George Calinescu - Viata Lui Mihai Eminescu (Cartea) [PDF]

Zitiervorschau

George

C{LINESCU VIA|A LUI MIHAI EMINESCU

CUPRINS Not[ asupra edi\iei . ........................................................................................... 2 Tabel cronologic ................................................................................................... 3 Str[mo=ii .......................................................................................................... 13 Gheorghe Eminovici ........................................................................................... 18 Raluca Eminovici =i copiii .................................................................................. 30 Na=terea =i copilaria lui Mihai Eminescu (1850—1858) .............................. 43 +colar la Cern[u\i (1858—1863) .................................................................... 58 Privatist la Cern[u\i. Fugar cu trupa Tardini (1864—1866) ...................... 70 La Blaj (1866) .................................................................................................. 88 Pribeag =i sufleur(1866—1869) ................................................................... 101 Student la Viena (1869—1872) ....................................................................... 129 Student la Berlin (1872—1874) ....................................................................... 176 Bibleotecar =i revizor =colar (1874—1876) .................................................. 196 Eminescu =i Junimea .................................................................................... 218 Eminescu =i dragostea .................................................................................. 249 Eminescu gazetar (1876—1883) ...................................................................... 273 Agonia moral[ =i moartea (1883—1889) ..................................................... 301 Masca lui Eminescu ......................................................................................... 340 Bibliografie eminescian[: via\a ................................................................... 344 Aprecieri .......................................................................................................... 358

CZU 859.0.09+929 C 14

CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[: G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Edi\ia a IV-a rev[zut[, Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1964. C e o r g e C [ l i n e s c u. Opere, vol. 11. Via\a lui Mihai Eminescu. Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1969. G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Prefa\[ de G. Dimisianu. Tabel cronologic de Ecaterina |ar[lung[. Colec\ia “Biblioteca pentru to\i”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1983. G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i Opera). Editura Literatura artistic[. Chi=in[u, 1989. Textele, cu exep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i ale autorilor cita\i), respect[ normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu ISBN 9975–904–67–X

© LITERA

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu, cel care avea s[ devin[ G. C[linescu. 1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[ pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afl[ la Ia=i. }n acela=i an moare tat[l adoptiv. 1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale. 1910-1914 Este elev la gimnaziul “Dimitrie Cantemir”. 1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a Liceului “Gh. Laz[r”, unde-i are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a. 1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clas[ de liceu. 1918 octombrie Trece bacalaureatul la liceul “Mihai Viteazul” din capital[. 1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu, =i unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N. [anu] reproduce o strof[ nereu=it[ la “Po=ta redac\iei” din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an, E. Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i “Po=t[ a redac\iei” cu privire la ni=te “cuget[ri” de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie. 1919 octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filosofie =i litere, sec\ia filologie modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se angajeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii. 1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu. }l cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura italian[ a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat

4

G. C[linescu

de D. Onciul, decanul Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de subbibliotecar. Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a. 1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[ ]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena, Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia. 1923 Apare romanul lui Giovanni Papini — Un uomo finito (Un om sf`r=it), tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[ traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de Al. Marcu. }n acela=i an ]=i trece examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele “Gh. +incai” =i “Matei Basarab” din capital[. Renun\[ la postul de arhivar. 1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunie— iulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul “Diaconovici Loga” din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post, deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru +coala Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului “De propaganda fide” =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va vizita muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va deprinde obi=nuin\a muncii organizate. 1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor de limba =i literatura italian[, la Liceul “Gh. +incai” din capital[. Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar (nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix. 1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde ]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[ ]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928). 1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare. }ncepe polemica cu

Via\a lui Mihai Eminescu

5

revista Kalende, condus[ de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul “Diaconovici Loga” din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti. 1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din capital[. Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene la volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz. 1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde folose=te, prima oar[, pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n Vremea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931), ]ncepe polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diplomatarium italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[ cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar =i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic, ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, directorul Editurii “Cultura na\ional[“. 1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Public[ =i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933, 1937); Al. (1933-1938); Aristarc (]n 1933-1938). Public[ manuscrise eminesciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[, Rom`nia literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n Rom`nia literar[ public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial Ursitoarele (viitoarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu. Este propus de G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti, al[turi de Mihai Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Posetti, membru ]n juriul pentru decernarea premiului “Tekirghiol-Eforie”, premiu ce va fi ob\inut de Mircea Eliade pentru romanul Maitrey. 1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n Editura “Adev[rul”, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar.

6

G. C[linescu

Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, “Cronica mizantropului”, pe care o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent p`n[ ]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la s`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[ a Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[ fragmente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii lui Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a. }n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul premiului “Tekirghiol-Eforie”. 1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu. Se ]mboln[ve=te de astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti. 1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu. 1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul “Hamangiu” al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940. Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne...., cu titlul Din istoria literaturii rom`ne=ti. Face o excursie ]n Fran\a =i Italia. Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din I. M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte O. Trafali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui Gheorghe C[linescu pentru teza Analiza unui manuscris eminescian (“Avatarii faraonului Tlà”), tez[ complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. 1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte, Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=, membri suplean\i. 1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol. }nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ “Noua Junime”, care-=i deschide =edin\ele ]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan, George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti. Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai Eminescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n Fran\a =i Italia.

Via\a lui Mihai Eminescu

7

Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografiile roman\ate. 1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie literar[, scos de G. C[linescu. Filose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostradamus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, func\ion`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i Tudor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti, l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu. Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene, unde va mai publica =i ]n 1940. 1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din care public[ fragmente ]n Revista Funda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de “Rechizi\ionat pe loc pentru lucru” la facultate, iar din partea Ministerului Educa\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decembrie =i p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei literaturii... 1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Printre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941), +erban Cioculescu ]n Revista rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945) =i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945). 1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[. 1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan, “pentru marele s[u caracter”. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudonimul Aristarc, o rubric[ ]n Vremea. 1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna poporului. Se alc[tuie=te o “Comisie de chemare” pentru catedra vacant[ de Istoria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[ din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie raportul de chemare), D. Popovici. G. C[linescu este votat ]n unanimitate =i numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedr[. 1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne moderne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[

8

G. C[linescu

apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale =i o continu[ p`n[ ]n 1947. Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu. 1946 |ine lec\ia de deschidere la Facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne. Compendiu. }ncepe colaboraea la Contemporanul, unde public[ p`n[ ]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc. Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales membru al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional Popular, ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresiilor de c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an, pe ruta Kiev—Moscova—Leningrad. 1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Operei lui Mihai Eminescu =i Editura Funda\iei Regale ]ncepe culegerea ei. Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[ scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949. Folose=te pseudonimele Aristarc (1946-1948); Belfegor, Aretino, Seltabadil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[ pentru clasele I-III de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu. Deschide cursul de la Facultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Istoria ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Moare Maria C[linescu. 1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[ Br[ila din partea Frontului Democra\iei Populare. Este ales membru activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil Pu=cariu. Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica din Na\iunea. Moare Maria Vi=an. 1949 ianuarie |ine ultimul curs la Facultatea de litere =i filozofie. Este deta=at la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul Kiev—Moscova— Leningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mihail Sadoveanu. 1950 Colaboreaz[ sporadic la Flac[ra. 1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor.

Via\a lui Mihai Eminescu

9

1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n \ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia “A cincea aniversare a proclam[rii R. P. R.”. 1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Crohm[lniceanu, colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P. Chinez[. Mai. Apare nr.1 al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, buletinul anual al Institutului. 1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a IX-a. }ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate, sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon. Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[ ]n 1958. 1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, “Cronica optimistului”. 1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua. Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpreun[ cu membri ai Istitutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele lui Goga, Slavici, Blaga. 1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun =i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i. 1958 C[l[torii de stadii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacole acas[ cu Brezaia, Napoleon =i Fouché, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca. Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=. 1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[ solemn[ de c[tre Academia R.P. R. =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii

10

G. C[linescu

clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[ cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. 1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra de Istoria literaturii rom`ne a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti, unde are dreptul s[ “\in[ cursuri facultative de specialitate”. C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[ ca mai sus. Organizeaz[ spectacole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Soarele =i Luna. 1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[, scoas[ la Berlin de editura “Der Morgen”. C[l[tore=te ]n Fran\a, la invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie francorom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat al MAN ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24 din fostul raion R[cari. 1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enigma Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de istorie literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i doneaz[ piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre Eminescu la Facultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti. Merge la Floren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scriitorilor. 1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola. 1964 Apare Via\a lui Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de Istoria literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala Mic[ a Palatului comunicarea Eminescu — poet na\ional ]n cadrul Sesiunii =tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul ]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[ comunicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii de limba =i literatura rom`n[. |ine la Facultate cursul special despre Ion Creang[. Este numit “=ef de catedr[ onorific” =i “conduc[tor =tiin\ific al cadrelor care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea rom`n[“. Prime=te Premiul de Stat pentru “activitatea literar[ =i publi-

Via\a lui Mihai Eminescu

11

cistic[“ din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul “ciroz[ hepatic[“. 1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat de deputat ]n Marea Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale R[cari. Este ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Public[ ]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia de Opere de G. C[linescu. 12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu. }ncepe destinul postum al operei sale. Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsandri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu, Bietul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena, ]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu. Institutul pe care l-a condus se va numi “G. C[linescu”. 1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei Otiliei, ]n german[, la Berlin. 1967 Scriitori str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos Aires. Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba magiar[, o selec\ie de poezii. 1968 Catinà Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de estetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n maghiar[ Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma Otiliei. 1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru. 1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu despre etapele crea\iei. 1971 Universul poeziei, Texte social-politice 1944-1965, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[ Cartea nun\ii. 1972 Studii de literatur[ universal[, Literatura nou[, Cartea nun\ii, iar ]n francez[ =i englez[ Studii de poetic[. 1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lumea, Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), }nsemn[ri de c[l[torie, Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a Bietului Ioanide.

12

G. C[linescu

1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[ a Laudei lucrurilor. 1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), Bietul Ioanide, Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899— 1965) Biobibliografie. 1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[. Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru. 1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George C[linescu cu Al. Rosetti. 1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Cartea nun\ii. 1979 Avatarii faraonului Tlà, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei. Dumitru Micu public[ studiul G. C[linesu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu. 1980 Bietul Ioanide. 1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin — G. C[linescu =i “complexele” literaturii rom`ne. 1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugit[. Autorul a ]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946. Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul primei edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii =i judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exactitatea informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m: documenta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. +t. Delavrancea =. a.; =tiri biobibliografice noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, +t. O. Iosif, M. Kog[lniceanu, V. Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n considera\ie, ]n prezenta edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n paginile primei edi\ii, ]n num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de 138, publicate cu ]ncepere din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea, Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, Lumea, Revista Funda\iilor Regale) cu men\iunea “complet[ri la Istoria literaturii rom`ne”... Unele capitolele ale prezentei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea reedit[rii lucr[rii (ex. Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Caragiale =. a.). ECATERINA |AR{LUNG{

CUPRINS

STR{MO+II Con=tiin\a rom`neasc[ a voit s[ dea celui mai mare poet al ei o ob`r=ie fabuloas[. Dar pentru c[ misticismul genealogic a devenit din ce ]n ce mai prudent, nimeni nu se g`nde=te ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas, s[ trag[ pe Eminescu din s`ngele balaurului din poveste, dintr-un zmeu sau m[car din Buddha. De asemeni, lipsind orice ve=ti scrise din recea noapte scitic[, r[m`ne oricum hot[r`t, c[ poetul nostru nu poate cobor] din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici din Zamolxe, nici din Baba Dochia. S`ngele s[u sub\ire cere ]ns[ o origine aleas[, str[veche =i ]ndep[rtat[, fiind ]ndoial[ c[ un c[minar moldovean =i o fat[ de stolnic ar fi putut da fiin\[ ]ntristatului contemplator al Luceaf[rului. }nt`ia b[nuial[, dar, este c[ str[mo=ul s[u ar fi fost turc. Emin Efendi, negu\[tor turc, prip[=it prin \ar[, s-ar fi a=ezat dup[ unii la Vatra-Dornei, dup[ al\ii la Suceava =i mai apoi la Boto=ani, s-ar fi botezat cre=tine=te schimb`ndu-=i numele ]n Eminovici =i, ]nsurat cu o rom`nc[, ar fi pus temelia ilustrei familii (152). Ciud[\enia numelui a sprijinit aceast[ genez[; prietenii ziceau poetului ]n glum[ “turcule” (99), =i el ]nsu=i, ]n epoca r[t[cirii, l[s`ndu-se ]n voia unei amare fantezii, se declara urma= al lui Utungi Emin Aga (68). Chipul s[u senin-meditativ ducea g`ndul spre Orient. C`nd pentru ]nt`ia oar[ Slavici ]l v[zu la Viena, pe s[lile Universit[\ii, ]l crezu un albanez sau un persan (210). Dar dac[ Asia ]=i disput[

14

G. C[linescu

onoarea de a fi dat ob`r=ie poetului lui Buddha Sakya-Muni, Septentrionul revendic[ =i el cinstea de a fi s[l[=luit pe str[mo=ii celui care a c`ntat diamantul ascuns ]n Marea Nordului. Dup[ unii, deci, Eminescu este, prin origine, suedez. El ar fi fost nepot de fiu al unui ofi\er de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea, stabilit dup[ b[t[lia de la Poltava la Suceava, pe l`ng[ familia baronului Musta\[ (58, 152, 159). Dup[ mam[, Eminescu pare ]ns[, indiscutabil, rus. C[ci mo=ul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice =i a=ezat pe malul Siretului, ]n apropiere de satul Sarafine=ti, unde, ]n straie \[r[ne=ti =i sub numele de Don\u, se ]ndeletnicea cu prisaca. Mama poetului, Raluca, \inea pe so\ul ei de rutean, =i aceasta devine credibil c`nd afl[m c[ urma=ii, ]n via\[ ]nc[, ai lui Eminescu, vorbesc rutene=te (159). Adversarii contemporani ]l socoteau bulgar (150). Unul din ei scria (244): “Acei cari cunosc de aproape pe dl Eminovici — citi\i Eminescu, v[ rog — vor recunoa=te acest portret. Adeseori privirile trec[torului sunt atrase de un individ cu un ciudat cap ]n patru muchi, astfel cum bucure=tenii vor fi v[zut uneori la lucr[torii bulgari (cu ocazia canaliz[rii D`mbovi\ei este dat fiec[ruia s[ constate acest fapt)... b[iatul are oarecare imagina\ie, =i ]ntr-o bun[ diminea\[, p[r[sind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o industrie foarte r[sp`ndit[ ]n Boto=ani, dar din p[cate e toat[ ]n m`inile bulgarilor), =i-a pus ]n minte s[ ajung[ om mare...” Dac[ =tirea dat[ de un francez c[ Eminescu ar fi de origine s`rb[ (Dacoromania, II, p. 871) e o simpl[ extravagan\[, mai nou[ =i mai m[gulitoare este ipoteza unei descenden\e polone. O familie Eminowicz din Polonia, care num[r[ doi poe\i (Ludwig Eminowicz =i Roman Eminowicz, m. oct, 1920), =i-a alc[tuit nu demult arborele genealogic. Ea a descoperit c[ se trage din Murad Eminowicz, negustor armean =i cet[\ean al Liovului, dup[ cum gl[suie=te un manuscris din 1646, aflat ]n Biblioteca Ossolinski. Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene

Via\a lui Mihai Eminescu

15

din Liov, iar casa sa str[juia m`ndr[ ]ntre acelea ale familiilor Gluszkiewicz =i Domozyski din uli\a armean[. Tr[dare a s`ngelui! }n anul 1874, Eminescu trecea prin Cracovia, re=edin\[ a ilustrei sale rude dr. Vichentie Eminowicz, consilier comunal, =i p[=ea =i ]n Lemberg. Dac[ instinctul s[u atavic ar fi fost mai viu, poetul s-ar fi dus pe uli\a armean[ =i ar fi contemplat ]ndelung, ]ntre casele Gluszkiewicz =i Domozyski, m`ndra cas[ a str[bunului s[u Murad Eminowicz. El ]ns[ umbla s[ scoat[ fotografie a bisericii Movile=tilor =i de pe portretul unui urma= din |ara Rom`neasc[, ajuns mare cancelar al Poloniei (192). +i c`nd propria ta via\[ singur n-o =tii pe de rost, O s[-=i bat[ al\ii capul s-o p[trunz[ cum a fost?

Iat[, noi ni-l batem! Noi afl[m, mai t`rziu, pe urma=ii bogatului armean ]nnobila\i. O linie principal[ Eminowicz-Dolenga st[ruie ]n Polonia, o alta lateral[ Eminowicz-Emberg apare ]n Podolia. Un oarecare membru al familiei ar fi emigrat acolo =i s-ar fi legat prin c[s[torie cu casa Emberg din Silezia, c[ci un Petru Eminowicz din Podolia se legitima la 1802, ]n fa\a comisiei nobililor, ca descinz`nd din sus-numita cas[ silezian[. Ramura aceasta ]=i ]ntinde crengile p`n[ prin Bucovina =i Basarabia, ]n fa\a Mohil[ului unde urma=i ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage, f[r[ ]ndoial[, Mihai Eminescu, ridic`nd la trei num[rul poe\ilor da\i omenirii de nobila =leaht[ polac[ (146). Cei care sprijin[ aceast[ ]nrudire au b[gat de seam[, cu mult[ perspicacitate, c[ cei mai mul\i din Eminowiczenii bucovineni =i basarabeni se cheam[ tot Mihai. Ergo! (131) Cineva ]ns[, bizuindu-se pe aceast[ spi\[, a r[mas uimit de un alt adev[r. Dac[ numita familie polon[ se izvode=te din armeanul Murad Eminowicz, atunci =i Mihai Eminescu este armean (222). +i iat[-ne ]ntor=i pe l`ng[ Marea Caspic[ ]n enigmatica Asie. Acela care ]n numele unei str[vechi rom`nimi se ]nspuma de indignare ]mpotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exager`nd, le declara str[ine:

16

G. C[linescu

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

n[p[stuit de legend[ =i de =tiin\a biografic[, este ]ntins de zece na\ii deodat[, spre a fi pe r`nd turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, s`rb, rutean, polon, armean. }n vreme ce biografii caut[ str[mo=i de-ai poetului ]ntre Marea Baltic[ =i Marea Caspic[, ]ntr-un sat din Bucovina, jud. Suceava, zis C[line=tii lui Cuparencu, tr[iau p`n[ deun[zi =i mai tr[iesc ]nc[ rude \[r[ne=ti ale lui Mihai Eminescu. Satul, rom`nesc, era prin secolul al XVIII-lea jum[tate al familiei Cuparencu, jum[tate al boierului C`rstea. Satul exista cu mult ]nainte de ocupa\ia austriac[ (1775) =i fiindc[ Petrea Eminovici, ]nt`iul cu acest nume pe care ]l g[sim prin scripte =i amintiri, merg`nd ]nd[r[t ]n vreme, se n[scuse cu probabilitate ]ntre 1732 =i 1736, e lucru hot[r`t c[ Eminoviceni au tr[it =i ]nainte de 1736, fie ]n satul C[line=ti, fie pe mo=ia boierului C`rstea de la Cost`na. }nr`urirea gali\ian[ nu ]ncepuse a se ar[ta cu putere, deoarece vorbeau ]nc[ limba lor moldoveneasc[. Feciorul lui Petrea se chema Vasile Iminovici, s-a n[scut prin 1780 =i a murit la 20 februarie 1844. Era \[ran =i el, ca =i p[rintele s[u. +tia pu\in[ carte =i, av`nd darul c`nt[rii, boierul ]l or`nduise dasc[l. Tot boierul i-a dat patru f[lci de p[m`nt, c[tre sf`r=itul veacului. Devenit[ slobod[, familia cap[t[ stare =i trecere ]n sat. R[z[=ia este prin ea ]ns[=i o noble\e, =i tat[l poetului trecea, f[r[ s[ritur[, ]n boieria m[runt[ (78,79). Vasile are patru fete =i trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n. 10. II. 1812), tat[l lui Mihai Eminescu, p[r[se=te casa p[rinteasc[. Al doilea, Ioan (n. 14. III. 1816 — m. 21. II. 1877), r[m`ne la glie, se ]nsoar[ cu Maria Mareci, ruteanc[ sau rom`nc[ rutenizat[, are copii =i tr[ie=te \[r[ne=te. La curtea lui Gheorghe Eminovici din Ipote=ti veni odat[ un frate al boierului, ]mbr[cat ca la \ar[. Copiii ]l auzir[ vorbind rom`ne=te, dar =i rutene=te, voind s[ t[inuiasc[ vreun lucru. Mezinul, +tefan (n. 24. I, 1819), se duce de acas[, f[r[ urme. Ar fi plecat ]n Moldova, s-ar fi c[lug[rit =i ar fi murit de holer[ pe undeva (63).

Via\a lui Mihai Eminescu

17

Ioan a avut o fat[, dat[ dup[ un Ioan Florea, cu care face un b[iat, Vasile Petrea, nu demult smintit, r[t[citor pe uli\ele satului. Un fecior al s[u, Gheorghe, are la r`ndu-i o fat[, Xenia, c[s[torit[ cu Nicolai al lui Vasile, a c[rui mam[, Chi\a (Evdochia) Hu\an, vorbe=te numai limba rutean[. Dup[ alt[ ipotez[, probabil tot prin anchet[, Vasile Petrea ar ]nf[\i=a doi copii, Vasile =i Petrea, Vasile av`nd ]ntr-adev[r un fecior Gheorghe, ]ns[ Chi\a Hu\an ar fi din linia Mariei Iminovici, o fat[ a lui Vasile Iminovici =i sor[ cu Gheorghe, tat[l poetului. Fata Mariei, Evdochia, s-ar fi c[s[torit cu Vasile Hu\an. Arborele r[m`ne ]nc[ ]n cea\[, dar r[d[cina e g[sit[. Cum se face c[ aceast[ familie, cu ]nf[\i=are =i nume rom`ne=ti, vorbe=te de la o vreme rutene=te, se l[mure=te de c[tre cei care au cercetat satul astfel: Maria Mareci, nevasta lui Ioan, de fel din +erb[u\i (n. 1819 —m. 22 dec. 1897), era ruteanc[. Fiind mai ]n v`rst[ dec`t b[rbatul =i mai cu t[rie ]n cas[ asupra copiilor, ca ]ndeob=te ]n familiile \[r[ne=ti de peste mun\i, ea face pe to\i ai casei s[ vorbeasc[ rutene=te =i chiar pe b[rbatul ei, Ioan, care m`nuie=te r[u aceast[ limb[ =i nu e slobod la vorb[ dec`t pe moldovenie, ca fra\ii =i p[rin\ii s[i (78, 79). Eminescu ]nsu=i, f[r[ s[ cunoasc[ de aproape familia, nici din vedere, nici din documente, nu se ]ndoia c[ se trage din r[ze=i moldoveni, ruteniza\i abia ]n vremea din urm[, fiindc[ tat[-s[u fusese dat la carte rom`neasc[ ]n Suceava (63). A crede acum c[ ]ntre urma=ii \[ranului Petrea Eminovici =i aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo leg[tur[ afar[ de aceea ]nt`mpl[toare a potrivirii sunetelor, c[ Michael von Eminowicz, Kriminal-Akzessist ]n 1819 la tribunalul din Vijni\a, este pe de o parte polon, pentru c[ adaug[ din orgoliu de =leaht[ un von ]naintea numelui, iar pe de alt[ rud[ cu dasc[lul de \ar[ Vasile, opincar din mo=i-str[mo=i, ce nici viseaz[ la m`ndra spi\[ le=easc[ =i la cur\ile boiere=ti din Lemberg, Silezia =i Podolia; c[ aflarea numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie, c`nd nici cei din C[line=tii lui Cuparencu, nici cei de la Ipote=ti nu =tiu de asta =i-=i numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe,

18

G. C[linescu

+tefan, Niculae, +erban, Matei =i numai o dat[ Mihai — este totuna cu a se pierde ]n legend[, cu a socoti pe Eminescu n[scut din zmeu =i din Baba Dochia (80). Judec`nd ]n lumina ]ns[=i a documentelor putem spune c[ nici un scriitor rom`n nu-=i poate afirma mai cu putere ca Eminescu ]nsu=irea de poet ce apar\ine poporului rom`n =i nu-=i poate num[ra ca el str[mo=ii moldoveni pe degete, vreme de dou[ veacuri. }nc`t, ]ndrept[\it s[ ia biciul ]mpotriva celor care, str[ini ei ]n=i=i de origine, ]l ]nvinov[\eau a fi str[in, el putea fi iertat s[ r[spund[ adversarului cu aceste cuvinte de foc (143): “... eu nu m[ sup[r deloc de modul cum se reflect[ persoana mea ]n ochii d-tale, c[ci de la a=a oglind[ nici nu m[ pot a=tepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb[ deloc realitatea; el nu m[ opre=te de-a fi dintr-o familie nu numai rom`n[, ci =i nobil[ neam de neamul ei — s[ nu v[ fie cu sup[rare — ]nc`t v[ asigur c[ ]ntre str[mo=ii din \ara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e ru=ine s[ vorbesc, s-or fi afl`nd poate \[rani liberi, dar [...] p[zitori de temni\[ m[car nici unul.” CUPRINS

GHEORGHE EMINOVICI Fecior mai mare al lui Vasile, dasc[lul din C[line=ti, tat[l lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici, sau Gheorghiè= Eminovici, cum ]i va zice lumea prin \inutul Boto=anilor, s-a n[scut la 10 februarie 1812 (78). Fiind b[iat de c`nt[re\ ]n stran[, adic[ de om mai cu ]nv[\[tur[, ]l vedem ]nv[\`nd carte, vreo trei ani, la dasc[lul Ioni\[ din Suceava (66, 159). La =coli mai ]nalte nu se =tie, nici nu e probabil, s[ fi umblat. Trebuie s[ fi fost ]ns[ ager la minte, ]n stare s[ prind[ multe, ca at`ta lume veche sau f[r[ =coal[, din simpla experien\[, =i deloc doritor s[ se ]ntoarc[ la sap[, deoarece boierul Ioan Ienacaki C`rstea de la Cost`na (l`ng[ Suceava) ]l ia ]n slujba sa, desigur pentru oarecare treburi

Via\a lui Mihai Eminescu

19

c[ncel[re=ti. Avea scriere citea\[ =i condei cult, expresie potrivit[ pentru abstrac\iile administrative. Baronul Jean Musta\[ din Bucovina, lu`nd cu arend[ de la boierul velit Bal= mo=ia Dumbr[veni, aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitora=. Baronul n-a \inut mult[ vreme mo=ia, c[ci, fie termenul arendei a expirat f[r[ re]nnoire, fie s-au ivit ne]n\elegeri ]ntre el =i proprietar (159), s-a dus de s-a stabilit la Boto=ani, unde a murit, ]ngropat fiind ]n biserica Vovidenia, de d`nsul zidit[. Se vede c[ iste\ia scriitora=ului ajunsese la cuno=tin\a boierului Bal= ca ceva deosebit, de vreme ce Eminovici e oprit mai departe pe mo=ie. Acest Bal= e probabil Alexandru, vistier, fiul lui Iordachi Bal=, vistier a=ijderi. Acela c[p[tase ]n 1875 de la Al. Mavrocordat vv. ]nt[rire asupra unui schimb de mo=ii, prin care devenea proprietar al mo=iei Brehue=ti, dincolo de Siret, cam ]n dreptul Dumbr[venilor. Iordachi, la r`ndul lui fiu al unui Lupu, mare logof[t, ridicase ]n iunie 1801 bisericu\a din Dumbr[veni, cu corni=e ]ntrerupte =i foarte ondulate, de un aspect baroc cvasi maur, cu mici ferestre ogivale f[r[ chenare, ]ns[ cu un arc oriental foarte caligrafic deasupra u=ii de la intrare. Murind b[tr`nul Alexandru, fiul acestuia, Constantin, ]l face administrator peste Dumbr[veni, d`ndu-i toate de trebuin\[ vie\ii =i leaf[ bun[ de 250 galbeni pe an (66). Tot Bal= ]i cap[t[ probabil de la vod[ titlul de sulger. De va mai fi fost =i alt administrator (N[stase Enacovici) nu e sigur (159), dar ceea ce r[m`ne ne]ndoios este c[ Gheorghe Eminovici devenise m`na dreapt[ a boierului Costache Bal=, f[c`nd =i dreg`nd pe mo=ie, dup[ cum ne dovedesc scrisorile =i rapoartele ce ]nc[ din 1839 le scria, ]n nem\e=te sau ]n moldovene=te, mai ceremonios ori mai pripit, boierului Costache =i secretarului acestuia, serdarului Alexander von Bizay de Holdmesisch, la Galbena =i la Ki=in[u, unde era atunci re=edin\a “milostivului st[p`n” (mss. G. E.). Astfel, venind ]n 1841 o comisie alc[tuit[ din sp[tarul Iancul Kog[lniceanu, vornicul Ioan Costachi =i postelnicul Asachi, cu scopul de a stinge unele pricini de ]nc[lc[ri de mo=ie =i a ridica

20

G. C[linescu

un plan topografic, =i cer`nd cinstita comisiune vechilului nostru s[ vin[ la zi hot[r`t[ cu documentele de proprietate ori s[ cheme ]n grab[ pe boier, Iminovici r[spunde d`rz c[ “eu nu am alt[ instruc\ie de la dumnealui boieriul Bal=, dec`t s[ p[zesc hotarele mo=ielor supt numi di Dumbr[-veni, pi s[mnile p`n acum p[zite, =i s[ caut interesul gospod[riei, din care ]n\[leg c[ dumnealui boierul Bal=, =tiind c[ nimica nu st[p`ne=te cu r[credin\[, pornind din \ar[ afar[, nu i-au cerut trebuin\[ ca s[-=i les[ documentele mo=ielor sale ]n m`nule mele, pi care cinst[ita] comisie le ceri de la mine a=a di aspru ca s[ le ]nf[\o=ez”. Bal= era boier mare. Neput`nd s-o scoat[ la cap[t`i cu vechilul, comisia l[s[ lucrurile balt[ (153). Agonisind oarecare stare, t`n[rul Eminovici se ]nsur[ ]n prim[vara anului 1840. Avea 28 de ani. S-a socotit destul de sub\ire ca s[ cear[ stolnicului Jura=cu din Jolde=ti pe fata sa Ralù, cu vreo patru ani mai t`n[r[ dec`t d`nsul. Socrul i-a dat zestre bunicic[. Pe l`ng[ scule =i alte de-ale casei, i-a dat ]nainte de nunt[ 1.500 de galbeni, iar ]n ziua cununiei, la 20 iunie anul 1840, i-a num[rat ]n m`n[ bani buni ]nc[ 1.500 galbeni, ]n total 3.000 de galbeni. Ba mai mult. So\ia se vede a fi av`nd =i o mo=ie Or[=anii, din v`nzarea c[reia so\ul ia ]n arend[ mo=ia Dorne=ti, mai primind pe deasupra zestrei 1.400 galbeni tot de la so\ie “spre a pute spicularis[“ p[m`nturile ce le are (31). La a=a stare, ]mboldit poate de so\ia sa Ralù, care avea u=oare fumuri nobilitare, ]i trebuia lui Gh. Eminovici o urcare pe treapta boiereasc[. +i iat[-l cer`nd =i c[p[t`nd f[r[ ]ndoial[ cu bani, de la vod[ Mihail Grigore Sturza, la 12 mai 1841, decretul de c[minar (159): “Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn |[rii Moldovii. Dumisale Slugerului Gheorghie Eminovici. Lu`nd ]n b[gare di sam[ slujbile ce ai s[v`r=it patrii ]n os[bite

Via\a lui Mihai Eminescu

21

vremi, dar mai ales supt vremelniceasca c[rmuire, noi g[sim de cuviin\[ a\ face cuvinita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem iat[ prin acest al Nostru Domnesc Decret ]\ h[r[zim rangu de [...] C[minar d`ndu\ dreptate a te isc[li =i a fi ob=te=ti cunoscut cu acest rang pentru care poruncim =i sfatului ca s[ te treac[ prin acturile c[rmuirii cu rang de c[minar. (ss) Mihail Gr. Sturza Vv. 1841 mai 12 zile” Cu h`rtia ]n buzunar, Eminovici se duse s[ se ]nf[\i=eze, dup[ obicei, lui vod[. “— Ei, ce-i? l-a ]nt`mpinat acesta, v[z`ndu-l. — S[ tr[ie=ti, m[ria-ta, am venit s[ mul\umesc pentru boierie! — Prin ce cr`=me te-i t[v[li de-acu ]nainte?” +i cu asta audien\a lu[ sf`r=it (159). Gheorghe Eminovici era trecut acum printre boierii cu mo=ii ]n \inutul Boto=anilor, cu drept de a fi ale=i =i aleg[tori pentru Ob=teasca Adunare a Moldovei (153). }nc[ aproape un deceniu mai st[ Eminovici la mo=ie, dup[ c[s[torie, peste anii pe care ]i va fi petrecut ]nainte. G`ndul de a l[sa “blestemata =i gre slujb[“, pe care l-a nutrit o vreme (1839), sub cuv`ntul unei boli de piept, poate fi pus ]n leg[tur[ cu unele nemul\umiri trec[toare (mss. G. E.). Din vie\uirea la aceast[ curte nu avea dec`t s[ foloseasc[ dinspre partea culturii. Familia Bal= era una dintre cele mai cu vaz[ =i mai vechi din Moldova. Arborele s[u genealogic, confec\ionat mai t`rziu, ]ntinz`ndu-se negru =i stufos ]nspre evul mediu, arat[ r[d[cini, probabil fanteziste, fie ]n seniorii Baux din Proven\a, emigra\i la Napoli =i deveni\i del Balzo, fie ]n Balc, fiul lui Sas-voievod, fiul lui Drago=. Tr[iau domne=te ca marii feudali, Dumbr[venii fiind ]ntin=i ca un principat, cuprinz`nd acareturi, ar[turi, p[dure =i patruspre-zece sate =i c[tune. Curtea avea personal numeros, camerdiner, doctor de cas[ (Schwartzenberg), preceptor pentru copilul Mu\i (Deme-

22

G. C[linescu

triu), c[s[torit mai t`rziu cu Zoe Sturdza =i mort nebun, paisprezece slujba=i de administra\ie. Conacul ]ns[, care, judec`nd dup[ marele aparat feudal, ne-am a=tepta s[ fie un somptuos castel, nu era dec`t o cas[ gospod[reasc[, ]n felul aceleia a lui Ion Ghica de la Ghergani. Au fost f[r[ ]ndoial[ ziduri ]mprejmuitoare =i por\i. Casa, rectificat[, are profilul neoclasic rusesc al ]nceputului veacului al XIX-lea, cu restaur[ri mai recente. Intrarea principal[ dinspre parc, care era imens, const[, dup[ urcarea c`torva trepte, dintr-o zid[rie v[ruit[. De o parte =i de alta, desp[r\it[ de c`te un fals pilastru, c`te dou[ ferestre cu grilaje de fier ]n rozete. E mai mult ca sigur c[ “personalul” =edea ]n mizerabile bordeie. Satul ]nsu=i, ]n mijlocul unei vegeta\ii ]n care abund[ s[lciile =i salc`mii, era s[r[c[cios, casele acoperite cu drani\[ =i cu paie. C`nd seara, familia boiereasc[, ]mpreun[ cele mai adese cu invita\ii boieri de prin ]mprejurimi, se a=eza la mas[ ]n marele salon, ]ntocmai ca la Versailles, cei paisprezece slujba=i asistau nemi=ca\i, t[cu\i, c[tre u=[, ca numeroasele lum`n[ri aprinse ]n candelabre, f[c`nd curtea lor p`n[ spre miezul nop\ii acestui mic rege-soare (54), care, scurt, gros — poreclit pentru aceea t[b`ltoc — conducea mai g[l[gios dec`t to\i discu\ia, tron`nd ]n jil\ul s[u pe trei perini de catifea. Ce putea auzi de la boierii mari c[minarul Gheorghe din col\ul s[u, unde r[s[rea ]nalt, voinic, cu ochi alba=tri, barb[ castanie =i unde Bal= ]i arunca, desigur, din c`nd ]n c`nd, c`te o vorb[? Boierii aduna\i ]n somptuosul salon erau foarte cul\i, de cultur[ str[in[, se ]n\elege, ]ndeob=te francez[, dar =i de nuan\[ german[ la aceia din Bucovina. Anexarea Bucovinei (1775) =i evenimentele din 1812 arunc[ boierimea Moldovei-de-Sus peste dou[ grani\e. Recunoscu\i =i boteza\i cu titluri nou[ de noble\[ (Hurmuz[ke=tii, Petrinii erau baroni, Costachi Bal=, c[s[torit cu Ana Biberstein, era nadvorn`i sovetnik ]n Basarabia (153), ca =i fratele s[u George), duc, mul\umit[ averilor lor uneori imense, o via\[ de lux, ]ntre metropolele occidentale =i mo=iile lor. Tr[g`nd dar din lungile ciubuce, f[ceau

Via\a lui Mihai Eminescu

23

ideologie, aduc`nd vorba despre cei mai de seam[ g`nditori (Malebranche, Voltaire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke, Leibniz), scormonind ]ndeosebi ]ns[ ra\ionalismul secolului al XVIII-lea. Ar fi luat parte la aceste dispute Bal=, Alexandru Sturza Micl[u=anul, Constantin Hurmuzaki, +tefan Dunca de Sajo, V`rnav =i Miclescu, ultimii doi tari ]n istoria religiunilor vechi, dr. Schwartzenberg, plin de Kant =i de Spinoza, =i, probabil, preceptorul. Erau =i de aceia care ascultau cu ochii holba\i. Vechilul nostru nu era om preg[tit s[ urm[reasc[ asemenea specula\iuni ]nalte, dar avea memorie extraordinar[ =i minte dornic[ de cuno=tin\e. Prindea fapte memorabile, date istorice, genealogice, ajung`nd s[ cunoasc[ pe degete rosturile boierilor mari =i mici din Moldova, cine a cui fat[ este =i a cui nepoat[, =i mai ales ]=i lustruia vorbirea. }nv[\ase bini=or, din convie\uirea cu Bal=, fran\uze=te =i nem\e=te (]n aceast[ din urm[ limb[ scriind cu totul curg[tor =i cu slov[ gotic[ citea\[, ceea ce ne face s[ b[nuim c[ o =tiuse ]ntr-o m[sur[ =i mai ]nainte) =i mai =tia pe deasupra rutene=te, le=e=te, ruse=te =i evreie=te cu accent (63). Prinsese gust la citit =i cump[ra c[r\i, traduceri din fran\uze=te, mai t`rziu desigur cronicile, ]n sf`r=it tip[riturile vremii. R[ftuite ]n ni=te dulapuri =i ]nsemnate pe m[sura cump[r[turii ]ntr-un catastih, ele alc[tuiau, ]ntr-o odaie ]nchis[, ferit[ de copii, desf[tarea zilelor f[r[ lucru, de iarn[. }l =tia lumea ca pe un om cu c[r\i. }nsu=i boierul Bal= i-ar fi cerut cu ]mprumut unele c[r\i, toate traduceri din fran\uze=te, dar lista pare falsificat[, pentru c[ nu reiese de nic[ieri c[ boierul ar fi avut gustul filologic de a compara stilul lui Voltaire cu al t[lm[citorului s[u G. Sion (124*). Gheorghe Eminovici c[p[tase ]ntr-acestea copii, patru b[ie\i =i dou[ fete, veni\i pe lume cam la un an unul: +erban (1841), Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848-1849) =i care umpleau o cas[ lung[, scund[, ascuns[ de arborii imensului parc al Dumbr[venilor =i privind ]n gr[din[ prin =ase ferestre. Pe acolo, juc`ndu-se, copiii boierilor descoperir[

24

G. C[linescu

]n goana dup[ fluturi pe copiii din cas[, urm[rindu-i din ochi cu triste\e, fiindc[ n-aveau voie s[ intre ]n parc. Mama n[scuse, pare-se, o feti\[, pe Maria, =i copiii boiere=ti venir[ s-o boteze cu fluturi =i flori. Cine se poate bizui pe amintirea fraged[ a unui copil? Prin cea\a aducerii-aminte a Constan\[i Dunca, unul din copii, se deslu=e=te ]naintea noastr[ un interior posibil: “o odaie mic[, joas[, sclipitoare de cur[\enie, apoi o alta mai mare. Aci iar[= pere\ii albi, v[rui\i, dar =i perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcin[, podele uscate, g[lbii, proasp[t unse cu luti=or galben. La dreapta dou[ divanuri cu macaturi =i saltele de l`n[ ro=ii =i verzi, \es[tur[ de cas[. }ntre ferestre o mas[ de c[r\i ]nchis[. Pe d`nsa o lamp[ mare cu sfe=nice de argint =i un serviciu de cafea neagr[, porcelan frumos — toate prezente de Anul Nou de la boierul proprietar =i st[p`n.” (54) Av`nd copii mul\i, e firesc ca Eminovici s[ fi c[utat s[ fac[ avere =i pe alt[ cale dec`t prin slujba de vechil. Astfel, ]ntr-o vreme, ia cu arend[ mo=ia Dorne=ti, pe malul Prutului (]n 1842 o avea), =i ]n antrepriz[, ]mpreun[ cu un evreu, Nus[m Cuco=, accizul b[uturilor spirtoase din Boto=ani, devenind prin contract din 23 decembrie 1843 “otcupgiul iratului b[uturilor”, iar la 8 decembrie 1844 cump[r[ de la un Zeilicovici o cr`=m[ “de veci” ]n T`rgul vitelor, alerg`nd, prin urmare, ve=nic dup[ treburi, de la o mo=ie la alta =i de acolo ]n ora=. Cu banii agonisi\i de la aceste ]ntreprinderi ]=i f[cu case la Boto=ani, unde acum mama cu copiii =edea mai bucuroas[, fiind aproape de p[rin\ii ei. }n sf`r=it, prin 1849-1850, dup[ na=terea celui de-al =aselea copil, cump[r[ jum[tate din mo=ia r[z[=easc[ Ipote=tii, la 8 km dep[rtare de ora=ul Boto=ani, cealalt[ jum[tate st[p`nind-o fra\ii Is[cescu =i s`rbul Gheorghe Ciofu. Avea acum 288 f[lci moldovene=ti de ar[tur[ =i p[dure =i era bun st[p`n pe avutul lui, iar nu slug[, ca la Dumbr[veni, de unde plecase la moartea lui Bal=. Pentru a pl[ti cei 4.000 de galbeni c`t costa mo=ia, ]=i v`ndu “alt[ cas[“ din Boto=ani =i se ]mprumut[. Opt sute de galbeni lu[ de

Via\a lui Mihai Eminescu

25

la maica Fevronia, sora nevestei, 200 de la alt[ sor[, Maria Mavrodin (159), =i-l mai vedem dator cu ]nc[ 10 galbeni olandezi c[tre un grec supus englez, Nicolai Macri, pe care ]n 1853 nu =i-i pl[tise ]nc[. Pentru ca s[ poat[ face fa\[, arendeaz[ Ipote=tii cu toate acareturile pe =ase ani (1851-1857) b[nesei Maria Mavrodin, cu c`te 350 galbeni pe an (M. E., I, 2,3). Ar urma de aci c[ ]n toat[ aceast[ vreme familia Eminovici n-a mai locuit la Ipote=ti. Aceasta ]ns[ nu s-a ]nt`mplat, c[ci ar fi ]n contrazicere cu toate amintirile copil[riei lui Eminescu. Ea a r[mas, printr-un fel sau altul, ]n casa de la \ar[. Dac[, dup[ cum pare dovedit, b[neasa Maria Mavrodin este ]ns[=i sora Rali\ei, care a ]mprumutat pe Eminovici cu 200 de galbeni, atunci lucrurile se explic[. Arenda=a n-avea vreun interes s[ locuiasc[ ]n casele cumnatului, care poate a continuat s[ se ocupe de mo=ie, ci s-a acoperit numai de banii ]mprumuta\i, d`nd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. Gh. Eminovici ]=i face la mo=ie cas[ bun[, gospod[reasc[, de=i de paiant[, ]n locul alteia vechi ce o g[sise, s[de=te tei ]n gr[din[, ba so\ia, Raluca, mai evlavioas[, cump[r[, zice-se, de la o rud[ a fostului st[p`n, Teodor Murgule\, o bisericu\[ f[r[ turl[, cu clopotni\[ de lemn, =i duc ]mpreun[ trai ]mbel=ugat, invit`ndu-=i =i osp[t`ndu-=i rudele la zile mari. }nt[rit ]ntr-ale vie\ii =i ]mp[cat cu Dumnezeu, Eminovici ]=i spore=te cu r`vn[ familia. }nc[ cinci copii (Mihai, Aglaia, Henrieta, Matei, Vasile) m[resc ]ntinsa familie, care ar fi num[rat pe acea vreme unsprezece copii, dac[ doi n-ar fi murit foarte de mici (159). Avut-a Gheorghe Eminovici destul[ avere pentru a-=i cre=te bine copiii? F[r[ ]ndoial[. C[minarul era un om cuprins. Poate c[ proiectele sale pedagogice s[-i fi ]ntrecut mijloacele b[ne=ti, el ]ns[ ar fi putut s[-=i c[p[tuiasc[ to\i copiii ]n chip onorabil, departe de orice umbr[ de mizerie. Titu Maiorescu aflase c[ b[tr`nul mai avea, spre sf`r=itul vie\ii, 18.000 franci capital mobil (31, 33), dup[ ce ]n 1878 ]=i v`nduse Ipote=tii cu 8.200 galbeni

26

G. C[linescu

austrieci, spre a pl[ti dota fetei sale Aglae, de 2.000 galbeni (159). “Bunii =i str[bunii no=tri — zice Henrieta Eminovici — au fost oameni foarte boga\i, =i chiar p[rin\ii no=tri n-au fost s[raci, =i nu pot ro=i c-a pierdut vreunul averea ]n v`nt, ci numai ]n urma multor nenorociri.” (61) Via\a chinuit[ a o parte din copii se datore=te unor cauze de ordin psihologic, dintr-o parte =i dintr-alta. Gheorghe Eminovici era un om de mod[ veche. }nalt, voinic mai mult dec`t gras, “munte de om”, de o putere herculean[, trup s[n[tos, minte s[n[toas[, el ne prive=te din fotografie cu un cap masiv, acoperit cu p[r trainic =i ]nv[luit cu barba castanie, tuns[ cu foarfecele, spre ]mp[carea tradi\iei cu civiliza\ia, cu nas pr[dalnic =i ochi alba=tri-verzui, care trec, dispre\uitori, dincolo de lucruri, cu falca de jos u=or obstinat[ =i plin[ de sine. }nf[\i=area tr[deaz[ pe omul de munc[, r[zb[t[tor =i cu voin\a de avere, ]n acel stadiu de ]nalt[ lini=te a omului care =i-a agonisit totul prin sine =i, f[r[ sl[biciuni, e oric`nd gata s-o ia de la ]nceput. Un astfel de om este ]ntr-o privin\[ superior =i ]ntr-alta inferior individului obi=nuit. El e mai bine ]narmat ]n lupta pentru existen\[ a spe\ei, dar e lipsit de acel dezechilibru interior ]ntre g`ndire =i putere, care face noble\ea vie\ii morale. C[minarul avea un m[nunchi mic de principii s[n[toase =i nici o subtilitate ori complica\ie sufleteasc[. Slug[ de t`n[r la boieri mai mari, el era p[truns de ierarhia lumii, ]mp[r\it[ de la Dumnezeu p`n[ la prostime ]n trepte nemi=c[toare =i de principiul de superioritate ce deriv[ din ele. De aceea postea posturile, iar duminica =i s[rb[torile asculta cu evlavie =i cap descoperit sf`nta liturghie, de la ]nceput p`n[ la sf`r=it, tot a=a cum ]n col\ul salonului de la Dumbr[veni urm[rea cu smerenie mi=carea =i vorbirea boierilor. La r`ndu-i, ]ns[, aplica acela=i postulat al autorit[\ii ]n propria familie =i fa\[ de subalterni, alerg`nd cu harapnicul c[lare, vocifer`nd, b[t`nd stra=nic la nevoie, ca pe evreii de la C[t[m[re=ti, care ]i oprise vitele, profer`nd ]njur[turi r[coritoare =i patriarhale. El nu putera avea pe acele vremuri fa\[ de femeie,

Via\a lui Mihai Eminescu

27

afar[ de respect, cine =tie ce ging[=ii. Cu c`t o societate este mai rafinat[, cu at`t — ]n ciuda instinctului de conservare a spe\ei — erotica se disociaz[ de efectele ei fiziologice, d[ un precipitat psihic, superior, femeia devine simbol, iar natalitatea — c`nd rafinamentul e dus p`n[ la gratuitate — scade. Cultivat la Biblie =i la tradi\ie, Gh. Eminovici vedea ]n femeie un tovar[= inferior =i util, ursit s[ procreeze =i s[ ]ngrijeasc[ de gospod[rie =i care, exclus[ de la orice via\[ spiritual[, n-vea nevoie de ]nv[\[tur[. }n r[gazurile pe care i le l[sau treburile grele de la c`mp, el f[cea amoruri fructuoase, transform`nd pe c[min[reas[ ]ntr-o etern[ clo=c[ cu pui, ]nchis[ ]n cas[, ]ntr-o vreme, aproape ]n fiece an, nou[ luni din dou[sprezece. Asemeni unor fiin\e gregare, ca de pild[ furnicile, care tr[iesc ca spe\[ =i ]nving du=manul prin ]nmul\ire, lumea de \ar[ de-atunci n-avea adesea respectul individualit[\ii, nici mila. Dintr-un sim\ aprig al conserv[rii colective, moartea era a=teptat[ =i primit[ cu indiferen\[, ]ntr-o preocupare cr`ncen[ de p[strare =i sporire a bunurilor sociale. O viziune politic[ de acest fel — poate mai bl`nd[ — asupra familiei sale, trebuie s[ fi avut =i Eminovici. Pe m[sur[ ce od[ile se umpleau cu paturi =i masa cu t[c`muri, mintea sa ]n func\ie de spe\[ rumina ridicarea =i conservarea familiei. |[ran, boierna= slujba=, boierna= liber =i proprietar, visa pentru copiii s[i o treapt[ social[ mai ]nalt[, un copac genealogic care se ]nal\[ spre cer, ]n umbra c[ruia — el, respectuos de genealogii — s[-=i sf`r=easc[ b[tr`ne\ea. }n chip cu totul absolut el ]=i puse ]n aplicare pu\inele =i “s[n[toasele” principii pedagogice: fetelor nici o instruire spiritual[, rostul lor fiind casnic, dar zestre bun[; b[ie\ilor nici o avere, ei put`ndu=i-o agonisi singuri, dar cultur[ temeinic[. Fetele r[maser[ acas[ (Henrieta ]nv[\ase numai abecedarul). B[ie\ii fur[ trimi=i la Cern[u\i, la carte bun[, nem\easc[. Tat[l ]i trateaz[ cu o severitate metodic[. Atunci c`nd un copil fuge de la =coal[, face un scandal stra=nic, ia biciul ]n m`n[, pune oameni c[l[ri s[ prind[ pe fugar =i cu mult[ autoritate ]l duce pe sus ]napoi la =coal[, f[r[ s[ se

28

G. C[linescu

]ntrebe ce cauze externe sau l[untrice au putut pricinui asemenea fapt[. }nr`urirea casei lui Bal= =i inteligen\a nativ[ d[duse, ce e drept, ]n privin\a culturii lui Eminovici, idei foarte ]naintate. El alege pentru copiii s[i cariere care aduc bani mul\i =i onoare omului activ, =i cu mult[ abnega\ie =i bun-sim\ trimite pe b[ie\i la =coli ]nalte ]n str[in[tate. +erban studiaz[ medicina la Viena =i la Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, Iorgu =tiin\ele militare ]n Prusia, Ilie medicina ]n =coala doctorului Davila din Bucure=ti, iar Matei urmeaz[ politehnicul din Praga. Dup[ cum se vede, tot meserii practice (159). Spiritele contemplative, ]nclinate c[tre activitatea aparent gratuit[ a spiritului, repugnau lui Gh. Eminovici. C`nd ]=i b[nuia copiii c[zu\i ]n aceast[ suferin\[, ]i pi=ca cu vorba, ]i cic[lea, p`n[ ce-i f[cea s[ se ascund[ care ]ncotro. Av`nd obiceiul a recita versuri, Mihai era zeflemisit cu vorba “poetul”, a=a ]nc`t, ]nghimpat adesea cu aluzii r[ut[cioase despre nulitatea sa, sf`r=i prin a evita casa p[rinteasc[, a=ez`ndu-se pe vacan\[ ]n vreo cas[ de \[ran sau petrec`ndu-=i toat[ vara cu ciobanii la st`n[ (152). Tat[l ]n\elegea, ca mult[ lume respectuoas[ de cultur[, s[-=i pedepseasc[ progenitura c`nd nu ]nv[\a poeziile din cartea de =coal[, dar ca ]ns[=i odrasla sa s[ ajung[ a face poezii, asta n-o ]n\elegea! Un b[iat trebuie s[-=i fac[ viitorul, “s[ se chiverniseasc[“! “Dac[ nu \i-am scris p`n[-acum — spune poetul tat[lui ]ntr-o scrisoare de la Berlin — cauza a fost ne]ncrederea cu care ]nt`mpini orice voin\[ proprie a oric[rui din fiii dumitale, ne]ncredere augmentat[ de privirea formalist[ ce-o ai despre lume, dup[ care orice om care nu caut[ numaidec`t a se chivernisi, dup[ cum o nume=ti d-ta, trebuie s[ fie un om de nimic. E=ti un p[rinte nenorocit — adev[rat [se poate]. Dar e=ti nenorocit mai mult pentru c[ vrei ca fiecare s[ tr[iasc[ =i s[-=i m[sure pa=ii dup[ cum dore=ti d-ta.” (Ms. 2258, f. 169.) Mult[ vreme p[rintele a refuzat s[ cread[ c[ e ceva de capul fiului s[u Mihai, p`n[ c`nd, uimit de considera\ia ce i se da, se las[ biruit.

Via\a lui Mihai Eminescu

29

Altcum, c[minarul era o fire vesel[ =i la vreme bun[, =i la vreme rea. Ceremonios, ]i pl[ceau ziafeturile cu m[sur[, d[dea ospe\e de Pa=ti sau de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]=i serba ziua numelui. Cititor de c[r\i privitoare mai cu seam[ la trecutul \[rii =i ]nzestrat cu memorie mare, ]i pl[cea s[ povesteasc[. Se indigna ]mpotriva grecilor =i contraf[cea cu mult umor vocea =i mersul in=ilor, pe cepelegi, pe g`ngavi =i pe boierii cu tabieturi. C[l[torea, ca un om luminat, ]n str[in[tate. La 30 august 1860 cerea pa=aport pentru toate provinciile Austriei. La 29 iunie 1870 Raluca =i Aglae treceau grani\a, urmate la 30 august =i de Gh. Eminovici. }n 1874 ]=i c[uta la Praga fetele bolnave plecate din Teplitz (192).O fotografie a Raluc[i Eminovici e f[cut[ acolo. Henri-eta fusese la Viena ]ntr-un sanatoriu (61), b[ie\ii mai to\i prin str[in[t[\i. Fiul Mihai ]l socotea plin de vanitate =i ]n stare s[ se ruineze spre a p[rea mai generos dec`t putea fi: “Nu =tii ce tat[ am — scrie cuiva (c. 1870). S[rac =i ]mpov[rat de familie grea (=apte copii) — e cu toate astea ]nzestrat c-o de=ert[ciune at`t de mare, ]nc`t ar putea servi de prototip pentru acest viciu, dup[ p[rerea mea cel mai nesuferit din lume. M[rit`ndu-se sor[-mea, el i-a promis o zestre de dou[ mii de galbeni. Este ridicul c`nd un om promite ]nscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obliga\iunea fa\[ de cumnatu-meu este pozitiv[, =i b[tr`nul meu e ca =i ruinat... Am fra\i mai mari =i [mai] mici dec`t mine, f[r[ pozi\iune-n lume, =i asta nu din cauza lor, ci numai din a de=ertului, care voia a face din fiecare din ei om mare =i sf`r=ind prin a-i l[sa cu studii neispr[vite, risipi\i prin str[in[tate, f[r[ subsisten\[, la voia sor\ii lor. O familie grea, ]ngreuiat[ ]nc[ prin de=ert[ciunea ]nd[r[tnicului b[tr`n — =i ]ntristarea mea cea mare este c[ eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea existen\[. (18; ms. 2255, f. 294.)” C[ b[tr`nul n-a avut bani spre a ]ntre\ine cum se cade pe copiii s[i, acolo unde ]i trimisese nobilele sale inten\ii, aceasta este

30

G. C[linescu

probabil. El ]ns[ nu era om s[ ]n\eleag[ dezolarea unui t`n[r pentru a=a ceva. Odat[ pu=i pe drum, copiii trebuiau s[ dea din m`ini, s[-=i c`=tige dreptul la existen\[, a=a cum el, feciorul dasc[lului Vasile, =i-l c`=tigase. Activ p`n[ la sf`r=itul vie\ii (la 8 octombrie 1876 e numit membru al Consiliului general — 169), Gh. Eminovici se ocup[ ]n 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul s[u Nicolae ]i d[dea ]ntr-o scrisoare l[muriri despre recolt[ =i arat[ c[ prinsese pe 3 vagoane de p[pu=oi bani ]n numerar 2.620 franci (ms. 2255, f. 342—44). Se afla atunci (19 iunie 1881) la Bucure=ti, la fiul s[u Mihai, ]n strada Biserica Enei nr. 1. Cargiale ]l v[zuse: “Era un om b[tr`n foarte dr[gu\, glume\ =i original. F[cuse o bun[ afacere =i venise s[-i cumpere fiului haine =i ceasornic =i s[-i deie din via\[ o sut[ de galbeni, partea lui de mo=tenire din averea p[rinteasc[.” (42) Dup[ ce-=i v[zu aproape toat[ familia m[cinat[ de moarte =i de boal[ (so\ia =i =ase copii mor\i, Mihai, Nicolae, Henrieta bolnavi), ur`ndu-i-se cu via\a, dar cu acel calm ce e aproape indiferen\[, caracteristic sufletelor s[n[toase =i patriarhale, moare subit, “eri ora unspriz[ci din noapte”, dup[ actul de deces din 9 ianuarie 1884 st. v. “ora zeci diminea\a”, =i e ]nmorm`ntat l`ng[ bisericu\a din “cotuna Ipote=ti, comuna Cucor[ni (61,63). CUPRINS

RALUCA EMINOVICI +I COPIII Pe l`ng[ un b[rbat a=a de ]nt[r`tat ]n ideile lui =i cu at`ta violen\[ autoritar, femeia nu putea fi dec`t o fiin\[ supus[ =i bl`nd[, m`ng`indu-se cu copiii =i ]ngenunchind pe la icoane. +i, ]ntr-adev[r, amintirile ne-o arat[ astfel. Ralù, Raluca sau Rali\a Eminovici — cu adev[ratul nume Rare=a — era, cum am v[zut, a patra fiic[ a stolnicului Vasile Iura=cu din Jolde=ti =i a Paraschivei Don\u. La Jolde=ti a fost lupta ]ntre +tefan cel Mare =i Aronvod[. Dac[ pulberea luptelor trecute nu intr[ ]n s`ngele urma=ilor

Via\a lui Mihai Eminescu

31

spre a le r[scoli instinctele, amintirea trebuie s[ fi dat totu=i lui Eminescu un fior de m`ndrie nobilitar[. Jur[sce=tii erau de fel din Hotin, unde un str[mo= s-ar fi fost afl`nd c`ndva p`rc[lab. Raluca era foarte m`ndr[ de str[bunii ei, pe care-i pretindea boieri de rangul ]nt`i. }n vrajbele amicale ce se iscau pe aceast[ tem[ ]ntre so\i, Eminovici, om mu=c[tor, consim\ea lini=tit, dar ]=i da cu p[rerea, ironic, c[ la o adic[ Don\u fusese =i mai boier dec`t Jur[sce=tii. Don\u era rusul de pripas prin Moldova, Alexa Potlov, tat[ al Paraschivei Jura=cu, mama Raluc[i. Muscal sau cazac, se credea c[ era un refugiat din motive politice. Se a=ezase pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafine=ti, ]ntr-un loc numit =i azi Vadul Don\ului, =i tr[ia \[r[ne=te cu o \iitoare, Catrina, fata \[ranului Ion Brehuescu. Fata, care mai apoi a murit de holer[, era bunica Rali\ei. Don\u ]=i d[duse fiica dup[ stolnicul Vasile Jura=cu =i era ]n p[rerea lumii c[ rusul, bogat, ]l umpluse pe ginere de bani. Potlov fusese om cult, c[ci vorbea nem\e=te, fran\uze=te =i le=e=te. Mama poetului ]l v[zuse sau auzise povestindu-se de el. Purta barb[ =i plete, era alb ca neaua de b[tr`n, iar vara =edea numai ]n c[ma=[ de borangic la umbra unui plop, pe malul Siretului, ]n apropierea pris[cii lui, cu care se ]ndeletnicea (58, 159). De la Don\u sau nu fi-va avut stolnicul Jura=cu averea, el d[du fetei zestre bun[, dup[ cum urmeaz[ (89): “Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu cu blagoslovenie =i s[n[tati. Din anul 1840 mai 26: Una icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint. — Una candel[ tij de argint. — Patru ineli cu diamant. — Una p[rechi cercei cu m[rgean. — Un fermual. — Dou[ bra\ele de aur. — Una perechi de cercei cu coletul lor. — Una alesid[ de aur. — 12 linguri. — 12 cu\ite. — 12 furculi\e. — 12 linguri\e. — 1 lingur[ mare. — un panera= lucrat ]n ajur. — Una lad[ mare. — +as[ tingiri de aram[. — Dou[ tablale de Lip\ca. — 6 sfe=nice. — Un lighean.

32

G. C[linescu

— Un ibric de alam[.— Un salop de atlas. — 7 rochii de m[tas[. — 1 rochie de alibet. — 8 straie de cit. — 2 m[su\i de c[r\i. — 3 tac`muri de mas[. — P`nz[ de fabric[ — 4 tac`muri. — P`nz[ de cas[. — 24 buc[\i, c[m[=i =i fuste. — 4 buc[\i scor\uri. — 2 scrinuri. — 2 salteli. — 2 oghealuri. — 3 r`nduri prostiri. — 8 perini cu trei r`nduri de fe\i. — 3 capeli. — 7 =aluri =i unul turcesc. — 2 mindiri de l`n[. — 8 prosoape. — 1 gardirop. — 10 p[rechi scarpe de tot soiul. — 12 p[rechi col\uni. — Sticl[rii =i farfurii. — Bani ]n num[r[toare ]naintea cununiei #1.500. — Bani ]n num[r[toare ]n ziua cununiei la 29 iunie anul 1840, rest #1.500. — Adic[ ]n bani #3.000 [galbeni] =i zestre ]n haine =i obiecte 576#. (ss) STOLNICUL JURA+CU }ntocmai am primit (ss) GHEORGHE EMINOVICI (ss) RALU EMINOVICI.” Alesida de aur despre care pomene=te foaia de zestre fusese a Paraschivei Jura=cu, c[reia i-o d[ruise, c`nd cu venirea ru=ilor la 1828, un general de intenden\[, Jeltuhin. Un portret ]n ulei, din chiar anul nun\ii, 1840, ne-o ]nf[\i=eaz[ pe Raluca cu alesida de aur masiv, ]nv`rtit[ de trei ori ]n jurul g`tului. E o femeie t`n[r[ (se n[scuse ]n 1816), cu tr[s[turi nobile, fin conturate, cu ochi ]ntuneca\i, p[trunz[tori =i gur[ senzual[, neted t[iat[, totul ]ntr-o fa\[ slab[, oblong[,de o bl`nde\e suav[, imperceptibil z`mbitoare. Spre b[tr`ne\e, ]ns[, se accentueaz[ masivitatea st`ncoas[ a fe\ei, eminesciana buz[ groas[, care dac[ la poet d[ acea astral[ adulmecare ]n infinit, la femei (Raluca, Henrieta) este de o sup[r[toare, androgin[ ambiguitate de eunuc. Raluca poart[ ]n portret p[rul ]mp[r\it cu romantic[ elegan\[ ]n dou[ zone netede printr-o c[rare la mijloc =i un ve=m`nt somptuos de atlas sau velur, l[s`nd umerii goi str[jui\i de dantele, ale c[rui cute largi, ca ]n picturile Rena=terii, se las[ de pe piept =i de pe m`neci, ]n raze

Via\a lui Mihai Eminescu

33

centripete, spre talie, pentru a se desface, probabil, ]n jos, ]ntr-o unduitoare, rotat[ crinolin[. M`inile sale albe sunt ]mpreunate spre a expune inelele cu pietre mari prev[zute ]n foaia de zestre. De statur[ era mic[, dar robust[. Umbla t[cut[ prin cas[, cu un aer de resemnare: ochii negri aveau o orientare ]ndep[rtat[, vis[toare, iar col\ul gurii, un z`mbet dureros. Era plin[ de bun[tate, statornic[ ]n iubire, ca =i ]n ur[ =i, ca mai toate fiin\ele slabe =i pasive, cu ie=iri, uneori, de sarcasm. Existen\a Raluc[i Eminovici s-a scurs, f[r[ ]ndoial[, obscur[ =i trudit[, ]ntr-o cas[ plin[ de copii, ]n grija continu[ de ei, ]ntr-o h[rnicie casnic[ necesar[ pentru a men\ine o familie at`t de numeroas[. La desele sup[r[ri ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici =i a pedagogiei sale sumare, s-a ad[ugat pierderea unora din copii =i mai ales a doi din cei mai mari (+erban =i Iorgu), mor\i ]n plin[ vigoare b[rb[teasc[, aproape unul dup[ altul. Aceasta trebuie s[ fie =i pricina boalei sale (cancerul) =i a mor\ii ]nt`mplate cur`nd dup[ moartea b[iatului mai mare, +erban (13 august 1876). Copiii o iubeau mai mult dec`t pe tat[, pentru c[, bl`nd[ =i miloas[, ]i ap[ra =i ]i ascundea de vajnica m`nie pedagogic[ a acestuia. Este ]nmorm`ntat[ ]mpreun[ cu Gh. Eminovici l`ng[ bisericu\a din Ipote=ti, sub chiar ferestrele ei, ]ntr-o mic[ ]mprejmuire, precum arat[ inscrip\ia: “Colea zace r[m[=i\ele robilor lui Dumnezeu Gheorghe =i Raluca Eminovici, ]n somnul cel de veci”. C`\iva salc`mi umbresc morm`ntul =i u=a bisericu\ei — biseric[ de lemn, v[ruit[ pe dinafar[, pleo=tit[, joas[ =i cu ochiuri mici de fereastr[ ca orice cas[ de \ar[ (159). Acoperi=ul de tabl[ veche =i ierburile cotropitoare fac =i mai melancolic[ dezolata chemare eminescian[: O, mam[, dulce mam[, din negura de vremi Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi; Deasupra criptei negre a sf`ntului morm`nt Se scutur[ salc`mii de toamn[ =i de v`nt, Se bat ]ncet din ramuri, ]ng`n[ glasul t[u... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

34

G. C[linescu

Despre fra\ii =i surorile lui Eminescu avem =tiri pu\ine =i nesigure. Aceast[ familie ciudat[, asupra c[reia a ap[sat o soart[ tragic[, ]ncepe s[ fie mistuit[ de legend[. Opinia unei familii originale =i nevropate, ]n care copiii se ]mpu=c[ din senin dup[ ce dau dovezi de sclipitoare inteligen\[, aerul de triste\[ fatal[ indicibil[, ]n care ace=tia erau ]nf[\i=a\i de c[tre unii, se dovedesc, la lumina documentelor, fals[ literatur[. Fra\ii erau oameni normali, cu o varietate de atitudini psihologice care ]i dep[rtau unul de altul, unii din ei poate cu o sensibilitate prea acut[, care la o izbitur[ moral[ prea mare putea s[ aduc[ zdruncinarea sufletului. Despre vreo manifesta\iune patologic[ hot[r`t[ nu avem ]ns[, dup[ cum vom vedea, nici un indiciu serios. +erban, ]nt`iul copil, n[scut ]n 1841, oache=, sl[bu\, t[cut, seam[n[, a=adar, mai mult cu mam[-sa. Nu =tim nimic din copil[ria sa, petrecut[ ]n parte =i la Dumbr[veni, dec`t c[ a urmat liceul la Cern[u\i, unde =i-au f[cut studiile to\i fra\ii. Tr[s[tur[ comun[ copiilor, +erban se ]mpac[ =i el destul de greu cu =coala, r[m`n`nd repetent =i recurg`nd probabil la examene particulare pentru a rec`=tiga anii pierdu\i. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii, c[ci ]i vedem deosebit de aplica\i ]n =colile mai ]nalte, ci o recalcitran\[ la ordine, o turbulen\[ care ]i f[cea chiar b[t[u=i =i greu de \inut laolalt[, derivat al unei copil[rii zv[p[ite, la c`mp =i la p[dure. Intrat ]n lumina cercet[rilor biografice printr-o ]nt`mplare a soartei pentru care nu se preg[tise, +erban plute=te ]ntr-o cea\[ enigmatic[, din care se deslu=esc vagi contururi. Gh. Eminovici a trimis pe acest ]nt`i vl[star al s[u s[ studieze medicina la Viena =i apoi la Erlangen (Bavaria) (159). La ce v`rst[? P[r[sise liceul f[r[ s[-l sf`r=easc[ pe la 18 ani (1852—1853, cl. I; 1853— 1854, cl. a II-a; 1854-1855, repetent cl. a II-a; 1855-1856, cl. a III-a, medie rea; 1856—1857, lips[; 1857—1858, cl. a V-a; 1858— 1859, cl. a VI-a, medie rea, retras) (185). Dac[ la 1870, pe prim[var[, c`nd ar fi adus pe Eminescu bolnav la Ipote=ti, se ]ntorcea de la studii, ]nseamn[ c[ le sf`r=ise destul de t`rziu, la

Via\a lui Mihai Eminescu

35

29 de ani. L[sat, ca de obicei, de c[tre tat[ f[r[ suficiente mijloace b[ne=ti, el a trebuit s[ duc[, dup[ c`\iva ani de fl[m`nzire pe la gazdele din Cern[u\i, o studen\ie amarnic[, nevoit adesea, la Viena, din lips[ de lum`nare, s[ studieze la lumina felinarelor (159). Sup[rase cu ceva pe moroc[nosul b[tr`n, cu care, de asemenea, era ]n[sprit, c[ci Eminescu ap[ra fa\[ de Gh. Eminovici pe acest “fiu nenorocit, care desigur a gre=it mai mult printr-o ]nn[scut[ sl[biciune de caracter, c[ruia natura nu-i d[duse nici o energie =i nici o putere”: “+erban a fost un om slab, iar nu om r[u, asta a fost p[rerea mea despre el ]ntotdeauna, =i desigur c[ a fost mai nenorocit de cum merita s[ fie. El n-a avut pentru nimenea ur[ ]n lume, n-a avut nici o patim[ ur`t[, =i dac-a gre=it, nu din r[utate, ci dintr-o nem[rginit[ sl[biciune a gre=it. El era un copil b[tr`n =i astfel ar fi trebuit tratat.” (33) Fusese, de altfel, un student str[lucit =i \inuse la Viena, o vreme, de casa unui medic vestit, Opolze. Era un chirurg remarcabil =i savant. +erban se ]mboln[ve=te de tuberculoz[ =i se duce la Berlin s[ se caute, ori pentru a-=i continua studiile, pe care Eminescu ]nsu=i nu =tia de =i le-a ispr[vit. Henrieta, care =i ea are hemoptizii =i moare de o boal[ de piept, pretinde c[ tuberculoza e o boal[ ereditar[ ]n familie, negre=it dinspre partea mamei (61). }n 1873 =i 1874, c`nd Eminescu era la Berlin, se afla, dar, =i fratele +erban. Firea sa deosebit[ =i boala ]l f[cuser[ rece, sumbru =i disimulat, =i-l \ineau departe de fratele mai mic. “Pe +erban ]l v[d rar, c[ci =ade foarte departe de mine. Dac[ vorbesc cu el despre afacerile lui, el nu m[ clarific[ niciodat[ ]ntr-at`ta ca s[ =tiu ce are de g`nd s[ fac[. Ceea ce =ti\i d-voastr[ despre el =tiu =i eu... =i nici cred ca s[-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce g`nde=te. Astfel, el o duce destul de pasabil; are amici, cuno=tin\e cu doctori germani =i societatea lui e foarte c[utat[. El e =i membru la o societate =tiin\ific[-medical[. Ce sunt rom`nii cari ]nva\[ medicina aicea, pe l`ng[ el? Pot s[ zic c[ dispar... +i, cu toate acestea... Eu o spun curat: nu-l ]n\eleg, =i pace. Eu g`ndesc c[ n-ar avea dec`t s[ se

36

G. C[linescu

prezinte aici la Universitate, pentru ca s[-l fac[ de trei ori doctor, dac[ nu este ]nc[. Aici ]n Berlin poart[ acest titlu f[r[ ca cineva s[ i-l contesteze, scrie re\ete, face chiar vizite, c[ci dup[ legile prusiane-i este permis aceasta, se-n\elege c[ sub responsabilitatea sa personal[. Dar presupunem c-ar r[m`nea chiar aici, ce viitor ]l poate a=tepta ]n mijlocul unui ora= unde sunt at`\ia al\ii?” (193). Viitorul ce-l a=tepta e acesta. }n toamna anului 1874 boala se agrava, =i +erban, zdruncinat suflete=te, d[dea semne de aliena\ie. Internat ]n spitalul “Charité”, pentru “Brustkrankheit” cu semne “von Geistesaberration”, murea la 29 noiembrie 1874 “um zwei ein halb Uhr” (Sterbe-Urkunde, nr. 458 din 30 noiembrie/ 2 decembrie ]n cimitirul “Charité”), ]n vreme ce Eminescu implora pe b[tr`n s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea (33). +erban datora bani la feluri\i, dintre care =i gazdei, d-ra Lange, ]n Albrechtstrasse 6, =i abia ]n iulie 1876 Gh. Eminovici expedie sus-numitei domni=oare corespondentul a 99 m[rci, 9 pfennigi, autoriz`nd-o s[ v`nd[ ]n folosul ei lucrurile r[mase. Niculae, n[scut la 2 februarie 1843, urmeaz[ =i el =coala la Cern[u\i, odat[ cu +erban, de=i mai t`n[r, r[m`n`nd =i el repetent =i corijent (1852—1853, cl. I; 1853—1854, cl. a II-a; 1854—1855, repet[ cl. a II-a; 1855—1856, cl. a III-a, corijent; 1856—1857, cl. a IV-a; 1857—1858, cl. a V-a; 1858—1859, cl. VI-a, corijent; 1859—1860, cl. a VII-a, medie rea) (185). Dup[ aceea a studiat dreptul la Sibiu =i s-a a=ezat ]n urm[ la Timi=oara, unde se afla prin 1867, ca scriitor al avocatului Emerich Christiani (159, 198; ms. 2287, f. 38). Era bl`nd, bine crescut =i foarte sim\itor, ]nc`t atunci c`nd tat[-s[u ]l certa se ]nchidea ]n odaia lui =i =edea tot timpul ab[tut (159). De aceea, probabil, ]i ziceau “Neculai cel prost” (ms. 2255, f. 333). Prin 1881 ]l g[sim ]ntors acas[ =i ocup`ndu-se pe l`ng[ tat[-s[u cu treburile agriculturii. Nenorocul a f[cut s[ se ]mboln[veasc[ =i el de o grav[ boal[ veneric[ (61). B[tr`nul, v[z`nd c[ =i acest b[iat, care nu se chivernisise, ]i cade pe cap, scrie iritat ]n 1883 lui Mihai: “Mi s-a ur`t via\a... f[ ce

Via\a lui Mihai Eminescu

37

faci =i vino de-l ia, ca s[-l duci ]n vreo cas[ de s[n[tate”. }ntr-adev[r, Eminescu, s[ritor pentru fra\ii lui, ia cu ]mprumut de pe unde poate 2.000 de lei cu g`ndul de a i-i trimite (210). }nainte de Pa=ti 1883, Niculae a=tepta cu ner[bdare banii, ]ntr-o scrisoare ce arat[ un om cu des[v`r=ire s[n[tos la minte. Dar ]n cur`nd se ]nt`mpl[ boala lui Eminescu (vara 1883) =i nu mult dup[ aceea moartea b[tr`nului (8 ianuarie 1884). Nu este de trebuin\[ nici o cauz[ patologic[ pentru a explica ceea ce a urmat. B[tr`nul n-a l[sat b[ie\ilor nici un ban de pe v`nzarea mo=iei. O parte din capital l-a ]ncredin\at ca depozit Henrietei, cealalt[ o va fi dat — dup[ concep\iile sale — Aglaiei. F[r[ nici un sprijin, bolnav, ]n neputin\[ de a-=i c`=tiga existen\a, Niculae moare, “prin ]mpu=care de sine ]nsu=i” la 7 martie 1884, la Ipote=ti, unde a =i fost ]nmorm`ntat (159). A treia victim[ a soartei, Iorgu (George), n[scut ]n 1844 (!), ]=i are =i el mica sa legend[. “L-am ]nt`lnit — zice Caragiale —... pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot a=a de frumos, de bl`nd =i de ciudat — o izbitoare asem[nare ]n toate. Acela a mers la Berlin; ]n c`teva luni a speriat Academia militar[ cu talentele-i =i a dat un examen care l-a f[cut pe mare=alul Moltke s[ se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hot[r`t s[-l ia pe l`ng[ d`nsul. Ca s[-=i ]ncoroneze succesul, militarul s-a dus acas[ =i, f[r[ s[ lase m[car o vorb[, s-a ]mpu=cat.” (42) Adev[rat din aceasta este c[, dup[ ce urmase t`r`=-gr[pi= c`teva clase secundare la Cern[u\i (1854—1855), cl. I, particular; 1855—1856, cl. a II-a; 1856—1857, lips[; 1857—1858, cl. a IV-a; 1858—1859, cl. a V-a, medie rea; 1859—1860, repet[ cl. a V-a; 1860—1861, cl. a VI-a, retras 4 ian. 1861) (185), a studiat =tiin\ele militare ]n Prusia. Intr`nd ]n armat[, fu trimis ]n 1869 la Berlin, ]ntr-o misiune din care f[ceau parte colonelul Manu, maiorul Cantili, locot. Otetele=anu =i al\ii. Iorgu era ]ns[rcinat ]n

38

G. C[linescu

mod deosebit s[ duc[ o coresponden\[ a regelui c[tre Bismarck sau c[tre un membru al familiei regelui =i autorizat s[ asiste la manevrele germane ]n Brandenburg. }n urma unei r[celi contractate la acele manevre sau a unei c[deri de pe cal, s-a ]mboln[vit, =i dup[ vreo trei ani, la 21 septembrie 1873, muri, ]n v`rst[ de 29 ani, fiind ]nmorm`ntat la Ipote=ti. Se prea poate totu=i s[ fi fost atins de ftizie. Acest frate ]nalt, negricios, asem[n[tor mamei, era o fire tot a=a de ]ntunecat[ ca =i +erban. “C`nd r`dea, se schimba vremea.” (189) Dup[ Ruxandra, n[scut[ la 5 mai 1845 =i moart[ de copil (89), urma Ilie. Mai aproape prin v`rst[ de Eminescu (n[scut 1 iulie 1846), el a fost f[r[ ]ndoial[ tovar[=ul de joc al acestuia, la Ipote=ti. Era =i mai vesel, de altfel, sem[n`nd ]ntr-aceasta cu tat[-s[u, ai c[rui ochi ]i avea. El este negre=it fratele mort “]n strein[tate”, pe care ]l pl`ngea Eminescu ]ntr-o ]ncercare de poezie, pentru c[ el avea ochi alba=tri (27): Mort e al meu frate. Nimene ochii-i n-a ]nchis }n strein[tate, Poate-s deschi=i =i-n groap[.

Dar ades ]ntr-al meu vis Ochii mari alba=tri Lumineaz[ un sur`s Din doi vine\i a=tri.

La Cern[u\i, Ilie a urmat numai trei clase, r[m`n`nd, fire=te, corijent =i repetent (1857—1858, cl. I; 1858—1859, cl. a II-a; 1859—1860, cl. a III-a, medie rea, retras) (185). Urm`nd apoi medicina la =coala lui Davila din Bucure=ti, se ]mboln[ve=te de tifos, lu`ndu-l de la solda\ii bolnavi din spitalul militar, =i moare ]n iarna anului 1862 sau 1863 (159). Al =aselea copil, Maria (Marghioala), a murit de 7 ani =i jum[tate (n. 1848—1849, m. 1855-1856) (137). Mihai era al =aptelea. Dup[ el urmeaz[ Aglae (n. 7 mai 1852—m. 30 iulie 1900), n[scut[ la Ipote=ti (63). }ntr-o fotografie o vedem adolescent[ — buc[lat[ =i gra\ioas[. Mai t`rziu, ]ns[, liniile se aspresc =i se usuc[ (159). Era con=tient[ de frumuse\ea ei, dar foarte

Via\a lui Mihai Eminescu

39

solitar[. Fusese m[ritat[ de t`n[r[, la vreo 18 ani (7 ianuarie 1871), cu Ioan Drogli, profesor la =coala normal[ de ]nv[\[tori, care ]ntre 1875—1882, fiind inspector districtual pentru jude\ele Suceava =i C`mpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut doi b[ie\i, Ioan =i George. Cel din urm[ a fost prilej de considera\iuni romantico-medicale, dat fiind c[, infectat cu lues, =i-a purtat o parte din via\[ prin ospicii, ap[sat de paranoia. Fusese c[pitan auditor. Se mai vorbe=te =i de o fat[, moart[ de difterie. Murind Drogli (22 noiembrie 1887), Aglae se rec[s[tore=te ]n 1890 cu un c[pitan austriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, trec`nd la catolicism. Morbul lui Basedow, care i-a pricinuit sf`r=itul, poate fi iar[=i prilej de lungi dizerta\ii ]n jurul eredit[\ii (82, 159). “Mai am o sor[ — zice Eminescu — un geniu ]n felul ei, cu o memorie ca a lui Napoleon I =i c-o ]n\elepciune natural[ cum rar se afl[. Dar ea-i pe jum[tate moart[, c[ci [e] lovit[ de apoplexie” (ms. 2255, f. 294, 311). Infirmitatea acestei ilustre de acum femei numite Henrieta sau Harieta (n. poate la 1854) (63) s-ar fi datorat faptului c[ dormise, copil de cinci ani, ]n casele ude pe care le zidea Gh. Eminovici la Ipote=ti. F[r[ nici o cultur[ — studiase doar abecedarul — izbutise s[ poat[ exprima idei destul de complicate ]ntr-un stil cult. Compunea chiar versuri =i avea un anume umor crud. E, de altfel, ]n felul ei de a fi ceva din bizareria =i febrilitatea cultural[ a autodidac\ilor, ]mpreunate cu o not[ de mizantropie =i cu evidente reminiscen\e eminesciene. Iat[ o cugetare filozofic[ (61): “Sunt momente ]n care nu m[ pricep eu pe mine ]nsumi... c`nd, nemul\umit[ de mine =i de lume, a= vrea s[ nu mai fiu. Oare de ce te sup[r cu astfel de reflec\iuni? C`nd sunt convins[ c[ nenorocitul =i fericitul are tot aceea=i venire =i trecere ]n repauzul de veci. C`nd soarele apune, c`nd stelele pic, ]mi vine a crede c[ totul e nimic. Lumea ]ntreag[ nu-=i poate da cont de ce a venit ]n lume =i pentru ce dispare f[r[ un scop altul dec`t instinctul de a tr[i, =i

40

G. C[linescu

cu c`t p[trunzi durerile morale =i fizice, vezi c[ e=ti martirul, f[r[ a putea p[trunde cauza.” Iat[ =i versurile, furate din C. Negruzzi, ]ntr-o scrisoare c[tre d-ra Cornelia Emilian: “SCUMP{ SORIOAR{, O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire M[-ndeamn[ s[-\i scriu ast[zi acea t`n[r[ sim\ire Ce numai ]n singur[tate ]=i are loca=ul s[u, Dar ceresc trimis ]n lume din s`nul lui D-zeu. Fie ca aceste scrisori ce cur`nd vor fi uitate S[-\i aduc[ alinare unor zile ]ntristate +i, resfir`nd pe a lor cale ni=te nemernice flori, S[-\i ]mpr[=tie necazul =i-al sup[r[rilor nori.

Acuma, sorioar[, nu =tiu ce vei crede de prostiile mele, de cari sunt convins[ c[ sunt gre=ite ]n ortografie, rim[ etc.; ]ns[ ]n totul, ]n lume se sacrific[ ideia pentru rim[, =i ]n via\a oamenilor inima pentru situa\ia social[. Pentru asta sunt de acuzat, cum n-am ]nv[\at dec`t abecedarul =i din cauza boalei ]mi lipse=te chiar =i aceea ce a= fi putut c`=tiga umbl`nd ]n societate cu persoane culte, adec[, cum zice rom`nul, m-a= fi ros cu oarecare =tiin\[. Mai la urm[, =i dac[ a= fi cult[, ce folos a= aduce societ[\ii sau =tiin\ei? Din nimic r[m`ne tot nimic. }n prezent ]mi r[m`ne cel pu\in regretul c[ nu-s ceva, ]ns[ av`nd cultura a= cunoa=te =i mai mult r[ul =i poate atunci m-a= sim\i moral =i mai zdrobit[ dec`t cum sunt. S[ las filosofia deoparte, c[ci nu-i de sam[, =i s[ vin la o veste nou[ ce voiesc s[-\i scriu =i de care poate e=ti ]nc[ str[in[. Te-am intitulat sorioar[, aceasta provine dintr-o schimbare ce s-a f[cut ]ntre mine =i mama matale, de c`nd ai p[r[sit Patria =i te-ai dus ]n lumea mare. Mama matale, r[m`ind f[r[ mata, s-a hot[r`t s[ mai aib[ o fiic[ din poveste:

Via\a lui Mihai Eminescu

Vineri m-a f[cut, S`mb[t[ am crescut, Duminic[ m-a botezat, Luni de fiic[ m-a ]nchinat, +i de atunci fiic[ ]mi scrie mereu,

41

Drag[ sufletului meu, Iar eu mam[ o numesc Cu sim\ dumnezeiesc, De care m[ simt legat[ Pe via\a-mi toat[.”

Henrieta =tia pu\in =i nem\e=te, din auzite, din timpul c`t =ezuse ]n clinica d-rului Bilroth, la Viena. Era p[truns[ de “ce ]nsemneaz[ Eminescu pentru cultura rom`neasca“ =i numea cu umor, pe cine credea c[ sunt du=mani ai poetului, “bonjuri=ti”. Pe Veronica Micle o poreclise “b[l[uca“ =i “berecheta”. Tr[ia la Boto=ani din venitul a c`torva mii de lei l[sa\i de b[tr`nul Eminovici (61). Devotamentul ar[tat de aceast[ nefericit[ sor[ fa\[ de Eminescu bolnav, ]n 1887—1888, este vrednic de laud[. Ea a vegheat cu trud[ un om pierdut la minte, obstinat ]n t[cere, de=i picioarele i se mi=cau greu, cu ajutorul unor “ma=ini... ]n greutate de 5 oca de fier”. Chemat[ adesea peste noapte la bolnav, se t`ra pe br`nci la patul lui ca s[-l ajute. Paralitic[, poate =i ftizic[, Henrieta fu r[nit[ ]n amorul propriu de plecarea lui Eminescu cu Veronica Micle ]n Bucure=ti =i dobor`t[ de moartea poetului (61). C`teva luni dup[ aceea (14 octombrie 1889), se stingea uitat[ de to\i =i, pus[ ]ntr-un co=ciug ordinar de brad, era dus[ la cimitir, ]ntr-o birj[ cu un cal a lui Cristea N. Suceveanu din Boto=ani. Birjarul =i un zugrav Florian Cotuf declarau moartea la ofi\erul st[rii civile. Cele c`teva lucruri r[mase pe urm[-i, o canapea, vreo dou[ sofale =i c`teva c[r\i, fur[ v`ndute la mezat pe strada Teatrului din Boto=ani (159). Al zecelea copil, Matei (n. 20 noiembrie 1856), fost elev al Institutului politehnic din Praga =i c[pitan ]n armata rom`n[, c[s[torit de trei ori (]nt`ia oar[ ]n 1880), =i av`nd din prima c[s[torie un b[iat =i din a doua patru copii, doi b[ie\i =i dou[ fete — singuri urma=i cu acest nume ai familiei Eminovici — pare a sem[na prin longevitate =i frigiditate fa\[ de familie cu tat[l s[u (137). }n noiembrie 1892 era citat de tribunalul Buz[u ]n

42

G. C[linescu

calitate de c[pitan ]n Regimentul Mircea nr. 32 (sta\ionat ]n urbea Mizil), iar acum cu domiciliul necunoscut, ]n procesul de divor\ cu a doua sa so\ie (]nt`ia Matilda Ilian, profesoar[), Ana Condeescu, care se pronun\a ]n favoarea ei abia ]n iulie 1898. C[pitan “]n demisie”, era numit, la 29 octombrie 1892, subprefect al pl[=ii Afuma\i, spre a fi destituit la 4 aprilie 1894 =i numit ]n aceea=i calitate la plasa Bistri\a-de-Jos, din jud. Bac[u, la 10 decembrie 1894. De la 1 aprilie 1899 primea, ca militar, pensie de lei 185, bani 65 brutto. Absent ]n vremea boalei poetului — spre mirarea lui Maiorescu — apare deodat[, ]n 1889, ca s[ ne dea c`teva =tiri utile despre familia sa, dar =i multe gre=ite, =i ca s[ ]mpiedice — pe nedrept — edi\iile eminesciene, puse la cale de Maiorescu (221), declar`nd, ]n 1894, “c[ voi urm[ri =i sechestra oriunde voi g[si asemenea edi\ii”, iar ]n 1895 ]nregistra firma “Matei Eminescu =i Stavri Dimitriu”, “]n scop de a culege, clasifica, edita =i a da publicit[\ii toate scrierile poetului Eminescu”. }n decembrie 1913, avea gradul de maior =i era pre=edintele delega\iei jude\ene de Mehedin\i =i prezidentul biroului. Tr[ia ]n 1923 la TurnuSeverin (str. G-ral Manu 8), c[s[torit cu Silvia Maieru (63), dar =i-a petrecut ultimii ani la Bistri\a, murind acolo la 12 decembrie 1929 (I.I.L.F.). Ultimul copil, Vasile, a ]ncetat din via\[ la v`rsta fraged[ de un an =i jum[tate, n[sc`ndu-se =i murind nu se =tie c`nd (159). Spre deosebire de animale, omul ]=i conserv[ spe\a pe cale fiziologic[, dar =i moral[, aceste principii fiind ]n multe privin\e chiar ostile. Ei bine, ironia firii a f[cut ca lunga s`rguin\[ patern[ s[ fie ]nghi\it[ de moarte =i s[ fie salvat[ prin spiritualitatea neprocreatoare a poetului Eminescu, f[r[ de care uitarea ar fi =ters numele de pe crucile tuturor.

Via\a lui Mihai Eminescu

43

NA+TEREA +I COPIL{RIA LUI MIHAI EMINESCU (1850—1858)

CUPRINS

Ca =i ]n privin\a str[mo=ilor, biografii au ar[tat ]n jurul na=terii lui Eminescu o ]nclinare c[tre fabulos =i controvers[. Dac[ ar fi lipsit orice indica\ie, ]nchipuirea putea n[scoci lucruri frumoase — exempli gratia — o aerian[ na=tere mitologic[ ]n patru cet[\i deodat[, pentru a simboliza ]ntreaga con=tiin\[ rom`neasc[. Din nefericire, exist[ documente ]ndoielnice, care dau prilej numai la discu\iuni prozaice. Pe c`nd tr[ia Eminescu, un conferen\iar putea spune publicului la Ateneu (31 martie 1889) c[ poetul e n[scut la Soleni, sat ]n Moldova (44). Junimi=tii =tiau ]ns[, din registrul societ[\ii ]n care se ]nscrisese =i poetul, c[ e n[scut la Boto=ani, la 20 decembrie 1849 (95). Eminescu de\inea, f[r[ ]ndoial[, aceast[ dat[ de la p[rin\i, dar nu era sigur. }n 1883, sc[z`nd 1849, anul na=terii, din anul curg[tor =i ob\in`nd v`rsta de 34 ani, f[cea urm[toarea reflec\ie: “78 de ani via\a mea ]ntreag[, at`ta am s[ tr[iesc. B[tr`nul tot astfel. Asta e m[rimea constant[ de timp a vie\ii unui individ din rasa noastr[. Vor fi urc[ri =i sc[deri pe aceast[ scar[, va fi o oscila\ie, n[scut[ din coadaptarea cu ]mprejur[rile, dar ]n fine un constant r[m`ne constant. C`nd s-a n[scut b[tr`nul? 34. C`nd am v[zut eu pe Leda =i mi-a pl[cut? 34 de ani. S[ ]ntreb foarte exact — c[ci e de cel mai mare interes”. (Ms. 2258, f. 347.). Rudele sale nu cuno=teau mai bine lucrurile. La =coala primar[, comunicaser[ probabil ele data de 6 decembrie 1850 (Boto=ani). }n gimnaziu era ]nscris, ]ns[, ca fiind n[scut la 14 decembrie 1849 (185). Aglae, ]ntr-o scrisoare c[tre Maiorescu, admitea data de 20 decembrie 1849, dar socotea Ipote=tii ca loc de na=tere (224, V). Matei sus\ine la ]nceput o dat[ fantastic[ (8 noiembrie 1848) =i, ca localitate, Dumbr[venii (57). Dup[ aceea, ]ns[, revine cu o alta. G[sise anume o Psaltire veche, pe scoar\ele c[reia b[tr`nul Gh. Eminovici ]nsemnase na=terea tuturor copiilor =i unde sta scris (58):

44

G. C[linescu

“Ast[zi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mihai.” Cu aceasta problema ar fi p[rut ]nschis[. Feti\a care luase parte la botezul cu fluturi al unui copil de-al lui Eminovici, la Dumbr[veni, devenit[ cu vremea dna Constan\a de Dunca-Schiau, \ine mor\i= c[ pruncul era Mihai =i c[ na=terea s-a petrecut la 21 mai 1849, fapt aflat =i de principesa Ghica (n. Bal=) din registrele bisericii din Dumbr[veni (54, 53). Lucrul este ]ntr-adev[r miraculos =i vrednic de minunatele vremi cu z`ne, c[ci =i la Boto=ani s-a g[sit registrul de na=teri =i botez pe anul 1850, unde este trecut =i Eminescu ]n acest fel (29, 159): Nl. curg[toriu

Trii

Ziua

Ghenari

Luna

Fiu

Fiu Fiic[

Numele =i pronumele, starea sau Meseria P[rin\ilor Pruncului

Dl. Gheorghi Iminovici c[minar cu so\ia sa Ralu, proprietari

Numele carele s-au dat pruncului la Botez

Mihail

Secsul

Luna

Dou[-zeci =i una

Data Botezului

Ziua

Ghenari

Data na=terii

Cinci-spre-zece

Via\a lui Mihai Eminescu

45 Politiea sau Satu unde s-au n[scut Pruncul

}n ora=ul Boto=ani

Numele =i Pronumele Na=ului sau a Na=ii

Dl. Vasile Jura=cu, stolnic

Isc[liturile: a Preotului, a Na=ului =i a P[rin\ilor

(ss) Ioan Iconom (ss) Vasile Jura=cu stolnicl, am fost na= (ss) G. Iminovici c[m[ina]r (ss) Raluca Iminovici C[m[in[]r[ea]s[

Ceea ce este sigur din toate acestea este c[ Mihai a fost botezat ]n ziua de 21 ianuarie 1850, la Boto=ani. Un b[tr`n pop[, Ion Stamate de la Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ajutat de fiul s[u, Dimitrie, diacon, l-a v`r`t ]n cristelni\[, pe vreme de iarn[, citindu-i cele de cuviin\[ (159): L-au sp[latu-l, piept[natu-l, La botez l-au dus pe micul, La icoane l-a-nchinatu-l, Un diac citi tipicul. C`nd pe el veni botezul

}i trecu auzul, v[zul, Nici c[-i pas[ lui, s[racul, C[ n[na=a spune crezul +i se leap[d[ de dracul. (Miron =i frumoasa f[r[ corp)

}n afar[ de p[rin\i =i de stolnicul Vasile Jura=cu, na=, mai era de fa\[ =i maica Fevronia Jura=cu de la schitul Agafton, sor[ cu mama (83). Dac[ l[s[m la o parte versiunile na=terii la Dumbr[veni, Soleni, ]n mai, noiembrie sau 5 =i 14 decembrie, ca fiind cu totul absurde, r[m`n dou[ ipoteze d`rze ]n vrajb[ =i acum: 15 ianuarie 1850, conform actului oficial (95), 20 decembrie 1849, dup[ ]nsemn[rile de familie (171). Problema localit[\ii o l[s[m pe al doilea plan. Argumentele pro =i contra se nasc pe ]ntrecute =i se ucid unele pe altele f[r[ nici o victorie. Dac[ sus\inem c[ data de 15 ianuarie

46

G. C[linescu

nu e admisibil[, fiindc[ ar veni prea devreme =i nimeni n-avea de ce s[ se gr[beasc[, r[spundem c[ e obiceiul s[ se boteze mai cur`nd c`teodat[ copiii, ca s[ nu moar[ p[g`ni, c[ familia Eminovici putea s[ se team[ de acest lucru =i chiar botezase pe feti\a Ruxandra, dac[ nu =i pe al\ii, la cinci zile dup[ na=tere. Atunci ni se r[spunde c[ Gh. Eminovici =tia mai bine dec`t popa c`nd i se n[=cuser[ copiii, c[ \inea r[boj de ei =i ]nsemnase negru pe alb, zic`nd ast[zi, ziua, ceasul =i minutele na=terii. Va s[ zic[ popa, care era b[tr`n, scrisese o dat[ gre=it[ ]n mitric[. Dar tat[l, mama, na=ul — care semnaser[ — erau orbi? Nu v[zuse c[ data na=terii era gre=it[? R[spunsul ]l avem gata: vreme de iarn[, frig ]n biseric[, lumea gr[bit[ s[ duc[ acas[ copilul. Au isc[lit la repezeal[, f[r[ s[ se mai uite, =i, poate, chiar ]n alb, urm`nd ca pe urm[ p[rintele econom s[ completeze formularul (scrisul Raluchii e ]n chip suspect aidoma cu al lui Gheorghe Eminovici). Dar a doua zi a uitat ziua na=terii, pe care o auzise de la p[rin\i, =i a pus una la ]nt`mplare, cum i s-a p[rut mai potrivit. Dac[ ]ns[ admitem c[ preasfin\ia sa a putut uita ]ntr-o ]ndeletnicire ce-i era profesional[, de ce n-am admite c[ =i Gh. Eminovici uitase, c`nd ]nsemnase pe scoap\a Psaltirii? Aci replica ce ni se poate da este c[ Eminovici avea o memorie extraordinar[ =i c[ ]nsemnarea o f[cuse ast[zi, adic[ chiar ]n ziua na=terii. Nu ne ]ndoim de memoria familiei Eminovici, ea ]ns[ pare a fi avut alt[ aplicare dec`t aceea a datelor de familie, a=a de ]ncurcat transmise. C`t despre expresia ast[zi, ea nu spune mult, o formul[ patriarhal[ echivalent[ cele mai adese cu locu\iunea ]n ziua de. }nsemn[rile diurne trebuiau s[ dea iluzia actualit[\ii, =i de aceea, chiar scrise mai t`rziu, erau readuse la prezent. C`nd toate ]nsemn[rile sunt ]ncepute cu ast[zi, este greu cronicarului s[ strice simetria pun`nd ieri, numai pentru c[ n-a avut ]n ziua respectiv[ r[gaz de scris. Mai avem =i un alt argument. Copilul se n[scuse la Boto=ani. De=i Eminovici v`nduse o cas[, mai avea alta, =i apoi putea s[ se trag[ ]n casele socrului (95). }ntrebarea pe care o punem este de unde

Via\a lui Mihai Eminescu

47

luase tat[l Psaltirea =i pomelnicul copiilor, pe care e de la sine ]n\eles c[ o \inea ]n biblioteca lui de la Ipote=ti? A luat-o cu sine numai =i numai ca s[ ]nsemne ]n ea data na=terii? Ar fi fost o ciud[\enie. Atunci copilul s-a n[scut la Ipote=ti. De ce atunci ]n toate ]nsemn[rile se pomene=te de Boto=ani? At`ta lucru putea fi sigur ]n familie. +i cu toate acestea, fapt deconcertant, acel patru ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti sun[ prea detot a fapt adev[rat. Pare c[ vezi pe voinicul c[minar, str[b[t`nd odaia ]n lung =i ]n lat, ]n a=teptarea evenimentului. O u=[ se deschide, cineva din familie aduce vestea. Tat[l scoate ceasul din buzunar, moaie peana ]n c[limar[ =i ]nseamn[ ]n Psaltire sau ]ntr-alt[ parte, transcriind apoi ]n Psaltire. Ipoteza este ]ntr-adev[r foarte atr[g[toare, dar numai ]n baza datelor ce le avem nu ne vom putea niciodat[ hot[r] pentru o dat[ sau pentru alta. }n afar[ de aceasta, este o ]mprejurare ce face sus\inerea exclusiv[ a datei de 20 decembrie dificil[. }nsemnarea lui Gh. Eminovici o cunoa=tem indirect, din spusele lui Matei Eminovici. Psaltirea n-a v[zut-o ]ns[ nimeni, =i de=i chestiunea era arz[toare, fratele nu s-a sim\it obligat s-o arate, s-o comunice ]n facsimil, =i nici m[car s[ dea vreo l[murire ]n privin\a ei. +i, de altminteri, la 21 decembrie 1849 Gh. Eminovici era la Ia=i, unde ]ntocmea o procur[ avocatului s[u Panaite Cristea, iar la 23 era de fa\[ la legalizare (254). Neexist`nd dar direct un document sigur, ]nsu=i actul de na=tere, bunul-sim\ cere s[ p[str[m ca dat[ a na=terii ziua de 15 ianuarie 1850, cu observarea ]n privin\a locului c[ totul fiind cu putin\[ pe aceast[ lume, n-ar fi exclus ca pruncul s[ se fi n[scut la Ipote=ti, fiind apoi adus =i botezat la Boto=ani. De altfel, c`nd e vorba de un mare poet, pu\in[ mitologie nu stric[. De=i ursitoarele n-au avut, se vede, grij[ s[ ]nsemne cum trebuie ziua =i locul unde micul Mihai a v[zut lumina zilei, spre bucuria iubitorilor de “cercet[ri =tiin\ifice”, ele au avut bun[oar[ de a-l deosebi de ceilal\i oameni, ursindu-i cam astfel:

48

G. C[linescu

Drag[, Ai s[ aibi o minte-ntreag[,

C[ci iste\ vei fi cu duhul Ca =i luna =i v[zduhul. (Ursitoarele)

Fie-i dar ca totdeauna El s[ simt[ ad`nc ]ntr-]nsul Dorul dup[ ce-i mai mare 'N ast[ lume trec[toare,

Dup[ ce-i des[v`r=it +i s[-=i vad[ la picioare Acest dar nepre\uit. (Miron =i frumoasa f[r[ corp)

Nu trebuie s[ vedem ]ns[ ]n copil[ria celui care avea s[ devin[ cel mai mare poet al \[rii lui ceva miraculos =i oarecum prevestitor. Este copil[ria fireasc[ a unui b[iat crescut la \ar[, f[r[ truda ce apuc[ degrab[ pe un fiu de \[ran =i cu libertatea pe care o fac cu putin\[ o familie numeroas[ =i un p[rinte mereu ocupat pe aiurea. Ipote=tii, sat s[r[c[cios, sunt a=eza\i ]ntr-o vale ]nchis[ de dealuri, odat[ ]mp[durite, pe dup[ care stau ascunse alte sate mai mari, ca Dumbr[veni, Cocoreni, C[line=ti, risipite ]ntr-o priveli=te dezolat[ de clis[ =i cocioabe. Aci, la conacul ridicat de Gh. Eminovici, =i-a petrecut Eminescu copil[ria, p`n[ a nu fi trimis la =coal[ la Cern[u\i, =i de atunci ]ncolo pe vremea vacan\elor. Locuin\a p[rinteasc[ nu era palat boieresc, ci o cas[ modest[ de \ar[, dar ]nc[p[toare =i gospod[reasc[, nu lipsit[ de anume elegan\[ rustic[. Era o construc\ie geometric[, pu\in ridicat[ asupra solului, cu c`te dou[ ferestre mari ]n laturi. Un pridvor ]nalt ]n fa\[, la care suiau pe vreo =apte trepte de lemn, un acoper[m`nt al tindei, ]n chip de fronton grec sprijinit pe dou[ coloane zvelte, d[deau albei cl[diri acoperite cu tabl[ un vag stil neoclasic. De o parte =i de alta a largului pridvor, doi tei str[juiau r[muro=i. Ca la orice gospod[rie de \ar[, se vedeau ]n apropiere od[i pentru arga\i =i slugi, =opruri =i hambare, iar ]n fund o livad[ cu pomi fructiferi =i c`\iva butuci de vie. Dind[r[tul unor uluci din sc`nduri b[tute ]n lungime una peste alta ]n ni=te pari de lemn, pe sub umbra a doi tei imen=i, se ]n[l\a o clopotni\[ paralelipipedic[, de asemenea din sc`nduri, a=ezate vertical, cu ]nf[\i=are de

Via\a lui Mihai Eminescu

49

cote\ de porumbei. Pari lungi propti\i ]n toate laturile ]mpiedic[ n[ruirea acestui sacru =opru, ]n vecin[tatea c[ruia se ridic[, nu prea sus deasupra acelora=i, uluci, c[ciula de tabl[ a vechii bisericu\e de lemn. }nl[untrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastr[ ]n fa\[ =i dou[ laterale, d`nd cu u=a ]nspre sal[, alc[tuia camera de medita\ie =i de lucru a lui Gh. Eminovici, iar ]n zilele mari salonul de primire a musafirilor. La perete erau dulapuri cu c[r\i — al c[ror num[r nu trebuie s[-l exager[m — ]n mijloc o mas[ cu dou[ sfe=nice, o c[limar[ =i o scrumelni\[, c`teva scaune ]mprejur, pe pere\i unele chipuri de domnitori f[cute de un neam\ b[tr`n, anume Antoni Zigri, prip[=it pe la mo=ia lui Bal= =i care zugr[vise =i pe Raluca cu destul[ m[iestrie. }n aceast[ odaie, ]nchis[ cu cheia pentru ca copiii s[ nu intre, Eminovici se t[inuia c`teodat[ spre a-=i face socotelile ori a frunz[ri prin cronici (124)*. Familia era dintre cele cu greut[\i, banii mergeu pe la =colile unde ]nv[\au copiii, pe ]mbr[c[minte, n-avea a=adar mijloace s[-=i cumpere mobile luxoase complicate. Cealalt[ odaie, de dormit, era f[r[ ]ndoial[ mobilat[ cu lucrurile aduse de Raluca drept zestre. }n afar[ de necesarele crivaturi, se aflau acolo dou[ scrinuri con\in`nd multa, meticuloasa ruf[rie mirosind a sulfin[ =i lev[n\ic[, un “gardirop” de cele masive, de nuc, a=a cum romantismul de la 1840 a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dul[pior un lighean =i un ibric de alam[ =i, mai cu seam[, icoan[ ferecat[ ]n argint a Maicii Domnului, sub care ardea necontenit, cu subite eclipse, o candel[ de asemenea de argint, menit[ peste noapte s[ vegheze ca un opai\ somnul casei. Ne ]nchipuim c[ o alt[ odaie dind[r[t va fi servit de dormitor copiilor, av`nd aspectul nud al unei s[li de internat, cu lucruri pu\ine =i tari. Copiii mul\i nu erau ]ns[ acas[ dec`t ]n vacan\[, deoarece umblau pe la =coli, iar diferen\a de v`rst[ face ca nici ]n epoca cea mai fraged[ s[ nu se fi ]nt`lnit laolalt[. Acesta este, dar, ]nt`iul univers restr`ns al copilului Mihai. }n afar[ de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde. +i cum ]nt`iul

50

G. C[linescu

joc al copiilor — exerci\iu al investig[rii cosmosului — este cotrob[itul =i ascunsul, copiii se ascundeau. Vedem ]ndat[ unde, din faptele lui Iorgu, eroul unei proiectate nuvele: “Adesea se ascunde ]n c`te-un saltar de scrin, ca s[ nu =tie nimeni unde-i, or ]n vro lad[ veche cu lum`n[ri de seu, din care ie=ea uns ca dracul” (ms. 2255, f. 163). L[zi de straie avea Raluca negre=it, c[ci una o c[p[tase de zestre. Din cas[ jocul trecea apoi prin ograd[, unde se transforma ]n conflict cu p[s[rile domestice. “Du=m[nia lui cu g`nsacii =i cu g`=tele cu pui — zice Eminescu despre acela=i Iorgu — amicia intim[ cu +oltuz, c`inele de la st`na, pe care umbla =i c[lare, pui de g`sc[ mici pe care-i ]nchidea ]n cu=c[, ca s[ vad[ de-or c`nta cum canarii, ]n fine stima ce o avea pentru mo= Miron pris[carul, care-i spunea pove=ti =i-l \inea pe genunchi, sunt m[rturisiri neinteresante.” }n privin\a asta rudele sau c`te un om b[tr`n ]=i amintesc pozne ciudate, greu de crezut. Eminescu, fiind de =ase ani, ar fi prins =i t[iat un c`rd de g`=te din curtea lui Bal= Dumbr[veanu, f[c`ndu-l purcoi ]n mijlocul ogr[zii, fapt[ pentru care a fost r[spl[tit cu o stra=nic[ b[taie. Am comite o gre=eal[ dac[, bizui\i pe vanitatea de informator a unui frate sau pe limbu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu =i mirat de interesul pe care i-l arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun pe socoteala copilului. De prindea =erpi =i-i punea ]ntr-o scorbur[ de nuc ori de prevestea — el ori alt frate — o ploaie ce avea s[ vie, ]mpiedic`nd ie=irea la treierat, acestea nu sunt cine =tie ce ispr[vi mari, orice copil de \[ran fiind ]n stare s[ fac[ acela=i lucru (159). Adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te (63). Ocolind pe fra\ii s[i — care, mai mari, se plimbau c[l[ri pe mo=ie — =i chiar pe copiii de \[rani, el b[tea bucuros satele, lipsind uneori, spre sup[rarea p[rin\ilor, c`te o s[pt[m`n[ de acas[, c[ci pretutindenea ]n opera sa adie aerul de \ar[ (159). Adesea, izgonit de cic[lelile lui Gh. Eminovici, se refugia pe vacan\[ ]ntr-un bordei de \[ran, a c[rui icoan[ ]i r[m[sese ]ntip[rit[ ]n minte (152):

Via\a lui Mihai Eminescu

51

Cu b[iatu-n bordei intr[. +i pe capetu-unei lai\i Lumina mucos =i negru ]ntr-un h`rb un ro= opai\. Se coceau pe vatra sur[ dou[ turte ]n cenu=[, Un papuc e ]ntr-o grind[, cel[lalt e dup[ u=[. Prin gunoi se primbl[ iute leg[nat[ o r[\u=c[ +i pe-un \ol or[c[ie=te un coco=, ]nchis ]n cu=c[. }ntr-un col\ e colb[it[ noduros r`=ni\a veche, }n cotlon toarce motanul piept[n`ndu-=i o ureche; Sub icoana afumat[ unui sf`nt cu com[nac Arde-n candel[-o lumin[ c`t un s`mbure de mac. Pe-a icoanei policioar[ busuioc uscat =i mint[ Umplu casa de mireasm[ pip[rat[ =i prea sf`nt[. O be=ic[-n loc de sticl[ e lipit[-n ferestruie, Printre care trece-o dung[ mohor`t[ =i g[lbuie. Cofa-i alb[ cu flori negre =i a brad miroase apa. De lut plin[, ruginit[ st[ pe coada ei o sap[. (C[lin-Nebunul)

Se ]mprietenise cu vreun mo= b[tr`n sau cu vreo bab[ care-i spunea “pove=ti fantastice despre z`ne ]mbr[cate ]n aur =i lumini” (Geniu pustiu), snoave, ghicitori, n[scociri populare, care au urm[rit toat[ via\a pe poet =i de care ]=i aducea aminte cu p[rere de r[u: Trecut-au anii ca nori lungi pe =esuri +i niciodat[ n-or s[ vie iar[, C[ci nu m[-nc`nt[ azi cum m[ mi=car[ Pove=ti =i doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninar[, Abia-n\elese, pline de-n\elesuri. (Trecut-au anii...)

“E mult de atunci, Hariet[ — ofta el — de c`nd eram mici detot =i ne spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea asta.” (33)

52

G. C[linescu

Neast`mp[rat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia s[ stea mult[ vreme l`ng[ vatr[, s[ deseneze purcelu=i cu c[rbune, ca micul C[lin din poveste. P[durile erau pe aproape. Cu o carte =i doi-trei covrigi, el disp[rea de acas[ ]nfund`ndu-se prin codrii din ]mprejurimile Ipote=tilor (159) =i ]nnopt`nd pe unde putea (ms. 2259, f. 33): Fiind b[iet, p[duri cutreieram +i m[ culcam ades l`ng[ izvor, Iar bra\ul drept sub cap eu mi-l puneam S-ascult cum apa sun[-nceti=or; Un fream[t lin trecea din ram ]n ram +i un miros venea adormitor; Astfel ades eu nop\i ]ntregi am mas, Bl`nd ]ng`nat de-al valurilor glas.

Adesea se urca p`n[ la st`ni. Amintiri despre aceste hoin[riri nu ne-au r[mas, afar[ de vreo vag[ reminiscen\[ a unei stare\e de la schitul Agafton, care “copchil[rise” cu Mihai pe acele locuri (61). Ecoul lor r[sun[ ]ns[ ]n poezie. Aci: Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluiere =i cimpoi. (Mu=atin =i codrul)

aci:

... izvoare zdrumicate peste prund alunec`nd, +i s[rind ]n bulg[ri fluizi pe pietri=ul din r[stoace }n cuibar rotit de ape, peste care luna zace. (C[lin-Nebunul)

O voluptate de a se ]ntinde pe iarb[ sub un copac vine, ]n unele versuri, ca o adiere din copil[rie: +i sub un tei de pe cal se dete, Se-ntinse lene=, jos pe iarba moale.

Via\a lui Mihai Eminescu

53

Din tei se scutur flori ]n a lui plete +i mai c[-i vine s[ nu se mai scoale, +i calu-i pa=te, flori purt`nd ]n spete, Presunul lui =i =eaua cu paftale. }n valea de miros, de r`uri plin[, }n umbra dulce bine-i de odihn[. (Fata ]n gr[dina de aur)

Codrul, izvoarele, satul din vale intraser[ a=a de mult ]n sufletul lui Eminescu, ]nc`t, fiind pe la Cern[u\i, sau ]n alt[ parte, prin \ar[, se socotea “]n str[in[tate” =i visa o c[su\[ ]n satul lui “natal”: A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[ Sc[ldat[ ]n cristalul p`r`ului de-argint, S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[, A codrului tenebr[, poetic labirint; S[ mai salut o dat[ colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, lini=tiri, Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale, Vis[ri misterioase, poetice =optiri. A= vrea s[ am o cas[ t[cut[, mitutic[ }n valea mea natal[ ce undula ]n flori, S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[, Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori. S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut, Ce auzi odat[ copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v[zut. (Din str[in[tate)

Dintre to\i fra\ii, tovar[= de joac[ nu-i putea fi cu adev[rat dec`t cel mai pu\in dep[rtat prin v`rst[, =i acesta era Ilie, mai mare cu vreo trei ani =i ceva dec`t Mihai. C`nd cel din urm[ era ]n vremea zburd[lniciei, adic[ de vreo zece ani, +erban, fratele cel mare, era “domni=or” meditativ de 19 ani, iar ceilal\i erau

54

G. C[linescu

]ndeaujuns de vl[jgani pentru a nu se cobor] la joac[ cu un copilandru. Nu cu ei dar se juca Mihai, f[c`nd car cu boi din coji de nuc[ =i melci, turnuri din c[r\i de joc, sau de-a ]mp[ratul ]n lupta cu broa=tele. Tovar[=ul de joac[ era fratele cu ochi alba=tri, copli =i el ]nc[ (27): Copii eram noi am`ndoi Frate-meu =i cu mine, Din coji de nuc[ car cu boi F[ceam =i ]nh[mam la el Culbeci b[tr`ni cu coarne.

Din lut acolo am zidit, Din stuful des =i verde, Cetate m`ndr[ la privit Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid ]nconjurat[.

+i el citea pe Robinson, Mi-l povestea =i mie; Eu zideam Turnul Vavilon Din c[r\i de joc =i mai spuneam +i eu c`te-o prostie.

+i frate-meu ca ]mp[rat Mi-a dat mie solie S[ merg la broa=te suflecat S[-i chem la b[t[lie S[ vedem cine-i mai tare.

Adesea la sc[ldat mergeam }n ochiul de p[dure, La balta mare ajungeam +i-ntr-al ei mijloc... La insula cea verde.

+i ]mp[ratul broa=telor C-un orcaaà de fal[ Primi, porunci o=tilor Ca balta s-o r[scoale +i am pornit r[zboi.

Ei umpleau astfel lumea de chiot =i poveste. Pentru ispr[vile f[cute ]n b[t[lie, ]mp[ratul (Ilie) numea pe Mihai “rege-n miaz[noapte, peste popoare indiane”. }n basme se d[ voinicului, pe l`ng[ jum[tate din ]mp[r[\ie, =i fata ]mp[ratului de nevast[. Mihai ]=i primi, dar, r[splata ]ntreag[; +i ]mp[ratul milostiv Mi-a dat =i de so\ie Pe fiica lui cu r`s lasciv +i \ap[n[, nurlie, Pe Flantagu-caputli.

Am mul\umit c-un umil semn, Drept manta o prostire, M-am dus l-amanta mea de lemn }n sf`nta m`n[stire }ntr-un cotlon de sob[.

Arunc`nd apoi prostirea =i pun`nd, pentru motiv de frigiditate, iubita pe foc, vitejii p[r[seau elementul lacustru =i transpor-

Via\a lui Mihai Eminescu

55

tau r[zboiul pe uscat, la munte, reprezentat prin =ura de paie din ograd[: +i pe =ur[ ne primblam Peste stuf =i paie +i pe mun\i ne-nchipuiam C[ facem b[taie. M[r=[luiam al[turi!

