Teste Comunicare in Afaceri [PDF]

Zitiervorschau

TESTE COMUNICARE IN AFACERI 1. În evoluţia sistemului de comunicare interumană se disting următoarele etape: b) perioada clasică, perioada Evului Mediu si a Renasterii, perioada modernă, perioada contemporană; 2. Comunicarea prezintă: c) 3 dimensiuni; 3. Comunicarea reprezintă transmitere de informaţii deoarece: b) presupune informarea în dublu sens; 4. Comunicarea înseamnă: c) o transmitere de informaţii, o relaţie si o situaţie; 5. Comunicarea are un caracter dinamic deoarece: b) comunicarea odată iniţiată are o anumită evoluţie; 6. Comunicarea are un caracter ireversibil deoarece: d) o dată transmis mesajul, el nu mai poate fi oprit în drumul lui către destinatar; 7. Metacomunicarea reprezintă: b) ceea ce se înţelege dincolo de cuvinte; 8. Prin intracomunicare se înţelege: c) comunicarea cu propriul eu; 9. Comunicarea a fost definită ca „un proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte” de către: b) Buhler; 10. Cel care a utilizat pentru prima dată în istorie termenii de emiţător, mesaj si receptor a fost: d) Buhler; 11. Printre elementele componente ale schemei Shannon-Weaver se numără: a) emitent, receptor, mesaj, canal; 12. Printre reprezentanţii Scolii de la Palo Alto se numără: d) Watzlawick; 13. Elementele procesului de comunicare sunt: a) emiţător, receptor, canal de transmitere, cod, feed-back; 14. Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului: d) verbal, nonverbal si paraverbal; 15. Limbajul verbal reprezintă: c) limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor; 16. Limbajul nonverbal reprezintă: a) gesturi, mimică; 17. Limbajul paraverbal reprezintă: d) tonalitatea si inflexiunea vocii, ritmul de vorbire, ticurile verbale; 18. În cadrul procesului de comunicare realizat de fiecare individ, ordinea importanţei este: b) limbajul nonverbal, limbajul paraverbal, limbajul verbal; 19. Procesul de verificare a mesajelor, a înţelegerii corecte a semnificaţiei lor reprezintă: c) feed-back; 20. Canalele de comunicare sunt: 1

d) formale si neformale; 21. În procesul de comunicare pot exista bariere: b) de limbaj, de mediu, de concepţie, datorate poziţiei emiţătorului si receptorului; 22. Faptul că aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane reprezintă: c) barieră de limbaj; 23. Diferenţa de pregătire si experienţă între emiţător si receptor poate constitui: a) barieră de limbaj; 24. Starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude de la emiţător, aceasta reprezentând: b) barieră de limbaj; 25. Dificultăţile de exprimare si utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze pot constitui: d) bariere de limbaj; 26. Receptivitatea mesajului poate fi influenţată de idei preconcepute ca bariere: b) de limbaj; 27. Climatul de muncă necorespunzător poate fi considerat: b) barieră de mediu; 28. Folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători poate fi considerată barieră: a) de mediu; 29. Imaginea despre sine a emiţătorului sau receptorului precum si imaginea despre interlocutor poate constitui: c) barieră datorată poziţiei emiţătorului si receptorului; 30. O situaţie de comunicare diferit caracterizată de către emiţător si receptor poate reprezenta: d) barieră datorată poziţiei emiţătorului si receptorului; 31. Sentimentele si intenţiile cu care interlocutorii participă la comunicare pot fi: c) barieră datorată poziţiei emiţătorului si receptorului; 32. Exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător poate constitui: c) barieră de concepţie; 33. Lipsa de atenţie în receptarea mesajului sau lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj poate fi: b) barieră de concepţie; 34. Existenţa presupunerilor sau concluziile grăbite asupra mesajului pot constitui: d) barieră de concepţie; 35. Rutina în procesul de comunicare poate fi considerată: b) barieră de concepţie; 36. După modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului există: c) comunicare directă, comunicare indirectă; 37. În funcţie de modul de realizare a procesului de comunicare între indivizii unei organizaţii poate exista: b) comunicare ascendentă, comunicare descendentă; 38. După natura activităţii economice desfăsurate se întâlneste: c) comunicare comercială, comunicare internă, comunicare financiară, comunicare instituţională; 39. În funcţie de numărul participanţilor si tipul de relaţie dintre ei există: 2

