Geneza psihologiei ca știință experimentală în România [PDF]

Zitiervorschau

GENEZA PSIHOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ

EXPERIMENTALĂ ÎN ROMÂNIA

MARIAN BEJAT

EDITURA DIDACTICĂ

ȘI PEDAGO GICĂ BUCUREŞTI

1972

Redactor : ALEXANDRU MARCAJ Tehnoredactor : TITEL BALAIŢA Coperta : CONSTANTIN GULUŢĂ

CUPRINS

Cu v în t în ainte

.........................................................................................................

7

I n t r o d u c e r e .......................................................................................................................................... 17 PARTEA ÎNTÎI. EMANCIPAREA PSIHOLOGIEI DE SUB INFLUENŢA METAFIZICII SPIRITUALISTE.................................................... 25 Capitolul 1. Probleme de psihologie în lucrările de filozofie, antropologie şi fiziologie din România, pînă la 1860

27

1.1. Elemente de psihologie în primele scrieri filozofice din ţara noastră 27 1.2. Dezvoltarea învăţămîntului filozofic şi rolul lui în răspîndirea ideilor iluminismului ..............................................................................................30 1.3. Rolul societăţilor ştiinţifice şt al primelor periodice româneşti în popularizarea cunoştinţelor p s ih o lo g ic e ...................................... 33 1.4. începuturile învăţămîntului medical (Manuale de anatomie şi fi­ ziologie ; .Antropologii) .. . . 36 Capitolul 2. Gîndirea psihologică românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1860—1 6 9 0 ) .................................................... .

40

2.1. învătămîntui filozofic şi p s ih o lo g ic ...............................................................42 2.2. Promovarea unor idei psihologice materialiste în periodicele ro­ mâneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ; 2.2.1. Reviste şi societăţi ştiinţifice ; 2.2.2. Presa socialistă şi muncitorească ; 2.2.3. Contribuţia unor oameni de ştiinţă şi cultură la lupta pentru o concepţie materialistă în psihologie (N. Negură, Ai. Sutzu, V. Babeş, Şt. Michăilescu, A. D. Xenopol, Gh. Panu. C. Stere) 51 2.3. Preocupările ştiinţifice ale lui Tiut Maiorescu în domeniul psihologiei 91 2.4. Concepţia psihologică a lui Vasile C o n t a ...................................... 106 2.5. Contribuţia lui Ştefan C. Michăilescu la critica idealismului în p s i h o l o g i e ...................................................................................................... 125 2.6. Evoluţia lui C. Leonardescu spre o concepţie materialistă în psihologie ......................................................... ....... ......................................134

5

PARTEA A DOUA. CONSTITUIREA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ EXPE­ RIMENTALĂ IN R O M Â N I A .................................................... 151 Capitolul 3. Psihologia românească în perioada 1890—1920. Primele cursuri, primele laboratoare şi primele cercetări de psihologie experimen­ tală în R o m â n i a ........................................................................................... 153 3.1. Eduard Gruber, primul laborator şi primul curs de psihologie experimentală (Iaşi, 1 8 9 3 ) ...................................................................... 153 3.2. Un curs de psihologie experimentală ţinut de Alfred Binet în România (Bucureşti, 1 8 9 5 ) ..................................................................... 182 3.3. Contribuţia lui Nicolae Vaschide la constituirea psihologiei ca ştiinţă ..................................................................................................................... 197 3.4. începuturile activităţii lui Constantin Rădulescu-Motru în dome­ niul psihologiei : 3.4.1. Anii de formaţie ; 3.4.2. Primul curs de psihologie experimentală ţinut de C. Rădulescu-Motru la Univer­ sitatea din Bucureşti (1897—1898). Fundamentarea teoretică şi me­ todologică a psihologiei ca ştiinţă autonomă („Problemele psiho­ logiei“, 1898) ; 3.4.3. înfiinţarea laboratorului de psihologie expe­ rimentală de la Universitatea din Bucureşti (1906) . . . . 215 3.5. Doi psihologi uitaţi : Dimitrie C. Nădejde şi OtiliaVlaicu . 236 3.6. Contribuţii psihologice ale unor savanţi români din ştiinţele conexe (Fiziologul Ion Athanasiu, neurologul Gheorghe Marinescu, endocri­ nologii! Constantin P a r h o n ) ..................................................................... 245 3.7. Dimiirie Drăghicescu şi dezvoltarea psihologiei sociale . . . 259 Capitolul 4. Dezvoltarea psihologiei în România după primul război mon­ dial (1920—1 9 3 0 ) ......................................................................................

269

4.1. C. Rădulescu-Motru — Activitatea psihologică desfăşurată la Universitatea din B u c u r e ş t i............................................................................ 270 4.2. Florian Ştefănescu-Goangă — înfiinţarea primului institut de psi­ hologie din România, Universitatea din Cluj (1922) . . . 281 4.3. Mihai Ralea — începuturile activităţii sale didactice la Uni­ versitatea din Iaşi şi primele scrieri psihologice . . . . . 298 în

loc de

încheiere

.

S u m m a r y .......................................................... Indice de

6

nume

.

305 -‘o9

3

CUVÎNT ÎNAINTE

Preocupările privind istoria psihologiei româneşti sînt relativ recente şi sporadice. Ele au apărut, timid şi răzleţ, prin anii cincizeci ai secolului nostru. Dificultatea principală în realizarea acestei lucrări de sinteză mono­ grafică, asupra unei perioade mai întinse din istoria psihologiei româneşti (perioada constituirii ei ca ştiinţă experimentală), s-a ivit tocmai din lipsa materialului necesar unei asemenea întreprinderi, din faptul că bibliografia cercetărilor istoriografice în acest domeniu era extrem de săracă. Această împrejurare ne-a silit să întreprindem o serie de cercetări preliminare, me­ nite să umple numeroasele lacune din informaţia trebuincioasă realizării lucrării de faţă, lucrare proiectată cu peste 15 ani în urma. Unele dintre rezultatele acestor cercetări au fost publicate în diferite periodice din ţară şi din străinătate (1955—1969) sau au fost comunicate la diferite sesiuni ştiinţifice 1. Altele însă apar acum, în cadrul acestei lucrări, pentru prima oară 2. 1 Tradiţiile materialiste ale psihologiei româneşti. A doua jumătate a secolului al XIX-lea, „Rev. pedag.“, 1955 ; Un manual românesc de psihologie materialistă la sfîrşitul secolului al XIX-lea, „Rev. psihol.“, 1956 ; Cîteva date referitoare la preocupările psihologice ale lui Titu Maior eseu, „Rev. psihol.“, 1964 ; Preliminariile constituirii psiho­ logiei ca ştiinţă experimentală in România, „Rev. psihol 1965 ; Date referitoare la cursul de psihologie experimentală ţinut de Alfred Binet în România, „Rev. psihol.“, 1965 ; Contribuţii la cunoaşterea operei psihologice a lui Mihai Ralea (în colab nare), „Rev. psihol.“, 1965 ; Alfred Binet professeur à l’Université de Bucarest (în colaborare), „Rev. roum. Sei. sociales-Psychologie“, 1965 ; Alfred Binet en Roumanie (în colab.), „Société A. Binet et Th. Simon“, 1966 ; Une correspondance m édite d’Alfred Binet, „Rev. roum. Sei. sociales-Psychologie“, 1966 ; Corespondenţa lui Alfred Binet eu Titu Maiorescu, „Rev. psihol.*, 1966 ; Date inedite despre activitatea lui C. Rădulescu-Motru din timpul studiilor (la Paris, München şi Leipzig), „Rev. psihol.“, 1967 ; Une correspon­ dance inédite d’Alfred Binet, „Société A. Binet et Th. Simon“, 1969 ; Preliminariile constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală în România (Rezumatul tezei de doctorat) Bucureşti, 1970 ; Date inedite despre primul curs şi primul laborator de psihologie expe­ rimentală din România (E. Gruber, laşi, 1893), Comunicare la Conferinţa naţională de psihologie, 21—23 octombrie 1968 (Vezi Rezumatele comunicărilor) ş.a. 2 Ţin să-mi exprim aici sentimentele de gratitudine faţă de cei care s-au ostenit să citească această lucrare, parţial sau integral, recent, în actuala sa formă (M. Beniuc, A. Roşea, G. Zapan, P. Popescu-Neveanu, S. Ghiţă, P. Pufan, A. Marcu) sau cu mai mulţi ani în urmă, în 1957, într-o primă redactare (C. I. Botez, T. Herseni şi regretatul M, Ralea). Observaţiile şi sugestiile primite mi-au fost, în majoritatea cazurilor, folosi-

7

Lucrarea năzuieşte să dea o imagine a genezei psihologiei ca ştiinţă în România, urmărind-o în cadrul unei analize contextuale, al unei analize a sistemelor (systems analysis) din care face parte. Am plecat de la ideea că procesul constituirii psihologiei ca ştiinţă în România se organizează intr-un subsistem în interiorul sistemului social-cultural românesc, integrîndu-se însă în acelaşi timp şi în sistemul psihologiei mondiale. Cu alte cuvinte, avînd în vedere faptul că ştiinţele In gene­ ral — şi cele umaniste cu atît mai mult — sînt marcate, în special la începuturile lor, de contextul cultural naţional *, care constituie matricea acestora, am urmărit geneza psihologiei ştiinţifice în România, raportînd-o atît la evoluţia psihologiei ca ştiinţă pe plan mondial, cft şi la condiţiile specifice ale dezvoltării sociale şi culturale din ţara noastră. De aceea, chiar din introducere este prezentat succint contextul general (al dezvoltării psihologiei universale) la care urmează să fie raportată evoluţia ideilor psihologice din gîndirea românească. Lucrarea porneşte de la izvoare mai îndepărtate, în care ideile psiho­ logice apar doar ca implicaţii în opere cu alt caracter (filozofic, me­ dical etc.), pentru ca, pe parcurs, acestea să se purifice treptat şi' în cele din urmă sa se adune în fluviul gîndirii psihologice propriu-zise, cu problemele şi metodele sale specifice. Fiecare din cele patru capitole ale cărţii marchează o etapa bine definită din evoluţia psihologiei româneşti, superioară celei precedente. Partea I (care înglobează capitolele I şi II) este consacrată procesu­ lui de emancipare a psihologiei româneşti de metafizica spiritualistă. Capitolul L — Probleme de psihologie în lucrările de filozofie, antropologie şi fiziologie din România, pînă la 1860 — prezintă elemen­ tele psihologice cuprinse în primele scrieri filozofice româneşti, începînd cu operele lui Dimitrie Cantemir şi sfîrşind cu cele ale gînditorilor ilumi­ nişti din România (A. T. Laurian, T. Cipariu, S. Bărnuţki ş.a.) precum şi în antropologiile şi manualele de fiziologie ale vremii (Pavel Vasici, Antkropologhia sau scurtă cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale, 1830 ; St. Episcupescu, Oglinda înţelepciunii. Cunoaşterea Sineşului, 1843 etc.). Este arătat de asemenea rolul pe care l-au jucat în populariza­1 toare. De asemenea, mulţumirile mele se îndreaptă spre toţi cei care, cercetînd istoria alte r discipline (filozofie, pedagogie) şi parcurgînd diverse colecţii de periodice, au avut bunăvoinţa de a-mi face, în decursul anilor, unele semnalări utile (S. Ghiţă, I. Verdeş, O. Ionescu, T. Truţer, I. Vlad şi alţii poate, cărora le cer scuze că i-am uitat). 1 P, Fraisse arată că psihologia ştiinţifică a fost, pînă prin 1925—1930, ioane dependentă de condiţiile locale în care s-a dezvoltat în diferite ţări (vezi P. F r a i s s e, French origins o f the p s y c ho lo g y o f behavior : The contribution o f Henri Piéron, „J. hist, behav. Sei.“, 1970, 4, p. 111. Vezi şi Idem, Modèles pour une histone de la psychologi e, „Bull, psychol.“, 1968—1969, 22, 9—13, p. 540). Ulterior, după părerea sa, aceste particularităţi datorite influenţei condiţiilor locale se estompează.

8

rea cunoştinţelor psihologice : şcolile, societăţile ştiinţifice şi periodicele româneşti. Capitolul al II-lea, intitulat Gîndirea psihologică românească în a doua jumătate a secolului al XlX-lea (1860—1890), se ocupă de : climatul ideologic oglindit în periodicele româneşti ale epocii („Convor­ biri literare“, „Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, „Revista ştiinţifică“, „Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice“, „Contemporanul“ ş.a.) ; dezvoltarea învăţămîntului filozofic, psihologic şi medical ; contribuţia unor oameni de ştiinţă la emanciparea psihologiei de metafizica spiritua­ listă (medicii Nicolae Negură, Alexandru Sutzu şi Victor Babeş) ; rolul important jucat de Titu Maiorescu în dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă experimentală în România ; concepţia psihologică a filozofului mate­ rialist Vasile Conta ; contribuţia lui Ştefan Michăilescu la critica idea­ lismului clin domeniul psihologiei ; evoluţia lui Constantin Leonardescu spre o concepţie materialistă în psihologie. Partea a Il-a (cuprinzînd capitolele III şi IV) se ocupă de pro­ cesul constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală în România. încercînd să dam o imagine a eforturilor depuse de diferiţi filozofi, psihologi şi alţi oameni de ştiinţa şi cultură în vederea dezvoltării unei psihologii ştiinţifice în România, am subliniat mai ales strădaniile acestora în vederea creării bazelor teoretice şi metodologice ale dezvoltării psiho­ logiei ca ştiinţă, precum şi a bazei materiale necesare desfăşurării unei activităţi experimentale şi practice aplicative (înfiinţarea de laboratoare corespunzătoare), Capitolul al III-îea — Psihologia românească în perioada 18°,0-—1920 — este consacrat primelor cursuri de psihologie experimen­ tală ţinute în România : cursul lui Eduard Gruber (Iaşi, 1893), cursul psihologului francez Alfred Binet (Bucureşti, 1895), cursul lui Constantin Rădulescu-Motru (Bucureşti, 1897) ; primelor laboratoare de psihologie înfiinţate în România (E. Gruber, Iaşi, 1893 şi C. Rădulescu-Motru, Bucureşti, 1906) ; celor dintîi cercetări româneşti de psihologie experi­ mentala : E. Gruber studiază sinesteziile — folosind o tehnică experimentală inge­ nioasă — şi comunică rezultatele, cu deosebit succes, la primele două con­ grese internaţionale de psihologie (Paris, 1889 şi Londra, 1892). Datele sale’ — considerate, în domeniul respectiv, printre cele mai importante ale vremii — sînt prezentate elogios de Th. Flournoy, în lucrarea sa Des phénomènes de synopsie (1893) şi de W. Wundt în Grundzuge de r physio­ logische Psychologie (ediţia a IV-a). Teza de doctorat a lui Gruber — o cercetare experimentală în legătură cu luminozitatea culorilor — este publicată de Wundt în „Philosophische Studien“ (1893), în acelaşi volum în care apărea şi teza lui C. Rădulescu-Motru. Numele celor doi psiho­ 9

logi români apar în sumarul volumului alături de nume dintre care unele erau deja, iar altele urmau să devină eurînd celebre : W. Wundt, J. McK. Cattell, G. F. Lipps, E. Meumann, K. Marbe, F. Kiesow, A. Lehmann ş.a. C. Rădulescu-Motru, elev şi colaborator al lui H. E. Beaunis în primul an de funcţionare a laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889—1890), face împreună cu acesta o cercetare asupra măsurării şi memoriei timpului, rămasă inedită (pe care o va cita A. Binet în Introduction à la p s y c h o lo g ie expérimentale), Pleacă apoi să-şi continue studiile în Germania, la München, cu C. Stumpf (foarte scurt timp) şi la Leipzig, cu Wundt (1891—1893). în anii 1891—1893, C. Răduiescu-Motru lucrează în Institutul de psihologie de la Leipzig. Nereuşind însă să-l convingă pe Wundt să accepte ca temă de disertaţie o cercetare experimentală referitoare la rolul senzaţiilor musculare în inteligenţă (această temă contrazicând con­ cepţia psihologului german, după care funcţiile psihice superioare nu puteau fi studiate în laborator) — C. Rădulescu-Motru prezintă o teză de doctorat din domeniul epistemologiei (care va fi citată de H. Bergspn în cartea sa La pensée et le mouvant). în 1898 Rădulescu-Motru publică lucrarea Problemele psihologiei — un manifest dintre cele mai importante ale vremii, în care sînt expuse în mod original principiile teoretice şi metodologice ale „psihologiei ştiin­ ţifice“. C. Rădulescu-Motru demonstrează, între altele, în aceasta lucrare, că emanciparea psihologiei de metafizica spiritualistă constituie un pas important în formarea ei ca ştiinţă, înlăturîndu-se ideea neştiinţifică a independenţei psihicului de materie, dar psihologia nu poate deveni o ştiinţă autonomă, cu un obiect specific, decît printr-o a doua emancipare, prin emanciparea ei de tendinţele fiziologizante, care identifică fenome­ nele psihice cu cele fiziologice, neţinînd seama de acţiunea factorilor sociali. în această perioadă, îşi desfăşoară scurta, dar foarte bogata şi multi­ laterala activitate de cercetare, psihologul român Nicolae Vaschide, care poate fi considerat alături de psihologii francezi cu care a colaborat, A. Binet (1896—1899) şi E. Toulouse (1899—1907), printre pionierii psi­ hologiei experimentale, în această ţară. Bibliografia lucrărilor realizate de Vaschide (singur sau în colaborare) în decursul a numai 11—12 ani de activitate cuprinde aproximativ 170 de titluri, dintre care 12 cărţi, restul fiind studii, articole şi comunicări la diferite congrese internaţionale. Cercetările experimentale ale lui Vaschide (cu privire la atenţie, logica morbidă, psihologia mîinii, somn şi vise etc.) au fost, în multe cazuri, 10

confirmate de investigaţii ulterioare care au putut beneficia de tehnici perfecţionate. în acest capitol am notat încă două contribuţii experimentale. E vorba de lucrarea Munca psihică şi încercările determinării ei cantitative (2 voi., Bucureşti, 1910) a lui Dimitrie Nădejde, care publicase cu doi ani mai înainte, la Leipzig, Biologische Theorie der Lust und Unlust ;(reeditare revizuită şi adăugită a tezei de doctorat trecute la München cu Th. Lipps, în 1905), carte care se bucurase de recenzii elogioase în reviste de mare prestigiu („The American Journal of Psychology“, „Archives de psycho­ logie", „Revue philosophique“, „Revue de métaphysique et de morale“, „Wiener Klinische Rundschau“ etc.). Lucrarea Munca psihică şi încercările determinării ei cantitative, care a apărut, într-o formă revizuită, şi în limba germană : Über quantitative Bestimmung der p sy ch olo gis ch en Arbeit, Wien u. Leipzig 1912 — conţine unele date şi idei interesante, ca de pildă, cele referitoare la rolul factorilor motivaţionali, al întăririi, al sancţionării — pozitive sau ne­ gative — a rezultatelor în obţinerea unor performanţe ridicate. Cea de-a doua lucrare experimentală la care ne-am referit în conti­ nuare este studiul Otiliei Vlaicu asupra memoriei imediate (Capacité d’appréhension, rapidité d’acquisition et puissance de retention d e souve­ nirs bruts, „Année psychologique“, 1920), studiu amplu citat de H. Piéton în capitolul L’habitude et la mémo ir e din Nouveau traité de p s yc h o lo gi e ai lui G. Dumas (vol. IV, Paris, 1934). Sînt prezentate apoi contribuţiile psihologice ale unor savanţi români din ştiinţele conexe : fizioiogul Ion Athanasiu, neurologul Gheorghe Marinescu şi endocrinologul Constantin Parhon. în încheierea capitolului sînt analizate lucrările de psihologie sociala ale lui Dimitrie Drăghicescu, gînditor profund şi original, apreciat ca atare de unii dintre filozofii şi sociologii cei mai de seamă ai vremii (G. Tarde, F. Paulhan, E. de Roberty, C. Bougie, E. Chauffard, E. Fournière ş.a.) care i-au cunoscut îndeaproape lucrările, publicate în marea lor majoritate la Paris (Le pr o bl em e du déterminisme social. Détermi­ nisme biologique et déterminisme social, 1903 ; Le rôle de l’individu dans le déterminisme social, 1904 ; Le pr o bl èm e de la conscience. Etude ps ych osociologique, 1907 ş.a.). La sfîrsitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, concep­ tul de psihologie ştiinţifică este, în mod curent, identificat cu cel de psiho­ logie experimentală. Procesul de constituire a psihologiei ca ştiinţă se reducea, pentru mulţi gînditori ai vremii, la emanciparea acesteia de metafizica spiritualistă şi la transferul, de cele mai multe ori mecanic, al metodelor obiective din ştiinţele naturii. Desigur acestea reprezentau realizări importante pe calea scientifizarii psihologiei. Nesocotirea unor 11

factori, esenţiali pentru geneza psihicului uman, cum sînt factorii sociali, crea însă unele dificultăţi metodologice şi determina limitări de conţinut, împiedicând realizarea unei psihologii cu adevărat ştiinţifice. Mulţi dintre gînditorii români însă (A. D. Xenopol, Gh. Panu, C. Dimitrescu-Iaşi, C. Dobrogeanu-Gherea, Raicu Ionescu-Rion, G. Ibrăileanu ş.a.) se referă, implicit sau explicit, în numeroase pagini, la determinarea socială a vieţii psihice, iar C. Rădulescu-Motru proclamă, programatic, în 1898, necesitatea considerării factorilor sociali, alături de cei biologici, ca o condiţie sine qua non a constituirii psihologiei ca ştiinţa. Elemente de psihologie socială se găsesc în operele a numeroşi gînditori români, din această perioadă, dar preocupări sistematice în acest sens apar pentru prima oara în opera lui Dimitrie Drăghicescu (1875— 1945) şi mai tîrziu în cea a lui Mihail Ralea (1896—1964). Capitolul al IV-lea — Dezvoltarea psihologiei în România dupâ primul război mondial (în perioada 1921—1930) — analizează activitatea desfăşurată, în vederea constituirii psihologiei ca ştiinţă expe­ rimentală şi aplicată, de către Constantin Rădulescu-Motru, în cadrul Laboratorului de psihologie experimentală de la Universitatea din Bucu­ reşti şi de către Florian Ştefănescu-Goangă, în cadrul Institutului de psiho­ logie de la Universitatea din Cluj (înfiinţat în anul 1922). C. Rădulescu-Motru publică în 1923 un Curs de psihologie — lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică, putînd sta cu cinste alături de cele mai bune tratate de psihologie ale vremii. Multe dintre ideile formulate în această lucrare (ca de pildă cele referitoare la interacţiunea factorilor biologici şi sociali în psihogeneză, relaţiile dintre gîndire şi limbaj, fenomenele ele retroaferentaţie, analiza critică a fenomenologiei, behaviorismului etc.) îşi păstrează în mare măsură valoarea şi azi. F. Ştefănescu-Goangă este autorul unei valoroase cercetări experimentale referitoare la tonalitatea afectivă a culorilor (Experimentelle Unter­ suchungen zur Gefühlsbetonnung der Farben), trecută ca teză de doctorat cu W. Wundt şi publicată de acesta în „Psychologische Studien“ (1911). Rezultatele acestei cercetări vor fi expuse pe larg de G. Dumas în Nouveau traité de p s yc h o lo gi e (vol. II, Paris, 1932), de S. L. Rubinstein în cartea sa Osnovî obscei psihologii (Moscova, 1940) ş.a. Dată fiind valoarea practică aplicativă a rezultatelor sale, această cercetare experi­ mentală continuă să suscite şi azi un interes deosebit. în perioada de care se ocupă acest capitol (1921 —1930), F. ŞtefănescuGoangă publică o carte despre Selecţiunea capacităţilor şi orientarea p r o ­ fesională (1929), lucrare de informare care formulează idei avansate şi conturează probleme rămase deschise şi astăzi. Oricît de valoroase ar fi însă lucrările ştiinţifice ale lui F. Ştefănescu-Goangă, realizarea sa cea 12

mai de preţ rămîne „Şcoala psihologică de la Cluj“, acea echipă de cercetători pe care i-a format şi care-i vor continua cu seriozitate şi talent opera. Capitolul consemnează şi preocupările ştiinţifice din domeniul psiho­ logiei sociale ale lui Mihai Ralea. Volumul său Ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului (1926) conţine cîteva studii psihologice definitorii pentru personalitatea şi pentru orientarea activităţii tînărului profesor de la Universitatea din Iaşi : Formarea ideii de personalitate, Problema incon­ ştientului, Psihologie şi sociologie, Pragmatism şi psihologie etc. Lucrarea Geneza psihologiei ca ştiinţă experimentală în România se opreşte în pragul deceniului al patrulea, deoarece din momentul în care au fost create premisele dezvoltării ştiinţifice ulterioare a psihologiei (consolidarea bazelor teoretice şi metodologice, înfiinţarea unor labora­ toare de psihologie experimentală şi aplicată, bine utilate, formarea ca­ drelor de psihologi necesare pentru buna desfăşurare a activităţii de cer­ cetare ştiinţifică şi pentru aplicarea practică a datelor psihologiei moderne) se poate considera ca depăşită perioada de zămislire a ei. în deceniul al patrulea psihologia românească trece într-o nouă etapă, devenind un organism autonom, viu şi viguros, capabil de autoperfecţionare. S-a petrecut însă şi cu psihologia românească acelaşi fenomen pe care-1 remarca G. Miller vorbind de geneza psihologiei ca ştiinţă în general (pe plan mondial) : „Aproape înainte de a se fi născut complet, psiho­ logia ştiinţifică a început să evolueze şi să se răspîndească“ 1. Operele pionierilor ei — şi la noi trebuie notaţi printre aceştia Maiorescu, Conta, Michăilescu, dar mai ales Gruber, Vaschide, Motru, Nădejde, Goangă etc. — au menirea de a demonstra posibilitatea constituirii psihologiei ca ştiinţă. Spre sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, psihologia ştiinţifică era încă în România doar o simplă virtualitate. Situaţia era însă aceeaşi pretutindeni. „în vremea lui James — scrie G. Miller — afirmaţia că psihologia ar fi ştiinţă era mai mult decît o expresie a speranţei şi entuziasmului. în 1890, psihologia ştiinţifică era o simplă posibilitate“ (a possible future development) 2. „Scientifizarea“ psihologiei e un proces cu o mai îndelungată evoluţie în timp cuprinzînd şi primele decenii ale secolului nostru. Prin Gruber, Rădulescu-Motru, Vaschide, Nădejde, Drăghicescu, Ştefănescu-Goangă etc., psihologia românească din ultimul deceniu al veacului al XlX-lea şi primele trei decenii ale secolului al XX-lea îşi făurise un bun renume nu numai în ţară, ci şi peste hotare. în deceniul al patrulea, 1 G. A. M i l l e r , P sy ch o lo gy — The science o f mental life, Harmondsworth, Pen­ guin Books, (1962), 1969, p. 39. 2 Ibidem, p. 16.

13

acest prestigiu va creşte simţitor. O bună parte dintre psihologii români vor continua să publice lucrări de valoare în periodice străine de mare prestigiu : „L’Année psychologique“, „Journal of general psychology“, „Zeitschrift für angewandte Psychologie“ ş.a. Prezenţa în periodicele româneşti din această perioadă („Analele de psihologie“, „Revista de psi­ hologie“ şi „Jurnalul de psihotehnică“) a unor nume de psihologi celebri de peste hotare, ca L. L. Thurstone, G. W. Allport, H. Piéron, C. Spear­ man, F. Krueger, F. Baumgarten-Tramer ş.a., cu studii dintre cele mai reprezentative ale lor, poate fi considerată ca o dovadă a stimei acestora pentru psihologia românească. în acelaşi sens poate fi interpretat şi faptul că în 1938, H. Piéron, preşedintele Societăţii internaţionale de psihologie, propune psihologilor români să organizeze ţinerea la Bucureşti, în 1940, a celui de-al XII-iea Congres internaţional de psihologie, care din motive politice nu mai putea fi ţinut la Viena, cum fusese iniţial stabilit. (Din motive similare el nu a putut să fie ţinut însă nici la Bucureşti). Ultima parte a deceniului al cincilea va marca începutul unei noi perioade de trecere la un stadiu superior al dezvoltării psihologiei în România, prin aplicarea sistematică şi conştientă (nu sporadică şi spon­ tană ca pînă atunci) a concepţiei materialist-dîalectice şi istorice în cer­ cetarea fenomenelor psihice. Am intitulat capitolul final ai cărţii în loc de încheiere pentru a sugera ideea unei reveniri posibile asupra subiectului, pentru a-1 con­ tinua, dar mai ales pentru a nu trăda esenţa procesului istoric al evoluţiei şi dezvoltării, care nu are sfîrşit, fapt datorită căruia opera istoriografică, mai mult ca oricare alta, nu poate fi deoît o operă deschisă. Procesele petrecute în „subsistemul“ psihologiei româneşti au fost ana­ lizate controlîndu-se permanent „intrările“ şi „ieşirile“ din şi în cele două sisteme cărora le aparţine (cel al psihologiei universale şi cel al ştiinţei şi culturii naţionale), astfel încît, prin comparaţia datelor, a putut fi scos în evidenţă sporul de cunoaştere obţinut în „subsistem“, contribuţia ori­ ginală a acestuia. Datorită acestei analize s-a putut releva faptul că : 1. Psihologia româ­ nească nu a adoptat, ci a adaptat critic, a asimilat organic, creator, în funcţie de necesităţile sale specifice, realizările psihologiei universale. în acest fel ea a evitat unele greşeli şi exagerări apărute în procesul dezvol­ tării psihologiei în alte ţări. 2. Psihologii români au realizat uneori în operele lor sinteze originale ale diverselor orientări din psihologia modernă. 3. O serie de idei psihologice au fost formulate în România concomitent, şi uneori chiar înainte de a fi fost formulate în alte ţări, cu mai vechi tradiţii culturale. 4. O bună parte dintre cercetările întreprinse şi dintre ideile emise de psihologii români la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi în­ ceputul celui următor îşi păstrează interesul şi astăzi. 14

Folosind ca surse de informaţie, pe lîngă operele diferiţilor gânditori români din trecut, colecţiile ziarelor şi revistelor vremii, documente de arhivă, pagini de jurnale intime şi corespondenţă — lucrarea dezvăluie numeroase lucruri noi, complet necunoscute pînă acum şi corectează, în multe cazuri, date şi fapte consemnate greşit de biografi şi istoriografi, date şi fapte ce păreau uneori definitiv stabilite în istoria culturii româneşti. Nu este prezentat ca cert decît ceea ce a putut fi verificat prin con­ fruntarea mai multor izvoare. Atunci cind nu am avut decît o singură sursă de informaţie, am dat faptele sub rezerva verificării lor ulterioare, indicînd acest lucru şi făcînd uneori şi aprecieri asupra gradului de pro­ babilitate a exactităţii sau inexactităţii lor, în funcţie de anumiţi factori contextuali. Lucrarea nu stăruie de obicei în egală măsură asupra aspectelor acti­ vităţii celor de care se ocupă, ea insistînd numai asupra operelor lor care constituie o contribuţie directă în procesul de transformare a psiho­ logiei în ştiinţă experimentală. Mulţi dintre cei citaţi au avut preocupări multilaterale şi au dat con­ tribuţii în diverse domenii, în afara psihologiei (de exemplu T. Maiorescu în critica literară, estetică, lingvistică, logică etc. ; C. RădulescuMotru în logică, epistemologie, metafizică etc.). A ne fi ocupat de toate acestea ar fi însemnat să ne îndepărtăm mult de problema care ne preocupă şi, procedând astfel, ar fi existat riscul ca ideile psihologice să se piardă în hăţişurile unor probleme de alt ordin. De aceea, nu am făcut referinţe ia lucrări din alte domenii ştiinţifice şi filozofice sau la activităţi de altă natură (didactici, literară, politică etc.) decît atunci cînd, şi în măsura în care acestea au avut implicaţii în opera psihologică 1. Am încercat să efectuăm întotdeauna o analiza riguros ştiinţifică, scoţînd în evidenţă tot ceea ce este valoros în opera psihologică a celor de care ne-am ocupat (tema ne impunea de altfel îndeosebi acest lucru), dar nu am omis să notăm, atunci cînd a fost cazul, şi anumite limite ale gândirii acestora. Am năzuit să dăm o imagine a procesului „scientifizării“ psihologiei ro­ mâneşti, în contextul evoluţiei psihologiei universale, marcînd pe parcurs canalele de comunicaţie cu ştiinţa contemporană şi scoţând în evidenţă circulaţia ideilor (într-un sens şi în altul), în special în capitolele refe­ ritoare la Maiorescu, Leonardescu, Gruber, Binet, Vaschide, RădulescuMotru, D. Nădejde, Ştefănescu-Goangă, — capitole care conţin, după cît se pare, unele dintre contribuţiile mai importante ale lucrării noastre. 1 în unele cazuri şi atunci cînd ideile psihologice apar în cuprinsul unor lucrări cu alt caracter.

15

Am întreprins munca migăloasă pe care o cerea reconstituirea logogenezei psihologiei în România în convingerea că este o datorie a noastră, a celor de azi, să scoatem de sub colbul uitării operele înaintaşilor noştri şi să arătăm aportul acestora.la dezvoltarea ştiinţei, în împrejurările spe­ cifice epocii lor. Valorificarea critică a tradiţiilor psihologiei româneşti, în care pot fi descoperite numeroase lucruri pozitive -— uneori adevărate contribuţii la patrimoniul psihologiei universale — valoroase în general (nu numai din punct de vedere istoric), răspunde unei stringente necesităţi, căci din expe­ rienţa trecutului, cu luminile şi umbrele lui, se poate deopotrivă învăţa. Am făcut-o însă şi pentru că am considerat că unele dintre ideile profesate de aceştia în legătura cu psihologia experimentală şi cu aplica­ ţiile ei practice, păstrîndu-şi actualitatea, aducerea lor la lumină poate să mai fie încă foarte utilă.

INTRODUCERE

Preocuparea omului pentru cunoaşterea vieţii sale interioare este foarte veche. Despre ea ne vorbesc nu numai lucrările celor mai mulţi dintre filozofii din decursul a mai bine de două milenii, ci şi -majoritatea ope­ relor de literatură şi artă ale tuturor vremurilor. Viaţa psihică reprezintă o realitate, de a cărei existenţă oamenii iau cunoştinţă de timpuriu, încă de pe primele trepte ale dezvoltării socie­ tăţii umane. Necesităţile practice, legate de convieţuirea în societate, au făcut ca această cunoaştere să nu se mărginească numai la aspectul pur subiectiv al fenomenelor psihice, ci să treacă şi la observarea manifes­ tărilor lor exterioare, a modului cum se exprimă ele în conduita oame­ nilor, în atitudinile şi răspunsurile lor faţă de anumite împrejurări de viaţa. Arta şi literatura — din cele mai vechi timpuri pînă azi — con­ stituie o mărturie vie, concretă şi convingătoare despre această străduinţa a omului de a se cunoaşte pe sine însuşi şi pe semenii săi, de a descifra mobilurile interioare, psihice, ale acţiunilor şi reacţiilor lor. Artele oglindesc realitatea în imagini plastice, cu caracter tipic. Ştiinţa năzuieşte însă mai departe : la găsirea cauzelor determinante ale fenome­ nelor şi la formularea legilor după care se produc acestea. Din acest din urmă punct de vedere, viaţa sufletească, datoriţă#extraordinarei sale complexităţi, a rămas pentru oamenii antichităţii — şi a continuat să rămînă multă vreme şi pentru cei de mai tîrziu — un mister greu de pătruns : „...Omenirea studiază fenomenele psihologice, fenome­ nele vieţii sufleteşti a omului, de atîtea milenii !“ — spunea I. P. Pavlov în 1909. „Nu numai psihologii specialişti, ci întreaga artă şi literatură care rasfrîng mecanismul sufletesc al omului, se ocupă de această pro­ blemă. Milioane de pagini s-înt închinate reprezentării vieţii interioare a omului şi totuşi, nici pînă azi această muncă nu a dus la vreun rezultat, nu cunoaştem încă legile vieţii sufleteşti a omului“ h Cu toate marile dificultăţi pe care le-a întîmpinat studiul vieţii psihice, el a format, datorită importanţei problemelor sale, una din preocupările principale ale celor mai de seamă gînciitori, începînd încă din antichitate.1 1 I. P. P a v l o v , Experienţa a doua zeci de ani in studiul activităţii nervoase supe­ rioare a animalelor, Editura Academiei, 1953, p. 94—95.

17

Deşi studierea vieţii psihice — în cadrul filozofiei, care avea o ramură consacrată „sufletului“ — a început din timpuri foarte îndepărtate (cam din veacul al IV-lea înaintea erei noastre), psihologia s-a constituit ca ştiinţă de sine stătătoare foarte tîrziu, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel stînd lucrurile, psiho-logia (ştiinţa consacrată vieţii psihice) are o istorie foarte scurtă (de aproximativ o suta de ani). Afirmaţia, aparent paradoxală că „psihologia are un lung trecut, dar o istorie scurtă" — cu care îşi începea, în 1908, H. Ebbinghaus cartea sa Grundzuge der P syc ho log ie — capătă adevărata ei semnificaţie în lumina fap­ telor mai sus amintite şi a distincţiei pe care o făcea P. Guillaume (în Introduction à la p s y c h o l o g i e , 1943) între psihologia explicita (ştiinţifica) şi psihologia implicită (în literatură, artă, filozofie, precum şi în viaţa practică, în comportamentul, în relaţiile cu semenii). Dezvoltarea tîrzîe a psihologiei ca ştiinţă s-a datorat faptului că în acest domeniu strîns legat de problema fundamentală a filozofiei, lupta dintre idealism şi materialism s-a dus cu cea mai mare îndîrjire. Idealismul a frânat dezvol­ tarea ştiinţelor — şi îndeosebi a ştiinţelor despre om — consolidîndu-şi în acelaşi timp poziţiile tocmai datorită insuficientei dezvoltări a acestor domenii ale cunoaşterii. Desprinderea psihologiei de filozofie, constituirea ei ca ştiinţă 1 au loc în urma unui proces cu lungă desfăşurare în timp, care începe încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a puternicei dezvoltări a ştiinţelor naturii, odată cu apariţia şi consolidarea capitalismului. Succesele dobândite de ştiinţele naturii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea dau puternice lovituri idealismului. DaT acesta nu dezarmează şi, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reia cu şi mai mare înver­ şunare lupta, folosind însă îndeobşte vechiie-i arme : Kant şi Hegel reac­ tualizaţi. Neokantianismul şi neohegelianismul reînvie de obicei ceea ce1 1 Folosind expresiile : „desprinderea psihologiei de filozofie“, „constituirea psihologiei ca ştiinţă independentă de filozofie“, ne referim la procesul istoric de constituire treptată a ştiinţelor particulare prin desprinderea lor de filozofie, care iniţial le îngloba pe toate, ea constituind o „ştiinţă“ unică, nediferenţiată; ne referim la procesul de transformare a psihologiei dintr-o ramură a filozofiei într-o ştiinţă de sine stătătoare, parcurgînd aceeaşi cale pe care o străbătuseră înaintea sa ştiinţele naturii şi folosind metodele între­ buinţate de acestea (îndeosebi metoda experimentală). Cf. Materialism dialectic, sub red. prof. Tudor Bugnariu, Bucureşti, Edit, politică, 1964, p. 9—10 şi Tratat de psiho­ logie experimentală, sub redacţia prof. Al. Roşea, Bucureşti. Edit. Academiei, 1963, p. 11 — 12.

De o independenţă absolută a psihologiei de filozofie desigur că nu poate fi in nici un fel vorba, căci metoda experimentală nu asigură numai prin sine caracterul ştiinţific al cercetării, acesta fiind condiţionat şi de poziţia filozofică a cercetătorului, fapt demonstrat de întreaga istorie a psihologiei experimentale.

18

e idealist şi retrograd în Kant şi Hegel. Tot acum apar o mulţime de sisteme eclectice şi agnostice. Marile succese dobîndite de ştiinţele naturii în secolele al XVIII-lea d al XIX-lea au avut repercusiuni şi asupra psihologiei. Psihologia asociaţionistă a empiriştilor englezi apare sub influenţa dezvoltării ştiinţelor naturii şi reprezintă tocmai încercarea de a intro­ duce principiile acestor ştiinţe fn studiul vieţii psihice. Ideea descompunerii fenomenelor în elementele simple constitutive şi ide ea determinismului sînt introduse în psihologie şi aceasta încearcă acum să găsească atomii vieţii psihice şi să descopere o cauzalitate meca­ nică în stările de conştiinţă. Psihologia, pentru a deveni ştiinţă după modelul ştiinţelor naturii, tre­ buie să evite preocupările de ordin metafizic, privitoare la natura sufle­ tului şi să se dedice studiului fenomenelor psihice concrete, reale. Urmînd această cale, psihologia devine un fel de mecanică sufletească, în care senzaţiile, socotite ca elementele cele mai simple ale vieţii psihice, dau naştere prin combinaţiile lor variate, prin asocierile lor multiple, stărilor sufleteşti mai complexe. Ca un ecou al empirismului englez apare în condiţiile dezvoltării capi­ talismului în Franţa filozofia senzualistă a lui Condillac, iar mai tîrziu, în. Germania, psihologia lui Herbart. Condillac consideră că fenomenele psihice sînt sume de senzaţii (aşa cum corpurile fizice sînt sume de atomi) şi că întreaga desfăşurare a vieţii sufleteşti poate fi explicată prin legea asociaţiei mecanice. Herbart arată că „viaţa sufletească este supusă unor legi întocmai ca şi stelele cerului“. El militează pentru „o ştiinţă a sufletului, asemenea ştiinţelor naturii“ 1 şi socoteşte că aceasta este posibilă numai prin apli­ carea, în studiul fenomenelor psihice, a măsurătorilor şi a calculului ma­ tematic. Desigur, că empirismul englez, senzualismul lui Condillac şi opera lui Herbart constituie primii paşi spre desfilozofarea psihologiei, sub in­ fluenţa dezvoltării ştiinţelor naturii şi a transformărilor economice şi sociale din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Constituirea psihologiei ca ştiinţă autonomă impunea însă şi rezolvarea problemei metodelor de cercetare. Ideea măsurării fenomenelor psihice formulată de Herbart reprezenta deocamdată doar un deziderat. Herbart n-a izbutit să o aplice practic vreodată. în ceea ce priveşte calculele întreprinse de acesta, ele neavînd un suport propriu-zis experimental, s-au dovedit a fi sterile. Ideea posi­ bilităţii aplicării calculului matematic în psihologie a rămas însă, iar cunoscuta lege a lui Fechner care formulează un raport matematic con­ 1 Citat în îi. E b b i n g h a u s ,

Précis de psychologie, Paris, 1910, p. 10—12.

19

stant între excitaţie şi senzaţie, intensitatea senzaţiei crescînd propor­ ţional cu logaritmul intensităţii excitaţiei, este în bună parte rodul acestei idei a lui Herbart. Rezultatele obţinute în acest răstimp de ana­ tomia şi fiziologia sistemului nervos dau un impuls cercetărilor psiholo­ gice şi fac ca ultimele decenii ale veacului al XIX-lea să constituie o perioadă de mare înflorire a acestora. Succesele dobîndite în studiul fiziologiei organelor de simţ de către Johannes Müller (1830), E. H. Weber (1831, 1849) şi îndeosebi de către H. Helmholtz (1862—1867), introducerea metodelor experimentale şi matematice în studiul raporturilor dintre intensitatea excitaţiei şi intensi­ tatea senzaţiei (Fechner, 1860), măsurarea timpului de reacţie — respectiv a perioadei de latenţă a unui răspuns motric la o excitaţie senzorială —■ precum şi descoperirea fenomenului inhibiţiei centrale de către Secenov (1863), a zonelor motorii ale scoarţei cerebrale de către Fritsch şi Hitzig şi a centrului vorbirii de către Broca, în anul 1870, reprezintă (alături de multe altele)1 premisele constituirii psihologiei ca ştiinţă independentă de filozofie. Psihologia idealistă a lui Christian Wolff 2, foarte rlspîndită în Europa pînă atunci, suferă acum primele mari eşecuri. 1 Legile activităţii nervoase necondiţionate (Pflüger) ; circulaţie sangvină cerebrală (Magendie, Mosso) ; experienţele de decorticare la animale (Goltz) ; descoperirea cen­ trului auditiv al limbajului (Wernicke) ; simţul tactil (Meissner, Paccini, Von Frey, Goldscheider etc.) simţul echilibrului (Goltz ţi Flourens) ; teoria vederii cromatice a lui Hering etc. 2 C h r i s t i a n W o l f f (1679—1754), matematician şi filozof german, iluminist moderat (relormist), raţionalist, discipol şi popularizator al lui Leibniz. Concepţia eclectică raţionalistă a lui Wolff reprezenta un progres din unele puncte de vedere laţă de scolastică, faţă de gîndirea teologică a vremii. Wolff (profesor la Marburg) este de obicei considerat drept primul filozof care întrebuinţează termenul de „psihologie“. De fapt însă acest termen apare în 1590, figurînd ca titlu al unei lucrări Psychologia anthropologica a lui Goclenius şi apoi intr-un fragment posterior anului 1696 al lui Leibniz. Cf. W. S. S a h a k i a n, History o f p s y ch o lo gy . A source book in systematic p sy ch o lo gy , Itasca, 111., F. FI. Pea­ cock Publishers, 1968, p. 509—511; V. P a v e 1 c u, Drama psihologiei, Edit, ştiinţifică, 1965, p. 26 şi P. F r a i s s e, J. P i a g e t , Traité de p sychologie expérimentale, vol. I, Paris, P.U.F., 1962, p. 6 ; Wolff distinge între o „psihologie empirică“ — menită a studia fenomenele sufleteşti observabile, a le descrie şi a le clasifica — şi o „psiho­ logie raţională“ (speculativă) dedicată preocupărilor de ordin metafizic, inaccesibile observaţiei şi experienţei, cum ar fi problema originii şi a naturii sufletului, a raportului dintre suflet şi corp etc. Aceste idei sînt expuse în lucrările sale P sychologia empirica (1732) şi P sychologia rationalis (1734). Influenţa lui Wolff s-a exercitat la noi, îndeosebi în Transilvania, fie direct, fie mai ales prin intermediul wolffianului Baumeister. (Vezi traducerile greceşti: Logica şi metafizica (după Wolff) de E v g h e n i e V u l g a r i s (1776), Logica (după Baumeister) de N. V a r c o s i (1795) traducere românească făcută după Baumeister de S a m u e l M i c u, Logica adică partea cea cuvintătoare a filozofiei, Buda, 1799 ş.a.