+i pe cap mi se umfla Casca de h`rtie, O batist[ ]ntr-un b[\ Steag de b[t[lie. C`ntam: Trararah! (ms. 2259, f. 279)

Un copil care url[ trarara prin curte, b[t`nd pasul prusian, cu chivar[ pe cap, spre panica cote\elor, care se urc[ pe =ur[ =i se ascunde ]n cas[ prin rafturile de la scrin =i l[zile cu lum`n[ri, care ]ncalec[ pe c`ine =i atac[ g`=tele, care se b[l[ce=te toat[ ziua ]n iaz, ]ndeletnicindu-se cu capturarea verdelui neam al batracienilor, care fuge de-acas[ cu zilele r[scolind p[durile =i st`nele sau sc[pa de la =coal[, venind pe jos =i trebuie s[ fie alergat c[lare pentru a fi prins, nu e nici un descreierat precoce, nici un palid trubadur solitar, ci o haimana s[n[toas[, din zburd[lnicia c[reia talentul =i imagina\ia vor scoate mai t`rziu un mare poet al naturii. C`nd b[iatul se f[cu mai mare, fu cuprins deodat[ de timpurii instincte b[rb[te=ti. Fusese la Cern[u\i la =coal[ =i se hr[nise cu lecturi roman\ioase, care dezl[n\uir[ ]n el un sentimentalism vaporos. Acum nu mai sta cu chiv[ra pe cap, nici nu mai prindea broa=te. Preumblarea prin p[duri trebuie s[-i fi devenit un mijloc de analiz[ sentimental[, de construc\ie ]n singur[tate a unei lumi fantastice. Frumos, roman\ios de grav ]n ridicarea t`mplelor =i a ochilor, el r[ni inima vreunei fete de \ar[, cu care juc[ — pierz`ndu-se ]n misteruri naive =i solemne jur[minte — ]nt`ia dragoste. Se ]nt`lneau, se vede, pe deal sub salc`m, pe ]nserate, c`nd se ]ntorc vitele de la p[=une =i oamenii de la coas[, =i f[ceau trunchiul copacului martor =optitelor lor confiden\e:

56

G. C[linescu

Sara pe deal buciumul sun[ cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele pl`ng clar isvor`nd ]n f`nt`ne; Sub un salc`m, drag[, m-a=tep\i tu pe mine. Luna pe cer trece-a=a sf`nt[ =i clar[, Ochii t[i mari caut[-n frunza cea rar[, Stelele nasc umezi pe bolta senin[, Pieptul de dor, fruntea de g`nduri \i-e plin[. Nourii curg, raze-a lor =iruri despic[, Stre=ine vechi casele-n lun[ ridic[, Sc`r\ie-n v`nt cump[na de la f`nt`n[, Valea-i ]n fum, fluiere murmur[-n st`n[. +i osteni\i oameni cu coasa-n spinare Vin de la c`mp; toaca r[sun[ mai tare, Clopotul vechi umple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! ]n cur`nd satul ]n vale-amu\e=te; Ah! ]n cur`nd pasu-mi spre tine gr[be=te: L`ng[ salc`m sta-vom noi noaptea ]ntreag[, Ore ]ntregi spune-\i-voi c`t ]mi e=ti drag[. Ne-om r[zima capetele-unul de altul +i sur`z`nd vom adormi sub ]naltul, Vechiul salc`m. — Astfel de noapte bogat[, Cine pe ea n-ar da via\a lui toat[? (Sara pe deal)

Iubita avea “ochi mari =i p[rul negru-n coade” (M. E., I, 3). +edeau nu numai noaptea sub salc`m, ci cutreierau descul\i, sentimentaliz`nd =i jur`ndu-=i unul altuia dragoste p`n[ la morm`nt. F[r[ ]ndoial[, fata a murit t`n[r[ ca Silvia lui Leopardi, pentru c[ cele mai multe versuri de tinere\e vorbesc de o iubit[ moart[. T`rziu, poetul =i-aduce cu regret aminte de ea:

Via\a lui Mihai Eminescu

57

O, dulce ]nger bl`nd Cu ochi uimi\i de mari, La ce mai reapari S[-ngreui al meu g`nd?

+-apoi, c`nd te rugam S[-mi spui de m[ iube=ti Prindeai ca s[ =opte=ti Cu buzele abia

P[rea c[ te-am uitat, C[-n veci nu-i mai veni S[-mi aminte=ti o zi Din via\a mea de sat.

+i-mi r[spundeai cu dor: “Tu nu m[ vei uita? }n veci r[m`n a ta, C[ci drag ]mi e=ti de mor...”

Mai po\i s[-\i aminte=ti Cum noi umblam discul\i +i tu st[teai s-ascul\i Duioasele-mi pove=ti?

Uita=i al t[u cuv`nt. Nu m-ai chemat s[ viu Al[turi ]n sicriu La straja ta-n morm`nt.

Spuneam cum au umblat Frumos fecior de crai }n lume nou[ ai Iubita de-au aflat.

Dar azi c`nd p[este] fire Ca-n veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai ar[tat Ca-n tinere\ea mea.

Ca =i cum te-ai mira Tu ochii mari f[ceai, De=i nu pricepeai C-o spun ]n pilda ta.

Suflarea ta u=or Pe fa\a mea trec`nd +i ]ncet re]ntorc`nd }nt`iul meu amor. (ms. 2262, f. 33)

}n multe r`nduri c`nt[ moartea iubitei: Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt. S-a stins. (Un roman) +i te-ai dus, dulce minune, +i-a murit iubirea noastr[... (Floare albastr[)

Chiar Mortua est (intitulat[ la ]nceput Elena) arat[ a fi o medita\ie asupra aceleia=i mor\i (ms. 2259, f. 1-2).

58

G. C[linescu

Cuprinz`nd partea cea mai frumoas[ din existen\a sa — ]nt`ia iubire — Ipote=tii trebuie s[ fi fost scumpi lui Eminescu, care, toat[ via\a, s-a temut ca b[tr`nul s[ nu-i ]nstr[ineze. C`\iva ani mai t`rziu (1873—1874), el dest[inuia cuiva aceast[ sl[biciune (ms. 2255, f. 311): “Nu am prejudicii, =i cu toate astea mi-ar p[rea r[u dac[ \[r`na aceea, unde zace ce-am avut mai scump ]n lume, ar ]nc[pe[a] ]n m`ini str[ine. Iart[ c[ devin sentimental — e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om ]=i are pe ale sale...” Mam[-sa, singura la care \inea ]n chip deosebit, moare abia ]n 1876. Mai scump[ ]n lume ]i fusese negre=it iubita cu ochi mari. CUPRINS

+COLAR LA CERN{U|I (1858—1863)

Unde va fi f[cut Eminescu clasele ]nt`ia =i a doua primare nu =tim, dar clasele a treia =i a patra le-a urmat sigur la Cern[u\i, la National-Hauptschule, cum se numea pe atunci =coala grecooriental[. }n august 1857, cer`nd pa=aport pentru fiii s[i, Eminovici trecea printre ei =i pe Mihai, “]n v`rst[ de 7 ani”, “p[rul negru, ochii negri, nasul potrivit, fa\a smolit[“. Gh. Eminovici avea planuri m[re\e pentru copiii s[i =i pre\uia pe nem\i cu deosebire. De aceea =i-a dat pe to\i b[ie\ii la carte nem\easc[ la Cern[u\i =i se zice c[ ar fi \inut =i ]n cas[ profesor de acest[ limb[, pe un anume Scarlat Woiacek de Voinski (159), de la care Mihai nu folosise cine =tie c`t, deoarece primul ]nv[\[tor al lui Eminescu la Cern[u\i, Iancu Litviniuc, nu era prea mul\umit de cuno=tin\ele sale de limba german[ (185). +erban, Niculae, Iorgu sunt pomeni\i ]n 1852 ca ]nv[\`nd la “pansionul” Ladislaw Ferderber din Boto=ani, ]ns[ la 23 august +erban =i Niculae c[p[tau pa=aport spre a merge la Cern[u\i (254).

Via\a lui Mihai Eminescu

59

Iat[-l, dar, pe Eminescu ]ntr-un ora= care ]mp[ca a=a de bine rusticitatea Moldovei de Sus cu aparen\a de civiliza\ie occidental[ a Austriei meridionale. Se sim\ea ca =i acas[, c[ci nu departe mi=unau satele rom`ne=ti, ai c[ror \[rani treceau cu c[ru\a cu boi prin ora=, =i nu prea departe de Putna lui +tefan cel Mare =i de C[line=ti, satul de na=tere al p[rintelui s[u. Codrul =i r`ul nu fugiser[ ]n fa\a ora=ului. }n jurul lui =edeau ]n[l\imile p[duroase, coastele ]nflorite dinspre M`n[strisca, Clocucica =i Caliceanca, iar pu\in mai ]ncolo de dumbrava de la Horecea curgea lene= Prutul. Lini=tea c`mpeneasc[ a ]mprejurimilor, verdea =i mirositoarea umbr[ din Volksgarten, marile por\i de zid cu gr[dini ]nd[r[t =i uli\ele largi ca un drum de \ar[ ]n care un copac r[s[rea deodat[ ]mpingeau satul p`n[ c[tre inima t`rgului. Peste aceast[ patriarhalitate se a=ezase un burg de provincie austriac[, ]n[sprind liniile. Gravurile vremii ne p[strez[ ]nf[\i=area Cern[u\ilor de alt[dat[. Iat[ imensul, dreptunghiularul Ringplatz, a=a de neted fle=terit. Nimic gotic nic[ieri. Austria tr[ia din arta italian[ settecentesc[, pref[cut[ pentru ]n\elegerea =i nevoile ei. Imensele, monotonele masivuri geometrice de zid[rie se prefac ]n Austria ]n caz[rmi fumurii =i triste ]nchisori. Ceva din ]mb[tr`nita clasicitate a Lombardiei se vede =i ]n arhitectura cazematei cu turn din aceast[ pia\[ =i a caselor celorlalte, afar[ de vreun coperi= de \igl[ ce cade mai repede. Pe drum, lumea ]mpestri\at[ a Bucovinei. Largul chervan cu coviltir se ]nt`lne=te cu landoul baronial, ]n care o prea distins[ pereche se preumbl[ p[zit[ la spate de un rece lacheu. |[rani rom`ni, ruteni, t`rgove\i trec pe l`ng[ evrei cu caftan =i undrofi\iri austriece=ti. Pe larga Hauptstrasse se opresc trei c[l[re\i ]n fa\a unei caz[rmi cu gherete v[rgate pentru sentinele, iar po=talionul alearg[ r[scolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciui\i aprig de surugii. O umbr[ din triste\ea imensit[\ii provinciale cezarocr[ie=ti stric[ vioiciunea verdelui peisaj. O oficialitate de pripas s-a n[pustit asupra nodurilor de sate din provinciile de peste mun\i, cre`nd ora=e artificiale. Cazarme nesf`r=ite, =coli =i institu-

60

G. C[linescu

\iuni oficiale gigantice r[sar astfel f[r[ ra\iune ]n mijlocul maidanelor ce nu pot fi umplute, d`nd o fals[ impresie de civiliza\ie. }n aceast[ n[v[lire de zid[rie germanic[, bisericu\a de lemn, ]nvelit[ cu =indril[, mai sta ca un semn al simplit[\ii p[m`ntului, p`n[ ce =i aceea fu str[mutat[ mai c[tre margine, ]n Clocucica (M. E., I-II, passim). Aci ]=i petrece Eminescu aproape =apte ani din copil[ria sa, cunosc`nd unul din aspectele asupririi culturale, care-l va durea mai mult. Cele dou[ clase primare (a III-a =i a IV-a), pe care suntem siguri c[ le-a urmat acolo (1858—1859, 1859—1860), le-a trecut cu bine. Director al =coalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici, iar ]nv[\[tori — ]n anul ]nt`i, Ioan Litviniuc, =i ]ntr-al doilea, Ioan Zybaczynski. Domnii ]nv[\[tori, cu nume a=a de rebarbative, erau mul\umi\i de b[iat, mai ales c[ se dedase =i la limba german[. }n anul =colar 1858—1859 Eminescu se clasific[ al 15-lea printre 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purt[ri bune =i aplecare la ]nv[\[tur[, socotea mul\umitor =i scria a=ijderi, nu era slab la religie, dar mai ales era stra=nic la limba rom`n[. Credem =i noi! C`nd dup[ al doilea an de carte, ]n iulie 1860, venind vara, Mihai se g[ti s[ plece la Ipote=ti s[ se bat[ cu broa=tele sau s[ se suie pe =ur[, onorata direc\iune i-a dat certificat cu Vorzug, adic[ bine, clasific`ndu-l al 5-lea printre 82 de =colari (185, 32). Se vede, totu=i, c[ ]nc[ de pe acum =coala nu-i pria lui Eminescu, c[ci se zice c[ ar fi fugit acas[. L-au adus, fire=te, ]napoi, dup[ ce Gh. Eminovici i-a aplicat la spate ustur[toarele sale metode pedagogice (57, 159). }n toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici cel care aduse pe b[iat s[-l ]nscrie la K.K. Ober-Gymnazium, ]n clasa I. +coala era o lung[ cutie cu etaj, un fel de ospiciu mohor`t, form`nd un istm de zid[rie plan[, neornamentat[, ]n imensitatea unui scuar, ale c[rui limbi de verdea\[ se ]ntindeau p`n[ l`ng[ ]naltul porton al cl[dirii. Turnul din Ringplatz st[p`nea fundalul perspectivei (M. E., I-III). Profesorii =coalei cuno=teau bine pe Eminovici. Patru fra\i mai mari, +erban, Niculae, Gheorghe =i Ilie,

Via\a lui Mihai Eminescu

61

=ezuser[ pe b[ncile gimnaziului ani de zile. +erban urmase =ase ani, lipsind unul, ca s[ repare efectele repeten\iei =i, pe c`nd Mihai ispr[vea clasa a treia primar[, sf`r=ea =i el pe a =asea liceal[. Niculae, de=i mai mic, era ]n aceea=i genera\ie =colar[, dar urm[ =i clasa a VII-a ]n anul =colar 1859-1860, c`nd Eminescu era ]n clasa a patra primar[. Tot atunci sf`r=ea cu r[u clasa a III-a secundar[ Ilie. +erban, Niculae =i Ilie nu mai figureaz[ ]n scriptele =coalei ]n anul c`nd Mihai vine s[ se ]nscrie. Numai Gheorghe (Iorgu) avea s[ mai urmeze p`n[ ]n Cr[ciun clasa a VI-a, ca s[ se retrag[ =i el (185). A=adar, Eminescu era singurul Eminovici care frecventa acum gimnaziul. Se poate ]ns[ ca ceilal\i fra\i s[ fi r[mas ]n Cern[u\i, a=a cum va face mai t`rziu =i Mihai, spre a se preg[ti ]n particular. C`nd, dar, dl director +tefan Wolff a v[zut p[=ind ]n cancelarie =i pe Mihai, a exclamat, mirat de marea pr[sil[ =i speriat de ispr[vile celorlal\i fra\i: “+i acesta e tot un Eminovici!” (159) Dup[ ce tat[-s[u l-a ]nscris, a umblat desigur s[-l pun[ undeva “]n cost”. C`t fusese ]n =coala primar[, Mihai =ezuse, pare-se, la Aron Pumnul, unde se aflau atunci (c. 1856—1858) =i ceilal\i fra\i (185). Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul s[ \in[ copii ]n gazd[, pe plat[ sau ]n schimbul unor mici servicii. Nu numai Pumnul, dar =i p[rintele c[lug[r Veniamin Iliu\ f[cea la fel. Acesta din urm[ avea ]n gazd[, f[r[ plat[, vreo 27 de b[ie\i de \[rani s[raci, care dormeau pe jos ]ntr-o odaie =i o buc[t[rie, “ca scrumbiile ]ntr-un poloboc”. Ori fiind cam b[t[u=i, ori sim\indu-se mai mari, fra\ii nu se aflau bine cu Mihai, ]nc`t de aceea Eminovici umbl[ s[-l a=eze la alt[ gazd[ (159). Noua locuin\[ fu aflat[ la unul Nicolai |ir\ec, rutean de na\ie, precum ]l arat[ numele, =i de meserie birjar. |inea ]ns[ =i copii ]n gazd[. La ]nceput |ir\ec =edea pe strada +coalei nr. 799 (Schulgasse), mai apoi ]ns[ se mut[ ]n strada Sfintei Treimi nr. 1.309 (Dreifaltigkeitsgasse) (185). Cum era ]nt`ia locuin\[ nu mai =tim. Poate chiar c[ ruteanul s-a mutat repede de acolo, iar declara\ia adresei la =coal[, de la ]nceputul anului, a r[mas a=a, f[r[ s[ se fi

62

G. C[linescu

comunicat mutarea. Colegii de pe atunci ai lui Eminescu ]=i mai aminteau ]ns[ de cealalt[ locuin\[. Casa se afla peste drum de bisericu\a de lemn Sf. Treime =i era a bisericii. Od[ile ei slujiser[ ca chilii pentru c[lug[ri =i erau, dar, foarte bune pentru a \ine lume ]n gazd[, mai ales c[ o mare gr[din[ cu plopi =i pomi roditori o ]nconjura. Uluci n[p[dite de vi\[-de-vie desp[r\eau gr[dina cu plopi de locul unei fier[rii. Azi toate acestea au disp[rut, =i pe aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. +i-ar fi ]nchipuit oare |ir\ec =i micii s[i clien\i c[ acel b[ieta= fricos avea s[ dea numele uli\ii lor? Tovar[=ii de pensiune ai lui Eminescu erau doi fra\i +tefanovici, care locuiau ]ntr-o camer[ deosebit[, doi fra\i Da=chevici, b[ie\i de pop[, =i unul Ion +ahin. Odaia ]n care =edea Mihai — nici vorb[ ]mpreun[ cu al\ii — d[dea ]n gr[din[ =i avea la fereastr[ gratii de fier. L[sat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea recomanda\iilor duioase ale mamei, care ]i d[duse un =al turcesc s[ nu r[ceasc[ peste iarn[, Eminescu ]=i ]ncepu activitatea de licean. }n clas[ mai erau rom`ni (B. Missir, viitor ministru, trei Manea, doi fra\i Goilav, Ilie Lu\ia =. a.), iar ]n banc[ =edea ]ntr-un an cu Arthur Hyneck din Boto=ani, mai t`rziu doctor. Micul Eminovici se ]nf[\i=[ colegilor s[i ca un b[ie\el m[runt =i ]ndesat, p`rlit la fa\[ de aerul de \ar[ =i foarte cur[\el. P[rul mare dat peste ceaf[, fruntea lat[ =i ochii mari, umerii obrajilor pu\in ie=i\i ]i d[duse ]nc[ de pe atunci acel aer tipic al poetului (159). C`t despre =coal[, disciplina era foarte str`ns[. Elevii n-aveau voie s[ umble prin cafenele =i restaurante, s[ fumeze sau s[ poarte bastona=e =i erau pedepsi\i c`nd nu mergeau la biseric[, constr`ngeri din care deducem ce dulci trebuie s[ fi fost ispitele. Profesorii erau bine preg[ti\i. Mi=c[rile de la 1848 se sf`r=iser[ cu o serie de relega\iuni =i, Bucovina fiind socotit[ ca o margine de \ar[, mul\i profesori distin=i din Austria se pomenir[ ]n Cern[u\i. }n afar[ de D. Wolff, directorul cu must[\i taras-bulbiene, mai cu trecere ]n corpul profesoral era preasfin\ia-sa p[rintele catihet Veniamin Iliu\, om trecut, ]nalt, frumos, c[ruia copiii ]i ziceau

Via\a lui Mihai Eminescu

63

mai pe scurt: “popa”. Popa catehisea pe to\i elevii rom`ni ]n fiece duminic[, ]ntr-o sal[ mare a liceului, \in`ndu-le ni=te predici videlicet “exhortae”. Av`nd ]ns[ obiceiul de a striga catalogul =i a nota cu not[ rea la purtare pe cei care lipseau prea des, “popa” “p`rlea” pe mul\i. Cu toate astea, b[ie\ii fugeau atunci c`nd p[rintele ]i pornea in corpore — cum f[cea dup[ fiecare predic[ — la catedral[. Popa era, de altfel, un personaj cu deosebire pitoresc. |inea — precum am v[zut — copii ]n gazd[. St`nd ]n fruntea unei mese lungi, p[rintele ]mp[r\ea ziua b[ie\ilor cafea =i citea romane fran\uze=ti. Seara ]ns[ l[sa c[r\ile lume=ti =i lua ]n m`ini Acatistul sau Vie\ile Sfin\ilor. C`nd era ]n ape bune, p[rintele devenea generos. Astfel, ]ntr-o zi, venind Eminescu =i +ahin la un coleg al lor Hodovansky, ]n gazd[ la popa Veniamin, acesta d[ s[ le ]mpart[ faguri de miere cu lingura, dar, ca s[ nu le dea prea mult, se f[cea c[ cite=te Acatistul. Hodovansky lu[ un polonic, ]i t[ie coada =i-l ]nm`n[ p[rintelui, care ]ns[, sim\indu-l greu, ]l arunc[ furios ]nspre ]n=el[tor, lovind pe Eminescu (159, 214). Alt profesor era Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu. Pumnul era foarte iubit de copiii rom`ni, pentru bl`nde\ea =i r[bdarea lui (str`ngea uneori pe b[ie\i =i b[tea chiar mingea cu ei), dar mai ales pentru acel patriotism preacucernic pe care ]l insufla tinerilor. }n casa lui avea un fel de bibliotec[ rom`n[ clandestin[, din care ]mprumuta c[r\i =colarilor, ]ndeosebi pe Alecsandri. La =coal[ ]ns[ venea rar din cauza boalei ce avea s[-l duc[ ]n cur`nd la morm`nt. Copiii ]l primeau s[rb[tore=te, c[ci Pumnul, care preda limba rom`n[ =i pu\in[ istorie na\ional[, vorbea ]n chip foarte atr[g[tor. Din p[cate, durerea care-i d[dea acel chip trist, ve=nic nez`mbitor, ]l silea adesea s[ p[r[seasc[ clasa ]nainte de vreme. B[ie\ii ]l petreceau p`n[ la tr[sur[ =i-i ajutau s[ se urce ]n ea, ba Eminescu ]l ducea p`n[ acas[ (214). }n locul lui Pumnul, venea de la o vreme Mihai C[linescu =i apoi Ion Sbiera (185). Pe ceilal\i profesori ]i cunoa=tem pu\in. Lewinski, de istorie, era un dasc[l str[lucit =i cur`nd a =i trecut la

64

G. C[linescu

“Theresianum” din Viena (159); Neubauer, tot de istorie, era mai molatec, de=i sever, =i se ar[ta bucuros s[ nu explice lec\ia; p[rintele Kalinowski (C[linescu), catihet =i el, era tot a=a de ]nd`rjit ]mpotriva celor ce nu veneau la biseric[ (185); Vyslouzil era cam nervos (214); pe al\ii, Caspary, Limberger, Kraska, Kermavner, Hayduk, nu-i =tim dec`t cu numele (15). Am comite o ingratitudine dac[ am fura posterit[\ii =i pe servitorul Onufri, iubit de copii, fiindc[ ]i ]mprumuta cu bani ca s[-=i cumpere mere =i covrigi (214). Spirit inegal, incapabil s[ se supun[ unei discipline prea aspre, Eminescu nu e ]n liceu un =colar str[lucit, sau mai bine zis nu e unul din acei ]nt`i ]n clas[, care fac deliciile profesorilor =i sunt pu=i monitori. El are preferin\e la studiu, iube=te lectura, nu ]ns[ la =coal[. Nu-i pl[cea s[-=i ]nve\e lec\iile =i de aceea lua note rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca s[ =i le preg[teasc[, se suia pe cas[. }n primul r`nd nu se ]mp[ca cu matematicile =i de aceea se ]nvoise cu Const. +tefanovici, care a =i devenit profesor de matematici, ca acesta s[-i fac[ temele, iar el s[-i spun[ pove=ti (159): “Eu =tiu chinul ce l-am avut ]nsumi — spunea mai t`rziu poetul — cu matematicile ]n copil[rie din cauza modului r[u ]n care mi se propunea, de=i ]n de altfel eram unul din capetele cele mai de=tepte. N-ajunsesem nici la v`rsta de dou[zeci de ani s[ =tiu tabla pitagoreic[, tocmai pentru c[ [nu] se pusese ]n joc judecata, ci memoria. +i de=i aveam o memorie fenomenal[, numere nu puteam ]nv[\a deloc pe de rost, ]nc`t ]mi intrase-n cap ideea c[ matematicile sunt =tiin\ele cele mai grele de pe fa\a p[m`ntului.” (60) }n afar[ de matematici, nici un alt studiu n-avea de ce s[ displac[ lui Eminescu, ]nc`t dac[ la =tiin\ele naturale avea abia nota “satisf[c[tor”, iar profesorul de latine=te era de-a dreptul nemul\umit, de=i aceste studii ]i vor fi cu deosebire scumpe lui Eminescu mai t`rziu, asta se datore=te, f[r[ ]ndoial[, zburd[lniciei =i lipsei de simpatie pentru respectivii domni profesori. }n schimb, la limba rom`n[ =i la istorie era tare. Fiindc[ n-aveau c[r\i, ]nv[\au gramatica =i

Via\a lui Mihai Eminescu

65

celelalte dup[ dictat. Eminescu c[p[tase de la Pumnul ]nsemn[rile de lec\iuni =i le ]mprumuta =i la colegi, cu condi\ia de a nu ]ndoi =i murd[ri filele, dar temeiul cuno=tin\elor sale era lectura (214). L[s`nd ]n plata Domnului problemele de aritmetic[, citea pe ]nfundate, ]nchis ]n cas[, c[r\i din biblioteca =coalei, sau de la Pumnul (unde ]l aflai mai ]ntotdeauna, duminicile =i s[rb[torile), hr[nindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui Hoffmann, Bianca Capello =i literatura rom`n[ c`t[ ]i c[dea ]n m`ini (159). C`t despre istorie, dulapurile cu c[r\i ale lui Gh. Eminovici ]=i g[siser[ un nou cititor. Eminescu =tia de acas[ slova chirilic[, iar lec\iile nu =i le ]nv[\a dup[ manuale, ci de-a dreptul din c[r\i mai vechi — negre=it cronici — pe care le avea de la Ipote=ti sau din biblioteca lui Pumnul. De pe acum istoria antic[ ]l atr[gea. }ntr-o Istorie universal[ (Weltgeschichte) de Weller, carte plin[ de atrac\ii, pe care o purta cu sine =i la plimbare, =i ]ntr-o Mitologie de G. Reinbeck (Mythologie fiir Nichtstudierende), Eminescu g[sea mai multe cuno=tin\e despre lumea antic[, despre babiloneni, asirieni, per=i, inzi, egipteni, greci, romani, de c`te putea afla la =coal[. Ajut`ndu-l memoria, =tia a=a de bine la istorie, ]nc`t profesorul, vorbind ]n clasa a II-a B despre tinere\ile regelui Cyrus, spuse ]n chip de mustrare c[ ]n sec\iunea A era un elev Eminovici care ]i b[tea pe to\i. A pricinuit mirare mare ]n tot gimnaziul faptul c[ Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a dat cea mai bun[ not[, ceea ce p`n[ atunci nu se mai ]nt`mplase (200). De altfel, at`t Pumnul, c`t =i Lewinski, profesor =i el de istorie, ]l iubeau (214, 159). Nici religia nu era pe placul micului Mihai. P[rin\ii lui, mai ales mama, erau oameni biserico=i =i ]n afar[ de aceasta ]n familie erau multe fe\e c[lug[re=ti. Doi dintre fra\ii =i trei dintre surorile R[luc[i (Calinic, Iachift, Fevronia, Olimpiada, Sofia), precum =i o nepoat[ de sor[ (Xenia, fata Saftei Jura=cu) erau c[lug[ri. Olimpiada fusese stari\[ la M[n[stirea Agafton din jud. Boto=ani =i tot acolo se g[seau =i celelalte surori c[lug[ri\e (195). Cu toate

66

G. C[linescu

acestea, Mihai n-avea nici o tragere de inim[ pentru “exhortele” popii =i lipsea de la ele des, ori se f[cea nev[zut c`nd erau m`na\i spre biseric[, drept care sfin\ia-sa ]l “p`rli” (214), ]nsemn`ndu-l la conduit[ cu vorbele: “tadelnswerth wegen Versäumniss der Exorten”, adic[, mai pe rom`ne=te: “tic[los, fuge de la predic[“ (185). }ncolo, Eminescu era foarte vioi =i chiar vorb[re\, dar pe dat[ ce profesorul ]i f[cea vreo observa\ie se potolea numaidec`t, p[str`nd cea mai ad`nc[ t[cere (185). Un z`mbet statornic ]n col\ul gurii, care disp[rea numai c`nd nu =tia lec\ia, ]i c`=tigase simpatiile colegilor, ceea ce nu ]nl[tura ]ns[ ]nghiontirile =i b[t[ile. }n asemenea pugilate, pletele date pe spate ale lui Mihai alc[tuiau o puternic[ ispit[ pentru m`inile combatan\ilor (214). Mai drag[, nici vorb[, dec`t =coala ]i era lui Eminescu joaca. Din strada Cuciur-Mare, ]n dosul gr[dinii publice, se ]ntindea un mare maidan numit toloac[ (Pulvertum), unde “studen\ii”, ucenicii =i calfele de meseria=i ]=i f[cuser[ loc pentru b[tut mingea. }ntre studen\i =i calfe se isc[ ]n cur`nd un r[zboi cr`ncen pentru exclusivitatea folosirii locului, r[zboi ]n lege, la care cei mici luau parte ]n chip de furnizori de armament. Sub strea=ina casei unde locuia colegul Stefanelli, peste drum de toloac[, b[ie\ii de =coal[ f[cuser[ un depozit de be\e =i nuiele cu care alimentau pe studen\i pe dat[ ce ]ncepeau ostilit[\ile. Eminescu, focos goliard toat[ via\a, era unul din cei mai zelo=i purt[tori de muni\ii, =i n-a lipsit mult odat[ ca s[ fie b[tut m[r de “du=mani”. Campaniile militare dezvolt[ spiritul de solidaritate. }nt`mpl`ndu-se ca tovar[=ul de aprovizionare cu arme, Stefanelli, s[ fie pedepsit de nervosul Vyslouzil cu o or[ de carcer ]n clas[, pentru c[ ]naintea vacan\ei Pa=tilor (1863), la ie=irea din sal[, strigase: “petrecere bun[, domnilor!”, Eminescu, c`=tig`nd complicitatea temnicerului, recte a lui Onufri, care ]nchisese pe de\inut ]n clas[, i-aduce covrigi =i petrece cu el ora de deten\iune dup[ care se duc ]ntr-un suflet pe toloac[ (214). Alte jocuri ale copiilor erau — cum se ]nt`mpl[ — imitarea mijloacelor de locomo\ie ]naintate, ca datul pe ghea\[, iarna, joc

Via\a lui Mihai Eminescu

67

la care Mihai c[zu odat[ a=a de r[u, ]nc`t le=in[, sau “de-a po=ta”, pe care o v[zuser[ pe uli\ele Cern[u\ilor. Doi b[ie\i erau ]nainta=i, doi rota=i =i unul surugiu. Po=talionul, construit de b[ie\ii ]n gazd[ la Burl[, tat[l profesorului din Ia=i, era din sc`nduri, cu oi=te ]n cruce =i hamuri de sfoar[ petrecute prin gura “cailor”. Cursa pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai, care era numai cal rota=, vru ]ntr-o zi s[ fie vizitiu ]n locul lui +ahin. Dar caii fiind n[r[va=i, r[sturnar[ la o ]ntors[tur[ pe m`ndrul surugiu, care poate se visa — dup[ cartea de istorie — pe o quadrig[ roman[, zburd`nd pe hipodrom. Devenind mai mare, Eminescu dispre\ui aceste jocuri copil[re=ti =i ]ncepu s[ frecventeze pe ascuns redutele, adic[ balurile mascate, =i ]n cele din urm[ teatrul (159). }nchipuie-=i oricine ce infern trebuie s[ fi fost la gazda unde =edeau at`\i copii! Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac g[inile p`n[ se a=az[ ]n cote\. }=i istoriseau ispr[vile de peste zi =i-=i pl[nuiau unul altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea obiceiul s[ stea acas[ s[ citeasc[ =i era bun povestitor, tovar[=ii ]l puneau s[ le istoriseasc[ ce citise sau basme, ceea ce el f[cea mai de voie bun[, mai de nevoie, c[ci ]n caz de opunere era b[tut cu pernele. Peste noapte se strecurau ]n gr[din[ =i furau mere din pom sau, prin=i de |ir\ec, ]l chemau url`nd peste noapte ca din pivni\[, ca s[ se r[zbune: “pani |ir\ec, pani |ir\ec!”, p`n[ ce-l scoteau buim[cit din cas[, apoi fugeau. N[scocir[ o sperietoare lugubr[, cu care v`rau ]n toate spaimele mai ales pe Eminescu, care era fricos din fire =i nu =edea bucuros singur. Fra\ii +tefanovici, vr`nd s[ v`nd[ cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische Geschichte Altes Testament) =i acesta refuz`nd, b[ie\ii ]l ]mbiar[ s[ doarm[ cu ei ]ntr-o chilie, unde-i spuser[ c[ s-ar fi sp`nzurat un c[lug[r. Peste noapte, cu o sfoar[ legat[ din vreme, ]nce-pur[ s[ zg`l\`ie geamul, ]n vreme ce unul, vorbind ]ntr-o cof[ goal[, ca un strigoi, zicea: “Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?” (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi

68

G. C[linescu

]i puser[ plapuma ]n cap =i-l lovir[ cu sfe=nicul, p`n[ ce acesta, tremur`nd de spaim[, f[g[dui. Eminescu, ]nsp[im`ntat, se pl`nse lui |ir\ec c[ odaia e b`ntuit[ de stafii, =i birjarul se hot[r] s[ nu doarm[ ]ntr-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. }=i aprinse ciubucul cel lung =i se puse s[ vegheze. Dar cur`nd a\ipi. Copiii preg[tiser[ dinainte un pepene g[urit ]n chip de cap de mort, cu lum`nare ]n[untru, =i un cearceaf mare. C`nd sfor[iturile b[tr`nului erau mai sonore, un zorn[it lugubru cutremura ferestrele deschise pe jum[tate =i legate cu sfoar[ =i o stafie alb[ cu ochi de foc =i din\i cl[n\[nitori, ]nf[=urat[ ]n giulgiuri f`lf`itoare, ie=i dintr-un scrin ce se afla ]n camer[. |ir\ec s[ri ]n picioare. Ca din dep[rtare, un glas ]n[bu=it (un b[iat vorbea ]ntr-un pahar ap[sat pe buze) se auzi zic`nd: “|ir\ec, iapa-\i piere-n grajd”. |in`nd ciubucul ]n m`n[, |ir\ec d[du n[val[ afar[ cu ochii pustii s[ vad[ ce-i, c`nd dintr-un pom din gr[din[ s[ri unul, care furase mere. Cela zdup peste gard, |ir\ec dup[ el, p`n[ ce c[zu ]n gura unor c`ini (159). Acestea sunt numai unele din n[zb`tiile copiilor de la gazd[. Fra\ii +tefanovici prindeau p[s[ri, cioc[nitori =i le \ineau ]n colivie (159). Eminescu se cuib[rise ca vulturul ]ntr-un pom din gr[din[, iar toamna culegea mere r[mase din scutur[tur[. Pe pere\ii “c[su\ei din gr[din[“ f[cuse o “galerie de tablouri” cu ilustra\iuni din jurnale, pentru vederea c[reia trebuia s[ se pl[teasc[ “intrarea”. Cu un coleg, probabil, poreclit Armanul, cu care sta ]n odaia din pod, jucau teatru, =i b[nuiala este c[ piesele reprezentate sunt Landhaus an der Heerstrasse =i Liebelei am Fenster, cea dint`i ]n chip sigur, cea de-a doua cu probabilitate, de A. von Kotzebue. C`nd ]nv[\au la =tiin\ele naturale despre maimu\e, se c[\[rau ]n nuc spre a le pricepe mai bine mi=c[rile (Ms. 2291, f. 35). Prietenii ]l dedar[ s[ joace c[r\i, chiar c[r\i pe bani: ferber cu =antel =i f[r[. M`na\i de unul Lozinschi, se duceau ]n beciul unui cr`=mar din Uli\a Jidoveasc[, cu firma “La coco=ul ro=u”, fiindc[ |ir\ec ]i prinsese acas[. Aci, ]ntr-o hrub[ f[r[ ferestre, a=eza\i pe un poloboc r[sturnat, jucau c[r\i la lumina unei lum`n[ri de seu ]nfipte

Via\a lui Mihai Eminescu

69

]ntr-un cartof mare. Lozinschi, ]n\eles cu cr`=marul, le lua bani, straie, c[r\i vechi. Aici pierdu Eminescu =alul turcesc pe care mam[-sa i-l d[duse ca s[ nu r[ceasc[ (159). Fiind mai delicat, se ]n\elege c[ cele mai multe farse erau f[cute pe socoteala sa. De spaim[, Eminescu d[du ]n friguri. La acest neajuns se mai ad[uga =i hrana proast[. |ir\ec era un speculant netrebnic. Pentru ca s[ nu fac[ focul, ghemuise, iarna, pe to\i copiii ]ntr-o chilie, iar seara nu le da de m`ncare dec`t porumb fiert ]n lapte (159). De aceea copiii, ]nfometa\i, furau mere =i f[ceau chis[li\[ =i povidl[ din poame (ms. 2291, f. 35). Unii b[ie\i se =i mutaser[ de la |ir\ec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face acela=i lucru pentru c[, nepl[tindu-i-se costul, gazda ]l oprise z[log (159). Nemaiput`nd r[bda =i fiindu-i ur`t[ — credem — =i =coala, unde c[p[ta note rele (cl. a II-a, 1861-1862), dup[ ce ]n anul ]nt`i, 1860-1861, ]nv[\ase bini=or (185, 32). Mihai se hot[r] s[ fug[ din nou. Obi=nuit s[ bat[ drumurile, o lu[ deci pe jos p`n[ la Mih[ileni, pe unde, neav`nd bilet de liber[ circula\ie, trecu grani\a pitit ]n dosul unei harabale de marf[. Apoi se a=ternu drumului p`n[ la Ipote=ti. Ajuns ]n sat, ]i fu fric[ s[ mearg[ de-a dreptul pe acas[, ci d[dea t`rcoale unui p[r din ograda megie=ului Is[cescu, pus tocmai pe o coast[, drept ]n fa\a conacului p[rintesc. Maica Fevronia, care se afla la mo=ie, privind spre deal, zise mamei: “Ira! Ian te uit[, Raluca, cum sam[n[ b[ietul cela cu Mihai.” N-apuc[ s[ zic[, =i iat[ =i o bab[, Prod[neasa din sat, cu vestea c[ e chiar el. Au pus pe un vizitiu, Vasile Rusu, s[-l prinz[. V[z`ndu-se ]ncol\it, Mihai d[du s[ fug[ \ip`nd, dar fu luat pe sus =i dat ]n primire mamei, care ]l \inu t[inuit p`n[ seara, c`nd, ]ntorc`ndu-se Gh. Eminovici, ]i spuse ]nt`mplarea pe ocolite. Tat[-s[u, sup[rat foc, i-a f[cut o moral[ aspr[ ]nso\it[ de numeroase demonstra\iuni contondente, =i a ]ncheiat cu necaz: “At`ta treab[ am, Raluc[, =i acum trebuie s[ plec la Cern[u\i, s[ duc pe t`lharul ista la =coal[“. A doua zi, “t`lharul” ]ncerc[ iar s[ fug[, lu`nd-o la deal, pe =oseaua na\ional[ ce duce la Boto=ani. Prinz`nd de veste, Eminovici trimise dup[ el oameni c[l[ri. “Haide ]nd[r[t, cucona=ule, —

70

G. C[linescu

]i ziser[ oamenii c`nd ]l prinser[ — haide la boier acas[, s[ te dea tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel.” “La ce s[ m[ dea la Cern[u\i — \ipa zb[t`ndu-se Mihai — c[ eu sunt ]nv[\at =i f[r[ Cern[u\i.” Dup[ ce l-a \inut o zi legat, ]n opinteli, c[ci copilul striga: “De ce m[ legi degeaba, c[ci eu =tiu s[ m[ dezleg”, Eminovici l-a dus pe sus la Cern[u\i, unde directorul Wolff, s[tul de n[zdr[v[niile Eminovicenilor, nu l-a primit ]nc`ntat (159). R[m`n`nd repetent ]n anul =colar urm[tor, 1862—1863, Eminescu frecventeaz[ tot clasa a II-a. Acum nu mai locuia la |ir\ec, ci la un profesor de limba francez[, Victor Blanchin, ]n strada Domneas[-de-Jos, ]n urm[ Iancu Zotta 23, care \inea cu chirie casele lui Samuil Morariu, mai apoi mitropolit al Bucovinei. Se vede treaba c[ tat[-s[u g`ndea c[ Mihai, st`nd ]n cas[ cu un franzu\, s-ar fi deprins s[ vorbeasc[, f[r[ s[ vrea, ]n aceast[ limb[. Blanchin era ]ns[ un be\iv, venea acas[ pe dou[ c[r[ri =i f[cea g[l[gie, sf[dindu-se cu nevasta. Afar[ de aceasta, odaia ]n care locuia Eminescu era nes[n[toas[ =i din aceast[ pricin[ b[iatul c[p[t[ o boal[ de urechi (33, 124). Nici n-a stat mult. }ncep`nd cu 16 aprilie 1863, dat[ c`nd c[dea prima zi de =coal[ dup[ vacan\a Pa=tilor, Eminescu nu mai apare prin cataloage (185). Gh. Eminovici se ]ncredin\ase, desigur, c[ nici lui Mihai nu-i pria =coala nem\easc[ =i-l l[sase s[ se descurce singur, ca preg[tit ]n particular. CUPRINS

PRIVATIST LA CERN{U|I. FUGAR CU TRUPA TARDINI (1864—1866)

Ce-a f[cut Eminescu toat[ vara =i iarna 1863—1864, unde a stat, ce rosturi a avut, se poate numai b[nui, de =tiut cu certitudine este ]ns[ greu. Pentru ca b[iatul s[ p[r[seasc[ =coala nitamnisam, cu pu\in ]nainte de a termina clasa a II-a, pe care, repet`nd-o,

Via\a lui Mihai Eminescu

71

era sigur c-o va trece, trebuie s[ se fi ]nt`mplat ceva deosebit, altfel Gh. Eminovici l-ar fi m`nat iar[=i ]napoi cu biciul dind[r[t. O b[nuial[ ]ncepe s[ prind[ temei. Eminovici n-avea ]ncredere ]n aptitudinile la ]nv[\[tur[ ale lui Mihai, =i ca orice p[rinte cu copii mul\i, se obi=nuise cu ideea s[ dea acest b[iat dac[ nu la me=te=ug, la o ]ndeletnicire mai pe puterile lui, c[ci cum altfel dec`t renun\are la ]nv[\[tur[ se poate numi intrarea ca impiegat ]ntr-o institu\ie public[, lucru ce se va ]nt`mpla ]n cur`nd? Tat[l visase s[ vad[ pe Mihai nu om de nimic cu plete, compun`nd poezii, ci doctor m[car, a=a cum se vede ]n declara\ia f[cut[ la =coal[, la repetarea clasei a doua (185). Dar =i alte cauze vor fi fost la mijloc, dintre care cea mai plauzibil[ este lipsa de mijloace de a pl[ti “costul”, ]ntr-o vreme c`nd ceilal\i fra\i, f[c`ndu-se mari =i termin`nd probabil liceul, cereau ]ntre\inerea ]n =coli mai ]nalte din str[in[tate. Cam ]n aceast[ vreme (1862—1863) se ]nt`mpl[ o nenorocire ]n familie: moartea la Bucure=ti a lui Ilie, elev la +coala de medicin[ a d-rului Davila din Bucure=ti (159). Toate acestea au schimbat direc\ia pedagogiei lui Eminovici, f[c`nd cu putin\[ ]ntreruperea cursurilor. Mai cuminte deocamdat[ e s[ ne ]nchipuim ceea ce este mai firesc, c[ Mihai s-a ]ntors la Ipote=ti =i a ]nceput s[ citeasc[ ]n toat[ libertatea, cu g`ndul de a se prezenta ca preg[tit ]n particular, nu f[r[ a da o rait[ v[ilor =i dealurilor =i a cutreiera p[durile, poate chiar cu aceea cu care avea s[ joace copil[re=te ]nt`ia iubire. +i dac[ peste var[ n-avea ce c[uta ]n Cern[u\i, cu at`t mai pu\in probabil este s[ se fi dus iarna, pe care va fi petrecut-o citind ]n cas[ c[r\ile lui tat[-s[u =i umbl`nd prin casele din sat cu b[tr`ni care =tiau s[ povesteasc[. Examenul ]i =edea ]ns[ la inim[ =i nu-l putea da fiindc[ n-avea bani. La Boto=ani n-ar fi putut urma din acelea=i motive, =i nici nu se afl[ ]nscris, cum pretindeau unii. De aceea s-a g`ndit s[ cear[ o burs[ de la Ministerul Instruc\iunii, d`ndu-se drept elev ]n clasa a II-a la gimnaziul din Boto=ani. Aceasta pe la ]nceputul anului 1864. Cum ]ns[ directorul r[spunde ministerului, la ]ntrebarea asupra purt[rii

72

G. C[linescu

elevului (din 21. II. 1864), c[ nu are nici un =colar cu acest nume, Eminescu trimite la minister un certificat de bun[ purtare =i ]nv[\[tur[, desigur din partea gimnaziului din Cern[u\i. Dar, din nefericire, onoratul minister, ]napoind certificatul, informeaz[ prin gimnaziul bota=[nean pe solicitantul de subven\ie c[ deocamdat[ n-are nici un loc vacant de bursier (21 martie 1864) (178). Ce era s[ fac[ acum? Se duce iar la Cern[u\i, spre a ]ncerca s[-=i dea examenele. Amintirile fo=tilor colegi fiind confuze, nu =tim ]n chip hot[r`t la cine a tras Eminescu, dar e lesne de ]nchipuit c[ s-a refugiat la Pumnul, om iubitor de =colari rom`ni, care \inea copii ]n gazd[, cum am v[zut, =i pe c`te unul chiar gratuit, ca bibliotecar. La Cern[u\i, ]ns[, Eminescu n-a stat mult, =i iat[ de ce: }n acea prim[var[ desc[lecase, pentru ]nt`ia oar[ ]n Cern[u\i, trupa teatral[ a +tefaniei Tardini, primit[ cu ]nsufle\ire mare de rom`ni, c[ci teatru nem\esc, polonez =i chiar italienesc mai putuser[ vedea p`n[ atunci, dar limba rom`neasc[ nu mai r[sunase pe scenele locale. Trupa Tardini-Vl[dicescu, obi=nuit[ de altfel a trece mun\ii, la Bra=ov (34), fusese chemat[ ]n Bucovina de fra\ii Costin =i al\i boieri locali (167) =i-=i d[dea reprezenta\iunile ]n sala Hotelului de Moldavie, l`ng[ biserica Sf. Paraschiva, pe strada, a=a-numit[ atunci, a Lembergului. Principalii actori ai companiei erau, pe l`ng[ Fanny Tardini =i doi fra\i Vl[dicescu, un comic Comino, actorii Evolschi, Lacea, Chirimescu, Sachelari, Constantinescu, Romanescu =i d-nele Dimitreasca =i Albeasca. Piesele jucate de trup[ la Cern[u\i, ]n prim[vara anului 1864, au fost: Radu Calomfirescu, vodevil na\ional ]n 5 acte, Baba H`rca, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, Un tr`ntor c`t zece, comedie-vodevil ]ntr-un act, Chiri\a ]n Ia=i, comedie-vodevil ]n 3 acte de V. Alecsandri, Cimpoiu Dracului, vodevil na\ional ]n 2 acte, Ho\ul =i fanaragiu, comedie ]ntr-un act, Ia=ii ]n Carnaval, tablou ]n 3 acte de V. Alecsandri, Iancu-Jianu, c[pitan de haiduci, melodram[ na\ional[ ]n 4 acte de I. Anestin, Doi mor\i vii, vodevil na\ional ]n 2 acte de V. Alecsandri, Fata cojocarului, vodevil ]ntr-un act de D. Miclescu,

Via\a lui Mihai Eminescu

73

Her=cu Boccegiu, can\onet[ de V. Alecsandri, Gabrina sau camera leag[nului, dram[ ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te, }nvierea babii H`rcei, dram[-vodevil na\ional ]n 4 acte de M. Pascali, Soldatu =i pl[ie=u, vodevil na\ional cu c`ntece ]n 2 acte de Profiriu, Scara m`\ei, comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Cine vrea poate, vodevil na\ional ]n 2 acte tradus (sic) din fran\uze=te, Munteanu, can\onet[ de Carada, Omul care ]=i ucide femeia, vodevil ]n 2 acte de Pop, Corbul rom`n, vodevil na\ional ]ntr-un act de V. Alecsandri, Ur`ta satului, vodevil ]n 2 acte de Carada, Doi pricop=i\i, comedie ]ntr-un act tradus[ din fran\uze=te, Doi solda\i rom`ni, comedie na\ional[ ]ntr-un act de Mih[ilescu, Onoarea francez[ sau Jorj =i Maria, dram[ ]n 6 acte tradus[ din fran\uze=te, Bogdan-vod[, dram[ na\ional[ cu c`ntece r[zboinice ]n 5 acte cu tablouri de Ioan Lacea, dup[ Pelimon, Idiotul sau Suteranele de Elsberg, dram[ ]n 5 acte =i 3 tablouri de Mih[ilescul, F[tu-Haiducu, comedie na\ional[ de Panescu, Piatra din cas[, comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Tuzu Calicu, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, S[racul cinstit, comedie na\ional[ ]n 3 acte de Hilepliu, Viitorul Rom`niei, monolog na\ional de M. Pascali, }nsur[\eii, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, B[rbierul din Sivila, comedie vodevil[ ]n 4 acte etc. (M. E., III, 9; IV, 11; V, 12.) Bogat repertoriu, precum vedem, =i mai ales na\ional! Bucuria publicului fu indescriptibil[, f[r[ ca, de altfel, s[ se ignoreze ]nsemn[tatea politico-cultural[ a acestui eveniment. “De mult nu am avut — scria A. Hurmuzachi — cu privire la prop[=irea vie\ii culturale la noi, a ]nsemna o ivire mai mul\umitoare dec`t aceea, pe care ne-o aduse, cam pe nea=teptate, anul trecut, =i de care ne bucur[m acum de-a doua oar[. Singurul acest fapt, singura existen\[ a teatrului rom`n aici ]n Bucovina [...] e de mare ]nsemn[tate sub mai multe punturi de vedere. Mai ]nt`i pentru c[ prin aceasta s-a ar[tat c[ publicul [...] iube=te artele [...] ]mbr[\i=`nd[ule] cu c[ldur[ =i simpatie. Ast[ singur[ ]mprejurare e destul motiv de bucurie, pentru oricare “spectator” bine cuget[tor, drept dovad[ c[ tot publicul nostru a presim\it ]ndat[ c`t de bun[ =i puternic[

74

G. C[linescu

]nr`urire poate =i trebuie s[ aib[ arta dramatic[, teatrul adic[, asupra culturii na\ionale =i, sprijinindu-l dar[, publicul =i-a c`=tigat un merit pe care mai ]nainte de toate ne place de a-l constata aici”. (M. E., I, 3.) R[sunetul venirii trupei Tardini a mers p`n[ la Viena, c[ci iat[ ]n ce chip exprim[ V. Bumbac “sim\[mintele studen\ilor rom`ni din Viena... teatrului rom`n din Cern[u\i” (M. E., I. 1): Ast[zi muzele romane din Parnasul mamei tale, Sub stindardul lui Apolo, =i-au luat zeiescul zbor, De la Istru la Carpa\i; A lor flamur[ splendid[, a lor corturi virginale P-al t[u bra\ se a=ezar[ salut`nd al t[u popor, Salutate d-ai lor fra\i.

Fire=te c[ Eminescu era nelipsit de la reprezenta\iunile date sub semnul “fiului Latonei”, cum zice mai departe Bumbac. Comitetul teatral ]mp[r\ea prin Sbiera un num[r de bilete gratuite =colarilor (185). Cei care nu c[p[tau bilete a=teptau pe afar[ p`n[ se sf`r=ea actul ]nt`i, apoi se strecurau ]n pauz[ printre public. A=a de mare era ]nc`ntarea cet[\enilor, ]nc`t unii mai cu dare de m`n[, v[z`nd pe b[ie\i a=tept`nd pe afar[, le pl[teau intrarea la to\i, ca s[ se bucure =i ei de aceast[ s[rb[toare (214), la care lua parte adesea chiar episcopul ]mpreun[ cu tot clerul (167). Piesele erau cu c`ntece =i jocuri =i, ]n sf`r=it, aveau acea arom[ a limbii, de care cet[\enii se sim\ir[ ]mb[ta\i =i cutremura\i. Cei mai ]nfl[c[ra\i ]ns[ erau tinerii. Mul\i se ]mbulzir[ la biblioteca Pumnului s[ citeasc[ piesele jucate =i alte lucr[ri de V. Alecsandri, C. Negruzzi, Matei Millo =i unii ]ncepur[ chiar a scrie versuri =i piese de teatru =i a le citi unul altuia. Acuma trebuie s[ fi ]ncol\it ]nt`iele ]ndemnuri lirice ]n sufletul lui Eminescu =i, de altfel, m[rturisise colegilor c[ scrisese poezii =i o pies[ de teatru, f[r[ ca totu=i s[ vrea s[ le arate. }n anul viitor ]ns[, ]n 1865, el era hot[r`t — ]nc[ inedit, ce-i dreptul — un poet (214). La reprezenta\iuni Eminescu era numai ochi =i urechi. Nemi=-

Via\a lui Mihai Eminescu

75

cat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci numai sorbea fiecare cuv`nt =i fiece melodie, f[cea haz mare de comicul Comino =i se sup[ra grozav c`nd vreun coleg ]l ]ntreba ceva sau lumea aplauda, fiindc[ asta ]l f[cea s[ piard[ =irul frazelor. C`nd cortina c[dea, el se ridica plin de replicile =i de melodiile piesei, pe care o tr[ise cu intensitate. Colegii ]=i mai aduceau aminte cum ]ntr-o zi, la ie=irea de la reprezenta\ie, Eminescu, fredon`nd una din melodiile auzite ]n acea sear[, se opri ]ntr-o pozi\ie melodramatic[ ]n fa\a unui prieten =i cu glas declamator ]i zise: “Ah, e=ti un la= =i te voi p[lmui”. Prietenul, c[ruia ]i sc[pase aceast[ exclama\ie din chiar piesa jucat[, r[mase o clip[ uluit de amenin\are. “M[ — ]i zise atunci Eminescu r`z`nd, ]n hazul tuturor — tu nici nu =tii ce s-a jucat pe scen[.” (214) Trupa Tardini-Vl[dicescu =i-a ]nceput spectacolele ]n ziua de 1/13 martie =i a dat reprezenta\iunea de adio ]n ziua de 15/27 mai, fiind invitat[ s[ vie =i pentru stagiunea de iarn[ 1864—1865. Actorii ]=i str`ng deci laurii =i recuzita =i o pornesc la drum prin Moldova, lu`nd-o prin pasul Buz[ului spre Bra=ov, unde un comitet compus din membrii a vreo 130 familii le asigur[ venitul pe trei luni. }n luna iunie, la 14/26, trupa sosi ]n Bra=ov =i juc[ toat[ vara, poate ]n sala gimnaziului rom`n, p`n[ prin septembrie (25 aug./13 sept.), c`nd se preg[te=te s[ se ]ntoarc[ la Cern[u\i, petrecut[ la drum de saluturile frenetice ale ]nc`nta\ilor bra=oveni (M. E., I. 3). “... Fie — zicea Gazeta Transilvaniei — ca succesele tale s[ se ]ncunune cu cele mai salutare rezultate pentru ]n[l\area spiritelor =i a m`ndriei na\ionale! Adio! La revedere.” Odat[ cu plecarea actorilor rom`ni din Cern[u\i dispare =i Eminescu (214). Trupa sosise prin Boto=ani =i se ]ntorcea tot pe acolo. Venise oare Eminescu numai de hat`rul teatrului =i se ]ntorcea iar[=i, pe urmele companiei, la Ipote=ti? Sau se lua dup[ actori, =i — primit ]n cele din urm[ de ei cu g`ndul de a-i folosi iste\ia la ceva — mergea =i el p`n[ la Bra=ov? B[nuielile multora

76

G. C[linescu

sunt c[ s-ar fi dus cu actorii (128) =i, ]ntr-adev[r, ]n sprijinul acestei presupuneri st[ =i afirma\ia lui Iacob Negruzzi (152) c[ Mihai ar fi fost c`ndva la Bra=ov, precum =i unele considera\ii de ordin psihologic. }ntoarcerea f[r[ rost a lui Mihai acas[ era din orice punct de vedere o ac\iune riscant[. Dac[ fugise la Cern[u\i dup[ trup[ =i se ]ntorcea acum, ]l a=tepta b[taia, dac[ se dusese acolo pentru examene =i venea ]napoi f[r[ s[ =i le fi dat, ]l p[=tea o var[ de cic[leli =i mustr[ri paterne. Ideea unui an ]ntreg f[r[ nici o ]ncercare de examen (primv. 1863—primv. 1864), spre a c[p[ta diploma de clasa a doua, clas[ pe care o urmase totu=i bine ]n parte, =i f[r[ sfor\area de a c`=tiga =i anul al treilea, pare absurd[. Un element nou ne d[ o orienta\ie. C`nd mai t`rziu, ]n 1866, Eminescu apare la Blaj, umbla zvonul printre tineri c[ venise un student cu 3 clase gimnaziale. Ba ceva mai mult. La moartea poetului, o parte din h`rtii r[m`n`nd la un domn T[l[=escu, redactorii revistei F`ntana Blanduziei, ]ntemeiat[ de Eminescu, g[sir[ printre ele =i un certificat =colar din care reie=ea c[ Eminescu f[cuse clasa a treia gimnazial[ ]n gimnaziul catolic din Sibiu =i ob\inuse ca not[ general[ “prima clas[“, adic[ ceva corespunz[tor — zicea informatorul — notei 6 din liceele noastre (67). Acela=i certificat ]l v[zuse =i Slavici (207). O tentativ[ de mistificare, c`teva luni de la moartea poetului, c`nd nimeni nu era ]nd`rjit s[ scrie “biografii =tiin\ifice” =i nu se produsese nici o discu\ie care s[ fac[ necesar[ dovedirea studiilor lui Eminescu, ni se pare lipsit[ de probabilitate. A=adar, nu este cu neputin\[ ca ]ntr-adev[r Eminescu s[ fi trecut cele dou[ clase sau numai a treia la Sibiu, ca preg[tit ]n particular, ]n 1864 sau ]n 1865. Pe vremea aceea se afla acolo, ca student jurist, fratele s[u Nicolae. Cum trupa ajungea la Bra=ov de obicei prin iunie, =i ]n 1865 chiar pe la ]nceputul lunii, Eminescu, venit cu ea, ar fi putut s[ se repead[ la Sibiu, la fratele s[u, =i s[-=i dea examenele. Oricum se va fi ]nt`mplat, la ]nceputul lui octombrie 1864, cu o lun[ ]nainte de re]nceperea reprezenta\iunilor Tardini la Cern[u\i, Eminescu se ]ntorsese acas[

Via\a lui Mihai Eminescu

77

=i era pe cale s[-=i g[seasc[ o slujb[. Sosit ori nu cu trupa la Boto=ani, aceasta dovede=te c[ Eminovici n-avea bani s[ mai \in[ pe Mihai ]n =coal[ =i c[ ]ncerca s[ statorniceasc[ b[iatul la Boto=ani, pentru c[ nu e de ]nchipuit — f[r[ opreli=te deosebit[ — cum Eminescu nu s-a dus dup[ trup[ la Cern[u\i ]n acelea=i condi\ii =i cu acela=i pretext al examenului. Socotind dar slujba ca un st[vilar de s[lcii pus s[ ]nt[reasc[ malul r`ului, ni se ]nf[\i=eaz[ tot mai puternic[ legenda =tiut[ a r[t[cirilor lui Mihai cu trupa de actori a +tefaniei Tardini. De altfel, ce altceva dec`t un sentiment de veche “colegialitate” ]i ]ndemna pe ace=ti bravi actori, cu vreo 20 de ani mai t`rziu, s[ ajute pe poetul bolnav la Boto=ani, printr-o reprezenta\ie ]n beneficiu? +i dac[ Eminescu a plecat c`ndva cu trupa, urm`nd-o, cum e probabil, =i ]n prim[vara anului 1865, atunci cu siguran\[ el a fost cu aceea=i trup[ =i ]n 1864, pentru c[ nu e de crezut c[ ]n 1865 Eminescu ar fi fugit s[ prind[ ]nc[ pe actori la Cern[u\i, dac[ de mai ]nainte nu era ]n leg[turi mai apropiate cu ei. Slujba de care vorbeam este aceea de practicant la Tribunalul din Boto=ani, c[tre care junele Mihai ]naint[ o peti\iune scris[ ]n cei mai pompo=i termeni =i cu ortografia cea mai distins[ (159): “Domnule Pre=edinte, ^ Avênd dorin\ia de a servi ]n cancelaria onorabilului ^tribunal ^ la care Domnia-voastr[ presida\i, ve rog s[ binevoi\i a me prenumera ]ntre practican\ii. ^ domnule Pre=edinte, c[’ mi ve\i approba cererea ^ Credêndu, ’ mea, ve^ rogu s[ bine-voi\i a primi asigurarea profundului meu respectu. Mihai Eminovici 864, octombrie ]n 4 dille” ’

Cererea fu aprobat[, =i Eminescu cunoscu pentru ]nt`iia oar[ colbul dosarelor =i pe pletosul trubadur Grigore Lazu, care lucra la aceea=i mas[ cu el =i de care ]ncepu a-=i r`de zic`nd c[ talentul

78

G. C[linescu

lui poetic st[ mai mult ]n plete (159). Frumoasa caligrafie =i concep\ie a t`n[rului practicant nu trecu neobservat[ =i, ]n scurt timp, fu numit copist la Comitetul permanent al jude\ului Boto=ani, cu leafa de 250 lei lunar, ]n schimbul c[rora con\epistul nostru ]navu\i arhiva prefecturii cu multiple =i inutile scripte oficiale. Cineva, care a tr[it ]n apropierea lui ]n acea vreme, ]=i aminte=te un Eminescu voinic =i gras, harnic =i z`mbitor, vorbind de bine pe secretarul prefecturii, care era evreu botezat, =i citind pe Eliade R[dulescu, de Tandaliada c[ruia ]ndeosebi f[cea mare haz (233). Tot cam ]n aceast[ vreme umbl[ vorba c[ s-ar fi dus cu frate-s[u Matei pe la Dumbr[veni, unde ar fi aflat povestea unei nepoate a B[lu=oaiei (n[scut[ Biberstein, =i care fusese ]nainte c`nt[rea\[ la Teatrul Imperial din Viena): cum adic[ nepoata ex-c`nt[re\ei se ]ndr[gostise de un fecior frumos nevoie mare al lui Gheorghe Hodoroab[ din Vere=ti, cum fata, fur`nd 300 de galbeni de la m[tu=i-sa, a fguit c[lare la Vere=ti s[ se ]nt`lneasc[ cu feciorul l`ng[ apa Sucevii =i cum, ]n sf`r=it, d`nd drumul calului, acesta s-ar fi ]ntors ]napoi la Dumbr[veni, nechez`nd la poarta castelului. Din aceast[ legend[ ar fi ie=it poezia F[t-Frumos din tei, din care o strof[ ar fi fost scris[ cu cret[ de poet, chiar pe poarta cu pricina (64): La castel ]n poart[ calul St[ a doua zi ]n spume,

Dar frumoasa lui st[p`n[ A r[mas pierdut[-n lume.

}ntr-acestea, ]ncep`nd din 2/14 noiembrie 1864, compania teatral[ Tardini-Vl[dicescu d[dea ]ntruna reprezenta\iuni la Cern[u\i, cu acela=i viu succes ca ]n prim[var[ (M. E., IV, 11). Eminescu =edea pe ghimpi. }n repetate r`nduri trebuie s[ fi ]ncercat a ]ndupleca pe Gh. Eminovici s[-i ]ng[duie s[ plece la Cern[u\i, spre a-=i da examenele, p`n[ ce ]n sf`r=it sosi fratele +erban, pe atunci student ]n anul II la Erlangen, care mustr[ pe p[rin\i c[ las[ un astfel de b[iat s[ mucezeasc[ printre registrele de intrare =i ie=ire ale prefecturii. R[mase, dar, ca Eminescu s[-=i

Via\a lui Mihai Eminescu

79

dea demisia =i cu banii din leaf[ s[-=i vad[ de carte. Ortografia cu care ]=i scrie demna demisiune tr[deaz[ lectura lui Eliade R[dulescu (159): “Domnule Pre=edinte, Avênd dorin\ia de a urma studiile collegiale la gymnasiul ^ plenariu din Bucovina, mê vêd constrins de a abdica ]nd[torirelor querute de la personalul postului de scriitoriu, que l’am occupat p[n[ acum la cancelaria dirigeat[ de Dmv. Pe asemenea considerente, vê rog, Domnule Pre=edinte, a’mi accorda demissia =i a regula =i eliberarea salariului cuvenit mie ^ ^ suma de do[ sute cinci deci lei cursul pe luna Februarie ]n ’ tesaurului qu[ci preved necessitatea aquésta din mai multe punte de vedere, quare essercit[ o mare influen\[ asupra interesselor melle =i quare negligeate nu me vor putea feri de ore quare ^ ^ consequente relle. Fi\i buni, ve rog `nc[ o dat[,^Domnule Pre=edinte, de a regula ^ de urgen\[ ]ndeplinirea quererei melle =i de a ^primi =i la aquést[ occasio assigurarea profundului respect, que ve conserv =i ve voiu conserva pentru perpetuitate. M. G. Eminovici 1865, Mart ]n 5 dille. D-néei-salle Dlui President all Comitetului permanent al consiliului jude\ean de Boto=ani.” ^ Eminescu n-a mai avut r[bdare s[ a=tepte rezolu\ia =i, f[c`nd o nou[^ suplic[ ]n ziua de 7, precum “quo circonstan\iele nu-mi permitu de a mai ]ndelunga presen\a mea ]n Rom`nia” =i ]n care cerea ca salariul pe luna februarie s[ se pl[teasc[ fratelui s[u +erban — ceea ce s-a =i f[cut — =i-a luat strai\ele =i s-a dus ]ntr-un suflet la Cern[u\i. (Cererea de pa=aport “pentru str[in[tate spre a-=i continua studiile” este din 9 martie.) Acolo reprezenta\iunile

80

G. C[linescu

rom`ne erau pe sf`r=ite sau chiar sf`r=ite =i trupa se g[tea de plecare (9/21) martie 1865; M. E., V, 12). Nici n-au apucat colegii =i prietenii s[-l vad[, =i Mihai, o dat[ cu plecarea trupei, s-a mistuit =i el. Unde s-a dus? P[rerea ob=teasc[ este c[ s-a luat dup[ actori, =i aceast[ opinie — cu toat[ lipsa de dovezi — pare a avea temeinicie (128). Oricum, Eminescu a hoin[rit. S[ fi r[mas la Cern[u\i mai mult[ vreme, l-ar fi v[zut colegii, s-ar fi prezentat la examene, ar fi l[sat, ]ntr-un cuv`nt, o amintire oric`t de slab[ despre existen\a lui ]n acea vreme. C[ s-ar fi ]ntors a=a cur`nd la Ipote=ti, f[r[ a-=i fi dat nici un examen, nu este de ]nchipuit, c[ci ce rost avea atunci grabnica demisiune =i cum l-ar fi primit tat[-s[u? Dar la 23 aprilie 1865, ]n ziua de Sf. Gheorghe, un oarecine dedic[ din Boto=ani fotografia sa “Tinerellului Michaell Eminénu, Elev ]n Gymnasiu din Cern[u\i”. Asta pare s[ ]nsemne c[ Mihai fusese de ziua tat[lui s[u la Boto=ani =i, deci, =i la Ipote=ti, ]ns[ poate s[ mai ]nsemne c[ prietenul i-a trimis fotografia pe unde se afla, ori c[ Eminescu a trecut numai prin Boto=ani f[r[ =tirea tat[lui (71). Cum r[m`ne iar[=i cu examenul de clasa a III-a gimnazial[, dat la Sibiu, nu mai t`rziu de 1865? O compunere a t`n[rului poet din 1865 (ms. 2259, f. 37), Din str[in[tate, ]nt[re=te ipoteza r[t[cirii. Ori ]n ce parte a anului va fi scris Eminescu aceast[ poezie, chiar ]n toamn[, re]ntors ]n Bucovina, el n-a compus-o dup[ o =edere mai lung[ ]n Cern[u\i sau acas[, c[ci ]n ea se t`nguie c[ se afl[ printre str[ini, departe de “a patriei dulci plaiuri”, trist ]n mijlocul unei lumi f[r[ griji: C`nd tot se-nvesele=te, c`nd to\i aci se-nc`nt[, C`nd to\i ]=i au pl[cere =i zile f[r[ nori, Un suflet numai pl`nge, ]n doru-i se av`nt[ L-a patriei dulci plaiuri, la c`mpii-i r`z[tori. +i inima aceea, ce geme de durere, +i sufletul acela ce c`nt[ amor\it, E inima mea trist[ ce n-are m`ng`iere, E sufletu-mi ce arde de dor nem[rginit.

Via\a lui Mihai Eminescu

81

Pentru ca lui Eminescu s[-i fie at`ta dor — cum zice mai departe — de “v[lcioara natal[“, de “a codrului tenebr[“, de “colibele din vale” ale satului =i s[ doreasc[ lini=tea unei case de \ar[ ]n valea natal[, trebuie neap[rat s[ fi stat mult[ vreme ]ndep[rtat de cas[ =i chiar s[ fi sim\it ]ntoarcerea ca o primejdie. Nu la Cern[u\i, va s[ zic[, unde era mai aproape de c[min =i avea prieteni, putea s[ i se fac[ dor de Ipote=ti. Eminescu a plecat, dar, ]n martie 1865 sau cu Fanny Tardini la Bra=ov, sau la Sibiu, la frate-s[u, s[-=i dea examenul de clasa a III-a, sau — consecutiv — =i ]ntr-o parte =i-ntr-alta. La 3/15 iunie, Fanny Tardini se =i afla cu trupa la Bra=ov, salutat[ astfel de Telegraful rom`n (Sibiu, 3/15 iunie 1865, an. XIII), care o ]mbia s[ vin[ la Sibiu (156): “Dna Fani Tardini cu trupa sa teatral[ iar se afl[ la Bra=ov, pentru a da un =ir de representa\iuni ]n limba rom`n[. Fericit[m =i invidi[m pe fra\ii brasioveni pentru aceast[ norocire rar[; ne place a spera c[ barem pe tempul dietei, c`nd l`ng[ familiile rom`ne din Sibiu se mai al[tur[ doar ]nc[ pe at`tea dinafar[, vom fi noroci\i a vedea =i aici un teatru rom`nesc.” La Bra=ov actorii au jucat cam acelea=i piese cu c`ntece rom`ne=ti de Millo =i Alecsandri =i, se ]n\elege, melodrame traduse din fran\uze=te. +tefania Tardini avea ]n genere crea\iuni mai de seam[ ]n Concina de V. Alecsandri, Maria Tudor de Victor Hugo, Nebuna de la +apte Turnuri, Angelo Malipieri, }ngerul mor\ii, Dou[ orfeline, Caterina Howard, Corabia +alamandra, Don Juan [de Marana] =i altele (34). }n toamna aceluia=i an 1865, t`n[rul de vreo 15-16 ani Eminescu, ap[rea din nou pe uli\ele Cern[u\ilor, hot[r`t de ast[ dat[ — zicea el prietenilor ]nt`lni\i — s[ se supun[ “unui examen pentru a fi primit ca elev public” (214). Din aceast[ vreme se pare c[ b[iatul este ]n leg[turi cu familia, care ]l urm[re=te din ochi ]n peregrin[rile lui =i-i trimite bani de existen\[, ceea ce dovede=te

82

G. C[linescu

c[ fusese mai ]nainte la Ipote=ti =i se ]mp[case cu b[tr`nul. Pentru ca tat[l s[ vrea a-l trimite iar[=i cu cheltuial[ la Cern[u\i, e neap[rat[ nevoie s[ credem c[ Eminescu trecuse =i clasa a doua =i chiar a treia, altcum trei ani pierdu\i pentru o singur[ clas[ nu justificau hot[r`rea de a continua studiile. B[iatul dovedise cu certificatul c[ nu hoin[rise degeaba =i era ]n stare s[ urmeze carte mai departe. Numai astfel ]nduplecat, b[tr`nul ar fi consim\it s[-l r[peasc[ nobilei cariere de con\epist pentru a ]ncerca drumuri mai ocolite. La Ipote=ti, Eminescu a fost atras nu numai de dorin\a de a revedea satul =i p[durea, dar =i de “iubita cu ochi mari”. Dac[ compunerea Un roman este din vremea aceasta (1865), cum indic[ o ]nsemnare (ms. 2285, f. 108), atunci se poate ca fata s[ fi murit de cur`nd: Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt. S-a stins.

Eminescu alerga s-o revad[ sau s[ se opreasc[ o clip[ la morm`ntul ei, =i cuprins de o subit[, b[rb[teasc[ melancolie ]n fa\a ]nt`iei mari dureri, plec[ sumbru =i hot[r`t la Cern[u\i, c[-=i creeze un viitor. Epoca aceasta este st[p`nit[ de ideea mor\ii unei fiin\e scumpe. Mortua est, la ]nceput Elena (acesta fiind poate numele fetei), datat[ de poet cu octombrie 1866, dar poate =i mai veche, este a=a de str[b[tut[ de spaima mor\ii, ]nc`t, ]nl[tur`nd g`ndul unei simple teme, trebuie s[ o socotim ca un ecou al unei proaspete =i apropiate suferin\e (ms. 2259, f. 1—2): V[d sufletu-\i candid prin spa\iu cum trece: Privesc apoi lutul r[mas... alb =i rece, Cu haina lui lung[ culcat ]n sicriu, Privesc la sur`su-\i r[mas ]nc[ viu —

Via\a lui Mihai Eminescu

83

+i-ntreb al meu suflet r[nit de-ndoial[: De ce-ai murit, ]nger cu fa\a cea pal[? Au nu ai fost jun[, n-ai fost tu frumoas[? Te-ai dus spre a stinge o stea radioas[?

La Cern[u\i Mihai trase la ]nceput la bunul Aron Pumnul, bolnav de moarte acum, =i se a=ez[ acolo ca bibliotecar. Pumnul avea case proprii, mai spre marginea ora=ului. }ntr-o curte cu porti\[ de lemn, ]necat[ ]n verdea\[, se aflau o cas[ mai mare cu cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul, =i alta mai joas[, unde locuiau =colarii \inu\i ]n gazd[ =i se ad[postea =i a=a-zisa “bibliotec[ a gimnazi=tilor rom`ni”, ]nregistrat[ ]ntr-un “cunsemn[ciunar”. Biblioteca aceasta, alc[tuit[ din c`teva dulapuri cu autori rom`ni, bro=uri, foi r[zle\e, calendare, oarecare opuri de istorie na\ional[ =i, printre ele, =i Letopise\ele editate de Kog[lniceanu, ]n sf`r=it, din c`te c[r\i rom`ne=ti putuse aduna atunci un profesor din cump[r[turi =i daruri, era un mic focar de cultivare a graiului literar, c[ci legile =colare interziceau elevilor de a ]ntre\ine biblioteci. Dat[ ca fiind proprietatea lui Pumnul =i ascuns[ privirilor celorlal\i profesori str[ini, mica bibliotec[ sc[pase de o sigur[ confisca\ie. Bibliotecarul, ales printre “studen\i”, adic[ =colari, locuia ]n chiar odaia cu c[r\ile. Aci ]=i tr`nti deci Eminescu strai\ele =i ]ncepu s[ tr[iasc[, s[ doarm[ =i s[ viseze printe c[r\i. }ntre el =i dulapuri se stabilise o prietenie str`ns[. C`nd cineva cerea lui Eminescu o carte, el mergea, dup[ o scurt[ delibera\ie, de-a dreptul la dulap, =i o ]nm`na cititorului cu calmul satisf[cut al competen\ei (214). Luase va s[ zic[ ]n m`ini fiecare carte, citise — cum ziceau speria\i, mai t`rziu, tinerii din Blaj — ]ntreaga bibliotec[ gimnazial[ (166). Junele bibliotecar nu se m[rgine=te la ]ndeletnicirea de p`ndar al tomurilor, ci ni se ]nf[\i=eaz[ =i ca donator. Trei dintre c[r\ile d[ruite de el bibliotecii ]n 1865 (Theodor Körners vermischte Gedichte und Erzählungen..., Wien, 1815; Lecturariu latinu pentru a douà clase gimnasiale dup[ M.

84

G. C[linescu

Schinnagl de I. M. Moldovanu, Blasiu, 1864 [M. E., I, 1] =i Mythologie für Nichtsstudierende von G. Reinbeck, Wien), poart[, pe l`ng[ an =i num[rul de ordine, urm[toarea inscrip\ie scris[ cu ^ cea mai frumoas[ caligrafie: daruitoe bibliotecei gymnasia=tilor Rom`ni de’n Cernau\i de M. G. Eminoviciu (214). Ce putea s[ fac[ Eminescu, de capul lui, ]ntre dulapurile unei biblioteci? Citea pe ner[suflate, mai mult pentru sine dec`t pentru examene =i... f[cea poezii. O ]mprejurare nea=teptat[ revel[ prietenilor pe t`n[rul poet =i-l f[cu s[ debuteze mai cur`nd dec`t se a=tepta ]nsu=i. R[pus de o boal[ ]ndelungat[, Aron Pumnul ]nchise ochii ]n ziua de 12/ 24 ianuarie 1866, spre consternarea =i jalea =colarilor rom`ni. Colegul Stefanelli alerg[ ]ntr-un suflet la casa bietului profesor =i intr[ ]n odaia lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale lui Pumnul, acesta pl`ngea. C[tre sear[, venind din nou, Stefanelli g[si pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, la care =tergea =i ]ndrepta. De=i contrariat de a fi surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinat[ a fi publicat[ ]ntr-o bro=ur[ comemorativ[: ^ Laecrimioarele ]nvae\aeceilor gimnaesia=ti de’n Cernaeu\i la mor^ m`ntul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat ]ntr’a 12/24 ianuariu 1866, =i care se ]ncepea astfel (214): }mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[, Cu cipru verde-ncinge antic[ fruntea ta; C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[ Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[, Se stinse-o dalb[ stea! Metalica, vibr`nd[ a clopotelor jale Viue=te ]n caden\[ =i sun[ ]ntristat; C[ci, ah! geniul mare al de=tept[rii tale P[=i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale +i-n urm[-i ne-a l[sat! ^

Lui Eminescu, care semna M. Eminoviciu, privatist, nu-i pl[cea versul Metalica, vibr`nda a clopotelor jale, dar n-avea vreme s[ mai ]ndrepte, fiindc[ Sbiera cerea grabnic manuscrisul.

Via\a lui Mihai Eminescu

85

O alt[ amintire g[se=te pe Eminescu st`nd, cam prin aceast[ epoc[, ]n Feldgasse =i primind printr-un b[iat m`ncare de la Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru (M. E., II, 4). S[ fie oare aceasta ]n 1866, c`nd Eminescu ar fi fost silit s[ se mute de la Pumnul? So\ia profesorului r[posat era “muiere” rea. Ea scurtase — zicea lumea — =i m`ncase =i zilele b[rbatului ei, pe care-l \inuse ca pe “Pegas ]n jug”; n-ar mai fi suferit, fire=te, str[ini ]n cas[ (M. E., II, 4). Asta este ]ns[ de pu\in[ ]nsemn[tate. Se ]nt`mpla un alt eveniment care avea s[ pecetluiasc[ destinele t`n[rului. I se publicau ]nt`iele versuri. }nc[ din toamna anului 1865 potrivise pe h`rtie ]n od[i\a bibliotecii c`teva poezii, ce ]nf[\i=au f[r[ ]ndoial[ ultima form[ a unei ]ndelungi exercit[ri t[inuite. }n septembrie compusese o mic[ poezioar[ s[lt[rea\[, ]n stilul dulceag al lui Alecsandri, ]n care visa o idil[ cu “=oapte de amor” (ms. 2259, f. 20): De-a= avea =i eu o floare M`ndr[, dulce, r[pitoare Ca =i florile din mai, Fiice dulce a unui plai, Plai r`z`nd cu iarb[ verde, Ce se leag[n[, se pierde,

Undoind ]nceti=or, +optind =oapte de amor; . . . . . . . . . I-a= c`nta doina, doini\a, I-a= c`nta-o-nceti=or, +optind =oapte de amor. (De-a= avea...)

Tot cam de pe atunci trebuie s[ fie O c[l[rire ]n zori, de=i datat[ [186]6 (ms. 2259, f. 35 urm.), ecou tropotitor =i vaporos al liricii lui Bolintineanu: A nop\ii gigantic[ umbr[ u=oar[, Purtat[ de v`nt, Se-ncovoie tainic, se leag[n[, zboar[, Din aripi b[t`nd.

}n afar[ de aceasta scrisese, cum am v[zut, Din str[in[tate =i Un roman, c`nt`nd ]n ele dorul de patrie. Eminescu ]=i a=ternu pe curat poeziile ce i se p[rur[ mai des[v`r=ite cu g`ndul s[ le trimeat[ la vreo revist[. Dintre cele ce se aflau ]n biblioteca

86

G. C[linescu

gimnazia=tilor, Familia lui Iosif Vulcan din Pesta trezea mai mult curaj. Era o foaie familiar[, cum voia s[ arate chiar frontonul, pe care era ]nf[\i=at[ o familie, ai c[rei membri profeseaz[, ]ntr-o odaie burghez[, toate artele liberale. Tat[l cite=te jurnalul, mama =i fiica brodeaz[, un t`n[r picteaz[, o fat[ c`nt[ la pian. Se publicau ]n aceast[ revist[ articole folositoare, ca biografii de oameni ilu=tri, rela\iuni de c[l[torie, articole morale, modele de broderie, =arade, probleme de =ah =i, pe deasupra, =i literatur[, ]n alegerea c[reia directorul se ar[ta foarte benign. Dac[ mai ad[ug[m c[ magazinul avea =i o Po=t[ a redac\iunei, ]n care un porumbel cu un plic sigilat ]n cioc aducea ]n fiece num[r r[spunsuri bl`nde debutan\ilor, ]n\elegem de ce t`n[rul Mihai Eminovici a ales aceast[ revist[ pentru a-=i ]ncerca norocul. }n scrisoarea cu care a ]nso\it versurile, trimise prin luna februarie, Eminescu, ]n fraze pe care le ghicim pompos obsecvioase =i pierite de modestie, dest[inuia c[ e un june de 16 ani, ademenit de Muze, =i se oferea — ca s[ previn[ refuzul versurilor — s[ trimit[ coresponden\[ din Bucovina. Vulcan, poet greoi, moralisto-romantic el ]nsu=i, fu ]nc`ntat de sprinteneala stihurilor junelui de 16 ani. El ]i public[ numaidec`t, ]n num[rul din 25 febr./9 mart. 1866, De-a= avea, prezent`nd ]ntr-o not[ pe debutant. “Mi-aduc =i acum aminte — scrie Vulcan — cum ]ntr-o diminea\[ de februarie primii o scrisoare din Bucovina, ]n care un t`n[r — dup[ cum scria — de 16 ani ]mi trimitea ni=te ]ncerc[ri literare. Era t`n[rul Mihai Eminovici. Armonia versurilor =i figurile-i plastice, consider`nd starea noastr[ literar[ de atunci =i ]ndeosebi etatea t`n[r[ a autorului, m[ surprinser[ =i deschisei cu pl[cere coloanele mele acestui nou talent =i poet cu viitor. }n entusiasmul meu, gr[bii s[ prezint ]n num[rul cel mai de aproape publicului cetitor pe Eminescu, cu urm[toarea not[ redac\ional[: «Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice ne-a surprins pl[cut...»” (159)

Via\a lui Mihai Eminescu

87

Ceea ce nu-i pl[cu ]ns[ lui Vulcan fu numele cu termina\iune ]n ici. F[r[ s[ mai ]ntrebe pe autor ]l schimb[ ]n Eminescu, d`nd astfel, f[r[ s[-=i dea seama, numele celui mai mare poet rom`n. E lesne de ]nchipuit emo\ia lui Eminescu, atunci c`nd, deschiz`nd nr. 6 al revistei, ]=i v[zu poezia =i nota =i citi la Po=ta redac\iunei, aceste r`nduri: “Cern[u\i. M. E. +i coresponden\[ am primi cu bucurie.” Accept[ f[r[ c`rtire noul nume, care =i lui i se p[ru mai firesc, =i, mul\umind, ]ntreb[ pe redactor dac[ mai putea trimite lucr[ri. }n num[rul 8 al revistei (15/27 martie 1866) ap[ru r[spunsul la ]ntrebare: “Cern[u\i, M. E. Vom primi toate cu bucurie, numai te rug[m ca, ]nc`t se poate, s[ scrii dup[ ortografia ce o urm[m =i noi.” O coresponden\[ se stabilise ]ntre poet =i redactor, c[ci ]n nr. 10 (5/17 aprilie 1866), Po=ta redac\iunei gl[suia: “Cern[u\i, M. E. |i-am trimis epistol[ privat[.” Cur`nd dup[ aceea, ]n 15/27 mai, se tip[rea ]n revist[ O c[l[rire ]n zori, Eminescu lucra acum la traducerea unei nuvele “svediane” de Onkel Adam, Lan\ul de aur, primit[ =i aceea de revist[ =i publicat[ tocmai pe toamn[. Po=ta redac\iunei r[spunde iar[=i ]n nr. 17 din 15/27 iunie: “Lan\ul de aur a=i=dere va ie=i. N-ai primit epistola noastr[? De ce nu ni mai trimi\i nescari poesii?” (173) Din chiar aceast[ noti\[, ]n care lipse=te localitatea, Cern[u\i, se deduce c[ Eminescu vestise ]nainte pe Vulcan c[ ]n cur`nd va p[r[si ora=ul. De ce n-a mai stat ]n Cern[u\i? E cu putin\[ ca trecerea examenelor s[-i fi fost primejduit[ de preten\iile vreunui profesor sever, acum mai cu seam[ c[ murise Pumnul. Ca s[ nu se expun[ unei c[deri sigure, hot[r] s[ plece, cu ]nvoirea p[rin\ilor, spre a-=i da examenele ]n Meca =coalelor rom`ne din Ardeal, la Blaj. Copil[ria sa se sf`r=ise. Plec`nd la drumuri necunoscute, inima ]i fu cuprins[ de p[rerea de r[u de a p[r[si aceast[ Bucovin[ ]nverzit[, Cern[u\ii ]n care tr[ise at`\ia ani, Prutul =i toloaca, Volksgartenul =i casa ]nederat[ a lui Pumnul, chiar gr[dina cu meri din jurul chiliilor lui |ir\ec =i sumbra cutie-cazarm[ a gimanziului german. }ntr-un av`nt de ]nduio=are, compuse, ]n chip de adio, poezia La Bucovina:

88

G. C[linescu

N-oi uita vreodat[, dulce Bucovin[, Geniu-\i romantic, mun\ii ]n lumin[, V[ile ]n flori, R`uri res[lt`nde printre st`nce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste c`mpii-n zori. Ale sor\ii mele pl`ngeri =i sur`se, }ng`nate-n c`nturi, ]ng`nate-n vise, Tainic =i u=or, Toate-mi trec prin g`ndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fur[ =i cu dulci cuvinte }mi =optesc de dor. Numai l`ng[ s`nu-\i geniile rele, Care ]mi desc`nt[ firul vie\ii mele, Parc[ dormita; M[ l[sar[-n pace, ca s[ c`nt ]n lume, S[-mi visez o soart[ m`ndr[ de-al meu nume +i de steaua mea. CUPRINS

LA BLAJ (1866)

Eminescu ]=i lu[ ca orice drume\ de \ar[ un b[\, petrecu dup[ el un strai\ =i, c`nd c[ldura verii ]ncepu s[ dogoare, o porni la drum ]ndelungat, f[r[ de nimic altceva dec`t m`ndria de a fi poet, care ]i umfla mai tare pieptul, =i un carne\el spre a-=i ]nsemna impresii =i cuvinte. “}ntr-o zi frumoas[ de var[ — zice poetul, personificat ]ntr-un erou din Geniu pustiu — ]mi f[cui leg[turica, o pusei ]n v`rful b[\ului =i o luai la picior pe drumul cel mare ]mp[r[tesc. Holdele miroseau =i se coceau de ar=i\a soarelui... eu ]mi pusesem p[l[ria ]n v`rful capului, astfel ]nc`t fruntea r[m`nea liber[ =i goal[, =i

Via\a lui Mihai Eminescu

89

fluieram alene un c`ntec monoton, =i numai lucii =i mari pic[turi de sudoare ]mi curgeau de pe frunte de-a lungul obrazului. Zi de var[ p`n-]n sear[ am tot mers, f[r[ s[ stau defel. Soarele era la apus, aerul ]ncepea a se r[cori, holdele p[reau c[ adorm din fream[tul lor lung — de-a lungul drumului de \ar[ oamenii se-ntorceau de la lucrul c`mpului, cu coasele de-a spinarea, fetele cu oale =i doni\e ]n am`ndou[ m`inile, boii tr[geau ]ncet ]n jug =i carul sc`r\`ia, iar rom`nul ce mergea al[turi cu ei =i pocnea din bici ]=i \ipa eternul s[u h[is ho!... Ascuns ]n maluri, dormea Mure=ul, pe el trosnea de c[ru\e podul de luntri, pe care-l trecu-i =i eu... De departe se vedeau mun\ii mei natali, uria=i b[tr`ni cu frun\ile de piatr[ sp[rg`nd nourii =i lumin`nd \epeni, suri =i slabi asupra lor.” Pe unde s-a cobor`t t`n[rul ]n Ardeal =i c[t[ vreme a drume\it, r[m`ne ]nc[ nel[murit. Fie c[ s-a ab[tut pe la Ipote=ti, fie c[ nu, e mai pu\in probabil c[ a trecut prin Cheile Bicazului =i mai posibil s[ fi trecut prin Vatra-Dornei, pe valea Bistri\ei, dar mai ales a Dornei. Cine poate =ti iar[=i prin ce t`rguri a p[=it? Eminescu pare un bun cunosc[tor al Bucovinei, pe care o va mai c[lca =i ]n alte ]mprejur[ri. }ntr-o ]ncercare de nuvel[, ne descrie, nu-i vorb[, ]ntr-un fel prea generic =i fantastic, Suceava (ms. 2255, f. 1—5): “Ciudat[ ca o scrisoare ]n ieroglife sta Uli\a Jidoveasc[ a Sucevei ]n lun[. +iruri de case s[race, petecite, c`nd uniforme ca legile Pentateuchului, c`nd pestri\e =i mestecate ca hainele rupte =i lucrurile vechi din desacul unui jidov. }n fere=ti, buc[\i de sticl[ colorat[ lipite cu h`rtii sf`=iete din Gemara. Perdele de atlasuri ]n=irate pe un fir de a\[, =i singurul spectator, luna, privind c`nd ]ntr-o cas[, c`nd ]ntr-alta, ]n toate deodat[ =i pe r`nd. El v[zu c[r\i vechi ]n dulapuri vechi, sfe=nice de alam[, copii ce dormeau la p[m`nt, caftane de atlas =i caftane s[race...” =. a. m. d. Ceea ce este aproape sigur e c[ la un moment dat Eminescu s-a l[sat pe Mure= la vale =i a luat-o dup[ cursul s[u p`n[ la T`rgulMure=ului. O astfel de c[l[torie f[cut[ pe jos presupune popasuri multe =i ]ndelungi, opriri prin satele ardelene cu case albastre din

90

G. C[linescu

drugi de lemn, v[c[luite =i cu acoperi=uri lunguie\e de =indril[, c`te-o odihn[ ]n vreo cas[ milostiv[ de \[ran pe un pat ]nalt umplut cu otav[, ]ntr-o odaie cu grinzi afumate de care at`rn[ chindeuri, bliduri =i ulcele; presupune t`rcoale ]n jurul bisericilor puse pe un v`rf de deal, cu progradia \epoas[ de cruci ]ntr-o r`n[, mai ales a acelor vechi bisericu\e de lemn, cu turl[ scurt[ ca o sond[, ]n[untrul c[rora, dac[ treci pragul ]nalt c`t un p`rleaz, r[m`i uluit de policromia zugr[velii ]ntinse ca un gudron pe pere\ii unei cor[bii; presupune, f[r[ ]ndoial[, ascultarea la vatr[, sub ]naltul, funinginosul coperi=, de care at`rn[ c`rlige de alun pentru afum[tur[, a unor convorbiri vesperale care au p[truns apoi ]n limba poetului ]n chip de expresii dialectale (ferdel[, fele, am v[zt etc.). Ac\iunea din Geniu pustiu se desf[=ur[ ]n parte ]ntr-un sat de munte: “Trecui prin mijlocul lui — zice un erou — pe l`ng[ mica bisericu\[ de lemn, =i tocmai la cap[tul satului m[ oprii l`ng[ bordeiul cel ]nfundat =i s[rac al tat[lui meu. Prin ochiul de sticl[ se vedea lumin[. Tr[sei z[vorul de lemn de la u=a uscat[ =i intrai ]n[untru. Pe vatr[ mai ardea[u] vro doi t[ciuni sub\iri de nuiele, tata dormea pe un pat de sc`nduri nalt ca vatra. Dup[ cuptor era ]nc[ patul mamei acoperit c-un l[icer...” Mure=ul, cu podurile =i morile lui, r[mase ]ntip[rit ]n mintea drume\ului, fiindc[ era luat ca fundal pentru roman: “Pe Mure= plutea o moar[ a unui sas, de la care noi obicinuiam a ne aproviziona cu f[in[, ceea ce-l f[cuse pe sas s[ tac[ fa\[ cu patrulele maghiare ce cutreierau \inutul. Moara se leg[na lini=tit pe Mure=, cu ro\ile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri, sc[ld`ndu-=i oasele de lemn muceg[it ]n apa albit[ de spume a r`ului.” C`nd Eminescu sosea la Mure=-O=orhei (T.-Mure=ului), dinspre Bicaz veneau cu tr[sura doi tineri seminari=ti: Ion Cotta =i Teodor Cojocariu, ]mbr[ca\i ]n straie na\ionale. Trecuser[ pe sub mun\ii Gurghiului, prin Reghin, prin Petelea, =i acum se ]ndreptau ]nspre Blaj, cu scopul de a urma cursul de teologie. }n vreme ce =edeau

Via\a lui Mihai Eminescu

91

la mas[ ]ntr-o odaie a otelului “La calul alb”, unde tr[seser[, intr[ pe u=[ un june ars de soare la fa\[, ]n haine s[r[cu\e =i colb[ite, cu dou[ surtuce negre unul peste altul, unul mai scurt, de var[, =i unul mai lung, de iarn[, =i recomand`ndu-se “Eminescu” se a=ez[ la masa lor. Le zise, c`nd intrar[ mai ]n vorb[, c[ era m`nat de dorul fierbinte de a putea vedea Blajul, de unde a r[s[rit soarele rom`nismului, =i le povesti necazurile =i lipsurile ]ndurate ]n lunga c[l[torie de la Cern[u\i p`n[ la T.-Mure=ului. Dup[ ce se ]nzdr[veni b`nd un pahar de vin, Eminescu, relu`ndu-=i nobilele sale ]ndeletniciri de observator folclorist, ]=i scoase carne\elul =i not[ de zor ce i se p[ru mai deosebit ]n vorbirea comesenilor. Fiindc[ plecau tot spre Blaj, tinerii poftir[ pe Eminescu ]n tr[sur[ =i-i f[g[duir[, dup[ ce aflar[ starea economic[ ]n care se g[sea, =i de-ale m`nc[rii. Ba lu`nd cuno=tin\[ c[ fumeaz[ (“Fuma\i, d-le Eminescu? — A= fuma, dar nu dispun de parale.”), Cotta, generos, i-a oferit atunci un fiorin. De la Mure=-O=orhei, c[l[torii au p[r[sit Mure=ul =i s-au l[sat pe T`rnava-Mic[ spre Dicio-S`nmartin. Pe tot timpul mersului, Eminescu s-a ar[tat — cum se cuvine de altfel unui poet, fie =i vagabond — foarte laconic =i a umplut mereu carne\elul cu ]nsemn[ri. La Dicio-S`nmartin, st`nd ]mpreun[ cu seminari=tii la mas[, le-a declarat, ]n sf`r=it, f[r[ afectare: “Domnilor, eu sunt poet =i vreau s[-mi adun material”, spre marea mirare a acestora, care, cu ochii, c[utau s[ ]mpace purtarea drume\ului cu hainele sale. Urm`ndu-=i c[l[toria, ajunser[ ]n cele din urm[ ]n v`rful Hulei, de unde se vede Blajul. Eminescu, ridic`ndu-se, strig[ atunci emfatic, cu carnetul ]ntr-o m`n[ =i cu p[l[ria ]ntr-alta: “Te salut din inim[, Roma-mic[. }\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat s-o pot vedea!” (49) Din p[cate, mica Rom[ nu fu nici ea cine =tie ce prielnic[ scopurilor pentru care o c[utase Eminescu. C[l[torii traser[ cu to\ii la baciul V[s[lic[ Bugneriu (vl[dicul), unde se mai aflau ]n cvartir fra\ii Uilacan, teologi =i ei (228). Numaidec`t dup[ mas[,

92

G. C[linescu

Eminescu plec[ prin t`rg, ab[t`ndu-se pe la seminar =i gimnaziu =i r[scolind at`tea locuri, c[ nu se mai ar[t[ p`n[ ]n sear[. Printre =colari se risipi iute zvonul respectuos c[ venise un student de la Cern[u\i care citise ]ntreaga bibliotec[ gimnazial[ =i publica poezii ]n Familia (166). }n imensa pia\[ din fa\a gimnaziului, “studen\imea” forfotea: “E aici Eminescu — =opteau — e aici Eminescu!” (35). Junele poet se ]nf[\i=[ ]ntr-adev[r =i intr[ ]n vorb[ cu unii din ei. Oric`t de ciudat[ le va fi p[rut =colarilor \inuta “poetului”, c[ciula soias[ de oaie ]nfundat[ pe cap, de=i era ]nceputul verii (mai-iunie), surtucul de peruvian negru, scurt ]n m`neci =i ros ]n coate, pantalonii scur\i de i se vedeau ciubotele, =i ]n a=a hal ]nc`t amintirea le atribuie culorile curcubeului, ghetele sc`lciate =i pr[fuite, totu=i chipul z`mbitor =i luminos, p[rul dat pe spate preo\e=te ]n =uvi\e lungi, statura, ]n sf`r=it, zdrav[n[ =i demn[ a t`n[rului de 16—17 ani trebuie s[ le fi inspirat respect (35). De aceea se =i ]ntrec care mai de care s[-l ajute. Vreo s[pt[m`n[ Eminescu a stat la Cotta, care l-a hr[nit, apoi a plecat, a=a de recunosc[tor — ceea ce denota starea de lips[ ]n care se afla — ]nc`t s[rut[ m`na binef[c[torului seminarist. De aci trecu probabil la +tefan Cacovean, “student” =i el ]n preajma bacalaureatului, care ]l poftise la sine. Cacovean =edea pe uli\a Otelului, care duce din pia\[ c[tr[ S`ncel, la o v[duv[, Laura lui Gozsi, zis[ Jensoaie, ]ntre casa unei M[nfoaie =i a cr`snicului Ra\iu Pap[gol, unde, ]n casa dinspre uli\[, era o odaie mic[ cu dou[ paturi, ]n care dormeau c`te doi b[ie\i, Georgiu Buc=a, Teodor Totu, Cacovean =i un nepot al s[u de =ase ani, Ioan Paul. Lui Eminescu ]i f[ceau acum ]n fiecare sear[ pat deosebit, pun`ndu-i de bun[ seam[ un str[jac umplut cu otav[ =i o velin\[. Erau dar cinci in=i ]nghesui\i ]ntr-o od[i\[, =i t`n[rului poet nu putea s[-i plac[ s[ se amestece ]n h`rjoanele =i convorbirile zgomotoase dintre tovar[=ii de odaie (35). Eminescu, cititor ]nfocat, se v`ra, de cu ziua, cu capul ]n c[r\i, =i citea, pe ner[suflate, orice carte ]i pica ]n m`n[, fie de =coal[, de literatur[, ori de =tiin\[, pe care le ]mprumuta de la colegi sau

Via\a lui Mihai Eminescu

93

din biblioteca prepositului I. M. Moldovan. Tinerii “studen\i” se mirau c[ poetul nu bea, nu fumeaz[, nu joac[ c[r\i, ceea ce ]nseamn[ c[ ei le f[ceau pe toate acestea. Este ]n romanul Geniu pustiu un pasaj care s-ar potrivi =i vie\ii =colare de la Cern[u\i, dar care credem c[ e n[scut ]ndeosebi din amintirea mai proasp[t[ a traiului laolalt[ cu =colari bl[jeni la v[duva Jensoaie: “}ntre cei patru p[re\i galbeni a[i] unei mansarde scunde =i lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam cinci in=i ]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[ mica fereastr[ stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu partea opus[ se r[zima de perete. Vro trei paturi, care de care mai =chioape, unul cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar cel[lalt a=ezat pe p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un scaun de paie la mijloc cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de lut cu lum`n[ri de seu, o lamp[ veche, cu genealogie direct[ de la lampele filosofilor greci a[le] c[ror studii pu\eau a untdelemn, mormane de c[r\i risipite pe mas[, pe sub paturi, pe fereastr[ =i printre grinzile cele lungi =i afumate a[le] tavanului, ce erau de coloarea cea mohor`t[-ro=ie [a] lemnului p`rlit. Pe paturi era[u] saltele de paie =i cergi de l`n[, la p[m`nt o rogojin[, pe care se tologeau colegii mei =i jucau c[r\i, fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea nesuferit[ atmosfera, =-a=a at`t de m[rginit[, a mansardei... Pe c`nd colegii jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anecdote care de care mai frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de \igani, de popi, eu ]mi m`nam via\a cu capul a=ezat ]n m`ini, cu coatele rezemate de marginea mesei, neascult`nd la ei =i citind roman\e fioroase =i fantastice, care-mi iritau creierii.” Aceast[ priveli=te se potrive=te cu probabila via\[ a =colarilor bl[jeni. B[ie\ii erau to\i s[raci =i-=i aduceau de m`ncare ]n strai\ele cu dungi albastre: pit[ neagr[ ce se p[streaz[ p`n[ la dou[ s[pt[m`ni, sl[nin[, m[lai, un burduf de br`nz[, m`nc[ri ce trebuiau s[ le ajung[ pentru multe zile, c[ci bani naveau. Ba poate nici gazda nu era pl[tit[ p[r[le=te, ci cu c`teva ferdele de bucate. Din aceast[ merinde a =colarilor se ]nfrupta =i

94

G. C[linescu

Eminescu, cu sfiala pe care o d[ nevoia de a sta pe capul altuia. Era voinic, s[n[tos ca piatra, m`nca bine f[r[ s[ aleag[, dormea dus =i de aceea e de ghicit c[ parcimonia alimentar[ la care ]l sileau =i sobrietatea fireasc[ a colegilor ardeleni, =i lipsa, trebuie s[-l fi chinuit adesea p`n[ la dezn[dejde. Atunci — aduc`ndu-=i aminte de merele lui |ir\ec — ie=ea ]n pia\a Blajului, unde, cump[r`nd poame, prune, struguri de la cof[ri\e, ]=i umplea c[ciula =i buzunarele rosului s[u kaiserroc =i se a=eza apoi deoparte, m`nc`nd =i privind =treng[riile =colarilor, f[r[ a se amesteca ]ns[ cu ei (35). Se pretinde c[ b[tr`nul Eminovici i-ar fi trimis bani (160). Mul\i =i de multe ori nu i-a trimis el, de bun[ seam[. B[ie\ii aflaser[ c[ Eminescu, c[p[t`nd de acas[ 5 galbeni, cump[rse un sac de gr`u, ]l dusese la moar[ la m[cinat =i d[duse s[-i fac[ un cuptor ]ntreg de p`ine (166). Oric`t ar p[rea semnul unei fl[m`nzeli de basm, lucrul este totu=i firesc. Eminescu, vr`nd s[ scape de grija m`nc[rii, se adaptase mediului rural transilvan, =i este =tiut c[ acolo p`inea se face o dat[ pentru o s[pt[m`n[, dou[. Via\a pe care o duce junele poet la Blaj este vrednic[ de aceea a lui François Villon sau a lui Arthur Rimbaud. Culc`ndu-se adesea ]mbr[cat, se scula de diminea\[, plin de sus p`n[ jos de fulgi sau de f`n, dup[ natura locului unde dormise, impurit[\i pe care nu c[uta s[ le ]nl[ture cu peria, ci numai le alunga ]ntr-o doar[, lovind de c`teva ori cu palma peste roc. Cu c`\iva stropi de ap[ arunca\i numai c-o m`n[ pe fa\[ =i cu trecerea degetelor ]n chip de grebl[ prin p[r, de la frunte spre ceaf[, termina plina de z[d[rnicie grij[ pentru lutul omenesc, ]ntrec`nd ]n aceasta pe cei mai sobri stoici (160). C`nd un prieten vru odat[ s[-i dea pieptenele, Eminescu ]i zise cu simplitate: “Chiar bine, frate, c[ eu parc[ am sc[pat din focul de la Troia, n-am astfel de scul[”. Apoi ie=ea ]n pia\[ =i se preumbla ]ncet, \in`nd c[ciula ]n m`na st`ng[ =i c`te un fruct ]n dreapta =i mu=c`nd din cel din urm[. Evita pe cunoscu\i, c[ut`nd singur[tatea, =i e mai mult ca sigur

Via\a lui Mihai Eminescu

95

c[ ie=ea la c`mp s[ citeasc[ toat[ ziua. Dar ]ndeletnicirea de c[petenie era la r`u. Blajul se afl[ nu departe de locul unde T`rnava Mare se ]mpreun[ cu cea Mic[, ]nainte de a se v[rsa ]n Mure=. Balta mare din p[durea de la Ipote=ti =i Prutul de la Cern[u\i f[cuser[ din Mihai un bun ]not[tor, cu volupt[\i tritonice. Dup[ ce ]mbuca dar din merindea cea dintr-un sac de gr`u, se ducea s[ se scalde ]n T`rnava, l`ng[ moar[, din jos de roate, =i acolo se b[l[cea ]n ap[ ceasuri ]ntregi, st`nd mai la o parte de ceilal\i b[ie\i, care ]l g[seau =i ]l l[sau ]n r`u. El f[cea fel de fel de iste\ii nautice, intr`nd ]n ap[ ]ntr-un loc =i ie=ind t`rziu unde nu te a=teptai, spre admira\ia chiar a celor mai buni ]not[tori din Blaj (35). Eminescu era dar, dup[ cum se vede, un t`n[r deprins cu elementele naturii, un rustic s[n[tos =i primitiv, pe care ]l ]ncurcau chiar uneltele cele mai banale ale civiliza\iei or[=ene=ti, ca peria, pieptenele, dar ]n care inteligen\a se ridica cu mult asupra unui om al p[durii, al lacului =i chiar al t`rgului. De=i ]nclinat c[tre solitudine, el nu fugea de prietenie, ci de anume fel de prieteni, care nu se puteau adapta firii sale peripatetice =i dialectice. Un prieten de singur[tate pare s[ fi avut la Blaj, =i acesta era Filimon Ilia, pe care ]l ]nt`lnim mai t`rziu (1882) prin Bucure=ti public`nd c[r\i juridice (Dreptul civil). Cu el Eminescu se preumbla de-a lungul T`rnavei, discut`nd cu gravitate juvenil[ asupra acelor banale, eterne probleme ale vie\ii, puse ]ntr-un chip romantic =i declamatoriu, ca Dumnezeirea, Fiin\a, Adev[rul, probleme cu at`t mai tulbur[toare cu c`t, proaspe\i filozofi, tinerii nu le ]n\elegeau dec`t ]ntr-un mod cu totul superficial =i erau ei ]n=i=i b`ntui\i de ]nt`iele adversit[\i ale soartei, Mihai ]ndeosebi ]ntristat poate de moartea iubitei. Poetul ]=i aducea aminte cu regret aceste plimb[ri ]ntr-o poezie, Amicului F[ilimon] I[lia], scris[ ]nc[ din toamna aceluia=i an (noiembr. 1866), pu\in[ vreme dar de la p[r[sirea Blajului (ms. 2259, ff. 7 v. — 9 v.):

96

G. C[linescu

T`rnava prins[-n galbine maluri +optea prin unde g`ndirea sa, Pe c`nd plimbarea ni r[t[cea Vis[ri, speran\e pe frun\i de valuri. |ii minte oare c`nd te-ntrebai Ce este omul? Ce-i omenirea? Ce-i adev[rul? Dumnezeirea? +i tu la nouri ]mi ar[tai? Dar credeam ambii ]n adev[r, Sorbeam din aer ca din dreptate,

Priveam ]n soare ca-n libertate, A fi credeam c[-i un drept de fier. Un an de lacrimi... =i tot s-a stins. Nu trec la oameni astfel de glume, Visuri sunt visuri, lumea e lume +i cu ea cat[ s[ te deprinzi. Dar tot, amice, nu voi uita Acele doruri tainice, sfinte. Farmecul vie\ii ]l \ii tu minte? Cum =optea dulce, de=i min\ea.

Seara ]ns[, ]n odaia prietenilor, Eminescu p[r[sea rezerva ori de c`te ori se ]ncingea vreo discu\ie, ceea ce se ]nt`mpla adeseori. Tinerii “studen\i” bl[jeni erau sextani, septimani, octavani sau maturizan\i, aveau, care va s[ zic[, studii ]naintate =i erau din aceast[ pricin[ cam scor\o=i, unii purt`nd chiar barb[ =i must[\i, ca orice om mare. Eminescu, h[r\[gos, vehement ]n sus\inerea ideilor lui =i chiar dispre\uitor c`nd cineva ]i c`nta ]ntruna vreo inep\ie, ]mprejurare ]n care avea obiceiul s[ se scuture cu un “las[m[, frate, las[-m[-n pace”, trebuie s[ fi p[rut la ]nceput bl[jenilor ciudat de ]ndr[zne\ s[ stea el, absolvent de 2-3 clase gimnaziale, ]mpotriva unor atari studen\i. Cur`nd ]ns[ se d[dur[ b[tu\i (35). Gimnaziastul era tare detot ]n literatur[, cunosc`nd pe degete pe poe\ii rom`ni, =i era ne]ntrecut ]n istorie. +tia pe dinafar[ strofe ]ntregi din Alecsandri, poetul lui favorit, =i din al\ii =i declama emfatic, cantabile, cum auzise la trupa Tardini, de pild[: Dane, b[iete, copil de lele Ce umbli noaptea la stele,

din Baronzi, sau versuri s[lt[re\e, onomatopeice, de Bolintineanu (35): Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[, Fuge ca v`ntul.

Sun[ p[durile, f`=ie frunzele, Geme p[m`ntul,

Via\a lui Mihai Eminescu

97

sau, ]n sf`r=it (228): Cine trece-n Valea-Seac[ Cu hamgerul f[r[ teac[

+i cu pieptul dizv[lit? Andrii-Popa cel vestit!

Bl[jenii ]ns[, dintr-un amor propriu regional, se mirau c[ Eminescu nu declama =i din Mure=anu. El ]ns[, de=i ]n Epigonii avea s[ exalte, din alt punct de vedere, pe naivul poet, preced`nd cu dou[zeci de ani pe Titu Maiorescu, ar[ta dispre\ pentru poezia lui: “Las[, frate — zicea lui Cacovean — nu mai sta ]nainte cu Mure=anul vostru, c[ci el nici a fost poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet adev[rat.” (228) }n afar[ de aceste cuno=tin\e literare, de faptul apoi c[ vorbea perfect nem\e=te =i avea oarecare elemente =i de gramatic[ francez[, f[r[ s[ mai pomenim de frumoasa limb[ rom`neasc[ ce-o vorbea fa\[ de aceea barbar[ de latinisme a bl[jenilor, Eminescu st`rnea colegilor admira\ie prin zvonul c[ era poet — Familia, revist[ popular[, venea negre=it la Blaj — =i unii =colari ]l cuno=teau pe poet ]nc[ dinainte, din nume. Pe timpul verii i se mai publicaser[ alte poezii: Din str[in[tate (17/29 iulie 1866), La Bucovina (14/26 august 1866), Speran\a (11/23 septembrie 1866), iar pe toamn[ ]ncepe publicarea nuvelei traduse dup[ Onkel Adam, Lan\ul de aur. Vulcan, care =tia c[ e la Blaj, ]l ]ndemna la Po=ta redac\iunei (16-28 oct. 1866; 173): “Blaj. M. E. Nu e ]nc[ gata nuvela despre care mi-ai scris? Dac[ e gata, trimite-mi-o pe loc, c[ci acum s-ar putea publica.” Tinerimea bl[jan[, care, nu mai e ]ndoial[, judec`nd dup[ aceea=i Po=t[ a redac\iunei, ]ncerca =i ea ]n tain[ lira, nu putea fi dec`t plin[ de considera\iune fa\[ de un colaborator a=a de solicitat al unei mari reviste. Nu tot a=a de impresionat pare a se ar[ta ]n schimb onoratul corp profesoral. Pentru ce clas[ venise s[ dea examen Eminescu? Nimeni nu =tia precis, ceea ce ]nseamn[ c[ el ascundea adev[rul prin evaziune la r[spunsuri ca s[ nu se desconsidere. Unii aflar[ c[ avea dou[ clase gimnaziale (35) =i voia s[ dea examen de a

98

G. C[linescu

VII-a (!), al\ii c[ avea trei =i voia s[ c`=tige deodat[ clasele a IV-a =i a V-a, ceea ce nu-i fu admis sau nu izbuti s[ realizeze (228). Dac[ certificatul absolvirii clasei a III-a la Sibiu a existat ]ntr-adev[r, apoi versiunea din urm[ e mai adev[rat[. Eminescu umbla ]ntr-adev[r cu ni=te manuale de fizic[ =i matematici, care ]i erau foarte nesuferite, dar de ]nscris la =coal[ nu se ]nscrisese =i nici pe profesori nu-i c[uta spre a intra ]n bunele lor gra\ii. Povestea spune c[ ar fi ]ncercat totu=i, pare-se, ]n septembrie, s[ depun[ examen, dar i s-a ]nfundat la proba de limba elen[. Dl profesor Alimpiu Blajan — al c[rui nume sun[ limpede ca un r`u din str[vechea Elad[ — ]l ]ncuie cu tema la lucrarea scris[ ]ntr-o clas[ =i se dep[rt[ pentru o or[, dou[. C`nd descuie u=a g[si pe candidat cu capul ]n palme deasupra unei foi goale, ude de lacrimi, fiindc[ Eminescu spunea pe dinafar[ pe Andrei Popa, dar nu =tia grece=te. }n numele Greciei antice, al lui Homer =i celorlal\i c`nt[re\i antici dispre\ui\i, nobilul Alimpiu — cu nume a=a de dulce curg[tor — r[mase ne]nduplecat. Iar candidatul se sc`rbi de examene =i de Blaj =i-=i puse ]n g`nd s[-=i ia lumea ]n cap (160). }n vremea aceasta Eminescu ]=i schimbase domiciliul, dac[ e cazul s[-l numim astfel. Cacovean, d`ndu-=i bacalaureatul, plec[ la 15 iulie ]n satul s[u, care trebuie s[ fie Cacova, nu departe de Sibiu, ]ntre S[cel =i Orlat. El vru s[ ia cu sine =i pe Eminescu, dar acesta refuz[, pentru c[ — zicea el — a=tepta bani de acas[ (35). Peste vacan\[ mai r[m`neau unii =colari, care erau g[zdui\i ]ntr-o od[i\[ a seminarului teologic. Acolo i se ]ng[dui =i lui Eminescu s[ stea ]mpreun[ cu Iacob Onea, Ion Gorun =i G. Drago=, care era creden\ier la masa profesorilor, sau cu un altul, c[ci, lucru curios, acesta nu-=i aduce aminte s[ fi locuit ]ntr-o odaie cu poetul. De altdel, Eminescu dormea pe unde apuca, sub stra=ina m`n[stirii, pe c`mp, afar[ din Blaj, l`ng[ lacul numit Chereteu, dar mai ales ]n podul grajdului de la seminar (166). Plecarea =colarilor pe la casele lor ]i era acum penibil[, c[ci f[r[ bani de acas[ ]i era mai greu s[-=i g[seasc[ de-ale m`nc[rii. G. Drago=, creden\ierul, ]i

Via\a lui Mihai Eminescu

99

d[dea ce r[m`nea =i c`nd r[m`nea ceva de la masa teologilor. Era pe vremea strugurilor. Eminescu ]=i petrecea zilele ca =i mai ]nainte, dar mai sumbru =i mai lamentabil (166). Pline de praf =i de paie, hainele se destr[mar[, p[rul ]i era mai ]nc`lcit, iar picioarele goale — c[ci ghetele i se rupsese — ]i d[deau aerul unui adev[rat vagabond. Un teolog ]i d[ruise de mil[ o pereche de ghete. Continua totu=i s[ se plimbe m`nc`nd poame ]n pia\a Blajului =i se aprindea ]n vreo discu\ie istoric[ cu Ioan Gorun, care, de=i elev ]ntr-a =aptea leceal[, se da b[tut (160). Ca =i la Ipote=ti, Eminescu ]=i c[uta prietenii printre mo=negii sf[to=i care povesteau, ]n lumea simpl[ de pe urma c[reia ]=i putea ]mbog[\i “materialul” adunat ]n carne\el. }ntr-o vreme se afla la seminar un m[g[rar, adic[ un om care c[ra ap[ dinafar[ de ora= cu ajutorul unui m[gar, un \[ran iste\, de=i f[r[ =tiin\[ de carte, anume Nicolae Mihu, poreclit Chenderi, din Veza, =i care, bun povesta=, spunea teologilor, seara, ]n dormitor, basme =i snoave p`n[ ce adormeau to\i. El sau altul va fi fost ]n slujba seminarului ]n vara anului 1866, Eminescu ]ns[ ]=i aduce aminte de la Blaj ]ndeosebi de un m[g[rar. Doi ani mai t`rziu, Cacovean ]l ]ntreb[ pe poet la Bucure=ti (35): “ — Ce zici de Blaj? Cum \i-a pl[cut? — Mi-a pl[cut de m[g[rarul de la seminar. — +i de ce tocmai de m[g[rar? — Spunea pove=ti minunate =i-l ascultam cu mult[ pl[cere!” La 27—28 august 1866 s-a \inut la Alba-Iulia adunarea general[ a “Asocia\iunii”. Un seminarist l-a v[zut acolo — se putea altfel? — =i pe Eminescu. Intrase ]n biserica unde se \inea =edin\a =i asculta cucernic dezbaterile. Seara s-a culcat pe o rogojin[ ]ntins[ jos pe podeaua unei od[i de cr`=m[. De la Alba-Iulia a trecut Mure=ul cu brudina, s-a ab[tut prin Bucerdea-Gr`noas[, satul de ob`r=ie al lui Maiorescu, a dormit =i acolo ]ntr-o cas[ de \ar[, la un coleg, =i dup[ ce s-a dat ]n vorb[ cu copiii satului, tot pentru chestiuni folcloristice, nici vorb[, a disp[rut (50).

