Introducere in Comunicare Ascultarea [PDF]

Zitiervorschau

Ascultarea

„Ne-au fost date două urechi şi doar o singură gură, pentru ca să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin.” de stoicul Zeno din Citium

Multi oameni nu stiu sa asculte. In loc sa urmareasca ce spune celalalt, le place sa dea sfaturi, sa povesteasca ce li s-a intamplat lor sau sa-si exprime punctele de vedere. De fapt, a sti sa asculti e o adevarata arta ce poate fi invatata. "Una din nevoile fundamentale ale persoanei umane este aceea de a comunica si de a se simti ascultata de cineva; dar un rau din cele mai mari ale civilizatiei postmoderne, a consumului si a grabei," este solitudinea goala a celui ce nu se simte ascultat, a celui ce nu se simte inteles de nimeni. Omul, inzestrat cu mijloace de comunicare tot mai rafinate, se simte tot mai singur, pentru ca are prea multe lucruri de auzit, dar care nu-i umplu golul interior", se simte bombardat informational, dar prea putin "impartasit". Toata lumea vorbeste si nimeni nu asculta pe nimeni si nimic. La un moment dat omul nu se mai aude nici macar pe sine insusi. Astazi, mijloacele de comunicare in masa au eliminat spatiile de liniste si de reflectie personala, ia o data inlaturata linistea si dispozitia interioara, capacitatea de a asculta s-a atrofiat semnificativ. Asa s-au nascut doua slogane, frecvent vehiculate in mediile comunicationale: "e foarte trist a avea ceva de spus si a nu avea pe cineva care sa vrea sa te asculte" si "a sti sa asculti e tot atat de rar ca si a sti sa vorbesti". Atitudine de ascultare ( atenta, calda, participativa si profunda ) confera persoanei un sentiment de ajutor psihologic, de valorizare personala, incredere, siguranta, suport (psihoterapeutic), apropiere. Elimina distanta psihologica si mareste posibilitatea de deschidere sufleteasca. Nevoia de a fi ascultati este poate cea mai mare nevoie a oamenilor. Astazi, importanta ascultarii in relatia de ajutor este subliniata de toate scolile psihologice si pastorale. Ea constituie "piatra unghiulara pe care se bazeaza toate raspunsurile generatoare de ajutor psihologic. Cand cineva se simte ascultat, de fapt se simte valoros in ochii interlocutorului", inteles si acceptat, fara sa se mai vada nevoit a depune un efort de "cosmetizare" a imaginii personale. Pentru a auzi, se cere mai intai sa stii sa taci, sa stiI sa facI liniste in propriul tau interior si sa fie exersat in ascultarea de sine si in autocunoastere. Se stie ca nu de putine ori "ascultarea celuilalt o facem prin propriile proiectii, ambitii, dorinte, angoase, neauzind decat ceea ce vrem sa auzim, ceea ce ne satisface, ne convine, ne linisteste sau ne alina pe moment suferintele". Ori, pentru a auzi, e necesar a face liniste atat in interior, cat si in exterior.