20

De un mare succes încep acum sä se bucure lucrările filozofice ale materialiştîior vulgari Büchner, Vogt şi Moleschott. Dintre acestea, cea mai mare popularitate o cunosc operele lui Büchner : Forţă şi materie, şi îndeosebi Natură şi ştiinţă. (După cum vom vedea, aceste lucrări vor avea, alături de numeroase altele — ale lui Secenov, Bain, Richet etc. — un roi im­ portant în dezvoltarea filozofiei şi psihologiei româneşti din a doua jumă­ tate a secolului al XIX-lea.) Ridicîndu-se împotriva împărţirii psihologiei în empirică şi raţională sau speculativă, făcută de Wolff, Th. Ribot, în cunoscuta prefaţă a cărţii sale Psihologia engleză contemporană (1870), a arătat că „psihologia ex­ perimentală singură constituie întreaga psihologie, restul fiind filozofie sau metafizică, şi prin urmare în afara ştiinţei“ U Ultimele decenii ale veacului al XIX-lea constituie o perioadă de mare înflorire a cercetărilor psihologice. Se înfiinţează laboratoare destinate cercetărilor de psihologie, apar periodice, se organizează congrese interna­ ţionale. Primul laborator de psihologie experimentală a fost organizat la Leip­ zig de către W u n d t (1879), iar al doilea, de către G. E. M ü l l e r la Göttingen (1881). Puţin mai tîrziu, în Germania, vor mai fi înfiinţate încă doua laboratoare : cel de la Bonn, creat de Martius (1888) şi cel de la Berlin, creat de Ebbinghaus în 1886. Dintre toate însă, laboratorul lui Wundt joacă rolul cel mai important (Leipzigul de­ venise în vremea aceea Mecca psihologiei ştiinţifice). Numeroşi elevi ai lui Wundt s-au împrăştiat în toate colţurile lumii, difuzînd la rîndul lor ideile „experimentalizării“ psihologiei şi încercînd (mulţi dintre ei chiar reuşind) să înfiinţeze laboratoare după modelul celui din Leipzig : O. Külpe şi Kraepelin la München, Martius la Bonn, Meumann la Ham­ burg, Mach la Würzburg, Stanley Hall, J. McK. Cattell, Scripture, Titchener, Warren, Stratton ş.a. în S.U.A., Bourdon în Franţa (la Rennes), Th. Flournoy în Elveţia (la Geneva), Lehmann în Danemarca (la Copen­ haga), Kiesow în Italia (la Torino), Ed. Gruber, C. Rădulescu-Motru şi (mai tîrziu) FI. Ştefănescu-Goangă în România (la Iaşi, în 1893, la Bucu­ reşti, în 1906 şi respectiv la Cluj, în 1922), Neceaiev şi Krogius în Rusia 12, Witwiski în Polonia etc. Ritmul cel mai accelerat de dezvoltare îl cu­ 1 Th. R i b o t , La Psychologie anglaise contemporaine, tà. a 3-a, Paris, 1914, p. 23. 2 în Rusia se înfiinţează un laborator de psihologie experimentală la Moscova, sub conducerea lui I. Grote, autor al unei Psihologii a senzaţiilor (Cf. M. R a l e a. C. I. B o t e z , Istoria psihologiei, Bucureşti, Edit. Academiei, 1958, p. 484. în anii 1910—1912, G. I. Celpanov organizează la Moscova un Institut de Psihologie. Cerce­ tări experimentale de psihologie mai fac în Rusia şi V. M. Bechterev şi N. N. Lange, primul la Petersburg, unde înfiinţează. în 1907, Institutul de psihoneurologie, iar cel dm urmă la Odcsa). "W. S. S a h a t i a n , op. cit., p. 251. semnalează existenţa unui laborator de psihologie la Universitatea din Kazan (Kazan University : Rusia), înfiinţat de Bechterev în 1886.

21

noaşte psihologia experimentală în S.U.A., ţara care avea şi cel mai accelerat ritm de dezvoltare industrială. în decurs de 10 ani, din 1883, — data înfiinţării primului laborator oficial de psihologie (creat de Stanley Hali la Universitatea John Hopkins (Baltimore) — pînă în 1893, se înfiinţează în S.U.A., după datele lui Victor Henri, 16 laboratoare, în 1894, după Delabarre, există peste 20, iar în 1929, vor exista peste o sută (Garvey) h în Franţa primul laborator de psihologie se înfiinţează în 1889, la Sorbona. Acest laborator de psihologie fiziologică e condus, la început, de fiziologul H. Beaunis12, iar apoi de Alfred Binet. în 1900 Ed. Toulouse înfiinţează un laborator de psihologie patologică 3. Unii dintre gînditorii şi oamenii de ştiinţă citaţi mai sus au adus, prin descoperirile lor, o contribuţie de seamă la dezvoltarea psihologiei. în interpretarea faptelor descoperite, în concluziile lor ultime, cu caracter filozofic, unii dintre aceştia au ajuns însă la idealism. Astfel, de exemplu, Johannes Müller, care are marele merit de a fi creatorul teoriei specificităţii organelor de simţ, este considerat fondatorul „idealismului fiziologic“. înţelegând specificitatea simţurilor ca un dat iniţial, iar nu ca un rezultat al funcţiei de adaptare în decursul evoluţiei, J. Müller ajunsese la concluzia că însuşirile senzaţiei nu depind de cali­ tăţile excitantului, ci de energia specifică a organului .senzorial, şi că deci conştiinţa noastră e înştiinţată despre stările şi proprietăţile nervilor noştri şi nu despre stările şi proprietăţile lucrurilor obiective care acţioncaza asupra lor. 1 Vezi V. H e n r i. Les laboratoires de psychologie expérimentale at Allemagne, „Rev. philcs,“, 36, 2 decembrie, 1893, p. 608; H. P i é r o n, La psychologie de labo­ ratoire, în Encyclopédie française VIII (red. H. W a l l o n ) , 8.06—8,9,10; P. F r a i s s e. Evolution de la psychologie expérimentale în P. F r a i s s e, J. P i a g e t (réd.), Traité d e psychologie experimentale, Paris P.U.F., vol. I, 1963, p. 2—44; M. R e u c h 1 i n. Histoire de la psychologie, Paris, P.U.F., 1959, p. 9—3 1 ; R. T h o m s o n , 7 he Pelican History o f Psychology, Baltimore Penguin Books, 1968, p. 19—21 ; A. R o b a c h. A h ysi ory o f american ps ychology, New-York. Collier Books, 1964, passim ; ,N-L. M u n n, Psychologie, The fundamentals o f human adjustment, 5 thed. London Blarrap, 1966, p. 7—11. W. S. S a h a k i a n, op. at. 2 In acest laborator, în primul său an de funcţionare (1889—1890) lucrează şt psiho­ logul român C. Rădulescu-Motru. 3 în aceste două laboratoare lucrează şi psihologul român N. Vaschide. Nu am intenţionat să dăm în acest capitol introductiv un compendiu de istoria psiho­ logiei, ci doar să facem o prezentare sumară a cîtorva date privind procesul desprinderii psihologiei de filozofie şi al constituirii ei ca disciplină ştiinţifică autonomă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Am indicat astfel contextul mai larg la care ne vom referi mai tîrziu, detaliindu-1, atunci cînd ne vom ocupa de evoluţia ideilor psihologice în contextul specific al condiţiilor social-culturale şi ştiinţifice-filozofice din România. Am încercat astfel să evităm pe cît posibil încărcarea acestui capitol, de pe o parte, cu date care nu ne vor fi absolut necesare ulterior, iar pe de alta, cu date de cve .avînd nevoie în capitolele următoare am fi fost nevoiţi să le repetăm.

22

Helmholtz, elevul şi contemporanul lui Müller, va dezvolta concepţia agnostică a acestuia, în aşa-numita teorie a simbolurilor. Wundt, adevăratul creator al psihologiei experimentale, care militase pentru desprinderea psihologiei de filozofie, ajunge de multe ori (mai ales în operele sale cu caracter filozofic) la formularea unor concluzii idealiste, care contrazic în mare măsură faptele acumulate şi chiar unele dintre ideile promovate în lucrările psihologice. El este adeptul teoriei parale­ lismului psihofizic, după care procesele psihice şi cele fiziologice constituie două serii paralele de fenomene de natură deosebită, între care nu exista nici o dependenţă cauzală. Descoperirile acestor oameni de ştiinţă constituie o contribuţie la pro­ gresul cunoaşterii omeneşti, dar adesea concepţiile lor filozofice — idea­ liste sau materialist-mecanici'Ste, metafizice, eclectice şi inconsecvente — reprezintă o piedică în calea dezvoltării acesteia mai departe. Psihologia materialist-mecanicistă, de pildă, reducînd psihicul la anu­ mite procese fiziologice, nu dădea posibilitatea explicării fenomenelor mai complexe ale vieţii sufleteşti (gîndire, conştiinţă etc.) şi era nevoită să limiteze investigaţiile la unele procese psihice mai simple, ca senzaţiile, percepţiile, memoria — aşa cum a făcut psihofizica. Impasul metodologic, aşa-numita criză a psihologiei1, despre care s-a discutat atît de mult în decursul primelor decenii ale veacului al XX-lea, şi care era în bună măsură rodul contradicţiilor inevitabile dintre concep­ ţia idealistă a cercetătorilor şi materialismul implicit al rezultatelor dobîndite prin folosirea metodei experimentale, — nu-şi va găsi rezolvarea decît mai tîrziu. Aceasta se va întîmpla datorită, pe de o parte, apli­ cării — de multe ori spontane — a concepţiei materialist-dialectice şi istorice la cercetarea fenomenelor psihice şi, pe de altă parte, datorită marilor progrese pe care le vor face în prima jumătate a veacului nostru, unele dintre ştiinţele umane, în special cele biologice : anatomia şi fizio­ logia sistemului nervos central, a sistemului neurovegetativ şi endocrin, a organelor de simţ etc. 2 1 K. B u h l e r , Die Krise der Psychologie, Jena, G. Fischer, 1927. 2 Aceste progrese au fost condiţionate, la rîndul lor, de realizările din alte ştiinţe (ii/.ica, chimia etc.) şi de cuceririle tehnicii moderne.

PARTEA

1N T ÎI

EMANCIPAREA PSIHOLOGIEI DE SUB INFLUENŢA METAFIZICII SPIRITUALISTE

CA P I T O L I

L

I

m PROBLEME DE PSIHOLOGIE ÎN LUCRĂRILE DE FILOZOFIE, ANTROPOLOGIE ŞI FIZIOLOGIE DIN ROMÂNIA, PI NA LA 1860 1.1. ELEMENTE DE PSIHOLOGIE ÎN PRIMELE SCRIERI FILOZOFICE DIN ŢARA NOASTRĂ

Despre începuturile psihologiei — înţeleasă ca studiu sistematic, şi mai mult sau mai puţin ca studiu ştiinţific al fenomenelor sufleteşti — se poate vorbi, în România, ca şi în alte părţi, de~abia din secolul al XIX-lea şi îndeosebi din a doua jumătate a acestuia. Date sporadice referitoare la viaţa psihică pot fi găsite însă chiar şi în unele dintre cele dintîi scrieri filozofice româneşti, în operele lui Dimitrie Cantemir. în operele acestuia, în cadrul unei concepţii teologice, specifică ideo­ logiei feudale, îşi găsesc locul şi unele idei înaintate, pentru vremea aceea, în condiţiile din ţara noastră. Dimitrie Cantemir (1673—1723) este unul dintre cei mai cie seamă cărturari ai vremii sale, un adevărat savant enciclopedist. Opera sa vastă, cuprinzînd numeroase lucrări ştiinţifice, filozofice şi literare, conţine relativ puţine implicaţii psihologice. Concepţia sa filozofică — alături de elemente spiritualiste, de prove­ nienţă teologică — cuprinde şi unele idei materialiste, care se vădesc în special în rezolvarea problemelor gnoseologice. în acest domeniu pot fi găsite unele afirmaţii care interesează ordinea de idei ce ne preocupă. Cantemir consideră că activitatea de cunoaştere are la bază organele de simţ : „toata ştiinţa din povaţa simţurilor se află“ 1, şi „precum ştiinţa lucrurilor este lumina minţii, aţa neştiinţa lor este întunecarea cunoştin­ ţei“ 23. Sau : „Toată cunoştinţa şi toată ştiinţa din înainte mărgătoarea simţire purcede“ *. Criteriul veridicităţii cunoaşterii este, după Cantemir, experienţa : „Căci experienţa şi ispita (cercetarea) lucrului mai adevărată poate fi 1 D. C a n t e m i r , Istoria leroghfic'ă, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de P. P. Panaitescu şi I. Verdeş, voi. I şi II, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, vol. I, p. 44. - Ibidem, vol. I, p. 56. 3 Ibidem, vol. II, p. 66.

27

decît toată socoteala minţii, şi argumenturile arătării de faţă mai tari sînt decît toate chiteliie“ (raţionamentele)h Această idee a rolului experienţei în cunoaştere poate fi întîlnită şi într-o altă operă a lui Cantemir : Sacrosanctae scientiae indepingibile imago, tradusă în limba română de Nicodim Locusteanu sub titlul impro­ priu de Metafizica. Cunoaşterea temeinică a lucrurilor e determinată de participarea mai multor funcţii psihice, între care Cantemir aminteşte în primul rînd memoria, percepţia şi gîndirea : „In trii chipuri şi ca cum prin trii porţi înluntrul palatinilor cunoştinţă lucrurilor a intra putem : prin pildele celor trecute, prin deprinderea celor de acumu şi prin buna socoteala a celor viitoare“ 123. Cantemir subliniază, în altă parte, rolul deosebit pe care-1 are în procesul de cunoaştere gîndirea, întrudt aceasta dă posibi­ litatea prevederii desfăşurării ulterioare a fenomenelor : „sămnul înţelep­ ciunii este, ca din cele văzute sau auzite, cele nevăzute şi neauzite a adulmeca, şi viitoarele din cele trecute a giudeca“ s. Acest lucru este posibil „conform ordinei pe care natura niciodată nu o calcă (deoarece natura nu-şi modifică legile sale), şi care e veşnică“, „...conform legilor naturii şi ale judecăţii... noi putem spune ceva despre viitor fără o frică şi fără o sfială exagerată“ 4. Cantemir manifestă o puternică încredere în posibilităţile de cunoaştere ale omului, în posibilităţile de dezvoltare ale ştiinţei : „De pe acum — scrie el — se apropie timpurile (în legătură cu mersul neîntrerupt al acţiunii naturii) cînd se vor descoperi multe taine ale naturii (presimţite, dar necunoscute de muritori)“ 56. Miturile şi superstiţiile îşi au originea în lacunele cunoaşterii, in igno­ ranţa oamenilor : „Cei necunoscători mai tare dulceaţă în basmele băbeşti decît în sentenţiile filosofeşti află“ 8. Progresele cunoaşterii duc la înde­ părtarea miturilor şi superstiţiilor : „Cînd grăiesc preoţii lui Apolon de la Delfis, atuncea tac toate vrăjile de la Memfis“ 7. Din numeroasele aforisme, cu care e presărată Istoria Ieroglifică, se desprinde preţuirea lui Cantemir pentru raţiune, pentru gîndire, care tre­ buie să călăuzească toate acţiunile omului şi sa nu se lase copleşită de instincte. Cantemir, după cum reiese din acest aforism, consideră ca organul gîndirii este creierul. („Unde lipsăsc creierii din cap, acolo covîrşeşte coada peste cap“) 8. 1 Ibidem, vol. I, p. 64. 2 Ibidem, voi. II, p. 125—126. 3 Ibidem, vol. I, p. 117. 4 Idem, Studiu asupra naturii monarhiilor, în „Studii“, an. IV, nr. 1. 1951, p. 221. 5 Ibidem, p. 222. 6 Idem, Istoria Ieroglifică, I, p. 1C8. 7 Ibidem, I, p. 73. 8 Ibidem, I, p. 135.

28

Intr-un alt aforism, Cantemir subliniază importanţa deprinderilor în viaţa omului şi a animalului : „Deprinderea din toate zilele, nu numai pre oameni la minte îi coace, ci şi pre dobitoace mai omenite şi mai cunoscătoare le întoarce“ E Schiţînd în Divanul lumii o teorie a vîrstelor cu implicaţiile lor psiho­ logice şi pedagogice, Cantemir arată, de pildă, rolul deprinderilor căpă­ tate în copilărie şi în preadolescenţă (cătărigie) pentru definirea perso­ nalităţii, pentru tot restul vieţii : „în copilărie sau bune sau rele deprin­ deri sau obiceie vei putea lega, şi carile în cătărigie (pubertate) vei agonisi, în hătrîneţe le vei moşteni“ 2. 1 în lucrarea Loca obscura, Dimitrie Cantemir combate teza predeter­ minării, a transmiterii ereditare a caracterului rău sau bun al copilului. El consideră ca toţi oamenii sînt buni de la natură şi că ei pot deveni răi, numai datorită influenţei mediului social : „...este evident că toţi, deopotrivă, s-au născut buni de la natură, şi că după naştere, — prin discuţii dăunătoare sau datorită lipsei de învăţături evlavioase şi bune — deprind obiceiuri rele“ 3.4 Cantemir acordă o importanţă deosebită posibilităţilor educaţiei de a modela sufletul copilului, de a-i forma caracterul, de a-i dezvolta per­ sonalitatea. Or, arată el, acceptarea tezei predestinării ereditare a firii omului duce la concluzia inutilităţii oricărei intervenţii educative. „Dacă unii anume... s-ar fi născut buni, discuţiile dăunătoare n-ar fi putut sa corupă niciodată bunele moravuri şi, invers, dacă unii anume s-ar fi născut răi, zadarnic ar mai fi daţi la învăţături pioase, bune şi evla­ vioase, fiindcă cele naturale, conform axiomei, rămîn cum au început“ *. Acestea sînt cîteva din ideile filozofice şi pedagogice cu implicaţii psihologice, care pot fi găsite în opera lui Dimitrie Cantemir. Ele sînt interesante, dat fiind caracterul lor înaintat pentru vremea aceea, dar nu-s suficiente pentru a ne forma o părere asupra concepţiei acestui gînditor în legătură cu viaţa psihică a omului în ansamblul şi în toată complexitatea ei 5. 1 Ibidem, I, p. 98. 2 Idem, Divanul lumii, ed. de V. Gândea, Buc. Ed. pt. lit., 1969, p. 265. 3 Idem, Loca obscura, mss. lat., Biblioteca Academiei, nr. 76, p, 103. 4 Ibidem. 5 în legătură cu opera filozofică a lui Cantemir vezi I. V e r d e ş. Dimitrie Can­ temir, patriot, gînditor şi om de ştiinţă, în „Din istoria lilo/.oHet în România“, vol II, Ed. Academiei, 1957; I. V e r d e ş, în cap. VI, Aspecte filozofice în „Istoria ieroglifica", din „Introducere“ la D. Cantemir, Istoria ieroglifica, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de P. P. P a n a i t e s c u . şi I. V e r d eş, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, voi. 1, p. XI,—LV II; P. P. P a n a i t e s c u , Dimitrie Cantemir, Viaţa şi opera, Ed. Academiei, 1958; D. B ă d I r ă u, Ideile filozofice ale lui Dimitrie Cantemir, în „Istoria gîndirii sociale şi filozofice în România“, Ed. Academiei, 1964.

29

1.2. DEZVOLTAREA ÎNVĂŢÄMINTULUI FILOZOFIC ŞI ROLUL LUI IN RĂSPÎNDIREA IDEILOR ILUMINISMULUI

Ideile iluministe încep să pătrundă în ţara noastră încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. La răspândirea lor contribuie mai întîi şcolile greceşti, şi anume : ,,Şcoala cea mare domnească“ de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi (organizată de Vasile Lupu, cu ajutorul lui Petru Movila, după modelul colegiului din Kiev), dar mai ales „Academia gre­ cească“ de la Sf. Sava, din Bucureşti — ambele funcţionând încă din veacul al XVII-lea L Caietele manuscrise care serveau ca manuale didactice în şcolile greceşti şi traducerile greceşti tipărite în acelaşi scap, constituie cele mai vechi dovezi, ce ni se păstrează, despre începuturile învăţământului filozofic în ţara noastră. Dintre cele mai cunoscute în vremea aceea sînt : Comentariile lui Theofil Coridaleu : Introducere la cartea despre suflet (1745) 2 ; Logica şi metafizica (1766) alcătuite de Evghenie Vulgaris după Wolff ; Psiho­ logia logică (1795) de Athanasie Psalide ; Logica (1795) scrisă de N. Varcosi după Baumeister ş.a. Şcoala grecească — în care predau dascăli însufleţiţi de idee a eliberării naţionale, a scuturării jugului turcesc, sub care se aflau toate popoarele balcanice — a contribuit într-o anumită măsură la pătrunderea ideilor iluminismului în ţara noastră, educînd intelectuali care vor milita pentru răspîndirea acestora şi pentru traducerea lor în viaţă. Şcoala grecească popularizează atît ideile iluminismului german ale Aufklărung-ului, cît şi pe cele ale iluminismului francez, dar mai ales pe ale acestuia din urmă. 0 largă circulaţie au în ţara noastră operele gînditorilor iluminişti fran­ cezi : Voltaire, Montesquieu, Condillac, Rousseau etc. din care se fac şi unele traduceri. După mărturiile epocii, Condillac se bucura de o oarecare popularitate în ţara noastră. în afară de faptul că se citea în original în anumite cercuri, el fusese răspândit şi prin traducerile făcute de greci, între care trebuie amintită cea din 1801 a lui Daniil Filipide, autor şi al unei12 1 Vezi Ş t. B î r s ă n e s c u , Academia domnească din laşi, Bucureşti, E.D.P., 1962; A. C a m a r î a n o - C i o r a n , Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi, Bucureşti, Editura Academiei, 1971. 2 T h e o f i l C o r i d a l e u (1563—1646), profesor la şcoala grecească din Ve­ neţia, apoi conducător al Academiei greceşti din Fanar, unde introduce spiritul învăţămîntului umanist italian. Coridaleu era socotit printre marii învăţaţi ai vremii. El e autorul a numeroase manuale didactice („comentarii“, de cele mai multe ori, la lucrări ale lui Aristotel). Dintre acestea, o bună parte se află şi în ţara noastră, în manuscris : Introducere în filozofie, Introducere la Cartea despre suflet, Introducere în logică, Logica, Poetica, Retorica, Observaţii la Meafizica lui Aristotel ş.a.

30

Încercări de analiză a gîndirii (1817). Grecii, cunoscători îndeosebi ai filo­ zofiei franceze, traduc nu numai din Condillac, ci şi din autori contem­ porani lor, cum era Destutt de Tracy (1754—1836). Vardalah, conducă­ torul şcolii greceşti din Bucureşti, după plecarea lui Veniamin din Lesbos, predă filozofia după Elementele de ideologie (1801—1805) ale lui Destutt de Tracy. Ideile iluminismului german vor pătrunde şi ele şi vor cunoaşte o largă răspîndire în ţara noastră, îndeosebi datorită cărturarilor ardeleni : Samuil Micu, Gheorghe Lazăr, Petru Maior, Gheorghe Asachi, Aug. Treb. Laurian, Gheorghe Şincai, Timotei Cipariu, Eftimie Murgu, Ion Budai Deleanu ş.a. Samuil Micu (1745—1806) 1 a publicat în 1799, la Buda, o traducere românească a manualului de logică al lui Baumeister. Logica lui Condillac cunoaşte şi ea o traducere românească făcută în 1825 de Vasile Vîrnav, dar rămasă în manuscris. Eufrosin Poteca traduce şi publică la Buda, în 1829, Logica şi Etica lui Heineecius sub titlul : Filozofia cuvîntului şi a năravurilor. La Şcoala de la Sf. Sava, G h e o r g h e L a z ă r , care făcuse studii la Viena şi cunoscuse opera lui Kant, pradă filozofia după acesta. Lucrările lui Gh. Lazăr : Lilozofia, după Kant ; Logica şi metafizica după Kant (1822) nu ni s-au păstrat, dar orientarea kantiană a cursu­ rilor de filozofie ale lui Lazăr este cunoscută din mărturisirile lui I. Eliade Rădulescu (în Biografia lui Gheorghe Lazăr). Spre deosebire de Lazăr, Ladislau Erdely, profesor venit la Sf. Sava de la Academia grecească, era adeptul filozofiei senzualiste a iui Condillac. Orientarea kantiană, sprijinită însă şi de ceilalţi dascăli ardeleni, reu­ şeşte pînă în cele din urmă să se impună.*I. 1 S a m u i l Mi c u , Logica, adică partea cea cuvîntătoare a filozofiei, Buda, 1799. In lucrarea lui I. L u n g u, Gîndirea social-politică şi filozofica a lui Samuil Micu (apărută în Din istoria filozofiei în România, vol. II, Editura Academiei, 1957) se dau unele amănunte privind traducerea părţii a treia, referitoare la psihologie, din sec­ ţiunea a doua, Institutiones metaphysicae a lucrării lui Baumeister, Elements philosophise (Prima secţiune cuprinde Logica). Manuscrisul cuprinde 87 paragrafe, din cele 105 ale originalului, ultimele 18 lipsind. între altele, Samuil Micu scrie aici : „Lucrurile reale din afară lucrează în organele cele simţitoare şi întru acele fac mutări, atunci sufletul nu poate ca să nu-şi pue înainte acele mutări. Insă să ştii, cum că simţirile sînt ca nişte ferestre şi ca nişte porţi ale sufletului, prin care chipurile lucrurilor celor din afară se bagă în suflet, de unde apoi toată cunoştinţa răsare“. „Nimic nu ne putem noao închi­ pui, fără numai ceia ce mai înainte am primit (perceput) cu simţirile“, (p. 134—135) (Aceste idei pot fi găsite şi în Secţiunea închinată Logicei). Ulterior studiului lui I. Lungu, a fost publicată lucrarea : S. M ic u, Scrieri filozofice (Studiu introductiv şi ediţie critică de P. T e o d o r şi D. G h i ş e) Bucureşti, Edit, Ştiinţifică, 1966. Recent I. Hajos a publicat un articol consacrat psihologiei baumeisteriene a lui S. Micu, idealist-matafizică, dar cu unele elemente materialiste şi parţial dialectice (Vezi I. H a j o s . Cea dinţii psihologie sistematică în limba română, „Rev. psihol.“, 1968, nr. 2, p. 175—182.).

31

E f t im ie M u r gu (1805—1879) îşi va ţine cursul de logică1 la Academia Mihăileană din Iaşi (noiembrie 1834 — iunie 1836) după manu­ alul profesorului maghiar Imre la n o s , scris sub influenţa lui Kant şi a lui Krug 123*. Pentru uzul învăţământului nostru filozofic, Au g . T r e b . L a u r i a n traduce, în 1846, Manualul de filozofie întocmit de R. Delavigne, după programa din 1840 a Universităţii din Paris. în tratarea problemelor de psihologie, acest material se situează pe poziţii dualiste : „Sufletul şi corpul sânt două substanţe esenţiale distincte“ (p. 37). Un alt manual franţuzesc, cu orientare asemănătoare acestuia, traduce în 1854 profesorul I o n Z a 1 o m i t : Elemente de filozofie, de A. Charma, cuprinzând Psihologia, Logica şi Morala. Cam din aceeaşi perioadă ni se păstrează în manuscris : Manualul de filozofie de la Socola (1837), care cuprinde un capitol de psihologie („Despre puterile şi lucrările sufletului“), unul de introducere în filozofie, altul de istoria filozofiei .şi altul de logici ; Trata­ tul d e logică (1837) al lui N i f o n B ă l ă ş e s cu, Psihologia empirica şi Psihologia (1842) ale aceluiaşi. Se mai păstrează, de asemenea, notele luate de Romulus Scriban, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, după un curs de Antropologie, ţinut, după cît se pare, de arhimandritul Chiriac. Acest curs cuprinde două părţi de anatomie (externă şi internă) şi una de filozofie („lucrarea organelor“). în 1847, A. T r. L a u r i a n traduce primul volum din operele lui W. Krug, din care, în 1861, Tim otei Cipariu va da o traducere inte­ grala, făcând însă unele prescurtări şi înlăturând bogata bibliografie pe care Laurian găsise de cuviinţă s-o păstreze. S i m i o n B ă r n u ţ i u (1808—1864) va preda, la Lacultatea de filozofie din Iaşi, între 1856—1864, metafizica, etica, estetica, psihologia, logica, pedagogia şi istoria filozofiei 8, folosind în genere pe acelaşi Krug, 1 Cursul de logica al lui Eftimie Murgu este cuprins, după părerea lui Gh. BogdanDuică, în ms, 136 din colecţia Bibliotecii Academiei R.S.R. (Vezi Gh. B o g d a n D u ic ă, Eftimie Murgu, Academia Română, Studii şi cercetări, XXXI, Bucureşti, 1937, p. 64—68). 2 W. T. K r u g (1770—1840), discipol şi succesor mediocru al lui Kant la univer­ sitatea din Königsberg, popularizator al ideilor acestuia. Prin intermediul lui Krug pătrund în ţara noastră şi cunosc o largă răspîndire, mai ales în Transilvania, ideile iluministe kantiene. 3 O parte din cursurile lui Bărnuţiu au fost publicate postum (Pedagogia — 1870, Psihologia empirică şi Logica — 1871) prin grija unor foşti elevi ai săi, care creaseră o societate în acest scop. Cele mai multe însă au rămas în manuscris sau litografiate. Manualul de Pedagogie al lui Bărnuţiu conţine numeroase idei iluministe. De asemenea lucrarea lui I. P. E 1 i a d e, Elemente de pedagogie şi M etodologie teoretică şi practică, Bucureşti, 1869. (Pentru probleme de psihologie vezi îndeosebi p. 27—34). O concepţie înaintată, cu numeroase elemente materialiste în problemele psihologiei pedagogice, poate fi găsită la G. R. M e 1 i d o n, Manualul înveţietorilor sau Elemente de pedagogie practică in usul şcoalelor populare, Bucureşti 1874. Mai puţin interes prezintă, din

32

a cărui operă o tradusese încă din 1839 pentru şcolile B lajului1. Psiholo­ gia empirică şi Logica (Iaşi, 1871), cea dintîi lucrare de psihologie empi­ rică tipărită în ţara noastră, este o prelucrare după prima parte (Grund­ riss der empirischen Psycho logie und Logik) a cărţii kantianului J os . B e c k Philosophische Propädeutik, cu unele adaosuri din Krug .şi Wolff. Direct sau prin intermediul operei lui Krug, care era foarte răspîndita la noi, îndeosebi în Transilvania, Kant a exercitat o îndelungată influenţă asupra gîndirii filozofice româneşti. întreaga filozofie oficială, de catedră, a celei de-a doua jumătăţi a veacului al XIX-lea îşi are rădăcinile ultime în Kant, în apriorismul şi agnosticismul acestuia 12. în perioada iluminismului românesc, pînă în 1864, Kant este promovat îndeosebi pentru latura materialistă a filozofiei lui şi pentru ideile demo­ cratice din concepţia sa social-politică 3, iar după aceea, de obicei, pentru idealismul, pentru agnosticismul şi apriorismul său. Dat fiind însă că în economia ţării noastre se vor păstra şi după 1864 rămăşiţe feudale, unele elemente ale ideologiei iluministe (revendicări antifeudale ale burgheziei, încredere în posibilităţile de dezvoltare a ştiinţei, în progresul social etc.) se vor perpetua şi după această dată, datorită intelectualilor progresişti, continuatori ai tradiţiilor revoluţionare paşoptiste, desprinşi de cele mai multe ori din rîndurile burgheziei radi­ cale, ale micii burghezii sau ale ţărănimii şi, mai rar, din cele ale moşierimii sau ale burgheziei coalizate cu aceasta. 1,3. ROLUL SOCIETĂŢILOR ŞTIINŢIFICE ŞI AL PRIMELOR PERIODICE ROMÂNEŞTI ÎN POPULARIZAREA CUNOŞTINŢELOR PSIHOLOGICE

1. Societăţi ştiinţifice. Secolul al XIX-lea se caracterizează printr-un larg interes pentru ştiinţă. acest punct de vedere, lucrarea alcătuită de Dr. A m o n i u V e l i n i , Manual de metodică şi pedagogie pentru profesorii şcoalelor primărie, I aşi, 1860, care are meritul de a fi, după cunoştinţa noastră, primul manual de pedagogie tipărit in limba română, Manualul lui Bărnuţiu, deşi scris cu mult înainte, a fost tipărit abia în 1870. 1 G. B o g d a n - D u i c ă , Cantiani români, în „Semănătorul" 1904, p. 83 : „...la 1839, aceeaşi filozofie a lui Krug, fusese tradusă toată pentru şcolile Blajului de Simeon Bărnuţiu. La 1839 a tradus-o, dar de propus o propune ceva mai de mult...*. 2 Această afirmaţie se referă, în genere, atit la Facultatea de Filozofie din Iaşi, cit şi la cea din Bucureşti. 3 Vezi R, P a n t a z i. Simian Bărnuţiu, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1967, p. 210—252.

33

ïn această perioadă iau naştere mai multe societăţi ştiinţifice, artistice şi literare şi apar numeroase periodice. In 1827, D i n i cu Go l e s e u înfiinţează la Bucureşti, împreună cu I o n C î m p i n e a n u şi E l i a d e R ă d u l e s c u , „Societatea lite­ rară“, care avea aceleaşi scopuri culturale şi politice progresiste ca şi „Asociaţia literară“ înjghebată la Braşov, în 1821, prin străduinţa ace­ luiaşi Golescu. în 1833, C î m p i n e a n u , E l i a d e R ă d u l e s c u şi C. A r i st i a (care urmase cursurile marelui actor realist francez T a 1 m a) înfiin­ ţează la Bucureşti o societate de teatru : „Societatea Filarmonică“. în acelaşi an (1833) la Iaşi, ia naştere prima societate ştiinţifică româ­ nească : „Societatea de medici şi natural işti“, înfiinţată de I a c o b C i h a c ( 1800—- 1888)._ ^ Aceste societăţi ştiinţifice, literare şi artistice aveau şi anumite scopuri politice ascunse, urmărind nu numai realizarea unor progrese culturale, ci şi impunerea unor deziderate sociale. Ele au avut o contribuţie de seamă în pregătirea revoluţiei de la 1848, iar după înfrîngerea acesteia, în propagarea mai departe a ideilor ei înaintate. O asociaţie similară cu a medicilor şi naturaliştilor ieşeni vor înfiinţa, în 1857, la Bucureşti, C a r o l D a v i l a şi N. K r e ţ u l e s c u , sub numele de „Societatea medicală ştiinţifică din România“. Tot Davila şi Kreţulescu, împreună însă cu C. E s s a r c u, vor înfiinţa în 1865 „Societatea ştiinţelor naturale“, iar ultimul va pune, în 1867, bazele „Societăţii pentru învăţătura poporului român“. în 1863, va lua naştere „Societatea de ştiinţe“, iar în 1866 „Societatea Academică Română“, care se va transforma în 1897 în Academia Română. Acţiunea de popularizare a datelor ştiinţei ocupă un rol important în activitatea acestor societăţi şi în paginile publicaţiilor lor. Preponderenţa preocupărilor de popularizare asupra celor de creaţie ştiinţifică propriu-zisă nu este datorită, cum s-ar putea crede, comodităţii oamenilor de cultură de la noi din ţară, unde nu erau create condiţii pentru cercetări originale, ci ea izvora dintr-o adîncă necesitate socială. 2. Periodice. Opera de ridicare a nivelului cultural al poporului, prin larga răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice şi prin lupta susţinută împo­ triva misticismului şi a superstiţiilor s-a început încă în primele publi­ caţii româneşti. în „Albina Românească“ (1829—1850), vor publica articole de popu­ larizare a ştiinţei G he o r g h e A s a c h i şi T e o d o r S t a m a t i , în „Gazeta de Transilvania“ (apoi „Transilvania“) şi în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“ (1838), G h e o r g h e B a r i ţ şi P a u l V a si ci, în „Propăşirea — Foaie ştiinţifică şi literară“ (1844) I o n 34

G h i c a, iar în „Povăţuitorul sănătăţii şi ai economiei casnice“ (1843—1845) V. V î r n a v. „Se cuvine deci — scrie Povăţuitorul sănătăţii în primul său număr (1 martie 1843) — să fugim de negurile întunericului, de negurile nedu­ meririi şi ale neştiinţei, şi să alergăm la razele culturii şi ale industriei“. Preocupări psihologice — sporadice, e drept — pot fi întîlnite chiar în paginile primelor periodice româneşti. E vorba de unele traduceri sau prelucrări de articole din presa străină referitoare la probleme „en vogue“. Astfel, „Curierul românesc“ publică, în primul său an de apariţie (1829), un articol despre „Somnul magnetic“, reprodus după o gazetă din Petersburg, iar în 1841, un articol intitulat : „Cele din nauntru judicate după cele din afara“. (Acest articol apare şi în „Curierul de ambe sexe“, periodul III, 1840—1842, p. 238—276). „Albina româ­ nească“ (XX, 1848) publică traduceri din Lavater, între care şi frag­ mente din memoriile acestuia (sub titlul „Zilnicarul unui observator de sine însuşi“). Studiile de fizionomie iniţiate de acesta stîrniseră un viu interes, lucru care se oglindeşte şi în periodicele noastre. în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“, Dr. Paul Vasici, autorul unei Antropologii (tipărită în 1830 la Buda), foarte interesantă pentru istoria psihologiei din ţara noastră, dar asupra căreia nu e locul să insistăm aici, publică articolul M ă i e s t r i a , A c u n o a ş t e h a r a c t o r u l o m u lu i d u p ă n a s (1841), alături de articolele de popularizare ale lui G. Bariţ, O m u l (1839) şi M i n t e a , t ă r i a (1841). Revista lui Asachi, „Icoana lumii — foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor“ (1840—1841 ; 1845—1846 şi — cu alt subtitlu „Jurnal perio­ dic literar, ştiinţific, comercial şi industrial“ 1865—1866), publică un mare număr de articole de popularizare a .ştiinţei. Aici apar o serie de treizeci şi cinci de articole, sub titlul Fizionomia omului, semnate de I. Codrescu. Articolele constituie o expunere a datelor frenologiei, folo­ site — după cum arată autorul — în scopul practic al cunoaşterii carac­ terului oamenilor după anumite semne exterioare“ („după figură“). Autorul expune amănunţit părerile lui Lavater şi, îndeosebi, pe ale lui Gali şi Spurzheim 1. Pentru a justifica materialismul lui Gali, ale cărui lucrări fuseseră inter­ zise de stăpînirea austriacă şi de biserică, T. Codrescu citează un pasaj din opera acestuia, în care se afirmă, în ultimă instanţă, autonomia ştiin­ ţei, independenţa ei de dogmele religioase. „...Eu sînt naturalist şi în ast­ fel de însuşire nu am decît un obiect, eu mă mărginesc de a aprofunda1 1 Lucrarea lui G a l i şi S p u r z h e i m , Anatomie physiologique du systèm e ner­ veux en général et du cerveau en particulier (Paris, 1809) era foarte cunoscută in Europa în prima jumătate a secolului al XIX-lea. O contribuţie deosebită în populari­ zarea frenologiei aduce A. Comte.

35

legile lumii fiziceşti şi neîncetat presupun că nici un adevăr religios nu poate fi în contrazicere cu adevărurile descoperite“ h Teoria materialist-mecanicistă a lui Gali, datorită caracterului popu­ larizator şi simplismului ei, atrăsese atenţia şi stîrnise un viu interes pre­ tutindeni, inclusiv la noi în ţară. Operei de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice, după cum am arătat, îşi consacră în cea mai mare măsură activitatea lor majoritatea periodi­ celor vremii. Dintre acestea trebuie amintite : „Isis sau Natura“ (1856— 1863), scoasă de l u l i u B a r aş şi dusă mai departe, după moartea acestuia, de C. E s s a r c u ş i N . D. A n a n e s c u. în „Isis sau Natura“, luliu Baraş (1815—1863) publica, între altele, şi multe articole de popularizare a cunoştinţelor de fiziologie şi psiho­ logie. „Fiziologiştii (medicii care se ocupă cu studiul vieţii omeneşti) — scrie el într-un articol din 1857 — ştiu că principiul mişcător care lucrează în nervele noastre (şi ale celorlalte animale), care ne dăruieşte scumpa facul­ tate de simţire şi de mişcare nu este altceva deck partea electrică care lucrează după o deosebită modificaţiune misterioasă, produsă de organizaţiunea corpului însufleţit. De aceea principiul vieţii îl numesc bioelectricitate (electricitatea vieţii). Experienţele cele mai frumoase au dove­ dit această teorie“ 12. In articolul Sborul gîndurilor (1859), Baraş scrie : „Sublim(ă) şi fru­ moasă este această imaginare, că simţurile şi gîridurile nu cer nici un timp ; că sînt fiinţe ideale nesupuse timpului. Dar ştiinţa modernă a stricat multe imaginări frumoase care nu erau conform(e) adevărului : sa vedem acum ce a făcut ştiinţa cu această imagine. Ştiinţa a găsit că şi ideile şi simţurile noastre sînt supuse timpului. Ba încă a cutezat a măsura acest timp“ 3. Baraş este un materialist inconsecvent. Dar e unul din popularizatorii cei mai prolifici ai cunoştinţelor ştiinţifice din diverse domenii, pe care i-a avut ţara noastră în secolul al XIX-lea. 1,4. ÎNCEPUTURILE ÎNVĂŢĂMÎNTULUI MEDICAL

Manualele de anatomie şi fiziologie. înfiinţarea societăţilor ştiinţifice, care întrunesc intelectualitatea înaintată a vremii, şi apariţia numeroase­ lor periodice, care îşi închină activitatea acţiunii de popularizare a datelor 1 „Icoana lumii“, 1846, nr. 17. 2 I. B a r a ş , Meşmerismul sau magnetismul animal, în „Isis sau Natura“, 1857, vol. II, nr. 19. 3 Idem, Sborul gîndurilor, loc. cit., 1859, vol. IV, nr. 1.

36

ştiinţei, exercită în decursul secolului al XIX-lea, în mare măsură în mod indirect, prin climatul spiritual pe care-1 creează, o influenţă pozi­ tivă asupra evoluţiei ideilor filozofice şi psihologice din ţara noastră. O contribuţie în acest sens aduce de asemenea şi dezvoltarea învăţămîntului medical. Pentru uzul acestui învăţamînt au trebuit să fie întocmite sau traduse manuale. Astfel, în 1843, apare cel dintîi manual de anatomie umană în limba română, scos de dr. N. Kreţulescu, profesor la Şcoala de mică chi­ rurgie de la Spitalul Colţea, înfiinţată la 10 ianuarie 1842. Şcoala nu are insa o viaţă lungă. După un an ea se desfiinţează, pentru a renaşte graţie doctorului Carol Davila şi cu sprijinul lui N. Kreţulescu, pe atunci ministru de interne, sub forma unei Şcoli elementare de chirurgie, abia în 1855, la Spitalul Militar. La această şcoală, primele noţiuni de fiziologie au fost predate de dr. G. Polizu, care în 1859 publică Prescurtare de anatomie descriptivă cu scurte notiţe fiziologice care desluşesc lămurit tot ceea ce se petrece in om, iar în 1860—1861, traduce Fiziologia lui L. I. Budge. In 1857, Şcoala de chirurgie se va transforma, din iniţiativa aceluia' i Davila, în Şcoala naţională de medicină şi farmacie ce va constitui nucleul viitoarei Facultăţi de medicină din Bucureşti, care va lua fiinţa în 1869, raportor în Senat al legii respective fiind N. Kreţulescu. Antropologiile (Pavel Vasici, Şt. V. Episcupescul). Dintre lucrările tipărite în prima jumătate a veacului al XIX-lea de unii dintre medicii cu studii făcute în străinătate, trebuie citată, în primul rînd, lucrarea de tinereţe a lui Paul Vasici, Anthropologin a sau scurtă cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale, întocmită şi întru acest rînd adusă de P a v e l V a s i c i - U n g u r i a n, al Mediţinei auditoriu, Anthropologie, în Buda, la Crăiască Tipografie Universitatei Ungureşti (1830). Antropologia lui Vasici este una dintre lucrările apărute în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care prezintă un interes deosebit pentru istoria psihologiei româneşti. La redactarea lucrării, Vasici mărturiseşte a se fi călăuzit după pre­ legerile profesorului său de anatomie şi fiziologie umană de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Pesta, S i g i s m u n d S c h o r d a n n (1797—1862). După părerea prof. dr. Emil Pop (care scrie capitolul despre Vasici în volumul „Contribuţii la istoria medicinii în R.P.R.“ sub red. prof. Dr. V a l e r i a B o I o g a) ■ — Antropologia trebuie să fie foarte departe de prelegerile lui Schordann, întrucît Vasici obişnuia, chiar cînd traducea o lucrare, să facă „numeroase adnotări şi com­ pletări“ L1 1 Contribuţii la istoria medicinii în R.P.R., sub redacţia Prof. Dr. V. B o 1 o g a, Editura Medicală, 1955, p. 343.

