38 0 48KB
Cartea nuntii
de George Călinescu
George Calinescu a trait intre anii 1899 si 1965 si este o personalitate plurivalenta a culturii romane, de formatie enciclopedica, tipul scriitorului total: critic si istoric literar, eseist si estetician, prozator si poet, dramaturg si publicist. „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” este o lucrare monumentala, unica nu numai pentru opera sa, ci pentru intreaga literatura romana, o creatie „de geniu, care nu apare decat o data pe secol si poate o singura data intr-o cultura”. Prin aparitia primului sau roman, „Cartea nuntii”, in 1933, George Calinescu a anulat ideea lansata de Titu Maiorescu, si anume ca un critic literar este incapabil sa scrie proza de fictiune. Titlul romanului defineste latura lirica a acestuia, ce are ca tema centrala eternul sentiment de iubire ce se manifesta reciproc intre tanarul proaspat doctor in litere, Jim Marinescu, si absolventa de liceu Vera Policrat, si care se implineste prin casatorie. In fond, primul roman calinescian repeta eterna poveste de dragoste dintre doi tineri, care poate simboliza, prin opozitie cu esecul erotic al matusilor celibatare, o izbanda a schimbarilor innoitoare in evolutia societatii. Tema romanului ilustreaza, in principal, implinirea in plan erotic a cuplului erotic Jim Marinescu si Vera Policrat, apoi o radiografie a scolii romanesti in perioada interbelica, in care accentul cade pe relatia profesor-elev. Nu in ultimul rand, cartea reliefeaza, prin contrast, societatea moderna in plin proces de civilizare ce invinge definitiv colectia de babe ramolite si fete batrane sterile din „casa cu molii”. Romanul „Cartea nuntii” de George Calinescu are o insuficienta substanta epica, fiind structurat pe trei planuri care se intrepatrund si se determina reciproc. Primul plan priveste „poemul iubirii” si casatoria lui Jim cu Vera, al doilea plan captureaza imaginea scolii romanesti, relatia profesor-elev in perioada interbelica si, in sfarsit, aceeasi epoca istorica este ilustrata din punct de vedere al reinnoirilor, civilizatiei si progresului in plan social, economic, tehnologic.. George Calinescu este un narator omniscient, ce stie totul despre personaje, emite aprecieri asupra lor prin naratiunea la persoana a III-a, conturand adevarate caractere, „intr-o unitate canonica”. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese si trasatura de roman obiectiv. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, deschis, acela al caselor, strazilor, locurilor concrete din Bucuresti si unul imaginar, inchis, prin care se contureaza trairile interioare si gandurile personajelor. Romanul este structurat in douazeci de capitole, fiecare purtant un titlu sugestiv pentru continutul acestuia, de la „O sarutare in tren”, ca simbol esential al sentimentului de iubire si terminand cu „Facerea lumii”, sugerand perpetuarea speciei uname, prin „facerea” altei lumi, innoitoare si moderne care sa se inalte pe ruinele celei invechite. Opera literara incepe prin relatarea detaliata a starilor provocate personajului principal, Jim, de disconfortul calatoriei cu trenul: tehnica detaliului inregistreaza aspectul canapelelor, mirosul incins si atmosfera sufocanta din compartiment, aceasta descriere constituind si incipitul romanului. „O sarutare in tren” deschide romanul „Cartea nuntii” pentru a face cunostinta cu personajele principale. In primul capitol ne este prezentat Jim, un baiat ce se intorcea de la casa parinteasca cu trenul. Acesta se aseaza pe locul lui de langa fereastra din compartiment si incepe sa priveasca pe geam. La un moment dat, el zareste in compartiment o fata tanara, care statea pe