d) comunicare intrapersonală, comunicare interpersonală, comunicare de grup, comunicare publică, comunicare de masă; 40. Comunicarea indirectă cuprinde: e) comunicarea imprimată, comunicarea înregistrată, comunicarea prin fir, comunicarea radiofonică. 41. Comunicarea comercială este constituită din: b) publicitate, marketing direct, promovare, relaţii publice; 42. Comunicarea internă cuprinde: a) acţiuni de informare a personalului, acţiuni de facilitare a circulaţiei informaţiei, acţiuni de implicare si dinamizare a personalului; 43. Comunicarea interpersonală presupune: e) persuadarea interlocutorului, autocunoasterea, descoperirea lumii exterioare, stabilirea si menţinerea de relaţii semnificative cu alte persoane, ajutorarea semenilor, jocul si distracţia. 44. Comunicarea publică se bazează pe următoarele teorii: b) teoria acţională, teoria interacţională, teoria tranzacţională; 45. Comportamentul comunicaţional este determinat de următoarele nevoi interpersonale: d) nevoia de incluziune, nevoia de control, nevoia de afecţiune; 46. Parametrii care pot fi ajustaţi pe parcursul comunicării sunt: b) vocali, vizuali, de conţinut; 47. Gestionarea informaţiei si a relaţiilor cu parteneri de tipul acţionarilor, presei financiare, băncilor, analistilor financiari aparţine: c) comunicarea financiară; 48. Promovarea imaginii firmei ţine de: e) comunicarea instituţională. 49. Gate-keeper-ul este specific: c) comunicării de masă; 50. Retroacţiunea este: b) o trăsătură specifică comunicării interpersonale; 51. Comunicarea în afaceri ca formă a comunicării interpersonale reprezintă: b) un proces de transmitere a unui mesaj; 52. Comunicarea de afaceri se desfăsoară: c) în cadrul organizaţiilor formale si între organizaţii formale; 53. Comunicarea în afaceri are următoarele caracteristici: d) caracter predominant pragmatic, preocupare pentru eficienţă, adaptarea mesajului în funcţie de auditoriu, preocuparea pentru promovarea propriei imagini; 54. Comunicarea poate apare pentru transmiterea ordinelor în vederea evaluării modului în care sunt realizate si executate sarcinile determinând astfel: b) caracterul predominant pragmatic al procesului de comunicare; 55. Rezolvarea problemelor apărute în desfăsurarea acţiunii de comunicare cu un consum cât mai redus de resurse reprezintă: d) eficienţa comunicării; 56. Sarcina de a concepe un mesaj usor de înţeles reprezintă: b) adaptarea mesajului în funcţie de auditoriu; 3

c) preocuparea pentru promovarea propriei imagini; 57. Modul de structurare a mesajului transmis, usor de înţeles reprezintă: c) preocuparea pentru promovarea propriei imagini; 58. Eficienţa comunicării este reprezentată de: b) posibilitatea omului de afaceri de a transmite mesaje cu un consum minim de resurse; 59. Eficacitatea comunicării este reprezentată de: c) capacitatea persoanei de a sti cum trebuie acţionat si ce trebuie făcut pentru a realiza prin comunicare ceea ce îsi propune; 60. Totalitatea standardelor, normelor, regulilor, tradiţiilor si valorilor împărtăsite de membrii organizaţiei în procesul muncii lor reprezintă: c) cultura organizaţională; 61. Cultura puterii reprezintă: b) un control centralizat în care deciziile se iau ca rezultat al puterii si influenţei; 62. Cultura rolului reprezintă: c) sectoare puternic specializate, grad înalt de standardizare si formalizare; 63. Cultura sarcinii reprezintă: c) aducerea împreună a resurselor umane, materiale si financiare 64. Cultura persoanei reprezintă: d) cultura ce se focalizează în jurul individului, bazându-se pe calităţile si performanţele sale; 65. Cultura puterii se întâlneste în cadrul: b) organizaţiile mici, în unele sindicate, în organizaţii politice; 66. Cultura rolului se întâlneste în cadrul: b) organizaţia formală clasică; 67. Cultura sarcinii se întâlneste în cadrul: c) echipelor care au de îndeplinit un anumit proiect sau obiectiv; 68. Cultura persoanei se întâlneste în cadrul: d) organizaţiilor subordonate individului; 69. Canalele formale fac parte integrantă din structura organizaţională a întreprinderii si: b) permit facilitarea îndeplinirii sarcinilor prin prescrierea si controlul circulaţiei mesajelor în rândul personalului angajat; 70. Canalele informale presupun: c) structurarea în mod spontan, neorganizat, între angajaţii unei întreprinderi; 71. Forma de realizare a canalului de comunicare în care mai multe persoane obţin informaţii din aceeasi sursă reprezintă: a) reţeaua comasată; 72. Forma de organizare în succesiune a unor canale unilaterale de comunicare în care o persoană obţine informaţii de la cea de dinaintea sa si le trimite mai departe e reprezentată de: b) reţeaua secvenţială; 73. Forma de organizare în succesiune de canale, între persoanele ce compun o organizaţie, de jos în sus si de sus în jos dar si la acelasi nivel ierarhic între specialisti, este: c) reţeaua liniară reciprocă; 74. Interacţiunea în care fiecare membru este reciproc interdependent si comunică cu fiecare alt membru formează: d) reţeaua echipă; 4