37

Antropologia lui Paul Vasici e împărţită în trei părţi : I. „Despre funcţiile vegetative individuale“, II. „Despre funcţiile animale indivi­ duale“ şi III. „Despre funcţiile vegetative secsuale“. In afara acestora ea mai cuprinde o parte introductivă intitulată „Istoria omului“ şi un „Apendicie“ — „Despre suflet“ '. In introducerea despre „Istoria omului“, Vasici se ocupă între altele de „asemănarea şi deschilinirea (deosebirea) omului de alte vieţuitoare“ şi arată că „omului de la natură se cuvine păşire direaptă“ 12. Apoi dă cîteva noţiuni generale despre organism, despre sisteme, despre organ şi funcţie etc. Partea a Il-a a cărţii, care prezintă cel mai mare interes, cuprinde ur­ mătoarele capitole : I. „Despre sistema nervoasă“, II. „Despre sensu sau simţire", III. „Despre mişcare de voe“, IV. „Despre glăsuire şi vorbire, V. „Despre somn şi priveghere, VI. „Despre constituţie şi temperamenturi“. Ocupîndu-se de funcţiile sistemului nervos (p. 95), Vasici formulează ideea dependenţei tuturor activităţilor organismului — inclusiv viaţa psihică — de activitatea creierului 3. Pentru a dovedi faptul că viaţa psihică e dependentă de creier şi de structura lui, Vasici aduce ca argument numeroase date obţinute de ana­ tomia şi fiziologia din vremea sa. El arată ca : 1) T o ţ i n e r v i i p r i n c a r e se n a ş t e s i m ţ i r e a d i n p a r t e a ţ e n t r a l ă r ă s a r ; 2 ) D e s e v a

le g a v r e u n

se g a t a

to a tă

c re ie ri

s im ţire a se

p ăşesc ; 4 )

fa d e ;

De

lo c u l a d e la

3)

Î n s u ş irile

V ă tă m ă r ile

p u lu i n o s tr u

6)

în

se v o r

m in ţii

ne cu

s u fle tu lu i s tric a ;

s tric a te , ia r ă în tin d e

ca re

ta re

c re ie ru l în tre g , în s u ş irile

a ra tă ,

cum

p e rfe c ţia

5)

c rc e ru lu i

D e a r fi

r a n im e

m in ţii,

că

nu

to a te

v ia ţa cu

n e rv , p rin

un

p aşi

o rg a n e le

tru ­

în tr e a g ă şi c o n ş tiin ţa ;

r a r se v a t ă m ă

c r e ie r u l.,.

4. Inteligenţa nu este în funcţie de mărimea creierului, ci de fineţea structurii lui : „Pentrucie un om are mai bună minte decît altul, vine de la mai buna a creierului formaţie, iar pentrucie numai omului se cuvin însuşirile dele mai înalte a sufletului sau firea (ratio) şi nu altora ani­ male, nu este de la mărimea creierului... ci este de la conţentrimea şi perfecţia părţii tentrale (a creierului şi a măduvii spinării) pentru că în om sânt aems'e' mai perfecte şi mai conţentrate...“ 5. A c e s te a to a te n e în v a ţ ă a f i c re ie ru l o rg a n u l s u fle tu lu i“

1 P. V a i m - si n g u r i a n, Antropologhia sau scurtă cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale, Buda, 1830. p. 276'- 285. 2 Ibidem , p, 2-..3. 15 Ibidem , p. 157—158. 4 Ibidem, p. 158, 5 Ibidem. p, 159.

38

Datele ştiinţei îl îndeamnă pe Vasici spre o explicare materialistă a vieţii psihice, dar concepţia teistă, dominantă în vremea sa, îl Împiedică să se menţină pînă la capăt pe acest drum. Unele exprimări din cuprinsul lucrării („creierul, scaunul sufletului“, „creierul, organul şi instrumentul cu care lucră sufletul“) prevestesc „Apendicele“, în care Paul Vasici arată, în spiritul psihologiei speculative, teologale, că „sufletul este duh, iar trupul materie, însă duhul este deschilinit de materie, aşa dară şi sufletul de trup“ 1. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Paul Vasici, — care e unul din oamenii cu vederile sociale şi politice cele mai înaintate din acea epocă (democrat consecvent, luptător împotriva asupririi feudale, parti­ cipant la acţiunile revoluţionarilor de la 1848) — se eliberează treptat de elementele spiritualiste întîlnite în lucrările sale din tinereţe şi devine un adept hotărît al materialismului şi darwinismului 12. Cu 13 ani în urma Antropologiei lui Vasici, adică în 1843, la Bucureşti, în tipografia Colegiului Sf. Sava, un alt medic, şi anume Ş t e f a n V a s i 1 e E p i s c u p e s c u l , publică lucrarea Oglinda înţelepciunii. Cunoaşterea sineşului, interesantă prin capitolele de anatomie şi fiziologie umană pe care le cuprinde, dar idealistă şi confuză în tratarea probleme­ lor vieţii psihice. Totuşi, şi în partea de psihologie lucrarea conţine unele idei juste, cum e aceea a dependenţei inteligenţei de creier : „Creierul este organul organelor trupului de simţurile sineşului şi al organelor pri­ cepătoare de lumea cea din afară, a naturii“, sau ca cea a întrunirii senzaţiilor vizuale cu cele ale „pipăirii“ în percepţiile vizuale... 3. Ca şi Vasici, ba chiar în mai mare măsură ca el, Şt. Episcupescul plă­ teşte în lucrarea sa un serios tribut spiritualismului teologal. Dintre oamenii de ştiinţă care au abordat în preocupările lor şi pro­ blemele psihologiei, primii care se vor scutura complet de influenţa con­ cepţiei teiste şi vor merge pînă la capăt pe drumul materialismului vor fi, după cum vom vedea, doctorii Nicolae Negură, Alexandru Sutzu şi în special Victor Babeş. Dar acest lucru se va întîmpla cu dteva decenii mai tîrziu. 1 Ibidem. 2 Unele amănunte în plus pot fi găsite în T. H e r s e ni, Începuturile psihologiei româneşti şi Antropologia lui Pavel Vasici — Ungurian, „Rev. psihol.“, 1960, nr. 1, p. 117—129. 3 Ş t. V. E p i s c u p e s c u l , Oglinda înţelepciunii, Cunoaşterea Sineşului, Bucu­ reşti, 1843, p. 110 şi urm.

39

CAPITOLUL

2

GÎND1REA PSIHOLOGICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA 0860—1890)

Adîncile transformări sociale şi economice care au ca prim rezultat mişcarea revoluţionara a lui Tudor Vladimirescu, iar mai apoi revoluţia burghezo-democratică de la 1848, se reflecta puternic în cultura acestui veac, mai ales în a doua jumătate a lui. în această perioadă, contiinuîndu-şi făgaşurile, cultura devine ea însăşi un factor înnoitor şi dinamizant al dezvoltării societăţii româneşti. Crearea statului naţional, prin unirea Moldovei cu Ţara Românească, dă un impuls şi mai puternic mişcării culturale şi ştiinţifice. Un rol important a jucat în acest sens Academia Română (1867). înfiinţata în 1866 sub denumirea de Societatea Academică Română. Aceasta a polarizat activitatea culturala şi ştiinţifică a tuturor românilor din toate colţurile — libere sau subjugate — ale ţarii contribuind astfel la realizarea unităţii vieţii culturale şi la dezvoltarea culturii naţionale. Un merit deosebit în încurajarea luptei de eliberare naţională a Transil­ vaniei revine „Ligii pentru unitatea naţională-culturala a tuturor româ­ nilor“, fondată în 1890 la Bucureşti şi condusă, mai tîrziu, timp îndelun­ gat de N. Iorga. Dezvoltarea culturală din România celei de-a doua jumătăţi a seco­ lului al XlX-lea este opera unor gînditori înaintaţi, a unor savanţi, oameni de litere şi artişti, care s-au afirmat adesea în lupta cu ideile şi teoriile idealiste, conservatoare, ce urmăreau menţinerea vechilor rînduieli. Un rol important în evoluţia culturală din această epocă îl are dez­ voltarea învăţămîntului de toate gradele. Acum se elaborează primele manuale originale, româneşti, se extinde învăţămîntul elementar şi mediu, se organizează învăţămîntul practic, se înfiinţează Universitatea din Iaşi (1860) şi cea din Bucureşti (1864). LJn avînt deosebit cunoaşte învăţă­ mîntul în special în timpul cînd ministerul respectiv este condus de Take Ionescu, Petru Poni şi mai ales de Spiru Haret. Numeroase personalităţi ale culturii timpului îşi aduc aportul la dez­ voltarea şi îmbunătăţirea învăţămîntului. Mihai Eminescu a fost revizor şcolar, Ion Creangă — inspector şi autor de manuale etc. Nivelul şi calitatea învăţămîntului din România devin în această peri­ oadă comparabile cu acelea din ţările înaintate. 40

Tot acum, ştiinţa românească — legată în majoritatea cazurilor de catedrele universitare — cunoaşte o dezvoltare deosebită şi aduce nume­ roase contribuţii apreciate şi peste hotare. Eforturile creatoare ale cer­ cetătorilor români din domeniul ştiinţei şi tehnicii — în pofida condi­ ţiilor grele de lucru, care au impus numeroase sacrificii — au dus la numeroase descoperiri şi invenţii de valoare internaţională. Emil Racoviţă întemeiază biospeologia, »Victor Babeş şi I. Cantacuzino aduc contribuţii importante în domeniul bacteriologici, Gh. Marinescu în cel al neurologiei, Tr. Lalescu, Sp. Haret, V. Emanuel ş.a. în matematică etc. Nume de rezonanţă mondială cunoaşte şi tehnica românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. D. Hurmuzescu descoperă efectul ioni­ zant al razelor X şi construieşte electroscopul ce-i poartă numele şi pe care-1 vor folosi mai tîrziu soţii Curie în cercetările lor. Tr. Vuia rea­ lizează primul zbor cu mijloace proprii de bord, A. Vlaicu proiectează primul avion de construcţie metalică, N. Teclu inventează becul cu reglare a curentului de aer şi gaz, G. Constantinescu creează ştiinţa sonicilăţii etc. Realizările din domeniul filozofiei (V. Conta) şi al literaturii (M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale ş.a.) sînt, de asemenea, de nivel mon­ dial, dar acestea se fac de obicei mai greu cunoscute peste hotare, din pricina barierelor limbii. Atunci însă cmd lucrările apar traduse într-o limbă de circulaţie internaţională (ca de pildă, în cazul lui Conta), valoarea şi originalitatea lor este unanim recunoscută. In a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în această perioadă eroică a începuturilor ştiinţei şi culturii moderne în România, un rol de seamă a fost jucat de societatea „Junimea“, al cărei mentor şi teoretician a lost Titu Maiorescu, figură de prim plan a istoriei culturii româneşti, filozof, logician, psiholog, estetician şi critic literar, sprijinitor al talen­ telor din literatură, filozofie şi ştiinţă E Spre sfîrşitul secolului, o contribuţie importantă în lupta pentru dez­ voltarea ştiinţei şi împotriva concepţiilor neştiinţifice o aduc publicaţiile socialiste şi muncitoreşti, şi în special revista „Contemporanul“ (1881 — 1891), a cărei apariţie este bine privită de „Convorbiri literare“ tocmai datorită faptului că ţelurile lor culturale şi ştiinţifice coincid 12. 1 I.ista celor pe care i-a ajutat T. Maiorescu moral şi material, trimiţîndu-i la studii în străinătate pentru a-şi desăvîrşi pregătirea este foarte mare. Să amintim aici, în afara lui M. Eminescu, numai cîteva dintre numele care figurează pe această listă şi anume pe acele ale unor mari personalităţi din domeniul psihologiei şi filozofiei : C. Rădulescu-Motru, Eduard Gruber, N. Vaschide, P. P. Negulescu, M. Dragomirescu ş.a. Amintim de asemenea faptul că V. Conta, Ş.t. Michăilescu, A. D. Xenopol au fost membri ai societăţii „Junimea“ şi că operele filozofice materialiste ale lui Conta au fost publicate de revista „Convorbiri literare“, condusă de T. Maiorescu. 2 Vezi G. I b r ă i 1 e a n u, Spiritul critic în cultura româneasca, ed. a Il-a, Iaşi, 1922, p. 91.

41

Acesta este în linii mari, contextul social, cultural şi ştiinţific în care se va dezvolta psihologia în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul celui următor 1. 2.1. ÎNVĂŢĂMÎNTUL FILOZOFIC ŞI PSIHOLOGIC

2.1.1. Organizarea învăţăm întului (medical, ştiinţific, filozofic)

După 1848, învăţămîntul cunoaşte un progres continuu. Domnitorii Barbu Ştirbei, în Muntenia, şi Grigore Alexandru Ghica, în Moldova, încearcă după 1849 să înfiinţeze un învăţămînt cu caracter practic, menit să satisfacă necesităţile dezvoltării sociale şi economice. Se acordă în acelaşi timp o atenţie specială dezvoltării învăţămîntului mediu şi superior, care fusese puternic lovit prin măsurile luate în 1847 de către domnitorii Mihail Sturza şi Gheorghe Bibescu Prima Universitate românească va lua fiinţă însă abia în 1860 la Iaşi, prin străduinţa lui Mihail Kogălniceanu, ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii1*3. Acesta scria în raportul său către Domnitorul Alexandru loan Cuza, pentru înfiinţarea Universităţii din Iaşi : „în 1846 şi 1847 spăimîntat de progresul şcoalelor, de ideile naţionale şi liberale care-şi aşezaseră foculariul în şcoale, şi care prevesteau evenimentele din 1848, Domnul Michail Sturza, sub cuvînt că şcoalele nu răspundeau la aşteptă­ rile sale şi la trebuinţele ţării, fără a se uita la greutăţile începutului, sub pretestul de a le îmbunătăţi, au desfiinţat partea cea mai activă din aceste şcoale : învăţămîntul superior, şi ce este mai condemnabil, au isgo1 Acest paragraf introductiv este redactat după capitolele „Dezvoltarea culturală în perioada 1848—1918, di n: M. C o n s t a n t i n e s c u , C. D a i c o v i c i u ş.a,, Isto­ ria României Compendiu, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1969, p. 425—438 ţi Cultura epocii m oderne din A. O ţ e t e a , (red.), Istoria poporului roman, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1970, p. 326—345, lucrări la care trimitem pe cei care doresc sa găsească o expunere mai amplă a acestor probleme. - Unul dintre cercetătorii mai vechi ai istoriei învăţământului din ţara noastră, analizând cauzele care au dus la desfiinţarea învăţămîntului superior românesc şi la înlocuirea lui cu un învăţămînt francez, scria : „Mai degrabă am crede că Domnitorii (Mihail Sturdza şi Gheorghe Bibescu) au voit anume să desfiinţeze şcoalele, pentru ca pe de o parte să scape de opoziţia din partea celor de jos care zilnic creştea ; iar pe de altă parte să atragă în partea lor pe Boierii Mari a căror opoziţie era şi mai primejdioasă.“ „...Domnitorul şi Obşteasca Adunare scăpaseră de grija ce le-o inspira fiii în (= din) popor, ieşiţi din şcoalele superioare. Aceasta era grija cea mare şi credem că aici trebuie căutată adevărata pricină a „Reorganizaţiei învăţăturilor publice“. (Vezi P. R ă ş c a n u , Istoricul învăţămîntului secundar, Iaşi, 1906, p. 30 şi 31). 3 Ibidem, p. XLVIII.

42

nit pînă şi limba naţională din învăţămînt“. Universitatea din Bucureşti se deschide în 1864, cu patru ani mai tîrziu decît cea din Iaşi. Legea din 1864 fixează numărul facultăţilor din cele două Universităţi la patru, şi anume : filozofie şi litere, drept, ştiinţe şi medicină. Facultatea de Medicină, deşi avea o mai veche tradiţie în existenţa succesivă a Şcolii de mied chirurgie (1842—1843), a Şcolii elementare de chirurgie (1855—1857) şi a Şcolii naţionale de medicină ţi farmacie (înfiinţată în 1857), este organizată abia în noiembrie ,1869. (Cea din Iaşi va fi înfiinţată cu zece ani mai tîrziu, în 1879.) Condiţiile de lucru din facultăţile de medicină, ca şi cele de ştiinţă de altfel, sînt foarte grele : lipsesc laboratoarele şi de multe ori şi cadrele didactice corespunzătoare. în 1888, după mărturisirea făcută de dr. G. Grxgorescu în cursul său, fiziologia nu avea încă „un trecut propriu tn ţara noastră“. Se ţineau cursuri teoretice, dar nu existau lucrări originale, nu se făcuse nici o descoperire, cît de modestă, în acest domeniu. Lui Polizu, care făcuse unele demonstraţii de fiziologie folosind ca excitant curentul electric, îi urmează la catedră L. Fiala. Acesta face primele demonstraţii la microscop asupra circulaţiei sîngelui la broască. între 1867—1869, cursul de fiziologie este ţinut de C. Essarcu, pro­ fesor, pe atunci, cu mare prestigiu, la Facultatea de ştiinţe, iar apoi, pînă în 1874, de G. Obedenaru şi în următorii cinci ani, de Dr. Sergiu. Din lipsă de mijloace tehnice, cursurile aveau un caracter aproape exclusiv teoretic. în 1879, catedra e ocupată de Şt. Veleanu, care ţinea „lecţii private“ de fiziologie experimentală în amfiteatrele Spitalului Colţea, încă de pe la 1870. El a fost cel care a făcut, pentru prima oară în ţara noastră, demonstraţia funcţiei nervilor pneumogastrici şi frenici, a proprietăţilor fiziologice ale muşchilor etc. în 1881, catedra de fiziologie e ocupată prin concurs de către Demostene Atanasiu, care o deţine pînă în 1887, cînd este numit G. Grigorescu. Acesta din urma înfiinţează, în 1888, la Facultatea de medicină, primul laborator de fiziologie experimentală din ţara noastră, laborator în care se va ocupa şi de unele probleme de psihometrie L în acest ras-1 1 „Dl, Dr. Grigorescu, profesor de fiziologie la Universitatea din Capitală, va ţine două conferinţe practice asupra măsurării fenomenelor nervoase în amfiteatrul labora­ torului de fiziologie al Facultăţii de medicină în palatul Universităţii : miercuri, 31 mai, la ora 5 : Măsurarea fen om en elor psihice (psihometrie) cu dem onstraţiune practică făcută prin m etoda înregistrării ; vineri, 2 iunie, aceeaşi oră, a doua conferinţă : Valoarea cronometrului electric al lui D’Arsonval fi măsurarea curentului n ervos în nervii periferici“ — scria la rubrica „Informaţii“, ziarul „Voinţa naţională“ din 30 mai, 1893.

43

timp, pe lingă cursurile amintiţilor profesori, mai apar o serie de lucrări medicale, dintre care cităm numai cîteva, dintre cele mai apropiate de preocupările studiului de faţă : lucrările de fiziologie ale lui C, A. Polich'ronie, Fiziologia şi patologia somnului, Bucureşti, 1877 ; N, Manolescu, Vacuité visuelle, Conditions de la visibilité des lignes et des points» Paris, 1880 ; Petrini-Galatz, Limbagiul şi gândirea, Bucureşti, 1887 1 ; Studiile de psihiatrie ale doctorului A. Suţu (Alienatul în faţa societăţii şi ştiinţei), 1877 ; Despre mecanismul alienaţiei mintale, 1880) ; G. Mileticiu, Tratamentul alienaţilor, Craiova, 1889 ; Studii psihiatrice, Craiova, 1895 şi P. Zosin, Substratul pat olo gic al pesimismului contemporan, teză, Bucureşti, 1900 ; Progresele psihiatriei, 1907 ; Constituirea psihiatriei ca ştiinţă pozitivă, 1910 ; Studiile de medicină socială ale lui Zubcu Codreanu (O pagină din socialismul românesc), 1879 ; N. Russel, Un studiu psihiatric cu idei sănătoase, 1880) şi Ştefan Stîncă, Mediul social ca f a c t o r patologic, 1891 ; cîteva dintre tezele de doctorat susţinute la Facultatea de Medicină din Bucureşti : I. S. Herdianu, Despre afazie, 1876 ; Ar. Petrescu, Studii sfigmo gr afice , 1881 ; A. A. Obreja, Studiul experimen­ tal al unor centri cerebro-corticali, motori şi vizuali, 1888 ; I. George'scuDeieanu, Reflexul vorbirii şi fo r m el e de amnezie verbală, 1889. Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Bucureşti îşi deschide cursurile în toamna anului 1864, avînd printre profesori pe Em. Bacaloglu, Alexe Marin, I. Falcoianu, C. Essarcu ş.a. C. Essarcu, sub influenţa pozitivismului, face în cursul său de ştiinţe naturale unele consideraţii asupra dezvoltării ştiinţelor şi stîrneşte interesul studenţilor pentru problemele filozofice din acest domeniu. înt r-una dintre prelegerile sale, Essarcu încearcă sa demonstreze „nece­ sitatea maritagiului între sciinţa ce are de scop partea biologică şi sciinţa ce îşi propune a studia partea psychologică a omului“ 12. 1 Lucrarea Iui M. Petrini-Galatz îşi păstrează, sub unele aspecte, actualitatea. Sini deosebit de interesante consideraţiile care se fac în aceasta în special în legătură cu acţiunile automatizate, cu deprinderile, consideraţii care amintesc unele idei ale lui L JVI. Secenov, dintr-o lucrare publicata anterior celei a lui Petrini-Galatz, pe care însă e puţin probabil ca medicul român s-o fi cunoscut. Petrini-Galatz pune în lumină inte: acţiunea dintre gîndire şi limbaj, scoţînd în evidenţă diferenţele calitative, în aceasta privinţa, dintre om şi animal, fără a se referi însă la rolul factorilor sociali în apariţia şi dezvoltarea gîndirii şi limbajului. Ocupîndu-se de problema limbajului interior, Petrini-Galatz, adoptînd o poziţie ştiinţifică, face unele observaţii care sînt con!innate de datele electromiografice actuale (J. E. Jacobsen, 1933 ; I. S. Iusievict, 1954), Cf, M. I. B o t e z , Cîteva observaţii p e marginea lucrării „Limbagiul şi g in­ direct , de M. Petrini-Galatz, „Neurologia, psihiatria, neurochirurgia“, 1965, vol. X, nr. 1, p. 23—28. 2 C. E s s a r c u , Curs d e seanţele naturale la Facultatea de Sciinţe din Bucureşti, Introducţie la sciinţele naturale, Bucureşti, 1864, p. 25.

44

„Physiologia a mers izolată de Psychologie ca să cate a rezolva chestiu­ nile fundamentale ale sciinţei omului, una neavînd în vedere decît omul physic, cealaltă decît omul moral şi intelectual, astfel încît ar crede cineva că avem a face cu două fiinţe distincte şi independente una de alta, iar nu cu una şi aceeaşi fiinţă avînd două aspecte diferite“ 1. încercarea de a pătrunde „misterele inteligenţei şi ale voinţei, fără să se preocupe întru nimic de aparatele care sînt instrumentele acestor facultăţi şi prin care ele se manifestă“ 12, i se pare lui C. Essarcu sterilă. Sub influenţa lecţiilor lui Essarcu s-a dezvoltat interesul pentru filo­ zofia ştiinţei şi pentru psihologie al unuia dintre gînditorii materialişti de seamă din ultimele decenii ale veacului al XIX-lea : Ştefan C. Michăilescu — în 1864 elev în ultima clasă la liceul „Sf. Sava“ şi în acelaşi timp, student în anul I al Facultăţii de Ştiinţe. Universitatea din Iaşi se înfiinţează în 1860, dar Facultatea de Filo­ zofie funcţiona, ca şi cea de Ştiinţe Juridice, încă din 1856. Cursurile la această facultate sînt ţinute, la început de Simion Bărnuţiu (1856—1864), iar apoi de Titu Maiorescu (1863—1872) ; Ion Pop-Florantin (suplinitor, 1872—1873) ; Constantin Leonardescu (1873—1900) ; C. Dimitrescu-Iaşi, profesor de psihologie, pedagogie şi estetici din 1878 pînă în 1886, cînd e transferat la Bucureşti ; Al. Bădărău, profesor supli­ nitor de psihologie, 1886—1888 ; Ion Găvănescul, profesor definitiv de psihologie, pedagogie şi estetică, 1888—1933 ; Eduard Gruber, profesor suplinitor de psihologie, pedagogie, estetică, 1893—1895 şi P. P. Negulescu, numit profesor provizoriu de logică şi istoria filozofiei moderne, 1896. La Facultatea de Filozofie din Bucureşti toate cursurile sînt pre­ date la început de : Ion Zalomit (1863—1886) ; mai tîrziu, Ion Crăciunescu ocupă catedra de psihologie, pedagogie şi estetică (1878), iar Titu Maiorescu pe cea de logică şi istoria filozofiei contemporane (1884— 1909) ; C. Dimitrescu-Iaşi (transferat de la Iaşi) ocupă catedra rămasă vacantă prin moartea lui I. Zalomit în 1886 ; C. Rădulescu-Motru e numit conferenţiar de istoria filozofiei şi estetică în 1897, şi profesor de­ finitiv de psihologie, logică şi teoria cunoştinţei în 1909. 2.1.2. Orientarea învăţămîntului filozofic Pătrunderea ideilor iluministe, a încrederii în raţiune şi în ştiinţă, joacă un rol important în progresul social şi cultural din prima jumătate a veacului al XIX-lea, în ţara noastră. 1 Ibidem, p. 23—24. 2 Ibidem, p. 24

45

Organizarea învăţământului naţional, începuturile presei româneşti, avîntul mişcării de popularizare a cunoştinţelor ştiinţifice şi dezvoltarea ştiinţei şi culturii naţionale, au loc sub influenţa nemijlocită a ideilor ilu­ ministe, propagate în această perioadă de numeroşi cărturari români, dintre care trebuie amintiţi, în primul rînd, Gh. Asachi, Gh. Lazăr, Ion Ghica, Gh. Bariţ, Paul Vasici şi Simion Barnuţiu. „în cursul acestui timp — scria Gh. Asachi în 1858 — multe pre­ judecăţi nutrite de ignoranţă au pierit înaintea luminii şi a cunoştinţelor pozitive“ 1. Iar îon Ghica, referindu-se la aceeaşi perioadă, spunea : „...Mult am luptat noi tinerii de pe atunci cu prejudecăţile şi cu obice­ iurile rele... multe idei greşite de ale bătrînilor şi de ale boierilor am spulberat şi multe idei moderne am împlîntat în spirite ; multă rugina am curăţat de pe mulţi“ 12. O dată cu ideile înaintate, o dată cu spiritul raţionalist şi ştiinţific, iluminismul promovează însă şi unele concepţii filozofice idealiste, agnos­ tice (Condillac, Kant s.a.), dar care în raport cu concepţia teologica dominantă a vremii, în atmosfera mistica şi obscurantistă menţinută de feudalism, reprezintă totuşi în ansamblul lor, puncte de vedere relativ înaintate. Concepţiile filozofice idealiste, răspîndite în ţara noastră în epoca luminilor, vor persista în majoritatea manualelor şcolare de psihologie şi în ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea şi chiar şi după aceea. Manualul lui Ion Popescu, Psihologia empirică sau ştiinţa despre suflet (Sibiu, 1881)3, e-ste o lucrare cu multe calităţi didactice şi cu o bogată informaţie, îndeosebi din autori germani (Wolff, Herbart, Drobisch, Volkmann, Lotze ş.a.). Autorul îşi declara dintru început orientarea antimaterialistă militantă. Explicarea vieţii psihice pe baza datelor fiziologice duce — după părerea autorului — la concepţii greşite şi „funeste în con­ secinţele lor“ 4. I. Popescu găseşte în psihologie un sprijin în lupta împo­ 1 Gh. A s a c h i , Cvestia învăţăturii publice în Principatul M oldovei, Iaşi, 1858, p. 20. 2 I. G h i c a , Scrieri, vol. I, ediţia P. V. Haneş, p. 39. Deşi cu inconsecvenţe, Ion Ghica formulează în lucrările sale idei avansate pentru vremea aceea, în legătură cu dependenţa vieţii psihice de activitatea creierului (vezi Omul fizic şi intelectual, 1866 şi Pămîntul şi omul, 1884). „Creierii se dezvolta prin lucrarea intelectuală, precum se dezvoltă şi se întăresc muşchii prin muncă şi prin gim­ nastică“, scrie el. „Toate observaţiunile tind a dovedi că creierii se modifică în mărime şi în calitate, cu dezvoltarea gradată a facultăţilor... Ceea ce zicem pentru om se poate zice şi pentru celelalte animale“. (Texte privind dezvoltarea gîndirh social-politice în România, vol. I, Ed. Academiei, 1954, p. 294—295. s T, Maiorescu pe drept cuvînt subliniază mai ales calităţile didactice ale lucrării, 4 I. P o p e s c u , Psihologia empirică sau ştiinţa despre suflet între marginile observaţiunii, Sibiu, 1881, Prefaţa, p. 4.

46

triva materialismului : „Studiul naturii fără psihologie — scrie el — duce la materialism“ E In problema raportului dintre psihic şi materie, I. Popescu are o con­ cepţie dualistă. El consideră că fenomenele psihice nu au „nimic comun cu materia“ şi că „nu pot fi privite ca efecte ale materiei, ci trebuie să se admită pentru ele drept cauză un substrat real homogen lor, sau după limbajul filozofic, o substanţă spirituală, vasă-zică imaterială şi prin urmare diversă de corp“ 2. Cunoştinţele noastre despre lucruri se mărginesc la aparenţe, se opresc „la suprafaţă şi nu pot străbate in lăuntrul“, în esenţa lor ®. I. Popescu nu e de acord însă cu concepţia lui Kant despre spaţiu şi timp, pe care nu ie socoteşte ca forme date a priori, ci ca rezultate ale experienţei 4. Dintre manualele de psihologie puse la îndemîna corpului didactic, a studenţilor şi elevilor din acea vreme, mai amintim, alături de cel al lui I. Popescu, pe cele publicate de Ion Pop-Florantin, Cristodul Suliotis, V. Gr. Borgovan şi îndeosebi pe cel al lui I. Găvănescul, care s-a bucu­ rat de o largă şi îndelungată popularitate. 1. Pop-Florantin, după cum am văzut, a suplinit o vreme catedra de psihologie de la Universitatea din Iaşi. El publică în afară de Funda­ mentul de filozofie (Iaşi, 1871) şi un manual de psihologie, intitulat Noţi­ uni de psihologie, care în 1891 apare la Galaţi în a doua ediţie, „lucrată clin nou după ştiinţele moderne“. Pop-Florantin arată că „substratul nemijlocit“ al sufletului, al acestui „ipotetic agent“, a cărui natură nu se cunoaşte, „pare a fi pătura superioară a creierului. Esenţa sau fiinţa a aşa-zisului suflet nu este însă explicată“ '. Autorul nu se opreşte în faţa problemei naturii psihicului, ci — aşa cum obişnuiau încă de la Wolff cei ce se ocupau de psihologia empirică, dar mai ales cum se obiş­ nuia în perioada luptei pentru „desfilozofarea“ psihologiei — trece la studiul fenomenelor psihice. Ocupîndu-se de procesul cunoaşterii, autorul face unele consideraţii epistemologice care dezvăluie un agnosticism de esenţă kantiană : „Lu­ mea de afară de agentul cugetător este în sine cu totul necunoscibilă. Ea însă îl excită pre arătatul agent, pe căile respective : şi el îşi formează diferite cursuri de curenţi, sau acţiuni mintale, conforme cu excitaţiunile şi cu natura lui ; nu însă necesarmente conforme cu lumea exterioară în starea ei obiectivă“ 6. 1 Ibidem. 2 Ibidem , p. 14 3 Ibidem , p. 34. 4 Ibidem, p. 133. 5 I. Pop. F î o r a n t î n, Noţiuni de psihologie, ed. a Jî-a, Galaţi, 1891, p. 33. é Ibidem, p. 247—248.

47

Constantin Leonardescu, profesor de filozofie la Universitatea din Iaşi (1873—1907), publică în 1878, Curs de Filosofie pentru uzul liceelor, Partea a l-a ; Psihologia experimentală, lucrare confuză şi eclectică, de orientare idealist-kantiană, în care recunoaşte existenţa obiectivă a lumii exterioare, dar admite existenţa unor idei a priori (dumnezeu, spa­ ţiu, timp, etc.)- In problema raportului dintre spirit şi materie, Leonar­ descu se situează pe poziţiile dualismului : „...Natura noastră deşi pre­ zintă o unitate indivizibilă, cu toate acestea ea este dublă, adică com­ pusă din două principii diferite : Sufletul şi Corpul“ 1 ...„două substanţe deosebite“ 123. Leonardescu arată că manualul său lasă „neatinse căutările psihofizice care tind în zilele noastre de a reduce dualitatea acestor două substanţe la unitate şi de a restabili, pe cît este posibil, armonia între aceşti doi termeni opuşi“ 8. V. Gr. Borgovan, în lucrarea sa Încercări de psihologie şi în logica intuitivă (1895), socoteşte că fenomenele psihice au un substrat propriu : „Sufletul, care este divers de corp, este simplu, nematerial, este spirit“. „Omul“, spune el, „este o fiinţă dublă“, alcătuită din două părţi dife­ rite : corpul şi sufletul, care sînt în „cea mai intimă relaţiune“. „Viaţa sufletească nu se poate de loc deriva şi explica din procesele vieţii fizice“, ci, după părerea autorului, lucrurile se pot petrece mai curînd invers, deoarece „intima relaţiune“ în care se află sufletul şi corpul „să vădeşte în viaţă prin răsunetul imaterial ce-1 au fenomenele psihice“ 4. Cam aceleaşi concepţii, dualiste şi agnostice, pot fi întîlnite în aproape toate manualele de psihologie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, inclusiv în cele ale lui Chr. Suliotis (C ompendium de psihologie, Brăila, 1876) şi ale lui I. Găvănescul (Elemente de psihologie, 1890). Acesta din urmă a fost cel mai răspîndit manual de psihologie în ultimul deceniu al veacului al XIX-lea şi în primele trei decenii ale veacului nostru. In acest răstimp a cunoscut peste douăzeci de ediţii. Concepţia care stă la baza lui este aprioristă şi agnostică. în spiritul idealismului kantian, I. Găvănescul vorbeşte de existenţa unor „principii înnăscute ale gîndirii“ care formează „baza naturală a oricărei operaţiuni intelectuale“ 5. Timpul, spaţiul, cauzalitatea sînt categorii apriorice ale 1 C. L e o n a r d e s c u , Cursa de Philosophie pentru usulu lyceeloru, Partea l-a : P sychologia experimentale, Iaşi, 1878, p. 76. Mai târziu, spre sfârşitul secolului, sub influenţa datelor ştiinţei, C. Leonardescu va abandona aceste concepţii şi va scrie o lucrare de psihologie materialistă (Principii de psihologie, 1892). 2 Ibidem, p. 82 3 Ibidem, p. 82, notă. 4 V. Gr . Borgovan, încercări de psihologie fi in logica intuitivă, 1895, p. 15—17.

5 I. G ă v ă n e s c u l ,

48

Psihologia pentru clasa VI-a secundară, 1935, p. 168.

intelectului. Realitatea, „lumea (care) există, în afară şi independent de noi“, nu poate fi cunoscută în esenţa sa : „Ceea ce cunoaştem despre lume — scrie I. Găvănescul — nu este însăşi lumea, aşa cum s-o fi aflînd în ea însăşi, ci numai raportul ei faţă de noi, rezultatul atingerii ei în organizaţia noastră subiectivă, adică senzaţiile şi stările noastre sufle­ teşti. Ce este lumea în sine, ce sînt lucrurile în sine, nu ştim şi nici nu putem şti, căci nu putem ieşi din noi, din „organizaţia“ noastră, din sim­ ţurile noastre şi din formele intuiţiei şi cugetării noastre, ca să le privim în ele însele, independent de raporturile lor către noi. Aceasta este abso­ lut imposibil. Dacă însă nu putem cunoaşte lumea, aşa cum este ea însăşi, de un lucru smtem tot aşa de siguri ca şi de conştiinţa noastră : anume că lumea există, în afară şi independent de noi“ h Linia aceasta idealistă, aprioristă şi agnostică — imprimată de altfel manualelor prin inerţia programelor şcolare îndeobşte depăşite mult de evoluţia ideilor ştiinţifice şi filozofice — se continuă o bună vreme chiar după 1900, în manualele de psihologie atît în Muntenia şi Moldova (prin amintitul manual al lui 1. Găvănescul şi mai tîrziu prin manualele scoase de 1. Nisipeanu, 1. Petrovici ş.a.), cît şi în Transilvania (V, PI os su, Ma­ nual de psihologie şi logică, Blaj, 1898 ; Gr. Pletosu, Propedeutica filozofică : I. Psihologia, II. Logica — 2 voi., Năsăud, 1899—1900 ; P . Pipoş, Psihologia, 1901 ; P. Şpan, Lecţii de psihologie, Sibiu, 1906, Ş. a.) \ împărţirea psihologiei în empirică şi raţională sau speculativă, făcută de Chr. Wolff în 1732, se va perpetua la noi în ţară ;— prin influenţa directă sau prin intermediul lui Kant şi mai ales a lui Herbart — pîna spre sfîrşitul secolului al XIX-lea. Psihologia empirică, propunîndu-şi să studieze faptele sufleteşti obser­ vabi le, să le descrie şi să le clasifice, constituie un pas înainte în cunoaş­ terea vieţii psihice, faţă de psihologia „raţională“, speculativă, care se ocupă de ceea ce este inaccesibil observaţiei, de problemele metafizice ale1*V 1 Ibidem , ediţia din 1928, p. 152. - Vezi A. B î r s c a n u, Istoria şcoalelor centrale greco-ortodoxe din Braşov (Braşov, 19C2) despre manualele folosite în şcolile din Braşov : „Ca manuale pentru Propedeu­ tica filozofică s-au folosit între anii 1883/4—1885/6 in cl. VII Logica de G. L i n d e r (după manuscriptul rămas de la D r. I. M e ş o t ă), iar în cl. VIII Psicbologia em ­ pirică de I. P o p e s c u ; după aceea, în ol. VII s-a introdus Logica de T. M a lo ­ re s c u, înlocuită în anul 1894/5 cu manuscriptul profesorului de specialitate Dr. I o s i f B 1 a g a, Manualul de Psichologie de I . P o p e s c u a fost înlocuit în anul 1896/7 cu cel de P. P i p o ş (Ibidem , p. 479). Vezi şi G. B a r î ţ i u, Părţi alese din istoria Transilvaniei 3 voi., Sibiu, 1889—1891 ; N. B r î n z e u, Şcoalele din Blaj, Sibiu, 1898;N. I o r g a, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1928; Y. A. U r e c h i a, Istoria şcoalelor de la 180C—1864, 4 voi. Bucureşti 1892—1901; A l. V. V i t z u, Studiu asupra învăţământului secundar. Bucureşti, 1888; P. Ră ş c a n u , Istoria învăţământului secundar, Iaşi 1906.

49

originii şi naturii sufletului, ale raportului dintre suflet şi corp etc. „Iată — scria V. I. Lenin în 1894 — indiciul cel mai evident al metafizicii, cu care a început orice ştiinţă : cît timp oamenii n-au ştiut să treacă la studiul faptelor, mereu au inventat a priori teorii generale, care au rămas totdeauna sterile... Psihologul metafizician raţiona : ce este sufletul ? în aceste cazuri procedeul însuşi era absurd. Nu putem emite raţionamente asupra sufletului, neexplicînd în mod special procesele psihice : progresul trebuie să constea în acest caz tocmai în părăsirea teoriilor generale şi a construcţiilor filozofice asupra sufletului, pentru a situa pe un teren ştiin­ ţific studiul faptelor care caracterizează diferitele procese psihice“ '. Referindu-se probabil la I. M. Secenov, care — în Reflexele creierului (1863) — depăşise cu mult preocupările psihologiei empirice, încercînd să analizeze substratul fiziologic al fenomenelor psihice studiate cu aju­ torul metodei observaţiei, V. I. Lenin scria mai departe : „Respingînd teoriile filozofice asupra sufletului, acest psiholog care foloseşte metode ştiinţifice s-a apucat să studieze de-a dreptul substratul material al feno­ menelor psihice — procesele nervoase, analizînd şi explicînd, să presu­ punem cutare sau cutare procese psihice“ Cazul lui I. M. Secenov ori, la noi, al lui V. Conta care, folosind datele psihologiei empirice, ajung la formularea unor concepţii consec­ vent materialiste —, deşi nu sînt singurele, constituie totuşi excepţii. Psihologia empirică însăşi, cu toate că îşi propunea să studieze faptele psihice, fără preocupări metafizice, referitoare la natura sufletului etc., era îmbibată de idealism. Psihologia empirică a lui S. Bărnuţiu, de pildă, scrisă sub influenţa kantiană (prin intermediul lui Krug şi Beck) conţine atît elementele materialiste cît şi pe cele idealiste ale kantianismului 123. în condiţiile socialistorice ale anilor 1839—1864, cînd o predă, Psihologia empirică a lui Bărnuţiu 4, joacă, prin elementele sale materialiste, un rol pozitiv. Nu acelaşi lucru se poate spune, după părerea noastră, despre Psihologia empirică sau ştiinţa despre suflet în marginile observaţiunii, publicata de loan Popescu la Sibiu, în 1881 (Ed. a Il-a, 1887) ; Noţiuni de psihologie de I. Pop-Florantin (Ed. a Il-a, 1891) ; Încercări de psihologie de V. Gr. Borgovan (1895) ; Elemente de psihologie de I. Găvănescu (în numeroase reeditări, începînd din 1890) etc. 1 V. I. L e n i n , Ce sînt „prietenii poporului“ şi cum luptă ei îm potriva socialdem ocraţilor f în „Opere", Vol. I, Bucureşti, 1950, p. 134. 2 Ibidem, p. 135. 3 Idem, Materialism şi empiriocriticism, în „Opere", voi. 14, Bucureşti, ESPLP. 1954, p. 190.

4 Această lucrare a lui S. Bărnuţiu a fost tipărită postum (vezi S. B ă r n u ţ i u, Psihologia empirică şi logică. Iaşi, 1871).