100

G. C[linescu

R[zbit de foame =i de mizerie, f[r[ nici o speran\[ s[-=i mai dea examenele sau s[ primeasc[ ceva bani de acas[, pe toamn[, probabil prin octombrie, Eminescu se hot[r[=te s[ plece. Culme a ironiei, Gh. Eminovici, care ]i trimisese niscaiva bani, se pomenise cu gropul ]napoi (62). }nainte de a pleca, Mihai d[rui lui G. Drago=, ]n semn de mul\umire pentru bun[voin\a cu care acesta ]l ajutase, o carte: Lehrbuch der Poetik für höhere UnterrichtsAnstalten, wie auch zum Privatgebrauche von Dr. Friedrich Beck, München, 1862, carte pe care, aproape pl`ng`nd, scrise ]n chip de dedica\ie aceste versuri (166): Dedica\ie Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragosiu

1. Dac[ vreodat[ ]n lunga-\i cale Te-i sim\i, frate, nenorocit, Pieptul ]n chinuri, inima-n jale, Via\a-\i de lacrimi o trist[ vale, Ochii-\i ]n pl`ngeri de dor r[pit; 2. C`nd f[r[ soarte, f[r[ de nume, Un singur suflet nu-i avé-n lume, Lupt`nd cu-a vie\ii valuri ]n spume,

M. G. Eminescu din Ipote=ti Te-i vedé singur... despre\uit, Un suflet care te-ar fi iubit; 3. C`nd fug amicii de l`ng[ tine, C`nd pl`ngi de soart[-\i trist p[r[sit, G`nde=te atuncea =i tu la mine, Nici eu ]n lume n-o duc mai bine, +i eu sunt, frate, nenorocit!

Drumul p`n[ la Sibiu, c[ci ]ntr-acolo porne=te, l-a f[cut de bun[ seam[ mai pe jos, mai ]n c[ru\a vreunui \[ran. La Sibiu nu-l mai a=tepta fratele Nicolae, c[ci acesta probabil ]=i terminase studiile =i plecase aiurea, poate ]n Timi=oara, unde-l g[sim peste un an. Eminescu venise cu scopul de a trece mai departe, =i dac[ f[cuse aci examenul de clasa a III-a ]n 1864 sau 1865, ora=ul nu-i era necunoscut =i putea s[ se a=tepte la vreo m`n[ de ajutor. }ntr-adev[r, ]=i g[se=te cunoscu\i, =i cineva ]l prezint[ lui N. Densu=ianu, care ]l =tia din versurile publicate ]n Familia. Poetul face asupra acestuia o impresie penibil[: “... un fior rece m[ cuprinse, un fior pentru primul moment neexplicabil, c`nd am v[zut pe acest t`n[r scriitor ]mbr[cat ]ntr-un costum cu totul singular. O spun nu ]n

Via\a lui Mihai Eminescu

101

dezonoarea acestui om, ci pentru cunoa=terea crudei sale sor\i, c[ ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului curgeau zdren\ele de pe el. Abia se mai vedea pe la g`t un mic rest de c[ma=[ neagr[, iar pieptul de sus p`n[ jos era gol, =i cu mare necaz cerca bietul om s[-=i acopere pielea cu o jachet[ rupt[ ]n toate p[r\ile, zdren\uit[ de la m`neci p`n[ la coate, cu ni=te simpli pantaloni zdren\ui\i din sus =i zdren\ui\i din jos...” Densu=ianu ]l ia acas[, ]l ]mbr[c[ din cap p`n[ ]n picoare =i ]l \ine la sine vreo trei zile, dup[ care, poetul vr`nd s[ treac[ frontiera f[r[ pa=aport, ]i d[ o scrisoare c[tre Popa Bratu, om de vaz[ din R[=inari, =i, ]nt`mplare a soartei, bunic dinspre mam[ al altui poet rom`n, Octavian Goga. Eminescu a plecat deci c[tre lan\ul albastru al mun\ilor de grani\[ pe sub poalele c[rora sclipesc satele m[rginenilor, =i, ajutat de un \[ran, a trecut pe potecile R[=inarilor pe l`ng[ Vama-Cucului, dincolo, unde ]l a=teptau noi =i ]ntunecate destine (166). CUPRINS

PRIBEAG +I SUFLEUR (1866—1869)

O scurt[ eclips[ de un an ascunde privirilor noastre o parte din traiectoria vie\ii tinere=ti a lui Eminescu, dar spiritul acestei vie\i, unic scop al unei biografii, ne este de pe acum prezent, ]n ciuda datelor enigmatice, care se pot spulbera sau ]nt[ri la orice nou[ descoperire. Trec`nd mun\ii, Eminescu a n[zuit, nici vorb[, s[ vin[ la Bucure=ti, ]n c[utarea unei trupe de teatru, g`ndind poate s[ se al[ture iar de compania Fanny Tardini-Vl[dicescu. C[ a=a a f[cut ne-o dovede=te o ]nsemnare pentru vreun proiect de proz[ care sun[ astfel: “Urm[rirea din partea mea a acelei fete de boieri ]n Ci=migiu — c`nd am venit din Blasiu. Figura — Coriolano” (ms. 2257, f. 183), de unde se vede c[ t`n[rul avea ne]ncetat nevoie

102

G. C[linescu

de exerci\ii pasionale. E cu putin\[ ca la Bucure=ti s[ se fi aflat atunci =i fratele s[u Iorgu, ofi\erul, cu care prin 1869 =tim c[ se ]nt`lnea (36). C[ s-ar fi dus cu tot dinadinsul s[ stea la el nu ne vine s[ credem, c[ci familia ]ncerca cu orice chip s[-l readuc[ acas[, ]n vreme ce Eminescu, dup[ cum vom vedea, are alte lucruri ]n cap. Nici ]nt`lnirea cu cel[lalt frate, Nicolae, scriitor la un avocat ]n Timi=oara, n-o putem deocamdat[ sus\ine cu nimic (198). }nc[ din octombrie 1866, ]ns[, t`n[rul vagabond tr[ia ]n atmosfera scenei, deoarece ]ntr-o poezie, La o artist[, compus[, dup[ ar[tarea manuscriselor, ]n acea lun[, se m[rturisea r[pit de glasul unei actri\e (ms. 2259, f. 4): Ca a nop\ii poezie, Cu-ntunericul talar, C`nd se-mbin[, se-nml[die C-un glas tainic, lin, amar,

Tu c`ntare ]ntrupat[! De-al aplauzelor flor, Ap[r`nd divinizat[, R[pi=i sufletu-mi ]n dor.

E greu de ghicit cine era diva. Putea fi o actri\[ rom`n[, pentru c[ piesele de atunci — mai toate vodeviluri — cereau ]nsu=iri muzicale, dar =i o c`nt[rea\[ de oper[ italian[, =tiut fiind c[ spectacolele de dram[ rom`neasc[ alternau la Teatrul Na\ional cu audi\iuni de oper[ italian[ (ms. 2259, f. 26): Cum leb[da =tie c[ glasul ce iese din luciul ad`nc Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl`ng, Astfel Rom`nia ea =tie c[ glasul t[u dulce divin Italia, sora ei, numai putut-a s[-l aibe ]n s`n.

Mai t`rziu, poetul trimi\`nd revistei Familia compunerea, a putut s-o ]ntrebuin\eze pentru o nou[ ]mprejurare — cum ]i va fi adesea obiceiul — d`nd a ]n\elege noii iubite c[ a compus-o dintr-adins pentru d`nsa. }n toat[ aceast[ iarn[ Eminescu a fost statornic =i, ori=ic`t, f[r[ prea mari grijuri, ]nc`t a fost ]n stare s[ pun[ pe h`rtie o mul\ime de compuneri: ]n octombrie La o artist[, Mortua est, o lung[ compozi\ie romantic[, Ondina, ]n noiembrie

Via\a lui Mihai Eminescu

103

Amicului F. I., ]n decembrie Junii corup\i =i tot cam prin lunile acestea La Heliade (ms. 2259, f. 3—11 v., 39), ca s[ nu mai vorbim de multiple proiecte de drame, ce-=i au originea chiar ]n aceast[ epoc[. Din anul acesta turbure din cauza lipsei de =tiri, pe de-o parte, =i a ]ntunec[rii memoriei contemporanilor, pe de alta, se desprind totu=i unele date certe. I. L. Caragiale, t`n[r =i el pe atunci, aflase ceva de la un “actor” (42): “Sunt peste dou[zeci de ani de-atunci. Locuiam ]ntr-o cas[ unde tr[sese ]n gazd[ un actor, vara director ]n provincie. Stagiunea migr[rii actorilor se sf`r=ise: era toamn[, =i aceste p[s[ri c[l[toare se-ntorceau pe la cuiburile lor. V[z`ndu-m[ c[ citeam ]ntruna, actorul ]mi zise cu un fel de m`ndrie: —}\i place s[ te ocupi cu literatura. Am =i eu un b[iat ]n trup[ care cite=te mult, este foarte ]nv[\at, =tie nem\e=te =i are mare talent; face poezii; ne-a f[cut c`teva cuplete minunate. Eu cred c[ \i-ar face pl[cere s[-l cuno=ti. +i-mi povesti cum g[sise ]ntr-un otel din Giurgiu pe acel b[iat — care slujea ]n curte =i la grajd — culcat ]n f`n =i citind ]n gura mare pe Schiller. }n ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca b[iatului — plin cu c[r\i nem\e=ti. B[iatul era foarte bl`nd, de treab[, nu avea nici un vi\iu. Era str[in, zicea el, dar nu voia s[ spun[ de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine =tie ce ]mprejurare. Actorul ]i propuse s[-l ia sufler cu =apte galbeni pe lun[, =i b[iatul primi cu bucurie. }=i luase biblioteca =i acuma se afla la Bucure=ti.” Sc[z`nd peste 20 de ani din data de 18 iunie 1889, c`nd este scris articolul, =i \in`nd seam[ de faptul c[ ]n prim[vara urm[toare — dup[ spusele lui Caragiale — Eminescu a plecat cu o trup[ ]n Moldova, ceea ce nu s-a ]nt`mplat dec`t ]n 1869, reiese ca dat[ a ]nt`lnirii lui Caragiale cu Eminescu toamna anului 1868. Cine

104

G. C[linescu

era “actorul” cu care vorbise autorul Scrisoarei pierdute? F[r[ ]ndoial[ Pascali, c[ci acesta avea atunci ]n trup[ ca sufler pe Eminescu. Dac[ ]ntr-adev[r Pascali descoperise pe poet la Giurgiu, aceasta nu se ]nt`mplase dec`t ]n vara anului 1867, pentru c[ de la ]nceputul lui mai =i p`n[ ]n septembrie 1868 umblase ]n turneu prin Ardeal =i Banat, ]mpreun[ =i cu Eminescu, iar ]n iarna 1867— 1868 n-ar fi avut ce c[uta ]n Giurgiu, potrivit obiceiului trupelor ambulante, care cutreierau numai vara. Un fost actor din trupa lui Iorgu Caragiale, G[v[nescu, ]=i amintea ]ns[ c[, prin 1866 — 1867 (deci tot ]n 1867, c[ci ]n 1866 Eminescu era la Blaj), afl`ndu-se ]n turneu la Giurgiu =i r[m`n`nd f[r[ sufleur, directorul l-a trimis ]n port s[ caute pe cineva cu =tiin\[ de carte. G[v[nescu l-a g[sit pe Eminescu: “Sta cu r[z[toarea de fier ]n m`n[ =i r[dea bani\ele pline. }n picioare avea numai ni=te pantaloni de dril alba=tri, iar pe corp un sacou scurt de materie ordinar[. Nici c[ma=[, nici ciorapi, nimic.” Directorul l-a tocmit sufleur cu 60 de bani pe zi (230). Oric`t aceast[ versiune contrazice pe cea de sus, un element este negre=it adev[rat ]n ea, =i anume, c[ ]nainte de-a face parte din trupa Pascali, Eminescu a apar\inut aceleia a lui Iorgu Caragiale, dup[ cum arat[ manuscrisele pieselor copiate pe curat pentru aceast[ trup[ de poetul-sufleur (M. E., II, 5). De aceea adev[rul iese din ]mp[carea celor dou[ versiuni, =i anume, ]ntr-acest chip: Eminescu a fost angajat de Iorgu Caragiale =i trecut apoi lui Pascali. Acesta din urm[ =tia povestea poetului de la Caragiale — cu care chiar jucase ]mpreun[ — =i o spunea ]n a=a fel ]nc`t a putut da na=tere opiniei c[ el ]nsu=i a g[sit pe Eminescu. C`nd ]ns[ vom afla mi=carea =i compozi\ia trupelor din acei ani, vom fi mai bine l[muri\i asupra cauzelor =i ]ntinderii unor atari confuzii. Nel[murit[ mai r[m`ne totu=i apari\ia lui Eminescu la Giurgiu. Oric`t ne-am sili s[ credem c[ t`n[rul a intrat de-a dreptul ]n trupa lui Caragiale, chiar de la sosirea ]n \ar[, legenda g[sirii lui la Giurgiu, sus\inut[ din dou[ p[r\i, este ]nc[ prea puternic[. Dac[ ]ns[ Eminescu a fost angajat la Giurgiu, atunci ]nseamn[ c[ peste

Via\a lui Mihai Eminescu

105

iarn[ n-a avut leg[turi cu nici un teatru, ci numai le-a frecventat, ceea ce ]nt[re=te b[nuiala c[ s-a ad[postit pe la vreun cunoscut ]n Bucure=ti sau chiar la frate-s[u, de unde ]ns[, amenin\at s[ fie prins de cei de acas[, a fugit ]n prim[var[ la Giurgiu, pe unde =tia c[ o s[ treac[ trupa teatral[. Fie c[ era hamal ]n port, fie gr[jdar la hotel, fie am`ndou[, felul de via\[ al lui Eminescu aci este ]ntru totul plauzibil ]ntruc`t este o prelungire a existen\ei de la Blaj. T`n[rul romantic ]nv[\ase s[ tr[iasc[ pe drumuri =i s[ g[seasc[ o pl[cere amar[ ]ntr-acest fel de via\[. Dormea prin =uri, ]n paie, m`nca pe unde =i ce putea, g`tuise ]n sine orice izbucnire a instinctelor burgheze, pentru ca s[ poat[ primi f[r[ ru=ine s[ raz[ bani\ele sau s[ r`neasc[ grajdul, =i mai cu seam[ plutea ]ntr-o lume de n[zuin\i =i de vise care-i d[deau puterea — ]mpreun[ cu tinere\ea — s[ dispre\uiasc[ am[r[ciunile prezente. El avea acum, b[nuim, iluzia c[ putin\a de a publica versuri ]ntr-o revist[ (dou[ poezii noi ap[rur[ iar ]n Familia) ]i deschidea un viitor str[lucit, c[ p[rin\ii, ]n ]ngustimea lor, ar fi izbutit s[-l arunce din nou ]n joasa burghezie a func\iilor lini=tite =i c[ mizeria ]ndurat[ ]ntr-ascuns era cel mai nimerit mijloc de a ]nlesni chemarea sa. De aceea pl[nuia =i scria mereu, dar mai ales citea. Geamantanul plin cu c[r\i, citirea cu glas tare a lui Schiller, ]ntr-o =ur[, nu sunt legende, pentru c[ de acum ]nainte, oriunde ]nt`lnim pe Eminescu, ]l vedem cu mormane de c[r\i, iar pe Schiller ]l cultiva ]n chip deosebit pe atunci, fiindc[ ]n aprilie 1867 traducerea din el ceea ce se potrivea mai bine propriei sale soarte (ms. 2259, f. 12 v.—14 v.): +i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, =i mie Natura mi-a jurat La leag[nu-mi de aur s[-mi deie bucurie. +i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, dar mie O scurt[ prim[var[ dureri numai mi-a dat... (Resigna\iune)

106

G. C[linescu

Cu Iorgu Caragiale, Eminescu a colindat ]n vara 1867 ora=ele ]n care acesta avea obiceiul s[ joace =i pe care le vom cunoa=te c`nd se va cerceta itinerariul turneului s[u. Caragiale umbla mai ales prin Muntenia, fusese la Ploie=ti, la Giurgiu, la Br[ila =i deci =i la Gala\i, =i e de b[nuit =i ]ntr-alte ora=e. Spre toamn[ se ]ntoarse la Bucure=ti, unde peste iarn[ avea “teatru de vodevil” ]n tov[r[=ie cu Dr[gulici, ]n fosta sal[ “Cornescu”. Cu el, dar, a sosit ]n Bucure=ti =i Eminescu, exercit`ndu-=i mai departe func\iunea de sufleur, combinat[ cu aceea de copist. }ntre altele va fi “suflat” la 7 noiembrie o pies[ greceasc[, Resboiul de la Sfakia. C`nd nu “sufla”, copia piese de teatru, cu o caligrafie meticuloas[ =i citea\[, contrasemn`nd cu paraf[ fiecare manuscris. Din aceste copii afl[m, pe l`ng[ numele actorilor, o parte din repertoriul trupei, =i anume: 1. Smeul nop\ii. Comedie ]ntr-un act, de Hyppolite Lucas, tradus[ de G. I. Georgescu [sau Un dulce s[rutat]. 2. Margo contesa. Vodevil ]ntr-un act, tradus din fran\uze=te de T. Profiriu. 3. O palm[ sau voinicos dar fricos. Comedie ]ntr-un act, tradus[ de Profiriu. (De la teatrul francez Palais Royal.) Dintre actorii ]n mijlocul c[rora tr[ia acum sufleurul — Iorgu =i Elena Caragiali, Leoveanu, Mincu, Alexandrescu, Br[tianu, Solomonescu, G. German, Dr[gulici, El[ena?], Cicilia (?), d-ra Dimitreasa, dna Alexandrescu (M. E., II, 5) — se ]nt`mpl[ s[ cunoa=tem mai de aproape pe unii, gra\ie amintirilor lui I. L. Caragiale. Iorgu Caragiale, frate mai mic al lui Costache Caragiale (director de teatru al[turi de Costache Mih[ileanu), frecventase =coala de muzic[ a cade\ilor, de unde fusese dat afar[, =i era cunoscut ca un mare farsor. El este acela care, ]ntrebat la =coala de muzic[ de c[tre profesor (fost pop[ de regiment muscal, caterisit) ]n c`te feluri se duce o not[ \inut[, r[spunse dup[ multe dibuiri: “crescen-

Via\a lui Mihai Eminescu

107

do, crescendo... =i r[s... =i r`s... (la amenin\area popii) =i r[spop[!”, fapt pentru care fusese eliminat. El ]mboldise ]ntr-o sear[ cu un ac ]nfipt ]ntr-o nuielu=[, pitit ]n dosul fundalului, pe Mih[ileanu, directorul, ]n vreme ce acesta juca pe cavalerul r[t[citor, omor`t de vr[jma=i =i ]ntins pe catafalc: “ — S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit din b[t[ile ei inima cea mai fidel[! Se v[ita amanta dezolat[. Iorgu ]i trage c`teva bolduri; r[posatul =opte=te: — Ce-i asta, bre? Cine-i acolo? — S-a pierdut floarea cavalerismului! s-a fr`nt spada cea mai nobil[ a m`ndrei Burgundii! ad[ug[ un frate de arme. Iorgu repet[ cruda juc[rie; Mih[ileanu, fierb`nd: — E=ti nebun?... Cine-i [la?... Vrei s[ m[ scol acum de-aici?” Pentru palmele m`ncate de la Mih[ileanu ]n aceast[ ]mprejurare, Iorgu s-a r[zbunat mai t`rziu, d`ndu-i s[ m[n`nce un cocolo= de lum`nare de seu cu fitil cu tot, t[v[lit ]n r[z[tur[ de s[pun =i acoperit cu praf de tibi=ir, ]n loc de br`nz[, pe c`nd acela juca pe un “grande d’ España” fudul =i fl[m`nd, care trebuia s[ mu=te din ca=ul unui \[ran. Mai t`rziu, Iorgu, retras din teatru, devenise comisar comunal la hala din Pia\a Amzei, dec[dere pe care o depl`ngea ]n rime. Eminescu se afla, a=adar, sub o direc\ie vesel[ — =i unde-i veselie este =i ]ng[duin\[. Alexandrescu poate c[ este Ghi\[ Alexandrescu, acela care “c`nta minunat”. Dr[gulici nu era nici el mai ]ncruntat. Odat[ trase salteaua pe care trebuia s[ cad[ ]n culise, ]n chip de muscal str[puns de un georgian, actorul Mincu. Alt[ dat[ ]l g`dil[ pe acela=i cu degetul, c`nd trebuia s[ c`nte o parte dificil[. Despre Mincu =tim c[ era poreclit |a\a Mi\a =i avea veleit[\i muzicale, sau — cum zicea el — ]=i m`ncase voca\ia de tenor. Era unul din elementele predilecte ale turneului lui Millo. Solomonescu, fiind =i c`nt[re\ la Biserica Dintr-o Zi, declama cam pe nas =i pronun\a ]mb[lat numele proprii =i neologismele: “Odat[ juca +tefan Mih[ileanu pe Olliwer Cromwell ]n Mu=chetarii lui Dumas, =i Solomonescu pe un ofi\er de gard[ ]n tab[r[. Ofi\erul intr[ gr[bit ]n cortul protectorului =i strig[:

108

G. C[linescu

— Gen’rale! Gen’rale! a sosit bastamentul! Publicul pufne=te. Generalul se ridic[ de pe scaun indignat, ca s[ dea o lec\ie incultului: — Mizerabile! vorbe=te frumos! ui\i c[ te afli ]n fa\a generalului Croncovel!” (42) }n aceast[ societate vesel[ =i mizer[ a mai stat Eminescu, dup[ turneul de var[, ]nc[ o iarn[ (1867—1868), la Bucure=ti. Apoi a trecut la Pascali, care se preg[tea pentru un mare turneu ]n Ardeal. Atmosfera trupei lui Pascali trebuie s[ ne-o ]nchipuim mult mai serioas[, pentru c[ Pascali juca la Teatrul Na\ional, era =i autor, iar trecerea ]n Ardeal presupune de la sine curajul unei ]ntreprinderi pline de r[spunderi morale. De altfel, el trecea drept actor mare, cu sentimente na\ionale pe care =tia s[ le dezl[n\uie =i ]n al\ii, c`nd interpreta pe Mihai Viteazul, de pild[. Era, cu alte cuvinte, un sol al rom`nismului =i, oric`t de simpatic ar fi fost Iorgu Caragiale, el nefiind dec`t un cabotin, Eminescu, fire ad`nc[ =i patriotic[, fu atras cu toat[ fiin\a c[tre cel dint`i. Pornit[ spre Predeal pe la ]nceputul lui mai, caravana “Societ[\ii dramatice a arti=tilor superiori din Bucure=ti”, compus[ din 12 persoane (7 b[rba\i =i 5 femei), era sosit[ ]n Bra=ov ]n ziua de 4/ 16 mai. Actorii (M. Pascali, I. Gestianu, S. B[l[necu, P. Velescu, V. Fraiwald, I. Sapeanu, M. Eminescu, Matilda Pascali, Catinca Dimitreasca, Maria Gestianu =i Mari\a Vasilescu =i poate ]nc[ o actri\[) fur[ primi\i cu entuziasm (226). “Celebrul nostru artist teatral din Bucure=ti, dl M. Pascali — zice corespondentul din Bra=ov al Familiei (4/16 mai) — a sosit ]n mijlocul nostru spre a deschide templul Thaliei rom`ne =i ]ntre murii acestui vechi ora=, rom`nesc. }ndat[ ce se r[sp`ndi aceast[ =tire ]ntre noi, bucuria noastr[ ajunse la culme =i, ]n decurs de c`teva zile, fur[ ocupate toate locurile de =ezut, =i astfel subzisten\a trupei teatrale fu asigurat[ numaidec`t ]ntr-un mod splendid.” Fire=te c[ dac[ toate “locurile de =ezut” erau ocupate chiar din prima zi, trupa n-avea dec`t s[ a=tepte voioas[ ridicarea cortinei,

Via\a lui Mihai Eminescu

109

=i Eminescu la fel, cu textul ]nainte. Piesele pe care avea s[ le sufle Eminescu nu erau ]ns[ str[lucite: melodrame cele mai multe, traduse sau adaptate din fran\uze=te, lucr[ri le=inate de repertoriu provincial, dup[ cum arat[ chiar titlurile publicate de gazet[, =i anume: Idiotul, Prizonierul din Bastilia, S[rmanul muzicant, Ea este nebun[, Dalila, Martirul familiei, Fericirea ]n nebunie, Tata-mo=u, Cer=etorul, Copilul Greciei, Visul unui roman murind, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul, Un pahar de ceai, +trengarul din Paris, Femeile care pl`ng, Femeile limbute, B[rbatul v[duvei, Uit[-te, dar nu te atinge, Nu e fum f[r[ foc, Procopsi\ii, Noaptea unei stele, Boala roman\elor =i altele cu titluri foarte relative =i ocazionale, din care Pascali a jucat ceea ce a v[zut c[ are mai mult succes. Reprezenta\ia de deschidere a fost duminic[ 5/17 mai, c`nd s-a jucat Orbul =i nebuna, dram[ ]n 5 acte, tradus[ din fran\uze=te de M. Millo =i M. Pascali. Apoi au urmat mar\i, 7/19 mai, G[rg[unii sau necredin\a b[rba\ilor, comedie ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te de Pascali, joi 9/21 mai, +trengarul din Paris, comedie fran\uzeasc[ ]n 2 acte, =i Femeile care pl`ng, comedie ]ntr-un act, =i a=a mai departe, p`n[ la 3/15 iunie, c`nd s-a dat reprezenta\ia de adio ]n beneficiul =coalelor rom`ne din Bra=ov. De=i publicul bra=ovean, “precump[nitor numai rom`nesc”, ar fi dorit lucruri mai na\ionale, ca, de pild[, R[zvan =i Vidra a lui B. P. Hasdeu, el era totu=i ]nc`ntat de jocul arti=tilor =i mai ales de “frumuse\ea sonorit[\ii limbii rom`ne din vocea delicat[ =i pronuncia\iunea cea curg[toare a d-nilor actori, proprietatea limbii acesteia divine” =i credea c[ so\ii Pascali pot rivaliza cu actorii scenelor celor mai mari din Europa. V`lva cea mare a st`rnit-o ]ns[ reprezentarea singurei drame na\ionale, Mihai Viteazul dup[ b[t[lia de la C[lug[reni de D. Bolintineanu, ]n care actorii jucau ]n costumele rom`ne=ti ale epocii, spre admira\ia spectatorilor. Anun\`nd acest spectacol ]mpreun[ cu Doi profesori procopsi\i de Scribe, ]n beneficiul lui Pascali, cronicarul Gazetei Transilvaniei ag[oga: “Credem c[ sala va fi prea mic[, fiindc[ piesa e na\ional[”. A=a a =i fost, de bun[ seam[, judec`nd

110

G. C[linescu

dup[ succesul ce aceast[ pies[ l-a avut ]n tot decursul turneului. }nainte de a pleca, Pascali, om inteligent, face o vizit[ la redac\ia Gazetei, trimi\`nd publicului “un adio plin de gra\ie =i de p[rere de r[u” =i promi\`nd c[ va reveni s[ joace piese na\ionale. Dac[ Eminescu fusese ]n 1864 =i 1865 cu trupa Fanny Tardini-Vl[dicescu, ora=ul acesta, str`ns ]n jurul sumbrei Biserici Negre =i al \eposului turn de la Rathaus, la poalele T`mpei, cu mireasm[ de conifere, ]i era bine cunoscut =i-l p[r[sea acum, ]n ziua de 16 sau 17 iunie st. n., ca un vechi prieten. Pornind la drum, trupa se ]ndrept[ c[tre Sibiu, unde trase ]n cea mai mare parte, inclusiv Eminescu, la “Hotel Bucure=ti”. +i acest ora= era cunoscut lui Eminescu, fiindc[ cu doi ani ]nainte trecuse prin el ]n drum spre \ar[ =i fiindc[ poate =ezuse aici la fratele s[u Nicolae =i-=i d[duse vreun examen. Trebuie s[ fi rev[zut cu pl[cere uli\ele pitore=ti =i casele colorate ]n verde sau ro=cat cu obloane la ferestre, firmele de fier b[tut ]ntinse spre uli\[ ca ni=te flamuri, pia\a baroc[ din care se z[resc largile cur\i interioare, stil Rena=tere, ale Palatului Cavalerilor de Brukenthal, turnul cu orologiu din apropiere =i cele =ase frontoane gotice ale imensei catedrale reformate, trebuie s[ fi alergat ]n sf`r=it ]n Jungerwaldul din margine, ]n dumbrava de stejari din care lan\ul violaceu al mun\ilor pare a=a de apropiat. Dac[ bra=ovenii au primit cu at`ta c[ldur[ pe arti=tii rom`ni, ei, care mai v[zuser[ teatru rom`nesc, ]nchipuie-=i oricine bucuria sibienilor la prilejul ce li se da de a auzi ]nt`ia oar[ pe scen[ limba rom`neasc[. Sala teatrului fu oferit[ gratuit, cu condi\ia ca o reprezenta\ie s[ fie dat[ ]n folosul s[racilor. Piesele jucate (8/20 iunie, Este nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul; 9/21 iunie, +trengarul din Paris, Femeile care pl`ng; 13/25 iunie, G[rg[unii; 15/27 iunie, Voinicosul =i fricosul; 16/28 iunie, Mihai Viteazul =i Doi procopsi\i etc.) nu numai entuziasmar[ pe rom`ni, dar satisf[cut[ =i publicul german. La +trengarul =i Femeile asist[ =i comandantul feldmare=al Freiherr von Rammung. Hermannstädter Zeitung l[uda costumele rom`ne=ti din Mihai Viteazul =i g[sea

Via\a lui Mihai Eminescu

111

dr[gu\[ pe Vasileasca. Ultima reprezenta\ie s-a dat ]n ziua de 18/ 30 iunie cu S[rmanul muzicant =i Un poet romantic de Millo (226). Cu o zi ]nainte, ]ntr-o vineri, societatea rom`neasc[ din Sibiu, ]n semn de mul\umire, d[du un banchet ]n onoarea lui Mihai Pascali, ]n sala hotelului “}mp[ratul romanilor”, sub pre=edin\ia lui Iacob Bologa, consilier aulic pensionar, la care luar[ parte vreo sut[ cincizeci de persoane, printre care =i c`\iva tineri “studen\i” (10). Banchetul a urmat ]ntr-o anima\ie indescriptibil[, ajuns[ la culme c`nd directorul Pascali \inu un toast cu oarecare aluziuni discret politice. Dup[ ce s-au potolit discursurile, lumea s-a ridicat de la mas[ form`nd grupe =i convorbind. De grupa tinerilor ]n care se afla Ieronim Bari\iu =i f[r[ ]ndoial[ =i N. Densu=ianu, care f[cea cronica teatral[ ]n revista Familia =i care cuno=tea, dup[ cum =tim, pe Eminescu, se apropie “un t`n[r ce sem[na a fi =i el actor din trupa lui Pascali, cu p[rul lung, =i de coloare neagr[ foarte frumoas[, cu ni=te ochi mari de t[ietura migdalelor, plini de o veselie melancolic[, ni=te ochi expresivi, vorbitori =i totodat[ misterio=i. Erau ni=te ochi din ce ]n ce mai periculo=i pentru inimile neexperte de fete, iar pentru femeile experte erau ochii dorului. }n capul unei femei frumoase =i tinere acei ochi \i-ar fi spus de la prima vedere: i-ai v[zut =i nu-i vei mai uita niciodat[, cum nu uit[ c[l[torul undele azure ale “F`nt`nei Trevi” din Roma Veche. }n cazul acelui t`n[r de statur[ mijlocie, dar bine legat, ei ]\i f[ceau impresiunea unui om predestinat, unui om fatal. Erau ochii despre care fericitul Vasile Alecsandri zice c[: sunt ochi mari, f[r[ de noroc.” (10) T`n[rul se recomand[ studen\ilor: Mihai Eminescu. Plini de curiozitate, deoarece nu-l v[zuse juc`nd ]n scen[ deschis[, “studen\ii” ]ntrebar[ a doua zi pe un actor ce roluri joac[ dl Eminescu, =i acela ]i l[muri c[ t`n[rul nu era actor, ci sufleur, c[ era poet de talent, dar foarte nefericit (10). Cu toate acestea, Eminescu trebuie s[ fi avut unele atribu\ii =i de actor, cum se obi=nuie=te ]n trupele ambulante. }n piesele istorice, cu figura\ie ]ntins[, ]n rolurile reduse la o replic[, dou[,

112

G. C[linescu

]n glasurile din culise, sufleurul, gata ]mbr[cat, va fi p[r[sit cu=ca sau culisele pentru a ap[rea pe scen[. “Adeseori — ]=i aduce aminte un altul — sufla din cu=ca lui ]mbr[cat ]n diferite costume speciale trupelor provinciale, compuse din c`te o hain[ Louis [X]IV, pantaloni bufan\i Henric IV =i chivere de carton aurit a la Misterele Inchisi\iilor sau din Don Juan de Marana, c[ci trupa era totdeauna restr`ns[ ]n arti=ti, a=a c[ nu numai sufleurul era chemat s[ ia =i el parte ]ntre personajele piesei, dar de multe ori se f[cea apel p`n[ =i la b[rbierii trupei — uneori chiar la pompieri — spre a-i transforma ]n cine =tie ce lorzi sau baroni din piesele romantice...” (13) Din Sibiu trupa trecu tocmai la Lugoj, av`nd ]n vedere, desigur, c[ acesta e un centru pur rom`nesc. }n 22 iunie/4 iulie se aflau acolo, primi\i cu bucurie de lugojeni =i g[zdui\i ]n casele celor mai de frunte. La prima reprezenta\ie, teatrul fu a=a de plin, ]nc`t unii trebuir[ s[ se ]ntoarc[ acas[. Lumea a=tepta cu b[t[i de inim[ ridicarea cortinei. C`nd dna Pascali ap[ru pe scen[, i se aruncar[ buchete =i cununi de flori =i o cunun[ cu cordele na\ionale pe care era scris: “Junimea rom`n[. Doamnei M. Pascali. Pentru arta rom`n[. Lugoj. 1868.” Clipe de frenezie =i n[dejdi na\ionale! Inima fanatic[ a junelui sufleur trebuie s[ fi zv`cnit cu putere ]n cu=c[! Spectacolele date la ]nceput la Lugoj au fost acestea: 1. Ea este nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul (22 iunie/ 4 iulie?); 2. G[rg[unii (23 iunie/5 iulie?); 3. Voinicos =i fricos (27 iunie/9 iulie); 4. Femeile care pl`ng =i Nu e fum f[r[ foc (29 iunie/11 iulie); 5. Mihai Viteazul =i Un pahar de ceai (30 iunie/12 iulie). La aceast[ din urm[ reprezenta\iune — precum era de a=teptat — sala gemea de lume cum nu se mai ]nt`mplase vreodat[ ]n acel or[=el, iar c[ldura animal[, fire=te — era ]n toiul verii — se f[cuse nesuferit[. Apari\ia lui Pascali ]n costumul lui Mihai Viteazul fu primit[ cu chiote de vivat =i aplauze, =i actorul fu n[v[lit de buchete =i cunuci de flori. Cu toate c[ actorii vorbeau cam iute =i urechile lugojenilor urm[reau cu greu replicile, limba rom`neasc[ le suna dulce, moale

Via\a lui Mihai Eminescu

113

la auz, =i asta-i umplea de ]nc`ntare. Juna Vasileasca r[pi =i aci inimile tinerilor: “Domni=oara Vasilescu — zice cronicarul — pronun\[ limba cea mai dulce rom`n[, cu efect pl[cut, =i e o m[rgea gra\ioas[ a societ[\ii dramatice”. Cum Eminescu era un ins prin excelen\[ inflamabil, nu este exclus, ca s[ fi trimis dinadins atunci poezia La o artist[ revistei Familia, unde =i apare, pe c`nd poetul se afla ]nc[ ]n turneu, ca s[ dea na=tere opiniei c[ fusese compus[ pentru ea, cu at`t mai mult cu c`t d-ra Mari\a Vasilescu c`nta cu mult brio c`ntece na\ionale. De aceea =i regretul lugojenilor c`nd aflar[ — de va fi adev[rat — c[ actri\a se ]ntoarce ]n Bucure=ti, sau, dup[ cum gl[suie=te Familia (226): “O lovitur[ a c[p[tat societatea cu aceea c[ domni=oara Mari\a Vasilescu, ]n urmarea unei cauze extraordinare, a plecat la Bucure=ti, =i piesele cu c`ntece na\ionale au de a suferi.” Succesul cel mare al spectacolelor determin[ pe Pascali s[ mai r[m`n[ ]n Lugoj, =i astfel trupa continu[ reprezenta\iile juc`nd Frica e din rai, comedie na\ional[ (4/16 iulie), Sterian p[\itul, comedie na\ional[ (6/18 iulie), +trengarul din Paris, comedie (17/ 19 iulie), Orbul =i nebuna, dram[ (11/23 iulie), Doi profesori procopsi\i, Un amic sup[r[tor =i Coconul B`rzoi, comedie na\ional[ (14/26 iulie) (226). }n ziua de 8/20 iulie peste 60 de rom`ni d[dur[ o cin[ ]n cinstea actorilor, cu obi=nuitele ]nfl[c[r[ri, cuv`nt[ri =i dan\uri. }n zori de zi, junii se str`nser[ sub ferestrele d-nelor Pascali, Dumitrescu =i Vasilescu =i le onorar[ “cu muzic[ de noapte”. Trupa inten\iona s[ mai reprezinte ]n ziua de 16/28 iulie Piatra din cas[, ]n folosul studen\ilor, dar plecarea la Timi=oara fiind gr[bit[, spectacolul din seara de 14/26 iulie fu cel din urm[. La ie=irea din teatru, tinerimea s-a adunat c`nt`nd =i cuv`nt`nd sub fereastra lui Pascali, care r[spunse ]n c`teva cuvinte sim\ite (226). La 16/28 iulie trupa d[dea prima reprezenta\ie ]n Timi=oara, ]ntr-o sal[ ]n\esat[ de lume. Nu s-au dat aici dec`t trei spectacole, =i acelea cu anume schimb[ri de la programul anun\at, din cauz[

114

G. C[linescu

c[ dna Pascali d[duse na=tere unui copil, ]n plin[ campanie artistic[. Piesele au fost acestea: +trengarul din Paris (16/28 iulie), Frica e din rai (18/30 iulie), Mihai Viteazul =i Doi profesori procopsi\i (19/31 iulie). Dup[ finele actului I al primei reprezenta\iuni, un t`n[r bard al Timi=oarei, Iulian Grozescu, ]mp[r\i ]n public foi volante cu urm[toarea poezie ocazional[, de care Eminescu suntem siguri c-a z`mbit (226): Salutare Taliei rom`ne, dedicat[ societ[\ii teatrale rom`ne a dlui director M. Pascali. Cu ocaziunea primei represent[ri ]n Timi=oara la 28 iulie 1868: Steaua m`ndr[ maiestoas[ Se arat[-n r[s[rit, C[ci o z`n[ prea frumoas[ Ici la noi s-a cobor`t. }nger dulce de pl[cere S-a ivit sur`z[tor, S[ ne-aduc[ m`ng`iere +i spern\[-n venitor!

Timi=ana cea b[tr`n[ Pare c-a ]ntinerit, C[ci azi Talia rom`n[ Prima dat[ a sosit. A sosit s[ ni vesteasc[ C[ a=a vom mai tr[i Limba dulce rom`neasc[ Dac-am =ti a o iubi... etc”

Ca =i aiurea, c`nd la a treia reprezenta\ie Pascali ap[ru pe scen[ ]n costumul lui Mihai, c`teva minute n-a putut ]ncepe din pricina uralelor frenetice ale publicului (226). La 20 iulie/1 august trupa d[du prima reprezenta\ie ]n Arad, ]n edificiul teatrului or[=enesc, cu Poetul =i Doi profesori. }nainte de spectacol, Pascali declam[ Adu-\i aminte, rom`ne, de At. M. Marienescu, iar seara sf`r=i cu Balul de la palat, c`nt`ndu-se Ast[zi este zi de s[rb[toare, s[ ne veselim (226). Starea dnei Pascali necesit[ o r[rire a spectacolelor, a=a ]nc`t a doua reprezenta\ie c[zu mar\i 23 iulie/4 august, c`nd s-a jucat ]n aplauze frenetice Frica e din rai, comedie na\ional[. }n sala care gemea de lume erau =i str[ini, =i chiar \[rani veni\i din comitatul Zarandului, cale de dou[ zile. Au urmat apoi Sterian p[\itul, comedie na\ional[ de Pantazi Ghica (s`mb[t[ 27 iulie/8 august), Mihai Viteazul, B[rbatul manierat =i Nenorocirea cuconului B`rzoi (mar\i,

Via\a lui Mihai Eminescu

115

30 iulie/11 august). }mboln[vindu-se Pascali =i apoi Gestianu, spectacolele se am`nar[ cu o s[pt[m`n[, nu f[r[ schimb[ri de program (226). Printre rom`nii veni\i de departe, sosi ]n aceste zile =i Iosif Vulcan, care voia s[ mearg[ la adunarea “Asocia\iunii” de la Gherla, =i apoi la Bucure=ti. Entuziast, publicase ]n Familia din 25 iulie/6 august un portret al lui Pascali, ]nso\it de un articol elogios, =i acum venea s[ asiste =i el la c`t mai multe piese. E foarte probabil ca ]n Albina din 3/15 iulie s[ fi citit c[ din trup[ f[cea parte =i Eminescu, dac[ nu cumva chiar poetul ]i spusese aceasta trimi\`nd poezia La o artist[, =i atunci, la dorin\a de a vedea teatrul rom`nesc se ad[oga =i curiozitatea de a cunoa=te personal pe t`n[rul s[u fin literar. Vulcan vizit[ a=adar pe Pascali, pe care ]l g[si ]n gr[dina hotelului, ridicat abia dup[ boal[ =i ]nconjurat de mai multe persoane, printre care poate =i Eminescu. Pascali ]l primi foarte afabil, ]i ar[t[ greut[\ile ]nt`mpinate de arti=tii rom`ni =i atinse chestiunea cre[rii unui teatru na\ional ]n imperiu. }n Familia se f[cuse aluzie la putin\a reprezent[rii comediei ]ntr-un act O glum[, de Marienescu, =i a comediei ]n 3 acte cu c`ntece Nu v[t[ma\i fetele b[tr`ne, de Iosif Vulcan, ceea ce ar fi fost dificil ]n turneu, pentru c[ actorii nu aveau r[gaz s[ ]nve\e rolurile. De aceea, cu mult tact, dna Pascali f[g[duie=te lui Vulcan c[ va declama Copila rom`n[ din piesa sus-pomenit[. Convorbind astfel, se ]nserase. Fiind ajunul onomasticii ]mp[ratului, se auzea banda militar[, care c`nta pentru public. Ora=ul era iluminat, iar str[zile forfoteau de gur[-casc[ (237). }n seara zilei de mar\i 6/18 august, Vulcan s-a dus deci la teatru s[ se aud[ recitat. Din cauza boalei lui Gestianu, se jucar[ dou[ piese mai mici, S[rmanul muzicant =i Femeia trebuie s[-=i urmeze b[rbatul. }n aceast[ sear[ p[=ea pentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a publicului ar[dean Matilda Pascali. C`nd se ivi pe scen[ ]mbr[cat[ ]n costumul na\ional ce-i venea foarte bine, fiind d`nsa “o dam[ t`n[r[, frumoas[” =i cu “o talie maestetic[”, sala r[p[i de aplauze =i actri\a trebui s[ a=tepte c`teva minute p`n[ s[ ]nceap[ declamarea Copilei rom`ne, ]ntrerupt[ =i ea de urale la fiece strof[. De trei ori actri\a fu chemat[ la ramp[, iar a patra oar[,

116

G. C[linescu

dup[ cererea publicului, d`nsa ap[ru ]mpreun[ cu autorul poeziei. }n aceast[ ]mprejurare, Iosif Vulcan a putut vedea din culise pe Eminescu. Poetul =edea ]n cu=ca sufleurului numai ]ntr-o c[ma=[ de noapte — din pricina z[dufului — =i fuma, ]n pauz[, tihnit, dintro pip[ (198). A doua zi, miercuri, 7/19 august, avu loc alt[ reprezenta\ie cu Nu e fum f[r[ foc =i Un pahar de ceai, vineri, 9/21 august urm[ reprezenta\ia de adio, iar pentru s`mb[t[, 10/22 august, a doua zi, gazetele vesteau un banchet la care ar[denii aveau s[ ofere lui Pascali un pocal de argint (226). Peste o s[pt[m`n[, duminic[ 18/30 august, rom`nii din Oravi\a a=teptau, nebuni de entuziasm, pe actori la gar[ cu 12 tr[suri, c`\i in=i =tiau c[ sunt. O ploaie de flori c[zu peste actori c`nd, a doua zi, luni, 19/31 august, se ridic[ cortina spre a reprezenta +trengarul din Paris (Le gamin de Paris, desigur, al lui Scribe). R[sunetul limbii rom`ne ]i exalta pe to\i. +i aci corespondentul Familiei, Sofroniu Pascu, scria ]nfl[c[rat: “De pre binà (Bühne) r[suna o limb[ dulce ca farmecul, ]nc`nt[toare ca c`ntecul de siren[. Am auzit adese c[ limba noastr[ e sonor[, suav[ =i armonioas[; am crezut... credeam ]ns[ cu modestie; acum ]ns[ ne-a trecut, toat[ dubietatea, c[ci am sim\it puterea magic[, am auzit =i v[zut ceea ce p`n[ acum numai cugeta =i ofta am putut, am cunoscut sublimitatea limbii noastre.” (226) La a doua reprezenta\ie de mar\i, 20 august/ 1 sept., d`ndu-se Mihai Viteazul =i Doi profesori, sala era at`t de ]nghesuit[, “c`t era mai imposibil a face vreo mi=care”. Veniser[, ca =i la Arad, \[rani. Matilda Pascali a recoltat =i aci numeroase aplauze =i ghirlande cu declama\ia versurilor lui Vulcan, Copila rom`n[. Apoi a urmat un banchet cu ]nalt[ temperatur[ moral[, la “Coroana” (226). Astfel se sf`r=ea acest turneu glorios ]n Transilvania =i Banat, care a fost “]nt`ia mare propagand[ artistic[ =i na\ional[ prin Ardealul amor\it” (18). Obosi\i de drumuri =i emo\ii, actorii o pornir[, la 21 aug./ 2 sept., prin Bazia=, spre capitala \[rii. Eminescu avea r[gaz acum, cople=it ]nc[ de r[p[itul aplauzelor

Via\a lui Mihai Eminescu

117

care se sp[rgeau spre cu=ca lui de sufleur, s[ mediteze la soarta rom`nilor de peste mun\i, la ]ntinderea dec[derii na\iei, la starea mizer[ a limbii =i literaturii la ora=e, la tot ce, ]ntr-un cuv`nt, va alc[tui peste pu\in timp la el materialul tenacei sale concep\ii patriotice. Din priveli=tile de \ar[ trecute ]n goan[ pe dinaintea ochilor, din urletul s[lilor de spectacol =i clinchetul tac`murilor la banchete, din tropotul pa=ilor de boieri pe scen[, v[zu\i dinspre du=umea, se va ivi puternic[ poezia indign[rii ]mpotriva epigonilor. Eminescu sosi ]n Bucure=ti c[tre sf`r=itul lui august st. v., dar pentru cutare prieten se ive=te “t`rziu toamna, c`nd d[duse ploi =i vremuri slabe” (36). Aci se ]nt`lne=te cu +tefan Cacovean, acela care ]l g[zduise ]n Blaj, venit cu mul\i studen\i sau numai bacalaurea\i, din Sibiu =i Cluj, la un concurs al Societ[\ii “Transilvania” (36). Revede =i pe Iosiv Vulcan, care de la Gherla mersese la Pesta =i de aci, cu vaporul, c[l[torise pe Dun[re p`n[ la Giurgiu, ]n tov[r[=ia lui P. P. Carp. }n drum, cu diligen\a spre Bucure=ti, se oprise =i la C[lug[reni, cu emo\ia ]nc[ proasp[t[ a piesei jucate de Pascali la Arad. Impresiile bucure=tene ale lui Vulcan sunt interesante pentru schi\area atmosferei de atunci a capitalei, ]n care tr[ia Eminescu. Directorul revistei din Pesta colind[ ora=ul ]n lung =i ]n lat, bate Podul Mogo=oaiei, intr[ ]n vestita gr[din[ “Ra=ca”, ]n care c`nta o muzic[ militar[ =i un taraf de l[utari cu naiuri, se urc[ pe Dealul Mitropoliei, de unde ]l ]nc`nt[ priveli=tea ]nverzit[ a cet[\ii lui Bucur. Str[zile r[sunau de strig[tele oltenilor: “Haidi, haida\i la nuci, l-ale mari =i dulci!”; “Pepene, pepenachi, din gr[dina lui Costachi”; “Zachie, razachie, struguri de la deal la Filaret”. Un pl[cintar cu tablaua, ]n jurul c[ruia nu se afla nimeni, \ipa de zor: “Sta\i, a=tepta\i, nu v[ ]ndesa\i, c[ pe r`nd to\i c[p[ta\i”. Apa de b[ut se cump[ra de la sacagii, care treceau pe drum strig`nd: D`mbovi\[, ap[ dulce, Cine-o bea nu se mai duce!

118

G. C[linescu

}ntr-o lun[, c`t a stat Vulcan la Bucure=ti, a vizitat Senatul, pe unii mini=tri, pe domnitor =i a asistat =i la c`teva reprezenta\ii ale lui Pascali, la Teatrul Na\ional,unde va fi stat iar de vorb[ cu colaboratorul s[u (234). Tot acum, poetul face cuno=tin\[ cu I. L. Caragiale, prin Pascali. Eminescu i-a ]n=irat aceluia ]ntr-o noapte tot ce =tia din literatura german[, i-a declamat poezii de-ale sale, i-a vorbit despre India antic[, despre daci, despre +tefan cel Mare =i i-a c`ntat doina (42). Era ]ndr[gostit de o t`n[r[ actri\[, identificat[ de unii cu Eufrosina Popescu (E. Marcolini), vestita c`nt[rea\[, care trebuie s[ fi fost ]ns[ cu cel pu\in zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul, =i implora mila “marmurei” ]n versuri ]nfrico=[toare: De ce nu sunt un rege s[ sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, S[ fac s[ rump-o lume ce sf`=ie-n t[cere Zdrobit sufletul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, C[ci mie mi-a dat soarta amara m`ng`iere O piatr[ s[ ador. (Amorul unei marmure)

Legenda spune c[ aceast[ Eufrosin[ era o fat[ de vreo 17 ani, de o rar[ frumuse\e, =i care, mai mult gra\ie atrac\iilor fizice, izbutise s[ se fac[ iubit[ de public. Actri\a de m`na a doua, ea nu e o vestal[, are aman\i care o ]ntre\in =i nu respinge nici dragostea romantic[ a lui Eminescu. Leg[turile poetului cu d`nsa trebuiesc puse ]ntre toamna 1868 (sosirea din Banat) =i toamna 1869, c`nd Eminescu pleac[ la Viena. Legenda acestei iubiri ]=i g[se=te o precizare a contururilor ]n compunerile din acea vreme ale poetului. Ce este Poesis din Geniu pustiu dec`t o “actri\[ de m`na a doua de la un teatru de m`na a doua”, care “juca subrette, de=i pasul =i atitudinea ar[tau pe tragediana?” Poesis este o desfr`nat[, care

Via\a lui Mihai Eminescu

119

ascunde iubitului leg[turile ei venale. Cuprinsul poeziei Venere =i Madon[ nu este altul: poetul v[zuse z`mbetul rafaelic al gurii sale, dar ea nu era dec`t o bacant[, o v`nz[toare nedemn[ de v[lul ideal cu care fusese transfigurat[, de unde =i violen\a indign[rii: Am v[zut fa\a ta pal[ de o bolnav[ be\ie, Buza ta ]nvine\it[ de-al corup\iei mu=cat, +i-am zv`rlit asupr[-\i, crudo, v[lul alb de poezie +i paloarei tale raza inocen\ei eu i-am dat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar azi v[lul cade, crudo! disme\it din visuri sece, Fruntea mea este trezit[ de al buzei tale-nghe\, +i privesc la tine, demon, =i amoru-mi stins =i rece M[ ]nva\[ cum asupr[-\i eu s[ caut cu dispre\.

Cu toat[ am[r[ciunea poetului, care se crezuse singurul proprietar al frumoasei =i u=uratecei cabotine, el =i-aduce aminte mult[ vreme de ea cu str`ngere de inim[. Dup[ o petrecere f[cut[ la Viena, pe vremea studen\iei, plimb`ndu-se cu prietenii pe strad[, ]n rev[rsatul zorilor, Eminescu deveni expansiv =i sentimental =i, lu`nd de bra\ pe Stefanelli, declam[: “O! Eufrosina, Eufrosina!”. “Cunosc`nd — zice Stefanelli — sl[biciunea lui Eminescu pentru figurile mitologice, credeam c[ vorbe=te despre una din cele trei gra\ii, =i-l ]ntrebai prin ce asocia\iune de idei a ajuns deodat[ de la c`ntare =i declama\iune la o figur[ mitologic[? — Vezi c[ n-a fost figur[ mitologic[, r[spunse Eminescu, ci chip aieve Eufrosina mea, Eufrosina Popescu. Acuma ]mi adusei aminte de acset nume uitat de mult =i-l ]ntrebai de nu cumva aceast[ Eufrosin[ a fost artista din trupa lui Pascali ]n Cern[u\i? — Cum, o cuno=ti? — }mi aduc bine aminte de d`nsa, era foarte frumu=ic[. — Da, r[spunse el oft`nd, era foarte frumu=el acest dr[cu=or ]mpeli\at. Am fost amorezat cuc de d`nsa =i nu o pot uita. I-am f[cut =i poezii.” (214)

120

G. C[linescu

}n aceast[ toamn[, 1868, Eminescu intr[, recomandat de M. Pascali drept “un strein, rom`n din Moldova... foarte cult, foarte studios, cu cuno=tin\e minunate de literatur[ germana =i rom`n[... s[rac =i pe drumuri”, ca sufleur la Teatrul Na\ional, cu contract ]n regul[ (29 sept. 1868), prin care se stipuleaz[ c[ dl Eminescu “se angajeaz[ sufler II-a =i copist al Teatrului Na\ional =i se oblig[ a sufla =i copia precum =i a veni regulat la repeti\ii =i reprezenta\ii”. Din salariul de 450 lei vechi, poetul cere (18 sept. 1868) directorului Grigorie Bengescu un acont de zece galbeni, pentru “a putea subsista p`n[ c`nd va fi timpul de a se primi lefurile... fiind cu totul str[in =i cu totul ]ntrebuin\at”, sum[ din care i se aprob[ numai =apte galbeni. Colegul de cu=c[ al lui Eminescu era d-l Stavrache Paraschivescu, cu care ]=i alterna atribu\iile (20). Eminescu sufla o s[pt[m`n[ seara =i alta ziua, dar munca aceasta nu era extenuant[, pentru c[ reprezenta\ii de dram[ erau numai de trei ori pe s[pt[m`n[, alte trei zile fiind ale Operei italiene. De la 8 p`n[ la miezul nop\ii, Eminescu sta deci ]n unele seri ]n cu=ca sa, av`nd asupra lumii o viziune foarte subteran[. O legend[ discutabil[ ]n adev[rul ei, dar foarte potrivit[ cu temperamentul poetului, pretinde c[, din p`lnia cu=tii, Eminescu concepu un amor platonic, dar violent, pentru o doamn[ sau domni=oar[ care venea regulat la teatru ]n loja de avanscen[. Pe atunci, la Bucure=ti, ca =i la Paris, doamnele =edeau numai ]n loji, =i nicidecum la parter, rezervat numai domnilor. Eminescu ]=i urm[rea idolul dup[ reprezenta\ie =i se pierdea sub ferestrele lui ]n lungi contem-pla\iuni, f[r[ ca adorata s[ b[nuiasc[ ceva, ]ntocmai ca ]n =tiutul sonet (152): Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere, G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie...

Actorii erau ]n parte cunoscu\i lui Eminescu, fiind din trupa lui Pascali (Matilda Pascali, Smaranda Meri=escu, Eugenia Nini Valeri, Maria Flechtenmacher, Frosa Sarandi, Maria Vasilescu, Rali\a Mih[ileanu, Catinca Dumitrescu, Teodora P[tra=cu, Matei Millo,

Via\a lui Mihai Eminescu

121

Mihai Pascali, Const. Demetriad, Const. B[l[nescu, Ion M. Gestian, M. Felbasiad, Ion Cristescu, +tefan Mih[ileanu, Simeon B[l[nescu, Petre Velescu) (20). Dintre to\i, o deosebit[ considera\ie avea pentru Millo. Eminescu apare odat[ chiar pe scen[, ]n efemerul rol al ciobanului din R[zvan-vod[ al lui Hasdeu. Partea sa era aceasta: }n actul al II-lea ce se petrece ]n p[dure, trebuia s[ aduc[ ]n tab[ra lui R[zvan pe boierul Ganea, care voia sprijin de la ho\i spre a prinde pe Vidra, nepoata lui Mo\oc. Ho\ii se cred tr[da\i, dar ciobanul ]i lini=te=te: Lini=ti\i-v[, c[ doar[ ne cunoa=tem, mai f`rta\i! Eu vi-l aduc pe credin\[: eu vi-s cheza= =i pova\[; Voi ave\i lips[ de galbeni, el are lips[ de bra\[...

Tot el spune cine e boierul: Las[! \i-oi spune eu, c[pitane. Din botez V[scan ]i zice, iar dup[ porecl[ Gane; Feciorul lui Osip Gane, ce fusese c[minar...

C`nd R[zvan amenin\[ pe boier, ciobanul caut[ s[-l potoleasc[: Nu-l speria c[pitane... Boierii sunt slabi la fire: Bra\ul, haina, fa\a, mintea, inima, totu-i sub\ire.

Tot ciobanul d[ l[muriri despre Vidra, ]n locul discretului Gane: R{ZVAN: S[rmana! Dar zestrea-i mare?... CIOBANUL: Avu\ii nenum[rate!... R{ZVAN: S[rmana!... Mori dup[ d`nsa? CIOBANUL: L`ng[ Nistru patru sate!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R{ZVAN: Cum o cheam[ pe s[rmana?... Pe iubita cea bogat[? .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

122

G. C[linescu

CIOBANUL: O cheam[ Vidra... +tii? A lui Mo\oc nepoat[... +i cin-oare n-o cunoa=te! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R{ZVAN: Te iube=te? CIOBANUL: A=a! Nu-i ceva u=or! Vidra-i o fat[ semea\[, b`csit[ cu fudulie, Care n-o s[ bage-n sam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!... S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui... Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui!...

Dup[ ]nc[ o replic[ scurt[, Eminescu ]ncheia rolul, p[r[sind scena cu un “S[n[tate, c[pitane!...” Straiele \[r[ne=ti ]i =edeau tare bine, =i prietenii, ]nt`lnindu-l ]l felicitar[ care mai de care. Miron Pompiliu, prieten bun de pe atunci, glume\ din fire, pref[c`ndu-se nemul\umit, ]i zise: “Se vede, m[i, c[ n-ai fost p[curar cum am fost eu, c[-mi venea s[ sar pe scen[, s[-\i iau b`ta =i traista din spate, s[-\i ar[t eu cum se calc[ ciob[ne=te, cu b`ta =i traista pe um[r”. Prietenii propuser[ s[ mearg[ la teatru s[-l aplaude, dar Eminescu protest[, zic`nd c[ ar ajunge astfel artist “cum a ajuns maimu\a ]mp[rat”, =i fu de p[rere c[ jocul pe scen[ nu e juc[rie (36). Via\a de culise, cu mizeria ei dosnic[ =i falsa ei str[lucire, r[mase ]ntip[rit[ ]n amintirea poetului, ]nc`t o d[dea drept cadru unei iubiri fictive (Geniu pustiu): “Pe-o u=[ la cap[t puteai privi pe scen[, cu toat[ crasa ei dezordine naintea reprezint[rei, cu boschetele a c[ror verde e amestecat cu pete ro=ii, roze adic[, cu b[nci ce stau ]nc[ tr`ntite pe scen[, cu fondaluri ce sp`nzur[ pe la jum[tatea scenei, cu fundul ]n care vezi ]nc[ st`nd mobilele gr[m[dite una peste alta, candelabre peste scaune, mese culcate cu picioarele-n sus pe canapele, oglinzi ]ntoarse cu sticla la perete, scoar\e ]nv[l[tucite, recvisite aruncate una peste alta, =i-n st`nga =i-n dreapta cabinete de sc`nduri numite garderobe ]n care se ]mbrac[ =i se spoiesc actorii =i actri\ele.”

Via\a lui Mihai Eminescu

123

La Teatrul Na\ional, conform contractului, Eminescu trebuia s[ copieze rolurile ]n caiete deosebite. Ne=tiind nem\e=te, Pascali ]i d[du chiar s[ traduc[ o carte despre arta dramatic[ de Enric Th. Rötscher, =i poetul se afla ]ncurcat — zicea prietenilor — din cauza termenilor tehnici care ]i lipseau ]n limba rom`n[ (36). Traducerea a f[cut-o totu=i [Art(e) a (represent[rei) represinta\iunei dramatice. Dezvoltat[ sciin\ifice =i ]n (leg[tur[) cohesiunea ei organic[ de profesorul dr. Enric Theodor Rötscher. Dup[ edi\iunea a doua], =i num[rul cel mare de coale, umplute cu o scriere m[runt[ =i rotund[, arat[ ce mare era ardoarea la lucru a sufleurului-poet (ms. 2254, f. 310 urm.). Via\a pe care o duce la Bucure=ti Eminescu — acum c`nd, oricum, avea un venit modest, dar sigur — este de a=a natur[, ]nc`t, peste ]mprejur[rile vremelnice, trebuie s[ presupunem, ca o cauz[ a ei, un demon l[untric =i statornic al boemei. Locuia la Pascali, ]n apropierea Teatrului Na\ional, la spatele hotelului “Hugues”. “}n casa unde locuia acest vestit artist dramatic ]n etajul de sus, dup[ ce treceai printr-un coridor ]ngust =i ]ntunecos, ajungeai la odaia lui Eminescu, aproape de odaia unui frate al lui Pascali, amploiat ]n Bucure=ti. Odaia lui Eminescu, numai cu o fereastr[ mic[, era ]n l[\ime cam de 4 pa=i, ]n lungime cam de 5 pa=i. Cum intrai din coridor ]n odaie ]n fa\[ cu u=a, ]n fund, era fereastra. Intr`nd pe u=[, de-a st`nga, ]n col\ul od[ii, era un cuptora= f[cut din c[r[mizi. De dou[ palme de la cuptora=, de-a lungul peretelui din st`nga, o canapea mic[, care servea de pat; ]n el dormea cu picioarele la foc, f[r[ alt a=ternut. Canapeaua fusese odinioar[ ro=ie, dar acum detot decolorat[. }naintea canapelei era o mas[ mic[ de brad, iar l[ng[ mas[, de ceealalt[ parte, un scaun de brad, nev[psit, ca =i masa. Acesta era tot mobilierul din odaie. C[r\ile =i le \inea ]ntinse pe jos, de la fereastr[ p`n[ l`ng[ mas[, pe padiment. Vor fi fost p`n[ la 200 de volume, mai cu seam[ c[r\i vechi, nem\e=ti cea mai mare parte. Pe mas[ erau tot felul de h`r\ulii scrise =i nescrise. O ma=in[ mic[ de tinichea de f[cut

124

G. C[linescu

cafea turceasc[ — ici cafea, colo zah[r pulverizat, de lips[ pentru cafeaua cu caimac, caiete =i c[r\i =i alte multe =i m[runte. }n odaie nu se =tergea, nu se m[tura, pe sus =i prin unghiuri se \esuse p[ienjeni=.” (36) Tr[indu-=i copil[ria pe la gazde =i pe drumuri, Eminescu =i-a extirpat de mic sim\ul interiorului organizat. Universul se va ]mp[r\i, toat[ via\a, pentru el, ]n lumea ideilor, ]nf[\i=at[ prin c[r\i, =i natura vie. Dac[ sub raportul intelectului el reprezint[ poate cel mai ales individ al vremii sale, din punct de vedere al culturii sim\urilor este, de=i nu totdeauna, geniul fiind prin defini\ie locul contradic\iei, un om al naturii, o fiin\[ inocent[ =i s[n[toas[. Aceasta =i explic[ prietenia str`ns[ cu acel bivol de geniu care se nume=te Ion Creang[. Eminescu se arunca ]n pat ca-n f`nul din grajdul de la Blaj, pe de-a-ntregul ]mbr[cat, pentru c[, at`ta vreme c`t haina ]l ap[ra de frig, ea era ca o unghie b[t[torit[ pe trup, f[r[ vreun ]n\eles social. }=i b[tea, de altfel, capul s[ inventeze haine =i ]nc[l\[minte care s[ nu se mai strice, fiindc[ pretindea c[ noi oamenii suntem robii trupului =i am fi ]n stare de mult mai multe lucruri dac[ trupul n-ar cere haine =i gura de m`ncare (36). Lui Eminescu nu-i trecea prin g`nd s[ m[ture prin cas[ ori s[ arunce apa st[tut[ din doni\[. Acestea erau oarecum fenomene naturale =i, dup[ cum ar fi nefiresc s[ cure\i iarba din livad[ =i s[ primene=ti apa din iaz, tot astfel i s-ar fi p[rut inoportun s[ ]ntrerup[ putrefac\ia gunoaielor prin col\uri, industria p[ianjenilor sau fermenta\ia acr[ a rufelor murdare. Cel care umblase cu picioarele goale, ]mpreun[ cu iubita, la Ipote=ti, c[p[t`nd astfel un fel de voluptate a clisei ]ncrustate pe degete, nu-=i cur[\a ghetele, dintr-o confuzie ]ntre piciorul organic =i ]nc[l\[mintea inorganic[. Lipsa total[ a oric[rui sim\ de conven\ie ]l f[cea pe Eminescu s[ asculte de instincte, s[ doarm[ neregulat =i pe apucate, s[ m[n`nce oric`nd =i oricum, s[-=i sufle nasul ]n =ervetul de mas[. Mizeria ]n care tr[ie=te ]nc[ de pe acum Eminescu n-ar fi explicabil[, oric`te c[r\i ne-am ]nchipui c[-=i cump[ra din cei 450

Via\a lui Mihai Eminescu

125

lei vechi, dac[ nu ne-am da seama c[ poetul este predispus, din pricina condi\iilor sociale ]n care a fost nevoit s[ tr[iasc[, c[tre ceea ce ideali=tii germani ar fi fost ispiti\i a numi o mizerie metafizic[, care, de fapt, era la poet o intui\ie cosmic[ a mi=c[rii moleculare, un gest filozofic, iar nu o simpl[ indigen\[. La Eminescu lumea sensibilit[\ii conven\ionale este at`t de dep[rtat[ de aceea ideologic[, ]nc`t se produce o transcendere a no\iunilor de timp =i de spa\iu, sau, mai l[murit, mintea cade ]ntr-un fel de extaz abstract, iar percep\ia r[m`ne intangibil[, etern[, ]ntr-o permanen\[ moart[. De aci acel sentiment de deces, ]ntr-un interior putred, de ]nstr[inare ]n prezent, comparabil r[t[cirii unui defunct de=teptat peste veacuri ]ntr-o ]nc[pere calcinat[, erborificat[, str[in[ pentru memorie, ca =i odaia lui Dionis: “... intr[ ]ntr-o camer[ nalt[, spa\ioas[ =i goal[. Pere\ii erau negri de =iroaiele de ploaie ce curgeau prin pod, =i un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi, =i gratiile erau rupte, numai r[d[cinile lor ruginite se iveau ]n lemnul putred. }n col\urile tavanului cu grinzi lungi =i mohor`te paianjenii ]=i executau t[cuta =i pacinica lor industrie; ]ntr-un col\ al casei, la p[m`nt, dormeau una peste alta vro c`teva sute de c[r\i vechi, multe din ele grece=ti, pline de ]nv[\[tur[ bizantin[; ]n alt col\, un pat, adic[ c`teva sc`nduri pe doi c[priori, acoperite c-un mindir =i c-o plapom[ ro=ie. }naintea patului, o mas[ murdar[, al c[rui lemn grunzuros de vechime era t[iat cu litere latine =i gotice; pe ea h`rtii, versuri, ziare rupte, bro=uri efemere, din c`te se-mpart gratis, ]n fine, o neordine ]ntr-adev[r p[g`neasc[.” Eminescu =i-a glorificat ]n repetate r`nduri sofaua ro=ie, masa de brad, cum a c`ntat codrul sau teii de la Ipote=ti, socotindu-le nu cadru estetic, ci manifesta\iuni ale naturii vii, g`ndind poate, ]n vreme ce sta cu coatele pe mas[, la crengile drepte =i verzi ale brazilor din p[dure =i sim\ind ]n canapea mirosul de otav[ =i sc`r\`itul greierilor din c`mpurile ]ndep[rtate (Geniu pustiu):

126

G. C[linescu

“L`ng[ c[min era[u] lemne multe =i risipite. Le tr`ntii ]n sob[ =i aprinsei un foc cumplit, tr[sei o mic[ sofa ro=ie fa\[ cu focul, cu cugetarea decisiv[ de-a astupa soba nainte de a se potoli focul...” Noaptea potolit =i v`n[t arde focul ]n c[min. Dintr-un col\ pe-o sof[ ro=[ eu ]n fa\a lui privesc, P`n’ ce mintea ]mi adoarme, p`n’ ce genele-mi clipesc; Lum`narea-i stins[-n cas[... somnu-i cald, molatic, lin.

(Noaptea)

Eminescu era acum un t`n[r ]n preajma b[rb[\iei, de unde =i acea lini=tire a gesturilor, provenit[ din ]ncrederea ]n sine. Printr-un narcisism frecvent la el, ]nf[\i=area lui de atunci o g[sim, mai bine dec`t ]n amintirea prietenilor, ]n propriile sale cuvinte: “Era frumos — de-o frumuse\e demonic[. Asupra fe\ei palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senin[ =i rece ca cugetarea unui filosof. Iar asupra frun\ii se zburlea cu o genialitate s[lbatic[ p[rul s[u negru-str[lucit, ce c[dea pe ni=te umeri compac\i =i bine f[cu\i. Ochii s[i mari c[prii ardeau ca un foc negru sub ni=te mari spr`ncene stufoase =i ]mbinate, iar buzele str`ns lipite, vinete erau de o asprime rar[.” (Geniu pustiu) Intra bucuros prin cafenele, atras de “aroma ]mb[t[toare a unei cafele turce=ti” =i pentru a frunz[ri ziarele str[ine la d[rile de seam[ literare =i artistice. Bucure=tiul autumnal de pe atunci, cu “stradele nepavate, str`mte =i noroioase, ce trec prin noianul de case mici =i r[u zidite... =i prin b[l\ile de noroi” (S[rmanul Dionis), ]i era a=a de cunoscut, c[-l urm[rea ca un fond firesc pentru o ]nmorm`ntare trist[, s[rac[. Umbla mult pe str[zi =i prin Ci=migiu, fredon`nd =i pierdut ]n g`nduri (36), fiindc[ ]=i urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai t`rziu. Aceasta presupune o lectur[ ]ntins[, ceea ce este ne]ndoios c[ avea, datorit[ marelui num[r de c[r\i risipite pe du=umeaua od[i\ei sale =i =edin\elor de citire ]n fa\a anticarilor, de la care ]ns[ nu cump[ra nimic. Superioritatea sa se vedea ]n discu\iile cu prietenii, mai cu seam[ ardeleni, pe care le ]ncepea c`nd nu era ]nnourat la suflet, cum i

Via\a lui Mihai Eminescu

127

se ]nt`mpla nu rareori. Patriotismul de mai t`rziu i se deslu=ise de pe acum ]n minte =i, c`nd i se p[rea c[ poporul este ultragiat, se aprindea =i perora, ]ncheind cu un: “Bat[-i m`nia lui Dumnezeu”, sau cu principiul c[ “pentru r[zbunarea neamului e sf`nt orice mijloc” (36). +i totu=i, dovad[ a superiorit[\ii intelectuale, “na\ionalismul” nu-l ]mpiedica s[ aplice ]n domeniul artistic principiul critic, s[ resping[ pe Mure=anu, de=i =tia c[ asta face s`nge r[u prietenilor ardeleni, s[ os`ndeasc[ limba lui Treboniu Laurian =i s[ ]ndr[zneasc[ a afirma c[ Alecsandri, poet dulceag =i delicat, nu e ]n stare a da epopeea literaturii rom`ne. Aceast[ epopee, ]n form[ narativ[ sau dramatic[, visa probabil, ]ntr-ascuns, s-o scrie el. De-atunci este ]ncercarea, p[r[sit[ apoi, de a pune ]n versuri populare povestea lui Arghir =i a Ilenei de Barac. Rampa, ]n pulberea c[reia tr[ia, ]l va fi ispitit ]nc[ de pe atunci s[ fac[ piese de teatru, ]n care s[ glorifice eroismul domnilor rom`ni. Dintre toate proiectele de drame istorice, poate c[ este din acea vreme dorin\a de a face un Macbeth rom`nesc din Alexandru L[pu=neanu (ms. 2254, ff. 301), ]ntrebuin\`nd, mai ales ]n ultimul act, novela lui Negruzzi. Dac[ ]ns[ n-a scris dec`t vreo 70 de versuri din Basmul lui Arghir (36), iar din drame n-au r[mas dec`t ]nsemn[ri pe h`rtie, este pentru c[ Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnic[ a limbii. Carne\elul cu care venise de la Blaj, citirea cronicarilor =i a tuturor poe\ilor rom`ni pe care ]i cuno=tea pe degete nu i se p[reau un material ]ndestul[tor. Ori pe unde g[sea, dar, o culegere de poezii populare — =i mul\i tineri ardeleni o aveau — nu se l[sa p`n[ nu o ]mprumuta. Cu asemenea disciplin[ tehnic[, se ]n\elege de ce Eminescu publica at`t de pu\in. Cu oarecare pedanterie tinereasc[, debitat[ ]ns[ pe tonul profund, dulce =i rar, ce-i era firesc, el predica astfel prietenilor, uimi\i =i de =tiin\a, =i de dic\iunea sa impecabil[ =i curg[toare (36): “A ie=i ]n publicitate nu-i glum[. Mai de multe ori ]mi pare r[u c-am publicat ceea ce-am publicat. Este o zical[ din b[tr`ni: Gura

128

G. C[linescu

s[ aib[ trei lac[te: ]n inim[, ]n g`t =i a treia pe buze; c`nd ]\i va sc[pa cuv`ntul din inim[, s[ nu scape de cealalt[, c[ dac[ ai sc[pat o dat[ vorba din gur[, n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul, ba nici cu =oimul. Trebuie s[ cump[ne=ti de-o sut[ de ori o scriere p`n[ o dai publicit[\ii.” Nutrind aceste concep\ii, Eminescu s-a al[turat ]n chip firesc de Societatea “Orientul”, care s-a fundat la 1 aprilie 1869 ]n Bucure=ti =i care avea drept scop promovarea culturii prin discu\ii, lecturi, conferin\e, dar ]ndeosebi prin studii de folclor. Din cerc f[ceau parte Gr. H. Grandea, V. Dumitrescu, I. B[descu, N. Droc Barcianu, C. C`rlova, Al. Negroni, Gr. Columbeanu etc. Eminescu n-a vorbit =i n-a luat parte niciodat[ la discu\iile publice, care se \ineau la ]nceput o dat[, iar apoi de dou[ ori pe s[pt[m`n[, dar se vede c[ se ]mprietenise ]ndeajuns cu colegii de cerc, deoarece un an mai t`rziu se ruga de Negruzzi, din Viena, s[ nu resping[ cu prea mare asprime versurile lui Vasile Dumitrescu, trimise la Convorbiri literare. Acesta mai publicase, de altminteri, ]n Albina Pindului, poezii ce nu meritau vreo mil[ (22). Ceea ce este de re\inut ]n leg[turile lui Eminescu e c[ ]n =edin\a din 29 iunie 1869, numindu-se =apte comisii cu scopul de a face excursii pentru adunare de material folcloristic din diferite p[r\i ale \[rii, Eminescu a fost repartizat, ]mpreun[ cu Basarab =i V. Dumitrescu, ]n comisia a V-a, pentru Moldova (21). +i ]ntr-adev[r poetul s-a dus, ba chiar era plecat, pare-se, ]n Moldova, dar nu ]n excursie, ci ]n turneu, cu trupa Pascali (173). }n a treia decad[ a lui iunie st. v., Eminescu se afla cu trupa, =i cu Eufrosina Popescu, se-n\elege, la Ia=i, iar ]n iulie se \inea ascuns de fo=tii colegi ]n Cern[u\i, a=a ]nc`t s[ nu-l vad[ nimeni. Anecdota spune c[ umbl`nd =i aici, cum ]i era felul, cu haine proaste =i ghete sc`lciate, Pascali, la masa c[ruia de altfel Eminescu mai ]ntrebuin\ase o dat[, ]n lipsa batistei, =ervetul (36), ]i d[du 50 de lei s[-=i cumpere aceste articole. Eminescu ]ns[ ]=i procur[ operele complete ale lui Goethe =i Heine, lucru care — ]nt`mplarea fiind neverosimil[ — dovede=te reputa\ia de germanist de care se bucura (220).

Via\a lui Mihai Eminescu

129

La Cern[u\i, Pascali, din diferite motive, n-a dat dec`t 9 reprezenta\ii, printre care va fi fost =i Supliciul unei femei cu Oda la Eliza de V. A. Ureche, dat[ =i la Ia=i (173). De aci s-a ]ndreptat spre Boto=ani. Acolo a=tepta vigilent[ m`nia p[rinteasc[ a lui Gh. Eminovici. }nc[ de la Bucure=ti, fratele ofi\er Iorgu, care ]i urm[rea mi=c[rile, ]ncercase s[-l readuc[ la c[ile voite de p[rin\i, spre marea indignare a poetului (36): “Ce au cu mine? zicea. P`inea nu le-o m[n`nc, pragul nu li-l calc. Lese-m[ s[-mi merg calea mea =i s[ tr[iesc din pu\inul meu.” La Boto=ani, Eminovici izbuti s[ pun[ m`na pe fugar =i, mai cu r[ul, mai cu binele, ]l duse la Ipote=ti, unde ]l \inu dezbr[cat p`n[ ce fu ]ncredin\at c[ trupa teatral[ a plecat (57, 58). Astfel se sf`r=i scurta carier[ de sufleur a lui Eminescu, cel mai str[lucit literat care a intrat vreodat[, ]nainte de Caragiale, ]n cu=ca ]n form[ de p`lnie a unui teatru rom`n. Din aceast[ epoc[ ]i r[mase lui Eminescu un mare tumult de proiecte dramatice, amintirea unei iubiri ]nc[ nestinse, dar =i o priveli=te larg[ a ]ntregului sol rom`nesc, precum ]nsu=i zice (42): “}nt`mplarea m-a f[cut ca, din copil[rie ]nc[, s[ cunosc poporul rom`nesc... ]n cruci= =i-n curmezi=...” CUPRINS

STUDENT LA VIENA (1869—1872)

}nfrico=at de ideea c[ Mihai ar putea s[ alunece pe calea ru=inoas[ a actoriei =i d[sc[lit, probabil, de b[iatul mai mare, +erban, asupra adev[ratelor ]nsu=iri ale t`n[rului rebel, Gh. Eminovici se hot[r] s[ trimit[ pe Eminescu la Viena, pentru a studia filozofia, f[g[duindu-i un stipendiu de 18 galbeni pe lun[. Psiholog sumar, el afl[ poate, acum, tr[s[turi de caracter ale b[iatului s[u pe care nu le cuno=tea =i care-l ]nduio=ar[. Unul din scrupulele lui

130

G. C[linescu

Eminescu — devenit aproape idee fix[ — pare s[ fi fost ]ntotdeauna acela de a nu ]mpov[ra pe ai s[i cu ]ntre\inerea lui, scrupul naiv, care-l f[cea s[ sufere mizeria r[t[cirilor ]n chip inutil, c[ci b[tr`nul a avut totu=i mijloace de a-=i sus\ine familia =i nu s-a ruinat nicic`nd din aceast[ pricin[. Eminescu credea ]ns[ ]n =ubrezenia averii p[rinte=ti, deoarece scria: “Aceast[ tr[s[tur[ de caracter, care a aflat-o ]n urm[ de la ni=te rude comunicative, l-au mi=cat pe b[tr`nul meu foarte mult, c[ci oarecare noble\e de inim[ nu i-am putut niciodat[ disputa, =i el a voit s[-mi dea pentru abnega\iunea mea o satisfacere ]n ]n\elesul splendid, trimi\`ndu-m[ ]n str[in[tate pentru c`\iva ani. }mi pare r[u c-am primit oferirea lui, c[ci sunt o greutate nu pentru el, ci pentru familie” (ms. 2255, f. 311). }n toamna anului 1869, cam pe la sf`r=itul lui septembrie, Eminescu pornea spre scaunul cezaro-cr[iesc, p[r[sind pentru totdeauna cu=ca de sufleur, pe actori =i pe juna Eufrosina Popescu. Ion Caragiale l-a v[zut ]nainte de plecare la Bucure=ti. “...L-am ]nt`lnit — zice — tot aici pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin.” (42) Viena era pentru Eminescu o amplificare a Cern[u\ilor, cu deosebirea c[, ]n locul unei societ[\i germanizante aduse din toate p[r\ile imperiului, avea de-a face acolo cu o germanitate autentic[ =i amabil[. Prutul se transformase ]n Dun[re =i Volksgartenul ]n Prater, dar ]n afar[ de palate, muzee, biblioteci, de via\a de mare metropol[, d[inuia aceea=i burghezie de tipar austriac, civilizat[ =i simpl[, care trebuie s[ fi ap[rut lui Eminescu a=a de ]ndep[rtat[ de mizeria preten\ioas[ =i oriental[ a Bucure=tilor. Viena este, de altfel, vestit[ prin onestitatea ginga=[, plin[ de veselie, =i bl`nda frivolitate a cet[\enilor s[i, ca =i c`nd ace=tia n-ar fi =tiut c[ reprezentau centrul unei mari construc\iuni politice al c[rui principiu era for\a. Pe Eminescu ]l a=teptau, a=adar, aici pensiunile materne pentru studen\i, corecte =i ]ng[duitoare, cafenelele civilizate, refugii de iarn[, cu chelneri genero=i care fac credit, birturi economice ai c[ror patroni au sl[biciune pentru junii lor clien\i, tinere

Via\a lui Mihai Eminescu

131

fete de-o facilitate cu totul simpl[, o poli\ie bonom[, care ]ng[duie cu z`mbete paterne studen\ilor s[ fac[ =i s[ scrie declara\iuni fulminante, dar mai ales mijloace de a se cultiva, ca biblioteci, muzee, teatre, edi\ii ieftine de clasici =i reviste, puse la ]ndem`n[ de cafenele, ceea ce lipsea ]nc[ ]n \ar[. La Viena studiau foarte mul\i rom`ni din toate provinciile din \ar[, din Transilvania, Banat, Moldova-de-Sus, a=a ]nc`t Eminescu, tr[it =i ]nainte printre tineri =colari dezr[d[cina\i de solul lor natal, se afl[ din nou ]n mijlocul unei studen\imi polidialectale =i, ]n pluralitatea cazurilor, de origine \[r[neasc[. Aceast[ tinerime era, dar, principial s[rac[, ceea ce face ca micile mizerii ]nt`mpinate de Eminescu mai mult din ]nt`rzierea subven\iei paterne dec`t dintr-o real[ indigen\[, s[ nu ne mai apar[ ca ceva excep\ional, ci ca una din tragi-comediile vie\ii de goliard. Ca =i teologii de la Blaj, mul\i studen\i veneau de acas[ ]nc[rca\i cu provizii, numite emfatic, odoare, care le-ar fi ajuns o vreme considerabil[ de n-ar fi fost devorate ]ntr-o singur[ zi de colonia ]nfl[-m`nzit[. Studen\ii m`ncau cu certitudine numai masa de pr`nz, asigur`ndu-=i-o prin abonament ]n vreo pensiune ieftin[. Cina ]ns[ era rezultatul unor specula\iuni economice incerte, ]n dependen\[ total[ de hazard. E de la sine ]n\eles c[, ]n privin\a locuin\ei, =edeau mai mul\i laolalt[, dormind =i c`te doi ]ntr-un pat, asocia\i dup[ afinit[\i regionale =i spirituale. Eminescu, ca fiu sufletesc al Moldovei superioare, se simte mai bine printre cei aproape o sut[ de bucovineni c`\i se aflau la Viena, dintre care unii trebuie s[-i fi fost mai dinainte cunoscu\i (214). +tim, de altfel, c[ reg[sise aci pe c`\iva dintre fo=tii prieteni. Pe Ieronim Bari\iu, cu care se ]nt`lne=te pe sc[rile Universit[\ii ]n ziua chiar ]n care se duce s[ se ]nscrie, Eminescu ]l cunoscuse la Sibiu, ]n 1868, cu prilejul turneului Pascali. Petru Uilacan, teologul, ]i era cunoscut de la Blaj, din casa baciului Bugneriu V[s[lic[, unde tr[sese venind dinspre Tg.-Mure= cu seminari=tii din Bicaz. Th. Stefanelli, care-l reg[se=te la Viena, ]i fusese prieten de =coal[ la Cern[u\i. Printre prietenii =i colegii

132

G. C[linescu

s[i rom`ni erau ]n primul r`nd moldovenii din Austria Chibici R`vneanul, zis =i pas[re turceasc[ (n[scut ]n satul Revna la 13 mai 1847), Samoil =i Arcadie Isopescu, Iancu Cocinski, Onesim |urcan, poreclit “Mitropolitul cel mare al pl[ie=ilor”, Vasile Morariu (fiul mitropolitului Silvestru Morariu), Ioan =i Ilie Lu\[, Vasile Bumbac, Pamfil Dan, pictorul Bucevski, d-rul Vasile Grigorovitza, secretar aulic =i translator de limba rom`n[ la curtea imperial[, Matei Lupu, devenit mai t`rziu din avocat c[lug[r la M`n[stirea Dragomirna, +tefureac; apoi dintre ceilal\i, Ioan Slavici (=irian), Toader Nica (din Bra=ov), Ioan Bechnitz (din Sibiu), Ioan Hosan (de la Mure=), I. Neagoe (bl[jean), Stamati (din Moldova), Caragiani (mecedonean), Nicolau Oncu (din Zarand), Tancu (din N[s[ud), O. Blasian, Vicen\iu Babe=, Th. Micheru, Aurel Mure=an, Vasile Burl[, Moisil, Alex. Ciurcu =i N. Teclu, profesor la Academia tehnic[ (81, 99, 210). Este aproape sigur c[ Eminescu s-a aciuat ]nc[ de la ]nceput pe l`ng[ moldoveni. Dup[ ]nsemnarea l[sat[ la Universitate, ar fi locuit la ]nceput ]n Alsergrund, Porzellangasse nr. 9 (86). Colegii ]=i amintesc ]ns[ c[ locuia de obicei ]n cartierul Landstrasse, unde se aflau mul\i rom`ni, =i anume ]n srt. Radetzki =i apoi ]n Dianagasse nr. 8, ]ntr-o camer[ cu Samoil Isopescu =i Iancu Cocinski, aceasta ]n toamna anului 1870, de=i Samoil Isopescu pretinde c[ ar fi stat laolalt[ cu d`nsul din toamna anului 1871 p`n[ ]n mai 1872, =i anume, ]n Landstrasse-Adamsgasse nr. 5, et. II, la o doamn[ b[tr`n[ (81, 99). }n aprilie 1871 =edea — dup[ cum arat[ un act al poli\iei — ]n Landstrasse III, Kollergasse nr. 3, I. Stock. }n toamna aceluia=i an d[duse la facultate drept adres[ Wieden-Schaumbergergasse nr. 5, iar ]n prim[vara anului 1872 ar[ta c[ =ade ]n LandstrasseGärtnergasse nr. 5 (86). De aci reiese c[ ]=i schimba adesea locuin\a r[m`n`nd totu=i ]n apropierea colegilor rom`ni =i c[ odat[ a locuit ]mpreun[ cu cei doi bucovineni mai sus pomeni\i. }n privin\a ]nscrierii la Universitate se ridic[ o problem[ r[mas[ insolubil[ p`n[ acum din lips[ de documente, =i anume: ce studii

Via\a lui Mihai Eminescu

133

avea poetul ]n toamna anului 1869, dac[ ispr[vise sau nu liceul. Pentru epoca vienez[ r[m`ne limpede =i irefutabil[ presupunerea c[ Eminescu nu avea bacalaureatul, pentru simplul motiv c[ la Universitate nu se putea ]nscrie dec`t ca ausserordenticher Hörer, ca auditor, va s[ zic[, extraordinar, cu drept numai de a audia cursuri =i a i se ]nsemna frecven\a ]ntr-un Index lectionum, dar f[r[ drept de a se prezenta la examene. Neav`nd obliga\iuni practice, Eminescu frecventeaz[ cursurile ]n toat[ libertatea, =i documentele arat[ c[ nici nu s-a ]nscris ]n chip oficial dec`t pentru trei semestre, =i anume: ]n semestrul de iarn[ 1869—1870, ]n semestrul de iarn[ 1871—1872 =i ]n semestrul de var[ 1872. Un an ]ntreg de zile Eminescu nu a avut deci nici un fel de leg[tur[ oficial[ cu Universitatea, iar ]n primul =i al treilea an de =edere ]n Viena a fost student ]nscris numai c`te o jum[tate de an =colar, ceea ce nu ]nseamn[ ]ns[ c[ nu avea contact cu facultatea =i c[ nu audia cursuri. Cunoa=tem ]n chip hot[r`t cursurile ascultate ]n semestrele ]n care a fost ]nscris. }n semestrul de iarn[ 1869— 1870, Eminescu =i-alege prelegeri exclusiv de filozofie, frecvent`nd pe Robert Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Philosophie, I. Kursus: Altertum, Philosophisches Konservatorium), pe Karl Sigismund Barach-Rappaport (Philosophische Prinziplehre und historisch-kritische Einleitung in die Philosophie, Philosophische Uebungen, Lektüre und Erklärung ausgewählter Schrifften von Descartes, Spinoza und Leibniz) =i pe Theodor Vogt (Einleitung in die Philosophie mit Zu grundelegung des ersten Buches der Aristotelischen Metaphysik). }n anul =colar 1871—1872, ultimul an de =edere al lui Eminescu la Viena, filozofia alterneaz[ cu dreptul. Poetul frecventez[ acum, ]n semestrul de iarn[ 1871—1872, pe Rudolf Ihering (Institutionen und Geschichte des römischen Rechtes), pe Heinrich Siegel (Deutsche Reichs-und Rechtsgeschichte), pe R. Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Philosophie, II. Kursus: Das orientalische und klassische Altertum), pe Th. Vogt (Allgemeine Pädagogik), iar ]n semestrul de var[ 1872 pe Ludwig

134

G. C[linescu

Ritter von Arndts (Pandekten, I. Buch, Allgemeine Lehren), pe Th. Vogt (Logik) =i pe R. Zimmermann (Geschichte des Philosophie, I. Kursus: Mittelalter und neuere Zeit bis auf Kant—86). Materiile alese de Eminescu reprezentau, f[r[ ]ndoial[ un program minim de examene, pe care avea de g`nd s[ le dea atunci c`nd =i-ar fi pus ]n ordine situa\ia =colar[. Poetul mergea ]ns[ =i la alte cursuri, la care-l m`na un program ie=it din necesit[\i interne, =i poate cu mai mult[ pl[cere la acestea din urm[ dec`t la acelea la care era ]nscris. Colegii ]l ]nt`lneau la prelegerile lui Lorenz Stein de filozofia dreptului, economie politic[, =tiin\e financiare =i administrative (210), la cursul de drept interna\ional al lui Louis Neumann =i chiar la prelegeri de medicin[. Asista adesea la cursul de medicin[ legal[ al d-rului Gatscher, urm[rind cu interes disec\iile de cadavre b[rb[te=ti =i femeie=ti, pe care numitul profesor le ]nso\ea de minu\ioase examene =i explic[ri ale tuturor organelor “de la creieri p`n[-n t[lpi” (214), precum =i la cursul de anatomie al lui Brücke, unde izbutise s[ atrag[ =i pe Slavici (210). Preocup[rile de cultur[ =tiin\ific[ au urm[rit de aci ]nainte toat[ via\a pe Eminescu, =i ]nsemn[rile de fizic[, de mecanic[, ]ntrerupte de oculte ecua\ii, umplu multe din manuscrisele sale. Articolele politice, pe care ]ncepe a le publica ]nc[ din aceast[ epoc[, sunt pline de considera\ii de economie politic[. Cine nu-=i aduce aminte, ]n sf`r=it, de relatarea sinuciderii ]n Ia=i a lui Petru Kuzminski? }n articolul publicat ]n Curierul de Ia=i asupra acestui caz se vedea o satisfac\ie rece, quasi-profesional[, de a urm[ri disec\ia: “Ieri, la 91/2 ore diminea\[, s-a f[cut autopsia cadavrului de c[tre mai mul\i medici militari ru=i. Stiletul cu dou[ ascu\i=uri a intrat cam de 5 centimetri ]n v`rful p[r\ii drepte a inimii =i ]n direc\ie vertical[. Lovitura de moarte =i-a dat-o c-o extraordinar[ r[ceal[ =i t[rie, c[ci a sf[r`mat coasta a cincea ]ntreag[ =i a patra parte din a =asea. Cercet`ndu-se creierul, s-a g[sit ]n partea dreapt[ a menenghiei, adic[ a membranei ce ]nv[le=te creierii, mai multe corpuscule dure osoase, care ne las[ s[ judec[m c[

Via\a lui Mihai Eminescu

135

toat[ purtarea sa extravagant[ trebuie atribuit[ =i existen\ei unor cauze patologice.” Eminescu mai era v[zut =i la cursul de limbi romanice al renumitului profesor italian A. Mussafia (81, 214), =i nu este exclus s[ fi urmat =i pe acelea de gramatic[ =i exercita\ii italiene ale lui Cattaneo, pe care le =terse din caietul de cursuri pentru motive de economie =colar[ =i financiar[ (86), deoarece ]l surprindem ]ntr-un loc silindu-se, cu mari gre=eli, s[ lege o fraz[ italian[: “Io amo la lingua italiana perchè ella e la musica di più grande maestro di monde (sic!), la musica di Dio” (ms. 2262, f. 4), sau, alt[ dat[ transcriind o strof[ din Santa Lucia: Sul mare luccia l’astro d’argento, Placida è l’onda, prospero il vento.

Venite al[l’] agile barchetta mia, Santa Lucia, Santa Lucia... (ms. 2285, f. 70)

ca s[ nu mai pomenim c`teva locuri comune italiene, ce dovedesc totu=i o orientare, ca: paiazzo, maestro, in petto, doppia, scrittura, risipite prin scrierile sale. }n afara de aceasta, Eminescu mai f[cea ]n vremea din urm[ ]nsemn[ri filologice extinse, ca, de pild[, asupra pronun\[rii sunetelor limbii spaniole (ms. 2276, f. 222-27), preocup[ri ce sunt o t`rzie aplicare a unor direc\ii c[p[tate ]n Universitate. Lipsindune indica\iuni asupra prelegerilor pe care Eminescu ar fi putut s[ le urm[reasc[ ]n vremea c`nd nu avea caiet de cursuri, =i de altfel =i c`nd era ]nscris, nu putem dec`t b[nui c[ el a trebuit neap[rat — dat[ fiind ]ndrumarea spiritului s[u — s[ caute a merge =i la prelec\iuni de literatur[ =i istorie. Poezia Egipetul, publicat[ ]n Convorbiri literare la 1 octombrie 1872, fiind compus[ mai ]nainte chiar de aceast[ dat[, nu poate avea leg[tur[ cu cursul de egiptologie a d-rului Lepsius din Berlin, unde Eminescu se ]nscrisese la Universitate abia ]n decembrie. Poezia era un detaliu dintr-o vast[ compunere inspirat[ din ideea de caducitate aplicat[ la culturile antice, ]n special la istoria Egiptului, dat`nd din epoca vienez[

136

G. C[linescu

dovedind fire=te lecturi istorice, dar neexcluz`nd putin\a ca la Universitatea din Viena s[ fi fost absorbit de conferin\e de istorie antic[. Urm[toarele vestite versuri din Scrisoarea II, socotite p`n[ nu demult o reminiscen\[ de la gimnaziul din Cern[u\i: Vai! tot mai g`nde=ti la anii, c`nd visam ]n academii, Ascult`nd pe vechii dasc[li c`rpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume st`nd s-adune +i-n a lucrurilor peteci c[ut`nd ]n\elepciune? Cu murmurele lor bl`nde, un izvor de horum-harum, C`=tig`nd cu clipoceal[ nervum rerum gerendarum; Cu evlavie ad`nc[ ne-nv`rteau al min\ii scripet, Leg[n`nd c`nd o planet[, c`nd pe-un rege din Egipet... etc.,

sunt cu mai mult[ probabilitate inspirate din via\a de student de la Viena, lucru, de altfel, evident din astronomia mistic[ a dasc[lului, care crede ]n =tiin\a lui, din scrisorile dulci pentru Clotilda, date ce nu se potrivesc nici profesorilor de la “K. K. OberGymnasium”, nici cu v`rsta crud[ a lui Eminescu. Embrionul acestei scrisori ]l g[sim ]ntr-o compunere fugitiv[, ]n stil de epistol[, c[tre Chibici-R`vneanul, ]n care epoca studen\iei vieneze se conturez[ ca ]ntr-un vis (ms. 2268, f. 24, 25): Unde-i vremea aurit[, Oare c`nd s-a fi ]nturs?

C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[ Vizitam acela=i curs.

Trandafiria Clotild[ era “o mamzell Rezi”, din vreun magazin sau cas[ din apropierea Universit[\ii, pe care o z[reau de sus de pe fereastr[, ]n vreme ce profesorul f[cea o lec\ie de istorie antic[, descriind “pe craiul Rhamses” =i “pe nevasta lui, Rhodope”: Prin ferestre uli\ernici Noi priveam la madam Maier +i priveam cum mamzell Rezi +i un Seppi joac[ =taier. Prea frumoas[ mamzell Rezi, Am`ndoi cum o v[zur[m,

Coale *lungi* cu-assirologii C[utai s[ te edifici. Eu pe b[nci puneam ]n =iruri De h`rtie titirezii +i oft`nd l-a ta ureche Pronun\am pe mamzell Rezi.

Via\a lui Mihai Eminescu

}ntr-o clip[ — foarte tragic — Noi de ea ne-amorizar[m. +i apoi iar ]mpreun[ Ca =tiin\ei s[ sacrifici, Prea frumoas[, dezastroas[, Numai nas avea prea mare,

137

}ns[ tu cu str[=nicie Ascultai de regii libici, Unde sunt acele vremuri Te-ntreab’ amicul Chibici. +-acel nas prototipistic Sup[ra la s[rutare.

Izvorul de horum-harum era, cum se vede, Universitatea vienez[, singura =coal[ de care Eminescu ]=i aducea aminte cu p[rere de r[u =i care nu-l l[sase repetent: Cu m[surele ei bl`nde, Cu isonul: harum horum, Ne primea ]n a ei bra\e. Alma mater philistrorum. Cu m[sura, cu isonul Cujus, hujus, harum horum,

Ne primea-n [a] sale bra\e Alma mater philistrorum. Cu evlavie cumplit[ }nghi\eam pe r\egii libici Unde sunt acele vremuri? Te ]ntreb, amice Chibici.

Adev[rata cultur[ poetul =i-a f[cut-o ]ns[ nu pe b[ncile s[lilor de facultate, printre colegii de la Litere, numi\i — pare-se — “mincino=i”, sau printre cei de la Drept, socoti\i “grobiani” (ms. 2268, f. 25), ci de-a dreptul din c[r\ile pe care le citea la bibliotec[ sau acas[. Pe dat[ ce primea bani din \ar[, ]=i cump[ra c[r\i =i disp[rea pentru c`tva timp din ochii colegilor s[i. }nchis ]n odaia sa, devora, a=ezat la mas[ sau ]ntins pe pat, c[r\ile cump[rate, pe care le parcurgea cu repeziciune =i pe care apoi, ]n momente de criz[ b[neasc[, le revindea (210). Erau f[r[ ]ndoial[ c[r\i vechi de pe la antic[rii sau numere din Philipp Reclams jun. UniversalBibliothek aller Nationen, Expedition der Freja, colec\ii pe care Eminescu le recomanda mai apoi tinerilor (60). La una din societ[\ile din care f[cea parte, poetul-student era bibliotecar, prin urmare putea lua cu ]mprumut c[r\i (86). Despre lucrurile mai nou[ lua cuno=tin\[ din reviste, iar pe acestea le consulta de obicei la cafenea. Era adesea v[zut ]ntr-o astfel de cafenea neb`ntuit[ de lume, ]n c`te-o dup[-amiaz[, scufundat ]n lectur[ cu Literarische

138

G. C[linescu

Blätter ale lui Rudolf Gottschall ]n m`n[ (159). Ca student ]n filozofie, Eminescu trebuia s[ prefere ]n primul r`nd lecturile filozofice. +i, ]ntr-adev[r, colegii ]l =tiau ca un cunosc[tor al lui Platon, Spinoza =i Fichte, al doctrinelor orientale, al lui Kant =i Schopenhauer. Citise din R`mayana =i Mahabharata, pe Kalidasa =i, probabil par\ial, Vedele, =i vorbea cu aprindere de Buddha Sakya-Muni =i de Nirvana (214). Slavici pretinde c[ acuma ]ncepuse Eminescu =i traducerea Ra\iunii pure de Kant (210). Adev[rul este ]ns[ c[ Eminescu citise ceva din sau despre aceast[ oper[ chiar din epoca vienez[, deoarece S[rmanul Dionis, care presupune o astfel de lectur[, dateaz[ din aceast[ vreme. Nu mai ]ncape ]ndoial[ c[ devora mult[ literatur[, ]ndeosebi german[ sau ]n traducere grman[, c[ era prin urmare familiar cu clasicii. Din felul cum Eminescu utilizeaz[ ]n produc\iile sale autori m[run\i, din obiceiul de a face t[ieturi din reviste =i a le lipi ]n caiete sau pe foi volante, spre a nu se risipi, deducem c[ poetul citea mult =i f[r[ prea mare discern[m`nt, ner[bd[tor s[ aib[ repede o perspectiv[ cultural[ vast[, deduc\ie ]nt[rit[, de altfel, de afirma\iile fo=tilor s[i colegi. Nu este locul s[ determin[m aci c`mpul lecturilor lui Eminescu, dar putem fi ]ncredin\a\i c[ cine la 17 ani declama =i traducea din Schiller nu se mul\umea a citi numai pe Goethe, Lenau, Heine, G. Keller =i c`\iva poe\i minori (Hoffmann von Fallersleben, C. Cerri), ale c[ror nume =i urme r[sar ]n scriptele sale, ci trebuie s[ fi avut o cuno=tin\[ aproape integral[ a literaturii germane =i o serioas[ orientare, pe cale de traduceri la ]nceput =i apoi de lecturi ]n original, ]n literatura francez[, din care citea cu prietenii pe J.-J. Rousseau, dar din care este ne]ndoios c[ citise ceva din Victor Hugo, din Alfred de Vigny, din Lamartine. Calitatea sa de poet publicat ]l determina s[ nu piard[ contactul cu literatura patriei, =i faptul c[ ]=i trimisese versurile spre publicare la Convorbiri literare este o dovad[ c[ urm[rea revistele rom`ne=ti cu aten\ie =i cu tainic[ n[zuin\[ de a se vedea publicat ]n ele.

Via\a lui Mihai Eminescu

139

}n afar[ de lectura c[r\ilor cump[rate de la anticari, a celor ]mprumutate prin Samoil Isopescu =i al\i colegi de la Biblioteca Universit[\ii, unde nu era admis, sau a celor consultate la Biblioteca Cur\ii imperiale, teatrul constituia pentru Eminescu un al doilea mijloc de informa\ie literar[ (81). Cu vechea pasiune a =colarului de la Cern[u\i =i a fostului sufleur, poetul f[cea tot ce-i sta ]n putin\[ spre a nu lipsi de la reprezenta\iile Operei sau ale Burgtheater-ului, mai cu seam[ c`nd se juca o pies[ clasic[, cum ar fi, de pild[, Regele Lear de Shakespeare. Comediile ]l f[ceau s[ r`d[ p`n[ la lacrimi =i ]ntr-un chip cam zgomotos, ceea ce scandaliza pe pedantul s[u prieten Slavici, cu care mergea uneori la teatru (210). Afirma\ia acestuia din urm[ c[ muzica nu atr[gea pe Eminescu =i c[ la Oper[ ]l tenta mai mult baletul e contrazis[ de al\i prieteni care vedeau pe poet duc`ndu-se la opere clasice, Fidelio de Beethoven =i Faust, precum =i la Musikverein, c`nd c[p[ta bilete gratuite (99). Dealtfel, cel care glorific[ ]n versuri glasul divelor =i c`nt[ ]nsu=i cu mult[ pl[cere din gur[ nu putea fi un spirit antimuzical, ci numai absorbit prea mult de problemele altor genuri mai cerebrale. La Teatrul Imperial, ce se afla ]n apropierea intr[rii Cur\ii ]mp[r[te=ti, studen\ii cump[rau locuri ieftine nenumerotate, la galerie, pentru cucerirea c[rora trebuiau s[ a=tepte din vreme ]naintea u=ii teatrului. Eminescu, zdrav[n din fire =i ]nd`rjit ]n agonisirea satisfac\iilor intelectuale, d[dea dovezi, ]n asemenea ]mprejur[ri, de o rar[ perseveren\[. Stefanelli ]=i aduce aminte c[, merg`nd ]ntr-o zi de ger cumplit, prin decembrie 1870, ]nc[ de la ora patru, spre a c[p[ta un loc bun la numita galerie, g[sir[ mult[ lume postat[ dinainte. }n seara aceea era anun\at[ reprezentarea Regelui Lear. Un v`nt ]nghe\at sufla cu putere, p[trunz`nd p`n[ la oase, =i studen\ii ]ncercau s[ se men\in[ la o temperatur[ suportabil[ b[t`nd din m`ini =i din picioare. Dup[ dou[ ore de tremur[tur[, Stefanelli, siderat, p[r[si c`mpul de lupt[ =i o rupse la goan[ p`n[ acas[. Eminescu ]ns[ r[mase la post, =i a doua zi r`dea de colegul s[u, ar[t`ndu-se vesel c[ g[sise un loc “a=a de bun” (214).

140

G. C[linescu

}n ce chip a izbutit Eminescu s[ se strecoare ]n intimitatea unor actori de la Burgtheater r[m`ne deocamdat[ o problem[. O dat[ introdus, ]ns[, frumuse\ea sa exotic[, u=urin\a cu care vorbea nem\e=te =i cultura-i ]ntins[, la care se ad[oga, nici vorb[, competen\a ]n tot ce se refer[ la culise, ]l f[cuse interesant. Frederica Bognàr, una din cele mai de seam[ artiste de la Burgtheater, de unde se retrase nemul\umit[ de rolurile ce i se d[deau, ]n 1870, d[dea din c`nd ]n c`nd recep\ii acas[ la d`nsa ]n LandstrasseHauptsrasse. }n salonul ei veneau ]ndeosebi arti=ti. Frederica Bognàr avea pe atunci 30 de ani (n. 16 februarie 1840) =i era reputat[ ca tragedian[ patetic[ ]n cel mai ]nalt grad (81). “Frederica Bognàr — se zicea — nu roste=te cuvinte, ci lacrimi.” La Burgtheater crease pe Gretchen, pe Estera, pe Krimhilda, roluri de patos liric, iar de la 1870 ap[rea ]n chip excep\ional ]n roluri grave, ca Sappho, Judita, Maria Stuart, Deborah (172). Eminescu era nelipsit prin 1870—1871 de la recep\iile ei, de unde afla intrigi =i anecdote din via\a actorilor vienezi, pe care apoi le repovestea colegilor. O carte de vizit[ pe care sta scris “Bognàr Hofschauspielerin” invita, spre admira\ia colegilor de odaie, pe poet la reuniune (81). Eminescu se ]mbr[ca cu hainele sale de sear[ sau cu ale colegilor (99), spre a aduce o varietate ]n ]mbr[c[minte, =i se ]nf[\i=a ]n salonul actri\ei cu acel aer de corectitudine academic[ pe care ]l vedem ]n fotografia f[cut[ ]n acea vreme. Poetul este la aceast[ epoc[ de o frumuse\e de semizeu. Fa\a sa deloc efeminat[ e f[cut[ din linii =i suprafe\e spa\ioase, de un geometrism fizionomic antic, iar ]n penetrabilitatea sideral[ a ochilor, ]n voluptatea glacia-l[ a buzelor ce z`mbesc cu des[v`r=ire abstracte, de un hieratism turbur[tor. Privirea, de o grandioas[ simplitate, are o eleva\ie, o nep[sare de lume asiatic[. Cu asemenea ]nf[\i=are fizic[ n-ar fi de mirare s[ fi inspirat Frederic[i Bognàr vreun sentiment trec[tor, cum credeau colegii, dar e mai cuminte s[ ne ]nchipuim c[ singura favoare ob\inut[ de la actri\[ este admiterea ]ntr-un col\ al salonului. Inima poetului este cu deosebire sensibil[ pentru artiste.

Via\a lui Mihai Eminescu

141

O alt[ actri\[ celebr[ de la Burgtheater, Augusta Baudius-Wildbrandt, f[cea s[ fream[te lira poetului. Era mai t`n[r[ dec`t Bognàr (n. 1 iunie 1847), debutase pe scena Teatrului Imperial la 17 ani =i avea fermec[tori ochi alba=tri (“Baudius-Auge”) (148, 158, 172). Nu se poate =ti dac[ Eminescu o frecventa — actri\a cuno=tea un rom`n, pe P. P. Carp, care devenise erou ]ntr-un roman al so\ului ei, Wildbrandt — dar o exalta =i-i f[cea versuri ]n nem\e=te, ]n care o compara cu a=trii de pe cer (224, IV): Wie Stern’ viel Gedanken mild In tiefen Grund,

Wie Mondenrund Ihr theures bleiches Bild.

