]i spus. Tom Joad m\ cheam\. Omul cel mai v`rstnic `l privi [i sur`se u[or. – Nu e[ti de mult\ vreme prin p\r]ile astea? – Da’ de unde, nu s`nt. Doar de vreo dou\ zile. – Am [tiut eu. E ciudat, da’ pierzi obiceiul de-a spune oamenilor pe nume. S`nt a[a de mul]i! Un om... [i-at`ta. Ei, uite, dom’le... eu s`nt Timothy Wallace [i fl\c\ul \sta de-aici e feciorul meu, Wilkie. – ~mi pare bine, r\spunse Tom. {i s`nte]i de mult aici? – De zece luni, zise Wilkie. Am venit `ndat\ dup\ rev\rs\rile de ape de anul trecut. Dumnezeule! Ce vremuri am mai tr\it, ce vremuri! A fost gata-gata s\ cr\p\m de foame. Picioarele boc\neau pe drumul stropit cu motorin\. Un camion mare, plin cu oameni, trecu pe l`ng\ ei [i fiecare dintre cei din camion st\tea cufundat `n sine. To]i st\teau `ncle[ta]i de obloanele platformei [i priveau ab\tu]i `n p\m`nt. – Se duc la lucru la Societatea de gaze, spuse Timothy. A[a munc\ s\ tot dea Dumnezeu. – Am fi putut merge cu camioneta noastr\, propuse Tom. – Nu. {i Timothy se aplec\ [i ridic\ de jos o nuc\ verde. O `ncerc\ mai `nt`i cu unghia degetului mare, apoi o zv`rli spre o cioar\ a[ezat\ pe s`rma unui gard. Cioara s\lt\ `n sus, l\s\

Fructele m`niei

555

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 556

nuca s\ alunece pe sub ea, pe urm\ se a[ez\ iar la loc [i `ncepu s\-[i aranjeze cu ciocul penele negre [i lucitoare. – N-ave]i ma[in\? `ntreb\ Tom. Cei doi Wallace t\cur\, iar c`nd le privi chipurile, Tom v\zu c\ s`nt ru[inati. Wilkie r\spunse: – Locul unde muncim noi e doar la o mil\ de aici, pe [osea. Timothy `ns\ vorbi cu necaz: – Nu, n-avem ma[in\. Ne-am v`ndut ma[ina. N-am avut `ncotro. Nu mai aveam ce m`nca, nu mai aveam nici de unele. {i lucru nu g\seam nic\ieri. Treceau unii `n fiecare s\pt\m`n\ pe aici, unii care cump\rau ma[ini vechi. Treceau pe la noi [i, de, dac\ te vedeau c\ e[ti fl\m`nd, `]i cump\rau ma[ina. Iar dac\ e[ti destul de fl\m`nd, nu trebuie s\-]i pl\teasc\ mai nimic pentru ma[in\. Iar noi... eram destul de fl\m`nzi. Ne-au dat pe ea zece dolari. {i scuip\ `n mijlocul drumului. Wilkie spuse lini[tit: – S\pt\m`na trecut\ am fost la Bakersfield. Am v\zut ma[ina noastr\... a[ezat\ acolo `ntr-un [ir de ma[ini vechi… a[ezat\ frumos `n r`nd [i pe ea se afla un carton... ar\ta c`t cost\... [aptezeci [i cinci de dolari. – N-am avut `ncotro, m\rturisi cel mai v`rstnic. Trebuia ori s\-i l\s\m noi pe ei s\ ne fure ma[ina, ori s\ fur\m noi ceva de la ei. ~nc\ n-am fost nevoi]i s\ fur\m, da’ fir-ar a dracului s\ fie, ne-am aflat destul de aproape de nevoia asta! Tom spuse: – {ti]i, `nainte de a pleca noi de-acas\, am auzit c\ aici se g\se[te de lucru c`t lumea. Am v\zut [i afi[e care-i `ndemnau pe oameni s\ vin\ `ncoace.

556

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– ~h`! recunoscu [i Timothy. {i noi le-am v\zut. {i de lucru nu prea este. {i simbria scade `ntruna, mereu. ~s s\tul p`n\ peste cap s\ m\ tot g`ndesc ce-o s\ m`nc\m! – Da’ acuma ave]i de lucru, interveni Tom. – Avem, da’ n-o s\ ]ie cine [tie c`t. {i lucr\m la un om de treab\. Are [i el un petic de p\m`nt, acolo. Lucreaz\ la cot cu noi. Da’, dracu’ s-o ia, n-are s\ mai ]in\ mult treaba asta. – Atuncea pentru ce v-a]i mai apucat s\ m\ lua]i [i pe mine? `ntreb\ Tom. Dac\ merg [i eu, o s\ ave]i de lucru [i mai pu]in\ vreme. De ce s\ v\ t\ia]i singuri craca de sub picioare? Timothy cl\tin\ domol din cap. – Nu [tiu. B\nuiesc c\ n-am stat s\ facem socoteala. Ne g`ndeam s\ ne lu\m fiecare c`te o p\l\rie. Da’ cred c\ n-o s\ putem. Uite-aicea-i, chiar colo, pe dreapta. {i-i munc\ frumoas\, s\ [tii. Lu\m treizeci de cen]i pe ceas. {i muncim la un om de treab\. P\r\sir\ [oseaua [i pornir\ pe un drumeag acoperit cu pietri[, prin mijlocul unei gr\dini de zarzavat; dup\ ce trecur\ de ni[te copaci, ajunser\ la o cas\ de ferm\, mic\ [i alb\, a[ezat\ `n umbra unor copaci [i l`ng\ un [opron; `n dosul [opronului se `ntindeau o vie [i un lan de bumbac. Dup\ ce trecur\ de cas\, se auzi zgomotul unei plase de m\rgele [i un b\rbat `ndesat [i ars de soare cobor` treptele din spate. Purta pe cap un coif de h`rtie menit s\-l apere de soare [i, `n vreme ce str\b\tea curtea, `[i sufleca m`necile. Dup\ `ncruntarea spr`ncenelor groase [i p`rlite de soare, se vedea c\ e sup\rat. Obrajii ar[i erau ro[ii cum e carnea crud\. – ’Nea]a, domnule Thomas, spuse Timothy. – ’Nea]a.

Fructele m`niei

557

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 558

Glasul suna m`nios. – Fl\c\ul \sta e Tom Joad, zise Timothy. Ne-am g`ndit c\ poate o s\ face]i a[a fel s\-l primi]i [i pe el la lucru. Thomas se uit\ `ncruntat la Tom. Pe urm\ r`se scurt, dar spr`ncenele `i r\maser\ tot `ncruntate. – A! Sigur! ~l primesc [i pe el. ~i primesc pe to]i. Poate c-o s\ primesc a[a, ca la vreo sut\ de oameni. – Ne-am g`ndit [i noi c\... d\du Timothy s\ se scuze. Dar Thomas `i t\ie vorba: – Da, [i eu m-am g`ndit. Se r\suci `n loc [i se `ntoarse cu fa]a spre ei: Trebuie s\ v\ spun ceva. P`n\ acuma v-am pl\tit treizeci de cen]i... a[a-i? – Cum nu, sigur, domnule Thomas... da’... – {i voi mi-a]i f\cut mie treab\ de treizeci de cen]i. Palmele mari [i b\t\torite i se lovir\ una de alta. – Ne-am str\duit s\ muncim c`t mai cu spor. – Ei, fir-ar a dracului s\ fie, `n diminea]a asta nu v\ dau dec`t dou\zeci [i cinci de cen]i, [i ori primi]i at`ta, ori v\ duce]i. Ro[ea]a obrajilor i se `nte]ea din pricina furiei. Timothy zise: – V-am f\cut treab\ bun\. Dumneavoastr\ singur a]i spus. – {tiu c\ a]i f\cut treab\ bun\. Da’ s-ar p\rea c\ nu mai s`nt eu cel care `mi tocmesc muncitorii. ~nghi]i `n gol. Pe urm\ continu\: – Asculta]i aici. Ferma mea are [aizeci [i cinci de acri. P`n\ acuma a]i auzit vreodat\ de Asocia]ia fermierilor? – P\i sigur c-am auzit. – Ei, [i eu fac parte din ea. {i ast\-noapte am avut o adunare. Da’ voi [ti]i cine st\p`ne[te `n Asocia]ia fermierilor? S\ v\ spun eu. Banca Vestului. Banca st\p`ne[te cea

558

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

mai mare parte din valea asta [i are h`rtii la m`n\ pentru fiecare petic de p\m`nt ce nu-i proprietatea ei. {i ast\-noapte reprezentantul b\ncii a venit la mine [i mi-a spus a[a, zice: „Pl\te[ti c`te treizeci de cen]i pe ceas. Ar fi bine s\ scazi la dou\zeci [i cinci“. {i zic eu: „Am g\sit ni[te oameni de n\dejde. Merit\ treizeci de cen]i ca nimic“. {i el zice: „Nu-i vorba de asta, zice. Acuma plata e dou\zeci [i cinci. Dac\ dumneata ai s\ pl\te[ti treizeci, asta nu poate dec`t s\ i[te z`zanie. {i fiindc\ veni vorba, zice \la, la anul o s\ ai nevoie de aceea[i sum\ cu `mprumut garantat prin recolt\?“ {i Thomas t\cu. R\suflarea `i [uiera printre buze. – ~n]elege]i? Acuma se pl\te[te dou\zeci [i cinci de cen]i... uite-a[a. – Am f\cut treab\ bun\, repet\ Timothy dezn\d\jduit. – Nici acuma n-ai priceput? Domnul Banc\ angajeaz\ dou\ mii de oameni, [i eu angajez trei. {i trebuie s\ fac fa]\ poli]elor. Ei, dac\ vede]i voi `n ce fel m-a[ putea descurca, s\ m\ bat\ Dumnezeu de nu fac a[a cum spune]i! M\ au la m`n\. Timothy cl\tin\ din cap. – Nu [tiu ce s\ zic. – Ia a[tepta]i pu]in! {i Thomas porni iute spre cas\. Plasa de la u[\ c\zu `n urma lui. Peste o clip\ fermierul ap\ru din nou, cu un jurnal `n m`n\. – A]i v\zut asta? Asculta]i, s\ v\ citesc: „Cet\]eni sco[i din fire de tic\lo[ia instigatorilor ro[ii dau foc unei tabere de pribegi. Noaptea trecut\, un grup de cet\]eni care n-au mai putut `ndura nelegiuirile puse la cale `ntr-o tab\r\ de pribegi au ars corturile p`n\ la p\m`nt [i au pus `n vedere instigatorilor s\ p\r\seasc\ ]inutul“. Tom `ncepu:

Fructele m`niei

559

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 560

– P\i, eu... Dar imediat `nchise gura [i nu mai scoase o vorb\. Thomas `mp\turi cu grij\ ziarul [i-l v`r` `n buzunar. ~[i rec\p\tase st\p`nirea de sine. Spuse cu glas lini[tit: – |ia de au ars tab\ra au fost trimi[i de asocia]ie. Iar eu acuma `i dau de gol. Dac\ afl\ cumva c\ am vorbit, la anul nu mai am ferm\. – Z\u c\ nu [tiu ce s\ spun, se v\ita Timothy. Dac\ erau acolo agitatori, apoi `n]eleg de ce [i-au ie[it din fire. Dar Thomas `i r\spunse: – Eu urm\resc lucrurile astea de mult\ vreme. Cu c`teva zile `nainte de o nou\ sc\dere a lefurilor, apar f\r\ gre[ instigatori ro[ii. Totdeauna. Fir-ar ei s\ fie ai dracului, da’ m\ au la m`n\! Ei, [i voi acuma ce face]i? Primi]i dou\zeci [i cinci de cen]i? Timothy plec\ ochii `n p\m`nt [i zise: – Eu, da. – {i eu, ad\ug\ Wilkie. Tom spuse: – S-ar p\rea c\ n-am nimerit-o prea bine. Da’, oricum, sigur c\ muncesc. Trebuie s\ muncesc. Thomas trase o batist\ mare din buzunarul de la piept [i `[i [terse buzele [i b\rbia. – Eu, unul, nu [tiu c`t au s\ mai mearg\ lucrurile a[a. Nu `n]eleg deloc cum mai s`nte]i `n stare s\ hr\ni]i o familie cu c`t c`[tiga]i voi acuma. – Putem, dac\ avem de lucru, r\spunse Wilkie. C`nd n-avem de lucru... Thomas se uit\ la ceas. – Ei, acuma hai s\ mergem s\ s\p\m la [an]! Dracu’ s\ m\ ia! Am s\ v\ spun, [i gata! Voi sta]i acolo `n tab\ra aceea a guvernului, nu-i a[a?

560

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Timothy tres\ri. – Da, domnule. – {i ave]i dans `n fiecare s`mb\t\ seara? – Sigur c\ da, r\spunse Wilkie z`mbind. – Ei, atuncea s\ b\ga]i de seam\ s`mb\ta ce vine. {i deodat\ Timothy se `ncord\. Veni mai aproape. – Ce vre]i s\ spune]i? Eu fac parte din comitetul general. Eu trebuie s\ [tiu. Thomas `l privi cu team\ [i zise: – Da’ s\ nu spui niciodat\ c\ eu a[ fi [optit ceva. – Despre ce-i vorba? `ntreb\ Timothy. – P\i uite, asocia]iei nu-i plac taberele guvernului. ~n ele nu pot p\trunde poli]i[tii. {i-aud c\ acolo oamenii `[i fac ei singuri legile [i nimeni nu poate fi arestat f\r\ mandat. Da’ dac\ s-ar `ncinge cumva o b\taie grozav\ [i poate s-ar trage [i cu pistoalele… atuncea un deta[ament de poli]i[ti ar putea s\ n\v\leasc\ `n\untru [i s\ desfiin]eze tab\ra. Timothy se schimbase cu totul. Acum umerii `i erau drep]i [i privirile, t\ioase. – Adic\, ce vre]i s\ spune]i? – Da’ s\ nu spui niciodat\ c\ eu a[ fi suflat vreo vorb\, st\rui Thomas cu `ngrijorare. S`mb\ta seara are s\ fie o `nc\ierare `n tab\r\. Iar poli]i[tii au s\ s-a]in\ pe-aproape, s\ poat\ n\v\li numaidec`t `n\untru. Tom `ntreb\: – Da’ de ce, pentru numele lui Dumnezeu? Oamenii \ia nu fac nici un r\u nim\nui. – Am s\ v\ spun eu de ce, r\spunse Thomas. Oamenii din tab\r\ se deprind s\ fie trata]i ca ni[te f\pturi omene[ti. Iar c`nd s-or `ntoarce iar `n tabere de pribegi, n-ai s\ te mai po]i purta cu ei a[a cum `]i place. {i iar `[i [terse fa]a cu batista: Acuma duce]i-v\ la treab\! Hristoase, n\d\jduiesc

Fructele m`niei

561

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 562

c\ nu m-am alungat singur din ferm\ cu p\l\vr\geala asta a mea. Da’ pe mine m\ doare inima de oameni ca voi. Timothy p\[i `n fa]a lui Thomas [i `ntinse o m`n\ sub]ire [i b\tucit\, pe care cel\lalt o primi `n m`na lui. – Nimeni n-are s\ [tie de unde am aflat. V\ mul]umim. N-are s\ fie nici o `nc\ierare. – Duce]i-v\ la treab\! `i `ndemn\ Thomas. {i s\ [ti]i c\ e dou\zeci [i cinci de cen]i pe ceas. – De la dumneata primim [i at`ta, r\spunse Wilkie. Thomas plec\ `nspre cas\, spun`ndu-le: – Viu [i eu acuma. Voi apuca]i-v\ de lucru. {i plasa de m\rgele c\zu `n urma lui. Cei trei plecar\ de-a lungul [opronului spoit `n alb [i apoi pe o latur\ a c`mpului, p`n\ ce ajunser\ la un [an] lung [i `ngust, pe marginea c\ruia st\teau `n[irate tuburi de beton. – Iaca aicea lucr\m, anun]\ Wilkie. Taic\-su deschise [opronul [i scoase din\untru dou\ t`rn\coape [i trei lope]i. ~i spuse lui Tom: – Uite-]i [i m`ndra! Tom c`nt\ri t`rn\copul `n m`n\. – Mam\, Doamne! E-o m`ndr\ ca o floare! – A[teapt\ tu p`n\ pe la pr`nz, `l sf\tui Wilkie, [i s\ vezi ce mai floare o s\-]i par\! Se duser\ cu to]ii `nspre cap\tul [an]ului. Tom `[i scoase haina [i o arunc\ pe movila de p\m`nt. ~[i d\du [apca pe ceaf\ [i intr\ `n [ant. Apoi scuip\ `n palme. T`rn\copul s\lt\ `n aer [i imediat fulger\ c\tre p\m`nt. Tom icni u[or. T`rn\copul s\lta [i c\dea, iar icnetul se auzea `n clipa c`nd unealta p\trundea `n p\m`nt [i desprindea halca.

562

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– A[a, dom’le, ia te uit\, taic\, spuse Wilkie, avem aicea pe Sfarm\-Piatr\. B\iatul \sta s-a `nsurat de-a binelea cu dr\gu]a lui de unealt\. Tom r\spunse: – Am a[teptat destul (h`c!). Da, dom’le, pute]i s\ m\ crede]i (h`c!). Mi se pare c\ am a[teptat de c`nd lumea (h`c!). Acuma parc\ am o bucurie (h`c!). P\m`ntul se f\r`mi]a `n fa]a lui. Soarele lumina pomii roditori [i boabele strugurilor at`rnau verzi-aurii pe butuci. Tom s\p\ pe-o distan]\ de [ase picioare, pe urm\ p\[i `ntr-o parte [i `[i [terse fruntea. Wilkie veni `n urma lui. Lopata se ridica [i c\dea, iar bulg\rii de p\m`nt zburau `nspre movila de pe marginea [an]ului ce se lungea mereu. – Am auzit [i eu despre comitetul \sta general, spuse Tom. Vas\zic\, faci [i dumneata parte din el. – Da, a[a e, r\spunse Timothy. Da’ s\ [tii c\ e r\spundere. S`nt at`]ia oameni. Ne str\duim [i noi c`t putem. {i ceilal]i oameni din tab\r\ se str\duiesc s\ fie c`t mai bine. Tare ar fi bine dac\ bog\ta[ii \ia cu ferme mari nu ne-ar du[m\ni at`ta! Tare bine-ar fi s\ ne lase `n pace! Tom cobor` din nou `n [an] [i Wilkie se trase deoparte. – {i, zise Tom, ce-o s\ fie cu b\taia aceea (h`c!) de la dans, despre care ne-a spus Thomas (h`c!)? De ce vor s\ fac\ una ca asta? Timothy veni pe urma lui Wilkie [i lopata lui `ncepu s\ cure]e [i s\ netezeasc\ fundul [an]ului, preg\tindu-l c`t mai bine pentru tubul de beton. {i `n vreme ce lucra, r\spunse: – Pesemne c\ [i-au pus `n g`nd s\ ne alunge. B\nuiesc c\ le e team\ s\ nu ne organiz\m. {i poate c\ nu se `n[al\. Tabara asta a noastr\ e [i ea un fel de organizare. Oamenii au ei singuri grij\ de treburile lor. Au cel mai bun taraf de instrumente cu coarde de prin partea locului. Avem [i ni[te

Fructele m`niei

563

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 564

bani l\sa]i `n cont la pr\v\lie pentru oamenii care sufer\ de foame. C`te cinci dolari – po]i s\ iei de-ale m`nc\rii de la pr\v\lie p`n\ la banii \[tia, [i tab\ra garanteaz\ pentru tine. {i niciodat\ nu s-a `nt`mplat s\ calce vreunul legea. Da’ b\nuiesc c\ fermierii cei mari s-au `nfrico[at de treburile astea. N-au cum s\ ne arunce la `nchisoare... [i, de, asta `i sperie. Poate se g`ndesc c\, dac\ ne putem vedea singuri de nevoile noastre, om fi `n stare s\ facem [i cine [tie ce alte lucruri. Tom ie[i din [an] [i-[i [terse sudoarea de pe ochi. – Da’ ai auzit ce zicea la jurnal despre instigatorii de-acolo, de la nord de Bakersfield? – Sigur, r\spunse Wilkie. A[a fac totdeauna. – Ei, eu am fost acolo. N-a existat nici un fel de instigator. |ia vorbesc despre ro[ii. Da’, la urma urmei, ce dracu’ mai s`nt [i ro[iii \[tia? Timothy `ndep\rt\ o mic\ ridic\tur\ ca s\ netezeasc\ fundul [an]ului. }epii albi ai b\rbii `i str\luceau `n b\taia soarelui. – Tare mult\ lume ar vrea s\ afle ce s`nt aceia ro[ii. {i r`se: Unul dintre b\ie]ii no[tri a aflat. ~ndes\ `nceti[or cu lopata gr\mada de p\m`nt: Unul de-l chema Hines... avea ca la vreo treizeci de mii de acri, piersici [i vie... o fabric\ de conserve [i instala]ii pentru vin. Ei, \sta toat\ vremea vorbe[te despre „nemernicii de ro[ii“. „Nemernicii de ro[ii au s\ duc\ ]ara de r`p\“, zice. {i: „Neap\rat trebuie s\-i arunc\m pe tic\lo[ii \[tia afar\ din ]ara noastr\!“ Ei, [i era `ntr-o zi un fl\c\u care abia venise aici `n apus [i asculta ce tot `ndrug\ \la. Se scarpin\ el `n cap [i zice: „Domnule Hines, eu nu-s de mult\ vreme pe-aici. Ce anume e nemernicii \[tia de ro[ii?“ Ei, dom’le, [i zice Hines: „Un ro[u e orice `mpu]it care vrea treizeci de cen]i pe ceas, c`nd noi pl\tim dou\zeci [i cinci!“ Ei, [i-atuncea fl\c\ul nostru st\ el

564

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

o vreme pe g`nduri [i cuget\ la treaba asta, se mai scarpin\ `n cap [i iar zice: „P\i, Doamne, iart\-m\, domnule Hines! Eu n-a[ zice c\ s`nt un nemernic, da’ dac\ un ro[u e ce spui dumneata... de, [i eu vreau treizeci de cen]i pe ceas. To]i vrem. S\ fiu al dracului, domnule Hines, to]i s`ntem ro[ii!“ Timothy r\zui iar cu lopata fundul [an]ului [i p\m`ntul tare lucea `n locurile unde `l mu[ca fierul! Tom `ncepu s\ r`d\ [i spuse: – A[ zice c\ [i eu s`nt. T`rn\copul lui ]`[nea `n aer [i se pr\v\lea `n jos, iar p\m`ntul cr\pa sub izbitur\. Sudoarea `i curgea de pe frunte pe am`ndou\ p\r]ile nasului [i str\lucea pe g`t. – S\ fiu al naibii, spuse el, t`rn\copul e o unealt\ de mai mare dragul dac\ n-o ]ii `n m`n\ cu du[m\nie (h`c!). Omul [i t`rn\copul (h`c!) lucr`nd laolalt\ (h`c!). A[eza]i la r`nd, cei trei oameni munceau cu r`vn\, iar [an]ul se lungea treptat, [i `n diminea]a t`rzie soarele `[i azv`rlea spre p\m`nt str\lucirea fierbinte. Dup\ ce Tom se desp\r]i de ea, Ruthie privi o vreme pe u[a deschis\ a corpului sanitar. Dac\ nu era [i Winfield, s\ aib\ fa]\ de cine se groz\vi, curajul nu-i prea d\dea ghes. ~ntinse `n\untru piciorul descul] [i a[ez\ talpa goal\ pe podeaua de ciment, apoi `l trase `nd\r\t. Ceva mai `ncolo, o femeie ie[i dintr-un cort [i aprinse focul `ntr-o sobi]\ de tabl\. Ruthie f\cu vreo c`]iva pa[i `ntr-acolo, dar inima nu-i `ng\dui s\-[i lase balt\ planurile. Se apropie de intrarea cortului lor [i arunc\ o privire `n\untru. ~ntr-o parte, `ntins direct pe p\m`nt, st\tea unchiul John, cu gura c\scat\, [i sfor\iturile `i g`lg`iau gros `n g`tlej. Taica [i maica erau acoperi]i cu o scoar]\, [i st\teau cu capetele `nspre fundul cortului, unde nu ajungea lumina. Al se afla `n partea opus\

Fructele m`niei

565

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 566

celei `n care dormea unchiul John [i un bra] `i era adus peste ochi. Aproape de intrarea cortului st\teau Trandafirul din {aron [i Winfield, iar l`ng\ ei se vedea locul gol unde dormise Ruthie, al\turi de Winfield. Feti]a se l\s\ pe vine [i se uit\ `n cort. Privirile `i r\m`neau a]intite la capul c`nepiu al lui Winfield; [i, `n vreme ce Ruthie se zg`ia la el, b\ie]a[ul deschise ochii, o v\zu [i se uit\ la ea plin de seriozitate. Ruthie `[i duse degetul la buze [i cu m`na cealalt\ `i f\cu semn s\ vin\. Winfield `ntoarse capul c\tre Trandafirul din {aron. Obrazul ei `mbujorat se afla foarte aproape de el [i gura `i st\tea pu]in deschis\. Cu mare grij\ ridic\ p\tura [i se trase `ntr-o parte. Se strecur\ afar\ din cort cu mult\ luare-aminte [i veni l`ng\ Ruthie. – De c`nd te-ai sculat? `ntreb\ el `n [oapt\. Cu o aten]ie cum nu se poate mai grav\, Ruthie `l trase [i mai departe, iar c`nd se crezu `n siguran]\, r\spunse: – Eu nu m-am culcat deloc. Am stat treaz\ toat\ noaptea. – Nu-i adev\rat, zise Winfield. E[ti o mincioas\. – Bine atuncea. Dac\-s mincinoas\, n-am s\-]i spun nimic despre ce s-a `nt`mplat. N-am s\-]i spun cum a fost omor`t un om, t\iat cu cu]itul, [i cum a venit aicea un urs [i a luat un copil. – N-a venit nici un urs, spuse Winfield lini[tit. ~[i piept\n\ p\rul cu degetele [i-[i trase pantalonii `n jos, apuc`ndu-i din locul unde se `mbin\ cracii. – Binee... N-a fost nici un urs, urm\ feti]a cu glas batjocoritor. {i nici nu s`nt lucruri dintr-acelea albe, f\cute din ce se fac farfuriile, a[a cum se vede `n cataloage. Winfield o privi foarte grav [i ar\t\ cu degetul c\tre cl\direa corpului sanitar. ~ntreb\: – Acolo?