50

Ideile herbartiene ale lui Titu Maiorescu, din Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, pot fi considerate în 1861, cînd apare lucrarea, ca înaintate. Dar nu cred că se mai poate spune acelaşi lucru, de pildă, despre unele dintre lucrările herbartiene ale lui Şt. Velovan, publicate de „Convorbiri literare“, în 1890—1894. Spre deosebire de psihologia speculativă, care pornea în studiul vieţii psihice de la principii metafizice, psihologia empirică porneşte „von unten“ (Fechner), din jos, de la fapte, de la studiul fenomenelor psihice cu ajutorul metodei observaţiei, şi face astfel un prim pas pe calea trans­ formării ei dintr-o ramură a filozofiei idealiste (şi în unele cazuri chiar a teologiei), într-o disciplină ştiinţifică. De cele mai multe ori însă, con­ cepţia filozofică idealistă sau teistă a psihologului duce la o interpretare greşită a faptelor. Psihologia empirică — deşi a adunat în unele cazuri un material faptic, descriptiv, interesant —, datorită insuficienţelor teoretice şi metodologice nu poate să devină ştiinţă. Simpla descriere a fenomenelor, fără explica­ rea lor riguroasă, nu constituie încă ştiinţa. Desprinderea psihologiei de filozofie şi constituirea ei ca ştiinţă indepen­ dentă va avea loc în urma introducerii metodei experimentale în studiul ienomenelor psihice. Trecerea de la psihologia empirica la psihologia experimentală va con­ stitui o nouă etapă în dezvoltarea acestei ştiinţe, etapă determinată de condiţiile social-istorice, de dezvoltarea capitalismului, fiind pregătită prin numeroasele progrese de conţinut şi de metodologie din domeniul ştiinţelor naturii şi îndeosebi din domeniul fiziologiei sistemului nervos central şi a organelor de simţ. 2.2. PROMOVAREA UNOR IDEI PSIHOLOGICE MATERIALISTE IN PERIODICELE ROMÂNEŞTI DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

2.2.1. Reviste şi societăţi ştiinţifice După 1860, numărul periodicelor româneşti sporeşte, iar locul pe care-1 ocupă articolele de popularizare a ştiinţei creşte mereu. In această perioada apar însă, alături de scrieri care au drept ţel răspîndirea cu­ noştinţelor ştiinţifice, şi unele lucrări cu preocupări de gîmlire sistema­ tică, originală, care valorifică aceste cunoştinţe ştiinţifice în cadrul unor concepţii filozofice închegate, cum vom avea prilejul să vedem de pildă la Va.si le Conta. 51

Contribuţii originale în (domeniul diverselor ştiinţe pot fi găsite în multe dintre periodicele acestei epoci. Lucrări de filozofie şi psihologie vom întîlni, la început, ceva mai rar. De pildă, „Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte“ scoasă de A. I. Odobescu, în anii 1861—1863, îşi propune să publice — după cum se arată în Precuvîntare — studii în legătură cu „literatura, istoria, jurisprudenţa, filozofia, artele, ştiinţele exacte şi naturale“. Programul nu va fi însă realizat în întregime şi în cuprinsul revistei nu vom găsi, de pildă, nici un studiu de filozofie (sau de psihologie). în schimb, aici apar numeroase scrieri istorice, economice şi juridice. Apar articole de popularizare a cunoştinţelor din domeniul ştiinţelor naturii, al igienei, agronomiei, astronomiei etc. 1 Activitatea Societăţii academice române înfiinţată în 1866 şi a publi­ caţiei pe care aceasta o scoate în anul următor („Analele Societăţii Aca­ demice Române“) are, între altele, şi acest obiectiv al difuzării cunoş­ tinţelor ştiinţifice. De asemenea, acelaşi obiectiv îl are şi activitatea „Societăţii pentru învăţătura poporului român“ (înfiinţată în 1866), şi a revistei sale, purtînd acelaşi titlu (1870—1872). în aceasta din urmă apar însă şi articole cu caracter pedagogic şi psihologic, dintre care amin­ tim pe cele ale lui C. Essarcu (Rolul memoriei ; Un princip pe da go gi c ; Istoria sistemelor de educaţie şi me to del e de învăţămînt ş.a,) ale lui I. Brăileanu (Invăţămîntul intuitiv ; Despre lectură şi scriere ş.a.) ; I. C. Massim (Idei p e d a g o g i ce : Facultăţile omului) etc. Revista lui Hasdeu, „Columna lui Traian“ (1870—1877) şi (1882—1883), contribuie la răspîndirea ştiinţei prin diverse traduceri şi prin reproducerea unor materiale din alte publicaţii româneşti ale vremii. O acţiune de popularizare a cunoştinţelor ştiinţifice, în special din domeniul psihologiei, psihiatriei şi fiziologiei, întreprinde doctorul Ale­ xandru Sutzu în „Gazeta medico-chirurgicală a spitalelor“ (187C—1879). El răspîndeşte însă o dată cu aceste cunoştinţe, alături de unele idei materialiste (privind importanţa fiziologiei pentru psihologie) şi unele concepţii idealiste, agnostice. Devierile idealiste ale doctorului Sutzu au fost combătute, după cum se va arăta în altă parte a lucrării, de către Ştefan C. Michăilescu în articolul Fiziologia cerebrală ne poate da o psihologie ? („Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice“, 1872, nr. 2). In „Gazeta medico-chirurgicală a spitalelor“ sînt publicate traduceri din filozoful pozitivist francez Emile Littré (Citeva punc te din fiziologia psihică, în nr. 6 şi 8, 1870 şi Cele trei filozofii, în nr. 10—14, 1870). din Virchow (Atomul şi individul, în nr. 17—21, 1870) şi din Moleschott (Ambasada fiziologică, în nr. 22—24, 1870). 1 Aici întîlnim numele geologilor Gr. Cobălcescu şi Gr. Ştefănescu, ale naturaîiştilor E. Bacaloglu şi P. Iatrupol, al medicului igienis: I. Felix şi ale multor altora.

52

Tot aici, pe lingă numeroasele articole ale dr. Sutzu, apare şi unul semnat de dr. C. A. Polichronie, despre Ereditatea afecţiunilor mintale in raport cu ereditatea facultăţilor intelectuale (1876, p. 345—349 şi 356—*360). în „Revista ştiinţifică, ziar pentru vulgarizarea ştiinţelor naturale şi fizice“, scoasă de P. S. Aurelian şi Gr. Ştefănescu, între 1870 şi 1882, apar, între altele, articolele : Consideraţiuni asupra raportului ştiinţelor naturale către fi lo zo fi e, de Victor Babeş 1 şi Natura agentului sau a curentului ner vos de Victor Pompilian12. Acesta din urmă analizează problema naturii influxului nervos în lumina unor cercetări făcute în vre­ mea aceea, în Franţa, de Flourens, Claude Bernard, Vulpian, Person etc., în Germania, de Müller, Du Bois-Reymond, Helmholtz, Wundt etc. şi în Italia, de Matteueci. Autorul necunoscînd lucrările lui Fritsch şi Hitzig (1870), înclină spre teza transmiterii chimice, şi nu electrice, a influxului nervos. El critică pe „electronerviştii“ Du Bois-Reymond, Longet, Matteueci, Vulpian, Hermann şi pe alţii. Stefan C. Michăilescu, unul dintre autorii cei mai prolifici în dome­ niul literaturii de popularizare a ştiinţei, publică mai întîi astfel de lucrări în amintita revistă, „Societatea pentru învăţătura poporului roman“ (1870—1872), iar apoi în „Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice“, pe care o scoate în anii 1872—1873, împreună cu D. Aug. Laurian, fiul lui August Treb. Laurian 3. Alături de articolele materialist-militante ale lui Şt. C. Michăilescu, Dimitrie Laurian publică în „Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice“ lucrări cu orientare idealistă, dualistă, în legătură cu Formarea cunoştinţei (nr. 5, 1872) şi Elementele cunoştinţei. Noţiunea (nr. 7, 1872). în ace­ laşi an, C, Essarcu scoate „Atheneul român“. Activitatea „Tranzacţiunilor literare şi ştiinţifice“ este continuată în anii următori (1873—1876) de „Revista contimporană“ (cu subtitlul : „Lileie, arte, ştiinţe“), care este condusă de V. A. Urechia. Aici apar, pe lîngă articolele de popularizare ale lui Şt. C. Michăilescu, două articole ale lui Anghel (Angel) Demetrescu, unul despre Buckle şi altul despre Taine (nr. 10, 1873 şi nr. 7, 1876), articolul lui Ananescu, Lupta p e n ­ tru existenţă (în nr. 5, 1873) şi Scrisorile ant ropologice (1874—1875) ale 1 „Revista ştiinţifică“, an. X, nr. 10 şi 11, iulie 1879, p. 147—153 şi 163—168. Ideile cuprinse în acest articol vor fi analizate pe larg intr-o altă parte a lucrării de faţă. 2 Ibidem, an VII, nr. 15, 1876, p. 235—240. 3 Colaboratorul lui Şt. Michăilescu este Dimitrie Laurian, fiul lui August Treb. Laurian şi nu August Laurian, cum dintr-o scăpare, apare în articolele lui B. Grigoriu : Ştefan C. Michăilescu un p ed a go g înaintat din a doua jumătate a secolului XIX (în „Revista de pedagogie" nr. 1, 1955) şi Ştefan C. Michăilescu, ca ped a go g (în Din isto­ ria pedagogiei româneşti, Culegere de studii, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1957, p. 370, 372, 375 şi la p. 470, în indicele de nume al voi.).

53

lui G. Cantacuzino, membru titular al Societăţii de Antropologic din Paris. Intre 1881 —1885, la Piatra Neamţ, un grup de profesori din care face parte şi scriitorul Calistrat Hogaş, scot revista „Asachi“, în paginile căreia se publică şi unele articole de popularizare a ştiinţei, dintre care amintim traducerile şi prelucrările făcute de N. Juravschi, după dis­ cursul lui Haeckel la adunarea Asociaţiei naturialişrilor germani de la Ekenach, Despre Darwin, Goethe şi Lamarck (nr. 12, 1883) ; după con­ ferinţa lui Virchow la Congresul de antropologie din Frankfurt, Dar­ w in şi antropologia, nr. 6, 1882) ş. a. Unele observaţii psihologice inte­ resante face Calistrat Hogaş în articolul Despre lectura şi în critica Ia Gramatica d-lui V. lo nesc u (nr. 2 şi 3, 1881). In această perioada, numărul revistelor cu caracter medical sporeşte prin apariţia „Jurnalului Societăţii medicale din Bucureşti“ (1879—1880), a „Buletinului Societăţii de medici şi naturalişti din Iaşi“, care apare în ! 887 şi publică postum două dintre lucrările filozofului materialist Vasile Conta (Origine des espèces, an I, 1887, nr. 7—11 şi Premiers principes compo sa nt le monde, an. II, 1888, nr. 1—5). Celelalte lucrări ale lui V. Conta : Teoria Fatalismului, Teoria ondulaţiunii universale, încercări de metafizică, precum şi versiunea românească a Originii speciilor, au apărut în „Convorbiri literare“, între 1875 —1880. între 1880—1889, apare la Craiova „Revista olteană, literară şi ştiin­ ţifică“, în care poetul Traian Demetrescu publică articolele : O p a g i n a de psihologie literară (1888) şi Temperament în artă (1889), iar Mihail Trişcu, O scurtă v e d e r e asupra cauzelor c e influenţează individul (1888). In 1891 —1898, C. Dimitrescu-laşi1 scoate „Revista pedagogică“ în care îşi publică Studiile de psihologie sociala, lucrări care, ca şi cele ale lui Traian Demetrescu, au un caracter mai mult literar şi sociologic clecît psihologic. 1 C. D i m i t r e s c u - l a ş i (1849—1923) studiază filozofia în Germania, şi îţi trece doctoratul cu o teză herbartiană în legătură cu noţiunea de frumuseţe (Über den Schonheitsbegriff, 1877). Ocupă în 1878 catedra de Psihologie, Pedagogie şi Estetică de la Universitatea din laţi. în 1886, după moartea lui I. Zalomit, C. Dimitrescu-laşi ocupă prin transfer catedra acestuia. Ţine cursuri de : Istoria filozofiei antice, medii ţi moderne, de Pedagogie, Istoria pedagogiei, Psihologie, Sociologie etc. Dimitrescu-laşi a lăsat in mintea studenţilor sai o amintire luminoasă, prin inteligenţa şi volubilitatea sa, ca şi prin ideile sale înaintate, „materialiste şi radicale" (Vezi T. V i a n u, Junimea, în S. Cioculescu, VI. S t r e i n i i , T. V i a n u, Istoria literaturii române m odern e, voi. 1, 1944, p. 246). Conferinţa lui C. Dimitrescu-laşi, Psihologia ştiinţifică, ţinută în 1883, m cadrul „prelecţiunilor" organizate de „junimea“ datorită orientării sale materialiste, este pe larg prezentată în paginile „Contemporanului“ (an. III, p. 592—593). în studiul Nevoia d e ideal (1900), îşi expune concepţia sa materialistă în domeniul gnoseologiei, iar în studiul Două morale (1906) ideile sale sociale înaintate.

54

La patru ani după mutarea „Convorbirilor literare“ la Bucureşti, adică în 1889, la Iaşi apare o nouă revistă : „Arhiva Societăţii ştiinţi­ fice şi literare din Iaşi“ 1, care, dacă nu va cunoaşte popularitatea celei dinţii, va reuşi foarte curînd, prin calitatea lucrărilor publicate, îndeo­ sebi a celor cu caracter ştiinţific şi filozofic, să se apropie de nivelul „Convorbirilor literare“. 2.2.2. Presa socialistă şi muncitorească în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, o poziţie înaintata împotriva idealismului în psihologie ocupă presa socialistă şi munci­ torească : „Contemporanul“ (1881—1898), „Şcoala Nouă“ (1889—1890), „Critica socială“ (1891—1893), „Literatura şi ştiinţa“ (1893—1894), „Evenimentul literar“ (1893—1894) şi „Lumea nouă ştiinţifică şi lite­ rara" (1895—1896). „Scopul nostru — scria Contemporanul cu prilejul apariţiei sale în 1881 — e a face cunoscut publicului român, cum priveşte ştiinţa con­ temporană lumea... Credem folositoare pentru patria nostră împrăştierea cît mai mare a cunoştinţelor cîştigate în privinţa lumii... Să luptam fără milă in contra ignoranţei şi şarlatanismului şi să rupem maştele. Pînă acum buruienele înăbuşă plantele folositoare şi e timp să le smul­ gem, căci altfel plantele cele bune vor pieri“. Psihologia n-a constituit pentru „Contemporanul“ — şi nici pentru celelalte reviste socialiste şi muncitoreşti — o preocupare nemijlocită. Pro­ blemele principale ale psihologiei fiind însă implicate în lupta filozofică dintre materialism şi idealism, presa socialistă a adus o importantă contribuţie la apărarea poziţiilor materialismului în acest domeniu. Articole ca Este sau nu spiritul c e v a deosebit de materie ? Ce ştim despre lume ? Este sau nu Dumnezeu ? Evoluţia, Schiţă despre omul pre­ istoric, Frica, Despre hipnotism, Protivnicii Contemporanului etc. con­ ţin udei înaintate, care constituie un aport însemnat la întemeierea unei psihologii ştiinţifice, materialiste, în ţara noastră. în aceste articole, „Contemporanul“ promovează ideea monismului materialist, arătînd că în lume nu există decît materia, în continuă 1 In „Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare“ din Iaşi, apar, între altele, studiile : A. D. X e n o p o l , Chestiuni p ed a go gice (an. VI, 1895); C. D. S t e r e , Încercări de filozofie (an VIII, 1897); Dr. L. C o s m o v i c 1, O privire asupra concepţiunii m oderne d e structurel a sistemului nervos şi fen om en elor psihice ; P. P. N e g u l e s c u , Psiholo­ gia cosm ogoniilor (an, VI. 1895) ş.a.

55

mişcare. Aceasta constituie „substratul tuturor fenomenelor“, inclusiv ai „aşa-ziselor acte psihice sau spirituale“ 1. Fenomenele psihice, senzaţiile, gîndirea, voinţa, sentimentele, sînt pro­ dusul materiei, ajunsă la un anumit grad de organizare : „experienţa ne arată cugetarea legată de materia organizată şi ne dovedeşte că „materia cugetă, voieşte, simte“ 12. Lupta „Contemporanului“ nu se îndreaptă numai împotriva vechiului spiritualism, ci şi împotriva formelor mai noi de manifestare a idealis­ mului (pozitivismul, teoria paralelismului psiho-fizic din psihologie ş.a.), înir-o perioadă în care materialismul era adesea confundat cu poziti­ vismul, iar materialismul vulgar al lui Vogt şi Moleschott era încă în floare, „Contemporanul“, încearcă să-şi precizeze orientarea, scriind cate­ goric : „Nu trebuie să fim amestecaţi cu pozitiviştii ori cu materialiştii puri“ (vulgari — M. B.) 3. Ideea unităţii indestructibile între psihic şi baza sa materială apare, în diverse formulări, de nenumărate ori, în paginile „Contemporanului“. „Noi nu putem pretinde — se arată în articolul D i r e c ţ i u n e a urmata •de C o n t e m p o r a n u l — că se poate înţelege cum de se petrece simţire şi alte acte psihice în cele mai mici (părticele de materie ; dar sîntem siliţi de fapte sa admitem că acelaşi c e care ni se înfăţişează pe de o parte ca materie în mişcare, ni se arată pe de alta şi ca substanţă cugetătoare, ca spirit“ 4. Mai tîrziu, în articolul, E s te s a u n u s p i r i t u l c e v a d e o s e b it d e m a t e r i e 1 I. Nădejde, folosind datele psihopatologiei pentru a dovedi legătura cauzală dintre tulburările activităţii sistemului nervos şi bolile psihice, afirmă că „avem tot dreptul de a admite ci un singur fenomen privit prin năuntru se arată ca stare de conştiinţă, iar pe din afară ca materie în mişcare“ 5. în aceeaşi ordine de idei, într-unul din numerele anterioare ale revistei, el precizează că : „Materialiştii pot explica şi unitatea mai mica sau mai mare a eului admiţînd că materia care e în acelaşi timp şi substratul fenomenelor sufleteşti poate fi astfeliu aşezată în creieri încît toate tulburările să se strîngă, să se comunice oarecum pînă la vreo grupă, adevărat organ al conştiinţei, aşa că părticelele de acolo s a s i m t ă , să cugete şi să voiască" 6. 1 I. N ă d e j d e , Este sau nu spiritul cev a deosebit de materie ? în „Contemporanul“, an III, p, 712—713. 2 Ibidem, p. 626—627. 3 Direcţiunea urmata de Contemporanul, în „Contemporanul“, an III, p. 41. 4 Ibidem, p. 42. 5 I. N ă d e j d e , Este sau nu spiritul cev a deosebit de m a ter ie? „Contemporanul“, an. III, p. 711. 6 Ibidem, p. 418.

56

Unitatea vieţii psihice are deci ca premisă unitatea organismului, ca rezultat al activităţii sistemului nervos şi, îndeosebi, al funcţiei inte­ gratoare a scoarţei cerebrale. „Creierul — scrie Sofia Nădejde, în arti­ colul Frica — împreună cu măduva spinării şi cu sistemul marelui sim­ patic şi toţii nervii împrăştiaţi în trup, ia parte la feluritele fenomene nervoase. Creierul deşi are un rol capital în aceste fenomene, totuşi are nevoie mare de nervi şi de măduva spinării, cum ne vor arăta experi­ enţele“ F „Funcţiile psihice, legate de o anumită formă superioară de organizare a materiei, n-au existat din totdeauna. Ele au apărut în decursul evo­ luţiei materiei de la forme simple, elementare, spre forme tot mai com­ plexe. Viaţa e forma calitativ nouă de manifestare a materiei în mişcare. Viata ca toate fenomenele naturale nu e decît un fel de mişcare a materiei“ 2. Fenomenele psihice apar în procesul de adaptare a organismelor vii la condiţiile variabile ale mediului. De aceea, pentru a studia apariţia fenomenelor psihice în filogeneză, trebuie urmărite actele fiziologice începînd de la formele cele mai elementare de viaţă. Acţiunea adaptative cea mai simplă şi care constituie începutul acti­ vităţii psihice, al funcţiei de relaţie a organismului cu mediul, este mişcarea reflexă. „Mişcarea reflexă formează trecerea de la viaţa fizică la cea psihică“, ea este „cea dintîi stea ce se iveşte pe orizontul inte­ ligenţei“. Fenomenele psihice sînt procese de reflectare a realităţii în creier : ...„unei relaţii din afară îi corespunde o relaţie lăuntrică numită stare psihică“ 3. Spie deosebire de reflexele simple, de mişcările instinctive şi de cele automatizate, procesele psihice ale memoriei, gîndirii, sentimentelor, voinţei formează „o activitate a minţii în care legăturile dintre schim­ bările psihice nu au ajuns organice“ 4*, nu s-au automatizat. „Gîndirea, chibzuinţă etc. sînt în fond acte reflexe complicate“ B. Voinţa e consi­ derată de autorul articolului, V. Lateş, numai în aspectul său inhibitor : „în voinţă mişcările iau naştere în urma unei întîrzieri, a unei zăbave în centrele nervoase şi tocmai aceste întîrzieri dau naştere la conştiinţa mişcărilor voinţei într-un grad mai mare decît în memorie, raţiune şi sentiment“ 6. 1 S o l i a N ă d e j d e , Frica, în „Contemporanul“, an. V, sem. I. p. 556. 2 V. L a t e ş , Evoluţia, în „Contemporanul“, an. V, sein. II, p. 18—19. 8 Ibidem, p. 157. 4 Ibidem, p. 161. 3 Potrivnicii Contemporanului, articol redacţional, în „Contemporanul“, an. VI, sem. I, p. 174. 6 V. L a t e ş , Evoluţia, în „Contemporanul“, an. V, sem. II, p. 161.

57

în disputa dintre partizanii liberului arbitru, ai libertăţii absolute a voinţei, şi determinişti, redacţia „Contemporanului“ — sub influenţa lui Conta, pentru care nutrea o puternică admiraţie“ 1 — se situează de par­ tea „fatalismului“ (a determinismului). Substratul acestor forme din ce în ce mai fine de adaptare la mediu — gîndirea şi voinţa — îl constituie dezvoltarea filogen-etică a sistemu­ lui nervos. „Observînd creierul în seria animalelor vertebrate, vedem că începe de la celulele nervoase, merge dezvoltîndu-se şi formează măduva spinării şi de ce ne urcăm pe scara vietăţilor, vedem tot transformîndu-se locurile de unde ies nervii, iar partea de la cap a măduvii se transformă încet, încet în creieri“ 12. Procesul acesta 'de cefalizare a funcţiilor nervoase şi de dezvoltare şi complicare a vieţii psihice, urmează şi el o lungă evo­ luţie culminînd cu apariţia conştiinţei umane, forma cea mai înaltă de adaptare, care presupune pe lîngă formele precedente de adaptare pasivă, şi altele noi de adaptare activă, de transformare a condiţiilor mediului în funcţie de necesităţile organismului. Deşi în paginile „Contemporanului“ nu găsim nicăieri expusă pe larg ideea descendenţei omului din maimuţă şi a apariţiei conştiinţei acestuia sub influenţa procesului muncii, există totuşi unele pasaje care ne fac să întrevedem această idee şi ne amintesc de -unele argumente aie lui F. En­ gels din Rolul muncii in p rocesul transformării maimuţei în om. Lucrarea lui Engels a apărut însă pentru prima oară în anul 1896, astfel încît ea nu putea fi cunoscută redactorilor şi colaboratorilor „Contemporanului“. Cunoşteau însă bine teoria darwinistă. în decursul evoluţiei, „dintr-o ramură a grupului maimuţelor — scrie I. Nădejde — s-au dezvoltat strămoşii oamenilor. Aceştia s-au perfec­ ţionat şi au ajuns pînă la -starea de azi“ 34. Ideea e dezvoltată, la diverse intervale de timp, în mai multe articole din „Contemporanul“. „Omul a fost la început o bestie sălbatică, care nu cunoştea nimica mai mult decît maimuţele mari de acum... Omul a cîştigat încet, încet, calităţile care-1 deosebesc de animalele superioare“ E „Pe treapta de jos a sălbăticiei, după o îndelungată evoluţie, găsim omul sălbatic cu forme de maimuţă fără vorbire, fără altă îmbrăcăminte decît păru! ce-1 acoperea... fără altă armă de apărare decît ghiarele şi colţii puternici“ 5. 1 2 3 4 5

58

I. N ă d e j d e , Vasile Conta, în „Contemporanul“ an. I, p. 811. S o f î a N ă d e j d e , Frica, în „Contemporanul“, an. V. sem. I, p. 564. I. N ă d e j d e , Este sau nu Dumnezeu ?, în „Contemporanul“ an. IV, p. 182. „Contemporanul“, anul I, p. 266. V. L a t e ş , Evoluţia, în „Contemporanul", an. V, sem. II, p. 255.

„De pe coasta acelui fel de oameni (de Neanderthal), despre care se crede că nu dobîndiseră încă funcţia limbajului, se vede că nu erau încă bine deprinşi a merge drept“ 1. Limbajul este în funcţie de poziţia bipedă, care favorizează dezvol­ tarea cavităţii toracice ; apare şi el în procesul muncii, din necesitatea comunicării între membrii aceleiaşi colectivităţi. O dată cu dezvoltarea limbajului şi a gîndirii abstracte specific umane, apare şi conştiinţa, care este cea mai înaltă formă de activitate a siste­ mului nervos. De aceea nu există nici o stare de conştiinţă care să nu aibă la bază activitatea sistemului nervos, dar pot exista numeroase activităţi nervoase care să nu fie însoţite de conştiinţă : „Fiziologia ne dovedeşte că producerea conştiinţei este întotdeauna le­ gată — scrie Ştefan Vasiliu într-o recenzie a cărţii lui Th. Ribot, M a l a ­ d ie s d e l a p e r s o n n a l i t é — cu lucrarea sistemului nervos, şi îndeosebi a creierilor. Dar nu corespunde la orice lucrare a sistemului nervos o stare de conştiinţă : nu se poate vreo lucrare psihică nepricinuită ori neînsoţita de vreo lucrare a sistemului nervos ; dar se poate foarte bine să lucreze sistemul nervos fără ca lucrarea aceasta să fie întovărăşită de conştiinţă. Conştiinţa este deci un fenomen ce se adaogă pe lîngă unele stări de lucrare nervoasa“ 12. Rolul conducător şi coordonator al scoarţei cerebrale, acţiunea excixatoare şi inhibitoare a instanţelor superioare asupra celor inferioare se găsesc expuse clar în articolul redacţional P r o t i v n i c i i C o n t e m p o r a n u l u i : „Creierul în unele împrejurări pricinuieşte reflexe, lucrînd asupra centrilor din măduvă, iar alteori le înfrînă pe cele ce tind a se produce“ 3. Ideea inhibiţiei centrale, cuprinsă în aceste rînduri, îi aparţine lui I. M. Secenov, pe care se pare că redactorii „Contemporanului“ nu-1 cunoscuseră deck prin intermediul lui Ch. Richet. Numele lui I. M. S e c e n o v nu apare în paginile „Contemporanului“ deck o singură dată, într-un citat după C h. R i c h e t E s s a i d e p s y c h o l o g i e g é n é r a le (1887). Richet cunoştea din. opera lui Secenov, în afară de lucrările despre centrii inhi­ bitori ai mişcărilor reflexe, lucrările apărute încă din 1863. în limbile franceză şi germana, R e f l e x e l e c r e i e r u l u i (1863) şi D e c ă t r e c in e ş i c u m t r e b u i e p r e l u c r a t ă p s i h o l o g i a (1873), traduse în limba franceză sub titlul E lu d e s p s y c h o lo g i q u e s (1884). Pornind de la ideile lui I. M. Secenov, care vorbeşte pentru prima oară de mişcarea reflexă în activitatea emisferelor cerebrale atît la ani1 G. .1. D i a r a a a d i , Schiţă despre omul preistoric, în „Contemporanul“ an. V, sem, Il, p. 34C. 2 S t. V a s i i i u, Boalele personalităţii, în „ Contemporanul“ an. V, sem I, p. 456—457. „Contemporanul“, an. VI, sem. I, p. 174.

male cît şi la om, Ch. Richet „a introdus, după cum arată I. P. Pavlov — noţiunea de reflex psihic în care reacţia faţă de un anumit excitant este determinată de combinaţia lui cu urmele excitaţiilor premergătoare din emisferele cerebrale“ 1. Opera lui I. M. Secenov — deşi cuprinde numai o formulare pur teoretică a unor idei interesante şi fecunde, şi cu încă descoperirea unei metode de cercetare a activităţii psihice aşa cum o vom găsi mai tîrziu la I. P. Pavlov — va avea o mare influenţă asupra psihologiei din a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Traducerea franceză a Reflexelor creierului şi a studiului De către cine şi cu m trebuie prelucrată psihologia, apărută în 1884 sub titlul „Etudes ps ychologiqu es — pare să fi fost cunoscută la noi în ţară. In schimb, unele din ideile lui I. M. Secenov s-au răspîndit în cercurile intelectuale prin intermediul lucrărilor lui Ch. Richet „Essai de psychologie générale“ (1887). „Contemporanul“ a fost printre cele dintîi publicaţii româneşti care au militat pentru promovarea psihologiei ştiinţifice, independenta de filo­ zofie : „Psihologia întemeiată pe observaţiuni a dat şi va da la iveală lucruri neaşteptate — scrie Sofia Nădejde. Psihologia veche se întemeia pe o metafizică greoaie, iar aceasta modernă se sprijină pe fapte şi 'expe­ rienţă : ea cercetează actele psihice la animale, la sălbateci, la copii, la oameni normali şi nenormali“ 12. Aceleaşi idei sînt subliniate şi în darea de seamă pe care o face redac­ ţia „Contemporanului“ despre conferinţa „Psihologia ştiinţifică“, ţinută de C. Dimitrescu-Iaşi. Studiul cu adevărat ştiinţific al fenomenelor psihice trebuie să aibă la bază aceleaşi metode obiective ca şi „celelalte ramuri ale cunoştinţei omeneşti“ ; el trebuie să studieze fenomenele şi înlănţuirea lor, fără a avea preocupări de ordin metafizic. „Psihologia ştiinţifică trebuie să se întemeieze pe celelalte ştiinţi şi mai ales pe fiziologia sistemului nervos, pe observarea năuntrică, pe observarea producerilor omeneşti în care oareşcum s-au realizat ideile unor veacuri, să urmărească fenomenele psihice la toate popoarele de pe pămînt, la toate vîrstele şi la amîndouă sexele şi să ţină seamă de psihologia animalelor. Pe asemenea temelii se va putea întemeia cunoştinţa fenomenelor psihice şi nu pe visuri deşarte, pe chipuri fantastice al căror timp a trecut“ 3. Sprijinindu-se pe datele psihologiei şi fiziologiei, „Contemporanul“ mili­ tează pentru un învăţămînt adaptat particularităţilor de vîrstă şi indi­ viduale ale elevilor, pentru un învăţămînt menit să dezvolte facultăţile 1 I. P. P a v l o v , Prelegeri despre activitatea em isferelor cerebrale, Editura Acade­ miei. 1951, p. 14. 2 S o f i a N ă d e j d e , Despre hipnotism, în „Contemporanul“, an. IV, p. 696—697 3 Conferinţele de la Universitate : Dimitrescu, Psihologia ştiinţifica. Dare de seamă în „Contemporanul“, an. III, p. 593.

60

intelectuale ale copiilor, prin însuşirea logică, şi nu mecanică, a cunoştin­ ţelor. „Contemporanul“ luptă împotriva „învăţăturii pe de rost a unor lucruri absurde şi în orice caz neînţelese“, pentru un învăţămînt care porneşte „de la cunoscut la necunoscut, de la concret la abstract, de la fenomene la legi şi la cauzele lor“ 1. „Contemporanul“ luptă împotriva caracterului dogmatic şi a conţi­ nutului antiştiinţific al învăţământului. El militează pentru un învăţă­ mînt democratic, pus în slujba poporului. Dintre publicaţiile din ultimele două decenii ale veacului al XIX-lea, singură „Contemporanul“ prezintă în ansamblu o concepţie relativ în­ chegată, în legătură cu problemele principale ale psihologiei. (De aceea ne-am ocupat în mod special de acestea — M.B.) Preocuparea faţă de aceste probleme, în restul publicaţiilor muncitoreşti şi socialiste, este spora­ dică. în „Literatură şi ştiinţă“ apare un singur articol ou preocupări psiho­ logice, semnat de dr. A. Urechia 123, „Lumea nouă“ publică de asemenea un articol în legătură cu problema eredităţii, în care e combătut H. Spen­ cer şi e admisa ideea transmiterii însuşirilor dobîndite8. Tot aici apar cîteva articole ale lui I. Nădejde : „Embriologia comparată“, „Embriologia omului“, „Cum s-a făcut lumea“, „Gorila şi omul" etc. 4, iar, în numerele din decembrie 1896, se publică un scurt articol despre „Structura sistemului nervos“ şi un studiu al lui Ciceron Protopopeseu în legătură cu formele de manifestare ale idealismului contemporan 5. * *

*

în paginile revistelor „Contemporanul“, „Literatură şi ştiinţă“, „Eve­ nimentul literar“ şi „Lumea nouă“, apare o bună parte din articolele lui C. D o b r o g e a n u - G h e r e a 6,* strînse ulterior în cele cinci volume de „Studii criti ce“. Preocupat de a crea o bază ştiinţifică esteticii şi criticii literare, luptînd împotriva concepţiei idealiste şi a teoriei platonice a impersonalităţii în 1 „Contemporanul“, an. I, p. 257, 2C6. - Dr. A. U r e c h i a. Ereditatea fiziologică şi psicologică, în „Literatură şi ştiinţă“ 1893, p. 183—242. 3 Teoriile lui Weismann, in „Lumea nouă literară ilustrata“, 6 noiembrie 1895. 4 „Lumea nouă literară şi ştiinţifică“, 1895. 5 C i c e r o n P r o t o p o p e s c u, Idealismul contemporan, în „I,urnea nouă literară şi ştiinţifică“, 22 şi 29 decembrie 1896. 6 C. D o b r o g e a n u - G h e r e a (1855—1920) s-a născut in Ucraina la Slavianka, în guvernămîntul Ekaterinoslav. Studiază la Harkov. Participă la activitatea revoluţionară a cercurilor studenţeşti. Adept al narodnicismului, este urmărit de poliţia ţaristă şi nevoit si se refugieze în România (1875). Ia parte la viaţa politică şi culturală a ţării. în colaborare cu alţi refugiaţi ruşi contribuie la organizarea primelor cercuri

61

artă, promovate de Titu Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea face deseori apel la datele psihologiei şi ale fiziologiei sistemului nervos. în acest mod, el contribuie — indirect — la promovarea aceloraşi idei materialiste despre viaţa psihică, pentru care militau şi ceilalţi colaboratori ai publica­ ţiilor muncitoreşti. C. Dobrogeanu-Gherea consideră că estetica şi critica literară pot de­ veni ştiinţe numai dacă privesc opera literară ca „un product“ şi o ana­ lizează ca atare, „cum j a c ştiinţele naturale, căutînd pricinile ce i-au dat naştere“. Astfel stînd lucrurile, „cea dinţii grijă a criticii — scrie Gherea — este de a statornici o legătură de cauză între opera artistică şi artistul creator. Critica, analizînd viaţa artistului, sufletul lui, ne explici de ce şi cum a făcut el această operă artistică, ne arată cum, lu'înd în seamă temperamentul artistului, psihicul lui, opera artistică a trebuit să fie tocmai aşa cum este şi nu altfel ; ne explică pricinile care au hotărît caracterul operei artistice, sau, cum am zis, arată legătura dintre artist şi creaţiunea sa“ 1 (Sublinierea noastră — M. B.). Mai departe, Gherea precizează că, daca în explicarea operei este ne­ cesară efectuarea unei analize psihologice asupra artistului, nu trebuie sa se uite că psihologia acestuia depinde de cea a „cercului în care se învîrteşte“ el, de cea a „poporului din care face parte“, de „mediul natural în care trăieşte“ acesta, de „întocmirile sale politico-sociale“ -, într-un alt studiu, publicat tot în „Contemporanul“, Gherea scrie : „Toate manifestările spiritului omenesc în general, deci şi cele artistice, sînt condiţionate prin organizaţia fizică nervoasa, sufletească a artistu­ lui“ *123. Ideea va fi preluată mai tîrziu şi precizată, în conferinţa despre „Con­ cepţia materialistă a istoriei“ (1892) : „Psihologia caută şi găseşte ex­ plicarea vieţii psihice în organizaţia fiziologică a individului“... „Viaţa sufletească a unui individ e condiţionată de organizaţia lui fiziologica“ 4, socialiste din România. Pe tărîm literar, se remarcă prin studiile sale critice asupra clasicilor noştri şi prin lupta dusă împotriva ideologiei Junimii şi îndeosebi împotriva tezei „artei pentru artă“, promovată de aceasta. (Date biografice mai complete şi mai noi, despre Gherea, pot fi găsite în : „I. V i t n e r, C, D . G h e r e a — r e c o n s t i t u i r e a biografică, în „Viaţa Românească“, an. IX, nr. 11 .şi 12, 1956). 1 C. D o b r o g e a n u - G h e r e a , Asupra criticii, în „Studii critice“, vol. I, E.S.P.L.A., 19s6, p. 63—64 (Publicat sub titlul Critica criticei, în „Contemporanul“, an. IV, nr. 3, 1887). 2 I b i d e m , p. 65—66, 3 Idem, T e n d e n ţ i o n i s m u l ş i t e z i s m u l î n a r t ă , în „Studii critice" Vol. I, E.S.P.L.A., 1956, p. 76 (publicat sub titlul D i r e c ţ i a C o n t e m p o r a n u l u i , în „Contemporanul", an. VI, 1887, nr. 5 şi an. VIII, 1889, nr. 26). 4 Idem, Concepţia materialistă a istoriei, în „Studii critice", vol. I, E.S.P.L.A., 1956, p. 5.

62

Gherea acordă un rol foarte important eredităţii : „Critica modernă nu uită că omul, caracterul lui psihic, moral, intelectual, e produsul unei lungi evolţii, ea nu uită puterea eredităţii'...“ 1 ...„Poetul se naşte. După cum oamenii se nasc deosebiţi după ochi, cu ochii căprii, negri, albaştri, după cum unul se naşte cu nasul lung, altul drn, tot aşa se nasc oamenii deosebiţi ca organizaţie nervoasă. Născîndu-se deosebiţi ca organizaţie fiziologică, şi organizaţia lor psihică se deosebeşte. Fiindcă, pentru a fi artist, se cer aptitudini speciale, pentru un roman, spre -pilda, se cere negreşit o memorie bogată, o impresionabilitate mare etc., e evident ca numai acela care se naşte cu o organizaţie corespunzătoare poate să devie poet“ 12. Gherea arată că rolul eredităţii nu trebuie, în nici un caz, subestimat, dar el nici nu trebuie să fie transformat într-o entitate metafizică. „Unii dau mai mult preţ eredităţii, alţii educaţiunei şi mediului imediat. Eu personal — scrie Gherea — sînt încredinţat că mediului imediat în care trăieşte omul, şi mai ales mediului social pînă acum, nu i s-a dat importanţa pe care o are în adevăr. Se înţelege, omul se naşte cu un anumit creier, cu oarecare tendinţi psihice, intelectuale şi chiar morale“ 3, (Ideea greşită a transmiterii ereditare a unor „tendinţe psihologice, in­ telectuale, morale înnăscute“ 4 apare în opera lui Gherea sub influenţa concepţiei lui Ribot ,şi a altora, despre „creditarea psihica“). „Mediul social — arată Gherea în continuare — distruge unele tendinţe, dă o dezvoltare precumpănitoare altora şi aşa mai departe, deci în parte în adevăr faso­ nează caracterul omului... Ori şi care ar fi relaţiunea între ereditate şi educaţiune, ele deopotrivă derivă de la mediul înconjurător In sensul cel larg al cuvîntului“ 5. Cantitatea şi calitatea operelor unui artist depind de „organizaţia lui nervoasă“, de tipul de sistem nervos, cum am spune noi astăzi. Dai omul — spune Gherea — se dezvoltă într-un anumit mediu social, care „va fasona organizaţia psihologică şi fiziologică a viitorului poet,“, îi va dezvolta „memoria, impresionabilitatea, puterea reprezentaţi unii ş.a.m.d.“ 6. Mediul modelează deci substratul anatomefiziologîc, valorificînd zestrea nativă a individului. în concepţia lui Gherea despre problemele esteticii şi criticii literare, psihologia se bucură de o atenţie deosebită. încercînd să dea un caracter 1 Idem,

Asupra criticii metafizice şi 1956, p. 158. (publicat pentru 2 Idem. Asupra criticii metafizice şi E.S.P.L.A., 1956, p. 182 (Publicat pentru 3 Ibidem, p. 168—169. 4 Ibidem, p. 171. 5 Ibidem, p. 169. 6 Ibidem, p. 172. E.S.P.L.A.,

celei prima celei prima

ştiinţifice, în „Studii -critice“, vol. I, oară în „Studii critice“, vol. II, 1890). ştiinţifice, în „Studii critice“, vol. I, oară în „Studii critice“ vol. II, 1890).

63

ştiinţific acestor discipline, să aplice în domeniul artei legile din ştiinţele naturii şi să descopere factorii determinanţi ai creaţiei artistice, Gherea se adresează pe de o parte psihologiei şi fiziologiei, iar pe de alta socio­ logiei (materialismului istoric, „materialismului economic“). „Acela care vrea să studieze literatura din punctul de vedere al materialismului eco­ nomic — scrie Gherea în „Lumea nouă ştiinţifică şi literară“ — trebuie mai înainte de toate să ştie să deosebească printr-o analiză aprofundată, următoarele elemente diferite într-o creaţie literară. Mai întîi e partea estetică în general, care face parte din domeniul psihologiei generale, pe urmă partea atît de importantă personală, spe­ cifică fiecărui artist, şi în sfîrşit partea socială, care mai ales e în legătură cauzală cu mediul economic al societăţii“ 1. Critica modernă — spunea Gherea în altă parte — trebuie să stu­ dieze opera de artă „în legătură cu artistul care a produs-o“, deci ca pe un „product al unei anumite organizaţii psihologice“ — şi prin aceasta ea „e un studiu de psihologie literară“. Pe de altă parte critica studiază o operă literară sau un curent literar în legătură cu epoca, cu mediul social în care a apărut această operă, în legătură cu o anumită treaptă de dezvoltare istorică... „Şi în acest sens ea este un studiu de filozofia istoriei şi a artei în acelaşi timp“. Şi astfel „critica intră în domeniul ştiinţei“ 123. Gherea arată, în mai multe locuri, foloasele cunoaşterii datelor psihologiei pentru critic. „Pen­ tru a ne zugrăvi, a pune înaintea noastră pe artist, pentru a-1 face să trăiască, pentru a arăta cum s-a creiat opera artistică, desigur pe critic îl va ajuta psihologia modernă“ — scrie Gherea în 1887 s. (subi. ns.— M.B.). Iar în altă parte scrie : „răspunsul trebuie să-l căutăm în fiziologia şi psihologia ştiinţifică“ 4. Recurgînd la datele psihologiei şi fiziologiei, Gherea încearcă explicarea unei serii întregi de fenomene ce se manifestă în literatură sau se produc în decursul procesului de creaţie artistică. Fenomenul inspiraţiei, care a prilejuit de-a lungul veacurilor atîtea consideraţii mistice, idealiste, neştiinţifice, este socotit de Gherea ca o „stare sufletească“, ce se caracterizează printr-o „aţîţare nervoasă“ 5. 1 Idem, Materialismul economic şi literatura, în „Studii critice“, vol. I, E.S.P.L.A. 1956, p. 359 (Publicat în „Lumea nouă ştiinţifică şi literară“, an. I, seria II, nr. 1 şi 2 din 12 şi 19 iunie 1895). 2 Idem, D. Panii asupra criticei şi lileraturei, în „Studii critice“, vol. I. E.S.P.L.A., p. 366. (Publicat în „Lumea nouă“... an. II, nr. 549—553 din 12—16 iunie 1896). 3 Idem, Asupra criticei, în „Studii critice“, vol. I., E.S.P.L.A.. 1956, p. 69 („Con­ temporanul“, an. VI, 1887). 4 Idem, Asupra criticei metafizice şi celei ştiinţifice (1890). in „Studii critice“, vol. I. E.S.P.L.A., 1965, p. 175.

3 Idem, Personalitatea şi morala în artă, în „Studii critice“, vol. I. E.S.P.L.A.. 1956, p. 45. („Contemporanul“, an V, nr. 1, 1886, cu titlul Către dl. Maior eseu).

64

Sentimentele au o dublă condiţionare : biologică (fiziopatologică în unele cazuri) şi socială. „Pesimistul modern — scrie Gherea în studiul Cauza pesimismului în literatura şi viaţă (1890) — e un degenerat nervoziceşte, e un enervat. Acesta e principalul semn fiziologic (patologic) al lui"... „Trăsăturile ca­ racteristice ale pesimistului modern sînt : degenerare nervoasă, enervare excesivă, voinţă slabă, melancolie, blazare, lipsă de consecinţă (= consec­ venţă) şi de deplină sinceritate, amor propriu bolnăvicios, vanitate, reflexivitate, desgust de viaţă şi generalizarea, adică alcătuirea acestui dezgust în sisteme filozofice, o mare simţibilitate, impresionabilitate, lipsă de energie, caracter schimbăcios..." 1. Cauzele sociale ale pesimismului fuseseră analizate de Gherea, pe larg, într-un articol scris cu cîţiva ani mai înainte şi publicat în „Contempo­ ranul" — Pesimistul de la Soient (1886) — în care se arată că pesimismul apare de obicei în epocile de mari transformări sociale, „cînd se zdrun­ cină credinţele şi obişnuinţele legate de formele structurale şi suprastruc­ turale ale vechii orînduiri. Asuprirea, războiul, nedreptăţile constituie, de asemenea, surse ale pesimismului" 12. In explicarea fenomenelor ce stau la baza sentimentului sublimului, Gherea face apel la datele fiziologice şi psihologice aduse de Fechner (Vorschule der Aesthedk) 3. Iar în ceea ce priveşte geneza sentimente­ lor de plăcere şi neplăcere, Gherea aduce următoarea explicaţie de ordin fiziologic : „întrebînd de ce tocmai o anumită combinaţiune de sunete sau culori ne place, răspunsul ni-1 va da acustica şi optica dintr-o parte, fiziologia urechii şi ochiului din altă parte. Aşa, fiziologia poate să ne arate cum o anumită combinaţiune a sunetelor care ne produce o impresie binefăcătoare, atingînd urechea, nervii auzului, va face ca organul să funcţioneze într-un mod normal, corespunzător cu organizaţia sa, iar o altă combinaţie de sunete va produce o modificare nesănătoasă, care uneori poate să meargă pînă la asurzire" 4. Gherea militează pentru o artă realistă, care să oglindească veridic realitatea ; el denunţă principiile estetice idealiste şi ale „criticii meta­ fizice judecătoreşti" profesate de Titu Maiorescu. Intr-un articol polemic —Către dl. Maiorescu — publicat mai întîi în „Contemporanul" (an. V, nr. 1, 1886) şi retipărit apoi în Studii cri­ tice (vol. II, 1890) sub titlul Personalitatea şi morala în artă, Gherea 1 I d e m , Cauza pesimismului E .S .P .L .A ., 1956, p. 132—134.

