Gestionarea Deșeurilor [PDF]

Zitiervorschau

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.[1] Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora. În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea 211/2011,[1] care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM). Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deșeurilor în România are o pondere de 10 miliarde EUR.[2]

Cuprins 

1Istoric



2Legislație



3Tipuri de deșeuri



4Colectarea și transportul deșeurilor



5Metode de tratare ale deșeurilor o

o

5.1Metode de eliminare 

5.1.1Depozite



5.1.2Incinerare

5.2Metode de recuperare 

5.2.1Recuperarea materialelor



5.2.2Prelucrarea biologică



5.2.3Recuperarea energetică



6Deșeuri periculoase



7Vehicule scoase din uz



8Electrice și electronice



9Gestionarea integrată a deșeurilor



10Reciclarea deșeurilor în România



11Vezi și



12Note



13Bibliografie



14Bibliografie suplimentară



15Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă] Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial.[3] În Uniunea Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datând din anul 1975.[4] Oamenii sunt obisnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii arheologice au arătat că, în perioadele când resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale orașelor antice conțineau mai puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc). În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la focurile de cărbuni sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea cărămizilor. Principalul motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime naturale devenind astfel mai mică. Un întreprinzător englez, Benjamin Law, a fost primul care a transformat reciclarea hainelor care nu mai puteau fi purtate în materii prime pentru noi materiale textile. Astfel, el a inventat 2 noi materiale: shoddy și mungo, bazate pe lână recuperată din haine vechi, combinată cu lână nouă. În 1860, în orașul Batley, Anglia, se produceau peste 7000 de tone din acest material. Perioadele cele mai “propice” reciclării în masă erau cele de război. Germania Nazistă este una dintre țările în care raționalizarea și reciclarea au fost adoptate atât în timpul cât și în perioada pre-război. În special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se făcea apoi săpun. Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au încurajat puternic reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze metale și să conserve fibrele, ca o chestiune importantă de patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul războiului au fost continuate și ulterior în unele țări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale, cu ar fi Japonia. Japonia este una dintre țările în care reciclarea este reglementată prin lege și general acceptată de către locuitori, mai mult decât în celelalte țări. În 2007, în Japonia s-au colectat pentru reciclare 802.036 tone de plastic, cu 429,5% mai mult dect în 2000, adică fiecare locuitor al țării reciclează aproximativ 6.4 kg de plastic pe an. Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei (reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă(hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare atunci).

O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt reciclate dintr-un total de 251 tone de gunoi care se produc anual[necesită citare]. Se estimează o creștere de 100% a cantității de materiale reciclate în SUA în ultimii 10 ani. În SUA există cea mai mare producție de gunoi (deșeuri) pe cap de locuitor din lume. Astfel, în fiecare zi, în medie, un american produce puțin peste 2 kilograme de gunoi. În anii 70, orașul Woodbury din statul american New Jersey a fost primul din țară care a introdus reciclarea obligatorie. Curând, și alte orașe i-au urmat exemplul, principalul motiv al noii pasiuni a americanilor pentru reciclare fiind costul ridicat al energiei. Astfel, se economisea 95% din energie dacă se folosea aluminiu reciclat pentru producerea aluminiului. Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este reciclarea lor a avut loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare, în engleză Reduce, Reuse, Recycle, în franceză Réduire, Réutiliser, Recycler). Deși în România s-au demarat inițiative de reciclare ale deșeurilor sub acest generic încă înainte de 1989, în contextul lipsurilor din acea perioadă acțiunea, fiind impusă de sus în jos, a întâmpinat rezistență.[5] În prezent reciclarea este reluată, dar reușita politicii de reciclare ține și de posibilitatea sortării deșeurilor, care trebuie începută chiar din prima fază, prin colectarea separată a materialelor refolosibile. Legislație[modificare | modificare sursă] Legislația privind gestionarea deșeurilor este bogată. În februarie 2008 la nivel european acquis-ul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene.[4] Pentru aderarea la Uniunea Europeană România a trebuit să implementeze în legislația sa aceste directive. Principalele directive sunt:[6] 

Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile



Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE)



Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/12/CE)



Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor



Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor



Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice



Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice



Directiva Parlamentului European și Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz



Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE)



Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori



Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor



Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați (PCB și PCT)



Directiva Consiliului 86/278/CEE privind protecția mediului și în particular a solurilor când se utilizează nămoluri provenite din epurare în agricultură

În februarie 2008, dintre cele 29 directive, 21 erau complet transpuse în legislația românească, 3 erau transpuse parțial, iar 5 încă nu erau transpuse. În total un număr de 116 acte legislative transpuneau aceste directive: legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență ale guvernului și ordine emise de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD, fost Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor – MMGA, fost Ministerul Apelor și Protecției Mediului – MAPM), Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF, fost Ministerul Economiei și Comerțului – MEC) și Ministerul Transporturilor (MT, fost Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor – MTCT).[4] Actual această transpunere este completă. În Republica Moldova, Programul național de valorificare a deșeurilor de producție și menajere a fost elaborat în conformitate cu stipulările art. 28 al Legii cu privire la deșeurile de producție și menajere nr. 1347–XIII din 9 octombrie 1997, fiind aprobată ulterior prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 606 din 28 iunie 2000.[7] Tipuri de deșeuri[modificare | modificare sursă] După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri: A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt grupate în:[8] 

A1 - Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții publice.[8]



A2 - Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).[9]



A3 - Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și modernizarea și întreținerea străzilor.[9]



A4 - Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.[9]

B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.[9] C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.[9] 

C1 Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:[9] 

Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.



Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice.



Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.



Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.



Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile produse de termocentralele care funcționează pe cărbune.



C2 Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.[10]



C3 Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.[10]

Clasificarea deșeurilor conform Directivei 2006/12/CE[11] Simbol Tip deșeu Q1

Reziduuri de producție sau de consum, nespecificate altfel în continuare

Q2

Produse care nu corespund specificațiilor

Q3

Produse al căror termen de garanție a expirat

Q4

Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în cauză

Q5

Materiale contaminate sau pătate în urma unor acțiuni planificate (de exemplu, reziduuri de la activități de curățire, ambalaje, containere etc.)

Q6

Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizați etc.)

Q7

Substanțe a căror performanță nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi contaminați, solvenți contaminați, săruri de amestec epuizate etc.)

Q8

Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)

Q9

Reziduuri din procese de captare a poluanților (de exemplu, nămol de la epuratoare de gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)

Q10

Reziduuri din prelucrare mecanică / finisare (de exemplu, șpan provenit de la operațiile de strunjire, zguri măcinate etc.)

Q11

Reziduuri din extracția și prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri miniere, reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)

Q12

Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu PCB etc.)

Q13

Orice materiale, substanțe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege

Q14

Produse care nu mai au utilizare pentru deținător (de exemplu, articole rebutate de agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)

Q15

Materiale contaminate, substanțe sau produse rezultate din acțiuni de remediere a solului

Q16

Orice materiale, substanțe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menționate anterior.

Colectarea și transportul deșeurilor[modificare | modificare sursă]

„Omul ordonat”, simbol al civilizației. Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici).[12][13] Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit.[14]Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.[15]



Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă



Coșuri de gunoi în Brazilia



Coșuri de gunoi la Fac. de Mecanică, Timișoara



Pubele în Timișoara



Containere la Moșnița Nouă, Timiș



Containere la Deva 

Etichete pe recipientele de precolectare selectivă



Pentru materiale plastice



Pentru metale



Pentru hârtie și carton

Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari.[13][16] Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată[17] sau din plastic.[14] Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de tip Abroll.[18] 

Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale



Container de 1,1 m³ din plastic



Container de 1,1 m³ zincat



Container de 4 m³



Container de 8 m³ de tip Abroll



Container de tip Abroll

Colectarea propriu-zisă a deșeurilor[19] din aceste containere este efectuată de către servicii specializate, cum sunt REBU[20] la București și RETIM[21] la Timișoara. Aceste servicii dispun de utilaje speciale pentru colectări.[19] Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până la 1100 l este efectuată cu ajutorul autogunoierelor, care sunt echipate cu sisteme de basculare a pubelelor și containerelor și cu instalație de compactare.[13] Deșeurile colectate în cupe de 4 m³ sunt transportate cu tot cu containerul de către autospeciale prevăzute cu instalație de ridicat, iar containerele de tip Abroll sunt tractate, ele deplasându-se pe rolele proprii.[20] 

Utilaje pentru colectarea deșeurilor



Autogunoieră tipică



Încărcarea unei pubele



Autogunoieră cu încărcător frontal



Autospecială pentru cupe Transportul deșeurilor se poate face pe cale rutieră, feroviară sau navală. Din cauza problemelor care apar la transbordări, transportul feroviar sau naval se justifică doar pentru cantități mari (de obicei deșeuri industriale), transportate pe distanțe foarte lungi, de sute sau mii de km.[13] Metode de tratare ale deșeurilor[modificare | modificare sursă]

Odată colectate, urmează etapa de tratare a deșeurilor. Metodele de tratare ale deșeurilor sunt variate, la fel ca deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu, deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate).[11] Metode de eliminare[modificare | modificare sursă] Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu. Operațiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE[11] Simbol Tip operațiune D1

Depozitare pe sol și în sol (de exemplu, depozite de deșeuri etc.),

D2

Tratarea în sol (de exemplu, biodegradarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate în sol)

D3

Injectare la adâncime (de exemplu, injectare a deșeurilor care pot fi pompate în puțuri, domuri de sare sau falii geologice naturale etc.)

D4

Descărcare pe suprafețe (de exemplu, descărcarea de deșeuri lichide sau de nămoluri în puțuri, iazuri sau lagune etc.)

D5

Loc de descărcare special amenajat (de exemplu, dispunerea în celule etanșe separate, acoperite și izolate unele de altele și de mediul înconjurător etc.)

D6

Evacuare în mediu acvatic, exceptând mările și oceanele

D7

Evacuarea în mări și oceane, inclusiv îngroparea în subsolul marin

D8

Tratare biologică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuși sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D7 și D9-D12

D9

Tratare fizico-chimică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuși sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D8 și D10-D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare etc.)

D10

Incinerare pe sol

D11

Incinerare pe mare

D12

Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)

D13

Amestecare sau mixare înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D12

D14

Reambalare înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D13

D15

Stocare în așteptarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D14 (excluzând stocarea temporară, până la colectare, în locul unde se produc deșeurile)

Depozite[modificare | modificare sursă]

Depozit de gunoi în Hawaii. În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deșeuri periculoase (clasa a), depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru materiale inerte (clasa c) și depozite pentru un singur fel de deșeuri (monodeponie).[22] Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare a levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare, screpere, excavatoare) și de servicii de întreținere a acestor utilaje.[23] Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite trebuiau închise până în anul 2007, însă România nu s-a putut conforma în acest termen. Ca urmare, României i s-a acordat o perioadă de tranziție, care este până la sfârșitul anului 2009pentru deșeurile periculoase industriale, până la sfârșitul anului 2011 pentru deșeurile provenite din industria minieră, până la sfârșitul anului 2013 pentru deșeurile provenite din industria energetică, chimică și metalurgică și până în 16 iulie 2017 pentru deșeurile municipale. Eșalonarea închiderii depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005.[25]

Compactarea deșeurilor într-un depozit. Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) și este o practică curentă în multe țări. Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă de gunoi realizată și exploatată corect este o metodă relativ ieftină și care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deșeurilor. Vechile rampe, necorespunzătoare, au efecte negative asupra mediului, cum ar fi împrăștierea de gunoaie,

atragerea dăunătorilor (insecte, rozătoare) și poluarea aerului, a apelor și a solului. Poluarea aerului se produce prin miasme și prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării, cum ar fi dioxidul de carbon și metanul, care produc efect de seră și contribuie la încălzirea globală. Poluarea apei și a solului se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice), care, în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol și poluează apele pânzelor freatice. Aceste poluări pot fi așa de puternice că împiedică creșterea plantelor deasupra acestor rampe. În mod normal, pe rampă deșeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea și stabilitatea, și acoperite cu folii și cu pământ.[23] Rampele pentru deșeuri organice au instalații de recuperare a gazului de depozit. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) și dioxidul de carbon (45 %), la care se adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală, se recomandă să fie totuși ars la instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului inițial.[23] Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante, care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile). Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deșeuri inerte sau nepericuloase și mai mare de 5 m pentru deșeuri periculoase.[23] Din cauza problemelor pe care le ridică, găsirea unor amplasamente pentru noi depozite de deșeuri este dificilă deoarece rezidenții din apropiere se opun, apare sindromul NIMBY (engleză Not In My BackYard), care literalmente se traduce ca „nu în ograda mea”.[26] Incinerare[modificare | modificare sursă]

Instalația de incinerare Spittelau, la Viena. Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de tratare termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă. Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza

poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere.[27][28] Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu grătar cu împingere directă[29] sau răsturnată,[30] cuptoare rotative,[31]cuptoare verticale,[32] focare cu ardere în strat fluidizat,[33] sau cu ardere în suspensie[34] Ele pot trata (arde) deșeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg.[28] În ultima perioadă se discută despre coincinerarea deșeurilor. În acest caz deșeurile sunt arse în focarele marilor cazane energetice sau în cuptoarele de ciment, în amestec cu combustibilul uzual al acestora. Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de cca. 10 %. Termenul de „coincinerare” se aplică în cazul în care arderea amestecului combustibil care conține și deșeuri nu deturnează instalația de ardere de la utilizarea sa obișnuită. Dacă într-o asemenea instalație scopul principal devine incinerarea deșeurilor, procesul va fi considerat incinerare, nu coincinerare, iar condițiile de autorizare a funcționării în acest caz vor fi mai stricte, adică cele pentru incineratoare.[28] Metode de recuperare[modificare | modificare sursă]

Simbolul internațional al reciclării. Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică.[11] Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu. Operațiuni de recuperare conform Directivei 2006/12/CE[11] Simbol Tip operațiune R1

Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei

R2

Recuperarea/regenerarea solvenților

R3

Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți (inclusiv compostare și alte procese biologice de transformare)

R4

Reciclarea/recuperarea metalelor și a compușilor metalici

R5

Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice

R6

Recuperarea acizilor sau bazelor

R7

Recuperarea componentelor utilizate pentru captarea poluanților

R8

Recuperarea componentelor din catalizatoare

R9

Regenerarea uleiurilor sau alte metode de refolosire a acestora

R10

Tratarea în contact cu solul în folosul agriculturii sau în scopuri ecologice

R11

Utilizarea deșeurilor obținute în urma oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R10

R12a)

Preschimbare de deșeuri înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate R1R11

R13

b)

Stocarea deșeurilor în așteptarea oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R12 (excluzând stocarea temporară, în vederea colectării, în locul unde se produc deșeurile) inclusiv R151, R152, R153

R12a) În cazul comerțului intern, codul R12 trebuie înlocuit cu codul R152 sau R153 corespunzător din motive statistice R13b)În cazul comerțului intern, codul R13 trebuie înlocuit cu codul corespunzător R151, R152 sau R153 din motive statistice Recuperarea materialelor[modificare | modificare sursă]

Deseuri de otel sortate si balotate version vederea reciclării la facilitatea de Central European Waste Management în Wels, Austria. Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului, sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor. Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere, oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de înaltă densitate (engleză High-density polyethylene - HDPE) și ambalajele de polietilentereftalat (engleză Polyethylene terephthalate PET), sticlele și borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje.[15] Pot fi recuperate mase plastice ca policlorura de vinil(engleză Polyvinyl chloride - PVC), polietilena de joasă densitate (engleză Low-density polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși acestea nu sunt

colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei omogene, conținând câte o singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de separare a diferitelor materiale care le compun.[35]

În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate prima operație este mărunțirea, care este operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri. Urmează sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare balistice, sortarea densimetrică în cicloane, sortarea magnetică a materialelor feroase, sortarea optică (pentru sticlă) și, eventual, sortarea manuală. Urmează operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și purificate sunt balotate în prese, fiind gata de livrare spre beneficiar.[36] Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.[37] În România recuperarea este efectuată de o serie de Societăți specializate în tratarea deșeurilor în vederea reciclării.[38] Prelucrarea biologică[modificare | modificare sursă]

Amenajare de compostare. Deșeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi valorificate prin compostare, care implică un proces de descompunere a materiei organice. Rezultatul este compostul, un excelent îngrășământ agricol. în timpul compostării se produce biogaz cu un mare conținut de metan, care poate fi folosit ca atare, de exemplu la aragazuri, sau în termocentrale la producerea curentului electric. Prin compostare în instalații amenajate procesul natural de descompunere a materiilor organice este accelerat.[39] Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale din gospodării, cât și în mari instalații industriale (ex. stații de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât și anaerobă.[39] O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a apelor uzate orășenești sau din stațiile de epurare industriale.[40] Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese de piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate (gazeificare

cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai bună, format din monoxid de carbon și hidrogen. Recuperarea energetică[modificare | modificare sursă] Deșeurile din care se poate recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi, deșeuri de prelucrare din industria lemnului și din demolări),[35] gazul de depozit și biogazul. Lemnul are o putere calorifică de 14–17 MJ/kg[41] iar gazul de depozit și biogazul au compoziții asemănătoare și puteri calorifice de 20–25 MJ/m³N.[23] Ca urmare ele pot fi arse în instalații menajere, sau în cazane pentru producerea căldurii sau, cu ajutorul turbinelor, a curentului electric.[28] Deșeuri periculoase[modificare | modificare sursă] Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți: Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase[42] Simbol Proprietate

H1

„Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.