566

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Eu `s mincinoas\, r\spunse Ruthie. Ce rost ar mai avea s\-]i spun ceva ]ie? – Hai s\ ne uit\m, propuse Winfield. – Eu am [i fost. M-am [i a[ezat pe ele. Ba am [i f\cut pipi `ntr-una din alea. – Nici asta nu-i adev\rat, se-mpotrivi Winfield. Plecar\ `nspre cl\direa corpului sanitar [i de data asta Ruthie nu mai sim]ea nici un fel de team\. Cu cel mai mare curaj, intr\ prima `n\untru. Closetele st\teau `n[irate pe o parte a s\lii aceleia mari [i fiecare avea cabina lui, cu u[a `n fa]\. Por]elanul lucea de albea]\. De-a lungul celuilalt perete se `n[iruiau chiuvetele, iar la cel de-al treilea se aflau patru cabine cu du[uri. – Uite colo! zise Ruthie. Alea-s closetele. Le-am v\zut eu mai demult `ntr-un catalog. Copiii se apropiar\ de unul dintre closete. Cu izbucnire de bravur\, Ruthie `[i ridic\ poalele [i se a[ez\ pe el, zic`nd: – }i-am spus doar c\ am mai fost aici! [i, ca s\-[i `nt\reasc\ spusele, f\cu s\ se aud\ un ]`r`it sub]ire. Winfield nu mai [tia ce s\ fac\. Apuc\ m`nerul lan]ului [i trase. Apa n\v\li cu zgomot. Ruthie s\ri `n aer [i se trase repede la o parte. Am`ndoi st\teau `n mijlocul s\lii [i se uitau la closet. Zgomotul apei continua. – Tu ai f\cut asta, spuse Ruthie. Tu l-ai stricat. Te-am v\zut eu. – Nu eu! Z\u c\ nu eu! – Te-am v\zut, st\rui Ruthie. Tu n-ai voie s\ pui m`na pe nici un lucru frumos. Winfield `[i propti b\rbia `n piept. Apoi `[i `n\l]\ privirea spre Ruthie [i ochii `i `notau `n lacrimi. B\rbia `i tremura. {i `ntr-o clip\ Ruthie se c\i de ce f\cuse. Spuse:

Fructele m`niei

567

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 568

– Nu te speria! N-am s\ te p`r\sc. O s\ spunem c\ l-am g\sit gata stricat. Ba mai bine s\ spunem c\ nici n-am fost pe-aici. Apoi `l lu\ de m`n\ [i `l conduse afar\ din sal\. Soarele se prelinsese deasupra mun]ilor [i lumina acoperi[urile de tabl\ ondulat\ ale celor cinci corpuri sanitare, corturile cenu[ii [i aleile bine m\turate dintre ele. Tab\ra se trezea treptat. Focurile ardeau `n sobi]ele de tabl\, `n sobi]ele f\cute din canistre de gaz [i buc\]i de metal. Mirosul fumului st\ruia `n aer. P`nzele din fa]a corturilor se d\deau mereu la o parte [i oamenii forfoteau pe alei. ~n fa]a cortului familiei Joad st\tea maica [i se uita `n sus [i `n jos pe alee. ~i z\ri pe copii [i veni c\tre ei. – Eram `ngrijorat\, le spuse ea. Nu [tiam unde s`nte]i. – Ne uitam [i noi pe-acolo, r\spunse Ruthie. – Bine. Da’ Tom unde-i? L-a]i v\zut? ~ntr-o clip\, Ruthie c\p\t\ importan]\. – Da, mam\. {tii, Tom m-a trezit pe mine [i m-a `nv\]at ce s\-]i spun matale. {i t\cu, pentru a l\sa vreme s\ i se observe importan]a. – Ei... ce-a zis? `ntreb\ maica. – Zicea c\ s\-]i spun... T\cu iar [i se uit\ spre Winfield, s\ vad\ dac\ `[i d\ seama de situa]ia ei deosebit\. Maica ridic\ m`na, cu dosul `ndreptat spre Ruthie. – A g\sit de lucru, r\spunse cu grab\ feti]a. S-a dus la lucru. Pe urm\ privi cu team\ spre m`na ridicat\ a maichii. M`na se l\s\ iar `n jos, apoi se `ntinse spre Ruthie. Cu un gest iute [i zv`cnit, maica o cuprinse pe feti]\ pe dup\ umeri, dar repede `i d\du drumul. Ruthie privi `ncurcat\ `n p\m`nt [i schimb\ vorba:

568

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Uite, acolo au closete. ~s albe. – A]i fost `n\untru? `ntreb\ maica. – Am fost cu Winfield, zise fetita. {i trecu la tr\dare: Winfield... a stricat un closet. B\ie]elul se f\cu ro[u ca focul. Privi piezi[ `nspre sor\-sa [i zise cu r\utate: – Ruthie a f\cut pipi `ntr-unul. Pe maica o prinse grija. – Ia asculta]i, ce-a]i f\cut acolo? Haide]i s\-mi ar\ta]i! {i `i trase cu sila c\tre u[\, apoi `n\untru. – Ia s\ vedem, ce-a]i f\cut? Ruthie ar\t\ cu degetul. – G`lg`ia tare [i a n\v\lit apa. Acuma s-a oprit. – Ar\ta]i-mi ce-a]i f\cut, st\rui maica. Winfield porni `n sil\ spre closet, spun`nd: – N-am tras tare. Abia am apucat de asta de-aicea, [i... N\vala apei izbucni din nou, iar Winfield s\ri repede `ntr-o parte. Maica `[i d\du capul pe spate [i `ncepu s\ r`d\, `n vreme ce Ruthie [i Winfield se uitau la ea `mbufna]i. Apoi `i l\muri. – A[a trebuie s\ fac\. Eu am mai v\zut closete de astea. Dup\ ce termina]i, trebuie s\ trage]i de lan]. Copiii nu putur\ s\ `ndure ru[inea ne[tiin]ei. Ie[ir\ pe u[\, iar dup\ aceea pornir\ pe alee [i se duser\ s\ priveasc\ o familie numeroas\, adunat\ la gustarea de diminea]\. Maica `i urm\ri cu ochii p`n\ ie[ir\ pe u[\. Apoi `[i plimb\ privirile prin sal\. Se duse p`n\ la cabinele cu du[uri [i se uit\ `n\untru. Apoi se apropie de jgheaburile pentru sp\lat rufe [i `[i plimb\ un deget pe por]elan. R\suci pu]in un robinet [i ]inu degetul `n firul sub]ire de ap\, dar `[i trase repede m`na `nd\r\t c`nd apa deveni fierbinte. Cercet\

Fructele m`niei

569

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 570

o vreme jgheabul, iar dup\ aceea puse dopul [i l\s\ s\ curg\ pu]in\ ap\ fierbinte [i pu]in\ ap\ rece. Pe urm\ `[i sp\l\ m`inile [i fa]a `n apa cald\. ~[i umezea p\rul trec`ndu-[i prin el degetele ude, c`nd auzi `n spate zgomot de pa[i pe ciment. Se r\suci `n loc. Un b\rbat b\tr`ior st\tea neclintit [i se uita la d`nsa cu o expresie de `ndrept\]it\ surpriz\. – Cum ai intrat aici? `ntreb\ omul, cu asprime. Maica `nghi]i `n sec [i sim]i cum apa `i picur\ de pe obraji [i `i ud\ rochia. – N-am [tiut, r\spunse ea, cer`ndu-[i parc\ iertare. Credeam c\ astea s`nt aicea ca s\ se slujeasc\ oamenii de ele. B\tr`nelul se `ncrunt\ [i `i r\spunse sup\rat: – Da, da’ numai b\rba]ii. Apoi se duse p`n\ la u[\ [i ar\t\ spre o t\bli]\: B|RBA}I. Ia uit\-te colo, `i spuse. Doar scrie limpede. N-ai v\zut? – Nu, r\spunse maica, ru[inat\. N-am b\gat de seam\. {i nu este un loc unde s\ m\ pot duce [i eu? B\tr`nelului `i pieri sup\rarea [i o `ntreb\ cu glas mai bl`nd: – Acuma ai venit `n tabar\? – Asear\, la miezul nop]ii, r\spunse maica. – Vas\zic\, n-ai stat de vorb\ cu comitetul? – Care comitet? – P\i, comitetul femeilor. – Nu. N-am vorbit cu nimeni. B\tr`nelul spuse cu m`ndrie: – Comitetul are s\ se ocupe `ndat\ de dumneata [i o s\-]i dea toate l\muririle. Noi ne `ngrijim de nou-veni]i. Acuma, dac\ vrei s\ te duci la closetul femeilor, e `n cap\tul cel\lalt al cl\dirii. Partea aceea e-a voastr\. Maica spuse cu nelini[te: – Zici c\ un comitet de femei... are s\ vin\ la mine `n cort?

570

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Cel\lalt `ncuviin]\ d`nd din cap. – Da, cred c\ foarte cur`nd. – Mul]umesc, spuse maica. Ie[i repede afar\ [i aproape alerg\ p`n\ la cort. Cum ajunse, strig\: – Taic\! John, scoal\-te numaidec`t! {i tu, Al! Scoal\-te [i du-te de te spal\! Ochi mira]i [i c`rpi]i de somn se uitar\ la d`nsa. – Repede, cu to]ii! strig\ maica. Scula]i-v\ repede [i sp\la]i-v\ pe ochi! Piept\na]i-v\ bine! Unchiul John era palid [i se vedea c\-i e r\u. Pe b\rbie avea o pat\ ro[ie [i umflat\. – Da’ ce s-a `nt`mplat? `ntreb\ taica. – Comitetul! E un comitet... un comitet de femei [i o s\ vin\ s\ ne fac\ o vizit\. Scula]i-v\ repede [i duce]i-v\ de v\ sp\la]i! {i `n vreme ce noi dormeam [i sfor\iam de mama focului, Tom s-a dus [i a g\sit de lucru. Scula]i-v\, gata! Ame]i]i de somn, ie[ir\ cu to]ii afar\ din cort. Unchiul John se cam cl\tina pe picioare [i suferin]a `i st\tea zugr\vit\ pe chip. – Duce]i-v\ colo, `n casa aceea, [i sp\la]i-v\! porunci maica. Trebuie s\ preg\tim gustarea [i s\ a[tept\m comitetul. Se duse la o mic\ stiv\ de lemne t\iate, `ntr-un col] al taberei. Aprinse focul [i preg\ti oalele pentru pus m`ncarea la fiert. – Turte de m\lai, rosti ea numai pentru sine. Turte de m\lai [i untur\ topit\. Asta merge repede. Trebuie s\ termin\m repede. Vorbea singur\, iar Ruthie [i Winfield o priveau cu mirare. Fumul focurilor aprinse `n faptul dimine]ii se `ntinsese peste tab\r\ [i de pretutindeni venea zvon de glasuri.

Fructele m`niei

571

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 572

Cu ochii c`rpi]i de somn [i `mbr\c\mintea `n neor`nduial\, Trandafirul din {aron ie[i din cort. Maica `[i lu\ privirile de la m\laiul pe care `l m\sura cu pumnii. Se uit\ la rochia mototolit\ [i murdar\ a fetei, la p\rul ei `nc`lcit [i nepiept\nat. – Trebuie s\ te speli [i s\ te aranjezi, zise ea cu glas repezit. Du-te colo [i te spal\! Ai o rochie curat\. }i-am sp\lat-o eu. Piapt\n\-te! Cur\]\-]i puchinii de la ochi! Se vedea limpede c\ maica e tare nelini[tit\. Trandafirul din {aron r\spunse `mbufnat\: – Nu mi-e bine. A[ vrea s\ vie [i Connie. N-am chef s\ fac nimic dac\ nu-i [i Connie cu mine. Maica se `ntoarse cu totul spre d`nsa. M\laiul galben `i acoperea m`inile p`n\ la `ncheieturi. ~i spuse cu asprime: – Rosasharn, vino-]i odat\ `n fire! Te-ai smiorc\it destul. O s\ treac\ pe la noi un comitet de femei [i c`nd or sosi aici, nu trebuie s\ cread\ c\ s`ntem o familie de dezm\]a]i. – Da’ nu m\ simt bine. Maica p\[i c\tre ea [i ridic\ m`inile acoperite de m\lai. – Mi[c\-te! Uneori lucrurile stau a[a fel c\ numai tu singur\ trebuie s\ [tii cum te sim]i. – ~mi vine s\ v\rs, se t`ngui Trandafirul din {aron. – Bine, du-te de vars\! Sigur c\-]i vine s\ ver[i. Cu toate femeile se `nt`mpl\ a[a. Termin\ cu v\rsatul [i pe urm\ du-te de te aranjeaz\, spal\-te pe picioare [i pune-]i pantofii. {i se `ntoarse la treburile ei, spun`nd: Vezi de-]i `mplete[te cozile! O tigaie cu untur\ topit\ sf`r`ia pe foc [i arunca stropi `n jur, iar maica `ncepu s\ toarne cu lingura m\lai peste ea. Lu\ o oal\ [i amestec\ `n\untru f\in\ [i gr\sime, pe urm\ ad\ug\ ap\ [i sare [i turn\ totul peste untura fierbinte din tigaie. Cafeaua `ncepu s\ fac\ v`rtejuri `n oal\ [i s\-[i r\sp`ndeasc\ `n jur aroma. Taica se apropie `ncet, venind

572

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

dinspre corpul sanitar, [i maica `l cercet\ cu aten]ie din cap p`n\ `n picioare. – Ziceai c\ Tom a g\sit de lucru? `ntreb\ taica. – Da, boierule. A plecat `nainte de-a ne fi trezit noi. Ia caut\ acuma colo `n cutie [i ia-]i o salopet\ [i o c\ma[\ curat\. {i, taic\, eu nu-mi mai v\d capul de treab\. Ia-i pe Ruthie [i pe Winfield, [i vezi dac\ s-au sp\lat `n urechi. E ap\ cald\ acolo. Vrei s\ faci treaba asta? Spal\-i zdrav\n `n urechi [i pe g`t. Lun\ s\-i faci! – De c`nd s`nt, nu te-am mai v\zut `nv`rtindu-te a[a ca titirezul, spuse taica. Maica `i strig\: – Acuma a venit vremea c`nd familia trebuie s\ arate cuviincios. C`t am fost pe drum, n-am avut `ncotro. Da’ acuma putem. Arunc\ `n cort hainele alea murdare de pe tine, s\ ]i le sp\l. Taica intr\ `n cort [i peste c`teva clipe ie[i `mbr\cat `n salopeta albastr\ decolorat\, proasp\t sp\lat\, [i primenit de c\ma[\. Apoi `i lu\ pe cei doi copii am\r`]i [i nelini[ti]i, [i se duse cu ei spre corpul sanitar. Maica strig\ dup\ d`nsul: – S\-i scobe[ti zdrav\n `n urechi! Unchiul John veni p`n\ `n u[a s\lii rezervate b\rba]ilor [i privi afar\, dar se `ntoarse repede `nd\r\t [i r\mase mult\ vreme a[ezat pe closet, ]in`ndu-[i `n palme capul, care `l durea cumplit. Maica r\sturnase o crati]\ de m\lai rumenit [i acuma punea cu lingura aluat `n gr\simea fierbinte, preg\tit\ pentru al doilea r`nd de turte, c`nd o umbr\ se `ntinse pe p\m`nt, al\turi de d`nsa. Privi peste um\r. Un b\rbat m\runt, `mbr\cat numai `n alb, st\tea `n spatele ei... un b\rbat cu fa]\ prelung\, sub]iratic\ [i bronzat\, [i cu ochi

Fructele m`niei

573

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 574

z`mbitori. Era slab ca o scobitoare. Hainele albe [i curate erau destr\mate la cus\turi. Sur`dea uit`ndu-se la maica. – Bun\-diminea]a, spuse nou-venitul. Maica `i cercet\ hainele albe [i chipul i se `ncrunt\ din pricina unei b\nuieli. ~i r\spunse: – ’Nea]a. – Dumneavoastr\ s`nte]i doamna Joad? – Da. – A[a... Eu s`nt Jim Rawley. S`nt administratorul taberei. Am venit numai a[a, s\ v\d dac\ totul este `n regul\. Ave]i tot ce v\ trebuie? Maica `l mai cercet\ o vreme, r\m`n`nd `nc\ b\nuitoare. R\spunse: – Da. – Azi-noapte, c`nd a]i sosit, dormeam, urm\ Rawley. A]i avut noroc c\ s-a g\sit un loc liber pentru dumneavoastr\. Vorbea cu voce cald\. Maica r\spunse foarte simplu: – E frumos aici. Mai cu seam\ sp\l\toria. – Trebuie s\ a[tepta]i p`n\ ce se duc femeile la sp\lat. Asta o s\ se `nt`mple degrab\. De c`nd e[ti, n-ai auzit asemenea zarv\. Parc\ ar fi la un miting. {ti]i ce-au f\cut ieri, doamn\ Joad? Au alc\tuit un cor. S-au apucat de frecat rufele [i `n vremea asta c`ntau cu toatele. Merita s\ le auzi, te rog s\ m\ crezi! B\nuiala se [tergea treptat de pe chipul maichii. – Trebuie s\ fi fost tare frumos. {i dumneata conduci tab\ra? – Nu, r\spunse b\rbatul cel sub]iratic. Oamenii \[tia de-aicea m-au cam l\sat f\r\ treab\. Ei se-ngrijesc de cur\]enia taberei, ei p\streaz\ ordinea [i fac toate celelalte. N-am mai

574

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

pomenit oameni ca \[tia. ~n sala de adun\ri au f\cut un fel de croitorie. Au [i atelier de juc\rii. N-am mai pomenit asemenea oameni! Maica `[i cobor` privirile la rochia ei murdar\ [i spuse: – N-am apucat s\ ne mai cur\]\m [i noi. La drum nu prea po]i s\ te p\strezi curat. – Parc\ eu nu [tiu, zise b\rbatul. {i trase cu putere aerul pe n\ri: Ia spune... cafeaua dumneavoastr\ miroase a[a de frumos? Maica z`mbi. – Miroase frumos, nu-i a[a? ~n aer liber totdeauna miroase frumos. Apoi ad\ug\ cu m`ndrie: Ne-ar face mare bucurie dac\ a]i vrea s\ gusta]i ceva `mpreun\ cu noi. Omul veni aproape de foc [i se a[ez\ pe vine, iar atunci se topi [i ultimul dram de [ov\ial\ din purtarea maichii. – Am fi tare bucuro[i s\ lua]i ceva cu noi, zise d`nsa. N-avem cine [tie ce bun\t\]i, da’ a]i fi bine venit. M\run]elul sur`se cu toat\ gura. – Am m`ncat azi-diminea]\. Da’ f\r\ `ndoial\ c\ mi-ar face pl\cere o cea[c\ de cafea dintr-asta. Miroase a[a de `mbietor! – Ei... cum nu. Sigur. – Da’ nu-i nici o grab\. Maica turn\ cafea din oal\ [i umplu o cana de tabl\, zic`nd: – Zah\r n-avem `nc\. Poate azi o s\ cump\r\m pu]in. Dac\ obi[nui]i cu zah\r, n-are s\ v\ plac\. – Nu pun niciodat\ zah\r. C`nd cafeaua-i bun\, zah\rul doar `i stric\ gustul. – Ei, mie `mi place cu pu]in zah\r, r\spunse maica. {i deodat\ se uit\ cu luare-aminte la str\in, s\ vad\ cum de izbutise el s\-i c`[tige at`t de repede `ncrederea. ~i cercet\

Fructele m`niei

575

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 576

chipul, n\d\jduind s\ afle vreo pricin\ anume, dar nu deslu[i dec`t prietenie. Privi apoi la haina lui alb\ [i v\zu c`t de roas\ era pe la cus\turi, iar asta o f\cu s\ se lini[teasc\ pe dat\. M\run]elul sorbi din cafea [i spuse: – Cred c\ azi-diminea]\ au s\ vin\ femeile s\ stea de vorb\ cu dumneata. – ~nc\ n-am apucat s\ ne sp\l\m [i s\ ne cur\]\m, r\spunse maica. Parc\ n-a[ vrea s\ vin\ p`n\ nu izbutim s\ ne mai aranj\m [i noi oleac\. – Las\, c\ [tiu femeile cum merg treburile astea, spuse administratorul. Tot a[a ar\tau [i ele c`nd au sosit aici. Fi]i f\r\ grij\! ~n tab\ra noastr\ comitetele fac treab\ bun\ tocmai fiindc\ [tiu cum merg lucrurile. Termin\ de b\ut cafeaua [i se ridic\: Ei, acuma trebuie s\ m\ duc. Dac\ ave]i nevoie de ceva, [ti]i, da]i o fug\ p`n\ la birou. M\ g\si]i totdeauna acolo. A fost grozav\ cafeaua! Mul]umesc. A[ez\ cana pe lad\, al\turi de celelalte, f\cu un gest cu m`na [i plec\ de-a lungul [irului de corturi. Maica `l auzi cum schimb\ din mers c`te o vorb\ cu oamenii. ~[i l\s\ capul `n piept, lupt`ndu-se cu o nest\vilit\ dorin]\ de a izbucni `n pl`ns. Taica se `ntoarse, `nso]it de cei doi copii, care aveau ochii `nc\ umezi de pe urma necazului cu sp\latul `n urechi. Ar\tau supu[i, iar obrajii le str\luceau. Pielea ars\ de soare se cojise pe nasul lui Winfield. – Ia uit\-te la ei! spuse taica. Le-am dat jos jegul [i dou\ r`nduri de piele. Aproape c-a trebuit s\-i cioc\nesc p`n\ i-am `nduplecat s\ stea cumin]i. Dup\ ce `i cercet\ cu aten]ie, maica spuse:

576

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Arat\ bine. Ia, acuma lua]i-v\ singuri m\lai cu untur\! Trebuie s\ r`nduim lucrurile astea `mpr\[tiate [i s\ deretic\m prin cort. Taica d\du fiec\ruia c`te o farfurie [i lu\ [i el una. – Stau [i m\ g`ndesc unde o fi g\sit Tom de lucru. – Nu [tiu. – Ei, dac-a putut g\si el, o s\ g\sim [i noi. Foarte tulburat, Al veni l`ng\ cort. – Ce mai tab\r\! exclam\ el. Lu\ o can\ [i `[i turn\ cafea: {ti]i ce face unul acolo? ~[i construie[te o cas\ pe remorc\. Uite chiar colo, `n dosul corturilor \lora. Face paturi, sob\... tot ce-i trebuie. {i `n ea are s\ locuiasc\. Pe cinstea mea, \sta zic [i eu c\ [tie s\ se descurce! Dac\ faci ca el, unde te opre[ti... ai casa cu tine. – Eu mai degrab\ a[ vrea o c\su]\ adev\rat\, spuse maica. De cum ne-om mai `nlesni, vreau o c\su]\. – Al, zise taica, `ndat\ ce-om termina de m`ncat, tu, cu mine [i cu unchiul John ne suim `n camion [i pornim s\ c\t\m de lucru. – Sigur, `ncuviin]\ Al. Eu a[ vrea s\ m\ angajez la un garaj, dac\ a[ g\si a[a ceva. De fapt, asta mi-ar pl\cea mie. {i-am s\-mi cump\r un Ford de-\la mic, vechi [i hodorogit. Am s\-l vopsesc `n galben [i-am s\ umblu creanga peste tot. Am z\rit pe drum o fat\ frumoas\ foc. I-am f\cut cu ochiul de mai mare dragul. Grozav de frumoas\ era! Taica `i r\spunse `ncruntat: – Mai bine ]i-ai g\si ceva de lucru [i numai dup\ aceea s\ alergi dup\ fuste. Unchiul John ie[i din closet [i se apropie `ncet de cort. Maica se o]\r` la el:

Fructele m`niei

577

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 578

– Nu te-ai sp\lat... `ncepu d`nsa, dar imediat `[i d\du seama c`t de r\u `i era [i c`t se sim]ea de slab [i chinuit. Du-te `n cort [i `ntinde-te! `l `ndemn\. }i-e r\u tare. Dar unchiul John cl\tin\ din cap [i se `mpotrivi. – Nu. Am p\c\tuit [i acuma trebuie s\-mi isp\[esc vina. Cu durerea `n suflet, se a[ez\ jos [i `[i turn\ o can\ de cafea. Maica adun\ ultimele resturi de m\lai din tigaie. {i vorbi ca despre un lucru cum nu se poate mai obi[nuit: – Administratorul taberei a fost aici, a stat pu]in [i a b\ut o can\ de cafea. Taica `n\l]\ `ncet ochii. – Da? {i ce mai voia [i \la? – A trecut doar a[a, s\ mai stea de vorb\, r\spunse maica, aproape bucuroas\. A stat o clip\ [i a b\ut o cafea. Zicea c\ de mult n-a mai b\ut cafea ca lumea [i i-a pl\cut cum mirosea cafeaua noastr\. – {i ce-a vrut? `ntreb\ din nou taica. – N-a vrut nimic. A venit s\ vad\ cum ne descurc\m. – Nu cred eu una ca asta, urm\ taica. Mai degrab\ a[ zice c-a venit s\ trag\ cu ochiul [i s\-[i bage nasul `n treburile oamenilor. – Nu-i adev\rat! strig\ maica, m`nioas\. Pe unul care umbl\ s\ trag\ cu ochiul ]i-l miros eu numaidec`t. Taica arunc\ jos za]ul de cafea din can\. – Trebuie s\ te dezbari de n\ravurile astea! `l mustr\ maica. Aici toat\ lumea are grij\ s\ p\streze cur\]enia. – Numai bag\ de seam\ s\ nu fie tab\ra a[a de curat\, `nc`t s\ nu mai poata omul tr\i `n ea, spuse taica, `nciudat. Hai mai repede, Al! Pornim dup\ lucru. – Gata s`nt, r\spunse Al, [terg`ndu-se la gur\ cu palma. Taica se `ntoarse c\tre unchiul John.

578

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Mergi [i tu? – Da. Merg [i eu. – Nu prea ar\]i bine. – Bine nu mi-e mie, da’ de mers, merg. Al urc\ `n camionet\ [i spuse: – Trebuie s\ lu\m [i benzin\. {i porni motorul. Taica [i unchiul John urcar\ al\turi de el [i camioneta se dep\rt\ pe alee. Maica `i urm\ri cu privirea. Pe urm\, lu\ o galeat\ [i se `ndrept\ spre chiuvetele din partea deschis\ a corpului sanitar. Umplu g\leata cu ap\ fierbinte [i veni cu ea `nd\r\t la cort. C`nd se `ntoarse Trandafirul din {aron, o g\si sp\l`nd blidele `n g\leat\. – }i-am pus por]ia ta `ntr-o farfurie, spuse maica. Dup\ aceea se uit\ cu aten]ie la fat\. Din p\rul piept\nat `i picurau stropi de ap\, iar pielea `i era trandafirie [i lucioas\. Se `mbr\case `n rochia albastr\, imprimat\ cu flori mici [i albe. ~n picioare avea pantofii cu tocuri pe care `i purtase la cununie. Ro[i sub privirea cercet\toare a mamei. – Ai f\cut baie, observ\ maica. Trandafirul din {aron vorbi cu glas hot\r`t: – Eram acolo c`nd a venit o doamn\ [i s-a `mb\iat. {tii cum faci? Intri `ntr-o c\m\ru]\ [i r\suce[ti ni[te robinete, [i numaidec`t apa `ncepe s\ curg\ peste tine – apa cald\ sau ap\ rece, cum `]i place – [i am f\cut baie! – M\ duc [i eu s\ fac baie! strig\ maica. ~ndat\ ce-oi termina treaba, m\ [i duc. S\ mergi s\-mi ar\]i [i mie! – De-acuma am de g`nd s\ fac baie `n fiecare zi, spuse fata. {i doamna aceea... m-a v\zut [i a v\zut [i c\ am un copil, [i... [tii ce mi-a spus? Zicea c\ e o sor\ care vine aici `n fiecare s\pt\m`n\. {i am s\ m\ duc s\ m\ ar\t la sor\, iar ea are s\-mi spun\ tot ce trebuie s\ fac ca s\ fie copilul

Fructele m`niei

579

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 580

zdrav\n [i s\n\tos. Zicea c\ toate femeile din tab\r\ o ascult\. La fel am s\ fac [i eu. Vorbele curgeau repede una dup\ alta: {i... mai [tii ceva?... S\pt\m`na trecut\ s-a n\scut aici un copil [i toat\ tab\ra s-a pornit pe petrecere, pe urm\ au str`ns scutece [i lucruri pentru prunc, i-au d\ruit p`n\ [i un c\rucior – unul de nuiele. Nu era nou, da’ i-au tras o vopsea ro[ie [i ar\ta chiar ca nou. Dup\ aceea i-au dat copilului un nume [i i-au f\cut [i o turt\. Vai, Doamne-Dumnezeule! {i t\cu, respir`nd cu greu. Maica zise: – Slav\ Domnului c-am ajuns ca acas\, printre oameni de seama noastr\! Am s\ m\ duc s\ fac o baie. – O, e-a[a de pl\cut acolo! m\rturisi fata. Maica [terse farfuriile de tabl\ [i le a[ez\ vraf, `n vreme ce spunea: – S`ntem din neamul Joadilor. Nu a[tept\m nimic de la nimeni. Bunul Bunului a luptat pe vremea Revolu]iei. Plugari am fost, p`n\ ce ne-am `nglodat `n datorii. Da, pe urm\... au venit \ia. {i s-au ]inut de capul nostru. De c`te ori veneau, parc\ mi se p\rea c\ m\ bat cu biciul... pe mine [i pe to]i ai no[tri. {i la Needles, poli]istul \la parc\ nu [tiu ce mi-a f\cut... a[a, s\ m\ simt c\lcat\ `n picioare. Mi-a cr\pat obrazul de ru[ine. Da’ acuma nu mai s`nt ru[inat\. Oamenii de-aicea s`nt de-ai no[tri... oameni de-o seam\ cu noi. {i administratorul... a venit, a stat jos [i mi-a zis: „Doamn\ Joad“ a[a, [i „doamn\ Joad“ pe dincolo... [i: „Cum v\ mai descurca]i, doamn\ Joad?“ T\cu [i oft\ din greu: De, m\ simt [i eu iar om. A[ez\ `n vraf ultima farfurie. Apoi intr\ `n cort [i scotoci printre hainele din lad\, c\ut`ndu-[i pantofii [i o rochie curat\. Tot acolo d\du [i peste un pache]el de h`rtie `n care

580

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

erau cerceii ei. Iar c`nd trecu pe l`ng\ Trandafirul din {aron, ad\ug\: – Dac\ vin doamnele acelea, s\ le spui c\ m\ `ntorc numaidec`t. Dup\ pu]in\ vreme disp\ru `n spatele corpului sanitar. Trandafirul din {aron se l\s\ greoaie pe o lad\ [i se uit\ la pantofii ei de nunt\ din piele neagr\ de lac [i cu funde negre, cum era la mod\. {terse bombeurile cu degetul, apoi `[i [terse degetul de partea din\untru a bluzei. Plec`ndu-se `nainte, `[i ap\s\ p`ntecele umflat. Pe urm\ se `ndrept\ [i se pip\i cu degete cercet\toare, iar `n vremea asta un sur`s `i flutura pe buze. O femeie `ndesat\, cu un co[ de rufe murdare `n bra]e, trecea pe alee, `ndrept`ndu-se c\tre sp\l\torie. Obrajii `i erau ar[i de soare, iar ochii, negri [i p\trunz\tori. Peste rochia de p`nz\ de bumbac dungat\ purta un [or] mare, f\cut dintr-o traist\ de adunat bumbac, iar `n picioare avea ni[te pantofi b\rb\te[ti de culoare maro. V\zu c\ Trandafirul din {aron se m`ng`ia singur\ [i observ\ sur`sul ce flutura pe chipul fetei. – Aha! strig\ femeia [i porni s\ r`d\ cu haz. Ce crezi c-are s\ fie? Trandafirul din {aron se `nro[i toat\ [i `[i l\s\ ochii `n p\m`nt, dar pe urm\ ridic\ sfioas\ privirile, v\zu `ndemnul ochilor negri, mici [i str\lucitori, [i murmur\: – Nu [tiu. Femeia tr`nti pe p\m`nt co[ul cu rufe. – Ai o umfl\tur\ cu suflet, zicea ea, cotcod\cind ca o g\in\ `n culmea fericirii. Dup\ aceea `ntreb\: {i ce-ai vrea s\ fie? – Nu [tiu... poate c\ b\iat. Da... b\iat. – A]i sosit de cur`nd aicea, nu-i a[a?

Fructele m`niei

581

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 582

– Azi-noapte... t`rziu. – {i-ave]i de g`nd s\ r\m`ne]i? – Nu [tiu. Dac-om g\si de lucru, cred c-o s\ r\m`nem. O umbr\ se `ntinse pe chipul femeii, iar ochii mici [i negri aruncar\ sc`ntei. – Dac-o]i g\si de lucru. A[a spunem to]i. – Fratele meu a [i g\sit undeva de lucru `n diminea]a asta. – Da? Z\u? Poate c\ s`nte]i oameni noroco[i. Cu norocul nu-i de joac\. Pe noroc nu e bine s\ te bizui. {i se d\du mai aproape: Noroc nu po]i s\ ai dec`t `ntr-un singur fel. Mai mult dec`t at`ta nu se poate. Doar s\ fii fat\ cuminte, urm\ femeia cu glas plin de importan]\. S\ fii cuminte. Dac\ ai cumva p\cate pe cuget... atunci mai bine te-ai `ngriji de pruncul \la. Apoi se a[ez\ jos, dinaintea Trandafirului din {aron: ~n tab\ra asta de aici se `nt`mpl\ lucruri ru[inoase, urm\ femeia `ncruntat\. Se apuc\ [i d\n]uiesc `n fiece s`mb\t\ seara, [i barem nu se mul]umesc cu dan]uri `n mai mul]i. S`nt [i unii care se iau `n bra]e [i at`rn\ unul de cel\lalt, i-am v\zut eu cu ochii mei. Trandafirul din {aron r\spunse prev\z\toare: – {i mie `mi place dansul, da’ `n mai mul]i, cu to]ii `n cerc. {i ad\ug\ cu demnitate: Dansuri din celelalte n-am jucat niciodat\. Femeia ars\ de soare cl\tin\ din cap cu dispre]. – Ei, da’ unii joac\. Da’ Dumnezeu n-are s\ `ng\duie El a[a ceva, n-ai nici o grij\; s\ nu crezi una ca asta! – Nu, doamn\, r\spunse fata cu glas [optit. Femeia puse o m`n\ bronzat\ [i zb`rcit\ pe genunchiul Trandafirului din {aron, dar ea se feri. – S\ iei aminte la ce-]i spun! N-au mai r\mas acuma dec`t pu]ini oameni care ~l iubesc cu adev\rat din toat\ inima pe Hristos. ~n fiece s`mb\t\ sear\, c`nd \ia `ncep s\ zdr\ng\ne

582

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

din strune, numa ce-i vezi c\, `n loc s\ `nal]e imnuri de slav\, s-apuc\ [i se `nv`rt... da, da, z\u, se-nv`rt ca titirezul. I-am v\zut cu ochii mei. Eu nici nu m-a[ apropia de asemenea panaram\ [i nici nu `ng\dui vreunuia dintre ai mei s\ se apropie. Se iau `n bra]e [i se at`rn\ unul de cel\lalt, ascult\ aici la mine. T\cu o vreme, ca pentru a da mai mult\ gravitate celor spuse, apoi continu\, [optind cu glas spart: Ba fac [i mai r\u. Joac\ teatru. Dup\ care se l\s\ pe spate [i `[i sume]i capul, s\ vad\ cum are s\ primeasc\ Trandafirul din {aron asemenea dest\inuire. – Vin actori? `ntreb\ fata cu uimire. – Nu, vai de mine! izbucni femeia. Actori, nu, nu chiar oameni de aceia `ntr-at`t de p\c\to[i. Oameni dintr-ai no[tri. Chiar de-ai no[tri. {i se purtau ca ni[te copii mici, pretindeau c\ s`nt ce nu erau de-adev\rat. Nu m-am dus prea aproape. Da’ i-am auzit vorbind despre ce f\ceau acolo. Diavolul se plimb\ `n voia lui pe-aici prin tab\r\. Trandafirul din {aron asculta cu ochii mari [i gura c\scat\. – O dat\, la [coal\, am jucat [i noi o pies\ de copii, cu Hristos... la Cr\ciun. – De... Despre asta eu nu spun c\ era bine ori c\ era r\u. S`nt [i oameni cu frica lui Dumnezeu care cred c\ piesele alea pentru copii, unde e vorba de Hristos, ar fi lucru bun. Da’... de, eu n-a[ fi chiar at`t de sigur\ c\ a[a este. Numai c\ ce f\ceau ei aicea nu era deloc o pies\ despre Hristos. Ce f\ceau ei aicea era p\cat [i blestem\]ie, [i uneltire a Diavolului. Se f\]`iau de colo p`n\ colo [i se groz\veau, vorbeau ca [i cum ar fi fost ceva ce nu erau de-adev\rat. Pe urm\ mai [i d\n]uiau, se prindeau `n bra]e [i se at`rnau unul de cel\lalt.

Fructele m`niei

583

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 584

Trandafirul din {aron oft\. – {i nici m\car n-ai putea spune c\ s`nt doar c`]iva, urm\ femeia cea oache[\. S`nt at`]ia, `nc`t pe ceilal]i, pe oamenii cuvio[i [i cu frica lui Dumnezeu, `i po]i num\ra pe degete. Da’ s\ nu crezi cumva c\ to]i p\c\to[ii \[tia ar fi `n stare s\ ascund\ ceva dinaintea lui Dumnezeu. He-hei, nici vorb\! Dumnezeu le trece la catastif fiece p\cat, unul dup\ altul, iar pe urm\ trage linie [i le adun\ pe toate, f\r\ s\ piard\ unul din socoteal\. Domnul e ve[nic treaz [i ia aminte, [i eu la fel iau aminte. Pe doi dintre ei i-a [i pedepsit, a[a cum numai El [tie s\ pedepseasc\. Trandafirul din {aron `ntreb\ cu sufletul la gur\: – Adev\rat? Glasul femeii oache[e devenea din ce `n ce mai puternic: – Cu ochii mei am v\zut. O femeie t`n\r\ avea copil `n burt\, a[a ca dumneata. {i a jucat acolo `n pies\ [i a d\n]uit, ]in`ndu-se cu unul `n bra]e. Da’ pe urm\ – vocea deveni aspr\ [i prevestitoare de r\u – carnea s-a topit pe ea [i pielea i s-a uscat pe oase, [i... a n\scut copilul acela mort. – O, vai de mine! rosti Trandafirul din {aron, galben\ ca ceara. – Mort [i n\cl\it de s`nge. De bun\ seam\ c\ nimeni na mai stat de vorb\ cu ea. A trebuit s\ plece. Nu te po]i atinge de p\cat f\r\ s\ te molipse[ti. Nu, nu, afl\ de la mine! {i mai era una care f\cea la fel. {i ei a `nceput s\ i se usuce pielea pe oase, [i... [tii ce s-a `nt`mplat? ~ntr-o noapte a pierit de-aici. Dup\ dou\ zile s-a `ntors `napoi. A spus c\ se dusese s\ vad\ pe cineva. Da’... nu mai avea copilul `n burt\. {tii ce cred eu? Cred c\ s-a amestecat administratorul taberei [i el a dus-o undeva s\ lepede copilul. |sta nu crede `n p\cat. Mi-a spus cu gura lui. Zice c\ p\cat este s\-]i fie foame. {i p\cat este s\-]i fie frig. Zice – afl\ de la

584

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

mine, chiar cu gura lui mi-a spus-o – zice c\ `n lucrurile astea el nu vede m`na lui Dumnezeu. Zice c\ fetelor acelora li s-a uscat carnea pe oase fiindc\ n-au avut destul\ m`ncare. Ehei, da’ [i eu i-am zis-o. Femeia se ridic\ `n picioare [i se d\du un pas `nd\r\t. Ochii `i sticleau. ~ntinse ar\t\torul ]eap\n drept spre chipul Trandafirului din {aron. I-am zis: „Piei de-aici!“, a[a i-am zis. {i zic eu: „{tiam bine c\ Diavolul `[i face `n voie mendrele prin tab\ra asta. Da’ acuma am aflat cine anume este Diavolul. Piei de-aici, Satan\!“ i-am zis. {i s\ m\ bat\ Dumnezeu dac\ n-a luat-o la s\n\toasa. Tremura [i se f\cuse mic, mic de tot. „Te rog, zice. Te rog s\ nu-i faci pe bie]ii oameni neferici]i“, zice. Da’ eu zic: „Neferici]i? {i cu sufletele lor cum r\m`ne? Cum r\m`ne cu pruncii aceia mor]i [i cu s\rmanele p\c\toase b\tute de Dumnezeu fiindc\ au jucat `n pies\?“ Administratorul numai ce s-a uitat la mine, a r`njit acru [i a plecat `n treaba lui. {i-a dat seama c\ are `ntr-adev\r de-a face cu un om care se teme de Dumnezeu. I-am zis: „Eu ~i ajut lui Hristos s\ vegheze asupra celor ce se petrec aici `n tab\r\. De-aceea tu [i cu ceilal]i p\c\to[i n-o s\ v\ pute]i face de cap“. Dup\ aceste vorbe, femeia `[i ridic\ de jos co[ul cu rufe murdare: S\ iei aminte! Te-am prevenit. S\ ai grij\ de s\rmanul prunc pe care `l por]i `n p`ntece [i s\ te fere[ti de p\cat. Apoi se dep\rt\, c\lc`nd cu gravitate de uria[, iar `n ochi `i sticlea virtutea. Trandafirul din {aron o urm\ri cu privirea, apoi `[i l\s\ capul `n jos, `l sprijini `n m`ini [i `ncepu s\ pl`ng\ `nceti[or `n palme. Un glas blajin se auzi al\turi de ea. Se uit\ `n sus, ru[inat\. Era micul administrator, `mbr\cat `n hainele lui albe, [i `i spunea: – Nu te nec\ji! Nu trebuie s\ te nec\je[ti.