C`nd, acum vreo cincizeci de ani, I. Gr[mad[ vizit[ pe Augusta Baudius, spre a-i r[scoli amintirile, zvelta b[tr`n[ de 70 de ani privi cu celebrii ochi alba=tri, de acum stin=i, cunoscuta fotografie din tinere\e a lui Eminescu, dar neg[sind ]n ea nici un chip cunoscut, zise cu admira\ie sincer[: “ein hübscher Bursch ist er gewesen” — “frumos t`n[r a fost” (148). Eminescu frecventa =i muzeele =i galeriile de pictur[, cele mai adesea cu pictorul Epaminonda Bucevski (99), =i punea ]n aceste vizite scrupulozitatea =i setea de informa\ie de care era ]n stare, cercet`nd totul cu catalogul ]n m`n[. Opera lui are prea pu\ine elemente de pur[ informa\ie, pentru ca s[ ne d[m seama ce ]ntindere a putut lua preg[tirea sa artistic[. Trei din eroii s[i — Ioan din Geniu pustiu, Francesco =i Ieronim din Cezara — sunt pictori. C`te un detaliu din opera sa ne face s[ b[nuim c[ a r[mas impresionat de pictura Rena=terii italiene, de Rafael, de pild[: O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee Cu diadema-i de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin...

sau de femeile lui Giacomo Palma, care au “nasul fin =i b[rbia rotund[ =i dulce” (Cezara). }n cercurile studen\e=ti, Eminescu, de=i iubit, ba chiar c[utat de str[ini =i admirat pentru frumuse\ea sa, trecea drept un

142

G. C[linescu

“original”, ceea ce se explic[ prin faptul c[, de=i ]n aparen\[ via\a poetului nu se deosebea ]n mod apreciabil de a celorlal\i colegi, avea un sens interior ce nu se l[sa u=or dezv[luit. Majoritatea studen\ilor rom`ni erau b[ie\i de \ar[, f[r[ voca\ii excep\ionale, d`rji ]n a-=i netezi un drum ]n via\[ =i pe care nu putea dec`t s[-i mire lipsa unei orient[ri imediat practice, pe care o constatau la Eminescu. Cel mai cu viitor dintre ei, Slavici, n-avea o mentalitate deosebit[. Eminescu l-a cunoscut ]n iarna anului 1869, pu\in dup[ a=ezarea la Viena, printr-un prieten comun, medicinistul Ion Hosanu. Slavici fusese ]nscris ]nt`i la Facultatea de drept din Pesta, unde nu =ezuse dec`t vreo patru luni, iar acum, angaj`ndu-se ]n armat[ ca voluntar, ]=i alesese drept localitate Viena. Locuia la cazarm[ =i-i era ]ng[duit s[ frecventeze =i cursurile universitare. Un c[pitan generos transfer[ pe student la cazarma “Franz Iosef”, a treia cas[ de la Universitate, care se afla pe Bäckerstrasse. Slavici era fericit. Se sim\ea bine la cazarm[, unde, ]ns[rcinat cu supravegherea dormitorului, dat[ fiind firea sa grijulie =i ordonat[, toat[ lumea i se p[rea bun[, ]ntr-un cuv`nt, era ca acas[ ]n aceast[ metropol[ a imperiului (210). Figura pl`ng[toare =i iritant de concesiv[ a lui Slavici, care pare c[ cere iertare de la=itatea ochilor, explic[ purtarea de toat[ via\a a omului. Patriot onest, ]n felul s[u, Slavici sim\ea =i atunci ]n cadrul imperiului, ]ncerc`nd s[ ]mpace sentimentele sale cu principiile prin defini\ii ]ntortocheate =i cazuistice. Teritoriul pe care a fost cu putin\[ ]nt`lnirea a dou[ spirite at`t de deosebite este preocuparea am`ndurora de problemele culturii na\ionale =i literare, pasivitatea intelectual[ =i culoarea local[ a lui Slavici, rezerva studioas[ =i a unia, =i a celuilalt. Diminea\a mergeau adesea ]mpreun[ la cursuri, apoi la dou[sprezece Eminescu ]nso\ea pe Slavici p`n[ la cazarm[ discut`nd, =i nu rareori a=tepta ]n fa\a por\ii p`n[ ce colegul ]=i termina exerci\iile militare, pentru a o porni apoi, la cinci d. a., din nou ]mpreun[, pe str[zi sau prin gr[dina public[ apropiat[ ]ncorda\i ]n discu\ie. Limba pe care o vorbea Slavici =i simpatia lui pentru Austria

Via\a lui Mihai Eminescu

143

produceau irita\ie =i dispre\ ]n Eminescu, ceea ce nu-l ]mpiedica s[ caute societatea peripatetic[ a studentului-soldat, venind cu c`teva ceasuri mai devreme s[ a=tepte ie=irea de la poligonul de exerci\ii a colegului. “El =tia — scrie Slavici — c[ abia pe la cinci o s[ scap; cu toate acestea, adeseori, pe la dou[ se ivea pe cheiul canalului, plimb`ndu-se ]n sus =i ]n jos. C[lca rar, ]=i \inea capul plecat =i dat pu\in la st`nga, ridica din c`nd ]n c`nd m`na la gur[ =i se juca cu buza de jos, str`ng`nd-o ]ntre degete...” Obi=nuit s[ citeasc[ unele c[r\i ]mpreun[ cu prietenii, spre a g[si prilej de discu\ie, Eminescu consulta cu Slavici scrieri despre confucianism =i budism, despre Extremul Orient, ]n genere, =i ]ntre altele =i pe Schopenhauer, iar ]n fran\uze=te, dialogurile lui Platon. }l sf[tuise s[ citeasc[ rom`ne=te, ]l ]ndemna s[ scrie =i-i copia chiar manuscrisele, corect`ndu-le =i trimi\`ndu-le la Convorbiri literare, c`nd avu leg[tur[ cu aceast[ revist[ (210). Direc\ia politic[ a spiritului lui Slavici, ]n\eleg[tor fa\[ de na\iunile conlocuitoare, nu sc[pase lui Eminescu, care, parodiind numele prietenului, ce ar[ta ]n mod nejustificat o origine str[in[, ]l numea “frakie gye gyncolo” (ms. 2276, f. 13). =i era poreclit la r`ndu-i de acesta “Turcule” (99). }ntr-o ]nsemnare g[sim aceast[ intitula\ie glumea\[ (ms. 2255, f. 307; 85): “Domino, Domino Schklovaccio, sapientissimo ac doctissimo meo amico convivoque, domo veteri magno cerevisiae consumatori, Magyarophilo — Michaelis Eminescus salutem.” Unui om a=a de meticulos =i etic, firea discret[ =i dezordonat[ a lui Eminescu nu putea p[rea dec`t ca o regretabil[, penibil[ ciud[\enie, cu at`t mai mult cu c`t stipendiul de 18—20 galbeni, sau dup[ unii de trei napoleoni, adic[ 28 fiorini (99, 210), trimis poetului de acas[, trecea ]n ochii studen\ilor =i mai s[raci drept o burs[ considerabil[. Din nefericire, Eminescu nu primea la vreme ace=ti bani, =i nevoile sale dep[=eau veniturile. Pe dat[ ce-i soseau acei 18 galbeni, ]=i pl[tea datoriile =i-=i cump[ra c[r\i, precum =i cafea =i tutun. Cu restul tr[ia c`teva zile de delicii, dup[ care urma o lung[ ascez[. }n acest timp ]=i revindea c[r\ile, ]=i amaneta

144

G. C[linescu

hainele, consuma ]n baza creditului deschis de chelneri =i f[cea datorii pe la prieteni, la Teclu, la Moisil, Pop, Ciurcu, Mure=an, Nica, Bari\, Slavici, Bumbac, Oncu, =i caietele sale se umpleau de socoteli de felul acesta: “25 [fl.] loc[uin\a] pe dou[ luni, 25 pr`nzul pe 2 luni, 12 lui Oncu, 15 la Ovreiu, 12 la cefenea, 6 f. 35 datorii” etc (ms. 2257, f. 27, 77 v. ), care ar[tau debitul =i creditul, c[ci poetul era foarte onest =i ]=i pl[tea ]ntotdeauna datoriile. Fiind cu totul distrat =i nep[s[tor de grijile obi=nuite ale vie\ii, colegii ]l sileau, c`nd primea banii de acas[, s[-=i asigure prin abonament masa de la pr`nz, pe care o lua odat[ ]ntr-o pensiune particular[ din Riemerstrasse. }n aceste r[stimpuri de criz[, Eminescu umbla cu fa\a ]ng`ndurat[ =i sinistr[, nervos =i necomunicativ, c[ut`nd cu ]mprumut pe la prieteni c`te o pi\ul[ (10 crei\ari), pe care o cerea cu o mi=care a m`inii const`nd din frecarea enumerativ[ a degetului mare de ar[t[tor =i-=i definea situa\ia cu mult[ filozofie prin ocara abreviat[ “... tu-i neamul nevoii”. Totodat[ alc[tuia telegrame disperate pentru acas[ (ms. 2257, f. 103 v.): “Eminovici, Boto=ani. N-am r[spuns, c[ci a=teptam la zi ]nt`i scrisoare. C`nd ]mi trimite\i banii lunari? R[spunde\i telegrafic. Mihai” C`nd soseau banii devenea iar[=i vesel, pl[tea datoriile, ]=i reconstituia depozitul de cafea, cump[ra c[r\i, venea t`rziu acas[, pentru c[ se ducea probabil la teatru =i, ]n sf`r=it, se f[cea comunicativ. Aceste fericiri ]ns[ durau pu\in, lipsurile ]ncepeau din nou =i poetul b[tea iar[=i telegram[ acas[ (ms. 2291, f. 39): “G. E[minovici], Boto=ani. P`n[ azi n-am primit banii lunii curente. Am necesitate. Rog trimite\i la moment. R[spunde\i telegrafic. Mihai”

Via\a lui Mihai Eminescu

145

Observa\iile asupra exteriorului poetului ]n acea vreme sunt alterate ]n mare parte de subiectivitatea colegilor, dintre care unii vedeau dezordine acolo unde era numai economie, =i al\ii c[utare ]n decen\[. Sigur este c[ Eminescu nu avea dec`t un costum de var[ =i altul pentru iarn[, pe care le purta p`n[ la ultima eroziune =i le amaneta alternativ. }n reuniuni cu caracter de solemnitate se prezenta ]ns[ corect ]mbr[cat, =i pentru asta avea o redingot[. El ar[ta un dezinteres des[v`r=it pentru orice element de lux, socotind ca atare unele lucruri utile pentru noi, cum ar fi batista, =i chiar dac[ ar fi avut mai multe mijloace b[ne=ti, el =i-ar fi cump[rat ]n primul r`nd c[r\i. Neb[nuind vigilen\a istoriei literare, Eminescu umbla iarna cu un palton ]nchis =i cu o c[ciul[ de astrahan, iar m`inile =i le v`ra ]n c[ptu=eala m`necilor din lips[ de m[nu=i. Ceea ce p[rea mai bizar ]n purtarea lui Eminescu pentru colegi era dispari\ia lui de s[pt[m`ni ]ntregi din locurile frecventate de studen\i. Aceast[ dispari\ie alc[tuia ]ns[=i existen\a spiritual[ a poetului. Pe dat[ ce-i soseau banii din \ar[, ]=i cump[ra cafea r`=nit[ =i spirt denaturat =i, suspend`nd rela\iile =i discu\iile, se ]nchidea ]n odaia sa. Cafeaua cu caimac pe care o fierbea Eminescu la ma=ina de spirt, =i pentru care renun\a chiar la m`ncare, era pentru el =i un aliment subtil, suger`nd calitatea ascetic[ a existen\ei sale, =i o arom[ stupefiant[, d`nd u=oara iluzie a Orientului. La fel, S[rmanul Dionis, pun`ndu-=i paltonul ud ]ntr-un cuier al cafenelei, se pierde ]n reverii “la aroma ]mb[t[toare a unei cafele turce=ti”. Deoarece Eminescu =edea ]ntr-o camer[ cu al\i prieteni, nu credem c[ odaia era \inut[ ]n a=a dezordine ]nc`t s[ nu se poat[ locui ]n ea, dar ne putem ]nchipui c[ ]n lipsa de acas[ a tovar[=ilor se pierdea cu totul ]n preocup[rile sale p`n[ acolo ]nc`t s[ denatureze un interior pentru care nu avea sim\ul “artistic”. }n home-ul s[u Eminescu se despov[ra de rigiditatea hainelor oficiale =i, contrariu de cum f[cea Machiavel, care citea clasicii ]n haine de s[rb[toare, se ]nf[=ura ]ntr-un halat uzat, punea

146

G. C[linescu

]n picioare ni=te ex-papuci de baie iar ]n cap un fes lung =i, dup[ natura ocupa\iilor, se tr`ntea pe canapea sau pe pat, s[ citeasc[, sau se a=eza la mas[, spre a scrie, nu f[r[ a m[sura ]n lung =i ]n lat, uneori, odaia spa\ioas[, spre a-=i a\`\a sau potoli imagina\ia (99, 214). }n acest timp ma=ina de spirt clocotea ne]ntrerupt, iar fumul \ig[rilor se amesteca cu aburul de cafea =i alcool denaturat, ]nvelind ]n ce\uri pe locatar. Asemeni indivizilor cu somnul greoi, care se ]ncle=teaz[ cu gemete de visul ]nceput =i refuz[ ]n convulsiuni s[ se ]ntoarc[ ]n lumea con=tiin\ei, poetul cade ]ntr-un delir intelectual care-l distrage cu totul din prezent. El lucreaz[ posedat de fantezie, arunc`nd pe h`rtie ideile care-l ]mbulzesc =i l[s`ndule acolo p`n[ c`nd va putea s[ le elaboreze printr-o munc[ rece. Tr[ind ]n acele clipe o via\[ strict intelectual[, el devenea cu des[v`r=ire orb pentru circumstan\e, uita de e zi sau noapte, uita s[ m[n`nce, dormea ]mbr[cat =i vegea ]n camer[, =i nu suferea s[ i se ]ntrerup[ munca pentru deriticat =i cur[\it, cum nu sufer[ vis[torul ]ndemnul de=tept[rii, care-i spulber[ epica visului. Acest proces extatic, ]n care via\a fiziologic[ era redus[ la minim, d[inuia c`t[ vreme dura cafeaua. Poetul se s[lb[ticea, interioriz`ndu-se cu exces, =edea prea mult ]n acelea=i rufe =i, enervat de asperitatea fe\ei, ]=i smulgea perii de pe obraz cu briceagul. }ncepea s[ se manifeste o hipersensibilitate: rostogolirea ro\ilor de tr[sur[ pe pavaj, sc`r\`iturile sau =uier[turile ]l iritau (210), iar vizitele prietenilor ]l importunau. Vizitatorul era intimidat brusc cu un “La ce-ai venit?” =i, dealtfel, pleca singur, izgonit de z[duful din cas[ (214). Deoarece ]n vreme ce medita, plimb`ndu-se prin odaie, avea obiceiul s[ fredoneze ]ncet un c`ntec, c`te un prieten ]l ]ntreba ce cuget[ c`nd c`nt[: “M[i — ]i r[spundea el — s[ =tii, c`nd sunt melodiile vesele, g`ndesc poezie, iar[ dac[ sunt mar=uri, g`ndesc istorie” (159). Dar p[stra o des[v`r=it[ discre\ie asupra lucr[rilor sale, =i colegii aflau ce scrisese numai din Convorbiri literare. Slavici ]nsu=i nu =tia nimic de scrierile lui =i comunica lui

Via\a lui Mihai Eminescu

147

I. Negruzzi: “Eminescu nu lucreaz[ nimic — e lene=. Cel pu\in el zice a=a. Eu ]ns[ nu cred: el e =iret.” (224, II) Lipsurile readuceau pe poet ]n lumea realit[\ilor. Sf`r=itul cafelei scotea pe Eminescu ]n lume ]n c[utarea unei pi\ule =i ]l reda societ[\ii, cu care el relua discu\iile ]ncepute chiar din locul unde le l[sase. De=i bucuros s[ stea singur ]n cas[, Eminescu era sociabil cu tovar[=ii de camer[, care ]ntr-o vreme erau Samoil Isopescu =i Iancu Cocinski, bucovineni am`ndoi, fiindc[ printre bucovineni se sim\ea mai bine. Isopescu ]i aducea c[r\i de la Universitate, pe care Eminescu le citea ]n timpul zilei, ]n lipsa tovar[=ului sau ]mpreun[ cu el, noaptea (81). +i cum lecturile preferate erau mai cu seam[ din domeniul religiunilor orientale, o cr`ncen[ discu\ie se ]ncingea ]ntre Eminescu =i Isopescu, sub conducerea ]mp[ciuitoare a lui Cocinski, p`n[ ce, boicota\i de acesta din urm[ cu produc\ii muzicale, ]ncepeau cu to\ii s[ c`nte (214). Locurile de ]nt`lnire ale studen\ilor erau, fire=te, ]n afar[ de Universitate =i propriile locuin\e, restaurantele =i cafenelele. Unul din aceste restaurante fu o vreme Moretti ]n Landstrasse, unde luau masa la pr`nz =i uneori =i seara mai mult bucovinenii, dar =i unii transilv[neni (214). O pensiune ]n Riemerstrasse, etaj 4, care d[dea masa de amiaz[ cu 7,50 fiorini pe lun[ (99), aduna pe unii din ei. La Obermayer se ]ntemeiaser[ ni=te societ[\i de petrecere, “Stelu\a” =i “Gorila”, a c[ror activitate era remarcabil[ (81 a). }n urm[, parte din studen\i se stabilise la “tata Wihl”, al c[rui restaurant Zu den drei Tauben se afla ]n Marokkanergasse =i-=i merita numele, pentru c[ at`t patronul, c`t =i chelnerul f[ceau cu mult[ generozitate credit, =i odat[, atras cu viclenie ]ntr-o petrecere, tata Wihl, turmentat, le oferi chiar o copioas[ consuma\ie. C`nd ]ns[, c[tre sf`r=itul lunii, pr`nzul la restaurante devenea un lux, studen\ii se refugiau ]ntr-o b[c[nie din apropierea Universit[\ii, unde pentru c`\iva crei\ari consumau un Schusterlabl, adic[ o franzelu\[ m`njit[ cu unt. “Tata Moritz”, cum era numit de studen\i patronul, era indignat c[ ace=tia veneau la d`nsul numai

148

G. C[linescu

“wann der Wind in den Taschen blasen tut”, adic[ numai atunci c`nd le fluiera v`ntul prin buzunare. }n aceast[ ]mprejurare ]l numeau “Jupiter tonans” (214). Tinerii mai veneau acolo =i pentru fata lui Moritz, Fanny, care simpatiza pe rom`ni =i s-a =i c[s[torit cu +tefan Dracinski (99). Dar locul principal de ]nt`lnire era cafeneaua “Troidl” pe Wollzeile (11). Aci Eminescu citea revistele dup[ amiaz[ =i se folosea sub form[ de cafea =i tutun de creditul pe care i-l deschidea chelnerul Jean. De=i ]n genere rezervat =i expectativ, se ]nt`lnea cu foarte mul\i prieteni — prefer`nd pe cei b[tr`ni, care pl[teau consuma\iile — cu Tancu, Burl[, Onesim |urcan, Stefanelli, Grigorovitza (acesta ]l ducea la localul “Curtea imperial[”), Slavici, Samoil =i Arcadie Isopescu, Moisil =i al\ii (81, 99) =i, c`nd se ]nt`mpla ca discu\ia s[ fie de ordin filozofic sau mai ales politic, ie=ea din rezerv[ =i intra ]n v`ltoarea discu\iei, iritabil la contraziceri =i pierz`nd din modera\ia pe care o punea de obicei ]n sus\inerea tezei sale. Astfel, unui coleg care suspecta ]n zeflemea p[trunderea din partea poetului a operei Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grund a lui Schopenhauer, ]i r[spunde sup[rat: “E=ti o sec[tur[ =i dac[ nu ai ]n\eles desf[=urarea unei idei c`nd l-ai citit pe Schopenhauer, nu m[-i ]n\elege nici pe mine!” (214) Discu\iile se sf`r=eau nu rareori cu petreceri =i hoin[riri p`n[ la ziu[, acoperite din expediente ca amanetarea hainelor, hoin[riri care, dealtfel, erau inevitabile, pentru c[ tinerii n-aveau nici cei c`\iva gologani spre a pl[ti bac=i=ul portarului, c`nd se ]nt`mpla s[ ]nt`rzie peste ora zece. Eminescu lua bucuros parte la “voroave” =i la petreceri, bea pu\in, dar se aprindea repede =i, c`nd temperatura era ridicat[, c`nta. Repertoriul s[u se compunea mai ales din c`ntece na\ionale, pe care le executa cu mult[ sim\ire. Unul era (99): Eu sunt Barbul L[utarul, Starostele =i cobzarul, Ce-am c`ntat pe la domnii +i la m`ndre cununii.

Via\a lui Mihai Eminescu

149

}nduioa=area pe care i-o pricinuia acest c`ntec o rezuma prin explica\ia: “Of... neamul nevoii”. Mai zicea, st`nd ]ntr-o atitudine patetic[ =i exaltat[, =i alte c`ntece de lume, precum (214): Frunz[ verde de piper, C`te stele sunt pe cer

Ori (18): Mai turna\i-mi ]n pahare — Voi s[ beau, c[ci sunt setos.

Toate p`n[-n ziu[ pier. Numai luna =i o stea +tie de patima mea...

Dar[ nu-mi umple\i paharul Dec`t de la miez ]n jos.

Prietenii care-=i amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia defini\iei de mai t`rziu a operei sale cu formula pesimismului, sau sub aceea a boalei care l-a r[pus, sunt ]nclina\i s[ ne ]nf[\i=eze via\a poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate. }ntr-o zi, Bari\iu primi de la un coleg bucovinean, care se sinucisese, Alex. Procinkievicz, urm[torul bilet: “Moriturus te salutat. Dup[ cum \i-am promis. Adio!” Studentul f[g[duise c[ se va ]mpu=ca =i, ]ntocmai ca doctorul din Nora, ]=i vestea acum prietenii. Eminescu primi aceast[ =tire aprobativ: “Bine a f[cut Procinkievicz. Via\a e un moft, o prostie.” +i de aci discu\ie aprins[ despre voin\a de a tr[i =i Nirvana, cu largi referin\e din Schopenhauer din partea lui Eminescu. Bari\iu r[m`ne cu convingerea ]nfiorat[ c[ Eminescu era “pesimist incurabil”, ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[ a spiritului, f[r[ consecin\e practice (11). Filozofia lui Schopenhauer era sistemul la mod[ pe atunci, precum era acum c`teva decenii, ]n Occident, intui\ionismul lui Bergson, iar Eminescu era prea filozof ca s[ parodieze o g`ndire, ilustr`nd-o prin atitudini bombastice. Mizeria lui era relativ[ =i jovial[, zilele petrecute la Viena ]i sunt cele mai fericite =i mai active, =i apoi, cum zice Marsilio Ficino ]n De vita triplici: “To\i oamenii care au fost excep\ionali ]ntr-o art[ major[ au fost melancolici”, cu alte cuvinte nemul\umi\i cu ce-au ]nf[ptuit prin raport la marea oper[ ]ntrev[zut[.

150

G. C[linescu

}ntruc`t prive=te via\a sentimental[ a poetului, cu toat[ discre\ia lui ]n materie erotic[, nu mai r[m`ne ]ndoial[, dat[ fiind firea sa, c[ a fost b`ntuit, =i aici ca =i ]n \ar[, de cele mai violente pasiuni pentru femei z[rite ]n treac[t sau cunoscute de aproape. O atent[ scrutare a h`rtiilor r[mase, unde apar aluzii la o prim[ dragoste senzual[ pentru o femeie, m[ritat[, la care =edea ]n gazd[ (ms. 2255, f. 259 urm.), c`te un concept de scrisoare nem\easc[ c[tre o Fraülein din Viena ori din Berlin, pe care simte c[ e o nebunie s[ o iubeasc[, dar pentru care e cuprins de o sim\ire cereasc[ =i romantic[ (ms.2255, f. 304), revel[ o fireasc[ agita\ie puberal[. Forma obi=nuit[ platonic[, nu lipsit[ de oarecare senzualitate, dar care transfigureaz[ p`n[ la un punct obiectul ini\ial. Compunerile poetului din primul an de =edere la Viena sunt mai toate amoroase. Prin decembrie 1869 ]mb[rb[ta pe o blond[ Marta, deprimat[ de ur`\enia ei (ms. 2259, f. 16): Altele sunt mai frumoase, mult mai m`ndre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inim[ defel. Pe c`nd tu!.. e=ti numai suflet. E=ti ca ]ngerul fidel, Ce pe cel care iube=te ar veghea-n eternitate. (Marta)

El transcria acum, re]mprosp[t`ndu-=i amintirile, versurile de dragoste compuse ]n \ar[ (aprilie 1869), probabil pentru Eufrosina Popescu, pe care se temuse atunci s[ n-o piard[ (ms. 2259, f. 16 v.): C-o bucurie trist[ te \in acum ]n bra\e, Privire ]n privire =i s`n pe s`n tr[im. +i gura ta m-atrage =i ochii t[i m[-nva\[ C`nd \inem fericirea pe s`n cum s-o iubim. (De-a= muri ori de-ai muri)

Alte versuri (iulie 1869) ne confirm[ culpabilitatea sa erotic[ =i generozitatea adoratei (ms. 2259, f. 31 v.): Strecor degetele mele printre buclele-\i de aur, Raze care cad ]n valuri pe un s`n ce n-am v[zut,

Via\a lui Mihai Eminescu

151

C[ci corsetul ce le-ascunde e o straj[ la tezaur, Iar[ ochii-\i, gardianii, m[ opresc =i m[ sumut. (Locul aripelor)

Nu =tim dac[ “tezaurul” a r[mas mereu inexpugnabil, dar Eminescu continua s[ suspine retrospectiv (iulie 1869) pentru “doi a=tri/ str[lucind alba=tri/ la un ]nger pal” (ms. 2259, f. 17) =i se pierdea (iulie 1868) ]n adora\iuni superlative (ms. 2259, f. 20 v. 1—21): Nebun[ copil[, ce-amesteci pl[cerea Cu l[cr[mi pe care le na=te durerea, Nebun[ copil[, cu-amorul ceresc — O, c`t te iubesc! (C`nd)

Poate c[ iubita din cunoscuta poezie Noaptea, pe care poetul o a=tepta st`nd ]n fa\a sobei pe un col\ de sofa ro=ie, este tot actri\a din Bucure=ti, judec`nd dup[ interior. Compunerea ]ns[, dat`nd din epoca vienez[, palpit[ de o emo\ie recent[: Cu-ale tale bra\e albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l ]nl[n\ui, pe-al meu piept capul \i-l culci; +-apoi ca din vis trezit[, cu m`inu\e albe, dulci, De pe fruntea mea cea trist[ tu dai vi\ele-ntr-o parte.

O ]nt`mplare pe care ne-o poveste=te Stefanelli ne-ar ]ndrept[\i s[ credem c[ am g[sit sursa ochilor alba=tri din }nger =i demon, dac[ ochii alba=tri n-ar fi a=a de numero=i la Viena =i aiurea. Ap[r`nd pe dou[ doamne atacate ]ntr-o noapte, dup[ teatru, de ni=te derbedei, chiar pe Dianagasse, Eminescu =i Stefanelli fac cuno=tin\a a dou[ tinere femei care se las[ conduse acas[ de studen\i =i-i invit[ la ceai ]n c`teva r`nduri. Impresia f[cut[ asupra tinerilor, mai ales de una din ele, Eliza, este fulminant[: “Am fost primi\i numai de Eliza, c[ci tovar[=a ei suferea de durere de cap. Eliza era pl[cut impresionat[ de aten\iunea noastr[ =i s-a scuzat c[ ne prime=te ]n toalet[ de toate zilele =i f[r[ s[ fie frizat[, c[ci, ne zicea ea, se ]nt`rziase frizera, dar

152

G. C[linescu

auzind de la camerist[ c[ sunt domnii de asear[, nu face etichet[ cu ap[r[torii ei de ieri, =i ne prime=te ca pe ni=te vechi prieteni. Era ]mbr[cat[ ]ntr-un admirabil capot lung, de m[tase albastr[ deschis[, g[tit[ bogat cu dantele. M`necile largi l[sau s[ se vaz[ minunatele ei bra\e rotunde =i albe ca marmora, =i abia acum, la lumina zilei, putur[m admira ace=ti ochi mari =i frumo=i, alba=tri ca limpezimea cerului, care te fermecau cu privirea lor. P[rul era despletit =i at`rna ]n bucle blonde, p`n[ ]n jos pe =olduri, \inut dup[ g`t numai de o panglic[ albastr[. C`nd se a=eza pe scaun, p[rul ajungea p`n[ pe covor =i razele de soare ce ]l atingeau ]l pref[cur[ ]ntr-un lung caier de aur. Eminescu sta ]nm[rmurit f[r[ s[ zic[ un cuv`nt =i privea cu nesa\ acea ivire fermec[toare =i bogat[ de p[r ce at`rna ca o manta de aur pe umerii ei rotunzi. Ea observ[ t[cerea noastr[ =i, privind ]n ochii no=tri naivi =i plini de admirare, z`mbi =i zise: — Privi\i la p[rul meu despletit? V-am cerut scuze c[ v-am primit astfel...” La ie=irea ]n strad[ tumultul din sufletul lui Eminescu izbucni: “—M[! — zise el lui Stefanelli — cuno=ti tu povestea Ilenei Cosinzene? A=a mi-o ]nchipuiesc eu cum e aceast[ dam[. Ai v[zut ce ochi frumo=i alba=tri, ce p[r bogat de aur =i ce frumoas[ e ]n toate? Parc[-i chip t[iat din marmor[. E ]n stare s[-\i turbure min\ile =i s[ te cuprind[ ]n vraja ei demonic[. Nu m[ mai duc la d`nsa.” S-a mai dus totu=i s[-i fac[ ]n chip de joc savante declara\iuni romantice =i s[-=i consolideze probabil o tem[ poetic[ ce-l urm[re=te ]n vremea aceasta, Demon =i ]nger (214). Dealtfel, Eminescu compunea =i copia cu febrilitate poezii =i nuvele, pl[nuia drame numeroase =i-=i punea la punct poeziile mai vechi cu scopul de a le publica, toate acestea ]n cea mai mare tain[. }n 1870 S[rmanul Dionis era terminat, =i ]n od[i\a lui Isopescu, care locuia la un evreu spaniol Camondo, o discu\ie aprins[ se ]ncinse ]ntre autor =i V. Burl[, care =edea =i el ]ntr-o c[m[ru\[ apropiat[ din acela=i imobil, acesta din urm[ comb[-

Via\a lui Mihai Eminescu

153

t`nd scrierea. Disputa deveni peripatetic[, ]ntruc`t combatan\ii ]nfierb`nta\i o purtar[ p`n[ la “Troidl” (81). Notele esen\iale ale acestei literaturi, care oglinde=te psihologia momentului, sunt: un romantism extravagant, senza\ional, problema sufletului =i “na\ionalismul”. Din cauza lecturilor filozofice =i sub imperiul v`rstei critice, Eminescu este st[p`nit, ca orice t`n[r, dealtfel, de obsesia eternit[\ii. Toate ]nsemn[rile =i scrierile din aceast[ vreme trateaz[ cu mai mult[ sau mai pu\in[ filozofie aceast[ idee, rezolvat[ prin palingenezie, metempsihoz[, evaziune din timp =i spa\iu, identitatea ]n absolut, iar moartea care-l cutremur[ =i-l urm[re=te ]n toate poeziile (Mortua est, De ce s[ mori tu, De-a= muri, ori de-ai muri) este conjurat[, poate chiar de acum, cu astfel de metafizic[: “Moartea este stingerea con=tiin\ei identit[\ii numerice. Dar identitatea numeric[ a unui individ nu este dec`t o frunz[ din miile de frunze-n genera\ii, pe care arborul lumii le produce cu fiecare prim[var[, astfel c[, ]nchipuindu-ne chiar pieirea des[v`r=it[ a organului omenesc de percep\iune, totu=i aceast[ stare prob[ =i necon=tie a universului r[m`ne fa\[ cu eternitatea, prin urmare, ca o nesf`r=it[ probabilitate. Dac[ acum, peste (subiectiv vorbind) miliarde de ani, acest tip omenesc ar r[s[ri iar, faptul c[ acest timp nemi=cat s-a scurs f[r[ ca el s-o poat[ =ti, c[ci timp n-a existat ]n lipsa lui, ar face ca tot acel timp s[ fie mai pu\in dec`t [o] clip[ de adormire, ]n care el =i-ar fi suspendat func\iunea. Este nu numai verosimil, ci sigur cum c[ moartea des[v`r=it[ a intelectului nostru afl`ndu-se fa\[ cu posibilitatea infinit[ a eternit[\ii, dup[ un interval nem[surabil de lung, dar a c[rui lungime e indiferent[, va reapare iar[=i cu acelea=i func\iuni =i sub acelea=i condi\ii — =i-n aceasta const[ nemurirea sa. C[ci, dac[ ne-nchipuim eternitatea moart[ ca o urm[ de loterie, ]n care stau ]nchise toate formele vie\ii, e neap[rat c[ ]n ea se va trage odat[ (=i momentul acesta e indiferent oric`t de dep[rtat ar fi) num[rul specific al formei omene=ti. Dar totu=i aceasta e cu

154

G. C[linescu

putin\[ numai ]ntr-un caz, dac[ mul\imea formelor posibile de via\[ ar fi (oric`t de mare ar voi, c[ci e indiferent), dar totu=i m[rginit[ — ]ndat[ ]ns[ ce ar fi nem[rginit[, atuncea probabilitatea ar dispare, c[ci ar fi ca o loterie ce s-ar trage etern, dar cu numere infinit de multe, astfel ]nc`t tocmai num[rul formei omene=ti nu s-ar trage niciodat[. R[m`ne a decide dac[ num[rul formelor, pe care natura le produce, este m[rginit.” (Ms. 2255, f. 10.) Eminescu colecta seara ]ntr-un Fragmentarium toate elucubra\iile romantice care-i treceau prin minte sau ]i erau sugerate de lectura c[r\ilor de duzin[ r[scolite peste zi pe la anticari. Spre a ne da seama de visurile care ]nstr[inau pe poet de lumea colegilor =i pe care le purta pe uli\ele de noapte ale Vienei, vom analiza c`teva din paginile de proz[, scrise ]n raza unei epoci al c[rei centru ]l formeaz[ S[rmanul Dionis, dar g`ndite aproape sigur la Viena. Iat[, de pild[, un proiect de nuvel[ neterminat[ (ms. 2255, f. 1 urm.): Temni\[ ud[, podit[ cu c[r[mid[, gratii ]nalte de fier la ferestre, prin care prive=te palid[ luna. O femeie alb[ ca varul, rezemat[ de un st`lp, aiureaz[ ]n fa\a cadavrului unui prunc, invoc`nd pe un +tefan, tat[ al copilului, care poart[ coroan[. E evreic[, sufer[ pentru Israil, iar copilul — ]n r[t[cirea ei — este Mesia. Al doilea tablou ne ]nf[\i=eaz[ o uli\[ din Suceava, la miezul nop\ii. }ntr-o cas[, b[tr`nul Levy Canaan =i cu ginerele s[u Ruben, care a adus un sac plin ]n spinare, se ceart[ asupra sumei cu care au v`ndut pe Hagar cre=tinului. Hagar se vede a fi fata lui Levy =i mireasa lui Ruben. Pretinz`nd to\i banii, Ruben e ucis de b[tr`n, care, ]mbr[c`nd hainele domne=ti aflate ]n sacul amintit =i, nebun, dorind s[ str`ng[ bani spre a merge la Ierusalim, porne=te pe sub zidul cet[\ii Suceava, la ]nchisoarea unde se afl[ Hagar. Aceasta, v[z`nd c[ nu e +tefan, ]l gone=te. Al treilea tablou este mai lugubru =i mai misterios. Un cavaler c[l[tore=te prin mla=tinile Bugeacului, spre un castel al c[rui clopot ]l aude din dep[rtare pun`nd urechea la p[m`nt. Trece pe pode\ul mi=c[tor, bate cu ciocanul ]n poart[,

Via\a lui Mihai Eminescu

155

intr[ ]ntr-o lini=te ]nfior[toare, ]n vreme ce poarta se ]nchide singur[ dup[ sine. Condus de o flac[r[ aerian[ prin coridoare pustii =i sinistre, se treze=te ]n fa\a unui om grozav, care ]l opre=te cu sabia ]ns`ngerat[. Lu`nd de la acesta o cheie, p[trunde ]n sf`r=it ]ntr-o sal[ unde, ]ntr-un sicriu, doarme o fat[ frumoas[, p[zit[ de statui de marmur[ neagr[ cu s[bii ]n m`ini. Statuile ridic[ s[biile, se str`ng ]n jurul cavalerului, moarta se ridic[, viteazul o s[rut[ =i totul se n[ruie. C`nd se scoal[, cavalerul se afl[ pe un pat de catifea, iar al[turi de el st[ o femeie nespus de frumoas[, anume Angela. O alt[ lung[ povestire trateaz[ un caz de metempsihoz[ (ms. 2255, f. 92 urm.): Ne afl[m la Memphis ]n Egipt, ]ntr-o noapte de inevitabil[ lun[. Pe Nil, ]ntr-o barc[, se plimb[ ]ntristatul rege Tlà, c[ruia i-a murit so\ia Rhodope, nume ce mai apare =i ]n citatele versuri c[tre Chibici, ]n amintirea universit[\ii, unde profesorul: Pe nevasta lui, Rhodope. }l descriu pe craiul Rhamses,

Regele debarc[ pe treptele palatului, se urc[ ]ntr-o sal[ mare, de unde are priveli=tea nocturn[ a metropolei =i, lu`nd o fiol[ dintr-o bucat[ de ametist, toarn[ ]ntr-o cup[ cu ap[ sf`nt[ de Nil trei pic[turi de cerneal[. Apa se face pe r`nd aurie, roz[, albastr[, =i el vede ]n turburarea ei re]ncarn[rile lui viitoare peste 5000 de ani: un om b[tr`n, ple=uv, dormind la umbra unei biserici, ]n apa aurie, un t`n[r frumos ]n cea roz[ =i un om sinistru ]n cea albastr[. Invoc`nd pe Isis, aceasta r[spunde: “Pulbere e ceea ce exist[ ]ntotdeauna. Tu nu e=ti dec`t o form[ prin care pulberea trece.” Muncit de g`ndul eternit[\ii, Tlà intr[ cu o facl[ ]ntr-o piramid[ ]n fundul c[reia se afl[ un lac. Eminescu avea, cum vedem, pasiunea misterelor concentrice =i succesive. }n lac se afl[ o insul[ acoperit[ cu o dumbrav[. Regele arunc[ facla ]ntr-o urn[ de piatr[, fluidul din ea se aprinde =i, la lumina v`lv[taiei, faraonul trece lacul spre insul[, unde pe un piedestal se g[sesc dou[ sicrie. }ntrunul

156

G. C[linescu

din ele st[ ]ntins[ defuncta Rhodope. Dup[ ce-i depl`nge moartea, regele cade pe pieptul ei =i moare. Peste c`teva mii de ani, ]n Spania. Un cer=etor nebun care strig[ “Cucurigu”, gonit cu pietre de copii, adoarme l`ng[ palatul sfatului negustoresc din Sevilla. Baltazar — acesta-i numele nebunului — viseaz[ cum din g[lbenu=ul unui ou devine coco=, apoi pierde orice con=tiin\[. Crezut mort, e dus la cimitir =i ]ngropat ]n prip[ ]n paie =i pu\in p[m`nt, dar la \`r`itul greierilor b[tr`nul se de=teapt[ s[n[tos, ]ns[ f[r[ memorie. Instinstiv, el se duce la o cas[ dintr-o ulicioar[ str`mt[, se ]mbrac[ ]n haine frumoase =i-=i taie barba cu foarfecile =i, astfel intrat ]n fiin\a unui marchiz, merge la casa unui conte pe a c[rui fiic[ trebuia s-o ia ]n c[s[torie, cu toat[ ]mpotrivirea fetei. Rugat de fat[, el face un gest nobil: renun\[ la c[s[torie =i-i d[ jum[tate din averea sa. Apoi, suindu-se ]ntr-o tr[sur[, iese din ora= =i ajunge la un castel. Aci od[i goale, portrete =terse, u=i ferecate. Cu o lum`nare ]n m`n[, intr[ ]ntr-o odaie f[r[ ferestre, de-aci printr-un perete ce se desface coboar[ ]ntr-o subteran[ cu statui de cavaleri ]n piatr[. Sp[rg`nd cu spada c[ma=a unui vin gros dintr-o bute ce st[ pe t[lpi de lemn =i b`nd din acest vin cu o cup[ de argint, cade ]ntr-o dulce be\ie =i adoarme. A doua zi, trezindu-se, deschide cu o cheie o subteran[ al[turat[, unde se v[d mul\ime de l[zi cu argint; ]ntr-alt[ hrub[, pe care o deschide, sunt l[zi cu aur, ]ntr-alta, ]n sf`r=it, diamante, rubine, m[rg[ritare. }n anume ]nc[pere, ]ntr-un sicriu ]nvelit cu o p`nz[ alb[, se g[se=te un craniu. }n vreme ce misteriosul personaj declam[ elogiul aurului, un individ care se cheam[ =i se simte marchizul de Bilbao, adic[ tocmai ce pretindea c[ este b[tr`nul pref[cut marchiz, se de=teapt[ ]ntr-o odaie a casei contelui, unde visase c[ f[cuse ceea ce f[cuse cel[lalt. El e mirat de actul de dona\iune =i de renun\area la c[s[torie, pe care le t[g[duie=te =i le retrage. Mirat, pleac[ repede la castelul de \ar[, unde servitorii declar[ c[ venise ]nc[ o dat[ cu o zi ]nainte. Dup[ o cotrob[ire a casei pustii, se opre=te ]n fa\a oglinzii. Cu groaz[,

Via\a lui Mihai Eminescu

157

observ[ c[ imaginea din oglind[ are o individualitate proprie, st[ serioas[ c`nd el r`de =i nu-i reproduce mi=c[rile. Ca orice spaniol care se respect[, provoac[ la duel propria sa imagine, care, ie=ind dind[r[tul oglinzii, ]l ucide. Cur`nd dup[ aceasta, Dona Ana prime=te ]napoi actul de dona\ie =i scuze. Marchizul, r[mas ]n credin\a c[ b[g[\ia este totul, face experien\e erotice la Madrid. Pentru a pune la ]ncercare pe Ella, ]i m[rturise=te c[ nu mai are dec`t un milion, pe care i-l =i d[. Ea pare indignat[, \ip[ dragostea ei dezinteresat[, dar, odat[ ]n posesia banilor, fuge. La =tirea ruinei marchizului to\i prietenii ]l p[r[sesc, =i avatarul regelui egiptean Tlà moare a doua oar[. Al treilea act se petrece ]n secolul trecut, pe vremea \ig[rilor. }ntr-o biseric[, s-ar p[rea ]n Fran\a, este expus pe un catafalc cadavrul unui t`n[r, pe care-l depl`nge o t`n[r[ fat[. Un dr. Dreifuss sus\ine ]ns[ c[ nu e mort, =i ]ntr-adev[r, duc`ndu-l acas[, mortul ]nvie l`ng[ mam[-sa. Leg[tura dintre t`n[rul Angelo =i fat[ este mai mult dec`t o dragoste. Este instinctul unei afinit[\i str[vechi. Lui Angelo i se pare c[ el a fost rege egiptean, iar fata, so\ia sa Rhodope; fetei c[ el a fost t`n[r, apoi nebun; adic[ au am`ndoi amintirea re]ncarn[rilor. Ceea ce se petrece apoi este foarte tenebros. Un doctor de Lys duce pe Angelo cu ochii lega\i la clubul “Amicii ]ntunericului”, pentru a-l convinge de existen\a spiritelor. Sun`nd de trei ori dintr-un clopo\el =i strig`nd “Abracadabra!”, apare ]naintea sa un androgin de o frumuse\e demonic[, Cezar sau Cezara. La cerere, demonul invocat schimb[ bolta ]ntr-un salon, apoi ]ntr-o sal[ de bal. La o reprezenta\ie improvizat[ ]n care joac[ Angelo =i Cezara, cel dint`i se las[ ]mbr[\i=at de demonica fat[, care-l cheam[ ]n cabin[ =i-l desfat[ cu goliciunea sa. De aci ]ncolo Angelo se las[ cu des[v`r=ire dominat, sub o form[ de masochism =i chiar flagelantism a=a de violent, ]nc`t cit[m c`teva r`nduri, spre a vedea ce deziderate erotice zbuciumau spiritul lui Eminescu ]n acea vreme: “Ea se juca cu el, ]l str`ngea-n bra\e, []]l desmierda ca pe un copil ori ca pe o pasere, pe care ar omor`-o str`ng`nd-o =i

158

G. C[linescu

desmierd`nd-o... +i fa\a ei neted[, plin[, dulce se al[tura de fa\a lui, el sim\i ca =i c`nd i-ar fi =ters fa\a c-o catifea, gura ei se lipise de urechea lui... — Sunt demonul amorului — zicea ]ncet — sunt un drac, s-o =tii, s-o =tii... M[ prind de tine ca iedera de stejar, p`n[ ce corpul t[u se va usca ]n ]mbr[\i=[rile mele, cum stejarul se usuc[ supt de r[d[cinile iederei. Te nimicesc, voi s[-\i beau sufletul, s[ te sorb ca pe o pic[tur[ de rou[ ]n inima mea ]nsetat[... ]ngere! Ea-l ]nl[n\uia cu bra\ele =i cu picioarele... ]l str`ngea tare la piept, ca =i c`nd ar fi voit s[-l sfarme, ca =i c`nd n-ar fi voit ca pieptul ei s[ se umfle...” Dup[ un scurt episod, ]n care Cezara arunc[ ]n bra\ele lui Angelo pe Lilla, fat[ bl`nd[ cu dulceg[rii burgheze, spre a-i da putin\[ s[ aleag[ ]ntre dou[ amoruri..., ]ntre unul ordinar meschin, =i ]ntre durere, pasiune, turbare, ]ntre Lilla =i Cezara, nuvela r[m`ne neterminat[, ca o c[rare ce se pierde ]ntr-o paragin[. Vrednic de notat este c[ episodul egiptean seam[n[ aidoma cu cuprinsul poeziei Egipetul, care ]ns[ a avut =i o ]ntrebuin\are versificat[ ]ntr-o lung[ poem[. }n afar[ de metempsihoz[ ]l mai obseda pe Eminescu ideea romantic[ a devenirii, a caducit[\ii societ[\ilor umane, pe care, ]ntr-un chip pu\in asem[n[tor dialogurilor lui Leopardi, voia s-o demonstreze ]ntr-un tablou general al civiliza\iilor, Tempora mutantur, Skepsis sau Panorama de=ert[ciunilor, cuprinz`nd epoca preistoric[, Babilonul, Ninive, Iudeea, Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, n[v[lirea barbarilor, Revolu\ia francez[, Napoleon I (ms, 2259, f. 86-104). Chiar ]n compunerile cu aspect a=a-zis “na\ionalist”, cum ar fi Mure=an, tablou dramatic, poem ce ar fi vrut s[ fue un fel de Faust rom`n, preocuparea filozofic[ st[p`ne=te, =i astfel Mure=an devine Indiferen\ialul, Nirvana, fa\[ de un geniu al luminii, Iris (ms. 2254, f. 74; ms. 2283, ff.138 v. — 113 v.). Pe c`nd ]ns[ mintea lui Eminescu este cotropit[ de fantezii mirifice, de faraoni egipteni re]ncarna\i, femei demonice, marchizi spanioli, castele misterioase, u=i tainice, bol\i subterane, apari\ii

Via\a lui Mihai Eminescu

159

terifiante, adic[ de ]ntreg aparatul romanului romantic senza\ional, precum =i de problema vie\ii =i a mor\ii, rezolvat[ cu o metafizic[ mai mult sau mai pu\in preten\ioas[, con=tiin\a artistic[ urma ]ns[ un drum lent, dar sigur — =i Eminescu arunca una dup[ alta paginile scrise prin sertare =i ]=i preg[tea cu mult[ inteligen\[ tehnica poetic[. Am v[zut cum la Bucure=ti colecta poezii populare de la prieteni, ]n special de la ardeleni, ceea ce explic[ mul\imea ardelenismelor ]n unele scrieri, cum ar fi de pild[ Geniu pustiu. Eminescu sim\ea, ca poet adev[rat, c[ nu e cu putin\[ o literatur[ temeinic[ f[r[ o limb[ flexibil[ =i autentic[ =i-=i mai d[dea iar[=i seama c[ limba literar[ nu putea fi nici dialectal[, dar nici lipsit[ de seva p[m`ntului. De aceea, resping`nd fraza greoaie a lui Slavici, se indigna ]n acela=i timp de limba revistelor =i gazetelor din Bucure=ti =i din Ia=i, pe care le primeau =i citeau studen\ii, ]mpestri\at[ cu vorbe fran\uze=ti, bulg[re=ti, grece=ti, turce=ti =i ]n care singurele cuvinte rom`ne=ti — zicea el — erau: ba, da, tu, eu (81). Eminescu tr[gea cu urechea la graiul colegilor care veneau din toate p[r\ile locuite de rom`ni, =i ]ndeosebi al solda\ilor rom`ni ]ncorpora\i ]n Viena, ]nsemna cuv`ntul rar =i ]ntreba: “unde se zice a=a?”, preocupat de realitatea vorbirii =i dispre\uitor de limba “p[s[reasc[”, adic[ de aceea f[r[ substrat etnic. }n afar[ de aceasta f[cea, ]n vederea variet[\ilor rimelor, v`n[toare de vorbe “rebele”, adic[ vocabule nesupuse regulilor gramaticale, cum ar fi cele cu trei termina\iuni, ca =coal[, =coli =i =coale, =i “dezgropa” cuvinte, pentru ca prin rim[ s[ le dea drumul din nou ]n vorbirea curent[, precum a =i izbutit s[ fac[ (210). Versifica\ia lui Eminescu era de pe atunci meticuloas[ =i savant[ =i, odat[ tema fixat[, compunerea trecea prin lungi =i dificile metamorfoze, pentru ca s[ fie uneori abandonat[ ca un fluture care moare abia ie=it din pup[. Marginile paginilor devin un calcul vast, cu o m[runt[ contabilitate de rime, =i fiecare vers ispite=te un num[r de logodne ca, spre pild[: “a naturii iscoad[”, ce ]ncearc[ s[ se ]mperecheze cu coad[, road[, ]nnoad[, noad[, =oad[ (ms. 2254, f. 95), sau gol ]n

160

G. C[linescu

consonan\[ cu rotogol, pistol, obol, p`rjol, pristol (ms. 2256, passim.). Toate aceste socoteli formate duc ]n cur`nd pe poet la alc[tuirea unui Dic\ionar de rime (mss. 2265, 2271—74). C`nd crezu c[ unele compuneri, dup[ ]ndelungi dospiri au ]nf[\i=are onorabil[, le puse ]ntr-un plic =i, ]nso\ite de o scrisoare ceremonioas[, le trimise Convorbirilor literare, a=a cum f[cuse, patru ani mai ]nainte, cu versurile publicate ]n revista Familia. Junimi=tii, care pe c`t se vede nu citeau Familia, r[maser[ surprin=i =i ]nc`nta\i (152). “Pe la sf`r=itul lunii februarie sau ]nceputul lunii martie 1870 — ]=i aminte=te Iacob Negruzii — m[ ]ntorceam ]ntr-o sear[ acas[ de la o adunare. Plecasem mai devreme dec`t se obi=nuie=te, c[ci scriind pe atunci idila Miron =i Florica eram toat[ vremea preocupat de poema mea. Ajunsesem la c`ntul din urm[ =i cugetam pe care din sf`r=iturile ce mi se ]nf[\i=au ]n ]nchipuire era mai bine s[ aleg. Acas[ m[ pusei la gura sobei =i l[sam s[-mi treac[ pe dinaintea ochilor deosebite imagini din idila mea — petrecere ce are un farmec nespus pentru oricare autor. Arunc`nd ochii din ]nt`mplare asupra mesei mele de lucru, v[zui o scrisoare nedeschis[, pe care nu o b[gasem ]n seam[. Era adresat[ “Redactorului Convorbirilor literare” =i scris[ cu litere mici =i fine ca de o m`n[ de femeie. Mi-am zis c[ trebuie s[ fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie, care voiau s[ li se tip[reasc[ versurile ]n revista noastr[. Deschiz`nd plicul, g[sii o scrisoare, ]mpreun[ cu o poezie intitulat[ Venere =i madon[, am`ndou[ isc[lite M. Eminescu. Numele Eminescu nu avea aparen\a a fi real, ci ]mi p[ru ]mprumutat de vreun autor sfiicios, ce nu vrea s[ se dea pe fa\[. Deprins cu pacheturi ]ntregi de versuri =i proz[ ce-mi veneau zilnic, m[ pusei s[ citesc cu indiferen\[ poezia Venere =i Madon[, dar de la a treia strof[, care ]ncepea cu versurile: Rafael pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[, Suflet ]mb[tat de raze =i d-eterne prim[veri...

Via\a lui Mihai Eminescu

161

interesul mi se de=tept[ =i merse cresc`nd p`n[ la sf`r=it. Foarte impresionat, am cetit poezia de mai multe ori ]n =ir, iar a doua zi des-de-diminea\[ m-am dus la Maiorescu cu manuscrisul ]n m`n[... — }n sf`r=it, am dat de un poet, i-am strigat intr`nd ]n odaie =i ar[t`ndu-i h`rtia. — Ai primit ceva bun? r[spunse Maiorescu. S[ vedem! — El lu[ poezia =i o ceti, apoi o ceti =i a doua oar[ =i zise: — Ai dreptate, aci pare a fi un talent adev[rat. Cine este acest Eminescu? — Nu =tiu, poezia e trimis[ din Viena. —Foarte interesant, zise ]nc[ o dat[ Maiorescu, las[ manuscrisul la mine. Peste c`teva zile, fiind adunarea “Junimii” =i Maiorescu citindu-ne versurile Venere =i Madon[, to\i, =i mai ales Pogor, au fost ]nc`nta\i de acest poet necunoscut.” La 15 aprilie 1870 poezia Venere =i Madon[ ap[rea ]n Convorbiri literare, =i odat[ cu ea ]ncepea =i reputa\ia de poet a lui Eminescu. Pu\in dup[ aceea poetul trimise, ]ncurajat de succes, poezia Epigonii, ]n care, precum se =tie, os`ndea noua genera\ie blazat[, elogiind pe ]nainta=i. O coresponden\[ se leg[ ]ntre el =i Iacob Negruzii, caracterizat[ din partea lui Eminescu printr-o lini=te =i o corectitudine exemplare =i o luciditate a g`ndirii =i a expresiei de om cu des[v`r=ire cult (186). }ntr-o scrisoare se ap[ra de obiec\iunea probabil[ a unei exagerate pre\uiri a vechii genera\ii (152): “Poate c[ Epigonii s[ fie r[u scris[. Ideea fundamental[ e compara\iunea dintre lucrarea ]ncrezut[ =i naiv[ a predecesorilor no=tri =i lucrarea noastr[ trezit[, rece. Prin operele liricilor rom`ni tineri, se manifest[ acel aer bolnav, de=i dulce, pe care germanii ]l numesc Weltschmerz. A=a Nicoleanu, a=a Schelitti, a=a Matilda Cugler — e oarecum con=tiin\a adev[rului trist =i sceptic, ]nvins de c[tre culorile =i formele frumoase, e ruptura ]ntre limea

162

G. C[linescu

bulg[rului =i lumea ideii. Predecesorii no=tri credeau ]n ceea ce scriau, cum Shakespeare credea ]n fantasmele sale, ]ndat[ ]ns[ ce con=tiin\a vede c[ imaginile nu sunt dec`t un joc, atunci, dup[ p[rerea mea, se na=te ne]ncrederea sceptic[ ]n propriile sale crea\iuni. Compara\iunea din poezia mea cade ]n defavorul genera\iunii noi, =i cred cu drept.” }nt`mpl`ndu-se s[ plece la b[i ]n Austria, Iacob Negruzii \inu cu orice chip s[ cunoasc[ pe miraculosul t`n[r =i, ]n acest scop, se opri la Viena. “Ajuns la Viena, m[ dusei la cafeneaua “Troidl” din Wollzeile, unde =tiam c[ este locul de adunare al studen\ilor rom`ni, =i m[ a=ezai la o mas[ deoparte, l`ng[ fereastr[, de unde, f[r[ a fi b[gat ]n seam[, puteam observa pe to\i tinerii ce vorbeau ]ntre d`n=ii rom`ne=te. Erau mul\i aduna\i ]n ziua aceea, unii p[reau mai inteligen\i, al\ii mai pu\in, dar toate figurile aveau expresiuni comune, ]nc`t ]mi zisei c[ Eminescu nu poate s[ fie printre d`n=ii. Deodat[ se deschide u=a =i v[d intr`nd un t`n[r slab, palid, cu ochii vii =i vis[tori totodat[, cu p[rul negru, lung, ce i se cobora aproape p`n[ la umeri, cu un z`mbet bl`nd =i melancolic, cu fruntea ]nalt[ =i inteligent[, ]mbr[cat ]n haine negre, vechi =i cam roase. Cum l-am v[zut, am avut convingerea c[ acesta este Eminescu =i f[r[ un moment de ]ndoial[ m-am sculat de pe scaun, am mers spre d`nsul =i, ]ntinz`ndu-i m`na, i-am zis: “Bun[ ziua, domnule Eminescu!” T`n[rul ]mi d[du m`na =i privindu-m[ cu surprindere: “Nu v[ cunosc, r[spunse el cu z`mbet bl`nd. — Vede\i ce deosebire ]ntre noi, eu v-am cunoscut ]ndat[. — Poate nu sunte\i din Viena? — Nu. — Dup[ vorb[ sunte\i din Moldova... poate din Ia=i? — Chiar de acolo. — Poate sunte\i domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfial[.

Via\a lui Mihai Eminescu

163

— Chiar el. — Vede\i c[ =i eu v-am cunoscut.” (152) Negruzii a mai stat vreo s[pt[m`n[ la Viena, petrec`nd vremea ]n intimitatea lui Eminescu, discut`nd probleme literare =i politice (izbucnise atunci r[zboiul franco-german) =i ]mbiindu-l ca la sf`r=itul studiilor s[ vin[ s[ se stabileasc[ la Ia=i (152). Redactorul Convorbirilor ]i mai d[rui, acum sau ]n alt[ ]mprejurare, opera complet[ a lui Schopenhauer, pe care junimi=tii, ]ndeosebi Maiorescu, o pre\uiau tot at`t de mult ca =i Eminescu, f[r[ s[ fie prin aceasta pesimi=ti. +i, dealtfel, nimic din purtarea poetului nu ar[ta blazarea. Cel care blama scepticismul =i r[ceala epigoniilor era el ]nsu=i un spirit activ =i ardent, =i aceasta se observa ]n participarea sa la ]ntrunirile studen\e=ti. La Viena existau pe atunci dou[ societ[\i studen\e=ti, una numit[ “Societatea studen\easc[ =tiin\ific[-social[ «Rom`nia»”, din care puteau face parte numai studen\i rom`ni, =i un fel de club, deschis oricui, =i intitulat pompos “Societate literar[ =i =tiin\ific[ a rom`nilor din Viena”. Abia ]nmatriculat la Universitate (2 oct. 1869), Eminescu se gr[be=te s[ se ]nscrie ]n am`ndou[ societ[\ile, pl[tind taxele de ]nscriere =i r[m`n`nd dator cu restul, =i chiar din prima zi ia parte la o =edin\[ a celei din urm[, ]n care Vasile Bumbac cite=te traducerea unei ode hora\iene. Cur`nd ]ns[ poetul fu nevoit s[ constate c[ activitatea celor dou[ asocia\ii era ne]nsemnat[, c[ studen\ii rom`ni erau destul de dezbina\i, =i unii nici nu vorbeau cumsecade rom`ne=te. C`nd a=adar, la propunerea zice-se a lui Alecu Hurmuzachi, Aurel Mure=anu sau altcineva arunc[ ]n aer ideea contopirii celor dou[ asocia\ii ]ntr-un corp mare =i activ sub denumirea de Rom`nia Jun[, dup[ muzziniana Giovine Italia (28), Eminescu, rezervat ]n chestiuni m[runte, ]=i ]nsu=i cu aprindere ideea =i deveni pe dat[ elocvent (86): “Domnilor! ]ncepu el s[ argumenteze junelui auditoriu. Un comerciant are un capital de 1.000.000. Firma sa e X! Capitalul

164

G. C[linescu

s[u nu ar fi acela=i dac[ el s-ar numi Y sau Z? Noi suntem o societate cu un capital de principii =i de inteligen\e — firma noastr[ e “Rom`nia” — presupunem c[ firma noastr[ ar fi de ex. “Rom`nismul” — fondul nostru, fiin\a noastr[ moral[ n-ar fi aceea=i? Comerciantul de sub firma X presupuneam c[ bancrutez[, oare caracterul firmei lui, cu toate c[ numele a r[mas acela=i, nu se schimb[? Dovad[, dar, cum c[ firma, numele, nu e lucrul, fiin\a ]ns[=i — cum haina ce-o poart[ un om nu-i omul ]nsu=i — cum zdrean\a unui nume obscur poate acoperi geniu — cum purpura unui nume regal poate ]nvesti pe un idiot. Cine conspir[, dar, contra legii fundamentale a «Rom`niei», acela e mai conspirator dec`t cel care conspir[ contra numelui, a hainei, pentru c[ acea hain[ e str`mt[, =i noi vrem s[-i croim tot acestei societ[\i o hain[ mai larg[, ]n care s[-ncap[ toat[ lumea rom`neasc[ din Viena.” Ceea ce caracterizeaz[ ac\iunea lui Eminescu din aceast[ vreme este maturitatea g`ndirii sale pe atunci revolu\ionar-burghez[ =i un superior sim\ practic ]n domeniul social, ]n contrast oarecum cu exaltarea roman\ioas[ a imagina\iei poetice. El ]=i d[dea seama c[ numai un contact str`ns ]ntre exponen\ii tuturor provinciilor locuite de rom`ni putea da acea con=tiin\[ unitar[ de afirmarea c[reia depindea viitorul politic al rom`nilor din imperiu =i c[ studen\imea era ]n stare s[ realizeze acel contact. Pricepea iar[=i c[ piedica cea mare a dezvolt[rii elementului rom`n o forma principiul dualist al imperiului =i c[ acesta nu ar fi putut fi n[ruit dec`t prin afirmarea solidar[ a tuturor celorlalte na\iuni conlocuitoare =i asuprite. Cu o limpeziciune =i un curaj remarcabile, public[ ]n gazeta Federa\iunea din Pesta, ]n aprilie 1870, o serie de articole (S[ facem un congres, }n unire e t[ria, Echilibrul), semnate cu pseudonimul Varro =i ]n care, combat`nd cu energie dualismul, recomanda un congres general al na\iunii rom`ne, care s[ comunice tronului voin\a ei =i solidaritatea cu celelalte popoare asuprite din Austria. Articolele con\in violen\e =i ]ndr[zneli

Via\a lui Mihai Eminescu

165

nemaipomenite. Despre magna\i se scrie: “Vina acestei direc\iuni o au descreiera\ii lor de magna\i, a c[ror vanitate ]i f[cea s[ cread[ cum c[ ]n aceast[ \ar[, ce e mai mult a noastr[ dec`t a lor, ei vor putea maghiariza p`n[ =i pietrele. Magna\i care =i-ncepeau via\a cu scrieri fanatice =i exaltate, spre a o sf`r=i ]n vreo cas[ de nebuni ori ]n drojdiile vi\iilor be\iei =i ale desfr`n[rii; copii b[tr`ni ce p[teaz[ p[rul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric, ]n aceast[ natur[ ce-i zic omeneasc[.” Austria era, nici mai mult, nici mai pu\in, amenin\at[ cu revolu\ia: “Nu, unitatea Austriei nu cere existen\a unei Ungarii, cum este ea ast[zi; Ungaria, cum este, nu e o condi\iune a Austriei. Noi am putea uza de drepturile noastre prin propria noastr[ ini\iativ[, am putea proclama autonomia Transilvaniei... Austria ]nc[ n-a avut o r[scoal[ militar[, dar se prea poate ca timpul s[ nu fie tocmai departe, c[ci ast[zi prin voluntari armata cuget[, pre c`nd ieri ]nc[ era numai o mas[.” Nu e de mirare, dup[ asemenea temerit[\i, c[ Eminescu fu citat de procurorul public din Pesta =i amenin\at cu un proces de pres[, care ]ns[ se pare c[ n-a mai avut loc. C[ pe Eminescu ]l preocup[ ]n chip sincer problema de=tept[rii na\iei ne este ]nc[ o dovad[ proiectul unui ciclu de conferin\e populare, pe care ar fi voit s[ le \in[ ]n Maramure=, cu urm[toarele subiecte: 1) Geniu na\ional; 2) }n favoarea teatrului; 3) Studii asupra pronun\iei; 4) Patria rom`n[; 5) Poezia popular[ (ms. 2257, f. 88). }nt`mplarea a f[cut ca ]n anul 1870 s[ se ]mplineasc[ patru sute de ani de la ]ntemeierea M`n[stirii Putna. Deoarece ]n ziua de Sf. M[rie, la 15/27 august, la hramul bisericii, venea de obicei lume mult[, cineva — Slavici pretinde c[ dr. Aronovici din Boto=ani — =i-a dat cu p[rerea c[ era nimerit[ o serbare na\ional[ la morm`ntul lui +tefan cel Mare. Indiferent de originea ideii, Eminescu ]mbr[\i=[ cu aprindere proiectul, g[sindu-l ca prilejul cel mai potrivit pentru un congres al studen\ilor rom`ni din toate p[r\ile, care s[ imprime “o singur[ direc\iune a spiritului” rom`-

166

G. C[linescu

nesc =i s[ g[seasc[ ]n de comun acord mijloacele pentru aceasta. C`nd I. Negruzzi veni la Viena, ]l g[si pe Eminescu ]nfierb`ntat de aceast[ idee =i nereceptiv pentru orice propunere ce ar fi putut s[-l ]mpiedice de la participarea la congres. Se alc[tui un comitet central al tuturor studen\ilor din Viena sub pre=edin\ia lui Teclu, unul din secretari fiind Eminescu, =i ]n ]n\elegere cu comitetele ad-hoc din Bucure=ti, Ia=i, Paris, Berlin, Liège, Lipsca =i alte centre universitare, se stabili ]n lungi conciliabule de cafenea planul serb[rii, pentru care din entuziasmul publicului se str`nsese peste 5.000 fiorini. Teclu cump[r[ o urn[ votiv[ de argint, spre a fi a=ezat[ pe morm`ntul lui +tefan, iar restul banilor ]i depuse la un bancher, bra=ovean de origine, Mure=an. }n afar[ de aceasta, femeile din Bucure=ti =i cele din Cern[u\i aveau s[ trimeat[ c`te un epitaf, delega\iile toate c`te un steag cu inscrip\ii votive, iar o doamn[ din Oltenia comandase un prapor pre\ios. Studen\ii visau, de asemeni, un portic festiv, arcuri de triumf =i alte asemenea decora\iuni. Izbucnind ]ns[ r[zboiul franco-german, organizatorii trebuir[ s[ recunoasc[ inoportunitatea serb[rii ]n acel an, =i ]n iulie lucrurile se oprir[, aci, ]n a=teptarea conjuncturii mai favorabile. Slavici plecase pe la sf`r=itul lui mai cu regimentul la manevre ]n tab[ra de la Brück a. d. I., iar Eminescu, dup[ ce mai =ezu o vreme, plec[ =i el la Ipote=ti. Ipoteza c[ s-ar fi ]mboln[vit acum de o boal[ veneric[ =i c[ frate-s[u, +erban, ]ntors de la studii, l-ar fi dus acas[ prin aprilie-mai nu are deocamdat[ nici un temei documentar, pentru c[ Negruzzi ]l g[sise pe vremea c`nd pleca la b[i, adic[ la sf`r=itul lui iunie sau ]n iulie, la Viena, preocupat de preg[tirile pentru serbarea de la Putna (86, 57). C`nd ]n toamn[ Eminescu se re]ntoarse la Viena, afl[ o =tire grozav[: bancherul Mure=an pierduse banii comitetului ]n c[r\i =i fugise ]n America, iar acum comitetul se sfia s[ m[rturiseasc[ adev[rul. Slavici venise =i el s[-=i dea examenul de ofi\er, dar, obligat a p[r[si cazarma, se afla deodat[ f[r[ mijloace de existen\[. Dup[ o scurt[ re]ntoarcere acas[, Slavici g[si, prin prieteni, o

Via\a lui Mihai Eminescu

167

ocupa\iune ]ntr-un institut particular, unde avea s[ prepare doi b[ie\i maghiari care nu =tiau nem\e=te, precum =i un preceptorat la trei b[ie\i rom`ni din Craiova. Eminescu =i Slavici se plimbau acum numai duminicile =i s[rb[torile ]mpreun[ cu b[ie\ii, prin ]mprejurimile Vienei, pun`nd la cale congresul (210). }ntre timp, la 8 aprilie 1871, se f[cu fuziunea celor dou[ asocia\ii de care am vorbit, sub numirea de “Rom`nia Jun[”. Slavici fu ales pre=edinte, iar Eminescu — nici nu se putea altfel — reu=i la alegere ]n calitate de bibliotecar, hot[r`t s[ v`neze cu orice chip c[r\ile ]mprumutate =i nerestituite. Tot Eminescu a fost acela care a redactat, plin de iluzii, adresa c[tre domnitorul Carol I, prin care studen\ii aduceau acestuia la cuno=tin\[ c[ fusese numit membru fondator al societ[\ii, “ad`nc convin=i — scrie Eminescu — cum c[ oric`t de ne]nsemnate ar fi ]n forma lor manifesta\iunile de via\[ a genera\iunii ce are pentru ea viitorul, ele totu=i vor fi privite cu oarecare interes de ]naltul protector al acelui nume ilustru...” (86). Eminescu arat[ ]n toate ]mprejur[rile, pentru aspectele =i formele vie\ii politice na\ionale un interes de adev[rat om politic. }n1870 s-a dus ]mpreun[ cu al\ii s[ salute pe Cuza la Döbling =i a cerut, alt[ dat[, comerciantului B. Gh. Popovici de pe Fleischmarkt, la care tr[sese prin\ul Carol, ]n drum spre Bucure=ti, informa\ii despre acesta (81). }n martie 1871, comitetul central, convoc`nd adunarea general[, d[du pe fa\[ adev[rata situa\ie economic[ =i propuse renun\area la serbare sau am`narea ei. Grupul fanaticilor, din care f[ceau parte Eminescu =i Slavici, primir[ cu indignare aceast[ propunere. Slavici vorbi colegilor mai tineri despre mama Roma, despre divul Traian, Muciu Scevola, Decebal, +tefan, despre Rovine, R[zboieni, C[lug[reni =i alte asemenea locuri comune patriotice, iar tinerimea ]nfl[c[rat[ hot[r], delir`nd =i aplaud`nd s[ mearg[ la Putna cu desagii ]n spinare, cum s-au dus mo\ii la Blaj ]n anul 1848. At`ta a=tepta comitetul, care voia s[ scape de o pacoste. Ironiz`nd pe cei cu “sacul ]n spinare”, el se retrase, l[s`nd pe cine

168

G. C[linescu

ar vrea — =i nu voia nimeni — s[ organizeze serbarea. De aci ]ncolo meritul ini\iativei se datore=te exclusiv av`ntului lui Eminescu, lui Slavici =i al c`torva moldoveni. F[r[ grij[ de r[spundere, ei luar[ asupra lor conducerea lucr[rilor, Slavici ca pre=edinte, iar Eminescu ca secretar, =i, f[r[ nici un concurs efectiv din partea societ[\ii “Rom`nia Jun[” (133, 210), ]n comitetul c[reia se aflau, evit`nd pe de o parte s[ arate c[ n-aveau leg[turi cu vechiul comitet, ]ncepur[ s[ str`ng[ alte fonduri. Ajuta\i =i de un bra=ovean, Diamandi Manole, f[cur[ din nou apel la publicul =i autorit[\ile rom`ne=ti, mai cu seam[ din \ar[, cer`nd sprijine nou[, deoarece suma str`ns[ — aceasta era formula — era insuficient[. C`t prive=te pe Eminescu, cel mai activ, ]ncrez[tor =i modest dintre to\i, el ]=i avea planul serb[rii =i al congresului gata ticluit. Apelul avu un succes nea=teptat. Multe municipii din \ar[ (Bucure=ti, Ia=i, Gala\i, Br[ila, Ploie=ti) votar[ sume importante de bani, a=a ]nc`t serbarea fu asigurat[. Pentru alegerea celei mai bune cuv`nt[ri festive studen\e=ti, Eminescu =i Slavici, emuli ai Convorbirilor literare, f[cur[ apel la o comisie compus[ din V. Pogor, I. Negruzzi =i Titu Maiorescu (86). Eminescu ]nsu=i plec[ ]n \ar[, spre a st[rui ]ntru sprijinirea serb[rii printr-o “campanie ]n pres[”, dup[ ce cu c`t[va vreme mai ]nainte (septembrie, 1870) publicase ]n Convorbiri o noti\[ asupra rostului =i cauzelor am`n[rii festivit[\ii. La 6 august era la Ipote=ti (86). E cu putin\[ ca ]n aceast[ ]mprejurare Eminescu s[ fi mers la Ia=i, spre a cunoa=te personal cercul “Junimii”, pentru c[ atunci c`nd, ]n vara sau toamna anului 1872, cite=te acolo S[rmanul Dionis, el face aceasta ca un vechi cunoscut al societ[\ii. Era, de altfel, ]n coresponden\[ continu[ cu Negruzzi, c[ruia ]i dest[inuia proiectele literare: un roman Naturile catilinare, ce trebuie s[ fie Geniu pustiu, =i citatul tablou dramatic Andrei Mure=an (186). }n afar[ de Negruzzi, mai cunoscuse =i pe P. P. Carp, ]n trecere prin Viena, care ]ns[ ]i l[sase o impresie incert[ (188). Cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte de data serb[rii, comitetul se transport[ ]n “|ata fagilor”. C`nd mai erau opt zile, sosi =i

Via\a lui Mihai Eminescu

169

Eminescu din Principatele Unite =i, cam ]n acela=i timp, =i delega\iunea studen\ilor din Bucure=ti, compus[ din G. Dem. Teodorescu, Ioan Br[tescu =i Gr. Tocilescu. Doi dintre organizatori, Slavici =i Stefanelli, au povestit cu de-am[nuntul ]n Amintirile lor acest eveniment, a=a ]nc`t ne mul\umim s[ desprindem numai silueta lui Eminescu ]n mijlocul acelei adun[ri. Dup[ preg[tiri =i tratative trudnice cu autorit[\ile, dup[ ce ridicar[ porticul festiv =i arcurile de triumf =i se preg[tir[ cu c[ru\e, cuptoare, od[i, s[ primeasc[, s[ hr[neasc[ =i s[ ospitalizeze cu participan\i (Eminescu =i un tovar[= mersese la Crasna cu saci de f[in[ la o preoteas[ ca s[-i coac[ cozonaci) (168), l[s`nd treburile pe seama altora, Slavici =i Eminescu se retraser[ s[ contemple =i, preumbl`ndu-se prin apropiatele p[duri de brazi, meditar[ la partea ce-i preocupa mai de aproape, adic[ la congres. }n ziua de 14/26 august ]ncepur[ s[ pice oaspe\ii, mai numero=i dec`t se a=teptau la ]nceput. Primirea se f[cea la arcul de triumf ridicat la hotarul satului Putna, iar g[zduirea ]n chiliile m`n[stirii (]nchise ]n chip de cetate ]ntre ziduri, ]n mijlocul v[ii Putnei, sub p[duri de brazi), prin sat pe la \[rani =i ]ntr-un mare p[tul pref[cut ]n dormitor. Printre personalit[\ile venite se afla =i M. Kog[lniceanu. Serbarea ]ncepu a doua zi, 15/27 august, printr-o cuv`ntare a lui Slavici ]n fa\a porticului ridicat ]naintea m`n[stirii. Nu mai este ]ndoial[ c[ multora din cei veni\i din \ar[ vorbirea, c`t =i atitudinea servil[ a lui Slavici fa\[ de autorit[\i displ[cur[, neput`nd concepe un patriotism imperial ca al lui Slavici, care ]ns[ era sincer =i nu se purta astfel din team[. Apoi se form[ procesiunea c[tre m`n[stire, av`nd ]n frunte pe membrii comitetului, care purtau e=arfe late tricolore =i \ineau urna de argint =i dou[ epitafe de catifea ro=ie =i albastr[. Convoiul, alc[tuit din c[rturari =i \[rani de-a valma, p[trunse ]n biseric[ =i depuse urna =i epitafele pe morm`nt. Un maior, Boteanu, venit din Fran\a, unde luase parte la r[zboiul franco-german, rosti o scurt[ cuv`ntare, dup[ care, descinz`ndu-se, depuse sabia sa pe morm`ntul voievodului. Fu momentul cel mai emo\ionant,

170

G. C[linescu

=i Eminescu, care st[tuse t[cut =i cu capul plecat al[turi de Stefanelli, v[dit mi=cat, f[cu semn acestuia s[ ias[. Imensa mas[ ce a urmat apoi, la care 1.600 de t[c`muri n-au fost ]ndestul[toare, o parte din participan\i trebuind s[ mai a=tepte, a prilejuit multe cuv`nt[ri, mult[ ]nfl[c[rare =i se-n\elege =i nemul\umiri din partea celor ne]nc[pu\i la ea. Bubuit de treascuri, taraful celor treizeci de l[utari de la Suceava ]mbr[ca\i ]n anterie =i c`nt`nd mar=ul lui Mihai Viteazul, mii de candele =i lampioane aprinse au des[v`r=it fastul acestei s[rb[tori na\ionale sub ochii ]ng[duitori ai comisarului guvernului, rom`n =i el, care n-avea ce imputa unui osp[\ ce se ]ncepea cu “o ]nchinare ]mp[ratului” =i se termina cu fumare de \ig[ri de c[tre doamne. }n afara cur\ii m`n[stirii — priveli=te de poveste — patru oameni ]nv`rteau un bou ]ntreg ]ntr-o uria=[ frigare sprijinit[ pe dou[ furci ]n p[m`nt, iar dogoarea jarului era a=a de mare, c[ Eminescu, minunat de ce vedea, nu se putu apropia. Dup[ mas[ se ]ntinse o hor[ ]n fa\a porticului festiv. Dup[ ce forfota serb[rii se mai potoli, delega\ii studen\ilor se str`nser[ ]n trapeza m`n[stirii pentru a face “congresul”. Comisarul guvernamental, ghicind sterilitatea discu\iunilor, ]i l[s[ ]n pace, iar tinerii, st`nd care la mas[, care urca\i pe scaun ori ]n picioare, ]neca\i ]n fum de tutun, se pierdur[ ]n vorbe g[l[gioase, f[r[ s[ ia vreo hot[r`re. Dou[ erau mai cu seam[ concep\iile ce se izbeau fa\[ ]n fa\[, =i ele caracterizeaz[ cele dou[ lumi deosebite, a rom`nilor din imperiu =i a celor din \ar[. Studen\ii din Viena — Eminescu =i Slavici ]n spe\[ — erau pentru realizarea unit[\ii culturale f[r[ nici o preocupare de cea politic[, aceasta din urm[ trebuind s[ vie de la sine, ba credem c[ Slavici, leal ]mp[ratului, nici n-ar fi dorit dezmembrarea imperiului. Mijloacele propuse erau: conferin\e publice, reviste literare, biblioteci poporale ieftine, propagand[ ziaristic[, concerte =i reprezenta\iuni teatrale. Studen\ii din \ar[, ]n special Grigore Tocilescu, G. Dem. Teodorescu, Iancu Br[tescu, C. Istrati =i Dunca, na\ionali=ti excesivi, preconizau nici mai mult, nici mai pu\in dec`t “uniunea politic[” ]naintea celei

Via\a lui Mihai Eminescu

171

culturale. +i dac[ ace=tia din urm[ d[dur[ dovad[ de obi=nuita u=urin\[ patriotard[ cu care se iritau p`n[ mai ieri la orice pruden\[ politic[, ]n schimb ardelenii ]=i manifestar[ =i ei repulsia fa\[ de “putreziciunea” claselor dominante de dincoace de mun\i, =i un bucovinean, generaliz`nd, zise ]n\epat: “c[ ]ntocmai precum t`n[rul care sufer[ de o boal[ contagioas[ are s[ se lecuisc[ mai nainte de a se fi c[s[torit, Rom`nia trebuie s[ se lepede de p[catele ei, fie bizantine, fie pariziane, mai nainte de a se fi ridicat ]n fruntea neamului rom`nesc”. De aici scandal, du=m[nie =i des[v`r=ita inconcluden\[ a dezbaterilor. }ntr-aceastea, voind s[ se culce =i neav`nd unde, toate ]nc[perile m`n[stirii fiind ocupate, Eminescu descoperi turnul deasupra por\ii m`n[stirii plin cu f`n =i, aduc`ndu-=i aminte de podul de la Blaj, zise: “De minune. F`n proasp[t, aer curat. Liebchen was willst du noch mehr?” =i se urc[ ]n clopotni\[, urmat =i de ceilal\i membri ai comitetului, care se ]ntinser[ ]mbr[ca\i pe jos. Discu\ia din trapez[ a urmat toat[ noaptea ]n clopotni\[, a fost purtat[ prin p[dure =i readus[ ]n m[n[stire, dar nu se vot[ nici programul de propagand[, nici comitetul care s[ conduc[ lucr[rile =i s[ convoace un viitor congres. +i astfel lumea plec[, iar comitetul vechi r[mase s[ lichideze conturile serb[rii, chinuit de ]nt`rzierea banilor ce trebuia s[-i primeasc[. Pentru ob\inerea lor, Eminescu fu trimis ]n \ar[, =i ]ntr-adev[r, nu mult dup[ plecarea lui, banii ]ncepur[ s[ soseasc[, =i orice lucrare fu ]ncheiat[. Dac[ efecte imediate ale acestui congres n-au fost, el a l[sat totu=i anume dispozi\ii ]n sufletul unora, =i de n-ar fi dec`t rolul pe care Eminescu l-a avut ]n preg[tirea lui =i ad`ncul spirit patriotic pe care l-a derivat din el, =i ar merita totu=i s[ umple c`teva pagini din istoria culturii noastre (8, 210, 214). }ntors ]n \ar[, Eminescu ar fi avut timp s[ treac[ pe la Junimea, =i poate c[ a=a a =i f[cut. Dup[ Pop-Florantin, prin septembrie al acelui an, ar fi cerut g[zduire lui Miron Pompiliu =i altora (la Ia=i?). Poetul f[cea declara\iuni ce p[reau excentrice =i care tr[deaz[

172

G. C[linescu

preocup[rile lui tematice schopenhaueriene =i mitologice, care acum sunt clare, ca, de pild[, de a voi s[ mearg[ ]n India ori s[ fie ]nmorm`ntat ]n fundul M[rii Inghe\ate spre a nu putrezi (68). La Viena, unde reveni pe toamn[, ]l a=tepta furtuna. O parte din studen\i erau furio=i ]mpotriva comitetului improvizat, ce organizase serbarea, =i din sim\[minte personale, dar =i dintr-o mentalitate de grup. Studen\imea era divizat[ ]n dou[ tabere sub ]nr`urirea unor discordii politice din \ar[. Eminescu, Slavici =i mai to\i moldovenii din Austria, afar[ de Ioni\[ Bumbac, erau partizanii Direc\iei nou[ junimiste, =i profesau ca atare un “na\ionalism ]n limitele adev[rului”, dup[ defini\ia maiorescian[, av`nd, ]n fond, oroare de =ovinism. Ardelenii ]ns[ erau na\ionali ]n sensul lui Pumnul, B[rnu\iu, Cipariu =i numeau pe ceilal\i cosmopoli\i. Este foarte adev[rat c[ ]nsu=i Eminescu comb[tuse, ]n recenziunea unei bro=uri a lui dl Petrino, ]n care era atacat Pumnul =i =coala sa (O scriere critic[, ]n Albina, ianurie 1870), direc\ia Junimii, dar o meditare mai ]ndelungat[ =i contactul direct cu unii prieteni de la Convorbiri literare ]i schimbase ni=te p[reri ce nici nu se potriveau cu ad`ncimea inteligen\ei sale. “Na\ionalii” de la Viena erau a\`\a\i chiar de unele persoane din \ar[, care, din ur[ politic[ sau ]n chip sincer, vedeau ]n junimi=ti ni=te “agen\i ai str[inilor... ]ntreprinz[tori ai coloniz[rii \[rii cu germani”, a c[ror prezen\[ la morm`ntul lui +tefan cel Mare ar fi fost o profana\iune. }nvenina\i, a=adar, de aceste z`zanii, studen\ii ardeleni imputar[ lui Eminescu =i lui Slavici c[ invitaser[ pe Maiorescu, Pogor =i Negruzzi, “cosmopoli\i”, s[ aleag[ discursul festiv pronun\at la Putna, lucru care, ]i asigurau cei din \ar[, produsese o trist[ impresie. Credem c[ =i persoana aleas[, A. D. Xenopol, era o pricin[ de nemul\umire, dat fiind zvonul originii sale str[ine, cu toate c[ omul era de un patriotism impecabil. Atunci c`nd prin noiembrie se alesese un nou comitet al “Rom`niei June”, ]n frunte cu Ioni\[ Bumbac, cu Ion Slavici =i Eminescu ]n birou, pre=edintele declar[ c[ nu poate prezida un comitet din care fac parte cosmopoli\ii

Via\a lui Mihai Eminescu

173

Eminescu =i Slavici, ceea ce provoc[ vocifera\ii, conflicte =i demisii. Zadarnic se str[dui Eminescu ]ntr-o =edin\[ urm[toare, cu mult[ demnitate ]n argumentare =i ]mbr[\i=`nd dialectica, s[ arate c[ “societatea av`nd de scop perfec\ionarea reciproc[ pe terenul literar-na\ional, aceasta... presupune o divergen\[ ]ntre individe, c[ci, dac[ am avea fiecare din noi acela=i cuprins sufletesc, via\a noastr[ ar fi repetarea aceleia=i individualit[\i ]n mai multe exemplare...” =i c[ “spiritul social nu se dezvolt[, nici se alimenteaz[ prin exclusivism fa\[ cu ideile altuia, ci din contra, ideile ce le aduce fiecare de acas[ intr[ prin socialitate ]ntr-un compromis organic, devin o unitate de ordine superioar[” =i a=a mai departe. Ioni\[ Bumbac o \inu morti= c[ studen\ii cosmopoli\i erau rom`ni r[i “asemenea chiar cum tr[d[torii de patrie”, c[ trebuie s[ fie cineva prost sau pl[tit de str[ini s[ sus\in[ astfel de principii =i, ca ]ncheiere, declar[ dezgustat c[ scuip[ ]n =coala lui Maiorescu =i-n ap[r[torii ei (ms. 2257, f. 224 urm.). Se ]n\elege c[, ]n fa\a acestui “neparlamentarism”, Eminescu ]=i d[du demisia, =i Ioni\[ Bumbac se alese pre=edinte, cu al\i membri, av`nd ca bibliotecar ]n locul poetului pe unul Alex. Grama (86). Dealtfel, Ioni\[ Bumbac, poet =i el =i ]nc[ pentru unii mai ]nsemnat ca Eminescu, nu se afla ]n termeni buni cu poetul — =i aci poate s[ fie pricina ascuns[ a conflictului. Era un tip perorativ =i lung la vorb[ =i plictisea pe poet cu g`ndurile sale. }ntr-o zi, Eminescu, prins ]n mreaja lui oratoric[, pentru a sc[pa, tr`nti c[ciula sa pe mas[ l`ng[ Bumbac, =i plec[ zic`nd: “Acum mai vorbe=te =i c[ciulii mele!” (214). Inde irae! }n cele din urm[, ]nvinse tot frac\iunea “cosmopolit[”, =i cu prilejul Anului Nou, hot[r`ndu-se s[ se fac[ invita\ii la serbare f[r[ deosebire de direc\iuni, convorbitorul c[ciulii ]=i d[du demisia. }ncolo, activitatea societ[\ii, =edin\ele sociale ce se \ineau prin restaurante, cu ziceri din vioar[ =i gur[, nu atr[geau pe Eminescu. O singur[ petrecere ]l veseli. Dup[ propunerea lui Stefanelli, ]ncepur[ de la o vreme s[ se constituiasc[ ]n glum[ ]n “divan domnesc =i ob=teasc[ obicinuit[

174

G. C[linescu

adunare”, cu domn, mitropolit, boieri veli\i, prostime. Se pref[ceau c[ dau vreunuia o boierime =i-l supuneau la ispitiri ]n =tiin\ele duhovnice=ti =i lume=ti, c`t =i cele ost[=e=ti =i p`ng[re=ti. Apoi ]i d[deau carte domneasc[, scris[ cu slov[ =i mireasm[ veche, datat[ la Beciu =i sf`r=it[ cu obi=nuitele afurisenii: “iar de-a fi s[ fie =i cartea noastr[ s[ nu o cinste=ti, =i ]n seam[ s[ nu o \ii, =i r`s =i batjocur[ de ea s[ faci, atunci s[ fii proclet =i anaftim[ =i afurisit de 335 sfin\i p[rin\i din Nichea, =i buricul iadului ]nghit[-te, =i setea Gheenei munceasc[-te, =i focul dragostei ard[-te, =i vinul ]n o\et s[ \i se prefac[, =i berea ]n ap[ s[ \i se schimbe, =i s[ ai parte cu Arie ereticul...” Eminescu, asist`nd ]nt`ia oar[ la acest fel de joc, zise, ]nc`ntat: “Minunat, a=a ]n\eleg =i eu. Este via\[ din via\a noastr[ rom`neasc[ ce se lipe=te de sufletul nostru. M[! felul acesta de petrecere trebuie s[ urmeze ]nainte.” +i ]ntr-adev[r, bun cunosc[tor al limbii vechi, el ]ncepu s[ alc[tuiasc[ cu mult me=te=ug c[r\i domne=ti =i se l[s[ chiar boierit (214). Iarna anului acesta fu chinuitoare pentru Eminescu. Bani de acas[ nu soseau, iar fra\ii — ironie! — ]i trimiteau scrisori nefrancate. Eminovicenii erau sup[ra\i cu boala lui Iorgu =i n-aveau vreme s[ se g`ndeasc[ la Mihai. Din cauza lipsurilor de tot felul, Eminescu se ]mboln[vi de g[lbinare =i “aprindere de ma\e” =i z[cu trei s[pt[m`ni, ]ngrijit, din lips[ de bani, numai de colegii de la medicin[ (33). Tocmai prin februarie se ridic[ de pe boal[: “Ast[zi [10 febr. 1872], ies pentru prima oar[ din cas[ dup[ o troahn[ ]ndelungat[ =i dup[ o des[v`r=it[ lips[ de apetit, care-a \inut mai dou[zeci de zile. }nainte de dou[ zile am ]nceput a avea un apetit mai bun, =i acum reintru ]n obicinuin\ele de mai ]nainte de boal[. M[ simt mai tare, =i g[lbinarea e ca =i disp[rut[ de pe piele =i din fa\[, numai ]n albul ochilor se mai vede.” Din r`ndurile aceste, pe care le scrie p[rin\ilor, se vede c[ tr[ise ]n izolare: “Nimeni nu venea la mine, pentru c[ oprisem pe ori=icine de a veni, =i astfel r[m[sesem numai ]n prada cugetelor =i ]nchipuirilor mele, care numai senine nu puteau fi.

Via\a lui Mihai Eminescu

175

Doctorul mi-a spus c[ principala cauz[ a boalei mele a fost izolarea deplin[ ]n care tr[iesc =i ]ncunjurarea societ[\ii =i a oamenilor. Eu nu cred s[ fie asta. E drept c[ nu m[ duc dec`t foarte rar ]n adunare, ]ns[ totu=i m[ duc c`teodat[.” (193) Pe prim[var[, c`nd se f[cuse mai bine, r[m`n`nd doar cu o durere de urechi, mo=tenire din casa lui Blanchin, ]l chinuia mereu mizeria: “V[ spun drept — se pl`ngea el p[rin\ilor — c[ tr[iesc cu mare greutate. }n momentul ]n care v[ scriu aceste =iruri m[ aflu ]n lips[ deplin[ de bani, a=a ]nc`t voi trebui ca m`ne s[ ]mprumut de la cineva, de=i =i ]mprumutarea e grea, c[ci cunoscu\ii mei, studen\i ca =i mine, n-au nici ei de unde.” Eminescu era hot[r`t, pare-se, s[ urmeze cu tot dinadinsul cursurile universitare, dup[ o p[r[sire de mai bine de un an, fiindc[ acum se ]nscrisese =i ]n semestrul de iarn[ 1871-1872 =i a=tepta numai bani de acas[ (opt galbeni), spre a se ]nscrie =i ]n cel de var[, cum a =i f[cut. }n aprilie se sim\ea foarte bine, dar ]l st`njenea lipsa paltonului =i-i era frig numai cu jacheta. I-ar fi trebuit un “pardessus” (193). S[ fie acum epoca ]n care a cunoscut pe Veronica Micle, t`n[ra so\ie a b[tr`nului profesor Micle de la Ia=i? Cineva pretinde c[ Veronica, venind la Viena s[ se caute pentru o suferin\[ oare=icare, a tras ]n casa unei doamne Löwenbach, unde cunoscu pe poet (120, 123). }ns[=i Henrieta =tia c[ astrala fotografie din epoca studen\iei fusese f[cut[ de Mihai pentru Veronica (61), de=i posesorul fotografiei pretindea, fapt confirmat, c[ ea ar fi fost executat[ la Praga, la fotograful J. Tomàs (123). Dac[ ]ns[ acest lucru s-a ]nt`mplat, atunci anul ]nt`lnirii nu este 1873, cum sus\ine acel cineva, pentru c[ Eminescu nu mai era la Viena, ci 1872 sau altul anterior. +ase luni ar fi stat Veronica Micle la Viena, =i ]n acest timp, timid =i cu privirea ]n p[m`nt, ar fi c[l[uzit-o prin metropola danubian[, povestindu-i ]nt`mpl[ri din via\a marilor g`nditori. Dar Eminescu nu era ]ndr[gostit acum de o femeie, ci de femeia ]ns[=i ]n idealitatea ei, =i Veronica nu-i fu dec`t un prilej

176

G. C[linescu

de a cunoa=te mai cur`nd turbur[rile lui Eros. Sl[bit de boal[ =i lipsuri, f[r[ nici un folos de ordin practic universitar — urmase ]n chip oficial doar trei semestre ca auditor — Eminescu p[r[si Viena, probabil c[tre var[, cu g`ndul de a-=i rezolva situa\ia =colar[ r[mas[ f[r[ solu\ie =i de a c[uta la “Junimea” sprijinul =i ]ndemnul pe care Gh. Eminovici nu putea sau nu voia s[ i le dea. CUPRINS

STUDENT LA BERLIN (1872—1874)

}ntors ]n \ar[, Eminescu se duse plin de n[dejdi la Junimea din Ia=i, care, prin Iacob Negruzzi, ]i dase =i lui =i lui Slavici mari speran\e de a-=i croi un drum cu ajutorul ei. Publicase p`n[ acum cinci poezii ]n Convorbiri literare, =i societatea ]i era cunoscut[ mai dinainte, de c`nd, cu prilejul congresului, cobor`se ]n Moldova, peste var[, de dou[ ori. Cuno=tea pe Negruzzi, pe Maiorescu, pe Pogor =i pe al\ii mai b[tr`ni, iar din cei tineri pe Samson Bodn[rescu, Miron Pompiliu, A. D. Xenopol, =i dup[ toate semnele, venind la Ia=i, tr[gea la Miron Pompiliu (prieten mai vechi din Bucure=ti) sau la Samson Bodn[rescu. Cei care, ca Panu, p[=eau acum pentru ]nt`ia dat[ la Junimea, g[sir[ un Eminescu familiar ]n societate, ]nconjurat chiar de o aten\ie ca pentru un membru important =i vechi. El avusese vreme s[-=i fac[ prietenii, dar =i ostilit[\i, =i plutea abstract peste volubilitatea tuturor, ca un ins ce-=i d[ seama c[ se afl[ ]ntr-o lume cu care orice ]n\elegere este imposibil[ =i zadarnic[. Eminescu nu este un ]nchipuit =i nici dintre acei scriitori ]ncruzi\i ]mpotriva criticii, =i cu toate acestea el era iritabil la observa\iuni =i a scris strofe ironice ]mpotriva criticilor. Aceasta se explic[ prin con=tiin\a neted[ a superiorit[\ii sale, dar mai ales prin cultura sa filozofic[, ce-l f[cea, al[turi de Maiorescu, cel mai de seam[ estet literar al vremii. Este foarte firesc ca t`n[rul

Via\a lui Mihai Eminescu

177

filozof de la Viena s[ fi sim\it irita\ie =i dispre\ c`nd caracuda (a=a se numea o frac\iune spectatoare din cenaclu) repudia o poezie, fiindc[ n-o ]n\elegea, ignor`nd caracterul muzical al liricii, sau cerea exactitate pedant[ ]n adev[rul istoric unei nuvele filozofice. }n aceast[ atmosfer[, sub ochiul ]n\eleg[tor al lui Maiorescu, =i-a citit Eminescu nuvela S[rmanul Dionis, compus[, nu mai este ]ndoial[, la Viena, unde o mai citise lui Slavici (224, II), =i form[ ultim[ a unui proiect de compuneri despre migra\iunea sufletelor. Aceast[ nuvel[, socotit[ de Maiorescu drept capodoper[, s-a =i publicat apoi ]n Convorbiri literare, pu\in dup[ plecarea din nou a poetului la studii. De=i poate prea rigid ca om, Titu Maiorescu a ]n\eles ]ntotdeauna critica =i sub forma unei asisten\e materiale eficace, dar acoperite ]n aparen\e demne. Intuind deci structura intelectual[ a firii lui Eminescu, i-a oferit din partea Junimii un oarecare ajutor b[nesc, un fel de burs[, cu scopul de a-=i urma mai departe la Berlin studiile de filozofie ]ntrerupte, care ]ns[ nu era prea mare, fiindc[ poetul se bizuia ]nc[ pe contribu\ia lunar[ a lui Gh. Eminovici. C[ la Ia=i t`n[rul a re]nt`lnit apoi pe Veronica Micle =i c[ =i-au deschis unul altuia sufletul ]n chip mai cordial este un fapt pe care ]l putem cu certitudine deduce din nevroza sentimental[ a poetului la Berlin. Eminescu plec[, dar, cu impresiunea c[ se sprijin[ pe opinia unui grup de oameni ]n ce prive=te viitorul literar, cu o dragoste hot[r`toare ]n suflet =i cu deciziunea de a-=i sf`r=i studiile universitare =i a-=i croi o existen\[ de sine st[t[toare. Era acum un t`n[r ]n toat[ b[rb[\ia, grav prin studiile f[cute, dar vindecat de sfielile primei adolescen\e, printr-o experien\[ erotic[ pe care trebuie s-o fi c[p[tat, pentru c[ prin h`rtiile sale apar de aci ]nainte oarecare ]nsemn[ri crude, c`te o obscenitate. }nainte de a p[r[si \ara, fu v[zut la un hotel din Boto=ani, petrec`nd ]n tov[r[=ia violonistului Micheru =i a sorii sale Natali\a, \igani am`ndoi prin ob`r=ie, ]nt`iul ]nzestrat cu un talent deosebit =i fost conservatorist la Viena, deci prieten cu Eminescu (]n aprilie 1872, “fratele Micher” era ]nc[ ]n ora=ul cezaro-cr[iesc =i-i c`nta

178

G. C[linescu

lui Slavici) (224, II), cea de-a doua de-o frumuse\e rar[ =i de o u=urin\[ comun[. }n vreme ce Micheru “zicea” roman\e r[scolitoare, promov`nd cu precau\ii delicate melodia spre timpanul poetului, acesta nu-=i lua ochii de la juna curtezan[, care acompania la ghitar[ pe frate-s[u. Apoi Eminescu ]ncepu s[ declame pasionat din versurile sale, ademenind persuasiv, prin priviri str[lucitoare, pe fata ]nc`ntat[, p`n[ ce, ]mb[t`ndu-se cu to\ii, ]ncepur[ s[ execute un program muzical mai libertin, ]n care — spre veselia nepref[cut[ a tuturor — se distinse tot poetul (227). Urmarea fu c[ Eminescu recomand[ ]ntr-o scrisoare pompoas[ din Boto=ani (august 1872), pe dl Toma Micher bun[voin\ei lui Titu Maiorescu, ]n vederea unui concert la Ia=i (224, V). La sf`r=itul lui noiembrie, Eminescu, plecat din \ar[ cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte, nu se ]nscrisese ]nc[ la Universitatea din Berlin, din lipsa banilor pe care — etern[ poveste — ]i a=tepta de acas[, lucru ce-i atrase observa\iile lui +erban, aflat acum la Boto=ani. B[trnul era peste cap de ]ncurcat. Avusese de dat bani lui ginere-s[u, Drogli, cheltuise mult cu boala lui Iorgu, ]nscrisese ]n septembrie pe Matei ca intern la liceul din Boto=ani, unde pl[tise 22 galbeni, =i acum nu se =tia de va putea s[ trimit[ bani =i lui Eminescu, care — culmea nep[s[rii — nu scria dec`t ca s[ cear[ (ms. 2255, f. 301-302, 310). Poetul se ]nscrisese la facultate abia la 12 decembrie 1872, de ast[ dat[ ca student bun, fiindc[ prezentase un certificat de absolvire eliberat de gimnaziul din Boto=ani, ce nu se mai g[se=te ]ns[ printre scriptele Universit[\ii. C`nd =i-a dat Eminescu examenele, pentru a putea deveni din absolvent de trei clase gimnaziale bacalaureat, este =i va r[m`ne, poate totdeauna, o tain[. De altfel, nici nu este o problem[ a=a de chinuitoare cum =i-o ]nchipuiesc unii. Chestiunea este de a =ti dac[ Eminescu a fost mai mult un autodidact dec`t un ins cu studii oficiale, dac[, vr`nd s[-=i fac[ o carier[ universitar[, el ar fi putut aduce titlurile necesare pentru aceasta. Problema este rezolvat[ favorabil de faptul ]nscrierii lui ca student la Universitatea din Berlin, ]n

Via\a lui Mihai Eminescu

179

baza sus-pomenitului certificat, ce trebuie s[ fi fost prezentat, c[ci altfel nu e de crezut c[ i s-ar fi eliberat ]n 1873 un atestat din partea rectoratului, constatator al frecvent[rii cursurilor pe cele dou[ semestre, 1872 =i 1873 (165). De=i la Viena Eminescu declara la facultate c[ urmase ]ntr-un institut particular din Bucure=ti (86), =i cu toat[ b[nuiala unora c[ i se d[duse un atestat de studii secundare din partea lui Silvestru Morariu, membru pe atunci ]n consistoriul din Cern[u\i, iar mai apoi mitropolit al Bucovinei =i Dalma\iei (85), e mai firesc s[ ne ]nchipuim c[ ]n cele trei toamne, 1870, 1871, 1872, Eminescu =i-a depus la Boto=ani examenele cuvenite ca preg[tit ]n particular, ceea ce ]i venea foarte u=or, dat fiind nivelul intelectual la care ]l ridicase frecventarea universit[\ii vieneze. Cu situa\ia =colar[ limpezit[, poetul se ]nscrie la facultate, decis de ast[ dat[ s[-=i vad[ serios de carte =i s[-=i ia doctoratul. De aceea, abia ]n posesia caietului de cursuri Anmeldungsbuch, se =i prezent[ a doua zi la prelegeri, lu`ndu-=i prima frecven\[ la profesorul Dühring =i urm`nd a=a, cu cea mai des[v`r=it[ punctualitate, p`n[ la sf`r=itul lor. Cursurile urmate ]n chip oficial sunt urm[toarele: ]n semestrul de iarn[ 1872-1873, Logica =i principiile filozofiei, Concep\ia istoriei la istorici renumi\i (prof. Dühring); Istoria general[ a filozofiei (prof. Zeller); Istoria Egiptului =i Monumentele Egiptului (prof. Lepsius), iar ]n semestrul de var[ 1873: Istoria modern[ (prof. Droysen), Obiceiurile =i moravurile egiptenilor (prof. Lepsius), Dezvoltarea =i critica filozofiei hegeliene (prof. Althaus) =i Despre optimismul =i pesimismul filozofic =i politic (prof. Dühring) (177, 165). }narmat cu ni=te blocuri mici =i cu cele trebuitoare la scris, Eminescu ]ncepu cu mult[ h[rnicie s[-=i fixeze ]n c`teva linii esen\a prelegerilor, =i a=a se face c[ g[sim ]n manuscrisele lui noti\e de cursuri pornind din chiar ziua ]nceperii lor. A=a, de pild[, la 6 ianuarie 1873, ]ncepea s[ ia ]nsemn[ri de istoria filozofiei, la Zeller, =i continua la 9, la 10 =i mai departe (ms. 2257, f. 11); la 3 mai a=ternea pe h`rtie prima prelegere asupra filozofiei hegeliene a lui Althaus, iar la 5 mai, cursul de

180

G. C[linescu

istoria modern[, ce se ]ncepea cu pacea westfalic[ =i trata ceva mai ]ncolo despre Iagelloni, Valois, Gustav Adolf, Olanda (ms. 2280; ms. 2276 bis passim.). Cursul lui Dühring asupra optimismului =i pesimismului atingea =i literatura, =i ]n spe\[ pe romantici, c[ci ]n noti\e se pomene=te de pesimism la Byron, la Shelley, la Buckle (ms. 2276 bis, f. 26). }ncetul cu ]ncetul, av`ntul ini\ial scade, ]ns[, =i ]nsemn[rile de cursuri ]ncep s[ fie n[p[dite de versuri =i alte lucruri profane. Dup[ cum vedem, studiile urmate de Eminescu ]n acest timp sunt alese exclusiv din domeniul istoriei =i filozofiei, =i orientarea lor ulterioar[ ne ]ndrept[\e=te s[ credem c[ poetul se preg[tea pentru un doctorat cu caracter istoric, filozofia servind ca metod[ de cercetare. Via\a pe care o duce Eminescu la Berlin ne apare ]n linii =terse, din cauza lipsei unor amintiri de felul celor scrise de prietenii de la Viena. Dac[ ]n privin\a studiilor se poate vorbi de mai mult[ aplicare, ]n existen\a poetului aci se observ[ o irita\iune, o nemul\umire ve=nic[ de tot =i de toate, o ne]ncredere boln[vicoas[ ]n sine =i chiar oarecare r[utate fa\[ de oameni, ]n sf`r=it, o nevroz[ cu caracter abulic, a c[rei manifestare este triste\ea hot[r`rilor =i a renun\[rilor brusce, ira\ionale. Caracterul moroc[nos, b[nuielnic, retractil =i exaltat totdeodat[ al poetului de mai t`rziu ]ncepe a da primii col\i de pe acum. S[ fie oare numai o poz[ spiritual[ n[scut[ din lecturile pesimiste? Eminescu era prea inteligent =i prea sobru ]n expresiunea general[ a spiritului ca s[ se coboare la ieftine lamenta\iuni. Convingerea sa c[ “n-ar mai fi putut fi fericit pe lume”, sila de via\a studen\easc[ =i de acel Berlin, “metropol[ a sf`ntului imperiu roman de na\iune german[”, ]n care se c[ia c[ venise =i c[ r[m[sese, ne fac s[ ne g`ndim la felurite pricini, dintre care unele — dup[ ]nse=i vorbele poetului — pot fi inavuabile, “unaussprechliche” (177). Una din cauze putem presupune c[ este aceea=i lips[ de bani ce-l chinuia la Viena, mai plictisitoare acum, dup[ at`\ia ani de priva\iuni. +i-ntr-adev[r c[ =i la Berlin Eminescu bate depe=e urgente ]n \ar[, ca, de pild[, urm[toa-

Via\a lui Mihai Eminescu

181

rea c[tre A. D. Xenopol, cu privire, probabil, la bursa oferit[ de Junimea (ms. 2290, f. 87): “Alexander D. Xenopol, Iassy. Primit-ai scrisorile prin care ceream bani? Trimite minimum pe o lun[. [Mare trebuin\[.] R[spunde dac[ binevoie=ti telegrafic.” Cerea ]ns[ bani =i de-acas[, =i o dat[ cu anticipa\ie pe dou[ luni. Rela\iunile cu familia par din aceast[ cauz[ ]ncordate. Gh. Eminovici nu ]n\elegea nici o independen\[ din partea fiului s[u, voia s[ =tie unde se afl[ =i ce face, =i nici vorb[ c[ a=tepta cu ner[bdare ca poetul s[-=i termine studiile sau s-o ]ncheie ]ntr-un fel, pentru a-=i face odat[ un rost =i a-l scuti de grija trimiterilor de bani. Eminescu ]=i g[sise, dealtfel, o ocupa\ie. Th. Rosetti, agentul diplomatic al Rom`niei la Berlin, lu[ pe Eminescu, pe care ]l cuno=tea din cercul Junimii, la agen\ie ]n calitate de secretar particular, cu o leaf[ ce se urca ]n ultima vreme la 10 napoleoni. Aci poetul avea de f[cut sau copiat scrisori diplomatice confiden\iale, depe=e cifrate =i alte asemenea treburi biurocratice=ti, plictiseal[ compensat[ numai de aceea c[ atare coresponden\[ se f[cea mai mult ]n nem\e=te, =i asta ]i folosea ca exerci\iu de stil. Agen\ia ]i mai da prilejul s[ fac[ cuno=tin\a multor rom`ni de seam[ ]n trecere sau stabili\i la Berlin, bun[oar[ a unui locotinent Bal=, a unei doamne Ghica, n[scut[ Roznovanu, a doamnei Beldiman, n[scut[ Calimah, =i so\ia lui Alecu Beldiman, a lui Matache Beldiman, v[r cu acesta din urm[, mort cam pe atunci la Berlin (192, 194), a lui I. Al. Samurca=, fire=te, care era secretarul oficial al agen\iei, a fra\ilor Nicolae =i Mihai Mandrea =i a altor tineri studen\i rom`ni c`\i se vor fi aflat ]n metropola prusian[. }n privin\a aceasta avem indicii c[ Eminescu n-a tr[it cu totul retras de orice via\[ studen\easc[, ci =i aci, ca =i la Viena, a ]ncercat s[ contribuie la organizarea ei dup[ principii de politic[ cultural[. Lipsa ]ns[ a problemelor na\ionale, ce se puneau ]n chip firesc la

182

G. C[linescu

Viena de c[tre cet[\enii rom`ni ai imperiului, num[rul redus al studen\ilor rom`ni la Berlin, preocup[ri practice academice au f[cut ca aceast[ participare la via\a goliardic[ s[ aib[ un caracter sporadic. Dintr-o ]nsemnare r[mas[ printre h`rtiile poetului, afl[m c[ el a ]ncercat s[ str`ng[ pe tinerii rom`ni din Berlin ]ntr-o societate numit[ “Familia”, c[ prezidase =edin\a constituant[, dar c[ avusese chiar atunci o ne]n\elegere pe chestiuni formale cu cineva, c[ruia era gata, revenind asupra faptului, s[-i dea satisfac\ie “]n marginile adev[rului” (ms. 2286, f. 81). La Berlin se afla acum =i fratele mai mare al lui Eminescu, +erban, venit aci nu se =tie precis ]n ce scop, poate s[-=i termine studiile nesf`r=ite,poate s[ se caute. Poetul ]ns[ ]l vedea rar, =i de la o vreme f[r[ mult[ pl[cere, pentru c[ +erban, ruinat pe din[untru de tuberculoz[, ]l primea cu t[ceri =i ocoluri la ]ntreb[ri (193). La gazd[ Eminescu locuia a=adar singur, cel pu\in o vreme, ]ntr-o total[ recluziune studioas[, iar via\a laborioas[ =i mijloacele de trai — orice s-ar spune — mai sigure ]l fac ceva mai statornic ca la Viena. }n cei doi ani c`t a stat la Berlin, nu-i cunoa=tem dec`t dou[ locuin\e, =i ne vine s[ credem c[ nici n-a schimbat mai multe. }n anul 1873 =edea ]n Albrechtstrasse nr. 6 (Treppen bei Lange), care este ]ns[ chiar casa ]n care a locuit +erban, nu departe de Universitatea regal[ “Friederich Wilhelm”, ]n apropiere deopotriv[ =i de apa Spreei =i de Tiergarten. Casa era un mic hotel burghez de m`na a doua, “Bremer Hof”, cu birt economic la parter, cu ]nf[\i=are corect[, dar mirosind a pensiune ieftin[, una din multele cutii arhitectonice occidentale, care, impun[toare pe dinafar[, dezam[gesc ]n interior prin gunoaiele de pe scar[, mirosul combinat de alimente al apartamentelor =i pestri\a calitate a locatarilor, indicat[ pe tabelele de la u=i. Hotelul avea dou[ caturi =i o mansard[, =i tocmai acest am[nunt din urm[ ne face s[ ne temem c[ Eminescu a putut s[ locuiasc[ chiar ]n vecin[tatea acoperi=ului (165). Via\a intern[ a poetului este mai agitat[ aci, dec`t la Viena, de impulsiuni sentimentale multiple. Eminescu ]ncepe s[ se

Via\a lui Mihai Eminescu

183

defineasc[ de pe acum ca un temperament erotic, pentru care dragostea este o necesitate spiritual[ permanent[. Veronica Micle i-ar fi st[p`nit g`ndurile =i se pretinde c[ poetul i-a trimis =i versuri. Nefericirea a f[cut ca Eminescu s[ fie urm[rit =i dup[ moarte de “eminescologi”, adic[ de un fel de necrofori ]n goan[ dup[ “inedite”, care, ]ndemna\i, poate, =i de intrigi postume, au scos la iveal[, ca ni=te c`rti\e s[p[toare p[m`ntul, o sum[ de fragmente de scrisori ciop`r\ite, ce se afl[ ]n “colec\ia lor particular[”, dar pe care nimeni nu le-a v[zut, pagini suspecte scrise ]ntr-un stil incult, cu “din fire m[ =ti”, “dup[ cum =ti” =i cu contradic\ii uluitoare. Din aceste scrisori, ]n care nu ne putem ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi totu=i cu suficiente argumente, gra\ie relei-credin\e sau ignoran\ei numi\ilor “eminescologi”, suntem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[ greutate, ]ns[! Pentru epoca de care ne ocup[m, ni se spune c[ Eminescu a cunoscut pe Veronica ]n anul 1873 la Viena, an ]n care ]ns[ se afla la Berlin. }ntr-o scrisoare din 1874, Eminescu ar fi scris lui +erban: “Chipul ei nu-mi mai d[ r[gaz s[ studiez ]n pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, cobor`t[ pe p[m`nt, ca s[ m[ tortureze. Frate +erbane, vezi de te intereseaz[ dac[ nu s-a mutat de acolo unde =edea”, iar mai departe: “Un fel de anihilare a voin\ei caracterizeaz[ eul meu. Ochii deprin=i cu slova veche =i ]n\eleapt[, azi, refuz[ s[ mai urmeze drumul care duce la fericire dup[ unii, la deznod[m`nt dup[ p[rerea mea. O, nu te mira, fr[\ioare, de aceast[ schimbare. Vei ]n\elege, c`nd vei afla c[ Amor, zeul atotputinte, mi-a cuprins inima, =i f[r[ s[ vreau sunt sclavul lui.” (120*) }n 1873 =i 1874 +erban era la Berlin, unde a =i murit ]n toamna anului 1874. Deci scrisoarea nu i-ar fi putut-o scrie Eminescu dec`t ]nainte de iunie 1873, c`nd avem semne c[ +erban se afla ]n Germania. Dar ce interes avea poetul s[ afle adresa din \ar[ a Veronic[i, ce nu i-ar fi adus nici o alinare? Ne-ar veni s[ credem

184

G. C[linescu

c[ aceste r`nduri sunt scrise lui +erban ]n timpul =ederii la Berlin — locuia foarte departe — =i fac aluzie la o iubire berlinez[. Dar fiindc[ necroforul eminescolog nu ne d[ nici un fel de justificare autograf[ a r`ndurilor de mai sus, noi ]l putem b[nui chiar de fals — p`n[ la proba contrar[ — expresiunea “slova veche =i ]n\eleapt[” p[r`ndu-ni-se nu o anticipa\ie, ci o imita\ie dup[ “limba veche =i ]n\eleapt[” din Scrisoarea II (publ. 1 apr. 1881). Cu toate aceste greut[\i de ordin documentar, r[m`ne ne]ndoielnic c[ la Berlin Eminescu a cunoscut iubirea ]n toate ]nf[\i=[rile ei =i nu s-a g`ndit numai la Veronica Micle, cu care, dealtfel, la ]ntoarcerea ]n \ar[, nu avea o exagerat[ familiaritate. Pe marginile caietelor sale apar dulci ]nsemn[ri ie=ite dintr-o pan[ st[p`nit[ de melodia unui nume, nebunii caligrafice ]n voia unei reverii: “Clarisse, Bon soir, mon étoil (sic) et mon ange! Clarisse... Bon soir, bon soir! Chère amie... Clarisse Vernetz... Clarisse Vernetz a ta amic[... Clara Brommer... Clarisse Vernetz deine Freundin, Clarisse Vernetz deine Frendin” (M. E., I, 3) S-ar p[rea c[ poetul f[cea exerci\ii de limb[ francez[ juc`ndu-se ]n jurul unei teme sentimentale: “... il a le même amour, que vous connaissait (sic) ... il est le même charmant gentil” (ms. 2259, f. 145 v., 148). }n vremea aceasta ]l surprindem ]ntr-adev[r studiind fran\uze=te, ]ntre dou[ ]nsemn[ri de prelegeri asupra Egiptului. Pe un fragment de text francez roman\ios ]=i sublinia cuvintele necunoscute, spre a le transporta apoi jos ]ntr-un mic vocabular. Cuno=tin\ele sale de limba francez[ erau destul de reduse, dac[ era nevoit s[ caute ]n dic\ionar: lueur, tas, ravir, tiède, aise, ruban, incandescent, fauve, oreiller, enivrer, jarret etc. (ms. 2286, f. 58). }n\elegea ]ns[ =i citea cu prec[dere pe Victor Hugo, din care ]=i copia Sacer esto (Les ch`timents, Livre IV-e) (ms. 2257, f. 16 v.): Non, liberté! non, peuple, il ne faut pas qu’il meure! Oh! certes, ce serait trop simple, en vérité. Qu’ après avoir brisé les lois, et sonné l’heure Où la sainte pudeur au ciel a remonté;

Via\a lui Mihai Eminescu

185

Qu’après avoir gagné sa sanglante gageure, Et vaincu par l’embûche, et le glaive, et le feu; Qu’après son guet-apens, ses meurtres, son parjure, Son faux serment, soufflet sur la face de Dieu; Qu’après voir trainé la France, au coeur frappée Et par les pieds, liée, à son immonde char, Cet inf`me en fût quitte avec un coup d’épée Au cou comme Pompée, au flanc comme César!

Poetul avea aci o mic[ prieten[, Milly, =i ea cu ochi alba=tri, o lucr[toare, cus[toreas[ sau a=a ceva, dintre acele fete de metropol[, care pentru o ne]nsemnat[ consuma\ie ori plimbare devin afectuoase cu sincer[ bucurie =i des[v`r=it[ discre\ie. F[cea c`te o nevinovat[ escapad[ cu d`nsa, ca, spre pild[, aceea de a merge cu trenul p`n[ la apropiatul Potsdam, ]n vreo duminic[ cu soare, c`nd n-avea treburi la Agen\ie (25): Din Berlin la Potsdam merge Drum-de-fer, precum se =tie, Dar[ nu se =tie ]nc[ C-am luat bilet de-a treia. C-am plecat de diminea\a Cu un taler =i doi gro=i +i de g`t cu bl`nda Milly C-ochi alba=tri, buze ro=i. Zice Brahma, tata Brahma, Cum c[ lumea asta nu e Dec`t ardere—unei jertfe }ntr-o vecinic[ c[\uie. Am aprins =i eu luleaua S[ jertfesc lui Tata Brahma,

L`ng[ mine-un =ip cu Kümel +-o bucat[ de pastram[. Zice Darwin, tata Darwin, Cum c[ omul e-o maimu\[; Am nume de maimu\oi, Milly-ns[ de pisicu\[. +i m[ urc ]n tren cu grab[ Cu o foame de balaur, }ntre din\i o pip[ lung[, Subsuori pe Schopenhauer. +-acum =uier[ ma=ina, Fumul pipei lin miroas[, Sticla Kümel m[ invit[, Milly-mi r`de. Ce-mi mai pas[! (ms. 2259, f. 169—169 v.)

Bl`nda Milly era ]ns[ prea burghez[ =i preachibzuit[ ca s[

186

G. C[linescu

devin[ idolul romantic al lui Eminescu, care c[uta ]n dragoste “durere, pasiune =i turbare”. Poetul este posedat de dorin\i violente, purificate de un sentiment al inaccesibilului, vrea demonicul, ]ntrupat ]ntr-o fiin\[ str[lucitoare, aulic[, vrea ]ntr-un cuv`nt o voluptate care s[-i cutremure totdeodat[ de spaim[ sufletul, ca prezen\a unei divinit[\i venerice, nu d[rnicia simpl[ a unei prozaice Milly, a c[rei dragoste este o pensiune ieftin[ a sentimentalismului. Nutrit la scrierile romantice, Eminescu putea fi ]nfl[c[rat ]n circumstan\ele cele mai neprev[zute, =i este de prisos s[ c[ut[m a identifica obiectul izbucnirilor sale erotice, deoarece pare evident c[ punctul de plecare este absurdul, iar agentul lor rezisten\a. Iat[-l, dar, pe Eminescu zv`rcolindu-se ]n pat, cu g`ndul la o “copil[ demonic[”, ce-l respinsese, =i arunc`nd pe h`rtie, dup[ zeci de ]ncerc[ri, turburarea sa de vir contrariat (ms. 2285, f. 122 v. —123): Tu cu cruzime m-ai respins, c`nd am voit, copil[, S[ devastez frumse\ea ta cea dulce, f[r’ de mil[ +i totu=i corpul t[u e plin de-o coapt[ tinere\[, Tu al amorului duios demonic[ pr[sil[. Eu am plecat purt`nd ]n piept durerea-mi toat[ scris[ Precum al prim[verii v`nt duce-n v[zduh o fil[. Dar noaptea c`nd am adormit atunci durerea-mi toat[ Se ghemuie=te-n inima-mi, o arde =-o impil[. P[rea din somn c[ m-am trezit =i te-am v[zut pe patu-mi Bo\ind cer=aful meu cel alb cu m`na ta gentil[. (Ghazel, 20/12, 873)

Dar unele imagina\ii lascive, care sperie austeritatea notelor de studii, ne las[ s[ ]ntrevedem procesul sexual ce st[ la baza acestui demonism pasional. Ca pe un sf`nt Antoniu, goliciunea urm[re=te pe Eminescu, chinuit de o ascez[ impus[ de lipsuri =i sfieli, =i-i d[ false be\ii solitare, cu mirajul unei f[pturi albe “ca zah[rul..., rotund[ la umeri, cu globurile de z[pad[ a s`nilor

Via\a lui Mihai Eminescu

187

p[tate ]n v`rf cu dou[ alunele dogorite, c`t =i mai jos, unde p`ntecele se adun[ ca sculptat ]ntr-un mod concrescut”. Decen\a ne oblig[ s[ p[r[sim citatul acolo unde, ]ncumet`ndu-se pe drumul “organismului inferior al p[rului luciu-negru =i abia ]ncre\it, care-i dumbrava centrului, ce constituie izvorul regener[rii omene=ti”, poetul se ]nd`rje=te ]ntr-o descindere voluptoas[. Oric`t acest zbucium este firesc, ]ndeosebi pentru v`rsta de atunci a poetului, el e ]n acela=i timp unul din elementele constitutive ale erosului eminescian (ms. 2290, f. 16 v.). Activitatea poetic[ a lui Eminescu, la Berlin, pare mai ]nceat[ =i redus[ la simple proiecte. Studiile =i agen\ia ]l absorbeau, =i con=tiin\a artistic[ mai matur[ strunea imagina\ia. }n Convorbiri literare ap[ruser[ doar nuvela S[rmanul Dionis =i dou[ poezii, }nger =i demon =i Floare albastr[, care ]ns[ fuseser[ alc[tuite mai ]nainte. Tot astfel putem presupune c[ multe compuneri t`rzii au fost ]n schimb germinate la Berlin, cunosc`nd metoda de lucru a poetului, dar e greu de determinat care anume, pentru c[ vechile caiete de ]nsemn[ri abandonate au slujit apoi, din lips[ de h`rtie, ca teren de exerci\iu pentru compozi\ii noi, iar caligrafia =i cerneala sunt deopotriv[ de problematice. Planul unor lucr[ri inspirate din legenda dacic[ pare r[s[rit pe vremea aceasta de audieri ale prelegerilor lui Lepsius. Eminescu se g`ndea s[ scrie un poem sau o dram[ ]n patru c`nt[ri, intitulat[ Decebal (ms. 2286, f. 72). Ideea unei tragedii Demon =i ]nger nu dep[=e=te, de asemenea, aceast[ epoc[. Poezia }mp[rat =i proletar, intitulat[ la ]nceput Umbre pe p`nza vremii, a fost ]nchegat[ tot aci, pentru c[, publicat[ ]n decembrie 1874, arat[ evidente ]nr`uriri din Victor Hugo, pe care-l citea acum. +i tot acum trebuie s[ fi prins contur ]n minte Glossa =i, din elemente str`nse la Viena, Cezara (ms. 2276 bis, ff. 43 urm., 64). Cine r[sfoie=te h`rtiile poetului cap[t[ convingerea c[ poeziile sale au ]ncol\it toate ]n minte ]n cei =ase ani de relativ[ lini=te, cuprin=i ]ntre 1870 =i 1876, ]ntre Viena =i Ia=i, =i c[ tot ce public[ dup[ aceast[ dat[ — adic[ tot — nu este

188

G. C[linescu

dec`t o elaborare =i o reexaminare a vechiului material. }ntr-acestea, reputa\ia lui Eminescu se stabilea ]n \ar[, alimentat[ din ur[ mai ales fa\[ de cercul Junimii. }n 1872, Titu Maiorescu publicase Direc\iunea nou[ ]n poezia =i proza rom`n[, articol ]n care, cu toate rezervele =i jignitoarea al[turare de Bodn[rescu, Eminescu era socotit drept cel mai de seam[ poet dup[ Vasile Alecsandri, pre\uire ast[zi mediocr[, dar atunci, dup[ credin\a tuturor, superlativ[. Cur`nd dup[ aceasta, ]n 1873, Maiorescu atac[, ]n Be\ia de cuvinte, Revista contemporan[, care ap[ruse la 1 martie al acelui an. }n furia de a se ap[ra, cei ataca\i se n[pustir[ ]n primul r`nd asupra promo\iei Direc\iei nou[, ]n frunte cu Eminescu. Petre Gr[di=teanu se arat[ scandalizat de apropierea dintre Alecsandri =i Eminescu, pe care ]l numea ]n batjocur[ Emirescu. Poezia Egipetul a acestuia din urm[ i se p[rea o elucubra\ie, rimele for\ate, idea\ia simptom de dezechilibru (84). }ntr-o parodie de operet[, Muza de la Borta-Rece, Mihail Zamfirescu ]nf[\i=a =i pe Eminescu sub numele caricaturizat Minunescu. }n actul I, petrecut ]n Olimp, zeii beau vin egiptean din Egiptul lui Minunescu. Consult`nd Convorbirile =i d`nd peste versuri de Bodn[rescu (Brutn[rescu), Jupiter ]ntreab[ (239): Este oare Minunescu Ce Egipetul a c`ntat?

iar satirii ]i r[spund ]n cor: Nu! acesta-i Brutn[rescu, Tot ca el de nes[rat.