H2

„Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile. „Foarte inflamabile”:

H-3A



substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile)



substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară



substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de aprindere



substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală



substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantități periculoase.

H3-B

„Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C.

H4

„Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamații.

H5

„Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează

pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.

H6

„Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice) care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.

H7

„Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.

H8

„Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu acestea.

H9

„Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organismevii.

H10

„Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot induce malformații congenitale neereditare sau creșterea incidenței acestora.

H11

„Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea incidenței acestora.

H12

Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.

H13

Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să producă altă substanță (de exemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.

H14

„Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

Exemple de deșeuri periculoase: deșeuri de spital, componente farmaceutice, medicinale și veterinare, biocide, solvenți, substanțe organice halogenate folosite ca solvenți, cianuri, emulsii de hidrocarburi / apă, substanțe conținând PCB-uri sau PCT-uri, dibenzofurani policlorurați, dibenzo-para-dioxine policlorurate, gudroane, vopsele, rășini, plastifianți, adezivi, substanțe chimice neidentificate și ale căror efecte asupra omului sau mediului înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), explozibili etc. Toate acestea sunt enumerate în liste specifice. Manipularea și tratarea acestui tip de deșeuri se face numai de agenții economici care îndeplinesc condițiile necesare și ținând evidențe stricte, pe baza unei autorizări.[42] Stocarea deșeurilor periculoase necesită depozite speciale. Până la darea în folosință a acestora România a obținut perioada de tranziție de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2009 pentru stocarea temporară a deșeurilor periculoase industriale, cu respectarea tuturor cerințelor privind protecția mediului și a sănătății. De asemenea, a obținut perioada de tranziție privind interzicerea depozitării deșeurilor lichide, privind interzicerea depozitării deșeurilor cu anumite proprietăți (corosive și oxidante) și privind prevenirea infiltrării apei în depozitul de deșeuri (numai apa de suprafață) până la 31 decembrie 2013 pentru 23 depozite din industria energetică, chimică și metalurgie și până la

31 decembrie 2011 pentru 5 depozite din industria minieră care se conformează sau sistează activitatea.[43]

Simbol de avertizare pentru substanțe radioactive depozitate. Un caz aparte de deșeuri periculoase este cel al deșeurilor radioactive. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere, ci doar prin depozitare. Pentru eliminarea deșeurilor radioactive, România are nevoie de două depozite de deșeuri care să stocheze deșeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.[44] Vehicule scoase din uz[modificare | modificare sursă] Pentru stimularea înnoirii parcului național de autoturisme prin scoaterea din circulație a celor vechi, Guvernul României, în colaborare cu MMDD,[45] a inițiat un program, cunoscut sub numele de „Programul Rabla”. În cadrul programului, se oferă o primă de 3000 RON persoanelor fizice care achiziționează un autoturism nou și radiază din circulație predând spre casare unui operator economic autorizat să desfășoare activități de colectare a vehiculelor scoase din uz un autoturism uzat, cu o vechime de peste 12 ani.[46] Acțiunea a demarat în anul 2005[47] și a fost reluată în 2006,[48] 2007[49] și 2008[50] Electrice și electronice[modificare | modificare sursă]

Acțiune de colectare a DEEE la Cluj-Napoca, organizată în 2010 de Asociația Română pentru Reciclare (RoRec), în colaborare cu Umbrela Verde.[51]

Acțiune de promovare a reciclării DEEE la Timișoara, organizată în 2011 de ONG Recolamp (RO), în parteneriat cu ONG Electro-Coord (HU). Articol principal: Marea Debarasare.

Ca țară membră UE, România are obligația asumată de a colecta și recicla, anual, 80 000 de tone deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE).[52] Acțiunile de colectare organizată au fost inițiate în anul 2007 prin Campania națională de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice[53] cunoscută și sub numele de „Marea debarasare”. Acțiunea prevedea ca cetățenii să scoată în fața casei sau a blocului echipamentele nefuncționale, apoi societățile de salubrizare să le ridice și să le transporte la centrele de colectare,[54] pentru ca de acolo să fie preluate de organizațiile colective autorizate, în vederea transportării lor la reciclatori.[55][56] Sunt colectate aparate de uz casnic de mici și mari dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de călcat, aspiratoare, mașini de spălat, frigidere), unelte, echipamente de iluminat, aparatură electronică și de informatică, jucării.[57] Din cauza noutății, succesul acțiunilor din toamna anului 2007 a fost relativ. A doua acțiune a avut loc pe 19 aprilie 2008, cu rezultate notabile.[58] A treia campanie de colectare a DEEE a fost programată pentru 4 octombrie 2008,[59] când au fost colectate peste 400 t de deșeuri.[60]Cantitatea colectată fiind mică, au mai fost organizate campanii de colectare, a IV-a ediție având loc pe 1 noiembrie[61] iar ediția a V-a pe 6 decembrie 2008.[62] În afară de aceste acțiuni, importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să adune deșeuri de aparate electrice și electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din cantitatea totală de electronice și electrocasnice pe care le vând. În acest scop, firmele ar putea oferi bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a obiectului vechi similar.[63] Un proiect de cooperare transfrontalieră româno-ungar își propune recicleze deșeurile provenite din echipamentele de iluminat arse din județele Timiș și Arad, respectiv Hajdú-Bihar și Szabolcs-SzatmárBereg. Proiectul are în vedere amplasarea de containere specializate de colectare a becurilor și tuburilor fluorescente și construirea unei fabrici de reciclare a acestor deșeuri.[64] Gestionarea integrată a deșeurilor[modificare | modificare sursă]

Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a deșeurilor conform principiului prevenirii. Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată și costisitoare.[2] Concepția actuală privind deșeurile nu pornește de la ideea creșterii și perfecționării capacităților de eliminare, ci de la adoptarea de noi tehnologii, care să producă deșeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă cât mai ușor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deșeuri nu se poate face decât dacă măsurile care sunt luate sunt coordonate. Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:[65][66]



Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare.



Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost).



Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce.



Principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele nepericuloase.



Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor. Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară tratării lor.



Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor criterii uniforme.



Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.

Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe baza Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor, elaborată de MMDD, și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului național, Agențiile Regionale de Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor.[67] Reciclarea deșeurilor în România[modificare | modificare sursă] Articole principale: Reciclarea în România, Marea debarasare și Rabla. Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an[68]. În anul 2003 s-au folosit:[68] 

210,5 mii tone de sticlă



235,2 mii tone de hârtie și carton



236,5 mii tone de plastic



104,7 mii tone de metal

În România, în anul 2007, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ 60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici[69]. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate 305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate 265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%[69]. Cantitatea de ambalaje valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone[69]. În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice 45% din totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013[70]. Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care activează în România[70].

Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania, Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan[70]. Eco-Rom este liderul pieței de preluare de la agenții economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje[70]. Modelul este inspirat din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde - simbolul firmei care se ocupă de reciclare[68]. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile de colectare și reciclare[68]. Lunar, societatea primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață[68]. Încasările sunt investite mai departe în sistemul de colectare, transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje[68]. În ceea ce privește reciclarea deșeurilor municipale, un raport al Agenției Europene de Mediu din anul 2015 relevă faptul că în România rata de reciclare a acestui tip de deșeuri este de doar 4,5 % (în anul 2012) față de Germania (care este în fruntea clasamentului) cu o rată de reciclare de peste 60%. Situația nu este foarte mulțumitoare pentru România în condițiile în care trebuie să atingă până în anul 2020 o rată reciclare de 50 % pentru deșeurile municipale.[71] Mai multe obiective setate pentru România vizavi de reciclare pot fi studiate și în Hotărârea 870/2013 privind aprobarea strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020 [72]. În anul 2016, orașul Seini din Maramureș a devenit primul din țară care își produce energia electrică pentru iluminatul public în regie proprie, folosind dejecții animaliere.[73] Vezi și[modificare | modificare sursă] 

Mesaj într-o sticlă



Marea Insulă de Gunoaie din Pacific

Note[modificare | modificare sursă] 1. ^ a b Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor. 2. ^ a b Mihail, Sorina (28 mai 2008). „Piața deșeurilor valorează zece miliarde de euro”. Capital. Verificați datele pentru: |date= (ajutor) 3. ^ Ungureanu, p. 5. 4. ^ a b c „Tabel armonizare legislativ” (PDF). ANPM. Accesat în 22 septembrie.Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 5. ^ „Reciclez, deci exist?”. toatecelerele.wordpress.com. 9 aprilie 2008. Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) 6. ^ „Cadrul legislativ european și național privind gestiunea deșeurilor”. sort.ro. Accesat în 22 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 7. ^ Iftodi, Mihai (2000). ABC-ul deșeurilor. Chișinău: Ministerul Mediului și Amenajării Teritoriului al RM, Organizația Teritorială Chișinău a Mișcării Ecologiste din Moldova.Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)

8. ^ a b Ungureanu, p. 7. 9. ^ a b c d e f Ungureanu, p. 8. 10. ^ a b Ungureanu, p. 9. 11. ^ a b c d e „Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile” (PDF). anpm.ro. Accesat în 26 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 12. ^ Ungureanu, p. 37. 13. ^ a b c d „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Colectarea și transportul deșeurilor și a materialelor reciclabile” (PDF). MMGA. Accesat în 27 august.Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 14. ^ a b „Containere din materiale plastice”. Accesat în 23 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 15. ^ a b „Pubela „specializată", un nou test pentru români. Bunul-simț, pus la încercare”. 12 august 2008. Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) 16. ^ Manual, cap. 22. 17. ^ „Containere zincate la cald”. Accesat în 23 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 18. ^ „Containere de mare capacitate Abroll”. Accesat în 23 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 19. ^ a b Ungureanu, p. 38. 20. ^ a b „S.C. RER Ecologic Service București REBU S.A”. Accesat în 23 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 21. ^ „SC RETIM Ecologic Service SA]”. Accesat în 23 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 22. ^ Ungureanu, p. 52. 23. ^ a b c d e „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Depozitarea deșeurilor”. Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |accessdate=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

24. ^ „Directiva Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deșeurile”. Accesat în 4 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 25. ^ „Hotărârea guvernamentală 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deșeurilor” (PDF). Accesat în 4 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=(ajutor) 26. ^ Ungureanu, p. 58. 27. ^ Ungureanu, p. 169. 28. ^ a b c d „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Metode de tratare termică” (PDF). Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=(ajutor) 29. ^ Ungureanu, p. 88-90 30. ^ Ungureanu, p. 90-94 31. ^ Ungureanu, p. 97 32. ^ Ungureanu, p. 99 33. ^ Ungureanu, p. 102-120 34. ^ Ungureanu, p. 120-123 35. ^ a b „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Reciclarea deșeurilor”(PDF). Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |accessdate=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 36. ^ „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Tehnici de tratare mecanică”(PDF). Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |accessdate=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 37. ^ „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Metode de tratare mecanobiologică” (PDF). Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=(ajutor) 38. ^ „Lista societăților specializate în tratarea deșeurilor în vederea reciclării”. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |publicher= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 39. ^ a b „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor — Metode de tratare biologică” (PDF). Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=(ajutor) 40. ^ Ungureanu, p. 35. 41. ^ Popa, Bazil (1986). Manualul inginerului termotehnician (MIT) (ed. vol. 1). Editura Tehnică.

42. ^ a b „Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE)” (PDF). Accesat în 26 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 43. ^ Dumitru, Elena. „Gestionarea deșeurilor, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană”. Accesat în 26 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 44. ^ „România își face două depozite de deșeuri radioactive”. Gândul. 29 august 2008. Verificați datele pentru: |date= (ajutor) 45. ^ „Administrația Fondului de Mediu”. 46. ^ „Condiții de participare la Programul „Rabla" 2008”. 47. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 99/2004 privind instituirea Programului de stimulare a înnoirii parcului național auto”. Accesat în 24 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 48. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 38/2006 privind reluarea pentru anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național”. Accesat în 24 septembrie.Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 49. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 4/2007 privind reluarea pentru anul 2007 a Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național”. Accesat în 24 septembrie.Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 50. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 55/2008 privind reluarea pentru anul 2008 a Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național”. Accesat în 24 septembrie.Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 51. ^ RoRec și Umbrela Verde sunt parteneri, rorec.ro, accesat 2010-09-28 52. ^ Veress, Robert (4 septembrie 2008). „România — țara deșeurilor electrice ținute ca bibelouri”. Gândul. Verificați datele pentru: |date= (ajutor) 53. ^ „Campanii 2007”. MMDD. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 54. ^ „Puncte colectare martie 2008”. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

55. ^ „Discurs Ministrul Mediului”. MMDD. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 56. ^ „Organizații colective”. MMDD. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 57. ^ „Despre campanie”. MMDD. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 58. ^ „Comunicate de Presă”. MMDD. Accesat în 29 ianuarie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 59. ^ „A treia Mare Debarasare începe pe 4 octombrie”. 23 septembrie 2008. Accesat în 26 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) 60. ^ „Cantități preliminare colectate pe 04.10.2008 până la ora 16:00”. MMDD. Accesat în 29 ianuarie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 61. ^ „„Marea Debarasare" — 1 noiembrie 2008”. MMDD. Accesat în 29 ianuarie.Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 62. ^ „Mâine debutează cea de-a V-a ediție a Campaniei „Marea Debarasare"”. MMDD. Accesat în 29 ianuarie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |accessdate=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 63. ^ „Importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să adune deșeuri”. Mediafax. 22 august 2008. Verificați datele pentru: |date= (ajutor) 64. ^ „Becurile arse sunt așteptate la reciclare”. Renașterea Bănățeană. 20 iulie 2010.Verificați datele pentru: |date= (ajutor) 65. ^ Ungureanu, p. 10. 66. ^ Manual, cap. 19. 67. ^ Ghiță, Simona. „Strategia investițională pentru implementarea sistemului integrat de gestionare a deșeurilor în România, în vederea îndeplinirii angajamentelor de aderare la Uniunea Europeană”. Accesat în 26 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor) 68. ^ a b c d e f Afacerea gunoiul, 1 August 2005, wall-street.ro, accesat la 26 februarie 2010 69. ^ a b c Companiile membre Eco-Rom au avut afaceri de aproximativ 1 mld. euro, 13 Februarie 2007, wall-street.ro, accesat la 26 februarie 2010

70. ^ a b c d Eco-Rom Ambalaje: Cifra de afaceri in crestere cu 5% anul trecut, 17 feb. 2010, dailybusiness.ro, accesat la 26 februarie 2010 71. ^ Agenția Europeană de Mediu, Mediul European: Starea și Perspectiva 2012, raport de sinteză, eea.europa.eu, accesat 2015-11-01 72. ^ Hotărârea nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020, mmediu.ro, accesat 2015-11-01 73. ^ Seini este primul oraș din țară care își produce singur energia electrică, din gunoi, 31 iulie 2016, Angela Sabau, Adevărul, accesat la 31 iulie 2016 Bibliografie[modificare | modificare sursă] 

Directivele CE enumerate la secțiunea „Legislație”



„Ordonanța de urgență nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor”. (versiune PDF)



Ungureanu, Corneliu (2006). Gestionarea integrată a deșeurilor municipale. Timișoara: Editura Politehnica. ISBN 973-625-386-4.