75. Partenerii externi organizaţiei cu care se stabilesc relaţii de comunicare sunt: b) partenerii financiari, partenerii sociali, partenerii politici, partenerii economici; 76. Partenerii financiari sunt: a) băncile, bursele, societăţile de asigurări si alte instituţii financiare; 77. Partenerii sociali sunt: b) reprezentanţii comunităţii locale, naţionale si chiar internaţionale; 78. Partenerii politici sunt: c) autorităţile publice locale si puterea centrală 79. Partenerii economici sunt reprezentaţi de: d) furnizorii, cumpărătorii si concurenţii; 80. Realizarea unei comunicări eficiente între oameni presupune: c) ascultarea, schimbul, anticiparea, existenţa voinţei de a comunica, credibilitatea, comunicarea în toate sensurile,respectarea identităţii fiecăruia; 81. Ascultarea presupune: a) capacitatea individului de a asculta bine înainte de a vorbi; 82. Schimbul reprezintă: b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi; 83. Anticiparea reprezintă: c) capacitatea întreprinderii de a anticipa contextul care va exista la un anumit moment; 84. Existenţa voinţei de a comunica are în vedere: d) existenţa unei voinţe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizaţiei, cu riscurile implicate; 85. Credibilitatea presupune: e) informaţiile emise trebuie să fie adevărate. 86. Comunicarea în toate sensurile reprezintă: c) posibilitatea schimburilor verticale ascendente si descendente, precum si orizontale; 87. Respectarea identităţii fiecăruia are în vedere: c) percepţia celorlalţi faţă de identitatea proprie a unui individ sau grup; 88. Prin „exces de informare” se înţelege: b) flux informaţional ce depăseste capacitatea normală de informare si de prelucrare a informaţiilor; 89. Prin „deficit de informaţie” se înţelege: c) informaţii mai puţine decât capacitatea normală de informare; 90. Cultura întreprinderii este difuzată prin intermediul comunicării: b) organizaţionale; 91. Comunicarea interpersonală în care sunt angajaţi doi indivizi este: c) comunicarea orală de la persoană la persoană; 92. Comunicarea în cadrul organizaţiei pe grupuri si echipe, cu structură si durată de funcţionare permanentă sau temporară este: b) comunicarea în cadrul grupului; 93. Comunicarea în care reprezentanţii organizaţiei sunt pusi în postura de a se adresa unui auditoriu mai larg reprezintă: c) comunicarea în faţa publicului; 94. Stilul rece apare atunci când: 5