Cu firea sa abstras[, Eminescu a r[mas probabil nep[s[tor — =i poate ironic — =i la laud[, =i la injurie, pentru c[ am`ndou[, ating`nd chestiunea neglijen\elor de form[, ignorau vastele sale preg[tiri pentru re]nnoirea limbii poetice =i caracterul de ]nalt[ experien\[ tehnic[ pe care ]l reprezentau rimele sale, imperfecte poate, dar niciodat[ facile. Acum era absorbit, dealtfel, de preocu-

Via\a lui Mihai Eminescu

189

parea examenelor de doctorat, pe care voia s[ le dea, nu se =tie pe ce temei, pentru c[ la Berlin se cerea un trieniu de frecventare a cursurilor. Dar era cu totul plictisit de via\a studen\easc[ =i dorea s-o ]ncheie c`t m`i cur`nd. “Pe la finea lui august sau ]nceputul lui septembrie — scria el la 18 iunie lui Iorgu — g`ndesc c[ mi-oi ispr[vi examenele =i m-oi-ntoarce-n \ar[. A=tept cu ner[bdare cap[tul vie\ii mele de student, care desigur c[ pentru mine numai pl[cut n-a fost.” (193) Rosetti, agentul diplomatic, nu se afla ]n acest timp la Berlin, ]nc`t, pare-se, vreun venit din partea aceasta Eminescu nu mai avea. De aceea, la c`teva zile numai, poetul face o nou[ scrisoare acas[, cer`nd ratele pe iulie =i august cu anticipa\ie =i f[g[duind s[ nu mai apeleze pentru taxele de doctorat, av`nd oarecare promisiuni din alt[ parte. B[tr`nul era sup[rat ]ns[ cu boala lui Iorgu, ofi\erul, care a =i murit pe toamn[, =i credem c[ nu numai a trimis cu greutate banii ca cheltuieli de drum, dar a somat pe Mihai s[ se ]ntoarc[ numaidec`t acas[. Acesta trebuie s[ fie motivul pentru care Eminescu a f[cut cerere de exmatriculare la rectorat =i a ridicat ]n ziua de 25 iulie un certificat de audiere a cursurilor ]n cele dou[ semestre frecventate, la care trebuie s[ se adaoge speran\a c[ s-ar fi putut ]ntoarce alt[ dat[ s[-=i ia doctoratul sau i-ar fi fost cu putin\[ s[ se prezinte la alt[ universitate cu o lucrare preg[tit[ ]ntre timp ]n \ar[. Rosetti ]ns[, ]ntorc`ndu-se, opri pe Eminescu =i, pentru ca s[-i fac[ posibil[ =ederea la Berlin f[r[ ajutoare de acas[, ]i spori salariul la 10 napoleoni. }n aceste condi\iuni, poetul renun\[ la ideea de a se ]napoia ]n \ar[ =i r[mase =i peste var[ la Berlin. Spre sf`r=itul anului, Rosetti p[r[si postul, fiind numit membru al Cur\ii de Casa\ie, iar ]n locul s[u veni N. Kre\ulescu, care p[str[ lui Eminescu atribu\ia =i salariul. V[z`ndu-se pus la ad[post ]n privin\a existen\ei, poetul a trebuit s[ cugete c[ cel mai nimerit lucru era s[ r[m`n[ mai departe la Berlin, spre a-=i preg[ti pe ]ndelete doctoratul. De aceea, la chem[rile, pe care le ghicim violente, ale lui Gh. Eminovici, Eminescu r[spunde ]ntr-un t`rziu, justific`ndu-se

190

G. C[linescu

cu oarecare umor (ms. 2258, f. 169): “N-am putut pleca la moment din Berlin pentru c[ Rosetti mi-a f[cut cu putin\[ ca s[ r[m`n. El mi-a ridicat leafa la agen\ie la 10 napoleoni pe lun[ =i, fiindc[ era singur aici, neav`nd pe nimeni ]n cancelarie, am crezut de datoria mea s[ r[m`n c-un om la a c[rui opinie bun[ am \inut =i \in. El ]n urm[ a fost numit membru al Cur\ii de Casa\ie =i, la urma=ul lui, fostul ministru Kre\ulescu, am intrat ]n acelea=i condi\ii, ]ntr-o vreme ]n care eram de neap[rat[ trebuin\[ aici. Dac[ \i-a= fi scris d-tale, ai fi zis, dup[ cum obicinuie=ti, c[ umblu cu minciuni, c[ umblu s[ te-n=el =. a. N-am voit s[ m[ expun la asemenea laude =i de aceea am t[cut. }n sara chiar ]n care am primit bani din Lipsca prin casa Wertheimer, m-am dus la agen\ie =-am anun\at lui Rosetti plecarea mea =i, dac[ n-am plecat, d-ta vei crede c[ nu-s a=a de nebun s[ fi stat numai de flori de cuc aici.” La 6 decembrie 1873, Eminescu se ]nscrie din nou la Universitate =i urmeaz[ foarte serios cursurile celor dou[ semestre, p`n[ la ]nchiderea lor, la 30 iulie 1874. De ast[ dat[ se vede ]n compunerea programului o orientare ]nspre =tiin\ele juridice. Frecventa acum, ]n semestrul de iarn[, pe celebrul Bonitz (Principii de filozofie), pe Dernberg (Institu\iile =i Istoria =i antichit[\ile dreptului roman), pe Lepsius (Istoria egiptean[), iar ]n semestrul de var[ 1874, pe Nitsch (Istoria roman[), pe Dühring (Economia na\ional[), pe Poggendorf (Geografie fizic[) =i pe Munk (Fiziologia nervilor) (177, 165). E greu de crezut c[ poetul, care era a=a de curios ]n materie de cultur[ =i at`t de pu\in preocupat de partea practic[ a activit[\ii universitare, s-a m[rginit la un num[r at`t de restr`ns de cursuri. Ca =i la Viena, el =i-a alc[tuit un program oficial, calcul`nd taxele =i ]mp[c`ndu-se cu planul de studii, dar a urm[rit =i alte cursuri. }ntr-un caiet al s[u g[sim ]nsemnate toate cursurile dintr-un semestru, care pare s[-l fi interesat, cu ar[tarea zilelor =i cu un orar al[turat, din care reiese c[ s-a g`ndit serios s[ le frecventeze. B[nuim c[ este vorba de semestrul de var[ 1874,

Via\a lui Mihai Eminescu

191

deoarece apare pe list[ cursul de Geografie fizic[ al lui Poggendorf. Nu credem c[ a p[=it vreodat[ la cursurile juridice notate acolo (Beseler, Despre dreptul public ]n ora=ele Americii septentrionale; Gneist, Dreptul public ]n Anglia actual[; Behrend, Izvoarele dreptului german), ]ntr-at`ta ]l plictisiser[ prelegerile lui Dernberg. A f[cut o gre=eal[ ]ns[ dac[ n-a ascultat pe Du Bois-Reymond (De mensura temporis in nervorum et musculorum actionibus). Ne ]ndoim iar[=i c[ a avut s[ mearg[ la Dove (Optices phenomena), la Bellermann (Historiam musices aevi medii inde ab initio doctrinae Christianae, usque ad Franconem de Colonia), la Ermann (Observationum geographicarum et physicarum), la Kippert (Geographiam et etnographiam Europae antiquam quatenis horis). Dar ar p[rea curios ca poetul, care va ]ncerca s[ fac[ un vocabular de limb[ sanscrit[, s[ nu mearg[, m[car ]n treac[t, la cursurile lui Ebel (De iusta ratione linguae sanscritae in linguarum comparatione), la acela al lui Weber (Kalidasae Malakagnimitra), la Zeller (De natura religionis), la Bastian (De mithologia comparativa) sau chiar la Petermann (Grammaticam linguae Chaldaicae) (ms. 2280, f. 43 v.) Eminescu se mutase acum la Charlottenburg, pe Orangenstrasse, la vreo v[duv[, probabil, care d[dea camere mobilate cu chirie =i care nu-l sup[ra cu nimic pe domnul student. Casa, proprietate a unui sculptor Wolgast, avea ]n fund priveli=te ]nspre ni=te ]ntinse gr[dini =i str[juia cu fa\ada un parc, ]nconjurat[ de lini=ti rurale ca o cas[ de \ar[. Un tramvai cu cai ducea, trec`nd prin Tiergarten, p`n[ aproape de Universitate, c`nd nu voiai s-o iei pe jos pe larga alee cu copaci ]nal\i (165). Poate la aceast[ locuin\[ face aluzie poetul ]ntr-un ]nceput de compunere ]n proz[, care, prin urmare, s-ar referi la epoca berlinez[. Autorul ]=i aminte=te c[, pe c`nd era ]nc[ la Universitate, colinda pe ici pe colo pe uli\i, pe la anticari =i, r[scolind vechiturile, lua ce i se p[rea mai bizar =i mai fantastic, duc`ndu-se apoi acas[, unde, ]nchis ]n odaia bine ]nc[lzit[ prin astuparea sobei, citea elucubra\iile =i le ]nsemna ]n Fragmentarium. “Locuiam — declar[ autorul — ]ntr-un

192

G. C[linescu

sat aproape de ora=ul universitar; ]mprejurimile locuin\ei mele [erau] foarte lini=tite, c[ci... locuia ]n acea cas[ numai mo=negi b[tr`ni.” (Ms. 2278, f. 14). Eminescu ]=i vede tihnit de treburile sale, plictisit numai de pedanteria biurocratic[ a lui N. Kre\ulescu, zis =i “Pergament”, care ]i sc[zuse leafa la 30 taleri =i ]l f[cea s[ alerge la po=t[ pentru a comunica ]n \ar[ fel de fel de nimicuri, c`nd un fapt nou veni s[-i turbure ritmul lent al studiilor. Titu Maiorescu, prev[z`nd c[ avea s[ vin[ la Ministerul de Instruc\ie, ]i propune s[-l numeasc[ la catedra de filozofie de la Universitatea din Ia=i,]n cazul, fire=te, c`nd el ar fi intrat ]n minister, cu condi\ia ca Eminescu s[-=i dea c`t mai cur`nd doctoratul. Acest eveniment revel[ la poet o stare de spirit profund original[. Fie sfiala, fie un exagerat sim\ al r[spunderii, poetul d[ r[spunsuri evazive =i chiar oarecum ironice =i, mai la urm[, pune chiar condi\ii. El scrie lui Maiorescu c[ ]i mul\ume=te pentru perspectiva numirii lui la Universitate, dar crede c[ e venit[ prea cur`nd pentru con=tiin\a lui; c[ o docen\[ liber[, cu scopul de a face prelegeri asupra unui domeniu restr`ns din filozofie sau de a comenta texte, cum ar fi, spre exemplu, Kant sau Schopenhauer, mai-mai ar primi, dar =i aci i-ar trebui unele cuno=tin\e speciale de =tiin\e naturale =i antropologie, pe care nu le are, pentru c[ nu prev[zuse putin\a unei catedre universitare. Am gre=i dac[ am socoti c[ Eminescu ]ncearc[ s[ resping[ propunerea prin evaziune. Expunerea ce urmeaz[, a vicisitudinilor studiilor sale filozofice =i a opiniilor sale metafizice, este o form[ timid[ de a-=i manifesta ]nc`ntarea =i turburarea, un fel de a dovedi, prin modestie, serioasa sa dispozi\ie =tiin\ific[. El depl`nge aci influen\a nefast[ a lui Herbart, prin profesorul vienez Zimmermann. Filozofia lui Herbart, dup[ cum se =tie, are la baz[ o psihologie bazat[ pe o realitate simpl[ =i indestructibil[, a c[rei ac\iune const[ ]n a se conserva. Reac\iunea ]mpotriva altor existen\e ce vor s-o distrug[ este reprezentarea, iar mecanica acestor reprezent[ri d[ cheia sufletului. Cu drept cuv`nt se pl`nge Eminescu: “}n

Via\a lui Mihai Eminescu

193

aceast[ prelucrare a conceptului am prelucrat intelectul meu ]nsumi dup[ conceptul herbartian, p`n[ la zdren\uire. C`nd ]ns[, dup[ opinteli =i dep[n[ri de luni, Zimmermann ajunse la ]ncheierea c[ exist[ ]ntr-adev[r un suflet, dar c[ acesta ]nsu=i este un atom, am dat dracului caietele mele =i nu m-am mai dus la prelegeri.” Poetul d[dea a ]n\elege c[ ar fi fost ]n stare, ]ntemeindu-se pe filozofia lui Schopenhauer, s[ aduc[ o contribu\ie proprie, pe care o vedea ]n introducerea unor antinomii ]n jurul intemporalului, pe baza voin\ei de a tr[i, ce pune ]n mi=care intelectul ]n chip de istorie, drept =i politic[, dar ]n alt sens dec`t al evolu\iei ideii hegeliene, unde existen\a =i cugetarea sunt identice. Cugetase ]n acela=i timp =i la legile de dezvoltare ale culturii rom`ne=ti, pe care voia s[ le g[seasc[ ]n chip empiric, ]nl[tur`nd teoretic importul institu\iilor str[ine (177). Maiorescu insist[ din nou pe l`ng[ Eminescu s[-=i dea doctoratul la o universitate unde nu se cerea treniul =i-l rug[ s[-i spun[ c`\i bani =i ce timp i-ar trebui pentru aceasta. +i mai evaziv, poetul se pl`nse c[ “del[ =nuruit[” zis =i “b[tr`nul pergament”, adic[ N. Kre\ulescu, nu-i las[, cu scriptele lui confiden\iale, destul r[gaz de lucru, c[ se c[ie=te c-a venit =i c-a r[mas la Berlin, c[ din Berlin nu poate pleca din felurite motive, din care unele “unaussprechliche”, c[, ]n sf`r=it, c`nd e vorba s[ fie pus ]n fa\a hot[r`rii, firea i se d[ pe fa\[ =i devine nefericit. Era el care ]ntreba acum pe Maiorescu c`t r[gaz =i ce sum[ i-ar putea acorda. Se vede din coresponden\a ce a urmat c[ Eminescu a ]n\eles de la o vreme c[ poate ]ncepe cursuri la Universitatea din Ia=i la 1 mai, ca docent, f[r[ titlu de doctor, urm`nd a se re]ntoarce la Berlin prin octombrie, spre a-=i depune examenul. Dar Maiorescu privea altfel lucrurile. Venit ]n fruntea Ministerului de Instruc\ie, el pretinde hot[r`t lui Eminescu s[-=i dea doctoratul spre a putea fi numit ]n chip corect suplinitor, p`n[ la un eventual concurs, =i ]l ]ntreb[ asupra sumei de bani trebuitoare. Poetul se hot[r] ]n sf`r=it s[ cear[ 300 de taleri, promi\`nd c[ va pleca c`t mai cur`nd la Iena spre a-=i

194

G. C[linescu

preg[ti =i da doctoratul. Atunci amabilul ministru d[du ordin s[ i se ordonan\eze numaidec`t dintr-o disponibilitate a ministerului 100 de galbeni, care fur[ trimi=i la Berlin, spre a fi nu mult dup[ aceea pricin[ de atacuri ]nver=unate din partea liberalilor (177; 224, IV). }n vederea cursului ce spera s[-l \in[ ]n cur`nd la Ia=i, ]ncepu probabil Eminescu s[ traduc[ Critica ra\iunii pure a lui Kant, spre a se servi de ea ca text de comentat (ms. 2258). Purtarea lui Eminescu ]n aceast[ ]mprejurare fu din cele mai ciudate. O carier[ str[lucit[ i se deschidea din senin ]nainte, =i nici un scrupul c[ s-ar ]n=ela pe sine lu`ndu-=i un titlu nemeritat nu-=i avea rostul, dac[ ]=i lua hot[r`rea de a-=i ]ndeplini datoria, ulterior, ca profesor. Sunt indicii c[ primise ]ns[rcinarea sau sugestia de a face investiga\ii ori o lucrare cu caracter istoric, ceva asupra rela\iunilor noastre cu Polonia =i alte \[ri ]nvecinate, pe baza documentelor din Europa Central[. Nu suntem siguri dac[, primind cei 300 de taleri, Eminescu a c[l[torit pe malurile Rhinului =i la Weimar a=a cum ar reie=i dintr-o scrisoare a c[rei autenticitate nu ne este ]nc[ dovedit[ (121). Dar este absolut sigur c[ poetul a plecat ]ntr-o lung[ “odisee arheologic[ =i istoric[”, ce s-a ]ncheiat f[r[ nici un rezultat. }nt`i se duse la Königsberg, unde, g[zduit de un coleg de universitate, fiu de negustor, lu[ contact cu directorul arhivei, spre a vedea de putea g[si documente privitoare la |[rile Rom`ne, polone de pild[, ]n afar[ de cele publicate ]n Corpora documentorum. Dar cercetarea nu-i fu ]ng[duit[ dec`t cu ]nvoire scris[ de la Berlin, ceea ce, necesit`nd interven\ii diplomatice, sl[bi r`vna lui Eminescu. El are o cazuistic[ special[ de a justifica renun\[rile. I se pare, ]n cazul de fa\[, c[ o cercetare cu autoriza\ie oficial[ e plin[ de incalculabile r[spunderi, c[ nu e ]ndeajuns de preg[tit s[ citeasc[ documentele, ]n sf`r=it, ]ncearc[ s[ ne conving[ c[ renun\area sa este un scrupul, un act de ]nalt[ demnitate profesional[. }ns[ nu trebuie s[ desconsider[m =i argumentul lui c[, nepreg[tit ]n paleografie, n-ar fi putut descifra documentele, dac[ nu cumva avea alte motive de a pleca din Berlin.

Via\a lui Mihai Eminescu

195

“E altceva — zice el — a face cercet[ri pentru sine ]nsu=i, care gre=ite chiar fiind nu au nici un caracter oficial, =i altceva c`nd, ca reprezentant (cel pu\in à peu près) al unui guvern, cercetezi cu toat[ responsabilitatea moral[ documente vechi, de-a c[ror autenticitate =i analiz[ arhaic[ at`rn[ tran=area unei chestiuni de politic[ militant[ poate. }n sfr`=it, pentru a ]ncerca deschiderea u=ilor arhivei pe calea mare a rela\iilor interna\ionale ]mi lipse=te ]ncrederea ]n mine, nefiind spe\ialist ]n descifrarea documentelor =i av`nd ]n aceast[ privin\[ mai mult[ rutin[ =i bun-sim\ dec`t ]n\elegerea tuturor greut[\ilor =i criteriilor, de care chiar scriitorii ]nsemna\i sunt ]nvin=i. Iat[ dar preocupa\iunile r[zg`ndite ]n dou[ zile de-a r`ndul, care m-au decis de a nu ]ncerca — cel pu\in nu acum =i nu cu mijloacele mele actuale — cercet[ri asupra documentelor, care poate se mai afl[ ]nc[ nepublicate ]n arhivul din Königsberg.” }n loc s[ se ]ntoarc[ la Berlin, Eminescu se ]ndreapt[ spre \ar[, trec`nd prin Cracovia =i Lemberg. }n Cracovia constat[ c[ documentele ce-i puteau fi utile, de-acolo, ]ncepuser[ a fi publicate chiar de directorul Arhivei. La Lemberg voi s[ scoat[ fotografie de pe portretul unui arma= rom`n, ajuns mare cancelar al Poloniei, =i d[du t`rcoale bisericii Movile=tilor (192). Ideea de a-=i da doctoratul acum ]l p[r[se=te cu totul, =i nici vreun ban din cei 300 de taleri trimi=i de Maiorescu se pare c[ nu mai are. Iritat de tirania obliga\iei de a da examenul a=a de repede, ori nemaicutez`nd s[ ]nceap[ din nou via\a de la Berlin, poate atras =i de dorin\a de a revedea pe Veronica Micle, Eminescu ]=i pune ]n g`nd s[ mearg[ la Ia=i, s[-=i g[seasc[ un rost, proiect ce-l muncea de mult =i pe care l-a dezv[luit odat[ unui prieten de aproape: “Nevoind nici s[ ]mp[rt[=esc soarta fra\ilor mei, risipi\i prin streini, nici s[ adaog la lipsa lor, am decis s[ m[ ]ntorc ]n \ar[ peste c`t[va vreme =i s[ m-arunc iar[=i ]n valurile vie\ii practice. Mi-e indiferent cum — eu =i a=a nu mai pot fi fericit ]n lume; iar muncind nu-mi vor lipsi trebuin\ele de toate zilele, precum ’mi lipsesc adeseori

196

G. C[linescu

azi. }mi venise ]ntr-un r`nd idei, adic[-n anul trecut, ca s[ cer un ajutor de la Junimea, dar am fost ]n Ia=i =i m-am convins ]n persoan[ cum c[ societatea nu are mijloace, iar din sacrificii personale ]n sensul strict al cuv`ntului nu mi-a trecut nici prin minte vodat[ ca s[ tr[iesc. Am deci o rug[ c[tre tine. +tiu c[-i sup[r[toare, =i numai eu =tiu c`t m-a costat p`n[ m-am decis a lua condeiul ca s[-\i scriu. Caut[-mi o acupa\iune ]n Ia=i — ea poate fi foarte modest[ =i ne]nsemnat[, c[ci nu sunt preten\ios =i =tiu a tr[i cu pu\in. De vei g[si ceva, scrie-mi, dar nu spune nim[nui. Dac[ s-ar putea s[ tr[isc ]n Ia=i, s[ lucrez f[r[ s-o =tie nime, mi-ar p[rea =i mai bine. De nu vei g[si ocupa\iune pentru mine, f[-te ca =i cum n-ai primit scrisoarea mea, scrie-mi de altele, =i eu voi ]n\elege =i voi tace. M[ vei ]ntreba poate de ce nu m-am adresat c[tre persoane mai influente dec`t tine — dar cu c`t cineva e mai influent, cu at`t trebuie s[ ]mi calc mai mult pe inim[, pentru a m[ adresa la el. Ei nu cunosc aceste st[ri suflete=ti, la ce s[ te expui la oameni care chiar prin vorba lor cred c[-\i fac onoare dac[ \i-o adreseaz[. Voi s[ reintru ]n nimicnicia din care am ie=it.” (Ms. 2255, f. 311.) }n vreme ce Maiorescu credea pe poet v`r`t p`n[-n g`t ]ntre tomuri, la Iena, spre a-=i preg[ti o carier[ pentru care nu era chemat, acesta, ]mpins de demonul s[u, sosea pe furi= la Ia=i, ca s[ ]mplineasc[ destinul unei vie\i zbuciumate =i nefericite. CUPRINS

BIBLIOTECAR +I REVIZOR +COLAR (1874—1876)

Cu ajutorul sau nu al lui Vasile Pogor, la care ar fi tras ]n gazd[, Eminescu, “doctorand ]n filozofie”, avu norocul s[ fie numit la 23 august 1874 director al Bibliotecii centrale din Ia=i, ]n locul lui Samson Bodn[rescu, trecut la direc\ia +colii normale de la biserica

Via\a lui Mihai Eminescu

197

Trei Ierarhi. }n ziua de 30 august, ]n aula Universit[\ii, depunea jur[m`ntul ]n fa\a rectorului +tefan Micle. Titu Maiorescu, ministru de instruc\ie, afl`nd de aceast[ evaziune de la studii, semnase, se ]n\elege, numirea, ]nt[rit[ prin decret la 16 octombrie 1874, d`ndu-=i seama, p[trunz[tor cum era, c[ aripa cea larg[ a poetului nu putea fi ]nchis[ ]n gratiile str`mte ale bunului-sim\ obi=nuit. Eminescu, la r`ndul lui, era ]nc`ntat de postul s[u, care, pl[tit cu 200 lei noi, ]i deschidea ]nainte perspectiva rafturilor pr[fuite ale s[lii de lectur[, ]n umbra c[rora avea r[gazuri nesf`r=ite de a se deda studiilor sale. Numai un om al c[r\ilor ]=i poate da seama de bucuria libert[\ii de a putea sta ]nchis ]ntre infolii, f[c`ndu-=i din chiar exerci\iul voluptos al intelectului un mijloc de trai. “Sunt fericit — ar fi zis Eminescu — c[ mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratic[ =i dornic[ de cercetare. Ferit de grija zilei de m`ine, m[ voi cufunda ca un budist ]n trecut, mai ales ]n trecutul nostru at`t de m[re\ ]n fapte =i oameni. Voi fi obligat moralmente dlui Pogor, care m-a g[zduit =i care mi-a g[sit acest culcu= demn pentru iernile noastre friguroase. }n\eleg prin ierni schimbarea r[ut[cioas[ a semenilor no=tri, care caut[ s[ loveasc[ chiar =i-n acei ce nu se pot ap[ra. Cunosc n[ravurile politice de la noi, de aceea m[ ]ngrijesc, cu toate c[ trebuie s[ m[ bucur de norocul ce-a dat peste mine.” (Arh. St. Buc., Minist. Instr. pe 1874, dos. 2588) (121*) De bucurie c[ sc[pase de pribegia ]nfometat[ a anilor de studen\ie, poetul, naiv, uit[ s[ ia ]n primire biblioteca cu inventar de c[r\i =i mobilier ]n regul[, spre sup[rarea lui de mai t`rziu. Cu hot[r`rea de a avea totdeauna o ocupa\iune “=tiin\ific[ =i literar[”, el spera s[ se preg[teasc[ repede, ]n tihna bibliotecii, pentru doctorat =i s[ plece apoi ]n Germania, spre a-l ob\ine. “Pe la mijlocul lui noiembrie m[-ntorc ]n Germania pentru examene — se-n\elege c[ coelesta deorum gratia favente, nefiind caz ]mpiedic[tor. C[l[toria mea va avea de scop ]nainte de toate depunerea doctoratului. P`n[ atunci m[ voi pune ]ns[ ]n corespon-

198

G. C[linescu

den\[ cu dl H`jdeu, pentru a afla de la el numele dic\ionarelor auxiliare (a limbii latine corupte din acel timp =i a prescurt[rilor uzitate pe atunci), =i toate preservativele critice, pe care cineva trebuie s[ le aplice la documente, pentru a afla dac[ sunt autentice sau apocrife; c[ci ]n critica documentelor nu e permis a visa. }nainte de plecarea mea =i ]narmat cu toate mijloacele necesarii pentru-o asemenea activitate, v[ voi anun\a pentru ca s[ binevoi\i a mijloci eliberarea actului sus-men\ionat, cu permisiunea de a vizita arhivele secrete ale statului prusian.” (192) Scrupulozitatea care dest[inuie ]n Eminescu pe marele poet l-a l[sat ]ns[ ]n via\a practic[ om f[r[ ap[rare. Preg[tirile ce se vede a le fi f[cut ]n vederea documenta\iei — exerci\ii de paleoslav[, de gramatic[ latin[, copieri de documente slavo-latino-bizantine — ]i m[resc mereu sentimentul r[spunderii =i-l ]ndep[rteaz[ de ac\iune. Aceea=i con=tiinciozitate ]l ]ndeamn[ s[ porneasc[ la inventarierea tuturor opurilor din bibliotec[, ceea ce nu =tim de-a izbutit s[ fac[, dar care l-a ]mpiedicat, f[r[ ]ndoial[, s[-=i preg[teasc[ lucrarea. C[r\ile din rafturi au asediat pe fostul bibliotecar de la Cern[u\i =i de la Viena =i l-au stupefiat cu totul cu mirosul lor de piele =i h`rtie. Eminescu voia s[ revolu\ioneze biblioteca cu tot dinadinsul. Av`nd naivitatea s[ cread[ c[ rostul ei este de a fi o fereastr[ permanent deschis[ spre gr[dinile culturii actuale, el se porne=te ]nfl[c[rat s-o sporeasc[ =i s-o fac[ un instrument util de munc[. }n acest scop intr[ ]n negocieri cu un librar anticar =i ]ntocme=te o list[ de opere tip[rite =i manuscrise ce ar fi trebuit s[ fie cump[rate de stat. Cu un l[udabil sim\ de cultur[, el ]=i d[ seama c[ f[r[ o colec\ie de manuscrise o oper[ serioas[ de istorie literar[ veche nu se poate ]ntreprinde, deoarece produc\iunea mirean[ din secolele XVI, XVII =i XVIII a circulat netip[rit[, =i nu numai c[ face un raport ]n acest sens locurilor ]n drept (60), dar el ]nsu=i ]=i d[ ultimul ban ca s[-=i procure o h`r\oag[ veche cum ar fi Vedenie ce au v[zut un schimnic Varlaam de la M[n[stirea Secului din Moldova la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la

Via\a lui Mihai Eminescu

199

]ntruparea M`ntuitorului nostru Is. Chr. 1821 (ms. 2307, f. 6 urm.; ms. 2306, f. 42) =i alte multe, relativ at`t de multe c[ filologul Gaster a putut s[ scoat[ din ele un material apreciabil pentru a sa Crestoma\ie. Toate aceste nobile inten\iuni sunt ]ns[ ]ntunecate — o, zei! — de o crim[ oribil[, dezgust[toare! Pierz`nd intui\ia gardului ]ntre ce e al s[u =i ce e al ob=tii, Eminescu ar fi sustras din mobilierul bibliotecii dou[ scaune, una mas[, un dulap nou =i altul vechi, spre a se servi de ele pentru uzul s[u personal. Din fericire, lumea de bine a prins de veste repede aceast[ tic[lo=ie =i s-a gr[bit — vezi, Doamne! — s[ arate poetului, cum s-a ar[tat =i lui Oscar Wilde, c[ geniului nu-i este ]ng[duit s[ surpe temeliile morale ale societ[\ii! }ntre timp, Eminescu ]=i statornice=te domiciliul ]ntr-o odaie mare, ]n casele din curtea bisericii Trei Sfetite, unde, prin generozitatea lui Samson Bodn[rescu, mai locuia =i Miron Pompiliu, =i ]n urm[, c`teva s[pt[m`ni chiar Slavici, to\i tineri afirm`ndu-se ]n cercul foarte eteroclit al Junimii. Lipsa de griji, lini=tind spiritul, spori puterea de munc[ intelectual[ a poetului, dar nu-i schimb[ firea nep[s[toare pentru regimul fizic al vie\ii. El profesa acum un fel de ]ntoarcere la natur[ gen J.-J. Rousseau, fiindc[ ]=i g[sea ]n aceast[ doctrin[ ]ndrept[\irea instinctelor sale silvestre, oroarei sale de complica\iuni sociale. Pretindea anume c[ “fiecare lucru trebuie s[ vin[ la timpul lui”, s[ corespund[ adic[ unei necesit[\i fire=ti, pentru a-=i ]ng[dui astfel s[ doarm[ ziua =i s[ colinde noaptea, s[ m[n`nce pe apucate =i s[ r[stoarne ]ntr-un cuv`nt ni=te obiceiuri care pentru noi au devenit natur[ (210). Omul care dormise pe paie m`r`ia c`nd cineva venea s[ i le ]ntoarc[, =edea pe un scaun de lemn alb ]n fa\a unei mese ordinare de brad, ca acelea de la cr`=m[, bea ap[ dintr-o doni\[ =i-=i \inea h`r\oagele prin l[zi, pe jos, pe dup[ sob[, fiindc[ era un animal s[n[tos, cu sim\urile externe foarte indurate, dar cu o singur[ sensibilitate l[untric[ acut[: aceea spiritual[. Sila de arhitectonic, de aulic se dezv[luie la Eminescu ]n c[utarea locuin\elor. De=i mijloacele sale

200

G. C[linescu

]i ]ng[duie un interior modest, dar stilizat, el umbl[ dup[ surp[turi de mahala aproape s[teasc[, dup[ zidiri dezolate =i primitive, ]n sf`r=it, dup[ bordei, ]n lutul c[ruia pare c[-l atrage un instinct al c[tunului. }ntr-un r`nd =edea ]mpreun[ cu Miron Pompiliu =i un alt prieten, mic impiegat, ]ntr-o cocioab[ de pe Valea Pl`ngerii (206). B[tea mahalalele =i ]mprejurimile p`n[ la miezul nop\ii, t`r`nd =i pe al\ii, pe la Copou, pe la Socola, printre vii, pe valea Bahluiului, =i-i pl[cea s[ se-nfunde prin cr`=me =i dughene m[rgina=e, ]n c[utare de vin bun, care nu-l ]mb[ta, dar ]i d[dea o euforie caracterizat[ prin lacrimi de duio=ie =i produc\iuni muzicale lume=ti. M`nca chiar ]ntr-un astfel de birt mic, zis La cerdac, al unui neam\ Leopold sau Ferdinand, om de inim[ =i foarte creditiv, care amintea pe departe de bunul tat[ Wihl de la Viena (206). Cei trei tineri nec[s[tori\i =i litera\i, ]n frunte cu Eminescu, duceau astfel de via\[ sub sfintele zidiri ale Trei Ierarhilor, ]nc`t c[snicia lor c[p[t[ numirea pu\in m[gulitoare de balamuc. Dar, sub un anume raport, erau to\i sociabili, c[ci frecventau nu numai Junimea, dar =i unele saloane minuscule, cum ar fi acela al dnei Matilda Cugler, atunci c[s[torit[ cu Burl[, sau al dnei Micle, poete am`ndou[ =i dispensatoare de ceaiuri literare (210). O nou[ nefericire familial[ ]nce\o=eaz[ ]n aceast[ vreme sufletul lui Eminescu =i-l abate poate de la g`ndul unei grabnice re]ntoarceri ]n Germania (224, V). Fratele s[u +erban murise ]ntr-un spital din Berlin, bolnav de tuberculoz[ =i c[tre sf`r=it cu manifesta\iuni de aliena\ie mintal[. }ntre\inerea lui ]n ospiciu costase bani, =i agentul diplomatic Kre\ulescu nu se c[dea s[-=i ia asupr[-=i o atare cheltuial[ (33). O interven\ie la Ministerul de Instruc\ie Public[ r[mase f[r[ rezultat din lips[ de fonduri.Poetul ]nsu=i n-avea bani: “+ti\i ce va s[ zic[ a tr[i ]ntr-un ora= rom`nesc cu o sum[ ca aceasta [adic[ cu 200 lei], unde nu exist[ nici un mijloc social pentru confortul amploiatului mic. Aicia trebuie s[ fii sau ]n r`ndul proletariatului or[=enesc, sau ]n r`nd cu oamenii cari au =i avere privat[.” (192) Cu grija de a t[inui mamei sale, Raluca, aceast[

Via\a lui Mihai Eminescu

201

veste dureroas[, Eminescu ]ncearc[ s[ conving[ pe b[tr`n c[ este obligat de a pl[ti datoriile r[posatului. Gh. Eminovici nu se afla la Boto=ani, ci la Praga, ]n c[utarea celor dou[ fete ale sale, ]mboln[vite de tifos la ]ntoarcerea de la b[ile Teplitz (Boemia), unde cheltuiser[ — dovad[ de firea nechibzuit[ a b[tr`nului — sume considerabile (192). Eminescu se repezise cu pu\in ]nainte la Boto=ani, pentru vreo cinci zile, f[r[ s[ b[nuiasc[ vestea care-l a=tepta abia la Ia=i. Cu acest prilej =i-a v[zut toate rubedeniile, a fost =i la schitul Agafton, la m[tu=a sa Fevronia Jura=cu, unde la o =ez[toare de maici ar fi auzit =i ]nsemnat de la o c[lug[ri\[ t`n[r[, Zinaida, povestea lui C[lin. Asupra b[tr`nelor m[tu=i provinciale poetul n-a f[cut o impresie satisf[c[toare. Fie c[ demnele femei s-au speriat de ocupa\iunea extravagant[ pentru ele a poetului, fie c[ acesta, din mali\ie, s-a dedat fa\[ de d`nsele la poze stranii, impresia a fost de acelea ce se exprim[ cu cl[tin[ri din cap =i ridic[ri de ochi la cer. O m[tu=[ surprinde pe poet plimb`ndu-se prin cas[ ]n palton =i b[t`ndu-se cu pumnii ]n piept. La b[nuiala vreunui junghi =i recomanda\ia unui tratament adecvat, Eminescu r[spunse hamletian: “Eu am fost, sunt =i voi fi”. “Ce crezi c[ citesc eu aici!” — se adres[ el c[tre o \a\[ Profir[, cu glas solemn. “Vreo carte de filozofie” — r[spunse femeia. Iar Eminescu, cavernos: “Etichetele cur\ilor ]mp[r[te=ti”. (159) La Ia=i, poetul se afund[ ]n treburi cu optimism, =i num[rul h`rtiilor umplute cu pove=ti =i ]nsemn[ri spore=te ]n chip vertiginos pe masa de brad =i prin col\urile od[ii. De=i nu putuse merge la Berlin pentru doctorat, nu-l p[r[sise cu totul g`ndul acesta =i al prelegerilor kantiene, de vreme ce prin martie 1875 mai scria c`teva pagini de traducere din Critica ra\iunii pure. Era ]n afar[ de aceasta ]n coresponden\[ cu editorul Brockhaus din Leipzig, la al c[rui Conservations-Lexicon colabora, =i lucra la un Dic\ionar al limbii sanscrite, ceea ce d[ de b[nuit c[ voia s[ devin[ un indianist, spre a lua contact cu buddhismul prin textele originale (121; ms. 2255, f. 31). Tot acum ]=i face debutul ]n ]nv[\[m`nt la Institutul academic

202

G. C[linescu

din Ia=i, unde, pe toamn[, Xenopol ]l las[ s[ suplineasc[ cursul de logic[. Fusese numit ]n noiembrie =i ]ntr-o comisie examinatoare. Spiritul absolut al lui Eminescu se tr[deaz[ =i aci, ca =i ]n preg[tirea doctoratului, ca =i la bibliotec[. }n\eleg`ndu-=i datoria ]n chipul unei mari r[spunderi, el se pl`nge pe de o parte de lipsa mijloacelor pedagogice, pe de alt[ parte face preg[tiri excesive ]n vederea cursului, c[ut`nd s[ alc[tuiasc[ singur un manual de logic[ ce lipsea (192). De altfel, ]n afar[ de biografiile rom`nilor ilu=tri, pe care le preg[tea pentru enciclopdia lui Brockhaus (ms. 2255, f. 31), str`ngea material pentru un manual de lectur[ ce-i fusese cerut chiar de Maiorescu =i pe care nici vorb[ nu l-a f[cut (ms. 2306, f. 1 urm.). Nu mult dup[ aceea, ]n al doilea semestru al anului =colar 1874—75, deci c[tre prim[var[, Samson Bodn[rescu, care preda limba german[ la institut, fiind, se vede, prea ocupat cu altele, l[s[ ]n locu-i pe Eminescu ca profesor de limba german[ la cursul superior. Institutul, care avea =coal[ primar[, gimnaziu, liceu =i internat, se afla ]n strada Muzelor, ]n casele ocupate mai t`rziu de +coala de fete “Oltea-doamna”, =i avea un corp profesoral compus din elemente distinse, ]n majoritate universitari =i junimi=ti, ca N.Culiano, P. Poni, Gr. Cob[lcescu, St. V`rgolici, A. D. Xenopol, ]n frunte cu I. M. Melik, directorul poreclit ]n Junimea =i Mirmilic. Eminescu, a=a de exigent fa\[ de el ]nsu=i ]nc`t ]=i surpa funda\iunea lucr[rii pentru a voi s-o sape prea ad`nc, p[=i ]n clas[ cu planul prestabilit de a scoate din elevii s[i germani=ti des[v`r=i\i. El nu era, cu toate pletele sale date pe spate, un bard declamatoriu =i vanitos, care se las[ lingu=it de tineri =i alunec[ repede la recitarea propriei opere, la cererea unanim[ a clasei. +colarii au sim\it aceasta numaidec`t. Meticulos, s`rguitor, naiv de nepedagogic ]n credin\a c[ tinerii ciraci urm[reau ]n chip sincer s[ ]nve\e limba german[, cu ]nc[p[\`narea ]n lucrurile practice pe care o ar[tase =i cu prilejul serb[rii de la Putna, poetul se dovede=te, spre uimirea b[ie\ilor, un profesor de-o pedanterie barbar[. El ]=i f[cuse ]ntr-un caiet un catalog propriu

Via\a lui Mihai Eminescu

203

=i urm[rea mi=carea cursurilor ]n dubl[ contabilitate. }n caiet ]=i ]nsemna lec\iile pe care avea s[ le fac[ ]n cutare zi (d. p.: “Pentru mar\i conjugarea verbului auxiliar haben; pentru vineri sein”), lec\ia din care examinase pe fiecare elev, =i nu numai c[ distribuise materia ]n diferite zile ale cursului dup[ un anume program, dar ]mp[r\ise pe =colari ]n serii, dup[ aptitudini, d`nd la fiecare serie sau chiar individ altceva de preg[tit. Astfel, ]n clasa I superioar[, unde avea ca elevi pe numi\ii Albu, Alevra, Antoniade, Apostoleanu, Apostolide, Buicliu, Cern[tescu, Cerne, Cincu, Condopolu, Criste, Desila, Dimitriu, Fotino, Frigator, Ionescu, Lambrino, Miclescu, Milicescu, Mitache, Nanu, Petrovan, Pilat, Pipi, Schabner, Stamate, Stamatiu, Str[jescu, Stroici, Tatovici, T[utu, Tulbure, Vincler, Vidra=cu, Voinescu, f[cea mar\i: gramatic[ =i exerci\ii de traducere; joi: citire cu ]ndeletniciri asupra citirii, iar s`mb[t[: gramatic[ =i exerci\ii din [manualul lui] Ahn. Pu\inii elevi din clas[ erau urm[ri\i cu str[=nicie =i, ca s[ nu uite cumva, Eminescu ]=i nota ]n carnet c[ ]ntr-o joi — de pild[ — avea s[ pretind[: I. Citirea curent[ a § 8 ]ntreg; II. Traducerea curent[ a §-ului II =i III. }nv[\area pe de rost a patru strofe din § 2. }n clasa a II-a superioar[, unde preda luni =i s`mb[t[, avea vreo 25 de b[ie\i, pe P`cleanu, Nanu, Istrati, Theodor, Frey, Stati,Novleanu, Sigmund, Orleanu, V`rgolici, Milicescu, Negel, Melidonovici, Costinescu, Borisof, Stroici, Mo\oc, D. Matasaru, Mo\oc, Vasiliu, Naum, Cincu, M[nescu, Pruncu, Emanoil. Aici ]i ]mp[r\ise ]n slabi, mai ]nainta\i, =i mai ]nainta\i, d`ndu-le la cei slabi =i mai ]nainta\i partea I din Ahn, iar la ceilal\i, partea a II-a din Ahn =i traduceri din Schiller. P`cleanu, bun[oar[, traducerea din Schiller, Istrati numai din Ahn, I § 93, Emanoil din Ahn, p. II. Anul acesta a tradus pe c`t se pare =i actul II din Wilhelm Tell. Eminescu preda =i la cursul inferior ]n clasa a III-a, ]n care se aflau printre elevi =i viitorii gazetari =i oameni politici C. Mille =i V. G. Mor\un. Cu pu\inii =colari de aci se purta foarte energic =i era nemul\umit de ei. Mar\i =i vineri f[cea cu ei gramatic[ =i traducere, iar miercuri, citire =i exerci\ii.

204

G. C[linescu

}i examina des, \in`nd socoteal[ de lec\iile la care ]i ascultase =i not`ndu-i dup[ o scar[ prudent[ cu slab, mijlociu, bine (ms. 2269, f. 71-73). Dup[ c`t[va vreme de astfel de munc[ =i nota\ii, =colarii, ]n special cei din curs superior, mai to\i de familii bogate, ]ncepur[ s[ murmure. Eminescu era =i nervos, pedepsea =i d[dea note rele, =i acest fapt poate fi pus ]n leg[tur[ cu starea s[n[t[\ii sale. Suferea de o aprindere la ]ncheietura genunchiului, ce-l st`njenea ]n mi=c[ri. Dac[ leg[m acest accident de paralizia reumatic[ a m`inii drepte, de care, cu un an mai ]nainte, la Berlin, zicea c[ sufer[, de boala suspect[ de la Viena, de manifesta\iunile morbide de aceea=i natur[ ce-l vor cuprinde ]n cur`nd =i care presupun o cauz[ veche, ne vine s[ credem c[ unul din motivele inavuabile ce ]mpiedicau de la o munc[ statornic[ pe poet este infec\ia luetic[, ]nt`mplat[ ]n cursul acestor ani, poate chiar la Viena. Sc`nteia revoltei o form[ pedepsirea lui V. Dimitriu din clasa a II-a superioar[, viitor profesor universitar. Dup[ o scurt[ conjura\ie, insurgen\ii din cursul superior se hot[r`r[ s[ se pun[ ]n grev[. +i c`nd, ]ntr-o diminea\[, la orele 8, Eminescu intr[ ]n clas[, nu g[si pe nimeni, deoarece to\i elevii, ]n chip demonstrativ, se baricadase ]n sala de gimnastic[, refuz`nd cu hot[r`re parlament[rile. Ei revenir[ ]ns[ la ora urm[toare a lui Culianu, spre a ar[ta direc\ia protestului lor. Imit`nd pe cei de la cursul superior, elevii din clasa a III-a inferioar[ f[cur[ =i ei demonstra\ii ostile, ie=ind unul c`te unul din clas[ la intrarea lui Eminescu, care, livid, uluit, privi defec\iunea cu lini=te ironic[, totdeodat[ =i amar[. Mirmilic, directorul =i =eful pedagogilor, Hurjui, umblar[ s[ ]n[bu=e cu asprime revolu\ia, dar elevii s-au \inut d`rzi trei zile. O ]ncercare de a-i decima prin foamete a r[mas infructuoas[, pentru c[ insurgen\ii au luat cu asalt m`ncarea din m`inile oamenilor de serviciu. Au urmat apoi elimin[ri, amenin\[ri, dar totul s-a potolit, cum era =i firesc. Institutul avea nevoie de b[ie\i-clien\i care s[ pl[teasc[, =i isp[=itorul fu Eminescu. }n semestrul urm[tor el fu ]nlocuit cu P. Paicu, scutind astfel =coala de prezen\a sa primejdioas[ (231). Totu=i, la 18 iunie poetul nu ]ntrevedea acest

Via\a lui Mihai Eminescu

205

deznod[m`nt, fiindc[ lui Maiorescu, care-i propunea func\ia de revizor =colar, ]i r[spundea c[ e satisf[cut cu c`=tigul de l.n. 367, c`t lua de la Institutul academic =i de la +coala normal[, unde prin urmare, de asemeni preda lec\iuni (224, V). Nu trecu mult, =i o nou[ vicisitudine am[r] sufletul poetului. De cur]nd se prip[=ise la Ia=i D. Petrino, poet pe at`t de considerat ]n unele cercuri pe c`t de lipsit de talent, f[c`nd parte ]ns[ din ]nalta noble\e bucovinean[ =i primit din aceast[ pricin[ cu mult[ aten\ie ]n societatea bun[ ie=ean[. Era un t`n[r dezechilibrat, alcoolic, desfr`nat, care risipise o avere ]ntreag[ ]n petreceri =i \`ra prin saloane doliul — poate chiar sincer — al mor\ii so\iei sale, c`ntat apoi ]n versuri lugubre =i fade. De cur`nd familia sa primise de la ]mp[rat baronatul, dar t`n[rul, ]ntr-un elan de na\ionalism ce acoperea ]ns[ =i o disperare economic[, hot[r] s[ emigreze ]n \ar[. }n acel an, 1875, ]mplinindu-se o sut[ de ani de la conven\ia ce d[dea Austriei Bucovina, stabilirea lui Petrino ]n \ar[ lu[ propor\iile simbolice ale unui protest al noble\ei locale. Discursul vehement \inut de el la serbarea comemorativ[ organizat[ la Ia=i, reputa\ia de poet, manierele lui teatrale =i afectate de t`n[r blazat, dar mai ales rela\iunile ]n lumea de sus, la care trebuie s[ ad[og[m =i o mare doz[ de adula\ie, evident[ ]n dedicarea poeziilor, f[cur[ din Petrino nu numai un personaj la mod[ ]n saloanele moldovene, dar =i un obiect al aten\iunilor oficiale. Pentru a i se da o sinecur[, ]i fu oferit[ direc\ia Bibliotecii centrale, de\inut[ de Eminescu, pe care o ceru — zice-se — ]ndemnat de Andrei Vizanti, liberal ]ngust =i p[tima=, suplinitor al catedrei de istorie =i literatur[ rom`n[ de la Universitatea ie=ean[ =i du=man ]nver=unat al lui Titu Maiorescu, din cauza unei noti\e ironice cu prilejul unei dedica\iuni compuse ]ntr-o latineasc[ fantezist[ (121). Titu Maiorescu a acceptat aceast[ machina\iune ce trebuia s[ izbeasc[ ]n “Junimea” =i a numit, drept compensa\ie, pe Eminescu, pe ziua de 1 iulie 1875, revizor =colar pe dou[ jude\e, Ia=i =i Vaslui, ]n locul lui Naum, sco\`ndu-l dintr-o func\iune tihnit[ =i propice studiilor =i d`ndu-l drumurilor de \ar[ =i incertitudinilor

206

G. C[linescu

luptei de partide. Petrino se bucura ]ns[ de simpatii largi ]n cercurile ie=ene, =i Maiorescu n-a putut face altfel sau a socotit c[ nu face r[u. Petrino nu avea motive s[ simpatizeze pe Eminescu =i pentru c[ acesta scrisese cunoscutul articol cu privire la bro=ura sa Pu\ine cuvinte..., =i fiindc[ reputa\ia cresc`nd[ a acestuia i-o primejduia pe a sa. De aceea, ]n chip insidios, ]=i lu[ concediu pentru dou[ luni =i rug[ pe Eminescu s[-l suplineasc[ ]n acest timp, pentru ca s[ preg[teasc[ — dup[ cum vom vedea — un motiv de acuza\ie ]mpotriva lui. Aceast[ ]nt`mplare a umplut de bun[ seam[ de am[r[ciune pe Eminescu, =i a=a, prin concep\ie =i boal[, deschis tuturor deprim[rilor. Neput`nd s[-=i manifeste fa\[ de lume sup[rarea, el ]=i v[rs[ focul ]n odaia lui neor`nduit[, la masa de brad, unde ]ncepu s[ injurieze cu vehemen\[ steril[ pe Petrino, ]ntr-o sum[ de diatribe versificate, ca (ms. 2261, f. 282): Petri-Notae Impresurat de creditori, se vede, +i neput`nd pl[ti cu rele rime, Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime, S[ ne-am[ge=ti cu versuri centipede. Presupun`nd c[ nu te =tie nime, C[ e=ti martir ai vrut s[ faci a crede. Mai bine masca de paiazzo-\i =ede, C[ci ne-am convins de mult de-a ta m[rime...

sau acestea ]n care se face aluzie la baronatul lui Petrino (Demetrius baron de Trei-Sarmale, Le baron de Trois-Etoiles) =i la ]nrudirea lui cu bog[ta=ul Petrovici-Armis, care-i l[sase averea pierdut[ ]n petreceri (ms. 2289, f. 16, 24): De vre\i s[ =ti\i, lectori, ]ntreag[ spi\a Din care a ie=it poetul jalnic: N-a fost sc[ldat ]n floare de n[valnic, Nici l`ng[ tronuri nu-i s[dit[ vi\a.

Via\a lui Mihai Eminescu

207

Poemul legendar nu-i falnic, Bacalul Petcu s-au numit ml[di\a, Bulgar armeano-grec din Podgori\a, Pe care ru=ii l-au f[cut nacialnic. Din Chi=in[u trec`nd ]n Bucovina, C-un von austrieci-l suduir[ +i de l-au mazilit a lui nu-i vina. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vestite Armis! faci ]n lume larm[, C[ci Armis e=ti, n[scut cu spad[-n m`n[...

ori, ]n sf`r=it (ms. 2268, f. 18): Cunoa=tem noi mai bine cum vin astfel de poame: Tu te-ai fugit din \ar[ de creditori =i foame. }n vremea cea din urm[ nu =tiu de-ai fost s[tul, Pe c`nd tr[iai cer=indu-\i parale pe Raul. +i toat[ ziua-n col\uri p`ndeai pe la Pardini S[ vezi de nu e nimeni s[-\i dea doi fiorini etc.

Cu tot scepticismul ]n privin\a tr[iniciei noii slujbe, Eminescu se a=eaz[ la lucru cu o str[=nicie a=a de lipsit[ de orice diletantism, cu at`ta clarviziune pedagogic[ =i social[ =i spirit administrativ, ]nc`t acest an reprezint[ pe o suprafa\[ mic[, ]n istoria ]nv[\[m`ntului rural ]nainte de Haret, cel mai ridicat nivel al con=tiin\ei culturale na\ionale. Noul revizor avea atribu\iuni ]ndoite, administrative =i pedagogice, trebuia, ]ntr-un cuv`nt, s[ conduc[ cancelaria revizoratului =i s[ fac[ inspec\iuni la =colile dependente de circumscrip\iile sale din jude\ele Ia=i =i Vaslui. Pentru aceast[ munc[ extins[, dar nicidecum odioas[ unui intelectual, Eminescu era retribuit cu salariul ]ndoit de c. 500 l.n. (212, 50 de fiecare jude\), sum[ considerabil[ pe acele vremuri. Orice aluzie, a=adar, la mizeria poetului ]n aceast[ epoc[, trebuie explicat[ prin alte pricini, cum ar fi incertitudinea, dec`t prin insuficien\a teoretic[ a mijloacelor de trai (117, 60).

208

G. C[linescu

Chiar ]n vara aceea — credem — s-au \inut sub supravegherea lui Eminescu o serie de conferin\e pentru ]nv[\[torii din jude\ul Ia=i, conferin\e la care n-au luat parte dec`t 24 de in=i din 54, ceea ce noul revizor, spirit absolut =i neconcesiv, consemn[ cu asprime ]ntr-un raport oficial. }nc[ din august el porni pe drumurile de \ar[, ]n tr[sur[ sau c[ru\[, cum i-a fost la ]ndem`n[, s[ viziteze =colile din jude\ul Vaslui, ]n vederea reorganiz[rii ]nv[\[m`ntului primar ce se preg[tea. Impresia general[ pe care i-o f[cur[ aceste =coli fu rea. Frecven\a mic[ a copiilor, abuzurile primari– lor, s[r[cia =i mortalitatea \[ranului, silit s[ presteze munci ]n natur[ spre a acoperi vechile datorii, toate acestea ]l f[cur[ s[ cread[ c[ =coala devenise un lucru de prisos. Filozoful social, preg[tit ]ntre Viena, Berlin =i Putna, avea naivitatea s[ ridice raportul pe care ]l ]naint[ peste vreo lun[ ministerului la nivelul unei adev[rate solu\ii sociale, preconiz`nd schimbarea sistemului de d[ri =i organizarea unui regim mai liber al muncii. Ceea ce te izbe=te aproape dureros ]n activitatea de func\ionar public a lui Eminescu este imensa lui bun[-credin\[ =i destoinicie administrativ[, capacitatea lui de munc[ inteligent[ =i practic[ totdeodat[, bunul-sim\ des[v`r=it ]n toate ac\iunile, care ar fi f[cut ]n alte ]mprejur[ri din el un mare organizator =i care totu=i ne apar ca =i ridicule de optimism, ]ntr-o vreme obscur[, ipocrit[, ]mp[timat[ de politicianism. Dureros de ridicul este, deci, raportul revizorului sociolog, care depl`nge ]n el mortalitatea copiilor de v[rsat negru, anghin[ difteric[ =i alte boli, dup[ ce ]nsemnase ]n carnet =i unele leacuri ]mpotriva lor, pe care le-a recomandat probabil \[ranilor, ]mpotriva c[m[t[riei la \ar[ =i a proastei economii s[te=ti, d`nd solu\ii practice pe care n-avea cine s[ le citeasc[. Ca un adev[rat Pestalozzi r[t[citor, Eminescu str[b[tu furtunos drumurile jude\ene, aspru =i nemul\umit, asem[n[tor ]ntr-aceasta mult lui Gh. Eminovici, cu deosebire c[ acela era domn absolut pe mo=iile sale, ]n vreme ce el comanda c[lare pe un cal de z[pad[. La M`nje=ti se indign[, g[sind un singur =tiutor de carte, care deci costase pe stat 7.737 lei n. }nv[\[torul epileptic de la Dume=ti, fiind asuprit de primar,

Via\a lui Mihai Eminescu

209

e propus spre mutare ]n comuna Lazu. }n Scheia g[se=te =coala ]nchis[, la Z[podeni, o =coal[ ne]nc[p[toare. La Flore=ti admir[ frumoasa biseric[-m`n[stire neispr[vit[. Cu tr[sura a mers mai departe ]n Rediul, Brodoc, B[lteni, Rafaila, Dele=ti =i altele, d`nd instruc\iuni =i mustr[ri, recomand`nd sau permut`nd pe ]nv[\[tori, nemul\umit c[ g[sea b[nci numai de form[, =coli f[r[ orologiu =i f[r[ clopo\el, copii pu\ini, lefuri nepl[tite, avertismente neexecutate (ms. 2306, f. 45 v; 60). Dup[ un scurt popas administrativ ]n Ia=i, Eminescu porni iar[=i ]n inspec\iuni, de ast[ dat[ ]n jude\ul Ia=i, cu acelea=i mijloace de locomo\iune =i poposiri ]n sate, care-i atr[geau glumele Junimii (152): Eminescule, poete, Umblai ]n cabriolete Luni ]ntregi, din sat ]n sat, +colile de inspectat.

Ca nalt revizor =colar, Stai ]n gazd[ la primar +i cu prim[ri\ele }\i ]ncurcai i\ele.

Idilele cu prim[ri\ele sunt, desigur, b`rfeli din partea “caracudei”, dar adev[rul este totu=i c[ revizorul rumina ]n cl[tinarea bri=cei amorurile sale inestinguibile pentru Veronica sau o oricare alt[ femeie, c[ci ]ntre un raport de inspec\ie =i o statistic[ comparativ[ de cheltuieli cu ]ntre\inerea =colilor, apar ]n caietul s[u de ]nsemn[ri fugitive versuri de dragoste pentru o femeie cu ochi limpezi: S[ mai pun ]nc[ o dat[ M`nu\a ta la piept — +i-n ochii t[i cei limpezi S[ m[ uit lung =i drept.

Apoi pe a ta gur[ S[ te s[rut cu foc +-apoi s[ plec ]n lume, Copil f[r’ de noroc...

pentru una cu ochi verzi: U=or este a-\i spune C[ mult frumoas[ e=ti Cu fa\a ta de cear[, Regin[ din pove=ti.

C[ cu a ta z`mbire M[ farmeci =i m[ pierzi, C[-nveninat de-amoru-\i M[ uit ]n ochii verzi...

210

G. C[linescu

sau, ]n sf`r=it, pentru o femeie fa\[ de care, ca un nou Arvers, ]=i t[inuise cu voluptate amar[ iubirea (ms. 2288, f. 2, 4, 6): Iubind ]n tain[ mi-am impus t[cere, G`ndind t[cerea c[ ]\i place \ie.

Inspec\iile la =colile de \ar[ l-au f[cut pe Eminescu s[ cunoasc[ mai de aproape starea social[ a \[ranului, abuzurile arenda=ilor =i func\ionarilor administrativi, infiltrarea micilor capitali=ti ]n chip de c`rciumari =i c[m[tari, s[ str`ng[, prin urmare, un material sociologic, care, ]n alte condi\iuni de via\[, ar fi fost punctul de plecare al unei ]ntinse opere de sociologie na\ional[, iar a=a a fost numai informa\ia unor admirabile articole de gazet[ =i a unei conferin\e. Ca =i Caragiale, Eminescu a trebuit s[ vad[ c[ singura cale la ]ndem`na sa, greoaie, dar sigur[, de a corecta r[ul era propaganda satiric[ prin teatru. Pe imprimate de ale prefecturii jud. Vaslui, din vremea deci a inspec\iilor, sunt aruncate ideile unei comedii, Gogu-tatii (ms. 2254, f. 262 urm.), care vrea s[ ]nf[\i=eze mediul de \ar[ cu eroii s[i tipici: marele proprietar d-nul Subpapuc, t`n[rul proprietar Barbu Vultureanu, v[taful hr[p[re\ al celui din urm[, Pavel Intentationem, boieria veche ]n persoana lui Stratomir Frige-linte, fa\[ de noua genera\ie reprezentat[ prin Gogu-tatii, Napoleon P[t[rl[gic[, subprefectul pl[=ii Dezbr[c[toreni, negustorul Leizer Solzangezind, st[p`nul birtului “La Birlicul de aur” =i al\ii asemenea. Un alt proiect de proz[ ironiza pe micii noi tirani ai satelor (ms. 2255, f. 188-194): pe popa Ermolachie Chis[li\[, zis =i Melesteu, fiu de porcar, be\iv =i prost, pe dasc[lul Pintilie Buchilat =i pe palamarul Nicodim Parpalac. Fa\[ de aceast[ lume monstruoas[, produs al unui liberalism nesincer =i pripit, se ridica ]n ]nchipuirea utopic[ a revizorului vechea boierime patriarhal[, asemeni aceleia ]n apropierea c[reia copil[rise la Ipote=ti. }ntr-un sat de pe valea Siretului, avea s[ ne descrie – ]ntr-o nuvel[ – via\a rural[ a b[tr`nilor boieri Vasile Creang[, Dr[gan Ciuf[ =i a familiilor lor s[n[toase, cu mo=ii

Via\a lui Mihai Eminescu

211

]ntinse, vite, slugi, pris[car, d[dac[-\iganc[, doctor de cas[, scriitora=, vechil, sufragiu, ]ntocmai ca la curtea lui Bal=, via\[ ]napoiat[, dar dup[ credin\a lui pe potriva moravurilor \[rii, mai prielnic[ pentru \[ran dec`t democra\ia hr[p[rea\[ =i neocrotitoare a statului burghez (ms. 2255, f. 162-167). }n vreme ce dragostea =i medita\iile sociale ocupau, ]n trapul cailor, mintea fanatic[ a lui Eminescu, satul se apropia =i revizorul se afla cu bri=ca ]n fa\a realit[\ilor. }n comuna +ipotele, plasa Bahlui, =colile erau ]nchise de =ase luni sub pretext de lips[ de lemne sau boal[ a ]nv[\[torului. }n localul =colii, notarul ]=i f[cuse locuin\a, zidind u=a tindei =i sp[rg`nd pentru b[ie\i o alta, de-a dreptul ]n zidul clasei, ]n care revizorul g[si, puse la p[strare, varza =i nutre\ul pentru vite ale domnului notar. }n vreme ce tot bugetul =colii era de 1.500 lei, salariul primarului se ridica la 2.400 lei anual. Eminescu propunea cu inocen\[ ministerului darea ]n judecat[ a ]nv[\[torului =i a primarului. La Ierbiceni (19 noiembrie 1875), era satisf[cut de progresele =colarilor, la Totoie=ti ]ns[ r[spunsurile i se p[rur[ mecanice, f[r[ via\[. Copiii ]nv[\au pe de rost, f[r[ s[ priceap[, =i memorau defini\ii gramaticale ]nainte de a face exerci\ii de compunere. +i-ntr-o parte =i-ntr-alta recomand[ c[r\ile de lectur[ ale lui Creang[, cu care f[cuse nu demult cuno=tin\[ (ms. 2288, f. 1-1v). Chiar dac[ uneltiri politice de sfere mai ]nalte n-ar fi zdruncinat pe Eminescu din postul s[u, ]n cele din urm[ nemul\umirile micilor potenta\i jude\eni l-ar fi pr[bu=it. El ]=i ]ng[duie s[ resping[ numirile de ]nv[\[tori ce i se par nepotrivite, ridicule, ca aceea a unui copilandru, recomandat ca unul ce fusese energic ]n func\ia de monitor, s[ se pl`ng[ prefec\ilor c[ pl[tesc un salariu prea mic ]nv[\[torilor sau c[ nu-l pl[tesc deloc, c[ au ]ndr[zneala s[ mute o =coal[ f[r[ ]nvoirea sa (60). }n aceast[ toamn[, Eminescu f[cu o c[l[torie la Cern[u\i, cu prilejul serb[rii inaugur[rii Universit[\ii germane =i al anivers[rii de o sut[ de ani de la “]ncorporarea” provinciei. Dincoace, la Ia=i, se f[cuse o contraserbare la Beilic, la care vorbise dl Petrino. Pe

212

G. C[linescu

la sf`r=itul lui septembrie, Stefanelli se trezi cu Eminescu ]n ora=ul lui Aron Pumnul. Poetul adusese ]ntr-o lad[, sub un vraf de psaltiri, ceasloave =i biblii, un num[r ]nsemnat de exemplare dintr-o bro=ur[ antiaustriac[, alc[tuit[ pe baz[ de documente de Mihail Kog[lniceanu, cu scopul de a o r[sp`ndi clandestin, ceea ce =i izbuti s[ fac[, trimi\`nd-o chiar la c[peteniile serb[rii. Ora=ul era trist. Pe la dou[ dup[ miezul nop\ii, Stefanelli =i poetul auzir[ ]nfiora\i, ]n strad[, un cor de voci b[rb[te=ti c`nt`nd lent =i jalnic Un r[sunet al lui A. Mure=anu, pe muzica lui A. Pann. Eminescu ]ndeosebi fu impresionat: “Niciodat[ – zise – nu mi-a pl[cut c`ntecul acesta a=a de mult ca acuma”. Patriotismul ca =i ]n genere filozofia social[ a poetului c[p[tase o not[ de violen\[ dureroas[, fanatic[. La hotelul “Pajura neagr[”, unde merser[ s[ m[n`nce =i unde luau masa ]n chip obi=nuit mul\i rom`ni, imperialii se aflau ]n haine de gal[, ]n vreme ce rom`nii cu hainele de toate zilele evitau orice fraternizare. C`nd un avocat vru s[ invite pe tinerii judec[tori rom`ni de la masa lui Eminescu la petrecerea comun[, acesta d[du semne de irita\ie =i se pref[cu c[ ia pe numitul avocat, din cauza fracului, drept chelner. “Eminescu ]ncepuse a-=i mu=ca musta\a, semn c[ era iritat. Deodat[ vedem c[ ia paharul s[u golit de bere =i, ridic`ndu-l ]nd[r[t dup[ spate spre fa\a advocatului, ]i zise f[r[ s[ se ]ntoarc[ la d`nsul: — Kelner! un pahar de bere!” }nainte de a pleca din localitate, poetul d[du o ultim[ privire casei lui Pumnul =i od[i\ei ]n care petrecuse o vreme ca bibliotecar (214). E posibil ca tot acum s[ se fi repezit la Suceava, la cumnatul s[u Drogli, pe atunci inspector =colar districtual pentru jude\ele Suceava =i C`mpulung (82). Eminescu se sim\ea aci, ca =i la Putna, printre mormintele trecutului. Pe zidurile groase ale cet[\ii i se p[ru c[ vede umbrele mustr[toare ale falnicilor domni ai \[rii, pe Drago=-vod[:

Via\a lui Mihai Eminescu

Drago=-vod[ cel b[tr`n Pe Moldova e st[p`n +i domnind cu toat[ slava +ade-n scaun la Suceava. La Suceava l[udat[, Cea cu zid ]nconjurat[, Zid de piatr[ nalt =i gros,

213

C[ pe el merg cinci pe jos +i au loc cu de prisos, C[ merg trei c[l[ri al[turi +i mai au loc pe de l[turi, Caii m`ndri s[ =i-i joace C`nd ]ncolo, c`nd ]ncoace... (ms. 2256, f. 20)

sau pe Istrate Dabija-voievod: Suisem noaptea la Suceava Pe ziduri vechi cetatea unde-i, Cum trece-n lume toat[ slava, Trecu=i. Sic transit gloria mundi.

+i printre ziduri ]nnegrite Suspin[ =oaptele ]ncete, }ncord sim\irile uimite +i-aud un glas zic`nd: — Mi-e sete. (ms. 2261, f. 95)

La re]ntoarcerea ]n Ia=i, poetul, contaminat de xenofobia unor junimi=ti, spumeg[ de indignare fa\[ de r[rirea elementului rom`nesc ]n Moldova de sus: “ — Auzi, ora=ul Suceava, ora= boieresc, cetate a sf`ntului +tefan cel Mare, cetate care a rezistat, la asalturile le=ilor =i ungurilor, cuibul zmeilor =i al vulturilor, ]n prada verminei...! Iar Ie=ul, scaunul lui L[pu=neanu =i at`tor domni rom`ni, de batjocura tuturor str[inilor de limb[ =i de neam!” (164) }n prim[var[ (1876), Eminescu face noi inspec\iuni. La 26 martie era la Roman, unde inspecta +coala de fete nr.1, asist`nd la lec\iunile mecanice =i moarte ale unei d-ne Z. Livescu, care, ]n realitate — descoper[ ironic =i, de fapt, nedrept ]n aceast[ privin\[ revizorul — se numea Lewici =i apar\inea “unei genera\ii bine determinate, bogate ]n cuvinte =i sterpe de idei”. La 26 aprilie inspecta =colile urbane din Vaslui. La =coala de fete, directoarea ocupase cu propria locuin\[ 6 camere din 8 =i ]n clasa a III-a nu era dec`t o banc[. La 29 aprilie se afla iar[=i pornit spre sate, la Lipova, unde se aflau =colari pu\ini din cauza ploilor, iar ]nv[\[torul nu era destul de “strict” la note. Inspec\iunea s-a urmat negre=it =i ]n alte comune, cu obi=nuitele observ[ri serioase, dispozi\iuni =i rapoarte.

214

G. C[linescu

Un prim fulger al furtunii ce avea s[ ]ntunece ]n cur`nd cerul ap[ru sub forma unei ]ntreb[ri viclene din partea autorit[\ii superioare: de ce revizorul nu inspectase =colile rurale din jude\ul Ia=i ]n intervalul de la 15-31 martie. Eminescu r[spunde cu o violen\[, cu un sarcasm, admirabile ]ntr-un pamflet, primejdioase ]ntr-un raport: “Am fost cu drept cuv`nt surprins de ordinul d-voastr[ nr. 3.483, prin care sunt invitat de-a ar[ta: de ce ]n intervalul de la 15-31 martie a. c. n-am inspectat nici una din =coalele rurale ale jude\ului Ia=i =i ce m-a ]mpiedicat de a-mi ]ndeplini aceast[ datorie? Mai ]nt`i am c[utat a justifica acest ordin prin vreo gre=eal[ de adres[ a organelor de control din acel onorat ministeriu, c[ci nu =tiu din care articol al legii instruc\iunii s-ar putea deduce regula c[ revizorul, care ]mpreuneaz[ toate activit[\ile unei cancelarii ]ntr-o singur[ persoan[, fiind curier, copist, registrator, administrator, examinator etc., trebuie s[ fie cu toate acestea =i vecinic ]n c[l[torie, ]nc`t la fiecare 15 zile s[ fac[ =i revizie, =i toate aceste ]n marginile a cei 2121/2 l. n. pentru fiecare jude\. Dac[ exist[ un asemenea revizor ]n \ar[, rog a m[ informa unde-i acel pre\ios individ, ca s[ apelez la vasta sa experien\[ =i s[ aflu ]n care mod — mai mult sau mai pu\in apostolic — ]=i ]ndepline=te sus-men\ionata datorie. Eu, din contra, =tiu c[ norma de p`n-acuma este ca revizorul s[ inspecteze de dou[ ori pe an fiecare =coal[. Consider`nd acuma num[rul de 152 =coli publice =i private din circumscrip\ia subsemnatului, ]mpr[=tiate pe o suprafa\[ de mai multe sute de kilometri p[tra\i (1.143.570 m), consider`nd minunatele c[i de comunica\ie dintre comun[ =i comun[, c[ am`ndou[ jude\ele nu sunt =ese, ci pline de dealuri =i p[duri, c[ pentru inspectarea lor sunt abia =ease luni lucr[toare, dac[ substragem s[rb[torile =i vacan\ele de peste an, consider`nd ]n urm[ c[ ]ntr-o zi nu se pot inspecta con=tiincios dec`t dou[ =coli, de vreme ce ziua =colar[ are numai 5 ore (ba joia numai 3), ve\i vedea, domnule ministru, c[ sarcina subsemnatului este de a in-

Via\a lui Mihai Eminescu

215

specta de dou[ ori 152 =coli ]n timpul de 180 de zile, iar pentru lucrarea administrativ[ =i de cancelarie i-ar r[m`ne ]n acest timp 28 de zile. +i care este lucrul s[u administrativ? 500-600 de h`rtii intrate, care trebuiesc rezolvate, apoi o mul\ime de pl`ngeri verbale, toate aceste ]ngreuiate ]nc[ prin lipsa de autoritate fa\[ cu prim[riile =i subprefecturile =i prefecturile. Fiindc[ legile timpului =i a[le] spa\iului sunt apriorice =i nu suf[r nici o discu\iune, de aceea v[ ve\i convinge c[ ]ndatorirea de a inspecta =colile din 15 ]n 15 zile este o imposibilitate, asupra c[reia n-a insistat nici chiar ministrul, care-a emis ordinul respectiv.” (60) O asemenea izbucnire — ce dovede=te alterarea cresc`nd[ a temperamentului poetului, devenit din ce ]n ce mai sarcastic =i mai violent — putea fi ]ng[duit[ sub un guvern din care f[cea parte =i Maiorescu, afectat atunci de reformarea =i ]ntinerirea ]nv[\[m`ntului =i ]nv[p[iat la munc[ la limitele ]n\elegerii lui istorice p`n[ acolo ]nc`t s[ inspecteze cu Eminescu =colile din Ia=i (7). }ns[ Maiorescu fu silit de ]mprejur[ri s[ demisioneze, =i ]nsu=i guvernul Catargi c[zu ]n cur`nd. Nu se topise ]nc[ z[pada, =i junimi=tii ]n func\iuni publice tremurau =i cereau informa\iuni. “Domnule Negruzzi — scrie Eminescu — ]n ora= circuleaz[ zgomotul c[ ministerul ar fi c[zut. Acest zgomot ne nelini=te=te at`t pe mine, c`t =i pe Bodn[rescu. Dac[ =ti\i ceva pozitiv, v[ rog s[ ne spune\i =i nou[, c`t =i despre vreo nou[ combina\ie de care s-ar fi vorbind. Pompiliu =-a preg[tit geamantanele =i vrea s[ fug[ la Magyiar-Orszag. Panu se plimb[ cu nelini=te prin Copou, de=i om[tul e p`n’ la br`u. Lambrior =ede t[cut ]n cafenea la Max, =i pe c`\i intr[ ]n cafenea ]i ]ntreab[ ce s-aude.” (188) Guvernul ]ntr-adev[r c[zu =i, la 1 iunie 1876, noul ministru de instruc\ie G. Chi\u, preg[tit prin intrigile lui Vizanti, destitui pe Eminescu. Lucrul produse asupra lui o disperare sumbr[ =i-i isc[ o ur[ crunt[ ]mpotriva liberalilor (123*):

216

G. C[linescu

“Canalia liberal[ a nimicit ideile ce mi le f[urisem despre via\[! R[mas f[r[ o pozi\ie material[ asigurat[ =i purt`nd lovitura moral[ ca o ran[ care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit s[ reiau toiagul pribegiei, neav`nd nici un scop, nici un ideal. Crede-m[... c[ de azi sunt om perdut pentru societate. O singur[ fericire ar rena=te ]n sufletul meu, dac[ a= putea s[ ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau s[ afle c[ am suferit de foame din cauza fra\ilor mei. Sunt prea m`ndru ]n s[r[cia mea. I-am dispre\uit, =i acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s-a cobor`t ]n mocirla vremurilor de azi.” Dar aceast[ lovitur[ nu fu singura. Cu o ur[ josnic[, vrednic[ de un om care avea s[ se expatrieze din cauza necinstei, Vizanti, ]n ]n\elegere cu nu mai pu\in odiosul Petrino, puse la cale un proces ]mpotriva lui Eminescu pentru pretinse sustrageri de c[r\i =i mobilier. }ntr-un raport c[tre ministru, veninosul =i desfr`natul poet se pl`nse c[ dl Eminescu se servise f[r[ justificare de mobilele bibliotecii pentru a-=i mobila “apartamentul d-sale particular”, l[s`nd institu\iunea ]ntr-o stare deplorabil[, c[ ]=i ]nsu=ise din acea bibliotec[ 50 de volume =i c[, din restituirea lor, mai r[m`neau neintrate ]n bibliotec[ un num[r ]nsemnat de volume ]mprumutate la diferite persoane f[r[ cau\iune =i forme ]n regul[. La parchet Petrino repet[ cu mai mult[ r[utate acelea=i acuza\iuni. La interogatoriile ce i se luar[ la 13 septembrie =i la 9 noiembrie, Eminescu r[spunse cu s`nge rece =i cu o modera\iune des[v`r=it[, redact`nd cu propria-i m`n[ procesul-verbal. }nscenarea era evident[. Lista c[r\ilor sustrase fusese alc[tuit[ dup[ ]nsemn[ri f[cute cu creion ro=u de poet ]n catalog, c[r\ile ]ns[ fur[ g[site ]n rafturile lor. Neputindu-se dovedi nici o vinov[\ie, dosarul fu ]nchis (121*). }n timp ce poetul era h[r\uit ]n acest chip la Ia=i, ]n Parlamentul \[rii numele lui devenea cap de acuza\ie ]mpotriva fostului guvern. O comisiune de dare ]n judecat[, din care f[cea

Via\a lui Mihai Eminescu

217

parte ]n primul r`nd Andrei Vizanti, “membrul academiei madritense”, acuza pe prevenitul Maiorescu de risip[ ]n visteria statului, prin faptul c[ d[duse cu ]mprumut bani favori\ilor s[i, adic[ lui Eminescu =i Slavici, =i numise pe acela=i Eminescu revizor pe dou[ jude\e, pe acel primejdios Eminescu care, muritor de foame, cerea ]n septembrie Veronic[i Micle s[-i g[seasc[ un loc de pedagog, spre a-=i agonisi acea p`ine pe care “o dorea de dou[ zile =i n-avea cu ce s-o cumpere” (121*). Toat[ am[r[ciunea omului onest =i activ, care este ]mpiedicat, ]n virtitea aproape a unei legi naturale, ]n elanul s[u de munc[, de perfidia =i r[utatea semenilor s[i, se cuprinde ]n aceste r`nduri scrise de poet ca o replic[ la o adres[ a noului prefect liberal de Vaslui, care se pl`ngea c[ la prefectur[ nu este nici un tablou de =colile din jude\; r`nduri ce rezumau =i experien\a pedagogic[ a lui Eminescu (60): “Un om nu poate face nimic ]ntr-o \ar[ r[u ]ntocmit[ =i, m[car s[ tot porunceasc[, r[m`ne la vorba aceea: A poruncit c`inelui =i c`inele pisicii =i pisica =oarecelui, iar =oarecele =i-a at`rnat porunca de coad[. C`t despre tablouri, ce vor fi lipsind la prefectur[, chestiunea ]n sine nu m[ prive=te, m[ oblig eu ca ast[zi, c`nd nu mai sunt revizor =i nici am la dispozi\ie asemenea tablouri, s[-i comunic pe de rost dlui prefect =colile, ]nv[\[torii, ]nv[\[tura c`t[ o au ace=tia, num[rul copiilor, prevederile bugetelor comunale etc. Toate acestea ca un semn c`t de f[r[ grij[ =i nep[s[toare a fost administra\ia trecut[ fa\[ de =colile rurale. Tot atunci-i voi ]mp[rt[=i de ce multe =coli sunt neocupate, care desigur ast[zi se vor ocupa — dup[ acela=i sistem =i cu acela=i soi de oameni cu care se ocup[ mai toate func\iile la noi. Iar la f[g[duin\ele dlui prefect, vom spune =i noi vorba veche de ba=tin[ a mo=ului Terinte-Barb[-lat[, reze= =i el la Funduri ]n \inutul Vasluiului: T`n[rul spune c`te face, b[tr`nul c`te a f[cut, nebunul c`te are de g`nd s[ fac[. }n ]mprejur[rile [acestea] =colile din jude\ul Vaslui sunt cele mai bune posibile, precum lumea lui Leibniz, cu toat[ mizeria =i

218

G. C[linescu

nimicnicia ei v[dit[, este cea mai bun[ lume posibil[, c[ci posibilitate =i existen\[ sunt identice, =i ceea ce e posibil exist[. Precum soarele st[ locului de milioane de ani, oricare ar fi fost p[rerile omene=ti, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot p[rerile oamenilor nu schimb[ nimic din mersul firesc, material al lucrului. P[rin\i mizeri =i vi\io=i, copii goi =i bolnavi, ]nv[\[tori ignoran\i =i r[u pl[ti\i, administratori superficiali, toate acestea ]ngreuiate de cre=terea impozitelor, menite a hr[ni aceast[ stare de lucruri, nu sunt condi\iunile normale pentru =coli bune, precum lemn de brad putregai, geal[u de plumb =i me=ter prost nu-mi d[ o mas[ bun[. +coala va fi bun[ c`nd popa va fi bun, darea mic[, subprefec\ii oameni ca s[ =tie administra\ie, finan\e =i economie politic[, ]nv[\[torii pedagogi, pe c`nd adic[ va fi =i =coala =coal[, statul stat =i omul om...”

CUPRINS

EMINESCU +I JUNIMEA M[rgina=ele =i umbritele cimitire de\in acum pe to\i contemporanii junimi=ti ai lui Eminescu. Dac[, prin urmare, ne este ]ntr-o m[sur[ greu s[ definim adev[ratele sim\[minte ale poetului fa\[ de Junimea, suntem pe de alta scuti\i de du=m[niile postume, care se ]nd[r[tnicesc s[ ne preschimbe opiniile prestabilite. Pentru evocarea acestei atmosfere trebuie s[ citim h`rtiile printre r`nduri, s[ tr[im pu\in via\a de cenaclu a litera\ilor, s[ nu socotim o ]n\ep[tur[ amical[ drept o repulsie principial[, nici o b`rfeal[ de r[sp`ntie drept ur[ inestinguibil[. Via\a de grup a scriitorilor este st[p`nit[ de mali\ie, de amor propriu, dar acestea sunt, ]n acea lume, sentimente labile =i superficiale, care nu rareori sunt o reac\iune a personalit[\ii ]mpotriva unei prea mari afinit[\i. Junimea n-a fost dec`t o reuniune ]nt`mpl[toare de oameni — ce e drept — cu multe aspira\iuni comune, dar desp[r\i\i printr-o infinitate de atitudini personale, a=a ]nc`t a subordona cu totul

Via\a lui Mihai Eminescu

219

pe Eminescu grupului sau a-l dezbina de el, cum fac unii, este o lucrare zadarnic[ =i p[tima=[. Ceea ce a trebuit s[ atrag[ de la ]nceput pe poet la Junimea este cultura serioas[ a celor mai mul\i dintre junimi=ti (Maiorescu, Negruzzi, Pogor, P. P. Carp, Lambrior, V`rgolici etc.), precum =i nuan\a germanist[ a studiilor acestora. Dar ligamentul central ]ntre poet =i cerc ]l formeaz[ Titu Maiorescu. Oric`te repulsii =i revolte s-ar surprinde la Eminescu ]mpotriva glacialului autor al Logicii, Maiorescu, l[s`nd la o parte orice considera\ie asupra ideologiei lui politice, filozofice =i estetice, era singurul intelectual de pe atunci, ]nrudit cu poetul nu numai prin cov`r=itoarea superioritate cultural[ asupra contemporanilor, dar =i prin direc\ia nu f[r[ erori a spiritului lor. +i Maiorescu =i Eminescu erau “metafizicieni” (ziceau adversarii), ]n fond filozofi ]ntemeia\i pe specula\iune ]n scopul de a ajunge la o teorie general[ asupra universului fenomenal, din care tindeau s[ derive un sistem practic omogen: o etic[, o estetic[, o politic[; g`nditori preocupa\i at`t de forma g`ndirii, c`t =i de con\inutul ei, cu at`t mai rari ]ntr-o vreme c`nd proasp[tul c[rturar rom`n era atras de aparen\e, de un dor enciclopedic. Spiritul filozofic face din Maiorescu =i mai pu\in din Eminescu doi conservatori “progresi=ti”, unul ataraxic, cel[lalt polemic; c[ci ra\ionalismul idealist pune adev[rul ]n conformitatea lui formal[ cu legile g`ndirii, care sunt finite, iar filozofiile materialiste pun adev[rul ]n func\iune de obiectul infinit al g`ndirii, adic[ de perceperea ]n ve=nic[ mi=care a universului. Sistemele “metafizice” descoperind o schem[ statornic[ ]n lume, fiind ]ntr-un cuv`nt absolute, dau spirite prudente, etice, primejduite de incomprehensiune fa\[ de nou; dimpotriv[, sistemele materialiste, constat`nd multiplicitatea infinit[ a naturii, trezind ideea de progres, conduc la democratism, dar r[u ]n\elese la liberalism =i socialism utopic. Oameni care, asemeni lui C. A. Rosetti, visau, cu at`ta bun[-credin\[, prefacerea p[m`ntului rom`nesc, peste noapte, ]ntr-un leag[n al civiliza\iei europene, aveau

220

G. C[linescu

o posp[ial[ de cultur[ enciclopedic[ ce-i f[cea aproape mistici. Ei credeau ]n progres, fiindc[ ]=i ]nchipuiau c[ civiliza\ia =i cultura unei \[ri sunt o valoare cantitativ[, pe care ar fi putut-o spori prin institu\iuni =i legi noi, f[r[ prefaceri ]n structura economic[. Nici Maiorescu, nici Eminescu nu erau boieri sau mo=ieri, ca s[-=i apere prin conservatorism privilegiile clasei lor. Pe c[i deosebite, ei au fost adu=i la aceast[ doctrin[ politic[ prin natura speculativ[ a spiritului lor, care ]i f[cea s[ vad[ un ritm ra\ional ]n evolu\ia materiei, un paralelism ]ntre etapele g`ndirii =i acele ale naturii =i, mai la urm[ — f[r[ nici o apropiere de hegelianism — o lege general[, o filozofie a progresului, ce li se p[rea evident[, acolo unde simplitatea empiric[ a liberalului nu vede dec`t un fenomen simplu =i incondi\ionat al progresului. Din p[cate, progresul ra\ional, adic[ ]n fond f[r[ s[rituri, al lui Maiorescu, e o poli\ie impus[ naturii, a c[rei dialectic[ concret[ se exprim[ tocmai prin salturi. Oricum ar fi, Maiorescu, din simpla analiz[ a formei g`ndirii, adic[ din domeniul abstract al logicii, scoate imperativul concordan\ei ]ntre idee =i cuv`nt, cultur[ =i expresie, fond =i form[, stare social[ =i institu\iuni; de aceea Eminescu caut[ pe cale strict teoretic[ motivarea unui conservatorism politic =i cultural. “Interesul practic pentru patria noastr[ — scria el lui Maiorescu ]nc[ de la Berlin — ar sta acum ]n ]nl[turarea teoretic[ a oric[rei ]ndrept[\iri pentru importarea nechibzuit[ a unor institu\iuni streine, care sunt altceva dec`t organiz[ri speciale ale societ[\ii omene=ti ]n lupta pentru existen\[, ce pot fi de bun[ seam[ primite ]n principiile lor generale, a c[ror cazuistic[ ]ns[ trebuie s[ rezulte ]n mod empiric din ]mprejur[rile particulare ale fiec[rui popor =i ale fiec[rei \[ri. Nu e locul s[ m[ explic aici mai am[nun\it asupra acestui subiect, el ]ns[ mi-a ocupat cea mai mare parte din studiile =i din propria mea cugetare.” Aceast[ dispozi\iune spiritual[ comun[ a celor doi intelectuali ]i al[tur[ =i ]n domeniul cultural printr-o v[dit[ tendin\[ clasicist[, ]n ]n\elesul larg al acestui cuv`nt, care este preferin\[ pentru forma

Via\a lui Mihai Eminescu

221

cea mai des[v`r=it[ a culturii umane. Societatea contemporan[ era b`ntuit[ de setea instruc\iei extensive accelerate, lumea voia s[ =tie multe, citea mult =i f[r[ discern[m`nt, cita abundent =i amesteca ideile, c[uta, ]n sf`r=it, ]n lectur[ un stadiu inferior al culturii: informa\ia. Cu o preg[tire superioar[, c[p[tat[ din fraged[ tinere\e ]n mijlocul unei lumi ]naintate, Eminescu la Cern[u\i, Maiorescu la Viena, cei doi junimi=ti urm[resc ]n aspectele multiple ale artei, literaturii =i =tiin\ei un principiu unic, forma estetic[ sau logic[, frumosul sau adev[rul, sunt dar capabili de judec[\i de valoare, care-i aduc la selec\iune =i la aprofundare =i, bine]n\eles, la erori =i incomprehensiuni mai ales ]ntruc`t prive=te pe cel de-al doilea. “Direc\ia noastr[ — zice tot Eminescu — se caracterizeaz[ printr-o con=tien\iozitate c[reia nu-i ajung numai condi\iunile externe a ceea ce vrei s[ reprezin\i.” (60) +i ]ntr-adev[r, Eminescu, cu toat[ extensiunea planului s[u de lucru, a ar[tat toat[ via\a o astfel de ]nd[r[tnicie ]n a aprofunda, ]nc`t at`t ]n domeniul practic, c`t =i ]n cel teoretic el nu a putut s[ s[v`r=easc[ multe pentru a fi \inut cu orice chip s[ des[v`r=easc[, =i de la ]nceput =i-a ruinat o carier[ spre a nu face un doctorat pro forma. “Un titlu de doctor — g`ndea el — m-ar aranja cu lumea =i cu ordinea ei legal[, nu ]ns[ cu mine ]nsumi, care, deocamdat[, nu m[ satisfac pe mine. Tocmai aceast[ ]mprejurare concret[ mi-a ar[tat limpede seriozitatea sarcinii, iar motivul foloaselor ce mi s-ar oferi pe aceast[ cale nu biruie g`ndul datoriei.” (177) Mai destoinic s[ realizeze un plan de ac\iune, Maiorescu nu e mai pu\in st[p`nit de ideea profunzimii, =i dou[ din semnele acestei dispozi\iuni spirituale, ce-l apropie pe alt[ cale de Eminescu, sunt avara selec\iune a lecturilor =i sterilitatea. Am`ndoi admiratori ai lui Schopenhauer, Maiorescu =i Eminescu sunt nu propriu-zis pesimi=ti, dar — ]n forme aparent at`t de ]ndep[rtate — oameni cu crize de mizantropie. }ntunericul lumii schopenhaueriene ]l alc[tuie=te voin\a oarb[ de a tr[i, bestialitatea,

222

G. C[linescu

iar lumina, anularea acestei voin\e prin contemplarea adev[rului =i frumosului. Mizantropia, sau mai bine zis dezam[girea de contemporani a celor doi oameni consta ]ntr-o nobil[ oroare de patimi m[runte, ]ntr-un refugiu ]n domeniul abstractului =i al esteticului, Maiorescu ]n chip de r[ceal[ academic[, Eminescu prin ]naltul dispre\ fa\[ de vulgul burghez, al geniului eliberat prin contempla\ie de orice durere uman[, reintrat, asemeni Luceaf[rului, dispre\uit de filistini, ]n insensibilitatea fa\[ de temporal a intemporalului: Tr[ind ]n cercul vostru str`mt, Norocul v[ petrece,

Ci eu ]n lumea mea m[ simt Nemuritor =i rece.

Lovi\i am`ndoi ]n modul cel mai crunt de ura contemporanilor, ei au sim\it, f[r[ ]ndoial[, indiferent de putin\a de apropiere afectiv[ a sufletelor, afinit[\ile spirituale ce-i legau, =i Maiorescu ]=i va g[si tainic ]n Luceaf[rul o expresie a sufletului s[u de ghe\ar, iar Eminescu se va fi m`ng`iat cu iluzia c[ vreodat[ discordiile dintre oameni pot fi conciliate “]n marginile adev[rului”. }n sf`r=it, dovada istoric[ a acordului sufletesc dintre d`n=ii o formeaz[, din partea lui Maiorescu, prezentarea a=a de categoric[ a operei poetului ]n cadrul ]nsu=i al inten\iei ei: ascensiunea spre lumea ideilor =i prefacerea limbii, iar din partea lui Eminescu, formularea cu at`ta claritate =i c[ldur[, la Viena, a direc\iei maioresciene =i ap[rarea vehement[ a autorului Logicii ]mpotriva atacurilor unui ins obscur. Este, a=adar, principial absurd s[ ne ]nchipuim c[ Eminescu a putut s[ priveasc[ cu antipatie =i sil[ pe singurul om care l-a ]n\eles c`t putea s[-l ]n\eleag[ de la ]nceput, pe unul din pu\inii oameni cu care putea avea un dialog pe toat[ ]ntinderea vie\ii sale spirituale, =i de aceea credem c[ Eminescu, om cu deosebire superior, va fi fost ]n stare de porniri de irita\ie =i ur[ ]mpotriva criticului s[u, de dispre\ ]ns[ niciodat[. C`nd va s[ zic[ Eminescu a descins la Ia=i =i a p[=it pentru ]nt`ia oar[ ]n salonul Junimii, el era pe de-a-ntregul junimist, adic[

Via\a lui Mihai Eminescu

223

maiorescian, nu ]ns[ familiar cu felul de a fi al fiec[ruia ]n parte. Maiorescu-omul avea purt[ri =i instincte fundamental opuse celor ale lui Eminescu, a=a ]nc`t dac[ sfera contemplativ[ a fiin\ei lor ]i punea de acord, cea activ[ d[dea na=tere unei discordii acute. Maiorescu era aulic, ceremonios =i glacial, l[s`nd chiar ]n \inutele sale cele mai familiare, spa\ii enorme ]ntre solitudinea sa inexpugnabil[ =i nevoia de familiaritate a convorbitorului, ]ntocmai ca un Escurial trist, ap[s[tor de solemnitate. El era ]n chip firesc protector, isc`nd prin chiar bun[voin\a sa ideea dependen\ei de sine a celorlal\i =i jignind temperamentele susceptibile prin superioritatea ce se desprindea din pre\uirea =i discreta sa ocrotire. }n afar[ de aceasta, Maiorescu, fie noroc, fie recunoa=tere timpurie a meritelor sale, face de t`n[r o carier[ str[lucit[, care-l pune nu numai ]n afar[ de nevoi, dar ]ntr-o sfer[ de existen\[ aristocratic[, dominatoare. Eminescu, intelectualice=te maiorescian convins, n-a fost omene=te prietenul lui Maiorescu. El era un spirit afectiv, c[ut[tor de prietenii str`nse, un temperament recalcitrant regulilor sociale =i, ]n sf`r=it, un om p[truns de valoarea sa =i doritor, deci, s[ capete o stare =i o considera\ie adecvate meritului s[u. F[r[ s[ produc[ du=m[nie adev[rat[, aceste ]mprejur[ri au dat na=tere la repulsii =i porniri de m`nie. Fiecare act de protec\ie din partea lui Maiorescu, pornit din chiar starea de mizerie social[ a lui Eminescu, trebuia s[-l umple de am[r[ciune. }n vreme ce Maiorescu =i cei mai mul\i de la Junimea tr[iau ]n opulen\[, el era protejat cu o amabilitate jignitoare, ca un “poet” hot[r`t prin destine s[ sufere martiriul din care aveau s[ ias[ genialele c`nturi, =i Maiorescu ar fi mers p`n[ acolo ]nc`t ar fi intervenit ]n chiar via\a afectiv[ a poetului, ]mpiedic`ndu-l, dac[ lucrul este adev[rat, de a lua ]n c[s[torie pe Veronica Micle, pentru c[ cele dou[ talente literare nu ar mai fi pl`ns a=a de frumos ]n versuri! (123*) Noble\ea dovedit[ de Maiorescu, at`t cu privire la Eminescu, c`t =i fa\[ de al\i poe\i, nu mai las[ nici o ]ndoial[ asupra bunelor sale inten\ii, dar tocmai acestea erau de natur[ s[ adumbreasc[

224

G. C[linescu

pe poet, pentru c[ din ele ie=ea obligativitatea mizeriei poetului =i a milosteniei patronului literar. O dovad[ izbitoare de naivitatea aristocratic[ a lui Maiorescu o formeaz[ aceste r`nduri: “A vorbi de mizeria material[ a lui Eminescu ]nsemneaz[ a ]ntrebuin\a o expresie nepotrivit[ cu individualitatea lui =i pe care el cel dint`i ar fi respins-o. C`t i-a trebuit lui Eminescu ca s[ tr[iasc[ ]n accep\iunea material[ a cuv`ntului, a avut el totdeauna. Grijile existen\ei nu l-au cuprins niciodat[ ]n vremea puterii lui intelectuale; c`nd nu c`=tiga singur, ]l sus\inea tat[l s[u =i-l ajutau amicii.” (114) C`t[ lips[ de ]n\elegere! Un om cu aspira\ii active ca Eminescu, care se dovedise cu at`ta r`vn[ pentru func\iile de r[spundere ca acelea de bibliotecar =i revizor, nu se mul\umea “s[ tr[iasc[ ]n accep\iunea material[ a cuv`ntului”, iar nevoia de a apela la prieteni sau la tat[-s[u i-a fost, cum este oric[rui om cu demnitate, cu deosebire dureroas[. Iat[ de ce, oferindu-i-se ]n plin[ maturitate o camer[ =i ]ntre\inere la Maiorescu, Eminescu a fugit. La v`rsta aceea el se credea s[ fac[ o munc[ util[, lucrativ[, nu s[ fie ospitalizat ca ]ntr-un azil de infirmi. Fire=te c[ nu putem ]nvinov[\i nici pe Maiorescu, nici pe cei de la Junimea de ni=te ]ntors[turi ale soartei de care nu erau vinova\i. Cheia bunei st[ri sociale era chiar ]n m`inile lui Eminescu, =i nu se poate spune c[ Maiorescu nu l-a ajutat s-o m`nuiasc[. Prejudecata infirmit[\ii sociale a poetului l-a ]mpiedicat ]ns[ pe critic de a cerceta de aproape sufletul lui Eminescu, ]n care s-a ]nmul\it ]ncetul cu ]ncetul buruiana veninoas[ a mizantropiei =i a ne]ncrederii ]n sine. Ne vine s[ credem chiar c[ at`t Maiorescu, c`t =i ceilal\i junimi=ti au l[sat s[ se ]ntrevad[ scepticismul lor ]n ceea ce prive=te capacitatea de lucru practic a lui Eminescu =i c[, atunci c`nd poetul venea cu hainele pulberificate =i ghetele ]nnoroiate, cu fa\a \epoas[ =i pleoapele violacee de oboseal[, ei exultau ]n tain[ de dulcea n[dejde c[ o nou[ floare de durere se n[scuse ]n lirica poetului. Din nefericire, ]ns[, prietenii aveau dreptate. Boala =i o atrofiere lent[ a energiei de a voi l-au f[cut pe Eminescu inapt pentru cucerirea

Via\a lui Mihai Eminescu

225

posturilor ]naintate ale vie\ii, =i el, v[z`ndu-se os`ndit s[ fie un ve=nic ocrotit, s-a l[sat invadat de am[r[ciune =i ur[. Privind lucrurile ]n aceast[ lumin[, unele r`nduri, adev[rate sau apocrife, atribuite lui Eminescu, din care unii vor s[ trag[ o concluzie defavorabil[ lui Maiorescu, =i anume c[ nu el a descoperit =i c[l[uzit geniul lui Eminescu, ne apar sau ca un efect al unei sup[r[ri trec[toare, sau ca o intrig[ de=[n\at[. Fraze ca acestea, luate ]n cuprinsul lor direct, ne-ar umple de uimire: “Tot acum pricep de ce Jaques Negruzzi ]mi da a-n\elege c[ d. Maiorescu m-a ajutat mult, f[c`nd s[ fiu cunoscut, adic[ un fel de celebritate, pe care eu n-am r`vnit-o nicic`nd, dar mai ales din partea dlui Maiorescu, care s-o fi l[ud`nd cu talentul meu, f[r[ s[ =tie c[ mie nu-mi prea place lauda d-sale lipsit[ de sinceritate, av`nd tot interesul s[ c`=tige cu numele meu un credit moral revistei Convorbiri literare... Am fost condus, cu toate c[ aveam dreptul s[ conduc, fiind superior multor din acel cerc literar... D. Maiorescu a c[utat s[-mi impuie modul s[u de a vedea, dar eu ]l priveam ]n ochi fix, a=a ca s[ cread[ c[-l ]n\eleg, pe c`nd de fapt zburam cu g`ndul ]n alte p[r\i... Din ]ndemnul lor n-am scris nici un r`nd, nici n-am fost inspirat... Acum, c`nd sunt departe, ]mi sun[ ]n urechi sfaturile spuse pe un ton dulce, ademenitor, cu scopul de a m[ atrage, ca p[ianjenul prada; apoi satisf[cut, dac[ se poate, prin umilire, iat[ cine e chemat s[ st[p`neasc[. M[rire, c`t se poate; prin ce mijloace nu-ntreba, sunt mai murdare =i mai negre dec`t glodul...” (120*) Dac[ Eminescu le-a scris ]ntr-adev[r, el era prada unei furii spumeg`nde, unei fobii maladive, scuz[ poate a unor atari violen\e =i ingratitudini. +i ]ntr-adev[r, pe m[sur[ ce boala poetului ]nainteaz[, caracterul omului se face tot mai b[nuielnic =i mai violent, sf`r=ind cu mania persecu\iei. Aceast[ ]mprejurare, c`t =i interven\ia Junimii ]n leg[turile poetului cu Veronica Micle explic[, a=adar, unele ie=iri p[tima=e, dar ]n st[rile sale potolite suntem ]ncredin\a\i c[ Eminescu vedea ]n Maiorescu nu un “p[ianjen”

226

G. C[linescu

pr[dalnic, ci pe str[lucitul intelectual pe care ]l ap[rase la Viena de “scuipatul” lui I. Bumbac. +i totu=i, ]n aceast[ atitudine se ascunde un aspect al poetului neb[nuit de mul\i. Maiorescu =i al\ii ne-au ]nv[\at s[ vedem un Eminescu naiv ca un copil, nep[s[tor la laud[, ca =i la injurie, lipsit de orice vanitate de autor, p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ trebuiasc[ a i se smulge manuscrisul din m`n[ spre a fi publicat, senin, ]ntr-un cuv`nt, =i abstract. Imaginea este str`mb[. Eminescu nu era un vanitos m[runt, de felul celor care abund[ ]n lumea literelor, avea ]ns[ un sentiment ]naintat despre sine =i nu mai este ]ndoial[ c[ se socotea cel mai mare poet al vremii. P[rerea lui despre toat[ lumea literar[ ]nconjur[toare era detestabil[, iar critica ]l irita. +i dac[ el, din sentimentul superiorit[\ii, r[m`nea aparent rece la ironii sau atacuri, ]n h`rtiile sale ]=i v[rsa necazul ]n chip de epigrame: Critici voi, cu flori de=erte, Care roade n-a\i adus —

E u=or a scrie versuri C`nd nimic nu ai de spus.

Maiorescu c[dea, se ]n\elege, ]n primul r`nd, victim[ r[ut[\ii sale oculte (ms. 2262, f. 102 v.): Pe tine ast[zi, geniu! cu lir[-mi te serbez, Coroana nemuririi pe frunte \i-o a=ez, Pornind cu tine-n lume, te duc pe la icoane.

Poetul se ]n[sprea ]n lini=tea od[ii sale ]mpotriva grozavei domina\ii culturale a lui Maiorescu, ce i se p[rea c[ absoarbe =i deviaz[ aten\ia opiniei publice de la opera sa creatoare la sterilitatea plin[ de recompense a criticului =i, poate ]n r[t[cirea premerg[toare mor\ii morale, g`ndea serios c[ str[lucirea aceluia =i a Convorbirilor se construise pe bazamentul poeziei sale. El ]n=ir[ ]n deriziune titlurile lui Maiorescu (ms. 2256, f. 74 v.); “Excelen\a Sa D. Titu Liviu de Maiorescu, Ministru secretar de Stat la Departamentul Cultelor =i Instruc\iei publice, Ministru plenipoten\iar al Maiest[\ii [sale] regelui Rom`niei pe l`ng[ Curtea

Via\a lui Mihai Eminescu

227

Maiest[\ii Sale Imperatorelui Germaniei =i Regelui Prusiei, Comandor =i al Marelui Cordon al Stelei Rom`niei, in spe, Cavaler al Ordinului Benemerenti, clasa I, de facto, Dr. ]n filozofie =i magistru al artelor liberale, De utriusque iuris, Membru al Academiei Rom`ne, Rector magnificus al Universit[\ii din Ia=i, membru al Societ[\ii geografice din Paris, prezident al ilustrei societ[\i Junimea =i al multor alte ilustre =i ]nv[\ate Societ[\i membru, membru al Societ[\ii filosofice din Berlin, Redactor en-chef al jurnalului Timpul, Director al Institutului pentru ]nalte ]nv[\[turi al Regelui Moldav Vasile Lupu, =ef al Partidului Conservator din Rom`nia, Director al r[sp`nditului organ european Convorbiri literare, profesor universitar de metafizic[, estetic[, logic[, moral[, psihologie =i istoria filosofiei, profesor de alt fel de istorii la =coala central[ de fete etc., etc., etc.” Despre P. P. Carp n-avea o p[rere mai bun[ (ibid.). Pe Iacob Negruzzi, om intrepid =i autor copios, ]l privea cu ]nchideri ironice din ochi =i, ]ntr-o vreme, chiar cu oarecare du=m[nie. Pu\ina pre\uire ce-i d[ ca scriitor se v[de=te din chiar rezerva ]ndr[znea\[ pe care o face asupra operei acestuia ]n coresponden\a sa cu el. Iar ]n c`te o ]n\ep[tur[ ]ncredin\at[ h`rtiei ironiza plagierea din spaniole=te f[ptuit[ de Negruzzi ]n Amor =i viclenie, pun`nd pe “Donna Diana”, eroina piesei spaniole plagiate, s[ se pl`ng[ (107): —Nici n-a= pl`nge, caro mio, De ar fi traduc\iune — Rea ori bun[, ea nu schimb[ Comedie-original[: Viclenie =i amor. Din valoarea mea intern[. Dar Negruzii, mio caro, El a scris o comedie,

Acolo m[ v[d pe mine Figur`nd sub nume — Elena, Iar pe Manuel il caro V[d c[ mi-l numesc Costic[ Dar[ cum c-a imitat-o Nici n-o spune, nici n-o scrie, Ci pe mine m[ sile=te S[ recit la versuri rele.

Dar, culme a spiritului de frond[, Eminescu dispre\uie=te p`n[ =i Convorbirile literare, care-i publicau poeziile (ms. 2262, f. 102 v.):

228

G. C[linescu

Tu, revist[ agiamie, Convorbiri mult l[udate, O, tu, moar[ de palavre, ce lucrezi at`t de harnic, Contra oamenilor vrednici al t[u glas este zadarnic; Sumu\ind a tale javre, tu la cap[t n-o vei scoate. V`nt =i pleav-a ta =tiin\[, visul t[u e o n[luc[, R[t[ce=ti pe p`rtii veche vr`nd s[ sco\i din r[t[cire, Dar menit ]\i este capul, ton\ii sunt meni\i din fire Flori s[ poarte la ureche, =arlatani de nas s[-i duc[.

C`t[ vreme a stat la Ia=i, poetul a fost totu=i nelipsit de la reuniunile societ[\ii, devenind st`lpul ei central. }n vara anului 1872, Panu, c[lc`nd pentru prima oar[ pragul Junimii, g[sea pe Eminescu familiar =i considerat. +edin\a se \inea atunci ]n casele lui Vasile Pogor — case mari boiere=ti, pierdute ]ntr-o gr[din[ f[r[ fund. Ferestrele toate luminate =i u=ile deschise d[deau locuin\ei un aer de ]nalt[ recep\ie. La intrare, Panu fu prezentat la doi tineri absorbi\i ]ntr-o discu\ie latent[: unul din ei, frumos, bine f[cut, era Eminescu. Cel[lalt, Bodn[rescu, era ]nalt, costeliv, pu\in adus din spate =i cu ochii stin=i. Pe c`t Eminescu era de ardent ]n anume ]mprejur[ri, pe at`t cel[lalt se pierdea ]n sfieli =i ceremonii, dovedind un temperament pa=nic =i pasiv. Bodn[rescu ar[ta =i el ]nclina\iuni c[tre medita\ie, =i acestea, ad[ogate la bl`nde\ea firii sale, i-au atras de la ]nceput prietenia lui Eminescu. }n seara de care vorbim, poetul c[uta s[ conving[ pe bl`ndul bucovinean de o filozofie proprie a istoriei, bazat[ pe o serie de antinomii, cu miros de Kant =i Hegel. At`t Eminescu c`t =i Bodn[rescu, fie imit`nd stilul academic-maiorescian al unei p[r\i din Junimea, fie p[trun=i de vechimea =i importan\a lor ]n cerc, r[spunser[ la salutul lui Panu cu mult[ =i rece demnitate (164). Pogor, ]n schimb, era un om jovial =i lipsit de orice pedanterie, ba chiar de jen[, gata de a da o ]ntors[tur[ bufon[ chestiunii celei mai grave, de a bombarda pe musafiri cu perne =i a se ]ntinde cu picioarele pe canapele. Era un diletant, plin ]ntotdeauna de ultima carte, cam zeflemist =i pironian, incapabil de fanatism =i chiar de ]ncredere ]n puterile

Via\a lui Mihai Eminescu

229

na\iei, sclav prin cultura sa enciclopedic[ culturilor str[ine, din care se mul\umea s[ traduc[. Eminescu ]ns[, apropiat prin construc\ia intelectual[ de Maiorescu, se sim\ea mai bine l`ng[ Pogor, pentru c[ acesta era =i un om bl`nd =i s[ritor, =i ]n diletantismul s[u se ascundea o mare doz[ de boem[ =i de dezordine amabil[. Eminescu, asiduu la =edin\ele Junimii, nu este un ins paralizat de modestii =i avid de priviri elogioase, ci, f[r[ agresivitate, el ar[ta mereu o rezerv[ m`ndr[, nu f[r[ ostenta\ie, o plictiseal[ critic[ de om con=tient de superioritatea sa. A=a dup[ cum opera sa poetic[ cuprinde sublimarea p`n[ la a cincea esen\[ a m`niilor =i dezgusturilor sale de ordin personal, fizionomia sa transform[ ]n indiferen\[ =i moliciune un dispre\ acut. Invitat de Pogor s[ citeasc[ ceva, Eminescu r[spunde cu un semn silnic al capului c[ n-are nimic, ceea ce nu e f[r[ semnifica\ie. Junimea era o societate care cultiva ironia =i admitea calamburul =i anecdota, =i asta displ[cea lui Eminescu, temperament atrabiliar =i predispus la gravitate. }n afar[ de aceasta, se formase ]n s`nul ei un grup alimentat mai ales din caracud[, zis grupul celor opt, prezidat de N. Gane, =i care lua pozi\ie regulat ]mpotriva obscurit[\ilor filozofice din poezia lui Eminescu =i a lui Bodn[rescu, profes`nd deci claritatea. Cine cunoa=te literatura mediocr[ =i le=inat[ a lui Nicu Gane, zis Dr[g[nescu, nu se mai ]ndoie=te de dispre\ul cu care Eminescu trebuie s[-l fi privit. Maiorescu conducea dezbaterile parlamentar, nu l[sa pe poet s[-=i citeasc[ singur poeziile =i nu ]ng[duia alunecarea discu\iei pe drumuri m[rgina=e criteriului estetic, ferind astfel pe lector de ironiile =i s[ge\ile celor opt, ale caracudei =i ale lui Pogor. Cel care se ad[postea mai des sub aripa ocrotitoare a lui Maiorescu era Samson Bodn[rescu, ale c[rui epigrame chinuite =i obscure sunt proverbiale. Eminescu, de=i prieten c`t de c`t cu el, nu-l pre\uia ca poet =i nu se sfia s[-=i arate opinia. C`nd, odat[, se citi Ce poate fi va fi, ]n indignarea caracudei =i mai cu seam[ a lui Pogor, care nu ]n\elegea rostul b[tr`nului disp[rut dup[ mii de ani de via\[ contemplativ[,

230

G. C[linescu

Eminescu ar fi ripostat (ceea ce nu concord[ cu estetica lui exprimat[ ]n Criticilor mei) ]n numele gratuit[\ii poeziei =i a sensului ei strict plastic: “— B[tr`nul este indiferent, rolul lui este indiferent, poetul a g[sit ocazie prin acest b[tr`n s[ fac[ ni=te versuri =i s[ pun[ ]ntr-]nsele o parte a imagina\iei sale. Ce voi\i mai mult?... O poezie nu trebuie ]n\eleas[ cu totul... c[ci dac[ to\i bucherii de la =coal[ o ]n\eleg, atunci nu mai este poezie.” Aceast[ ap[rare printr-o defini\ie a poeziei, discutabil[, dar curent[ atunci =i mai t`rziu, nu-l ]mpiedica s[ desconsidere pe Bodn[rescu ca poet: “... pe mine — zicea el lui Xenopol, despre aceea=i compunere — nu m[ preocup[ ]n\elesul, nu po\i s[ ceri aceasta de la toat[ lumea — eu-s nemul\umit fiindc[ versurile sunt proaste”. Cu Pogor, Eminescu avea =i alt m[r de discordie. Pogor, cosmopolit =i zeflemist, lua ]n r`s istoria rom`nilor, g`ndindu-se c[, atunci c`nd Fran\a d[dea pe Molière =i pe Racine, rom`nii erau ]ntr-o stare de barbarie complet[. La o astfel de afirma\ie u=uratic[, Eminescu se scul[ odat[, v`nat de indignare, =i spuse cu glasul grav cu care salutase Blajul: “— Ceea ce nume=ti, d-ta barbarie, eu numesc a=ezarea =i cumin\enia unui popor care se dezvolt[ conform propriului s[u geniu, ferindu-se de amestecul str[inului. Dup[ d-voastr[, atunci, Statele Unite sunt idealul unui popor, iar epoca cea mai glorioas[ a poporului nostru este a fanario\ilor?” (164) Cu toate c[ aceast[ deosebire de opinii ]l desp[r\ea de Pogor — numai ]n aparen\[, desigur, c[ci jovialul junimist era doar un copil teribil, doritor de a face s`nge r[u prietenilor — Eminescu ]l simpatiza totu=i, dar ]=i c[uta prieteniile printre junimi=tii cu idei patriotice ca el =i cu o doz[ de fanatism. De aceea ]l vedem ]n cur`nd leg`ndu-se cu filologul Lambrior, cu fugosul =i materialistul Conta =i ]n cele din urm[ cu primitivul Creang[, evit`nd ]ns[ pe Panu, care, de=i alc[tuind cu Lambrior =i Tassu frac\iunea celor trei rom`ni iubitori de trecutul \[rii, apar\inea ]n acela=i timp

Via\a lui Mihai Eminescu

231

grupului celor care nu ]n\eleg poezia filozofic[ =i era, pe deasupra, un spirit satiric, hipercriticist. Eminescu ]l cam evita sau se mira de indiferen\a lui filozofic[, cu comizera\ie (164): “—Bine, omule,... pe tine nu te intereseaz[ marea problem[ cum a ie=it lumea din haos, ce a fost ]naintea ei =i ce va deveni? Aceast[ idee nu te preocup[, nu te munce=te? — Nu m[ munce=te deloc. — Apoi atunci — r[spundea Eminescu — ]nseamn[ c[ nu ai capul t[iat pentru asemenea probleme.” Negruzzi, care cumula ]n Juminea o mul\ime de activit[\i — redactor, poet, nuvelist, organizator al banchetelor, umorist de ocazie, agent electoral =i depozitar al scriptelor cercului — schi\[ ]ntr-o poezie glumea\[ portretul lui Panu (152): }n timp ce Eminescu poezii ne cite=te, Invidiosul Panu prin col\uri se munce=te S[ iscodeasc[ intrigi; cu m`na lui ]n tain[ Pe Tassu, pe Verussi ]i trage ]ncet de hain[, Lui Lambrior, de-al[turi, din cap ]i face semne, Vroind la aprigi critici cu sila s[-l ]ndemne. +i c`nd din ei vreunul ]ncepe-a critica, Cu fa\a str[lucit[ abia poate-a=tepta Momentul c`nd cuv`ntul ]l ia, =i pr[p[de=te Pe junimistul timid ce lucrul s[u cete=te. Iar c`nd a lui ]ndemnuri zadarnice r[m`n +i-n undi\[ nu poate s[ prind-un alt rom`n, Plin de venin ]=i trage obrazul ce asud[, +i ]n dulce\i =i ap[ ]neac[ a sa ciud[.