„Manual privind activitățile specifice din domeniul gestiunii deșeurilor municipale”. ProjektPartner International Services, Departamentul de Salubritate din Göttingen, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea. Accesat în 6 septembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)



N. Antonescu, R. Polizu, V. Cândea-Muntean, M. Popescu Valorificarea energetică a deseurilor: Procese și instalații de ardere, Editura Tehnică, 1988

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă] 

Căpățână, Camelia (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)



Bold, Octavian Valeriu (2003). Managementul deșeurilor solide. București: Editura Matrix Rom. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)



Wehry, Andrei (2002). Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor. Timișoara: Editura Orizonturi Universitare. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)



Păunescu, Ioan (2002). Gestionarea deșeurilor urbane. București: Editura Matrix Rom. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)



Antonescu, Nicolae (1988). Valorificarea energetică a deșeurilor. București: Editura Tehnică.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de gestionarea deșeurilor



Ministerul Mediului



Agenția Națională pentru Protecția Mediului



MM Campania națională de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice



MM Programul de stimulare a înnoirii parcului auto



en Waste = Food Documentary - A documentary on the Cradle to Cradle design concept of Michael Braungart and William McDonough.



en "American dumpster: Builders deep-six too much material"



en Analysis of existing methods for refuse processing



Lumea ca un cerc perfect: economia circulară va schimba planeta, 7 martie 2012, Descoperă



WorldCat



GND: 4000107-6



LCCN: sh85112316 Categorii: 

Erori CS1: parametri depășiți



Articole bune



Deșeuri



Protecția mediului



Reciclare (tehnologică)



Sănătate publică

Meniu de navigare 

Nu sunteți autentificat



Discuții



Contribuții



Creare cont



Autentificare



Articol



Discuție



Lectură



Modificare



Modificare sursă



Istoric

Căutare Salt



Pagina principală



Schimbări recente



Cafenea



Articol aleatoriu



Facebook

Participare 

Cum încep pe Wikipedia



Ajutor



Portaluri tematice



Articole cerute



Donații

Tipărire/exportare 

Creare carte



Descarcă PDF



Versiune de tipărit

În alte proiecte 

Wikimedia Commons

Trusa de unelte 

Ce trimite aici



Modificări corelate



Trimite fișier



Pagini speciale



Navigare în istoric



Informații despre pagină



Element Wikidata



Citează acest articol

În alte limbi 

Български



English



Español



Français



हिन्दी



Русский



Українська



‫اردو‬



中文

Încă 40 Modifică legăturile 

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 martie 2018, ora 17:41.



Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.



Politica de confidențialitate



Despre Wikipedia



Termeni



Dezvoltatori



Cookie statement



Versiune mobilă

Oraş curat cu e-Deşeu reciclat Dată: 8 aug. 2018Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii

“ORAŞ CURAT CU E-DEŞEU RECICLAT”: Proiect ecologic pentru o Moldovă mai curată și mai competitivă, realizat de A.O. “Asociaţia pentru Valorificarea Deşeurilor” în parteneriat cu Asociaţia Moldrec, Garda de Reciclare, Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului, Primăria mun. Chişinău și cu suportul Programului de Granturi Mici al GEF, implementat de PNUD. Despre proiectul “ORAŞ CURAT CU E-DEŞEU RECICLAT” În toamna anului 2018, în mun. Chişinău va fi lansat un nou proiect ecologic “Un oraș curat cu e-Deșeu reciclat”. Scopul proiectului este de a asigura locuitorii mun. Chișinău cu o rețea de colectare a eDeşeurilor (deşeuri echipamente electrice şi electronice) de mari și mici dimensiuni și baterii portabile uzate, inclusiv posibilitatea ultimului deținător al deșeurilor de a le putea preda gratuit Asociației “MoldRec” spre reciclare, în acest mod contribuind direct la reducerea cantității de deșeuri depozitate la groapa de gunoi, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din deșeurile nevalorificate și, implicit la protejarea mediului înconjurător și a sănătății populației. Beneficiarii proiectul “ORAŞ CURAT CU E-DEŞEU RECICLAT” Pe parcursul perioadei de implementare a proiectului, în mun. Chişinău vor fi create 80 puncte noi de colectare a e-Deşeurilor, respectiv vor fi implicate în total 80 de instituţii din sectorul public, privat şi academic. 

Reprezentanții sectorului public şi privat vor fi încurajați să adopte practici durabile şi prietenoase mediului în activitatea sa, colectând şi sortând corect e-Deșeurile în cadrul oficiilor;



Elevii din cadrul instituțiilor de învățământ liceal (clasele I-XII) şi universitar, vor reprezenta promotorii/ambasadorii informației, mesajelor ecologice și a practicilor de gestionare corectă a e-Deșeurilor, educându-și împreună cu învățătorii părinții, buneii și prietenii în sensul unei atitudini ecologice responsabile. Tinerii și copiii în egală măsură vor fi implicați activ pe parcursul anului școlar în ateliere eco-creative, vor învăță cum e-Deșeurile afectează sănătatea și mediul,

vor putea atrage în proiect întreaga familie și prietenii, vor putea participa la sesiuni de instruire și vor face cunoștință cu materia primă secundară obținută din reciclarea e-Deșeurilor; 

Bibliotecarii în calitate de formatori şi promotori în rândul cititorilor de carte, vor promova un comportament ecologic şi corect în raport cu deşeurile periculoase de tipul DEEE şi baterii portabile uzate.

Acest proiect nu ține de vârstă, gen, origine, statut social sau posibile dizabilități. Acest proiect este pentru toți cei care vor conștientiza și care vor dori să schimbe spre bine modul de viață, care vor dori să acționeze corect în armonie cu natura și care recunosc şi valoarea economică a unui deșeu. Ce deșeuri vor fi colectate în cadrul proiectului Categoria e-Deşeuri cuprinde o gamă variată de DEEE-uri (Deşeuri de echipamente electrice si electronice) dar şi baterii portabile uzate. Respectiv fiecare din cele 80 instituții beneficiare ale proiectului vor primi în gestiune tomberoane specializate pentru colectarea corectă a e-Deșeurilor, astfel încât fiecare angajat, elev, student, bibliotecar, prin intermediul diseminării informației, va putea plasa în tomberon următoarele deșeuri:



Aparate de uz casnic de mici dimensiuni (de ex. fier de călcat, robot de bucătărie, ventilator, etc.);



Echipament informatic și de telecomunicații (de ex. computer, monitoare, telefoane mobile, imprimante, copiatoare, etc);



Echipamente de larg consum (de ex. DVD player, TV, videocasetofoane, etc.);



Jucării, echipamente sportive și de agrement (de ex. console jocuri, etc.);



Instrumente de supraveghere și control (de ex. cameră de supraveghere, aparate pentru măsurarea curentul electric, etc.);



Baterii portabile uzate.

Rezultatele așteptate Desigur întrebarea cea mai importantă este: Ce se întâmplă ulterior cu toate e-Deșeurile colectate pe durata proiectului? Răspuns: Asociația pentru Reciclare MoldRec, Garda de Reciclare va asigura evacuarea, transportarea, sortarea şi reciclarea nemijlocită a cantităților colectate de la fiecare instituție în parte. Cel mai important este faptul că datorită MoldRec, e-Deșeurile vor deveni resurse ce pot fi valorificate şi reutilizate într-un nou circuit economic, iar în natură vor ajunge considerabil mai puține deșeuri periculoase, reducând astfel deversările de elemente periculoase (mercur, plumb, nichel, cadmiu, litiu) în sol și ape. Conștientizare şi informare Un obiectiv important al acestui proiect este și sporirea nivelului de conștientizare a populației despre utilizarea corectă, depozitarea şi eliminarea substanțelor chimice şi a deșeurilor, în special a copiilor care se joacă cu bateriile portabile uzate, le pun în gură sau le desfac pentru a vedea conținutul, punându-și astfel în pericol sănătatea. În proiectul “Oraş curat cu e-Deşeu reciclat”, acești copii vor învăța să acționeze corect. În acest sens, fiecare din instituțiile beneficiare a proiectului vor fi monitorizate și vor beneficia de suport informațional și logistic. Pe parcursul lunii august, identificăm toţi beneficiarii proiectului iar în cazul în care instituţia pe care o reprezentanţi manifestă intenţia de a participa în calitate de beneficiar al proiectului şi binevol îşi asumă angajamentul de a gestiona corect deşeurilor electronice, inclusiv de a disemina informaţia în rândul colegilor, prietenilor, etc., vă puteţi înregistra aici. Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook39



Google



Publicat de Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Vezi toate articolele lui Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Navigare în articol ANTERIORArticol anterior:Republica Moldova alături de milioane de voluntari din 150 de țări vor curăța Planeta în 24 de ore

Stop poluării cu PLASTIC – Dacă nu reutilizați, atunci refuzați! Dată: 24 mai 2018Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii În acest an, Ziua Mediului are o misiune clară şi anume să reducă poluarea cu PLASTIC. Sloganul acestei campanii de informare, conștientizare şi mobilizare a populației la nivel global este “Stop poluării cu PLASTIC – Dacă nu reutilizați, atunci refuzați”. În ultimii 50 de ani, producția de materiale plastice a crescut de 20 ori, de la 15 mil. tone în 1964 la 311 mil. tone în 2014 și se așteaptă să se dubleze în următorii 20 de ani. Plasticul generează exetrnalități negative semnificate în domeniul degradării sistemelor naturale ca urmare a scurgerilor, în special în ocean; a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din producția și incinerarea ulterioară a plasticului; și impactul asupra sănătății și mediului din cauza substanțelor componente ce prezintă motive de îngrijorare.

De Ziua Mediului, Vă îndemnăm să revizuim împreună cele mai necesare acțiuni de întreprins şi practici demne de urmat pentru a ne debarasa de plasticul care inundă Pamântul şi Oceanele. Nu uitaţi să… 1. Optați mereu pentru punga reutilizabilă atunci când faceți cumpărături; 2. Încercați să identificați producătorii care oferă pe piață produse ambalate în materiale reciclabile sau utilizați caserole personale pentru a depozita produsele procurate; 3. Refuzați să alegeți ca opțiune vesela de unică folosință; 4. Respectați ordinea în locuri publice dar în special cele din mijlocul naturii şi nu aruncați plastic pe jos; 5. Diseminați experiența Dvs., în rândul familiei şi a prietenilor, împreună e mai simplu să reușim.

Îndemnăm iubitorii şi susținătorii acțiunilor prietenoase mediului (ONG-uri, APL-uri, agenții economici) dar şi restul populației să se implice activ şi să demonstreze că putem reduce consumul de Plastic în Moldova! Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook6



Google



e-Deşeurile: O resursă economică şi nu un deşeu! Dată: 9 feb. 2018Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"1 Comentariu Deşi sunt etichetate drept e-Deşeuri, în realitatea echipamentele electronice reprezintă materiale valoroase ce pot fi supuse reciclării şi reutilizării!

Ştiaţi că: 1. În fiecare an, la nivel global, sunt puse în circulaţie aproximativ 1 miliard de telefoane mobile și 300 de milioane de computere; 2. Reciclarea unui milion de laptop-uri economisește energia echivalentă cu energia electrică utilizată de peste 3.500 de locuințe din SUA într-un an; 3. Anual, americanii aruncă telefoane care conțin materiale valoroase precum aur şi argint în valoare totală de 60 milioane de dolari; 4. Se estimează că 1 tonă de plăci conține de până la 800 ori mai mult aur și de 30-40 de ori mai mult cupru decât o tonă metrică de minereu extras; 5. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, aproximativ 20-50 milioane tone metrice de deșeuri electronice sunt aruncate la nivel global în fiecare an; 6. În America. e-deșeurile reprezintă 2% din total gunoi din depozitele de deșeuri, şi 70% din totalul deșeurilor toxice; 7. Se estimează că cantitatea de deșeuri electronice la nivel global, va crește cu 8% anual. Aproximativ 80% din deșeurile electronice generate în S.U.A. sunt exportat în Asia, un flux comercial care este o sursă de controverse considerabile. Поделиться ссылкой:

Cu Atelier 99 – învăţăm să colectăm separat şi să reciclăm deşeurile! Dată: 28 sept. 2017Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii

Este îmbucurător faptul, că treptat începem să gândim şi să acţionăm altfel, mai eco, mai green şi mai durabil. Mulţi probabil continuă să ignore consecinţele unui consum iraţional de resurse, consecinţele poluării excesive şi repercursiunile asupra sănătăţii, dar statisticile alarmane la nivel global au ridicat un semnal de alarmă şi au mobilizat ţările lumii spre o nouă economie – „Economia circulară”, în care nu există deşeuri ci doar resurse valoroase care contribuie la reducerea amprentei ecologice şi creşterea productivităţii resurselor naturale. Un proiect ambiţios la nivel naţional în direcţia valorificării deşeurilor prin reciclare şi reutilizare aparţie Atelierului 99, care recent au organizat 2 seminare informative: „Seminar introductiv despre reciclare” şi „Seminar despre tehnologia reciclării”. Au fost 2 evenimente pline de conţinut şi cu multe informaţii practice utile, răspunsuri la întrebări şi discuţii pe măsură. În cadrul acestui eveniment, două mari companii de reciclare, precum SRL ABS şi Asociaţia Moldrec au reuşit să îşi prezinte activitatea şi să ne relateze povestea deşeurilor din Moldova. Da, întradevăr este o poveste cu sfârşitul nescris pentru moment…. din moment ce actorii suntem şi noi, locuitorii acestei ţări. Tot noi suntem cei care trebuie să conştientizăm pericolul acestor deşeuri dar şi cât de importante pot fi acestea pentru economia naţională. Pentru mai multă informare şi în speranţa, că vom mobiliza cât mai multă lume să sorteze corect deşeul acasă sau în oficiu, prezentăm iniţial informaţii despre valoarea economică a deşeurilor prin reciclare: Reciclarea Hîrtiei – 1 tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci și folosește cu 40% mai puțină energie și cu 50% mai puțină apă. În medie un funcţionar de birou poate recicla suficientă hârtie anual pentru a salva cel puţin un copac. Reciclarea Maselor Plastice – Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai mic fața de cele realizate din materiile prime. Reciclând o sticlă de plastic se economiseşte energie suficientă pentru funcționarea unui bec de 60 W timp de 6 ore.

Reciclarea Sticlei – Se obține economie foarte mare de energie, sticla reciclată se prelucrează la temperaturi mai scăzute decât materia primă; contribuie la reducerea poluării aerului cu 20% și a consumului de apă cu 50%. Reciclarea metalului – Ambalajele metalice sunt reciclabile 100%. Ca exemplu, pentru a se descompune, aluminiului îi trebuie 400 de ani. Însă prin reciclarea unei singuri cutii de aluminiu se economisește energie necesară pentru funcţionarea unui televizor timp de trei ore, inclusiv se reduce poluarea aerului cu 95% și se consumă cu 90% mai puțină energie pentru a produce aluminiu din alumiu reciclat. Valorificarea deșeurilor agricole – Resturile vegetale obținute din agricultură se pot folosi la obţinerea celulozei, compostare, obţinere de biogaz, producerea energiei termice și electrice prin incinerare împreună cu resturi menajere iar dejecţiile pot fi transformate în îngrăşăminte organice, din care se poate obţine și biogaz. Din activitatea SRL ABS: În luna mai a acestui an, SRL ABS și-a inaugurat propria stație de sortare a deșeurilor, prima din Republica Moldova. Procesul tehnologic de sortare a deşeurilor menajere se realizează prin sortarea manuală cu atenție a deșeurilor colectate în amestec, pentru a fi transformate în materie secundară şi pentru reintroducerea lor în circuitul industrial, generând astfel economii de resurse naturale şi de energie. La moment, staţia lucrează cu 3 linii de sortare cu o capacitate de sortare per linie de 10 tone/oră şi o capacitate de 144 tone / 24 ore, cantitate maximă de deşeuri sortate şi balotate. O inițiativă binemeritată a firmei este soluţionarea problemei de compostare a deşeurilor biodegradabile. Compostarea deşeurilor după formula „O reciclare naturală, biodegradabilă”, se va efectua la nivelul standardelor europene, şi va permite obţinerea unui compost calitativ, servind în acelaşi timp ca un îngrăşământ natural şi un excelent ameliorant care poate fi utilizat în grădini şi pe câmpuri. Din categoria reciclabilelor ajunse la staţia de sortare fac parte – hârtia, sticla, plasticul, metalul şi aluminiul. La finele sortării pe categorii, acestea ajung în containere separate. Separarea se face manual şi fiecare flux de deşeuri este depozitat separat, unele din ele fiind presate și ulterior propuse spre comercializare. Irina Balică, manager SRL ABS, în prezentarea sa, a ţinut neapărat să menţioneze despre importanţa colectării separate a deşeurilor reciclabile în special pentru uşurarea procesului de sortare şi calitatea materialelor secundare obţinute în urma reciclării. În prezent, SRL ABS a instalat în municipiu 1500 containere pentru plastic, respectiv toată cantitatea de plastic sortată corect de populaţie ajunge integral la reciclare, scutind astfel solul, apa şi aerul de toxine periculoase pentru sute de ani înainte.