a) comunicarea este unidirecţională, emiţătorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta; 95. Stilul formal se întâlneste atunci când: b) comunicarea se bazează pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregătit în prealabil; 96. Stilul consultativ-informaţional apare atunci când: c) comunicarea presupune ca discuţiile să se desfăsoare liber, fără reguli si proceduri stricte; 97. Stilul cotidian se întâlneste atunci când: d) partenerii sau colegii de serviciu au o conversaţie liberă; 98. Stilul intim se foloseste atunci când: e) conversaţia are loc între persoane foarte apropiate. 99. Stilul solemn apare atunci când: c) se folosesc formule, cuvinte sau moduri de adresare menite a conferi enunţării o notă de ceremonie; 100. Stilul beletristic se foloseste atunci când: e) comunicarea prezintă o mare bogăţie de sensuri. 101. Stilul stiinţific apare atunci când: d) în procesul comunicării se apelează la formele de deducţie si de inducţie ale raţionamentelor; 102. Stilul administrativ se foloseste atunci când: c) există formule sintactice cliseu, cu ajutorul cărora se efectuează o comunicare specifica instituţiilor; 103. Stilul publicistic apare atunci când: d) comunicarea abordează o mare varietate tematică, dar se pune accentul pe informaţie mai mult decât pe forma de prezentare, urmărind informarea auditoriului; 104. Stilul de comunicare managerială apare când: c) mesajul managerului caută să aibă un impact puternic asupra auditoriului; 105. Empatia este calitatea comunicării de afaceri care se referă la: c) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simţi ceea ce simte celălalt; 106. Calitatea gândirii în cazul comunicării de afaceri care se referă la: b) trăsătura comunicării de a avea un mesaj clar si usor de înţeles; 107. Claritatea limbajului comunicării de afaceri are în vedere: c) cunoasterea subiectului abordat, deţinerea unui vocabular bogat precum si modul în care sunt abordate etapele comunicării; 108. Proprietatea în cazul comunicării orale de afaceri se referă la: b) modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intenţiile autorului; 109. Puritatea comunicării orale de afaceri are în vedere: c) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare; 110. Precizia comunicării orale de afaceri se referă la: e) utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru înţelegerea comunicării. 111. Concizia comunicării orale are în vedere: d) exprimarea concentrată pe subiectul de comunicat, fără divagaţii suplimentare si 6

neavenite; 112. Naturaleţea în cadrul comunicării orale de afaceri reprezintă: c) atitudinea adecvată faţă de interlocutor pe parcursul comunicării; 113. Demnitatea în cadrul comunicării orale se referă la: b) utilizarea în exprimare numai a cuvintelor sau expresiilor care nu aduc atingere moralei; 114. Armonia în comunicarea orală de afaceri are în vedere: d) obţinerea efectului de încântare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile să provoace reprezentări conforme cu intenţia vorbitorului; 115. Fineţea în cazul comunicării orale de afaceri presupune: e) folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprimă într-un mod indirect gânduri, sentimente, idei. 116. Monologul este o formă de comunicare orală: b) în care emitentul nu implică receptorul; 117. Conferinţa este forma de comunicare orală: b) care presupune o adresare directă, publică în care cel care susţine o comunicare evită să enunţe propriile judecăţi de valoare; 118. Expunerea reprezintă forma de comunicare orală: c) care angajează în mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care îsi transmite opiniile cu privire la subiect; 119. Prelegerea este forma comunicării orale: b) în care publicul care asistă a avut posibilitatea să sistematizeze informaţii, fapte evenimente anterioare angajării acestui tip de comunicare; 120. Relatarea ca formă a comunicării orale are în vedere: b) în care se face o decodificare, o dezvăluire, o prezentare, apelând la un tip sau altul de limbaj; 121. Discursul este forma de comunicare orală: a) care presupune emiterea, argumentarea si susţinerea unor puncte de vedere si a unor idei inedite, care exprimă un moment sau o situaţie crucială; 122. Toastul reprezintă: b) o rostire angajată cu prilejul unor evenimente deosebite; 123. Alocuţiunea este ca formă de comunicare: b) o intervenţie din partea unui vorbitor într-un context comunicaţional având drept scop ilustrarea unui punct de vedere; 124. Povestirea este din punct de vedere al comunicării orale: b) o formă de comunicare în care se folosesc cele mai variate modalităţi făcându-se apel la imaginaţie, sentimente, emoţii si cunostinţe anterioare; 125. Pledoaria reprezintă ca formă de comunicare orală: c) o intervenţie din partea unui vorbitor care prezintă si susţine un punct de vedere propriu; 126. Predica este: d) o adresare în care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critică sunt reduse sau chiar anulate; 127. Intervenţia din punct de vedere a comunicării orale este: c) situaţia în care emiţătorul vine în sprijinul unor idei ale unui alt participant la 7