In ceea ce priveste meseria de terapeut trebuie sa nu ne "ascultam pe sine" in celalalt. Este foarte posibil sa se recunoasca intr-o seama de chestiuni aduse in discutie de pacient, intr-o asemenea situatie ar fi posibil ca atitudinea si sugestiile terapeutului sa determine in pacient o rezistenta cu efecte negative asupra comunicarii sau acesta sa adopte un comportament defensiv. Terapeutul trebuie sa invete, intr-adevar, sa faca liniste in interiorul lui, pentru a putea asculta. Ascultarea si linistea sunt doua atitudini intim legate intre ele. Numai in liniste se poate realmente auzi. Ea devine calea de acces la secretul persoanei si locul unde personalitatea se poate descoperi si manifesta integral. Cheia dialogului sta in succesiunea ascultarii mesajului, a intelegerii lui si intr-un raspuns adecvat. Terapeutul trebuie sa stie sa asculte si nu va interveni decat atunci cand va fi necesar pentru a propune, cu toata prudenta (uneori cu fermitate), o interpretare, pentru a explica un anumit comportament". Un psihoterapeut exersat si competent devine un adevarat "maestru in arta dialogului", stiind sa imbine, in mod profesionist, cuvantul cu tacerea, calmul cu energia, acceptarea cu motivarea pentru schimbarea terapeutica. Ascultarea este foarte importanta in cadrul comunicarii. Aceasta are : -o latura procesuala ce presupune existenta mai multor momente sau faze cum ar fi : primirea mesajelor, concentrarea atentiei asupra lor, atribuirea de sensuri mesajelor, fixarea mesajelor in memorie, ierarhie ce nu poate fi modificata fara ca ascultarea sa nu fie serios afectata. -o latura atitudinala ce este obiectivata in diferite comportamente care se perpecuteaza asupra calitatii si eficientei acestuia. Primirea mesajelor presupune alegerea informatiilor ce dorim sa le ascultam din multitudinea de mesaje. Concentrarea atentiei este focalizarea pe mesajele care au fost deja selectate si care prezinta un interes pentru destinatarul care urmeaza sa le acorde semnificatii. Concentrarea atentiei este determinata de : receptivitatea fata de vorbitor, nivelul vigilentei mintale si starea psihica generala. Receptivitatea depinde de : interesul pe care-l au mesajele pentru ascultator, atractivitatea sursei si daca ascultatorul poseda o conduita optima de ascultare, daca a fost exersata si dezvoltata un timp. Nivelul de vigilenta depinde de : functionarea sistemului nervos si starea de oboseala a organismului (datorita solicitarii unui deosebit efort pentru decodificare poate aparea). Atribuirea sensurilor consta in a da o semnificatie mesajelor primite si implicit, intelegerea acestora. In aceasta etapa a ascultarii se acorda semnificatii nu numai mesajelor ci si manierei de transmitere a acestora, cum ar fi tonalitatea vocii, tipurile de gesturi, expresivitatea faciala. Memorarea sau fixarea in memoria de lunga durata a mesajelor ce au determinat o concentrare accentuata a atentiei si au facut obiectul atribuirii de sensuri. Daca stii sa asculti, esti mai productiv. O ascultare eficienta iti permite: - sa intelegi mai bine sarcinile si ce se asteapta de la tine; - sa construiesti o relatie optima cu ceilalti; - sa ii sustii pe cei din jur; - sa lucrezi mai bine in echipa; - sa rezolvi problemele care pot aparea in meseria ta, relatia cu ceilalti;

- sa fii capabila sa raspunzi intrebarilor; - sa afli sensul ascuns in ceea ce spun ceilalti. Orice buna ascultatoare stie ca o astfel de aptitudine presupune sa acorzi atentie si la ceea ce interlocutorul nu spune, ci doar da de inteles. Urmareste indiciile non-verbale precum expresii ale fetei sau gesturi care iti releva intregul mesaj transmis. Exista mai multe de stiluri de ascultare si deasemeni exista diverse tipuri de ascultare care se potrivesc unor situatii diferite. Modurile de variatie a ascultarii se pot clasifica astfel: - ascultare in timpul liber de tipul unei conversatii - ascultare informationala, atentia concentrata pe fapte, figuri si specificatii - ascultare stilistica, atentia concentrata la modul de exprimare mai degraba decat la cuvinte - ascultare tehnica - discutie interactiva din campul propriu de expertiza - ascultare empatica - ascultarea si intelegerea persoanei care vorbeste ca si cum am fi in locul ei - ignorare sau simulare a interesului interesat Toate aceste forme de ascultare au rolul lor, dar in general exista tendinta de a pica in anumite tipare. Cand apare un astfel de stereotip, stilul de ascultare poate fi inadecvat anumitor situatii. Destul de des reusim sa nu fim suficient de empatici precum cere conjunctura. „EMPATIE” vine din cuvantul german „einfulling” care literar inseamna „simtire interioara”. Empatia este abilitatea de a simti sentimentele cuiva, de a vedea lumea prin ochii lui si de a comunica aceasta intelegere persoanei la acelasi nivel. Empatie inseamna a asculta atat cu inima cat si cu capul si implica experimentarea sentimentelor celorlalti pastrandu-se distanta si identitatea fiecaruia. O persoana empatica va raspunde corect la durerea sufleteasca a celui de alaturi fara a fi afectata sau deranjata de aceasta. Emotiile celeilalte persoane sunt simtite si intelese, dar nu se pierde abilitatea de a face distinctia intre sentimentele proprii si cele ale partenerului de conversatie. Empatia implica o identificare indeaproape cu cealalta persoana, dar care nu duce la afectarea identitatii. Identificarea excesiva implica simpatie si nu empatie. Empatia poate fi descrisa ca o implicare detasata un raport cu o alta persoana si sentimentele acesteia. Empatia poate fi descrisa prin: Mentinerea unui grad de separare fata de cealalta persoana. Persoana empatica trebuia sa simta sentimentele celeilalte persoane si sa dezvolte o intelegere aprofundata a sentimentelor acesteia Empatia inseamna intelegerea situatiei care duce la exprimarea sentimentelor si acceptarea sentimentelor, chiar daca s-ar raspunde diferit intr-o situatie similara Facilitatea verbala a comunicarii printr-un limbaj in rezonanta cu sentimentele celeilate persoane. Persoana empatica raspunde sentimentelor celeilalte persoane cu acceasi intensitate Apatia poate fi descrisa ca lipsa de interes pentru sentimentele altei persoane. Persoana apatica nu se implica, nici nu-si doreste sa devina implicat sau sa imparta succesele cu alte persoane. In societatea moderna, un anumit grad de apatie este necesar pentru supravietuirea fizica si mentala. Daca relationam cu toate persoanele empatic circuitele noastre inter-personale se vor supra-incarca si energia acumulata va refula. Aceasta poate afecta relatiile in mod nedorit.