Fructele m`niei

585

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 586

Ochii fetei erau orbi]i de lacrimi. – Da’ a[a am f\cut [i eu. Am d\n]uit ]in`ndu-m\ `n bra]e. Nici nu i-am spus femeii. La Sallisaw am f\cut asta. Eu [i Connie. – Nu te nec\ji! o `ndemn\ administratorul. – Zicea c\ o s\ lep\d copilul. – {tiu c\ a[a face [i caut s\ n-o scap din ochi. E o femeie de treab\, dar toarn\ venin `n sufletele oamenilor. Trandafirul din {aron smiorc\i cu zgomot. – A cunoscut dou\ fete care au lep\dat copiii chiar aici, `n tab\ra asta. Administratorul se a[ez\ jos, `n fa]a ei, zic`nd: – Ascult\! Te rog s\ m\ crezi pe mine. Le-am cunoscut [i eu pe fetele acelea. Erau prea h\mesite de foame [i prea ostenite. {i munceau prea din greu. {i mergeau cu un camion, mereu peste h`rtoape. S-au `mboln\vit. N-a fost `n nici un fel vina lor. – Da’ femeia spunea c\... – Nu te nec\ji! Femeii aceleia `i place s\ fac\ r\u. – Da’ spunea c\ dumneata e[ti Diavolul. – {tiu [i asta. Spune a[a fiindc\ nu-i `ng\dui s\ `nvenineze inimile oamenilor. {i o b\tu `nceti[or pe um\r: S\ nu te nec\je[ti. Nu [tie ce vorbe[te. Apoi se `ndep\rt\ repede. Trandafirul din {aron se uit\ dup\ el; umerii ascu]i]i `i s\ltau `n mers. C`nd se `ntoarse maica, `nc\ `i mai z\rea silueta firav\. Maica ar\ta curat\ [i cu obrajii `mbujora]i, p\rul `i era ud, piept\nat cu grij\ [i adunat `n coc. ~[i pusese rochia `nflorat\ [i ghetele vechi [i plesnite; cerceii micu]i `i at`rnau `n urechi. – S`nt gata, anun]\ d`nsa. M-am dus acolo [i am l\sat apa cald\ s\ curg\ valuri-valuri peste mine. Era acolo o doamn\

586

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

[i spunea c\ po]i face baie `n fiecare zi dac\-]i place. {i... comitetul acela de femei n-a venit `nc\? – Nu, nu, r\spunse fata. – Da’ v\d c\ tu ai stat cu m`inile `n s`n [i n-ai a[ezat nici un lucru[or la locul lui! ~n vreme ce rostea vorbele astea, maica [i `ncepuse s\ adune farfuriile de tabl\: Trebuie s\ ar\t\m [i noi ca oamenii. Hai odat\, mi[c\-te! Ia sacul de colo [i m\tur\ pu]in primprejur. R`ndui repede lucrurile, puse crati]ele la locul lor `n lad\ [i duse lada `n cort. – Str`nge a[ternuturile! porunci maica din nou. Ascult\ ce-]i spun eu, s\ [tii c\ de c`nd s`nt, n-am sim]it ceva mai pl\cut dec`t apa asta. Trandafirul din {aron `mplinea poruncile, dar f\r\ nici un fel de vlag\: – Tu crezi c\ o s\ se `ntoarc\ azi Connie? – Poate... Sau poate c\ nu. N-a[ putea spune. – E[ti sigur\ c\ [tie unde s\ vin\? – Da. – Maic\... nu crezi cumva c\... c\ ar fi putut s\-l omoare c`nd au dat foc?... – Pe unul ca el, nu, r\spunse maica, plin\ de `ncredere. C`nd vrea, [tie el s\ se descurce... e sprinten ca iepurele [i viclean ca vulpea. – Tare-a[ vrea s\ vin\! – Are s\ vin\ el c`nd o veni. – Maic\... – F\ bine [i apuc\-te de treab\! – Ei, crezi cumva c\ dac\ d\n]uie[ti sau joci `n pies\ `nseamn\ c\ faci p\cate, [i din pricina lor a[ putea s\ lep\d copilul? Maica l\s\ treaba balt\ [i `[i puse m`inile `n [olduri.

Fructele m`niei

587

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 588

– Ia ascult\, ce fel de vorbe mai s`nt [i astea? Doar n-ai jucat `n nici un fel de pies\. – P\i, unii de aici, din tab\r\, au jucat, [i a fost o femeie t`n\r\... a lep\dat copilul... mort... [i n\cl\it de s`nge, ca [i cum ar fi fost pedeaps\ de la Dumnezeu. Maica se uit\ lung la ea. – Cine ]i-a spus? – O doamn\ care a trecut pe aici. {i omule]ul cel slab `n haine albe a venit [i el [i spunea c\ nu din pricina asta s-a `nt`mplat. Maica se `ncrunt\. – Rosasharn, ia s\ nu-]i mai cau]i mereu singur\ `n coarne. Nu [tii ce s\ mai scorne[ti, doar-doar t-ei porni pe pl`ns. Nu pricep ce s-o fi `nt`mplat cu tine. Oamenii din neamul nostru niciodat\ n-au f\cut treburi dintr-astea. Au `nfruntat cumpenele vie]ii cu ochii usca]i. A[ pune prinsoare c\ numai Connie \la te-a `nv\]at asemenea prostii. Prea nu-[i `nc\pea `n piele de fudul ce se ]inea. Apoi ad\ug\, plin\ de gravitate: Rosasharn, tu e[ti numai un om, da’ pe lume mai s`nt `nc\ mul]i al]ii. Stai la locul t\u! Eu am v\zut `n via]a mea oameni care urcaser\ at`t de sus pe muntele p\catelor, c\ `ncepuser\ a se socoti singurii lua]i `n seam\ de Dumnezeu. – Da’... maic\... – Gata! Las\ vorba [i treci la treab\! Nu e[ti nici destul de mic\ [i nici destul de mare ca s\ piard\ Dumnezeu prea mult\ vreme cu tine. {i-am s\ te m`ng`i eu pu]intel cu dosul palmei dac\ n-ai s\ termini odat\ cu sclifoselile astea! Apoi maica adun\ cenu[a din groapa pentru foc [i cur\]\ pietrele de pe margine. Atunci v\zu [i comitetul de femei apropiindu-se pe alee.

588

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– }ine-te de treab\! o `ndemn\ pe fat\. Uite c\ vin femeile. Vezi-]i cu r`vn\ de treab\, ca s\ m\ pot m`ndri cu tine. Nu se mai uita `ntr-acolo, dar `[i d\dea seama c\ femeile din comitet se apropie. Nu `nc\pea nici o `ndoial\ c\ de comitet era vorba; trei femei, curate [i `mbr\cate `n hainele lor de s\rb\toare: una sub]iric\ [i cu p\r aspru [i ochelari cu rame de o]el, alta mic\ [i `ndesat\, cu p\r c\runt [i c`rlion]at [i gur\ mic\ [i frumoas\, iar a treia, c`t un zdrahon, cu picioarele groase [i fundul mare, cu piept bogat, musculoas\ ca un cal de povar\, voinic\ [i sigur\ de sine. {i tot comitetul `nainta cu demnitate pe alee. Maica f\cu a[a fel `nc`t s\ fie cu spatele la ele c`nd aveau s\ soseasc\. {i femeile se oprir\, d\dur\ `nconjur [i se a[ezar\ `n r`nd, iar cea voinic\ izbucni: – Bun\ diminea]a! Doamna Joad, nu-i a[a? Maica se r\suci deodat\ `n loc, ca [i cum ar fi fost luat\ pe nepreg\tite. – P\i... da... da. De unde [ti]i cum m\ cheam\? – Noi s`ntem comitetul, spuse femeia cea voinic\. S`ntem comitetul femeilor din Corpul sanitar num\rul patru. V-am luat numele de la birou. Maica r\spunse f`st`cit\: – Nu ne-am putut `nc\ aranja a[a cum trebuie. A[ fi foarte `nc`ntat\ dac\ a]i vrea s\ lua]i loc pu]in, p`n\ ce fac o cafea. Durdulia membr\ a comitetului zise: – Prezint\-ne, Jessie! Spune-i doamnei Joad cum ne cheam\ pe fiecare. Jessie e pre[edinta noastr\, d\du ea l\murire. Jessie vorbi pe ton foarte oficial:

Fructele m`niei

589

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 590

– Doamn\ Joad, `]i prezint pe Annie Littlefield [i pe Ella Summers, iar eu s`nt Jessie Bullitt. – ~mi pare foarte bine de cuno[tin]\, r\spunse maica. Nu vre]i s\ lua]i loc? Da’ n-avem `nc\ nimic pe care s\ pute]i sta jos... Am s\ pun `ndat\ de cafea. – A, nu, se `mpotrivi Annie, tot pe ton oficial. Nu trebuie s\ v\ osteni]i. Am venit numai s\ vedem cum v-a]i aranjat [i-am vrea s\ facem tot ce putem ca s\ v\ sim]i]i c`t mai bine. Jessie Bullitt rosti `ncruntat\: – Annie, ]i-a[ fi recunosc\toare dac\ ai ]ine seama c\ eu s`nt pre[edinta. – A, sigur, sigur! Da’ s\pt\m`na viitoare eu o s\ fiu. – Bine, atuncea o s\ a[tep]i p`n\ s\p\m`na viitoare. Facem cu r`ndul, fiecare c`te o s\pt\m`n\, `i explic\ ea maichii. – {i nu vre]i s\ lua]i o can\ de cafea? `ntreb\ maica, ne[tiind ce altceva s\ spun\. – Nu, v\ mul]umim, r\spunse Jessie, lu`ndu-[i `n primire atribu]iile. Mai `nt`i, am vrea s\ v\ ar\t\m corpul nostru sanitar, iar pe urm\, dac\ vre]i, o s\ v\ `nscriem `n Clubul femeilor [i o s\ v\ d\m sarcini. Bine`n]eles, nu s`nte]i obligat\ s\ v\ `nscrie]i. – Da’... da’ cost\ scump? – Nu cost\ nimic, nu vi se cere nimic altceva dec`t munc\. Dup\ ce au s\ v\ cunoasc\ oamenii, poate o s\ fi]i aleas\ `n comitetul nostru, interveni din nou Annie. Jessie, d`nsa, face parte din comitetul pe `ntreaga tab\r\. E o persoan\ foarte important\ din comitet. Jessie z`mbi cu m`ndrie [i ad\ug\: – Aleas\ `n unanimitate. Ei, doamn\ Joad, cred c\ ar fi vremea s\-]i ar\t\m `n ce fel este organizat\ tab\ra noastr\.

590

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– D`nsa e fata mea, Rosasharn, spuse maica. – Ne pare bine, r\spunser\ femeile. – Ar fi bine s\ mearg\ [i ea cu noi. Vorbi din nou Jessie cea voinic\ [i toate gesturile `i erau pline de demnitate [i bl`nde]e, iar vorbele ce le rostea fuseser\ `nv\]ate pe dinafar\: – Doamn\ Joad, s\ nu-]i `nchipui c\ am avea de g`nd s\ ne amestec\m `n treburile dumitale. ~n tab\ra asta a noastr\ se afl\ o seam\ de lucruri de care to]i ne folosim. Avem anumite reguli statornicite chiar de noi. Acuma s\ mergem prin corpul nostru sanitar. De tot ce se afl\ aici se folose[te fiecare [i de aceea to]i trebuie s\ se `ngrijeasc\ de buna lor stare. ~n vremea asta p\trundeau `n sectorul neacoperit, acolo unde se aflau jgheaburile de sp\lat rufe, dou\zeci la num\r. La opt dintre ele se muncea [i femeile aplecate asupra lor frecau rufele, apoi le storceau [i le a[ezau gr\mad\ pe cimentul curat. – De jgheaburile de sp\lat v\ pute]i folosi de c`te ori ave]i nevoie, continu\ Jessie. Singurul lucru de care trebuie s\ ave]i grij\ e s\ le l\sa]i curate. Femeile ocupate cu sp\latul rufelor ridicar\ capetele [i privir\ cu interes. Jessie anun]\ cu glas tare: – D`nsa e doamna Joad [i d`nsa Rosasharn, [i au venit s\ se stabileasc\ aici. Femeile d\dur\ toate `n cor bine]e maichii, iar maica f\cu o plec\ciune scurt\ [i r\spunse: – Ne bucur\m de cuno[tin]\. Jessie conduse comitetul `n sec]ia closetelor [i a du[urilor. – Aici am [i fost, spuse maica. Ba chiar am f\cut [i baie.

Fructele m`niei

591

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 592

– |sta le [i este rostul, spuse Jessie. {i aici trebuie respectat\ aceea[i regul\. Fiecare s\ le lase curate. ~n fiece s\pt\m`n\ vine la r`nd o alt\ echip\ care face cur\]enie o dat\ pe zi. Poate o s\ faci [i dumneata parte din echipa asta. To]i trebuie s\ vin\ cu s\punul lor. – Avem s\ ne cump\r\m [i noi ni[te s\pun, spuse maica. Acuma nu mai avem deloc. Glasul femeii voinice deveni aproape admirativ. – V-a]i folosit vreodat\ de instala]ii dintr-astea? `ntreb\ ea, ar\t`nd spre closete. – Da, doamn\. Chiar azi-diminea]\. – Foarte bine, suspin\ Jessie. Apoi vorbi Ella Summers: – Nu mai departe dec`t s\pt\m`na trecut\... Dar Jessie o `ntrerupse `ncruntat\: – Doamn\ Summers... am s\ spun eu. – Bine, rosti Ella, d`ndu-se b\tut\. Iar Jessie urm\: – S\pt\m`na trecut\, c`nd ai fost tu pre[edint\, nu te-a oprit nimeni s\-]i faci datoria `n `ntregime. Am s\-]i fiu recunosc\toare dac\ s\pt\m`na asta o s\ m\ la[i pe mine. – Bine, poveste[te ce a f\cut femeia aceea, spuse Ella. – {ti]i, vorbi Jessie, nu-i treaba comitetului nostru s\ umble cu vorbe, dar n-am s\ spun nici un nume. Femeia aceea a venit aici s\pt\m`na trecut\ [i a intrat `n sec]ia closetelor `nainte ca noi s\ fi stat de vorb\ cu d`nsa, a[a c\ a v`r`t pantalonii lui b\rbat-su `n closet s\-i spele. {i zicea: „E a[ezat prea jos [i nici nu-i destul de `nc\p\tor. ~]i rupi spinarea, nu alta, zicea ea. De ce naiba nu l-or fi ridicat mai sus?“ {i `ntreg comitetul arbor\ z`mbete pline de superioritate. Ella se amestec\ iar `n vorb\.

592

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Zicea femeia: „Nu po]i s\ speli destule rufe odat\“. {i ocoli privirea grea de repro[ a femeii voinice. – Avem unele necazuri cu h`rtia de toalet\, spuse Jessie. Regula este c\ nimeni nu are voie s\ ia nici o buc\]ic\ de h`rtie de aici. {i plesc\i tare din limb\: Toat\ tab\ra contribuie la procurarea h`rtiei de toalet\. C`teva clipe nu spuse nici o vorb\, apoi m\rturisi: Ce-i drept, num\rul patru consum\ mai mult\ h`rtie dec`t toate celelalte. ~nseamn\ c\ cineva o fur\. S-a discutat despre asta [i `n adunarea general\ a femeilor. „Compartimentul femeilor din Corpul num\rul patru consum\ prea mult\ h`rtie“, a[a a fost trecut\ pe ordinea de zi. S-a discutat chiar [i acolo, `n adunare. Maica asculta cu suflarea t\iat\: – S-o fure... Da’ ce s\ fac\ oare cu ea? – Ei, r\spunse Jessie, am mai avut [i alt\dat\ necazuri cu chestia asta. Ultima dat\ am v\zut c\ era vorba de trei feti]e care f\ceau din ea p\pu[i de h`rtie. Da’ le-am prins. De data asta `ns\ nu [tim ce-o mai fi. Abia apuc\m s\ punem un sul nou c\ [i dispare. S-a discutat chiar la adunare. O femeie a spus c\ ar trebui s\ avem un clopo]el s\ sune la fiece `nv`rtitur\ a sulului. A[a am putea ]ine socoteala c`t\ h`rtie ia fiecare. Cl\tin\ din cap [i zise: Z\u c\ nu [tiu ce s\ mai cred. Toat\ s\pt\m`na m-am fr\m`ntat s\ aflu ce-ar fi de f\cut. E cineva care fur\ h`rtie de la Corpul num\rul patru. Dinspre prag se auzi un glas pl`ng\re]: – Doamn\ Bullitt... {i `ntreg comitetul se `ntoarse cu fa]a spre intrare. Doamn\ Bullitt, am auzit [i eu ce spuneai. ~n prag se ivise o femeie aprins\ la fa]\ [i foarte transpirat\: N-am putut s\ spun la adunare, doamn\ Bullitt. Mi-a fost cu neputin]\. To]i ar fi r`s de mine ori mai [tiu eu ce-ar fi f\cut.

Fructele m`niei

593

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 594

– Ce vrei s\ spui? `ntreb\ Jessie, `naint`nd spre femeie. – De... {ti]i... a[a... poate... noi s`ntem \ia. Da’ n-o fur\m, z\u, doamn\ Bullitt! Jessie se apropie [i mai mult, iar sudoarea curgea g`rl\ pe trupul femeii n\ucite, care `ncerca s\ m\rturiseasc\. – N-am avut `ncotro, doamn\ Bullitt. – Nu vrei s\ spui odat\ ce ai de spus? zise Jessie. Cei din corpul nostru sanitar au suferit mare ru[ine cu h`rtia de toalet\. – Toat\ s\pt\m`na asta, doamn\ Bullitt. N-am avut `ncotro. {ti]i doar c\ am cinci fete. – {i ce au f\cut cu h`rtia? `ntreb\ Jessie, amenin]\toare. – Au folosit-o [i at`ta tot. Cinstit v\ spun, au folosit-o [i at`ta tot. – N-aveau dreptul! Patru sau cinci buc\]i `s de-ajuns. Ce s-a `nt`mplat cu ele? Femeia pornit\ pe dest\inuiri m\rturisi cu glas spart: – P`ntec\raie. Toate cinci. Am r\mas f\r\ bani. Au m`ncat agurid\. {i toate s-au `mboln\vit de-o p`ntec\raie cumplit\. Se duc afar\ din zece `n zece minute. {i lu\ ap\rarea copiilor: Da’ de furat, n-au furat-o. Jessie oft\. – Ar fi trebuit s\ spui, o mustr\ ea. Trebuia s\ vii [i s\ spui. Uite c\ a[a toat\ lumea din Corpul num\rul patru a ajuns de ru[ine fiindc\ dumneata n-ai spus. Oricine se poate `mboln\vi de p`ntec\raie. Vocea pl`ng\rea]\ porni iar s\ se t`nguie: – Nu le pot cu nici un chip opri s\ m\n`nce agurid\. {i din zi `n zi le e tot mai r\u. Ella Summers izbucni deodat\: – Ajutorul. Ar trebui s\ primeasc\ sprijin din partea Ajutorului.

594

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ella Summers, zise Jessie, pentru ultima oar\ `]i pun `n vedere c\ nu dumneata e[ti pre[edint\. Apoi se `ntoarse iar spre femeia ro[ie ca focul: Nu mai ai bani deloc, doamn\ Joyce? Ru[inat\, femeia `[i cobor` privirile `n p\m`nt. – Nu, da’ s-ar putea s\ g\sim de lucru dintr-o zi `ntr-alta. – Ce-i asta? }ine capul sus, doamn\ Joyce! o `mb\rb\t\ Jessie. Nu-i nici o crim\ s\ r\m`i f\r\ bani. N-ai dec`t s\ te duci p`n\ la magazinul din Weedpatch [i s\ iei c`te ceva de-ale m`nc\rii. Tab\ra are acolo un cont de dou\zeci de dolari. Du-te [i ia ce-]i trebuie p`n\ la pre]ul de cinci dolari. Pe urm\, ai s\ dai banii \[tia `napoi comitetului general al taberei c`nd o s\ ai de lucru. Da’ dumneata ai [tiut de treaba asta, doamn\ Joyce, spuse Jessie sup\rat\. Cum ]i-ai putut l\sa fetele s\ rabde de foame? – N-am primit niciodat\ de poman\, r\spunse doamna Joyce. – Asta nu e poman\ [i dumneata o [tii foarte bine! se r\sti Jessie. Noi `ntre noi am aranjat a[a lucrurile. ~n tab\ra noastr\ nu exist\ poman\. N-o s\ `ng\duim niciodat\ pomana aici. Ia s\ te duci chiar acuma [i s\ iei de la b\c\nie ceva de-ale m`nc\rii, pe urm\ s\-mi aduci mie nota. Doamna Joyce r\spunse cu sfial\: – {i dac\ n-o s\ putem pl\ti niciodat\? E mult\ vreme de c`nd n-am mai putut g\si de lucru. – Ai s\ pl\te[ti dac\ o s\ po]i. Dac\ n-o s\ po]i pl\ti, asta nu e treaba noastr\ [i nici treaba dumitale. A fost unul care a plecat din tab\r\ [i a trimis banii dup\ dou\ luni de zile. Nu ai dreptul s\-]i la[i feti]ele s\ rabde de foame `n tab\ra asta a noastr\. – Da, doamn\, r\spunse femeia, de-a dreptul intimidat\.

Fructele m`niei

595

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 596

– S\ cumperi ni[te br`nz\ pentru fete! porunci Jessie. Br`nza are s\ le vindece de p`ntec\raie. – Da, doamn\. {i femeia ie[i repede pe u[\. Jessie se `ntoarse furioas\ c\tre celelalte femei din comitet. – N-are dreptul s\ fac\ pe b\]oasa. N-are dreptul \sta fa]\ de oameni de-ai no[tri. Acum vorbi [i Annie Littlefield: – Nu e de prea mult\ vreme printre noi. Poate c\ n-a [tiut. Poate s-o fi `nt`mplat vreodat\ s\ primeasc\ poman\. Nu, nu... s\ nu `ncerci s\-mi iei vorba din gur\, Jessie. Am [i eu dreptul s\-mi spun p\rerea. {i Annie se `ntoarse pe jum\tate spre maica: Dac\ cineva prime[te vreodat\ de poman\, asta `i face pe suflet o arsur\ ce nu se mai lecuie[te c`t e lumea. Ce am organizat noi aici nu e poman\, dar dac\ te sluje[ti cumva de pomana altora, nu mai ui]i niciodat\. A[ pune r\m\[ag c\ Jessie nu s-a folosit niciodat\ de a[a ceva. – Nu, niciodat\, recunoscu Jessie. – Ei, eu m-am folosit, zise Annie. Iarna trecut\; ajunseser\m s\ murim de foame – eu, b\rbat\-meu [i copiii. {i ploua `ntruna. Cineva ne-a `ndemnat s\ ne adres\m la Armata Salv\rii. Ochii femeii `ncepur\ s\ arunce sc`ntei: Ne era foame... [i ne-au f\cut s\ ne t`r`m cu burta pe p\m`nt pentru un blid de m`ncare. Ne-au c\lcat `n picioare demnitatea. Oamenii \ia... ah, c`t `i ur\sc! {i... poate c\ doamna Joyce a primit c`ndva de poman\. Poate n-a [tiut c\ tot ce-i oferim noi nu e poman\. Doamn\ Joad, `n tab\ra noastr\ nu `ng\duim nim\nui s\ se poarte `n felul \sta. Nu `ng\duim nim\nui s\ d\ruiasc\ ceva altuia. Dac\ au de dat, trebuie s\ dea taberei, [i tab\ra `mparte cum crede de cuviin]\. Pentru nimic `n lume nu `ng\duim pomana!

596

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Glasul `i suna aspru [i t\ios. – Ah, c`t `i mai ur\sc! urm\ Annie. P`n\ atunci nu l-am mai v\zut niciodat\ pe b\rbatu-meu dobor`t la p\m`nt, dar aceia... cei de la Armata Salv\rii au izbutit s\-l fr`ng\. Jessie `ncuviin]\ din cap [i spuse cu glas stins: – Am auzit. Am auzit [i eu. Acuma trebuie s-o conducem pe doamna Joad [i `n alte locuri. – E tare frumos, z\u a[a! m\rturisi maica. – Haide]i s\ mergem la sala de croitorie, propuse Annie. Avem dou\ ma[ini de cusut. Fetele cos acolo ruf\rie [i `mbr\c\minte. Poate c-o s\-]i plac\ s\ lucrezi acolo. De `ndat\ ce femeile din comitet `ncepuser\ s\ discute cu maica, Ruthie [i Winfield disp\rur\, f\r\ ca nimeni s\ bage de seam\. – De ce s\ nu mergem [i noi, s-ascult\m ce vorbesc? `ntreb\ Winfield. Ruthie `l `nh\]\ de bra] [i `i spuse: – Nu. Pentru tic\loasele astea au pus m`na pe noi [i ne-au dus la sp\lat. Nu m\ duc cu ele. Winfield r\spunse: – Tu m-ai p`r`t pe mine [i i-ai spus maichii ce-am f\cut la closet. Acuma am s\ te spun [i eu cum le-ai zis cucoanelor \stora. O umbr\ de spaim\ se a[ternu pe chipul feti]ei. – S\ nu faci una ca asta! Eu te-am spus maichii fiindc\ [tiam bine c\ nu stricase[i nimic. – Ba habar n-aveai, se-mpotrivi Winfield. Ruthie `l `mbie: – Hai s\ ne uit\m [i noi primprejur! {i pornir\ de-a lungul [irului de corturi, privir\ `n\untrul fiec\ruia [i aruncar\ pretutindeni c\ut\turi furi[ate.