discuţie; 128. Interpelarea în comunicarea orală este: b) situaţia în care cineva, aflat în postura de distribuitor de informaţie cere unor anumite surse o mai bună precizare în anumite probleme; 129. Dialogul din punct de vedere al comunicării orale reprezintă: a) acea comunicare în cadrul căreia mesajele se schimbă între participanţi, fiecare fiind pe rând emiţător si receptor; 130. Dezbaterea ca formă a comunicării orale este: b) o formă a comunicării în care nu sunt implicate structuri evaluative; 131. Seminarul în cazul comunicării orale este: b) forma de comunicare dialogală care implică seriase structuri evaluative; 132. Interviul din punct de vedere al comunicării orale reprezintă: c) o formă rigidă a dialogului, în are rolurile de emitent si receptor nu se schimbă fiind folosit ca mijloc de obţinere de informaţii despre cineva; 133. Colocviul reprezintă din punct de vedere al comunicării orale: b) o formă de comunicare în care participanţii dezbat în comun o idee; 134. Volumul vocii este reglat în funcţie de: c) distanţă si condiţiile de zgomot; 135. Tonul vocii este influenţat de: d) atasarea de subiect, implicarea în expunere si dorinţa de a convinge; 136. Dicţia reprezintă: b) modul în care sunt prezentate cuvintele; 137. Ritmul vorbirii poate influenţa: c) claritatea sunetelor si semnificaţia mesajului; 138. Timbrul vocii: c) este dat de inflexiunea „sus-jos” a vocii si adesea trădează sentimentele de moment; 139. Întrebările închise sunt: c) întrebări cu o singură opţiune de răspuns sau cu mai multe opţiuni de răspuns, dar care reclamă răspunsuri formate dintr-un cuvânt sau două; 140. Întrebările deschise sunt: d) întrebări care solicită răspunsuri lungi; 141. Ascultarea activă înseamnă: b) a comunica emitentului ce înseamnă pentru noi mesajul său; 142. Ascultarea activă a mesajelor non-verbale are în vedere: b) a interpreta mesajele non-verbale; 143. Tonul vocii reprezintă un element specific limbajului: c) paraverbal; 144. Sedinţa este o formă de comunicare: b) în cadrul grupului; 145. Prezentarea este o formă de comunicare specifică: c) comunicării în faţa publicului; 146. Comunicarea orală în cadrul organizaţiei se desfăsoară: d) individual, în echipă sau în faţa publicului; 147. Stilul în care mesajul managerului caută să aibă un impact puternic asupra auditoriului, urmărind eficienţa si eficacitatea mesajului, angajarea la rezolvarea problemelor, 8

dirijarea spre anumite scopuri este: d) stilul rece; 148. Stilul care abordează o mare varietate tematică dar care pune accentul pe informaţie mai mult decât pe forma de prezentare, urmărind informarea auditoriului este specific: c) stilului publicistic; 149. Stilul funcţional care are ca element definitoriu prezenţa unor formule sintactice cliseu, cu ajutorul cărora se efectuează o comunicare specifică instituţiilor este caracteristic: e) stilului administrativ. 150. În procesul comunicării se apelează la formele de deducţie si de inducţie ale raţionamentelor, ignorându-se sensibilitatea si imaginaţia, acestea fiind caracteristice pentru: b) stilul stiinţific; 151. Stilul comunicării orale care constă în marea bogăţie de sensuri la care apelează si pe care le foloseste încercând să abordeze dicţionarul unei limbi în exhaustivitatea sa este: d) stilul beletristic; 152. Stilul de comunicare orală care are ca trăsătură specifică căutarea minuţioasă a acelor formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conferi enunţării o notă de ceremonie, solicitată în împrejurări deosebite este reprezentat de: c) stilul solemn; 153. Conversaţia între două persoane apropiate în care mesajele conţin nu numai fapte si opinii ci exprimă si sentimentele si trăirile sufletesti ale vorbitorilor este dominată de: b) stilul intim; 154. Stilul în care limbajul este relaxat, se recurge uneori la argou sau la coduri cunoscute doar de participanţi este: a) stilul cotidian; 155. Discuţiile desfăsurate liber, fără a se supune unor reguli si proceduri stricte sunt caracteristice: a) stilului consultativ-informaţional; 156. Comunicarea orală care se bazează pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregătit în prealabil este caracterizată de: c) stilul formal; 157. Comunicarea unidirecţională în care emiţătorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back-ul este caracterizată de: b) stilul rece; 158. Care este lungimea optimă a frazei în comunicarea de afaceri? c) maxim 22 cuvinte; 159. Capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simţi ceea ce simte celălalt reprezintă: b) empatia; 160. Comunicarea trebuie să aibă la bază un mesaj clar si usor de înţeles, aceasta fiind: c) calitatea gândirii; 161. Cunoasterea subiectului abordat, deţinerea unui vocabular bogat precum si modul în care sunt abordate etapele comunicării reprezintă: d) claritatea limbajului; 162.Modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact 9