Neutralitatea este lipsa de interes si grija pentru o alta persoana. O atitudine de lipsa de grija poate face pe cealalta persoana sa intre in defensiva si sa devina necomunicativa. O atitudine neutra si o lipsa de interes din partea unui manager este transmisa de multe ori angajatilor, datorita tendintei generale de a ne feri de emotii. Multi manageri se simt amenintati de propriile emotii si de sentimentele altora, solutia pe care au gasit-o fiind aceea de a le ignora. Aceasta ii determina pe angajati sa devina confuzi, incerti si tensionati. Intr-o astfel de situatie, atitudinea neutra face dificila comunicarea. Simpatia poate fi descrisa ca o implicare mai profunda fata de cealalta persoana. Ea este definita ca manifestandu-se prin „sentimente pentru cealalta persoana” si nu prin „sentimente alaturi de cealalta persoana” ca in cazul empatiei. Prin super-identificarea cu cealalta persoana, persoana isi pierde propria identitate si nu mai poate sa acorde asistenta. O persoana caracterizata de simpatie poate deveni complesita de compasiune, iar persoana care trebuie sustinuta poate fi cuprinsa de un sentiment de disconfort. Simpatia poate avea un efect contrar celui scontat, cealalta persoana fiind minimizata sau i se plange de mila in momentele in care ar trebui sa fie incurajata si sustinuta cu putere. Tipurile de ascultari: a) Ascultarea pasiva ce este generatoare de comportamente mai putin productive, care influenteaza nefavorabil modul de desfasurare a comunicarii. -ascultatorul lenes are un comportament pasiv, se recepteaza mesajele dar nu se atribuie semnificatii mesajului -ascultatorul prefacut nu-si manifesta intentia de a fi activ si doar mimeaza o ascultare activa din cauza unor posibile consecinte aparute in cazul in care s-ar descoperii -ascultatorul nesigur este preocupat de mesajele potentiale pe care ascultatorul le-ar putea transmite in retur vorbitorului -ascultatorul egocentric este obiectivat intr-un comportament de ascultare extrem de selectiv, el confera atentie sporita numai mesajelor cu referire directa la persoana acestuia, in timp ce mesajele de alta natura sunt ignorate in totalitate -ascultatorul competitiv echivaleaza acest proces cu o competitie autentica b) Ascultarea activa induce ascultatorului un inalt grad de activism mental. Ea se realizeaza: -in vederea informarii ce sete o modalitate extreme de frecventa care poate fi intalnita in cele mai variate contexte, o informare ce poate avea un effect pozitiv sau generator de disfunctionalitati. Obiectivele ce pot fi urmarite sunt: identificarea ideii principale, identificarea materialului de sustinere (ilustrari si exemplificari), formarea unei scheme mentale (cuplarea ideii principale cu elemente ilustratoare), corelarea continutului prezentat cu experienta personala a ascultatorului, identificarea asemanarilor si deosebirilor existente intre continutul comunicarii si informatile deja cunoscute de catre ascultator si necesitatea intrebarilor si parafrazarilor. -ascultare critica presupune desprindera ideii principale si identificarea materialului de sustinere printr-un alt mod de raportare a ascultatorului la informatile pe care le receptioneaza. Ascultarea critica este mai buna decat ascultarea in vederea informarii deoarece are si caracteristici in plus. Caracteristicile acestei ascultari ce ii dau o eficienta maxima sunt: stabilirea motivelor vorbitorului, manifestarea unor indoieli referitoare la autenticitatea informatilor