Eminescu era un admirabil cititor =i, dup[ stabilirea lui Maiorescu la Bucure=ti (1874), el devenise lectorul oficial al Junimii. Glasul s[u vibrant =i melodios (152), caden\a ce d[dea versurilor, eleva\iunea inspirat[ a ochilor, pe care ]n r[stimpurile cezurilor ]i pironea ]n grinzile tavanului, creau o atmosfer[ liric[ poeziilor celor mai slabe =i biruiau prin melancolia lor profund[ veselia r[ut[cioas[ a asisten\ilor, ce sta s[ izbucneasc[, ]ncurajat[ de

232

G. C[linescu

=treng[riile lui Pogor. }n aceste ]mprejur[ri, poetul a=tepta placid =i cu semne de plictiseal[ momentul c`nd putea ]ncepe lectura, pentru a se pierde apoi cu totul ]n ritmul de cantilen[ al lecturii, ]n desconsiderarea total[ a pro=tilor =i a ignoran\ilor, care alc[tuiau dup[ el Junimea. Lectura nuvelei S[rmanul Dionis este memorabil[: “}ntr-o sear[ — ]=i aminte=te Panu — m[ duc la Junimea. Dl Pogor ne spune: — Ast[-sear[ avem lectur[. Eminescu cite=te o nuvel[. Maiorescu, care a citit-o, spuse c[-i o capodoper[. Eminescu, r[sturnat ]ntr-un fotoliu, =edea plictisit =i indiferent la ce se petrece ]n juru-i. Dl Maiorescu sose=te: — Ei, Eminescule, zice dl Iacob Negruzzi, haide, vino =i ]ncepe. Eminescu ]=i trage un scaun l`ng[ mas[, scoate manuscrisul din buzunar =i ]ncepe a citi: “... =i tot astfel, dac[ ]nchid un ochi, v[d m`na mea mai mic[ dec`t cu am`ndoi. De-a= avea trei ochi, a= vedea-o =i mai mare, =i cu c`t mai mul\i ochi a= avea, cu at`ta lucrurile dimprejurul meu ar p[rea mai mari. Cu toate astea, n[scut cu mii de ochi ]n mijlocul unor ar[t[ri colosale, ele toate, ]n raport cu mine, p[str`ndu-=i propor\iunea, nu mi-ar p[rea nici mai mari, nici mai mici de cum ]mi par azi. S[ ne ]nchipuim lumea...” +i pe aceast[ tem[, Eminescu continu[, continu[ a citi. Noi ne uit[m unii la al\ii, cei opt deveniser[ treizeci, ne=tiind ce este aceasta =i unde are s[ ajung[. Tocmai t`rziu, Eminescu ]ncepe a ne da explica\ia acestei metafizice, citind c[ eroul lui, Dionis, era un copil orfan, ]mbuibat de teorii metafizico-astrologice, locuind ]ntr-o cas[ ruinat[ =i av`nd de la p[rin\i o singur[ suvenire, un portret al unei figuri semib[rb[teasc[, semifemeiasc[, dar mai mult b[rbat dec`t femeie, de vreme ce era portretul tat[lui s[u mort t`n[r. Am respirat cu to\ii. “Iat[-ne, ne zicem noi, readu=i pe p[m`nt, de acum nuvela are s[ fie nuvel[, s[ ne a=tept[m la intriga ei, c[ci pe erou ]l cunoa=tem.”

Via\a lui Mihai Eminescu

233

Aceste observa\iuni stupide pe care Panu le face asupra lui Eminescu evoc[ admirabil atmosfera ]n care poetul ]=i f[cea lectura =i nu constituie o pat[ pentru Junimea, deoarece oriunde se str`ng laolalt[ 100 de filistini, 90 reprezint[ cu autoritate ]ngustimea de vederi =i prostia. De altminteri, Panu nici nu e trecut ca prezent ]n procesul-verbal al =edin\ei de la 1 sept. 1872, de=i aceasta n-ar fi numaidec`t o dovad[ c[ a lipsit, mai ales c[ nici un contemporan n-a contestat prezen\a lui la lectura nuvelei. Dar de a fost sau nu de fa\[, Panu dezv[luie, prin p[rerile lui, atitudinea unui membru de seam[ al Junimii (224, VI). Caracuda, cei opt, cu pre=edintele lor Nicu Gane, n-aveau nici cultura filozofic[ trebuitoare, nici educa\ia estetic[ evoluat[ cu pu\in peste concep\ia nuvelei ca nara\iune pur[. Cu cea mai mare sinceritate, dar, ei tu=eau cu ]n\eles, ]=i mutau scaunele, comunicau ironic cu coatele =i cu coada ochilor, ]nt[rindu-se reciproc ]n convingerea c[ nuvela lui Eminescu era o elucubra\ie. Iar aceia care aveau oarecare cuno=tin\e de specialitate c[utau s[ verifice din punctul lor de vedere tr[inicia compunerii, dep[=ind astfel criteriul estetic =i intr`nd ]n domeniul interminabil al discu\iunilor de principii. Spiritul critic degenera astfel ]n manie critic[, auditorii se f[ceau numai urechi pentru a prinde pe autor cu o eroare de documenta\ie sau cu o obscuritate, ]nchipuindu-=i c[ punctul de vedere al artei este nu via\a, ci informa\ia =i adev[rul abstract, dar alimenta\i din fundul con=tiin\ei =i de secre\iunea v`n[t[ a invidiei. Eminescu citea, prin urmare, mai pentru o singur[ persoan[, pentru Titu Maiorescu, singurul capabil ]n acel cerc de a-=i da m[car seama de profunzimea cuget[rii poetului =i de a remarca numaidec`t c[ migra\iunea sufletului eroului de-a lungul epocilor istorice era o aplicare, cum pretinde poetul, a kantianei teorii a subiectivit[\ii no\iunilor de timp =i spa\iu. Este drept c[, filozofice=te vorbind, Eminescu f[cea o eroare grav[. Apriorismul formelor sensibilit[\ii nu pune universul ]n dependen\[ de con=tiin\a individului, ci numai explic[ valoarea obiectiv[ a percep\iei. Epoca lui Alexandru cel Mare nu

234

G. C[linescu

putea fi creat[ printr-o opera\ie magic[ de Dionis, pentru c[ acea epoc[ nu este un simplu efect al imagina\iei temporale a individului, ci un lucru ]n sine devenit percep\ie, dup[ Kant, cu ajutorul formelor apriorice. +i nici m[car ordinea de timp a epocii suspomenite nu o putea schimba Dionis, pentru c[, odat[ ]nf[\i=at[ ]ntr-anume determina\ie temporal[ pentru un individ, epoca lui Alexandru cel Bun devine ]n chip necesar acela=i lucru hot[r`t =i ireversibil, adic[ obiectiv, pentru toat[ lumea. Imagina\ia lui Eminescu era posibil[ numai ]n sistemele platonico-kabalistice de tip umanist, reluate de Fichte =i Schopenhauer. Dar asisten\a Junimii nu-=i b[tea capul cu asta, c[ci pe ea o sup[ra tocmai problema filozofic[. Pe dat[ ce Eminescu venea la un punct simbolic, cum ar fi deschiderea de c[tre Dionis a c[r\ii de astrologie, Nicu Gane s[rea ars: “Na, iar[=i filozofie” — filozofie fiind pentru el sinonim cu efort cerebral. Autorul Privighetoarei Socolei fu mai potolit c`nd crezu c[ ]ntre Dionis =i frumoasa fat[, de care se vorbe=te la o vreme, se iscase o leg[tur[ amoroas[. Dar nuvela ]=i continua, cum =tim, planul metafizic prin transportarea eroului ]n epoca lui Alexandru cel Bun. }ncuraja\i de str`mb[tura lui Pogor, asisten\ii d[dur[ drumul, ]n pauz[, observa\iilor =i r`setelor dispre\uitoare. Pogor ]nsu=i, a c[rui aciditate era mai mult mali\ioas[ dec`t p[tima=[, nu ]n\elegea: “— Bine, — ]ntreab[ el pe Eminescu — ia s[ ne l[murim... Cele ce se petrec cu Dionis, desigur, le viseaz[?” “ — Da =i nu — r[spunse Eminescu, cu o lips[ de ironie indulgent[, ce dovede=te c`t de ignoran\i i se p[reau cei de fa\[. — Asta-i o teorie care-i greu de ]n\eles.” C`nd Eminescu ]ncepu s[ descrie casele, costumele, mediul de pe vremea lui Alexandru cel Bun, critica alunec[ pe o pant[ nou[. Nuvelistul descria un t`rg al vremii: “El ]=i gr[bi pa=ii p`n[ intr[ ]n t`rg, pe o uli\[ str`mt[, cu case vechi =i h`rbuite, a c[ror cate de sus erau mai ]nguste dec`t cele de jos, a=a ]nc`t jum[tatea catului de sus se r[zima pe st`lpi de lemn =i numai jum[tate pe

Via\a lui Mihai Eminescu

235

cea de jos. Cerdacuri ]nalte, ]naintate sub =andra-male lungi, iar ]n ceardacuri =ed b[tr`ni” etc., etc. “ — Apoi, stai, c[ nu-i a=a — ]ntrerupse Lambrior — dumneata descrii un ora= turcesc, arhitectura din veacul trecut. Sub Alexandru cel Bun, rom`nii nici nu veniser[ ]n contact cu turcii. Eminescu d[du din umeri =i-=i continu[ citirea. Ce-i p[sa lui de adev[rurile istorice!” (164) }n aceast[ atmosfer[ de hipercritic[, de plictiseal[ adev[rat[ la unii, simulat[ la al\ii, a durat toat[ lectura, dup[ care Titu Maiorescu, rectific`nd =i unific`nd opiniile, ]=i d[du sentin\a, cu oarecare observ[ri, favorabil[ (“Bizar... Dar...”) (224, II), ceea ce nu ]mpiedic[ pe ceilal\i s[ discute cu aprindere p`n[ dup[ miezul nop\ii, duc`nd pe uli\ele t[cute ale Ia=ului ecoul opiniilor lor. Iacob Negruzzi se ar[ta ]nfiorat la ideea c[ va trebui s[ publice nuvela ]n Convorbiri =i se v[ita: “Ce fac eu cu cetitorii Convorbirilor c`nd voi publica nuvela aceasta? Au s[-mi ]ntoarc[ to\i ]napoi revista.“ (164) Glumea ]ns[ =i se gr[bi s[ smulg[ foile din m`inile lui Eminescu. Libertatea aceasta de a glumi =i de a critica cu orice pre\, atitudinea de permanent[ frond[ caracteristic[ Junimii, =i sus\inut[ ]ndeosebi de Vasile Pogor, nu conveneau poetului. C`nd era bine dispus, el se l[sa luat de valul veseliei =i se al[tura =i el corului ob=tesc, care, ]n glum[, intona poeziile sale mai scurte, poreclite, pentru ]nf[\i=area lor de roman\[, cantabili (152). Dar ]n dispozi\iuni sumbre, ilaritatea ]l agasa, =i vedem, dintr-o scrisoare trimis[ lui Negruzzi de la Bucure=ti, c[ o vreme asta l-a ]mpiedicat de a mai publica versuri la Convorbiri literare. “Spun drept — zice acolo — c[ n-aveam de g`nd de a mai tip[ri versuri. Aceast[ cur[ radical[ de lirism o datoream Junimii din Ia=i, c[ci desigur c[ pentru convulsiuni lirice r`sul e mijlocul cel mai bun =i cel mai r[u. At`rn[ adic[ totdeauna de valoarea ce este-n ele =i de valoarea ce le-o d[ autorul. Acest din urm[ punct e mai cu sam[ important, nu pentru de=ert[ciunea personal[

236

G. C[linescu

(departe de mine aceste), dar pentru convingerea c[ lucrezi sau nu ]n zadar. Eu sunt scriitor de ocazie =i, dac[ am crezut de cuviin\[ a statornici pe h`rtie pu\ine momente ale unei vie\i destul de de=erte =i de ne]nsemnate, e un semn c[ le-am crezut vrednice de aceasta. Dac[ forma pe care ele a-mbr[cat-o e vrednic[ de r`s, vei concede c[ nu aceasta a fost inten\ia mea =i c-atunci e mult mai bine ca s[ nu se publice niciodat[. }n orice caz, eu n-am vrut s[ le dau o form[ ridicol[ =i, dac[ sunt gre=eli, eu din parte-mi am c`nt[rit orice cuv`nt.” (Ms. 2255, f. 312—14.) Umoarea neagr[ ]mpotriva spiritului zeflemist al Junimii se str[vede =i ]n unele versifica\ii satirice, c[rora e cu putin\[ s[ le fi dat o circula\ie restr`ns[ printre prieteni, dac[ nu le-a preg[tit ]n vederea “bencheturilor” (ms. 2260, f. 25): +i tot mai bun[ soarta, dec`t la Convorbiri, Ca nimeni s[ citeasc[ a tale izvodiri. La ce s[ dai h`rtia cu =iruri num[rate Pe-a caracudei labe, p[roase, nesp[late, S[ pierzi a ta via\[ =i creierul s[-l storci Zv`rlind m[rg[ritare ]n troaca unor porci...

sau o alta, ]n care ironiza incontestabilitatea junimi=tilor (ms. 2260, f. 23): [Mult a\i r`s de-a mele versuri] Nici nu =tiu cum s[ v[-mpac, Orice-ncerc ]n urma urmei Tot nu e pe-al vostru plac. Pentru azi o noapte-ntreag[ Mi-am muncit s[rmanii crieri,

Doar s[ pot s[ v[ iau ochii Cu icoane =i descrieri. Ci-n sf`r=it g`ndii ]n mine C[ ce-i simplu-i =i frumos — Deci v[ dau ]n versuri simple Un tablou cuviincios.

Tabloul cuviincios este ]ns[ de a=a natur[, c[ decen\a ne oblig[ s[-l t[cem. Ca de obicei ]n asemenea reuniuni, b`rfeala era reciproc[ =i, p`n[ la un punct, ]nsu=i agentul activit[\ii cercului. Prin stabilirea lui Maiorescu la Bucure=ti, =edin\ele ]ncepur[ a se \ine la Pogor

Via\a lui Mihai Eminescu

237

=i c`teodat[ la Iacob Negruzzi acas[, ceea ce junimi=tii socoteau ca fiind o degradare. Indignarea lui Eminescu fu la culme c`nd =edin\a trebui s[ se \in[ la N. Gane (164): “ — Credeam — strig[ Eminescu — c[ am scobor`t ultima treapt[ c`nd ne-am adunat la Negruzzi. Iat[ c[ din cauza mizerabilei politici suntem nevoi\i ca s[ ajungem la Nicu, m`ine-poim`ine poate vom fi obliga\i s[ ne adun[m la Burl[ sau la Gheorghiu.” Raporturile \epoase dintre membri, p[strate ]ndeob=te la un nivel amical, explodar[ odat[ ]ntr-o insurgen\[ subit[, urmat[ de defec\iune. La citirea satirei a III-a, pe care Maiorescu o adusese din Bucure=ti, Panu, care se orientase politice=te ]n afar[ de junimi=ti, se ridic[ furios din col\ul ]n care =edea =i, strig`nd: “Aceasta nu mai e satir[, este o murd[rie!”, amenin\[ cu retragerea din cerc, dac[ poezia se public[ ]n Convorbiri. Junimi=tii se b`rfeau ]ntre ei ]n =oapt[, dar sub ochii de o\el ai lui Maiorescu ei se ar[tau disciplina\i =i solidari, =i Eminescu ]nsu=i, a=a de recalcitrant, n-a p[r[sit niciodat[ Junimea =i n-a publicat versuri aiurea f[r[ autoriza\iunea lui Maiorescu. Eminescu era acum stimat la Junimea =i consolidat chiar ]n con=tiin\a celor care mai ]nainte f[ceau rezerve ]n tain[. Dup[ o t[cere de moarte, pref[c`ndu-se dar c[ n-au auzit protestul lui Panu, junimi=tii cerur[ din nou s[ li se citeasc[ Scrisoarea =i, ]n discu\iunea violent[ ce a urmat, luar[ ap[rarea lui Eminescu. Din seara aceea Panu n-a mai c[lcat la =edin\ele Junimii. }ntr-o singur[ ]mprejurare, b`rfeala, agita\iunea =i har\a critic[ ]ncetau la Junimea, =i anume c`nd venea Alecsandri. Intrarea pe nea=teptate ]n sal[ a plinului de sine b[tr`n, ]n vreme ce Eminescu citea, ne apare azi ca o ironie a destinelor literare. Turburarea respectuoas[ a tuturor, t[cerea morm`ntal[, supusa ascultare a glumelor =i compunerilor lui Alecsandri, satisfac\ia lui Maiorescu de a-l avea ]n s`nul Junimii, toate acestea pun ]ntr-o lumin[ =i mai fulger[toare izb`nda astrului cu plete lungi, a hipersensibilului Luceaf[r (152, 164). Eminescu a suportat, fire=te, ca junimist, =i vicisitudinile cercului, le-a primit cu mai mult[ sau mai pu\in[ sup[rare, a

238

G. C[linescu

]ncercat pe ici, pe colo c`te un proiect de r[spuns, dar n-a ripostat niciodat[, c[p[t`nd astfel reputa\ia unei insensibilit[\i la critic[ ce nu corespunde adev[rului, dec`t dac[ socotim t[cerea ca o dovad[ de superioritate =i convertirea injuriei ]n indign[ri abstracte, ca un fel de ]nvingere de sine. Farsa lui Hasdeu Eu =i ea fu citit[ ]n Junimea chiar de Eminescu, care d[du din umeri la terminarea lecturii, cu indiferen\[, f[r[ s[ poat[ ]nl[tura publicarea ajutat[ de patosul citirii sale. De Mihail Zamfirescu, care-l atacase ]n Muza de la Borta-Rece, nici nu voia s[ aud[, lu`nd ]n r`s orice produc\ie a acestuia. Cu toate acestea, acea compunere trivial[ trebuie s[ fi f[cut deliciile multora =i s[ fi r[corit multe invidii inflamate. }n afar[ de faptul c[ to\i junimi=tii erau caricaturiza\i ]n frecventatori turmenta\i de b[utur[ ai unei cunoscute cr`=me din Ia=i, la care, ce e dreptul, unii se cam duceau, Eminescu era prezentat ca un stric[tor al limbii literare =i pus s[ c`nte ]mpreun[ cu N[ut, adic[ Naum (164, 239): Noi suntem poe\i, m[i frate, Ce gramatic[ nu =tim

+i-orice reguli consacrate Le c[lc[m, le nimicim.

Versurile din S[rmanul Dionis sunt debitate ca ni=te aiur[ri, ad[ug`ndu-se dup[ ele comentarii umoristice ca acestea: Love=te-m[, lene,-n spate cu un bulg[re de iasc[ S[ =tie toat[ lumea din |ara Rom`neasc[

O umbr[ de reac\iune afl[m la Eminescu ]ntr-un sonet satiric, r[mas ofilit printre h`rtii, ]n care Ureche (Popovici-Alexandrescu) =i Pantazi, cel crescut “sub poalele Fanelii”, o c`nt[rea\[ francez[ de la o cafenea de peste drum de prefectura de poli\ie (211), erau ]mpun=i cu destul[, dar secret[ violen\[ (ms. 2260, f. 26): Pi=cat[-\i este m`na ta de streche, De mi=ti ]n veci condeiul pe h`rtie Compune-un =ir, nu, fabric[ o mie — C[ e=ti un cap de prost e veste veche.

Dac-ai avea de spus ceva, ai scrie. Nimic nu po\i tu s[ ne zici, Ureche, Cu Pantazi r[m`i ]n veci pereche — Tu iscode=ti cel mult ce d`nsul =tie.

Via\a lui Mihai Eminescu

|i-asem[n fruntea unei vii paragini, G`ndiri nu ai defel ’n-a tale scrieri: De zei lipsite sunt a tale pagini.

239

Zadarnic paiul sec al min\ii trieri, }n loc d-idei drap`ndu-l cu imagini — De=ert e-n suflet =i izlaz ]n crieri.

Eminescu, de obicei sumbru =i solitar, evita cafenelele frecventate de junimi=ti, =i numai arareori, ]n clipe de bun[ dispozi\ie, se ab[tea cu vreunul la un astfel de local, de pild[, la “Ch`teauaux-Fleurs”, unde ]=i f[ceau partida de =ah A. D Xenopol, Burl[, Bodn[rescu, Panu. Societatea celor cu care nu era prieten de aproape ]l st`njenea =i preferin\ele sale mergeau ]ntr-alt[ parte dec`t spre localurile preten\ioase =i boiere=ti. La “benchetul” Junimii, ]ns[, lua parte ca la ceva oarecum obligator. Petrecerea era foarte vesel[, se ]ncepea cu o =edin\[ ordinar[, ]ns[ cu lecturi glume\e, pline de aluzii la toate aspectele Junimii, ]n care excela Iacob Negruzzi, =i se termina cu o mas[ copioas[. Spre a ne da seama de tonul “benchetului” e de ajuns s[ spunem c[ Vasile Pogor cump[rase odat[ o talanc[ de boi pentru conducerea dezbaterilor =i c[ ]nsu=i Maiorescu, temperament grav =i f[r[ umor, se sim\ea obligat s[ scrie c`te o compunere glumea\[ (152, 164). Pentru asemenea ]mprejurare, e posibil ca Eminescu s[ fi compus cupletele vesele, de tip goliardic, de c`ntat ]n cor, ce urmeaz[ (ms. 2260, f. 58): Iar Bodnarachi disperat Luat-a traista-n spete +i-n lumea larg-a alergat P`n-a dat de Sirete.

Dar pentru el loc de popas }n lumea asta n-a r[mas, O, Jesu!

La un pahar de vin, Eminescu se f[cea deodat[ limbut =i \an\o=, fraterniza cu oricine =i devenea sentimental. La un “benchet” fu surprins de Panu ]mbr[\i=`ndu-se =i pactiz`nd cu un junimist proasp[t =i obscur (164): “ — Eminescule drag[ — zicea necunoscutul — ]n s[n[tatea Venerei =i Madonei. — Las[ deoparte Madona, s[ ]nchin[m pentru Venere. — +i pentru poet =i pentru proletar.

240

G. C[linescu

— Bravo! Scumpe amice, =tii c[-mi placi! Apropo, cine e=ti =i cum te cheam[, drag[ prietene? — M[ cheam[ Ionescu. — Poate s[ te cheme =i Bandraburg[, po\i chiar s[ n-ai nici nume, tot prieten ]mi e=ti, s[ bem!” Ca junimist, poetul a \inut la 16 martie 1876, pe c`nd era ]nc[ revizor, =i o conferin\[, Influen\a austriac[, ultima dintr-un ciclu de conferin\e organizat de Junimea, ce avea ca scop ar[tarea diferitelor ]nr`uriri str[ine pe care le-a suferit poporul rom`n. Panu, care nu ascultase conferin\a =i care era o gur[ rea, pretinde c[ impresia produs[ a fost deplorabil[, iar o gazet[ local[ r[st[lm[cea ideile lui Eminescu =i-l acuza de propagand[ politic[. Cine cite=te ]ns[ conferin\a, redactat[ =i publicat[ ]n Convorbiri literare, ]=i d[ numaidec`t seama de profunditatea compunerii poetului, care era totdeodat[ excurs istoric, istorie social[ =i filozofie politic[ =i, ]n sf`r=it, temeiul ]ntregii sale activit[\i politice de mai t`rziu. Cu c`t un ins este mai profund, cu at`t scrupulozitatea sa formal[ este mai mare, ceea ce produce nu rareori o inaptitudine pentru manifest[rile exterioare, care cer ]ndr[zneal[, \inut[ intelectual[ mediocr[ =i mai ales o ignorare total[ a r[spunderii cuv`ntului spus. Cuv`ntarea lui Eminescu fiind un adev[rat studiu de politic[ =i economie na\ional[, ce avea nevoie de respira\ii lente ale g`ndirii, nici nu putea fi o conferin\[ atr[g[toare. Debutant ]ntr-ale oratoriei, din fire sfios, intimidat =i de solemnitatea rigid[ pe care Junimea \inea s-o dea prelegerilor, cu sosiri neobservate ]n tr[sur[, cu intr[ri brusce la or[ fix[, cu debit[ri f[r[ text ]nainte, Eminescu, ]mpins pe la spate pe u=a rezervat[ conferen\iarilor, s-a pomenit deodat[ ]n fa\a unui public preten\ios, compus ]n special din doamne, printre care trebuie s[ fi fost =i Veronica Micle. |inuta de duminec[ for\at[ ]i d[dea un aer u=or ridicul. Redingota — poate de ]mprumut — era cam ]nverzit[ de eroziuni, iar p[l[ria tare, neagr[, demi-\ilindru, ce-i va pl[cea s[ poarte, tremura st`njenit[ ]n m`ini. Junimi=tii ]n frunte cu Negruzzi tr[ir[

Via\a lui Mihai Eminescu

241

probabil clipe de cataclism p`n[ ce Eminescu, a=ez`ndu-=i p[l[ria cu ]ngrijire pe m[su\[, cu fundul ]n jos, concentr`ndu-=i privirile r[t[cite asupra c[r\ii de vizit[ pe care-=i avea notate punctele esen\iale, ]ncepu cu o voce pl[p`nd[, sugrumat[, le=inat[. Dar apoi conferen\iarul, ]ncurajat =i de c`teva aplauze puse la cale de clic[ sau de oare=icare doamne duioase, o porni neted la drum, izbutind s[ capteze aten\ia auditoriului =i s[-l scoat[ din sudorile nelini=tii. Un ultim moment de panic[ mai avur[ prietenii c[tre sf`r=it. Epuiz`ndu-=i ideile ]nainte de ora academic[, Eminescu tr[gea de fraze impacientat, c[ut`nd s[ umple pr[pastia de timp ar[tat[ de ceasul pe care ]l muta nervos din buzunarul jiletcii pe mas[ =i viceversa. Dar, ]n sf`r=it, limba se opri la liman =i sala clocoti de aplauze. Poetul fu ]nconjurat de lume cu acte de simpatie, iar seara prietenii ]l duser[ la Bolta-Rece, s[ stropeasc[ cu vin laurii de peste zi (13). Aceasta a fost ]ns[ prima =i cea din urm[ produc\ie oratoric[ a poetului. La Bolta-Rece, pare-se, a f[cut cuno=tin\[ cu Ion Creang[, ]ntr-un moment de euforie d[r`m[toare de grani\i suflete=ti, cam spre toamna anului 1875, ]nainte ]n orice caz de 1 octombrie 1875, c`nd apare ]n Convorbiri literare ]nt`ia poveste a lui Ion Creang[: Soacra cu trei nurori (132). Bolta-Rece era o cr`=m[ de mahala, ]n dealul S[r[riei, a=ezat[ ]n pivni\ele =i hrubele nesf`r=ite =i ad`nci ale unor case boiere=ti d[r`mate de mult, din care nu mai r[m[sese dec`t boltele subterane. Un grec, Amiras, f[cuse ]n ele depozite mari de vinuri =i pref[cuse ruin[tura ]ntr-un loc de b[utur[, devenit cur`nd faimos. Elemente comune suflete=ti ]mpinser[ aci =i pe Eminescu, =i pe Creang[. Erau am`ndoi moldoveni dintr-o \ar[ cu podgorii, atra=i care va s[ zic[ de izul masiv al vinurilor curate din poloboace, vinuri pe care le beau mai bucuro=i dintr-o ulcea de p[m`nt p[str[toare de arom[, ]n r[coarea spirtoas[ a unei bol\i, dec`t din paharele boiere=ti inodore ale localurilor de lux. La acest sim\ direct al vinului se ad[oga din partea

242

G. C[linescu

am`ndurora o voluptate a priveli=tilor =i purt[rilor primitive, rurale, la Creang[, fiindc[ era \[ran obi=nuit s[ =az[ pe o lavi\[, s[ dea pe g`t o b[rdac[ de vin dup[ o prealabil[ adulmecare cu nasul =i s[ =tearg[ apoi ]n m`nec[ cu un geam[t de mul\umire totodat[ =i gura, =i nasul; la Eminescu, fiindc[ acesta tr[ise pe drumuri de \ar[ =i al[turi de aceea=i lume aspr[ =i pentru c[ un romantism social ]l cutremura de sim\ire la ideea c[ ]n asemenea hrube str[mo=ii moldoveni b[user[ vin, tr[ind \[r[ne=te, dar s[n[tos, c`t[ vreme cerevizia str[in[ =i moravurile ei nu-i atinsese. Pentru a se folosi mai bine de aroma vinului, Eminescu ]=i adusese la Bolta-Rece o can[ anume, de sticl[ roz riglat[, cu capac de zinc, ca nu cumva aburul rece al b[uturii s[ se piard[ ]n v[zduh (149). }n aromirea liric[ pricinuit[ de golirea repede a c`torva c[ni din vinul lui Amiras, cei doi oameni de aceea=i ras[ sufleteasc[ s-au ]n\eles, \[r[ne=te, din ochi. +i dup[ ce s-au ]mbr[\i=at desigur =i s-au s[rutat plesc[it peste mas[, ]ntr-o mimic[ patetic[ din cele mai expresive, dup[ ce Creang[ =i-a dezlegat basmaua diaconeasc[ cu snoave =i zic[tori populare, spre deliciile cu lacrimi ale poetului, s-au hot[r`t ]ntr-o uitare total[ de sine s[ mearg[ la Junimea. }ntr-o s`mb[t[ seara junimi=tii se pomenir[ cu Eminescu \in`nd de bra\ un om gras, ]mbr[cat ]n haine aspre de =iac m`n[stiresc, av`nd ]nf[\i=are fumurie =i viclean[ de pop[ de \ar[, mai mult ironic ]n st`njeneala sa de \[ran sastisit dec`t realmente ru=inat. Am`ndoi erau aprin=i la fa\[ =i z`mbeau extatici din col\ul ochilor ]mp[ienjeni\i =i duhul lor mirosea cale de-o po=t[ a vin de la BoltaRece. Din seara aceea, ]n care intui\ia ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Creang[ cl[tin`nd respectuos din cap la lecturi =i pe junimi=tii iubitori de anecdot[, ]n frunte cu nebunatecul Pogor, chicotind de haz, spre mul\umirea calm[ demonstrativ[ a lui Eminescu, soarta literar[ a lui Creang[ era pecetluit[ =i, odat[ cu ea, =i prietenia dintre cei doi b[utori de vin (152). Pentru a ]n\elege sl[biciunea lui Eminescu pentru Ion Creang[, trebuie s[ privim de aproape omul. Ca =i Eminescu =i spre deose-

Via\a lui Mihai Eminescu

243

bire de Titu Maiorescu, Creang[, ridic`ndu-se prin relativa sa cultur[ =i prin puterea de expresie deasupra indivizilor din clasa sa, nu devine prin aceasta un burghez intelectual, ci r[m`ne mai departe un \[ran, ]ns[ un \[ran fabulos, m[rind ]n persoana sa elementele spe\ei p`n[ la monstruozitate. Deosebirea ]ntre Creang[ =i un \[ran din Humule=ti, ]ntre Eminescu =i un oarecare om tr[ind ]n mizerie, este c[ ]n vreme ce ace=tia din urm[ ]=i tr[iesc via\a lor pe atunci fatal descurajat[, cei doi junimi=ti ]=i fac din ea, ridic`ndu-se unul instinctual, al doilea ca filozof, =i un principiu estetic. Nu numai c[ existen\a rudimentar[ se potrive=te firii lor fiziologice =i morale, dar, exaltat[ prin con=tiin\[, fiin\a lor toat[ aspir[, pe versantul Ceahl[ului, ]ntoarcerea la m[re\ia vie\ii ]n plin[ geologie. Privi\i ]n cuprinsul clasei lor, am`ndoi sunt ni=te este\i rafina\i, c[ci ei caut[ pretutindeni puritatea stilului, ceea ce dovede=te pe deasupra func\ionarea unui instinct sigur tradi\ional. |[ranul care ]=i pune peste c[ma=[ un ilic t[iat ]n chipul surtucului or[=enesc este un vulgar transfug spre mahalalele ora=elor, dar cine elimin[ din interiorul s[u orice element or[=enesc, adapt`ndu-se numai tehnicii moderne, printr-o priz[ electric[ ]n vatr[ =i un bec ]n opai\, este un fin colec\ionar de art[ rural[. Creang[ =i Eminescu sunt ni=te rafina\i ai volupt[\ilor aspre, animalice chiar, dar grosol[nia lor n-are nimic comun cu rusticitatea grob[. Dac[ Creang[ fuge ]nspre mahalale s[ stea ]ntr-un bordei, care ar constitui pentru unii o protoistorie, o face aceasta nu din mizerie sau din neghiobie, ci din sentimentul intim al reconstruc\iei peisajului alpestru. Bojdeuca sa din mahalaua |ic[ului, zis[ =i Valea Pl`ngerii, sub o ulicioar[ pr[v[loas[, dosnic[, anume strada Sc[ricica, hazna de noroaie pe vremea ploilor =i dun[ de colburi vara, era o cocioab[ de sat s[rac, cu p[limar de sc`nduri ]n fa\[ =i alt cerdac de lemn ]n chip de uluci pe din dos. Ograda era n[p[dit[ de buruieni =i flori de \ar[, cum ar fi busioc =i rozmarin =i, privind totul laolalt[, aveai sentimentul unui mu=uroi de p[m`nt, ]n care z[plazurile de sc`nduri putrede =i fumul de la

244

G. C[linescu

co= sunt, ca pe =esurile triste de \ar[, str[b[tute ]n goana trenului, singurele semne de a=ezare omeneasc[. Era, dealtfel, o cas[ de \ar[ dep[rtat[ de orice zarv[ or[=eneasc[. Din cerdacul de din dos se vedeau dealurile Ciric =i Aroneanu, pe care coborau din c`nd ]n c`nd turme de oi, =i noaptea lini=tea des[v`r=it[ a marginii de ora= nu era turburat[ dec`t de l[tratul s[tesc al c`inilor. }nl[untru nu se aflau dec`t dou[ od[i\e desp[r\ite printr-o mic[ tind[ =i (pe atunci) lipite pe jos cu lut. Asta trebuie s[ fi pl[cut cu deosebire lui Creang[ =i, ca s[ ]ncerce fiorul p[m`ntului galben, credem c[ p[=ea prin cas[ cu piciorul descul\, asemeni oric[rui om de \ar[ pentru care clisa, iarba =i r[ceala mineral[ constituie delicii ale membrelor inferioare. Epiderma lui Creang[ se sim\ea b`ntuit[ de v`nt =i ne]nvelit[ ]n hainele u=oare or[=ene=ti. El ]=i f[cea haine aspre de postav de cas[ greu =i p[ros, de noaten, pe care =i-l aducea de la Humule=ti =i care, singur, izbutea s[-i apese pielea indurat[ =i s[-i dea sentimentul ]mbr[c[rii. Pielea acestui bivol n[molos nu se cutremura de fioruri =i m`nc[rimi dec`t de la un prag ]naintat al senza\iei. Vara, c`nd era cald, prietenii ]l g[seau t[v[lit pe o saltea ]n cerdacul cu uluci dinapoia casei ce da spre dealul Ciricului, ]n c[ma=[ =i cu o prostire ]n jurul g`tului, ca s[-=i =tearg[ diluvialele-i sudori, iar pentru locurile de pe groasa-i spinare, unde unghia sa lat[ nu biruia, avea o lop[\ic[ de lemn cu crest[turi pentru un sc[rpinat ce lua propor\iile frec[rii cu muget a unei vite de cump[na f`nt`nii. Organele enorme cu \esuturi mari ale lui Creang[ cereau, de asemenea, o alimenta\ie compact[, a=a dup[ cum vietatea s[n[toas[ a=teapt[ ner[bd[toare s[-=i cufunde capul =i n[rile ]ntr-un nutre\ ad`nc. “La mas[, Creang[ nu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdei de usturoi, iar pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise “cu poale-n br`u”, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[.” (90) Acest Gargantua moldav era mai mult un fabulos Fl[m`nzil[,

Via\a lui Mihai Eminescu

245

=i boul ]ntreg ]n frigare, v[zut de Eminescu la serbarea de la Putna, ]i constituie o alimenta\ie posibil[ ]n ]nchipuire. El avea ]nclin[ri pentru m`nc[rile care aprind cerul gurii =i-l ]mbib[ cu mirosuri tari, verbi gratia sarmale moldovene=ti, cu care ]mbia ]ntr-o scrisoare pe Eminescu, pastram[ de capr[ fript[ pe spuz[, vin crud dat de du=c[ din oal[, totul ]n cantit[\i mari pentru ca sim\ul intern s[ prind[ de veste. Cu o ceat[ de prieteni, Ien[chescu, R[ceanu, Mi=u, Nic=oi, Eminescu, colinda adesea cr`=mele, ie=ind spre ziu[ afar[ din ora=, cu s[niile iarna, =i duc`nd mai departe petrecerea, c`nd nu dospea l`ng[ vatr[ sau ]n cerdac frecat de un num[r incalculabil de pisici (40). Cu Eminescu ]ns[ apropierea nu era numai de ordin alimentar. Creang[ era un om plin de umor \[r[nesc, nu prea de=tept, dar viclean =i mu=c[tor, respectuos de c[rturari, dar gata s[ ]nv[luie pe convorbitor cu un potop de locu\iuni populare, fie dintr-un spirit critic obi=nuit unor \[rani, fie din instinctul de a-=i dezv[lui astfel de=tept[ciunea sa natural[ ]n fa\a celor ]nv[\a\i. Iar Eminescu, mare iubitor de expresii neao=e, adun[tor de produc\ii populare =i totodat[ sociolog al autenticit[\ii =i s[n[t[\ii ruralului fa\[ de p[tura superspus[, nu putea fi dec`t r[pit de acest geniu al bordeiului. Creang[ vorbea lui Eminescu a=a: “Te-am a=teptat la Cr[ciun s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[ nu pot striga valeu, =i cuv`ntul s-a dus, ca fumul ]n sus”, sau, arz`nd scrisorile trimise poetului de admiratoarele sale: “Muiere, deschide ferestrele ca s[ ias[ fum din parfum, c[ci m[ cred ]n rai — f[r[ m[lai — ]n iad — f[r[ de Vlad — ]n cas[ f[r[ nevast[” — =i asta ]nc`nta pe Eminescu (123) =i-l tr[gea spre mahalaua |ic[ului, spre casa lui Creang[, unde a =i locuit o vreme c`nd a fost destituit din postul de revizor =colar. El ]l ]ndemna pe fostul diacon s[ pun[ pe h`rtie pove=tile (12), pe care le asculta l`ng[ vatr[, b`nd vin fiert cu scor\i=oar[ =i m[r domnesc, =i-i deschidea capul asupra meritului scrierilor sale. Cu Creang[, Eminescu era ]ntors din nou ]n lumea mo=ilor sf[to=i

246

G. C[linescu

din vremea copil[riei =i a r[t[cirilor prin p[durile =i satele din jurul Ipote=tilor. Creang[ =i fratele s[u Zahei, cu care r[t[cea deseori, erau pentru el \[r[nimea naiv[, dar plin[ de tradi\ie fantastic[, societatea lor nu-l sup[ra, c[ci cei doi \[rani =ugube\i nu zeflemiseau pe poet ca junimi=tii, ci-l socoteau cu st`ng[cie “eminentul scriitor =i cel mai mare poet al rom`nilor”, iar Eminescu t[cea numai =i sorbea umorul verbal al povestitorului. R[t[cirile lui Eminescu cu Creang[ sunt nu numai o ]nf[\i=are a leg[turii lor, dar =i o necesitate de natur[ psihologic[, pentru c[ numai afar[, la c`mp, la p[dure sau la cr`=ma cu mese de lemn prost, duhul lui Creang[ ]nf[\i=a realitatea unei clase sociale. Ei se mistuiau ceasuri =i chiar zile ]ntregi, cutreier`nd mahalalele, urc`ndu-se mai pe aproape pe dealul Ciricului, p`n[ la vremea mesei, sau prin T[t[ra=i, P[curari, Nicolina, Copou, Aroneanu sau Galata, ]nconjur`nd ora=ul, ori lu`nd drumul Sculenilor pe malul Prutului, spre a se sc[lda sau a se ]nfunda prin p[dure. Popasul ]l f[ceau ]ntotdeauna la o cr`=m[, de pild[ la aceea a lui |`ru, dincolo de barier[, ]n T`rgu=or sau la Costache cr`=marul, la Nicolina. Pe lavi\[ sau ]ntin=i pe iarb[, dup[ ]mprejur[ri, ei beau vin =i m`ncau pastram[ cu m[m[lig[ rece, pastram[ pe care Creang[, apuc`nd-o cu degetele lui groase, o p`rjolea singur ]ntr-un ciob de strachin[ cu c`\iva t[ciuni, =i Eminescu era — poate — convins c[ a=a ]=i duceau via\a \[r[nimea =i boierimea veche, a c[ror necesitate istoric[ o contesta Pogor. Ei se ]ntorceau ]n ora= plini pe haine =i pe ciubote de colb =i de necur[\enii, obosi\i =i tra=i la fa\[, dar veseli =i mai cu seam[ tainici la g`nduri (75, 164). “ — Ce vorbe=ti tu tot timpul cu Creang[? — ]ntreba c`te un junimist pe Eminescu. Poetul z`mbea cu satisfac\ii retrospective =i ocolea r[spunsul: — Vorbim =i noi ce ne trece prin minte!” (164) C`nd Eminescu a plecat la Bucure=ti, Creang[ r[mase trist =i desperecheat, cu singura m`ng`iere a ]ntoarcerilor din c`nd ]n c`nd ale lui Eminescu. El ]l chema din toat[ fiin\a la Ia=i: “B[die Mihai, ce-i cu Bucure=tiul de ai uitat cu totul E=ul nostru cel

Via\a lui Mihai Eminescu

247

oropsit... De Cr[ciun te a=tept[m s[ vii. Tinca a preg[tit de toate =i mai ales “sarmalele” cari \ie ]\i pl[ceau foarte mult... La E=i ninge frumos de ast-noapte, ]nc`t s-a f[cut drum de sanie. Ciricul parc[ e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vin[, c[ci f[r[ tine sunt str[in.” (40) Oric`t de hibrid[ ar p[rea imaginea, ]n sufletul lui Eminescu rudimentarul Creang[ se ]ntrege=te cu aulicul Maiorescu, spiritul de exactitate logic[ cu acela de coloare local[, basmul cu silogismul. +i Creang[ nu reprezenta pentru Eminescu o minune a expresiei populare dec`t pentru c[ era “]n marginile adev[rului”, adic[ ]ntemeiat ]n timp =i spa\iu ca un stejar b[tr`n. Epoca =ederii la Ia=i, ]n apropierea Junimii, a fost cea mai rodnic[ din via\a poetului din punctul de vedere al crea\iunii artistice, =i este aproape sigur, pentru cine a r[sfoit manuscrisele poetului, c[ aproape toat[ opera sa a fost parte scris[, parte g`ndit[ la 1877, compunerile dup[ aceast[ dat[ p`n[ la 1883 fiind relu[ri =i des[v`r=iri a idei mai vechi. Singur[tatea sa ]n mijlocul ne]n\elegerii junimi=tilor =i vicisitudinile deselor sale iubiri i-au trezit, f[r[ ]ndoilal[, ]nc[ de pe acum, ideea Luceaf[rului, c[l[toria ]n ora=ul pumnulean l-a indignat prin penetra\ia germanic[, =i de aci a r[s[rit Doina, ura ]mpotriva fac\iunii liberale, care ]l destituise, s-a transformat ]n satir[ direct[, personal[ la ]nceput, sublimat[ abia peste c`\iva ani, de aluziile prea str[vezii =i brutale la elemente alogene (ms. 2276 bis, f. 66 v.): Costacopol, Zevzecopol, Zaharia-Antoniade, Soutzos, Manos, Stavri, Kelos, Polichroniade.

Acum (1875-77) ]l fr[m`nta g`ndul unui poem dacic, Sarmis sau Gemenii, unde avea s[ ne ]nf[\i=eze nunta regelui dac BrigBelu, ]n sunetele cimpoaielor scitice =i dan\ul tinerilor, sub ochii zeului getic Zamolxe, precum =i pe nebunul frate al craiului, Boerebist, =i se ]ncerca s[ prefac[ ]n dram[ proiectul poemului Decebal. Teatrul l-a ispitit ]ndeosebi pe Eminescu ]n aceast[ vreme,

248

G. C[linescu

=i multe ]nsemn[ri dovedesc c[ pl[nuia ]nf[ptuirea vechilor proiecte =i realizarea altora nou[. Dac[ ]nsu=i Creang[ mergea la teatru, e firesc s[ credem c[ Eminescu, tr[it ]n colbul culiselor, nu ocolea ]n ace=ti ani reprezenta\iile Teatrului Na\ional de sub direc\ia lui Th. Aslan =i grupa de operete a d-rei Keller sau spectacolele de var[ din gr[dina “Ch`teau-aux-Fleurs”. Dup[ destituirea din revizorat, Eminescu ]ncepe s[ fac[ la Curierul de Ia=i chiar cronica dramatic[, ceea ce ne ]ncredin\eaz[ pentru aceast[ vreme de contactul s[u cu teatrul. C`te o pies[ original[ slab[ ca Moartea lui Constantin Br`ncoveanu de Antonin Roques, vodeviluri de Alecsandri, melodrame ca Bastardul din Castelul Montluvier, operete ca La fille de madame Angot =i rar c`te o pies[ bun[ ca Revizorul de Gogol, acestea sunt piesele pe care a putut s[ le vad[ Eminescu, cu o sil[ =i un spirit ce ne sunt evidente din cronicile sale (60). Pe Eminescu ]l b`ntuia mai cu seam[ ideea unei drame istorice. Aci ]l vedem ]ncerc`nd a dialoga basmul ]mp[ratului =i ]mp[r[tesei care n-au copii, sau unind fabulosul cu istoricul ]n Cenu=otc[, ori introduc`nd un conflict sentimental ]ntr-un proiect de dram[ istoric[ cu ac\iunea pe vremea lui Alexandru L[pu=neanu, din care crezuse odat[ s[ fac[ un Macbeth rom`nesc. Figura Ringalei l-a atras, de asemeni. Diferite proiecte de piese ca Grue-S`nger, Cel din urm[ Mu=atin, Nunta lui Drago= s-au contopit ]ntr-o singur[ inten\ie, aceea a dramei istorice Bogdan-Drago=. La Viena — credem — premeditase o operet[, Arpad — regele ungurilor. Acum ]ns[ ]l surprindem cu inten\ii chiar de dram[ ori comedie antic[, cum ar fi V[duva din Ephes, dup[ o tem[ antic[ (Apuleius, Petroniu), tratat[ =i de Brantôme =i de La Fontaine, dar pe care a ]mprumutat-o cu siguran\[ din Lessing, sau traduc`nd c`teva scene din ]nt`iul act al piesei lui Shakespeare, Timon Atenianul. E de notat c[ am`ndou[ aceste teme au o not[ de mizantropie =i misoginism. +i figura mai modern[ a lui Mirabeau ]l oprise ]ntr-un proiect de pies[ ]n 4 acte, June\ea lui Mirabeau (Opera lui M. E., II—III).

Via\a lui Mihai Eminescu

249

Oric`t de obtuz[ i se va fi p[rut lui Eminescu atmosfera de la Junimea, oric`te nemul\umiri =i am[r[ciuni r[sufl[ din h`rtiile sale, seara de s`mb[t[ a societ[\ii ]l atr[gea c[tre ea ca un loc de relativ[ potolire a zbuciumelor vie\ii =i de n[zuin\i contemplative. Lui Eminescu ]i pl[cea, cu tot z`mbetul dulce-amar din col\ul gurii, s[ citeasc[ la Junimea, =i c`nd se a=eaz[ la Bucure=ti el continu[ s[ frecventeze colonia junimist[ din casa lui Maiorescu. Pentru un spirit creator, lauda, ca =i ironia invidioas[ sunt ]mboldiri deopotriv[ de eficace la fapt[, =i numai spiritele mediocre evit[ societatea uman[, r[nite nu numai de r`sete, dar chiar de pre\uirile m[surate. CUPRINS

EMINESCU +I DRAGOSTEA Poet popular prin roman\ele sale de dragoste, intrate pe coarda viorilor ]n con=tiin\a celor mai umile fete suburbane, Eminescu a fost adoptat de sufletul mul\imii ]n fiin\a lui istoric[, transfigurat =i idealizat dup[ chipul liricii sale. Foarte cur`nd, dar, s-a n[scut imaginea unui ]ndr[gostit nefericit de o femeie meduz[, care, nep[s[toare, ]l las[ s[ “degere” la geamurile sale =i-i ]mpietre=te inima cu ghea\a ochilor. Astfel privit[, dragostea eminescian[ este ]ns[=i erotica popular[, compus[ din ahturi =i suspine, din chem[ri sentimentale =i impreca\iuni. Biograful se g[se=te ]ncurcat ]n fa\a a dou[ tonuri deosebite de dat acestui capitol din via\a poetului. Dup[ unii, ]nr`uri\i de versiunea Junimii, Veronica era o femeie u=uratic[, nestatornic[ =i indiferent[ la dragostea poetului, dup[ al\ii, alimenta\i la sursa familiei, era un crin de z[pezi albe ofilit din cauza intrigii ]n paharul de cristal al virtu\ilor casnice. Orice a=ezare a istoricului de o parte sau de alta, sau chiar la mijloc, este o ne]ndem`nare biografic[, pentru c[ nu numai ne lipse=te orice element de judecat[, dar niciodat[ faptele unei femei nu pot fi m[surate altfel dec`t prin logica mi=c[toare a sensibilit[\ii

250

G. C[linescu

sale, care ]ns[ mai ]ntotdeuana ne scap[ printre degete. Dac[ cei care au tr[it ]n preajma femeii exaltate sau hulite au putut avea impresiuni a=a de potrivnice, cu c`t mai greu ne este nou[ s[ judec[m o fiin\[ =i o dragoste cu o fotografie ]nainte =i c`teva scrisori banale. Pentru a dovedi absurditatea unei ]ntreprinderi, ce dep[=e=te puterea de obiectivitate a istoriei literare =i intr[ ]n oglinzile cu mii de fe\e ale idiosincraziei, vom da o mic[ pild[. Dna Virginia Gruber, fiica Veronic[i Micle, scrie ]ntr-un memoriu: “Mama a fost plin[ de via\[, plin[ de farmec, frumoas[, dansa perfect =i avea o voce superb[. }n societatea aleas[ pe care o vizita, din cauza acestor calit[\i superioare, f[cea umbr[ ]ntotdeauna ]n jurul celorlalte femei.” (123) Privim fotografiile poetei =i ne afl[m ]n fa\a unei femei aci gra\ioase, aci usc[\ive ]n tinere\e, cu proeminen\ele fe\ei acute, ]ngro=ate mai apoi =i trivializate, cu o o\[rire ]n toate liniile fe\ei, cu buze lungi, sub\iri =i supte, cu un v[l de lividitate =i melancolie, ce ur`\e=te fizionomia =i o face antipatic[. Iat[ dar femeia, plin[ de farmec, v[zut[ ]ntr-o simpl[ fotografie poate r[u executat[, cu subiectivitatea de ne]nl[turat a privitorului. Bizuindu-se pe scrisorile sale, un altul vedea ]n Veronica o femeie cuprins[ de fiorii dragostei mistice, “care s-a jertfit lui Eminescu”, ]n vreme ce noi citim cu nedumerire aceste r`nduri (123*): “Nu g[se=ti tu cuminte, din partea mea, ca dup[ ce mi-am jertfit copil[ria pentru aceast[ c[s[torie s-o sus\in p`n[ la sf`r=it ca s[ pot la o ocazie s[ am o via\[ lini=tit[, av`nd venitul meu?”, r`nduri foarte cumin\i, de bun[ seam[, dar care revel[ o femeie chibzuit[, terestr[, a=tept`nd r[bd[toare s[ r[m`n[ v[duv[, pentru ca cu pensia s[-=i dea apoi sufletului ni=te satisfac\iuni pe care v`rsta cu treizeci de ani mai ]naintat[ a so\ului ei nu i le ]ng[duia, nicidecum ]ns[ o Beatrice, o Laur[, o eroin[ pasional[ dintr-un roman de ciclu breton. C[ut`nd deci cu tot dinadinsul s[ facem portretul Veronic[i, os`ndind-o sau reabilit`nd-o, facem sau o mare nedreptate, sau

Via\a lui Mihai Eminescu

251

n[scocim o fiin\[ de fum menit[ s[ ]nv[luie ]n legend[ via\a simpl[ a lui Eminescu. F[ptura real[ a poetei nu are ce c[uta ]n i\ele existen\ei lui Eminescu, fiindc[ femeia nu tr[ie=te prin via\a ei proprie, ci prin procesul de transfigurare pasional[ al iubirii. Veronica este numai o cristalizare a modului erotic al lui Eminescu, f[r[ s[ fie singura, =i ceea ce intereseaz[ pe biograf este tocmai =i numai aspectul pasional al vie\ii acestuia. }nc[ din fraged[ copil[rie, din epoca Ipote=tilor, ]nainte de 16 ani, Eminescu ]ntre\inea — cum am v[zut — leg[turi de dragoste cu o fat[ de la Ipote=ti, cu care se ]nt`lnea noaptea sub un salc`m =i b[tea drumurile sentimentaliz`nd ca Paul cu Virginia. Sosit ]n Bucure=ti de la Blaj, urm[rea ]n Ci=migiu o fat[, iar din cu=ca sufleurului de la Teatrul Na\ional sorbea cu ochii =i diviniza o frumuse\e din loj[ (152). Dragostea regelui asirian pentru marmura rece, care se crede a fi t`n[ra actri\[ Eufrosina Popescu, ne este cunoscut[. }n vremea studen\iei a avut, f[r[ ]ndoial[, leg[turi cu tinere femei facile, cum este acea Milly, care apare ]ntr-o glum[ versificat[ de la Berlin. Stabilit la Ia=i, Eminescu se ar[ta ]n ochii tuturor prins, ca un fluture de lamp[, ]n orbita blondei Veronica Micle. S-ar p[rea c[ de aici ]ncolo toate versurile poetului c`nt[ dragostea pentru t`n[ra femeie =i c[ numele lui Eminescu ]ndr[gostit este indisolubil legat de acela al Veronic[i, cum e Francesca da Rimini de Paolo Malatesta. Cu toate acestea, lucrul nu poate fi, principial, a=a. “Cu toat[ inegalitatea temperamentului s[u — zice Caragiale — Eminescu avea dou[ coarde totdeauna egal de ]ntinse; ve=nic ]namorat =i ve=nic av`nd nevoie de bani — se putea altfel? =i poet =i s[rac... Ve=nic visa ni=te “m`ini sub\iri =i reci”, ve=nic v`na un c[m[tar, care s[-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu c`teva luni.” (42) Opiniunea, a=adar, c[ Veronica Micle formeaz[ obiectul aproape unic al pasiunii lui Eminescu este cu totul gre=it[. Eminescu c[uta dragostea, nu femeia, victim[ mereu a improviza\iunii =i a absurdului. El este str[fulgerat principial de orice femeie, pentru o

252

G. C[linescu

actri\[ de varieteu sau pentru o t`n[r[ burghez[ de periferie, ]ntrev[zut[ la un geam, o urm[re=te cu frenezia ]nt`iei iubiri, compune declara\iuni focoase sau versuri imploratoare =i r[m`ne mereu ]n aceea=i nelini=te creatoare, nesatisf[cut[. Eminescu nu are mistica transfigur[toare a marilor romantici, care-=i creeaz[ o femeie fictiv[ pe datele imperfecte ale realit[\ii =i absorb ]n contempla\ie orice nevroz[ sexual[, el nu vede ]ngeri suavi cu ochi incandescen\i, ca misticii medievali, care s[-l umple de turburare =i c[in\[ =i s[-l ]mping[ spre o claustralitate a spiritului, de=i accentele platonice sub forma tiraniei eternului ]n dragoste nu-i lipsesc. Pentru Eminescu iubirea este un leag[n de ging[=ii erotice, o necesitate spiritual[ =i afectiv[, bine]n\eles, dar =i fiziologic[, o nevoie natural[ de a tr[i via\a spe\ei cu toate deliciile de ordin sufletesc superior, pe care con=tiin\a le suprapune mecanismului reflex, dar ]n sf`r=it un instinct Ce le-abate =i la paseri de vreo dou[ ori pe an.

El este un idealist, nici vorb[, un om cu m`ini ]ntinse spre fantasma femeii des[v`r=ite, pe care n-o va g[si niciodat[, pentru c[ dragostea este c[utare, ]ns[ idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o apari\ie concret[ =i tangibil[, un minimum de cerin\i vitale, adic[ Nu e mic[, nu e mare, nu-i sub\ire, ci-mplinit[, }nc`t ai ce str`nge-n bra\e — numai bun[ de iubit[.

}n vreme ce eroticii mistici dau pild[ de constan\[ metafizic[ pentru femeile lor ideale, lucru explicabil prin transcenden\a obiectului iubirii lor, Eminescu este ca om st[p`nit de o insatisfac\ie erotic[, obi=nuit[ la indivizii normali =i invers propor\ional[ cu puterea de abstrac\ie pasional[. “S[ citesc — ]=i propunea el, dar poate ]n timpul bolii — din nou pe Casanova =i s[ duc via\a lui.” (M. E., I,3; ms. 2292, f. 50 v.) “}n ce m[ prive=te pe mine — ar fi zis chiar poetul — apoi de=i am fost de multe ori ]ndr[gostit, dar s[ v[ spun drept eu n-am iubit

Via\a lui Mihai Eminescu

253

niciodat[. Eu m[ ]n=elam pe mine ]nsumi lu`nd drept dragoste dorin\a de dragoste, adic[ dorin\a aceea de a ]ngenunchea ]naintea unei femei frumoase, pe care mi-o zugr[veau imagina\ia =i sim\urile mele. Dar odat[ =i odat[ pare-mi-se c[ tot am iubit, c[ci de data asta am suferit mult, probabil din cauz[ c[ aceea pe care o iubeam nici n-a vrut s[ =tie de iubirea =i de speran\ele n[scute ]n sufletul meu. Ce am g[sit eu ]n acea fiin\[ — nu =tiu, nici nu vreau s[ m[ g`ndesc la asta. Nu analizez, =tiu una =i bun[, c[ ]ntreaga mea via\[ a= fi dat-o bucuros pentru d`nsa, =i, vezi, asta ]mi este ]ndeajuns.” (3) F[r[ ]ndoial[ c[ dac[ femeia adorat[ ar fi r[spuns dragostei poetului, acesta ar fi ]ncetat de a o mai iubi, smuls cu sufletul din pozi\iile idealului. Este evident ]ns[ c[ aceast[ “unic[ dragoste” nu fusese inspirat[ de Veronica Micle, fiindc[ aceea nu numai a r[spl[tit pe poet cu iubirea, dar l-a urm[rit cu excesul ei. Unele versuri chiar ]nl[tur[ aceast[ exclusivitate. A=a, de pild[, putem s[ ne ]ndoim c[: Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere, G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie,

sonetul compus probabil la Ia=i, ]n vremea revizoratului, a fost scris pentru Veronica Micle, deoarece pentru aceasta iubirea lui Eminescu nu era de mult o tain[. Scrisoarea a IV-a pomene=te de idile z[d[rnicite de c[tre rude, de dificultatea unei intimit[\i prelungite. Nemul\umirea data din 28 august 1876 noaptea, c`nd Eminescu, iritat de vreun incident recent, arunc[ pe h`rtie indignarea sa, exprim`nd-o prin gura iubitei (ms. 2278, f. 27, 28): Nu am chip ]n toat[ voia/ }n privirea-\i s[ m[ pierd, Cum ]mi vine, cum ]mi place,/ Drag copil s[ te desmierd. S[ te-ntreb ]n toat[ tihna,/ Gur[-n gur[, piept la piept; “Tu pricepi ce-ntreb acuma:/ }\i sunt drag[? Spune drept!”

254

G. C[linescu

Dar abia-mi ]ntind eu botul,/ Iaca sare cleampa-n broasc[. De m[tu=e =i rudenii/ Dumnezeu s[ te p[zeasc[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Haide tata, haide mama,/ Dur la deal =i dur la vale, Ba c[ vremea e frumoas[,/ Ba c[ ploaie e pe cale. Iar[ tu suce=ti \igar[,/ Smulgi la fire din muste\i, +i-n vorbirea-nteresant[/ Torni c`te-un cuv`nt iste\.

Tat[ =i mam[ care s[ ]mpiedice intimitatea ]ndr[gosti\ilor nu erau ]n cazul Veronic[i Micle, iar so\ul era un om neprih[nit =i moral, care se indigna ca Trahanache de “plastografii”. “Mai mul\i r[ut[cio=i mi-au trimis scrisori anonime, ]n care povestesc lucruri fantastice, doar ar putea s[-mi doboare ]ncrederea ce am ]n sinceritatea ei... Invidio=ii sunt cei mai sc`rbo=i oameni.” (123*) Maiorescu auzise de ni=te rela\iuni ale lui Eminescu cu dna Burl[, care umbla s[ se despart[ de so\, dar, chipurile, poetul le dezminte (224, V). Toat[ lumea =tie c[ Eminescu se ]ndr[gostise mortal, la Bucure=ti, de o doamn[ Cleopatra Poenaru, fiic[ a pictorului Lecca, cu vreo zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul (11578), femeie lipsit[ de gra\iile fizice, dar ]nzestrat[ cu acelea ale spiritului (167). Idolul locuia ]ntr-o strad[ cu un nume vrednic de Luceaf[r, adic[ ]n strada Cometei, ]n apropierea unor plopi ce se cl[tinau: Pe l`ng[ plopii f[r[ so\ Adesea am trecut;

M[ cuno=teau vecinii to\i — Tu nu m-ai cunoscut.

Adora\ia lui Eminescu ]ncepea, de obicei, printr-un asediu al locuin\ei, deambulatoriu =i expectativ. El se plimba agitat prin fa\a casei, concentr`ndu-=i t[ria privirilor c[tre fereastr[, bine]n\eles seara, iar ]n cazul Cleopatrei se zice c[ ar fi p[truns ]n dependin\e, unde a stat ascuns o noapte ]ntreag[ pentru a se bucura “o oar[, =i s[ mor” de priveli=tea suav[ a iubitei (152):

Via\a lui Mihai Eminescu

La geamul t[u ce str[lucea Privii at`t de des; O lume toat[-n\elegea — Tu nu m-ai ]n\eles.

255

De c`te ori am a=teptat O =oapt[ de r[spuns! O zi din via\[ s[-mi fi dat — O zi mi-era de-ajuns.

C[ aceasta era tactica preliminar[ ]n ofensiv[ a lui Eminescu =i c[ a practicat-o chiar pe vremuri grele de iarn[, f[r[ armisti\ii, o dovedesc, nu numai cutare amintire a unui prieten, c[ la Ia=i f[cea acela=i lucru cu Veronica, trec`nd des prin fa\a casei sale, dar chiar versurile poetului: C[ci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, S[ m[ ]mb[t =i de sc`ntei Din stele.

C`nd deger`nd at`tea d[\i Eu m[ uitam prin ramuri +i a=teptam s[ te ar[\i La geamuri.

O alt[ legend[ a=eaz[ plopii f[r[ so\ pe o ulicioar[ dosnic[ din T[t[ra=i, ]n fa\a unei case cu cerdac, =i denun\[ ca adorat[ pe o obscur[ burghez[ blond[ (184). Celebrele versuri: Pe aceea=i ulicioar[ Bate luna la fere=ti,

Numai tu de dup[ gratii Vecinic nu te mai ive=ti

nu par, dealtfel, nici ele scrise pentru Veronica . }n vremea c`nd au fost compuse (]nainte de 1 febr. 1879), nu putea fi vorba de o tr[dare a Veronic[i, nici de o ruptur[ ve=nic[, deoarece leg[turile dintre ei ]ncep cu profit abia ]n aceast[ epoc[. V`ntul tremur[-n perdele Ast[zi ca =i alte d[\i,

Numai tu de dup[ ele Vecinic nu te mai ar[\i

e, a=adar, o strof[ inspirat[ de alte geamuri dec`t ale Veronic[i. Nici unele elemente fizice frecvente nu trebuie s[ ne ]n=ele. Atributul m`inilor reci, care pare un am[nunt privind temperatura membrelor superioare ale poetei, este de fapt un factor tactil comun =i mental, fiindc[ ]l g[sim =i ]n versuri compuse ne]ndoielnic pentru altcineva, ca Pe l`ng[ plopii f[r[ so\:

256

G. C[linescu

Ai fi tr[it ]n veci de veci +i r`nduri de vie\i,

Cu ale tale bra\e reci }nm[rmureai m[re\...

Cleopatra Poenaru a fost, ]ntr-adev[r, idolul de o clip[ al lui Eminescu, c[ci printre h`rtiile poetului afl[m ni=te r`nduri fugare ]n chip de scrisoare c[tre o Cleopatr[. E o declara\iune violent[ =i chiar brutal[, inspirat[ de o concupiscen\[ atroce. Poetul cer=e=te o zi, o or[ numai de dragoste. Pentru amorul lui nu exist[ dec`t o singur[ femeie, Cleopatra, care Cleopatr[ “nu mai este fat[ mare — zice — s[ aib[ [a]-=i pierde reputa\ia, nu mai este m[ritat[”, ci liber[ =i, dac[ nu e ]n stare s[ iubeasc[, ar putea avea cel pu\in mil[ (ms. 2277, f. 17). Din p[cate, nu numai Cleopatra era unica femeie a amorului s[u. }n prim[vara anului 1880 s-a produs o ruptur[ ]ntre Eminescu =i Veronica Micle, care =i ea era “via\a” poetului cu care “s-a ]nceput =i s-a ]ncheiat” (123). Explica\ia r[celii o g[sim ]ntr-alt[ ]nsemnare. O stea str[in[ congelase inima lui Eminescu. La 6 mai constatase c[ are o b[rbie admirabil[, la 9 mai descoperise adresa =i era gata s[-i aplice cunoscuta tactic[ a asediului casei, c`nd “un dobitoc” ]i ie=i ]n cale. “Abia o v[z, abia-mi ]nchipuiesc cu focul unei ne]n\elese patimi cum s[-ntreb unde =ade, vine dobitocul, ]n acel moment chiar, ]n care ]mi bag adresa ]n buzunar.” O explora\ie prin fa\a casei fu z[d[rnicit[ de un alt cunoscut sup[r[tor. “Cum o s[ ias[ nu =tiu”, se-ntreba acum ]ndr[gostitul ]ngrijorat (ms. 2276, f. 69). Zvonul dragostei lui Eminescu pentru Mite Kremnitz, cunoscuta publicist[ german[ =i cumnat[ a lui Maiorescu, de=i dezmin\it de unii din cauza absurdit[\ii lui, este tocmai prin aceasta foarte credibil. Toat[ via\a Eminescu a alergat dup[ un meteor feminin, chiar ]n vremea bolii, ador`nd fie o c`nt[rea\[ suedez[ la Bucure=ti, fie o enigmatic[ englezoaic[ la Floren\a (167). De altminteri, scriitoarea ]ns[=i ]n ni=te amintiri fugare ]nt[re=te aceast[ presupunere, nu p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ nu fim obliga\i s[ interpret[m o memorie v[dit =ov[ielnic[ =i un suflet de femeie

Via\a lui Mihai Eminescu

257

vanitos. La ]nceput, Eminescu face asupra dnei Kremnitz, pe care avea dese prilejuri s-o vad[ ]n casa lui Maiorescu, unde ea locuia, o impresie defavorabil[. Neb[rbierit, prea c[rnos la fa\[, cu din\ii mari galbeni, cu hainele murdare =i mirosind a vechitur[, Eminescu o speria prin r`sul prea plin, “brutal”. Mai pe urm[ ]ns[ se sim\i atras[ spre el =i ]ncepu s[-i traduc[ versurile ]n nem\e=te. Dna Kremnitz, =tiind c[ Eminescu e poet mare, voia s[ se afle amestecat[ ]n crea\ia lui, s[ devin[ o prieten[ celebr[. De aceea este a=a de vesel[ c`nd poetul ]i dedic[ versuri =i pl`nge de emo\ie =i m`ndrie atunci c`nd Eminescu ]i aduce poezia: At`t de fraged[, te-asameni Cu floarea alb[ de cire=,

+i ca un ]nger dintre oameni }n calea vie\ii mele ie=i...

fapt[ ce indispune pe de alt[ parte pe Veronica (“... simt c[ o figur[, souverènement supérieure, m-a alungat afar[ din sufletul t[u...”) (123). Nici Veronica, nici Mite, ca poete — =i aci st[ nefericirea lui Eminescu — nu iubeau omul, ci gloria posibil[. Dna Kremnitz s-a purtat ]n a=a chip, ]nc`t Eminescu s-a sim\it autorizat s[ ]ndr[zneasc[. Lucrau am`ndoi la un dic\ionar etimologic al limbii rom`ne, ]mp[r\ind materialul ]n dou[zeci =i patru casete de lemn; “... =edeam ]ntr-o zi la masa mea, unul l`ng[ altul — zice Mite — eu cu tocul ]n m`n[, =i citeam ]n Convorbiri; copiam cuvintele, =i el, cu finul s[u sim\ al limbii, ]mi d[dea echivalentul german. Atunci, pe nea=teptate, nu ]ns[ ]ntr-o pasiune de moment, ci pe c`nd eu, ]ntoars[ spre el, vorbeam cu vioiciune, el m[ s[rut[, =i eu ]l l[sai f[r[ s[ m[ opun. }n odaia de al[turi, spre care u=a era deschis[, copilul se juca cu d[daca, a=a c[ nici m[car nu fuseser[m singuri, ca de obicei. Nu =tiu ce i-am spus dup[ acest moment surprinz[tor, =tiu numai c[ el m[ ]ntreb[ dac[ am un Dante, apoi se ridic[, ]l c[ut[ =i-mi citi foarte vesel celebrul pasaj din Infern.” Celebrul pasaj este scena s[rut[rii lui Paolo cu Francesca din c`ntul V:

258

G. C[linescu

Quando legemmo il disiato riso Esser baciato da cotanto amante, Questi, che mai da me non fia diviso, La bocca mi baciò tutto tremante.

Roman\ioasa Mite nu numai c[ nu s-a sup[rat, dar continu[ a “stimula” pe poet, c[ruia ]i permite odat[ s-o ridice ]n bra\e. “C`nd ne rev[zur[m, ]n t[cere hot[r`r[m s[ ne iubim unul pe altul ca doi copii, el ]mi spunea cum c-ar vrea s[ m[ r[peasc[ =i s[ m[ duc[ departe =i ce frumos ar fi dac[ am`ndoi am fi fost copii de \igan, liberi pe c`mpia ]nnegrit[...” (100) Dup[ cum ]ns[ aceast[ dulceg[rie platonic[ era pentru Mite un capriciu experimental ]n vederea unei poten\e mai mari de crea\ie a poetului, de care dealtfel era dezam[git[, socotindu-l mai pu\in inteligent, cu mai pu\in talent =i mai redus[ cultur[ general[ dec`t se a=teptase, dezam[gire pe care o exprim[ ]ntr-o nuvel[, tot astfel platonismul =i cochet[ria nu erau ]n vederile lui Eminescu, ]ndr[gostit ]n fond de Vronica. +i dac[ poate fi adev[rat c[ versurile: Cu m`ine zilele-\i adaogi, Cu ieri via\a ta o scazi,

+i ai cu toate astea-n fa\[ De-a pururi ziua cea de azi...

sunt scrise pentru Mite, cu prilejul anivers[rii zilei de na=tere, e problematic c[ poezia Te duci, =i ani de suferin\[ N-or s[ te vad[ ochii-mi tri=ti,

pe care i-a citit-o acesteia, l[s`nd-o s[ ]n\eleag[ c[ i-o dedicase, e compus[ pentru ea. Tocmai atunci se desp[r\ise de Veronica, =i versurile se potrivesc ]mprejur[rii. Mite ]ns[=i se convinge ]n cur`nd de direc\ia afec\iunii poetului, care prezenta la toat[ lumea pe dna Micle drept logodnic[. Sf[tuit[ =i de Maiorescu, sup[rat c[ cumnata sa poate s[ ]nlocuiasc[ pe u=urateca Veronic[,

Via\a lui Mihai Eminescu

259

=i mai degrab[ gelos, fiind el ]nsu=i ]ndr[gostit de ea (115), Mite Kremnitz se ]nchise ]n sine, jignit[, =i r[mase toat[ via\a cu ]ncredin\area c[ poetul o iubise odat[ =i o c`ntase ]n versurile lui. Pentru a ne da seama de structura eroticii lui Eminescu =i a ]n\elege astfel mai bine raporturile ce au putut s[ existe ]ntre el =i Veronica, versurile, mai mult dec`t scrisorile, sunt un document pre\ios. Aspira\iunile lui Eminescu sunt mai toate, am putea spune, la modul grec, =i consist[ ]n volupt[\i pe care le de\ine =i le simbolizeaz[ Cupidon: G`t =i umere frumoase, S`nuri albe =i rotunde

El le \ine-mbr[\i=ate +i cu m`inile le-ascunde.

Lipsa uneori des[v`r=it[ a castit[\ii — dac[ nu lu[m ca atare triste\ea =i contempla\ia liric[ — este aci caracteristic[, femeia fiind un obiect de onest[ concupiscen\[, ...o ve=nicie De-ucig[toare visuri de pl[cere.

Eminescu nu se speria ]n poezie de viziunile carnale =i de apropierea “s`nilor”: Bra\ul ei at`rn[ lene= peste marginea de pat, De a v`rstii ei c[ldur[ fragii s`nului se coc... * }ndur[-te =i las[ privirea-mi s-o consol La alba str[lucire a g`tului t[u gol, La dulcea rotunzire a s`nilor ce cresc... O, vino iar ]n al meu bra\, S[ te privesc cu mult nesa\,

*

S[ razim dulce capul meu De s`nul t[u, de s`nul t[u!

Visa ]n iubire — cu fondul liric al poporului ]ndeob=te — volupt[\i robuste =i ]ng[duite. Ar fi vrut, de pild[, ca iubita s[ stea pe genunchii s[i:

260

G. C[linescu

Pe genunchii mei =edea-vei, Vom fi singuri-singurei...,

s[ i se anine de g`t: Cu bra\ele-am`ndou[ de g`tul meu te-anini...

=i s[-l str`ng[ cu energie la piept: Mai aproape, mai aproape Noi ne-om str`nge piept la piept.

Nesatisf[cut cu situa\iile obi=nuite, Eminescu combina savante pozi\ii =[galnice, de natur[ s[ fac[ mai suav[ apropierea iubitei: C`nd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de var[,

Mi-i \inea de subsuoar[, Te-oi \inea de dup[ g`t.

* +i pe um[rul lui cade Al ei cap cu fa\a-n sus.

* |i-aduci aminte cum pe-atunci, C`nd ne primblam prin v[i =i lunci,

Te ridicam de subsuori De-at`tea ori, de-at`tea ori?

}n “amorul” lui Eminescu s[rutarea intra drept element esen\ial =i era a=a de frenetic[ =i avid[, ]nc`t alc[tuia o copula\ie vinovat[ ca o ]nso\ire: +i g`ndind c[ dorm, =ireato, ape=i gura ta de foc Pe-ai mei ochi ]nchi=i; * L[s`nd prad[ gurii mele Ale tale buze dulci; * M`n[-n m`n[, gur[-n gur[;

Via\a lui Mihai Eminescu

261

* S[rut[ri erau r[spunsul La-ntreb[ri ]ndeosebi; * Cu s[rut[ri aprinse suflarea s[ \i-o-nec. N-auzi cum frunzele-n poian[ +optesc cu zgomotul de guri

*

Ce se s[rut[, se h`rjoan[ }n umbr-ad`nc[ de p[duri.

Arden\a fiziologic[ a lui Eminescu, care ar fi voit ca ]ntr-o “lung[, lung[ s[rutare” “s[ bea” tot sufletul iubitei, este transpus[ asupra eroilor s[i, c[ci iat[ de ce cupiditate de p[ianjen fa\[ de musc[ este cuprins Dionis: “Sub alba hain[ de noapte de la g`t ]n jos se tr[dau boureii s`nilor, =i m`inu\ele =i bra\ele ei albe =i goale p`n[ la umeri se-ntinser[ spre d`nsul =i le inund[ cu s[rut[ri. Un moment, =i el s[ri prin fereastr[, ]i cuprinse g`tul ei gol, apoi ]i lu[ fa\a ]n m`ini =i o s[rut[ cu at`ta ardoare, o str`nse cu at`ta foc, ]nc`t i se p[rea c-o s[-i beie via\a toat[ din gura ei.” Prietenul lui Ion Creang[, fire zdrav[n[ =i \[r[neasc[, vrednic fecior ]ntr-asta al lui Gh. Eminovici, de=i hr[nit cu lecturi romantice, nu era — ]n afar[ de c`teva poze patetic roman\ioase =i unele evoc[ri ale vie\ii mondene, senzuale =i ele, dar nu lipsite de percep\ia luxului vestimentar — un cazuist al intimit[\ii erotice. Deliciul analizelor sentimentale, cultivarea eului pasional ]n sine, prin probleme =i experien\e afective, feti=ismul obi=nuit ]ndr[gostitului de tradi\ie medieval[, savoarea solitudinii =i a misticii sunt atitudini aproape necunoscute lui Eminescu, pentru care dragostea este exclusiv posesie =i amplexiune. Dar ]n acest mod el aduce o not[ deosebit[, grandios rustic[. Trupul s[u v`njos =i ]mp[ro=at, pe care ]l culcase pe p[m`nt =i ]n f`n, prin poduri =i ]n paturi tari de gazde, n-avea acuit[\i pentru senza\iile fine, =i nu c[uta pentru iubire interioruri fragile =i intime. El cheam[ — ]n poezia sa — femeia, ]n p[duri de fagi sau pe marginea apei, l`ng[ trestii =i

262

G. C[linescu

r[chite, pentru ]mbr[\i=[ri =i s[rut[ri bucolice sub copacii ]n desfrunzire, atras de o evident[ voluptate ferin[ c[tre natur[, deoarece somnul define=te =i instinctul sexual, =i cine doarme pe p[m`nt =i calc[ cu piciorul gol ]n iarb[ ]=i duce iubirile prin f`ne\e =i p[duri. De aceea, Eminescu — p[g`n prin aceasta — creeaz[ un num[r de coresponden\e ]ntre femeie =i natur[, confund`ndu-le, asociind, de pild[, teiul cu femeia, ]ntr-o necesitate fizic[ unic[: +i dac[ se ]nt`mpl[ pe tine s[ te v[z, Desigur c[ la noapte un tei o s[ visez; Iar dac[ se ]nt`mpl[ s[ ]nt`lnesc un tei, Desigur toat[ noaptea visez la ochii t[i.

}n aceste ]mprejur[ri, dragostea pentru Veronica Micle ni se pare un accident relativ discordant. Lui Eminescu — spirit erotic, dealtfel mereu insatisf[cut — ]i trebuia o femeie care s[ ]mperecheze inteligen\a cu s[lb[ticiunea =i cu fabulosul, adic[ ceea ce =i c[uta — “o suedez[”, “o englezoaic[”, o amazoan[ =i carnal[, =i obi=nuit[ s[ calce cu piciorul gol ]n ierburi, dar lucid[ =i ]n\eleg[toare a aspira\iunilor intelectuale. Iat[ de ce Eminescu se ]ndr[gostea aprig de femei chiar f[r[ gra\ii fizice, dar intelectuale, ca Cleopatra Poenaru sau Mite Kremnitz, =i chiar dna Micle ]ndeplinea aceast[ condi\ie, fiindc[ era poet[. Veronica Micle, n[scut[ Ana C`mpeanu la 22 aprilie 1850, fata unei moa=e din N[s[ud, cunoscuse ]ndeletnicirile lui Eros de la o v`rst[ foarte fraged[, pentru c[ la 14 ani se c[s[torise cu profesorul universitar +tefan Micle, mai b[tr`n dec`t ea cu 30 de ani =i care o luase de pe b[ncile =colii. C[s[toria fusese, a=adar, aproape un incest, ]ns[ Veronica nu pare s[ fi fost nepreg[tit[ pentru hymen, judec`nd dup[ spiritul de intrig[ sentimental[ pe care-l dovede=te ]ntr-un proces al lui Maiorescu. T`n[ra so\ie de 14 ani declar[ cu foarte mult[ dezinvoltur[, pus[ la cale poate =i de Micle, du=man al lui Maiorescu, c[, fiind elev[ ]n pensionatul +colii centrale din Ia=i, v[zuse pe Titu Maiorescu, profesor acolo, intr`nd

Via\a lui Mihai Eminescu

263

]n odaia unei d-re guvernante Rückert. Pe m[sur[ ce cu ajutorul func\iunii c[s[toriei se de=teapt[ la via\a sim\urilor, Veronica trebuie s[ fi sim\it lipsa adev[ratei dragoste, pe care nu i-o putea da b[tr`nul Micle. C`nd poetul era la Viena, t[n`ra femeie blond[ avea dou[zeci de ani, cam tot at`t c`t =i el. Aspira\iile vagi, relativa cultur[ =i eleva\iune social[ a mediului ]n care tr[ia o f[cuser[ roman\ioas[. Ea citise Venere =i Madon[ =i v[zuse, cu un fior, portretul lui Eminescu (123*): +i-acum m[-ntreb eu: sim\ire ad`nc[ Cum de se na=te printr-un portret?

C[ci nu v[zusem ochii t[i ]nc[, +tiam at`ta, c[ e=ti poet!

Compararea ]ntre t`n[rul =i falnicul poet =i b[tr`nul so\ astmatic se traduse ]n predispozi\ii c[tre idil[ =i preumbl[ri romantice prin Viena, Veronica fiind atunci tot at`t de nesatisf[cut[ suflete=te ca =i ]n ziua c[s[toriei. Eminescu era, ]n mod romantic, un bun tovar[= de intimitate, prin ]nf[\i=area sa tipic[ de poet =i prin ]nsu=irea de a declama versuri cu mult[ sim\ire. V[zut[ prin perdeaua groas[ a rezervei pe care o impunea starea civil[, Veronica a trebuit s[ apar[, ca de obicei lui Eminescu, un astru de aur f[r[ raza c[ruia nu e dec`t moarte, =i a=a a continuat probabil s[ fie visat[ c`t[ vreme decen\a a \inut-o la oarecare dep[rtare. C`nd Eminescu s-a stabilit la Ia=i nu avea, se pare, vreo familiaritate deosebit[ cu Veronica =i ]ntrebuin\a ]n scrisori termeni foarte ceremonio=i, ca ace=tia (123*): “1874, noiembrie 8 Stimat[ doamn[, Asear[ v-am z[rit ]ntr-o loj[, pe care o ocupa\i la reprezenta\ia de binefacere dat[ ]n folosul s[racilor, ]n sala societ[\ii dramatice. Atunci mi-am amintit de invita\ia primit[, de a veni ]ntr-o joi la serata dv. literar[. Nu merit laudele aduse pentru poezia Epigonii. E o concep\ie pe care o f[urisem ]nc[ la Viena, ]ntr-un elan de patriotism.

264

G. C[linescu

Trecutul m-a fascinat ]ntotdeauna. Cronicile =i c`ntecele populare formeaz[ ]n clipa de fa\[ un material din care culeg fondul inspira\iunilor. Cred c[ voi putea citi ]n salonul dv. o poezie, av`nd un subiect cules din acest material. Primi\i respectul meu. Mihai Eminescu” Poetul frecventa ]ntr-adev[r “salonul” dnei Micle, dealtfel ]mpreun[ cu Miron Pompiliu, Samson Bodn[rescu, Slavici =i al\ii, =i ]n afar[ de o ]ngrijire de exterior, excesiv[ pentru el, nimic nu tr[da o turburare sufleteasc[ deosebit[. Din epistole scrise ]ntre 5 noiembrie 1875 =i 28 mai 1876, ]ntr-o fran\uzeasc[ gra\ioas[, dar cu gre=eli de ortografie, c[tre Eugenia Frangolea, viitoarea so\ie a lui Simion Bodn[rescu, elev[ a Institutului pedagogic din Gotha, apoi la Berlin, vedem c[ Veronica oscila ]ntre snobism =i decep\ie. Evenimentele din Ia=i erau de soiul acesta: “le colonel Dabija a épousé M-elle Cozadini, Mr. le Dr. Peridi une autre M-elle Cozadini, Mr. Etienne Mandrea, M-elle Gheuca”, “un des Mrs Draghici épouse M-elle Predidici”, o “charmante ma]tresse” a c[pitanului Pruncu s-a otr[vit afl`nd c[ ofi\erul vrea s[ se ]nsoare cu alta. Domnul Leon Ghica, “un beau jeune homme de l’aristocratie c’est (sic) donné un coup de revolvére (sic) dans la poitrine”, f[r[ a se =ti pricina. Veronica =edea ]n cas[ c`te 15—20 de zile ]n =ir =i, ]n decembrie 1875, citea “les tragédies de Paris, un roman d’ailleurs assez fade”, dar “en vogue”. Invitat[ la balurile clubului, ezita a se duce. }i trebuiau 40 de galbeni pentru toalete =i se temea de acea lume “dont l’ élégance vous éblouit et qui regarde d’un oeil piteux la grenouille prolétaire qui se fourré dans son sein”. Tinerii scriitori mergeau, de asemeni, =i la doamna pe atunci Burl[, mai t`rziu Cugler-Poni (123). Eminescu ]ncepea, dar, s[ fie un poet cunoscut =i pare-se ]n cur`nd chiar adorat tainic de unele femei roman\ioase, care-i trimiteau p`n[ =i scrisori. +tefan Micle privea lini=tit, ca un patron al muzelor, aceste reuniuni literare, nu g[sea nimic ciudat ]n vizitele poetului =i socotea

Via\a lui Mihai Eminescu

265

scrisorile anonime drept calomnii. Este evident ]ns[ c[ poetul iubea pe Veronica Micle =i c[uta a-i ar[ta aceasta prin diferite mijloace, ca poezii =i preumbl[ri dese prin fa\a casei. Numele femeii iubite ]l urm[rea necontenit, =i el c[uta la masa lui s[-i descompun[ sunetele =i s[ le refac[ ]ntr-un cuv`nt mai exotic =i mai tainic, precum urmeaz[: “Verona, Vreona, Voerna, Vnoera, Vanoer, Anoero, Arnoev, Aernov, Aornev, Anerov, Aronique, Enorvica, Vicenora, Acivrone, Civranco, Neòciovra, Vranceoi, Narvice, Narvìocè” (ms. 2283, f. 1). Mijlocul esen\ial prin care tinerii ]ndr[gosti\i s-au pus ]n leg[tur[ este — credem — poezia. Multe versuri de dragoste compuse de poet pot s[-=i aib[ originea ]n aceast[ vreme, c`nd ]ntr-o plimbare ca din ]nt`mplare la Copou =i o convorbire ascuns[ ]n r[sunetul pianului, Eminescu ar fi dorit s[ se afle cu Veronica ]n p[dure, departe de lume =i se-n\elege... de +tefan Micle: Pe genunchii mei =edea-vei, Vom fi singuri-singurei,

Iar ]n p[r, ]nfiorate, Or s[-\i cad[ flori de tei. (10 martie 1876)

Luceaf[rul trebuie s[ fi fost conczeput =i obiect de convorbire chiar din ace=ti ani ]n momente de gelozie, deoarece Veronica Micle publica, ]n Convorbiri literare din decembrie 1875, versuri spirituale ]n stil de petite poésie, ]n care se ar[ta franc plictisit[ de luceaf[r =i atras[ de un alt ins, care i se p[rea soare: Darg mi-ai fost, mi-ai fost odat[! Dar ce-a fost n-a s[ mai fie. Am v[zut c-aceast[ lume F[r’ de tine nu-i pustie. +i luceaf[rul pe ceruri Place mult cum str[luce=te...

Dar apune =i dispare Soarele c`nd se ive=te... Tu luceaf[r mi-ai fost mie Ce ]n zori de ziu[ luce +i-ai apus; acum la soare Eu privesc cu mai mult dulce.

Poetul n-a publicat ]ns[ mai nici o poezie de dragoste, pentru acela=i motiv care ]l f[cea s[ p[streze ]n coresponden\[ o des[v`r=it[ oficialitate: discre\ia. Veronica se pare c[ a ]mpins aceast[

266

G. C[linescu

discre\ie — din socoteli practice — a=a de departe, ]nc`t a r[pit poetului o speran\[ pe care pe alt[ cale i-o d[duse. La plecarea din Ia=i, Eminescu nu putea deci vedea pe Veronica Micle, din pricini pe care i le explic[ aceasta ]ntr-o scrisoare (123*): “Nu e a=a c[ indiferen\a mea \i-a zdrobit inima, inima plin[ de fiin\a mea? Dar iau pe Dumnezeu de martur dac[ aceast[ indiferen\[ era adev[rat[; aceast[ r[ceal[ pref[cut[ nu era dec`t o contrabalansare a dragostei tale nem[rginite, ce o ar[tai f[r[ ]ncetare. Privirea ta, ]n fine ]ntreaga ta fiin\[, fa\[ de mine nu dovedea dec`t iubire. Erai a=a de pu\in st[p`n pe tine, ]nc`t cel mai prost om ]=i d[dea seama c[ e=ti ]ndr[gostit de mine; de aceea, nu trebuia oare ca s[ dau o dezmin\ire =i s[ ascund ochilor scrut[roti reciprocitatea unei dragoste tot a=a de mari?” }n cur`nd aceste m[suri chibzuite nu mai fur[ necesare. La 6 august 1879, b[tr`nul Micle r[pos[, l[s`nd o v[duv[ consolat[ =i ]ngrijat[ doar de pensie. De la plecarea lui Eminescu la Bucure=ti, rela\iile dintre cei doi ]ndr[gosti\i fuseser[ epistolare =i strict platonice, relativ ceremonioase din partea lui Eminescu, mai ]ndr[zne\e =i cu elanuri de intimitate din partea Veronic[i. +i pentru unul =i pentru cel[lalt, aceast[ coresponden\[ era un exerci\iu sufletesc necesar. Eminescu condensa ]n Veronica toate aspira\iunile sale afective, nerealizabile ]n via\a de toate zilele, preg[tindu-=i astfel =i sublim`ndu-=i materia poeziilor sale erotice; pentru t`n[ra d-n[ Micle scrisorile ]ntocmite pe furi=, ]n spaima de a fi spionat[, constituiau un ce roman\ios =i, ]n afar[ de aceasta, ca poet[, ea sim\ea negre=it o vanitate ascuns[ a se l[sa c`ntat[ =i de a sta ]n coresponden\[ cu un poet pe care-l b[nuia mare. De aceea, moartea lui Micle nu fu primit[ de Eminescu cu acea jubila\ie pe care am a=tepta-o dup[ o dragoste platonic[ de aproape un deceniu. }n scrisoarea ce-o trimitea Veronic[i ]n aceast[ ]mprejurare =i ]n care, pentru ]nt`ia oar[, o chema pe nume, c[uta

Via\a lui Mihai Eminescu

267

s[ p[streze ]nc[ spa\iul de ce\uri ]ntre el =i femeia iubit[, evit`nd apropierea care dezv[luie =i dezam[ge=te. “Tu =tii — ]i scria el — dulce =i nobil[ amic[, c[ []n] sentimentul de care-\i vorbesc nu e nimic banal, care s[ aib[ ceva comun nici cu teoria pl[cerii, nici cu platitudinele unei tinere\i neconrupte. Nici tinere\ea, nici frumuse\ea ta, nici virtu\i suflete=ti, nici gra\ii fizice nu au fost cauza acelei sim\iri care a aruncat o umbr[ ad`nc[ asupra vie\ii mele ]ntregi. Adesea, exist[ enigme matematice, pentru a c[ror dezlegare ]\i trebuie o cifr[ cunoscut[; adesea, un complex de cazuri se dezleag[ prin o singur[ cauz[ necunoscut[. Astfel, via\a mea ciudat[ =i azi =i neexplicabil[ pentru to\i cunoscu\ii mei, nu are un ]n\eles f[r[ tine. Nu =tiu de ce e=ti o parte ]ntregitoare a tuturor g`ndurilor mele, nici m[ preocup s-o =tiu, c[ci nu mi-ar folosi nimic. Dar este o leg[tur[ cu tine neexplicabil[, de nu ]ntre via\a ta =i a mea, dar desigur, ]ntre a mea =i tot ceea ce te atinge pe tine, ]ntre a mea =i r[suflarea ta pe p[m`nt. Veronica — e ]nt`ia dat[ c[-\i scriu pe nume =i cutez a-l pune pe h`rtie — nu voi s[-\i spun, dar tu nu =tii, nici po\i =ti c`t te-am iubit, c`t te iubesc. At`t de mult, ]nc`t mai bine a= ]n\elege o lume f[r[ soare dec`t pe mine f[r[ ca s[ nu te iubesc.” (123*) Tonul eteric al acestor r`nduri, comparat cu purtarea lui Eminescu, dovede=te tocmai contrariul de ce a crezut c[ ]n\elege Veronica Micle. Veronica nu exista pentru poet dec`t ca un mit erotic, ca o necesitate sufleteasc[ ]n clipele de inac\iune sentimental[. Veronica era o crea\iune a idealismului s[u pasional, =i el ar fi putut pune foarte bine scrisorile la cutie, f[r[ adres[, c`t[ vreme tumultul s[u afectiv era exprimat. Iat[ pentru ce Eminescu, alerg`nd mereu ]nfl[c[rat dup[ o “suedez[” sau “englezoaic[”, revenea totu=i ]n clipe de abatere la conversa\ia cu prietena ]ndep[rtat[, f[r[ s-o doreasc[ pe aproape. Pentru dna Micle, ]ns[,

268

G. C[linescu

Eminescu reprezenta un liman de delicii sentimentale, dup[ o lung[ iarn[ casnic[. Nici dou[ s[pt[m`ni nu trecuse de la moartea lui Micle, =i a=tepta cu ner[bdare s[ alerge la Bucure=ti, ]n care scop ruga pe Eminescu s[-i g[seasc[ o locuin\[ “care s[ aib[ aparen\ele unei ]nc[peri visate”. }n cur`nd (prin septembrie sau octombrie), v[lul dep[rt[rii fu sf`=iat, =i Veronica cunoscu “be\ia divin[ =i nebuniile fericite” — cum zice ea ]ns[=i — ale dragostei vinovate. Asupra leg[turilor dintre cei doi aman\i plute=te o b[nuial[ penibil[. Abia ]ntoars[ la Ia=i, Veronica era ]nfrico=at[ de unele turbur[ri — poate ]nchipuite — ale s[n[t[\ii sale, ca =i de ciudatele scrisori ale lui Eminescu (dac[ sunt autentice): “La informa\iile care mi le ceri prin scrisoarea ta din urm[, nu pot s[-\i r[spund mai nimic, sunt lucruri care cu greu le-a= putea confia unei scrisori; dac[ r[ul n-a existat la tine, atunci e o ]nchipuire a mea =i o fric[, care m-a f[cut s[-mi imaginez cine =tie ce, dac[ ]ns[ vreun r[u a existat, apoi pozitiv c[ s-a transmis; ]n tot cazul nu-i nimic, ]\i voi explica c`nd vom fi ]mpreun[ ce-i =i cum. }ns[, ca o afirma\iune a presupunerei mele =i a temerilor mele, primesc scrisoarea ta din 31 octombrie, care, iart[-m[, e o m[rturie tainic[ a multor lucruri: via\a ta compus[ din suferin\i fizice =i rele morale, dore=ti ca amorul unui nenorocit ca tine s[ nu fi aruncat o umbr[ ]n via\a mea senin[, iube=te-m[ =i-mi iart[ p[catele, ce ]nseamn[ toate acestea? +i eu, care descoperisem ceva, nu aveam dreptul s[ cred c[, de=i t`rziu, dar totu=i voie=ti a-mi dest[inui lucruri pe care din cine =tie ce cauze mi le-ai negat ]nainte?” (123*) Cu toate aceste sumbre auspicii, Veronica dorea cu arden\[ pe Eminescu, ]l ]mbia s[ vin[ la Ia=i, “s[ ne mai ]mb[t[m unul de altul”, =i ea ]ns[=i a mai vizitat la Bucure=ti pe Eminescu, c[tre sf`r=itul anului. Am`ndoi ]=i ]ngrijeau s[n[tatea, trat`ndu-se cu fier iodat — Eminescu cel pu\in av`nd ]n chip sigur trebuin\[ de aceasta (123*). Boala, dezam[girea, intriga junimi=tilor sau, ]n sf`r=it, o nou[ dragoste la orizont, ce se ]ntrevede ]n acest an, fac pe Eminescu s[ ]ncerce a rupe leg[turile cu Veronica. Dup[ inutile

Via\a lui Mihai Eminescu

269

apeluri directe =i interven\ii prin Caragiale, dna Micle se hot[r[=te ]n sf`r=it s[-l abandoneze. “Monsieur — ]i scria ea cu pref[cut[ brusche\[ la 27 iunie 1880 — Vos lettres seront détruites d’aujourd’ hui en un mois. Je trouve parmi mes paperasses de vos poésies. Je me fais un devoir à vous les rendre. Agréez etc., Veronica.” (Ms. 2255, f. 315.) Se pare c[ afar[ de o incompatibilitate cu via\a =i dragostea organizat[, Eminescu ]ncepe s[ fie adumbrit =i de gelozie. Zvonul leg[turilor dnei Micle =i cu al\i muritori nu este dezmin\it de nimic, =i vedem din chiar scrisorile celor doi eroi c[ Eminescu avusese sau era pe cale s[ aib[ un conflict de onoare cu un ins care se l[uda la toat[ lumea c[ de\ine pe Veronica, oprindu-i =i coresponden\a. A merge mai departe pe calea insinua\iunilor biografice este un lucru inutil, cert fiind numai c[ prietenii lui Eminescu — adic[ junimi=tii — au socotit-o pe dna Micle drept o femeie u=uratic[, iar Eminescu s-a ar[tat c[tre sf`r=itul vie\ii din ce ]n ce mai misogin: C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila — Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila!

Rela\iunile dintre ]ndr[gosti\i au fost reluate din nou, cu intimit[\i triste =i obosite din partea lui Eminescu, ardente =i oare=icum comune din partea Veronic[i, care numea pe Eminescu “Mi\icule iubit =i dr[g[la=”, “Titi al meu”, “Micul meu, Mi\iculic[”, “Bebé”, “Bebelu=” =i cu alte asemenea apelative ]ncercate de dorin\i (123*). Ideea c[s[toriei s-a n[scut nu =tim cum ]n mintea lor, =i Eminescu umbla chiar s[-=i g[seasc[ un c[min potrivit =i, pentru a-=i pune c[snicia pe baze mai trainice, pl[nuia s[ treac[ la catolicism spre a face divor\ul cu neputin\[ (152, 167). Visuri naive! C`t de bine citise ]n fond Maiorescu ]n sufletul poetului, c`nd ]ntr-un chip autoritar ]l sf[tuise s[ renun\e la acest proiect nebun! Eminescu era pe atunci un om bolnav =i inapt func\iunii c[s[toriei, av`nd ]n vedere mijloacele rudimentare de pe vremea aceea de

270

G. C[linescu

combatere a infec\iei luetice. Veronica Micle nu i-ar fi dat nicidecum lini=tea necesar[ activit[\ii cerebrale, ci l-ar fi sugrumat ceva mai cur`nd cu grijuri =i contrariet[\i, pe care poetul nu le-ar fi putut suporta. Nimic nu ]mpiedica pe Eminescu s[ devin[ un pa=nic burghez, c[s[torindu-se atunci c`nd avea o situa\ie relativ sigur[, =i nu e de crezut c[ a=tepta moartea problematic[ a lui Micle pentru a se c[s[tori cu o femeie pe care o iubea la ]nceput tot a=a de problematic. Eminescu nu era un individ nubil =i-=i d[dea seama foarte bine de aceasta. }n 1882, prin februarie, Veronica =ezu c`tva timp la Bucure=ti ]n str. Buze=ti nr. 5, ]mpreun[ cu Eminescu. Acesta r[mase pu\in ]nsp[im`ntat de urm[rile dragostei lui. Veronica voia s[ se c[s[toreasc[ numaidec`t =i s[ se stabileasc[ la Ia=i. Se s[turase de a mai a=tepta, zic`nd c[ e t`n[r[ =i via\a i-e deschis[ =i c[ vrea s[ mearg[ la Viena s[ petreac[. La multele scrisori cu mustr[ri, pe care Veronica le trimise poetului din Ia=i, acesta r[spunse ]n sf`r=it, plictisit (123*): “Bolnav, neav`nd nici o pozi\ie social[ sigur[ prin care s[-\i pot preg[ti un trai modest =i poate fericit al[turi de mine; s[rac precum bine =tii c[ sunt =i av`nd pururea grija zilei de m`ni, tu crezi c[ eu a= putea fi at`t de nelegiuit s[ pot veni l`ng[ tine =i s[ nu vreau s[ viu; crezi c[, ]n starea ]n care m[ aflu, ]mi abate a-\i face infidelit[\i, m[ crezi, ]n sf`r=it, de o sut[ de ori mai mizerabil de cum sunt ]n stare a fi... te-am rugat, femeie dulce =i fermec[toare, s[ ier\i c[ am ]ndr[znit a te iubi, s[ ier\i c[ am aruncat aceast[ umbr[ de mizerie asupra vie\ii tale, care dup[ caracterul t[u trebuie s[ fie vesel[ =i luminoas[... Nu v[d nici o perspectiv[ deocamdat[ de-a tr[i ]mpreun[, pentru c[ nu mi s-a oferit p`n[ acum nimic ]n Ia=i cu care a= duce o via\[ convenabil[ cu tine, =i ]n mizerie nu voi s[ tr[ie=ti... Te s[rut dulce, femeia mea iubit[ =i drag[, =i dac[, dup[ toate cele zise, tot po\i s[ m[ mai iube=ti, iube=te-m[, dac[ nu, d[-m[ uit[rii, dar nu crede c[ vreodat[ te voi uita sau voi ]nceta de a te iubi.” Cu toate c[ prietenii binevoitori sau r[ut[cio=i ]i deschideau ochii asupra unor “purt[ri nedemne” ale dnei Micle, Eminescu se

Via\a lui Mihai Eminescu

271

hot[r] s[-=i caute o locuin\[ =i s-o aduc[ pe Veronica la Bucure=ti. Deoarece =edea ]ntr-o cas[ umed[ =i mic[ pe l`ng[ biserica Sf. Constantin, se ]nvoie=te ]n 1881 cu dna Slavici s[ ia dou[ camere ]ntr-un apartament care aceasta ]l luase cu chirie pe Podul Mogo=oaiei. Veronica a venit ]ntr-adev[r la Bucure=ti ]n 1882, dar c[s[toria nu s-a f[cut =i, dup[ c`teva zile, cei doi se desp[r\eau sup[ra\i. V[z`nd-o plecat[, Eminescu ar fi respirat u=urat, f[c`ndu-=i semnul crucii. “}\i mul\umesc, Doamne — am sc[pat ]n sf`r=it, pentru totdeauna.” (210) Nu sc[pase ]ns[. Gelozia ]l fr[m`nta ]nc[ la zvonurile infidelit[\ii Veronic[i, augmentat[ =i de faptul c[ aceasta din urm[ nu voia s[ vin[ s[ stea la Bucure=ti, adic[ “s[ ]mpart[ soarta rea... oricum... =i oriunde”. Aci, lu`ndu-=i “adio” ]n versuri, se ar[ta atins (ed. Botez, note): Cu ochii umezi =i fierbin\i De v[duv[ viclean[,

Credeai c-o s[ m[ sco\i din min\i, S[rman[...

aci simula o nep[sare, ]n care se sim\ea regretul: De ast[zi dar tu f[ ce vrei, De ast[zi nu-mi mai pas[

C[ cea mai dulce-ntre femei M[ las[.

Iritat de boal[, de munca extenuant[ de la gazeta Timpul, de capri\iile dnei Micle, Eminescu izbucne=te cu o violen\[ amar[, care curm[ pentru totdeauna rela\iile pasionale cu poeta (M. E., III, 8; 24): “Doamn[, de mult joc un rol nevrednic de mine ]nsumi =i vrednic de sim\[mintele care le-am avut pentru d-ta, c[ci sper c[ nu le mai am. C`t ai fost dus[, am avut vreme s[ reflectez asupra st[rii mele =i s-o g[sesc nesuferit[. Doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra nimic =i am urm[rit ca un idiot o speran\[ — nu numai de=art[ — nedemn[. C[ci ]ntr-adev[r, ce am putut spera? Acum pentru ]nt`ia dat[ ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezic`nd nici un cuv`nt, nescriiindu-mi nici o liter[, c[ci se vede c[ la m`n[stire nu-\i mai trebuie o manta, cum

272

G. C[linescu

]\i trebuia un om despre care unii-al\ii s[ presupun[ c[-l iube=ti, pe c`nd ]n realitate iube=ti pe cine =tie cine. +tiu multe de d-ta, eu care p`n-a veni ]n aceast[ \ar[ afurisit[ aveam inima curat[ =i minte de=teapt[. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiin\[ acestor \[ri ]n care cuv`ntul nu-i cuv`nt, amorul nu-i amor.” Nu mult dup[ aceea, Eminescu ]nnebuni. Re]nt`lnirea lui cu Veronica are acum caracterul melancolic al rememor[rii trecutului, al unei reidealiz[ri a iubirii. Privit[ favorabil de unii, cu antipatie de al\ii, purtarea Veronic[i scap[ oric[rei judec[\i. Soarta a voit ca ea s[ moar[ pu\in timp dup[ Eminescu, d`nd astfel leg[turii dintre d`nsa =i poet o tr[inicie simbolic[ (77). }n aceast[ lume plin[ de gre=eli, la ce bun am r[scoli intrigile moarte spre a os`ndi un om am[r`t sau o femeie mai mult ]nsetat[ de via\[ dec`t nechibzuit[? Dac[ Eminescu a iubit sau nu pe Veronica, dac[ aceasta a meritat sau nu dragostea sa, r[m`ne un lucru de=ert fa\[ de legenda care a unit pe cei doi poe\i ]n via\[ =i ]n moarte. Nevoia de unificare a vulgului burghez face ca poeziile de dragoste ale poetului s[ aib[ mai mult[ semnifica\ie, iscate de iubirea =i necredin\a unei singure femei. Chiar prietenii, pu\in informa\i asupra celorlalte iubiri ale lui Eminescu, vedeau ]n dna Micle iubita legal[ a poetului =i, c`nd ]l z[reau ]mbr[cat cu mult[ ]ngrijire =i \ilindru pe cap, ]i strigau de departe: “A venit Veronica !” (159). Sub unghiul acestor considera\ii simbolice, fa\a prelung[ cu buze sub\iri =i supte a Veronic[i, a=a cum ne-o arat[ unele fotografii, se lumineaz[ de un z`mbet interior, =i lividitatea ce-i ur`\e=te fizionomia aduce un v[l de suferin\[ care o face simpatic[.