Fructele m`niei

597

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 598

La cap\tul cl\dirii se afla o por]iune neted\ de p\m`nt unde se amenajase un teren de crochet. Vreo cinci-[ase copii jucau, plini de gravitate. Dinaintea unui cort, o femeie `n v`rst\ [edea pe o banc\ [i `i supraveghea. Ruthie [i Winfield pornir\ la trap `ntr-acolo. – Juc\m [i noi! strig\ Ruthie. Intr\m [i noi `n joc! Copiii se uitar\ la ei. O feti]\ cu p\rul str`ns `n coad\ pe spate `i r\spunse: – La jocul cel\lalt o s\ intra]i [i voi. – Ba eu acuma vreau s\ joc! ]ip\ Ruthie. – Ei, acuma nu se poate. A[teapt\ p`n\ la jocul cel\lalt! Ruthie `naint\ amenin]\toare pe teren, strig`nd: – Ba am s\ joc chiar acuma! Fata cu codi]\ str`nse ciocanul `n m`n\. Ruthie s\ri la ea, o lovi cu palma peste fa]\, `i d\du br`nci, `i smulse ciocanul, iar pe urm\ declar\ triumf\toare: – Eu am spus c-am s\ joc. Femeia cea v`rstnic\ se scul\ de pe banc\ [i veni pe teren. Ruthie se `ncrunt\ m`nioas\ [i m`inile i se `ncle[tar\ pe ciocan. Femeia le spuse copiilor: – L\sa]i-o s\ joace... a[a cum a]i f\cut cu Ralph s\pt\m`na trecut\. Copiii l\sar\ to]i ciocanele la p\m`nt [i, f\r\ s\ spun\ unul o vorb\, p\r\sir\ `n grup terenul. Se oprir\ la oarecare distan]\ [i privir\ cu ochi lipsi]i de expresie. Ruthie se uit\ la ei cum pleac\. Apoi lovi o bil\ [i alerg\ dup\ ea strig`nd: – Hai, repede, Winfield! Ia [i tu un ciocan! Dup\ asta `ns\, privi `n jur nedumerit\. Winfield se al\turase [i el celorlal]i [i, la fel ca ei, o privea cu ochi ce p\reau s\ n-o vad\. Sfid\toare, Ruthie mai lovi o dat\ bila, st`rnind `n aer un v`rtej de praf. Se pref\cea c\ se distreaz\ de minune. Copiii st\teau [i se uitau la ea. Apoi a[ez\ una

598

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

l`ng\ alta dou\ bile [i le lovi pe-am`ndou\, iar dup\ aceea `ntoarse spatele privirilor care o urm\reau [i din nou reveni cu fa]a spre ele. Deodat\ porni c\tre ceilal]i ]in`nd ciocanul `n m`n\. – Haide]i s\ juca]i [i voi! le porunci Ruthie. Dar copiii se traser\ t\cu]i `nd\r\t, pe m\sur\ ce ea se apropia. C`teva clipe `i privi lung, apoi arunc\ ciocanul [i porni `n goan\, pl`ng`nd, c\tre cortul familiei. Copiii ocupar\ iar\[i terenul. Fata cu codi]\ `i spuse lui Winfield: – La jocul cel\lalt po]i s\ intri [i tu. Femeia care `i supraveghea le puse `n vedere: – Dac\ se `ntoarce [i vrea s\ fie cuminte, s-o primi]i [i pe ea. La `nceput [i tu ai fost rea, Amy. {i jocul porni mai departe, `n vreme ce, `n cortul familiei Joad, Ruthie pl`ngea cu sughi]uri. Camioneta `nainta de-a lungul minunatelor [osele, trec`nd printre livezi `n care piersicile `ncepeau s\ capete culoare, pe l`ng\ viile cu struguri g\lbui ori verzi, pe sub [irurile de nuci ale c\ror ramuri se `ntindeau p`n\ la jum\tatea drumului. ~n dreptul fiec\rei por]i, Al mic[ora viteza; [i la fiecare poart\ vedeau acela[i anun]: „Nu angaj\m lucr\tori. Intrarea oprit\“. – Taic\, zise Al, are s\ fie f\r\ `ndoial\ de lucru c`nd s-o coace toat\ pom\raia asta. Ciudate locuri... ]i se spune c\ nu este de lucru `nc\ `nainte de a apuca tu s\ `ntrebi. {i m`n\ `ncet mai departe. Taica r\spunse: – Poate ar fi totu[i bine s\ intr\m [i s\ `ntreb\m dac\ nu cumva [tiu unde se g\se[te de lucru. A[a ar trebui s\ facem.

Fructele m`niei

599

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 600

Un om `mbr\cat `n salopet\ [i bluz\ albastr\ mergea pe marginea [oselei. Al opri l`ng\ el, apoi `ntreb\: – Ascult\, domnule, [tii cumva unde s-ar putea g\si ceva de lucru? Omul se opri [i z`mbi acru, iar atunci se v\zu c\ `i lipsesc din]ii din fa]\. – Nu, r\spunse el. Dumneavoastr\ [ti]i? Toat\ s\pt\m`na am alergat pe jos de colo p`n\ colo [i n-am g\sit chiar nimic. – Stai acolo, `n tab\ra guvernului? `ntreb\ Al. – ~h`! – Atuncea hai cu noi! Urc\-te `n spate pe platform\ [i mergem s\ c\ut\m cu to]ii. Omul se c\]\r\ peste obloanele laterale [i sui pe platform\. Taica spuse: – Nu prea mai am eu mare n\dejde c-o s\ g\sim de lucru. Da’ a[ zice c-ar trebui totu[i s\ mai c\ut\m. Nici m\car nu [tim pe unde s-ar c\dea s\ ne ducem. – Ar fi trebuit s\ vorbim cu oamenii din tab\r\, spuse Al. Cum `]i mai este, unchiu’ John? – Mi-e r\u, r\spunse unchiul John. M\ doare tot trupul [i `nc\ de-acuma `ncolo s\ vezi ce-o s\ mai p\]esc! Ar trebui s\ m\ duc `n toat\ lumea, undeva unde s\ nu mai aduc pedeaps\ pe capul alor mei. Taica puse m`na pe genunchiul lui [i-i zise: – Ascult\, s\ nu cumva s\ pleci! Mereu pierdem pe c`te unul dintre ai no[tri... Bunul [i Buna – mor]i, Noah [i Connie… [i-au luat lumea `n cap, iar preotul... la pu[c\rie. – Am eu a[a o presim]ire c\ pe preot o s\-l mai vedem, r\spunse John. Al pip\ia cu degetele m\ciulia schimb\torului de viteze. Vorbi [i el, dus pe g`nduri:

600

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu e[ti destul de `nzdr\venit, ca s\ mai ai [i presim]iri. Haide]i s-o l\s\m dracului de c\utare! Mai bine ne `ntoarcem `nd\r\t la tab\r\ [i vorbim cu oamenii, s\ vedem pe unde s-o fi g\sind ceva de lucru. C\ut\m [i noi ziua de ieri, alta nu facem. Opri camioneta, se aplec\ afar\ pe geam [i strig\ c\tre cel de pe platform\: Hei, ia ascult\! Noi vrem s\ ne `ntoarcem `n tab\r\ [i s\ `ncerc\m poate-om afla unde se g\se[te ceva de lucru. N-are nici un rost s\ irosim a[a benzina degeaba. Omul se aplec\ peste oblon [i r\spunse: – {i mie `mi convine. Am umblat p`n\ acuma de mi s-au tocit picioarele p`n\ la glezne. Da’ n-am putut face rost nici m\car de-o coaj\ de p`ine. Al `ntoarse chiar acolo, `n mijlocul [oselei, [i porni `nd\r\t. Taica se t`ngui: – S\ vede]i acuma ce sup\rat\ are s\ fie maica, mai ales dup\ ce Tom a g\sit a[a u[or de lucru. – Poate c\ n-a g\sit nici el nimic, spuse Al. Poate c\ [i el a plecat numai s\ caute. Eu tare-a[ vrea s\ g\sesc de lucru la un garaj. A[ `nv\]a repede meseria asta [i mi-ar [i pl\cea. Taica se mul]umi s\ morm\ie ceva [i `[i continuar\ t\cu]i drumul `nd\r\t spre tab\r\. Dup\ ce femeile din comitet plecar\, maica se a[ez\ pe o lad\ `n fa]a cortului Joadilor [i privi obosit\ spre Trandafirul din {aron. – Ei, zise d`nsa, s\ [tii... de ani de zile nu m-am mai sim]it a[a de la largul meu. Nu s-au purtat frumos doamnele astea? – Eu am s\ lucrez la leag\nul de copii, r\spunse Trandafirul din {aron. A[a mi-au spus. Acolo pot `nv\]a tot ce trebuie s\ [tii ca s\ `ngrije[ti bine un copil mic.

Fructele m`niei

601

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 602

Maica `ncuviin]\ din cap, `nc`ntat\, [i `ntreb\: – N-ar fi grozav dac\ to]i b\rba]ii ar g\si de lucru? S\ munceasc\ [i s\ `ncepem a aduna [i noi ceva bani? Privirile i se pierdeau `n dep\rtare: Ei s\ munceasc\ [i s\ facem [i noi ceva treab\ aici `n tab\ra asta, unde to]i s`nt oameni cumsecade. De cum ne-om mai `nlesni pu]in, primul lucru pe care mi-l cump\r o s\ fie o sob\... una frumoas\. Nu cost\ cine [tie c`t. Iar pe urm\ s\ ne lu\m un cort, unul destul de mare, [i poate [i ni[te droturi vechi pentru paturi. ~n cortul \sta o s\ intr\m numai c`nd om sta la mas\. {i s`mb\t\ seara o s\ ne ducem la dans. Spuneau c\ po]i [i s\ pofte[ti oaspe]i, dac\ vrei. Mi-ar pl\cea s\ avem prieteni [i s\-i poftim la noi. Poate c\ b\rba]ii au s\ cunoasc\ pe cineva [i o s\-l poftim. Trandafirul din {aron privi `n lungul aleii. – Femeia aceea care zicea c\ am s\ lep\d copilul... d\du ea s\ spun\. – Ia termin\ cu povestea asta! o dojeni maica. Trandafirul din {aron vorbi cu glas stins: – Am v\zut-o iar. Vine `ncoace, a[a cred. ~h`! ~ncoace vine. Maic\, s\ n-o la[i… Maica `ntoarse capul [i se uit\ la femeia care se apropia. – Bun\ ziua, spuse femeia. Eu s`nt doamna Sandry... Lisbeth Sandry. Am vorbit cu fata dumitale azi-diminea]\. – Bun\ ziua, r\spunse maica. – S`nte]i ferici]i `ntru Domnul? – Destul de ferici]i, r\spunse maica. – M`ntui]i s`nte]i? – Eu am fost m`ntuit\. Chipul maichii era `ncordat [i se vedea c\ st\ `n a[teptare. – Ei, atunci m\ bucur, cotinu\ Lisbeth. Pe aicea p\c\to[ii s`nt grozav de tari. A]i nimerit `ntr-un loc cumplit.

602

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Numai r\utate [i stric\ciune pretutindeni. Oameni plini de p\cate, [i p\catele se adun\ gr\mad\ `n asemenea hal, c\ un cre[tin cu frica lui Dumnezeu abia mai poate s\ `ndure. P\c\to[ii ne `nconjoar\ de pretutindeni. Maica se `mbujor\ pu]in, str`nse tare f\lcile [i spuse repezit: – Mie mi se pare c\ s`nt oameni foarte cumsecade. Ochii doamnei Sandry o privir\ cu groaz\. – Cumsecade! strig\ ea. Crezi c\ s`nt oameni cumsecade c`nd d\n]uiesc [i se str`ng `n bra]e? Ascult\ ce-]i spun eu, sufletul dumitale cel f\r\ de moarte nu mai are nici o putin]\ de m`ntuire `n tab\ra asta. Noaptea trecut\ m-am dus la o adunare la Weedpatch. {i [tii ce-a spus preotul? A zis: „Stric\ciunea [i p\catul st\p`nesc `n tab\ra aceea“. Zice: „S\racul caut\ s\ fie bogat“. Zice: „D\n]uiesc [i se str`ng `n bra]e, c`nd ar trebui s\ pl`ng\ [i s\ se jeluiasc\ sub povara at`tor p\cate“. Uite-a[a a zis. „Oricine nu se afl\ aici laolalt\ cu noi, mi[el [i `nr\it `n p\cat este“, a[a a zis. {i to]i ne sim]eam cum nu se poate mai ferici]i auzindu-l. Noi [tiam c\ s`ntem feri]i de p\cat. Noi n-am d\n]uit. Chipul maichii se `nro[ise ca focul. Se ridic\ `ncet de jos [i se propti `n fa]a doamnei Sandry, apoi `i spuse: – Car\-te! Car\-te numaidec`t, p`n\ n-apuc s\ cad `n p\cat spun`ndu-]i eu unde anume s\ te duci. Car\-te la pl`nsul [i la jeluirea ta! Doamna Sandry r\mase cu gura c\scat\. Se trase pu]in `nd\r\t. Dar pe urm\ deveni sfid\toare: – Credeam c\ s`nte]i cre[tini. – A[a [i s`ntem, r\spunse maica. – Nu, nu s`nte]i. Ni[te p\c\to[i cu sufletele negre de p\cate mai r\u ca talpa-iadului, a[a s`nte]i cu to]ii! Am s\ spun treaba asta [i la adunare, s\ [ti]i. V\ [i v\d sufletele

Fructele m`niei

603

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 604

arz`nd `n v`lv\t\ile iadului. {i pruncul acela nevinovat din p`ntecele fetei `l v\d zv`rcolindu-se `n focul cel nestins. Un geam\t scurt [i dureros se desprinse de pe buzele Trandafirului din {aron. Maica se aplec\ [i lu\ de jos o scurt\tur\ de lemn. – Car\-te! porunci ea cu asprime. S\ nu mai calci niciodat\ pe-aici! Am mai v\zut eu de-alde tine. Ai vrea s\ alungi [i cea mai mic\ bucurie din sufletele oamenilor, nu-i a[a? [i maica `naint\ spre doamna Sandry. La `nceput, femeia se trase `nd\r\t, apoi deodat\ `[i r\sturn\ capul pe spate [i `ncepu s\ urle. D\du ochii peste cap, umerii `i c\zur\ `n jos, bra]ele `i at`rnar\ moi de-a lungul trupului [i un fir sub]ire de saliv\ v`scoas\ i se prelinse din col]ul gurii. Url\ de dou\ ori la r`nd, urlete prelungi [i puternice, ca de animal. B\rba]i [i femei `ncepur\ s\ alerge `ntr-acolo de pe la celelalte corturi [i se str`nser\ roat\ `mprejur – speria]i [i t\cu]i. ~ncet-`ncet femeia se l\s\ `n genunchi, iar urletele se topir\ `n ni[te gemete [i horc\ieli sacadate. Se pr\bu[i pe o coast\, cu m`inile [i picioarele scuturate de spasme. Printre pleoapele deschise i se vedea numai albul ochilor. Un b\rbat spuse cu glas stins: – E Necuratul. O munce[te Necuratul. Maica [edea nemi[cat\ [i se uita la trupul fr\m`ntat de spasme. Micul administrator se apropie f\r\ grab\ [i `ntreb\: – S-a `nt`mplat ceva? Lumea se trase la o parte pentru a-i face loc s\ treac\. Se uit\ [i el la fiin]a `ntins\ pe jos [i spuse: – Asta nu-i bine. Nu vre]i careva s\ ajuta]i s-o ducem `nd\r\t `n cortul ei? Oamenii trop\ir\ pe loc, dar p\strar\ t\cerea. Doi b\rba]i se aplecar\ [i ridicar\ femeia de jos, unul apuc`nd-o de

604

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

subsuori [i cel\lalt de picioare. O luar\ astfel pe sus [i pornir\ cu ea, iar lumea adunat\ acolo `i urm\ cu pas domol. Trandafirul din {aron intr\ sub prelat\, se `ntinse pe jos [i `[i trase o p\tur\ peste cap. Administratorul se uit\ la maica [i cobor` privirile p`n\ la scurt\tura din m`na ei. Z`mbi trudit [i `ntreb\: – I-ai dat vreuna? Maica urm\ri mai departe cu privirea lumea care se dep\rta. Cl\tin\ `nceti[or din cap. – Nu... da’ era c`t pe-aci. Ast\zi `n dou\ r`nduri mi-a chinuit fata. Administratorul o sf\tui: – ~ncearc\ s\ te st\p`ne[ti [i s\ nu dai `n ea. Nu e `n toate min]ile. Se vede bine c\ nu e `n toate min]ile. {i ad\ug\ cu glas sc\zut: Tare-a[ vrea s\ se duc\ de aici, cu toat\ familia. Face mai mult\ zarv\ `n tab\r\ dec`t to]i ceilal]i la un loc. Maica se lini[tise pe deplin. Spuse: – Dac\ mai vine vreodat\ pe aici, s-ar putea s\-i dau vreuna `n cap. N-a[ putea s\ garantez. N-o mai las cu nici un chip s\-mi sperie fata. – S\ nu-]i faci griji din pricina ei, doamn\ Joad, o lini[ti administratorul. N-ai s\ mai dai niciodat\ cu ochii de ea. Numai de nou-sosi]i se leag\. Nu mai trece pe la dumneata c`t o tr\i. ~n mintea ei te socote[te o fiin]\ plin\ de p\cate. – Ei, p\i [i s`nt, zise maica. – Sigur, fiecare are p\catele lui, dar nu `n felul cum socote[te ea. Femeia asta nu-i `n toate min]ile, doamn\ Joad. Maica `i arunc\ o privire plin\ de recuno[tin]\ [i strig\: – Ai auzit, Rosasharn? Nu-i `n toate min]ile. E nebun\. Dar fata nu ridic\ deloc capul. Maica urm\: – Eu vreau s\ v\ spun de pe acuma, domnule. Dac\ mai calc\ pe aici, nu r\spund de mine. ~i dau cu ceva `n cap.

Fructele m`niei

605

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 606

Administratorul sur`se cam silit [i r\spunse: – Te `n]eleg foarte bine. Te rog doar s\ `ncerci s\ nu faci una ca asta. Asta-i tot ce te rog... s\ `ncerci. Apoi se `ndep\rt\ cu pa[i rari c\tre cortul unde fusese dus\ doamna Sandry. Maica intr\ `n cort [i se a[ez\ al\turi de Trandafirul din {aron. O `ndemn\: – Ia uit\-te la mine! Fata nu f\cu `ns\ nici o mi[care. Maica `i ridic\ `nceti[or p\tura de pe cap. – Femeia aceea e cam nebun\, spuse maica. S\ nu crezi nici o iot\ din n\zdr\v\niile ei. Trandafirul din {aron [opti `ngrozit\: – C`nd a pomenit despre arderea `n fl\c\ri, parc\... parc\ m-am sim]it cuprins\ de v`lv\t\i. – Doar [tii bine c\-i o prostie. – S`nt fr`nt\ de oboseal\, [opti iar fata. S`nt ostenit\ de toate c`te s-au `nt`mplat [i a[ vrea s\ dorm. Vreau s\ dorm. – Bine, dormi atuncea. ~n locul unde ne afl\m acuma e tare bine. Po]i s\ dormi. – {i dac\ vine iar? – N-are s\ mai vie, o lini[ti maica. Stau eu chiar aici dinaintea cortului [i n-o mai las s\ vie. Odihne[te-te c`t mai bine acuma, fiindc\ nu mai e mult p`n\ o trebui s\ `ncepi lucrul la leag\nul de copii. Maica se ridic\ greoi `n picioare [i se duse s\ se a[eze `n gura cortului. Se l\s\ pe o lad\, `[i puse coatele pe genunchi [i-[i propti capul `n c\u[ul palmelor. Vedea mi[carea din tab\r\, auzea glasurile copiilor [i zdr\ng\nitul unei [ine de fier; dar ochii ei priveau numai drept `nainte.

606

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

A[a o g\si taica atunci c`nd se `ntoarse, p\[ind `ncet pe alee, [i, f\r\ s\ spun\ o vorb\, se a[ez\ pe vine al\turi de ea. Maica `[i r\suci `ncet capul spre d`nsul [i `ntreb\: – A]i g\sit de lucru? – Nu, r\spunse el ru[inat. Am c\utat. – Unde-s Al [i cu John? Unde-i camioneta? – Al repar\ ceva. A trebuit s\ `mprumute ni[te scule. {i omul cu sculele a spus ca s\ repare acolo, pe loc. Maica zise cu triste]e: – E foarte bine `n tab\ra asta. Am putea fi ferici]i aicea o vreme. – Dac\ putem g\si de lucru. – ~h`! Dac\ putem g\si de lucru. Taica `i sim]i triste]ea [i `i cercet\ chipul. – Da’ ce s-a `nt`mplat de e[ti a[a de plouat\? Dac\-i at`t de bine aici, ce ai de e[ti a[a plouat\? Maica se uit\ la el [i `nchise `ncet pleoapele. – E ciudat, nu-i a[a? Toat\ vremea c`t am fost pe drumuri [i am pribegit de colo-colo nu m-au prins deloc g`ndurile. {i iat\ c\ acuma oamenii de aici s-au purtat tare frumos cu mine, grozav de frumos; [i atunci, ce g\sesc eu s\ fac mai `nt`i? M\ `ntorc cu g`ndul la toate `nt`mpl\rile de jale – noaptea aceea c`nd a murit Bunul [i pe urm\ l-am `ngropat. Eram cople[it\ de ostenelile drumului, de-at`ta goan\ [i zdruncin\tur\, [i nu m-a durut a[a de tare. Da’ acum am ajuns aici, [i durerea e mai crunt\. Pe urm\, Buna... [i Noah, care a plecat a[a precum [tii! A luat-o doar `n jos pe marginea apei. Toate acestea alc\tuiau un singur lucru [i acum uite-le c\ se `ntorc [i dau buzna toate deodat\. Buna... o s\rman\ [i `nmorm`ntat\ ca o s\rman\. Acum te ustur\ la inim\. Te ustur\ cumplit. {i Noah a fugit pornind la vale pe malul apei. Nu [tia `ncotro se duce [i ce-l a[teapt\.