transmise, realizarea unei disocieri intre fapte si opinii, recunoasterea inclinatilor personale (aceasta apare datorita mesajelor disonante) si evaluarea mesajului (realizarea unor aprecieri in legatura cu natura informatilor care au facut obiectul ascultarii, ce depind de parerile si prezicerile in legatura cu materialul). In functie de natura motivelor vorbitorului, unele dezirabile, altele indezirabile, ascultatorul poate sa-si formeze o parere despre credibilitatea vorbitorului si sa actioneze in cunostinta de cauza la solicitarile acestuia. Informatia are o anumita perioada de timp in care este retinuta in functie de credibilitatea sursei si modul de redare al informatiilor. Astfel este verificata veridicitatea informaiei prin opinii, modalitati subiective de raportare a vorbitorului la aceste date. Opinile pot fi mai autorizate sau neautorizate in functie de componentele pe care le poseda emitatorul in legatura cu informatile care urmeaza a fi transmise in actul comunicarii. -ascultare empatica este o modalitate sau tehnica utilizata in impartasirea sentimentelor altei persoane, tehnica prin intermediul careia ascultatorul poate sa-si demonstreze capacitatea empatica si implicit sa se transpuna in situatia delicata sau deosebita a altei persoane. Prin marturisire, individul reuseste sa se detensioneze psihic si sa se adapteze mai bine la urmatoarele situatii. In cazul ascultarii empatice, unele atitudini sunt dezirabile si devin productive pe perioada desfasurarii procesului in timp ce altele, din potriva, genereaza comportamente care o influenteaza nefavorabil, putand sa-i reduca din eficienta. Dintre atitudinile nefavorabile cele mai frecvente sunt : negarea sentimentelor traite de vorbitor, evaluarea situatiei (ascultatorul incearca sa se debaraseze de problema cuiva si sa nu se implice in rezolvarea acesteia), reactia filozofica (invocarea unor generalitati in legatura cu problema vorbitorului care nu conduc in final la rezolvarea acesteia), oferirea de sfaturi(ascultatorul incearca sa-i ofere un suport concret vorbitorului in luarea unei decizii in legatura cu problema cu care se confrunta), apararea (prin care se probeaza nu numai lipsa de sensibilitate ci si lipsa de loialitate), exprimarea compasiunii fata de vorbitor (daca compasiunea este prea mare vobitorul v-a crede ca nu mai are nici o solutie de rezolvare a problemei), punerea de intrebari vorbitorului in legatura cu cauzele care i-au generat problema. Atitudinile favorabile ale ascultarii empatice sunt : identificarea trairilor emotilor interlocutorului, ascultarea relatarii vorbitorului, manifestarea increderii ca vorbitorul isi poate rezolva problema -ascultare pentru placere este o forma de ascultare care se practica mai ales in perimetrul loisirului, si care are menirea de a reconforta psihic ascultatorul, care eventual, resimte efectul unor acivitati mai indelungate si mai obositoare. De obicei aceasta se realizeaza prin intermediul direct al institutilor de cultura si arta, mass-media. Factorii care au un impact nefavorabil asupra ascultarii sunt : -existenta unor conditii de natura materiala precare obiectivate in spatii de instruire -existenta unui disconfort de natura psihica sau fizica -existenta unor deficiente la nivelul analizatorului auditiv -motivatia redusa a elevilor pentru activitatea de instruire -modul defectuos de prezentare al continuturilor -fluenta prea mare sau prea mica a vorbirii