în literatură şi viaţă,

în

„ S t u d ii c r it ic e “ ,

v o l.

- Vezi Idem, Pesimistul de la Soleai în „Studii critice“, vol. II, E.S.P.L.A., 1956, p. 291—309. (Publicat în „Contemporanul“, an. V, nr. 4, 1886.) 3 V e z i I d e m , Asupra criticei metafizice şi celei ştiinţifice, î n „ S t u d ii c r it ic e “ , vol. I, E.S.P.L.A., 1956, p. 180. ( P u b lic a t întîia o a r ă în „Studii c r i t i c e “ , vol. I I , 1890.) 4 Vezi, Idem, Asupra criticii metafizice şi celei ştiinţifice, în „Studii critice“, vol. I, E.S.P.L.A, p. 175. (Publicat întîia oară în „Studii critice“, vol. II, 1890.)

I,

combate tezele estetice idealiste ale lui T. Maiorescu, expuse în articolele Comediile d-lui I. L, Caragiale .şi Poeţi şi critici. Gherea arată că opera de artă fiind produsul epocii în care trăieşte poetul, ea nu poate fi independentă de concepţiile morale, de interesele şi de tendinţele anumitor clase sau grupări sociale. El condamnă esenţa idealistă a concepţiilor estetice ale lui Maiorescu, arătînd că prin folosirea unei expresii ca „emoţie impersonală“ a artistului sau prin afirmaţia că „poetul adevărat este impersonal în perceperea lumii“, acesta promovează ideile lui Platon şi Schopenhauer, după care acrul de percepţie şi cel de creaţie artistică sînt acte impersonale, ce constau într-o deplină uitare de sine, într-o abandonare completa unor forţe transcendentale. „Emoţia impersonală“ a lui T. Maiorescu nu e de fapt altceva deck „contem­ plaţia“ autorului Lumii ca voinţă şi ca reprezentare, afirmă C. Dobrogeanu-Gherea. Bazîndu-se pe datele psihologiei moderne ( ! 1. Maudsley, A. Binet, James Sully ş.a.), Gherea, într-un articol (Asupra esteticii metafizice şi ştiinţifice, 1893), demonstrează caracterul neştiinţific al concepţiei lui Maiorescu despre percepţie ; „...în actul percepţiei — scrie Gherea t— spiritul nu numai primeşte, dar şi dă ; în actul percepţiei spiritul face acte de sinteză mintală, de construcţii imaginative ; în actul percepţiei spiritul lucrează asupra materiei ; în actul percepţiei se pune în lucrare întreaga experienţă psihică dobîndită, toate reminiscenţele, întregul re­ zultat al dezvoltării anterioare“. Este impropriu deci să vorbeşti despre o percepţie impersonala, conchide Gherea, deoarece „în actul perceperii ia parte întregul psihic, întregul spirit al individului, al persoanei“ b în 1886, Gherea scrie că „opera artistică reproduce caracterul personal al artistului, şi sub caracter trebuie să înţelegem temperamentul, inteli­ genţa, simpatiile şi antipatiile, ura şi iubirea, bucuria şi suferinţa lui — toate înrâuririle mijlocului social în care trăieşte, a primit educaţia etc.“ -, iar în 1889, reia şi dezvoltă ideea : „O impresie făcută de mijlocul natural... ori o idee socială ...nu va ieşi de la po et întocmai cum a intrat. Impresia va găsi o sumă de impresii adunate, o sumă de idei, va găsi un sistem nervos deosebit care la naşterea artistului cuprindea posibilitatea dezvoltării şi creerii artistice. Creaţia artistului va fi un produs al combi­ naţiei acestor factori feluriţi, dar toţi aceşti factori — cum e grămădirea de impresii în sistemul nervos, adunarea de idei etc. — vin ori de la mijlocul natural ori de la cel social“ s.123 1 Idem, Asupra esteticei metafizice şi ştiinţifice, în „Studii critice“, vol. I, E.S.P.L.A., 1956, p. 207. (Publicat în „Literatura .şi ştiinţa“, tom. I, 1893.) 2 Idem. Personalitatea ş't morala hi arta, in „Studii critice“, vol. I, E.S.P.L.S., 1956, p. 37. 3 Idem. Tendenţionismul şi tezismul în artă, în „Studii critice“, vol. I. E.S.P.L.A., p. 77

66

„Adevărul e, şi un adevăr absolut elementar pentru zilele noastre, ca deosebirile între două lucrări de artă depind, bineînţeles, şi de expri­ marea prin temperamente, prin organizaţii psihofiziologioe deosebite1“. (Gherea aduce aici exemplul a doi scriitori de tipuri diferite — unul vizual, altul auditiv, care percep şi descriu în mod diferii aceeaşi realitate). Astfel stînd lucrurile, considerarea percepţiei ca un proces pasiv, im­ personal, este greşita. Cel puţin tot aşa de impropriu e să vorbeşti de „emoţii impersonale“. „Emoţiile“ — scrie Gherea — sînt în general cît se poate de personale, pentru că sînt urmarea unei aţîţări nervoase care se petrece într-un organism individual, intr-o persoană“ 123. Din această afirmaţie ar decurge că nu poate exista act psihic care să aibă caracter impersonal, întrucît toate se petrec „într-un organism individual, într-o persoană“. Gherea revine însă asupra acestei probleme şi face precizări : „Ideile, noţiunile, adevărurile — scrie ei — fiind mai generale, afectînd mai puţin viaţa vegetativă a individului, a persoanei, despre ele într-adevăr s-ar putea zice că sînt impersonale. O m u l e m u ­ r i t o r , d e d o u ă o r i d o u ă f a c p a t r u , sînt adevăruri deopotrivă pentru toţi oamenii normal organizaţi. Emoţiile însă, frica, bucuria, spaima, iubirea, deşi sînt simţăminte analoage la toţi oamenii, dar fiecare le simte a.şa de deosebit ca grad şi ca fel îneît lor li se cuvine de bună seamă termenul de personale“ s. Combătînd afirmaţia lui Maiorescu după care „numai o emoţiune impersonală face pe om s ă s e u i t e p e s in e , de aceea se şi numeşte imper­ sonala“, Gherea scrie : „Dar în orice act pasional şi în multe acte fizio­ logice omul se uită pe sine ca persoană. Le vom numi oare pe toate impersonale“ ? 4. Aici Gherea dă exemplul criminalului care se uită pe sine în momentul săvârşirii crimei, al unor stări fiziologice ca foamea, setea etc., legate de satisfacerea unor trebuinţe organice, care — ca şi emoţiile — „implică aşa de mult viaţa vegetativă individuala“, cum spunea Gherea. Urmîndu-1 pe Maiorescu, s-ar putea vorbi deci de „cri­ minali şi crime impersonale“, „foame impersonală“, „mîncare imperso­ nală“ etc. în articolul G e n i i n e c u n o s c u t e , publicat în „Evenimentul literar“ (an. I. nr. 21, 6 mai), Gherea aduce în sprijinul tezei „conformităţii“ dintre 1 Idem, Asupra esteticei metafizice şi ştiinţifice în „Studii critice“, v o l. I. F..S.P.I..A., 1956', p. 208. I Idem, Personalitatea şi morala în aria, în „Studii critice“, vol. I, E.S.P.I..A., p. 26. 3 Idem, Asupra esteticei metafizice şi ştiinţifice, în „Studii critice" vol I F.S.P L A

1956, p. 195.

'

'

4 Ibidem, p. 196.

67

gînduri şi sentimente pe de o parte, precum şi dintre acestea şi vorbele menite a le exprima, pe de alta, datele psihologiei privitoare la aso­ ciaţia dintre idei, sentimente şi cuvinte, la „legătura ce se stabileşte între sentimentele şi gîndurile omului şi exprimarea materială, o legătură care face ca cea din urmă să evoce în conştiinţă pe cele dintîi. După această lege psihică — scrie Gherea în continuare — între sim­ ţământul pe care vrea să-l exprime scriitorul şi exprimarea materială a acestui simţămînt — vorbe scrise — se stabileşte o legătură în virtutea căreia vorbele scrise trebuie să evoce sentimentul ce le-a dictat“ h în acelaşi articol Gherea se ocupă şi de problema tipizării, a selecţio­ nării trăsăturilor esenţiale, reprezentative, ale personajelor. „Tipul, ca­ racterul unui om nu se zugrăveşte prin înregistrarea tuturor vorbelor şi acţiunilor de-a lungul vieţii sale. Mai întîi, pentru acestea ar trebui sute de volume şi chiar dacă aceste volume ar fi scrise, ele tot n-ar putea să ne dea adevăratul tip şi caracter al unui om. După cum se ştie, metoda întrebuinţată de scriitori pentru zugrăvirea unui om e alta. Ro­ mancierul alege numai vorbele, caracterele, acţiunile cele mai tipice, le combină şi prin această alegere, şi prin această combinare, un romancier genial, în cîteva pagini, poate să ne beie un tip omenesc de un adevăr, de un relief, de o viaţă intensă uimitoare. Un romancier neartist nu ne va da nimica din toate acestea, dar me­ toda pe care o va întrebuinţa pentru zugrăvirea caracterelor va fi aceeaşi. Şi el va căuta acţiunile şi caracterele cele mai tipice, şi el va căuta să le combine pentru a ne da un om viu ; însă nefiind un artist în toată puterea cuvîntului, caracterele şi acţiunile pe care le va alege nu vor fi cele ade­ vărate tipice, cele necesare, cele ideal artistice şi mai ales combinarea lor nu va fi cea adevărat artistică, ideal artistică, şi de aceea tipurile omeneşti vor fi fără relief, neadevărate, viaţa şi acţiunile nelogice, ne­ motivate din punctul de vedere psihic“ 12. „Caracterul unui om consistă în milioane de trăsături psihice, de ordine conştientă şi de ordine inconştientă. Arta e în absolută imposibilitate să zugrăvească aceste milioane de trăsături psihice, dintre care foarte multe n-au ajuns în conştiinţa nici aceluia care scrie, nici aceluia despre care se scrie. în acest sens arta e inferioară naturei, realităţei, arta nu poate să ajungă natura. Dar într-un caracter psihic al omului sînt trăsături mai ales caracteristice, pe cînd sînt altele, care sînt mai puţin caracte­ ristice şi chiar relativ indiferente. Artistul alege trăsăturile mai ales caracteristice, mlăturînd pe cele mai puţin caracteristice şi indiferente 1 Idem, Genii necunoscute, în „Studii critice“, vol. I, E.S.P.L.A., 1956, p. 259. 2 Ibidem, p. 259—260.

68

şi în acest sens am zis eu, aprobând cuvintele lui Dostoïevski, că arta e superioară naturei“ L Dintre criticii literari formaţi la şcoala „Contemporanului“, ale căror idei conţin idei psihologice interesante, trebuie să mai amintim pe R a i c u l o n e s c u - R i o n (1872—1895) eu articolul său Din psihologia so­ cială, şi îndeosebi pe C e z a r V r a j a , pseudonimul cu care semna, la începutul activităţii sale, Garabet Ibrăileanu (1871 —1936). însemnările publicate în revista „Şcoala nouă“ (1889—1890), con­ ferinţa Darwinisrnul social apărută în revista „Critica socială“, articolele publicate în „Evenimentul literar“ (1893—1894) şi în „Lumea nouă“ (1895—1896), au o valoare documentară nu numai pentru istoriograful literar care încearcă să descifreze influenţele ce s-au exercitat asupra cri­ ticului în anii săi de formaţie, ci şi pentru cercetătorul din domeniul istoriei filozofiei şi al psihologiei, deoarece ele conţin, într-o formulare interesantă şi sugestivă, ideile pentru care militau unii dintre gînditorii cei mai avansaţi ai epocii. Tînărul Ibrăileanu se dovedeşte a fi cunoscător al unor texte din literatura marxistă 12, şi un familiar al ideilor filozofiei materialiste din ţară şi din străinătate. Sub influenţa lui Conta şi a lui Büchner, G. Ibrăileanu adoptă con­ cepţia monismului materialist. „...Spiritul e un rezultat al lucrării mişcării materiei. Nu materia în sine, ci forma specifică de mişcare, modul de a lucra al acesteia joacă rolul“. „Materia prin combinaţiuni diferite şi prin muncă grozavă în ea însăşi ajunge a cugeta şi a avea conştiinţa de sine. Avînd conştiinţa de sine şi văzînd alte lucruri care nu fac parte din sine, îşi formează, prin diferenţiere, conştiinţa despre lumea dimprejur“ (Note în „Şcoala nouă“, 1889, p. 5—6). „...Frecînd două lemne se naşte căldura, urmînd frecarea neîncetat, la orice moment dat gradul de căldură e mai mare decît în momentele precedente. Căldura însă ajunge la un grad cînd produce foc ; iată dar mai multe grade de căldură dintre care numai cel din urmă grad a fost în stare a produce foc. Tot aşa şi cu conştiinţa ; din mai multe grade de inteligenţă, numai la un grad oarecare de înaintare se naşte conştiinţa morală“ (Din caiet, în „Şcoala nouă", 1889, p. 102—103), „Viaţa sufletească nu-i decît oglindirea realităţii în creier“ (Psihologia de clasă în „Evenimentul li­ terar“, 1893—1894). în problema cognoscihilităţii, Ibrăileanu se apropie de poziţiile mate­ rialismului filozofic marxist. (Vezi Din caiet ■ — Peste veacuri, în „Şcoala nouă“, 1890, p. 206—209). 1 Idem, Asupra criticei metafizice şi celei ştiinţifice,

în

„Studii critice", vol. I,

E.S.P.L.A., 1956, p. 188.

2 Yezi în acest sens studiul lui A l. P i r u, O fază marxista la începutul acti­ vităţii lui G. Ibrăileanu, in „Limbă şi literatură“ t. III, 1957, p. 245—256.

69

In conferinţa Darwinismul social (Vezi „Critica socială“, nr. 6—7 şi 8—9, 1892) combate tendinţele de „transformarea sociologiei în capitol de zoologie“, prin aplicarea mecanică a darwinismului la viaţa sociala. Această lucrare e o dovadă certă a contactului lui Ibrăileanu cu lite­ ratura marxistă. Sub influenţa lui C. Stere, Ibrăileanu devine adeptul poporanismului. Referiri la probleme psihologice pot fi găsite şi în lucrările sale de maturitate (Creaţie şi analiză ş.a.). Ideile filozofice şi psihologice formulate de Gherea, Rion sau Vraja (Ibrăileanu) se încadrează în orientarea generală a publicaţiilor socialiste de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, fără a depăşi de obicei limitele acestora. * *

*

Credincios angajamentului pe care şi-l luase cu prilejul apariţiei sale — de „a face cunoscut publicului român, cum priveşte ştiinţa contempo­ rană lumea — „Contemporanul“ a jucat un rol deosebit de important în acţiunea de popularizare a cunoştinţelor ştiinţifice. Datele ştiinţei fur­ nizau revistei argumente puternice împotriva spiritualismului, şi de aceea ea le culegea de oriunde le găsea. Redactorii „Contemporanului“ n-au procedat însă totdeauna critic în selecţia materialului ; ei n-au reuşit să scoată metalul din minereu, n-au putut să deosebească adevărul ştiin­ ţific de zgura unor interpretări filozofice idealiste. H. Spencer a influenţat pozitiv psihologia prin evoluţionismul şi asociaţionismul său, I. P. Pavlov a arătat că „fiziologia datorează filozo­ fului englez Herbert Spencer prima idee că aceste reacţii, instinctele, ar fi tot reflexele“ 1. Filozoful pozitivist a exercitat însă o foarte pu­ ternică influenţă negativă, prin concepţia sa despre ereditate şi, în special, prin agnosticismul său. Acestor influenţe le-au cedat şi redactorii „Con­ temporanului“. Esenţa psihicului este socotită, ele pilda, ca incognosci­ bilă“ : „Nu înţelegem nici cînd zicem că materia simte etc., nici cînd zicem că spiritul simte, şi nici nu vom înţelege vreodată“ 12. Uneori pe agnosticismul Spencerian se grefează teoria, de asemenea agnostică, a „semnelor“ sau „simbolurilor“, formulată de fizicianul şi fiziologul ger­ man Helmholtz. După acesta, senzaţiile şi percepţiile sînt numai semne sau simboluri ale lucrurilor, nu imagini ale lor. între lucruri şi ceea ce percepem noi nu există deci nici o asemănare. Senzaţia e socotită ca semn, ca un simbol căruia în lumea externă, îi corespunde un „ce“ necu­ noscut şi incognoscibil. 1 I. P. P a v l o v , Prelegeri despre demici, 1951, p. 18. 2 „Contemporanul“, an. I, p. 889.

70

a ctivita tea

em isferelor cerebrale, Editura Aca­

„Acelaşi ce care se arată ca întins şi impermeabil, în mişcare, ca ma­ terie adecă — citim în „Contemporanul“ — se arată şi ca cugetînd, simţind etc., adecă ca spirit. Acel ce nu ne poate fi cunoscut cum este în sine, ci numai prin simbole“ 1 (subi. ns. — M. B.). Această afirmaţie pare a fi contrazisa, în paginile „Contemporanului“, de o alta, care spune că : „unei relaţiuni din afară îi corespunde o re­ laţie lăuntrică, numită stare psihică“ 12. Cu toate aceste limite, „Contemporanul“ şi celelalte publicaţii socia­ liste şi muncitoreşti de la sfîrşitul secolului trecut au jucat un rol deosebit de important în lupta împotriva idealismului şi pentru apărarea poziţiilor materialismului în psihologie. Dezvoltarea unei concepţii psihologice materialiste în periodicele şi pu­ blicaţiile româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea e re­ zultatul progreselor Heute de ştiinţele naturii în această perioadă, succes care furnizează argumente noi filozofiei materialiste în lupta sa cu idealismul.

2,2.3. C ontribuţia unor oameni de ştiinţă şi cultură la lupta pentru o concepţie materialistă în psihologie

Periodicele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea conţin contri­ buţii importante ale unor oameni de ştiinţă şi cultură la lupta împo­ triva idealismului în domeniul psihologiei. Dintre aceştia trebuie amintiţi în primul rînd medicii Nicolae Negura. Alexandru Sutzu, Victor Babeş şi apoi A. D. Xenopol, Gh. Panu şi Şt. C. Michăilescu. Aceştia, pe lîngă operele lor ştiinţifice din domenii diferite (N. Ne­ gură — medicină legală, igienă, toxicologie ; A. Sutzu — psihiatrie ; V. Babeş — anatomie patologică, bacteriologic ; A. D. Xenopol şi Gh. Panu — istorie ; Şt. C. Michăilescu — astronomie şi tehnică) şi pe lingă concluziile filozofice ce se desprind din ele, au scris şi lucrări speciale, consacrate unor probleme filozofice, lucrări prin care au adus o contribuţie de seamă în lupta pentru o psihologie ştiinţifica, mate­ rialistă. 1 I, N ă d e j d e , Este sau nu spiritul c ev a deosebit de materie ? în „Contempora­ nul“, an. III., p. 711—712. 2 V. L a t e ş, Evoluţia, în „Contemporanul", an. V, seni. II, p. 157.

71

Doctorul N i c o l a e N e g u r ă (1832—1884) 1 este primul om de ştiinţă român care formulează o concepţie materialistă integrală în pro­ blemele fundamentale ale filozofiei. El consideră că în lume nu exista nimic altceva decît materie în continua mişcare — infinită în spaţiu şi în timp. Viaţa psihică este un produs al materiei şi anume un produs al aci ivitaţii creierului. Influenţat de materialiştii germani (Büchner, Vogt şi Moleschott), N. Negură manifestă puternice tendinţe biologizame, ignorînd rolul factorului social, apariţia şi dezvoltarea psihicului, recurgînd la explicaţii numai de ordin fiziologic 2. 1 Articolele doctorului Negură : Viaţa, existenţa şi moartea şi Voinţa, putinţa şi r ă bd ar e a3, ambele apărute în 1865, constituie o contribuţie de maximă importanţă la lupta împotriva spiritualismului, care domnea încă în psihologie. Pe baza datelor ştiinţei, dr. Negura trage concluzii categoric materia­ liste în problema raportului dintre psihic şi materie : „Volumul, forma şi substanţa materială a creierilor sînt în raport determinat şi propor­ ţional cu intensitatea funcţiunilor intelectuale“ — scrie acesta în primul dintre articolele citate 4. „A cugeta, a gîndi este o activitate generală' a tuturor părţilor creierilor puse în joc cînd urmăreşti o idee. Idee se numeşte rezultatul, exprimat sau nu, al modului activităţii proprii a fiecărei părţi a creierului“ 5. Referindu-se la gîndire şi limbaj, Negură scoate în evidenţă legătura dintre acestea, dar stăruie în special asupra deosebirilor, întrucît ele sînt confundate adesea 6. Doctorul Negură analizează, de pe poziţii materialiste, şi alte procese psihice. Dintre acestea, el acordă o atenţie aparte voinţei. Aceasta, spune el, este „o acţiune a creierilor“ 7. Fiind „ataşată de materie nu se poate 1 Medic : şi-a făcut studiile universitare la Berlin. Aci a cunoscut lucrările lui Vogt, Moleschott şi Büchner, adoptînd necritic concepţia acestora. întors în ţară, ţine la Iaşi (1859—1860) un curs de chirurgie, prin care intenţiona să creeze „baza pentru o facultate de medicină“. Mutîndu-se la Bucureşti, el ţine la Şcoala naţională de medi­ cină şi farmacie cursuri de medicină legală şi toxicologie (1867). Opere ştiinţifice : Migrena (1868) şi Igiena publică şi privată (1875). Vezi S. G h i ţ ă, Despre ideile filozofice materialiste ale doctorului Nicolae Negură, în „Din istoria medicinii roma­ neşti şi universade* ('sub îngrijirea Prof. V. L. B o 1 o g a) ; Bucureşti, Edit. Academiei, 1962, p. 335—339. Vezi şi Antologia gîndirii româneşti, Bucureşti, Editura Politică, 1967, p. 635—640. 2 Vezi, Antologia gîndirii româneşti, p, 636. 3 Ambele articole au apărut în „Monitorul jurnal oficial a! Principatelor Unite Române“, 1865 (primul în nr. 163, iar al doilea în nr. 231, 241, 253 şi 268). Aceste articole rătăcite printre comunicate 3 instrucţiuni au lost descoperite de S. G h i ţ ă (Vezi Op. cit., loc. cit.). 4 Vezi Antologia gîndirii româneşti, p. 638. 3 Apud S. G h i ţ ă, Op. cit., loc. cit., p. 337. 6 Ibidem. 7 Antologia gîndirii româneşti, p. 639.

72

închipui (ca oricare acţiune) fără materie“. Modificările patologice în substanţa nervoasă determină modificări în activitatea psihică : „O de­ ranjare morboasă în substanţa creierilor produce o deranjare în spirit“ h Factorul hotărîtor al activităţii psihice este, după N. Negură, creierul, care constituie baza sa materială. Doctorul Negură nu omite să menţio­ neze însă, atunci cînd vorbeşte despre voinţă, şi influenţa altor factori asupra vieţii psihice : factorii climatici, factorii sociali etc. 123. Deşi concepţia materialistă a lui Negură este tributară mecanicismului gmditorilor materialişti germani din secolul al XIX-lea, ea reprezintă, în condiţiile vremii apariţiei sale (1865), o contribuţie importantă la constituirea bazelor ştiinţifice ale psihologiei din România. Un alt om de ştiinţă care a adus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea anumite contribuţii teoretice la dezvoltarea unei concepţii materialiste în psihologia româneasca este doctorul A l e x a n d r u S u t z u (1837—1919)®. Adept al darwinismului şi adversar al vitalis­ mului, doctorul Alexandru Sutzu — medic psihiatru — a fost preocupat de problemele fiziologice ale psihologiei, cărora le-a consacrat numeroase pagini din lucrările sale (în special din cele publicate în „Gazeta medicochirurgicală a spitalelor“). Spre deosebire de Nicolae Negură — care, după cum am văzut, a fost debitor în oarecare măsură materialismului vulgar — Alexandru Sutzu, adept al pozitivismului, respingînd, în numele antidogmatismului, atît idealismul cît şi materialismul, explică fenomenele psihice pe baza datelor ştiinţifice, experimentale şi de observaţie clinica, situîndu-se în mod spontan pe poziţii materialiste. Materialismul pe care-1 respinge de fapt este materialismul vulgar : „în rezumat — scrie Al. Sutzu în Convorbiri m edico-psihologice 4 -— între un fiziologism materialist şi exagerat, care absoarbe cu desăvîrşire în partea fizică şi partea morală a omului, şî un spiritualism transcendental, care nu voieşte nimica să acorde organizaţiunii, există, credem, un termen mediu, o doctrină mai justă şi mai adevărată la care ne conduce observaţiunea practică, fiziologică şi 1 Ibidem, p. 639—64C. - Ibidem, p. 640. 3 A. Sutzu şi-a făcut studiile medicale la Atena şi apoi la Paris unde şi-a luat doctoratul în 1865. El l-a avut ca profesor pe Claude Bernard, a cărui lucrare (Introduction dans la m édecine expérimentale) a exercitat o puternică influenţă asupra sa. După întoarcerea în ţară a funcţionat ca medic la ospiciul Mărcuţa. (Aci el l-a îngrijit pe M. Eminescu cînd a fost bolnav). In 1881 este ales membru corespondent al Academiei Române şi este numit profesor de medicină legală şi de clinici mintală la Facultatea de medicină din Bucureşti. A fost membru al societăţii „Junimea“. A publicat : Alienatul in faţa societăţii şi a ştiinţei (1877) ; Despre mecanismul alienaţiunii mintale (1880) ; mumeroase lucrări apărute în „Gazeta medico-ohirurgkală a spita­ lelor“ pe care a condus-o (1870—1879). 4 „Gazeta medico-chirurgicală a spitalelor“, 1872.

73

clinică, fortificată şi confirmată de o raţiune care nu se inspiră nici de la ipoteze spiritualiste, dar nici de la ipoteze materialiste“ 1. Lucrările ştiinţifice ale lui V i c t o r B a b e ş 12, care a fost un savant şi un ginditor îndrăzneţ, conţin numeroase consideraţii de ordin filozofic, care decurg din interpretarea fenomenelor descoperite. Activitatea de gînditor a lui V. Babeş nu se reduce însă la consideraţiunile filozofice din opera sa ştiinţifică. în afară de aceasta, Babeş a închinat cîteva studii speciale problemelor filozofice ale ştiinţelor naturii. Cea dinţii scriere în limba română a lui Babeş — tînărul prim-asistent al catedrei de anato­ mie patologică de la Budapesta — nu e o lucrare de specialitate, ci una cu caracter filozofic : Consider aţintii asupra raportului ştiinţelor naturale către f i l o z o f i e 3, oonţinînd o expunere sintetică a concepţiei filozofice care l-a călăuzit pe marele om de ştiinţă în decursul întregii sale acti­ vităţi. Ocupîndu-se de raportul dintre ştiinţele naturii şi filozofie, Babeş arata că acestea nu pot fi despărţite în mod metafizic, ele avînd aceeaşi teme­ lie : realitatea obiectivă. Aceasta există în afară şi independent de noi. Lucrurile din lumea înconjurătoare „nu există numai pentru no i“, ci fiind „independente de simţurile noastre, există pentru sine“. Faptul că lucru­ rile externe se transformă, fără intervenţia noastră, ne duce la concluzia existenţei „unor puteri din afară de noi, care se opun individului obser­ vator“ 4 (subi. ns. — M. B.), 1 Antologia gindirii româneşti, Bucureşti, Ed. Politică, 1967, p. 643. 2 V i c t o r B a b e ş (1854—1926) — fiul lui Vicenţiu Babeş, om de vastă cul­ tură şi ginditor înaintat, luptător pentru eliberarea Ardealului — îşi face studiile ia Viena ;i Budapesta. în 1871—1872, cînd avea numai 17 ani, Babeş lucrează în labora­ torul de anatomie descriptivă al profesorului vienez Langer, apoi la Budapesta, ca asistent, docent şi, în sfirşit (1885), ca profesor extraordinar de histologie patologică, în 1887, V. Babeş e numit profesor provizoriu la Facultatea de Medicină din Bucu­ reşti şi director al Institutului de bactériologie, pe care trebuie să-l organizeze el însuşi. Intre timp, a mai lucrat la Berlin, în laboratorul lui R. Koch şi la Paris, cu Pasteur, în 1885, scoate. în colaborare cu A. V. Cornii, primul tratat de bacteriologic: Les bactéries et leur rôle dans l’étbiologie, l ’anatomie et l’histologie pathologique des maladies infectieuses (Bacteriile şi rolul lor în etiologia, anatomia şi histologia pato­ logică a bolilor infecţîoase), două volume, text şi atlas, distinse cu premiul Montyon al Academiei de ştiinţe din Paris. (După numai un an, 1886, lucrarea cunoaşte o a doua ediţie. In 1890 va apărea a treia ediţie). în 1892 publică Atlas der pathologischen Histologie des Nervensystems (Atlas de histologie patologică a sistemului nervos). Scrie apoi mai multe monografii asupra bolilor infccţioase :lepra, turbarea, pelagra etc. Dintre lucrările sale de anatomie patologică trebuie amintită : Beobachtungen über Riesenze (Observaţii asupra celulelor gigantice). 3 „Revista ştiinţifică", an. X, nr. 11 şi 12, iulie 1879, p. 147—153 şi 163—168. 4 V. B a b e ş, Pagini alese (cu un studiu introductiv de M. Babeş şi N. Bolboaşă), E.S.P.L.S., 1954, p. 46.

74

Cunoştinţele noastre despre realitatea obiectivă, care există în afara noastră şi independent de noi, constituie reflectări juste, adecvate, ale acesteia : „observările noastre senzuale corespund realităţii“, scrie Victor Babeş C El arata că p e existenţa acestui „principiu realist“ se sprijină întregul edificiu al ştiinţelor naturale. Tot ce se petrece în jurul meu are o existenţă reală şi nu apare ca un produs, ca „un joc al simţurilor mele, al unei funcţiuni interne necunos­ cute şi nescrutabile“ 12, cum susţin filozofii idealişti. Ele au caracterul unei realităţi obiective care se conduce după legi obiective ce ne sînt comunicate prin simţuri. Criticînd idealismul kantian care socoteşte cau­ zalitatea ca o formă înnăscută a conştiinţei umane, Babeş îşi exprimă cre­ dinţa că „lumea aceasta există pentru că deja primul product al perce­ perii noastre de lucruri este legalitatea, ordinea, cauzalitatea lucrurilor“ 3. Fenomenele psihice se supun aceloraşi legi ale determinismului ca şi celelalte fenomene din natură. Materia organică a luat naştere datorită unor „împrejurări favorabile“, din materia anorganică, şi ea este supusă aceloraşi „legi ale naturii“ ca şt aceasta din urmă. Viaţa e o funcţie a materiei supusă acestor legi naturale. Omul reprezintă ultima treaptă a evoluţiei organismelor, care au apă­ rut pentru prima oară prin transformarea materiei anorganice în materie organică. „Organismele s-au dezvoltat treptat — scrie Babeş — începînd de la cele inferioare născute din materia neorganică şi pînă la producerea omului“ 4. V. Babeş arată că prin cercetările de embriologie, precum şi prin cele de anatomie normala şi patologică, însoţite de cele de fiziologie, s-a dovedit, pe lingă faptul că „dezvoltarea creierilor constituie „baza mate­ rială pentru cugetarea omenească“ şi că o dată cu dezvoltarea scoarţei cerebrale, o mare parte dintre acţiunile reflexe, inconştiente, încep să fie prelucrate de către aceasta : „mai toate excitaţiile părăsesc căile refluxului şi se duc pe o alta cale, prin mantela creierului şi aici transformîndu-se prin influenţa memoriei şi a experienţei şi lăsînd în acest depozit foarte extins şi foarte plastic, o nouă impresiune (un semn permanent al impresiunii din afara) şi întorcîndu-se iarăşi la periferie, produc o anumită acţiune, cunoscută" 5. Babeş subliniază faptul că deşi structura creierului e foarte complicată şi deşi ştiinţa începuse abia de un deceniu s-o cerceteze mai cu seriozi1 Ibidem , p. 45. 2 lin dem , p. 46. 3 lindem , 4 Ibidem, p. 49. 5 Ibidem, p. 49. Din aceasta afirmaţie reiese ca V, Babeş nu confunda psihicul cu baza sa materială, creierul, cum face materialismul vulgar al vremii sale.

75

täte, „rezultatele surprinzătoare“ obţinute deja îndreptăţeau presupu­ nerea că „există un lanţ material continuu ce c o nd u ce pînă la cunoştinţă, la noţiuni abstracte şi chiar la idei“ 1. Exprimînd aceeaşi idee în recenzia cărţii lui S. Stricker, Prelegeri de patologie generală şi experimentală, Babeş arată că una din sarcinile cele mai importante ale fiziologiei ar fi aceea de a studia experimental „acea înlănţuire neîntreruptă a f en o m en el o r materiale care au avut loc în sis­ temul nostru nervos şi care evoluează pînă la cunoştinţă“. Tot aici el spune ca studiul ştiinţific al vieţii psihice umane, şi în special al func­ ţiilor intelectuale,, nu se poate face decît ţinînd seama de datele anato­ miei comparate, ale cercetărilor asupra dezvoltării psihice a copilului şi, în general, de ştiinţele naturii. „Regizorul“ din spatele cortinei con­ ştiinţei — spune Babeş — nu e inconştientul lui Hartman, ci „alcătuirea corespunzătoare a creierului“ 12. Din acestea rezultă că Babeş consideră întregul univers, cu toată varie­ tatea fenomenelor lui, ca o unitate materiala în continuă mişcare şi dez­ voltare. Conştiinţa omului, viaţa sa psihică sînt ultimul termen al acestei dezvoltări şi ele reprezintă reflectarea realităţii obiective în creier. Babeş arată că, în adevăr, conştiinţa omului este o formă de manifestare apărută „deodată“, aşa cum dintr-o anumită „combinaţiune de elemente“ a apărut viaţa. La fel, dintr-o „combinaţiune şi chiar o complicaţiune oarecare chimică, o masă imensă de impresiuni din afară, o plasticitate infinită şi un cîmp foarte extins în creierii omeneşti pentru completarea impresiuniior, în fine o armonie şi conlucrare a acestora poate să apară acel fenomen al naturii în creierii omeneşti, pe care îl numim minte o m e ­ nească, — minte care se frămîntă cu filozofia“ 3. Fenomenele psihice, inclusiv cele voliţionale, sînt supuse şi ele legii determinismului. „Voinţa este în mod necesar, fireşte, condiţia mişcării voite. Dar şi voinţa tre­ buie să aibă o cauză“ 4, scrie Babeş în recenzia la cartea lui S. Stricker. Babeş militează împotriva psihologiei idealiste care încearcă să rupă orice legături între conştiinţă şi materie. El foloseşte în această luptă, ca arme, datele obţinute de ştiinţele naturii. Babeş dă o explicare ştiin­ ţifică, materialistă, fenomenului conştiinţei. E drept că în cuprinsul arti­ colului există, intr-un loc, o formulare imprecisă, care lasă impresia adop­ tării concepţiei materialist vulgare. „Sintern constrînşi — scrie Babeş — a presupune materialitatea precum a mijlocului, aşa a subiectului şi a obiectului cugetării, a minţii omeneşti, prin consecinţă : a conştiinţei ei“ 5. 1 Ibidem, p. 2 Ibidem, p. 3 Ibidem, p. 4 Ibidem, p. 5 Ibidem, p.

76

50. 50. 56—57. 35. 56. (Vezi şi „Revista ştiinţifică“, an. X, nr. 12, p. 167.)

El face însă precizarea necesară, chiar în cuprinsul aceleiaşi pagini, arătînd că, de fapt, „conştiinţa este o for m ă de manifestare a unei puteri ce este de tot diferită de celelalte manifestări ale materiei“ (subi. ns. _ M. B.). Pentru Babeş deci, conştiinţa este un produs specific imaterial al unui organ material, creierul uman, şi ea reprezintă o oglindire a reali­ tăţii. Legătura noastră cu lumea se păstrează prin simţuri. Fără acestea n-am avea posibilitatea cunoaşterii. Cunoaşterea nu se mărgineşte însă numai la datele obţinute prin orga­ nele de simţ, care sînt limitate în mod natural. Ele nu pot să perceapă direct toate fenomenele de manifestare a energiei lumii externe, ci numai „vibraţiuni de o iuţeală şi o lungime foarte mărginită“ 1. Acest lucru nu constituie însă o piedică în calea cunoaşterii, deoarece prin cooperarea simţurilor şi prin participarea gîndirii în activitatea lor, se completează datele acestora şi se asigură reflectarea adecvată a realităţii în mintea noastră. Pentru aceasta „nu este absolut necesar să cunoaştem obiectele din toate punctele de vedere. Un orb îşi închipuie lumea externă tot asemenea ca şi un om cu vedere. Tot atît de sigur este că nici noi, cei cu simţurile sănătoase, nu observăm toate cite s-ar putea observa“... „Pen­ tru cuprinderea lucrurilor — scrie el — nu se cere chiar o completă perfecţiune de simţuri“ 12. Pornind de la exemplul petei oarbe de pe retină, care nu împiedică vederea, deoarece raţiunea corectează imper­ fecţiunea, Babeş arată că aşa stau lucrurile cu întreaga noastră activitate în cunoaştere. „Noi pretutindeni completăm lumea prin experienţa ce o avem despre regularitate, despre ordine, precum le observăm acestea jur împrejur, într-un cuvînt locul orb în experienţele noastre despre natură îl completăm prin cugetul nostru“. Şi mai departe adaugă : „Adevărat că sînt imense locuri oarbe în cugetarea şi conştiinţa noastră, dară toc­ mai exemplul de mai sus ne îndreptăţeşte să presupunem şi să subliniem şi acolo ceea ce observăm jur împrejur, adică un ce real care ne impre­ sionează după aceleaşi legi naturale ca şi lucrurile despre care avem ştiinţă imediată. Ştiinţa naturală este chiar chemată a scruta legalitatea lucru­ rilor ce observăm... Este drept -— spune Babeş — că şi cugetarea noastră este, am putea zice, un loc orb pentru ştiinţa naturală ; dar şi ştiinţa naturală poate presupune cu aceeaşi îndreptăţire c e v a care niciodată nu a înşelat-o sau a amăgit-o, că adică şi cugetării omeneşti îi corespunde un obiect care ne impresionează după legile naturii“ 3. 1 Ibidem, p, 47. 2 Ibidem, p. 48. 3 Ibidem.

77

Constatînd imperfecţiunea organelor de simţ şi insuficienţa cunoştin­ ţelor noastre, Baheş nu trage concluzii agnostice, ci dimpotrivă, el com­ bate concepţia kantiană a incognoscibilităţii lucrului în sine. Cu toate deficienţele organelor de simţ însă, noi „nu putem zice cu Kant, că despre esenţa lucrurilor nu ştim chiar nimic“ h In realitate, lucrurile sînt aşa cum le percepem noi. Victor Baheş acordă un loc însemnat experienţei în procesul de cunoaş­ tere, dar nu înţelege prin aceasta practica social-istorică, ci numai expe­ rienţa senzorială sau de laborator. Rămînînd tributar materialismului mecanicist, Babeş e de acord cu teoria localizării stricte a proceselor psihice în scoarţa cerebrală şi cu con­ cepţia lui R. H. Lotze despre „semnul local“. El critică însă funcţionalismul lui Lotze şi frenologia lui Gali şi Lavater. în privinţa legii pra­ gurilor (Fechner), V. Babeş arată, foarte just, că aceasta „rămîne vala­ bilă numai pînă ia o anumită senzaţie maximală“ 2 dincolo de care sen­ zaţia specifică e înlocuită cu cea de durere. Rezolvînd problema raportului suflet-corp în sensul dependenţei vieţii psihice de sistemul nervos, care constituie baza sa materială, socotind conştiinţa ca un factor secund, ca o oglindire a realităţii obiective care există în afară şi independent de ea şi recunoscînd posibilitatea cunoaşterii adevărului obiectiv, inclusiv în domeniul vieţii sufleteşti — Babeş se situează pe poziţiile materialismului şi prin lucrările sale filozofice, con­ tribuie la crearea premiselor pentru dezvoltarea unei psihologii ştiinţifice în ţara noastră. Victor Babeş n-a fost numai un mare savant şi gînditor materialist, ci şi un luptător neobosit pentru progresul social, preocupat de a pune cuce­ ririle ştiinţei în slujba poporului. în conferinţa „Observaţiuni critice asupra învăţământului secundar clin România“, ţinută în anul 1907, V. Babeş manifestă o grijă deosebita pen­ tru sănătatea tineretului din şcoli. El luptă împotriva supraîncărcării programelor şcolare şi a surmenării copiilor prin însuşirea mecanică de cunoştinţe nefolositoare. De aseme­ nea, el arată că în procesul educaţiei şi al instrucţiei este necesară cunoaş­ terea particularităţilor psihice individuale şi de vîrstă ale elevilor. Victor Babeş dezvăluie, în aceeaşi conferinţă, caracterul de clasa al educaţiei şi militează pentru un conţinut ştiinţific al învaţămîntului, pen­ tru un învăţămînt popular, legat de necesităţile vieţii.12 1 Ibidem , p. 34. 2 Ibidem.

78

A. D. X e n o p o l 1 face parte din grupul de membri ai „Junimii“ care se situau pe poziţiile burgheziei radicale, interesate în dezvoltarea economică, socială şi culturală a ţării (V. Conta, Gh. Panu, Al. Lambrior ş.a.). Aceştia manifestă, în sînul societăţii, o orientare potrivnică celei oficiale, dată de întemeietori (T. Maiorescu, P. P. Carp etc.). A. D. Xenopol debutează în paginile „Convorbirilor literare“ cu un amplu studiu de teoria culturii, „Cultura naţională („Convorbiri literare“, an. II, 1868) şi cu Studii asupra stării noastre actuale („Convorbiri lite­ rare“, an. V, 1872). Tînărul Xenopol are curajul să atace, chiar în organul „Junimii“, teza junimistă reacţionară a „formelor fără fond“, formulată de T. Maiorescu şi îndreptată împotriva instituţiilor burghezodemocratice, pe care acesta le socotea ca necorespunzătoare dezvoltării ţării noastre. Xenopol arată că falsitatea tezei maioresciene constă în faptul că ea confundă „principiile cele mari ale libertăţii“ (principiul egalităţii în faţa legilor, al guvernării autonome, al participării poporului la conducerea ţării prin reprezentanţii săi, împărţirea dreptăţii, ridicarea torturii şi a pedepsei cu moartea etc.), care sînt „bunuri mari şi scumpe, una din cuceririle cele mai mîndre ale geniului omenesc, productul unei dezvoltări de multe secole agonisite cu sîngele şi lacrimile a multor ge­ neraţii, ce şi-au pus fericirea şi viaţa în cumpănă pentru susţinerea şi apărarea legilor“ 12 — cu modul specific de aplicare a acestora în diferite ţări, mod care poate să nu se potrivească la condiţiile ţării noastre. în­ dreptarea lucrurilor — spune Xenopol — nu constă în aruncarea acestor principii „în o mişcare înapoi, în o reacţiune“, ci în aplicarea lor potri­ vită „stării noastre“ 3. 1 A. D. X e n o p o l (1847—1929), fiul lui D. Xenopol (nume adoptiv a! unui anglo-saxon protestant, Brunswich, căsătorit cu o româncă — Maria Vasiliu din Iaşi) — îşi face studiile secundare la Academia leşană (viitorul Liceu Naţional) şi la Institutul academic al profesorilor junimişti, unde este remarcat şi trimis, cu o bursă, pentru studii superioare la Berlin (1867). Aici face studii adinei te de istorie, drept şi filozofie. Obţine, în 1871, titlurile de doctor în drept şi de doctor în istorie, ambele cu califi­ cativul magna cum laude. întors în ţară e numit procuror la Tribunalul din Iaşi ; în 1876 primprocuror. In 1878 demisionează şi practică avocatura. In 1883 ocupă prin concurs catedra de Istoria românilor de la Universitatea din Iaşi. Lucrări principale : Istoria Românilor din Dacia traianâ (14 voi., 1888 şi urm.) şi Les principes fonda­ nte liteaux de l ’histoire, 1899. Lucrarea a apărut şi în româneşte, în 1900, iar mai tîrziu, intr-o nouă ediţie francezi, revăzută şi completată, sub titlul La Théorie de l ’histoire (Paris, 1907). Succesul deosebit de care se bucură lucrarea lui Xenopol din 1899 (Principiile fundamentale ale istoriei), îndeosebi în Franţa şi Germania, determină ale­ gerea sa ca membru corespondent al Academiei de ştiinţe morale şi politice a Institu­ tului Franţei. 2 A. D. X e n o p o l . Studii asupra stării noastre actuale, în „Convorbiri literare“, an. V, 1872, p. 119. 3 Ibidem, p. 122.