intenţiile autorului defineste: b) proprietatea; 163. Folosirea doar a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare reprezintă: c) puritatea; 164. Utilizarea în comunicarea orală numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru înţelegerea comunicării defineste: d) precizia; 165. Exprimarea concentrată pe subiectul de comunicat, fără divagaţii suplimentare si neavenite, în cadrul comunicării orale reprezintă: b) concizia; 166. Pe parcursul comunicării, o atitudine adecvată faţă de interlocutor reprezintă: c) naturaleţea; 167. Utilizarea în exprimarea orală numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinţe reprezintă: b) demnitatea; 168. Folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima într-un mod indirect gândurile, sentimentele, ideile defineste: d) fineţea; 169. Obţinerea efectului de încântare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile să provoace auditorului reprezentări conforme cu intenţia vorbitorului este dat de: c) armonie; 170. Forma comunicării în care emitentul nu implică receptorul dar există feed-back se numeste: b) monologul; 171. Adresarea directă, publică în care cel care susţine comunicarea evită să enunţe propriile judecăţi de valoare rezumându-se să le prezinte cu fidelitate doar pe cele ale autorilor despre care vorbeste reprezintă: d) conferinţa; 172. Forma de discurs care angajează în mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste poartă denumirea de: c) expunere; 173. Situaţia comunicativă în care publicul care asistă a avut posibilitatea să sistematizeze informaţii, fapte, evenimente anterioare angajării acestui tip de comunicare reprezintă: b) prelegerea; 174. Forma de comunicare în care se face o decodificare, o dezvăluire, o prezentare, apelând la un tip sau altul de limbaj, a unei realităţi obiective poartă denumirea de: c) relatare; 175. Forma de comunicare orală care presupune emiterea, argumentarea si susţinerea unor puncte de vedere si a unor idei inedite, care exprimă un moment sau o situaţie crucială în evoluţia domeniului respectiv este: d) discursul; 176. Rostirea angajată cu prilejul unor evenimente deosebite poartă denumirea de: b) toast; 177. Intervenţia din partea unui vorbitor într-un context comunicaţional având drept 10

scop ilustrarea unui punct de vedere reprezintă: b) alocuţiunea; 178. Forma comunicării în care se folosesc cele mai variate modalităţi făcându-se apel la imaginaţie, sentimente, emoţii, cunostinţe anterioare este: c) povestirea; 179. Intervenţia din partea unui vorbitor într-un context comunicaţional având drept scop prezentarea si susţinerea unui punct de vedere propriu se defineste ca: d) pledoarie; 180. Tipul de adresare în care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critică sunt reduse sau chiar anulate reprezintă: d) predica; 181. Situaţia în care emiţătorul vine în sprijinul unor idei ale unui alt participant la discuţie, acesta din urmă declarându-si fie tacit, acordul cu mesajul enunţat este definită ca fiind: a) intervenţia; 182. Situaţia în care cineva, aflat în postura de distribuitor de informaţie cere unor anumite surse o mai bună precizare în anumite probleme, pe anumite domenii este: e) interpelarea. 183. Comunicarea în cadrul căreia mesajele se schimbă între participanţi, fiecare fiind pe rând emiţător si receptor se defineste ca: b) dialog; 184. Forma comunicării în care nu sunt implicate structuri evaluative este: c) dezbaterea; 185. Forma de comunicare dialogală care implică serioase structuri evaluative este: d) seminarul; 186. Forma rigidă a dialogului, în care rolurile de emitent si receptor nu se schimbă fiind folosit ca mijloc de obţinere de informaţii despre cineva este reprezentată de: b) interviul; 187. Forma de comunicare în care participanţii dezbat în comun o anumită idee, în baza unei discuţii, pe un anumit subiect poartă denumirea de: c) colocviu; 188. Alocuţiunea este o intervenţie din partea unui vorbitor într-un context comunicaţional care nu trebuie să depăsească: b) 10 minute; 189. Conferinţa cu preopinenţi este: c) acea formă de adresare în care mai mulţi conferenţiari pot prezenta idei opuse pe aceeasi temă; 190. Caracterul pragmatic al unei scrieri de afaceri este dat de: b) înscrisurile se întocmesc în legătură cu îndeplinirea unor sarcini de muncă; 191. Caracterul obiectiv al scrierii de afaceri derivă din: c) există o abordare sistemică, deschisă si sinceră a principalelor activităţi, de colectarea faptelor până la transmiterea informaţiilor; 192. Accesibilitatea scrierii de afaceri este dată de: a) modul în care autorul planifică, codifică si transmite mesajele esenţiale; 193. Preocuparea pentru asigurarea accesibilităţii rezidă din: 11