fotoliul din fata lui. Dupa putin timp, fata a vrut sa deschida mai mult geamul compartimentului, dar nu reusi. Vazand-o, Jim se ridica si deschide mai mult geamul, atingand si mainile fetei. A doua zi, cand trenul a ajuns la Breaza, tanara vru sa inchida geamul, deoarece se facuse frig. Jim se repezi s-o ajute, si cand s-a intins sa inchida geamul o saruta pe fata. In scurt timp trenul ajunse in Gara de Nord unde Jim coborî. „Casa cu molii” este titlul celui de-al doilea capitol si numele locuintei in care traia dintotdeauna familia tanarului Ion Marinescu, zis si Jim. Ajuns acasa, in strada Udricani, acesta observa ca toate usile si cercevelele erau schimbate, dar totusi mancate de molii. Dupa ce este intampinat la poarta de batrana servitoare, „baba chiva”, se instaleaza intr-o camera plina de praf, cu mirosuri de mucegai, iar in aer se simtea seara un miros imbietor de „regina-noptii”. Toate femeile care locuiau in acea casa: baba Chiva, tanti Magdalina (mama lui), tanti Ghenca, tanti Fira, tanti Mali, tanti Agepsina si tanti Caterina (soţia domnului Popescu) strângeau toate vechiturile si le păstrau în lăzi vechi, ceea ce nu-i placea deloc lui Jim. Jim nu se prea inţelegea cu nici una dintre femei, nici măcar cu mama lui cu care mereu se contrazicea şi se certa. Ceilalti doi membri ai familiei erau barbati: Silivestru –frate cu „batranele”- si dom’ Popescu –sotul Caterinei. In urmatorul capitol, Jim -infometat- intra intr-o camera mare unde gaseste o masa cu 10 tacamuri. Apoi, cheama pe toata lumea la masa si astfel isi reintalneste toata familia. „Lola , Dora si Medy” aduce in centrul subiectului cealalta lume a epocii, tineretul, reprezentat de cateva personaje asezate de naratorla polul opus fata de batrane. A doua zi, Jim s-a trezit mai devreme, apoi a plecat cu maşina lui mică, în oraş. Ajuns în dreptul unei cabine telefonice, acesta o sună pe o foarte bună prietenă, Dora, care îl invită la Lola la ora patru unde va veni si Medy (altă prietenă a lui). Tanarul s-a distrat împreună cu cele trei fete, fiind foarte bucuros să le vadă, dar la un moment dat s-a întrebat dacă nu cumva acestea îl iubesc. Al V-lea capitol, „Oracolul lui Bobby”, ilustreaza cel de-al doilea plan al actiunii ce prezinta relatia profesor-elev, comportamentul liceenilor, atitudinea cadrelor didactice, precum si cateva aspecte specifice procesului de invatamant din scoala romaneasca, in perioada interbelica. Bobby Policrat, elev in clasa a VII-a la liceul Gheorghe Lazar, nu si-a învaţat acasa la istorie, si deoarece înainte avea muzica, spera ca în acea ora sa isi învete pentru că presimţea că Silivestru Capitanovici (rudă cu Jim; locuiau în aceeaşi casa) avea de gând să le dea lucrare. Dar profesorul de muzica l-a ascultat printre altii la ora de muzica si astfel acesta nu a mai apucat sa isi invete si la istorie. Cum se aştepta, au dat lucrare la istorie. Urmatoarea ora, Bobby nu ştia nimic, aşadar a început să copieze din carte, dar după puţin timp îi căzu cartea pe jos, iar Silivestru veni lângă el şi îi luă cartea impreuna cu un caiet din bancă după ce îi semnă lucrarea. Acel caiet era un oracol al unei colege de-a lui, pe care acum Silivestru îl citea cu interes. După terminarea orei, singurul lucru la care se gândea Bobby acum era cum să-şi repare greşeala. In capitolul „Planeta de tanar”, Bobby s-a gandit sa o trimita pe sora sa, Vera, la Silivestru dupa oracol si sa isi ceara scuze in numele lui. Iesind din curte cu masina, Jim se intalneste cu Vera, care venea sa vorbeasca cu Silivestru. Acesta o ajuta pe Vera in discutia in legatura cu Bobby si apoi o conduce acasa cu masina. Apoi ii propune sa se mai intalneasca. Jim totusi se gandea sa aleaga intre Lola, Dora si Vera. Cei doi tineri, Jim si Vera, dupa ce s-au intalnit si plimbat au ajuns sa se cunoasca mai mult, asadar se imprietenesc, ba chiar incep sa se placa. In capitolul „O partida de natatie”, Lola, Dora si Medy il invita pe Jim la Constanta la o partida de natatie. Cand Jim credea ca Dora ii va spune ca il iubeste, aceasta ii spune ca este logodita, ceea ce-l face pe tanar sa ramana fara cuvinte, iar acum el avea impresia ca o iubeste pe Lola. In capitolul „Pitia modernă şi căile soartei”, tanti Magdalena le ghicea surorilor ei in carti si se tot certau pe tema destinului fiecaruia, cat timp Jim se tot gandea la ce s-a intamplat la Constanta si la Vera cu care trebuia sa se intalneasca mai tarziu.