79

Prima lucrare a lui Xenopol, Cultura naţională, alături de unele gre­ şeli care nu pot fi puse toate pe seama tinereţii autorului întrucît o parte dintre ele se vor păstra şi mai tîrziu, conţine şi unele idei înaintate. Nu este locul să facem aici o analiză amănunţită a acestei lucrări (şi a celor­ lalte apărute în „Convorbiri literare“ în perioada cît a fost membru al „Junimii“, 1868—1880 1). Vom semnala numai faptul că din paginile primului studiu se desprinde o concepţie psihologică înaintată în unele privinţe. Astfel, Xenopol arată că originea tuturor cunoştinţelor noastre se află în simţuri. Cunoaşterea nu este altceva decît o reflectare a reali­ tăţii în mintea omului, care prelucrează datele cu ajutorul gîndirii. El formulează ideea unităţii dintre senzorial şi logic în procesul cunoaşterii, precum şi ideea unităţii dintre gîndire şi limbaj. (Limba a apărut din „necesitatea de comunicare a gîndirii“ 12.) Xenopol arată strînsa interde­ pendenţă dintre „suflet şi corp“, dintre creier şi viaţa psihică, însă face acest lucru, după cît se pare, situîndu-se pe poziţiile paralelismului psihofizic : „Cu întărirea creierilor ■ — scrie el — merge paralel întărirea (cu totul în alt sens) a judecăţii ; cînd sufletul voieşte, mina sau piciorul îi urmează ; cînd trupul e ostenit, sufletul adoarme“ 3. într-o altă scriere a sa din perioada colaborării la „Convorbiri literare“, A. D. Xenopol se dovedeşte a fi cunoscător al datelor celor mai noi obţinute de diverse ştiinţe (între care şi biologia) şi se declară adeptul ideii darwiniste a descendenţei omului din maimuţă : „Dacă seria întreagă a organismelor ne demonstrează o propăşire de la o formă mai nede­ plină la una mai deplină, dacă se recunoaşte de adevărat că aceste trans­ formări de organisme corespund în timp şi intensitate cu modificările scoarţei pămîntului, dacă zic se admit aceste adevăruri, apoi este peste putinţă a face pentru om excepţie de la legea generală. Dacă omul nu este strănepotul maimuţei, cum ne explicăm apariţiunea lui ? Numai prin o minune s-ar putea face aceasta şi unde este vorba de minuni, acolo nu are a face ştiinţa“ 4. In 1878, Xenopol — după cum arată el însuşi în însemnările sale au­ tobiografice intitulate Istoria ideilor mele — părăseşte „partidul Junimii politice“, înscriindu-se împreună cu Vasile Conta şi alţii în partidul „liberalilor moderaţi“. în 1879, îşi începe colaborarea la „Steaua Româ­ niei“, organul de presă al acestora. Mai tîrziu, în 1889, înfiinţează o 1 Vezi în legătură eu aceasta studiul lui N. B a g d a s a r, Probleme de teoria cu l­ turii şi istoriei la A. D. Xenopol (1868—1880), în „Studii şi cercetări ştiinţifice. Filologie, Academia R.P.R. Filiala Iaşi, an. VII. fasc. 1, p. 115—144. 2 A. D. X e n o p o l , Cultura naţională, în „Convorbiri literare“, an. II, 1868, p. 233. 3 Ibidem, loc. cit., p. 163. 4 Idem, Despre opera lui Edgar Quinet „La création", în „Convorbiri literare“, an. IV, 1871, p. 198.

80

revistă proprie : „Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, în care va publica numeroase studii ştiinţifice. Tot aici, în „Arhiva“, apare, în 1895, articolul lui A. D. Xenopol, Chestiuni pe d a go gi ce , care reprezintă textul lecţiilor ţinute de autor la cursurile libere ale Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, în anii 1894—1895, şi care reluau, în genere, uneori ceva mai clar, vechile idei psihologice din Cultura naţională. După cîteva consideraţii introductive confuze, Xenopol se străduieşte sa dovedească dependenţa vieţii psihice, în speţă a inteligenţei, de siste­ mul nervos, care constituie substratul său material. El aduce ca argument în sprijinul tezei sale fenomenul oboselii intelectuale, arătînd că acesta nu s-ar produce dacă viaţa psihica n-ar avea un substrat material. „Şi inteligenţa — scrie Xenopol — va avea deci nevoie de odihnă, de reîntremarea puterilor, fiindcă nervii ce-i slujesc de substrat material au nevoie de a-şi reîmprospăta puterile“. Odihna sistemului nervos, „ca organ al inteligenţei“, se face pe două căi : una „fizică“ — somnul — şi una „intelectuală“ — distracţia. Aceasta din urmă este socotită ca un mijloc de „odihnire a inteligenţei şi a centrelor nervoase în care ea se ela­ borează, în timpul treziei“. Avînd în vedere acest fapt, A. D. Xenopol se pronunţă împotriva supraîncărcării programelor şcolare, care duce la obosirea „peste măsură a materiei nervoase“ 1. învăţătura trebuie să ducă la oglindirea lumii reale în mintea ome­ nească, ea trebuie să caute a alcătui în minte „un echivalent intelectual al lumii fizice“ înconjurătoare12. De aceea, învăţămîntul trebuie să fie intuitiv şi realist. El nu trebuie să încarce mintea copiilor cu noţiuni goale de conţinut, care nu-şi au rădăcinile în perceperea nemijlocită a obiectu­ lui şi fenomenelor realităţii pe care le reprezintă. „Mintea îşi culege toate elementele cunoştinţelor ei din lumea din afară“ — scrie A. D. Xenopol3. Tot ceea ce ştie omul e rezultatul „întipăririlor“ lăsate de acţiunea lumii externe asupra sa. „Ideile" nu există în stare latentă în minte, din care stare ele să fie trezite prin învăţătură, ci se formează treptat, printr-o muncă anevoioasă de cunoaştere a realităţii, prin prelu­ crarea datelor furnizate de organele de simţ şi transformarea lor printr-un proces de abstractizare şi generalizare, în noţiuni, judecăţi şi raţio­ namente. Astfel ia naştere în mintea omului „acea complicată clădire intelectuală care se numeşte raţiune“... „acea lume internă care, deşi product al celei externe, devine în curînd stăpînă acesteia, fie în realitate. 1 Idem, Chestiuni pedagogice, în „Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, an. VI, p. 14. (Sublinierile noastre — M.B.) 2 Ibidem, p. 168. 3 Ibidem, p. 167.

81

prin o lucrare îndreptătoare asupra ei, fie cel puţin, prin pătrunderea tai­ nelor şi a legilor existenţei“ 1. Ceea ce-1 caracterizează pe om este tocmai bogăţia vieţii sale intelec­ tuale, „care-l face stapîn peste natură, care sileşte pe aceasta din urmă sa slujească adeseori nevoilor lui“ 12. Xenopol nu vorbeşte despre rolul pe care-l joacă munca în procesul apariţiei gîndirii specifice umane, dar el subliniază în mod deosebit influenţa vieţii sociale şi a limbajului asu­ pra dezvoltării acesteia. „Numai în societate cu semenii sai, omul poate sa-şi dezvolte deplinătatea fiinţei lui, şi organul principal de rostire a relaţiilor sociale este limba“ 3. Aceasta este însuşirea cea mai „carac­ teristică a fiinţei omeneşti“, şi de aceea procesul de învaţămînt trebuie să acorde o atenţie deosebită dezvoltării ei. A. D. Xenopol arată că însuşirea limbii trebuie să aibă loc în strînsă legătură cu procesul de percepere a obiectelor lumii reale, altfel cuvîntul va rămîne în mintea copilului ca un simplu „sunet fără miez“. Pe de altă parte, dacă imaginile n-ar fi fost însoţite de cuvînt în timpul perce­ perii lor, procesul de abstractizare şi generalizare n-ar fi putut avea loc, şi „noţiunea cea nouă s-ar fi pierdut cu timpul în nămolul celorlalte": Xenopol ajunge, în această problema, la concluzia că limba este un instru­ ment preţios de cultură a inteligenţei, atunci cînd ea contribuie la siste­ matizarea experienţei şi la fixarea ei în noţiuni, dar ea poate sa devină şi „un mijloc de tîmpire“, atunci cînd aceste noţiuni întemeiate pe o experienţa concretă, sînt înlocuite prin cuvinte goale, cărora nu le cores­ punde nimic din realitate. A. D. Xenopol e încrezător în posibilităţile de cunoaştere ale minţii omeneşti, lsl arată însă că ştiinţa nu e un simplu dar al naturii, ci că e un rod obţinut de oameni cu multa trudă : „Gîtă muncă a pus ome­ nirea — scrie Xenopol — pînă a acordat toate datele naturii, pînă le-a urmărit şi le-a pătruns, pînă a putut înjgheba complexul de gîndiri care reproduce în oglinda inteligenţei haosul, pus în ordine, al întipăririior externe !“ Autorul socoteşte că „această muncă este veşnic trebuitoare, spre a pătrunde mai departe în tainele existenţei, şi cu ea trebuie să se deprindă generaţiile tinere, a căror sarcină va fi tocmai de a adânci, a întinde şi a întemeia mai bine încă cunoştinţele noastre“ 4. Concluziile pedagogice la care ajunge A. D. Xenopol, în urma acestor consideraţii psihologice, sînt că : învăţământul trebuie să fie intuitiv şi, în anumite limite, individual ; el trebuie să pornească întotdeauna de ia concret la abstract, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunos1 Ib id em , 2 Ibidem , 3 Ibidem , 4 Ibidem ,

82

167, 170 (subi. ns. — M.R.). p. 171. p. 172. p. 171. p.

cut ; trebuie să contribuie la cultivarea vorbirii şi la dezvoltarea armo­ nioasă a intelectului, prin îmbinarea învăţămîntului literar, care stimu­ lează gîndirea intuitivă, concretă, cu învăţământul ştiinţific, care-i obişnuieşte pe copii cu abstractizarea. Studiul lui A. D. Xenopol, C h e s t i u n i p e d a g o g i c e , cuprinde numeroase idei înaintate, pe care le-am găsit schiţate, în parte, şi în prima sa lucrare, publicată în „Convorbiri literare“ ( C u l t u r a n a ţ i o n a l ă , 1878), dar care apar acum într-o expunere mai amplă, purificate de unele for­ mulări ambigue (care de astă dată se mai păstrează numai în cîieva rânduri din introducere). A. D. Xenopol susţine în această lucrare dependenţa vieţii psihice de activitatea fiziologică a creierului, considerată ca substratul material al acesteia. El socoteşte că originea oricărei cunoştinţe se află în datele ob­ ţinute de simţuri, în decursul procesului de cunoaştere, proces care nu este altceva clecît o reflectare a realităţii. Tot aici, Xenopol formulează tezele unităţii senzorialului şi logicului în procesul de cunoaştere şi a unităţii gîndirii şi limbajului, pe care le-am mai întîlnit şi în lucrarea sa din 1868 ( C u l t u r a n a ţ i o n a l ă ) , precum şi teza cognoscibilităţii tuturor fenomenelor lumii. în acest mod, A. D. Xenopol se situează pe poziţii avansate, materialiste, în principalele probleme ale filozofiei. De aceea el poate fi considerat, deşi a manifestat inconsecvenţe (în special în ex­ plicarea fenomenelor sociale), ca unul dintre gînditorîi înaintaţi din a doua jumătate a secolului al X lX -le a de la noi din ţară. Considerînd psihologia şi sociologia ca două ştiinţe foarte înrudite cu istoria, A. D. Xenopol s-a străduit în unele dintre studiile sale sa de­ monstreze temeiurile existenţei acestora ca ştiinţe. în ceea ce priveşte psihologia, el arată într-o comunicare ( P s i h o l o g i e şi i s t o r i e ) făcută în 1901 la Academia de ştiinţe morale şi politice clin Paris, că aceasta „este o ştiinţă de legi, analogă astronomiei, fizicei şi chimiei, cu singura deosebire că legile sale, deşi la fel de fixe, nu pot să fie formulate cu atîta precizie, din pricina complexităţii fenomenelor“ b Distincţia între conţinutul vieţii psihice — care poate fi diferit — şi mecanismele acesteia, care sînt aceleaşi la toţi oamenii, îl duc pe Xenopol la convingerea fermă că psihologia este o ştiinţă la fel de sigură ca ori­ care dintre ştiinţele naturii. „Toate aceste ştiinţe : psihologia, istoria şi sociologia — spune A. D. Xenopol într-o altă comunicare, ţinuta în 1912 la Paris — presupun că sufletul semenilor noştri nu diferă de al nostru decît sub raportul conţinutului său şi nu sub cel al formei, al maşinăriilor sale, al mecanismului său. în realitate ideile care constituie conţinutul spiritului1 1 Idem, P sychologie et histoire, Communication faite à l’Académie des Sciences morales et politiques, Paris, 1901, p. 9.

83

trebuie să fie altele în fiecare mediu fizic şi social diferit. Dimpotrivă, modul de a gîndi, deci legile logice, sentimentele, adică, resorturile care agită sufletul uman, ca şi legile psihologice care cîrmuiesc formarea noţiunilor şi acţiunea lor reciproca“ 1 sînt din totdeauna aceleaşi. ...„Spiritul uman poate să fie diferit în ceea ce priveşte conţinutul, dar ca esenţă, el rămine pretutindeni şi in toate timpurile identic lui însuşi“. Identitatea în esenţa a mecanismelor psihologice în toţi oamenii tace posibilă cercetarea — bazată pe date de observaţie interna şi externa — a vieţii psihice. „Cînd psihologia stabileşte legile care guvernează aceste fenomene — scrie Xenopol — ea se bazează sau pe observaţia introspec­ tivă a celui care le formulează, sau pe interpretarea mişcărilor sau în­ făţişărilor semenilor noştri, care ne fac sa conchidem de la o asemănare sau de la o identitate exterioară, la o asemănare sau identitate interioară. Inducţia care serveşte în psihologie la formularea legilor trebuie să înfrîngă în această ştiinţă mult mai multe şi mari dificultăţi decît întîlnesc ştiinţele faptelor naturale, căci legile psihologice trebuie să fie extrase din observaţii care nu se repetă în mod identic, întrucît repetarea lor se îndeplineşte de către spirite diferite 12. Cu tot acest obstacol, psihologia formulează totuşi legi care se verifică într-un mod absolut“ 3. în cercetarea vieţii psihice, identitatea mecanismelor vieţii psihice, a modului de producere a fenomenelor sufleteşti, poate fi socotită — arată A. D. Xenopol — ca o axiomă. „în acelaşi f e l cum admitem ca principiu indiscutabil constanţa de săvirşire (perpétration) a fen o m en el o r naturale, considerăm ca la fel d e indiscutabilă identitatea de reproducere a actelor intelectuale. Dacă noi admitem că pământul se va învârti întotdeauna în jurul său şi-şi va face revoluţia în jurul soarelui, trebuie să admitem că spiritul va gîndi, va simţi şi va acţiona în acelaşi mod, atît d t vor exista oa­ meni pe glob. Concluzia care rezultă din studiul nostru e că identitatea sufletului omenesc şi a funcţionării sale fiind un adevăr axiomatic, psihologia, istoria şi sociologia posedă o bază tot atît de statornică (inébranlable), ca şi ştiinţele naturale şi că toate aceste ştiinţe sînt la fel de sigure în rezultatele lor ca şi ştiinţele a priori (?!), care se întemeiază pe axiome...“ 4. într-un alt studiu, intitulat Imaginaţie în istorie — încercînd să do­ vedească faptul că istoria este o ştiinţă şi nu o artă, cum au susţinut 1 Idem, Le postulat psychologique. Paris, 1912, p. 12. 2 Această dificultate este îndepărtată prin introducerea metodei experimentale in psihologie, A. D. Xenopol nu se referă la această metodă, ci se mărgineşte numai la metoda observaţiei, care e comună celor trei ştiinţe analizate de el (psihologia, istoria şi sociologia). 3 Ibidem, p. 13. 4 Ibidem, p. 16.

84

unii, pornind de la faptul că ea apelează adesea la imaginaţie — A. D. Xenopol face unele consideraţii interesante în legătură cu rolul fanteziei în ştiinţă. Imaginaţia — înţeleasă ca „facultatea creatoare de idei şi de apropieri noi“ 1 — joacă un rol deosebit în toate cazurile în care e vorba „de a lega (rattacher) necunoscutul de cunoscut, de a găsi apropieri între fapte care par străine unele de altele“... „Inducţia va fi deci aproape totdeauna produsul funcţiilor sale şi prin urmare orice operaţie de sinteză nu va putea sa fie făcuta fără mijlocirea sa. Iată pentru ce ştiinţa este absolut imposibilă fără concursul imagi­ naţiei“ 12. A. D. Xenopol a încercat — în sistemul său de filozofie a istoriei, expus mai întîi (incomplet) în L e s P r i n c i p e s f o n d a m e n t e a u x d e l ’ h i s t o i r e (1899) 3 şi apoi mai pe larg în L a T h é o r i e d e l ’h i s t o i r e (1907) — sa justifice necesitatea întemeierii cercetărilor istorice pe datele psihologiei. Nu discutăm aici problema justeţei acestui punct de vedere, dar trebuie să recunoaştem că adoptarea lui ba determinat pe Xenopol să scrie pagini care — cu toate limitele şi confuziile lor — constituie un aport însemnat la lupta pe care o dădea gîndirea materialistă în ţara noastră, la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea, împotriva idealismu­ lui din domeniul psihologiei. G h. P a n u 4 publica în ziarul „Lupta“ mai multe articole care dezvăluie o concepţie materialistă înaintată în legătură cu viaţa psihică. 1 Idem. L’imagination

en

histoire.

Extrait de la „Revue de synthèse historique“,

19C9, p. 2.

2 I b i d e m , p. 11. 3 Comunicarea amintita mai înainte, P s y c h o l o g i e e t h i s t o i r e (1901) este meniră, după mărturisirea autorului, să aducă anumite completări la lucrarea L e s P r i n c i p e s f o n d a ­ m e n t e a u x d e l ’h i s t o i r e în ceea ce priveşte rolul psihologiei în studiul faptelor istorice. 4 G h e o r g h e P a n u (1848 —1910) urmează liceul la Iaşi. Fiind elev, audiază „prelecţiunile populare“ ale „Junimii“. Debutează în publicistici printr-un atac (neîn­ semnat) împotriva lui T. Maiorescu în legătură cu tezele conferinţei acestuia despre F o n d ş i f o r m ă . Publică în „Convorbiri literare “ studii de istorie (1872—1875). Pleacă la Paris cu intenţia dea face studii în acest domeniu, dar se întoarce în ţară cu un doctorat în drept, luat la Bruxelles, unde se pare că Panu a avut unele legături cu cercurile socialiste. In orice caz, după întoarcerea în ţară, manifestă, chiar în funcţiile pe care le îndeplineşte (ca şef de cabinet al lui C. A. Rosetti şi apoi ca procuror), simpatii pentru socialişti. (Vezi T. V i a n u , J u n i m e a în : Ş e r b a n C i o c u l e s c u , V l a d i m i r S t r e i n u, T u d o r V i a n u , I s t o r i a l i t e r a t u r i i r o m a n e m o d e r n e , I, p. 249). Publică : P o r t r e t e ş i t i p u r i p a r l a m e n t a r e (1892), A m i n t i r i d e l a „J u n i m e a " d i n I a ş i (2 voi. 1908—1910), C e r c e t ă r i a s u p r a s t ă r i i ţ ă r a n i l o r d i n v e a c u r i l e t r e c u t e (1910) etc. Scoate ziarul „Lupta“ (1884—1895) .şi „Saptămina“ (1901 —1910) în care publică numeroase articole referitoare la situaţia economică, politică, socială şi culturală a ţării. Atitudinea sa antimonarhică, manifestată cu deosebită violenţă într-un articol din „Lupta“, îi aduce neplăceri. Fiind urmărit pentru „insulta suveranului“, e nevoit să se refugieze pentru un timp la Viena. Se întoarce în ţară numai după ce fusese ales, în lipsă, deputat.

85

El foloseşte datele psihologiei ştiinţifice ca argumente împotriva idealis­ mului, a spiritualismului şi a religiei. Articolele ateiste ale lui Gh. Panu au un caracter polemic foarte viu. Ele nu-s fără adresă ; tăişul lor e îndreptat împotriva „cinovnidlor bi­ sericii“, a reprezentanţilor gîndirii teiste, religioase şi îndeosebi a orga­ nului lor principal „Revista teologică“ din Iaşi (1883—1887). Societatea — scrie Gh. Panu — „nu era pregătită în timpul lui Arie, pentru analiză şi observaţie, de aceea el a fost învins, batjocorit, iar ignoranţa a rămas triumfătoare veacuri întregi ! Ei bine ! ignoranţii şi bigoţii moderni, tot aceeaşi tactică întrebuin­ ţează, adică a discredita, a calomnia, a acoperi cu glod şi inepţii ideile şi doctrinele care, simţesc ei că au să le spulbere elucubraţiile lor. Deosebirea este că astăzi locul lui A r i e nu îl ţine un om, nici o sută, -ci ş t i i n ţ e l e e x p e r i m e n t a l e , p o z i t i v e la care lucrează mii şi mii de neobosiţi lucrători. In contra descoperirilor făcute în vastul lor domeniu, începînd cu astronomia, ştiinţele naturale, fizice şi chimice şi sfîrşind cu fiziologia şi psicologia, în contra acestora, ignoranţii se răped cu toată turbarea unor minţi fanatice şi înguste. Ei procedează cu tactul care le dictează forţa împr-egiurărilor ; neputînd discredita i d e i l e , ei caută a discredita măcar c u v i n t e l e . Vorbesc cu oroare de p o z i t i v i s m , de m a t e r i a l i s m , să silesc a răspîndi discreditul asupra acestor cuvinte înainte chiar ca atît ei cît şi alţii să ştie ce înseamnă ele...“ {„Lupta“, an. II, nr. 47, duminică, 28 aprilie, 1885). într-un număr următor al ziarului, Gh. Panu îşi ia sarcina de a lămuri aceste noţiuni : „Ce înseamnă m a t e r i a l i s m ? Materialismul este o şcoală filozofică, care reluînd t o a t e p r o b l e m e l e puse de metafizica, caută a le rezolva cu ajutorul m a t e r i e i “. „în contra acestei vaste şi variate mişcări a ştiinţelor pozitive şi ex­ perimentale cinovnicii bisericii se luptă ; sub cuvîntul de m a t e r i a l i s m ei înţeleg toată mişcarea filozofică bazată pe ştiinţele experimentale, toate ideile la care această mişcare a dat naştere, toate reformele sociale, toată transformarea, toate schimbările în raporturile sociale, în ideea de om, de lume, de societate, de morală, de legi, de instituţii etc.“ „Locul acestor închipuiri barbare (ale spiritualismului) l-a luat o concepţiune bazată pe fiziologie, pe psicologie, pe lungi şi trudoase expe­ rienţe şi observaţii. S p i r i t u l n u e s t e d e c î t o m a n i f e s t a r e a o r g a n i s m u l u i , a m a t e r ie i d e c a r e n u se p o a t e d e s p a r ţ i, G î n d i r e a e s te c e a m a i m a lt a e x ­ p re s ie

a

m a te rie i,

ea

re z u lta

d in

c o m b in a ţiile

fo r ţe lo r

şi p r o p r ie t ă ţ ilo r

ş i o r g a n e l o r “. -(subi. ns. — M. B.). „...Să se ştie — scrie el în încheiere — că de cite ori veţi întîlni cuvîntul de -materialism, pozitivism, cosmopolitism etc., comoarele ştiinţei moderne bigoţii le subînţeleg ; să se ştie că sub eticheta de o r t o d o x i e ,

d ire c te

86

sau

in d ire c te

a le

n e r v ilo r ,

c r e ie r u lu i,

m u ş c h ilo r

afiliaţii voiesc să ne reducă la teroarea superstiţioasă, la o morală imorală, la ignoranţa timpurilor primitive“ („Lupta“, an. II, nr. 48, miercuri 1 mai 1885). Prin lupta sa împotriva concepţiei religioase, mistice şi obscurantiste reprezentată de „Revista teologică“ şi împotriva idealismului junimist, Gh. Panu şi ziarul scos de el, între 1884—1895, ocupă o poziţie dintre ceie mai înaintate, fiind, îndeobşte, alături de publicaţiile muncitoreşti în aproape toate bătăliile mai de seamă duse de acestea. Ziarul „Lupta" reproduce chiar uneori articole din presa muncitorească. Astfel, începînd cu numerele 86 şi pînă la 99, din anul III (1886), „Lupta" publica în foileton articolul lux Gherea, apărut în „Contemporanul" : Către d-l T i t u Maiorescu. Reproducerea articolului e însoţită de o notă care precizează poziţia redacţiei (respectiv a lui Gh. Panu) : „Ideile conţinute în critica lui I. Gherea (Pseudonim) fiind şi ale noastre, credem de datorie de a le da o cît se poate mai mare publi­ citate". Urmează apoi cîteva comentarii, din care cităm : „Oare se mai poate astăzi vorbi de lume impersonală etc., astăzi de emoţii impersonale, de înălţare impersonală etc., astăzi cînd ştim din ce se compune şi cum trăieşte psicologiceşte acel eu asupra căruia idealiştii şi metafizicii au aiurat la nesfîrşit ? Se mai poate oare susţine că teatrul are menirea de a ne transporta în lumea curată a ficţiunilor, astăzi cînd teatrul ca şi oricare ramură de artă trăieşte din studiu, observaţie, din cunoaşterea intimă a naturii omului ?“ Criticînd faptul că arta, în concepţia lui T. Maiorescu, este desprinsă de realitate, Gh. Panu scrie : „Pentru domnia sa lumea artei este cu totul ceva deosebit de lumea reală, pentru domnia sa artistul, dramaturgul etc., trebuie să-şi ia pentru lucrarea lor un material deosebit. Pentru d. Maiorescu domeniul artei nu congruiază cu acel al cunoştinţelor, al sentimentelor şi al cugetării noastre, dovadă că nu toate sentimentele după criteriul metafizic sînt accesibile artei : unele sînt sentimente estetice şi altele nu. Aşa, patriotismul nu intră în domeniul artei probabil pentru că ne aduce în lumea reală etc.“ („Lupta“, an. III. nr. 86, 10 august 1886). Trebuie remarcat faptul că reacţia cea mai puternică împotriva ideolo­ giei junimiste ia naştere chiar în sînul „junimii“ şi că toţi gînditorii şi creatorii mai de seamă ai „Convorbirilor literare“ (Conta, Xenopol, Panu, Lambrior, Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici etc.) se manifesta într-un fel sau altul, uneori chiar în paginile revistei, împotriva concepţiei oficiale, impuse de întemeietorii „Junimii“ politice (P. P. Carp ş.a.) şi de asemenea împotriva conservatorismului social-politic, reacţionar, al acestora. 87

In activitatea lui Maiorescu însuşi apar (după cum vom arăta mai de­ parte) preocupări ce intră în contradicţie flagrantă cu unele din ideile sale filozofice. Aceste contradicţii din sînul „Junimii“, ca şi cele din concepţia dife­ riţilor membri ai acestei societăţi, oglindesc pe de o parte contradicţiile dintre interesele politico-economice ale diverselor pături ale burgheziei, iar pe de alta, pe cele dintre interesele acestora şi cele ale moşierimii. * *

*

Unul dintre luptătorii cei mai activi împotriva idealismului din dome­ niul ştiinţelor naturii, şi îndeosebi din domeniul biologiei şi psihologiei, este Ş t. C. M i c h ă i 1 e s c u. Contribuţia sa în acest sens nu se reduce la articolele tipărite în ziarele şi revistele vremii. El a publicat mai multe cărţi, dintre care cel puţin una — Introducere la psihofizica, 1892, inte­ resează îndeaproape ordinea de idei ce ne preocupă şi trebuie analizată mai pe larg. De aceea, de activitatea lui Şt. C. Michăilescu ne vom ocupa într-unul din capitolele următoare. Un studiu al lui C. Stere. Capitolul de faţă referindu-se cu precă­ dere la publicaţiile din periodice, ar mai putea fi amintit aici studiul lui C o n s t a n t i n S t e r e , Încercări filozofice, publicat, parţial, în Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“ (1897) 1. Lucrarea este scrisa, după cum mărturiseşte autorul în prefaţă, între anii 1888—1890, în închisoarea politică din Tobolsk şi în unele localităţi din Siberia orien­ tală, şi se publică fără modificări. Ea cuprinde 9 capitole, dintre care în „Arhiva“ apar însă numai primele trei : I. Misiunea filozofiei ; II. Teoria cunoştinţei; III. Critica „transcendenţelor“ lui Wundt; IV. Metoda ştiinţifică ; V. Spiritul şi materia. VI. Voinţa şi intelectul ; VII. Determinismul şi liberul arbitru ; VIII. Individul în evoluţia so­ cială ; IX. Scopul vieţii individuale („Pentru ce să trăim“ ?). în înţelesul larg al cuvîntului, filozofia — susţine C. G. Stere — se confundă cu ştiinţa, a cărei misiune este de a descoperi adevărul şi a contribui astfel la elaborarea unei concepţii cuprinzătoare şi adînci asupra lumii. El arată că filozofia şi ştiinţa nu pot fi despărţite cu totul una de alta, şi cu atît mai mult, nu pot fi socotite ca duşmane una alteia. Psihologia, ca ştiinţă pozitivă, are o importanţă deosebită pentru epistemologie, întrucît „orice cunoştinţă e un fapt psihologic“ — scrie 1 „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare dir Iaşi“, an. VIII, 1897, p. 165—187, 284—308, 468—492.

88

C. G. Steie b Posibilitatea cunoaşterii lumii externe implică un raport imediat între subiect şi obiect, între subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut. Senzaţia şi percepţiile noastre constituie izvorul tuturor cunoş­ tinţelor noastre despre lumea înconjurătoare. Reprezentările nu sînt altceva decît nişte „reproduceri“ în mintea noastră, ale unor cazuri con­ crete, particulare, de „raporturi cu lumea din afară“ 12. Stere subliniază ideea unităţii dintre obiectiv şi subiectiv în procesul de cunoaştere şi arată că sarcina cunoaşterii constă şi în distingerea între aceste două elemente. Acest lucru are loc în procesul de analiză a datelor senzoriale, în sistematizarea, în abstragerea şi generalizarea lor, care duce la formarea noţiunilor. Noţiunile au o valoare gnoseologică numai în măsura în care au drept corespondent o anumită masă de reprezentări. Pornind de la reprezentările pe care le avem despre anumite lucruri con­ crete, particulare, noi putem să ne formăm, de pildă, noţiunile de scaun, masă, pat etc. Pe baza acestor noţiuni putem să construim o noţiune mai abstractă, cum este aceea de mobilă. Procesul de abstractizare poate fi continuat şi astfel se ajunge treptat la noţiunea de lucru şi de existenţă („estele“). „A încerca să găseşti un obiect real care să fie echivalentul noţiunii, înseamnă a confunda noţiunea cu reprezentarea, înseamnă a nu înţelege diferenţa calitativă dintre concret şi abstract, dintre senzorial şi logic“. Stere acordă practicii un rol important în procesul de cunoaştere. El reduce însă criteriul practicii la un control individual al cunoştinţelor, la o confruntare permanentă a lor cu realitatea. Stere face o distincţie între cugetare şi cunoaştere, între înţelegere sau pricepere şi cunoştinţă. Rolul practicii este tocmai de a face procesul de cugetare să coincidă cu cel de cunoaştere. Prin noţiunile de cugetare, înţe­ legere şi pricepere, autorul înţelege procesul de găsire a unei explicaţii oarecare a unui fenomen, iar prin cunoaştere, găsirea relaţiei constitutive a fenomenului, găsirea explicaţiei ştiinţifice. „Priceperea adevărată a lumii poate izvorî numai din cunoştinţa ei“. Pornind de la această distincţie între înţelegere (pricepere) şi cunoaş­ tere, Stere ajunge la concluzia că metafizica este o etapă necesară în dezvoltarea istorică a procesului de cunoaştere, care începe de obicei prin explicaţii neîntemeiate pe o cunoaştere profund ştiinţifică a fenomenelor : „Toată omenirea a trecut prin metafizică, orice om trebuie să-i plătească tributul, iar majoritatea enormă a oamenilor şi astăzi rămîne toată viaţa sub farmecul ucigător al fenomenelor ei. Chiar concepţiunile celor mai adinei cugetători sînt prea adeseori viciate de ea şi aproape nici unul nu 1 C. G. S t e r e , încercări filozofice, în „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, an. VIII, 1897, p. 286. 2 Ibidem, p. 287.

89

scapă cu desăvârşire“. Aşa de puternică este „trebuinţa oarbă de a pricepe., de a găsi o explicaţie înainte de a putea cunoaşte“ 1. Ca exemplu, Stere aduce cazul lui Wilhelm Wundt, om de ştiinţă şi gânditor profund, care „a contribuit mai mult decât oricine la stabilirea temeliilor unei psihologii ştiinţifice“ 12. Apariţia lucrărilor de Etica şi Filozofie ale lui Wundt a stârnit speranţe, dar lectura lor i-a dezamăgit pe mulţi. Sistemul său filozofic nu era decât o reînviere a celor mai triste tradiţii ale meta­ fizicii. Introducerea unei noi forme de cunoaştere, „cunoaşterea raţională“ (V ernunfterkenntniss) pe lângă cea ştiinţifică (Verstandeserkenntniss) nu viciază complet — spune C. G. Stere — partea pozitivă, ştiinţifica a concepţiei lui Wundt, deoarece el face o delimitare riguroasă a sferelor de aplicaţie a celor două forme de cunoaştere şi arata că ipotezele metafi­ zice nu trebuie să contrazică niciodată adevărurile ştiinţifice, ci să se pună de acord cu ele şi să le completeze. Articolul lui Stere, apărut din păcate fragmentar în paginile „Arhivei Societăţii ştiinţifice şi literare“, ne dezvăluie concepţia înaintată, mate­ rialistă, a autorului numai în unele aspecte ale epistemologiei. Părerile lui Stere în probleme importante, cum e cea a raportului dintre spirit şi materie, a determinismului şi liberului arbitru, a voinţei şi intelectului, a rolului individual în evoluţia socială etc., care constituiau următoarele părţi ale studiului, ne-au rămas necunoscute, deoarece n-au mai fost publicate. * *

*

Tot în „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“ în anul 1898. apare un articol semnat de dr. L e o n C. C o s m o v i c i : O privire asupra concepţiunii m od ern e de structură a sistemului nervos şi a f e n o m e ­ nelor psihice 3. Autorul, folosind datele fiziologiei vremii, dă o explicaţie materialist-mecanicistă proceselor memoriei şi gândirii. El compară ima­ ginile memoriei cu imaginile de pe o placă fotografică. Lumina impre­ sionează placa fotografică lăsând o imagine care devine vizibilă în urma unei reacţii chimice date de o substanţă denumită revelator („dezvălui­ toare“). La fel se petrec lucrurile — spune Leon Cosmovici — şi cu celulele nervoase ale omului. Impresiile lăsate de acţiunile din trecut ale obiectelor sânt păstrate (ca pe placa fotografică) şi pot fi reproduse (revelate, „dezvălite“), ori de cite ori asupra celulelor nervoase respective acţionează o excitaţie {= un proces chimic revelator). Autorul mai emite ipoteza înregistrării unor „urme imperceptibile“ prin mişcarea axonilor, pe ramificaţiile dendritice, ca rezultat al mişcă1 Ibidem, p. 308. 2 Ibidem, p. 469. 3 „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi“, an. IX, 1898, p 441—447.

rilor provocate de excitaţiile externe, aşa cum se Intîmplă în imprimările fonografice. Gîndirea este „rezultatul atît al legăturilor dintre neuronii memoriei, cît şi al activităţii neuronilor ce au primit incitaţiunile de la periferie şi caută a le transmite în masa creierului“ b Analiza oricărui act cerebral uman duce la constatarea coexistenţei în el a două fenomene : unul fiziologic şi altul psihologic. „Cel diniîi, este o lucrare datorită unui act reflex complicat ; cel de-al doilea este o lucrare datorită unei elaboraţii necunoscute nouă şi pe care o numim conştiinţa, elaboraţie unică în univers“ 12. Cunoştinţele despre structura creierului, existente în vremea aceea, dă­ deau — după afirmaţia dr. Cosmovici — posibilitatea de a înţelege multe aspecte ale vieţii psihice, rămînînd „în afară de orice lămurire partea conştientă ce se dezvoltă în fiecare moment, la fiecare act împlinit de neuronii cerebrali“ 3. Pentru explicarea fenomenelor conştiinţei, datele fiziologiei vremii erau insuficiente. La rezolvarea ştiinţifică a acestei pro­ bleme nu se va putea ajunge decît mai tîrziu, pornindu-se de la teoria lui I. P. Pavlov şi a elevilor săi despre interacţiunea celor două sisteme de semnalizare. Articolul publicat de dr. Leon Cosmovici în „Arhiva“, deşi ipotezele sale explicative au un caracter mecanicist, prezintă interes prin faptul ca folosind datele de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos, încearcă o explicare materialistă a vieţii psihice, socotită ca o reflectare a lumii în mintea omului, în creierul său.

2,5. PREOCUPĂRILE ŞTIINŢIFICE ALE LUI TITU MAIORESCU ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

Tim Maiorescu a avut toată viaţa dorinţa de a scrie o psihologie, dar n-a reuşit s-o realizeze niciodată. în 1870, după propria sa mărturisire, îl împiedica „greutatea firească de a explica pasiunile“ 4. în 1882 îl reţine, 1 Dr. L eo n C o s m o v i c î. O a sistem u lu i

nervos

şi

fen om en elo r

p rivire p sih ice,

asupra

con cep ţiu n ii

m oderne

de

stru ctu ra

în „Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare

din Iaşi", an. IX, 1898, p. 447. “ I b i d e m , p. 443. 3 I b i d e m , p. 447. 4 T. M a i o r e s c u . î n s e m n ă r i z i l n i c e , vol. I, Bucureşti, 1936. p. 165. Referiri îa pro­ blema emoţiilor şi sentimentelor se găsesc totuşi în opera lui Maiorescu (vezi O c e r c e t a r e c r i t i c ă a s u p r a p o e z i e i r o m a n e ş t i d e l a 1 8 6 7 , în C r i t i c e , vol. I, Bucureşti, 1942, p. 39—40, unde stabileşte cele trei deosebiri de „repegiune", „exagerare" şi gradaţie între „aiecrul m genere" şi „celelalte stări aie cugetului").

91

după cum reiese din scrisoarea sa către Rudolf Heidenhain h dificul­ tatea stăpfnirii unei metode experimentale rodnice pentru psihologie, cum i se părea în vremea aceea a fi folosirea hipnozei 1234. Fapt sigur este că de la Maiorescu nu ne-a rămas nici o lucrare de psihologie propriu-zisă. Preocupări psihologice a avut însă multă vreme. Pentru acest lucru stau mărturie „însemnările zilnice“, relatările ce se păstrează despre „prelecţiunile“ sale („Cercetări psihologice“) şi referirile mai mult sau mai puţin sporadice la psihologie în lucrări cu alt caracter. Acestea sînt de fapt singurele materiale din care putem să ne facem o idee despre concepţia lui Titu Maiorescu în problemele psihologiei. începuturile activităţii filozofice a lui Maiorescu se desfăşoară sub influenţa lui Herbart. Teza sa de doctorat, De philosophia Herbarti, nu s-a păstrat. Lucrarea din 1861, Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Ceva filozofie în formă populară“) constituie însă dovada con­ tinuării preocupărilor herbartiene. In această lucrare din tinereţe — pe care Maiorescu va numi-o mai tîrziu, cînd se va referi la ea, „o prea juvenilă încercare filozofică“ s, sau, mica, nematura mea carte germana de la 1861“ 4 —, psihologia, care ocupă 4 capitole (cap. IV—VII), este definită, după Herbart, ca „ştiinţa raporturilor dintre reprezentări“ 5. După Einiges Philosophische..., Maiorescu se emancipează treptat de sub influenţa lui H erbart6. Mai tîrziu, în 1881, în recenzia ia Psihologia herbartiană a lui I. Popescu, T. Maiorescu va socoti ca cel mai mare merit al teoriei psihologice a lui Herbart — „oricît de slabă ar fi în unele părţi“ — este acela de „a fi servit de bază psihologică la cercetările fizio­ logice moderne asupra aşa-numitului „suflet“, de a fi fost adică, din toate teoriile psihologice, singura care s-a putut adapta la metodele ştiinţelor exacte şi s-a putut prin urmare introduce în sfera unor lucrări de la care numai se poate aştepta o adevărată înaintare a cunoştinţelor oameneşti asupra vieţii spirituale. Cine a citit eminenta schiţă psihologică din Pa­ tologia şi terapia bolilor mintale de Griesinger, cine a urmărit cu viul interes ce-1 merită lucrările „psihofizice“ ale lui Fechner, cine a citit 1 R. H e i d e n h a i n (1834—1897), profesor de fiziologie şi histologie la Univer­ sitatea din Breslau. 2 T. M a i o r e s c u , Î n s e m n ă r i z i l n i c e , vol. II, Bucureşti, 1939, p. 318—319. 3 Idem, O p s i h o l o g i e e m p i r i c ă î n l i m b a r o m â n ă , în „Convorbiri literare“, 1881, p. 243.

4 într-o „însemnare“ din 1882 (T. M a i o r e s c u , î n s e m n ă r i z i l n i c e , vol. II, p. 112). 5 T. M a i o r e s c u , E i n i g e s P h i l o s o p h i s c h e i n g e m e i n f a s s l i c k e r F o r m , Berlin, 1861, p. 28

6 Faţă de unele idei manifestase rezerve chiar de la început : Maiorescu arată, de pildă în unele note din E i n i g e s P h i l o s o p h i s c h e . . . că nu-i de acord cu concepţia lui Herbart şi Drobisch asupra formării noţiunilor. El optează pentru explicaţia empiristă dată acestui fenomen de John Stuart Mill.

92

Psihologia fiziologică a lui Wundt şi a văzut lumina ce se aruncă prin asemenea lucrări asupra altor părţi pînă atunci ascunse ale vieţii sufle­ teşti, va recunoaşte împreună cu noi nemărginita însemnătate a cercetă­ rilor fiziologice asupra sufletului şi partea de merit ce se cuvine unora din teoriile lui Herbart în aceste cercetări“ 1. însemnările zilnice dovedesc că Maiorescu a urmărit cu viu interes, vreme îndelungată, cercetările din domeniul fiziologiei creierului şi efor­ turile ce se făceau pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă. La 20 februa­ rie 1882 scrie : „Am citit şi am cugetat atît de mult asupra fiziologiei şi psihologiei, încît gîndurile se încheagă îndată în cristale şi din starea la­ tentă se rotunjesc spre o expunere“ 12. Iar la 14/26 nov. 1885, în scri­ soarea către R. Heidenhain, spune : „De 22 de ani m-am silit, cu tot dinadinsul — în continuu studiu şi prelegeri de psihologie — să ies din înfundătura în care de secole stă această, propriu vorbind, încă neexis­ tentă ştiinţă, prin insuficienta aşa-zisa observare de sine lăuntrică. Fireşte, cunosc şi urmăresc scrierile psihofizicei. Şi în privinţa localizărilor cere­ brale caut să mă ţin în curent“ 3. în continuare, Maiorescu citează pe Ferrier, Goltz, Griesinger, Maudsley ş.a. în decursul anilor, Maiorescu mai citează, referindu-se la lecturile sale fiziologice şi psihologice, nenu­ mărate alte nume (Bain, Huxley, Claude Bernard, Strümpell, Fechner, Beaunis, Lazarus, Bichat, Flourens, Wundt etc.). Rezultatul reflecţiilor pe marginea acestor lecturi sînt cele patru cicluri de „prelecţiuni“ ţinute de Maiorescu sub titlul de Cercetări psihologice, la Iaşi (1868 şi 1869) şi Bucureşti (1880 şi 1882) 4. Indicaţii privitoare la conţinutul lor pot fi găsite în rezumatele publicate de unii dintre cei care le-au audiat5. Pentru fidelitatea transcrierii ideilor lui Maiorescu de către aceştia pledează, în primul rînd, faptul că foarte multe dintre ele, şi chiar exemplele din aceste conferinţe, le întîlnim în lucrări publi­ cate de însuşi Maiorescu : în Logica, în recenzia cărţii de psihologie a lui I. Popescu etc. 1 T. M a i o r e s c u , O p s i h o l o g i e e m p i r i c ă î n l i m b a r o m â n ă , în „Convorbiri literare“, 1881, p. 242 (subi. ns„ M.B.). 2 Idem, î n s e m n ă r i z i l n i c e , vol. II. p. 38—39. 3 Ibidem, p. 318. 4 T. Maiorescu însă îşi începuse „preleqiunile“ încă din 1863. cu ciclul Estetica ţi psihologia ca părţi ale filozofiei. 5 Vezi C. K r a c 1i d e, R e f l e c ţ i u n i a s u p r a ţ r e l e c ţ i u n i l o r p o p u l a r e ţinute de Titu Maiorescu în Universitatea din laşi, în „Convorbiri literare“, 1868, nr. 2 ; R e z u m a t d e p r e l e c ţ i i m i l e p o p u l a r e ale d. Maiorescu (redacţional), în „Convorbiri literare“, 1868, nr. 2 ; R e z u m a t d e p r e l e c ţ i u n i l e p o p u l a r e ţ i n u t e d e d. Maiorescu (redacţi nai), în „Convorbiri literare“, 1869, nr. 3 şi : T . M a i o r e s c u , P a t r u C o n f e r i n ţ e , rezumate de Mihai C. Brăneanu (Hermes), Bucureşti, 1883. (Rezumatele primelor trei confe­ rinţe — H i p n o t i s m u l ; D a r v i n i s m u l î n p r o g r e s u l i n t e l e c t u a l ; T e m p e r a m e n t e l e — au fost publicate mai întîi in ziarele „România liberă“ şi „Timpul“, din 1882. Rezumatul

93

Dat fiind însă faptul că între diferitele relatări asupra „prelecţiunilor“ apar unele contradicţii, noi nu am utilizat aceste „prelecţiuni“ decît în măsura în care ideile conţinute le-am găsit confirmate ca aparţinînd lui Maiorescu şi în alte texte publicate de el însuşi. „Inteligenţa există în noi şi în animale independintă de encefal“... „Sorgintea inteligenţei nu poate fi organismul material al omului“... sau : „Vom traduce materialismul înaintea tribunalului ştiinţei spre a-1 con­ vinge de eroare“ 1 scrie C. liraclide în Reflecţiunile sale, care sînt de fapt precedate de următoarea notă a redacţiei : „Acest articol nu este o dare de seamă a prelecţiunilor d-lui Maiorescu, ci mai mult reflecţiunile indi­ viduale ale autorului : o scurtă, dar fidelă dare de seamă se va publica din partea redacţiei începînd din numărul viitor“. Şi într-adevăr, în numărul următor (1868, nr. 3) al „Convorbirilor literare“ apare Rezu­ matul la prelect,lunile populare ale d, Maiorescu, în care se afirmă ea în conferinţe „mai întîi s-a arătat fundamentul fiziologic al diferenţei între inteligenţă şi pasiune şi s-a redus la diferite acţiuni ale creierilor celor mari“ 2, ceea ce e cu totul diferit de cele spuse de Eracli.de. Efortul redactorului „rezumatului...“ de a transcrie fidel ideile lui Maiorescu ni se pare demn de încredere. La fel al lui M. Brăncanu, care, cu prilejul publicării în „România liberă“ şi „Timpul“ a rezumatelor, notează „pretenţiunea de a fi reprodus... liniile cele mai însemnate“ 3, „esenţa acestor substanţiale conferinţe“ şi efortul de „a urmări firul ştiin­ ţific“ al acestora 4, Textul rezumatelor, publicat concomitent în „România libera“ şi „Timpul“, e reprodus în carte (T. Maiorescu. P a t r u c o n f e r i n ţ e , 1883) fără modificări esenţiale5. primelo de Ign


n 1

t l \ / 1U *>

R ez u m a t d e p relecţiu n ile p o p u la re a le d-lu i

M aiorescu,

în loc, cit., nr. 3. p. 47

3 H y p n o t h m u L în „România libera“, 20 aprilie, 1882, 4 D a r w i n i s m u l î n p r o g r e s u l i n t e l e c t u a l , în loc. cit., 4 mai, 1882.

s în cîteva locuri, M, Brăneanu adaugă însă cîteva exemple (îndeosebi la conferinţa despre hipnoză, problema preocupindn-1 în mod deosebit) şi face unele trimiteri h lectun personale din perioada dintre 1882, cînd au lost ţinute conferinţele, şi 1883. cî'nd apare cartea, fapt la care se refera în preiaţa acesteia şi de care am ţinut seama. De altfel, rezulta, chiar din modul cum sînt redactate aceste adăugiri, că ele aparţin autorului rezumatelor, şi nu lui T. Maiorescu. Unele dintre ele se referă la întîmplări petrecute ulterior datei la care s-au ţinut conferinţele.