b) înscrisurile se întocmesc în legătură cu îndeplinirea unor sarcini de muncă; 194. Brosura generală: c) are ca obiectiv prezentarea întreprinderii, conţinând informaţii despre obiectivele acesteia, realizările, politica sa; 195. Brosura destinată mediilor financiare: b) trebuie să reusească să acopere lipsa de informaţii a mediilor financiare despre tot ceea ce nu înseamnă informaţie financiară propriu-zisă; 196. Brosura destinată consumatorilor: a) nu ţine de relaţiile publice; 197. Raportul este o formă de prezentare: a) care se realizează de regulă în cadrul unei organizaţii si care are în vedere un anumit subiect ce trebuie cunoscut si de alte persoane pentru a-si îndeplini în mod corespunzător sarcinile de muncă; 198. Raportul de justificare este o formă de prezentare: c) este justificată o acţiune, o schimbare de procedură, un eveniment pe baza unor argumente pertinente; 199. Raportul de activitate este o formă de prezentare: d) care informează asupra stadiului îndeplinirii unei anumite activităţi sau asupra rezultatelor acesteia; 200. Raportul de analiză este o formă de prezentare: e) care analizează si interpretează faptele relevante legate de o anumită situaţie, eveniment sau proces. 201. Introducerea în cadrul raportului este partea care: b) menţionează termenii de referinţă si trecerea în revistă a problemelor ce vor fi abordate în ordinea în care sunt prezentate în rapoarte; 202. Corpul raportului este partea care: c) cuprinde conţinutul raportului structurat pe secţiuni si subsecţiuni care poartă fiecare un titlu distinct; 203. Părţile formale de bază ale raportului sunt: b) introducerea, corpul raportului, concluziile, propunerile sau recomandările; 204. Proporţia în care folosim limbajul verbal si non-verbal este: b) 7% cuvinte, 38% paralimbaj, 55% alte elemente de limbaj non-verbal; 205. Limbajul corpului contribuie la comunicare prin: d) expresia feţei, gesturi, aspectul general, forma si poziţia corpului, comunicarea tactilă; 206. Comunicarea non-verbală estetică: b) are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistică si comunică diferite emoţii artistice; 207. Comunicarea non-verbală senzorială: a) se bazează pe ceea ce recepţionăm prin intermediul simţurilor văzului, auzului, mirosului, tactil si gustativ; 208. Comunicarea non-verbală bazată pe folosirea însemnelor: c) se bazează pe folosirea steagurilor, insignelor, uniformelor etc.; 209. Limbajele non-verbale care însoţesc comunicarea scrisă sunt legate de: d) aspectul grafic al foii, structura si formatul scrierii; 12