Fructele m`niei

607

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 608

Nimic nu [tia. {i nici noi nu [tim. Niciodat\ n-o s\ mai [tim dac\ tr\ie[te ori s-a s\v`r[it din via]\. Nicic`nd n-o s\ afl\m. {i Connie, care a plecat pe furi[. P`n\ acum nu le-am l\sat loc `n minte tuturor acestora, dar acuma uite-le cum dau toate n\val\! Iar eu s-ar c\dea s\ fiu bucuroas\ fiindc\ am nimerit `ntr-un loc cum nu se poate mai bun. ~n vreme ce d`nsa vorbea, taica `i urm\rea atent mi[c\rile buzelor. Ochii maichii r\m`neau `nchi[i. – Parc\ v\d `n fa]a ochilor cum erau mun]ii, ascu]i]i ca ni[te din]i de b\tr`n, pe malul apei de-a lungul c\reia a plecat Noah. Parc\ v\d aievea `n fa]a ochilor ]epii de pe miri[tea sub care odihne[te Bunul. Am dinainte butucul de t\iat lemne, de-acolo de-acas\, cu o pan\ prins\ `n el, [i-l v\d cum e tot crestat [i scrijelit, [i `nnegrit de s`ngele g\inilor. Taica vorbi [i glasul lui suna aidoma cu al maichii: – Ast\zi am v\zut ra]ele s\lbatice. Zburau `n `naltul cerului [i despicau v\zduhul c\tre miaz\zi. Ai fi zis c\ s`nt foarte gr\bite. {i-am v\zut sturzii `n[irui]i pe s`rme [i porumbeii a[eza]i pe garduri. Maica deschise ochii [i se uit\ la d`nsul. Iar el vorbi mai departe: – {i-am v\zut un v`rtej mic [i alerga ca un om, r\sucindu-se peste c`mp. {i ra]ele `[i vedeau de drum [i-ai fi zis c\ coboar\, a[a cum despicau de zor v\zduhul, zbur`nd `nspre miaz\zi. Maica sur`se. Apoi urm\: – ~]i mai aduci aminte? ~]i mai aduci aminte ce spuneam de fiecare dat\ pe vremea c`nd eram acas\ la noi? O s-avem iarn\ timpurie, ziceam de c`te ori vedeam ra]ele lu`ndu-[i zborul. Totdeauna spuneam a[a, da’ iarna venea atunci c`nd

608

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

sosea vremea ei. Da’ noi totdeauna ziceam: „O s-avem iarn\ timpurie“. M\ mir ce ne apuca. – Am v\zut sturzii `n[irui]i pe s`rme, repet\ domol taica. St\teau v`r`]i unul `ntr-altul. {i porumbeii. Nici o vietate nu poate s\ stea a[a de neclintit\ cum st\ porumbelul... pe s`rmele gardurilor... uneori c`te doi, unul l`ng\ altul. {i v`rtejul acela mic... c`t un om de mare, [i d\n]uia nebune[te de-a curmezi[ul c`mpului. Totdeauna mi-au pl\cut juc\riile astea mici, c`t un om de mari. – Mai bine nu m-a[ fi g`ndit cum e acas\, zise maica. Nu mai e de mult casa noastr\. A[ vrea s\ uit totul. {i pe Noah. – Totdeauna i-a lipsit lui o doag\... vreau s\ zic... de, eu s`nt de vin\. – }i-am mai spus s\ nu mai roste[ti niciodat\ vorba asta. Poate c\ altminteri n-ar fi tr\it deloc. – Da’ eu s-ar fi cuvenit s\ fiu mai `ndem`natic. – Acuma ispr\ve[te! zise maica. Noah era ciudat tare. Poate c-o s\ duc\ via]\ u[oar\ acolo, pe l`ng\ ap\. Poate c\-i mai bine a[a. Nu se cade s\ ne facem griji. ~n tab\ra asta de-aici e tare bine [i poate c-o s\ g\sim cur`nd [i de lucru. Taica ar\t\ spre cer. – Uite... alte ra]e. Un stol mare. Iar maica: – O s-avem iarn\ timpurie. {i izbucni `n r`s: S`nt unele lucruri pe care le faci f\r\ s\ [tii bine de ce. – Uite-l pe John, spuse taica. Vino `ncoace [i stai jos, John! Unchiul John veni l`ng\ ei. Se a[ez\ pe vine `n fa]a maichii [i se pl`nse: – Nici o isprav\ n-am f\cut. Am umblat de poman\ [i at`ta tot. {tii, Al vrea s\-]i spun\ ceva. Zice c\ trebuie s\

Fructele m`niei

609

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 610

cumpere un cauciuc. N-a mai r\mas la \la dec`t un singur strat de p`nz\, a[a zice. Taica se ridic\ `n picioare. – S\ tragem n\dejde c-o s\ g\seasc\ unul ieftin. Nu prea mai avem bani. Unde-i Al? – Uite colo, la a doua r\scruce, [i apuci la dreapta. Zice c-o s\ explodeze [i o s\ strice [i o camer\ dac\ nu lu\m altul. Taica se dep\rt\, iar ochii lui urm\reau uria[ul V al ra]elor ce lunecau pe cer. Unchiul John lu\ de jos o piatr\, o l\s\ s\-i cad\ din palm\ [i iar o ridic\. F\r\ s\ se uite deloc la maica, spuse: – Nu se g\se[te de lucru. – Da’ doar voi n-a]i c\utat peste tot. – Nu, da’ st\ scris pe la por]i. – Ei, uite c\ Tom a g\sit, f\r\ `ndoial\, de lucru. Nici acuma nu s-a `ntors. Unchiul John `[i d\du cu p\rerea: – Poate c\ a plecat [i el `n toat\ lumea... cum a f\cut Connie sau cum a f\cut Noah. Maica `i arunc\ o privire t\ioas\, dar ochii i se `mbl`nzir\ numaidec`t. – S`nt [i treburi de care e[ti sigur, r\spunse d`nsa. {i lucruri pe care le [tii bine. Tom a g\sit de lucru [i disear\ are s\ se `ntoarc\. |sta e adev\rul. {i z`mbi bucuroas\: Nu-i a[a c\ Tom e-un fl\c\u stra[nic?! Nu-i un b\iat cum nu se poate mai bun?! Ma[inile [i camioanele `ncepur\ s\ se `ntoarc\ `n tab\r\, [i b\rba]ii se `ndreptau buluc `nspre cl\dirile sanitare. {i fiecare ducea `n m`n\ c`te o salopet\ [i o c\ma[\ curat\. Maica `[i adun\ iar\[i g`ndurile.

610

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– John, du-te [i caut\-l pe taica! S\ da]i am`ndoi o fug\ p`n\ la pr\v\lie. S\-mi lua]i ni[te fasole [i zah\r, [i... o bucat\ de carne pentru pr\jit, [i morcovi, [i... spune-i lui taica s\ ia ceva bun... orice o fi... da’ numai bun s\ fie... s-avem `n seara asta. ~n seara asta... o s-avem... ceva bun.

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 612

Capitolul dou\zeci [i trei Gonind `nfrigura]i dup\ munc\, lupt`nd cu ghearele [i cu din]ii pentru via]\, pribegii c\utau necontenit bucuria, scormoneau pretutindeni s-o afle, `[i `njghebau cum puteau bucuriile [i erau seto[i de distrac]ii. Uneori distrac]ia putea fi aflat\ `n vorbe, iar atunci `[i mai luminau via]a cu glume. Asta se petrecea `n taberele `n[irate de-a lungul drumurilor, pe talazurile [an]urilor la margini de ape, la umbra sicomorilor, [i astfel luar\ fiin]\ povestitorii, iar oamenii se adunau `n jurul luminii s\race a focurilor, s\-i asculte pe cei `nzestra]i cu darul povestirii. St\teau [i ascultau `n vreme ce erau rostite acele istorii, iar datorit\ particip\rii lor, povestirile c\p\tau m\re]ie. „Eu am luptat ca recrut `mpotriva lui Geronimo1…“ {i oamenii ascultau, iar `n ochii lor bl`nzi se reflectau ultimele lic\riri ale focului. „Indienii \ia erau dibaci tare – alunecau pe p\m`nt ca [erpii [i, dac\ voiau, nu f\ceau nici cel mai mic zgomot. 1

Geronimo (1829–1909), conduc\torul apa[ilor chiricahua, a organizat rezisten]a `mpotriva coloni[tilor albi din Arizona [i New Mexico. ~n 1885, guvernul federal a trimis o armat\ de peste 5 000 de solda]i pentru a-l captura. S-a predat guvernului George Crook `n martie 1886. (n.tr.)

612

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Puteau s\ mearg\ prin frunze uscate [i s\ nu se aud\ nici un f`[`it. ~ncearc\ [i tu s\ faci una ca asta!“ Oamenii ascultau [i `[i aduceau aminte cum f`[`iau sub pa[ii lor frunzele uscate. – Pe urm\ a trecut vara [i norii au acoperit cerul. Vreme rea. A]i auzit voi vreodat\ s\ fac\ armata vreo treab\ cu rost? Pune-o s\ fac\ ce-o fi mai u[or pe lumea asta [i s\ vezi c\ tot `ncurc\ lucrurile. Era nevoie de trei regimente ca s\ ucid\ o sut\ de viteji – totdeauna. {i oamenii ascultau, iar chipurile lor r\m`neau lini[tite [i atente. V\z`nd c\ istorisirile s`nt ascultate cu luare-aminte, povestitorii vorbeau `n ritmuri alese, foloseau cuvinte alese, pentru c\ [i istorisirile erau alese, iar datorit\ lor, ascult\torii deveneau [i ei oameni ale[i. – Odat\ am v\zut un viteaz urcat pe o creast\, `n b\taia soarelui. De bun\voie st\tea acolo, la vedere. {i numai ce `ntinde bra]ele [i r\m`ne pe loc. Gol ca lumina dimine]ii [i a[ezat `n b\taia soarelui. Poate o fi fost nebun. Nu [tiu. St\tea acolo, cu bra]ele `ntinse; parc\ ar fi fost o cruce. La dep\rtate de patru sute de iarzi. {i oamenii… de, au `n\l]at cocoa[ele pu[tilor [i [i-au umezit degetele, s\ afle direc]ia v`ntului. Pe urm\ au r\mas a[a pe loc [i nu erau `n stare s\ trag\. Poate c\ indianul acela [tia el ceva. {tia c\ n-o s\ fim `n stare s\ tragem. R\m\seser\m cu cocoa[ele ridicate [i nici m\car nu puneam armele la um\r. Ne uitam la el. Avea o leg\tur\ peste frunte [i o pan\. ~l vedeam bine, a[a, gol ca soarele. Mult\ vreme am stat noi [i ne-am uitat, iar el nici m\car nu s-a clintit. Da’ la o vreme, pe c\pitan l-au apucat n\b\d\ile. {i unde `ncepe s\ zbiere: „Trage]i, idio]ii dracului, trage]i!“ Da’ noi nici nu mi[c\m. „V\ dau r\gaz c`t num\r p`n\ la cinci [i v\ `mpu[c ca pe ni[te c`ini“, zice

Fructele m`niei

613

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 614

c\pitanul. Ei, dom’le… ridic\m noi atuncea `ncet armele la um\r [i fiecare tr\gea n\dejde c\ altul are s\ apese mai `nt`i pe tr\gaci. ~n via]a mea nu mi-a fost sufletul a[a de c\tr\nit. Am ochit eu, dar drept `n p`ntecele lui, fiindc\ `n nici un alt loc nu po]i s\-l dai gata pe un indian… [i… pe urm\… Numai ce a c\zut din picioare [i s-a rostogolit la vale. Am urcat [i noi `ntr-acolo. Nu era prea voinic… da’ mare mai p\rea… c`nd st\tea acolo sus, pe creast\. Mic [i f\cut buc\]ele. A]i v\zut vreodat\ un fazan, b\]os [i m`ndru, cu fiece pan\ frumos desenat\ [i zugr\vit\, [i parc\ p`n\ [i ochii zugr\vi]i, cum nu se poate mai m`ndru? {i, poc! Pe urm\ `l ridici de jos… plin tot de s`nge [i sf`rtecat, [i ai nimicit ceva mai de seam\ dec`t tine; iar ca s\-l m\n`nci, nici m\car nu-]i mai trece prin minte, fiindc\ ai nimicit [i ceva `nl\untrul t\u, [i niciodat\ nu mai e[ti `n stare s\ dregi stric\ciunea aceea din tine. {i oamenii `ncuviin]au d`nd din capete, [i poate c\ din foc s\lta o limb\ sub]ire de flac\r\, [i lumina ei ar\ta ochii ascult\torilor, `ndrepta]i doar c\tre ce se petrecea `n sufletele lor. – ~n b\taia soarelui, cu bra]ele `ntinse `n l\turi. {i p\rea mare [i voinic… c`t Dumnezeu. Sau poate c\ un om st\tea ]in`nd dou\zeci de cen]i `n cump\n\ `ntre hran\ [i bucurie, iar pe urm\ se ducea la un cinematograf la Marysville sau Tulare, la Ceres ori la Mountain View. {i se `ntorcea la tab\ra din [an] cu mintea plin\ de aduceri-aminte. {i spunea celorlal]i cum a fost: – Era unul bogat [i se pref\cea c\ tare mai e s\rac, da’ mai era [i o fat\ bogat\ [i zicea [i ea c\-i sarac\, [i s-au `nt`lnit am`ndoi `ntr-o osp\t\rie. – De ce?

614

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu [tiu de ce… a[a ar\ta acolo. – Da’ de ce s\ se fi pref\cut ei c\ s`nt s\raci? – Ei, de ce? Li se f\cuse lehamite s\ tot fie boga]i. – Rahat cu mac! – Vrei s-ascul]i sau nu vrei? – Ei, p\i atuncea zi `nainte! Sigur, vreau s\ ascult, da’ eu, dac\ a[ fi bogat, dac\ a[ fi eu bogat, a[ cump\ra at`tea h\lci de carne de porc… pe urm\ le-a[ stivui `mprejurul meu ca pe lemne [i mi-a[ croi drum cu din]ii s\ ies dintre ele. Hai, zi `nainte! – A[a… {i \[tia doi fiecare credea c\ cel\lalt e s\rac. Da’ se `nt`mpl\ de-i `nha]\ poli]i[tii [i-i bag\ la pu[c\rie, [i de ie[it, nu ie[eau, fiindc\ cel\lalt ar fi priceput c\ cel de ie[ea `nt`i `i bogat. Da’ gardianul de la pu[c\rie se poart\ r\u cu ei, crez`nd el cum c\ am`ndoi `s s\raci. {i s\ vezi ce mutr\ a f\cut c`nd a aflat. Mai-mai s\ le[ine, asta-i tot. – Da’ la pu[c\rie de ce i-au b\gat? – P\i au dat peste ei la o adunare de-a radicalilor, numa c\ nu erau radicali. Doar din `nt`mplare se duseser\ acolo. {i nici unul dintre ei nu voia s\ se `nsoare ori s\ se m\rite pentru gologani, pricepi? A[a c\ tic\lo[ii `ncep s\-[i toarne la minciuni unul altuia… de la ochi. {i acolo pe p`nz\ se ar\ta ca [i cum ar fi fost oameni milostivi. Erau buni cu s\racii, pricepi? – Eu am fost odat\ la un film unde unul p\]ea chiar ca mine, ba mai r\u dec`t mine; [i era chiar via]a mea, [i chiar mai dihai dec`t `n via]a mea, a[a c\ toate se ar\tau mai grozave. – Ei, de necazuri s`nt eu s\tul p`n\-n g`t. Dac\ vreau ceva, e s\ mai uit de ele. – Sigur c\ da… dac\ po]i s\ crezi ce arat\ acolo.

Fructele m`niei

615

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 616

– De-acolea se iau ei [i pe urm\ afl\ to]i, [i afl\ [i cei care s-au purtat r\u cu \[tia. Era acolo unul cum nu s-a pomenit mai al dracului [i aproape c\ l-a lovit damblaua c`nd l-a v\zut pe \la venind cu ]ilindru `n cap. Da, da, mai s\-l loveasc\ damblaua. {i a mai fost [i un jurnal unde se vedeau solda]i dintr-\ia nem]i de arunc\ picioarele `n sus… s\ cr\pi de r`s, nu alta! {i dac\ are c`]iva gologani, omul poate oric`nd s\ se `mbete. Necazurile dispar [i c\ldura cuprinde `ntreaga fiin]\. Atunci nu mai exist\ singur\tate, fiindc\ omul e `n stare s\-[i populeze mintea cu prieteni, e `n stare s\-[i `n[face vr\jma[ii de piept [i s\-i nimiceasc\. St\ `ntins `ntr-un [an] [i p\m`ntul de sub el pare moale ca puful. Durerile trecutului se sting, [i viitorul nu mai ascunde primejdii. Foamea nu-l mai p`nde[te d`ndu-i mereu t`rcoale, lumea e bun\ [i bl`nd\, iar omul poate u[or ajunge acolo unde [i-a pus `n minte. Stelele coboar\ minunat de aproape [i cerul e catifelat. Moartea devine prieten [i somnul – fratele mor]ii. Vremurile de-odinioar\ se `ntorc… o fat\ cu picioare frumoase, pe care o v\zuse dans`nd odat\ acolo, acas\… un cal… [i-i at`t de mult de-atunci! Un cal [i o [a. Iar pielea [eii, frumos incrustat\. C`nd a fost asta? Ar trebui s\ g\seasc\ o fat\, s\ intre `n vorb\ am`ndoi. E o treab\ pl\cut\. Poate ar izbuti s\ se [i culce cu ea. {i-i cald aici. Stelele au cobor`t at`t de aproape, bucuria [i triste]ea parc\ s-au contopit [i au devenit unul [i acela[i lucru. Ar fi bine s\ po]i sta beat toat\ vremea. Cine spune c\ be]ia e rea? Cine `ndr\zne[te s\ spun\ c\ e rea be]ia? Preo]ii… numai c\ ei au be]ia lor. Femeile sfrijite, uscate, dar ele s`nt prea nenorocite ca s\ poat\ `n]elege. Cei care lupt\ pentru

616

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

schimb\ri `n lume… dar ei nu-[i `nfig destul de ad`nc col]ii `n via]\, ca s\ poat\ pricepe. Nu… stelele s`nt aproape [i-s minunate, iar eu am devenit una cu fr\]ia tuturor lumilor. {i totul este sf`nt… totul, chiar [i eu. – O armonic\ e u[or de purtat. O sco]i din buzunarul de la spate, o ba]i `n palm\ s-o cure]i de murd\rie, de praful din buzunar [i de firi[oarele de tutun. Acuma e gata. Cu o armonic\ po]i face orice; po]i scoate sunete sub]iri, `ntret\iate [i limpezi, ori po]i imita strunele, sau c`nta o melodie s\lt\rea]\. Cu palmele `ndoite po]i da melodiei oric`te unduiri, o faci s\ se vaite [i s\ ]ipe ca [i cimpoiul, s\ scoat\ acorduri pline [i bogate ca de org\ sau t\ioase [i p\trunz\toare ca fluierele f\cute din trestiile de pe coline. C`n]i c`t `]i place [i pe urm\ o pui la loc `n buzunar. {i-o ai totdeauna la tine, o por]i mereu `n buzunar. Iar pe m\sur\ ce c`n]i, cape]i tot mai mult\ dib\cie, `nve]i [i alte chipuri de a modula melodia cu ajutorul m`inilor, de a o conduce cu buzele, [i toate astea f\r\ ca nimeni s\ te `nve]e. ~ncerci `n fel [i chip… uneori la amiaz\, c`nd stai singur la umbr\, alteori `n gura cortului, dup\ cin\, c`nd femeile treb\luiesc la sp\latul blidelor. Piciorul bate `nceti[or `n p\m`nt. Spr`ncenele ]i se `nal]\ [i coboar\ dup\ ritm. Iar dac\ o pierzi ori o f\r`mi, ei… nu-i mare pagub\. Cu dou\zeci [i cinci de cen]i po]i s\ cumperi alta. – Ghitara e mai preten]ioas\. Trebuie s\ `nve]i, ca s\ po]i c`nta. Degetele m`inii st`ngi trebuie s\ aib\ un fel de degetare de os. Degetul mare al m`inii drepte – un fel de ghear\ de os. {i trebuie s\ `ntinzi degetele m`inii st`ngi, s\ le `ntinzi ca pe ni[te picioare de p\ianjen, p`n\ s\ le po]i ap\sa pe strune a[a cum se cade.

Fructele m`niei

617

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 618

Asta de-aici a fost a tatii. Eram de-o [chioap\ c`nd mi-a ar\tat prima dat\ coarda lui si. Iar c`nd am `nv\]at s\ c`nt tot a[a de bine ca [i el, tata nu mai c`nta dec`t la zile mari. Avea obicei s\ se a[eze `n prag, s\ asculte [i s\ bat\ tactul cu piciorul. Uneori o apucam pe-al\turi [i-atunci se o]\ra la mine [i st\tea `ncruntat p`n\ ce iar c`ntam cum trebuie, iar dup\ aceea se lumina, se sprijinea iar de u[orul u[ii [i cl\tina mul]umit din cap. „C`nt\, zicea. C`nt\ cum se cade!“ E-o unealt\ stra[nic\. Ia te uit\ ce tocit e g`tul! Multe milioane de c`ntece au r\sunat pe lemnul \sta p`n\ l-au ros a[a. ~ntr-o bun\ zi, scobitura are s\ ajung\ c`t oul de mare. Dar n-ai cum s-o astupi [i nici s-o ocole[ti `n vreun fel, c\ `ndat\ c`nt\ fals. C`n]i cu ea c\tre sear\, [i `n cortul de al\turi este unul care [i el c`nt\ din armonic\. Iar c`ntat\ `n doi, melodia r\sun\ [i mai frumos. – Vioara e rar\ [i greu de `nv\]at. {i nu-i cine s\ te `nve]e. Ia aminte cum c`nt\ un b\tr`n [i `ncearc\ s\ c`n]i [i tu tot a[a. Nu vrea s\-]i arate cum se scot tonuri duble. Zice c\ e secretul lui. Da’ eu m-am uitat bine. Uite cum f\cea! {uier\ ca v`ntul vioara [i-i iute, nervos [i ager arcu[ul. – Nu-i cine [tie ce de capul viorii \steia a mele. Doi dolari am dat pe ea. Da’ unul spunea c\ s-ar afla viori vechi de patru sute de ani [i au glas dulce [i m`ng`ietor ca whisky-ul. Zicea c\ ar costa pre] la vreo cincizeci-[aizeci de mii de dolari. Eu nu [tiu. Parc\ miroase a minciun\. Cam scheaun\, p\c\toasa, nu-i a[a? Vre]i s\ juca]i? Am s\ dau sac`z din gros pe arcu[. Mam\-mam\! Numai s\ vezi ce-o s\ ]ipe. Ai s-o auzi de la o po[t\. Toate trei `n noapte, armonica, vioara [i ghitara. C`nt\ un joc vioi [i mai cad pe-al\turi de melodie – strunele lungi [i elastice ale ghitarei ce palpit\ ca o inim\, sunetele ascu]ite ale armonicii, geam\tul [i vaierele viorii. Oamenii trebuie s\

618

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

se adune. Nu se pot `mpotrivi. Se c`nt\ acum Dansul coco[ilor [i picioarele bat domol `n p\m`nt, iar un fl\c\u t`n\r [i slab face trei pa[i repezi `nainte, cu m`inile b\l\b\nindu-i-se pe l`ng\ trup. Cercul privitorilor se str`nge [i dansul `ncepe, picioarele bat `n p\m`ntul gol, bat `nfundat [i izbesc cu c\lc`iele. Bra]ele se `nv`rt [i se clatin\. P\rul cade `n ochi [i se aud r\sufl\ri gr\bite. Acuma to]i se apleac\ `ntr-o parte. – Ia te uit\ la fl\c\ul acela din Texas, cu picioare lungi, cum bate de patru ori `n p\m`nt la fiece pas al celorlal]i. De c`nd s`nt n-am v\zut fl\c\u s\ se `nv`rt\ ca \sta! Uite cum o `nv`rte pe fata aceea indian\ cu obrajii rumeni, care-[i arunc\ mereu c\lc`iele `n urm\! Uite-o cum r\sufl\ [i cum salt\ `ntruna! Crezi c\ a ostenit? Crezi c-au prins-o ame]elile? Ehei, nici vorb\! Fl\c\ului din Texas i-a c\zut p\rul `n ochi, a c\scat gura larg\, abia mai r\sufl\, dar love[te de patru ori p\m`ntul la fiece pas al celorlal]i, [i-o s-o mai ]in\ `nc\ a[a, `mpreun\ cu fata indian\. Vioara se vait\, [i ghitara zb`rn`ie. Cel cu armonica de gur\ s-a `nro[it la fa]\. Fl\c\ul din Texas [i fata indian\ abia `[i mai trag r\suflarea [i fr\m`nt\ de zor p\m`ntul. Cei v`rstnici stau deoparte [i bat din palme `n ritmul dansului. Z`mbesc u[or [i bat tactul cu piciorul. – Acolo, acas\… `n cl\direa [colii. Luna plin\ luneca `ncet c\tre apus. {i am`ndoi, el [i cu mine… ne-am dus ceva mai departe. Nu vorbeam, fiindc\ ni se str`nseser\ g`tlejurile. Nici o vorb\ nu scoteam. {i n-a trecut mult [i am dat peste o claie de f`n. De-a dreptul spre ea ne-am dus [i ne-am a[ezat acolo. {i c`nd te ui]i la fl\c\ul \sta din Texas [i la fata indian\ cum se topesc `mpreun\ `n `ntuneric… nimeni nu i-a v\zut c\ pleac\, zic ei. O, Doamne! Tare-a[ vrea s\ fi plecat eu cu fl\c\ul acela din Texas. Nu mai e mult [i-o s\ r\sar\ luna. L-am v\zut pe tat\l fetei cum o ia din loc [i d\ s\-i opreasc\, da’ pe

Fructele m`niei

619

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 620

urm\ s-a r\zg`ndit. {tia el limpede. Tot a[a de bine ai putea opri venirea toamnei [i tot a[a de u[or ]i-ar fi s\ opre[ti seva s\ circule prin copaci. {i `n cur`nd o s\ r\sar\ luna. – Mai c`nt\… zi c`ntecele acelea cu `nt`mpl\ri, C`nd m\ plimbam pe str\zile din Laredo. Focul s-a stins. Ru[ine ar fi s\-l mai a]`]i. B\tr`na lun\ o s\ se arate `ndat\. L`ng\ un [an] de iriga]ie, un preot cuv`nta [i oamenii pl`ngeau. Preotul se plimba de colo-colo ca un tigru [i-i biciuia pe oameni cu vorbele lui, iar ascult\torii st\teau `ntin[i cu fe]ele `n ]\r`n\ [i jeleau. Preotul `i c`nt\rea bine, `i m\sura cu precizie, se juca senin cu sufletele lor, iar c`nd `i v\zu pe to]i zv`rcolindu-se `n ]\r`n\, se aplec\ [i, cu bra]ele lui v`njoase, `i ridic\ pe fiecare `n parte, strig`nd: „Prime[te-l, Isuse!“ [i pe urm\ `i azv`rli `n ap\. Iar c`nd to]i fur\ `n [an], cufunda]i `n ap\ p`n\ la br`u, [i privindu-[i st\p`nul cu ochi plini de spaim\, preotul `ngenunche pe taluz [i se rug\ pentru ei; cerea ajutorul lui Dumnezeu pentru ca to]i b\rba]ii [i toate femeile s\ stea `ntin[i cu fe]ele `n ]\r`n\ [i s\ jeleasc\. B\rba]i [i femei, cu apa [iroind de pe ei, cu ve[mintele lipite de trup, a[teptau; apoi, cu apa chiftind [i clef\ind `n `nc\l]\ri, se `ntoarser\ `n tab\r\, la col]uri, vorbind pe [optite, cuprin[i de extaz: – Am fost m`ntui]i, ziceau. Ca z\pada ne-am albit. {i niciodat\ nu vom c\dea `n p\cat. {i copiii, uzi [i `nfrico[a]i, [u[oteau laolalt\: – Am fost m`ntui]i. De acum nu vom mai p\c\tui. A[ vrea s\ [tiu toate p\catele, toate, pentru ca pe toate s\ le pot f\ptui. Umil\, mul]imea pribegilor c\uta pe drumuri bucuriile.