94

în „Rezumatul conferinţelor din anul 1869“, publicat în „Convorbiri literare“, se arată că acestea „s-au ocupat mai mult de considerarea ele­ mentelor fiziologice şi în genere au ţinut seama de rezultatele ştiinţelor exacte, întrucît stau în legătură cu psihologia" b în „prelecţiunea“ despre Frenologie şi Fiziognornie, conferenţiarul cri­ tică sistemul lui Gali şi Spurzheim, pe care-1 socoteşte depăşit şi-i concede numai o valoare istorică, ce ar consta în „impulsiunea puternică ce a dat-o studiul fiziologiei creierilor" 12. Tot în aceste conferinţe, după cum rezultă din Rezumat, Maiorescu îşi exprimă mai clar, mai precis ca oriunde, punctul său de vedere în pro­ blema raportului dintre viaţa psihică şi materie (sistemul nervos), soco­ tind că „sufletul trebuie considerat ca o funcţiune fiziologică a trupului, anume a sistemului nervos" şi că datorită acestui fapt, psihologia va putea să se dezvolte ca ştiinţă „în proporţiune dreaptă cu progresul fiziologiei nervilor" 3. Coroborate cu străduinţa lui Maiorescu de a-şi lămuri problemele psi­ hologiei prin studiul fiziologiei creierului, cum reiese din însemnările, zilnice, şi cu unele afirmaţii din Logica sau clin recenzia amintită a cărţii Psihologia empirică de I. Popescu, ideile de mai sus, prezente în rezuma­ tele publicate în 1883 de M. Brăneanu, par a aparţine într-adevăr vorbi­ torului şi a nu fi interpolări ale celor ce i-au rezumat conferinţele. „Trebuie — scria Maiorescu în jurnalul său la 30 martie 1882 — să studiez încă mult mai multă anatomie şi fiziologie a creierului" 4. Preo­ cuparea nu era însă nouă. Ea data, după cum se vede din jurnal, încă de pe la 1863. Aşa înc'ît Maiorescu, în 1870, se socoteşte în măsură a putea scrie o „teorie a percepţiei" în care să dea „mereu atît de multe lămuriri fiziologice cîte au fost date pîna acum ; ce-i drept, puţine" 56. Această teorie a percepţiei la care se referă Maiorescu în însemnări trebuie să fi fost expusă pe larg în prelegerile sale de logică de la Uni­ versitatea din Iaşi (1863-—1871) şi apoi în cele de la Bucureşti (după 1884). în manualul de Logică (ed. I, 1876), Maiorescu, adoptînd orien­ tarea senzualistă, empiristă, a lui J. St. Mill, socoteşte senzaţia ca „o impresie" produsă „în creieri", de acţiunea lucrurilor lumii externe asu­ pra organelor de simţ. Reprezentarea este „imaginea obiectului văzut“ (perceput), rămasă în conştiinţă, atunci cînd acesta nu mai acţionează asupra simţurilor noastre. („Se poate reproduce în mintea mea fără aju­ torul ochilor") ®. 1 Rezumat d e prelecţiunile populare ţinute de d. Maiorescu, în loc. cit., 1869, p. 51. 2 Ibidem, p. 170. 3 Ibidem. 4 T. M a i o r e s c u , Însemnări zilnice, vol. II, p. 55. 5 Ibidem, vol. 1. p. 165. 6 Idem, Logica, Bucureşti, 1940, p. 187 (vezi ed. I, 1876, p. 11).

încercînd să stabilească deosebirea dintre noţiune şi reprezentare, Maiorescu arată că, prin acţiunea lumii externe, conştiinţa noastră primeşte „mai multe senzaţiuni asupra aceluiaşi fel de obiecte, cînd sînt prezente sensurilor noastre ; iar cînd îşi aduce aminte de aceste senzaţiuni fără ca obiectele să fie prezente, are reprezentările lor...“ 1. Din numeroasele reprezentări pe care le are omul despre diferite obiecte individuale aparţinînd unei anumite categorii, prin desprinderea însuşirilor comune şi prin înlăturarea deosebirilor individuale, se formează noţiunea. „Noţiunea cuprinde dar — conchide Maiorescu — esenţa lucrurilor ce s-au prezentat conştiinţei noastre, alegînd din reprezentările lor numai părţile importante şi lăsînd pe celelalte în umbra. în acest proces de abstrac­ ţiune, noţiunile pierd oarecum materialul senzaţiunilor şi reprezentărilor primitive şi devin eterice, pierd sensibilitatea şi devin obiecte curate ale gîndirii. în lumea fizică de exemplu, nu există noţiunea plantă, ci numai o plantă, individuală, oarecare, cu suma ei de calităţi unice“ („sen­ sibile“) 2. Prin aceste posibilităţi ale abstractizării şi generalizării datelor reali­ tăţii, omul devine stăpînul lor. Li nu se lasă copleşit de diversitatea obiectelor ,şi fenomenelor lumii externe, ci cu ajutorul gîndirii, care sim­ plifică şi sistematizează, acesta fixează experienţa în noţiuni ce cuprind „toată esenţa“ lucrurilor („sucul şi măduva obiectelor reprezentate“). Acest fapt îi dă omului posibilitatea de a compara lucrurile „între sine şi cu trecutul şi viitorul,“ de a avea „planuri şi prevederi“ şi de a forma „din ceea ce năvălea în capul său ca un haos orb al întîmplării, sfera luminată şi regulată a inteligenţei.“ „Noţiunile — conchide el — sînt dar produsul cel mai însemnat, produsul specific al raţiunii omeneşti“ 3, Intr-o notă, Maiorescu arată că cercetarea procesului de trecere de la senzaţii la reprezentări şi de la acestea la noţiuni este una din problemele cele mai dificile ale psihologiei. Greutatea — spune el — e datorită fap­ tului că această cercetare trebuie să fie făcută „în strînsă legătură cu fizio­ logia, ale cărei cunoştinţe experimentale anume asupra acestei părţi sînt încă departe de a fi îndestulătoare“... „Deosebirea psihologică între sen­ zaţiuni şi reprezentări (care se găsesc şi în inteligenţa animalelor) şi deo­ sebirea acestora de noţiuni (care sînt specific omeneşti), paralel cu feno­ menele afaziei, care dovedesc localizări cerebrale deosebite pentru cuvîntul vorbit, pentru cuvîntul scris şi pentru înţelesul cuvîntului, paralel ase-* 1

I b id e m ,

p. 189 (vezi ed. I, 1876, p. 12).

* Cuvîntul „unice“ din text a fost şters de T. Maiorescu şi înlocuit prin cuvîntul „sensibile“ ( I b id e m , p. 189— 190 ; ed. I, p. 13). j 1 T. M a i o r e s c u , L o g ic a , Bucureşti, 1940, p. 191 (ed. I, p. 14— 15). Vezi în legătură cu procesul de abstractizare în formarea noţiunilor şi lucrarea lui T. M a i or e s c u, D e s p r e s c r ie r e a l im b ii r o m â n e (1866), în C r i t i c e , vol. II, Bucureşti, 1943, p. 109— 112, din care unele paragrafe sînt reluate întocmai în L o g ic a (1876).

96

menea cu deosebitele celerităţi măsurate între seozaţiune şi reflecţiune, pare a arăta pentru formarea şi păstrarea noţiunilor o regiune cerebrală deosebită de a reprezentărilor şi senzaţiunilor, regiune a cărei existenţi sau cel puţin funcţionare lipseşte animalelor, dar a cărei existenţă în om este substratul fizic al. aşa-numitei lumi „ideale“ 1. Trebuie remarcat faptul că Maiorescu se situează, în problema rapor­ turilor dintre viaţa psihică şi materie, pe poziţiile unui materialism mai înaintat, mai nuanţat. El respinge concepţiile materialist-vulgare şi ten­ dinţele de a reduce psihologia la fiziologie. Cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a creierului, cunoaşterea fiziologiei sistemului nervos în genere, nu e suficientă pentru a înţelege întreaga complexitate şi varie­ tate a vieţii psihice, a produselor ideale ce se nasc în mintea omului în urma acţiunii materiale a lumii exterioare asupra unor structuri mate­ riale (ale sistemului nervos), pe care le pun în funcţiune : „Studiul creie­ rilor să înlocuiască ştiinţa sufletului ? Cine cunoaşte mecanismul clavi­ rului poate să ghicească felurimea nemărginită a melodiilor ?“, se întreabă Maiorescu într-un aforism care a fost socotit uneori .— pe nedrept, după părerea noastră — ca o profesiune antimaterialistă (în genere) şi folo­ sit 12 ca argument în sprijinul criticării idealismului maiorescian. Maiorescu subliniază în repetate rînduri ideea unităţii dintre gîndire şi limbaj, „legătura strînsă între cuvînt şi noţiune“ 34, arătînd că de fapt orice cuvînt reprezintă o abstracţiune şi că în fond, cu ajutorul cuvintelor, chiar cînd vrem să individualizăm, nu izbutim. „Limba — scrie Maio­ rescu — este focul în care reprezentările obiectelor îşi mistuiesc aproape toata materialitatea şi nu lasă decît ideea lor abstrasă şi generală“ *. 1 T. M a i o r e s c u , Logica, 1940, p. 190. N ota aceasta apare pentru prima oară Logică, la ed. a H-a, 1887, p, 17. Aceste idei le găsim şi în „însemnarea“ din 10/22 martie 1882, unde, referindu-se la „noua pătură specific omenească a substanţei cenuşii (a creierului), cu celulele abstracţiunii“. T. Maiorescu încearcă o explicaţie personală a apariţiei limbajului ca „descărcare“ a unei „excitaţii exploziv de violente“ în această zonă. (T. M a i o r e s c u , Însemnări zilnice , vol. II, p, 4 8 ; vezi şi p. 55). în Logica, ideea aceasta, care — lăsînd la o parte problema daca are sau nu valoare ştiinţifică — dovedeşte acceptarea unităţii gîndirii şi limbajului şi a dependenţei lor de creier, e tratată ceva mai pe larg : „Adevărata dezlegare a întrebării despre originea cuvîntului trebuie să o aşteptăm de la cercetările psihofizice. E probabil că noţiunile au o localizare cerebrală pentru care în copii normali (nu surdo-muţi) este ereditar mai adaptat aparatul nervo-muscu’lar aii vorbirii“. (T. M a i o r e s c u , Logica, 1940, p. 194) (prima oară în ed. a Il-a, 1887, p. 19) (subi. ns.). 2 De către I. P e t r o v i c i, T. Maiorescu, 1840—1917, Bucureşti, 1931, p. 94. 3 T. M a i o r e s c u , Logica, 1940, p. 193 (ed. I. p. 16.). 4 Ibidem, p. 194 (ed. I. p. 17). Vezi şi Din experienţă (1888), în Critice, vol. II, p. 250 : „Fenomenul abstracţiunii, care e condiţia internă fără de care nu s-ar produce nici o gîndire ştiinţifică în mintea omenească, a fost destul de bine studiat în cerce­ tările psihologice şi logice de pînă acum“.

in

97

„Noţiunile sînt gîndiri esenţial abstracte, cuprinzînd numai un rezumat din multele reprezentări ale aceluiaşi obiect.“ Datorită acestui fapt, „...cuvintele nu pot însemna decît generalităţi şi, exact vorbind, nu sînt niciodată în stare sa exprime individualitatea“. Oricît am încerca să determinăm un lucru cu ajutorul cuvîntului — spune Maiorescu —, nu facem altceva decît să denumim însuşiri generale, care nu ajută a-1 „separa ca exemplar unic de toate celelalte“ 1. Ideea aceasta a fost expusă pe larg şi în conferinţa despre Originea limbajului (1882), unde, în explicarea trecerii de la percepţie la gîndire, T. Maiorescu face apel la teoria lui V. Conta asupra percepţiilor de gra­ dul întîi şi doi 12. T. Maiorescu arată şi aici că „substratul inteligenţei omeneşti“ este constituit dintr-o „aglomeraţiune de celule în creieri“, şi îndeosebi de „acele celule mai rafinate care alcătuiesc acea parte a păturii cenuşii a creierilor ce e specială şi caracteristică pentru genul omenesc“ 3. „Cuvîntul e totdeauna general şi generalizator“, spune Maiorescu şi arată că de fapt copilul nu botează prin cuvint imaginea unui obiect individual pe care-1 percepe, ci el „botează apercepţiunea, care de la această primă impresie s-a urcat în pătura evolutorie“ 4. „Cu alte vorbe, însăşi percepţia omului e un proces ce se petrece cu participarea gîndirii care, cu ajutorul cuvîntului, face uz de experienţa anterioară“. „Ceea ce a deosebit creierii omeneşti de creierii animalelor, ceea ce a făcut pe om să vorbească, pe cînd animalul nu vorbeşte, chiar cînd imitează sonurile ce le aude, e acea superpunere de o pătură cenu­ şie evolutorie, care face impresiunea aperoepută de el să intre în con­ ştiinţa lui sub formă de abstracţiune... Aceasta e cea mai puternică şi cea mai specifică manifestare a naturii omeneşti“ 5. O altă problemă psihologică ce i-a atras atenţia lui Maiorescu, dato­ rită importanţei sale practice, este problema temperamentelor, care for­ mează obiectul unei conferinţe ţinute în 1882 la Ateneul Român. 1 I b id e m , p. 193— 194 (ed. I, p. 16 — 17). 2 T. M a i o r e s c u . P a t r u c o n f e r i n ţ e , Bucureşti. 1883, p. 135. 3 I b id e m , p. 129 şi 131. Vezi tot aici şi conferinţa D a r v i n i s m u l î n p r o c e s u l in t e ­ le c t u a l : „In fiecare stadiu al evoluţiunii, circomvoluţiunile lui Broca, locaşul limbagiului, precum şi grosimea stratului de materie cenuşie, sediul ideaţiunii, se dezvoltau neîntrerupt şi diferenţa intelectuală devenea astfel tot mai mare între om şi strămoşii lui“ (p. 6 6 . ) . „La om ca şi la animale, se constată... prin observaţiuni directe, starea de evoluţie darviniană şi sub raportul intelectual, mulţumită, pe de o parte, culturii, care măreşte volumul cerebral, şi prin urmare ascute agerimea minţii, iar pe de alta legii de ereditate, care fixează în fiecare generaţie progresul acumulat de celelalte gene­ raţii şi face putincioasă o propăşire neîntreruptă“ (75). 4 T. M a i o r e s c u , o p . c it., p. 136. 5 I b id e m , p. 137— 138.

98

Pornind de la clasificarea făcută de Galenus, Maiorescu arată că aceasta „e bună spre a deosebi diferitele tipuri de temperamente, dar baza fiziologică nu este exactă, Sîngele şi fierea nu produc temperamen­ tele...“ b De aceea el încearcă o altă explicaţie fiziologică a tempera­ mentelor, pornind de la anumite particularităţi ale sistemului nervos, de la anumite diferenţe în gradul de excitabilitate al acestuia : „Tempera­ mentele atîrnă de la relaţia între acţiunea şi reacţiunea mai mare sau mai mică a nervilor sensibili şi mo tori“ 1234. Maiorescu mai ţine seama în stabilirea tipurilor de temperament — lu­ cru ce ni se pare de asemenea interesant — şi de efectul inhibitor al gîndirii asupra manifestărilor impulsive, reflexe : „...Acţiunea numită reflexă este în opoziţie cu acţiunea prin reflexiune. Oamenii de tempe­ rament sanguinic, prin marea impresionabilitate din partea împrejurimii schimbătoare, sînt chemaţi a se schimba într-una, a nu trăi decît sub impresia momentului... Colericii, din contra, nu se supun impresiunilor decît după ce le-au mistuit cu reflexiune ; ei le prefac în acţiuni pornite din propria lor iniţiativă, combinează impresiile primite spre a le între­ buinţa la vreme“ etc. b Maiorescu arată pe scurt marea utilitate a cunoaş­ terii oamenilor, a cunoaşterii temperamentului şi caracterului lor. Dar, spune el, „mai ales la copii trebuie studiate temperamente (le), spre a putea îndeplini prin educaţiune lipsurile aduse din naştere. La un copil sanguinic trebuie întărât arcul reflexîimii, el trebuie păzit de prea multe impresiuni schimbătoare şi, din contra supus la o lucrare statornică. Copilul choleric trebuie înfrînat căci acţiunile lui proprii sînt prea vio­ lente. Cel melancolic sau sentimental trebuie distras, trebuie sa fie scos din viaţa prea interioară şi să fie supus la impresiimile felurite ale lumii dinafară. Flegmaticul asemenea are trebuinţă de dezvoltare a irnpresionabilităţii şi de întărirea acţiunii. Astfel, educaţiunea trebuie sa caute pe cît poate a emancipa omul intelectual de la jugul fizic al predispoziţiei înnăscute, ■întrucît este excesivă, şi să ajute pe copii a deveni dintr-un temperament fatal un caracter voit“ b Judecind după rezumatele conferinţelor publicate de M. Brăneanu, T, Maiorescu, în 1882, era încrezător în posibilităţile dezvoltării psiho­ logiei ca ştiinţă : „Psihologia — spunea el — va deveni o ştiinţă cu atît mai exactă şi mai luminătoare cu cît va alerga mai mult să culeagă rezultatele ce ne oferă studiul fizic al omului, ca explicaţiunile feno­ menelor de domeniul psihic să se ţină astfel legaţe şi de activitatea mate­ rială a complexei noastre fiinţe“. 1 2 3 4

I b id e m , I b id e m , I b id e m , I b id e m ,

p. p. p. p.

86 87. 89—90. 96—97.

99

In conferinţa despre darvinism îşi exprimă încrederea în progresul ştiinţei în general ; în progresul nelimitat al cunoaşterii omeneşti „...vor fi mîine cunoştinţe limpezi şi luminate, principiuri cucerite şi stabilite în mod neîndoios“ b Marile probleme ale veacurilor trecute, cu rezolvarea cărora şi-au bătut capul timp îndelungat oamenii de ştiinţa, au devenit azi lucruri comune, pe care le cunoaşte oricine şi pe care le învaţă copiii la şcoală. La fel se va întîmpla — spune Maiorescu — cu întrebările metafizice de azi : ele „vor ajunge mîine cunoştinţe limpezi şi de domeniul comun“ 12. Prin aceasta Maiorescu pare a încerca să justifice existenţa metafizicii, înţelegînd prin ea însă, după cum se vede din cele de mai sus, un dome­ niu al ipotezelor, care urmează a fi confirmate sau infirmate de ştiinţă 3. Maiorescu subliniază — în conferinţa Hipnotismul (1882) — ide ea necesităţii abordării ştiinţifice, fără idei preconcepute, a fenomenelor, oricît de complexe ar fi ele : „Explicaţiunile ştiinţei asupra unor feno­ mene nu sînt destul de complete şi deci orice nouă încercare de a se baza pe ştiinţă trebuie să o primim cu bunăvoinţă, să o discutăm fără idei preconcepute... Noi trebuie să avem o opiniune întemeiată pe fapte acce­ sibile despre tot ce se petrece în natură, oricît de extraordinară ne-ar părea forma sub care se îmbracă fenomenele sau faptele ce observăm“ 4. Socotind hipnoza ca o metodă ce ar putea da roade importante în cercetarea psihologică, T. Maiorescu vizitează în decembrie 1885 la Bres­ lau, pe Rudolf Heidenhain, şi apoi la Praga, pe Ewald Hering, spre care Heidenhain îl îndrumase, deoarece el părăsise cercetările asupra hipno­ zei 5. Se pare însă că aceste vizite nu au reuşit să-i pună la îndemînă metoda în care îşi pusese atîtea speranţe. Probabil că Maiorescu şi-a pier­ dut încrederea în rezultatele ei, înainte de a izbuti sa şi-o însuşească. In orice caz, în afară de cîteva vizite la spitalul „Caritas“ din Dudeşti, unde asistă în cursul anului 1886 la unele experienţe de hipnoză 6, „în­ semnările" sale ulterioare nu mai consemnează nimic în legătură cu această problemă. în anul următor, 1887, cînd scrie pentru „Almanahul României june“ articolul Din experienţă, care se vrea o „Introducere spre Kant“ 7, Maio1 Ibidem, p. 45—46. 2 Ibidem, p. 82. 3 Ibidem, p. 83. 4 In aceeaşi conferinţă (Darvinisrnul în progresul intelectual) T. Maiorescu atacă „materialismul“, atribuindu-i tendinţa de a socoti procesul de cunoaştere îndteiat (?!). Atacul său e îndreptat, după cum se pare, împotriva materialismului vulgar.

5 T. M a i o r e s c u , Patru conferin ţe, p. 44. 6 Vezi Idem, însemnări zilnice, vol. II, p. 327—33C. 7 Ianuarie —februarie şi mai—iunie 1886 (T. M a i o r e s c u , op. cit., p. 335, 337, 347 şi 350).

100

rescu manifestă o profundă dezamăgire în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de psihologia de pînă atunci, rămînînd încrezător însă în posibi­ lităţile ei de dezvoltare ulterioară, cu toate dificultăţile pe care le întrevede. Din experienţa e în fond o pledoarie pentru o psihologie pusă în slujba practicii, a cunoaşterii semenilor, pentru o psihologie utila în reiaţiile interumane, specifice convieţuirii sociale. Maiorescu, dezamă­ git în urma investigaţiilor sale, socoteşte că psihologia de pînă atunci este „în cea mai mare parte o frazeologie lipsită de folos practic şi în multe priviri nedemnă de cuvîntul ştiinţă“ b în cunoaşterea omu­ lui — spune Maiorescu — literatura poate aduce oarecare folos. Dar în lipsa unei psihologii ştiinţifice, sursa principală de cunoaştere, deşi foarte neeconomica, rămîne deocamdată experienţa personală. Rezolva­ rea acestei probleme nu va fi posibilă însă decît cu ajutorul ştiinţei12, Maiorescu arata că una din cauzele principale ale rămînerii în urmă a psihologiei este faptul ca filozofii s-au ocupat de „probleme excen­ trice“, despre „nemurirea sufletului“ etc., neglijînd cercetarea „acelor elemente simple“, necesare pentru „cunoaşterea sufletului omenesc3. Pentru a ieşi din acest impas, trebuie în primul rînd — spune Maio­ rescu — „să ne ferim de orice metafizica în cercetările şi explicările asupra sufletului“ şi să adunăm un „material de observări şi experienţe sufleteşti“, al cărui adevăr să fie evident pentru toată lumea 4. Deşi din exemplele pe care le dă s-ar părea că Maiorescu recomandă, fii vederea obţinerii acestui „material“, aceleaşi căi anevoioase şi nesi­ gure, ale observaţiei şi introspecţiei, folosite şi de vechea psihologie empirică, în încheiere el arată necesitatea imperioasă a folosirii metodei experimentale, singura în măsură a face din psihologie o ştiinţă exactă, asemenea tuturor celorlalte ştiinţe : „Ni se impune... datoria de a aduce studiile psihologice pe calea experienţelor exacte şi de a le apropia astfel prin identitatea metodei de spiritul predomnitor al mişcării moderne. Numai aşa vom reda cercetărilor sufleteşti locul ce li se cuvine între toate investigările ştiinţifice“ şi numai astfel vom evita să ocupăm „cu fantome şi ficţiuni ale imaginării subiective tot locul gol lăsat acolo unde nu s-a putut încă forma o corespondenţi exactă între lumea reală şi reflectarea ei în idei“ 5. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi mai ales în urma apa­ riţiei celebrei introduceri a lui Th. Ribot la cartea La p s yc h o lo gi e anglaise contemporaine (1870) şi a tratatului de psihologie fiziologică 1 Vezi p. 59. 2 T. M a i o r e s c u , Î n s e m n ă r i z iln ic e , vol. III, p. 53. 3 Idem, C r i t i c e , vol. III, p. 243. 4 I b id e m , p. 243. 5 I b id e m , p. 257— 258.

101

al lui W. Wundt (Grundzuge der physio logis ch en P sy ch o lo gi e, 1874), ideea constituirii psihologiei ca o ştiinţă experimentală, independentă de filozofie, după modelul ştiinţelor naturii, prinde din ce în ce mai mult teren. In România, după cunoştinţele noastre, Maiorescu este unul dintre cei dinţii care exprimă ideea înlăturării oricăror preocupări metafizice din psihologie, ea o condiţie a constituirii acesteia ca ştiinţa. Prestigiul şi popularitatea lui Maiorescu, arta sa oratorică — după mărturiile contemporanilor, uimitoare atît prin limpezimea şi stringenţa argumentării, cît şi prin uşurinţa, prin eleganţa şi lipsa de ostentaţie cu care Maiorescu vehicula ideile şi cunoştinţele — au făcut ca acestea să cunoască o neobişnuită difuzare E T. Maiorescu este printre primii popularizatori ai psihofizicii la noi în ţară şi e foarte probabil ca el să-i fi stîrnit interesul lui Şt. Michăilescu şi poate şi lui C. Leonardescu pentru aceasta. Cel din urmă, între 1882 şi 1894, este colaborator al „Convorbirilor literare“, iar cel din­ ţii, unul dintre ascultătorii asidui ai prelegerilor lui Maiorescu. O spune el însuşi, atunci cînd închină lui T. Maiorescu opera sa principala, Introducere la psihofizică (1892). El vorbeşte de eforturile făcute pentru a audia prelegerile acestuia („ca să apuc lumina în care aduceţi adîncimile atîtor probleme filozofice“) şi de „obiectivitatea perfectă“ şi de „cumpăna dreaptă“ pe care o păstra Maiorescu în „espunerea atîtor arzătoare chestiuni, lăsînd cea mai deplină libertate convingerilor ce se puteau forma“. Corespondenţa inedită a lui Şt. Michăilescu cu T. Maiorescu, în perioada premergătoare apariţiei Introducerii la psihofizică, aduce unele lămuriri în plus în legătură eu relaţiile dintre cei doi gînditori. Intr-o scrisoare din 19 ianuarie 1892, Şt. Michăilescu îi scrie lui T. Maiorescu că lucrarea sa (Introducere la psihofizică) „hiînd proporţia unei cărticele“, s-a hotărît s-o publice în volum şi să n-o mai trimită la „Convorbiri literare“, cum se pare că era vorba. „Miezul îl iau pe sufletul meu — scrie Michăilescu —... dar scoarţa întîîa trebuie s-o vedeţi dvoastră, ca, de veţi găsi-o bine şi potrivit încondeiată, să-i daţi voie sa meargă la teasc“. (E vorba de pagina cu dedicaţia) „Notez Dvoastră că bastonul strîmbat de Dl. du Bois-Reymond e îndoit cam tare în sen­ sul contrariu, căci numai aşa era chip să-l îndreptăm puţin. (...). în orice caz, sistema cred că mă priveşte numai pe mine, şi de aceea mi-am1 1 Conferinţele şi cursurile lui T. Maiorescu erau audiate de un public foarte nu­ meros ; .revista „Convorbiri literare“ era una dintre publicaţiile cele mai răspîndite în cercurile de intelectuali ; conferinţele rezumate de M. Brăneanu apar concomitent în două ziare importante : „Timpul“ şi „România Liberă“, iar apoi în volum ; Logica, între 1876 şi 1913, cunoaşte şase ediţii etc.

102

luat libertatea de-a închina Dvoastră această lucrare“. Iar, la 22 apri­ lie 1892, îi .scrie .din nou : „Stimate Domnule Maiorescu, — De teama să nu primiţi citaţiune din partea vreunui tribunal filozofic din Berlin, sesizat de Dl. du Bois-Reymond că l-aţi dat pe româneşte şi aţi deschis ocaziunea ucenicilor în filozofie de a-i strica fasonul său meta­ fizic, — de aceea n-am publicat încă scrisoarea [dedicaţia] ce v-am adresat şi de care aţi luat cunoştinţă, ca să cercetaţi mai întîi lucrarea şi să hotărîţi dacă merită să-i alătur omagiul ce am crezut că trebuie sa aduc lecţiunilor Dvoastră universitare. — Trimit dar şi cele două coaie ce-au mai apărut — lucrarea va fi de vreo 16 coaie deoarece manuscriptul era foarte des, şi floarea tiparului s-a ales cam mare. Cele dintîi două coaie recunosc că nu sînt tocmai netezite : la mal e greu, Ia plecare ca şi la sosire, dar încolo la mai adine merge mai bine. Dvoastră veţi v e d e a însă dacă cu încetul, cu m am luat-o, se limpezeşte îndestul teoria mecanică a fen o m en el o r psihice, şi dacă la încheierea definitivă a contului sau răfuielii, rămîn încă dator ilustrului fiziolog. O socoteală însă trebuia făcută căci recensiunea filozofică a D-lui du Bois-Reymond îmi încurcase toate răvăşelele mele ştiinţifice. — Acum ce va da partea şi norocul, şi, în cele din urmă, ce vei zice Dumneata — Devotat, Michăilescu“ 1 (subi. ns. M. B.). Din cele două scrisori rezultă că T. Maiorescu a cunoscut conţinutul lucrării lui Şt. Michăilescu chiar înainte de publicarea acesteia, iar din faptul că dedicaţia mai sus amintită a apărut pe prima pagină a volu­ mului putem conchide că Maiorescu a fost de acord cu apariţia lui. Stima deosebită a lui Ştefan Michăilescu pentru Titu Maiorescu este evidentă atît în aceste scrisori din 1892, cît şi în „închinarea“ cărţii Introducere la psihofizică. Ea era însă după cum se pare mai veche, căci, în 1882, ştim că Şt. Michăilescu revizuia personal textul rezuma­ telor lui M. Braneanu (Hermes) şi le publica în „România liberă“, unde era prim redactor, fapt din care putem trage concluzia că el consi­ dera activitatea lui Maiorescu — pe care, personal, o urmărea cu viu interes — ca demnă de a fi cunoscută de un public cît mai larg. A atribui lui Maiorescu, în exclusivitate, meritul de a fi contribuit la difuzarea cunoştinţelor despre cele mai noi realizări în domeniul psihologiei experimentale şi al fiziologiei, ca şi la crearea unei atmo­ sfere prielnice pentru dezvoltarea unor preocupări ştiinţifice în această direcţie, ar fi desigur o exagerare. A-i tăgădui însă meritele impor­ tante pe care le are în acest sens, ar fi egal cu o denaturare a adevărului istoric evident.*S 1 Cele două scrisori fac parte din fondul Bibliotecii Academiei R. S. România : S 82(3)/XV şi S 82(4)/XV.

103

T. Maiorescu a jucat — alături de V. Conta, de colaboratorii socie­ tăţilor de medici şi naturalişti, de ai „Contemporanului“ 1 sau ai altor publicaţii socialiste 12 şi muncitoreşti — un rol important în istoria psi­ hologiei româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceştia au trezit curiozitatea faţă de realizările ştiinţei moderne în general, şi în special pentru cele ale fiziologiei creierului şi ale psiho­ logiei experimentale, pregătind astfel atmosfera care a făcut posibilă •— spre sfîrşitul veacului — apariţia unei lucrări filozofice cu caracter materialist consecvent şi militant, ca Introducerea la psihofizică a lui Şt. Michăilescu 3 ; evoluţia spre materialism a lui C. Leonardescu 45 şi a altora ; apariţia articolelor lui N. Vaschide şi a cărţii lui C. Rădulescu-Motru, Problemele psihologiei (1898), care pleda pentru consti­ tuirea psihologiei ca ştiinţă experimentală. Sub influenţa datelor ştiinţei, cu care s-a ţinut la curent o lunga perioadă din viaţa sa, Maiorescu formulează idei psihologice care vin în flagrantă contradicţie cu unele dintre părerile filozofice profesate la cursurile sale universitare ®. Titu Maiorescu se situează pe poziţii riguros ştiinţifice atunci cînd discută de pildă problema unităţii dintre psihic şi materie sau a legăturii dintre senzaţii şi reprezentări, pe de o parte, şi gîndirea noţională ca o formă superioară, specific umană de oglindire a lumii reale, pe de altă parte, ca şi atunci cînd formulează ideea uni­ tăţii dintre gîndire şi limbaj, ori cînd îşi exprimă încrederea nelimitată în capacitatea de cunoaştere a omului şi în posibilitatea constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală, independentă de filozofie etc. Pentru lectorul avertizat în problemele istoriei filozofiei şi ştiinţei, coexistenţa unei concepţii filozofice idealiste, metafizice sau agnostice, 1 Incercmd să explice de ce „Convorbirile literare“ au primit bine (la început) revista „Contemporanul“, G. Ibrăileanu arată că aceasta s-a datorat existenţei unor puncte comune între ele : „Doctrinele ştiinţifice, mai ales darvinismul : d. Maiorescu a fost întotdeauna darvinist ; ateismul : d. Maiorescu, cum arată şi d. Panu a trecut întotdeauna drept ateu : transplantarea, în general a ştiinţei pozitive în ţara noastră ; introducerea şi asimilarea ei ; lupta împotriva pseudoştiinţei“ ş.a. (G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, ed. a IÎ-a, Iaşi, 1922, p. 91). 2 Despre contribuţia periodicelor socialiste la lupta pentru o psihologie materialistă vezi M. B e j a t, Tradiţiile materialiste ale psihologiei româneşti, în „Revista de pedagogie“, 1955, nr. 2 ; vezi şi T. W o 1 f i n g e r, S e n A l e x a n d r u , Lupta re­

vistei logie, dintre sec. al

„Contemporanul“ (1881—1891) pentru apărarea poziţiilor materialiste în psiho­ T. H e r s e n i , Câteva aspecte ale luptei materialism şi idealism în psihologia românească din a doua jumătate a XIX-lea, în „Revista de psihologie“, 1964, nr. 2. 3 Vezi S. G h i ţ ă, Şt. Michăilescu — gînditor înaintat, în „Din istoria filozofiei în „Rev. psihol.“ 1955, nr. 1—2 ;

în România“, vol. I, Bucureşti, 1955. 4 Vezi M. B e j a t, Un manual românesc de psihologie materialistă la sfîrşitul secolului al XIX-lea, în „Revista de psihologie“, 1956, nr. 3. 5 Vezi T. V i a n ti, Junimea, în Ş. C i o c u l e s c u , V. S t r e i n u, T. V i a n u, Istoria literaturii române m oderne, I, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1944, p. 206.

104

cu experimentalismul ştiinţific nu constituie o surpriză. Cazurile în care atitudinea unor cercetători e cu totul alta în problemele ştiinţelor speciale de care se ocupă, decît atitudinea pe care o au în problemele filozofice sînt, în secolul al XlX-lea, foarte frecvente (psihologii G. T. Fechner şi W. Wundt ; fiziologii J. Müller şi H. Helmholtz ; naturalistul T. Huxley şi mulţi alţii). Datele ştiinţei nu reuşesc să determine schimbarea completă a con­ cepţiei lui Maiorescu şi, uneori, în concluziile filozofice la care ajunge — chiar în unele din problemele pentru care, cum se vede din Însem­ nările sale, adunase cu sîrguinţă date ştiinţifice şi explicaţii fiziologice de natură a revela dependenţa intimă a vieţii psihice de activitatea sis­ temului nervos (ca problema visului, a halucinaţiilor şi a hipnozei, de pildă) — acesta rămîne totuşi idealist. După mărturiile mai multora dintre ascultătorii cursurilor sale de la Iaşi şi Bucureşti, în fenomenul halucinaţiei de exemplu, T. Maiorescu găsea un argument în sprijinul tezei kantiene a subiectivităţii timpului şi ajungea la formularea unei metafizici a imobilităţii timpului, a simultaneităţii tuturor fenomenelor, impresia succesiunii fiind dată doar de condiţiile în care acestea sînt percepute de conştiinţă 1. în Logica, T. Maiorescu afirm i că V. Conta comite o eroare atunci cînd, în Teoria fatalismului, „vrea să deducă formele spaţiului în contra apriorităţii lui Kant, din impresiile fibrale ale obiectelor din „afară“ de noi“. Maiorescu spune : „pentru ca un obiect să poate fi în genere conceput ca „în afară“ de noi, pe cînd impresiile despre el sînt toate înăuntrul nostru, se presupune forma înnăscută a spaţiului, susţine Kant“ *2. Coexistenţa unor tendinţe divergente e o trăsătură specifică pentru întreaga activitate a lui T. Maiorescu : pe de o parte, întîlnim preo­ cuparea de a descoperi o bază ştiinţifică pentru cercetarea fenomenelor vieţii psihice prin studiul anatomiei şi fiziologiei creierului şi prin încer­ carea de a găsi o metodă experimentală care să dea posibilitatea trans­ formării psihologiei într-o adevărată ştiinţă, iar pe de alta păstrarea unor elemente idealiste, de provenienţă kantiană, filtrate prin Scho­ penhauer şi colorate cu unele tendinţe pozitiviste (A. Comte, H. Spencer etc.) ; răspîndirea agnosticismului prin traduceri din H. Spencer, Emile du Bois-Raymond etc., fără ea el să-l profeseze însă personal. 5 T, V i a n u, op. cit., p. 206—207. 2 T, M a i o r e s c u , Logica, 1940, p. 313; ed, a Il-a, p. 136 (subi. ns. — M.B.) „Susţine Kant“, adăugat de T. Maiorescu pe exemplarul din ed. a V-a, care stă la baza ediţiei din 1940 a Logicii. Adaosul pare să fie semnificativ : T. Maiorescu dă impresia că se desolidarizează de aserţiunea făcută.

105

Cu toate acestea, contribuţia lui T. Maiorescu în domeniul psihologiei (ca şi în alte domenii : lingvistică, folclor, critică literară etc.) este — sub foarte multe aspecte — pozitivă, şi nu poate fi neglijată de către cei ce se străduiesc să valorifice, de pe poziţii ştiinţifice, moşte­ nirea noastră culturală. 2.4. CONCEPŢIA PSIHOLOGICĂ A LUI VASILE CONTA 1

Preocupările psihologice nu apar în opera filozofică a lui Vasile Conta ca simple implicaţii. Studiul său Teoria fatalismului (1875) este un veritabil manual de psihologie materialistă, întemeiată pe datele fiziologiei cunoscute în vremea aceea. De altfel, după o mărturie a surorii sale, Conta însuşi regreta că nu dăduse lucrării respective titlul Încercări de psihologie, care i se părea mai potrivit cu conţinutul său 123. Numeroase date de psihologie mai pot fi găsite şi în lucrările : În­ cercări de metafizică (1879), Bazele metafizicei (1890) şi Intîile principii care alcătuiesc lumea (1888). Situîndu-se pe poziţiile materialismului filozofic, Conta arată că în univers nu există altă substanţă decît materia s. Toate fenomenele din natură nu sînt altceva decît forme diferite de manifestare a acestei substanţe unice, a cărei însuşire principală este mişcarea. 1 V a s i 1 e C o n t a (1845—1882), născut la Ghindăuani, judeţul Neamţ, îşi face studiile secundare la Academia Mihăileană din Iaşi. Apoi pleacă pentru studii comerciale la Anvers şi îşi ia doctoratul în drept la Bruxelles în 1872. întors în ţară, e numit profesor de drept civil ia Universitatea din Iaşi. In 1880 e ministru al Instrucţiunii Publice. Moare in 1882, în vîrstă de numai treizeci şi şapte de ani. Opere filozofice : Teoria fatalismului, in „Convorbiri literare", 1875 ; Théorie du fatalisme, Bruxelles-Paris, 1877 ; Teoria ondulaţiunii universale, în „Convorbiri literare 1876—1877 ; Théorie de l’ondulation universelle, Paris, 1895, trad. D. Rosetti-Teşcanu ; Originea speciilor, în „Convorbiri literare", 1877 ; Origine des espèces, în „Buletinul Societăţii de Medici ţi Naturalişti din la ţi“, 1887 ; Încercări de metafizică în „Con­ vorbiri literare“, 1879 ; încercări de metafizică materialistă l, Introducere istorică, Iaşi, 1880; Introduction à la métaphysique, Bruxelles-Paris, 1880; Premiers principes composant le monde, în „Buletinul Societăţii de Medici ţi Naturalişti din laţi", 1888 şi în volum ; Les fondem ents d e la métaphysique, Paris, 1890, trad. D. Rosetti-Teşcanu. 2 A n a C o n t a - K e r n b a c h , Biografia lui V. Conta, p. 50. 3 V. C o n t a , Teoria fatalismului, în V. Conta, Opere filozofice, ed. N. Petrescu, 1922, p. 43. (întrucât toate citatele din V. Conta se dau după această ediţie, nu vom mai specifica de fiecare dată acest lucru. Astfel, notele vor cuprinde : numele autorului (V. Conta), opera din care se citează (Teoria fatalismului, Bazele metafizicei etc.) şi pagina din ediţia de Opere filozofice, îngrijită de N. Petrescu.)

106

Conta sesizează atît interdependenţa dintre formele diferite de miş­ care pe de o parte şi formele noi ale materiei pe de altă parte, cit şi diferenţa calitativă de la o formă specială de materie şi mişcare la alta, depăşind prin aceasta materialismul mecanicist al secolului al XVIII-lea. Mişcarea mecanică este, după Conta, însuşirea specifică a materiei anorganice, iar mişcarea fiziologică e o proprietate a materiei organice. Dacă ne urcăm pe scara filogenetică, fenomenele fiziologice se com­ plică neîncetat, ele avînd la bază un mecanism din ce în ce mai com­ plex. „în special mecanismul sistemului nervos ajunge la aşa grad de complicaţiune la animalele superioare, încît unele mişcări de tot compli­ cate la care el dă naştere, ne par a fi nişte forţe cu totul deosebite de chiar ceea ce am numit pînă acum forţe fiziologice“ 1. Acestea sînt fenomenele psihice (forţele psihice), care nu sînt pentru Conta altceva decît rezultatul unor „mişcări materiale, produse de organismul sau mecanismul foarte complicat al corpului material ce se numeşte creier“, şi sînt „supuse la legi necesare şi fixe ca şi toate celelalte mişcări ale materiei“ 12. Pentru Conta (ca şi pentru Büchner de altfel) principiul formulat, cu aproape o sută de ani în urmă, de Cabanis — este fals : *criticînd materialismul vulgar al lui Vogt, Conta arată că „sufletul nu este o secreţiune, ci este o funcţiune, şi tocmai pentru aceea el este nema­ terial“ 3. Viaţa psihica nu poate fi confundată cu baza sa materială. Ea, reprezentînd oglindirea subiectivă a realităţii obiective în mintea omu­ lui, constituie unitatea obiectivului .şi a subiectivului sau expresia rapor­ tului dintre subiect şi obiect. Pentru Conta „obiectul şi subiectul unei cugetări, deşi nu se pot confunda unul cu altul, nu sînt cu toate aces­ tea, precum se pare, expresiunea a două lucruri de natură cu totul diferită“ 4. Fenomenele psihice sînt în fond rezultatul acţiunii unor lucruri materiale din lumea externa asupra unui organ tot material, cu o anumită organizare complexă, creierul. Viaţa psihică nu e însă materiala, deoarece ea reprezintă doar o func­ ţie a materiei, un rezultat al unei forme de mişcare specifică materiei superior organizate. Psihicul e imaterial, ideal, în înţelesul lui K. Marx, care concepea idealul ca o transpunere şi transformare a materialului în mintea omului. 1 Idem, 'încercări de metafizică, p. 418 (subi. ns. — M.B.). 2 Ibidem, p. 419. 3 Idem, Teoria fatalismului, p. 45. 4 Idem, Bazele metafizicii, p. 465.