210. Comunicarea prin expresia feţei include: d) mimica, zâmbetul, privirea; 211. Mimica reprezintă comunicarea prin expresia feţei prin intermediul următoarelor caracteristici: a) încruntare, ridicarea sprâncenelor, încreţirea nasului, ţuguierea buzelor; 212. Zâmbetul reprezintă comunicarea prin expresia feţei prin intermediul următoarelor caracteristici: b) gamă largă de stări, de la plăcere, bucurie, satisfacţie, la promisiune, cinism sau jenă; 213. Privirea reprezintă comunicarea prin expresia feţei prin intermediul următoarelor caracteristici: c) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcţia privirii; 214. Privirea oficială este: a) privirea într-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane; 215. Privirea de anturaj este: b) privirea îndreptată sub nivelul ochilor celeilalte persoane, în triunghiul ochi-buze; 216. Privirea intimă este: c) privirea într-un triunghi ochi-centrul pieptului sau chiar mai jos; 217. Privirea laterală este: d) folosită pentru exprimarea interesului sau ostilităţii si atitudinii critice; 218. Miscarea corpului are în vedere comunicarea prin: d) gesturi, poziţia corpului, modul de miscare a corpului; 219. Miscările laterale ale managerului: a) sunt vizibile la darea mâinii; 220. Miscările faţă-spate ale managerului: b) managerul îsi extinde mâinile direct în faţă când dă mâna, iar când vorbeste se înclină; 221. Miscările verticale ale managerului: c) în timp ce da mâna, managerul se va desfăsura pe verticală, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va ţine braţele în jos; 222. Gesturile reprezintă: a) limbajul trupului ce prezintă mai multe înţelesuri; 223. Palma întoarsă în sus simbolizează: a) supunere; 224. Palma întoarsă în jos simbolizează: b) autoritate imediată; 225. Strângerea de mână simbolizează: d) o formă de salut; 226. Palma închisă cu degetul arătător întins simbolizează: c) bâtă simbolică cu care vorbitorul îl ameninţă pe ascultător pentru a-l supune; 227. Prezenţa personală comunică prin intermediul: e) formei corpului, a îmbrăcămintei, a mirosului, a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare. 228. Comunicarea tactilă se manifestă prin: d) frecvenţa atingerii, modul de a da mâna, modul de îmbrăţisare etc.; 229. Spaţiul personal reprezintă: 13

b) spaţiul aerian din jurul corpului; 230. Zona intimă este: b) zona în care pot pătrunde doar cei apropiaţi emoţional; 231. Zona personală este: c) distanţa pe care o păstrăm faţă de alţii la întâlniri oficiale, ceremonii sociale si întâlniri prietenesti; 232. Zona socială este: d) distanţa pe care o păstrăm faţă de necunoscuţi, faţă de noul angajat si faţă de cei pe care nu îi cunoastem prea bine; 233. Zona publică este: e) distanţa corespunzătoare de fiecare dată când ne adresăm unui grup mare de oameni. 234. Comunicarea directă, descrisă semnifică faptul că: a) există o relaţie de prietenie si încredere iar scaunele sunt aranjate faţă în faţă; 235. Comunicarea formală între interlocutori semnifică faptul că: b) poate fi interpusă o masă; 236. Asezarea laterală faţă de interlocutor semnifică faptul că: c) interacţiunea nu a fost dorită de persoana respectivă; 237. Culorile calde afectează comunicarea astfel: a) stimulează comunicarea; 238. Culorile reci afectează comunicarea astfel: b) inhibă comunicarea; 239. Limbajul timpului are în vedere: d) precizia timpului, lipsa timpului, timpul ca simbol pentru reperarea activităţilor; 240. Precizia timpului se traduce prin: a) punctualitatea comunică atitudinea faţă de interlocutor sau faţă de activitatea respectivă; 241. Lipsa timpului are în vedere: b) relaţia de comunicare pozitivă care se dezvoltă proporţional cu frecvenţa interacţiunii; 242. Timpul ca simbol pentru repetarea activităţilor este reprezentat de: c) ritmul zilnic al activităţilor, anotimpurile, sărbătorile, ritualurile; 243. Calităţile vocii sunt: a) controlul miscării buzelor, articularea cuvintelor, ritmul, rezonanţa vocii, viteza de vorbire; 244. Caracteristicile vocale sunt: b) râs, plâns, soptit, oftat; 245. Parametrii vocali sunt: c) intensitate, înălţime, extensia vocii; 246. Separatorii vocali sunt: d) pauzele, îî, ăă, mm, aa; 247. Distanţa de 15 - 46 cm este caracteristică: a) zonei intime; e) zonei economice. 248. Distanţa pe care o păstrăm faţă de alţii la întâlniri oficiale, ceremonii sociale si întâlniri prietenesti este caracteristică: 14

b) zonei personale; 249. Distanţa pe care o păstrăm faţă de necunoscuţi, faţă de noul angajat si faţă de cei pe car nu-i cunoastem prea bine este caracteristică: d) zonei sociale; 250. Distanţa de peste 3,60 m atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni este caracteristică: e) zonei publice.

15