Din activitatea Asociaţiei MoldRec: În cadrul Atelier 99 – Seminar despre tehnologia reciclării, activitatea Asociaţiei ModRec a fost prezentată de d-ul Victor Cazac, manager proiecte. Acesta a ţinut să menţioneze rezultatele proiectului ”Garda de reciclare”, şi anume cele 350860,00 kg deşeuri colectate în anul 2016. Din total categorii de deşeuri colectate, cea mai mare pondere revine deşeurilor din fier uzat – 150000.0 kg, DEEE-urilor – 75000.0 kg, deşeurilor din anvelope – 50000.0 kg şi deşeurilor din plastic ABS – 25 000,0 kg.

Creşterea fluxului de deşeuri electrice şi electronice din ultimii 20 de ani în Moldova a impulsionat Asociaţia MoldRec să prezinte o abordare strategică şi durabilă a mecanismului de gestionare a acestor deşeuri cu conţinut de substanțele toxice precum (mercur, plumb, nichel, cadmiu, litiu) şi care contaminează solul şi apele, poluând mediul ambiant. În final, au de suferit oamenii de pe urma consumului de produse poluate, afectându-și de multe ori ireversibil sănătatea, din moment ce metalele conținute în DEEE-uri și baterii provoacă alergii, sterilitate, pierderi de memorie, boli de inimă, cancer, etc.. La întrebarea adresată ce facem cu bateriile portabile uzate, d-ul Victor a menţionat despre proiectul Green Office Box – https://box.greenoffice.md. Fiecare poate solicita o astfel de cutie pentru sortarea corectă şi inofensivă a acestor e-deşeuri toxice. Prin intermediul acestor 2 seminare organizate de Atelier 99, reciclatorii au reuşit să ne convigă că: 

Deşeurile pot fi transformate dintr-o sursă de poluare într-o resursă de dezvoltare;



Prin colectarea corectă şi selectivă a deşeurilor reciclabile şi separarea acestora de masa umedă (deşeuri organice) reducem considerabil cantităţile de deşeuri municipale ajunse în gropile de gunoi, prelungind astfel viaţa depozitelor;



Managementul corect al deşeurilor contribuie la creşterea economiei naţionale prin reintroducerea în circuitul economic a deşeurilor reciclabile;



Produsele din plastic inundă piaţa de prosude şi ambalaje, respectiv noi consumatorii trebuie să reeducăm preferinţele de consum, înlocuind pungile din plastic care practic integral ajung la gropile de gunoi, nefiind reciclate cu pungi biodegradabile în special cele din pânză, evitarea sau

reducerea consumului produselor şi ambalajelor de unică folosinţă, înlocuirea acestora cu alternative eco, etc. Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook14



Google



ABSATELIER 99DEPOZITDESEUMOLDRECPLASTICRECICLAREREVISTA MANAGEMENTUL DESEURILORSEMINAR

Publicat de Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Vezi toate articolele lui Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Navigare în articol ANTERIORArticol anterior:Care va fi soarta deșeurilor din ambalaje începând cu data de 23.12.2017? URMĂTORArticol următor:Cinci probleme de mediu în atenţia Micilor Ecologişti! LASĂ UN RĂSPUNS

Care va fi soarta deșeurilor din ambalaje începând cu data de 23.12.2017? Dată: 22 sept. 2017Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii

Gestionarea eficientă a deșeurilor din ambalaje este un alt obiectiv important al Legii nr.209 privind deșeurile. Reamintim că începând cu 23.12.2017, persoanele fizice și juridice vor fi responsabilizate prin lege să colecteze și sorteze corect deșeurile din ambalaje, asigurând și țintele de reciclare și reutilizare stabilite prin lege. În conformitate cu prevederile art.54 ”Deşeurile de ambalaje” , se supun prevederilor Legii nr.209 toate ambalajele puse la dispoziție pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile private sau în orice alte activităţi. Scopul legii este de a reduce chiar de la producători cantitatea de deşeuri ce urmează a fi depozitate, dar şi pentru a mări durata de funcţionare a depozitului ecologic de reziduuri menajere, prin reducerea considerabilă a deşeurilor depozitate. Producătorii și importatorii de ambalaje produse și comercializate la nivel național și supuși reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului au două opțiuni: 1. să își onoreze în mod individual obligațiile și să prezinte autorităţilor de reglementare dovada existenței sistemelor individuale de preluare gratuită şi colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deșeuri (conform art.12 alin.7) sau ;

2. să adere la un sistem colectiv care deţine autorizație de mediu, conform art.25 din Lege şi va acţiona în numele producătorilor. În acest caz, responsabilitatea individuală va fi subsidiară responsabilităţii sistemului colectiv, aceștia fiind responsabili de colectarea separată a produselor ce au devenit deşeuri, de asigurarea ţintelor de reciclare, valorificare şi eliminare în condiţii sigure pentru mediu a produselor ce au devenit deşeuri (conform art.12, alin.8). Cea mai mare parte din ambalajele puse pe piață sunt confecționate din plastic, aluminiu, hârtie, sticlă și lemn. O parte din aceste materiale pot fi reciclate în proporție de 100 % altele sunt supuse dificil sau chiar deloc procesului de reciclare. Din păcate soluționarea problemelor aferente gestionării deșeurilor de ambalaje este complicată și costisitoare. Prin urmare este necesară conștientizarea și implicarea directă atât a producătorilor cât și a consumatorilor de ambalaje. Un rol important este de a respecta principiile colectării selective și ulterior reciclarea, procesarea materialului din ambalaj, proces care va permite obținerea de alte ambalaje sau produse, conservarea energiei şi a resurselor naturale. Поделиться ссылкой:

Din 23.12.2017, producătorii sunt obligați prin lege să colecteze separat deșeurile de echipamente electronice și electrocasnice! Dată: 22 aug. 2017Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii

Noua Lege privind deșeurile (Legea 09/2016), care în doar câteva luni va intra în vigoare (23.12.2017), introduce obligativitatea colectării separate a unor categorii de deşeuri pentru producători. Respectiv, în conformitate cu Legea nr.209, toate persoanele fizice și juridice (producătorul produsului) care la nivel profesional proiectează, produc, prelucrează, tratează, vând şi/sau importă echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori, vehicule, uleiuri și ambalaje, sânt supuse regimului de responsabilitate extinsă a producătorului. Art. 12 (2) “Responsabilitatea extinsă a producătorului reprezintă totalitatea de obligații impuse producătorilor, fie individual, fie colectiv, pentru recuperarea și valorificarea sau reciclarea produselor scoase din uz. Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului vizează măsurile de acceptare a produselor returnate şi a deşeurilor care rămîn după utilizarea respectivelor produse, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi asigurarea financiară pentru aceste activităţi”. Categoriile de echipamente electrice şi electronice care fac obiectul articolului 50 al Legii nr.209 privind deșeurile sunt: 1. Aparate de uz casnic de dimensiuni mari

2. Aparate de uz casnic de dimensiuni mici 3. Echipamente informatice şi de telecomunicaţii 4. Echipamente de larg consum 5. Echipamente de iluminat 6. Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de dimensiuni mari) 7. Jucării, echipamente sportive şi de agrement 8. Dispozitive medicale (cu excepţia produselor implantate şi infectate) 9. Instrumente de supraveghere şi control 10. Distribuitoare automate Obligațiile legale ale Producătorilor de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu prevederile legii sunt: 

să asigure etichetarea şi marcarea produselor şi utilizarea simbolurilor care indică faptul că produsul face obiectul unei colectări separate, fiind interzisă eliminarea acestuia;



să asigure organizarea şi funcţionarea sistemelor individuale sau colective de gestionare a deșeurilor din echipamente electrice şi electronice;



să se înregistreze în SIA MD (Sistemului informațional automatizat „Managementul deșeurilor”), prin transmiterea unei liste de documente necesare registratorului, desemnat de proprietarul registrului format în SIA MD;



să asigure evidenţa, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, a punerii la dispoziție pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani, raportînd anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață în cazul onorării responsabilităţii extinse a producătorului în mod individual. La prezentarea dovezii de membru al unui sistem colectiv, această responsabilitate va fi onorată de către un sistem colectiv;



să prezinte dovada unui sistem individual sau să certifice calitatea de membru al unui sistem colectiv de colectare, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri;



să deruleze programe educaționale şi de informare/conştientizare privind colectarea şi tratarea produselor ce au devenit deșeuri;



să asigure, în mod individual sau prin intermediul sistemelor colective, realizarea ţintelor de colectare şi reciclare a produselor de echipamente electrice şi electronice ce au devenit deşeuri, stabilite de Guvern.

Producătorii de echipamente electrice şi electronice, supuși reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului și care sunt dispuși să își onoreze în mod individual obligațiile, trebuie să prezinte autorităţii de reglementare dovada existenței sistemelor individuale de preluare gratuită şi colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a echipamentelor electrice şi electronice uzate de la consumatori, precum și dezvoltarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

În cazul în care, producătorii decid să își onoreze în mod colectivobligațiile prin aderarea la un sistem colectiv care deține autorizație de mediu conform art.25 din Lege, atunci responsabilitatea individuală va fi subsidiară responsabilității sistemului colectiv, aceștia fiind responsabili de colectarea separată, de asigurarea țintelor de reciclare, valorificare şi eliminare în condiţii sigure pentru mediu a echipamentelor electrice şi electronice uzate de la consumatori și care au devenit deșeuri, (conform art.12, alin.8). Conform art.12 (9), sistemele colective care acţionează în numele producătorilor de echipamente electrice şi electronice sînt obligate să constituie un comision, în baza garanţiilor financiare prezentate de producători, care să acopere sumele necesare finanțării operațiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare nepoluante a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. Obligațiile legale ale Distribuitorilor de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu prevederile legii sunt: 

să se înregistreze în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, deţinută de autoritatea de reglementare;



să asigure, începînd cu data intrării în vigoare a Legii, evidenţa plasării pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani precedenți și să raporteze anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață.

Obligațiile legale ale Operatorului staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, autorizat de către autorităţile competente specificate la art. 24 sunt: 

să asigure că deşeurile de echipamente electrice şi electronice supuse tratării care pot fi recuperate sau reciclate nu vor fi eliminate;



să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;



să raporteze, trimestrial, producătorilor de echipamente electrice şi electronice rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice stabilite de Guvern;



să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea echipamentelor electrice şi electronice uzate nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;



să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.

În atenția producătorilor de echipamente electrice şi electronice care decid să își onoreze în mod colectiv obligațiile prin aderarea la un sistem colectiv care deține autorizație de mediu, Vă prezentăm Asociația non-profit „Moldrec”, care își desfășoară activitatea din anul 2013 în baza Autorizației de Mediu Nr. 60/2015 și a Licenței Nr. 048859. Moldrec prin intermediul proiectului “Garda de reciclare”, are drept scop crearea unui sistem integrat cu soluții de reciclare pentru companii și cetățeni. Activitățile de bază sunt: colectarea tuturor tipurilor de deșeuri; crearea și dezvoltarea punctelor de colectare a deșeurilor; servicii de procesare a deșeurilor; dezasamblarea și sortarea deșeurilor; reciclarea tuturor tipurilor de deșeuri la prima fabrica ECO din Moldova.

Scopul Asociației este de a informa prin intermediul Revistei, toți producătorii de echipamente electrice şi electronice (DEEE), baterii şi acumulatori, vehicule, uleiuri și ambalaje, supuși regimului de responsabilitate extinsă a producătorului, despre rolul acestora în gestionarea deșeurilor generate de pe urma produselor comercializate. În acest sens, Vă punem la dispoziție următoarele servicii: 1. Abonarea la Revista Managementul Deșeurilor pentru a dispune de cele mai recente informații, practici şi instrumente necesare pentru respectarea prevederior noii Legi privind deșeurile – Abonează-te; 2. Consultații și suport în vederea identificării celui mai potrivit operator de gestionare a deșeurilor generate în cazul în care decideți să vă onorați obligațiunile prin aderarea la un sistem colectiv și care deține autorizație de mediu.

Colectează selectiv deșeurile – un pas spre economia circulară! Dată: 15 mai 2017Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii

În opinia reprezentanţilor economiei circulare, o modalitate eficientă de a reduce consumul de resurse naturale şi a dimensiunii amprentei ecologice este reciclarea deşeurilor generate şi întoarcerea lor în circuitul economic sub formă de noi resurse. Reprezentanţii aceluiași concept, susţin că economia viitorului este o economie a circuitului de resurse închis, care va permite crearea condiţiilor necesare pentru trecerea la un model sustenabil de dezvoltare economică bazat pe decuplare absolută. La această etapă orice deșeu reprezintă de fapt o nouă resursă, încetînd astfel de a mai fi deșeuri: DEȘEURI COLECTATE – MATERIE PRIMĂ SECUNDARĂ – PRODUSE NOI. Soluția irosirii excesive de resurse prin utilizarea mai eficientă a acestora este RECICLAREA. Beneficiile economice și de mediu ale reciclării se prezintă în tabelul de mai jos. Resurse reciclabile

Beneficiile reciclării

Reciclarea Hîrtiei

1 tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci și folosește cu 40% mai puțină energie și cu 50% mai puțină apă. În medie un funcţionar de birou poate

recicla suficientă hârtie anual pentru a salva cel puţin un copac.

Reciclarea Maselor Plastice

Reciclarea Sticlei

Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai mic fața de cele realizate din materiile prime. Reciclând o sticlă de plastic se economiseşte energie suficientă pentru funcționarea unui bec de 60 W timp de 6 ore.

Se obține economie foarte mare de energie, sticla reciclată se prelucrează la temperaturi mai scăzute decât materia primă; contribuie la reducerea poluării aerului cu 20% și a consumului de apă cu 50%.

Reciclarea metalului

Ambalajele metalice sunt reciclabile 100%. Ca exemplu pentru a se descompune, aluminiului îi trebuie 400 de ani. Însă prin reciclarea unei singuri cutii de aluminiu se economisește energie necesară pentru funcţionarea unui televizor timp de trei ore, inclusiv se reduce poluarea aerului cu 95% și se consumă cu 90% mai puțină energie pentru a produce aluminiu din alumiu reciclat.

Valorificarea deșeurilor agricole

Resturile vegetale obținute din agricultură se pot folosi la: obţinerea celulozei, compostare, obţinere de biogaz, producerea energiei termice și electrice prin incinerare împreună cu resturi menajere iar dejecţiile pot fi transformate în îngrăşăminte organice, din care se poate obţine și biogaz.

Sursa: Ghid de colectare selectivă a deșeurilor.RecMoldova Starea de sănătate a planetei, precum şi consecințele impactului activităţilor umane asupra acesteia confirmă importanța prioritizării preocupărilor cu privire la gestiunea și evidența deșeurilor în Republica Moldova şi aportul acestora în depăşirea deficitului ecologic creat. Deşi a fost elaborată Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027 şi Legea privind deşeurile, evidenţa corectă a fluxului de deşeuri rămâne a fi o problemă. Lacune în statistica națională privind deșeurile. Ne referim, în primul rând, la prezentarea eronată a datelor și practicarea unui model sovietic învechit de raportare a datelor cu privire la deșeuri. Statistica națională prezintă doar doua formulare: Formularul nr.1 “Formarea, utilizarea și neutralizarea deșeurilor toxice”și Formuar nr.2 „Formarea, utilizarea deșeurilor”. Informaţia reflectată în aceste formulare este una insufiecientă şi pe alocuri incorectă în raport cu obiectivele stabilite în atingerea unei economii verzi la nivel naţional. O altă lipsă a raportării, este cea din partea agenților economici și a administraţiilor locale generatoare de deşeuri care nu declară varietatea practicilor de colectare, transportare, depozitare sau valorificare a deșeurilor generate.

