Ipostazele Iubirii La Catullus Si Vasile Voiculescu [PDF]

Zitiervorschau

Ipostazele iubirii la Catullus si Vasile Voiculescu

Caius Valerius Catullus

Prima jumătate a sec I i. Hr. este epoca cea mai agitată din toată istoria Romei. Necontenite războaie externe, răscoale interne au făcut ca republica să-şi trăiască ultimii ani. Până acum literatura avea un caracter marcant cetăţenesc şi, potrivit modelului său grecesc, clasic. Acum, însă, alte condiţii economice, politice şi sociale duc către o altă direcţie literară.

În această epocă, omul de litere face din literatură un mijloc de divertisment şi de evadare, iar poetul se plasează în centrul propriei sale atenţii.Poetul tipic al acestei direcţii este Caius Valerius Catullus.

Fire pătimaşă, Catullus se dăruieşte, ani de zile, unei iubiri chinuitoare pentru Clodia, femeie frumoasă, rafinată şi nestatornică.Opera lui cuprinde 114 poezii dintre care menţionăm: poezii de dragoste ocazionale, elegii, epigrame şi poeme mitologice.

Catullus trezeste un viu interes prin felul sau asocial de a-si propune opera si viata, fiind un mare marginal, care-si ducea traiul ignorand norma si idealul timpului sau, fiind acel poet care intoarce spatele marii civilizatii latine, propunind un spirit de fronda, o lirica narcisista, si un ascutit spirit de critica.

Opera catulliana isi dezvaluie insa nu numai obiectul, semnificantul, dar si semnificatul, acel context al epocii, moravurile, ideile si institutiile culturale.

S-au pastrat 116 poeme, majoritatea dedicate Lesbiei (Clodia, tanara matroana dintr-un neam vechi, frumoasa, mondena, rafinata, dar si nestatornica, pentru care Catullus nu era decat inca un amant curtenitor).

Autor pasional si obscen, delicat si perspicace, pe care insa mereu il vom gasi firesc in felul de poezie pe care il face.

În poezia sa, sentimentul iubirii apare cu infinite si subtile nuanţe. Toată gama sentimentelor legate de povestea iubirii sale pentru Lesbia (Clodia) este dominată de suferinţa iubitului părăsit, iar vibraţia sentimentală sinceră şi pură a poetului - altădată glumeţ, galant, chiar frivol – comunică cititorului convingerea lui Catullus că iubirea nu este pentru el un divertisment, ci o pasiune mai puternică decât voinţa şi chiar decât moartea.

Poetul trăieşte cu patimă o iubire obsesivă, suferă, este disperat, dar nu poate renunţa la sentimentul care-i înnobilează sufletul. Nici măcar orgoliul nu-l poate împiedica să se despartă de cea pe care o iubeşte mai presus de orice. Deşi află că i-a fost infidelă, Catullus se întoarce plin de tristeţe şi învins la picioarele marii iubiri.

Motivul:

este, în principiu, „basium” (sărutul) luat de poet ca măsură primordială pentru a-şi exprima pasiunea pentru iubită. Acesta simte atât de intens iubirea încât nu găseşte limită la câte sărutări i-ar dărui Lesbiei.

IDEI POETICE

1. Este emoţionant cum poetul îşi exprimă sentimentul de iubire. El doreşte sărutări.

2. Poetul îşi însuşeşte epitetul de „nebun” recunoscându-şi, astfel, iubirea dezlănţuită şi profundă ce-i mistuie sufletul.

Catullus o iubeste pe Clodia, care recurge, se pare, nu o data la un santaj sentimental si chiar sexual al poetului. Ea e iubita care apare in poemele lui cu numele de Lesbia, nume ce deschide intertextual o perspectiva spre poezia elina, dupa numele insulei unde a trait poeta Sappho. Catullus traduce chiar o oda scrisa de Sappho, care pare sa fi propovaduit o kama in arealul elin.

Victima a iubirii, Catullus exclama odi et amo, urasc si iubesc; este cazul unui eu liric discontinuu scandat intre dragoste si ura, este un tip de autodeconstructie poetica, de existenta a unor semnificatii antinomice.

Dupa ce Lesbia il tradeaza, nu atat dragostea cat enuntarea ei ia dimensiuni pornografice, iar actul enuntarii – limbaj agresiv, plin de tribulatie, dar si intrepiditate.Iubind si urand, Catullus stie foarte bine sa ironozeze si sa persifleze lumea ce-l acapareaza. In lirica satirica poetul se inspira si din asa-numita satura, un tip de reprezentatie dramatica cu unele cuvinte glumete, de haz la adresa cuiva.

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu a fost un medic, poet, prozator și dramaturg român.

Timpul si dragostea sunt cele doua coloane ce strabat marea literatura, in jurul carora graviteaza viata umana: ca in sonetele lui Vasile Voiculescu,viata este limitata de timp, dar dragostea poate spori numarul de ani.

Una celeilalte se opun, dragostea poate “eterniza”timpul ce este doar”circulabil,reversibil si recuperabil”;iubirea implinita poate regenera viata apusa si se poate “inalta” deasupra realitatii profane si poate recupera starea de imperfectiune si de atemporalitate.Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare sunt dovada incontestabila a stapanirii de catre Vasile Voiculescu a limbajului artistic, cu nebanuite rafinamente

Simbol al existentei trupesti si pamantesti, imagine a fragilitatii si singuratatii, coliba sufletului se transforma intr-un palat, simbol al maretiei si misterului.

La nivelul trairilor, iubirea e sentimentul resimtit ca intensificare a vitalitatii, ca inaltare, desprindere de terestru, e contaminare de focul cosmic.

Cuprins de dragoste si dor („porni-vom // spre unicul meu dor '), eul liric e patruns in acelasi timp de fiorul creatiei, al poeziei. Prin eros se accede la eternitate („Sa-ti cuceresc si tie un tron in nemurire').

Bibliografie: www.referate.ro

www.scritube.com www.google.ro www.wikipedia.ro

Realizat de: Stamu Tatiana Stama Claudiu Clasa: a XII-a F