Via\a lui Mihai Eminescu

273

EMINESCU GAZETAR (1876 — 1883)

CUPRINS

R[mas pe drumuri, h[r\uit de r[utatea oamenilor =i cu o ne]ncredere ]n viitor, pe care ]mprejur[rile p[reau c-o ]ndrept[\esc, poetul alearg[ s[ se ad[posteasc[ pe la prieteni. Bojdeuca \[r[neasc[ a lui Creang[ din mahalaua |ic[ului, unde noaptea l[trau c`inii ca la sate, ]l primi cu o voie bun[ care alin[ rana l[untric[ a lui Eminescu, r[scolit[ de cur`nd =i de moartea Raluc[i Eminovici (15 august 1876). }n cerdacul de din dos al bojdeucii, Creang[ =i Eminescu dormeau — era var[ — sau vegheau, vorbind de str`mb[t[\ile lumii, de “canalia liberal[” =i sf`r=ind cu snoave =i recit[ri de versuri (123*). Eminescu suferea ]ns[ c`nd era vorba s[ cad[ pe spinarea altuia, oric`t de bun prieten i-ar fi fost, =i aspra m`ndrie c[ ]n aceast[ \ar[ merita s[-=i c`=tige onest existen\a ]l umplea de turbare ori de c`te ori se vedea constr`ns s[ recurg[ la serviciile cuiva. Junimi=tii ]i g[sir[, cu mult[ greutate, o ]ndeletnicire umil[, =i prost retribuit[, aceea de redactor-administrator =i corector al unei gazete intitulate Curierul de Ia=i, care era, ]mpreun[ cu Tipografia Na\ional[, proprietatea unei tov[r[=ii alc[tuite din Nicolae Gane, Alexandru Stoianovici, Iacob Negruzzi, Eugeniu Filipescu, +tefan V`rgolici, Teodor Balai= =i Anton Naum. Pentru 100 =i mai t`rziu 150 de lei pe lun[, redactorul coordona materia oficial[ a gazetei, ce nu era dec`t un buletin al publica\iilor Cur\ii de Apel din Ia=i, =i alc[tuia =i pagina politico-literar[, f[c`nd cronica politic[, economic[, teatral[ =i celelalte (14). De=i munca la aceast[ gazet[, pe care poetul o numea ]n dispre\ “foaia vitelor de pripas” (M. E., 1, 2), era lipsit[ de orice satisfac\iuni morale =i materiale, Eminescu a scris articole a=a de pline de con=tiinciozitate =i de doctrin[, ]nc`t ne este penibil s[ ne g`ndim c[ o activitate at`t de remarcabil[ s-a irosit ]n coloanele unei foi obscure. La o mas[ simpl[ de redac\ie, cu foarfecele al[turi,

274

G. C[linescu

Eminescu compila acum, abstras de orice zgomote ale str[zii, informa\iuni, cronici =i articole, lipea fragmentele t[iate din alte publica\iuni =i f[cea corecturi, st`nd ]n leg[turi str`nse cu duhul de cerneluri al Tipografiei Na\ionale. +i, culme a modestiei, nici acum =i nici mai t`rziu el nu-=i semneaz[ articolele, v[z`nd ]n ele o ]ndatorire, iar nu o satisfac\iune. El a scris aci la cronica extern[ =i intern[ o mil\ime de considera\ii politice asupra problemei rom`nilor de pretutindeni, ]n leg[tur[ cu probabilitatea trecerii armatelor ruse=ti prin \ar[, diferite article privitoare la chestiunea evreilor p[m`nteni, admirabile =i lucide articole de politic[ extern[, ]n care raportul Rom`niei cu statele ]nconjur[toare era intuit cu agerime la momentul istoric respectiv (Planul unei confedera\iuni balcanice, Rom`nii =i Austro-Ungaria, Turcii =i Europa, Dualismul =i federalismul ]n Austro-Ungaria), comemor[ri na\ionale dep[=ind prin impetuozitate efemeritatea unui articol de gazet[ (Grigore Ghica-voievod), ]nsemn[ri economice, pe c`t de competente, pe at`t de organizate ]n chipul unei doctrine ]ncheiate (Industria na\ional[ rom`neasc[, Buna gospod[rie b[tr`neasc[, }nstr[inarea industriei rom`ne=ti). Aci a publicat =i ni=te observa\iuni critice ]mpotriva d-rului Zotu, care recenzase aspru Logica lui Titu Maiorescu. }n afar[ de aceasta, Eminescu scria =i cronica teatral[ (60). }n vara anului 1876, juca ]n gr[dina “Ch`teau-auxFleurs” o trup[ rom`neasc[ cu Grigore Manolescu, Petre Ionescu, Mihail Arceleanu =i P. S. Alexandrescu, care =i-a urmat reprezenta\iile =i ]n anul urm[tor (34). }ncep`nd de la 1 iulie, cronicile teatrale, de=i nesemnate, poart[ ]ntip[rirea spiritului eminescian, prin stil =i vocabular, dar mai ales prin eleva\iunea punctului de vedere =i r[ceal[ tehnic[ a pre\uirii actorilor. }n general, stilul articolelor lui Eminescu n-avea nimic din banalitatea =i improviza\ia gazet[reasc[, pentru c[ poetul, om cu principii politico-economice =i cu cultur[ filozofic[, punea pe h`rtie, ]n prilejurile pe care i le oferea gazeta, o doctrin[ organic[ ce s-a dovedit statornic[. }n afar[ de exerci\iul diurn al condeiului, Eminescu n-a folosit nimic

Via\a lui Mihai Eminescu

275

de pe urma acestei activit[\i obscure. Celebritatea de o zi a articolului despre rusul sinuciga= Kuzminski se datore=te, f[r[ ]ndoial[, nu meritelor dramatice ale remarcabilei noti\e, care a atras sporirea tirajului, ci interesului publicului ie=ean pentru ]nt`mplarea ]n sine (60,90). Cum Eminescu nu avea la aceast[ epoc[ dec`t vreo 27 de ani, v`rsta la care omul creator prive=te viitorul, legenda vie\ii proletare a lui Eminescu devine o problem[ psihologic[ =i biografic[ de oarecare curiozitate. Mai toate amintirile contemporanilor sunt n[scute din dorin\a de a explica nebunia poetului prin dezordinea vie\ii sau din mustrarea adus[ societ[\ii de a fi l[sat pe marele ei exponent intelectual s[ moar[ de foame. Dar de=i nu mai poate fi ]ndoial[ c[ mijloacele de existen\[ ale poetului erau foarte modeste, =i c[ societatea de atunci era nep[s[toare fa\[ de omul de cultur[, nici o schimbare esen\ial[ nu se f[cuse ]n via\a sa, care continua s[-=i urmeze legile ei proprii, expresie =i ele, ce-i drept, a condi\iilor sociale. Atunci c`nd nu lucra la redac\ie, poetul sta ]nchis ]n cas[, compun`ndu-=i operele literare ]ntr-o absen\[ des[v`r=it[ din lumea ]nconjur[toare. }n od[i\a de fund de ograd[, din care-l d[deau afar[ proprietarii, zic unii, din pricina nepl[\ii la vreme a chiriei, el ]=i f[cuse o pe=ter[ ]ndep[rtat[ de oameni pentru g`ndurile sale l[untrice. Un pat de fier cu vergi, o mas[ de brad =i dou[ scaune a=ijderea, o doni\[ cu capac =i o can[ de ap[, adic[ obiectele unui interior primitiv, cu care era obi=nuit din copil[rie, acestea erau elementele nu ale mizeriei, ci ale rusticit[\ii sale (13, 90). Eminescu — spre deosebire de Slavici — era dintre acei oameni incapabili de cea mai mic[ ]ndem`nare =i ordine ]n treburile casnice, =i care, uita\i de vigilen\a bl`nd[ a unei femei sau a unui prieten, r[m`n cu zilele ]n impuritate, ca un copil ]n scutecele ude. }n afar[ de aceasta, m`hnirea =i ]ncordarea ]n munca intelectual[ scoteau pe poet din orice interes pentru igiena lumii de toate zilele, ]nstr[in`ndu-l sau s[lb[ticindu-l. Numai bucuria cu sora ei dragostea puteau

276

G. C[linescu

da lui Eminescu acea voin\[ de reconciliere cu societatea, prin ]mbr[carea unei redingote, prin a=ezarea cu precau\iune pe cap a unui joben =i, ]n sf`r=it, prin reabilitarea rufelor la sp[l[toreas[. C[ci, oric`t ar p[rea de ciudat, poetul chema destul de des pe aceast[ purificatoare a vie\ii noastre corporale, ]nsemn`nd piesele consemnate printre ]ncerc[ri de versifica\ie =i de erudi\ie, probabil cu acea senza\ie, ultim reziduu al patriarhalit[\ii de la Ipote=ti, de a preda sp[l[toresei gunoi =i a primi un bra\ de crini. El devenise a=a de str[in de aceste volupt[\i, ]nc`t din faptul c[ printre rufele ]nsemnate, de pild[ batistele, unele apar\in altor persoane, ca Bodn[rescu sau dna Burl[ (ms. 2269, f. 74 v.), trebuie s[ deducem c[ adesea prietenii g[seau c[ e oportun s[-i ofere ceea ce-i lipsea. C`nd ]ns[ ne]ncrederea ]n viitorul s[u ori demonul inspira\iei ]l atr[geau ]n b`rlog, el redevenea ca ]ntotdeauna omul vegetativ, cu at`t mai nesim\itor de sine cu c`t nici o atribu\ie oficial[ nu-l silea s[ aib[ o \inut[ supravegheat[. Acum, ca ]ntotdeauna, baba care-i deretica prin cas[ ]nt`mpina o rezisten\[ d`rz[ c`nd voia s[ intre ]n odaie, iar prietenii care-l c[lcau din c`nd ]n c`nd r[m`neau o clip[ ]n prag, asfixia\i de fermenta\ia unui interior ermetic. C[r\i risipite pe jos, albituri murdare aruncate dup[ sob[, pat nef[cut cu ruf[rie fetid[, ap[ ml[=tinoas[ ]n cof[, iar ]n mijlocul acestei descompuneri continui a elementelor, Eminescu, la mas[ sau pe marginea patului, sta absorbit, defunct ]n g`ndurile sale. }n jurul lui, coji de nuci =i ghemotoace de h`rtie aruncate revelau febrila ocupa\ie intelectual[ =i natura frugal[ a alimenta\iei (13, 90). }n aceast[ epoc[ de mizerie =i ]ndoial[, Eminescu a ap[rut mai mult ca oric`nd, contemporanilor, proletar =i boem. }n grija religioas[ de a-=i face la vreme articolele, Eminescu se ivea pe str[zi sau ]n redac\ie cu fa\a \epoas[ =i absent[, ascuns[ ]n gulerul ridicat al surtucului, sub care z[reai, exagerau cunoscu\ii, un guler soios. Hainele, albe de f[ina colbului sau ]n\ur\urate de glod vechi, erau lipsite de o parte din nasturi, =i ]nc[l\[mintea, pe care o p[stra uneori ]n pat,

Via\a lui Mihai Eminescu

277

mustea, muced[ de noroaie. Pentru ca s[ acopere neajunsul pricinuit de lipsa nasturilor la pantalonii prea str`m\i, el ]=i tr[gea din c`nd ]n c`nd dinainte poalele redingotei vechi, de culoarea mucegaiului. Imaginea mizeriei e, desigur, mult dilatat[ de micul burghez cu oroare de fantazia oric`t de minim[ a dezordinii. Urm`nd un ]ndemn de rusticitate, el ]=i f[cu ]n cele din urm[, stimulat =i de Creang[, haine groase de =iac moldovenesc, care ]l ar[tau, cu un trup din fire ]ncheiat, masiv =i pietros. Astfel trecea ]n z`mbete pierdute spre Copou sau spre S[r[rie, cu p[rul cavalin dat pe spate =i mu=c`ndu-=i sf`rcul muste\ii. C[ asemenea fel de via\[ ]=i avea ob`r=ia =i ]n subcon=tient, fiind f[r[ ]ndoial[ efectul unei ]ndelungi austerit[\i de ordin economic, o dovede=te faptul c[ Eminescu continua s[ doarm[ ]ncle=tat =i s[ m[n`nce cu poft[ mare ce se ]nt`mpla, nuci cu p`ine sau mere, ca un mistre\, care scurm[ cu nasul prin frunzele putrede ale p[durii (90). De=i cu atat de reduse nevoi materiale, aceast[ via\[ nu era pe placul poetului, pe care ]l nefericea nesiguran\a ei, r[pirea timpului de studiu printr-o munc[ searb[d[ =i lipsa mijloacelor de a-=i procura instrumentele activit[\ii intelectuale. Nevoia de independen\[ economic[ =i moral[ este poate ceea ce a ap[sat mai mult pe Eminescu, ner[bd[tor de a fulgera moravurile de atunci, de pe urma c[rora ]=i pierduse pentru totdeauna n[dejdea unei sinecure ce ar fi fost totu=i a=a de fructuoas[ pentru cultura \[rii. Aceast[ fire fu cauza unui conflict ce se ivi ]n cur`nd ]ntre Eminescu =i dl Mircea, directorul Tipografiei Na\ionale, unde se imprima Curierul. Dl Mircea, fiind legat prin interese profesionale de dl Pastia, primarul ora=ului, care era atacat ]ntr-o foaie local[, Steaua Rom`niei, rug[ pe poet, om cu condei, s[ scrie c`teva r`nduri de ap[rare pentru primar. To\i redactorii din lume au f[cut asemenea servicii inofensive prietenilor =i cunoscu\ilor. Eminescu, care era nevoit s[ se hr[neasc[ cu nuci, nu voi totu=i s[ fac[ aceasta =i r[spunse demn precum c[ nici nu cunoa=te pe dl Pastia, nici nu e cunoscut de d`nsul, =i fiind de pu\in[ vreme

278

G. C[linescu

]n \ar[, iar acela nu demult primar, nu poate emite nici o opinie nici bun[, nici rea asupr[-i, sub proprie semn[tur[. Dl Mircea propuse atunci s[ fac[ singur articolul ]n chestiune, dar s[-l semneze poetul, propunere la care acesta r[spunse, =i mai indignat, c[ nu ]n\elege ca stilul unui om care nu =tie s[ scrie s[ treac[ drept stilul s[u, c[ nu vrea s[ fie amestecat ]ntr-o troac[ cu oricine, adic[ cu dl Mircea, care este o nulitate, =i c[ mai ales nu \ine s[-=i ]nsu=easc[ gre=elile oric[rui avocat de m`na a treia, sau ale oric[rui ins ce de ieri, de alalt[ieri \ine pana-n m`n[ pentru a ]nnoda dou[ vorbe rom`ne=ti (60). }n urma acestui conflict, Eminescu fu constr`ns s[ se retrag[ din redac\ia gazetei, dup[ un an de munc[ stearp[. }nc[ dinainte prietenii junimi=ti ]i propuser[ s[ vin[ la Bucure=ti, spre a i se da un loc de redactor la t`n[ra gazet[ conservatoare Timpul, dar Eminescu n-avea bani de drum. “...n-am cu ce veni — scria lui Slavici. Asta m-a f[cut s[-mi \in gura p`n[ acuma — 100 de fr. am pe lun[; din ce dracu s[ plec? Am =i bagaje: c[r\i, manuscrise, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i molii, populate la-ncheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e. Cu ce s[ transport aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al cuv`ntului?” (210) A=a scria la 12 octombrie 1877. Foarte cur`nd ]=i urca ]n tren h`r\oagele =i moliile =i pornea la Bucure=ti, unde-l a=teptau mizeria, boala =i, mai la o parte, moartea. La Bucure=ti, dup[ ce poetul se ad[posti ]n noiembrie ]n curtea M`n[stirii Caimata, Slavici ]i c[ut[ pe dat[ o locuin\[. }ntr-o uli\[ aproape de centru, dar totu=i dosnic[, strada Sperane\i, g[sir[ o c[su\[ cu pridvor de lemn, cu dou[ od[i, tind[ =i buc[t[rie, un fel de bordei r[s[rit, foarte asem[n[tor cu bojdeuca lui Creang[. Casa era prev[zut[ cu o bab[ care s[ aib[ grij[ de poet, ]n rarele sale accese de igien[. Totodat[ poetul fu prezentat redac\iunii, instalat[ ]n dou[ saloane mari =i o anticamer[ pentru servitori, ]n fundul de curte al catului ]nt`i din palatul Dacia, afl[tor pe

Via\a lui Mihai Eminescu

279

Podul Mogo=oaiei (mai apoi Calea Victoriei), col\ cu strada Lipscani. }nd[r[tul meselor lungi pline cu jurnale =i h`rtii, poetul f[cu cuno=tin\[ cu Grandea, redactor p`n[ atunci la Timpul, cu Scipione B[descu, Ronetti-Roman =i Caragiale (210). Timpul fusese fondat la 15 martie 1876, ca organ al partidului conservator de sub preziden\ia lui Lasc[r Catargiu, pu\ine zile ]nainte de c[derea acestuia de la guvern. C`t[va vreme gazeta fu redactat[ de Gr. H. Grandea, care ]ns[ nemul\umea pe junimi=ti fiindc[ nu f[cea destul[ publicitate Convorbirilor literare, iar cu pu\in ]nainte de venirea lui Eminescu ea c[zuse cu totul pe bra\ele lui Slavici. Evenimentele de la 1877, grava inimici\ie, mai mult la suprafa\[, ]ntre liberali =i conservatori cereau o gazet[ cu v`sle bune =i schelet doctrinar solid. Junimi=tii au chemat a=adar pe Eminescu, care n-avea nevoie s[-=i ]nsu=easc[ o doctrin[ politic[ str[in[ de sine, ca gazetarii de profesiune, numai spre a-=i c`=tiga existen\a. Eminescu p[rea junimist =i conservator prin structur[, prin cultur[, prin cercul literar c[ruia ]i apar\inea =i prin ura ]mpotriva liberalilor, care ]l l[saser[ pe drumuri. Spuma de indignare ce se str`nsese la gura sa ]=i g[si expresie ]n chipul cel mai firesc cu putin\[ ]n polemica de gazet[, =i cu a=a violen\[ ]nc`t dep[=ea limitele politicii conservatoare. La drept vorbind, ]n cur`nd sub latura aceasta Timpul deveni de fapt un organ de expresie al poetului, dup[ cum, din punct de vedere redac\ional, =edea, dup[ un an numai, pe umerii s[i. }nvinuirea, a=adar, c[ societatea conservatoare cump[rase con=tiin\a poetului pentru o buc[\ic[ de p`ine este exagerat[, =i dovad[ de aceasta este c[ ]=i crease inimici\ii pentru libertatea sa de opinie chiar printre conservatori. Eminescu dezvolta acum cu violen\[ =i aplica\iuni la contingen\e vechea sa filozofie politic[, schi\at[ ]n conferin\a de la Ia=i, =i care se ]nrudea formal cu ideile maioresciene asupra raportului dintre fond =i form[. Ideea fundamental[ a redactorului era crearea unei vie\i de Stat naturale, ie=ite din n[zuin\a lent[ c[tre progres, prin contact cu civiliza\ia apusean[, adic[ un progresism moderat =i

280

G. C[linescu

f[r[ solu\ie cu trecutul, care s[ ]ng[duie coordonarea noilor institu\iuni cu sufletul na\iunii. Pentru acest conservatorism, liberalismul ]nf[\i=a o politic[ =i revolu\ionar[, =i demagogic[, fiindc[ voia s[ ]mbrace, ]ntr-o noapte, Rom`nia ]n haine ce nu i se potriveau. Partidul conservator pretindea a nu fi nicidecum reac\ionar, =i ]nsu=i Eminescu respingea o atare insinua\ie. “S[ nu se ]n=ele nimeni — zicea; nu voim a ne ]ntoarce ]nd[r[t c[tre privilegiurile sf[r`mate de noi cu ]ns[=i m`na noastr[, nu cerem o reac\iune spre trecut, cerem ]ns[ stabilirea echilibrului care nu mai exist[ pentru sus\inerea intereselor vitale ale \[rii. Dac[ nu voim atingerea libert[\ilor noastre cet[\ene=ti prin reac\iune, nu voim deopotriv[ paralizarea lor prin licen\a demagogiei.” Adev[ratul conflict dintre cele dou[ partide nu era at`t teoretic, c`t economic, pentru c[ liberalismul ]nf[\i=a interesele noii burghezii industriale pe cale de forma\iune, ]n vreme ce conservatorismul ap[ra interesele marilor proprietari de p[m`nt. De fapt, nici aceasta nu constituia o deosebire radical[, am`ndou[ partidele fiind burgheze =i urm[rind rota\ia la guvern, f[r[ atingerea intereselor partizanilor unuia sau celuilalt. Eminescu ]ns[, ca de altfel =i Maiorescu, pare a nu vedea dec`t un contrast de metode, deriv`nd din dou[ sociologii deosebite. Vede ]ns[ =i o chestiune patriotic[, =i prin aceasta trece peste cadrul programului conservator al gazetei Timpul. C`nd Eminescu sus\inea c[ liberalismul, introduc`nd aparatul complicat al vie\ii de stat industrial, a aruncat o povar[ pe umerii \[ranului, ]n vreme ce vechea a=ezare boieri-\[ranibresle era mai spornic[ pentru puterile unei \[ri agricole s[rac[ ]n bani, asta f[cea pl[cere boierilor. De aceea cei mai b[tr`ni din partid, latifundiarii, protejau pe poet =i sus\ineau c[ combate bine. Ei, care tr[iau din exploatare, dar nu din profesiuni, trebuiau s[ se bucure c`nd Eminescu ataca pe noul burghez, slujba= al Statului ]n urma reformelor liberale, spre sleirea inutil[ a visteriei. “Ce caut[ — striga Eminescu — aceste elemente nes[n[toase ]n via\a public[ a Statului? Ce caut[ ace=ti oameni care pe calea Statului

Via\a lui Mihai Eminescu

281

voiesc s[ c`=tige averi =i onori, pe c`nd, Statul nu este nic[ieri altceva, dec`t organizarea cea mai simpl[ posibil[ a nevoilor omene=ti? Ce sunt aceste p[pu=i, care doresc a tr[i f[r[ munc[, f[r[ =tiin\[, f[r[ avere mo=tenit[, cumul`nd c`te trei, patru ]ns[rcin[ri publice, dintre care n-ar putea s[ ]mplineasc[ nici pe una ]n deplin[ con=tiin\[?” Se schimb[ ]ns[ chestiunea c`nd, enun\`nd faimoasa teorie a p[turii superpuse, poetul sus\inea, pun`ndu-se pe terenul hazardat =i nedrept al originii etnice, c[ noua burghezie rom`n[ este de fapt de ob`r=ie str[in[. Foarte mul\i dintre conservatori purtau nume de o autohtonitate foarte ]ndoielnic[, =i ]nchipuie-=i oricine cu ce ochi vor fi citit aceste r`nduri: “Dar ]n Bucure=ti =i ]n ora=ele de pe marginea Dun[rii s-a ivit un element etnic cu totul nou =i hibrid, care ne-a furnizat genera\ia actual[ de guvernan\i. Acestea sunt r[m[=i\ele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvantoglu =i Ypsilant =i resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din aceast[ semin\ie nou[ fac parte oameni ca Giani, Carada, C. A. Rosetti, Pherekydis, Serurie =. al. Toat[ spuma asta de fanario\i novisimi, cari s-au prip[=it ]n \ar[ de 50-60 de ani ]ncoace, formeaz[ naturalmente elementul de disolu\iune, demagogia Rom`niei.” }n fond, Eminescu nu f[cea proces de origine, ci explica ]n aprinderea polemic[ nesinceritatea “democratic[” =i parvenitismul politicienilor, “fanariot” fiind sinonim, pentru el, cu aventurier neproductiv, tr[ind din vorb[rie steril[. Articolele lui Eminescu, p[str`nd ordinea de totdeauna a g`ndirii ]n stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemen\[ spumeg[toare. Violen\a este de altfel, pe zi ce trece, coloarea sufletului eminescian, =i proza politic[, poeziile, scrisorile =i elocu\ia oral[ sunt ]ntret[iate de furie =i invectiv[ ]mpins[ p`n[ la mizantropie. “Ca un fel de refugiu — scria Eminescu dezgustat de contemporani — de multele inconveniente ale vie\ii, Dumnezeu, ]n ]nalta sa bun[voin\[, a dat omului r`sul cu toat[ scara, de la z`mbetul ironic p`n[ la clocotirea homeric[. C`nd vezi capete at`t de vitreg

282

G. C[linescu

]nzestrate de la natur[ ]nc`t nu sunt ]n stare a ]n\elege cel mai simplu adev[r, capete ]n care, ca ]n ni=te oglinzi rele, totul se reflect[ str`mb =i ]n propor\ii pocite, f[c`ndu-=i complimente unul altuia =i numindu-se sarea p[m`ntului, ai avea cauz[ de a te ]ntrista =i de a despera de viitorul omenirii, dac[ n-ai =ti c[ dup[ o sut[ de ani, de pild[, peste am`ndou[ desp[r\[mintele geniilor contemporani, peste balamuc =i pu=c[rie, va cre=te iarb[ =i c[, ]n amintirea genera\iei viitoare, toate fizionomiile acestea vor fi pierit f[r[ de nici o urm[, ca cercurile din fa\a unei ape st[t[toare.” Eminescu atac[ ]nver=unat pe liberali chiar ]n chestiunea r[zboiului, ]nvinov[\indu-i c[ trimisese pe c`mpul de lupt[ solda\i goi =i fl[m`nzi, dintr-o nep[sare pentru p[tura \[r[neasc[: “+i pe c`nd ace=ti cumularzi netrebnici (adic[ liberalii), aceast[ neagr[ mas[ de grecotei ignoran\i, aceast[ plebe fran\uzit[, aceste lep[d[turi ale p[m`ntului, aceast[ lepr[ a lumii =i culme a tot ce e mai r[u, mai mincinos =i mai la= pe fa\a ]ntregului univers, face politic[ =i fanfaronad[ prin gazete =i se gereaz[ de reprezentan\ii unei na\ii ai c[rei fii aceste st`rpituri nu sunt =i nu pot fi, tot pe atuncea soldatul nostru umbl[ gol =i descul\, fl[m`nd =i bolnav pe c`mpiile Bulgariei, ]i deger[ m`ini =i picioare, de cad putrede de pe trupul viu al omului =i, veni\i ]napoi ]n \ar[, cad pe drumuri ]n \ara lor proprie de frig =i de hran[ rea.” (42) }n sf`r=it, ]n 1878, c`nd fu s[ se acorde evreilor, sub presiunea Congresului de la Berlin, un anume ]ndrept[\it regim de drepturi cet[\ene=ti, Eminescu, contrariat, ar fi declarat vocifer`nd c[ se va expatria ]n Asia sau ]n America (123, 206). +i totu=i, poetul nu era antisemit, scria limpede c[ era departe “de-a ur] pe evrei”, os`ndind violen\ele ]mpotriva lor, ci aplica doar o teorie sui-generis a muncii, rezultat[ dintr-o confuzie paradoxal[ de marxism =i conservatorism utopic, prin care os`ndea p[turile ce speculau capitalul f[r[ a produce sau exploatau munca altora. “C[ sunt =i evrei ce merit[ egala ]ndrept[\ire — cine o contest[?” Aceast[ combativitate f[cu du=mani poetului =i, cum se ]nt`mpl[, cei mai

Via\a lui Mihai Eminescu

283

aprigi nu fur[ dintre cei mai de seam[, ci acei scribi f[r[ talent care priveau cu ochi r[i ascensiunea lui poetic[. C. A. Rosetti, “pocitura” cu “bulbuca\ii ochi de broasc[...”, pre\uia talentul lui Eminescu, citea — zice-se — cum ]i picau gazetele, ]n primul r`nd articolele lui =i, om cu experien\[, ]ncerc[ s[ atrag[ pe poet de partea sa cu propuneri discrete, pe care acesta le respinse, cer`nd ]n deriziune lega\iunea de la Roma. }n schimb, ]l atacar[ litera\i ca Macedonski =i N. Xenopol, care, mai mult sau mai pu\in, politice=te, ]n tab[ra ro=ilor, se sim\eau atin=i de invectivele ]mpotriva p[turii superpuse. La ]nceput criticile fur[ numai literare. }n Literatorul din 24 febr. 1880, poetul era \inta unor ironii =i sfaturi cu totul josnice. Coment`ndu-se poemul C[lin, se f[ceau sub semn[tura Rienzi observa\iuni triviale de soiul acesta (179): El s-a=eaz[ l`ng[ d`nsa, fruntea ei o neteze=te . . . . . . . . . . . . . . . Drept ]n cre=tet o s[rut[!

“Curat parc[ i-ar fi turnat o cof[ cu ap[ rece ]n cap. Cum dracu-=i poate ]nchipui cineva c[ \in`nd la piept o femeie at`t de frumoas[ ca amanta lui C[lin, cu ni=te ochi at`t de gale=i, cu o gur[ at`t de rumen[, at`t de z`mbitoare — s[-i vie chef s-o s[rute drept ]n cre=tet. Oric`t de excentric ar fi gustul cuiva, oric`t de vagabond[ i-ar fi imagina\ia, astfel de du=uri nu sunt permise nici chiar metafizicului d-nu Eminescu. S-o s[rute ]n cre=tet! Pu\in dac[ mai scobora spre p[r\ile dorsale, te pomeneai c[-i venea gust s-o s[rute ]n ceaf[...” Mai apoi adversarii g[sir[ o arm[ bun[ de a r[spunde poetului, care le contesta calitatea de rom`ni neao=i; Eminescu ]nsu=i era venetic, =i anume bulgar. Al Macedonski strecur[ ]n revista sa Literatorul (1882, p. 533) o noti\[ perfid[, ]n care relata, dup[ R[zboiul rom`n, un pretins scandal pricinuit de locotenentul Matei Eminovici, fratele poetului: “Abateri grave s-au constatat contra numitului. El singur n-a putut nega c[ a intimidat, insultat =i b[tut

284

G. C[linescu

pe locuitorii care nu se ]nvoiau cu armenii arenda=i ]n casa c[rora =ade =i m[n`nc[. A se pune un ofi\er ]n serviciul str[inului pentru ]mpilarea \[ranului este a nu fi rom`n. D-nul Al. A. Macedonsky afirm[ c[ este bulgar acest domn.” (150) Nicolae Xenopol, poreclit de Eminescu Xenopulos =i criricul literar al Rom`nului, f[c`nd =i el pe poet bulgar, ]l ]nf[\i=eaz[ cu cea mai murdar[ ur[: “Acest individ poart[ pantaloni vine\i, un ghieroc negru de ]mprumut =i o p[l[rie mare neagr[, ]ntocmai ca aceea a nem\ilor cari umbl[ cu fla=nete ]n spate; e pururea plin de noroi, =i fa\a =i m`inile sale poart[ nenum[rate urme de negreal[ violet[. Cizmele le ]nlocuie=te adeseori prin papuci, =i ]n acest hal i se ]nt`mpl[ uneori s[ intre la Hugues, spre a c[uta vreun st[p`n din ai s[i, care nu =tie s[rmanul unde s[ se ascund[ mai cur`nd, spre a nu fi v[zut de fostul gr[dinar. D[m aici signalmentul exact al acestui bizar personagiu, c[ci pe la ora mesei de-l ]nt`lnim pe strad[ e bine s[ te fere=ti de d`nsul.” Dup[ alte c`teva spirite neroade, autorul acestor r`nduri ]ncheia, pun`nd la ]ndoial[ s[n[tatea mintal[ a poetului: “...Aveam p`n[ acum pe omul care se crede coco=, pe acel care-=i ]nchipuie c[-i umbrel[ =i st[ toat[ ziua ]ntr-un ungher pentru a se usca... dar pe omul care se crede rom`n =i vorbe=te de s`ngele str[mo=ilor, fiindc[ =i-a schimbat termina\ia numelui din ovici ]n escu, aceasta nu s-a mai v[zut. Desigur c[ doctorul Maudsley, ]n vreo nou[ edi\ie a c[r\ii sale Pathology of Mind, va trage toate foloasele din exemplul ce-i aducem aici. Ne e team[ ]ns[ c[ Maudsley va r`ndui dlui Eminovici o cur[ ]ndelungat[ ]n vreun stabiliment, bun[oar[ la M[rcu\a...” (224) Aceste atacuri, oric`t de execrabile, nu ]nnegurau spiritul poetului =i, dac[ le r[spundea uneori, o f[cea numai pentru c[ g[sea prilej bun de a ilustra teoria p[turii superpuse. }n ce prive=te t[g[duirea meritelor sale literare, Eminescu r[m`nea rece, mul\umindu-se s[ ]n[bu=e ]n sine un dispre\ des[v`r=it pentru scribii contemporani. Ceea ce st[rnea am[r[ciunea lui era munca istovitoare de redac\ie, ce-i r[pea deopotriv[ zilele =i nop\ile pentru

Via\a lui Mihai Eminescu

285

un salariu ne]ndestul[tor =i nu la vreme pl[tit. Eminescu a luptat ani de zile aproape singur cu greut[\ile redac\ionale, scriind articole de fond, reportaje parlamentare, compil`nd informa\iuni, corect`nd =i pagin`nd. A=ezat la o mas[ lung[, plin[ cu jurnale, el lucra absorbit ceasuri ]ntregi, vara numai ]n c[ma=[ =i pantaloni, cu m`inile pline de cerneal[ violet[ =i fa\a obosit[ =i neor`nduit[. Fiindc[ ]ns[ nu putea alc[tui articole mai de temei dec`t ]n lini=te, el se ]nchidea seara ]n odaia lui acas[, compun`nd noaptea, la lumina oscilant[ a l[mpii cu petrol, pentru ca a doua zi, livid, nepiept[nat, s[ apar[ ]n tipografie cu un teanc de manuscrise. Nem`ncat sau nedormit, el sosea la redac\ie cu mare punctualitate, pentru c[, de=i lipsit de grija de sine, era de o con=tiinciozitate profesional[ inalterat[. Din p[cate partidul se afla ]n opozi\ie, latifundiarii erau avari cu averea proprie, fondurile erau pu\ine =i se str`ngeau greu, =i astfel redactorii r[m`neau nepl[ti\i cu lunile. Eminescu se ]mprumuta ca s[ poat[ tr[i =i suferea de umilin\e =i str`mtorare (210). }n iulie 1879, de pild[, ia cu ]mprumut de la un C. Marcopol din Ia=i 300 lei, fie chiar la Ia=i, unde se va fi repezit, fie la Bucure=ti, unde va fi prins pe ]mprumut[tor (229). }n cele din urm[, salariile tot se pl[teau =i, cu oarecare chibzuin\[, un om ar fi putut duce pe acele vremuri o existen\[ mul\umitoare, ca aceea de pild[ a lui Slavici sau a lui Caragiale, gazetari =i ei. Dar Eminescu era om cu o logic[ economic[ particular[, tr[ia din nimic o vreme =i apoi, deodat[, se ]mprumuta cu sume mari, spre a putea s[ se ]nf[\i=eze ]n condi\iuni satisf[c[toare ]n fa\a ultimei femei care-i incendiase inima (42). }n cei =ase ani c`t a stat la Bucure=ti, Eminescu =i-a purtat ]n repetate r`nduri mobilele-i rudimentare =i l[zile cu c[r\i =i manuscrise pe la diferite gazde, ]n c[utarea unor ad[posturi singuratice =i t[cute. El nu era un om cu gustul interiorului, dar sim\ea pl[cere s[ stea acas[ ca s[-=i frunz[-reasc[ volumele, s[ scrie =i s[ transcrie. C[r\ile le \inea r`nduite pe nou[ lungi poli\e de brad, cam de patru metri lungime, iar restul h`rtiilor prin cufere =i pe

286

G. C[linescu

masa de brad (234). Deoarece, lucr`nd, ]ntindea manuscrisele =i c[r\ile pe unde g[sea, spre a ]mpiedica invazia babei, care dintr-un spirit de ]ntust[ ordine ar fi risipit hrana g`ndurilor, ]ncuia u=a cu cheia la plecare, l[s`nd astfel totul s[ dospeasc[ ]n dezordine =i necur[\enie. }=i pl[tea, dealtfel, chiria regulat =i ]nainte, cru\`nd avutul s[u intelectual de orice popriri. Dintr-o chitan\[, de pild[, din 28 noiembrie 1878, lu[m cuno=tin\[ c[-=i pl[tise chiria cu dou[ luni ]nainte, c`te patruzeci =i cinci lei noi lunar, propriet[resei din str. Speran\ei (ms. 2255, f. 337). }n strada Speran\ei ]=i mutase “boarfele” din chilia scund[ din curtea M`n[stirii Caimata, unde le l[sase nemi=cate ]n paza p[ianjenilor =i a moliilor, deoarece supravegherea lor pe rafturi i se p[ruse obositoare. }ngrijora\i de existen\a poetului, prietenii vrur[ s[-i vin[ ]n ajutor. Dna Mite Kremnitz ]i oferi o camer[ ]n schimbul lec\iilor de limba rom`n[ ce le primea de la el, dar Eminescu se sfii s[ pun[ sub ochii intelectualei germane priveli=tea boemei sale. Folosindu-se de lipsa lui din Bucure=ti, Maiorescu puse de i se aduser[ toate terfeloagele acas[ la sine, ]n str. Her[str[u nr. 27, ]ntr-o odaie curat[ =i luminoas[, rezervat[ anume pentru poet. Eminescu n-a putut sta la Maiorescu mai mult de dou[ s[pt[m`ni (210). R`nduiala aristocratic[ ce domnea ]n casa acestuia, mesele regulate, nevoia de a fi mereu ]ngrijit la ]nf[\i=are, neputin\a de a arunca rufe murdare dup[ sob[ =i ghetele ]n pat, datoria, ]n sf`r=it, de a-=i supune indiscre\iei altora, sub pretextul cur[\eniei, pu\inele =i sordidele sale efecte de ]mbr[c[minte sc`rbir[ pe poet. }n afar[ de aceasta, m`ndria sa vedea o umilin\[ ]n faptul de a tr[i din ]ndurare: unui om c[ruia nu-i putea oferi nimic ]n schimb =i care ]=i ar[ta =i ]n acest chip superioritatea =i norocul s[u ]n via\[. Se ]ntoarse, deci, ]n str. Speran\ei, iar pe la 1879 un amic l-ar fi g[sit instalat ]n Calea Victoriei 107, ]n apropierea Ministerului Finan\elor. }n vara anului 1881, c`nd b[tr`nul Eminovici veni la Bucure=ti, Eminescu =edea ]n strada Enei nr. 1, ]ntr-o odaie mucegoas[ — pe c`t spun cei care au

Via\a lui Mihai Eminescu

287

v[zut-o — cum erau, dealtfel, ]n genere cele pe care le locuia, la care avea acces pe o scar[ de lemn =i printr-un coridor (ms. 2255, ff. 342—44). Odaia reprezenta pentru el ]nt`i de toate un depozit pentru numeroasele sale c[r\i, din care, prin transporturi dese ]n l[zi sau pachete, se pierduse un num[r ]nsemnat. Poetul ]=i iubea c[r\ile =i era furios c`nd, ]mprumut`ndu-le, nu i se ]napoiau. D[duse cu umprumut c[r\i =i manuscrise lui Tiktin (ms. 2255, ff. 303) =i lui Gaster, de care acesta din urm[ s-a =i folosit ]n vestita Crestoma\ie. Od[ile pe care le ]nchiria erau mici, iar proprietarii, sperio=i de a=a calabal`c, ]nc`t Eminescu ]=i tr`ntea de obicei volumele pe du=umea sau le l[sa ]n l[zi, =i numai c`nd putea le ]n=ira pe rafturi de lemn. }ntr-un r`nd se b[tea cu g`ndul s[-=i cumpere de la hala de vechituri un dulap mare, =i ]n acest scop m[sura u=a s[ vad[ de va putea ]nc[pea prin ea (ms. 2255, ff. 303). Peste un an, ]n 1882, intr`ndu-i ]n cap c[ trebuie s[ se ]nsoare cu Veronica Micle, ]=i lu[ o cas[ goal[ cu dou[ camere =i intrare separat[, ]n str. Buze=ti nr. 5, pentru care isprav[ consult[ =i pe dna Slavici, la care locuia cu chirie cam din toamna anului 1881. Casa era ]ns[ umed[, =i Veronica ar fi putut s[ nu se simt[ bine ]n ea. De aceea, poetul continu[ s[ locuiasc[ la Slavici, pe Podul Mogo=oaiei, ]n apropiere de Biserica Alb[ (210). Cu Veronica nu s-a c[s[torit, =i Eminescu a r[mas ]n casa Slavici chiria= ]ntr-o odaie mare, cu pat simplu =i nelipsitele rafturi de c[r\i =i mas[ de brad cu scaune din acela=i lemn. Un lighean de p[m`nt ]ntr-un col\, un cuf[r jupuit =i ma=ina de cafea completau acest mobilier rudimentar, c[ruia atmosfera a=a de rigid[ a casei autorului Marei ]i ]mprumuta un aer de ordine =i de austeritate. Cineva =tie c[ Eminescu, st[tuse =i ]n strada Segmentului nr. 9, o jum[tate de an, dup[ o ipotez[ recent[ ]n 1880, la un domn Stelian Chiri\escu, ]ntr-un apartament gol, compus din dou[ od[i\e, fire=te tenebroase, pe care le \inea ferite de invazia eternei babe. Ni=te perdele de stamb[ galben[ acopereau mereu ferestrele pustii ale unei locuin\e, care, oriunde s-ar fi aflat, era prin

288

G. C[linescu

firea =i mobilele locatarului mereu aceea=i (201). Vlahu\[ sus\inea c[ prin decembrie 1882 Eminescu avea domiciliul ]ntr-o “c[su\[ veche” din str. +tirbey-vod[. Slavici s-a mutat apoi lu`nd =i pe Eminescu, ]n Pia\a Amzei, la etaj, l`ng[ o brut[rie (210). }n odaia lui, ]n care se ascundea ]n r[gazurile redac\ionale =i nop\ile, spre a-=i lucra articolele =i a-=i pune la punct operele literare, prietenii ]l g[seau, ]n uitare de sine, ]mbr[cat, de pild[, ]n c[ma=[ de noapte =i cu surtucul deasupra. Eminescu avea concep\ie agitat[, rupea h`rtie mult[, se zv`rcolea prin camer[, iar c`nd citea, ca s[ se p[trund[ de ]n\elesul =i ritmul textelor, declama, ]nso\ind lectura de gesturi expresive =i zgomotoase. Deoarece medita\iile lui Eminescu se prelungeau departe ]n toiul nop\ii, Ioan Slavici, gazda, de=i om de litere, ar[ta semne de nemul\umire =i de irita\ie. Acrul autor al nuvelei Popa Tanda, auzind fo=net de h`rtie =i b`lb`ituri ]n odaia al[turat[, b[tea nervos ]n perete, strig`nd poetului s[ sting[ lumina =i s[ se culce. Acesta se potolea p`n[ ce socotea c[ Slavici a adormit, apoi aprindea din nou lampa =i continua =opoc[iala. Din aceast[ pricin[ leg[turile dintre cei doi prieteni se ]n[sprir[, cel mai nemul\umit p[r`nd a fi moroc[nosul Slavici, care-=i vedea tihna casnic[ turburat[. Gazda era ]ngrozit[ de ]nfr`ngerea legilor burgheze, ce se petrecea sub chiar acoperi=ul casei sale. Eminescu b`lb`ia noaptea =i nu ie=ea ziua din odaie, ]nvins de un somn ]ncle=tat, iar prin intersti\iile u=ii r[bufnea duhul gros de cafea =i spirt denaturat. C`nd, ]n sf`r=it, poetul ]=i p[r[sea b`rlogul, gazda g[sea du=umeaua plin[ de cocoloa=e de h`rtie, iar uneori, ]n cutia mesei, mezeluri mucede =i fetide, uitate cine =tie de c`nd (210). Ce compunea Eminescu la lumina incert[ a l[mpii cu gaz? O vreme, f[r[ ]ndoil[, versuri. Cea mai activ[ epoc[ a poetului a fost, cum =tim, aceea dintre anii 1874—1877, adic[ a =ederii la Ia=i, c`nd siguran\a relativ[ a existen\ei ]i ]ng[duia lucrul intelectual. Cele mai multe scrieri sunt des[v`r=ite sau meditate ]n ace=ti ani. Atunci tr[gea ]nc[ n[dejde s[-=i poat[ da doctoratul, =i de

Via\a lui Mihai Eminescu

289

aceea o ultim[ oar[, ]n 1877, mai continu[ cu c`teva r`nduri ]nceputa traducere din Kant. Cu plecarea la Bucure=ti =i ]nh[marea la carul greu al unei gazete, aceste g`nduri l-au p[r[sit cu totul. Dar poetul era ]nc[ productiv, mai cu seam[ ]n primul an de redac\ie, 1877—78, c`nd munca sa era sus\inut[ de iluzii =i s[n[tate. O serie ]ntreag[ de poezii publicate ]n Convorbiri literare ]n toamna anului 1879 sunt produsul redact[rii definitive a proiectelor din anii imediat anteriori, str[b[tu\i ]nc[ de aspira\ia unei mari iubiri. Tot cam pe atunci, ]ntr-o clip[ de ]ntoarcere ]napoi a g`ndului, scria poezia O, mam[, la 1 ianuarie 1880, patru ani dup[ moartea Raluc[i Eminovici, de imaginea c[reia tumultele vie\ii ]l ]ndep[rtase. Scrisorile publicate ]n 1881 au fost g`ndite de mult, dar forma definitiv[ s-a ]nchegat acum, sub imperiul polemicii gazet[re=ti cu care sunt ]nrudite. De asemeni Luceaf[rul, Mai am un singur dor =i altele, scoase la iveal[ mai apoi de Titu Maiorescu, se v[d, la o cercetare a manuscriselor, a fi aruncate pe h`rtie ]n aceast[ vreme. }n ultimii doi ani de colaborare la Timpul (1881—1883), Eminescu n-a mai publicat nimic, =i ne vine s[ credem c[ nici n-a scris cu tot dinadinsul. Truda redac\ional[, boala care ]nainta cu tropot, sup[r[rile leg[turilor intermitente cu Veronica ]l r[pir[ tot mai mult de la masa sa de brad, =i poetul ]nsu=i se pl`nse cu imputare dnei Micle c[-i turburase tihna intelectual[: “De doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra nimic =i am urm[rit ca un idiot o speran\[ — nu numai de=art[ — nedemn[” (24). }n afar[ de poezii, Eminescu dovede=te acum ni=te preocup[ri ce s-ar p[rea curioase de n-am cunoa=te firea ]nsetat[ de absolut a poetului. }nc[ de la Viena el ar[tase interes pentru =tiin\e, ]ndeosebi pentru filozofie =i chimie. Nevoia intern[ de unitate ]n explicarea universului ]mpinsese pe acest spirit speculativ s[ caute abstrac\iunile necesare ]n =tiin\e, la ]nceput ]n =tiin\ele naturale, apoi ]n mecanic[ =i astronomie. }n caiete groase de =coal[, cump[rate de la Leon Alcalay, ]ncepuse s[-=i fac[ ]nsemn[ri dup[

290

G. C[linescu

publica\iuni =tiin\ifice, s[ copieze bun[oar[ no\iuni despre plante dup[ Schleiden sau observa\iuni fizice asupra calorimetriei, a c[derii corpurilor, a legilor mi=c[rii, for\ei centrifuge =i alte asemenea probleme, dup[ Annale der Chemie und Pharmacie de Wöhler =i Liebig (ms. 2267). Aceste =tiin\e ]=i exprim[ legile ]n ecua\ii numerice, ceea ce determin[ pe poet s[ se ini\ieze ]n misterele calculului diferen\ial. Studiul matematicilor, ce-i fusese ]n copil[rie at`t de ur`t, i se p[rea acum u=or =i unic instrument de formulare a legilor cosmosului. C[ fantazia poetului m[rea preocup[ri abstracte c[tre care se sim\ea ]nclinat nu ]n calitate de cercet[tor, ci de contemplator, nu mai este ]ndoial[. Slavici avusese prilejul s[ afle ce-l fr[m`nta pe poet. “Ideea lui de predilec\iune — scrie acesta — era c[ tot ceea ce are via\[ e insola\iune, ceea ce l-a adus ]n cele din urm[ la convingerea c[ f[r[ matematic[ diferen\ial[ nu suntem ]n stare s[ p[trundem adev[rata fire a lucrurilor”. (210) C`nd pentru ]nt`ia oar[ t`n[rul pe atunci Vlahu\[ p[=i ]n odaia de pe Podul Mogo=oaiei a lui Eminescu, acesta, numai ]n c[ma=[ de noapte =i surtuc, vorbi absorbit cu prietenul care adusese pe t`n[r despre un nou chip de a m[sura iu\eala apelor (234). Eminescu nu era ]ns[, hot[r`t, un om de =tiin\[ =i nici m[car un cunosc[tor sistematic al vreunei discipline, ci numai amator vag de profunditate. Cum ]ns[ o risipire a spiritului peste hotarele ocupa\iunii obi=nuite este un semn de ]mboln[vire, ne temem c[ aceste entuziasme pentru calculul diferen\ial sunt un preludiu al apropiatei boli. +i ]ntr-adev[r, atunci c`nd ]n vara anului 1883 Slavici g[sea odaia vecin[ plin[ de fi\uici cu calcule =i ecua\ii, paharul sub\ire al min\ii poetului era de cur`nd plesnit. F[r[ c[min propriu =i s[rac, Eminescu era silit, c`nd nu =edea acas[, s[ frecventeze birturile economice, pe Duro din strada Academiei col\ cu Doamnei, sau pe Enache, l`ng[ fostul Minister de Interne =i, c`nd n-avea ceva mai bun de f[cut, cafenelele. }n vechea cafenea Otetele=anu, unde veneau scriitori =i actori, Eminescu era v[zut din c`nd ]n c`nd singur, la c`te o mas[, citind

Via\a lui Mihai Eminescu

291

cu r`sete solitare reviste nem\e=ti sau copiind prin frecarea unghiei c`te un articol de jurnal cu o foaie de h`rtie alb[. Intra, de asemeni, ]n cafeneaua Labe=, de pe str. Lipscani, foarte c[utat[ pe atunci de gazetari =i care se afla ]n palatul ce a fost acum c`teva decenii al Soc. Na\ionala. Ca de obicei vorbea rar, z`mbea bl`nd =i cu g`ndul pierdut, =i numai arareori la o discu\iune ce-l interesa izbucnea declamatoriu =i aprins pentru ca s[ recad[ ]n z`mbet budhist =i-n t[cere (45). Lui Eminescu ]i pl[cea s[ se plimbe ]n tov[r[=ia vreunui prieten, de obicei ardelean (206), pe Podul Mogo=oaiei sau la +osea (37), cu care prilej vorbea despre ceea ce ]i ap[sa cugetul, de relele societ[\ii rom`ne=ti sau de sensul existen\ei. De=i Eminescu n-a avut ]n vremea s[n[t[\ii patima b[uturii, ca un adev[rat moldovean ce era =i prieten al lui Creang[, nu fugea de prilejurile ]n care putea s[ bea un pahar de vin bun. Cu c`\iva prieteni, Teodor Nica, Dionisie Miron, Costachi, Maroneanu =i al\ii, Eminescu petrecea ore ]ntregi consum`nd Lacrima Christi (210) sau alte vinuri, evit`nd de obicei pe cele albe ca av`nd “plumb”, acas[ sau ]n vreo c`rcium[ ori gr[din[ cu l[utari (167). }n 1873,un grup de studen\i rom`ni, fo=ti colegi la Viena, ]nr`uri\i de nuvela lui Leon Negruzii, V`ntul soartei, hot[r`ser[ cu jur[m`nt s[ se ]nt`lneasc[ la o petrecere comun[ din cinci ]n cinci ani. Cu o zi ]nainte de 15 august 1878, sosir[ ]ntr-adev[r din Moldova austriac[ Th. Stefanelli =i Vasile Morariu. La Bucure=ti se aflau Eminescu, Slavici =i ChibiciR`vneanul. Cei doi moldoveni, c[l[uzi\i de Chibici, f[cur[ o descindere la redac\ia Timpului din Palatul Dacia. Acolo, trec`nd printr-o odaie ]n care, c[lare pe un fel de cal de lemn, Caragiale ]=i scria articolul, d[dur[ de Eminescu ]n c[ma=[ =i f[r[ cravat[, asud`nd la un articol pentru ziar pe o mas[ mare plin[ de h`rtii =i mu=c`nd din c`nd ]n cand, ca pe vremea Blajului, din c`te un m[r pe care-l lua dintr-un talger. “— Mizerie, b[ie\i, vecinic[ mizerie — declam[ Eminescu la ]ntrebarea ce mai face — am ajuns jurnalist, adic[ calic.”

292

G. C[linescu

Dup[ ce prin sunarea unghiei degetului mare de spatele unui dinte poetul se ]ncredin\[ c[ prietenii aveau bani, se ]ndreptar[ c[tre gr[dina La idee, local original, unde alimentele erau botezate cu nume noi, m[m[liga — m`ndrie na\ional[, cu\itul — Bismarck, cafeaua neagr[ — taifas cu cealma =i a=a mai departe. }ntr-o plimbare pe Podul Mogo=oaiei, poetul dezv[lui amicilor, z`mbind, adev[rata sa stare, declam`nd din Goethe (214): Arm am Beutel, krank am Herzen Schleppt’ ich meine langen Tage.

La ebrietate, Eminescu, ]nduio=at de soarta omenirii, devenea generos =i \inea s[ ]mbrace pe s[raci cu ve=mintele sale unice. Astfel, ]ntorc`ndu-se ]ntr-o zi cu Slavici, cam turmentat, de la dr. Teodor Nica, unde b[user[ cam multi=or, z[rir[ ]n col\ul str[zii Doamnei cu strada Col\ei, unde se ridica o bina, un om descul\, merg`nd prin lapovi\[. Rezem`ndu-se de mormanul de c[r[mizi, poetul d[du s[ se descal\e. “— Ai c[piat, omule?! \ip[ Slavici. O s[-i dai tu ghetele tale, dar r[m`i ]nsu\i descul\. — Eu!? — r[spunse el. De mine s[ nu-\i pese. Eu pot s[ umblu =i descul\: dar el, s[racul!?” (210) Prieteni prea mul\i Eminescu nu avea. Slavici era un om posac, Caragiale, coleg de redac\ie, ]i devenise nesuferit prin spiritul s[u de zeflemea =i prin =iretenia cu care ]l provoca la discu\ie ca apoi s[ se bucure de aprinderea sa (204). El se ]nt`lnea totu=i cu junimi=tii bucure=teni, care f[cuser[ ]n casa lui Maiorescu o filial[ a Junimii, ce continua s[ se adune =i la Ia=i. Scrisoarea a III-a, care a provocat retragerea lui Panu din Junimea, a fost adus[ de Maiorescu ]nsu=i la Ia=i. Se citea =i la Bucure=ti, \in`ndu-se =edin\e regulate ]n fiece vineri. }mpreun[ cu junimi=tii, Eminescu era frecventator asiduu ale concertelor, ca de pild[ ale lui Sarasate, pe care le g[sea admirabile, sau al reprezenta\iilor de teatru italian cu marele actor Ernesto Rossi:

Via\a lui Mihai Eminescu

293

“Junimii de aici — scria el la Ia=i lui Negruzzi — i s-a stricat rostul cu Rossi. P`n’ la venirea acestui genial actor, \ineam regulat vinerile =edin\[ ]n care s-a citit aforismele lui Schopenhauer, epistolele lui B[lcescu, o nuvel[ a lui Slavici, Gura satului, o traducere ]n versuri a lui Ruy Blas (Ol[[nescu]), apoi versurile mele ce vi le trimit, c-un cuv`nt, Junimea de aici a mers p`n-acum strun[. De la venirea lui Rossi, serile toate ale s[pt[m`nii sunt prinse.” (Ms. 2255, f. 312—14.) Maiorescu mai avea obiceiul s[ ias[ din c`nd ]n c`nd la iarb[ verde, la Cernica, la Pas[rea, ]n p[durea de la Tunari, la C[ld[ru=ani sau la Snagov ori |ig[ne=ti. Alteori mergeau mai pe aproape =i pe jos la B[neasa, Her[str[u, Dude=ti sau M[gurele. La aceste preumbl[ri luau parte, pe l`ng[ Maiorescu cu so\ia, Th. Rosetti, de asemeni cu so\ia, dna Mite Kremnitz, care era cumnata lui Maiorescu, nu rareori consulul german Griesebach, ]n r[gazurile sale poet valoros, =i pe deasupra Eminescu =i Slavici, care se sim\eau bine ]n aceast[ atmosfer[ germanizat[. La M[gurele, mic Tivoli rom`nesc, unde se afla vestitul castel Otetele=anu, pus pe un d`mb ]n fa\a unui lac ce colecteaz[ apa c`torva izvoare domolite ]n f`nt`ni =i mici cascade, excursioni=tii poposeau p`n[ la miezul nop\ii, ]ntorc`ndu-se pe lun[, cu tr[surile. Acolo, credea — f[r[ temei — Slavici c[ s-ar fi inspirat Eminescu c`nd a compus Scrisoarea IV (208): St[ castelul singuratic, oglindindu-se ]n lacuri, Iar ]n fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se ]nal\[ ]n t[cere dintre rari=tea de brazi, D`nd at`ta ]ntunerec rotitorului talaz.

Rela\iunile cu aceast[ societate i-au atras poetului oarecare nepl[ceri. }nt`i de toate, stima pentru talentul s[u =i depl`ngerea s[r[ciei ]n care tr[ia se pref[ceau la ace=ti oameni odihni\i ]ntr-o nobil[, dar jignitoare pentru Eminescu protec\iune. Dna Mite Kremnitz, foarte sim\itoare pentru soarta profesorului ei de limba rom`n[, =i pentru care acesta pare s[ fi avut o vag[ ]nclina\iune,

294

G. C[linescu

crezu c[ ]i poate veni ]n ajutor oferindu-i 200 de lei drept onorariu. Eminescu, ]nro=indu-se p`n[ ]n v`rful urechilor, r[spunse cu un r`s nervos: “Nu mi-a= fi ]n chipuit c[ o doamn[ at`t de inteligent[ ca d-ta nu e ]nstare s[-=i dea seama c[ m[ jigne=te c`nd crede c[ eu ]n vederea unui c`=tig material ]mi dau osteneala de a o ]nv[\a rom`ne=te pentru ca s[ poat[ citi scrierile noastre, ]ntre altele =i pe ale mele. Drept dovad[ de sinceritate nu ai s[ te superi pe mine dac[ rump ]n buc[\ele mici aceste h`rtii.” Ceea ce =i f[cu sub ochii ului\i ai sus-numitei doamne (210). Titu Maiorescu, care, ca om de cultur[ oficial, \inea foarte mult la buna opinie a cercurilor de sus, ]n urma citirii la palat a uneia din Scrisori, g[si cu cale s[ vorbeasc[ reginei Elisabeta despre Eminescu =i s[ ]nlesneasc[ acestuia o audien\[. Eminescu se ar[t[ furios =i ]ncerc[ ]n zadar s[ dea bir cu fugi\ii. Timid =i ironic ]n sinea lui, str`ns ]n haine adunate pentru circumstan\[, poetul nu f[cu impresie prea bun[ asupra maiest[\ii-sale. Nemul\umirea a fost — dealtfel — reciproc[, =i Eminescu a stat mult[ vreme sup[rat pe Maiorescu (167). }ntr-acestea, poetul ]ncepea s[ fie cunoscut ]n public =i mai ales ]n tinerime. +colarii de liceu ]l citeau ]n b[nci, trec`ndu-=i din m`n[ ]n m`n[ Convorbiri literare, =i c`nd poetul p[=ea pe drum cu priviri absente =i z`mbetul uitat ]n col\ul gurii, \in`nd ]n m`na plin[ de cerneal[ violet[ un ghiozdan mare, ros la margini, unii tineri ]=i d[deau cu coatele =optind: “Uite Eminescu!” Epigonii ]ncepur[ a se str`nge ]n jurul lui, ]nt`iul printre ei fiind Alexandru Vlahu\[, cu care poetul se ]ntre\inea din c`nd ]n c`nd la c`te o cafenea. }n versurile lui C. Mille, fost elev al s[u la Ia=i, poetul vedea iar[=i o f[g[duin\[ ce nu s-a \inut. Eminescu trebuie s[ fi ap[rut tinerilor cu at`t mai tulbur[tor cu c`t aura poeziilor sale se potrivea cu via\a lui elevat[ =i abstract[, legendar[, chiar ]n ceea ce putea fi un semn de apropiat[ furtun[. Astfel, ]ntr-o sear[, uit`nd pe masa din odaia lui Vlahu\[, unde se urcase s[ a=tepte

Via\a lui Mihai Eminescu

295

]ncetarea ploii, o garoaf[ oferit[ de acesta, poetul se ]ntoarse ]n toiul nop\ii, cu ve=mintele ude, spre a =i-o relua (236). Eminescu, ]n ace=ti doi ani, era ]ns[ evident bolnav. Ulcere hidoase ]i acopereau picioarele (210) =i capul ]i ap[sa greu pe umeri de dureri l[untrice. Leg[turile cu Veronica ]i erau ap[s[toare =i din pricina aceasta, de=i aceea, con=tient[ de existen\a r[ului, nu se ar[ta ]nsp[im`ntat[. Boala cauza poetului o cople=ire =i o sil[ de sine =i de via\[, dobor`ndu-l ]n cele din urm[ sub deprimatoare turbur[ri psihice. Visa, de pild[, c[ l-a lovit apoplexia, care-l ]mpiedica s[ se ridice din pat, ]ntr-o agita\ie grozav[ a inimii (123). O ]ncercare de nuvel[ din aceast[ vreme dezv[luie ebuli\iunea de valuri ]nfuriate =i ]nvine\ite a s`ngelui. Eroul, Ioan Vestimie, impiegat monoton, circul`nd zilnic ]ntre c[su\a sa, cancelarie, birt economic =i cafeneaua cu jurnale ilustrate, simte deodat[ o turburare ]nl[untrul s[u, prevestit[ prin pulsa\iuni =i b[t[i ale inimii tot mai neregulate. Memoria, p`n[ atunci a=a de str[lucit[, ]l p[r[si deodat[, ]nc`t pentru a g[si numele unei “feti\e blonde, pe care o iubea cu credin\[ de 16 ani”, trebui s[-l caute ]n dic\ionar. }ncepu s[ cread[ c[ fusese lovit de o afazie sau c[ o tumoare sub oasele craniului ]i apas[ creierul. Toat[ existen\a lui Vestimie, este, dealtfel, pierdut[ ]ntr-o ]nvolburare a spiritului, ce-l afund[ ca ]ntr-un pu\ ad`nc ]n visuri grele, concentrice, cu pierderea distinc\iei ]ntre subiect =i realitate (ms. 2255, f. 268—80). Suferin\ele lui Vestimie sunt, f[r[ ]ndoial[, acelea ale lui Eminescu. Versurile, coresponden\a, actele ne dezv[luie ]n ace=ti ani un om violent =i sarcastic, b[nuitor de comploturi morale =i mizantrop, ]ngrijorat =i ne]ncrez[tor ]n viitor, misogin =i urm[rit totu=i de o luxurie chinuitoare, ce-l pune c`teodat[ ]n situa\ia penibil[ de a fi r[scump[rat de prieteni din captivitatea femeilor de noapte (3). Dorin\a de moarte se face tot mai puternic[, este ]nveninat[ de obsesia h`d[ a decesului, care ]l \intuie=te mai cu seam[ ]n vis:

296

G. C[linescu

Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului f[pturi, A nop\ii minte le scorne=te, Le spun a nop\ii negre guri. . . . . . . . . . Prin tristul zgomot se arat[, }ncet sub v[l, un chip ca-n somn,

Cu o f[clie-n m`na-i slab[, }n alb[ mantie de domn. +i ochii mei ]n cap ]nghea\[, +i spaima-mi seac[ glasul meu, Eu ]i rup v[lul de pe fa\[... Tresar... ]ncremenesc... sunt eu. (Vis)

Boala era ]nr[it[ =i de munca istovitoare de redac\ie, care nu-i d[dea r[gaz. El era nevoit s[ r[m`n[ ]n Bucure=ti =i vara, pe c[lduri, spre a redacta o gazet[ pe care patronii latifundiari uitau s-o subven\ioneze. }n vreme ce mai to\i — Maiorescu ]ndeosebi — plecau la b[i ]n str[in[tate, poetul, str[b[t`nd zilnic trotuarele ]ncinse, se ]nfunda ]n duhul de cerneluri al redac\iei =i uneori al tipografiei. “— Uf, nu mai pot, nu mai pot — se pl`ngea c`teodat[ vreunui prieten — a= vrea s[ m[ duc undeva la \ar[, s[ m[ odihnesc vro dou[ s[pt[m`ni... — De ce nu te duci? — Dar unde s[ m[ duc? Cu ce s[ m[ duc? Pe cine s[ las ]n locul meu?...” (234) }n anul 1878, fiind v[zut ]n starea aceea =i ]n urma sfaturilor d-rului Kremnitz, care nu g[sea — lucru curios — nimic suspect ]n ulcera\iile de care am pomenit, Eminescu fu invitat de Nicolae Mandrea, prieten conservator, s[ stea la mo=ia acestuia, Flore=ti, din valea Gilortului. I s-a dat =i un onorariu de c`teva mii de lei — mai mult ca o ]n[bu=ire a susceptibilit[\ilor — spre a traduce ]n rom`ne=te un volum din colec\ia de documente a lui Hurmuzachi. La Flore=ti poetul a stat singur ]n tot conacul =i era foarte mul\umit. R`urile, codrii, =esurile, dealurile oltene=ti, mun\ii ]n dep[rtare, totul i se p[rea foarte frumos =i era hot[r`t, de i se mai trimitea vreo sut[ de lei, s[ c[l[toreasc[ la Turnu-Severin =i prin ]mprejurimi. R[nile de pe picior ]i trecuse =i mergea mai bine, ]ntr-at`t acest om al naturii se sim\ea ]nzdr[venit afar[ din ora=e,

Via\a lui Mihai Eminescu

297

la drumul de \ar[. C`nd Slavici trecu =i el pe la Flore=ti, g[si pe poet s[n[tos =i vesel nevoie mare (210; ms. 2262, f. 89), cum reiese, dealtfel, =i dintr-o scrisoare mai mult sau mai pu\in indecent[ c[tre colegii de redac\ie (“M[i oameni buni, Caraieli =i Ronetti-Roman”, unde e vorba de “fata popii cea oche=ic[”.) (Ms. la I.I.L.F.) Din p[cate redac\ia ]l a=tepta implacabil[ la Bucure=ti, =i r[ul l[untric nu se potolise prin simpla contemplare a lan\ului de mun\i ce-l desp[r\ea de locurile de hoin[rie ale tinere\ii sale. }n cele din urm[, fie c[ voiau s[ u=ureze pe poet, fie mai ales c[ erau nemul\umi\i de chipul r[zle\ cum b[tea drumurile conservatoare (I. A. Cantacuzino se pl`nse odat[ lui Maiorescu c[ Eminescu a f[cut din Timpul “l’organe personnel de ses antipathies”) (24, V), conservatorii de la conducere ]i mai d[dur[ un colaborator, pe care nu-l ceruse =i pe care nu-l stima, N. Basarabescu, redactor la Poporul. Ca =i la Curierul de Ia=i, Eminescu vesti, iritat =i pripit, c[ nu poate primi solidaritatea cu scriitori “cari cred c[ se [pot] dispensa =i de talent, =i de cuno=tin\e, =i de idei, numai dac[ vor vorbi ]ntr-un mod incalificabil de persoana regelui, p`n[ ]n momen-tul c`nd m`na monarhului semneaz[ cu dispre\ vreun decret de decorare sau de numire ]n func\ie” (ms. 2255, f. 304). Demisia pe care =i-o ]naint[ nu-i fu primit[, dar gestul dezv[luie independen\a, p`n[ la distrugerea sim\ului de conservare, a lui Eminescu. Ar fi r[mas desigur pe drumuri, fiindc[ o catedr[ de limba german[, pe care o spera la Ia=i, se dovedise vis de=ert. O dezn[dejde surd[ =i un dezgust de oameni, =i mai cu seam[ de junimi=ti — pentru care se zb[tuse at`ta — ]l cuprinse, =i cuvintele pe care le scria la Ia=i (1882), probabil Veronic[i Micle, sunt zguduitoare =i pline de furtuna apropiat[: “Tu trebuie s[-\i ]nchipuie=ti ast[zi sub figura mea un om foarte obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii =i peste acest (sic) bolnav, care ar avea nevoie de cel pu\in =ase luni de repaus pentru a-=i veni ]n fire. Ei bine, de =ase ani aproape o

298

G. C[linescu

duc ]ntr-o munc[ zadarnic[, de =ase ani m[ zbat ca ]ntr-un cerc vicios ]n cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adev[rat; de =ase ani n-am lini=te, n-am repausul senin, de care a= avea at`ta trebuin\[ pentru ca s[ mai pot lucra =i altceva dec`t politic[... Eu r[m`n cel mai am[git ]n afacere, c[ci am lucrat din convingere =i cu speran\a ]n consolidarea ideilor mele =i un mai bun viitor. Dar nu mai merge. }n opt ani de c`nd m-am ]ntors ]n Rom`nia, decep\iunea a urmat la decep\iune =i m[ simt at`t de b[tr`n, at`t de obosit, ]nc`t degeaba pun m`na pe condei s[-ncerc a scrie ceva. Simt c[ nu mai pot, m[ simt c[ am secat moralice=te =i c[ mi-ar trebui un lung repaus ca s[-mi vin ]n fire. +i cu toate acestea, ca lucr[torii cei de r`nd din fabrici, un asemenea repaus nu-l pot avea nic[ieri =i la nimeni. Sunt strivit, nu m[ mai reg[sesc =i nu m[ mai recunosc. A=tept telegramele Havas, ca s[ scriu, iar scriu de meserie, scriemi-ar numele pe morm`nt, =i n-a= mai fi ajuns s[ tr[iesc.” (66) Munca =i boala ]ndep[rtase pe Eminescu de rude, precum ]l ]nstr[inase de iubire. La nunta fratelui s[u Matei, ofi\erul, ]n aprilie 1880, nu se dusese =i nici m[car nu-i scrisese c`teva =iruri de prietenie. La chemarea surorii sale Henrieta, r[spundea obosit c[-i este peste m`n[, c[ nici m[car nu poate f[g[dui, lumea fiind schimb[cioas[ =i n[dejdile din pulbere, c[ ]n sf`r=it se sim\ea b[tr`n, foarte b[tr`n =i ar fi voit s[ moar[. “E mult de atunci, Hariet[, de c`nd eram mici detot =i ne spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea asta.” (33) Ceva ]ns[ ]n leg[tur[ cu Ipote=tii se fr[m`nta ]n capul lui Eminescu. }=i f[cea socoteala c[ ar fi putut sc[pa de povara gazet[riei cultiv`nd p[m`ntul \[r[nesc, cu tat[-s[u? Voia s[ salveze mo=ia p[rinteasc[ dintr-un sentiment de tradi\ie familial[? Probabil =i una =i alta. De aceea poetul rumega fel de fel de planuri spre a recupera Ipote=tii: s[ se ]nsoare, s[ ia bani cu ]mprumut pentru b[tr`n de la +tirbei (?) sau de la creditul funciar, urm`nd ca dob`nzile s[ le pl[teasc[ el (ms. 2266, coperta 2). Un frate al

Via\a lui Mihai Eminescu

299

s[u, Nicu, se ]mboln[vise ]n 1883, =i Eminescu fu v[zut de prieteni procur`nd, nu se =tie de unde, suma de 2000 de lei spre a o trimite fratelui; dar se poate ca banii s[ fi avut =i alt[ ]ntrebuin\are ]n leg[tur[ cu proiectele economice asupra Ipote=tilor (210; ms. 2255, ff. 333, 347). }n aceste dispozi\iuni de sil[ de via\[ =i de ur[ amar[ ]mpotriva oamenilor suspu=i, Eminescu porni ]n vara anului 1883, la sf`r=itul lui mai sau ]n iunie, la Ia=i (unde avea s[ fie, ]n ziua de 5 iunie, serbarea dezvelirii statuii lui +tefan cel Mare), ]n calitate de corespondent al gazetei Timpul. }nainte de a descinde la Ia=i, sau dup[ aceea, e foarte posibil ca poetul s[ fi trecut, ]n acest an, pe la Boto=ani, Ipote=ti =i ]n fine la Pom`rla, unde prietenul s[u Samson Bodn[rescu ]i f[cu surpriza de a transporta din livada liceului privat “Anastase Ba=ot[”, al c[rui director era, =i replanta ]n fa\a locuin\ei sale un enorm castan complet ]nfrunzit =i ]nalt de =apte metri. }n capitala Moldovei, Eminescu ]=i reg[si prietenii, pe Creang[, Miron Pompiliu =i ceilal\i =i colind[ cu ei, ]n cele c`teva zile c`t st[tu acolo, =tiutele cr`=me. }n =edin\a ad-hoc a Junimii, ]n casa lui Iacob Negruzzi, el citi cu glasul s[u grav =i muzical, ]ntristat acum =i amar, ]n aplauzele zgomotoase ale celor de fa\[, faimoasa Doin[, conceput[ credem de mult, ]n fond ]ndreptat[ ]mpotriva afacerii Stroussberg, potrivit[ pentru ]mprejurare: +tefane, m[ria-ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toat[ grija schitului

Las[ grija sfin\ilor }n seama p[rin\ilor, Clopotele s[ le trag[ Ziua-ntreag[, noaptea-ntreag[.

La dezvelirea monumentului ]ns[ n-a mers. }n vreme ce lumea se zdrobea ]n ]nv[lm[=eal[ =i pia\a urla de discursuri =i urale, Eminescu sumbru, la Bolta-Rece, bea vin de Cotnar, z`mbindu-=i singur. O presim\ire surd[ ]l ]nsp[im`nta, =i boala ce-l p`ndea nu-i era cu totul str[in[ de con=tiin\[, c[ci ]ntrebat de ce nu citise

300

G. C[linescu

Doina la serbare, cum ]i fusese g`ndul, r[spunse c[ nu se sim\ea bine =i era chinuit de temerea ca nu cumva s[ zic[ ori s[ fac[ ceva nepotrivit cu ]mprejur[rile, ]nc`t lumea s[ r`d[ de d`nsul. Fobii, timide deocamdat[, ]l ]ncol\eau, =i Creang[ privi cu cl[tin[ri de cap pe poet c`nd acesta, vr`nd s[ se culce, puse pe m[su\[ un revolver, zic`nd c[-i era fric[ s[ nu-l ucid[ cineva (75). }ntors ]n Bucure=ti, Eminescu ap[ru prietenilor din ce ]n ce mai ab[tut =i mai ruinat suflete=te. O singur[ dat[ surprindem la el, chiar ]n acest an, o tres[rire de bucurie =i de ]ncredere ]n oameni, dar aceea ca un termen pentru a m[sura cu mai mult[ am[r[ciune =i ironie nep[sarea societ[\ii rom`ne=ti. Oferind lui Iosif Vulcan, directorul Familiei, cel care ]i d[duse cei dint`i fiori ai publicit[\ii, c`teva poezii spre publicare (S-a dus amorul, C`nd amintirile, Ce e amorul, Pe l`ng[ plopii f[r[ so\, De-acum), cu prilejul venirii lui Vulcan la Bucure=ti, acela ]i trimise, ]ntors acas[, un mic onorariu. Eminescu, vr[jit, lu[ condeiul =i-i a=ternu o scrisoare recunosc[toare, dar de o volubilitate dureroas[ (187): “Mult stimate domnule =i amice, Mul\umesc pentru onorariul trimis — cel dint`i pentru lucr[ri literare pe care l-am primit vodat[-n via\[. }n Rom`nia domne=te demagogia =i ]n politic[ =i ]n literatur[; precum omul onest r[m`ne aci necunoscut ]n via\a public[, astfel talentul adev[rat e ]necat de buruiana rea a mediocrit[\ilor, a acelei =coli care crede a putea ]nlocui talentul prin impertinen\[ =i prin admira\ie reciproc[. Iart[-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur c[ a fost pentru mine o rar[ m`ng`iere de-a m[ vedea remunerat dintr-un col\ at`t de dep[rtat al Rom`niei, din Oradea-Mare — c`nd ]n \ara mea proprie nu voi ajunge nicic`nd s[ ]nsemnez ceva, excep\ie f[c`nd de cercul restr`ns al c`torva amici. +-apoi s[ nu fiu pesimist?” etc. }ncepeau ]n cur`nd c[ldurile verii, c`nd lumea, ]n frunte cu patronii conservatori, fugea din Bucure=ti, iar poetul r[m`nea singur

Via\a lui Mihai Eminescu

301

s[ asude asupra mormanelor de corecturi =i s[-=i alc[tuiasc[ informa\iile pentru gazet[ p`n[ t`rziu ]n noapte. Spiritul obosit =i blazat al lui Eminescu, ]nvr[jbit de un s`nge veninos =i \inut pe loc de o v`rto=ie trupeasc[ ]nn[scut[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva destinelor, apoi r[ul se dezl[n\ui, =i coardele maestrului plesnir[. CUPRINS

AGONIA MORAL{ +I MOARTEA (1883—1889)

}ntocmai ca un dig de lemn putred, care-=i mai propte=te pieptul dospit de acreala umidit[\ii ]mpotriva mugetelor navalnice ale m[rii, l[s`ndu-se str[puns ici =i colo de mici suli\i de ap[, con=tiin\a lui Eminescu, obosit[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva asaltului tumultuos al imagina\iei ce voia s[ rup[ z[gazul ra\iunii. Nelini=tit de spumegarea l[untric[ =i de ideea unei cabale urzite ]mpotriv[-i, acum c`nd to\i ]l p[r[seau spre a pleca la b[i, poetul se prinse cu m`inile de Slavici, care, =i el bolnav, se preg[tea s[ se duc[ la Viena. }i f[cu mustr[ri amare c[-l p[r[se=te ]n ]mprejur[ri grele pentru el =i ]ncerc[ s[-l ]nduplece s[ r[m`n[ pe loc. Spre a sc[pa de el, Slavici ]l rug[ s[ se duc[ la Maiorescu cu un bilet din parte-i. Maiorescu citi ]n scrisoare b[nuiala lui Slavici c[ poetul ar fi greu bolnav, dar v[z`nd pe Eminescu lini=tit =i z`mbitor, nu crezu nimerit s[-l iscodeasc[ mai departe (210, 214, V). }n fond, era ]ncredin\at c[ mintea lui Eminescu se clatin[, c[ci acesta, lu`nd masa cu el, cu c`teva zile ]nainte, se ar[tase, ]n nepotrivire cu firea sa, \an\o=, declar`nd c[ ]nva\[ limba albanez[ =i c[ vrea s[ se fac[ monah (224, IV). }n sufletul poetului ]ns[ ultimul z[plaz al judec[\ii se pr[bu=ise =i ]nchipuirea n[v[lea clocotitoare. }ntre omul din ajun =i cel de acuma nu era nici o deosebire. G`ndurile =i sentimentele erau acelea=i, numai sim\ul compatibilit[\ii imagina\iei cu realitatea fusese distrus. Iat[ de ce

302

G. C[linescu

putem p[=i mai departe la cercetarea firii =i concep\iei eminesciene chiar pe acest teren sumbru =i aburos. Eminescu ]=i d[du numaidec`t seama c[ durerile sale erau un ecou stins al suferin\elor ob=te=ti, c[ acestea fuseser[ pricinuite de de=[n\area demagogic[ a liberarilor, care s[r[ciser[ \ara cu reformele lor, =i cum regele era simbolul noilor st[ri de lucruri, fa\[ de patriarhalitatea vechilor domni s[raci, solu\ia se impunea, putem spune, de la sine: regele trebuia ]mpu=cat. Poetul se duse, a=adar, la cafeneaua Cap=a =i ]ncerc[, vocifer`nd din ce ]n ce mai tare, s[ conving[ de acest silogism impecabil pe dna Cap=a, care =edea — ]nsp[-im`ntat[, ca orice burghez[ pa=nic[ — la cas[. Apoi scoase revolverul din buzunar, hot[r`t s[ se \ie de cuv`nt. Gr. Ventura, care se afla acolo, se ar[t[ cucerit numaidec`t de aceast[ idee =i propuse poetului s[ mearg[ ]mpreun[ cu tr[sura la Cotroceni, unde, desigur, regele nu se g[sea. }ntorc`ndu-se pe splaiul D`mbovi\ei, lui Ventura ]i veni ideea c[ o baie ar fi prielnic[ lui Eminescu, =i de aceea ]l l[s[ la baia Mitraszewski (54), ]n str. Poli\iei nr. 4. Poetul uitase acum de neajunsurile regalit[\ii =i, v[z`ndu-se ]n ap[, fu n[v[lit de dorin\a talazurilor marine =i de voluptatea somnului ve=nic pe \[rmul m[rii (220): Mai am un singur dor: }n lini=tea serii,

S[ m[ l[sa\i s[ mor La marginea m[rii...

Crez`ndu-se, probabil, decedat, el continu[ s[ stea culcat ]n ap[, sub curgerea etern[ a robinetelor, p`n[ ce, sp[rg`ndu-se u=a ]n prezen\a comisarului C. N. Nicolescu de la sec\ia 18, a lui Const. Sim\ion, V. Siderescu, G. Oc[=ianu =i a altora, fu readus la suferin\i. Sub impresia unei idei funebre =i solemne, ceru lui Siderescu “o pereche de pantaloni negri, negri detot”. }n minte ]i veni acum stingerea fericit[ a c[lug[rului Euthanasius =i via\a f[r[ prihan[ a lui Ieronim din Cezara =i, cum =tia c[ aceste personaje nu sunt dec`t alte fe\e ale persoanei sale, binecuv`nt[ pe toat[ lumea, =optind rug[ciuni pentru fericirea ei (152, 224, IV).

Via\a lui Mihai Eminescu

303

Dna Catinca Slavici, n. Szöke, ]n casa c[reia, din Pia\a Amzei nr. 6, locuia poetul, ]nsp[im`ntat[ de turbulen\a lui, scrisese, ]n zorii zilei de mar\i, 28 iunie/10 iulie 1883, lui Titu Maiorescu un bilet care tr[deaz[ o sil[ ]ndelung st[p`nit[ =i o oroare burghez[, lipsit[ de orice eufemism: “Dl Eminescu a ]nnebunit. V[ rog face\i ceva s[ m[ scap de el, c[ci e foarte r[u”. (221) Dac[ Ion L. Caragiale pl`nse c`nd auzi grozava =tire (224, IV), ziarele vesteau pe scurt =i cu cruzime un eveniment pe care foarte mul\i ]l socoteau inevitabil, bizuindu-se pe manifest[rile artistice... nes[n[toase ale poetului: “Dl Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a ]nnebunit. Dl Paleologu va lua direc\iunea sus-zisului ziar”. (73) Poate nu mai crud[ fu nefericita =i seaca epigram[ a lui Al. Macedonski, care ]ns[ atrase autorului indignarea unanim[ (112): Un X... pretins poet — acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-a= pl`nge dac[-n balamuc

Destinul s[u n-ar fi mai bun, C[ci p`n[ ieri a fost n[uc +i nu e azi dec`t nebun.

Chiar Veronica Micle, aflat[ de Iacob Negruzzi ]n societatea unui t`n[r ofi\er, ar fi primit =tirea cu nep[sare =i ironie (152). Prietenii, ]n frunte cu Titu Maiorescu, care pl[ti 300 lei (224, IV), ]l internar[ pe dat[ ]n Sanatoriul “Caritas” al d-rului +u\u, din strada Plantelor, pentru ca profe\ia poetului s[ se ]ndeplineasc[: Unde-s =irurile clare din via\a-mi s[ le spun? Ah! organele-s sf[rmate =i maestrul e nebun!

}n schimb, Gh. Eminovici, venit la Bucure=ti, declar[ c[ las[ asupra lui Maiorescu “toat[ ]ngrijirea material[ =i moral[“, iar un frate, probabil Matei, smulse criticului ceasornicul de aur al poetului (224, IV). La ospiciu, unde fusese transportat ]n chip brutal =i nu ]n ve=mintele sale, r[mase ]n apa b[ii, Eminescu se p[r[si tot mai mult ]n voia fantasmelor, con=tient totu=i ]n r[stimpuri c[ sc[pase fr`nele din m`ini =i c[ arm[sarul logic zburase. Nu recuno=tea

304

G. C[linescu

pe prieteni sau se pref[cea, l[s`nd ochii ]n jos, c[ nu-i cunoa=te, manifest`ndu-=i credin\a c[ boala nu-i va trece niciodat[. Dar boala lui nu era =i aceea pe care =i-o ]nchipuiau prietenii. El ]=i sim\ea memoria strivit[ de acea ap[sare ]n jurul craniului =i se plimba n[valnic ]n c[utarea versurilor =i rimelor ce-i populase mintea p`n[ atunci (221). }ndurerat c[ uitase s[ vorbeasc[ toate limbile ce crezuse a =ti p`n[ atunci, adic[ latin[, italian[, spaniol[, rom`n[, francez[, german[, englez[, albanez[, lituan[, paleoslav[, ruseasc[, polon[, bulgar[, s`rb[, greac[, neogreac[ =i turceasc[ (ms. 2255, f. 375), ]=i f[cea un r[boj al lor. Apoi, ca s[-=i ]ncerce memoria, declama din Homer sau din Virgil (210, 206), bun[oar[ din Odiseea: Spune-ne, muz[ divin[, de mult iscusitul b[rbat ce Lung r[t[ci dup[ ce-au d[r`mat Troada cea sf`nt[, Multe cet[\i de oameni v[zu =i daturi deprinse, Multe-n urma lui sup[r[ri pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, alor s[i ]nturnare, Dar pe tovar[=i el nu m`ntui cu toat[ a lui grij[ etc. (ms. 2281, f. 76)

p`n[ ce, ]ntunec`ndu-l uitarea, alerga pe goale hexametre, ]n vanitatea celei mai inextricabile elucubra\ii. Impulsiunile sale suflete=ti r[m`neau nestr[mutate. Un biet nebun “bulgar”, care ]i scutura ]n ne=tire o cutie de chibrituri la ureche, ]l arunc[ ]n toate furiile. I se p[rea nemaipomenit, de neiertat ca un “bulgar” s[-=i ]ng[duie at`ta familiaritate fa\[ de d`nsul, care ve=tejise pe adversarii xenofobi ]n privin\a lui, denun\`ndu-i ca nu mai pu\in alogeni: Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toat[ greco-bulg[rimea e nepoata lui Traian.

Deoarece =ederea la Sanatoriul “Caritas”, unde-l tratase cu cloral, morfin[, vezic[toare, b[i ale membrelor inferioare, nu folosi lui Eminescu, Maiorescu puse la cale, ]n toamn[, c`nd se ]ntoarse

Via\a lui Mihai Eminescu

305

din str[in[tate, trimiterea lui la Viena, ]n sanatoriul d-rului Obersteiner de la Ober-Döbling, unde fusese internat =i Lenau. D`ndu-i-se ca ]nso\itor cel mai bun prieten, Chibici-R`vneanul, coleg de =coal[ =i de universitate, Eminescu fu suit ]n tren cu ]nt`ile ploi de toamn[. La 2 noiembrie 1883 sosi, rev[z`nd, dup[ o trecere de 12 ani, ora=ul celei mai frumoase tinere\i, cu mintea ]ntunecat[ =i chinuit[ de n[luci (86): Unde-i vremea aurit[, Oare c`nd s-a fi ]nturs?

C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[ Vizitam acela=i curs.

}n gar[, amintindu-=i poate c[ acolo luptase pentru ]nf[ptuirea unit[\ii morale a rom`nilor ]n preg[tirea =tiutului congres de la Putna, strig[, ]n clipa cobor`rii din tren: “Rom`nia liberat[! Rom`nia liberat[!”, l[s`ndu-se sprijinit de dr. C. Popasu, nepotul lui Titu Maiorescu (205). Viena era plin[ de amintirea visurilor de tinere\e, de chipul dulcii Baudius sau al necunoscutei blonde cu p[r de aur, al d-rei Rezi =i, poate, al Veronic[i. De aceea, ]n tot timpul mersului de la gar[ la sanatoriu, Chibici a avut de luptat cu poetul, c[ci acesta trimitea s[rut[ri tuturor femeilor de pe drum, voind s[ sar[ din cupeu. A=ezat ]n marginea Vienei, ]n mijlocul unui mare parc cu flori =i arbori, sanatoriul era o vil[ elegant[ =i auster[, ]n stil neoclasic, cu peron central sprijinlt pe =ase coloane zvelte, cu aripi simetrice de o parte =i de alta, terminate prin c`te un mic fronton grec. Ferestrele mari, sec\ionate ]n zone geometrice, un imens gazon ]n fa\[ =i masivuri verzi de tufe, tonul cenu=iu al tencuielii, toate acestea d[deau un aer de lini=te des[v`r=it[ =i de p[r[sire. Sub peronul acestei cl[diri se opri cupeul lui Eminescu, fiind primit cu mult[ =i psihiatric[ deferen\[ de d-rii Obersteiner =i Leidesdorf, care aflaser[ c[ pacientul era socotit drept unul din cei mai de seam[ poe\i rom`ni (86). La ]nceput, sub imperiul otr[vii din s`nge, Eminescu, delir`nd, se l[s[ ]n voia halucina\iilor min\ii sale, care ]ns[ sunt, precum

306

G. C[linescu

vedem, o re]ntoarcere pe drumul vechilor deprinderi morale =i intelectuale. A=a, de pild[, botez[ pe cei din juru-i cu nume regale =i ilustre ca regele Norvegiei, regele iudeilor, ]mp[ratul Chinei, Heinrich Heine, din interesul l[untric pentru Nord, Extremul Orient =i literatura german[ ce-l ar[tase intotdeauna, c`t =i din nevoia de a tr[i ]n mijlocul unei lumi alese. Cu un =tergar legat ]n jurul capului =i suit pe un scaun, conjura duhurile prin formula “Abra Kadabra”, a=a cum, ]ntr-o nuvel[ senza\ional[ din tinere\e, v[zusem c[ face un erou al s[u, ori predica iritat, merg`nd necontenit prin odaie =i tr`ntind u=ile, aprins ]nc[ de indignarea foiletoanelor =i Scrisorilor din ultimii ani. Apoi, devenit sentimental, c`nta ne]ntrerupt, ca ]n clipele de bun[ dispozi\ie, de bun[ seam[ din repertoriul s[u favorit, adic[ Frunz[ verde de piper sau Eu sunt Barbu L[utarul. Mintea ]i era ]nc[ ap[sat[, r[spundea greu la ]ntreb[ri =i f[r[ leg[m`nt (86). Odat[, ]ns[, preocupat mereu de ideea na\ionalit[\ii noastre, g[si de cuviin\[ s[ demonstreze regelui Iudeii, adic[ lui Obersteiner, zis =i H. Heine, poate dintr-o asem[nare ce i se p[ru b[t[toare la ochi, c[ limba rom`n[ e cea mai veche, deoarece se trage din graiul dacic. Mersul ne]ntrerupt prin odaie, c`ntecul =i oratoria ]l extenuase, dar logica era implacabil[, c[ci Eminescu se socotea asemeni unui ceas ]ntors ce nu se mai poate opri din proprie putere. Subtilitatea min\ii se dovedea, a=adar, oric`nd. C[ci cu ce oare po\i mai nimerit compara o minte ]n aiurare dec`t cu roti\ele delicate ale unui ceasornic ce alearg[ p`n[ la istovire, prin ruperea piedicii basculante ce le opre=te ritmic =i le d[ un sens? (221). }n cur`nd, datorit[ ]ngrijirilor medicale, scripetul min\ii poetului ]=i ]ncet[ rostogolirea, =i bucuriile libert[\ii incon=tiente se mistuir[. Din ianuarie 1884, poetul se potoli deodat[, devenind pe m[sura ]nsenin[rii mai t[cut =i mai trist. Nu mai c`nta. +tia acum c[ cei din jurul lui nu sunt regi =i citea c`te ceva ca o ]ncercare a min\ii. La 12 ianuarie veni s[-l viziteze Maiorescu, care ]ns[ nu st[tu dec`t vreo c`teva clipe, primit sumbru =i cu

Via\a lui Mihai Eminescu

307

ne]ncredere de poet (86). P. P. Carp, de asemenea, ]l v[zu, apoi Th. Rosetti. F[r[ s[-=i aminteasc[ de ]nceputul bolii, Eminescu ]=i d[dea seama acum de ceea ce se ]nt`mplase cu sine =i era totodat[ ru=inat =i ]ngrijorat de viitor. Nu =tia cine-i pl[te=te pensiunea =i asta ]l sup[ra, date fiind obi=nuitele sale susceptibilit[\i. Pe de alt[ parte, vedea viitorul ]naintea sa c[scat ca o pr[pastie. +tiindu-l nebun, nimeni nu i-ar fi dat vreo ]ntrebuin\are =i el ar fi r[mas pe drumuri. Totodat[ ]i era foame, o foame n[prasnic[, ce mic=ora dimensiunile alimentelor =i care poate fi o form[ posibil[ a bolii de care suferea, dar f[r[ ]ndoial[ =i o strigare a trupului s[u zdrav[n =i v`njos. Fiindc[ se pl`ngea de neajungerea alimentelor, d-rul Leidesdorf ]l invit[ la mas[, dar el se sfii s[ mearg[, sub cuv`nt c[ hainele sale nu erau curate. Primi, ]n sf`r=it, s[ ia masa cu Obersteiner. Acum citea — din Hebbel — discuta cu doctorul asupra literaturii germane =i f[cea c`te o mic[ plimbare ]n tr[sur[ prin Viena cu nepotul lui Maiorescu. Este de re\inut c[ poetul, cu toate aten\iunile de aici, dorea s[ se ]ntoarc[ c`t mai grabnic ]n \ar[, ]mboldit de instinctul sigur de patrie al celor ce se simt pe sf`r=ite (221). C`nd se socoti ]ndeajuns de ]nchegat la minte, compuse o scrisoare c[tre prietenul Chibici, care, ca toate cele scrise ]n epoca aceea turbure, tr[deaz[ o chibzuin\[ ]ndelung[ asupra tuturor punctelor, o grij[ caligrafic[ deosebit[, o =ov[ire =i o temere ca nu cumva un fir rupt al frazei s[ dea de g`ndit asupra s[n[t[\ii sale mintale. “Iubite Chibici — scria acolo. Nu sunt deloc ]n stare s[-mi dau seama de boala cumplit[ prin care am trecut, nici de modul ]n care am fost internat aici ]n ospiciul de aliena\i. +tiu numai at`t c[ boala intelectual[ mi-a trecut, de=i fizic stau destul de prost. Sunt slab, r[u hr[nit =i plin de ]ngrijire asupra unui viitor care de acum ]nainte e f[r[ ]ndoial[ =i mai nesigur pentru mine dec`t oric`nd”. Dup[ ce ]ntreb[ de soarta c[r\ilor sale de la Bucure=ti =i de ceasornicul de aur d[ruit de tat[-s[u =i r[scump[rat de la un

308

G. C[linescu

anume Sim\ion, unde ]l amanetase, se ruga de Chibici =i de prieteni s[-l scoat[ odat[ de acolo: “Fii bun, iubite Chibici, =i r[spunde-mi cum stau lucrurile cu mine. Doctorii de aici ]mi vorbesc de d. Maiorescu =i de tine. Eu =tiu despre tine c[ n-ai mijloace pentru a ]ngriji de mine ]n starea ]n care sunt. }mi sunt, dar, necunoscute m[surile pe care d. Maiorescu va fi binevoit s[ le ia ]n privire-mi =i v[d de pe alt[ parte c[ doctorii de la institut nu =tiu asemenea nimic, ci se m[rginesc a-mi cita numele d-sale =i al t[u, ceea ce — ]n izolarea ]n care m[ aflu — nu e de natur[ a m[ satisface. +i ]n adev[r, nu-\i po\i ]nchipui starea ]n care un om se afl[ ]ntr-un institut de aliena\i dup[ ce =i-a venit ]n fire. Neav`nd nimic de lucru, ]nchis al[turi c-un alt individ, hr[nit r[u precum se obi=nuie=te la spitale =i l[sat ]n prada celor mai omor`toare griji ]n privirea viitorului, mi-e fric[ chiar de a-mi pl`nge soarta, c[ci =i aceasta ar fi interpretat ca un semn de nebunie. Astfel, f[r[ speran\[ =i plin de amare ]ndoieli, ]\i scriu, iubite Chibici, =i te rog s[-mi l[mure=ti pozi\ia ]n care m[ aflu. Eu a= vrea s[ scap c`t se poate de cur`nd =i s[ m[ ]ntorc ]n \ar[, s[ m[ satur de m[m[liga str[mo=easc[, c[ci aici, de c`nd m[ aflu, n-am avut niciodat[ fericirea de-a m`nca m[car p`n[ la sa\iu. Foamea =i demoralizarea, iat[ cele dou[ st[ri continue ]n care petrece — Nenorocitul t[u amic — M. Eminescu”. (221) Maiorescu, dup[ sfatul medicilor, nu g[si nimerit[ ]ntoarcerea a=a de timpurie acas[, =i cu o nobil[ =i rece solicitudine hot[r] trimiterea pentru c`tva timp a poetului ]n Italia, pentru ca cei din urm[ nouri ai furtunii trecute s[ se mistuie ]n uitare. Cu banii str`n=i de Junimea =i ]nso\it iar[=i de Chibici-R`vneanul, Eminescu porni ]n ziua de 26 februarie c[tre Italia. }nainte de a p[r[si sanatoriul, d[rui doctorului Obersteiner volumul s[u de poezii cu dedica\ie scris[ ]n litere gotice: “Dem hochgeehrten Herrn Dr. Obersteiner zur gütigen Erinnerung an M. Eminescu”. Volumul acesta ]l alc[tuise, dup[ cum se =tie, Maiorescu, mai mult ca s[ justifice ]n fa\a poetului, b[nuielnic =i m`ndru, izvorul cheltuielilor f[cute cu boala sa (86).

Via\a lui Mihai Eminescu

309

Poetul, care c`ntase, dup[ Gaetano Cerri, a=a de lapidar moarta Vene\ie, ]nc`t numele ilustrei cet[\i de pe Adriatic[ este pentru mul\i din noi str`ns legat de al s[u: S-a stins via\a falnicii Vene\ii. N-auzi c`nt[ri, nu vezi lumini de baluri; Pe sc[ri de marmur[, prin vechi portaluri P[trunde luna ]n[lbind pere\ii...,

p[=i ]n re=edin\a dogilor cu sufletul stins =i obosit. Sosit noaptea =i dus de la Ponte di Ferro, ]n gondol[, spre hotel, Eminescu, a c[rui inim[ ar fi trebuit s[ tresalte de emo\ie, fu cuprins de nelini=te =i fric[ la pleosc[itul surd al valurilor, la strig[tul lop[tarilor =i la tremurarea ]ntoars[ de lumini =i umbre. F[r[ s[ vrea s[ vad[ pe c`ntatul San-Marc, nici s[ p[=easc[ m[car de dou[ ori printre porumbei, ]n fa\a Procura\iilor =i a Campanilului, el ceru chiar din acea sear[ s[ plece dis-de-diminea\[ la Floren\a, ceea ce se =i ]nt`mpl[. Nici Floren\a lui Dante =i a lui Michelangelo, cu palatele sale de piatr[ grea =i cu verzuia clopotni\[ a lui Giotto, nu pare s[-l fi atras mai de aproape. G`ndurile sale toate erau pentru o englezoaic[ de care se ]ndr[gostise =i a c[rei urm[ o pierdu (167). Neafl`nd-o, se hot[r] s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. +tiind c[ Rom`nia este la r[s[rit, ie=i afar[ din Floren\a, r[t[cind o zi ]ntreag[. Noaptea t`rziu, plin de r[ni la picioare, se ]ntoarse la Pensione Pera (221), unde locuia cu Chibici-R`vneanul. “Nu mi-ai spus tu — se scuz[ — c[ de aici \ara noastr[ se las[ drept la r[s[rit? Am mers =i eu spre r[s[rit”. (145, 149). }n \ar[, prietenii se sf[tuiau ce rosturi s[ fac[ poetului la sosire. Timpul sta s[-=i ]nceteze apari\ia, iar Eminescu ar mai fi avut nevoie de odihn[. B[tr`nul Eminovici murise de cur`nd, murise sinucis =i fratele Nicolae; Matei, ofi\erul, t[cea la R. S[rat, numai sora Henrieta se mai interesa de soarta fratelui Mihai (33). Th. Rosetti oferi lui Eminescu g[zduire la Sculeni, la mo=ia sa, al\ii se g`ndir[ la Creang[ sau la preotul En[chescu din Ia=i, c[rora Junimea le-ar fi dat o desp[gubire (221). Oricum, Maiorescu

310

G. C[linescu

medita ]n chip foarte serios la existen\a poetului, pentru care agonisise, din cotiza\ii, fondul unor ajutoare lunare, p`n[ la g[sirea unui post. Eminescu nu voia s[ stea ]ns[ la \ar[, =i nici la Ia=i nu dorea s[ mearg[. La 17/29 martie, c`nd porni ]nspre patrie, poetul era hot[r`t pentru Bucure=ti, de=i n-ar fi vrut s[ dea acolo ochii cu Slavici. Dup[ o =edere de c`teva s[pt[m`ni la Bucure=ti, ]n a=teptarea g[sirii unui rost (Slavici pretinde chiar c[ au petrecut “]mpreun[“, adic[ s-au ]nt`lnit, dac[ nu cumva e vorba de g[zduire, fiindc[ lucrurile lui Eminescu trebuie s[ fi r[mas la el), poetul se duse s[ se stabileasc[ la Ia=i, unde pre=edintele Caracudei, Miron Pompiliu, ]l g[zdui ]ntr-o mic[ od[i\[ ]n centrul ora=ului (210, 221, 91 b). Prietenilor li se ]nf[\i=[ un Eminescu surpat suflete=te, cu ochii ve=teji, p[r[si\i de g`nduri, greoi la fapt[ =i la cugetare, monosilabic ]n r[spunsuri, f[r[ nici o vlag[ =i de o senilitate, de o ]ntunecare trist[ a oric[rei dorin\i de via\[, zguduitoare (167). Se socotea un om os`ndit, “ein aufgegebener Mensch”, incapabil de a mai face ceva bun pe aceast[ lume, =i c`nd, arunc`nd ochii pe o carte, ]=i sim\ea creierul ap[sat de st`nci grele, descurajarea lua chipul unui dureros oftat. De aci sumbra mu\enie cu care ]nt`mpina ]ntreb[rile unor prieteni =i lipsa oric[rui impuls la fapt[. Spre a-l scutura din iner\ie =i a-i da ]ncredere ]n puterile proprii, prietenii ]i propun s[ fac[ inventarul unor documente istorice. El merse ]ntr-adev[r s[ le vad[, le r[sfoi ]n sil[ =i apoi, ]nvins de greutatea de a le aduna, declar[ c[ manuscrisele erau lipsite de orice valoare (221). }n cur`nd fu nevoit s[ se mute la Burl[, dar aici ]l sup[ra comunitatea locuin\ei, de=i ar fi putut foarte bine s[ ia cu chirie o odaie mobilat[ pe seama sa. Se f[cuse ]ns[ zg`rcit, din acea fric[ de viitor ce-l st[p`nea de c`\iva ani =i pentru c[, e drept, nu vedea nici o situa\ie neted[, d`ndu-=i totodat[ seama c[ n-ar fi ]n stare s[ ]ndeplineasc[ nici o munc[ lucrativ[. Cu greu ]l ]nduplecar[ prietenii ca din cei 1.500 de franci, pe care ]i \inea str`n=i bine,

Via\a lui Mihai Eminescu

311

s[-=i cumpere haine =i cele de trebuin\[. Ace=ti bani proveneau din edi\ia poeziilor de la Socec, din restul sumei ce i se ]ncredin\ase pentru c[l[toria sa ]n Italia, c`t =i din ceea ce, lunar, primea prin Chibici de la Junimea. Ajutoarele, ]n loc s[-l consoleze, ]l ]mpietreau de ru=ine =i dezn[dejde. S[ nu fii ]n stare s[ scrii sau s[ munce=ti, s[ vegetezi ]ntr-o lini=te f[r[ sens, ]nv[luit[ ]n comp[timire =i dispre\, acestea erau g`ndurile ce munceau pe poet atunci c`nd Vlahu\[ veni s[-l vad[, prin iunie 1884. +ederea zadarnic[ =i tr`nd[via min\ii ]l ]ngr[=aser[ ]ntr-un chip penibil, ]nce\o=`ndu-i ochii. C[r\ile sale, pe care nu se hot[ra s[ le cear[, erau ]ntr-o lad[ la Bucure=ti, un post de subbibliotecar prin demisia lui Philippide nu devenise ]nc[ vacant, revizoratul pe care ]l dorea mai cu drag[ inim[ nu i se oferea, astfel ]nc`t, m`hnit de z[d[rnicia zilelor sale, dorea s[ moar[ c`t mai cur`nd (221). Fie curiozitatea, fie ]ndemnul sincer de a aduce o raz[ de lumin[ ]n sufletul ]nnegurat al poetului, unii prieteni luar[ pe Eminescu =i-l duser[ pe la vestitele cr`=me periferice cu vin bun, printre care Bolta-Rece. Prinz`ndu-se ba cu profesorii de liceu Dogaru, V`rgolici, +tefan Cerchez, ba cu Petre Grigoriu, poate =i cu Creang[, poetul sc[pa de sub supravegherea vigilent[ a junimi=tilor dietetici =i disp[rea ca-n vremurile bune prin cr`=mele m[rgina=e, iar toamna prin vii pe la Socola, hoin[rind toat[ ziua, dormind ]n f`n ca la Putna. Odat[ Miron Pompiliu trebui s[-l aduc[ cu birja de la Socola, unde ]l r[piser[ amicii. Dac[ pentru s[n[tatea fizic[ aceste petreceri erau d[un[toare, ]n sufletul poetului se rupse deodat[ un nour negru, =i bucuria ]ncepu s[ str[bat[. }ntr-adev[r, prin august 1884, Missir, raportorul c[tre Junimea bucure=tean[ a st[rii poetului, ]l g[si pe acesta mult mai sprinten =i mai bine dispus, exprim`ndu-=i ]ndoielile amare de alt[dat[ ]n form[ glumea\[ =i resignat[ =i resping`nd sfaturile igienice cu amenin\area derizorie c[ se va face c[lug[r sau se va omor] cu stricnin[. Se ar[ta chiar dispus s[ lucreze dac[ cineva l-ar fi ]ndemnat cu tot dinadinsul la aceasta. Dus la b[ile Repedea din apropiere, nu voi s[ fac[ hidroterapie (221). Se preumbla des prin

312

G. C[linescu

ora=, din centru c[tre ]mprejurimi, ie=ind din strada L[pu=neanu spre P[curari, la r[sp`ntia acestei str[zi, care domina R`pa Galben[, cu strada Ci=meaua P[curari, unde se afla o stinghie de lemn. Rezemat cu coatele de ea, privea ]ndelung priveli=tea dealurilor ]nconjur[toare, Galata, Cet[\uia sau Repedea, ]ntr-o mut[ contempla\ie, apoi se ]ntorcea, absorbit, spre ora= pe l`ng[ zidul caselor, netezindu-=i din c`nd ]n c`nd lunga sa coam[ (169). Poetul frecventa, dealtfel, =i Junimea ie=ean[, care a mai r[mas acolo, cu Convorbirile, p`n[ la 1885, c`nd s-a mutat definitiv la Bucure=ti, dar aici n-avea nici ce citi, nici ce spune, scufundat ]n obi=nuita sa apatie, ce p[rea muta ]nf[ptuire a Glossei: Tu r[m`i la toate rece, De te-ndeamn[, de te cheam[; Ce e val, ca valul trece, Nu spera =i nu ai team[;

Te ]ntreab[ =i socoate Ce e r[u =i ce e bine; Toate-s vechi =i nou[ toate: Vreme trece, vreme vine.

}n jurul acestui om petrificat, Creang[, om simplu, dar ad`nc, se ]nv`rtea cu cl[tin[ri din cap =i iubire evlavioas[. }n bordeiul din strada |ic[ul de Sus, Eminescu mai suia =i acum s[ stea pe patul de sc`nduri din cerdac, dar f[r[ volubilitatea confesional[ ce f[cea farmecul ]nt`lnirilor de alt[dat[ (46). La banchetul de la Hotel Traian, cu prilejul centenarului mor\ii lui Horia (21 oct. 1784—1884, dar amintirea ori serbarea ]ns[=i se bizuie pe o eroare, c[ci Horia a murit la 28 februarie 1785), la care luar[ parte =i cei doi tovar[=i, dup[ cuv`nt[ri entuziaste =i ]nchin[ri de pahare ]n s[n[tatea tuturor bunilor rom`ni, =i ]ndeosebi a celor de peste mun\i, ]n toiul petrecerii, c`nd capetele erau mai ]nfierb`ntate, m[t[h[losul fost diacon se urc[ pe mas[ =i \inu cu glas tare =i ap[sat aceast[ mustrare: “D-apoi bine, domnilor, s-a b[ut ]n s[n[tatea cut[ruia... =i cut[ruia... S[-mi da\i voie s[ amintesc c[ numai ]n s[n[tatea aceluia care a f[cut poezia (=i cit[ o cunoscut[ compunere ]n stil popular) nu s-a b[ut. Beau deci ]n s[n[tatea lui Mihai Eminescu”. Aplauze =i urale furtunoase zguduir[ deodat[ sala, =i to\i ]ncepur[ s[ strige: “Tr[iasc[ Eminescu! Eminescu...

Via\a lui Mihai Eminescu

313

Eminescu s[ vorbeasc[“. Dar Eminescu, nep[s[tor, ca =i c`nd ar fi asistat la un spectacol str[in, ]ndep[rtat, ]ncre\i de c`teva ori fruntea ]ntr-un z`mbet silnic =i r[mase placid, cu privirea pironit[ ]n farfurie. }n cele din urm[ se ridic[ =i, ]n ova\iile celor de fa\[, b[u pentru \[r[nimea rom`neasc[ (66, 169). Acum locuia ]ntr-un fel de pod al unei =uri de piatr[, ce se afla ]n curtea hanului lui Bacalu (atunci Hotel Rom`nia, mai apoi Pastia). Era ceva f[cut parc[ anume pentru autorul S[rmanului Dionis: o odaie de pod joas[ =i larg[, cu o singur[ u=[-fereastr[, la care urcai pe o scar[ de lemn repede =i exterioar[. Un pat, o mas[ =i un scaun de brad, c`teva c[r\i =i jurnale pe jos erau uneltele casnice de totdeauna ale poetului (66). Din cauza petrecerilor tot mai dese, starea fizic[ se ]n[sprise, vermina ulcerelor reap[ruse pe picioare, de=i mintea ]i era a=a de limpede, ]nc`t el putea a=terne pe h`rtie r`nduri clare =i pline de ascuns umor ca aceste (149,221): “Drag[ Chibici, de vreme ce residez la [H]otel Rom`nia (vechiul han al lui Bacalu), ]ntr-o hulub[rie pu\in recomandabil[ din orice punct de vedere, e lesne de-n\eles c[ nu am unde pune lucrurile mele, ]nc`t ar fi foarte bine dac-ai p[stra tu ]nc[ c`tva timp a=anumita mea lad[, de=i presupun c[ acest lucru nu e tocmai pl[cut. S[n[tatea mea sc`r\`ie ]ntruna, ca o moar[ de mult stricat[, ba poate ireparabil[. S[pt[m`na aceasta am avut friguri =i dureri de cap; c`t despre picioare — ele sunt ]ntr-o stare a=a de pl`ns, precum erau ]n Bucure=ti. O trist[ iarn[ m[ a=teapt[ =i o trist[ via\[. Te rog dar s[ iei tu lada de la Sim\ion, dac[ nu mai e cu putin\[ s[ stea acolo p`n[ ce starea mea se va-ndrepta, dac[ e cu putin\[ s[ se-ndrepte vrodat[“. Cer`nd s[ suplineasc[ orele vacante de istorie la =coala comercial[, ]i fur[ date orele de geografie =i statistic[, al c[ror program se compunea “dintr-un dic\ionar de nume proprii =i de cifre”. Cum n-avea c[r\i de specialitate =i putere de munc[, ]ns[rcinarea aceasta i se p[rea o “belea”. A profesat totu=i un an =colar, de la 1 oct. 1884 la 1 sept. 1885 (125, 221).

314

G. C[linescu

}n aceast[ toamn[ spiritual[, cu cea\[ sub\ire =i ploaie trist[ =i m[runt[, petrecu Eminescu ]nc[ un an. }n vara urm[toare, 1885, ]l g[sim la Andrejevsky, Liman, l]ng[ Odesa, trimis de prieteni prin cotiza\ii s[ fac[ b[i la stabilimentul d-rului Jachimowicz. La Odesa nu fusese dec`t pentru medicamente =i tutun, aci se plictisea de moarte. V`ntul =i valurile lacului ]i m[surau cu fream[tul lor golul zilelor, care i se scurgeau “uniforme =i monotone ca b[t[ile unui ceasornic de perete”. Aci nu cuno=tea pe nimeni, to\i vorbind ruse=te sau le=e=te, =i singura-i lectur[ era o edi\ie a lui Heine, r[t[cit[ prin terfeloagele doctorului secundar. B[ile de n[mol sp[lar[ ]ntruc`tva de ulcere pe acest Iov al poeziei, care cerea acum, de la prieteni, spre a se ]ntoarce acas[, vremea devenind ploioas[, nervus rerum, adic[ bani (221). La 2 septembrie scria din Odesa, unde tr[sese la un hotel de m`na a treia, “Hotel Strassbourg”. Pe ziua de 24 septembrie 1884, i se d[duse lui Eminescu postul de subbibliotecar, p[r[sit de A. Philippide (M. O., nr. 142 din 30 sept. 1884), ]n aceea=i Bibliotec[ a Universit[\ii unde cu zece ani mai ]nainte fusese bibliotecar. Superiorul s[u era acum I. Caragiani. Aci =edea la biroul s[u din fund, ]n fa\a intr[rii =i, dup[ ce ]mp[r\ea cele c`teva c[r\i cerute, se cufunda, ca orice om cuminte, ]n lectur[. Din scripte rezult[ c[ func\iona mai ales la serviciul de ]nregistrare, ]ndeplinind =i unele m[runte sarcini birocratice (R. F., VI, 2, 1939). }ntr-o zi de prim[var[ fu v[zut cobor`nd pe stradela Universit[\ii ]nspre strada Alecsandri, ]n haine curate de doc alb =i cu must[\ile rase. Tr[s[turile masive ale fe\ei, mai rotunde acum, buzele c[rnoase =i pletele date pe spate ]i alc[tuir[ atunci o fugitiv[ masc[ de ]n[l\are sever[ asupra lucrurilor =i de lini=te l[untric[, ce ]l ]ntinerea ]n ochii privitorilor. Dar nu fu dec]t o privire de soare ]n amurg, c[ci must[\ile rec[zur[ iar[=i obosite, pe un rictus amar baudelairian. Se pretinde iar[=i c[, de s[rb[torile Cr[ciunului 1885, Eminescu ar fi fost la Cern[u\i, la sora sa Aglae Drogli, =i cu acest prilej ar fi fost luat de prietenii locali =i la Suceava, la +tefan Dracinski,

Via\a lui Mihai Eminescu

315

directorul gimnaziului, care ]=i serba ziua onomastic[. Erau de fa\[ prieteni =i cunoscu\i de mult: A. Daskievici, Vasile Bumbac, +tefureac, C. Mandicevski, I. Isopescul, dar Eminescu r[mase mereu ]ntunecat =i cu gura ]ncle=tat[, chiar atunci c`nd catihetul gimnaziului, Scharnagel, d[du ca etimologie a numelui Eminescu cuv`ntul “eminere”, “a se ridica deasupra altora”, ceea ce era adev[rat =i prin talent, =i prin suferin\[ (82). }mprejurarea de a cobor] zilnic pe o scar[ ca de cote\ =i cu un picior =ov[ielnic f[cu ca, ]ntr-o bun[ zi — dup[ versiunea cea mai veridic[ de crezare, pe vreme de iarn[ — Eminescu s[ alunece pe ghe\u= =i s[-=i fractureze piciorul. L-au dus la Spitalul Sf. Spiridon, unde a stat c`teva s[pt[m`ni, vizitat des de prieteni, de Pompiliu, Burl[ =i Humpel ]ndeosebi, =i juc`nd =ah (66).Este posibil ca aceast[ ]nt`mplare s[ fi fost ]n noiembrie 1884, c`nd I. Caragiani raporteaz[ c[ poetul era internat la Sf. Spiridon, unde ar fi trebuit s[ stea p`n[ la Anul Nou. Cu un =uier a pagub[ popular ]=i exprim[ ne]ncrederea ]n vindecarea sa: “Hei, hei, nu mai calc[ iarb[ verde piciorul lui Eminescu”, dar ]n genere era resemnat, lini=tit p`n[ la umor,de un umor care prevestea o nou[ abandonare ]n voia spumelor demen\ei. C`nd a ie=it de acolo, a fost dus de prieteni ]ntr-o nou[ locuin\[, pl[tit[ din contribu\iile lor, o od[i\[ la etajul al III-lea din casele Lep[datu de pe str. L[pu=neanu, simpl[ ca toate celelalte prin care ]=i purtase os`nda (77). Se mai vorbe=te iar[=i de o mansard[ a caselor Iby-Succesori (48), unde avea ca vecin[ pe o b[tr`n[ pianist[ englez[, ce f[cea s[ r[sune podul de ruladele ei sentimentale (159). Poetul fusese p`n[ aci numai un om cu mintea ]ntunecat[ la r[stimpuri =i cu chinul surd al acestei nefericiri. Dar pe ]ncetul \es[tura fin[ a instinctelor morale se destram[, =i bolnavul alunec[ pe pov`rni=ul lung al ]njosirilor. Bea f[r[ cump[t =i, ]mpins de un instinct erotic congenital, b`ntuia caféurile-chantante, pierz`nd nop\ile =i istovind ultimele energii suflete=ti. L[sa biblioteca cu u=ile deschise ]n voia ]nt`mpl[rii, nu ]nsemna c[r\ile eliberate ]n registru =i-=i ]nsu=ea garan\iile b[ne=ti pentru c[r\i. Ba cerea bani

316

G. C[linescu

— dintr-o teroare l[untric[ de lipsuri — nu numai prietenilor, ci =i necunoscu\ilor (221). }mbr[cat ]ntr-un palton, livid, din buzunarele c[ruia — veche obi=nuin\[ de vagabond — scotea alune spre a le ron\[i — =i cu o p[l[rie ]nalt[ pe cap, era v[zut asediind femeile, de pild[, pe curtezanele germane de la Hotelul Vanghele, pe care le implora pe nem\e=te: “Fräulein...Fräulein, machen sie auf”, a=a cum chemase odat[, cu versuri de foc, femeia ideal[: Vino! Joac[-te cu mine... cu norocul meu... mi-arunc[ De la s`nul t[u cel dulce floarea ve=ted[ de lunc[.

Dar cum femeile nu-i aruncau dec`t oc[ri =i expedi\iile se terminau cu interven\ia poli\iei, vechiul misoginism al poetului se traduse ]n acte reale, =i Eminescu alerga s[ pedepseasc[ pe Dalila, apuc`nd pe doamne de turnura ]nvoaltelor lor rochii, convins probabil, dup[ o logic[ abscons[, c[ rochiile lungi erau un semn al min\ilor scurte, precum ]n versurile: A=adar, c`nd plin de visuri urm[re=ti vreo femeie, Pe c`nd luna, scut de aur, str[luce=te prin alee +i p[teaz[ umbra verde cu fantasticile-i dungi: Nu uita c[ doamna are minte scurt[, haine lungi. . . . . . . . . . . . . . . . C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila, Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila!

Toate g`ndurile =i impulsiunile lui de alt[dat[ g`lg`iau acum ]n prezent, ca apa turburat[ a unui pu\, scoas[ afar[ de un tr[snet. Cerea vin =i c`nta cu sentiment Cucuruz cu frunza-n sus, b[tea cu bastonul ]n z[plazuri =i ziduri sau sp[rgea ulcelele ]n=irate de o b[tr`n[ pe parii unui gard (90), f[r[ ]ndoial[ din nevoia interioar[ de a vedea dac[ lumea pe care o tr[ie=te e aievea sau este o proiec\ie a fantaziei sale somnambulice. La teatru se ]ntindea pe banc[ spre a figura efectul firesc al unor atari spectacole =i f[cea zgomotos =i obstinat observa\ii critice, determinat numai de instinctul drept[\ii eterne (52, 77, 221). +i, cu toate acestea, g`ndurile lui

Via\a lui Mihai Eminescu

317

erau mereu limpezi, dar c`nd voia s[ ia parte la discu\ii, roti\ele min\ii ]i sf`r`iau m[runt ]n cap =i se ]ncurcau, ]mping`ndu-i s`ngele ]n obraji, =i atunci poetul, ]ntristat, se l[sa ]n voia memoriei =i declama cu ochii ]n tavan din versurile sale (46): +i privind painjeni=ul din tavan, de pe pila=tri, Ascultam pe craiul Rhamses =i visam la ochi alba=tri.

Mintea sub\iat[ de cultura german[ ]=i g[sea mai repede expresia ]n nem\e=te, pentru care motiv poetul intra ]n magazinul de muzic[ al lui Kaufmann-Gala\i, unde putea schimba c`teva vorbe nem\e=ti =i asculta roman\e pe versurile sale (159). O trist[ notorietate ]nv[luia pe omul bl`nd, z`mbitor, cu plete pe spate. Sergen\ii de strad[ ]l t`rau ca pe un Christ domol, c`nd ordinea public[ li se p[rea primejduit[ (68, 221). Lumea =i copiii se \ineau droaie, =i poetul tindea s[ devin[ un fel de atrac\iune a urbei. C`te un burghez profita atunci de aceast[ scen[ — care-i r[scolea vechi orori — spre a face didactic o demonstra\ie moral[ odraslei sale: “Uite a=a p[\esc — zicea — to\i cei care fac poezii, ]nnebunesc ca d`nsul” (52). Firea sa idilic[, re]ntoars[ prin ac\iunea bolii, ]i redob`ndea repede buna dispozi\iune, =i un somn pe canapeaua desfundat[ a comisariatului =i o \igare ]i redau z`mbetul luceferian =i regatul de himere. }ntr-acestea ]ns[ gloria, ajutat[ de nefericiri, se ridica puternic[ pe orizontul zilei. Poeziile poetului, a=a de semnificative, profetice chiar, pentru via\a sa, circulau prin b[ncile liceelor =i nu to\i tinerii priveau tragedia lui Eminescu din simpl[ curiozitate. Nicolae Iorga, elev ]n clasa a VI-a la liceul din Boto=ani, citea cu colegii s[i Poeziile (97), iar cei de la Liceul Na\ional din Ia=i, unde era director Vasile Burl[, vedeau cu bucurie pe omul cu palton vechi m`nc`nd alune de la dugheni\a lui Ghi\[ Olteanu de l`ng[ liceu, fiindc[ el c[p[ta pentru ei de la prietenul s[u Burl[ ]nvoirea de a merge la teatru (52). La =colile de fete reputa\ia era cu at`t mai mare, cu c`t fetele, mai duioase, g[seau ]n versurile sale un ali-

318

G. C[linescu

ment sentimental d[t[tor de fiori. C`te una ofta ]n versuri naive de dorin\a de a-l cunoa=te (77): Ah! unde e=ti, poete, s[-\i spun adev[ratu! C[ tu cu-a tale versuri e=ti tainic adoratu!

Odat[ Miron Pompiliu duse pe poet la o expozi\ie a +colii centrale de fete, la care acela preda limba rom`n[, =i-i prezent[ pe una din adoratoare, autoarea versurilor de mai sus. }naltul poet, privind aspru =i distrat fata, mirat[ pu\in de dezordinea hainelor lui p[tate =i bo\ite, dup[ c`teva observa\iuni asupra alb[strimii ochilor =i a luciului de aur al p[rului, ]ntreb[ sever dac[ avea turnur[, urm[rind sever =i implacabil pe Dalila (77). Peste var[, Eminescu fu dus iar de prieteni la b[ile Repedea de l`ng[ Ia=i (224, V). Purt[rile sale du=m[noase fa\[ de femei d[inuir[ =i aici, ]ndrept[\ite ]n parte de teroarea admiratoarelor de felul cunoscutei Riria, care ]l urm[rea cu asiduitatea ei, ]n fraze convertite, apoi ]n astfel de proz[ ritmic[: “Poetul: — Hai s[ trecem peste punte; n-auzi cr`ngul cum te cheam[? Ca s[ mergem ]nspre d`nsul inima nu te ]ndeamn[? }n p[durea ]nverzit[ =i sub coama ei cea deas[, \i se =ade mult mai bine ca-n aceast[ str`mt[ cas[, unde stai cu to\i la vorb[ =i te ui\i pe tine toat[, =i la=i s[ se iroseasc[ g`nd =i inim[ bogat[. Riria: — Te ]n=eli, zilele acestea am vorbit vorbe pu\ine; am visat =i zi =i noapte, tot g`ndindu-m[ la tine; dar izvorul =i p[durea, cu to\i c`nt[re\ii s[i, m[ ademeneau ]ntruna s[ m[ duc iar[=i la ei. Pl`ngeau frunzele cu dor, c[ci lipsea poetul lor!” Eminescu dovedi o luciditate deosebit[, r[spunz`nd admiratoarei inoportune cu aceste ironice incoeren\e hamletiene: “Frumos glas ai. Nu cumva e=ti Mama-P[durii, care ai ]mprumutat glasul vreunei z`ne, s[ vii s[ ademene=ti strigoii?” (180) }n noiembrie, noile atentate ]mpotriva doamnelor =i stricarea a vreo dou[ felinare or[=ene=ti hot[r`r[ pe p[rin\ii urbei s[ interneze pe poet ]ntr-un ospiciu (61). }n urma unui raport medical

Via\a lui Mihai Eminescu

319

semnat de d-rii Iuliano =i Bogdan, poetul fu predat de un gardist din Ia=i, ]n ziua de 9 noiembrie 1886, Ospiciului de aliena\i de l`ng[ M[n[stirea Neam\ului. I. Caragiani se gr[bi s[ cear[ ]nlocuirea lui din postul de subbibliotecar (19 noiembrie). A. Vlahu\[ vizit[ spitalul patru ani mai t`rziu =i-l g[si curat =i ]n ordine, sub ]ngrijirea casierului Bont[=, a=ezat ]ntr-o veche zidire de vreo 20 de ]nc[peri cu cerdac, ]n spatele m`n[stirii, ce servise pe vremuri de tipografie. }n curtea mare, verde, ]mprejmuit[ cu z[plazuri, =i pe s[li, se ]nv`rteau vreo 60 de pacien\i, contempla\i, ]n lipsa ]ndelung[ a medicului, de ochiul vigilent al unui mo= Balomir, alienist improvizat =i n[stru=nic (234). Pacien\ii, rom`ni, \igani, evrei, mistici, epileptici sau furibunzi, se ar[tau ]n toat[ ]mpestri\area lor la mas[, pe care, la sunarea unui clopot, o luau fie ]n refectoriu, fie afar[, ]n gr[din[, dup[ anotimp. O can[ pentru ap[ =i o lingur[ de lemn alc[tuiau tac`mul fiec[rui pacient (217). Aci petrecu Eminescu vreo cinci luni, ]ngrijit ]ns[ cu mai mult[ b[gare de seam[, medic fiind un dr. Ursulescu. Leon Onicescu, casier administrator, ]n lipsa c[ruia intrase, ]l g[si ]n haine ospitalice=ti =i cu bonet[ pe cap ]ntr-o camer[ cu ]nc[ unsprezece aliena\i, unii furibunzi, =i f[r[ nici o excep\ie de tratament. Poetul era totu=i mul\umit =i vesel, ned`ndu-=i socoteal[ unde se afl[. }n primele luni de iarn[ fu agitat, av`nd perioade de furie, cu lovituri de pere\i =i alte incon=tien\e mai joase, pentru care motiv i se decret[ ca diagnostic delirium tremens, suferin\[ ce =tim c[ este o urmare a alcoolismului. Din ianuarie se ]nsenin[ ca prin farmec, =i scrisorile sale sunt o dovad[ de aceasta. C`nd poetul se dezmetici, ar fi fugit ]ntr-un sat din apropiere, ]n hainele spitalului. Fusese adus la m`n[stire ]ntr-o complet[ lips[, ]ntr-o “mizerie de nedescris”. Burl[ ]i d[duse un palton lung p`n[ peste genunchi. Casierul, spre a distra pe poet, ]l puse s[ copieze ni=te tabele de nutriment, =i Eminescu m[rturisi disperat c[ a gre=it, amestec`nd maz[rea cu fasolea. Ca =i c`nd nici un v[l nu ar fi trecut asupra min\ii sale, Eminescu scria limpede, plin de lini=tit[

320

G. C[linescu

demnitate, lui Vlahu\[, s[ ]nceteze de a-l mai umili prin subscrip\iile publice (190): “Nu te pot ]ncredin\a ]ndestul c`t de odioas[ e pentru mune aceast[ specie de cer=etorie, deghizat[ sub titlul de subscrip\ie public[, recompens[ na\ional[ etc. E drept c[ n-am bani, dar aceasta e departe de a fi un motiv pentru a ]ntinde talgerul ]n public. Te rog, dar, s[ desistezi cu des[v`r=ire de la planul t[u, oric`t de bine inten\ionat ar fi, de a face pentru mine apel la public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni ]n ajutor, iar cel propus de voi e desigur cel din urm[ la care a= avea vreodat[ recurs”. Totodat[ se observ[ la poet o redob`ndire a voin\ei de a scrie, care nu l-a mai p[r[sit. E adev[rat c[ poezia De ce nu-mi vii, pe care o trimite de aci la Convorbiri literare, nu poate fi scris[ acum, prin ]nsu=i con\inutul ei lini=tit-erotic. Poetul punea pe h`rtie versuri vechi, =tiute pe dinafar[, spre a da lumii iluzia productivit[\ii sale, f[ptuind prin aceasta o ]nduio=[toare fraud[ (188). Pe la ]nceputul lunii februarie ]l vizitar[ Creang[ =i Mor\un. Om[tul era gros “de o palm[ domneasc[”. Povestitorul v[zuse, ]n zorii zilei, din arhondaricul m`n[stirii, un curcubeu spre r[s[rit, ce i se p[ru semn de schimbare ]n bine (40273). La 10 aprilie 1887, Eminescu p[r[si M`n[stirea Neam\ului, dar ]n loc s[ se duc[ la Ia=i, unde postul de subbibliotecar nu-l mai a=tepta, =i din ru=inea poate de a mai da ochii cu lumea care ]l v[zuse ]n gesturi nechibzuite, nimeri (condus de un G. Buzescu p`n[ la Pa=cani) la Boto=ani, la sor[-sa Harieta. Acolo, ]ntr-o c[su\[ mic[, ]n fund de ograd[, ]n strada Sf. Niculai, nr. 8 (109, 227), acea fat[ b[tr`n[, oloag[, spijinit[ =i ]mpiedicat[ totdeauna ]n mers de ni=te “ma=ini... ]n greutate de 5 oca, de fier”, tr[ia din venitul a 5.000 de lei, l[sa\i de b[tr`n (61). Era o femeie de o de=tept[ciune natural[, de=i ]nv[\ase singur[ s[ scrie, cu o curiozitate de a cuno=ate, ce-i da o umbr[ de u=oar[ scrinteal[, pesimist[ =i ea ]n felul ei =i sarcastic[; cu fa\a dur[, l[ptoas[, buze groase

Via\a lui Mihai Eminescu

321

virile, cu un aer ambigen, ]ntr-un cuv`nt, de mascul evirat. Harieta nutrea pentru Eminescu poetul un respect religios =i agresiv =i, c`nd acesta p[=i pragul casei sale, ea crezu c[ fusese aleas[ de providen\[ s[ redea omenirii pe marele creator ]ntunecat. Abia ajuns la Boto=ani, Eminescu fu din nou ]nv[luit ]n ce\urile ce se ridicau din s`ngele lui infectat cu lues =i pe care mijloacele primitive de atunci nu ajungeau s[-l limpezeasc[. Acum demen\a misogin[ =i furibund[ disp[ruser[ dar le luase locul o abulie grav[, n[uc[, ce pironea pe poet cu ochi inexpresivi ]ntr-un punct mort, f[c`ndu-l s[ m[n`nce sau s[ se mi=te, mut, numai la ]ndemnul altora. Iov se umpluse iar de r[ni pe picioare, =i o cunun[ grea de dureri pe cap ]l f[cea s[ b[nuiasc[ una =i la creier. Doctorii recomandar[ internarea pacientului la Spitalul Sf`ntul Spiridon din localitate (103), ]ns[ cur`nd trebuia s[-l ]ntoarc[ acas[, fiindc[ nu voia s[ se hr[neasc[ sau s[ ia medicamente dec`t din m`na surorii sale. De la ]nceputul lui mai, deci, Henrieta ]=i lu[ ]n serios func\iunea de infirmier[ — de care era foarte m`ndr[ — =i ]ncepu — ]n conformitate cu prescrip\iile medicilor — s[-l adape pe bolnav cu iod, s[-l scalde ]n b[i de romani\[ =i s[-l frece de istov cu mercur vreme de o lun[ de zile, ]n care poetul fu =i ]n primejdie de a arde din cauza unui foc grozav ce a izbucnit atunci ]n ora= (61). C`nd A. C. Cuza =i Miron Pompiliu venir[ la Boto=ani s[ vad[ pe poet, asistar[ la o scen[ =i ]nduio=[toare, =i grozav[. Sosi\i la miezul nop\ii, merser[ de-a dreptul la casa poetului, ]n u=a c[reia b[tur[. O jum[tate de ceas a=teptar[ apropierea unui zgomot surd de fier[rie =i de trup t`r`t. Henrieta se trudise s[-=i pun[ fiarele la picioarele moi din pricina c[rora, strigat[ noaptea de bolnav, se t`ra pe br`nci p`n[ la patul lui. A doua zi Eminescu ]i privi n[uc, f[r[ s[-i recunoasc[, =i n-avu dec`t un mic fulger ]n ochi atunci c`nd Cuza ]i citi una din poeziile scrise ]n ne=tire, din memorie, pe buc[\i de h`rtie ghemuite =i apoi azv`rlite pe jos (66). }n cur`nd ]ns[, mul\umit[ ]ngrijirilor doctorului Isac, fu mai bine =i putu s[ scrie — a=a cel pu\in pretindea Henrieta, iar noi

322

G. C[linescu

credem s[ ]n=ire pe h`rtie, ca de obicei, versuri din memorie — =i s[ ias[ la plimbare, pe c`mp, la bra\ cu sor[-sa (61,97). Or[=enii ]l v[zur[ din nou p[=ind pe strad[ cu ]nf[\i=are de s[n[tate =i veselie, pricinuit[ mai mult de fa\a neted[, ras[, ]mbr[cat ]n haine groase de aba, de=i era cald, =i tr[g`nd cu voluptate din cr`mpeiul unei \ig[ri. C`nd ie=ea singur, b[tea locurile m[rgina=e ori aleile din gr[dina V`rnav =i se oprea s[ asculte ciripitul p[s[rilor sau s[ culeag[ c[r[bu=i =i g`ng[nii de pe jos, pe care apoi le \inea ]n palm[ p`n[ ce-=i luau zborul, viet[\ile acestea m[runte p[r`ndui-se poate cunoscute de atunci de c`nd le c`ntase ]n C[lin: }n ve=m`nt de catifele, un bondar rotund ]n p`ntec, Somnoros pe nas ca popii gl[suie=te-ncet un c`ntec; O coji\[ de alun[ trag locuste, podu-l scutur, Cu mustea\a r[sucit[ =ede-n ea un mire flutur; Fluturii mul\i, de multe neamuri, vin ]n urma lui un lan\, To\i cu inime u=oare, to\i =[galnici =i berban\i. Vin \`n\arii l[utarii, g`nd[ceii, c[r[bu=ii, Iar mireasa vioric[ i-a=tepta-nd[r[tul u=ii.