Cercetarea datelor statistice oferite cu privire la deşeuri a pus în evidenţă o serie de neajunsuri. Luînd în considerare lipsa de informaţii mai precise şi mai complexe cu privire la gestiunea deşeurilor în plan naţional este imposibilă identificarea unui set adecvat de politici şi instrumente de ordin economic şi la nivelul instituţiilor competente în domeniul protecţiei mediului. Prin urmare este foarte important de revăzut integral schema de colectare a datelor cu privire la deşeurile colectate, respectiv: În cazul deşeurilor municipale, este important de completat statistica cu informaţii ce ţin de cantitatea de deşeuri colectată separat şi divizată pe categorii de deşeuri (sticlă, hîrtie, plastic), cantitatea din aceste deşeuri supuse reciclării, incinerării şi depozitării În cazul deşeurilor de producere şi consum, este important de revăzut ce exact presupune categoria deşeurilor reciclate, metodele de reciclare și specificarea tipurilor de deșeuri supuse reciclării. Completarea statistici naționale cu informaţii despre deşeurilor din plastic, deşeuri din ambalaje, deşeurile din echipamente, electronice şi electrocasnice (DEEE) şi deşeuri din baterii şi acumulatori uzaţi. Aceste deşeuri au un rulaj cantitativ semnificativ pe piaţa naţională şi manifestă un impact negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, dar cantitatea acestora totală pe ani, cantitatea depozitată şi cea reciclată nu se regăseşte în raportarea naţională. În vederea obţinerii unei raportări corecte a deşeurilor este important de a stipula prin lege, obligativitatea tuturor generatorilor cu privire la declararea cantităţilor de deşeuri generate. Acest fapt presupune completarea sistematică a fişei „Agentului Economic”. Cât priveşte datele statistice eronate prezentate la nivel teritorial, o soluţie ar fi instruirea periodică a personalului desemnat responsabil pentru colectarea datelor cât şi a tutror generatorilor de deşeuri care declară anual cantitatea de deşeuri generată şi depozitată. Aici ne referim la implicarea mai serioasă din partea Inspecţiilor ecologice care periodic trebuie să ofere platforme de dialog între organele competente şi agenţii economici privind practicile de evidenţă şi gestiune a deşeurilor. Pentru a evalua statistic corect activităţile menţionare se cere a integra în evidenţa statistică autohtonă prevederile Sistemului de contabilitate integrată economie-mediu ( SEEA – System of Integrated Environmental and Economic Accounting), sau „contabilitate verde”, dezvoltat de Biroul de Statistică al ONU. Insuficiența serviciilor de salubrizare Una dintre preocupările de bază ale administraţiilor publice locale şi a organelor teritoriale responsabile de protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei este organizarea depozitării deşeurilor. Şi aici există lacune legate de administrarea insuficientă a deşeurilor atât la nivel central, cât şi local. Suprafața depozitelor destinată deșeurilor menajere solide a constituit în anul 2016 – 201,2 ha, comparativ cu anul precedent s-a mărit cu 30,5 ha. Către aceste depozite au fost transportate 3,13 milioane de m2 de deșeuri, din care 2,91 milioane m2 deșeuri menajere solide și 217,8 mii m2 deșeuri stradale, zăpadă și alte încărcături. În structura volumului deșeurilor menajere, cea mai mare pondere o au deșeurile menajere colectate de la populație – 66,1%, după care urmează volumul deșeurilor de la instituții, agenți economici – 28,6%, iar deșeurile stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi constituie 5,3%. În structura deșeurilor municipale, cea mai mare pondere o au deșeurile menajere (93,0%). Cantitatea de deșeuri lichide comparativ cu anul precedent s-a majorat cu 10,0%, alcătuind 149,7 mii m2.

Date statistice pentru anul 2016, prezintă din nou un tablou negativ cu privire la disponibilitatea teritorială a serviciilor de salubrizare. Prin urmare, doar 29,8% din populație este deservită de servicii de salubrizare, gradul de acoperire în mediul urban fiind de 61,7% și doar 6,0% în mediul rural. O mare parte din deșeuri rămân a fi necolectate! Numărul localităților care au beneficiat de servicii de colectare a deșeurilor menajere solide a constituit 160 unități, inclusiv 3 – municipii, 49 – orașe și 108 sate. Astfel, doar un sat din nouă sunt colectate deșeurile solide. Indiferența din partea generatorilor de deșeuri Problematica deșeurilor este una foarte complexă și întradevăr se solicită mult mai multă implicarea din partea autorităților locale. Cu toate acestea, o mare parte din vină ne aparține nouă, cetățenilor de rând, consumatorilor de produse și servicii dar și generatorilor de deșeuri. Foarte puțini sunt cei care cel puțin înțeleg importanța practicării unei colectări selective și cum funcționează aceasta. Anume acest gunoi aruncat la nimereală și cu indiferență în urnele suprapline prin colecatre selectivă pot ajunge a fi preluate de operatorii de salubritate. Acestea urmează a fi sortate, balotate cele reciclabile și transportate către instalațiile/fabricile de reciclare. În cele din urmă deșeurile colectate selectiv sunt transformate în materii prime și sunt reintroduse în circuitul economic.

În această perioadă a instabilităţilor de ordin politic şi economic, o gestiune corectă a deşeurilor reprezintă o nişă sigură pe piaţa locală – crearea de noi locuri de muncă, de noi produse create pe seama deşerilor reciclate, de mai mulţi colectori oficiali de deşeuri, investiţii şi nu în ultimul rând un mediu mai sănătos pentru locuitorii republicii. E timpul ca fiecare generator de deşeuri, fiecare localitate să recunoască valoarea unui deşeu. Pentru multe din ţările europene, deşeul reprezintă de fapt o resursă materială valoroasă, materie primă secundară pentru un nou ciclu de producere. Aceste ţări au recunoscut ineficienţa sistemului economic linear (Cumpără, Produce, Utilizează și Aruncă), adoptând pachetul de măsuri privind Economia Circulară! Pentru Republica Moldova, modelul economiei circulare este la moment o provocare deloc uşoară. Un prim pas spre acest model nou şi sustenabil de dezvoltare ar fi conştientizarea şi educarea generatorilor de deşeuri! Поделиться ссылкой:

Vreau să știu mai mult despre baterii și acumulatori portabili! Dată: 28 apr. 2017Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii

Bateriile şi acumulatorii portabili sunt acele baterii sau acumulatori, baterii de tip pastilă, ansamblu de baterii care este sigilat, poate fi transportat manual şi nu este nici baterie industrială sau acumulator industrial, nici baterie ori acumulator auto. Acestea pot fi: 

Baterii nereîncărcabile(de exemplu bateriile cu zinc-carbon şi magneziu alcalin – baterii pentru scopuri generale), baterii pastilă, baterii cu oxid de litiu; împreună reprezintă aproximativ 75% din segmentul de baterii portabile;



Baterii reîncărcabile sau acumulatori(de exemplu bateriile cu nichel-cadmiu, nichel metal hidrid, cu ioni de litiu si cu plumb acid), care reprezintă aproximativ 25% din segmentul de baterii portabile;

Bateriile şi acumulatorii portabili îi utilizăm frecvent în activităţile noastre zilnice ca şi componentă de funcţionare pentru diferite echipamente de uz personal sau casnic, însă nu după mult timp acestea devin deşeuri. Şi, nu orice fel de deşeuri, acestea sunt cele mai poluante şi periculoase, iar majoritatea ajung, din nefericire, la depozitele pentru deşeuri municipale. Campania de faţă îşi propune prin colectarea şi implicit reciclarea bateriilor şi acumulatorilor portabili uzaţi să reducă numărul acestora din depozitele municipale sau din mediul înconjurător şi nu doar pentru a respecta directivele europene ci pentru a reduce impactul devastator pe care acestea îl au faţă de natură şi sănătatea noastră. Tipuri de baterii şi acumulatori portabili: 1. •Bateria zinc-carbon: este cunoscută şi drept baterie standard pe bază de carbon, electrozii sunt zincul şi carbonul, între aceste substanţe existând o pastă acidă, care are rolul de

electrolit. Această baterie este cel mai puţin toxică şi este utilizată la diferite aparate mecanice, lanterne, jucării, etc. 2. Bateria alcalină (cu dioxid de mangan): cea mai utilizată este bateria Duracell şi Energizer, electrozii sunt zincul şi oxidul de magneziu, împreună cu un electrolit alcalin. Se utilizează în: casetofoane, radiouri, alte aparate. 3. Bateria pe bază de litiu : această baterie conţine litiu, iodat de litiu sau iodat de plumb şi este utilizată în aparatele de fotografiat datorită puterii mari pe care o generează. 4. Bateria nichel-cadmiu: electrozii acesteia sunt hidroxid de nichel şi cadmiu, electrolitul fiind hidroxidul de potasiu. Această baterie este reîncărcabilă, utilizată pentru camere de filmat şi foto, diferite unelte portabile ce necesită acumulatori reîncărcabili. 5.

Bateria nichel-metal: acest tip de baterie este reîncărcabilă şi tinde să înlocuiască bateria nichel-cadmiu, deoarece nu suferă din cauza „efectului de memorie” de care suferă bateria nichel-cadmiu.

6. Bateria litiu–ion: este reîncărcabilă şi este deseori întâlnită în laptop-urile performante, în telefoanele mobile, ceasuri, camere de filmat etc. 7. Bateria zinc-aer: această baterie utilizează oxigenul pentru oxidarea zincului, şi sunt utilizate pentru aparatele auditive. 8. Bateria zinc-oxid de mercur: şi aceasta este deseori folosită în aparatele auditive, camere de filmat, ceasuri,etc. 9. Bateria argint-zinc: această baterie este utilizată la aplicaţiile aeronautice, datorită raportului optim putere-greutate. Altele: aparate auditive, aparate foto şi de filmat, calculatoare, etc. E bine de știut: 1. O singură baterie uzată aruncată la coșul de gunoi, apoi ajunsă la rampa de gunoi, poate polua un metru pătrat de suprafață și 10 litri de apă. 2. Din 1000 baterii portabile se poate la reciclare de obținut 190 kg de metal bun de utilizat în industrie. Aruncate haotic bateriile pot produce următoarele efecte: 

poluarea solului și a apelor din cauza eliminării oxizilor metalici în urma arderii;



expunerea mediului și a apei la plumb și acid;



pot crea arsuri ale pielii și ochilor;



în contact cu aerul și apa, unele substanțe conținute pot deveni explozive.

Metalele din componența bateriilor sunt cancerigene (Hg, Pb, Cd, Ni, Li). 

Mercur (Hg) – este cel mai periculos; în contact cu apa, formează un compus cancerigen (metilmercur) ce afectează sistemul nervos şi rinichii;



Plumb(Pb) – afectează sistemul nervos şi aparatul reproducător;



Cadmiu(Cd) – dacă este aspirat sau ingerat, produce leziuni grave;



Nichel (Ni) – afectează pielea dacă intră în contact direct cu aceasta, iar dacă acesta este eliberat în aer şi aspirat, afectează căile respiratorii şi cauzează cancer la plămâni;



Litiu (Li) – în contact cu apa, litiul din baterii poate lua foc; afectează sistemul nervos, rinichii, inima şi căile respiratorii. Pentru a fi însuşit de toţi cititorii revistei despre prejudiciul care este cauzat mediului şi sănătăţii populaţiei de la utilizarea necorespunzătoare a baterilor şi acumulatorilor portabili uzaţi cu aruncarea acestora la lada de gunoi vă propunem următoarea schemă în limba rusă.

Bateriile suferă un proces de oxidare prin care metalele grele sunt eliberate în sol, pătruzînd în pînza freatică şi într-un final în apa potabilă. La nivelul organismului uman, metalele grele provoacă afecţiuni grave ale sistemului nervos, respirator, pierderi de memorie, boli de inimă, cancer şi alte disfuncţionalităţi critice. Pericolul este cu atât mai mare cu cât efectele produse de gestionarea necorespunzătoare a acestui tip de deşeuri au acţiune imediată. Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook2



Go

12 IDEI CREATIVE DE RECICLARE A DEŞEURILOR Dată: 6 nov. 2015Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii Fiecare persoană fizică şi juridică aruncă anual diferite fluxuri de deşeuri, care pot fi utilizate atît în scop energetic,tehnologic, comercial cît şi estetic.Ne-am g]ndit oare ce lucruri minunate pot fi făcute din deşeurile plastice, anvelope, becuri electrice,hîrtie etc., care au fost scoase din uz? Nu e nevoie să le aruncăm la gunoi, le putem transforma in diferite obiecte de larg consum, precum şi în minunate decoraţiuni interioare sau exterioare pentru casă. De exemplu, becurile electrice pot fi folosite ca minivaze pentru flori sau anvelopele uzate, care pot fi refolosite prin confecţionarea lor ca obiecte de décor. Ca un exemplu viu pot fi prezentate cele 4 obiecte de décor ( lebedele şi papagalul) instalate în faţa blocului de locuit de pe strada Albişoara 80/4. Pentru confecţionarea acestor obiecte aveţi nevoie de putină imaginatie, indemanare si rabdare! “Ţineţi cont de faptul că aceste activităţi pot fi considerate ca un mini proces de reciclare, care nu necisetă cheltuieli considerabile. In această Galerie foto Vă prezentăm 13 variante pentru a transforma deşeurile uzate in minunate obiecte de decor. 1. Mini-vaze Scoate cu grijă filamentul din bec, umple cu apă si pune o floare. Găseşte un suport rotund pe care să pui mini-vaza, astfel incat să nu cadă. Poti folosi inelele de la şerveţele de masă. Nu-i asa, că vor arăta minunat pe masa din sufragerie.

2. Mini-vaze suspendate Acum, cînd ai vazut ce simplu se realizează o mini-vază, poţi crea un aranjament decorativ cu mini-vaze suspendate. Iţi va infrumuseţa spaţiul de deasupra mesei din sufragerie, sau colţul tau de relaxare din camera de zi.

3. Mini-baloane suspendate Introdu in becuri componente colorate si crează un aranjament suspendat in camera de odihnă. Vei fi mai mult decat incantat!