In capitolul „Ce are Vera noastra?” , pe fata Verei si in comportamentul ei apar semnele iubirii, care o tulbura si o aduce intr-o stare de inconstienta. Ea se indragosti atat de tare de Jim, incat nu iesea din casa si nici parintii ei nu stiau ce se intampla cu ea. Era bucuroasa cand se intalnea cu el, dar totusi exista teama de a fi certata cand ajungea acasa. Insa Jim o convingea mereu sa se reintalneasca. Vera si Jim se intalneau aproape in fiecare seara, dar el nu voia sa faca primul pas inca, deoarece nu stia ce simtea fata la momentul acela pt el. In capitolul zece intitulat „Eros asiatic” are loc un pas important in viata Verei si a lui Jim. Acesta, mai tarziu, afland ca si Lola urma sa se marite cu un ofiter, se hotaraste sa o ceara in casatorie pe Vera, dar numai dupa ce o intraba daca il iubeste sau nu. Bucuroasa, fata accepta. In urmatorul capitol, „M-me Policrat et C-nia”, cei doi pleaca spre casa Verei, unde aceasta ii face cunostinta tanarului cu mama sa care era foarte bucuroasa de prezenta lui. Apoi, au intrat in odaie, unde Jim si doamna Policrat vorbeau si faceau pregatirile de nunta. Dupa putin timp a venit Camelia si Emil Protopopescu, fiica si ginerele doamnei. Acestia, auzind vestea cea mare, ii felicita pentru pasul facut. Dupa ce au facut cunostinta cu Jim si dupa ce au mancat, Vera ii arata acestuia odaia ei. Mai tarziu, dupa aceasta discutie, toata familia il conduse pe Jim pana la usa. Plecand acasa, tanarul se simtea ca intr-un vis, amestecandu-si in mintea lui cele inatamplate. In capitolul „Marele Divan”, Jim isi facea planuri pentru casatorie si era foarte entuziasmat ca in sfarsit gasise persoana potrivita pentru el. Prin casa lumea se certa deoarece Silivestru vroia sa se casatoreasca cu o colega de serviciu, iar Lisandrina cu un barbat la care tinea mult. In momentul in care Jim a venit sa-i anunta de nunta sa cu Vera, cearta se iscase mai tare. Mama sa era suparata ca nu o instiintat-o dinainte si pe ea in legatura cu logodna lui lui ca sa-i poata da un sfat bun si de folos. In capitolul „Nelinisti prenuptiale”, Jim ii pune pe deget Verei inelul, spunandu-i ca de acum incolo este numai a lui si el este numai al ei. Aceasta se bucura mult, apoi se intinsera in pat si incepusera sa faca planuri de nunta, apoi sa vorbeasca de dragostea lor si de alte „nimicuri”, cum le numeau ei. Spre seara si-au povestit unul altuia cum au ajuns sa se iubeasca. In capitolele urmatoare se ilustreaza pregatirile de nunta, precum si gandurile indragostitilor. Dupa nunta religioasa, cei doi impacheteaza, apoi pleaca in luna demiere catre Brasov. Intre timp, din cauza singuratatii, Silivestru se sinucide. Ultimul capitol al romanului, intitulat sugestiv „Facerea lumii”, ilustreaza implinirea erotica a cuplului ca evolutie sociala, progres si civilizatie, care poate simboliza, prin opozitie cu esecul erotic al matusilor celibatare, o izbanda a schimbarilor innoitoare, „facerea” altei lumi. Reveniti la Bucuresti, viata lor se schimba total si surprinzator. Jim gasi plicul de la Silivestru si hartiile din plic pe care scriau ca toate casele din curte erau ale lui si ale Verei. Batranele au rupt orice legatura cu tinerii si s-au mutat cu toate lazile si lucrurile vechi „in casele din fund”. Jim si Vera, respectand si bucurandu-se de ultima dorinta a lui Silivestru, au reamenajat casele in stil modern, ele fiind „case noi, pentru oameni noi”. Finalul romanului este unul fericit si deschis, caci Vera este insarcinata, iar iubirea dintre cei doi soti implinita. Ion Marinescu, zis si Jim, este tipul tanarului modern si monden al perioadei interbelice din Bucuresti. Regasim in roman si pasaje ale caracterizarii directe a acestuia, cand se evidentiaza portretul sau fizic: tanti Fira il considera inteligent si frumos –„Destept esti, Jim! […] Frumos esti, Jim!”-, trasaturi pe care si Vera le admira cu entuziasm la sotul sau –„Ce frumos e –se gandea ea sincer- ce puternic, ce linistit e si ce privire agera are!”-. Simtul umorului, firea vesela si deschisa sunt trasaturi ce reies indirect, din atitudinea si vorbele acestui personaj cu mult sarm. De pilda, atunci cand o suna pe Dora pentru prima oara dupa ce s-a intors de la Paris, vorbeste ca spicherita de la postul de radio, transmitand „salutari de la Jim prin doza electromagnetica!”.