Deoarece Eminescu se ]nt`lnea cu Scipione B[descu, prieten de redac\ie, aflat acum la Boto=ani, care putea s[-l atrag[ la un pahar de vin, Henrieta, vigilent[, se t`ra adesea la bra\ul lui, poposind din c`nd ]n c`nd pe un scaun cerut la vreo dughean[ (61). Existen\a lui Eminescu ar fi fost o problem[ grav[ dac[ prietenii =i admiratorii nu s-ar fi g`ndit s[-i trimit[ bani. }nc[ de pe c`nd se afla la M`n[stirea Neam\ului, Eminescu fu rugat de un num[r de tineri din Ia=i, elevi ai =colii de pictur[, s[ dea ]nvoirea facerii unei colecte. Poetul nu r[spunse nimic, sim\ind oprobriul unei atari ajutor[ri. Lu`nd t[cerea ca o aprobare, inimo=ii tineri lansar[ 500 de liste de subscrip\ie, pe care fiecine era obligat s[ subscrie numai zece bani. Mul\i au refuzat s[ dea =i acest gologan, dar s-au str`ns totu=i c`teva mii de lei, nu f[r[ a se da o publicitate penibil[ nefericirii poetului. Dou[ concerte organizate la Ia=i, ajutoare personale din partea lui A. C. Cuza =i a lui V. A. Mor\un mai alc[-

Via\a lui Mihai Eminescu

323

tuir[ o sum[ de peste o mie de lei. Ace=ti bani fur[ trimi=i pe m[sura agonisirii =i contra chitan\[ Henrietei Eminescu, la Boto=ani, care ]i ]ntrebuin\[ pentru nevoile poetului. Sufletul acestei ini\iative era de fapt Cornelia Emilian, femeie autodidact[ =i ambi\ioas[, pe care se pare c[ o ]mpingea la fapta cea bun[ =i dorin\a de a face ]n ciud[ Veronic[i Micle, pe care n-o putea suferi. Nici Henrieta nu mistuia, dealtfel, pe “b[l[uca”, pe “berecheta”, astfel ]nc`t din ura a dou[ femei se n[scu pentru poet o asisten\[ str`ns[ =i ap[s[toare. Henrieta chivernisea banii =i-i ascundea grijuliu pentru ni=te socoteli de via\[ ]mpreun[ cu fratele-s[u ce =i le f[cea, iar pe de alt[ parte b[nuim, dup[ anume contradic\ii ]n confirmarea sumelor, c[ poetul primea c`te o sum[ de bani pe care o dosea. Lupt[ tragic[ ]ntre doi neferici\i ]n dorin\a de mai bine (61). Fa\[ de interesul pe care ]l ar[tau gazetele pentru starea lui Eminescu (Rom`nia liber[ din Bucure=ti a lui Laurian reproducea din c`nd ]n c`nd buletine dup[ Curierul rom`n boto=[nean, redactat de Scipione B[descu), amorul propriu al vrednicilor cet[\eni ai urbei Boto=ani fu zg`nd[rit, =i 60 de in=i semnar[ c[tre Consiliul general jude\ean acest strig[t de iubire (27 mai 1887): “Cet[\eanul ilustru, b[rbatul virtuos, poetul suav =i neimitat: Mihai Eminescu, se afl[ de c`teva s[pt[m`ni ]n ora=ul nostru, ]n casa surorei sale d-ra Henrieta Eminescu. Mult[ lume aicea cunoa=te suferin\ele extreme de care e atins[ sora poetului =i pu\ini s-au g`ndit p`n[ la ce semn prezen\a nepre\uitului oaspe apas[ din aceast[ cauz[ existen\a acestei fiin\e. Lipsit[ aproape definitiv de libertatea pasului, ea vede cu durere c[-i e peste putin\[ a prodiga spre u=urarea scumpului ei frate toat[ ]ngrijirea de care l-ar ]nconjura dac[, pe l`ng[ bog[\ia afec\iunilor ce o leag[ de fratele s[u, s-ar sim\i ]nt[rit[ =i de vigoarea s[n[t[\ii. }nchipui\i-v[ o sor[ devotat[ =i iubitoare, pironit[ pe ni=te picioare artificiale curs de 10 zile =i 10 nop\i ]naintea unei figuri pierdute =i mute, dinaintea unui frate ce refuz[ a m`nca, ce nu articuleaz[ o singur[ silab[ =i ve\i avea icoana sf`=ietoare a celor ce se petrec ]n casa bunei d-re Henrieta Eminescu.”

324

G. C[linescu

Peti\ia se ]ncheia cu aceast[ superb[ tirad[: “Boto=anii, care dup[ veacuri va veni cu certitudine necontestabil[ s[ recupereze onoarea c[ satul Ipote=ti din apropierea ora=ului au dat na=tere omului genial, are azi dreptul =i datoria nem[rginit[ de a p[=i ]n fa\a sa =i cu lacrimile ]n ochi a-i zice: “Copil al nostru! Product din s`ngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul s[ arunce asupr[-ne v[lul ru=inei =i un oprobiu f[r[ margini. E=ti fala noastr[ =i nu te-om p[r[si” etc.” Onoratul Consiliu jude\ean, ce se ]ntruni peste vreo dou[ s[pt[m`ni (14 iunie 1887), g[si lucrurile mult mai ]ncurcate. Dl C. Leca, ]ngrijorat de soarta patriei, zise c[ Eminescu era prea mare pentru jude\, c[ci el a servit \ara, c[ ar fi incorect s[ i se dea ajutor, c[ s-ar crea precedent =i c[ ]n sf`r=it trebuiesc “c[z[rme”. Mult mai prudent, dl Savinescu propuse a se da bani poetului “precomp[nit”, nu o dat[ c`t ]i trebuie, ci dup[ mijloacele bugetare, la care dl Leca r[spunse c[ admite ]n principiu a se da ajutor, “]ns[ s[ nu se precipiteze”, ci s[ se lase pe toamn[. Prefectul, Th. Boldur-L[\escu, a sf[tuit atunci pe consilieri s[ nu ajung[ “la un diapazon str[in de anima\iune”, s[ nu r[m`n[ surzi =i mu\i =i ]n ]ntuneric, pentru c[ Eminescu fiind “o idealitate ]n carne =i ciolane trebuie s[ m[n`nce”. }n urma acestui argument hot[r`tor, se vot[ un ajutor de 120 lei lunar, din iulie 1887 p`n[ la 1 aprilie 1888, din care s-au ordonan\at, abia ]n ianuarie 1889, 1.000 de lei, restul refuz`ndu-se sub cuv`nt c[ poetul “product din s`ngele acestor locuri” c[p[tase pensie de la stat (159). Pentru c[ s`ngele cel r[u erumpea pretutindeni pe trup, Eminescu fu adus la Ia=i, acas[ la +tefan Emilian, unde un num[r de medici (Otremba, Bottez, Filipescu, Negel =i Riegler) consultar[ pe poet ]n ziua de 14 iulie =i recomandar[ tratamentul antiluetic ]ntr-o localitate potrivit[. }n cele din urm[, r[mase ca poetul s[ plece la Hall, pentru b[i. }nso\it de doctorul Foc=a, Eminescu porne=te din nou spre str[in[tate, ]ntov[r[=it p`n[ la Vere=ti de Henrieta, =i se opre=te la Viena o clip[ pentru un consult medical cu d-rii Neumann, Nothnagel =i Meinert (57). C`nd pe la ]nceputul

Via\a lui Mihai Eminescu

325

lui septembrie poetul se ]ntoarce cu o n[ucire de huruitul trenurilor =i oarecare friguri, Henrieta r[mase ]ncredin\at[ c[ lipsa ]ngrijirilor sale ]l “calicise” (61). De acum ]ncolo ]ns[ Eminescu era limpezit la cap =i putea s[ scrie. Multe din scrisorile Henrietei c[tre dna Emilian sunt compuse de poet =i numai semnate de Henrieta, care se sim\ea m`ndr[ de secretarul ei. Iat[ de pild[, ce g[sea cu cale s[ r[spund[ ]n stil ]ntr-adins naiv, pentru sor[-sa, d-rei Emilian, care se afla la Paris: “Regret c[ nu sunte\i cu totul mul\umit[ ]n Paris, afar[ dec`t de arte. }mi scrie\i c[ francezii sunt superficiali =i fal=i, ]n adev[r chiar eu, care n-am nici o cultur[, am ]n\eles c[ francezii nu sunt n[scu\i pentru a fi oameni de caracter, oric`t de mare este, ]ndealmintrelea, ]nsemn[tatea lor pe terenul artelor =i al =tiin\ei. C[ unele dame sunt bigote e dup[ p[rerea mea bine, c[ci mai cu seam[ ]n nenorociri aceasta este mai sigur[ m`ng`iere. Am auzit c[ ]n Francia nu sunt sobe, ci numai c[minuri; din cauza asta, se vede, dormitoarele sunt ca ni=te termometre. La noi ]n \ar[ temperatura e foarte aspr[ =i a ajuns ]n unele zile chiar la 24 grade sub zero. Ca nout[\i politice v[ pot comunica c[ la noi ]n Boto=ani opozi\ia n-a reu=it defel. }n Ia=i, majoritatea celor ale=i e din opozi\ie, ]ns[ tot ea e pu\in numeroas[.” (61) Dorind s[ lucreze, Eminescu rug[ pe Maiorescu s[-i trimit[ c[r\ile =i h`rtiile ce se aflau la d`nsul. Dar acesta — dintr-o ]nalt[ pruden\[ de arhivar — nu r[spunse nimic, ceea ce sup[r[ pe poet. El pl[nuia s[ fac[ o a treia edi\ie a poeziilor, =i ]n acest scop ]=i cump[rase dou[ caiete groase, legate ]n marochin =i ferecate am`ndou[ cu dou[ broa=te cu cheie (159). Ar fi lucrat la o dram[ Trei flori albe (174) =i ar fi voit, de asemeni, s[ sf`r=easac[ dic\ionarul de limb[ sanscrit[ pe care-l l[sase la Biblioteca din Ia=i. Traducerea din Lais ar fi fost ]nceput[ sau f[cut[ aci. C[ ar fi lucrat ]ns[ cu tot dinadinsul ceva e greu de crezut. Poezia Kamadeva, pe care o g[se=te A. C. Cuza pe jos, ]n odaia lui Eminescu,

326

G. C[linescu

=i o d[ Convorbirilor spre publicare, era, pe c`t se pare, un lucru mai vechi. O iubire pentru vreo doamn[ Elena din Boto=ani, pe aceste vremuri de dezn[dejde, nu pare cu putin\[, =i c`teva versuri de dragoste aflate ]ntre h`rtiile sale au o rezonan\[ trist[ de demult (66): O dat[ te-am v[zut +i-am stat ]ncremenit, +i crud-a fost durerea — Cu care t-am iubit.

Te v[d a doua oar[, +i glasul t[u l-ascult, +i =tiu numai at`ta — C[ te-am iubit prea mult.

Devenise ]ns[, f[r[ ]ndoial[, mai sociabil, ie=ea pe strad[ cu capul plecat, salut`nd sfios chiar pe necunoscu\i (109) =i lua parte la c`te o petrecere ]n casa vreunui prieten, =ez`nd mai tot timpul t[cut ]ntr-un col\ de canapea =i bucuros c`nd putea vorbi nem\e=te cu cineva. }ntr-o asemenea ]mprejurare vorbi despre Faust al lui Marlowe, al lui Goethe =i al lui Lenau, g[sindu-l superior pe cel din urm[ =i depl`ng`nd soarta nefericitului Niembsch (174). C`te un “bonjurist” r[pea din c`nd ]n c`nd pe Eminescu la un pahar de vin — spre ciuda Henrietei (61). }n vreme ce Eminescu se plictisea ]n glodosul Boto=ani, Harieta, ]n coresponden\[ deas[ cu dna Emilian, pl[nuia s[ str`ng[ bani din subscrip\ii, spre a cump[ra o cas[ ]n Boto=ani, ]n credin\a c[ poetul va voi s[ =az[ cu ea. }n acest scop ]ncepuse chiar unele tocmeli. Stimulat[ de aceast[ speran\[, f[cuse cereri de pensie pentru frate-s[u c[tre regin[ =i c[tre guvern =i lega banii ]n zece noduri (61). De=i nu reiese de nic[ieri din scrisorile Henrietei c[ Eminescu s-ar fi aflat la un moment dat f[r[ mijloace de trai, afar[ poate de o stagnare temporar[ a colectelor, Eminescu se t`nguia c[ de un an nu dispune “de un ban m[car”, c[ a ajuns ]ntr-o mizerie at`t de amar[ =i deplin[, ]nc`t nu e condei care ar putea-o descrie: “p[r[sit de to\i ca o corabie care se ]neac[”. Circulau atunci liste lansate de C. Mille =i al\ii (ceea ce r[m`ne ]n veci o pat[ pentru guvernele de atunci, nep[s[toare de soarta marilor

Via\a lui Mihai Eminescu

327

creatori), dar Eminescu declara c[ nu primise nimic, cel pu\in “direct”. Convingerea noastr[ este c[ pl`ngerile lui Eminescu sunt ne]ntemeiate =i pricinuite numai de groaza de mizerie de care suferea =i c[ Harieta dosea banii, cum m[rturise=te dealtfel, spre a-=i cump[ra cas[. De aceea, scrisoarea alc[tuit[ de poet c[tre Mor\un, la 10 noiembrie 1887, unde vorbea de “lipsa aproape absolut[ de mijloace de subsisten\[” ]n care se afla, cer`nd ajutor grabnic, c[ci “cea mai neagr[ mizerie” ]l amenin\a, trebuie citit[ cu toat[ rezerva cuvenit[ produsului unui om zdruncinat. De asemeni r[t[cit[ este =i declara\ia poetului c[tre un prieten, c[ merge cu palton =i galo=i pe ar=i\[, fiindc[ n-are nici haine, nici ghete (227) — care aminte=te obiceiul poetului de a umbla vara cu galo=i... spre a nu-=i cur[\a ghetele. }n aceste zile chiar, un comitet organizase ]n benefeciul lui o serat[ literar[ =i muzical[ ce produsese vreo 600 lei (106). }n vederea str`ngerii de bani =i a c[p[t[rii unei pensii, Scipione B[descu f[cea ]n Curierul rom`n rela\ii ]nfrico=[toare, ce nu corespundeau realit[\ii, fiindc[ poetul era relativ bine (103, 106): “Corpul s[u e un adev[rat putregai. R[nile ce-i acoperiser[ mai tot corpul =i care au disp[rut momentan, sub influen\a curei suportat[ la Hall, s-au redeschis din nou =i ]nc[ cu mai mult[ furie ca mai ]nainte. Nenorocitul e la starea cea mai disperat[, neput`nd p[r[si patul de s[pt[m`ni ]ntregi deja. (}n realitate se interzicea poetului s[ ias[ din cas[ pe vreme rea.) +i nici un ajutor de nic[ieri! Ce timpuri, ce societate, ce barbarie!” }n acela=i timp, B[descu f[cea o publicitate umilitoare ofrandelor de c`\iva lei sau fiorini, care picau de la c`te o persoan[, mai ales din provincia de origine a Eminovicilor.}n urma acestor lamente s-a format =i la Boto=ani un comitet, care organiz[ ]n beneficiul poetului o reprezenta\ie de teatru cu trupa de pribegie a lui Eminescu, =i anume Fanny Tardini-Vl[dicescu (15 dec. 1887).

328

G. C[linescu

Via\a lui Mihai Eminescu

329

330

G. C[linescu

Beneficiul, ]n sum[ de lei 646, a fost consemnat poetului, parte ]n numerar, parte, spre a nu-i risipi, ]ntr-o chitan\[ a Casei de economii =i ]mprumut din localitate (106). C`teva luni poetul se duse s[-=i ridice banii de la cas[, =i o dat[ fu v[zut de cineva d`nd t`rcoale prin fa\a intr[rii, ]n ploaie, =i codindu-se cu m`na pe clan\[ dac[ s[ intre ori nu (159). }n cele din urm[, la 2 aprilie 1888, mul\umit[ st[ruin\elor, Camera lu[ ]n considerare acordarea unei pensiuni de 250 de lei — nu f[r[ 5 infame bile negre — pe care Senatul o admise abia la 23 noiembrie 1888, decretul fiind isc[lit de rege la 12 februarie 1889, curm`nd epoca ru=inoas[ a colect[rilor (61). Revederea poeziilor sale a trebuit s[ readuc[ ]n sufletul lui Eminescu toat[ dragostea pentru Veronica, cu at`t mai suav[, ]ntotdeauna, cu c`t era mai ]ndep[rtat[. Poetul i-ar fi scris f[r[ =tirea Harietei: “Drag[ Veronic[, uit[ totul. Nenorocirea care m-a lovit e destul[ pedeaps[ c[ n-am voit s[ te ascult. Ce via\[ dezordonat[ am dus; toate sfaturile tale erau a=a de sincere, a=a de bune, a=a de drepte, ]nc`t dac[ ]ndeplineam o parte din ele, azi n-a= z[cea pe patul de suferin\i. Amintindu-mi de bun[tatea inimii tale, simt remu=c[ri de faptele din trecut. Ar fi o zi de s[rb[toare, ar fi o mare pl[cere ca s[ vii la Boto=ani, s[ m[ vezi unde sunt bolnav =i din minut ]n minut ]mi a=tept sf`r=itul, c[ci pentru societate sunt de mult mort.” (123*) Veronica veni pe nea=teptate, spre ciuda Harietei, care privea cu indignare cum “]ndr[cita” i-aduce ]n cas[ “o droaie de nesp[la\i” =i se ]nchide singur[ cu Eminescu ]n odaie, =opoc[ind planuri de evadare. +i ]ntr-adev[r, ]ntr-o bun[ zi, Eminescu =i cu Veronica plecar[ la Bucure=ti, l[s`nd pe Harieta cu blesteme la gur[. Visurile ei de a cump[ra cas[ =i a tr[i din pensia poetului zburar[ ]n v`nt, =i de sup[rare se ]mboln[vi, ar[t`nd simptome de oftic[. }n septembrie 1888, Harieta mai v[zu o singur[ dat[ pe frate-s[u la Bucure=ti, unde ]l descoperise, dup[ ce mult[ vreme poetul ]i ascunsese adresa, apoi r[nit[ ]n suflet de prezen\a l`ng[ poet a

Via\a lui Mihai Eminescu

331

acelei femei care venea s[ ridice chiar banii datora\i lui Eminescu la Boto=ani, ce i s-ar fi cuvenit ei pentru osteneli, c[zu greu bolnav[ (61), =i cur`nd dup[ moartea poetului se stinse =i ea ]n mizerie =i p[r[sire, dus[ fiind la morm`nt ]ntr-o birj[, de oameni nevoia=i =i str[ini. La Bucure=ti, Eminescu veni ]mbiat a-=i re]ncepe activitatea de gazetar, pe care o p[r[sise de cinci ani, colabor`nd la gazeta conservatoare Rom`nia liber[, care-i oferea 200 de lei pe lun[, mai mult ca ajutor. Articolele ce se b[nuiesc a fi de Eminescu (de pild[ Iconarii dlui Beldiman, semnat cu ini\ialele M. E.) arat[ mult[ chibzuin\[ a judec[\ii =i o lini=te, ]n sf`r=it, a concep\iunii, ]nc`t nimic nu te-ar face s[ b[nuie=ti c[ sunt scrise de un om care p`n[ mai deun[zi privea lumea cu ochii r[t[ci\i. }n redac\ia gazetei din Pasajul Rom`n venea ca pe vremuri s[ se a=eze la mas[, dar, ]n loc s[ scrie articole, visa de=tept cu foi de h`rtie ]nainte, pe care scria caligrafic litere asiriene =i chaldee — ziceau prietenii — oricum orientale, ]mpins de acea reverie lingvistic[ asiatic[, ce-l f[cuse s[ se intereseze de gramatica sanscrit[ =i de caracterele arabe (220). Locuia ]ntr-o od[i\[ la etajul al III-lea al unei case de raport din Pia\a Teatrului, d`nd ]ntr-un coridor ]ntunecos, od[i\[ la fel cu toate cele pe care le avusese (70), =i mergea ]n haine mistuite, cu ]nc[l\[minte desfundat[ =i p[l[rie cu orificii, de=i, trec`nd cu vederea trista condi\ie de a tr[i din mila altora, ]n nici un chip nu este credibil[ legenda mizeriei poetului, deoarece =tim sigur c[ era urm[rit pas cu pas de prieteni, =i N. P[tra=cu era ]ns[rcinat de Junimea s[-i a\in[ calea =i s[-i dea numai at`\i bani c`\i ]i erau de trebuin\[ (167). Eminescu mergea la teatru =i pe la cafenele =i declama uneori prietenilor pasaje ]ntregi din Eneida lui Virgiliu, ]nlocuind astfel cu ]nv`rtirea automat[ a memoriei procesul g`ndirii spontane (206). Din vechea personalitate ]i r[m[sese mi=c[ri intelectuale subcon=tiente. Se ]nchidea, a=adar, ]n cas[ =i citea mai toat[ ziua cronici =i scrieri istorice, fiindc[ avea ]ncredin\area c[ trecutul nostru este

332

G. C[linescu

un =ir ne]ntrerupt de martiri. Aceasta o spunea =i lui Panu, care =edea ]n aceea=i cas[ din Calea Victoriei, deoarece acolo se aflau redac\ia =i tipografia gazetei Lupta. }ns[ la masa lui Panu, zgomotoas[ de prezen\a colaboratorilor, nu se ducea dec`t rar =i f[r[ bucurie, ]nt`i pentru c[ ]mpotriva lui Panu avea o rezerv[ de c`nd cu ]nt`mplarea lecturii Scrisorii a III-a =i al doilea fiindc[ masa era g[l[gioas[ de prea mult[ lume =i nu-i pl[cea s[ se expun[. }n afar[ de c`te o ]nt`mpl[toare ironie sau alt asemenea semn de vioiciune, =edea mut, cufunadt ]n abis (164). }ncetul cu ]ncetul, se produce ]n Eminescu o re]nviorare a puterilor spirituale, pe at`t de nea=teptat[, pe c`t de iluzorie. Poetul ]ncepea s[ p`lp`ie de arden\a literar[, reac\iona cu mai mult[ impulsivitate la opiniile adverse, f[cea planuri de lucr[ri =i ]n cele din urm[ toat[ lumea afl[ c[ poetul scrisese o pies[ de teatru. }ntr-o zi luminoas[ de toamn[, Eminescu, ]mbr[cat cu ]ngrijire =i ]n \inut[ solemn[, se a=ez[ la masa de lectur[ a Junimii din casa lui Maiorescu =i citi cu glas vibrant =i bine scandat piesa ]n versuri Lais, spre uimirea, turburarea =i ]nduio=area tuturor (167). Dar era o am[gire, c[ci piesa Lais, cump[rat[ de direc\iunea Teatrului Na\ional cu 50 de lei (126), nu era dec`t o traducere dup[ Le joueur de flûte a lui Émile Augier =i o dovad[ de confuziunea min\ii poetului, dac[ ]ntr-adev[r a prezentat-o ca original[. +tiind sau ne=tiind aceasta, prietenii manifestau o bucurie superlativ[, chemau pe poet din toate p[r\ile la petreceri, de=i el prefera s[ mearg[ cu ardelenii la birtul +erb[nescu din Hanul Kiriazi, unde cu capul ]ntre m`ini c`nta doine de jele din Ardeal, ]n ahturile celor de fa\[. El era dealtfel mai apropiat de cei nevoia=i, =i iubirea lui de proletar se revela acum ca =i alt[dat[ ]n unele gesturi nechibzuite, dar cu ]n\eles, ca acela de a-=i scoate paltonul slinos, lung, =i a-l pune pe vreme de ninsoare pe umerii prietenului ce nu avea asemenea ve=m`nt, sau de a ]ntinde unui cer=etor ple=uv propria sa p[l[rie (41, 159). Pentru acest motiv, poate, ]l cultiva pe socialistul C. Mille, p`n[ la locuin\a c[ruia din casa Steiner ]n

Via\a lui Mihai Eminescu

333

str. Academiei urca cu paltonul s[u prea lung, cu pa=i ]ngreuia\i de mari galo=i (119). Pe iarn[, un num[r de tineri gazetari (Al. Hodo=, D. M. Marinescu-Marion, L. Gh. Nicoleanu-Fix, I. Popescu, N. Procopiu, I. S. R[dulescu-Gut, N. |incu-Tall, Cesar Colescu-Vartic, Dionisie Miron =i al\ii), ]nduplecar[ pe poet s[ le patroneze o revist[ de informa\ie cultural[, F`nt`na Blanduziei, cer`ndu-i un singur articol. Eminescu, consim\ind, le f[g[dui colaborare regulat[, =i nu numai le d[du articolul de deschidere cerut, Fond =i form[, dar ]nv`rti el ]nsu=i cu entuziasm =i exces roata ma=inii tipografice, ]n noaptea de 3 spre 4 decembrie, c`nd ap[ru cel dint`i num[r (67, 154, 220). Pe frontispiciul gazetei, de format jurnal, este numele facsimilat al lui Eminescu, dat ca fondator, =i un moto din versurile sale: “Unde vei g[si cuv`ntul, Ce exprim[ adev[rul”. Mul\i socotir[ gazeta ca fiind a lui Eminescu =i o primir[ cu interes. }ns[ “me=terul”, cum ]l numeau ciracii, ]n afar[ de dou[ articole de fond cu caracter teoretic de politic[ european[ =i tendin\e antidecep\ioniste foarte cumin\i, nu mai fu ]n stare s[ dea dec`t lucruri ne]nsemnate. De el este urm[toarea traducere din Mark Twain (67): C`nd ]ncepe trenul zborul Vine-ndat[ conductorul +i, sco\`nd perforatorul, Face-o gaur[-n bilet. Pentru cursa care cost[ Zece bani biletu-i alb, Pentru cursa care cost[ Dou[zeci biletu-i verde,

Pentru cursa care cost[ Treizeci e biletul v`n[t. Clan\, f[c`nd perforatorul Face gaur[ ]n bilet. Chor Clant! cu to\ii, fra\i iubi\i, Face\i g[uri unde =ti\i.

Aceste nevinovate versuri st`rnir[ indignarea cuiva din Moldova, care, nev[z`nd cuv`ntul bort[, crezu c[ poezia este o insinua\iune indecent[, spre r`sul, ultimul r`s al lui Eminescu (154). De Cr[ciun se ]njgheb[ o petrecere a colaboratorilor ]n casa lui C. B[rc[nescu, cu care prilej poetul a mai c`ntat, ca o leb[d[ presim\itoare de moarte, un c`ntec j[lalnic (9).

334

G. C[linescu

Apoi zidirea m[cinat[ de ape =i \inut[ ]n loc de c`teva ori cu slabe proptele se curm[ deodat[ de la mijloc =i se n[rui ]n pulberi pentru totdeauna. Mintea lui Eminescu se risipi din nou, =i vechile porniri revenir[. C`nta din senin roman\e nem\e=ti, vorbea cu suspin despre o c`nt[rea\[ vienez[, “cu p[rul galben ca de aur =i cu glasul ca clopotul” (167) =i frecventa Coloseul Oppler ]n vederea unei c`nt[re\e “suedeze”, pe care o salut[ ]ntr-o zi, urc`ndu-se pe mas[, cu un =ervet oriental ]n jurul capului =i strig`nd formidabil: “Suedeza!” (220). }n cur`nd fu nevoie s[ fie ap[rat de privirile vulgului =i, ]n acest scop, prietenii, sco\`ndu-l de la M[rcu\a, unde fusese dus ]nt`i ]n februarie =i unde nu voiau s[-l \in[, ]l internar[ din nou ]n Ospiciul “Caritas” al d-rului Al. +u\u din strada Plantelor, nr. 9, ]n care poetul petrecu c`teva luni de visare dement[ euforistic[ =i viziuni paradisiace, unice clipe de adev[rat[ fericire ]n via\a sa zbuciumat[. }n seara de 31 martie 1889, Mihai Chintescu, ]ntr-o conferin\[ la Ateneu, populariza, cu o lips[ regretabil[ de discre\ie, pr[bu=irea poetului (44): “Doamnelor =i domnilor, fie din s[r[cie, die din indifereren\[, fie poate din am`ndou[ sau =i din alte cauze, Eminescu e cuprins de o manie ciudat[, care se termin[ prin o nou[ nebunie, =i ]ngrijirile deosebite din partea sorei sale nu-i servesc la nimic. Atunci a fost internat la M`n[stirea Neam\u. Dup[ ce se face mai bine, vine ]n Bucure=ti, unde tr[ie=te mai lini=tit p`n[ la sf`r=itul anului trecut, c`nd un nou atac de nebunie ]l cuprinde, tocmai c`nd traiul material ]i era asigurat, c[ci Camera ]i votase o pensie de 250 de lei pe lun[. }n fine, cea din urm[ coard[ a acestei fermec[toare lire s-a rupt, =i maestrul e cu des[v`r=ire =i poate pentru totdeauna nebun.” La 13 aprilie 1889 se decise instituirea unei curatele, ]n urma cererii unui consiliu compus din Titu Maiorescu, Dem. Laurian, +t. Mih[ilescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu =i Mihail Br[neanu, acesta spre a se putea primi, prin tutor, pensiunea de la Stat. Via\a de r[spundere moral[ a poetului ]ncetase (182).

Via\a lui Mihai Eminescu

335

Eminescu p[=i pragul ospiciului ]ng`ndurat =i sobru la vorbire. Locurile acestea le mai v[zuse, dup[ cum cuno=tea chiar pe unii bolnavi (232) =i, fire=te, pe d-rul +u\u, “un b[tr`n cu o barb[ mare, murd[rit[ de tutun, putred[ parc[, cu un mozolit nesuferit de gingii pustii”. El sim\ea c[ aci are o misiune mare de ]ndeplinit, =i de aceea cerea de m`ncare =i b[utur[, ca unul ce “nu m`ncase de mult”, =i mesteca cu mult[ poft[ alimentele, asemeni zidarului care e pe cale de a se urca pe schele. Cercet[rile sale =tiin\ifice asupra mecanicii lumii trebuiau duse aici, ]n lini=te, mai departe. Aplic`nd abstrac\iile matematice la probleme spirituale, voia s[ g[seasc[ principiul vie\ii, fiindc[ descoperise c[ misterul mi=c[rii =i al vie\ii st[ ]n “mutarea consecutiv[ a punctelor de gravita\ie”, adic[ ]n “distan\area consecutiv[ ]ntre cele dou[ puncte”. Odat[ pus pe drumul cel bun, ]ncepu s[ n[scoceasc[ diferite demonstra\iuni =i aparate, cu scopul de a capta for\a universului, ca, de pild[, o sfer[ de gumilastic, o cump[n[ =i mai cu seam[ o \eav[ metafizic[ (ms. 2255, ff. 386, 418): “O \eav[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. Oriunde ai atinge \eava, acul se suie ]n partea opus[. }n \eav[ o m[rgea de plumb pe un fir de s`rm[ reprezent`nd puterea gravita\iei =i ni\el aer. Echilibru? Am`ndou[ una peste alta. Dezechilibru? Am`ndou[ fug ]n p[r\i opuse.” Pe coli mari de h`rtie, el a=ternea s`rguincios ecua\ii =i formule, ca un om de =tiin\[ care =tie c[ timpul este scump (47). Este evident c[ asemenea cercet[ri nu se pot face dec`t prin consulta\iuni vaste, din care pricin[ Eminescu ]=i ]nsemna numele autorilor c[rora le datora ceva, ca Schopenhauer, Kant, Laplace, Pythagora, Ueberweg, Goethe, Tyndall, Robert Mayer, Hartmann etc. (ms. 2255, ff. 351—433; M. E., I,2). Toate aceste nume ]i =edeau c`t[va vreme lini=tite ]n minte, apoi, ca spi\ele ro\ilor de locomotiv[, care de prea mult[ rota\ie se transform[ ]ntr-un disc incert, se amestecau febril. “Ah! — zicea atunci poetul vreunui cunoscut ce-l vizita. — Ia uite-te cum seam[n[ Pasteur cu Maiorescu! +i tu

336

G. C[linescu

semeni cu Kant! Bietul Kant! Mare om! Am ]nv[\at la el, la Heidelberg... Te rog s[-mi aduci toate volumele lui... Eu sem[n cu Schiller =i cu Faust, al lui Goethe. Am s[ m[ sinucid... A=a a f[cut =i Hamlet!... Mare om e Shakespeare! Ce tragedian!... Dar Kant!... Unde mai g[se=ti un Kant!... A murit la 1885!... Am s[ vorbesc cu el!... Da, am s[ m[ sinucid =i eu ca Hamlet!... Am s[-mi prefac via\a ]n nimic =i s`ngele ]n vin de Dr[g[=ani!... S[ mor!... +i apoi — cu vinul s[ m[ vindec!... Ce mare om e Kant!” (65) +i continua astfel, cu aceast[ subtil[ =i voluptoas[ asociere ]ntre sugestia be\iei =i a nimicului, a tragediei =i a lucrului ]n sine, ]n care se strecurau antipatii =i repulsii =i erori mai vechi: C. A. Rosetti =i Carada. Inep\ia lui Macedonski era dovedit[ matematic: “Dac[ progresul ar fi infinit =i nu numai o reparti\ie inegal[ dup[ timpi, Homer ar fi trebuit s[ fie un m[gar =i Macedonski un geniu, =i tocmai contrariul e adev[rat regres – grad, progres + grad.” (Ms. 2255, f. 386; M. E., I, 2.) Interesul de odinioar[ pentru limbile orientale (sanscrit[, arab[) =i slave era mai mare ca oric`nd, f[r[ ca, dealtfel, s[ fie neglijate literaturile clasice =i ]ndeletnicirile artistice. Declama =i acuma din Homer, Hora\iu =i Virgil =i compunea versuri originale, ]ntr-o manier[ pur[, lipsite de orice zgur[, dialectice =i sonore de un aer aurifer, ca, bun[oar[: At`ta foc, at`ta aur +-at`tea lucruri sfinte,

Peste-ntunericul vie\ei Ai rev[rsat, p[rinte...

sau alte improviza\iuni luminoase pe tema Gloriosul voievod (235). Merg`nd tot a=a ne]ntrerupt, ]ntr-un palton lung, cu galo=i mari ]n picioare =i m`inile la spate, ]n preocuparea colosalei lucr[ri ce se c[dea s[ fac[, era, desigur, cuprins de oboseal[ =i de dureri de cap. Dar avea clipe de odihn[ =i umor, c`nd ]n lungul salon al ospiciului observa cu ironie de analist pe “colegi” =i p[rea vizitatorilor s[i Eminescu cel de totdeauna. La ]nceput, c[uta s[ nu piard[ contactul nici cu prezentul =i, ]n acest scop, cerea gazete =i c[r\i, ca, de pild[ Coresponden\a lui Jules Goncourt (Lettres) (170, 235).

Via\a lui Mihai Eminescu

337

Lipsit toat[ via\a de avu\ie, el visa acum o bog[\ie imens[, feeric[. Descoperi ]n pietricelele, buc[\elele de h`rtie =i de lemn de pe jos bog[\ii mari, pe care ]ncepu s[ le str`ng[ ]n scopul de a scoate din ele diamante. Nu-i sc[p[ din vedere nici valoarea incalculabil[ a frunzelor din copaci, pe care le evalua la milioane =i miliarde, ]nsemn`nd pre\ul pe ele. |inea o contabilitate str`ns[ de comorile sale pe ulucile =i zidurile ospiciului, pl[nuind s[-=i cumpere mo=ii, bine]n\eles =i Ipote=tii, =i chiar lumea ]ntreag[ ]mpreun[ cu institutul, al c[rui proprietar se socotea de fapt. Greut[\ii ap[s[toare din cap el ]i g[si o explica\iune luminoas[ =i — ]ntr-anume fel figurat — adev[rat[: avea ]n cap diamante care ]i at`rnau greu (232). Deoarece ]ns[, l[s`nd bog[\iile, el ]nf[\i=a =i tradi\ia autohton[, fiind Matei Basarab re]ncarnat, regele puse la cale un atentat printr-un pacient, Petre Poenaru, care, juc`ndu-se ca din ]nt`mplare cu pra=tia, ]l izbi ]n frunte cu o petricic[. Eminescu consemn[ aceste fapte judec[torului Brusan, care venise s[ ]ncheie raportul medico-legal, ]n vederea curatelei, ]n ziua de 12 iunie (182): “— Cum te cheam[? — Sunt Matei Basarab; am fost r[nit la cap de c[tre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s[ m[ ]mpu=te cu pu=ca umplut[ cu pietre de diamant c`t oul de mare. — Pentru ce? — Pentru c[ eu fiind mo=tenitorul lui Matei Basarab, regele se teme s[ nu-i iau mo=tenirea. — Ce-ai de g`nd s[ faci c`nd te vei face bine? — Am s[ fac botanic[, zoologie, mineralogie, gramatic[ chinezeasc[, evreiasc[, italieneasc[ =i sanscrit[. +tiu 64 de limbi.” }ntrebat cine era atentatorul, declar[: “ — Un om bogat, care are 48 de mo=ii, 48 de r`uri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate =i care are 48 de milioane.” Contrariu zvonurilor melodramatice (47), Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma a=a-zisului atentat, care ]i pricinuise o simpl[

338

G. C[linescu

zg`rietur[, =i nu pare s[ fi avut st[ri de agita\iune a=a cum scrie, cu o vulgar[ declama\iune, Scipione B[descu (105): “}ndat[ ce-l dezleag[, rupe tot cu o putere de fiar[ =i strig[ de produce un ecou ]ngrozitor.” }n realitate, sl[bit de marile preocup[ri intelectuale =i de erizipelul, de altfel vindecat, ce i se iscase pe fa\[ din cauza m`njirii cu necur[\enii a locului zg`rieturii, se sim\ea ostenit =i doritor de o lung[ lini=te. Totodat[ inima ]i era tumefiat[ mai demult de o endocardit[, provocat[ de marile ei b[t[i. }n privin\a clipei pe care a ales-o providen\a spre a re]ntoarce pe Eminescu ]n eternitate, =tirile sunt destul de contradictorii, unele d`nd ziua de joi 15 (232), altele de vineri 16 iunie (65). Aproape sigur[ este aceea de joi 15 iunie, ]n zorii zilei, cum arat[ actul de deces =i cum, de altfel, s-a s[pat pe piatra morm`ntului. Miercuri seara, Eminescu, cu o ultim[ lic[rire de con=tiin\[, chem[ pe b[tr`nul doctor =i i se pl`nse de mari dureri ]n trup. R[mas singur, se ]ntinse pe pat =i, c`nd limba sor\ii sale ajunse pe pragul al doilea al vie\ii, inima se opri =i poetul trecu ]n univers. Diminea\a, g[sindu-l mort, l-au dus la Spitalul Br`ncovenesc pentru autopsie, unde, c`nt[rindu-i-se creierul, ]n stare de ramoli\ie, se g[si c[ are 1.400 de gr. cam at`t c`t al lui Schiller (157, 159). Doi servitori ai spitalului fur[ trimi=i s[ declare decesul de moarte al dlui Mihail Eminescu, poet, cei doi ne=tiutori de carte puneau pecetea degetelor lor b[t[torite: REGISTRU ST{RII CIVILE PENTRU MOR|I Bellu Ortodox-Rom`n Mihail Eminescu de 43 ani poet nec[s[torit

No. 2935 Din anul una mie opt sute opt deci =i nou[ luna iunie dio[ septe spre dece ora dou[spredece’ meridiane. ’ ’ ’ Act de morte a D-lui Mihail Eminescu de patru deci =i ’ trei de ani, poet, necasatorit, nascut ]n comuna Boto=ani fiul Decedatului Mihail Eminovici alte am[nunte nu sa pu-

Via\a lui Mihai Eminescu

339

tut luoa decedat... la cinci spre dece corent ora trei ante me’ ridiane, ]n casa din strada Municipala No. 14 Suburbia Doamna Balasea. Martori au fost: Dl. Iordache Munteanu de ani trei deci de profesie servitor, din acel spital =i D. Ion Stirbu de ani’ dou[ deci =i cinci de profesie servitor din strada aceia=i No. 14 de la ’ acel spital cari au subscris ]mpreun[ cu noi acest act dupe ce li s-au cetit. Cazul mor\ii s-a constatat de noi prin doctoru verificator d-l Sutzu care a =i eliberat certificatul cu No. 161. F[cut de noi Nicolae Hagi Stoica fiu consiliar al comunei Bucuresci =i oficiar de stare civil[. Martori n-au =tiut subscri. Martori (ss) + I. Munteanu (ss) + I. Stirbu Offiiciar (ss) H. Stoica fiu (Din Registru pentru mor\i pe anul 1889 [7] Prim[ria Comunei Bucure=ti. Oficiul st[rei civile.)

Gazetele Adev[rul, Constitu\ionalul, Rom`nul, Democra\ia pomenir[ toate de aceast[ pierdere, =i revistele avur[ cuvinte de jale. “Na\iunea mea, ]mbrac[ doliu! — se t`nguie Vulcan ]n Familia. — Literatura noastr[ jele=te! Poezia rom`n[ pl`nge! Vi s-a d[r`mat o column[, vi s-a stins un luceaf[r, vi s-a r[pit o podoab[... Genialul poet Mihai Eminescu a ]ncetat din via\[.” (65) B. P. Hasdeu, ]n Revista nou[, mustr[ pe contemporani ]n mod bombastic (88): “El va tr[i, de=i a murit nebun. +i cum oare s[ nu ]nnebuneasc[? }n toate epocele au fost poe\i, pe care fl[m`nda s[r[cie, uneori numai de=ert[ciunea, pentru o tic[loas[ poman[ ]nso\it[ de o mai tic[loas[ laud[, ]i ]ncovoia t[m`itori dinaintea celor puternici. }n toate epocele s-au v[zut ]ns[ =i de acele firi seme\e, ]nalte, vrednice de solia ce le-a dat-o dumnezeirea, care niciodat[ n-au ]ntins o m`n[ cer=itoare c[tre vreo m[rire p[m`nteasc[, c[tre

340

G. C[linescu

acei ce uit[ c[ nu s[racii sp[lau picioarele lui Isus, ci Isus a sp[lat picioarele s[racilor. A=a poet a fost Eminescu.” Publicul v[zu s`mb[t[ ]n biserica Sf. Gheorghe-Nou chipul descompus, surpat =i ]mp[ro=at al poetului, cu ochii scufunda\i de ad`nc[ oboseal[. Un bandaj negru ]n jurul capului, ce acoperea linia sec\ion[rii craniului (201), fu probabil pentru unii dovada grozav[ c[ Eminescu murise ucis, a=a cum Harieta ]ns[=i, \intuit[ departe, crezu. }n dup[-amiaza zilei de s`mb[t[, 17 iunie, la orele 6, cortegiul ]nso\it de un num[r mare de studen\i, gazetari =i prieteni, ]n fruntea c[rora se aflau primul ministru Lasc[r Catargiu, Titu Maiorescu, M. Kog[lniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian =i al\ii, porni spre cimitirul Bellu, trec`nd pe Calea Victoriei, Calea Rahovei =i c`mpia Filaretului. O ploaie m[runt[ pica din cerul peste tot acoperit de nouri. Pe drum, ]n dreptul Universit[\ii, =i la morm`nt, se \inur[ cuv`nt[ri ]ndurerate =i banale, dup[ care, pe ]nserat, co=ciugul fu cobor`t ]n groap[, ]ntre tei =i un brad (157). Astfel se stinse ]n al optulea lustru de via\[ cel mai mare poet pe care l-a ivit =i-l va ivi vreodat[, poate, p[m`ntul rom`nesc. Ape vor seca ]n albie, =i peste locul ]ngrop[rii sale va r[s[ri p[dure sau cetate, =i c`te o stea va vesteji pe cer ]n dep[rt[ri, p`n[ c`nd acest p[m`nt s[-=i str`ng[ toate sevele =i s[ le ridice ]n \eava sub\ire a altui crin de t[ria parfumurilor sale. CUPRINS

MASCA LUI EMINESCU Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, ]n=iruite dinainte-mi: acela astral =i pletos din tinere\e, cel u=or sub\iat de g`nduri =i de o ]nfrigurare sentimental[, de la 30 de ani, fa\a placid[ =i adipoas[, cu ochi ]mp`nzi\i de o cea\[ alburie, ]n ciuda unui z`mbet copil[ros =i somnolent, din epoca ]nt`iei c[deri, masca nietzscheean[, ]n sf`r=it, din ultimii ani, pustiit[, surpat[ ca un

Via\a lui Mihai Eminescu

341

crater stins, cu ochii ]nfunda\i =i st[tu\i. Privindu-le, omul cel adev[rat pare c[ r[sufl[ aievea. Eminescu era un rom`n de tip carpatin, dintre aceia care, tr[ind ]n preajma mun\ilor, mai cu seam[ ]n Ardeal =i Moldova de Sus, sub greaua coroan[ habsburgic[, cresc mai v`njo=i =i mai aprigi =i arat[ pentru ]ncerc[rile de smulgere a lor din p[m`ntul str[bun lungi r[d[cini fioroase, asemeni acelora ce apele curg[toare descoper[ ]n malurile cu copaci b[tr`ni. El avea ca atare un suflet etic, sim\itor la toate ideile =i sentimentele, care, alc[tuind tradi\ia unei societ[\i, sunt ca grinzile afumate ce sus\in acoperi=ul unei case, nefiind lipsit totdeodat[ de viziunea unui viitor mai drept. Nu nutrea nici o aspira\ie pentru sine, ci numai pentru poporul din care f[cea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent dec`t un individ. Deoarece nu urm[rea un folos propriu, ci unul social, n-avea ]nsu=irea de a alerga repede pe treptele vie\ii, spre a ie=i sus ]n fruntea sc[rii, dar era cu at`t mai ]nd`rjit =i mai mu=c[tor ]n lupta pentru idei. R[zvr[tit, cu o lips[ de pref[c[torie ruin[toare pentru om, Eminescu a fost un patriot ]nfl[c[rat =i un denun\[tor al mizeriei muncitorului rural, industrial =i intelectual, ]ndr[zne\ ]n numele ideii, sfios =i blazat ]n numele s[u. Din aceast[ pricin[, dac[ avea umor, era totu=i un om lipsit de ironie. Spiritul critic e o ]nf[\i=are rectilinie, care nu are nimic sf`nt afar[ de expresia cea mai ]nalt[ a adev[rului. Patriotismul, tradi\ia, ideologia sunt pentru omul ironic locuri comune, b[t[tura arid[ de at`ta c[lc[tur[, vatra ]nnegrit[ de funingine, tot ce st`njene=te prin vechime =i respect zv`cnirea vie\ii noi. Acestea ]ns[ erau scumpe lui Eminescu, care nu le considera ca o crust[ peste r`ul vital. +i c`nd un graeculus ca I. L. Caragiale, cu linii sub\iri =i nestatornice de mali\ie, ]ncerca s[ atrag[ pe poet ]n jocul alunec[tor =i ]ntortocheat al sofisticii, piciorul s[u sufletesc solid se ]mpleticea iritat, obi=nuit s[ se a=eze lat =i neted ]n hora sublim[ a principiilor. Eminescu cel lipsit de ironie c[uta pe Creang[ sau pe ardeleni, care, cum =tim, se fr[m`ntau pe loc, neputincio=i ]n fa\a iu\elii valahe, dar

342

G. C[linescu

petreceau cu lacrimi de ]nduio=are ]n duhul g`ndurilor grave =i religioase. }n via\a afectiv[, Eminescu nu se ridic[ dec`t prin expresie deasupra norodului, cuprinsul esen\ial al sufletului s[u fiind un sentiment de jele, fie c[ ]n iubire, departe de orice educa\ie analitic[, ]=i chema iubita ]n codru verde, fie c[ g`ndul mor\ii i se ]nf[\i=a cu toate m`ng`ierile unei ]ngrop[ciuni dup[ datini =i triste\ile unei vie\i nelumite. Inteligen\a ]i era limpede, ]ndreptat[ numaidec`t la \int[, dar mijlocie, ca o ap[ curg[toare f[r[ ochiuri ad`nci. }n schimb, puterea de a oglindi prezentul ]n vis, f[c`nd din el un cer ]ntors =i f[r[ fund, este enorm[ =i ]mpiedic[ pa=ii tere=tri. Eminescu era un lunatec sublim, ]n sufletul c[ruia visele cre=teau ca nalba, acoperind =i color`nd priveli=tea orizontal[. Starea sa normal[ era cea vizionar[ =i ac\iunea politic[ a fost, desigur, o latur[ care, mai la urm[, s-a dovedit alterat[ de vis =i utopie, r[m`n`nd nu mai pu\in un protest metaforic ]mpotriva relelor contemporane. Tr[ind ]n universul s[u, Eminescu n-a fost nicic`nd atras de luminile marilor ora=e, de moliciunile =i estetismul claselor de sus. Hoinar din fire, nu numai a tr[it, de nevoie, ]n haine destr[mate =i sub tavane scunde =i co=covite de apa ploilor, dar a ]nceput a sim\i o pl[cere nu lipsit[ de am[r[ciune ]n a cultiva propria mizerie, confund`nd volupt[\ile simple ale naturii cu noroaiele =i cu bure\ii vie\ii. Dar dac[ n-avea m`ndria fizic[, o avea pe acea moral[. P[truns ]n lini=te de valoarea personal[, ar[ta, dup[ ]mprejur[ri, fie simplitate grav[, fie dispre\ ]nalt, pre\uindu-se singur =i cu r[ceal[ ]nainte ca lumea s[-l pre\uiasc[. De aci un sentiment al r[spunderii, un scrupul ]n toate actele, obstinat, improductiv, care ]l fac inapt pentru via\a public[, nepre\uit pentru cea intelectual[. }n sf`r=it, sufletul s[u era alc[tuit din roate enorme =i greoaie, ce, odat[ puse ]n mi=care, se ]nv`rteau cu duduit grozav =i implacabil. Era plin de violen\[ =i de statornicie ]n dragoste =i du=m[nie, =i spumele urii sale au fost adesea nedrepte =i nem[surate.

Via\a lui Mihai Eminescu

343

Eminescu a fost, ]ntr-un cuv`nt, un om ]nzestrat s[ exprime sufletul jalnic sau m`nios al unei mul\imi ]n primejdia de a fi strivit[ de puterile ]nd`rjite ale lumii vechi, s[ o ]nvioreze cu vehemen\[ =i s-o ]mping[ ]nainte, ar[t`ndu-i viitorul ]n chipul unui trecut idilic, =i pe care soarta l-a aruncat ]ntr-o societate p[r`nd entuziast[ de a-=i lep[da ve=mintele vetuste, dar hot[r`t[ a nu abandona nimic din privilegiile ei. Azi, ]ns[, c`nd poporul rom`nesc, dup[ o lung[ robire din[untru =i dinafar[, a luat con=tiin\[ de sine, chipul lunar =i amar z`mbitor al poetului ]=i reg[se=te puterea asupra sufletelor noastre, =i el ne apare drept cel mai ]n stare s[ dea expresie sim\irilor moderne =i rom`ne=ti, =i cu fluierul s[u poetic s[ duc[ n[zuin\ele noastre sociale pretutindeni, Peste ape, peste pun\i, Peste codrii de pe mun\i.

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE EMINESCIAN{: VIA|A }n=ir[m aci studiile =i articolele cu referin\e la via\a lui M. E., c`te am putut cunoa=te la data termin[rii acestei edi\ii. Lipsesc din prezenta list[ unele articole f[r[ nici o valoare informativ[, unele reedit[ri =i lucr[ri cunoscute =i studiile publicate prin reviste, dac[ au fost apoi adunate ]n volum (ex.: I. Slavici, I. R[dulescu-Pogoneanu). Pentru o orientare general[ bibliografic[ =i pentru a controla materialul ce n-am g[sit de cuviin\[ a cita, cercet[torul va consulta: N. ZAHARIA, Mihai Eminescu, Buc., “Socec”, 1923 (ed. a II-a m[rit[). B.A. R., I. 69. GH. ADAMESCU, Contribu\iune la bibliografia rom`neasc[, Fasc. I, Buc. “Cartea Rom.”, 1921, p. 116—119; fasc. a II-a, Buc., “Tip. Rom. Unite”, 1923, p. 153—165; fasc. a III-a, Buc., “Casa +coalelor”, 1928, p. 122—126, B.A. R. S.d. 1., XXI, f. 18, 19 =i 20. DACOROMANIA, Buletinul Muzeului limbei rom`ne condus de Sextil Pu=cariu, Cluj: Revista Periodicelor pe anii 1921 [An. II, 1921-22], 1922 [An. III, 1923], 1923 =i 1924 [An. IV, 1924—26], 1925 =i 1926. [An. V., 1927—28], B.A. R., S. d.1, III, A, 26—27, 29 =i 30. IOACHIM CR{CIUN, Istoriografia rom`n[ ]n 1925 =i 1926. Repertoriu bibliografic [Extras din Anuarul Institutului de istorie na\ional[], Cluj, IV (1926— 1927), Buc., “Cartea Rom.”, 1928, B.A. R., S.d.1., XXI, f. 23. ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NA|IONAL{, Cluj, III (1924—1925) =i IV (1926—1927), B.A. R., S. d. 1., XXI, A.S. De un interes capital este publica\ia: MIHAI EMINESCU, L[muriri pentru via\a =i opera lui Eminescu, redactate cu concursul lui Gh. Bogdan-Duic[ =i G. Ibr[ileanu de Leca Morariu, Cern[u\i, an I. (1930), an. II (1931), an. III (1932), an. IV (1933), an. V (1934), an. VI (1935), an. VII (1936), an. VIII (1937). Nu cit[m deosebit numeroasele studii =i noti\e din aceast[ revist[, ci indic[m numai anul =i fascicula, de pild[ a=a: M. E., I, 1. }n toate manuscrisele eminesciene ale Acad. R. se pot g[si orient[ri cu privire la via\a poetului, fie =i numai prin datarea unei compuneri. Ele se afl[ sub numerele: 2254, 2255, 2256, 2257, 2258, 2259, 2260, 2261, 2262, 2263, 2264, 2265, 2266, 2267, 2268, 2269, 2270, 2271, 2272, 2273, 2274, 2275, 2275 bis, 2276, 2276 bis, 2277, 2278, 2279, 2280, 2281, 2282, 2283, 2284, 2285,

Via\a lui Mihai Eminescu

345

2286, 2287, 2288, 2289, 2290, 2291, 2292, 2306, 2307, 2308. Cf. =i Autografe Iacob Negruzzi, passim =i ]n special plicurile 51 (Eminescu), 52 (Veronica Micle) =i ms. 3215. 45 scrisori inedite ale lui Gh. Eminovici la autorul acestei c[r\i (ms. G. E.). Achizi\ii 1957, nr. 95, 195, 197, 217; achizi\ii 1958, nr. 1 (Veronica Micle). Alte documente la I.I.L.F. MONIT. OF., 29 aug. 1874; 22 aprilie 1877; 30 sept. 1884; 31 oct./12 noiembrie 1892; 5/17 noiembrie; 17/29 noiembrie; 7/19 noiembrie; 15/27 aprilie 1894; 9/21 dec. 1894; 17/29 dec. 1894; 16 febr. 1895; 27 iunie 1895; 24 martie 1898; 25 iulie 1898; 13 martie 1901; 23 noiembrie 1913. ARHIVELE STATULUI, Buc., Minist. Instruc\iei, 1875—76, numeroase rapoarte ale lui Eminescu, ]ndeosebi dos. nr. 3063, 3188, 3220 (copii Elena Piru). 1. Actul de botez al lui Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 126 =i, ]n facsimil, ]n Aug. Z. N. Pop, Contribu\iuni..., 1962, Fotografie la I.I.L.F. 2. Almanach literar pe anul 1903, Cern[u\i, 1903, [Patru scrisori ale lui Em., comunicate de Filimon Taniac, p. 43—48.] 3. ZAMFIR C. ARBURE, Din dragostele lui Mihai Eminescu, ]n Facla, II, nr. 41 din 8 oct. 1911, p. 293, B.A. R., P.I, 2665. 4. ZAMFIR C. ARBURE, Din amintirile mele. C`teva p[reri ale lui Miahil Eminescu, ]n Diminea\a din 18 oct. 1911. 5. NIC. V. BABOEANU, Iubire-Durere, Scrisori..., Buc., “Biroul Universal”, Ath. I. Ni\escu, 1905, B.A. R., I. 14. 101. 6. E. BAICAN, Trei duhuri sfinte la Ia=i, ]n Liberalul, Ia=i, VIII, nr. 2 din 3 martie 1906, B.A. R., P. IV. 997. 7. I. BAICAN, Din via\a lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1914, p. 604—608. 8. TEODOR B{LAN, Serbarea de la Putna, 1871, Cern[u\i, 1932. 9. C. B{RC{NESCU, O! yes, yes, yes!, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II-a) din 3—10 dec. 1889. 10. IERONIM G. BARI|IU. Mihail Eminescu, Reminiscen\[, ]n R`ndunica, foaie literar[-belestristic[, Sibiu, I, nr. 1 din 30 martie 1894, p. 5 =i 22 din 10 aprilie 1894, p. 17—18, B. A. R., P. II. 419. 11. IERONIM G. BARI|IU, Amintiri despre Eminescu: Eminescu la Viena [reprodus dup[ R`ndunica, 1894], ]n S[m[n[torul, Buc., II, nr. 17 din 27 aprilie 1903, p. 238—60. 12. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Conv. lit., febr. 1930, p. 3—5. 13. N. A. BOGDAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, Oradea-Mare, XXXVIII, 1902, p. 92—93. 14. N. A. BOGDAN, Eminescu, redactor la “Curierul de Ia=i”, 1876—78, ]n M. Eminescu, Nuvele, Ia=i, “+araga”, =i Familia, 1890. 15. G. BOGDAN-DUIC{, Primul amor al lui Eminescu [Conferin\[ la Cluj, 12 febr. 1923], ]n }nfr[\irea, Cluj, III, nr. 726 din 14 febr. 1923, B. A. R., P. IV, 4812.

346

G. C[linescu

16. G. BOGDAN-DUIC{, Trecerile lui Eminescu prin Ardeal, ]n Tribuna, 18 noiemv. 1924, =i Aurora, 14 noiemv. 1924; cf. Mi=carea literar[, 1924, nr. 2. 17. G. BOGDAN-DUIC{, Titu L. Maiorescu =i Mihail Eminescu [Documente din Blaj], ]n Societ. de m`ine, I. 1924, p. 304—305. 18. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, I-IV, ]n Via\a rom`neasc[, 1924, v. LIX, p. 52—54, 153—156; v. LX, p. 383—393. 19. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, V. De la Viena, ]n Via\a rom., 1925, v. LXI, p. 80—83. 20. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu la Teatrul Na\ional, ]n Mi=carea literar[, Buc., II, nr. 47 din 3 oct., 1925, B. A. R., P. IV. 1445. 21. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu ]n Societatea “Orientul”, ]n Cosinzeana, Cluj, IX, 1925, p. 307—308; Mihail Eminescu =i ]ntemeierea “Rom`niei June”, ]n Cosinzeana, X, nr. 29—30 din 25 iulie 1926, B. A. R., P. II, 3077, III. 22. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Un amic al poetului, ]n Omagiu lui I. Bianu, Buc., “Cult. na\.”, 1927, B. A. R., II. 93.839. 23. G. BOGDAN-DUIC{, +i iar[=i =i iar[=i Eminescu, ]n Societ. de m`ine, II, 1925, p. 231—232. 24. G. BOGDAN-DUIC{, M. Eminescu =i V. Micle, ]n Societ. de m`ine, II, 1925, p. 109. 25. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu la Berlin, ]n Flamura, Craiova, nr. 6 din iunie 1925, p. 179, B. A. R., P. I. 6655, II. 26. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu (conferin\[), ]n Societ. de m`ine, III, 1926, p. 84. 27. G. BOGDAN-DUIC{, Fragmente din Eminescu, ]n Cele trei Cri=uri, Oradea, VII, iunie-iulie 1926, p. 91, B. A. R., P. II. 6156, I. 28. G. BOGDAN-DUIC{, Despre M. Eminescu (conferin\[), ]n Cosinzeana, X, 1926, p. 58—59. 29. CORNELIU BOTEZ, Unde s-a n[scut poetul Eminescu?, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1904, p. 76—78, =i Ateneul, Boto=ani, num[r festiv, febr. 1904. 30. CORNELIU BOTEZ, Pentru istoriografii vie\ii lui Eminescu =i a Veronic[i Micle. Precizarea c`torva puncte, ]n Adev. lit. =i art., nr. 100 din 27 oct. 1922. 31. DR. V. BRANISCE, Izvodul de zestre al p[rin\ilor lui Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 44—48. 32. DR. V. BRANISCE, Dou[ certificate =colare ale lui Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 241—248.

Via\a lui Mihai Eminescu

347

33. DR. V. BRANISCE, Scrisori inedite de la =i relative la Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 669—677. 34. THEODOR T. BURADA, Istoria teatrului ]n Moldova, v. II, Ia=i, 1922, B. A. R., S. d. I., A. 17. 35. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu ]n Blaj, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 71—74. 36. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu la Bucure=ti, ]n a. 1868/69, ]n Luceaf[rul, 1905, p. 59—64. 37. +TEFAN CACOVEAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Almanahul presei rom`ne, Cluj, 1926, B. A. R., P. I. 7436. 38. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Cuv`ntul, iulie, 1931. 39. G. C{LINESCU, Un portret inedit al lui Eminescu =i Adev[ratul portret al lui Eminescu, ]n Adev[rul literar =i artistic, nr. 904 din 3 aprilie 1938 =i nr. 913 din 5 iunie 1938. 40. G. C{LINESCU, Via\a lui Ion Creang[, Buc., Editura Funda\iilor, 1938. 41. CAN., Paltonul lui Eminescu. O amintire, ]n Viea\a, Buc., II, 1895, nr. 8 din 2 aprilie, B. A. R., P. II. 233. 42. I. L. CARAGIALE, }n Nirvana. Ironie. Dou[ note. Din carnetul unui sufleur, ]n Momente, schi\e, amintiri, Buc., “Minerva”. 43. ILARIE CHENDI, Preludii, Buc., “Minerva”, 1903, B. A. R., A. 27.409. 44. MIHAIL CHINTESCU, }ncerc[ri asupra poetului Eminescu (conferin\[), ]n Revista oltean[, II, 1889, p. 85—100, B. A. R., P. I. 832, II. 45. AL. CIURCU, Eminescu, Din amintirile mele, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937 din 17 oct. 1911. 46. Maria COST{CHESCU, }nt`lnire cu Mihail Eminescu, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1903, p. 28—29. 47. Cum a murit Eminescu. Ultimele lui ceasuri, povestire de un martor ocular, ]n Univesrul, nr. 146 din 28 iunie 1926. 48. A. C. CUZA, Kamadeva, Amintiri, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909, p. 497—501. 49. DR. E. D{IANU, Eminescu =i Blajul, ]n Familia, 1902, p. 301—302. 50. DR. E. D{IANU, Eminescu ]n Blaj, Sibiu, 1914. 51. ANGHEL DEMETRIESCU, Mihail Eminescu, ]n Literatur[ =i art[ rom`n[, 1903, p. 539 urm., B. A. R., P. II. 931. 52. STATE DRAGOMIR, Amintiri despre Eminescu, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1903, p. 6—7, 24—26, 41—42. 53. AUREL DUMBR{VEANU, Fapte =i documente din trecut, ]n Adev. lit. =i art., II, nr. 28 din 15 iunie 1921. 54. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, Amintiri din copil[rie. Botezul lui Eminescu, ]n Telegraful rom`n, Sibiu, LXII, nr. 61 din 14/27 iunie 1914, B. A. R., P. IV. 556, III. 55. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, R[spuns la parte din r[va=ul calendarului “Asocia\iunii”, ]n Transilvania, III, 1921, p. 186—190.

348

G. C[linescu

56. MIHAIL EMINESCU, Poezii complete, Ia=i, “+araga”, B. A. R., I. 102.018. 57. MIHAIL EMINESCU, Diverse, cu o prefa\[ de I. L. Caragiale. Ia=i “+araga”, B. A. R., I. 102.021. 58. MIHAIL EMINESCU, Poezii, cu o noti\[ biografic[ de C[pitanul Eminescu, fratele poetului M. E., Buc., “L. Alcalay”, [Bibl. p. to\i, nr. 195—196], B. A. R., I. 101.830. 59. M. EMINESCU, Opere complete, I. Literatur[ popular[, Buc., “Minerva”, 1902, Prefa\[ de I. Chendi. 60. MIHAIL EMINESCU, Scrieri politice =i literare, vol. I (1870—1877), Buc., “Minerva”, 1905, B. A. R., II. 101.194. 61. HENRIETTE +I MIHAIL EMINESCU, Scrisori c[tre Cornelia Emilian =i fiica sa Cornelia, Ia=i,“+araga” (1893?), B. A. R., I. 75.075. 62. [MATEI EMINESCU], Memoriu asupra lui Eminescu, ]n F`nt. Bland., 1889, nr. 27. (Reprodus =i ]n M. E., Diverse, Ia=i.) 63. MATEI EMINESCU, Noui informa\ii despre familia Eminescu, ]n Junimea literar[, Cern[u\i, 1924, p. 4—8. 64. VICTOR EMINESCU, Geneza primelor versuri ale lui Mihail Eminescu, ]n Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1904, p. 73—75. 65. Eminescu a murit!, ]n Familia, nr. 26 din 25 iunie — 7 iulie 1889. 66. Eminescu comemorativ. Album artistic-literar, ]ntocmit de Octav Minar, Ia=i (1909), B. A. R., II. 17.719. 67. F`nt`na Blanduziei, Buc., 1888—1889. [Diferite noti\e passim.] 68. I. [POP] FLORANTIN, Amintiri despre Eminescu, ]n Universul literar, nr. 43 din 24 oct. 1911. 69. Fotografii ale familiei Eminovici, ]n Junimea literar[, Cern[u\i, VI, 1909, p. 129. 70. TEODOR FR~NCU, Preumbl[ri ]n Bucure=ti, XXIX, ]n Gazeta Transilvaniei, Bra=ov, nr. 185 din 14/27 aprilie 1902, B. A. R., IV. 51.111. 71. ECON. D. FURTUN{, Eminescu la Boto=ani, ]n Cuget clar, nr. 34 din 3 martie 1938; Alte =tiri despre revizoratul lui Eminescu, ]n Cuget clar, nr. 17 din 4 noiembrie 1938. 72. GALA GALACTION, }n gr[dina V`rnav din Boto=ani, ]n Flac[ra, Buc., VII, 1921, p. 437—438. 73. GALA GALACTION, Via\a lui M. Eminescu, Buc., Bibl. “Diminea\a”, nr. 12 [1924]. 74. GALA GALACTION, Un con=colar al lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., V, 1924, nr. 184. 75. EM. G~RLEANU, Ion Creang[ =i Mihail Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909, p. 295—297. 76. MARIA DR. GAVRILESCU, Poetul M. Eminescu [poezie], ]n Mi=carea, Ia=i, nr. 242 din 24 oct. 1925, B. A. R., P. IV. 2463.

Via\a lui Mihai Eminescu

349

77. MARIA DR. GAVRILESCU, Amintiri despre Eminescu, ]n Mi=carea, Ia=i, nr. 245 din 29 oct. 1925, nr. 246 din 30 oct. 1925, nr. 248 =i 249 din 1 =i 2 noiemv. 1925. 78. DR. VASILE GHERASIM, }n satul Eminovicenilor, ]n Conv. lit., LIV, 1922, p. 834—835. 79. VASILE GHERASIM, Iar[=i origina lui M. Eminescu, ]n Revista Moldovei, Boto=ani, III, nr. 5 din sept. 1923, p. 1-11, B. A. R., P. I. 6350. 80. VASILE GHERASIM, Familia Eminovici [C`teva preciz[ri cu privire la originea lui M. Eminescu], ]n Conv. lit., 1923, p. 185—188. 81. VASILE GHERASIM, Eminescu la Viena, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 374—379. 82. VASILE GHERASIM, George Drogli, nepotul lui Eminescu (Sf`r=itul unui calvar), ]n Adev. lit. =i art., IV, nr. 149 din 14 oct. 1923. 83. N. D. GIURESCU, C`nd s-a n[scut Eminescu?, ]n Conv. lit., 1892, p. 183—185. 84. PETRU GR{DI+TEANU, “Convorbiri literare” =i “Revista contemporan[”, ]n Revista contemporan[, 1873, p. 384—400, B. A. R., P. I. 24. 85. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ “Rom`nia Jun[” din Viena (1871—1911), Arad, 1912, B. A. R., II. 42.093. 86. I. GR{MAD{, Mihail Eminescu, Heidelberg, 1914. [Extras din Mitteil, des rumän, Instituts zu Wien], B. A. R., II. 41.390. 87. ED. GRUBER, Duscurs la inaugurarea bustului lui Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i, 1891, p. 196. 88. B. P. HASDEU, Eminescu (necrolog), ]n Revista nou[, Buc., II, nr. 6 din 15 iunie 1889. 89. TRAIAN ICHIM, Copii de documente ale familiei lui Eminescu, ]n Via\a rom., 1921, v. XLV [la Miscellanea]. 90. IOAN S. IONESCU, Pove=ti. Anecdote. Impresii de c[l[torie... Ia=i, 1905 [Din via\a lui M. E., p. 109—113], B. A. R., II. 3072. 91. COLONEL IONESCU-DOBROGEANU: a) Reminiscen\e, ]n Analele Dobrogei, 1921, II, p. 53—68, B. A. R., P. I. 4838; b) Cum am cunoscut pe Mihail Eminescu, ]n Preocup[ri literare, I, nr. 2 din 1 febr. 1936. 92. C. IORD{CHESCU, Eminescu la Boto=ani, ]n Junimea Moldovei de Nord, I, 1919, nr. 8—10, p. 11, B. A. R., P. II. 5008. 93. C. IORD{CHESCU, Eminescu =i Macedonski p`n[ ]n iunie 1883, ]n Adev. lit. =i art., IV, 1923, nr. 155. 94. C. IORD{CHESCU, Epigrama contra lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., nr. 158 din 16 dec. 1923. 95. C. IORD{CHESCU, Locul =i data na=terii lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., IV, nr. 217 din 1 febr. 1925. 96. C. IORD{CHESCU, Eminesciene [Locul na=terii lui Em.], ]n Rev. Moldovei, Boto=ani, V, 1926, nr. 4, p. 13—15.

350

G. C[linescu

97. N. IORGA, }n amintirea lui Eminescu, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909, p. 503—507. 98. Isc[litura lui Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 232. 99. [DR. SAMUEL ISOPESCU], Momente din via\a lui M. Eminescu, comunicate de..., ]n Adev. lit =i art., 1923, nr. 125, p. 5. 100. MITE KREMNITZ, Amintiri fugare despre Eminescu, ]n Conv. lit., ian.,febr., 1933. 101. P. L., Casa lui Aron Pumnul de v`nzare, ]n Universul, XLIII, 1925 nr. 60. 102. La cine sunt manuscrisele lui Eminescu?, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie 1899, p. 310 =i p. 333—334 =i ]n Mihail Eminescu, 1889—1899, Buc., 15 iunie 1899. Num[r comem. [ed. de revista Floare albastr[, I, 1898—1899], B. A. R., P. III, 217. 103. BARBU L{Z{REANU, Din via\a lui Eminescu, ]n M`ntuirea, III, nr. 692, din 20 aprilie 1921, B. A. R., P. IV. 4600. 104. BARBU L{Z{REANU, Cazul Macedonski-Eminescu, ]n Lupt[torul din 1 mai 1921. 105. BARBU L{Z{REANU, Agonia lui Eminescu, ]n Adev[rul, XXXIX, nr. 13.044 din 27 iunie 1926, B. A. R., P. IV. 571. 106. BARBU L{Z{REANU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 133 [Dup[ Curierul rom`n, Boto=ani, 1 =i 17 oct. 1887]. 107. BARBU L{Z{REANU, Amor =i viclenie, Polemica Eminescu—Negruzzi, ]n Excelsior, Buc., I, nr. 20 din 18 aprilie 1931. 108. BARBU L{Z{REANU, Mizerie =i risip[, ]n Vremea, Buc., IV, nr. 192 din 21 iunie 1931. 109. EMMA L{Z{RESCU, Amintiri despre Henrieta Eminovici =i Veronica Micle, ]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 49-51. 110. Masca lui Eminescu, ]n Via\a literar[, Buc., III, nr. 90 din 20 oct. 1928. 111. AL. MACEDONSKI, Sf`r=itul unei legende: Chestiunea Eminescu, ]n Literatorul din 15 dec. 1898, p. 3. 112. AL. MACEDONSKI, Epigram[, ]n Literatorul, 1883, p. 413, iulie, nr. 7. 113. TITU MAIORESCU, Not[ asupra zilei =i locului na=terii lui Eminescu, ]n Critice, III, Buc., “Minerva”, 1915. 114. TITU MAIORESCU, Eminescu =i poeziile lui [1889], ]n Critice, III, Buc., “Minerva”, 1915. 115. TITU MAIORESCU, }nsemn[ri zilnice, I (1855—1880), Buc., “Socec”, 1937. 116. RADU MANOLIU, Locul unde s-a n[scut Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i, XVII, 1906, p. 315—319. 117. M. C., Din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit. ilust., VIII, nr. 2178 din 24 aprilie 1895, B. A. R., P. III. 121.

Via\a lui Mihai Eminescu

351

118. C. MILLE, Dinu Milian, ed. a 3-a, Buc., “Adev[rul”, 1909. 119. C. MILLE, Letopisi\i, II, Buc., 1908, p. 268—269. 120. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Dragoste =i poezie, Buc., “Socec”, 1923, B. A. R., II. 82.504. 121. OCTAV MINAR, Eminescu ]n fa\a justi\iei, Buc., “C. Sfetea” [1914?], B. A. R., I. 37.885. 122. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Buc., “Flac[ra”, 1914. [Rom`nii celebri, nr. 3.] 123. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Buc., Bibl. “Lumina”, nr. 22—23. 124. OCTAV MINAR, Conacul de la Ipote=ti unde a copil[rit Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., X, nr. 540 din 12 aprilie 1931. 125. [GH. MITRU], Anuarul pe 1922—1923 [al +colii com. elem. de b[ie\i din Ia=i], Ia=i. 126. CORNELIU MOLDOVEANU, Cel mai nefericit poet, ]n Univ. lit. din 3 martie 1913. 127. LECA MORARIU, Folcloristul Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 53. 128. LECA MORARIU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 126. 129. LECA MORARIU, Ob`r=ia lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 394—395. 130. LECA MORARIU, Sentimentalism — sau =tiin\[?, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 395—96. 131. LECA MORARIU, Coinciden\e, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 396. 132. LECA MORARIU, Data imprietenirii lui Eminescu cu Creang[, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 456. 133. LECA MORARIU, Eminescu ini\iator al serb[rii de la Putna, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 456—457. 134. LECA MORARIU, Data =i locul na=terii lui Eminescu, ]n Revista Moldovei, Boto=ani, II, nr. 9 din 1 ian. 1923, p. 13—21. 135. LECA MORARIU, Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Glasul Bucovinei, V, 1922, nr. 1156—57. 136. LECA MORARIU, Eminescu copil, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1197, 1198. 137. LECA MORARIU, Eminescu elev, ]n Glasul Bucovinei, 1923, VI, nr. 1210, 1212, 1213, 1214, 1215, 1216, 1218, 1219, 1220, 1221. 138. LECA MORARIU, Fr[\inii Eminescu, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1360—1363. 139. LECA MORARIU, Iar[=i ob`r=ia Eminovicenilor, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1252. 140. LECA MORARIU, O contribu\ie uitat[ pentru istoriografia lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, 1924, p. 64—65.

352

G. C[linescu

141. LECA MORARIU, Idolul celei dint`i iubiri a lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XIII, 1924, p. 452. 142. D. MUR{RA+U, Eminescu ziarist =i scriitor politic, ]n M. Eminescu, Scrieri politice. Clasici rom. comenta\i, Craiova, “Scrisul rom`nesc” [1931]. 143. D. MUR{RA+U, M[rturii ]n leg[tur[ cu originea lui M. Eminovici, Buc., Colec\iunea “Prietenii istoriei literare”, 1931. 144. [MUR{+ANU AUREL A.], Mihai Eminescu =i ]ntemeierea “Rom`niei June”. 1868—71, Bra=ov. A. Mure=ianu; Branisce, 1926. Cf. =i Cosinzeana, X, 1926, p. 290. 145. IOSIF N{DEJDE, Din viea\a lui Eminescu, ]n Diminea\a din 7 oct. 1911. 146. GRIGORE NANDRI+, Familia Eminovicz ]n Polonia, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 86—90. 147. GR. NANDRI+, Aspecte din Polonia contemporan[, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 121. 148. I. NANDRI+, Amintiri despre Ioan Gr[mad[: Din tinere\ea romantic[ a lui Eminescu =i a lui P. P. Carp, ]n Adev. lit. =i art., IV, 1923, nr. 128. 149. C. NARLY, Un muzeu Eminescu la Seminarul pedagogic universitar din Ia=i, Ia=i, 1925, B. A. R., II. 82. 738. 150. Na\ionalitate, ]n Literatorul, 1882, p. 533. 151. [I. NEGRUZZI], Dic\ionarul Junimei, ]n Conv. lit., 1924, p. 862. 152. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din Junimea, Via\a rom., (1921), B. A. R., I. 62. 148. 153. GH. NICOLAIASA, H`rtii de la tat[l lui Eminescu, ]n Conv. lit., LVI, 1924, p. 807—810. 154. L. GH. NICOLEANU, Eminescu =i “F`nt`na Blanduziei”, ]n F`nt`na Blanduziei, S. II, 1 oct. 1889, nr. 1. 155. L. GH. NICOLEANU, Un an... de 4 dec. 1889, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II) din 3—10 dec. 1889. 156. Noti\[ despre trupa Fanni Tardini la Bra=ov, ]n Telegraful rom`n, Sibiu, XIII, 3/15 iunie 1865, p. 170. 157. Noti\[ ]n jurul mor\ii lui Eminescu, ]n Adev[rul, I, 1889, nr. 252 din 18 iunie [Ultime informa\ii] =i nr. 253 din 20 iunie [}nmorm`ntarea lui Eminescu] =i ]n Constitu\ionalul, I, 1889, nr. 3 din 17 iunie =i nr. 5 din 20 iunie. 158. Noti\[ despre artista Augusta Wilbrandt-Baudius, ]n Adev[rul, nr. 14. 501 din 8 aprilie 1931 (ultima pagin[). 159. Omagiu lui Mihai Eminescu. Comitetul Comemor[rii. Gala\i, Buc., 1909, B. A. R., II. 14. 883. 160. IACOB ONEA, Eminescu ]n Blaj, ]n Tribuna, Sibiu, 1902, nr. 45, =i Epoca, Buc., VIII, nr. 1973—71 din 15 martie 1903, B. A. R., P. IV. 667. 161. I. GR. OPRI+AN, Meleagurile lui Eminescu, ]n Universul, nr. 146 din 28 iunie 1926.

Via\a lui Mihai Eminescu

353

162. RAMIRO ORTIZ, Eminescu, il poeta romeno della foresta e della polla, ]n Mihail Eminescu, Poesie, prima versione italiana a cura di R. O., Firenze, G. C. Sansoni, 1927 [Bibl. Sansoniana straniera]. 163. P., }ngroparea r[m[=i\elor poetului Eminescu, ]n Constitu\ionalul, Buc., I, nr. 5 din 20 iunie 1889, B. A. R., P. IV. 668. 164. GEORGE PANU, Amintiri de la Junimea din Ia=i, Buc., “Adev[rul”, 1908, B. A. R., S. d. I, IV. B. 52—53. 165. I. V. P{TR{+CANU, M. Eminescu student la Berlin, Buc., Colec\. “Prietenii istoriei literare”, 1931. 166. H. PETRA-PETRESCU, Din june\ea lui Eminescu. Aminitiri, ]n Familia, XXXVI, 1900, p. 6—7, 13—14 =i ]n Anuarul III al soc. p. crearea unui fond de teatru rom`n pe anii 1899—1900, Bra=ov, 1900, B. A. R., A. 20.982. 167. N. PETRA+CU, Mihail Eminescu, studiu critic, Buc., “Socec”, 1892, B. A. R., I 69.408, =i ]n Conv. lit., 1890—1891. 168. EUFR. PETRESCU, Eminescu la Crasna [Bucovina], ]n F[t-Frumos, Suceava, IV, 1929, p. 11—12. 169. GH. POPA R{DOI, O amintire din via\a lui Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i. XI, 1900, p. 283—284. 170. ION POPESCU, Peste groap[, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II) din 3—10 dec. 1889. 171. MIHAIL N. POPESCU-COLIBA+, Data na=terii lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1904., p. 1018—1020. 172. I. POP-FLORANTIN, Cincantenarul “Rom`niei June”, ]n Adev. lit. =i art., 27 mai 1923. 173. Po=ta redac\iunei a rev. Familia, 1866, nr. 6, 8, 10, 17, 34. 174. O. PURSCH, Amintiri, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p. 509—510. 175. DR. SEXTIL PU+CARIU, O scrisoare inedit[ a lui M. Eminescu, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, nr. 11 din 1 iunie, p. 492—494. 176. SEXTIL PU+CARIU, Scrisorile lui Eminescu... [la Cronic[], ]n Jun. lit., Cern[u\i, VI, 1909, p. 157—158. 177. I. A. R{DULESCU-POGONEANU, Studii, Buc., 1910. 178. N. R{UTU, Istoria liceului Laurian din Boto=ani, 1859-1909, Boto=ani, 1909, B. A. R., II. 16.084 (M. E. =i Gimn. din Boto=ani, p. 25—27). 179. RIENZI, Frunze g[site prin volume, ]n Literatorul, I, nr. 6 din 24 febr. 1880, p. 82—86. 180. RIRIA, Ultima raz[ din via\a lui Eminescu, ]n Familia, 1902, nr. 10—14. 181. I. N. ROMAN, O pagin[ inedit[ din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit., =i art., X, nr. 535 din 8 martie 1931. 182. RADU D. ROSETTI. Tragedia lui Eminescu. Documente inedite, ]n Adev. lit. =i art., III, nr. 95 din 17 sept. 1922. 183. RADU D. ROSETTI, Eri, Buc., Universul, 1931.

354

G. C[linescu

184. V. SC~NTEE, M. Eminescu, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937 din 17 oct. 1911, =i Arta, Ia=i, 1 aprilie 1904. 185. DR. RADU I. SBIERA, Aminitri despre Eminescu, Cern[u\i, 1903, B.A. R., A. 27.801. 186. [M. E.], Scrisoare c[tre I. Negruzzi, ]n Conv. lit., XXV, 1891—1892, p. 903— 906. 187. O scrisoare inedit[ a lui Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie 1899, p. 301—302. 188. Scrisori de la Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., XXIII, 1899, p. 1—10. 189. O scrisoare a lui Eminescu c[tre sora lui Henrieta, ]n Educatorul, Lugoj, 1/14 martie 1914, =i Drum drept, Buc., II, 1914, p. 111—112, B. A. R., P. I. 4028. 190. O scrisoare autograf[ a lui M. Eminescu [c[tre A. Vlahu\[], ]n Universul literar, nr. 24 din 16 iunie 1913. 191. I.A.R., Dou[ scrisori de la Eminescu =i Creang[, ]n Conv. lit., XXXIX, 1905, p. 1150. 192. I.A.R., Dou[ scrisori ale lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1919, p. 393—398. 193. Trei scrisori ale lui Eminescu, ]n S[m[n[torul, II, nr. 39 din 28 sept, 1903. [Reprodus dup[ F. Taniac.] 194. Patru scrisori inedite ale lui M. Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, VI, 1909, nr. 7 =i 8. 195. Scrisorile lui Creang[ [2 c[tre Eminescu], ]n Flac[ra, Buc., IV, nr. 9—10 din 20 dec. 1914, p. 58—59. 196. O scrisoare inedit[ a lui Mihail Eminescu, ]n Prietenii istoriei literare, buletin informativ, nr. 1, Bucure=ti, 1933. 197. ION SCURTU, Din copil[ria lui Eminescu, ]n Sem[n[torul, II, v. III, 1903, p. 153—154. 198. ION SCURTU, Eminescu ]n Banat, ]n Sem[n[torul, II. v. III, 1903, p. 524— 526. 199. ION SCURTU, Portretele lui Eminescu, Buc., Minerva, 1903 [extr. din Calendarul Minervei]. 200. IOAN SCURTU, Mihail Eminescu’s Leben und Prosaschriften, Inauguraldissertation, Leipzig, 1903, B. A. R., II, 50.225. 201. S. SECULA, Aminitiri despre Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie 1899, p. 311. 202. AL. +ERBAN, Eminescu despre dl Maiorescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 31 din 17 mai 1914. 203. AL. +ERBAN, Dl V. G. Mor\un =i Eminescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 35 din 14 iunie 1914, p. 293—294. 204. AL. +ERBAN, Eminescu =i Creang[, ]n Flac[ra, Buc., 1914, p. 311. 205. Serbarea Rom`niei June, ]n Foaia diecezan[, Caransebe=, 1923, nr. 4, p. 6, B.A. R., P. II. 236.

Via\a lui Mihai Eminescu

355

206. AUG. B. S~NCELEANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909, p. 686—688. 207. ION SLAVICI, Eminescu =i ardelenii, ]n Tribuna, Arad, XIII, nr. 129 [citat de N. Zaharia]. 208. ION SLAVICI, Castelul singuratec, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 155. 209. IOAN SLAVICI, Un r[spuns. [Am[nunte despre ]nfiin\area Rom`niei June], ]n Rom`nia Jun[, 1871—1921, Cartea Semicentenarului [1925], p. 152— 156, =i ]n Adev. lit. =i art., VI, nr. 244 din 22 martie 1925, p. 7. 210. IOAN SLAVICI, Amintiri, Buc., “Cultura na\ional[”, 1924, B. A. R., I. 80.567. 211. IOAN SLAVICI, Cel din urm[ arma=, Buc., “Cultura na\ional[”. 212. SPANCIOC [V. G. MOR|UN], Mihail Eminescu, ]n Dacia viitoare, Bruxelles, 1 aug. 1883. 213. [T. V. STEFANELLI], Din via\a lui Eminescu [necrolog] ]n Revista politic[, Suceava, IV, nr. 15 din 1 august 1889, =i Mihail Eminescu, Buc., 15 iunie 1899 [ed. Floare albastr[, I, 1898—1899]. 214. TEODOR V. STEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, Buc., [Sfetea], 1914, B. A. R., I. 35.707. 215. M. STRAJAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p. 526. 216. DR. A. +UNDA. Nevroza lui M. Eminescu [Extras din Spitalul, nr. 13, 1905], Buc., 1905, B. A. R., II. 1687. 217. RUDOLF +U|U, Eminescu la M-rea Neam\, ]n Arhiva, Ia=i, XVII, 1906, p. 257—259. 218. CARLO TAGLIAVINI, Michele Eminescu, ]n L’ Europa orientale, III, 1923, nr. IX-XI, p. 745—801. (Studi sulla Romania). 219. Teatrul na\ional ]n Bra=ov, ]n Familia, nr. 3 din 25 iunie, 7 iulie 1865, p. 43—44. 220. D. TELEOR, Eminescu intim, Buc., colec\ia “Lumen”, nr. 8. B. A. R., I. 12.308. 221. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, C`teva date asupra lui Eminescu, ]n Conv. lit., XV, 1906, p. 995—1016, 1089—1094. 222. P. TOMASCHEK, Die Abstammung Eminescu’s, ]n Czernowitzer Morgenblatt, VI, nr. 1449 din 8 mai 1923. 223. P. TOMASCHEK, Cercet[ri noi referitoare la originea lui Mihail Eminescu, Siret, B. Fleischer, 1925. [Extr. din Anuarul X al Liceului de stat din Siret.] 224. I. E. TOROU|IU, Studii =i documente literare. Buc., “Bucovina” I (1931), II, III (1932), IV (1933), V (1934), [Junimea], VII (1936) [S[m[n[torul]. 225. Tragedia lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., 1922, nr. 97. 226. Trupa lui M. Pascali ]n Ardeal, ]n Familia, 1868, nr. 14, 15, 16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 30.

356

G. C[linescu

227. ANDRONIC N. |{RANU, Cum l-am cunoscut pe Mihail Eminescu, ]n Revista Moldovei, III, nr. 2-4, iunie-august 1923, p. 14—17. 228. PETRE UILACANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, 1902, p. 537— 538. 229. DANA VASILIU-VOINA, Un mic document eminescian, ]n Adev. lit., =i art., nr. 904 din 3 aprilie 1938. 230. VERAX, Eminescu judecat =i condamnat, ]n Evenimentul literar, Ia=i, 1, 8, 22 august 1894. 231. EUGENIU VINCLER, Eminescu profesor, ]n Albumul serb[rii de revedere dintre fo=tii elevi ai Inst. Acad. din Ia=i..., Buz[u, 1914, B. A. R., III. 41.260, p. 6—7, =i ]n Adev. lit. =i art., nr. 28 din 5 ianuarie 1921. 232. DR. V. VINE+, C`teva date asupra ultimelor zile ale poetului Mihail Eminescu, Extras din Rom`nia medical[, Buc., 1931, B. A. R., I. 108.052. 233. VASILE V~RCOL, Amintiri despre Eminescu, ]n Via\a nou[, I, 1906, p. 5860. 234. A. VLAHU|{, Din goana vie\ii, v. III [Amintiri despre Eminescu, 1889], Buc., “Alcalay”, “Bibl. pt. to\i”, nr. 59, =i “Socec”, 1909. 235. A. VLAHU|{, Curentul Eminescu =i o poesie nou[, Buc., 1892, B. A. R., I. 69.811. 236. A. VLAHU|{, Amintiri despre Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909, p. 291—292. 237. IOSIF VULCAN, Suveniri de c[l[torie, ]n Familia, 1868, nr. 30-45. 238. IOSIF VULCAN, Mihail Eminescu, ]n Familia, XXI, 1885, p. 14 [nr. 2 din 13/25 ian.]. 239. [M. ZAMFIRESCU], Muza de la Borta-Rece, bufonerie literar[ liric[ ]n trei acte de Henri Meilhac =i Ludovic Halévy. Muzica de I. Offenbach, Buc., “Rev. contemp.”, 1873, B. A. R., A. 24.949 [Numai actul 1.] 240. P. ZARIFOPOL. Not[ la un inedit al lui Eminescu, ]n Conv. lit., iunie, 1933. 241. DR. ZOSIN, Substratul patologic ]n pesimismul contimporan, Bucure=ti, 1900 [Eminescu, p. 152—159], B. A. R., A. 21.521. 242.DR. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Spitalul, Buc., 1903, nr. 11. 243. DR. P. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Convorbiri =tiin\ifice =i filozofice, Buc., I, v. I, nr. 2, aprilie 1912, p. 17—19. 244. N. XENOPOL, Portret, ]n Literatorul, 1882, p. 240—241. 245. G. C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne, compendiu, ed. a II-a, Buc., “Na\ionala Mecu”, 1946, p. VI, not[. 246. G. C{LINESCU, +erban Eminovici, ]n Na\iunea, II, nr. 424 din 24 august 1947. 247. G. C{LINESCU, Material documentar, ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, III, 1954. 248. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Contemporanul, nr. 3 din 24 ianuarie 1958. 249. G. C{LINESCU, Despre biografie, ]n Contemporanul, nr. 4 din 31 ianuarie 1958.

Via\a lui Mihai Eminescu

357

250. G. C{LINESCU, Realistul =i fantastul, ]n Contemporanul, nr. 5 din 7 februarie 1958. 251. G. C{LINESCU, Baletul de la Leningrad, ]n Contemporanul, nr. 6 din 14 februarie 1958. 252. G. C{LINESCU, Castanul replantat, ]n Contemporanul, nr. 8 din 28 februarie 1958. 253. AUREL VASILIU, Bucovina ]n via\a =i opera lui M. Eminescu, Cern[u\i, 1943. 254. GH. UNGUREANU, }ndrum[tor, ]n Arbivele Statului, Ia=i, I, Ia=i, 1947. 255. MIRCEA +TEFAN, Mihai Eminescu, revizor =colar, Buc., Ed. de stat didactic[ =i pedagogic[, 1956. [Excelent studiu, neaduc`nd din punct de vedere biografic nimic nou peste documenta\ia noastr[.] 256. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribi\ii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Buc., Ed. Acad. R., 1962 [necitat de noi, dar folosit ]n unele detalii]. 257. Postfa\a la edi\ia a III-a a acestei c[r\i, Buc., 1938. Pentru ]nlesnirea cercet[torului am dat dup[ fiecare articol sau studiu =i cota Bibliotecii Academiei R.(B.A.R.), pentru ceea ce am consultat acolo. Pentru revistele [P = Periodice] mai des utilizate, d[m mai jos cota o dat[ pentru totdeauna: Adev[rul (P. IV. 571), Adev[rul literar =i artistic (P. IV. 5517), Arbiva, Ia=i [A. D. Xenopol] (P. I. 184), Convorbiri literare (P. I. 20, II), Diminea\a (P. IV. 1557), M. Eminescu, Ia=i, 1903 (P. I. 1721), Familia, Pesta (P. II. 155), F`nt`na Blanduziei (P. IV. 489, III), Flac[ra (P. II. 3053), Glasul Bucovinei, Cern[u\i (P. IV. 4716), Junimea literar[, Cern[u\i (P. I. 1643, II), Literatorul (P. I. 697, II), Luceaf[rul (P. II. 1505), Ramuri (P. I. 1808), S[m[n[torul (P. I. 1332), Societatea de m`ine (P. II. 7401), Timpul (P. IV. 96), Universul (P. IV. 734), Universul literar (P. III. 735, IV), Via\a rom`neasc[ (P. I. 1947).

CUPRINS

APRECIERI L-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presim\i talentul, dar cu mult prea pu\in pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambi\ia ce se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune =i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publica numai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonan\e italiene, ]ncrustate de durit[\i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran\[ de judecat[ =i facilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezen\a unui nou talent, d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[. La baza acestei atitudini am ]n\eles de la ]nceput c[ se g[sea dorin\a legitim[ a afirm[rii ]n independen\[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[ reac\iuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin libertatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[ o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`\iva ani d. C[linescu =i-a c`=tigat situa\ia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independen\ei sale, dar chiar =i susceptibilit[\ii ei. Anul trecut, cu prilejul ini\iativei unei reviste de a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cu un studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evolu\iei activit[\ii mele critice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civiliza\iei rom`ne moderne, adic[ p`n[ ]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[\ilor dogmatice de p`n[ atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[ obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprind din amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cut pl[cere, nu numai prin inten\ii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planul crea\iunei artistice. Nu e ]n obliga\ia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-se la acela=i obiect al forma\iei mele spirituale, unele din paginile acestor memorii con\in de la sine =i punctele de interferen\[ =i cele de ]ndep[rtare ale atitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabilul s[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar,

Via\a lui Mihai Eminescu

359

sus\inut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[ care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitatea construc\iei de arborescen\e ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]n organisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urin\a cu care se mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea, sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[ putem prevedea dac[ aceste dou[ fiin\e vor intra ]n conflict sau se vor armoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de crea\ie critic[ pe un plan ]n care situa\ia de fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[\i restr`nse =i satisfac\ii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se va pune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[\ii mele, c[ci nu este exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastre literare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropieri sau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiin\a acestui horoscop. Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu — 2. G.C[linescu, ]n vol. Memorii. Textele alese =i postfa\[ de Nicolae Balot[, colec\ia “Arcade”, Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170—172. Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[r\i de ea. O \in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentru faptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imaginea ce =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuse\ea limbii =i a stilului — =i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]n\elesul pe care, cu exces de modestie, autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfa\a sa. Mirarea mea — c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprim aici — este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[rea irealizabil[ ]n condi\iile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici, pe mas[, dinaintea mea. Cartea dlui C[linescu ]\i ]mbog[\e=te cuno=tin\ele despre Eminescu, ]\i d[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi — te ]nc`nt[ ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de crea\ie, =i ]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti. Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicat p`n[ ast[zi lui Eminescu. [...] Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte, este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Este con=tiin\a ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurile literare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai pu\in am fi putut avea critic[ literar[.[...]

360

G. C[linescu

Acum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescu e acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[. D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[ cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber de orice alte considera\ii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tii dinainte — dup[ “=coala” din care face parte scriitorul din titlul articolului s[u — c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[ precupe\easc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogii copioase pe scriitorul din tab[ra sa. Iar cu Via\a lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[, =i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...] D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavul lor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esen\ialul =i caracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multe izvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =i prin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dlui C[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu =i tot ce =tie numai d-sa — combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]n imaginea unui om. [...] Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =i nesiguran\a m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D. C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nici numai ca istoric literar, ci =i — mai cu seam[ — ca psiholog. +i desigur =i ca estetician =i critic. [...] D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[r\ile, metodic — a= fi tentat s[ spun: strategic —, ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul, personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...] Cartea dlui C[linescu nu este o colec\ie de locuri comune, de idei r[suflate, ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[, =i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergen\a. Afar[ de asta, Via\a lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explica\ii, este realizarea concep\iei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil ca doi oameni s[-=i fac[ aceea=i “idee” despre un om, despre un eveniment =i chiar despre un simplu obiect ne]nsufle\it. Exist[ tot at`\ia Napoleoni, tot at`\ia Victori Hugo, c`\i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`tea Vene\ii c`\i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeauna tot at`\ia Emine=ti c`\i cercet[t[rori se vor mai ivi. +i consider ca o datorie fa\[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiec\ii. +i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[\ite — ]ntruc`t

Via\a lui Mihai Eminescu

361

obiec\iile de concep\ie pot fi ]ndrept[\ite — aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimic valoarea excep\ional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia adev[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discu\ii. P`n[ acum, dac[ nu m[ ]n=el, afar[ de rari excep\ii, n-a avut parte dec`t de laude goale =i atacuri nes[buite — un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturii noastre ]nc[ ]ncep[toare. Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu — Via\a lui Eminescu ]n vol. G. Ibr[ileanu, Eminescu, Colec\ia “Eminesciana”, Editura Junimea, Ia=i, 1974, p. 348, 349—350, 352—353, 354. Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emo\ie, apari\ia acestei magistrale lucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =i multiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnifica\ia “biografiilor roman\ate” gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrul c[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informa\ia =i spiritul critic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Via\a lui Eminescu, cu care dl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una din cele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din acele roman\ate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstitui din disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudi\ie, critic[ a textelor =i a ipotezelor, ini\iativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[ peste rume=ugul de fosfor al unei vie\i ruminat[ de soart[ =i de oameni sau, ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via\[, gra\ie licoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice. Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a lui Eminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de o devo\iune r[u ]n\eleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faune de necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situa\ie, la prima vedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[, gra\ie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra, p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Am amintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai pu\in dur, legende. Ei bine, via\a lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]n planul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]n toate direc\iile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mai recomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i la majoritatea cititorilor credin\a c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe care un coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost

362

G. C[linescu

]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disec\ie, ia caracter de simbol, =i de revela\ie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nu nesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capul lor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ prevenire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproximativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecerea de veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeile homerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[ =i geografic[, gra\ie instrumentelor de investi-ga\ie critic[ ajunse la a=a de mare perfec\ie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ se petreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprinde de pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin\[, a adev[rului. Referindu-se la pletora acelor “eminescologi”, me=teri ]n confec\ionarea unor documente “de colec\ie particular[“, misterioase =i pe care nimeni nu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[\ite r`nduri: “Din aceste scrisori ]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi totu=i cu suficiente argumente, gra\ie relei credin\e sau ignoran\ei numi\ilor “eminescologi”, suntem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[ greutate ]ns[?” Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe\[ se adaog[ acei fantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon al colec\ionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dl C[linescu are cuvinte de just[ apreciere: “Am comite o gre=eal[ dac[, bizui\i pe limbu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-l arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun pe socoteala copilului”. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele mai multe ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de \ar[, ]n care a tr[it Eminescu: “adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te”. Amicii poetului =i to\i cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-au defavorizat mai pu\in imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipul S[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: “Prietenii care =i-amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei sale cu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclina\i s[ ne ]nf[\i=eze via\a poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate”. Cu aceste precau\iuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[ la legend[ =i la c`t[ semnifica\ie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezele neconfirmate — optativul este ]nc[ una din rarit[\ile metodei critice a dlui G. C[linescu — ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t la reu=ita pe care o repurteaz[.

Via\a lui Mihai Eminescu

363

Din acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`nd de via\[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcat seva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =i ciorile ireven\ioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vie\ile paralele ale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laer\ianul sunt produse ale fantaziei autorilor lor — ele nu sunt totu=i mai pu\in autentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G. C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fie rezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensul vie\ii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistrala d-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utilajul critic cu care d-sa a desp[r\it gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentru misteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparen\elor =i de a fi alc[tuit imaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprins resorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, de aceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[\eni, ]n istoria literelor noastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescu a fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]nt`i =i ]nt`i, marea d-sale sinceritate biografic[. Gra\ie ei =i consider[rii f[r[ de scrupule dar cu pruden\[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene, via\a S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescu a ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea este subtilitatea cu care biograful pune ]n contribu\ie opera lui Eminescu. }n ea dl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experien\elor de via\[ =i psihologice ale lui Eminescu, =i opera\ia aceasta, artificial[ c`nd e un simplu exerci\iu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i mai documentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscre\ie, a manuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu opera publicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupra imaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremea boemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =i Junimii sunt tot at`tea revela\ii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordin psihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu. Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradic\iilor biografice, “spiritul vie\ii” lui Eminescu face ca via\a Poetului s[ apar[, a=a cum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[ independen\[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unare a soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debut publicistic =i peregrin[ri teatrale, forma\ie artistic[ =i intelectual[, probitate

364

G. C[linescu

=i ]nalt[ concep\ie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[, toate aspectele unei vie\i a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu, trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G. C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de “pesimismul incurabil” cu care Bari\iu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ pe Eminescu, scrie: “Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[ a spiritului, f[r[ consecin\e practice”. C`nd d-sa vorbe=te de “mizeria metafizic[“ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea de arbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]n\elegerii contemporane se desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin\[, parte dintr-un absurd =i ne]n\eleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omul acesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere de munc[ excep\ional[ =i de o tot at`t de excep\ional[ clarvedere social[ =i politic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznice chinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi — cu scuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G. C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[, cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care a imprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i impreca\ia pentru uzul s[u personal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare de furtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul sunt prea elocvente pentru ca s[ nu justifice concep\ia acelora, =i a dlui G. C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai pre\ios atestat biografic. Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificarea autobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[\it[. De aceea nu sunt pagini mai emo\ionate ca acelea povestind declinul lui Eminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos, un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai mult credit credin\ei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damna\ilor baudelairiani, n-a fost mai pu\in crucificat de contemporani. C[ci =i dac[ izvoarele de via\[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[ coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv. Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informa\ie, ecou, =i perspectiv[ — de tot at`tea ori te vei adresa Vie\ii lui Eminescu, fie c[ e=ti diletant, fie c[ \ii s[ te ini\iezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminesciene ne a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[. PERPESSICIUS, G. C[linescu: Via\a lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesciana, vol. II, Edi\ie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colec\ia “B.P.T.”, Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127—132.

Via\a lui Mihai Eminescu

365

Dintre confra\ii de critic[ literar[ ap[ru\i dup[ Mihail Dragomirescu, G. Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t Pompiliu Constantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu, Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudi\i propriu-zis =i totodat[ erudi\i ai impresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiin\a estetic[ a unei genera\ii. Grupa\i din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune, \inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ o alc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicat unei materii comune. O anumit[ gesticula\ie intelectual[, comportamentul personal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a particulariza o personalitate, ]i zicem “stil”, i-a desp[r\it tipologic. [...] Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregul at`t fa\[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privin\ele, biografic, socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[, impetuoas[, curg`nd ]n direc\ii multiple =i chiar opuse pe spa\ii mici, p[r`nd de aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direc\ia de curgere pe spa\ii mari, energie decis[, prin debit =i violen\[, s[ inunde regiuni oric`t de cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legea moral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune ca for\[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care \inte=te =i ajunge temperamentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[ =i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilul cantit[\ii. }n limitele monumentalului, afirma\iile critice, intui\iile, impresiile, asocia\ii, disocia\ii, referin\[ erudit[, paradoxul, ra\ionamentele, sofismele =i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc, se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-o impun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticul acesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i un filozof, se ]nf[\i=eaz[ ]n condi\ia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole. Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le cople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[ imagine se poate ob\ine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere cel mai ]nalt. [...] Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[\ii, ]n vol. Bibliografia literar[ rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Edi\ie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu, Colec\ia “Biblioteca critic[”, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339, 341—342.

366

G. C[linescu

G. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ produc\ia ]n aceast[ direc\ie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. “Una din calit[\ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptarea stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu, r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[ imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu. (Limba aici e un mijloc de crea\ie a vie\ii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[, analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare, aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turi de Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. De altfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toate caracterele scrisului s[u. Pu\ini oameni cunosc care s[ =tie exprima, direct ori “figurat”, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligen\ii =i imagina\iei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observa\ii fine justificate prin considera\ii teoretice subtile”. (G. Ibr[ileanu). Romanul Enigma Otiliei “este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =i cu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =i de ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excep\ional creator epic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuan\e, ]n acela=i timp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n func\iune...; impresia de realism, de experrien\[ treptat[, a=a cum o imprim[ via\a, cu sinuozit[\ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. O scen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanul rudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri, ]n a=teptarea mor\ii, cu lini=te =i satisfac\ie, este de un relief =i de o exactitate psihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ este avari\ia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa\[ de spectacolul sobru, uman, de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ este lupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovial de escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multe fronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupule. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambi\ia de a fi informat, m[sluitor de situa\ii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ se a=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[ se desf[=oar[ ]n ample evolu\ii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tip de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul ]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]nt`ia m`n[ ale epicei noastre urbane” (Pompiliu Constantinescu). “G. C[linescu a scris... romane,

Via\a lui Mihai Eminescu

367

d`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic” (+. Cioculescu). +un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): “Una din calit[\ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=te de biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil” (T. Arghezi). G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376—377. Autor ]nt`i a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n \[rile rom`ne ]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim aten\ia prin Via\a lui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neroman\at[, ]n caden\[ de poem epic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[, ]ntemeiat[ pe documentul esen\ial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =i un amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrul fizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[, ini\ial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sintetice privind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntregiri ]n privin\a culturii poetului =i descrierii operei. Contribu\ia esen\ial[ const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor eminesciene, multe scoase la iveal[ ]nt`ia oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecut[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Via\a lui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei, ]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[ specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[, ]n erudi\ia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucit compendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu (1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timp prin abunden\a am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploarea analizelor =i fine\ea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiile sistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]n Principii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, el concepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca pe o epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem determina capacitatea de crea\ie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na\ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care ]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contemporan[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-

368

G. C[linescu

nea\[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigur periodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ nu mai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucite scriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea literaturii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai la noi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, de proteste violente, de acuza\ii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi. Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat ]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o edi\ie nou[ cu numeroase adaosuri la monumentala edi\ie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai ]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ o singur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturii spaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, romantism, baroc, nu curente, ci stiluri de crea\ie, tipuri ideale, inexistente practic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =i rezum`nd minimal, “clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni =i chinuit de probleme, barochistul e gratuit”). Substan\ial sub aspect teoretic este =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face un inventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completarea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri despre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal ]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ a mizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al lui Giuseppe Baretti); Studii =i conferin\e (1956) =i Estetica basmului (1958) completeaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar. Autorul Vie\ii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...] Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cu ne]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construc\ie artificial[, de exemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate, nici de imagina\ie, nici de ]nfiorare real[ ]n fa\a universului, relev`nd un destin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscen\e eminesciene =i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se individualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ metamorfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd latura lor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percep\ia microcosmului, reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emo\ia v`rstelor, facerea =i desfacerea, pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incontestabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[ latur[ a crea\iei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...]

Via\a lui Mihai Eminescu

369

Nu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau calea neturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea (1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cu reconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezentate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenarii pentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului de Istorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...] Cronicile optimistului (1964) au un con\inut foarte variat, sunt mici eseuri literare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast, esen\a realismului, pathos, fantezia naturii, perfec\iune ]n art[, dans, joc, chestiuni de limb[, art[ =i via\[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradic\ie). }n cea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil =i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un deceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, crea\ia literar[. Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i suflet —Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294—295, 297, 298. Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-a dat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...]. Voca\ia lui ]n aceast[ direc\ie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile de specialitate. Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, ca Lovinescu (Via\a lui Mihai Eminescu, 1932, =i Via\a lui Ion Creang[, 1938, sunt reconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o inten\ie de roman\are, bazate pe documente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescu v[dea o extraordinat[ putere de insufle\ire a oamenilor =i faptelor de care se ocupa. Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...] ap[rea sim\itor corectat[ de ]nclina\ia sainte-beuvian[ a descoperirii caracterelor ]nd[r[tul operelor =i a descrip\iei lor ]n complexul determin[rilor socialistorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu o admirabil[ intui\ie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiin\a scriitorilor, individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lume concret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-a spus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Fran\ei, a=a cum Balzac d[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face un lucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de “crea\ie” e fascinant[

370

G. C[linescu

=i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fi asemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[ cu o neobi=nuit[ for\[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural. [...] Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[ nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ inten\ie programatic[ a ei. [...] Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizare clasic[. E bine mai ]nt`i s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n genere marea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re\ ]n romantism, baroc — spune el — apar\ine tot \inutei clasice”. [...][...] G. C[linescu este un autor modern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experien\ei f[cute, pe care n-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, dar patosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim\ autoanalitic. [...] Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificarea caracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584— 585, 600, 603. Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: “atuncea c`nd”; de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i. Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei. Student fiind, ]nt`ia oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dic\ia lui detot ciudat[. Cuv`ntul lui era aidoma unui glon\ cu aripa de fluture. G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger. A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorin\a luptei =i din absen\a unui du=man mai du=m[nos lui, sie=i. }l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar. Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat. Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142—143. [...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o voca\ie critic[ (e o calitate de seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, de locul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[.

Via\a lui Mihai Eminescu

371

Mai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu la G. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fond dec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]n abunden\a epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[ ]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din =apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de litera\i de voca\ie, calofili angaja\i (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce promoveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poate cel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie. G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare: un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destin propriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascentist?). Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exact motivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istoria literaturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnifica\ie, veritabilul “compendiu” la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezelor istorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[\i ale criticii c[linesciene, toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescu se desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale omenirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n produc\ia noastr[ local[, cu un irezistibil elan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ a Apropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al lui Paul Zarifopol s[ fi fost denun\at de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[ at`ta pruden\[ fa\[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor — exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insa\iabil cu ingenuitate —, G. C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiective ale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[ la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic, romantic =i baroc; =i se ]n\elege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extrem de impure fa\[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre cele trei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole — forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu e uneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[\ile sale critice din Istoria literaturii, care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste, niagarice, at`t de personale — =i chiar de aceea extrem de interesante pentru cel care poate p[stra distan\a fa\[ de imensul material critic c[linescian. C[ci

372

G. C[linescu

dac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori ]nso\it fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasul s[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziunea istoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a crea\iilor beletristice rom`ne=ti, numeroase intui\ii critice cuceritoare, nea=teptate, savuros penetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G. C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importante opere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cerea cu care genera\ii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantôme, pe Benvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz. G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operele sale de interes istorico-monografic — de pild[ monografiile ]nchinate lui Eminescu =i Creang[ — a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, un Hasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[ a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene, printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebi studiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini care din p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necenzurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie — ]nt`mpl[tor purt`nd titlul de Principii de estetic[ — G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a se opri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizele sale, oric`t de vivace curgerea de abstrac\iuni din Universul poeziei. A=a se face c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spiritului spaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante. G. C[linescu zice: “cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric”; pe de alt[ parte, el sus\ine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condi\ionat de criticul estetic. De aici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a nara\iunii, a voca\iei epice — =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acest pas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prin literatura rom`n[ “de la origini p`n[ ]n prezent”. Mai ]nt`i s-a plecat ]ns[ asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasici fundamentali fa\[ de care s-a sim\it atras prin caracterul de elementaritate =i de haos din existen\a lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cu m[re\ apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, prin con=tinciozitatea informa\iei, prin inteligen\a obiectiv[ a interpret[rii documentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare “=tiin\ific[“ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept “academic[“, de=i nu e deloc \eap[n[, ci numai calm[), Via\a lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator

Via\a lui Mihai Eminescu

373

prin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut ]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin\[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=at de litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[ c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Via\a lui Ion Creang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via\[ =i oper[ este posibil[ la acest autor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorul unor elemente documentare strict materiale: “Dar mai ales ]ncepu s[ m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiu afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[ mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[. H`lpavul care ]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu din\i de fasole =i barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de “f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac” ca adev[rat “rom`na=” f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu “z[moreal[“. El nu se-ncurc[ asemeni boierilor sfriji\i rup`nd cu degetele-i groase picioarele sub\iri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[ ]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron\[ie racul strivind cojile afar[ cum arunc[ r`=ni\a pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare, cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor =i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului ]nsp[im`ntat =i \ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghi\ind c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi\[ de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n fa\a unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi cu alt[ cofi\[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[ fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin. Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o \[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oi fier\i, gron\[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te mul\umit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapul pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam\, la m`n[stire, str`nge bure\i =i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre a nu i se ]mpu\ina por\ia, apoi to\i afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[ chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duce b[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numai acas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. «La mas[ Creang[ nu

374

G. C[linescu

m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iar pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n br`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[»”, C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru mai buna ]n\elegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nu reu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observa\iile sale asupra limbii lui Creang[ — ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale — sunt pertinente. Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi, lipsite de un comentariu revelator. Judec[\ilor prea constatative ad[og`nduli-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fructuoase r[m`n p`n[ azi considera\iile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }n fond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: “Limbajul acesta e pitoresc de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a de colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i \[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care to\i eroii aproape nu mai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul pove=tilor” sau “}n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observa\ia nu e psihologic[, ci e etnografic[“. Spre deosebire a=adar de Via\a lui Mihai Eminescu, ]n Via\a lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar ]n subtextul biografiei lui.[...] Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el un halucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian. Spre a intra ]n Via\a lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat: “Moldova, Bistri\a =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pere\ii ]nal\i ai mun\ilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri din\ate trec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[ maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul ]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[\i fantastice de piatr[, =i r`ul trece printre pere\i de st`nc[ apropia\i ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii =i ienuperii se ca\[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor. P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese totul, f[c`nd \inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drep\i =i crestele a=a de multe ]nc`t cea\a se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curg peste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =i spume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inuind prin rotocoale neregularitatea fundurilor”. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar

Via\a lui Mihai Eminescu

375

materia ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[ ]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare sau monstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitele realismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectele grandioase \`=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Via\a lui Mihai Eminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani, de sute de ori s-ar fi modificat structurile — f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul —, ]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u, italienisme, fran\uzisme, crea\ii proprii; el se complace printre cuvinte in statu nascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[; informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiin\a informului drept component[ a pl[cerii. Apeten\a concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete: “Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[rului poetului ]nchipuie cu fastuoas[ fine\e decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate” (coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[ uneori asemeni lichidelor grele: “Falsa ceremonie de polite\e, desc[rc[tura de citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[ge\i ]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ de la ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[ la plesnire, fac pozi\iile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un oprobriu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelul artei” (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G. C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile for\ate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce e pe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textele similare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu caracterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al lui Pompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imita\ie din cele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[, ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu a preluat =i asimilat, din crea\ia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri, de la atitudinea stilistic[ la concep\ia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tabla de valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ \inem seam[ de domolirea contradic\iilor =i inadverten\elor flagrante din critica foiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mai riguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent). Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Editura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 87—89, 95—97, 104—106.