4. Mini-ecosistem

5. Aranjament cu mini-vaze

6. Mini-globuri de Crăciun

7. Coroana decorativă de Crăciun

8. Decoraţiuni de Crăciun mini-pinguini

9. Figuri a două lebede fabricate din anvelope uzate

10. Lebăda albă fabricată din anvelope uzate

11. Lebăda neagră fabricată din anvelope uzate

12. Papagalul african fabricat din anvelopă uzată

Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook



Google



Publicat de Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Vezi toate articolele lui Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"

Gestionarea DEEE-urilor este reglementată prin H.G. nr. 212 din 07.03.2018 Dată: 6 sept. 2018Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii CE ÎNSEAMNĂ DEEE – echipamentele electrice și electronice care constituie deșeuri potrivit prevederilor prezentei hotărâri a Guvernului, precum și a Legii nr. 209 din 29.07.2016 privind deșeurile, inclusiv toate componentele, subansamblurile și produsele consumabile, parte integrantă a echipamentelor în momentul în care acestea devin deșeuri. O definiție mai simplă prezintă DEEE-urile ca totalitatea echipamentelor electrice si electronice: frigider, mașina de spălat, televizor, computere, telefoane mobile, radio-casetofoane, camere video, cuptoare cu microunde, etc. Practic, ele sunt peste tot în jurul vostru și contribuie semnificativ la calitatea vieții voastre. Conform H.G. 212/2018 exista 10 mari categorii de DEEE-uri:

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni (de ex. frigidere, mașini de spălat, cuptoare, etc); 2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni (de ex. fi er de calcat, robot de bucătărie, ventilator, etc.); 3. Echipament informatice si de telecomunicații (de ex. computer, monitoare, telefoane mobile, imprimante, copiatoare, etc); 4. Echipamente de larg consum (de ex. DVD player, TV, videocasetofoane, etc.); 5. Echipamente de iluminat (tuburi neon, becuri, etc.); 6. Unelte electrice si electronice (de ex. mașini de găurit, mașini de tuns iarba, etc.); 7. Jucării, echipamente sportive si de agrement (de ex. console jocuri, etc.); 8. Dispozitive medicale(cu excepția produselor implantate sau infectate);

9. Instrumente de supraveghere si control(de ex. camera de supraveghere, aparate pentru măsurarea curentul electric, etc.); 10. Dozatoare automate(de ex. cele pentru apa, cafea, sucuri, etc.). Moldova face parte din categoria statelor cu o industrie de reciclare scăzută în care cea mai mare parte a cantităților de deșeuri EEE sunt eliminate prin depozitare, operațiunile de reciclare și valorifi care fi ind utilizate într-o măsură foarte mică. O problemă importantă a sistemului de gestionare a deșeurilor EEE din țară este reprezentată de aria scăzută de acoperire cu servicii de colectare. Astfel, la nivel național avem una sau două întreprinderi de acest gen, iar ponderea serviciilor de salubrizare este practic zero. Gradul de valorifi care redus a DEEE are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistența infrastructurii de colectare separată și de sortare în cele mai multe zone ale țării, lipsa capacităților de reciclare pentru anumite tipuri de materiale componente a DEEE-urilor, cum ar fi metalele neferoase), dar și economică (lipsa instrumentelor financiare care să stimuleze/oblige operatorii de salubrizare să livreze deșeurile colectate către instalații de tratare/valorifi care și nu către eliminare). Cine sunt producătorii, importatorii în conformitate cu prevederile Legii nr.209/2016 privind deșeurile: Orice persoană fi zică sau juridică, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin comunicare la distanță, care: a) fabrică și vinde echipamente electrice și electronice sub propria marcă; b) revinde sub propria marcă echipamente produse de alți furnizori, vinde un obiect cumpărat (revânzător), nefiind considerat „producător”, atunci când marca producătorului fi gurează pe echipament conform pct. 1 din Regulament; c) importă ori exportă EEE, cu titlu profesional, în sau din Republica Moldova; d) vinde EEE prin mijloace de comunicare la distanță direct gospodăriilor particulare sau utilizatorilor în afara gospodăriilor particulare, în Republica Moldova, și are sediul într-un alt stat. Reamintim care sunt obligațiile producătorilor (importatorilor): 1. Să se înregistreze în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament, în Lista producătorilor, primind un număr de înregistrare, pe care îl vor comunica tuturor rețelelor comerciale prin care sânt vândute EEE în maximum 30 de zile; 2. Producătorii noi intrați pe piață au obligația de a se înregistra în Lista producătorilor în termen de trei luni de la înregistrare la Agenția Servicii Publice, până la inițierea activități de plasare pe piață a EEE; 3. Dacă producătorii prevăzuți la pct. 46 din Regulament, nu sânt înregistrați în Republica Moldova potrivit pct. 45, înregistrarea se face prin intermediul reprezentanților autorizați ai acestora, astfel cum se prevede în capitolul XV al Regulamentului; 4. Să finanțeze și să garanteze fi nanțarea operațiunilor de colectare și reciclare DEEE; 5. Să raporteze anual cantitățile de echipamente electrice și electronice introduse pe piață, cantitățile, numărul și categoriile de deșeuri care au fost colectate, refolosite, reciclate și recuperate, greutatea sau numărul deșeurilor colectate și exportate; 6. Să ofere consumatorilor, în instrucțiunile de utilizare sau la punctul de vânzare, toate informațiile necesare în legătură cu colectarea selectivă a acestor deșeuri; 7. Să furnizeze, pentru fi ecare tip nou de EEE introdus pe piață, în termen de un an de la introducerea pe piață a echipamentului, informații referitoare la reutilizare și transport; 8. Să eticheteze produsele conform cerințelor legale.

ATENȚIE! Începând cu 1 ianuarie 2019, pot introduce pe piață EEE numai producătorii înregistrați în Lista producătorilor. Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook9



Google



DESEURI ELECTRICE SI ELECTRONICELEHEA NR.209RECICLARE

Publicat de Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Vezi toate articolele lui Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Navigare în articol ANTERIORArticol anterior:Activitatea S.R.L. “EuroPaperPacK”, sistată din cauza unei afaceri frauduloase! LASĂ UN RĂSPUNS

O ECONOMIE BAZATĂ PE UTILIZAREA EFICIENTĂ DE RESURSE Dată: 2 sept. 2015Autor: Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor"0 Comentarii Este mai mult decît evident faptul, că avem nevoie de o economie funcțională – o economie verde. O astfel de economie, depinde, printre altele, de un flux neîntrerupt de resurse naturale și materiale. Cît de posibilă ar fi menţinerea acestui flux de resurse? Sau riscăm să generăm un impact asupra mediului? Cât de mult putem extrage de fapt, fără a afecta mediul? Răspunsul se regăseşte într-un nou concept al dezvoltării, o nouă economie şi o altfel de gîndire. Inclusiv şi pentru Republica Moldova, economia verde reprezintă o soluţie reală pentru reducerea şomajului, a sărăciei în masă, eficientizarea procesului de producţie şi consum, evitând în acelaşi timp epuizarea resurselor naturale. Preluarea acestui concept la nivel naţional presupune identificarea unui set de condiţii, mecanisme şi instrumente ale politicii de dezvoltare a economiei verzi, prezentate în lucrarea “A guidebook to the green economy”, şi ajustate ulterior la cerinţele naţionale. Cadru de politici privind creșterea verde pentru țările în dezvoltare –șase condiții, patru mecanisme și opt instrumente. Șase condiții care ar favoriza creșterea economică verde: 1. Restructurarea cheltuielilor publice; 2. Educația și formarea profesională; 3. Aplicare mai eficientă a legislației; 4. Regimuri speciale pentru drepturile asupra resurselor și terenurilor; 5. Crearea unor premise pentru efectuarea schimbului de experiență; 6. Facilitarea întreprinderilor să integreze cît mai rapid practicile sestenabile și echitabile. Patru mecanisme de integrare a creșterii verzi: 1. Revizuirea Cheltuielilor de mediu; 2. Evaluare strategică de mediu; 3. Consiliile pentru Dezvoltare Durabilă; 4. Ecologizarea Contabilității / măsurile de dezvoltare alternative. Opt instrumente a politicii de creștere verzi: 1. Certificarea producției durabile și a comerțului; 2. Reforma subvențiilor; 3. Plățile pentru Serviciile de Mediu;

4. Reforma fiscală de mediu; 5. Investiții și stimulente Green Energy; 6. Existența întreprinderilor sociale verzi; 7. Achizițiile publice durabile; 8. Inovarea verde. Cu certitudine, decuplarea consumului de resurse în raport cu repercusiunile activităţilor economice asupra mediului reprezintă o prioritate strategică la nivel naţional. Se tinde spre atingerea unei decuplări relative astfel încât ritmul degradării mediului să fie unul mai lent comparativ cu valorile în creştere înregistrate de indicatorii economici. În cel mai recent raport “Decoupling technologies, opportunities and policy options, 2014”, realizat de către International Resource Panel, se identifică posibilităţile tehnologice existente şi cele care pot fi obţinute inclusiv oportunităţile în direcţia accelerării decuplării şi creşterii productivităţii resurselor. În cadrul acestui raport se menţionează că o mare parte din tehnologiile de decuplare și tehnici care aduc îmbunătăţiri de la 5 pînă la 10 ori mai mari cu privire la productivitatea resurselor sunt deja disponibile. Acest fapt permite țărilor să continue strategiile de dezvoltare paralel cu reducerea semnificativă a utilizării resurselor și impactul negativ asupra mediului. Îmbunătățiri cu pînă la 60%-80% a consumului de energie și utilizarea eficientă a apei sunt posibile sub aspect tehnic și viabil comercial în sectoare precum construcțiile, agricultura, ospitalitate, industrie și transporturi. Grupul de lucru din cadrul acestui raport estimează ca rezultat al decuplării obţinerea unor economii de resurse în mărime de 2,9 – 3,7 mlrd USD anual pînă în anul 2030. Obţinerea rezultatelor dorite poate fi posibilă doar prin unirea forţelor. Respectiv, se cere a fi prezentă o colaborare strînsă a sectoarelor publice şi a celor private prin elaborarea unor politici şi planuri de acţiuni care ar susţine şi facilita obţinerea decuplării şi eficientizarea procesului de producere prin minim de input şi impact asupra mediului în condiţiile în care outputul va fi în creştere. În ultimul deceniu, economia UE a creat mai multă „valoare adăugată” în ceea ce privește Produsul Intern Brut pentru fiecare unitate de materie consumată. De exemplu, folosind aceeași cantitate de metal, economia a produs telefoane mobile sau laptop-uri, care au fost mai „valoroase” decât predecesorii lor. Acest lucru este cunoscut sub numele de productivitate a resurselor. În UE, productivitatea resurselor a crescut cu aproximativ 20 %: de la 1,34 EUR la 1,60 EUR per kg de material între 2000 și 2011, economia a crescut cu 16,5% în această perioadă. Productivitatea mai mică a muncii și a capitalului plasează Republica Moldova pe ultimul loc în raport cu ţările membre UE după productivitatea resurselor pe kg de materie primă utilizată, cu doar 0,56 euro/kg. Cele mai înalte valori ale productivităţii resurselor naturale sunt înregistarte de către Olanda – 3,66 euro/kg, Luxemburgul – 3,54 euro/kg şi Marea Britanie- 3,13 euro/kg, iar cele mai joase valori de către Bulgaria – 0,67 euro/kg, Estonia – 0,64 euro/kg şi România 0,63 euro/kg. Este o temă care ar trebui să ne dea serios de gândit, deoarece nu este la fel să crești folosind tot mai multe resurse, sau să avansezi fără a spori pe măsură sau chiar deloc consumul de materie primă, protejând în acelaşi timp mediului înconjurător. Condiția necesară a acestui trade-off ar fi tehnologia eficientă şi educaţia ecologică a populaţiei.

La momentul de față, cu părere de rău, Republica Moldova mai degrabă practică un model economic liniar de dezvoltare, în care toate resursele sunt extrase din natură pentru a fi consumate iar resturile obținute aruncate, acțiuni care în timp generează impact asupra mediului, fapt ce implică cheltuieli suplimentare pentru a remedia eventuale consecințe negative.

Fig.2. Modelul economic linear şi circular. Nu mai dispunem nici de timp și nici de resurse pentru a ne permite să acționăm greșit. Acum e momentul schimbării, reconcilierii cu natura și armonizării relației “economie-mediu – bunăstarea populației”. Această schimbare devine posibilă doar prin practicarea unui model circular de dezvoltare prin limitarea consumului şi a risipei de materii prime şi resurse energetice neregenerabile şi nicidecum a celui liniar, fig.2. Tind să menţionez că documentele fundamentale, care stau la baza priorităților Ministerului Mediului pentru anul 2015 precum: Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 20142016; Strategia de mediu pentru anii 2014-2023; Programul de activitate a Guvernului pentru anii 20152018, etc., vor avea succes doar în cazul în care se va porni de la un model prestabilit şi eficient de colectare şi evidenţă a datelor de mediu. Aici aşi face referire la unul din cele mai practice modele la nivel internaţional – Modelul „Presiune-Stare-Răspun (PSR)”, fig.3, care ar putea reflecta foarte bine nivelul de degradare a mediului şi cauzele acestuia la nivel naţional. Utilizarea modelului PSR permite evidenţierea relaţiilor cauză-efect, contribuind astfel la informarea corectă a factorilor de decizie şi a publicului cu privire la problemele de mediu, economice şi interconectarea acestora. Acest proces este posibil prin selectarea şi organizarea minuţioasă a indicatorilor, asigurînd astfel că nimic important nu a fost scăpat din vedere. Fiecare componentă în parte a modelului P-S-R, se diferenţiază după conţinut şi indicatorii de calcul.

Fig.3. Modelul “Presiune-Stare-Răspuns”, OECD. Pentru început ar fi necesar de efectuat inventarierea tuturor întreprinderilor generatoare de poluanţi cu eliberarea autorizaţiilor de mediu integrate şi licenţierea lor, care va prevedea şi o examinare serioasă a documentaţiei de proiect pentru fiecare întreprindere nouă sau veche precum şi o prezentare argumentată şi cu soluţii de alternativă a prevenirii poluării, depoluării sau utilizării deşeurilor de la sursă. O altă recomandare ar fi completarea actualului Sistem al Contabilităţii Naţionale din moment ce acesta nu identifica cheltuielile de mediu. Includerea conturilor de mediu în contabilitatea naţională este posibilă doar prin înlocuirea Sistemului Contabilităţii Naţionale SNC cu un sistem satelit, numit în continuare Sistemul Integrat al Contabilităţii Economice şi de Mediu SICEM. Utilizarea acestui sistem va presupune următorii zece paşi: 1. Elaborarea conturilor de producţie şi consum;

2. Identificarea şi calculul cheltuielilor de protecţie a mediului;

3. Elaborarea conturilor pentru activele naturale produse;

4. Elaborarea conturilor pentru resursele naturale în expresie fizică;

5. Evaluarea resurselor naturale: elaborarea conturilor în expresie monetară;

6. Evaluarea conturilor pentru activele de mediu în expresie fizică (opţional);

7. Calculul emisiilor provenite din sectorul economic;

8. Calcul costului menţinerii emisiilor;

9. Agregare şi tabelare;

10. Comparaţii între indicatorii convenţionali şi indicatorii ajustaţi după criterii de mediu. Ca subiecți a activităţilor economice, întreprinderile dirijează în mod semnificativ procesul de dezvoltare durabilă printr-o serie de transformări structurale. Respectiv, contabilitatea mediului, oferă acestor întreprinderi, posibilitatea evaluării cantitative a rezultatelor obținute prin aplicarea diverselor iniţiative de restructurare a sistemului economic pentru alinierea la cerinţele dezvoltării durabile. La etapa actuală, cu părere de rău dispunem de un mecanism primitiv de contabilizare a datelor de mediu. Acest fapt, demonstrează încă odată aportul naţional în soluţionarea problemelor de mediu în raport cu cele socio-economice. Apropiindu-ne cu paşi fermi spre Uniunea Europeană, trebuie să urgentăm aplicarea celor mai bune practici de mediu şi la nivel naţional. Pentru Republica Moldova, cea mai importantă orientare ar fi stabilirea unor indicatori cheie ai dezvoltării durabile, inclusiv şi evaluarea monetară a resurselor naturale. Această realizare se datorează în mare parte dezvoltării capacităţilor de colectare, prelucrare şi răspundere a datelor de mediu şi a resurselor naturale, prin îmbunătăţirea sondajelor economicosociale, a descrierii mediului, dezvoltarea seriilor statistice de monitoring a mediului. Bahnaru Aurelia, doctorand ASEM Поделиться ссылкой: 

Twitter



Facebook



Google



Publicat de Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Vezi toate articolele lui Redacția Revistei "Managementul Deșeurilor" Navigare în articol ANTERIORArticol anterior:Raport: 7,7 milioane de locuri de muncă în energiile regenerabile, la nivel mondial

Social (studiu, grafic) Starea deșeurilor în Moldova. Doar 10% din gunoiul reciclat ajunge a fi recuperat, restul este transportat la gunoiștile comune 

16:13, 22 iunie 2017



3 minute pentru citit









Сохранить





Planul Național de Acțiuni pentru ultimii doi ani impus de Uniunea Europeană spune că țara noastră trebuia să facă 18 acțiuni în domeniul gestiunii deșeurilor, substanțelor chimice, poluării și pericolelor industriale. Câte a realizat Moldova? Dintr-un motiv sau altul, au fost implementate doar șapte. Un audit privind gestiunea deșeurilor periculoase și de producție a scos la iveală faptul că în Republica Moldova doar 10% din deșeurile reciclabile sunt recuperate, restul 90% sunt transportate la gunoiști, fapt care poate genera riscuri majore de a aduce prejudicii mediului și sănătății populației. Deși trebuia să fie creat un sistem integrat de gestiune a deșeurilor conform „ierarhiei deșeurilor” bazat pe un mecanism complex, autoritățile noastre nu au ținut cont nici de această cerință. În ultimii doi ani au fost cheltuite 67 de milioane și 111 milioane de lei prin programul de colectare și distrugere a deșeurilor. Pare o sumă mare, însă reprezintă doar 5 % și respectiv 22 % din mijloacele planificate în acest scop. Din cauza că nu au implementat în termenii stabiliți strategia de gestionare și din cauza neprofesionalismului și lipsei de responsabilitate, acoperirea cu servicii de salubrizare este de 60 % la orașe și de doar 6 % în localitățile rurale.