Capitolul dou\zeci [i patru S`mb\ta diminea]a era mare gloat\ la jgheaburile de sp\lat rufe. Acolo sp\lau femeile rochii de bumbac, `nflorate [i cu dungi ro[ii, apoi le at`rnau la soare [i le `ntindeau bine, ca s\ le netezeasc\. La venirea amiezii, `ntreag\ tab\ra `ncepea s\ se mi[te mai iute [i oamenii deveneau nelini[ti]i. Copiii sim]eau [i ei `ncordarea [i erau mai g\l\gio[i ca de obicei. Mai c\tre sear\ `ncepea `mb\ierea copiilor [i, pe m\sur\ ce fiecare era `nh\]at, domolit [i sp\lat, se potolea zarva de la locul de joac\. ~nc\ `nainte de ceasurile cinci, to]i erau sp\la]i zdrav\n [i l\muri]i despre ce `i a[teapt\ dac\ se murd\resc iar; [i umblau de colo-colo ]epeni `n hainele curate [i tare neferici]i c\ trebuiau s\ se mi[te cu luare-aminte. La platforma cea mare de dans, aflat\ `n aer liber, o echip\ lucra de zor. Fiece cap\t de s`rm\ electric\ fusese rechizi]ionat. Toate maidanele de vechituri din ora[ fuseser\ cercetate [i fiecare l\di]\ de scule contribuise cu materiale izolatoare. Acum firele t\iate pe m\sur\ erau `mpletite [i `ntinse c\tre platforma de dans, pe g`turi de sticl\ folosite drept izolatoare. ~n noaptea aceea, platforma avea s\ fie pentru prima oar\ iluminat\. La ceasurile [ase, b\rba]ii se

Fructele m`niei

621

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 622

`ntorseser\ de la lucru ori de la c\utarea de lucru [i `ncepu alt r`nd de `mb\ieri. La [apte, to]i sf`r[iser\ cina [i b\rba]ii `[i puseser\ hainele cele bune: salopete proasp\t sp\late, c\m\[i albastre curate, uneori chiar cuviincioasele haine negre. Fetele se g\tiser\ `n rochiile lor imprimate, netede [i curate, [i-[i piept\naser\ p\rul `n cozi `mpodobite cu funde. Pline de grij\, femeile `[i cercetau din ochi familiile [i sp\lau blidele de la masa de sear\. La platforma de dans, c`nt\re]ii `[i acordau instrumentele, `nconjura]i de un zid dublu de copii. To]i se agitau [i erau `ncorda]i. ~n cortul lui Ezra Huston, pre[edintele, avea loc [edin]a comitetului general, alc\tuit din cinci membri. Huston, un b\rbat `nalt [i slab, cu chipul ars de soare [i de v`nt, cu ochi ca ni[te mici lame de o]el, vorbea comitetului, format din c`te un reprezentant al fiec\rui corp sanitar. – Al dracului noroc am avut c`nd am aflat c\ au de g`nd s\ ne sparg\ serbarea de disear\! spunea el. Atunci lu\ cuv`ntul reprezentantul rotofei al Corpului sanitar num\rul trei. – Eu cred c-ar trebui s\ le tragem o mam\ de b\taie s\ le mearg\ fulgii [i s\-i `nv\]\m minte! – Nu, r\spunse Huston. Asta ar fi tocmai ce vor ei. Nu, nu. Dac\ ar izbuti s\ fac\ a[a fel `nc`t s\ se `ncing\ aici la noi o p\ruial\, atunci numaidec`t ar trimite poli]i[tii `ncoace, sub cuv`nt c\ nu s`ntem `n stare s\ p\str\m ordinea. Au mai `ncercat treaba asta [i `nainte… prin alte p\r]i. Apoi se `ntoarse c\tre un fl\c\u negricios [i ab\tut, reprezentantul Corpului sanitar num\rul doi: Ai adunat oamenii [i le-ai spus s\ p\zeasc\ de-a lungul gardului, ca s\ nu lase s\ se strecoare nimeni `n\untru? Fl\c\ul cel ab\tut cl\tin\ din cap.

622

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Da. Doisprezece in[i. Le-am spus s\ nu dea `n nimeni. Numai s\-i `mbr`nceasc\ afar\ din tab\r\. Huston r\spunse: – Vrei s\ te duci [i s\-l cau]i pe Willie Eaton? El e pre[edintele comitetului de organizare, nu? – ~h`! – Bine. Spune-i c\ vrem s\ st\m de vorb\ cu el. Fl\c\ul plec\ [i peste c`teva clipe se `ntoarse cu un om din Texas, sub]ire [i v`nos. Willie Eaton avea falca de jos prelung\ [i delicat\, iar p\rul, de culoarea prafului. M`inile [i picioarele `i erau lungi [i mari, [i pe chipul ars de soare str\luceau ochi cenu[ii, ca ai celor din Coada-de-Crati]\. St\tea acolo `n cort [i r`njea, `nv`rtind mereu m`inile din `ncheieturi. Huston `l `ntreb\: – Ai auzit ce-i vorba s\ se `nt`mple la noapte? R`njetul lui Willie se `ntinse pe toat\ fa]a. – ~h`! – Ai luat vreo m\sur\ `n privin]a asta? – ~h`! – Spune-ne [i nou\ ce-ai f\cut! Willie Eaton r`nji fericit. – P\i, dom’le, de regul\, comitetul de organizare e alc\tuit din cinci oameni. Am mai ad\ugat `nc\ dou\zeci – to]i b\ie]i voinici [i de n\dejde. Am aranjat ca \[tia s\ danseze mereu, da’ s\ trag\ cu urechea [i s\ ca[te ochii. La cel dint`i semn – vreo vorb\ mai r\stit\ ori vreo ceart\ – se-adun\ `mprejurul \lora. ~n felul \sta, treaba merge foarte bine. Nimeni nu poate s\ vad\ nimic. Pe urm\, se trag cu to]ii deoparte [i-l iau [i pe \la la mijloc. – Spune-le c\ nu trebuie `n nici un caz s\ dea `n el. Willie r`se vesel [i r\spunse:

Fructele m`niei

623

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 624

– Le-am [i spus. – Bine, mai spune-le o dat\, ca s\ le intre `n cap. – {tiu cu to]ii. Avem cinci oameni care or s\ stea afar\ la poart\, s\ vad\ cine vine. O s\ `ncerc\m s\-i dibuim `nainte de-a apuca ei s\ fac\ ceva. Huston se ridic\ `n picioare. Ochii s\i de culoarea o]elului priveau cu duritate. – Ascult\ `ncoace, Willie! }inem neap\rat ca \lora s\ nu li se `nt`mple nici un r\u. La poarta din fa]\ or s\ stea f\r\ `ndoial\ poli]i[tii. Dac\ `i umple]i cumva de s`nge, [tii… poli]i[tii pun numaidec`t m`na pe voi. – La asta ne-am g`ndit noi, r\spunse Willie. O s\-i scoatem prin spate, `n c`mp. {i pe urm\ c`]iva dintre b\ie]i or s\ se-ngrijeasc\ s\-[i vad\ de drumul lor. – Da, lucrurile par a merge pe calea cea bun\, spuse Huston, foarte preocupat. Vezi cum faci, s\ nu se-nt`mple nimic. R\spunzi, s\ [tii! S\ nu cumva s\ da]i `n ei. S\ nu umbla]i cu vreun ciomag ori cu vreun cu]it, sau mai [tiu eu cu ce. Nimic dintr-astea. – Nu, n-ave]i grij\. N-o s\ se cunoasc\ nimic. Huston era `nc\ b\nuitor. – A[ vrea s\ fiu sigur c\ pot avea `ncredere `n tine, Willie. Dac\ trebuie s\ le da]i ceva tr`nteal\, face]i a[a fel ca s\ nu-i `ns`ngera]i. – Am `n]eles, s\ tr\i]i! r\spunse Willie. – Te bizui pe oamenii care i-ai ales? – Da, s\ tr\i]i! – E-n regul\. {i dac\ iese vreo `ncurc\tur\, pe mine m\ g\si]i `n col]ul din dreapta, de partea asta a platformei. Willie maimu]\ri un salut militar [i plec\ imediat. Huston le spuse celorlal]i:

624

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Nu [tiu ce s\ cred. Trag n\dejde c\ b\ie]ii lui Willie n-or s\ omoare pe careva. De ce dracu’ or fi ]in`nd poli]i[tii s\ fac\ r\u taberei? De ce n-or fi vr`nd s\ ne lase `n pace? Fl\c\ul cel ab\tut din unitatea cu num\rul doi r\spunse: – Eu am stat la Sunland Land [i `n tab\ra Companiei de cre[tere a vitelor. Pe sufletul meu v\ spun c\ aveau c`te un poli]ist la fiecare zece oameni! Era o singur\ ci[mea pentru mai bine de dou\ sute de in[i. Delegatul cel rotofei ad\ug\ [i el: – Uite, m\ jur pe to]i sfin]ii! Eu n-am nevoie s\-mi mai spui tu. Am stat acolo. Aveau un grup de bar\ci – c`te treizeci [i cinci `n lungime [i cincisprezece `n l\]ime. {i pentru toat\ omenirea asta nu era dec`t zece c\c\stori. {i… Doamne Sfinte! Pu]eau de la o po[t\. Acolo mi-a spus mie un poli]ist care-i secretul. Patrula pe-acolo [i mi-a spus: „Fir-ar ele ale dracului taberele alea ]inute de guvern! zice. Le dau \lora ap\ cald\ [i s\ vezi c-au s\ se `nve]e a[a. Le dau closete cu ap\ la lan] [i pe urm\ tot a[a or s\ vrea s\ tr\iasc\“. Zice: „D\-le `mpu]i]ilor de okies marafeturi dintr-astea [i s\ vezi cum se `nva]\ cu ele“. {i pe urm\ zice: „}in acolo `n tab\r\ adun\ri bol[eviste. Tot stau [i socotesc cum s\ `nha]e c`t mai mult\ poman\“, zice. – {i nu s-a g\sit nimeni s\-i dea una `n cap? `ntreb\ Huston. – Nu. Da’ era acolo unul m\run]el, [i zice \la: „Ce vrei s\ spui cu asta, care poman\?“ „Poman\, adic\… ce d\m noi \[tia, de pl\tim impozite, [i lua]i voi, `mpu]i]ii de okie.“ „P\i [i noi pl\tim impozite de c`te ori cump\r\m c`te ceva, pl\tim impozit la benzin\ [i la gaz, pl\tim impozit la tutun“, zice \la m\run]elul. {i zice el: „Fermierii cei mari primesc din partea statului c`te patru cen]i pentru fiecare

Fructele m`niei

625

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 626

pfund de bumbac, asta nu-i poman\?“ {i zice \la: „Companiile de drumuri de fier [i de vapoare primesc subsidii, asta nu-i poman\?“ „Da, numai c\ to]i \[tia fac ni[te treburi care trebuie f\cute“, zice poli]istul de colo. „A[a? zice m\run]elul. Da’ cum s-ar aduna toate afurisitele astea de recolte dac\ n-am fi noi?“ {i rotofeiul privi grijuliu `mprejur. – {i ce-a spus poli]istul? `ntreb\ Huston. – Ehei, pe poli]ist l-au apucat pandaliile. {i zice poli]istul: „Ap\i, voi, tic\lo[ii \[tia de ro[ii, totdeauna st`rni]i ceart\, zice. Ia mai bine s\ mergi m\t\lu]\ cu mine“. {i-l umfl\ pe m\run]el [i `i tr`ntesc dou\ luni de `nchisoare pentru vagabondaj. – Da’ cum s\ fac\ una ca asta, c`nd omul g\sise de lucru? `ntreb\ Timothy Wallace. Rotofeiul se porni pe r`s. – Parc\ tu nu [tii, r\spunse el. {tii doar foarte bine c\ vagabond e oricine nu-i pe placul poli]i[tilor. Din pricina asta du[m\nesc a[a de amarnic tab\ra noastr\. Nici un poli]ist nu poate s\ calce aici. Tab\ra noastr\ e SUA, nu-i California. Huston oft\. – Tare-a[ vrea s\ putem r\m`ne aicea! Da’ nu peste mult\ vreme o s\ trebuiasc\ s-o lu\m din loc. ~mi place mult aici. Oamenii o duc bine; [i, Doamne Sfinte, de ce n-or fi `n stare s\ ne lase `n pace, `n loc s\ ne-aduc\ nenorociri pe cap [i s\ ne arunce `n pu[c\rii? A[ jura pe cei mai sf`nt c\, de-or s\ se ]ie `ntruna de capul nostru, or s\ ne sileasc\ s\ s\rim la b\taie. Pe urm\ `[i domoli glasul: Deocamdat\ trebuie s\ st\m lini[ti]i, `[i reaminti Huston sie `nsu[i. Comitetul n-are dreptul s\ scape lucrurile din m`n\.

626

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Rotofeiul de la Corpul sanitar num\rul trei spuse: – Cine-o crede c\ noi, cei din comitet, huzurim [i t\iem frunz\ la c`ini n-are dec`t s\ treac\ pu]in `n locul nostru [i s\ `ncerce. ~n unitatea mea azi s-a `ncins o b\taie… muierile. Au `nceput mai `nt`i s\ se oc\rasc\ [i pe urm\ s\ arunce unele `ntr-altele cu ce le c\dea `n m`n\ de prin gunoaie. Comitetul femeilor n-a putut s-o scoat\ la cap\t [i au venit la mine. Ziceau c\ s\ aduc chestiunea aici, `n fa]a comitetului general. Eu le-am spus c\-i de datoria lor s\ descurce `ncurc\turile dintre femei. Comitetul nostru n-are de ce s\ se amestece `n b\t\ile cu gunoaie. Huston d\du din cap [i-i r\spunse: – Bine-ai f\cut. Se l\sase seara [i, pe m\sur\ ce cre[tea `ntunericul, parc\ [i c`ntecele celor din orchestr\, care f\ceau exerci]ii, r\sunau mai cu putere. Luminile se aprinser\ [i doi oameni pornir\ s\ verifice `mpletitura s`rmelor p`n\ la platforma de dans. Copiii se str`nseser\ gr\mad\ `n jurul c`nt\re]ilor. Un fl\c\u cu ghitar\ c`nta numai pentru sine C`ntecul de-acas\, ciupind u[urel strunele, [i la al doilea refren, trei armonici [i o vioar\ `i ]inur\ tov\r\[ie. Oamenii se scurgeau dinspre corturi c\tre platform\, b\rba]ii `n ve[minte albastre [i curate, de doc, femeile `n rochii `nflorate. Veneau p`n\ la marginea platformei, pe urm\ r\m`neau nemi[ca]i `n a[teptare, cu chipurile `ncordate [i str\lucitoare `n b\taia luminii. ~mprejurul taberei se `ntindea un gard `nalt de s`rm\ ghimpat\, iar de-a lungul lui, la dep\rtare de cincizeci de iarzi unul de cel\lalt, oamenii de paz\ st\teau culca]i `n iarb\ [i a[teptau. La o vreme `ncepur\ s\ soseasc\ ma[inile oaspe]ilor – mici fermieri cu familiile [i pribegi de prin alte tabere. C`nd

Fructele m`niei

627

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 628

intra pe poart\, fiecare oaspete trebuia s\ spun\ cine anume din tab\r\ `l poftise. Muzican]ii pornir\ s\ c`nte o melodie s\lt\rea]\, dar acum c`ntau tare, c\ci nu mai era vorba doar de exerci]ii. Bine-credincio[ii r\m\seser\ fiecare dinaintea cortului s\u, cu chipurile `ncruntate [i dispre]uitoare. Nu vorbeau `ntre ei, ci p`ndeau p\catul, iar pe fe]e li se citea apriga os`nd\ pentru tot ce vedeau `n jur. ~n cortul familiei Joad, Ruthie [i Winfield `nfulecaser\ `n fug\ ce brum\ de m`ncare avuseser\, [i numaidec`t d\dur\ s-o zbugheasc\ spre platform\. Maica `i chem\ `nd\r\t, le ridic\ fe]ele, pun`nd c`te o m`n\ sub b\rbia fiec\ruia, [i le cercet\ n\rile, `i trase de urechi [i se uit\ `n\untru, pe urm\ `i trimise `n cl\direa sanitar\ s\ se mai spele o dat\ pe m`ini. De cum trecur\ col]ul cl\dirii, o [i rupser\ la goan\ `nspre platform\, unde se amestecar\ printre copiii `ngr\m\di]i `n jurul orchestrei. Al termin\ de m`ncat [i z\bovi o jum\tate de ceas s\ se b\rbiereasc\, folosind briciul lui Tom. Avea ni[te haine de l`n\ ce-i st\teau str`nse pe trup [i o c\ma[\ cu dungi; se `mb\ie, apoi `[i sp\l\ bine [i-[i piept\n\ pe spate p\rul aspru. C`nd pentru o clip\ r\mase singur `n sala du[urilor, `[i z`mbi `nc`ntat lui `nsu[i `n oglind\, apoi se `ntoarse [i `ncerc\ s\ vad\ cum `i st\ din profil dac\ z`mbe[te. ~[i trase peste m`necile c\m\[ii benzile ro[ii de elastic [i `mbr\c\ haina str`mt\. Pe urm\ `[i lustrui pantofii galbeni cu o bucat\ de h`rtie de toalet\. Un `nt`rziat intr\ `n sal\ s\ fac\ baie, iar atunci Al ie[i repede afar\ [i porni gr\bit c\tre locul de dans, cu ochii ]int\ dup\ fete. Nu departe de platform\ z\ri o blond\ dr\gu]\, a[ezat\ dinaintea unui cort.

628

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

O lu\ piezi[ `ntr-acolo [i `[i descheie haina, ca s\ i se vad\ c\ma[a. – Nu veni]i la dans `n seara asta? `ntreb\ el. Fata se uit\ `n alt\ parte [i nu d\du nici un r\spuns. – Nu-i chip s\ schimbe cineva o vorb\ cu dumneata? Ce-ai zice dac\ am dansa am`ndoi? {i ad\ug\ cu nep\sare: {tiu vals. Fata ridic\ sfioas\ privirile [i spuse: – Mare scofal\! Vals [tie oricine. – Da’ nu ca mine, se f\li Al. Muzica `ncepu s\ c`nte, [i el b\tu tactul cu piciorul. Hai s\ mergem! O femeie din cale-afar\ de gras\ scoase capul din cort [i se strop[i la el: – Ia vezi-]i de drum! Fata asta e `n vorb\ cu cineva. O s\ fac\ nunta azi-m`ine [i b\iatul ei trebuie s\ vie s-o ia. Al f\cu [treng\re[te cu ochiul spre fat\ [i o lu\ din loc c\lc`nd `n ritmul muzicii, s\lt`nd din umeri [i cl\tin`ndu-[i bra]ele. {i fata se uit\ lung `n urma lui. Taica l\s\ jos farfuria [i se ridic\ `n picioare. ~i spuse lui John: – Gata, hai s\ mergem! Pe urm\ o l\muri pe maica: Ne ducem s\ st\m de vorb\ cu ni[te oameni, poate afl\m unde se g\se[te de lucru. Dup\ aceea plec\ `mpreun\ cu John spre locuin]a administratorului. Tom adun\ cu o bucat\ de p`ine cump\rat\ de la pr\v\lie sosul din farfurie [i v`r` dumicatul `n gur\. ~ntinse maichii farfuria, iar d`nsa o b\g\ `n c\ldarea cu ap\ fierbinte [i o sp\l\, apoi o d\du Trandafirului din {aron s-o [tearg\. – Tu nu te duci la joc? `ntreb\ maica.