Jim are o personalitate puternica, socoteste ca numai el decide cum sa-si construiasca viata, cu cine sa se insoare si cum sa-si intemeieze o familie, datoria sa fiind numai aceea de ainstiinta familia: „Ce folos ar fi fost sa stii dinainte ceea ce in nici un caz nu poti impiedica daca vreau eu? Te informez numai, ca sa fii in curent cu starea mea civila, sa nu cumva sa uit! […] Am intrebat-o numai pe ea si apoi am comunicat hotararea parintilor, cum fac si aici, asa ca o curiozitate care poate sa va intereseze! Prin urmare, s-a terminat!”. Romanul „Cartea nuntii”, ca si urmatorul –„Enigma Otiliei”-, reuneste trei teme interesante pentru umanitate – iubirea, familia si societatea – prezentate realist si obiectiv, naratorul omniscient si omniprezent reusind sa transmita o radiografie realista a mentalitatii si structurii societatii interbelice. Romanul iubirii este reprezentat, in principal, de dragostea idilica, lirica, dintre Jim si Vera, care se construieste incet si solid, o contributie importanta avand si personalitatea puternica a lui Jim, faptul ca independenta sa l-a calauzit in afara familiei care, altfel, i-ar fi anihilat vointa, asa cum se intamplase cu Silivestru. Compozitional, „Cartea nuntii” este si un roman de familie, realizat de George Calinescu in maniera balzaciana, evidentiind ideea ca, daca relatiile intre membrii familiei sunt nocive, atunci intreaga societate, „lumea” se duce de rapa. Opera literara ilustreaza, prin contrast, obiceiuri, mentalitati, scene din lumea invechita si sufocanta reprezentata de locatarii „casei cu molii” si activitatile pline de energie si vitalitate ale tinerei generatii simbolizate, in principal, prin Jim si celelalte personaje aflate la inceputul vietii. „Casa cu molii” nu este o metafora, ci defineste cat se poate de realist atmosfera vetusta a locuintei incarcate de obiecte mucegaite, ciobite, ruginite, pline de molii, omizi si gandaci, care degaja un miros de ranced, de naftalina si de colb. Cand mostenesc casele de la Silivestru, Jim si Vera „curata locul de molii, ridicand deasupra case noi, pentru oameni noi”. Limbajul artistic anticalofil se caracterizeaza, in principal, prin tehnica detaliului, utilizata atat in descrierea caselor, a interioarelor, cat si pentru marcarea trasaturilor fizice, a imbracamintei si coafurii personajelor, constituind adesea un procedeu artistic de caracterizare. De exemplu, este descrisa fiecare camera locuita de femeile din „casa cu molii”, infatisarea fiecarui erou in parte, din imbinarea carora reiese firea sau caracteristica dominanta a personajului respectiv. „ Cartea nuntii… este romanul a doua lumi, una ultraarhaica si alta ultramoderna… Iata un spectacol cu atat mai sesizant, cu cat si contrastul e mai artistic si mai minutios studiat si care face din Cartea nuntii unul din valoroasele documente ale societatii noastre contemporane. Poezia citadina, in care dna Hortensia Papadat-Bengescu si d-l Camil Petrescu au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman ancorat puternic in inima Bucurestilor moderni”. (Perpessicius)