Într-un singur an, pe teritoriul Moldovei au fost generate 4 milioane de tone de deșeuri, dintre care doar 600.000 au fost utilizate, un milion – nimicite sau scoase la gunoiști și peste 1,5 milioane de tone de deșeuri au rămas în stoc pe teritoriul unităților producătoare de deșeuri.

Care sunt efectele? Cele mai grave sunt pe termen lung. Managementul deșeurilor periculoase și de producție nu corespunde politicilor de mediu, iar gestiunea deșeurilor se efectuează cu capacități reduse de tratare/eliminare, periclitând calitatea mediului și sănătatea populației. Și asta nu este cel mai mare risc. Până acum țara noastră nu are un centru de gestiune a deșeurilor periculoase. Potrivit unui studiu, anual, pe teritoriul țării s-ar putea colecta o cantitate de circa 445 de tone de deșeuri cu conținut de mercur, care sunt foarte toxice. Inventarierea în anul 2014 a emisiilor de mercur au constatat 977 de kg de mercur. Despre deșeuri de baterii sau acumulatoare uzate nici nu poate fi vorba. În ultimii trei ani, din Fondul Ecologic Național nu a fost finanțat niciun proiect privind colectarea şi sortarea deșeurilor de ambalaje, deși importatorii de ambalaje de plastic, polietilenă și carton achită o taxă ecologică în acest scop. Cantitățile enorme de deșeuri menajere eliminate la gunoiști denotă o situație ecologică alarmantă. 99,7 % sau 1.147 de gunoiști situate în mediul urban și cel rural nu corespund cerințelor legislației de mediu, adică: nu sunt autorizate, funcționează în lipsa avizului expertizei ecologice de stat și avizului sanitaro-epidemiologic, nefiind creată o infrastructură de depozite de deșeuri clasificate conform categoriilor prevăzute în Directiva comunitară privind depozitele de deșeuri.

Gunoiul, în cifre În Chișinău sunt exploatate 10 gunoiști cu suprafața de 43,4 hectare; Cahul – 45 gunoiști cu suprafața de 48,6 hectare și Bălți – trei gunoiști cu suprafața de 26,8 hecatre. Auditul a constatat o situație ecologică excepțională privind depozitarea deșeurilor generate în mun. Chișinău, datorită blocării accesului la poligonul amplasat în comuna Țânțăreni, raionul Anenii Noi, care în prezent deține o capacitate liberă de stocare a deșeurilor de circa 57 %.

Gestionarea deşeurilor în Republica Moldova – aliniere la practici europene

Cuvinte cheie: deşeuri, mediu, protecţia mediului, asistenţă externă, , Acces: On-line Conferinţa “Societatea Europeană a Reciclării – Resurse Naturale şi Managementul Deşeurilor s-a desfășurat în perioada 09-10 aprilie la București. Conferinţa a fost organizată de către Asociaţia „Planeta Verde”, împreună cu EUROexpo, Asociaţia Română de Mediu, în parteneriat cu Reţeaua Europeană a Profesioniştilor de Mediu.Evenimentul a reunit numeroase personalități de prim rang, factori de decizie din Instituțiile Europene, membri ai Parlamentului și Comisiei Europene, reprezentanți ai societății civile, mediului de afaceri și academic.

In cadrul evenimentului au fost dezbătute aspectele importante ce influențează industria gestionării deșeurilor atât la nivel național, cât și european.

Din partea Moldovei la conferintă a participat Ministrul Mediului, Gheorghe Şalaru, care a prezentatraportul ”Managementul deşeurilor – cooperare transfrontalieră în Europa Centrală şi de Est”.Ministrul a subliniat în raport importanţa experienţei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi a prezentat politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul respectiv şi perspectivele de aliniere la practicile europene prin implementarea proiectelor oferite de parteneri. Ministrul Mediului a menţionat că ”.. în ultimele decenii politica gestionarii deşeurilor a devenit o parte importantă a politicii de mediu a Uniunii Europene şi a făcut progrese substanţiale în acest domeniu. De exemplu, depozitele de deşeuri care poluează mediul şi incineratoarele cu tehnologii învechite sunt înlocuite cu noi tehnici pentru tratarea deşeurilor, inclusiv celor periculoase. În plus, deşeurile sunt din ce în ce mai mult percepute ca o sursă valoroasă de materie primă pentru sectorul industrial, cu abordări cum ar fi reutilizarea, reciclarea şi recuperarea de energie, începe să fie aplicată reglementarea deşeurilor de ambalare, a vehiculelor scoase din uz, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, deşeurilor biodegradabile şi anvelopelor. Politica europeana îndeosebi se axează pe activităţi de separare a deşeurilor biodegradabile de la depozitele de deşeuri, cît şi reciclarea şi recuperarea sunt în creştere, aceasta contribuie la prevenirea poluării mediului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Obiectivele de bază ale politicii actuale privind deşeurile ale UE constau în prevenirea generării deşeurilor şi în promovarea reutilizării, reciclării şi recuperării din perspectiva de protecţie a mediului, şi oferă, de

asemenea baza pentru UE de a atinge obiectivul pe termen lung, şi anume de a deveni o societate a reciclării deşeurilor.» În ceea ce priveşte situaţia din Republica Moldova în domeniul gestionării deşeurilor în raport s-a făcut referire la cele mai importante realizări şi perspective. „ ...Prin intermediul Strategii privind gestionarea deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin H.G. 248 din 10 04.2014.Guvernul R. Moldova se angajează să dezvolte un nou cadru legal şi instituţional de reglementare al gestionării deşeurilor conform cerințelor legislaţiei UE. Aceasta include adoptarea cadrului legal şi normativ necesar pentru reglementarea diferitor fluxuri de deşeuri şi a operaţiunilor de reciclare, valorificare şi eliminare a acestora, instituirea unui sistem eficient progresiv instituţional şi administrativ de gestionare a deşeurilor, monitorizare, aplicare şi respectare a legislaţiei de mediu, şi cel mai critic fiind atragerea de investiţii. Întru implementarea Acordului de Asociere parafat de Republica Moldova, Ministerul Mediului și-a asumat anumite angajamente privind transpunerea Directivelor europene în domeniul mediului. În domeniul deșeurilor pentru transpunerea Directivei - cadru privind deșeurile 2008/98/CE, ministerul a elaborat proiectul Legii privind deșeurilecare conține prevederi pentru promovarea principiului responsabilităţii producătorului la producerea bunurilor materiale și va stabili reglementări suplimentare la gestionarea unor produse, care prezintă impact potenţial asupra mediului înconjurător. Politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul gestionării deşeurilor constă în dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul la nivel global, naţional şi local de efectele asociate cu managementul deşeurilor generate de cetăţeni, întreprinderi şi instituţii. Guvernul va stabili cadrul legal şi instituţional necesar pentru a sprijini alinierea treptată a practicilor noastre de gestionare a deşeurilor la cele ale Uniunii Europene. “ De asemenea, în raport este menţionat că “...Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor trebuie să se subscrie obiectivelor politicii europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi să urmărească reducerea consumului de resurse şi aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor. Aceasta ar însemna că în domeniul gestionării deşeurilor este necesar să ne bazăm pe trei principii: a. Prevenirea generării deşeurilor ; b. Reciclare şi reutilizare ; c. Eliminarea finală a deşeurilor.” Ministrul Mediului a enumerat şi proiectele care prevăd realizarea problemei deşeurilor: În urma mobilizării resurselor interne şi atragerii investiţilor străine,au fost lansate şi sunt deja la etapa de realizare activităţile de implementare a noilor proiecte care prevăd realizarea problemeideşeurilor: 

întru realizarea obiectivelor Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin H.G. nr. 248 din 10.04.2013, precum şi Strategiei de gestionare a deşeurilor în Regiunea de Dezvoltare Sud (RDS), aprobată de către Consiliul de Dezvoltare Regională Sud, sînt în proces de elaborare studiile de fezabilitate privind construcţia staţiilor de transfer şi a depozitelor regionale în două sub-regiuni ale Regiunii de Dezvoltare Sud de către companiile cehe, selectate de către Agenţia Cehă pentru Dezvoltare (CzDA). Costul proiectului 700 mii EURO.



Proiectul „Consolidarea capacităţilor pentru stabilirea gestionării adecvate a fluxului de deşeuri electrice şi electronice (DEEE) în Republica Moldova”, care are drept scop continuarea

acordării suportului tehnic pentru dezvoltarea legislaţiei de mediu în Republica Moldova şi armonizarea acesteia cu legislaţia Uniunii Europene, fiind la etapa de implementare cu asistenţa tehnică a Agenţiei Slovace de Mediu şi suportul financiar acordat de către Agenţia Slovacă pentru Cooperare Internaţională şi Dezvoltare s-a inițiat elaborarea cadrului normativ care transpune Directiva deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) 2002/96/CE ; 

Este importantă colaborarea intersectorială în domeniul gestionării deşeurilor, astfel, în 2012 în cadrul Programului de cooperare transnaţională, în Europa Centrală şi de Est a fost iniţiată implementarea Proiectului ”Convenţia pentru managementul deşeurilor pentru navigaţia interioară pe Dunăre (CO-WANDA)”, Moldova fiind reprezentată ca membru asociat de către Agenţia de Dezvoltare Sud. Recent, în noiembrie 2013, echipa Ministerului Mediului, reprezentată de către Oficiul Prevenirea Poluării Mediului, a devenit partener al acestui proiect, implementat cu sprijinul financiar al Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat, ceea ce va asigura crearea unei platforme la nivel naţional de dezvoltare şi pregătire a acordului regional de gestionare a deşeurilor navale.În cadrul acestui proiect colaborează nouă naţionalităţi, împărtăşind ideea comună privind modul de dezvoltare şi îmbunătăţire a unui sistem durabil. Consorţiul ghidat de Via Donau – Compania de căi navigabile din Austria, deţine cunoştinţe în domeniul navigaţiei interioare, protecţiei mediului şi prevenirii poluării, administrării portuare, ingineriei traficului, telematicii, dezvoltării regionale şi afacerilor externe.



Proiectul „Inventarierea, evaluarea şi remedierea surselor antropogene de poluare în regiunea Dunării de Jos din Ucraina, România şi Republica Moldova”, care, fiind aprobat, va fi realizat cu suportul Programului Operaţional Comun al UE pentru România – Moldova – Ucraina 20072013. Pentru realizarea activităților în cadrul acestui proiect Fondul Ecologic Național va contribui cu co-finanţarea naţională pentru realizarea proiectelor de gestionare a deşeurilor, implementate cu suportul financiar din cadrul Uniunii Europene, activitățile au fost oprite în legătură cu evenimentele din Ucraina.

Alte activități de cooperare transnaţională, în Europa Centrală şi de Est privind reducerea emisiilor în mediu generate de deşeuri şi stocurile de pesticide contaminate cu POP şi alte substanţe chimice periculoase: 

În baza Memorandumului de Înţelegere între Ministerului Mediului şi Agenţia Cehă pentru Dezvoltare pentru implementarea proiectului „Reducerea riscurilor de mediu cauzate de pesticide în Moldova” (faza I), semnat în anul 2011 şi finanţat de către Agenţia Cehă pentru Dezvoltare (CzDA) în volum de 450 mii de euro, au fost reambalate, evacuate şi distruse peste hotare 200 tone de pesticide inutilizabile şi interzise, contaminate cu POP, ambalaj şi sol puternic contaminat din trei depozite centrale raionale – Grădiniţa (r-l Căuşeni), Clocuşna (r-l Ocniţa) şi Ciobalaccia (r-l Cantemir).



Concomitent în baza Memorandumului de Înţelegere între Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), reprezentat de către Misiunea OSCE în Moldova, şi Ministerul Mediului, semnat 22.02.2013 pentru implementarea proiectului „Eliminarea pesticidelor periculoase din Regiunea Transnistreană a Moldovei”, au fost reambalate 103 tone de pesticide inutilizabile şi interzise, din care 50 tone de pesticide au fost deja evacuate şi distruse în Germania. Continuarea activităţilor, prevăzute de proiect, în anul 2014.



Proiectul „Reducerea riscurilor de mediu cauzate de pesticide în Moldova” (faza II), bazat pe Memorandumul de Înţelegere între Ministerul Mediului şi Agenţia Cehă pentru Dezvoltare, semnat 19 septembrie 2012 şi finanţat de către Agenţia Cehă pentru Dezvoltare (CzDA) în volum de 800 mii de euro, care prevăd eliminarea 250 tone de deşeuri de pesticide inutilizabile şi interzise din patru depozite centrale raionale, printre care sînt: Sîngerei (r. Sîngerei), Onişcani (r. Călăraşi), Pelivan (r. Orhei) şi Păpăuţi (r. Rezina); Procedurile de export au fost acceptate de către țările tranzit și țara destinatară Germania. Evacuarea va fi iniția în aprilie -mai 2014;



Cat priveşte realizarea problemei terenurilor contaminate, este în curs de implementare proiectul „Remedierea contaminării apelor subterane cu produse petroliere de la baza aeriană ex-sovietică Mărculeşti” (faza II), finanţat de către Agenţia Cehă pentru Dezvoltare, în baza Memorandumului de Înţelegere între Ministerului Mediului pentru implementarea proiectului sus menţionat, semnat în noiembrie 2012. Costul proiectului 840 mii EURO.

Discrursul compet este disponibil pe siteul Ministerului Mediului

Gestionarea deșeurilor octombrie 16, 2015 Admin 0 Comment Test 4 De la Wikipedia, enciclopedia liberă Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide saugazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora. Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial. În Uniunea Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datând din anul 1975. Oamenii sunt obișnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii

arheologice au arătat că, în perioadele când resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale orașelor antice conțineau mai puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc). În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la focurile de cărbuni sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea cărămizilor. Principalul motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime naturale devenind astfel mai mică. Un întreprinzător englez, Benjamin Law, a fost primul care a transformat reciclarea hainelor care nu mai puteau fi purtate în materii prime pentru noi materiale textile. Astfel, el a inventat 2 noi materiale: shoddy și mungo, bazate pe lână recuperată din haine vechi, combinată cu lână nouă. În 1860, în orașul Batley, Anglia, se produceau peste 7000 de tone din acest material. Perioadele cele mai „propice” reciclării în masă erau cele de război. Germania Nazistă este una dintre țările în care raționalizarea și reciclarea au fost adoptate atât în timpul cât și în perioada pre-război. În special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se făcea apoi săpun. Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au încurajat puternic reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze metale și să conserve fibrele, ca o chestiune importantă de patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul războiului au fost continuate și ulterior în unele țări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale, cu ar fi Japonia.

Japonia este una dintre țările în care reciclarea este reglementată prin lege și general acceptată de către locuitori, mai mult decât în celelalte țări. În 2007, în Japonia s-au colectat pentru reciclare 802.036 tone de plastic, cu 429,5% mai mult dect în 2000, adică fiecare locuitor al țării reciclează aproximativ 6.4 kg de plastic pe an. Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei (reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare atunci). O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt reciclate dintr-un total de 251 tone de gunoi care se produc anual. Se estimează o creștere de 100% a cantității de materiale reciclate în SUA în ultimii 10 ani. În SUA există cea mai mare producție de gunoi (deșeuri) pe cap de locuitor din lume. Astfel, în fiecare zi, în medie, un american produce puțin peste 2 kilograme de gunoi.