Fructele m`niei

629

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 630

– Sigur c\ m\ duc, r\spunse Tom. Fac parte dintr-un comitet. Trebuie s\ avem grij\ de ni[te in[i anume. – Ai [i ajuns `ntr-un comitet. Te-au ales fiindc\ ai g\sit de lucru, eu a[a zic. Trandafirul din {aron se `ntoarse s\ pun\ farfuria la loc. Tom f\cu semn `nspre ea [i spuse: – Aoleu, c\ mare s-a mai f\cut! Trandafirul din {aron se ro[i toat\ [i lu\ alt\ farfurie din m`na maichii. – A[a e, `ncuviin]\ maica. – {i se face tot mai frumoas\, urm\ Tom. Fata ro[i `nc\ [i mai tare [i l\s\ capul `n piept. – Termin\, spuse ea `n [oapt\. – Sigur c\ da, zise maica. Femeia se face totdeauna mai frumoas\ c`nd are copil. Tom `ncepu s\ r`d\. – Dac-o cre[te mereu a[a, are s\ trebuiasc\ s-o ducem cu roaba. – Da’ mai termin\ odat\! zise Trandafirul din {aron [i intr\ `n cort, ca s\ nu mai stea la vedere. Maica r`se `nceti[or. – N-ar trebui s-o nec\je[ti. – Las\, c\-i place, r\spunse Tom. – {tiu c\-i place, da’ `[i [i face s`nge r\u. Jele[te mereu dup\ Connie. – Ar fi trebuit s\-l dea naibii de mult. Acuma pesemne c\ `nva]\ ca s\ ajung\ pre[edintele Statelor Unite. – N-o mai nec\ji! `l cert\ maica. Nu-i deloc u[or pentru ea. Willie Eaton se apropie, r`nji [i spuse: – Dumneata e[ti Tom Joad?

630

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– ~h`! – Bine atuncea. Eu s`nt pre[edintele comitetului de organizare. Avem nevoie de dumneata. Mi-au spus oamenii cine e[ti. – Sigur. S`nt oric`nd al\turi de voi, r\spunse Tom. D`nsa e maic\-mea. – Bun\ seara, salut\ Willie. – M\ bucur de cuno[tin]\. – La `nceput, pe dumneata o s\ te punem la poart\, anun]\ Willie. Pe urm\, o s\ treci la platforma de dans. Am vrea s\ iei seama la cei care intr\ [i s\ `ncerci poate c\-i po]i dibui. O s\ mai fie `nc\ unul cu dumneata. Pe urm\ a[ vrea s\ treci la joc [i s\ iei seama. – E-n regul\. Astea pot s\ le fac foarte bine, spuse Tom. – O s\ fie vreun scandal? `ntreb\ maica, tem\toare. – Nu, doamn\, r\spunse Willie. N-o s\ fie nici un fel de scandal. – Nici pomeneal\, `nt\ri Tom. Ei, hai s\ mergem! Ne `nt`lnim la dans, maic\. {i cei doi se dep\rtar\ repede `nspre poarta principal\. Maica a[ez\ farfuriile vraf pe o lad\. Strig\: – Vino `ncoace! Iar c`nd v\zu c\ nu cap\t\ nici un r\spuns: Rosasharn, ie[i afar\ de-acolo! Fata ie[i din cort [i `ncepu iar s\ [tearg\ farfuriile. – Tom a glumit cu tine [i at`ta tot. – {tiu. Nu m-am sup\rat; da’ nu-mi place s\ se uite lumea la mine. – Ei, la asta n-ai ce-i face. Oamenii tot or s\ se uite. Da’ oamenii se bucur\ c`nd v\d femeie t`n\r\ `ns\rcinat\… se veselesc [i s`nt ferici]i. Nu mergi [i tu la joc?

Fructele m`niei

631

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 632

– Ziceam… da’ nu [tiu. Tare-a[ mai vrea s\ fie [i Connie aici. {i deodat\, cu glas mai puternic: Maic\, tare-a[ vrea s\ fie [i el aici! Aproape c\ nu mai pot `ndura. Maica o privi ]int\. ~i spuse: – {tiu. Da’, Rosasharn… s\ nu cumva s\ ne faci de ru[ine. – Nu vreau eu una ca asta, maic\. – Bine, s\ nu ne faci de r`sul lumii. Acuma avem destule necazuri pe capul nostru, f\r\ s\ ne mai faci [i tu vreo ru[ine. Buzele fetei tremurau. – Eu… eu nu m\ duc la dans. Nu pot… Maic\… ajut\-m\! Se a[ez\ [i `[i acoperi fa]a cu bra]ele. Maica se [terse pe m`ini cu [tergarul de vase [i se l\s\ pe vine `n fa]a copilului ei, apoi `[i puse am`ndou\ m`inile pe p\rul Trandafirului din {aron. – E[ti o fat\ cuminte, `i spuse. Totdeauna ai fost fat\ bun\. Am s\ am eu grij\ de tine. Nu te mai chinui. {i urm\, cu glas [i mai cald: {tii ce-o s\ facem noi am`ndou\, tu [i cu mine? O s\ ne ducem acolo la joc, o s\ st\m deoparte [i-o s\ privim. Dac\ vine vreunul s\ te ia la joc… [tii, am s\-i spun eu c\ nu ai destul\ putere. ~i spun c-ai fost bolnav\. A[a po]i s\ ascul]i muzica [i toate celelalte. Trandafirul din {aron `n\l]\ capul. – N-ai s\ m\ la[i s\ joc? – Nu, nu te las. – S\ nu la[i pe nimeni s\ s-ating\ de mine. – Nu, n-am s\ las. Fata oft\. {i spuse cu dezn\dejde: – Nu [tiu ce-am s\ m\ fac, maic\. Deloc nu [tiu. Nu [tiu. Maica o m`ng`ie pe genunchi zic`nd:

632

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

– Ascult\! Ascult\-m\ tu pe mine! Am s\-]i spun ceva. S\ mai treac\ pu]in\ vreme [i n-o s\-]i mai vie a[a de greu. Numai s\ mai treac\ pu]in\ vreme. ~]i spun drept. Acuma hai s\ mergem! Trebuie s\ ne sp\l\m, s\ ne punem hainele cele bune [i s\ mergem acolo la joc. O lu\ de bra] [i o conduse `nspre cl\direa corpului sanitar. Taica [i unchiul John se a[ezar\ `naintea verandei din fa]a biroului, `mpreun\ cu un grup de al]i b\rba]i. Spunea taica: – Azi era gata s\ g\sim de lucru. Numa cu vreo c`teva minute am ajuns prea t`rziu. |ia [i angajaser\ doi oameni. {i, de, dom’le, ciudat a mai fost! Vine unul, om de credin]\ al st\p`nului, [i zice: „Chiar acuma am angajat ni[te oameni cu dou\zeci [i cinci de cen]i. Sigur, am putea s\ angaj\m [i cu dou\zeci. Am putea s\ angaj\m o mul]ime de oameni cu dou\zeci de cen]i pe ceas. S\ v\ duce]i `nd\r\t `n tab\r\ la voi [i s\ spune]i c\ angaj\m oameni mul]i cu dou\zeci de cen]i“. Oamenii str`n[i roat\ se foir\ nelini[ti]i. Un b\rbat lat `n spete, cu fa]a `n `ntregime acoperit\ de umbra unei p\l\rii negre, se lovi cu palma peste genunchi [i strig\: – ~i cunosc eu, lua-i-ar dracu’ s\-i ia! {i-a[a au s\ momeasc\ oamenii. Au s-adune acolo duium de oameni fl\m`nzi. Cu dou\zeci de cen]i pe ceas nu-]i po]i hr\ni familia, da’ trebuie s\ munce[ti pe c`t o fi. Te poart\ mereu de nas de colo p`n\ colo. Ce fac ei e ca [i cum ai scoate la mezat un loc de munc\. Dumnezeule mare, n-o s\ mai treac\ mult [i-au s\ ne pun\ pe noi s\ pl\tim ca s\ putem munci. – Noi am fi muncit [i a[a, zise taica. E mult de c`nd n-am mai g\sit nimic de lucru. Nu-ncape vorb\ c\ ne-am fi apucat s\ muncim acolo, da’ mai erau de fa]\ unii [i se uitau a[a de ur`t la noi, c\ ne-am speriat.

Fructele m`niei

633

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 634

P\l\rie-Neagr\ zise: – Te-apuc\ nebuneala c`nd stai s\ te g`nde[ti! Eu am muncit la unul [i \la nu izbutea s\-[i adune recolta. Numa culesul costa mai mult dec`t ar fi putut lua el pe gr`nele adunate [i omul nici nu mai [tia ce s\ fac\. – Eu a[ zice c\… `ncepu taica vorba, dar se opri. Cei din jur t\ceau [i a[teptau s\ vad\ ce are de spus: Ap\i… m\ g`ndeam eu a[a c\, dac\ fiecare om ar avea c`te un acru de p\m`nt, ei, atuncea, numai femeia mea ar putea s\ scoat\ de pe el niscai zarzavaturi pentru pia]\, s\ creasc\ vreo doi porci [i c`teva or\t\nii. Noi, b\rba]ii, am putea s\ umbl\m [i s\ g\sim de lucru, iar seara s\ ne `ntoarcem la casele noastre. A[a poate c\ [i copiii ar avea cum s\ umble la [coal\. De c`nd s`nt n-am v\zut [coli cum s`nt pe-aici. – ~n [colile astea copiii no[tri n-au trai, se v`r` `n vorb\ P\l\rie-Neagr\. – Da’ de ce nu? ~s stra[nic de frumoase [colile astea. – Ehei, ia g`nde[te-te, un copil descul] [i `n zdren]e, [i ceilal]i copii, cu ciorapi `n picioare [i pantaloni frumo[i, url\ la el: „Okie!“ B\iatul meu s-a dus la [coal\. ~n fiecare zi a trebuit s\ se bat\ cu c`te unul. Da’ s-a ]inut bine. Voinicul tatei, voinic! Nu trecea zi de la Dumnezeu s\ nu trebuiasc\ s\ se bat\ cu c`te unul. Venea de la [coal\ cu hainele rupte [i nasul numai s`nge. Pe urm\ acas\ `l mai lua [i maic\-sa la bu[eal\. A trebuit s-o st\p`nesc eu. Nu era nevoie s\ fie pentru to]i toba b\t\ilor, m`nca-l-ar tata de mititel! Mam\, Doamne! Unora dintre muco[ii \ia le-a dat c`te-o tr`nteal\ de le-au mers fulgii… sc`rbelor \lora cu pantaloni frumo[i. Nu [tiu. Nu [tiu ce s\ mai zic. Taica `ntreb\: – Ei, p\i atuncea ce mama dracului am s\ fac eu? Bani nu mai avem deloc. Unul dintre b\ie]ii mei a g\sit de lucru

634

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

pentru c`teva zile, da’ cu asta nu ne putem hr\ni to]i. Eu am s\ m\ duc [i am s\ muncesc chiar [i cu dou\zeci de cen]i. N-am `ncotro. P\l\rie-Neagr\ `n\l]\ capul, iar atunci se ivir\ `n lumin\ [i b\rbia lui ]epoas\, [i g`tul musculos, pe care perii st\teau culca]i ca o blan\. – ~h`, zise el cu am\r\ciune. Ai s\ faci [i treaba asta. Eu s`nt unul dintr-\ia care cer dou\zeci [i cinci. {i-ai s\-mi iei locul, pentru dou\zeci. Pe urm\ eu am s\ cr\p de foame [i n-am s\ mai fiu primit la lucru, tot pe locul meu, dec`t cu cincisprezece cen]i. ~h`! Du-te drept acolo [i f\ treaba asta! – Ei, [i-atuncea ce mama dracului pot s\ fac? `ntreb\ taica. Nu pot s\ mor eu de foame ca s\ prime[ti tu dou\zeci [i cinci de cen]i pe ceas. P\l\rie-Neagr\ `[i l\s\ iar\[i capul `n piept [i b\rbia i se topi `n `ntuneric. – Nu [tiu, zise el. Chiar c\ nu [tiu ce s\-]i spun. E destul de r\u s\ munce[ti dou\sprezece ceasuri pe zi [i s\ r\m`i tot fl\m`nd, da’ n-avem ce face [i, oricum, tot trebuie s\ ne socotim [i iar s\ ne socotim toat\ ziulica. {i copiii mei nu m\n`nc\ niciodat\ pe s\turate. Nu pot sta toat\ vremea s\ m\ g`ndesc, lua-o-ar dracu’ de via]\! O s-ajung s\-mi ies din min]i. To]i oamenii aduna]i acolo mi[car\ nelini[ti]i din picioare. Tom [edea la poart\ [i-i cerceta cu aten]ie pe oamenii veni]i la joc din afara taberei. Un reflector le lumina fe]ele. Willie Eaton `l `ndemn\: – Numai vezi s\ deschizi bine ochii. Am s\-l trimit `ncoace [i pe Jule Vitela. E pe jum\tate indian, din tribul cherokee. Foarte bun b\iat. Fii cu ochii `n patru! {i vezi de nu cumva `i po]i dibui pe \ia.

Fructele m`niei

635

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 636

– O.K.! r\spunse Tom. Apoi se uit\ la familiile de fermieri care intrau `n\untru, fete cu p\rul `mpletit `n cozi, b\ie]ii ferchezui]i pentru joc. Jule se opri l`ng\ el [i anun]\: – Stau [i eu aici cu tine. Tom cercet\ nasul de vultur al t`n\rului, obrazul smolit [i cu pome]i `nal]i, b\rbia scurt\ [i ascu]it\. – Lumea spune c\ e[ti pe jum\tate indian. Mie mi se pare c\ e[ti indian sadea. – Nu, r\spunse Jule. Numai pe jum\tate-s indian. A[ fi fost bucuros s\ fiu indian de-a binelea. A[ avea p\m`ntul meu acolo, `n rezerva]ie. Indienii get-beget se descurc\ destul de bine, cel pu]in unii dintre ei. – Ia te uit\ ce de lume! spuse Tom. Oaspe]ii intrau `ntruna pe poart\, familii `ntregi de pe la ferme, pribegi din taberele risipite pe la margini de drum. Erau [i copii, care nu [tiau ce s\ mai fac\ s\ r\m`n\ de capul lor, [i p\rin]i grijulii, care nu-i sc\pau deloc din m`n\. Jule zise: – Cu serile astea de joc se `nt`mpl\ lucruri ciudate. Oamenii no[tri n-au de tras nici un folos, da’ [i numai pentru c\ pot s\-[i pofteasc\ prietenii aicea la joc parc\ se simt mai puternici [i au pentru ce s\ se m`ndreasc\. {i din pricina serilor \stora de joc oamenii au mai mult respect pentru ai no[tri. Cel la care am muncit eu are [i el, acolo, un petic de p\m`nt. Vine la noi, la joc. Eu m-am g`ndit s\-l chem [i a venit. Zice c\ `n tot ]inutul numai la noi se face o treab\ de asta cuviincioas\, unde omul poate s\-[i aduc\ fetele [i nevasta. Ei, ia te uit\! Trei tineri tocmai intrau pe poart\ – muncitori `mbr\ca]i `n haine de doc. Mergeau `nghesui]i unul l`ng\ altul.

636

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Paznicul de la poart\ `i `ntreb\, iar ei d\dur\ r\spuns [i p\trunser\ `n\untru. – Uit\-te bine la ei! `l `ndemn\ Jule pe Tom. Pe urm\ se duse la paznic [i-l `ntreb\: – Cine i-a chemat pe \ia trei? – Unul pe nume Jackson, Corpul patru. Jule se `ntoarse l`ng\ Tom [i-l anun]\: – Cred c\ \ia `s oamenii no[tri. – De unde [tii? – De [tiut, nu [tiu… Am numai a[a, o b\nuial\. Par a fi cam speria]i. }ine-te dup\ ei [i spune-i lui Willie s\-l `ntrebe pe Jackson, la Corpul patru. S\ vad\ cum stau lucrurile [i dac\ totul e `n regul\. Eu r\m`n aici. Tom porni `n urma celor trei tineri. ~i v\zu cum se `ndreapt\ spre platforma de dans [i se opresc lini[ti]i la o margine a grupurilor de privitori. ~l z\ri [i pe Willie l`ng\ orchestr\ [i `i f\cu semn. – Ce s-a `nt`mplat? `ntreb\ Willie. – |ia trei… `i vezi?… de colo. – Da. – Au spus c\ i-a poftit unul Jackson, de la Corpul patru. Willie `[i lungi g`tul [i se uit\ `n jur, `l v\zu pe Huston [i `l chem\ acolo. – Uite-i pe \ia trei, zise Willie. Ar fi bine s\ vorbim cu Jackson, de la Corpul num\rul patru, [i s\ vedem dac\ el i-a chemat la joc. Huston se r\suci `n loc [i se dep\rt\; peste c`teva minute se `ntoarse `mpreun\ cu un om slab [i ciol\nos, de fel din Kansas, [i le spuse celorlal]i: – D`nsul e Jackson. Uite, Jackson, `i vezi pe tinerii \ia trei de colo?…

Fructele m`niei

637

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 638

– ~h`. – A[a, tu i-ai poftit `ncoace? – Nu. – I-ai mai v\zut vreodat\ p`n\ acuma? Jackson se uit\ atent la ei. – Sigur. Am muncit `mpreun\ la Gregorio. – Vas\zic\, `]i cuno[teau numele? – Cum s\ nu! Am lucrat chiar al\turi. – E-n regul\! spuse Huston. S\ nu te dai pe aproape de ei! Dac\ s`nt oameni de treab\, n-o s\-i azv`rlim afar\. Mul]umesc, domnule Jackson. Apoi se adres\ lui Tom: Foarte bine a]i lucrat. Cred c\ \ia s`nt oamenii no[tri. – Jule i-a dib\cit, `l l\muri Tom. – P\i nici nu-i de mirare. S`ngele lui indian i-a ajutat s\-i miroas\ de la distan]\. ~n fine, las\ c\ am s\-i ar\t [i celorlal]i b\ie]i. Un fl\c\ia[ de [aisprezece ani veni alerg`nd prin mul]ime. Cu r\suflarea t\iat\, se opri `n fa]a lui Huston [i `i spuse: – Dom’ Huston, am f\cut a[a cum mi-a]i spus. O ma[in\ cu [ase oameni a oprit acolo, `n dreptul eucalip]ilor, [i alta cu patru in[i, pe drumul \la m\rgina[ de la miaz\noapte. Le-am cerut un foc. Au to]i pistoale. Le-am v\zut eu. Ochii lui Huston lucir\ cruzi [i ne`ndur\tori. ~ntreb\: – Willie, e[ti sigur c\ totul e pus la punct? Willie r`nji `n culmea fericirii: – Sigur c\ da, domnu’ Huston! N-o s-avem nici un fel de necaz. – Bine, ave]i grij\ s\ nu-i r\ni]i. }ine bine minte! Dac\ se poate domol [i cu bini[orul, a[ vrea s\ stau [i eu de vorb\ cu ei. M\ g\si]i la mine `n cort. – S\ vedem ce putem face, r\spunse Willie.

638

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

Jocul `nc\ nu `ncepuse `n mod oficial, dar acum Willie se urc\ pe platform\ [i strig\: – Forma]i careurile! Muzica t\cu. Fl\c\i [i fete, b\rba]i [i femei tinere alergar\ de colo-colo, p`n\ ce pe platforma cea mare ap\rur\ opt careuri bine `ntocmite [i gata s\ porneasc\ jocul. Fetele `[i ]ineau m`inile la piept [i-[i fr\m`ntau degetele. B\ie]ii b\teau ner\bd\tori din picioare. De jur `mprejurul platformei st\teau cei v`rstnici; z`mbeau u[or [i aveau grij\ de copii, s\ nu se urce pe platform\. P\str`nd distan]a cuvenit\, ceva mai `ncolo se aflau drept-credincio[ii. St\teau [i se uitau la pr\p\dul acela, iar pe chipurile lor `ncruntate se citea asprimea os`ndei. Maica [i Trandafirul din {aron [edeau pe o banc\ [i priveau. De c`te ori venea vreun fl\c\u s-o cheme pe fat\ la joc, maica `i spunea: „Nu poate, e bolnav\“. Iar Trandafirul din {aron ro[ea [i ochii `i sticleau. Willie trecu `n mijlocul platformei, ridic\ bra]ele [i strig\: – Gata toat\ lumea? Atunci, da]i-i drumul! Puternic [i limpede, muzica `ncepu Dansul coco[ilor, vioara d`nd ]ip\t, armonicile c`nt`nd nazal [i p\trunz\tor, ghitarele duduind din coadele groase. Crainicul striga figurile, careurile se mi[cau. {i jucau `nainte [i `napoi, iar b\ie]ii, cu bra]ele rotunjite, `[i `nv`rteau partenerele. Crainicul se `nfierb`ntase [i el [i izbea cu piciorul `n p\m`nt, se cl\tina `nainte [i `napoi, se mi[ca printre grupuri `n vreme ce striga figurile. – ~nv`rti]i fetele [i porni]i `nainte. Prinde]i-v\ to]i de m`ini [i s\-i d\m drumul. Melodia se `n\l]a [i cobora, iar `nc\l]\rile b\teau `n tact platforma, cu r\sunet ca de tob\.

Fructele m`niei

639

Steinbeck FRUCTELE 5.0_OK.qxd

9/30/2005

5:13 PM

Page 640

O `nv`rtire la st`nga, o `nv`rtire la dreapta; desp\r]i]i-v\ acuma… desp\r]i]i-v\… spate la spate“ c`nta crainicul pe un singur ton, dar cu glas puternic. De la o vreme, p\rul fetelor `[i pierdu r`nduiala plin\ de grij\ a piept\n\turii. De la o vreme, broboane de sudoare ap\rur\ pe frun]ile b\ie]ilor. De la o vreme, cei mai dibaci `ncepur\ chiar s\ arate `nfloriturile figurilor. V`rstnicii aduna]i de jur `mprejurul platformei prinser\ ritmul [i `ncepur\ s\ bat\ `nceti[or din palme [i cu picioarele `n p\m`nt; din c`nd `n c`nd z`mbeau duios, iar dac\ `[i `nt`lneau privirile, cl\tinau mul]umi]i din cap. Maica aplec\ `ncet capul la urechea Trandafirului din {aron: – Poate c\ nu ]i-ar veni s\ crezi, da’ c`nd era t`n\r, taic\-tu juca frumos cum n-am mai v\zut eu pe nimeni de atuncea juc`nd. Asta m\ face s\ m\ g`ndesc la vremuri de demult, spuse maica z`mbind. {i pe chipurile privitorilor fluturau tot z`mbetele din vremuri de odinioar\: – Acolo, pe-aproape de Muskogee1, acuma vreo dou\zeci de ani, era un orb [i c`nta din vioar\… – Odat\ eu am v\zut un fl\c\u `n stare s\ loveasc\ de patru ori din c\lc`ie `ntr-o singur\ s\ritur\. – Suedezii, acolo `n Dakota… [tii ce fac c`teodat\? Presar\ piper pe podele. De-acolo se `nal]\ pe sub fustele femeilor [i le face de se f`]`ie… se f`]`ie ca ni[te iep[oare `n c\lduri. A[a fac suedezii c`teodat\. Pe locurile lor mai retrase, bine-credincio[ii `[i d\sc\leau copiii `nd\r\tnici. Ziceau: – Uit\-te s\ vezi cu ochii t\i pierzania. Oamenii aceia zboar\ spre iad c\l\ri pe cozi de m\tur\. E-o ru[ine c\ 1

640

Ora[ `n partea de r\s\rit a statului Oklahoma (n.tr.)

J

O

H

N

S

T

E

I

N

B

E

C

K

oamenii cu frica lui Dumnezeu s`nt nevoi]i s\ vad\ una ca asta. Dar copiii r\m`neau `mbufna]i [i nervo[i. – ~nc\ o dat\ [i pe urm\ pauz\, anun]\ crainicul. Da]i-i cu n\deje, c\ ispr\vim repede. Fetele n\du[ite [i `mbujorate jucau cu gurile deschise [i chipurile vis\toare, iar b\ie]ii `[i aruncau pe spate p\rul lung [i s\reau, s\ltau pe v`rfurile picioarelor [i pocneau din c\lc`ie. Careurile `naintau [i se retr\geau, o luau piezi[, s