-utilizarea defectuasa a mijloacelor ectosemantice de catre professor -utilizarea excesiva a metodelor expositive -ignorarea expectantelor elevilor -existenta unor surse de bruiaj -nu inchide, inca mai vorbesc (in cazul acestei erori, ascultatorul incheie conversatia fara sa se asigure ca vorbitorul a terminat ceea ce avea de spus. Acest lucru il face pe ascultator sa se simta frustrat afectiv). -"revin eu" (in acest caz, ascultatorul il intrerupe pe vorbitor cu intentia de a reveni mai tarziu la subiect. Din nefericire, vorbitorul nu are nici o cale de a sti daca vorbitorul va reveni vreodata la subiect, cel putin nu in acest secol). -schimbarea subiectului (schimbarea subiectului intervine atunci cand ascultatorul modifica brusc tema de discutie. Schimbarea subiectului poate reflecta doar neatentia sau un deficit in materie de tehnica ascultarii, insa poate avea si efectul de a intrerupe legatura afectiva). -"ma epuizezi" (aceasta eroare de ascultare apare atunci cand ascultatorul face o remarca cu referire la sine, fara legatura cu mesajul emotional al vorbitorului. De exemplu, sotia ii spune sotului: "Tocmai mi-am amintit de aniversarea noastra si m-a coplesit un val de iubire." La care sotul raspunde: "Da, am fost atat de fericit in acea zi." Remarca este o amintire afectiva, si nu un raspuns afectiv). - erori de gandire sau prejudecati; - diferente de limbaj, accente; - zgomot; - teama sau furie; - lipsa atentiei in anumite momente. Modalitatile de imbunatatire ale ascultarii sunt: - asigurarea unor conditii de natura materiala concretizata in Sali cu o buna acustica, mobilier adecvat, luminozitate sadisfacatoare tec. - familiarizarea elevilor cu diverse tehnici de ascultare si cu exigentele cu care le sporesc productivitatea si eficienta. - combaterea comportamentalor indezirabile care se pot manifesta in anumite forme de ascultare. - amplificarea motivatilor pentru continuturile care urmeaza a fi receptionate si assimilate in cadrul procesului de instruire-invatare. - prezentarea continuturilor sub forme variate care sa le sporeasca activitatea si, implicit sa stimuleze curiozitatea elevilor. - utilizarea adecvata de catre profesor a diverselor mijloace ectosemantice (intensitate, intonatie, fluenta, accent), care maresc expresivitatea vorbirii si, implicit, interesul elevilor pentru natura mijloacelor receptionate. - activarea metodelor expozitive prin diverse procedee, pentru a conferii instruirii un grad mare de activism. - eliminarea sau macar diminuarea substantiala a diverselor surse de bruiaj. - stabiliti climatul confortabil - subliniati atitudinea de ascultare cu ajutorul limbajului corporal - folositi corespunzator contactul vizual - parafrazati (V: Sedinta asta a fost proasta. A: Sa inteleg ca esti suparat de ceea ce s-a intamplat in timpul sedintei)

- oferiti reflectii ale mesajelor de baza ( citat din ceea ce a spus vorbitorul) - puneti intrebari clarificatoare -oferiti reflectii ale sentimentelor de baza - rezumati mesajul ( daca inteleg bine….nu?) - mentine contactul vizual; - nu intrerupe interlocutorul; - stai linistit si nu gesticula; - da din cap a aprobare; - apleaca-te usor spre cel care vorbeste; - repeta instructiunile si pune intrebari potrivite cand interlocutorul a terminat de vorbit.

Bibliografie :

1. Teoria comunicarii didactice, Virgil Frunza, Editura Ovidius University Press, Constanta, 2003. 2. Indrumarea copilului- Ellen G. White, Editura Viata si sanatate, Bucuresti, 2002. 3. R.B. Adler, N. Towne, Looking Out, Looking In, Interpersonal Communication, Sixth Edition, Holt, Rinehart and Winston Inc. The Driden Press, Sounders College Publishing, Fort Worth, 1990. 5. "Arena conjugala - solutionarea conflictelor" de Jamie Turndorf , Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2000.