În anii 70, orașul Woodbury din statul american New Jersey a fost primul din țară care a introdus reciclarea obligatorie. Curând, și alte orașe i-au urmat exemplul, principalul motiv al noii pasiuni a americanilor pentru reciclare fiind costul ridicat al energiei. Astfel, se economisea 95% din energie dacă se folosea aluminiu reciclat pentru producerea aluminiului. Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este reciclarea lor a avut loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare, în engleză Reduce, Reuse, Recycle, înfranceză Réduire, Réutiliser, Recycler). … Pentru informații suplimentare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor

Prima » Cadru legal, instituţional și strategic » Management al deșeurilor Management al deșeurilor

imprimare

Management al deșeurilor Lecţii învăţate de la Proiectul Pilot: „Îmbunătățirea managementului integrat al deșeurilor solide în raioanele Șoldănești, Rezina și Florești” Cadrul legal 

Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16 iunie 1993



Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător nr. 851XIII din 29 mai 1996



Legea cu privire la resursele naturale nr. 1102 - XIII din 6 februarie 1997



Legea privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540 din 25.02.1998



Codul apelor, nr.1532-XII din 22.06.1993



Codul funciar, nr. 828-XII din 25.12.1991



Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protectie a apelor, râurilor şi bazinelor de apă, nr.440-XIII din 27.04.1995



Legea privind deşeurile de producţie şi menajere nr.1347-XIII din 09 octombrie 1997



Lege pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia de la Rotterdam privind procedura de

consimţămînt prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional 

Lege Nr. 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor

Cadrul normativ 

Hotărîrea Guvernului "Cu privire la Programul de valorificare a deșeurilor de producție și menajere" nr. 606 din 28.06.2000



Hotărîrea Guvernului cu privire la reglementarea colectării, achiziționării și comercializării a resurselor secundare nr. 276 din 20.03.2000



Hotărîrea Guvernului privind controlul transportării transfrontiere a deşeurilor şi eliminării acestora Nr. 637 din 27.05.2003



Hotărârea Parlamentului privind ratificarea Convenţie Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora nr. 1599-XIII din 10 martie 1998



Hotărîrea Guvernului cu privire la efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova nr. 672 din 28.05.2002



Hotărîrea Guvernului cu privire la modalitatea de percepere a plăţilor ecologice pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului şi pentru ambalajul mărfurilor de import din plastic şi/sau „tetra-pack" Nr. 1296 din 20.11.2008



Hotărîre Nr. 248 din 10.04.2013 cu privire la aprobarea Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027



National Waste Management Strategy of the Republic of Moldova (2013-2027). Annex 1. Action Plan on National Waste Management Strategy implementation in the Republic of Moldova. Annex 2. Recommendations on Regional Waste Management Planning

Proiecte de legi, normative, de strategii şi de politici 

Proiectul legii privind deşeurile



Draft Law on Waste



Proiectul Propunerii de politică publică "Elaborarea mecanismului de gestionare durabilă a deşeurilor solide în mediul rural". Anexa 1. Arborele problemei. Anexa 2. Compararea opţiunilor. Anexa 3. Analiza cost-eficacitate. Anexa 4. Analiza multicriterială



Proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea proiectului Regulamentului privind depozitarea deşeurilor



Proiectul de Hotărâre a Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind incinerarea deșeurilor



Proiectul de Reglementare tehnică Privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaj

Strategii



Strategia de gestionare integrată a deșeurilor solide Regiunea de Dezvoltare Sud, Republica Moldova

Programe Regionale Sectoriale în Sectorul Managementul deșeurilor solide: 

Regiunea Nord



Regiunea Centru

Поделиться Comentarii

În Moldova se lansează prima fabrică de reciclare a deșeurilor sursa foto: glasul-hd.ro

Peste zece tone de deșeuri vor fi distruse zilnic în Republica Moldova, la prima fabrică de reciclare a deșeurilor. Fabrica are capacitatea de reciclare a tuturor tipurilor de deșeuri și a fost creată cu susținerea Ministerul Mediului în colaborare cu organizații de mediu și agenți economici privați.

Potrivit lui Iulian Gamureac, președintele Asociației „MOLDREC”, fabrica deja funcționează în regim de testare, iar de luni urmează să activeze în regim normal. Productivitatea zilnică a primei fabrici de reciclare din Moldova asigură procesarea a până la 10 tone de deșeuri, din care materia primă secundară obținută constituie: până la 4 tone de combustibil lichid, 3,5 tone de carbon tehnic, 1,2 tone de metal. Cele circa 1,2 tone de gaze naturale, care se emană în timpul reciclării, se reutilizează în procesul tehnologic intern. „Situația degradantă a mediului înconjurător ne obligă să acționăm cât mai rapid și eficient, iată de ce consider că avem nevoie de un program Național social-ecologic Non-Profit, care ar susține dezvoltarea unui sistem inteligent în domeniul gestionării și reciclării deșeurilor, iar pentru asta suntem în permanentă căutare de parteneri locali care doresc, atât să contribuie la crearea punctelor de colectare a deșeurilor, cât și la promovarea ideii de reciclare în linii generale”, susține Iulian Gamureac, Președintele Asociației „MOLDREC”. Anvelopele și masele plastice sunt o materie primă care vor putea fi prelucrate. Astfel, o tonă de anvelope uzate conţine 700 kg de cauciuc, care poate fi procesat în combustibil. În acelaşi timp, dacă se arde o tonă de anvelope uzate, are loc o poluare imensă: în atmosferă se degajează 270 kg de cenuşă și 450 kg de gaze toxice. Potrivit datelor oficiale, Moldova importa anual circa 15 mii tone de anvelope, iar 12 mii de tone dintre acestea se transformă în deșeuri și restul 3 mii de tone sunt dispersate pe drumuri în procesul utilizării anvelopelor de unitățile de transport. Astfel, anvelopele uzate reprezintă cea mai mare cantitate de deșeuri polimerice, care practic, nu se descompun și poluează mediul înconjurător. Proiectul are drept scop promovarea culturii de reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice prin intermediul elaborării unui sistem de gestionare eco-rațională. Misiunea asociatiei este să asigure protecţia mediului înconjurător prin reducerea la minim a volumului de deșeuri de echipamente electrice și electronice, eliminate la întâmplare.



DESEURI DE ECHIPAMENTE ELECTRICE

Echipamentele electrice şi electronice sunt „echipamentele care funcţionează pe bază de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice şi echipamentele de generare, transport şi de măsurare a acestor curenţi şi câmpuri, incluse în categoriile prevăzute în anexa nr. 1A şi destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1.000 volţi curent alternativ şi 1.500 volţi curent continuu”. Dacă această electricitate provine de la o baterie, de la un panou solar, de la un alt echipament sau de la reţeaua electrică contează mai puţin. Mai important este dacă funcţia originară a echipamentului se bazează pe electricitate. Ca îndrumare, legislaţia include o clasificare în 10 categorii: 1. aparate de uz casnic de mari dimensiuni 2. aparate de uz casnic de mici dimensiuni

3. echipamente informatice şi de telecomunicaţii 4. echipamente de larg consum 5. echipamente de iluminat 6. unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni) 7. jucării, echipamente sportive şi de agrement 8. dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate) 9. instrumente de monitorizare şi control 10. distribuitoare automate Acestea acoperă aproximativ 90% din toate EEE-urile, şi astfel din toate DEEE-urile. În mare, acestea acoperă aproape toate echipamentele electronice de larg consum. 

DESEURI DIN PLASTIC

Cea mai mare parte a produselor din plastic sunt obtinute din petrol, o resursa naturala limitata. In prezent, exista peste 40 de tipuri de plastic, fiecare cu o compoziţie chimica si proprietati diferite care le fac potrivite pentru o anumita utilizare. Plasticul este utilizat pe scara larga pentru fabricarea de produse si ambalaje, datorita avantajelor sale cumulate: usor, rezistent, igienic, estetic si reciclabil. Reciclarea produselor uzate si a deseurilor de ambalaje din plastic contribuie la conservarea resurselor de petrol. In scopul reciclarii, deseurile de ambalaje din plastic trebuie colectate separat in containere dedicate si, conform legislatiei pot fi amestecate doar cu deseuri de ambalaje din metal. Dupa colectare, separare de metal si compactare, deseurile de ambalaje din plastic sunt transportate pentru procesare si reciclare. Deseurile din plastic sunt sortate pe compozitii si culori si apoi sunt macinate, spalate, aglomerate si transformate in fulgi sau granule. Granulele din PE (polietilena) pot fi de 2 feluri: de joasa densitate care provin din deseuri de folie de la ambalare, caserole si tavi pentru alimente, etc. si de inalta densitate care provin de la navetele de bauturi, lazi pentru paine, pentru alte produse alimentare, bidoane, butoaie,etc. Granulele din PP (polipropilena) provin in general de la laditele pentru fructe, folii, mosoare, flacoane diverse alimente, etc. si sunt folosite ca materie prima pentru produsele injectate si suflate (folii, saci, etc.). Granulele din PET (polietilen tereftalat) provenite, in general, de la deseurile de ambalaje de la bauturi (apa, sucuri, bere, etc.) sunt transformate in fibra PET utilizata in productia de textile, automobile, filtre, mobilier si banda PET utilizata la ambalarea cartonului ondulat, elementelor metalice, materialelor de constructii, balotilor de fire si fibre. Deseurile din PS (polistiren) provin in general din ambalaje de unica folosinta, de servire a alimentelor, tavi de expunere a diverselor produse alimentare, capace, pahare, flacoane, tavite,etc.

Stiati ca:





descompunerea plasticului poate dura sute si chiar mii de ani ?



recicland un deseu de ambalaj din plastic se economiseste energia necesara functionarii unui bec de 60W timp de 6 ore?



din 6 deseuri de ambalaje din PET se poate face un tricou? se pot fabrica si alte produse noi: covoare, mochete, incaltaminte, umplutura pentru haine de iarna sau saci de dormit si chiar jucarii?

DESEURI METALICE

Deseurile metalice feroase sau neferoase se colecteaza in scopul reciclarii fara a ridica probleme deosebite, deoarece exista o piata bine conturata, bazata pe cerere si oferta. In Moldova exista capacitati suficiente de reciclare a deseurilor metalice care pot absorbi intreaga cantitate colectabila. Deseurile de ambalaje din metal provin in cea mai mare parte din cutii de conserve, bidoane, butoaie, diverse containere pentru alimente sau alte produse. In conformitate cu legislatia in vigoare, deseurile de ambalaje din metal trebuie colectate separat in containere specifice, impreuna cu deseurile de ambalaje din plastic. Dupa colectare, deseurile metalice se separa pe cele 2 categorii: feroase si neferoase (in principal, aluminiu) si sunt transportate la reciclare. Cele feroase sunt tratate pentru a se indeparta stratul antirugina care a fost aplicat pe cutiile de conserve provenite din ambalajele alimentare si sunt trimise la cuptoarele din topirii. Otelul este topit si transformat in produse noi din otel. Astfel, o cutie de conserva din otel poate ajunge prin reciclare, intr-o masina, un frigider sau intr-o alta cutie de conserva. Deseurile de ambalaje din aluminiu sunt topite si turnate in lingouri care sunt transformate in foi de aluminiu din care se obtin alte produse noi. Aluminiul poate fi reciclat la nesfarsit, fara sa isi piarda calitatile. Dozele de aluminiu uzate sunt tocate, topite si amestecate cu o cantitate de aluminiu nou. Din aluminiul astfel obtinut, se pot produce doze pentru bauturi, folii pentru ambalaje, folii pentru protejarea alimentelor si altele. Stiati ca:





o tona de deseu de fier inlocuieste 3 tone minereu de fier si circa 1 tona minereu de carbune ?



prelucrarea prin topire a unei tone de aluminiu din deseu necesita doar 5% din energia necesara obtinerii unei tone de aluminiu din minereu ?

DESEURI DIN HARTII-CARTOANE

In zilele noastre, hartia este un material comun care in trecut era rar si foarte pretuit.

Spre deosebire de alte materiale reciclabile, deseurile din hartie nu pot fi reciclate la infinit. Dupa mai multe reciclari, fibrele devin prea slabe si prea scurte pentru a mai putea fi folosite la fabricarea unor produse noi. De aceea, tehnologia de fabricatie a produselor din hartie /carton, utilizeaza fibrele reciclate in amestec cu fibre noi. Deseurile din hartii-cartoane se colecteaza separat in containere speciale si sunt transportate la centrele de colectare. In centrele de colectare, aceste deseuri sunt sortate pe categorii (deseuri de ambalaje, ziare, reviste tiparite, etc.), sunt compactate prin balotare pentru optimizarea transportului si trimise la fabricile de hartie unde urmeaza sa fie reciclate. Reciclarea consta in tocarea cat mai marunt a deseurilor, amestecarea cu apa si agitarea lor timp de 15-30 de minute, pana se transforma intr-o pasta. Aceasta pasta este prelucrata prin adaugarea unor aditivi, apoi uscata si devine materie prima secundara pentru procesul tehnologic de fabricare a hartiei, fara a mai fi necesara extragerea celulozei din lemnul copacilor. Hartia astfel obtinuta este folosita pentru fabricarea altor produse noi: pungi, ziare, reviste, ambalaje, plicuri, caiete, hartie igienica. Pentru anumite produse, pasta obtinuta din reciclarea deseurilor din hartie se foloseste intr-un procent bine stabilit, restul completandu-se cu materie prima virgina, celuloza. Stiati ca:





o tona de hartie reciclata inseamna 15 copaci salvati, 26.000 litri de apa si 4 tone de dioxid de carbon care se economisesc ?



Producerea de hartie reciclata presupune intre 28-40% mai putina energie decat producerea de hartie din lemn. Cea mai mare parte din energie se consuma prin transformarea lemnului in celuloza.

DESEURI DIN LEMN

Deseurile de ambalaje din lemn sunt in general laditele uzate folosite pentru transportul si prezentarea la vanzare a diverselor produse fragile (legume,fructe), cutiile, paletii pentru transportul si manipularea mai multor unitati de vanzare grupate, etc. Gestionarea deseurilor de ambalaje din lemn se poate face prin: 

reutilizare – reconditionare care presupune inlocuirea elementelor deteriorate si repunerea ambalajelor in circuit, la parametrii de utilizare initiali;



reciclare care presupune procesarea prin tocare-maruntire, deferizare, aglomerare, lierea cu un liant la temperatura si presiune si producerea de produse noi, de ex. panouri si diverse componente pentru industria mobilei;



valorificare energetica care consta in transformarea materialului lemnos in microbrichete cu putere calorica asemanatoare combustibilului fosil si se utilizeaza drept combustibil, la incalzirea locuintelor, spatiilor de productie, serelor, etc .

Masa lemnoasa este una dintre cele mai importante surse de energie regenerabila. [vc_cta h2=”Comanda Colectarea GRATUITA a Deseurilor Acum!” txt_align=”center” add_button=”bottom” btn_title=”Comanda” btn_color=”success” btn_align=”center” btn_link=”url:https%3A%2F%2Fdocs.google.com%2Fforms%2Fd%2F1sQZDCGMnSFOl4a-

oIT6a_2lKT7GWx9T6Y7DxJ3IP_ko%2Fviewform|title:Formular%20de%20comanda|” btn_button_block=”true”] Introduceti datele companiei Dumneavoasra pentru a va inscrie in campania de colectare GRATUITA a deseurilor Electrice si Electronice. [/vc_cta] Choose Your Interest No menu assigned TownPress News Lansarea primei fabrici de reciclare prin piroliză a deșeurilor în Republica Moldova! 17.12.2015 17 decembrie 2015 – În premieră, în cadrul proiectelor implementate de Asociația ”MOLDREC”, cu susținerea Ministerul Mediului și în colaborare cu organizații de mediu și agenți economici privați, se dă undă verde pentru dezvoltarea industriei de reciclare integrată a deșeurilor care conțin hidrocarbui. Fabrica ECO de reciclare a deșeurilor cu conținut de hidrocarburi este ultima […] INVITAȚIE MASS MEDIA, 17 decembrie 2015: MOLDREC lansează prima fabrică Eco de reciclare a tuturor tipurilor de deșeuri din Moldova 16.12.2015 Se lansează în premieră proiectul Social -Ecologică Non-Profit „Garda De Reciclare” 19.06.2015 Relansarea acțiunii “Companii ECO” 31.07.2014 [/vc_column][/vc_row] 

ELEMENTS



COMUNICATE



ISTORICUL ACTIVITATILOR



GALLERY



ECHIPA GARZII DE RECICLARE



STATISTICA COLECTARILOR



CONTACTE UTILE

MISIUNEA PROIECTULUI

Crearea unui program Național social-ecologic Non-Profit, care vine cu soluția de reciclare a deșeurilor pentru persoanele fizice și juridice, cît și cu programe informative de educație ecologică. ACTE MOLDREC 

CONVENȚIE DE COLABORARE – ANVELOPE UZATE (2 MB)



Certificat de Inregistrare Moldrec (96 kB)



Autorizatie Moldrec (185 kB)



Licenta Moldrec (685 kB)

Vezi toate documentele AFLA ULTIMELE NOUTATI PRIMUL!

GALERIA ACTIVITATILOR