107

Viaţa psihică a atins gradul cel mai mare de complexitate la om, datorită dezvoltării deosebite a sistemului nervos şi în special a creie­ rului său. Sufletul deci, arată Conta, nu este altceva decît „o proprie­ tate a creierilor... o nouă formă a forţei corespunzînd la o nouă forma a materiei“ b Ceea ce se numeşte suflet omenesc nu este pentru Conta altceva decît o combinaţie specială, un joc complicat de forţe mate­ riale 12. Prin felul cum rezolvă problema raportului „suflet-corp“, a rapor­ tului dintre conştiinţa şi materie, Conta loveşte atît în concepţiile idea­ liste, cît şi în cele materialist-mecaniciste şi materialist-vulgare. Sistemul nervos „îndeplineşte funcţiunea de relaţiune“ a organismului, el avînd menirea „de a pune în legătură animalul cu lumea exterioară“ 3. Pornind de la principiul determinismului, pe care-1 numeşte în mod impropriu „fatalism“, Conta ajunge la concluzia materialistă şi dialec­ tică, a legăturilor cauzale dintre toate fenomenele lumii, inclusiv cele psihice. Dezvoltarea organismului uman, perfecţionarea organelor sale, au avut loc sub influenţa condiţiilor mediului la care omul a trebuit sa se adapteze pentru a-şi putea perpetua existenţa. Această influenţă a lumii înconjurătoare l-a determinat „să se modi­ fice treptat, diferenţiindu-şi necontenit organele şi funcţiunile, pentru a se ridica de la cea mai de jos pînă la cea mai de sus treaptă cunoscută de perfecţionare organică“ 4, organismul uman. Funcţia de menţinere a echilibrului dintre organism şi mediu se exer­ cită prin intermediul organelor de simţ, care s-au perfecţionat treptat, în scopul unei cît mai bune cunoaşteri a lumii înconjurătoare şi al unei cît mai perfecte adaptări. Conta însă, în dezacord cu senzualiştii care subestimează rolul ghi­ di rii în cunoaştere, socoteşte că inteligenţa nu e în raport direct cu gradul de perfecţiune al simţurilor. El dă exemplul animalelor care au unele simţuri mai dezvoltate decît omul, fără ca prin aceasta inteli­ genţa lor să fie superioară inteligenţei umane. „Organul care formează ideile, care judecă, care gîndeşte — spune Conta — este creierul“. El elaborează impresiile simţurilor ; de aceea gradul de inteligenţă este în raport direct cu dezvoltarea şi perfecţionarea acestuia şi nu cu aceea a organelor de simţ. Tocmai de aceea omul este cel mai inteligent dintre animale şi vede unele lucruri cu inteligenţa sa mai bine decît vulturul de exemplu, care are ochi de o putere şi o pătrundere extraordi­ 1 Idem, 2 Idem, 3 Idem, 4 Idem,

108

Teoria fatalismului, p. 43. încercări de metafizică, p. 417. Teoria fatalismului, p. 45. Bazele metafizicii, p. 462—463.

nară“ 1. Organele de simţ sînt numai nişte „conductori intermediari“ între lumea externă şi creier. Obiectele lumii exterioare vin în contact cu terminaţiile nervoase ale diverselor organe de simţ şi le imprimă acestora o „zguduitură“ care constă dintr-o „mişcare vibratoare a mo­ leculelor nervoase“. Explicaţia dată de Conta mecanismului senzaţiei aminteşte de H artley12.3 Această mişcare „onduiatorie“, ajungînd la creier, produce în el o modificare, mai mult sau mai puţin profundă, pe care Conta o numeşte „întipăriră“. Aceasta e o „urmă materială“ ce se naşte prin mişcarea ce are loc în materia nervoasă în urma acţiunii exterioare şi pe care „organismul material o conservă“. Care e natura acestor întipăriri, a acestor urme, „starea actuală a anatomiei şi fiziologiei creierului nu ne permite a preciza“ 8 scrie Conta. Datele ştiinţei din timpul său, în adevăr nu-i îngăduiau lui Conta să înţeleagă mecanismele fiziologice care stau la baza proceselor de cu­ noaştere. De aceea, el recurge la explicaţia materialistă naivă a impri­ mării imaginilor lumii externe în creier ca într-o ceară moale, amin­ tind astfel de „tabula“ lui John Locke şi de celebra statuie a lui Con­ dillac. Conta imaginează aceste întipăriri fie ca nişte depresiuni, încrustări, gravuri, fie ca nişte inflamaţii ori contorsiuni de fibre. Uneori el le compară chiar cu nişte răni pe care timpul le „tămăduieşte“. Combătînd frenologia — la modă în prima jumătate a secolului al X IX -lea4*, Conta arată că facultăţile intelectuale nu sînt determinate de protuberanţele creierului, ci de structura masei cerebrale în care 1 Idem, T e o r i a f a t a l i s m u l u i , p. 51 Exemplul dat de Conta aminteşte de un pasaj din F. E n g e l s , R o l u l m u n c i i î n p r o c e s u l d e t r a n s f o r m a r e a m a i m u ţ e i î n o m : „Vulturul vede mult mai departe deck omul, dar ochiul omului remarcă într-un lucru mult mai multe decît ochiul vulturului. Clinele are mirosul mult mai fin deck omul, dar nu distinge nici a suta parte din mirosurile care pentru om sînt indiciile precise ale unor lucruri diferite“. (F. En g e l s , D i a l e c t i c a n a t u r i i , E.S.P.L.P., 1954, p. 173). Conta n-a putut să cunoască însă lucrarea lui Engels, deoarece ea a fost publicată pentru prima oară în 1896 (în revista „Die Neue Zeit“, anul XIV, voi. 2, p. 545—554). Pe de altă parte, nu avem vreo dovadă că Engels ar fi cunoscut T e o r i a f a t a l i s m u l u i , în momentul redactării acestui articol. Anul redactării se crede că ar fi 1876. Lucrarea Iui Conta apare în 1875—1876. Traducerea franceză a lucrării lui Conta apare în 1877 ( T h é o r i e d u f a t a l i s m e , Bruxelles-Paris, 1877). Coincidenţa exemplificării s-ar putea explica prin coincidenţa unor lecturi care să fi sugerat aceste exemple. 2 Of. H a r t l e y , O b s e r v a t i o n s s u r l ’h o m m e , I, 4—5. („Obiectele exterioare care izbesc simţurile, prilejuiesc mai întâi în nervii 'asupra cărora acţionează şi apoi în creier, vibraţii de părţi medulare infinit de mici“.) 3 V. C o n t a , o p . c i t . , p. 53. 4 In popularizarea frenologiei, un rol însemnat l-a jucat Auguste Comte, care vedea in aceasta una dintre metodele pozitive, exacte, ce trebuiau să înlocuiască introspec­ ţia în psihologie. A. Comte împarte obiectul psihologiei între frenologie şi sociologie şi lichidează astfel, in sistemul său, psihologia ca ştiinţă de sine stătătoare.

109

„încrucişarea, încîlcirea şi complicaţiunea“ fibrelor nervoase, a neuro­ nilor ce-o alcătuiesc „corespund cu mecanismul sufletului“ 1. „întipăririle de întîiul grad“ — prin care Conta înţelegea ceea ce se denumeşte în psihologie prin senzaţii sau, mai exact, baza fiziologică a acestora — constau în nişte „modificaţiuni timporale“ produse în scoarţa creierului. Conta nu confundă senzaţia cu baza sa materială. Intiparirile de întîiul grad reprezintă „o formă materială săpată într-un corp mate­ rial“, pe cîtă vreme senzaţia reprezintă ceva „imaterial, care în limba materialista s-ar putea numi : o for mă determinată a forţei care ema­ ilează de la o formă corespondentă a materiei“ 12. Dar creierul, arată Conta, nu primeşte excitaţii numai din lumea externă, ci şi din cea internă. Dacă prin simţurile externe căpătăm imagini şi idei clare în legă­ tură cu mediul înconjurător, simţurile interne, „simţurile vieţii orga­ nice“, care ne aduc veşti despre starea organelor corpului, ne procură senzaţii mult mai confuze. Folosind în această problemă datele lui Baiu din lucrarea Simţurile şi intelectul, Conta citează printre simţurile interne şi simţul muscular, fără a sublinia importanţa acestui simţ în activita­ tea omului, cum făcuse psihologul englez, şi mai apoi I. M. Secenov 3. In capitolul percepţiilor de întîiul grad Conta mai înglobează şi emoţiile, care însoţesc — sub forma unor stări de plăcere sau neplă­ cere, mai mult sau mai puţin pronunţate — toate senzaţiile noastre, constituind tonusul efectiv al acestora. El arată că orice excitaţie a unui organ de simţ e însoţită de o excitaţie, de o „zguduituri reflexă în tot sistemul nervos, care da loc la o modificare a întregii stări organice a animalului“. Aceasta transmiţîndu-se la scoarţă, dă naştere unei emoţii, unei „simţiri generale“ plăcute sau neplăcute 4, a cărei intensitate poate varia. Conta atribuie, pe bună dreptate, un rol important afectivităţii în întreaga viaţă psihică, începînd cu cele mai elementare procese de cunoaştere şi sfîrşind cu cele voliţionale. *

»

*

1 V. C o n t a , op. c i t . , p, 54. 2 I b i d e m , p. 55—56. 3 Lucrările lui I. M. Secenov nu puteau să-i fie cunoscute lui V. Conta, deoarece au apărut în traducere franceză abia în 1884. (I. S e t c h é n o f f , Etudes psychologiques, traduites du russe par V. Derély, Paris, 1884, conţinînd lucrările : Reflexele creierului şi De c ă t r e c i n e ş i c u m t r e b u i e p r e l u c r a t ă p s i h o l o g i a ) . 4 V. C o n t a , op. cit., p. 48.

110

Procesul de cunoaştere nu se rezumă la senzaţii. Acestea —■ dobîndite „prin simţul extern, intern sau pe cale emoţională“ — nu consti­ tuie decît prima etapă, elementară, a cunoaşterii. Percepţiilor de întîiul grad — cum numeşte el senzaţiile — le ur­ mează procesul mai complex al percepţiilor de al doilea grad, prin care Conta înţelege gîndirea. Organul percepţiunii de al doilea grad este de fapt organul inteli­ genţei, „organul conştiinţei“ 1. Desigur, concepţia lui Conta despre procesul de cunoaştere nu e străina de ideile lui John Locke şi David Hume, deşi, după părerea noastră, nu se poate pune semn de egalitate între ceea ce înţelege filo­ zoful român prin întipăririle şi percepţiile de întîiul şi al doilea grad, pe de o parte, şi „senzaţiile şi reflecţiile“ lui Locke sau „impresiile şi ideile“ lui Hume. Originalitatea ideilor lui Conta — care îi păreau nu numai noi, ci chiar bizare lui Beurier, primul recenzent al Teoriei fatalismului12, constă îndeosebi în încercarea de a explica bazele fiziologice ale pro­ cesului de cunoaştere. întipăririle de întîiul grad, .imaginile lumii externe, constituie pentru organul de-al doilea grad „obiecte de perceput“, aşa cum lucrurile din lumea înconjurătoare au format obiectul întipăririlor în organul percep­ ţiilor de întîiul grad. Percepţia de-al doilea grad este pentru Conta „percepţiunea întipăririlor de întîiul grad de către organul inteligen­ ţei 3. Percepţiile de-al doilea .grad nu-şi mai au deci izvorul nemijlo­ cit în obiectele lumii înconjurătoare, ci în imaginile acestora păstrate în organul percepţiilor de întîiul grad. Conta arată că între aceste două „organe percepătoare“ există „o comunicaţiune oarecare“, ele influenţîndu-se reciproc. Percepţia de-al doilea grad, poate avea loc at'ît în timpul percepţiei de întîiul grad, cît şi în absenţa acesteia, adică atunci oînd obiectele reflecţiei noastre nu se mai găsesc în faţa organelor de simţ. „în momentul în care sim­ ţim lucrurile exterioare şi în care, prin urmare, se formează întipăririle respective de întîiul grad, atenţiunea organului inteligenţei este de ordi­ nar atrasă cu putere către acele întipăriri. Iar cînd nu simţim nimic sau aproape nimica din lumea exterioară, atunci organul în chestiune îndreptează obiectivul său către întipăririle de întîiul grad conservate de memorie“ 4. 1 Ibidem, p. 113. 2 B e u r i e r , V. Conta, Théorie du fatalisme. E,ssai de philosophie matérialiste, Paris, 1877 ; în „Revue philosophique“, III-e année nr. 4, Julliet-Décembre, 1877, p. 434—438. 3 V. C o n t a, op. cit., p. 56. 4 Ibidem, p. 81—82.

111

Percepţiile de întîiul grad sînt nişte copii, nişte imagini fotografice ale obiectelor, din lumea înconjurătoare. în imaginea unui obiect real, formată în organul percepţiei de întîiul grad, trăsăturile a—x reprezintă însuşirile A—X ale lucrului din realitate care este reflectat. Aceste trăsături slnt strîns legate între ele încît alcătuiesc „pre creierul meu o singură imagine nediviză încă“ 1. Distingerea trăsăturilor va avea loc pe baza unui proces de analiză, prin comparaţie, atunci cînd vom cunoaşte un număr mai mare de obiecte de acelaşi gen care au unele trăsături comune şi altele diferite. Datorită faptului că organul percepţiilor de-al doilea grad „nu poate simţi deodată un număr mare de imagini de întîiul grad“ 12, trecerea de la prima la cea de-a doua treaptă a cunoaşterii e facilitată de opera­ ţiile gîndirii, specifice „organului inteligenţei“, generalizarea şî abstrac­ tizarea. Reluînd exemplul dat de Conta şi presupunînd că pentru prima oara în viaţa deschidem ochii şi privim un arbore, să urmărim cum decurge procesul de cunoaştere. In prima percepţie, însuşirile A—E ale arborelui se vor oglindi în însuşirile a—e ale imaginii (A — mărimea, B = forma frunzelor, C = tulpina lemnoasă, D = tulpina fixată în pămînt, E — fiinţa organică). Percepînd şi alţi arbori, mărimea lor şi forma frunzelor pot să fie diferite, astfel că vor da în imagine trăsături diferite decît în primul caz : a2, b1( a2, b2 etc. Trăsăturile c, d şi e repetîndu-se de fiecare dată întocmai, se vor adînci din ce în ce mai mult. Aceste trăsături se oglin­ desc în organul percepţiei de-al doilea grad sub forma unei imagini a unui lucru ce nu există în natură şi care „reproduce deodată toţi arborii ce am văzut“. Prin această operaţie s-a dobîndit noţiunea de arbore, „ideea generală, ce cuprinde în sine mai mulţi indivizi“, şi care, în ultima instanţă, se reduce la o întipărire de-al doilea grad, adică la o „modificare cu totul materială a unui organ cerebral“ 3. Prin micşorarea numărului de trăsături comune se pot obţine noţi­ uni şi mai generale, cum sînt cele de plantă sau fiinţă organică. Această operaţie care duce la formarea întiparirilor de-al doilea grad sau a idei­ lor generale (a noţiunilor), Conta o numeşte ..«generalizaţiune". Pentru Conta însă ,„generalizaţiunea“ nu este decît un mod particular al fu n c ­ ţiunii abstractive a creierilor noştri“ 4. 1 Ibidem, 2 Ibidem, 3 Ibidem, 4 Ibidem,

112

p. p. p. p.

57. 57. 59. 63.

Procesele de gîndire ale generalizării şi abstractizării au la bază capacitatea scoarţei cerebrale de a analiza şi sintetiza impresiile primite din lumea externă şi de a stabili, prin comparaţie, asemănările şi deo­ sebirile dintre diverse lucruri. „Formarea ideilor generale şi clasificaţiunea lucrurilor — scrie Conta — corespunde la două tendinţe esen­ ţiale ale minţii omeneşti : aceea de a generaliza, de a sintetiza şi aceea de a subdivide, de a analiza“ F Creşterea capacităţii de analiză şi sinteză prin dezvoltarea minţii omeneşti face posibilă stabilirea unei ordini în lumea lucrurilor prin clasificarea acestora după gradul de asemănare şi deosebire dintre ele şi formarea unor noţiuni („idei“) din ce în ce mai generale. Dar organul percepţiei de-al doilea grad, substratul inteligenţei, nu oglindeşte numai ideile generale, ci şi imaginile individuale pe baza cărora au luat naştere acestea. De aici rezultă că fiecare întipărire de întîiul grad îşi păstrează independenţa, urmînd să existe separat, fără a se dizolva în ideile generale, „ea nu se contopeşte în noile figuri ce se formează pe organ în urmarea acumulaţiunii“ 12. Mecanismul acestei posibilităţi a gîndirii noastre, de a opera atît cu imagini intuitive cît şi cu noţiuni abstracte, n-a putut fi explicat decît mult mai tîrziiu, pe baza teoriei lui I. P. Pavlov despre interac­ ţiunea dintre cele două sisteme de semnalizare. Guvîntul, avînd posi­ bilitatea să învioreze atît legăturile sale cu însuşirile generale, esenţiale ale categoriei de obiecte pe care o desemnează, cît şi legăturile parti­ culare, neesenţiale ale diverselor obiecte individuale, poate fi însoţit în mintea omului fie de o noţiune abstractă, fie de o imagine intuitivă. Conta nu a sesizat însă importanţa majoră a cuvîntului în activitatea gîndirii umane. Procesele de analiză şi .sinteză stau la baza întregii activităţi de cu­ noaştere, j'ucînd un rol de seamă în adaptarea organismului la mediu, în „funcţiunea de relaţiune“ a acestuia“ 3. Datorita faptului că organul percepţiilor de-al doilea grad nu poate să perceapă clar, în acelaşi timp, mai multe imagini sau noţiuni („idei“), el sau percepe imaginile şi noţiunile pe rînd, dînd naştere la ceea ce se numeşte asociaţia şi succesiunea ideilor sau condensează, contopeşte, întruneşte într-un singur mănunchi un număr de imagini sau noţiuni apoi le percepe pe toate ca o unitate, dînd naştere generalizării şi per­ cepţiei raporturilor. Prin percepţia raporturilor dintre „idei“ (noţiuni), Conta înţelege judecăţile. 1 Idem, Bazele metafizicii, p. 44C. 2 Idem, Teoria fatalismului, p. 59, 3 Ibidem, p. 45.

115

în timpul perceperii raporturilor „toată atenţia noastră este fixată la legătură, în timp ce membrii legaţi sînt numai întrevăzuţi". Atît generalizarea cit şi perceperea raporturilor !sînt rezultatul necesităţii minţii noastre „de a reduce la unitate“ impresiile şi cunoştinţele dobân­ dite prin simţuri 1. Intre perceperea raporturilor şi asociaţia ideilor există o strînsă inter­ dependenţă, acestea condiţionîndu-se reciproc. Conta arată că atunci cînd atenţia e îndreptată asupra unei idei, aceasta ne apare ca „punctul cel mai d a r“ al percepţiei noastre ; noi întrevedem însă şi ideile ce stau în jurul celei care ne preocupă şi care sînt legate de ea ; aşa încît punctul luminos al atenţiei noastre aluneca foarte uşor pe căile ce leaga între ele aceste idei. în timp ce trece de la o idee la alta, inteligenţa percepe mai bine legătura dintre ele şi această percepere întăreşte asociaţia .şi o va face în viitor să se repro­ ducă cu şi mai multă uşurinţă, căci de fapt — scrie Conta — „Numai legătura şi percepţiunea legăturii este aceea care recheamă ideea sub­ secventă la care trece atenţiunea noastră“ 12. Conta, depăşind asociaţionismul veacului al XIX-lea, acordă —‘ pe bună dreptate — o importanţă deosebită asociaţiei în viaţa psihică, apropiindu-se în concepţia sa de teoria legăturilor temporare formulată de I. P. Pavlov mai tîrziu, dar fără a putea — datorită insuficienţei datelor fiziologiei nervoase din timpul său — să dea o descriere amă­ nunţită a mecanismului şi a proceselor fiziologice ce au loc în scoarţa cerebrală. Definind senzaţia ca o mişcare ce are loc într-o anumită zonă a substanţei nervoase, într-un anumit organ subdivizionar din .sistemul ner­ vos, Conta arată că daca în mai multe asemenea organe vor apărea în mod repetat astfel de mişcări sau exerciţii „impuse totdeauna în aceeaşi ordine sau în aceeaşi legătură prin influenţa provenită de la lucrurile exterioare, atunci va fi destul în viitor ca unul singur din aceste organe să fie pus în mişcare, prin influenţa unui lucru exterior, pentru ca şi celelalte organe să execute mişcările pe care le-au executat o dată în unire cu organul cel dinţii" 3. Această posibilitate de asociere şi de păstrare a asociaţiilor stabilite prin repetarea anumitor exerciţii, constituie baza proceselor de memorare şi a formării deprinderilor ; „orice exerciţiu îndelungat al unei aptitu­ dini nervoase formează deprinderea" 4. Perceperea împreună a mai multor lucruri creează o „deprindere or­ ganică", stabileşte o legătură care va face să se producă, o dată cu apa1 Ibidem, p. 80—81. 2 Ibidem, p. 82. 3 Idem, Bazele metafizicii, p. 471—472. 4 Idem, Teoria fatalismului, p. 131.

114

riţia unuia dintre lucruri, şi imaginea celorlalte. Astfel Conta explică acele „reprezentări deşteptate în mintea noastră prin unul singur din elementele sale“ şi faptul că percepem cuvintele scrise citind numai pri­ mele litere. Dar Conta extinde legea asociaţiei şi la procesele superioare de gîndire. „Nu ezitez — scrie el — a considera deprinderea organică a cre­ ierului ca unul din factorii principali ai formării ideilor şi cugetărilor noastre“ L Legea asociaţiei stă deci la baza celor mai complicate procese psihice de cunoaştere („analogia şi inducţiunea“), ea a.vînd ca substrat „deprin­ derea organică de funcţionare a creierului“, deprindere cîştigată „cu ocaziunea pere opţiunilor efective“ 2. Explicarea celor mai complicate procese de gîndire, cum sînt judecăţile şi raţionamentele, prin asociaţie — aceasta fiind înţeleasă ca o mani­ festare a unor mecanisme nervoase exersate în procesul de reflectare nemijlocită a realităţii — reprezintă o conduita ştiinţifică înaintată pen­ tru vremea în care a trăit Conta. *

* *

Procesul de cunoaştere e deosebit de complex. La el participa întreaga noastră viaţă psihică şi nu numai percepţiile şi gfndirea de care ne-am ocupat îndeosebi pînă aici. Memoria, deprinderile, imaginaţia, emoţiile şi voinţa, toate iau parte, în mai mare sau mai mică măsură, de fiecare dată, la activitatea gnoseologică. Un rol deosebit în viaţa psihică îl joaca de asemenea fen o m en ul atenţiei. Imaginile cele mai vii ale lucrurilor din lumea externă le avem - - arăta Conta —în timpul percepţiilor nemijlocite. Aceasta se-ntîmplă datorită faptului că în timpul acţiunii asupra or­ ganelor de simţ „alter aţi unea cerebrală numită întipărite de întîiul grad, se găseşte în maximul său de adîncime, fiindcă reacţiunea forţei ré­ paratrice organice n-a avut încă timpul şi putinţa de a o micşora“ s. Concentrarea atenţiei asupra obiectului ce se află în contact cu sim­ ţurile, determină o întipăriră mai adîncă, ce se va păstra mai mult în memorie. în aceste condiţii, imaginea e atît de vie de obicei, îneît „de­ vine mai clară pentru inteligenţă şi atrage după sine obiectivul organului percepţiunii de-al doilea grad“, astfel îneît se reflectă cu uşurinţă în aceasta

*.1 4 3 2

1 Idem, Bazele metafizicii, p. 472. 2 Ibidem, p. 474. 3 Idem, Teoria fatalismului, p. 88. 4 Ibidem, p. 88.

115

Urmele „întipăririîor“ făcute în creier, în timpul percepţiei, nu dispar o dată cu dispariţia obiectului din faţa simţurilor, ci ele sînt păstrate un timp oarecare, datorită memoriei. Aceasta este — după Conta — „pro­ prietatea ce are organul percepţiunii de întîiul grad de a conserva mai mult sau mai puţin întdparirile de întîiul grad“ 1, adică imaginile obiec­ telor externe, însuşirile lor şi legăturile dintre acestea. în lipsa obiectului exterior din faţa simţurilor, „aîteraţiunea cerebrală“ produsă de acesta începe să se „tămăduiască“, să dispară din memorie, în timpul acestei „tămăduiri“ {«tipăririle de întîiul grad nu mai au aceeaşi intensitate ca în momentul percepţiei obiectului, iar cu timpul pot să se şteargă complet. în anumite condiţii însă, ele pot fi nu numai menţinute timp înde­ lungat, dar chiar şi „învigorite“. Astfel, prin repetarea experienţei ex­ terne care a dat naştere acestor imagini sau prin reproducerea lor cu ajutorul imaginaţiei reproductive sau „învigoritoare“ cum o numeşte Conta — noi le putem întipări puternic în memorie. , îndreptarea atenţiei asupra unei imagini ajută la memorarea ei. Dacă atenţia noastră se opreşte de mai multe ori, la intervale diferite de timp, asupra imaginii unui lucru perceput chiar numai o singură dată, atunci imaginea respectivă se întipăreşte tot atît de bine în memorie ca şi în cazul repetării percepţiei nemijlocite. Dispariţia imaginilor lucrurilor percepute e împiedicată însă nu numai prin îndreptarea voită a atenţiei asupra lor, ci şi datorită faptului că ele pot fi deşteptate de nenumărate ori prin mecanismul asociaţiei. „întipăririle de întîiu'l grad nu sînt decît nişte efecte ce continuă mult timp în urma unei excitaţiuni nervoase ce a durat puţin timp. S-ar putea zice că sînt nişte leziuni organice în stare cronică şi latentă, şi care sînt iritate, deşteptate şi împiedicate de a se tămădui de către o mulţime de impresiunj actuale, care vin poate prin fibre nervoase ce se află în legătură cu acele prin care s-au stabilit leziunile sau impresiunile cronice“. în tipăririle dt întîiul grad pot fi „deşteptate prin asociaţiunea şi succesiunea ideilor“ 12. Conta arată ca legăturile nervoase sau asociaţiile formate prin coinci­ denţa sau succesiunea unor acţiuni asupra sistemului nervos, stau la baza tuturor proceselor psihice, începînd cu cele mai simple, cu percepţia, memoria şi terminîrad cu cele mai complexe, cu operaţiile gîndirii, ima­ ginaţiei creatoare şi voinţei. în concepţia lui Conta, imaginaţia este un proces de prelucrare şi transformare a datelor memoriei, care sînt imaginile lumii reale dobîndite prin simţuri. 1 Ibidem, p. 99. 2 Ibidem, p. 145.

116

Chiar creaţiile cele mai fantastice ale minţii nu constau decît în com­ binarea reprezentărilor imaginaţiei în feluri diferite, care prezintă totuşi o analogie oricît de îndepărtata cu modul de combinare a senzaţiilor în actul percepţiei nemijlocite. Prin imaginaţie nu facem altceva decît sa „reproducem prin analogie şi inducţiune, reprezentările vii de altădată“. Această reproducere are loc pe baza mecanismelor nervoase formate în timpul percepţiilor efective, pe baza legăturilor nervoase stabilite în ex­ perienţa nemijlocită. Imaginaţia reprezintă o stare activă a organelor cerebrale, care e de­ terminată de gradul de participare a emoţiilor şi de concentrare a aten­ ţiei h Ea consta în „supraexcitarea creierului şi rezultatul acestei supraexcitari asupra întipăririlor de pe creier 12. Conta distinge trei forme de imaginaţie : „învigoritoare“, „creativă“ şi „inventivă“. Prin imaginaţie învigoritoare Conta înţelege „puterea de a reînvia întipăririle de gradul întîi, fără ajutorul experienţei externe“, adică fără a readuce în faţa simţurilor obiectele care le-au dat naştere. Această imaginaţie — spune el — „este necontenit în activitate, căci în puterea legii succesiunii şi asociaţiunii ideilor, imaginile şi emoţiunile necontenite se redeşteaptă unele pe altele“ 3. Prin imaginaţie creativă Conta înţelege „puterea de a croi... imagini ce nu corespund ou lucrurile externe“, imagini exagerate prin participarea într-un grad mare a emoţiilor. El arată că, deoarece diferite imagini pot să dea naştere uneori aceleiaşi emoţii, reproducerea acestei emoţii poate să fie însoţită de mai multe imagini. Pe de altă parte se ştie ca „o emoţiune poate să fie sau micşorată, înăbuşită, sau aprinsă, exagerată, exaltată de către o mulţime de cauze, între aceste cauze putem enumera : împrejurările externe în care cineva se află, temperamentul şi în genere, toate stările fiziologice şi mai cu seamă cele patologice“ 4, Modificarea survenită în emoţia ce însoţea o imagine poate determina o modificare şi a acesteia, în sensul adăugării unor elemente care nu au corespondent în realitate. Imaginaţia inventivă, Conta o defineşte ca „arta de a ajunge un scop“ 5 în activitatea practică, ştiinţifică şi artistică, subliniind prin aceasta rolul deosebit al gîndirii şi voinţei în acest proces. 1 Ibidem, 2 Ibidem, 3 Ibidem, 4 Ibidem, 5 Ibidem.

p. p. p. p.

90. 113, 90. 91.

Conta arată că imaginaţia inventivă nu constituie „o facultate deosebită a sufletului“ şi că ea nu e altceva decît facultatea percepţiunii raporturilor ajutată de imaginaţiune şi aplicată la ajungerea unui scop“ 1. Activitatea imaginaţiei inventive se desfăşoară sub imperiul necesităţii de a generaliza, care apare în toate fenomenele intelectuale. Imaginile surescitate cu ajutorul atenţiei şi al imaginaţiei „învigoritoare“ se gru­ pează în jurul scopului, stabil indu-se anumite raporturi între acestea şi el, în aşa fel încît, în cele din urmă, datorită asemănării lor dintr-un anumit punct de vedere cu scopul, ele se contopesc într-o singură „ima­ gine compusă“ care e raportată la acesta. Mecanismul imaginaţiei inventive e acelaşi în activitatea practică, în cea ştiinţifică şi în cea artistică, în cele trei .cazuri variind numai natura scopului. Conta arată că imaginaţia e o activitate psihică pe care n-o găsim în acelaşi grad de dezvoltare la toţi oamenii, ea variind în funcţie de temperament, vîrstă etc. în mod obişnuit, imaginile deşteptate de imaginaţia „învigoritoare“ şi cele create de imaginaţia „creativă“ nu sînt confundate de noi cu imaginile ce iau naştere în percepţia nemijlocită, acestea din urmă fiind mai puternice decît cele dinţii. Sînt însă cazuri în care imaginaţia poate să fie „atît de aprinsă din cauza emoţiunilor violente şi puternice“ încît sa dea naştere unor imagini tot atît de vii ca şi cele dobînriite prin per­ cepţia nemijlocită. în asemenea cazuri, percepţia realităţii poate să fie falsificată şi >să apară iluziile şi halucinaţiile, în care ficţiunea şi reali­ tatea se confundă. Vasile Conta încearcă să dea o explicaţie materialistă şi fenomenului .conştiinţei de sine, care a constituit o trambulină .pentru nenumărate speculaţii idealiste în filozofie. Pentru Conta, lumea exterioară e o realitate care există independent de conştiinţa noastră, iar conştiinţa „nu este în ultimă analiză, decît expansiunea intelectuală a existenţei“ 12, cu alte cuvinte, o oglindire a acesteia în mintea noastră. Conştiinţa, viaţa psihică sînt determinate de existenţă, şi nu invers — cum susţin filozofii idealişti. ...„Nu eul meu creează lumea exterioară, ci — scrie Conta -— (...) lumea exterioară dă naştere, prin influenţele ei, la lumea interioară“ 3. Criticînd concepţiile aprioriste, Conta scrie : „în noi se află numai dispoziţii înnăscute, dar nu şi idei înnăscute. Idei de acest fel nu pot exista. Chiar cunoştinţa despre existenţa lumii noastre interne provine din contactul simţurilor cu lumea externă. Şi într-adevăr, ideile eului şi 1 Ibidem. 2 Idem, Bazele metafizicii, p. 456, 3 Ibidem, p. 464.

118

a facultăţilor intelectuale noi se formează decît prin abstracţiunea moda­ lităţilor pereepţiunii, priit urmare din senzaţiumle produse în noi de către obiectele externe“ 1. Sau în altă parte : „ori ce cunoştinţă, fie chiar aceea a eului meu, nu ia naştere în mintea mea decît prin şi în urma influenţei exercitate asupra mea de lucrurile ce se află în afară de mine. Aşadar, existenţa chiar a eului presupune existenţa lumii exterioare“ 123. Ca şi celelalte procese psihice, voinţa se supune şi ea unor legi obiec­ tive. Conta luptă împotriva concepţiei liberului arbitru, a libertăţii ab­ solute a voinţei, a indeterminismului acţiunilor voluntare. „Lumea în­ treagă, sub orice faţă ar fi privită, este guvernată de legi fatale şi naturale. Toate facultăţile sufleteşti, cuprinse fiind în ele şi voinţa, sînt supuse la legi fatale“ 8, spune Conta, înţelegînd prin fatalitate necesi­ tate, determinism. „Nimic în lume nu atîrnă de liberul arbitru al nimănuia... Totul se face conform unei legi absolut fixe şi necesare“ 4, Acţiunea care e determinată de motive conştiente poartă numele de acţiune voluntară, iar cea ale cărei cauze ne scapă, se numeşte instinctivă — spune Conta. „Orice mişcare în corpul nostru sau a corpului nostru, este un efort necesar al unei cauze impulsive (motivaţia). Cînd avem conştiinţa mai mult sau mai puţin despre cauza impulsivă, atunci miş­ carea este voluntară şi determinaţiunea se cheamă voinţă. în cazul con­ trar, mişcarea este instinctivă şi determinaţiunea se cheamă instinct“ 56. în privinţa determinismului, a „fatalităţii lor şi a esenţei lor“ — spune Conta — voinţa şi instinctul nu se deosebesc de loc între ele. Neînţelegerea deosebirii calitative între psihicul animal şi cel uman îl duce pe Conta la unele confuzii în formularea raportului 'dintre instincte, deprinderi şi acţiuni voluntare. Necunoscînd legile activităţii nervoase superioare şi posibilitatea scoar­ ţei de a stabili legături temporare în zone de relativă inhibiţie, proprie­ tate care stă la baza îndeplinirii activităţilor automatizate, a deprinde­ rilor, fără ca, în decursul desfăşurării lor, să fie nevoie de participarea permanentă a atenţiei, Conta asimilează deprinderile activităţilor instinc­ tive, făcînd (distincţie între caracterul înnăscut al unora spre deo­ sebire de celelalte : „deprinderea este un instinct care odinioară era voinţa. Este un instinct cîştigat, ce-i dreptul, dar care nu se deosebeşte prin altceva de instinctul înnăscut“ 8. 1 Idem, Teoria fatalismului, p. 12C. 2 Idem, Bazele metafizicii, p. 465—466. 3 Idem, Teoria fatalismului, p. 41. 4 Idem, Încercări d e metafizică, p. 347. 5 Idem, Teoria fatalismului, p. 125. 6 Ibidem, p. 139—140.

119

Deprinderile au o importanţă deosebită în activitatea oamenilor, şi Conta subliniază acest fapt. Ele fac posibilă îndeplinirea unor activi­ tăţi complexe, care altfel n-ar putea fi executate, deoarece atenţia nu poate să cuprindă dintr-o dată toate elementele prin coordonarea cărora se realizează activităţile respective. Organismul are însă capacitatea de a transforma, prin repetare, unele activităţi voluntare în automatisme, fn deprinderi, care se execută apoi „maşinal“, dîndu-i omului astfel po­ sibilitatea de „a vadea mai departe cu ochii conştiinţei“, adică de a în­ trebuinţa atenţia în acţiuni mai complicate. Aşa se petrec lucrurile în timp ce vorbim, scriem, citim, în timp ce învăţăm o limbă străină sau mînuim un instrument muzical ■ — cînd e necesar ca atenţia să nu fie în­ dreptată asupra operaţiilor executării, ci asupra unor probleme de con­ ţinut, cum sînt : combinarea ideilor, exprimarea unui sentiment ar­ tistic etc. Conta atribuie un rol important în acţiunea voluntară emoţiilor, so­ cotind u-le drept mobilul acesteia. Prin emoţii, el înţelege în acest caz : emoţiile propriu-zise sau „ordinare“ şi emoţiile „rafinate“ sau „motivele intelectuale“. Conta subliniază rolul gfndirii în actul voluntar, arătînd că, în realitate „orice mobil al voinţei este întovărăşit de oarecare activi­ tate intelectuală“ 1 Dar el arată ca, la rîndul ei, şi voinţa are o in­ fluenţă asupra gîndirii şi a întregii vieţi psihice, ea fiind aceea care deşteaptă mintea şi o determină să lucreze“ Prin recunoaşterea caracterului determinat al acţiunilor voluntare, Conta nu înlătură noţiunea de libertate. El arată că, dacă oamenii ar ajunge la convingerea că voinţa nu este liberă şi că totul este supus unei fatalităţi oarbe, atunci „n-ar mai fi nici un stimul care să ne în­ demne a lucra sau a gîindi“ şi am ajunge la fatalismul resemnat („fata­ lismul oriental“, „fatalismul teologic") cu care concepţia lui Conta, după propria-i afirmaţie, nu are nimic comun. Orice efect am dori noi — scrie acesta — nu poate să se producă fără o cauză, „prin urmare trebuie să dăm din mina ea să se producă acea cauză" 123. Conta susţine că voinţa nu este liberă, în sensul că orice hotărîre e determinată de anumite motive şi nu-i luată în mod arbitrar. După cum se vede, Conta nu opune în mod metafizic noţiunea de libertate celei de necesitate. Subliniind caracterul determinat al acţiunilor voluntare, el nu ajunge la concepţia unei necesităţi absolute, a unei fa­ talităţi oarbe, căreia omul trebuie să i se supună fără putinţă de împo­ trivire. Conta nu reuşeşte să formuleze însă prea clar problema rapor­ turilor dintre necesitate şi libertate. 1 Ibidem, p. 129. 2 Ibidem, p. 89. 3 Ibidem, p. 154.

120

Totuşi, socotind voinţa drept „conştiinţa motivului determinativ, unită cu conştiinţa imaginilor lucrurilor şi acţiunii către care ne împinge acel motiv“ x, Conta pare să se fi apropiat — sub influenţa lui A. A. Her­ zen — de concepţia libertăţii ea necesitate înţeleasă. Percepţia, emoţia şi activitatea — spune Conta — nu sînt decît ma­ nifestările uneia şi aceleiaşi mişcări nervoase, care începe de la contactul unui obiect exterior cu simţurile noastre şi se sfîrşeşte cu o „activitate voluntară a noastră“, cu o acţiune asupra lumii externe. Această mişcare unică se numeşte, în termeni de fiziologie, „acţiune reflexă“ 12. Acţiunea reflexă stă la baza îndeplinirii întregii activităţi de adaptare a organismelor la mediu. „în toate fenomenele funcţiunii de relaţiune, ştiinţa nu poate să descopere altceva decît acţiuni reflexe care în prin­ cipiu, sînt simple ca şi curenturile electrice“ 3. Aceste activităţi reflexe sînt de două feluri : conştiente şi inconştiente. Prin acţiuni reflexe in­ conştiente, Conta înţelege acţiuni instinctive. Activităţile reflexe conştiente sînt acelea în care „noi avem conştiinţă mai mult sau mai puţin despre contrabalanţarea complicată de forţe simple care se întîlnesc în substanţa cenuşie a creierului, unde curenturile senzitive aferente se prefac în curenturi impulsive eferente. Această contrabalanţare conştientă se numeşte, în privinţa intelectuală, percepţmne de întîiul şi al doilea grad, iar în privinţa determinaţiunii se nu­ meşte stare morală (motivele determinative) şi voinţa“ 4, Astfel, V. Conta are marele merit de a fi aplicat, independent de Secenov, pe care nu-1 cunoştea, ideea reflexului la activitatea emisferelor cerebrale, nu numai la animale, ci şi la om. Octipîndu-se de problema metodelor de cercetare a vieţii psihice, Conta critică tendinţa filozofului pozitivist Auguste Comte de a lichida metoda observaţiei interne. Auguste Comte consideră că studiul facultăţilor intelectuale nu se poate face eu succes decît pe cale obiectivă şi că observaţia internă „această pretinsă metodă psihologică este radical nula în principiul său“ 5. 1 Ibidem, p. 138; A. H e r z e n , F i s i o l o g i a della v o l a n t a , 1873 (Vezi şi tradu­ cerea franceză, 1874.) A. A. Herzen, fiziolog, fiul lui A. I. Herzen, democratul revo­ luţionar rus. Cartea sa, F i s i o l o g i a d e l l a v o l a n t a , conţine idei interesante care l-au in­ fluenţat pe Conta : „Societatea poate exista numai cu condiţia nonexistenţei liberului arbitru" — scria A. Herzen (P h y s i o l o g i e de l a v o l o n t é , Paris, 1874, p. 151). Subliniind ideea necesităţii fiecărei decizii voluntare“ (Ibidem, p. 152), el arată că voinţa este libera, nu în înţelesul acordat acestui cuvânt de apărătorii liberului arbitru, ci în „sensul cel mai înalt pe care poate să-l aibă acest cuvînt în sociologie şi în filozofie, adică în acord deplin cu armonia intereselor individuale şi a intereselor comune (Ibidem, p. 156). 2 V. C o n t a , Teoria fatalismului, p. 126. 3 Ibidem, p. 148. 4 Ibidem, p. 148. 5 A. C o m t e , C o u r s de philosophie p o s i t i v e , ed. IH-e, tome I.

121

Conta e de acord cu Auguste Comte in ceea ce priveşte afirmaţia că psihologia nu mai poate face progrese de aci înainte decît prin studiul obiectiv. „Anatomia şi fiziologia comparată a creierilor de o parte, de altă parte studiul comparativ al tuturor teoriilor ştiinţifice considerate fiind ca atîtea fapte logice ale sufletului, pot să deschidă pentru psihologie un cîmp nesfîrşit“, scrie Conta. El socoteşte că Auguste Comte are drep­ tate să considere observaţia internă ca insuficienta, deoarece „ea ridică numai un mic colţişor al vălului ce acoperă misterele sufletului“, dar nu e de acord cu acesta cînd susţine că -autoobservaţia e o iluzie, că ea nu există ea metodă. Conta consideră autoobservaţia ca o metodă spe­ cifică psihologiei şi susţine că fără ea nu am „avea idee despre ceea ce însemnează memorie, judecată, conştiinţă şi mai cu seamă imaginaţie.“ Conta împărtăşeşte ideea lui A. Comte care susţine că spiritul nu poate să se observe pe sine în momentul funcţionării. în timp ce percepem lucrurile din lumea externă sau reflectăm asupra acestora, atenţia noastră este orientată în întregime spre ele. în asemenea împrejurări, -spune Conta, „am conştiinţă despre lucrurile percepute, dar nu şi despre jocul facultăţilor mele intelectuale“ 1. Autoobservaţia poate fi efectuată retrospectiv, „Reînviez cît-e una ima­ ginile intrate deja în memoria mea, şi le percep mai în linişte şi poate mai bine...“ „Spiritul vede şi apreciază imaginile funcţionării lui trecute, fie acea funcţionare trecută numai de un moment. Şi acele imagini sînt pentru activitatea sa obiecte tot atît de străine ca şi imaginile lucrurilor ex­ terne" 2. Conta arată că, numai prin observaţia interioară noi nu putem şti dacă şi ceilalţi -oameni au o activitate sufletească asemănătoare cu a noastră. Dar datorită legăturii ce există între viaţa psihică şi anumite manifestări exterioare, noi vom putea să supunem şi unei cercetări obiec­ tive, prin observaţie externă, fenomenele psihice. Datorită faptului că viaţa -sufletească „poate fi tradusă în termeni obiectivi“ 34, întrucît aceasta se exprimă în anumite mişcări vizibile, ea poate constitui obiectul studiului nostru, ambele elemente ale vieţii psihice a celorlalţi oameni — subiectul şi obiectul — devenind obiect pentru noi, care le privim dinafară. („T-oate mişcările ce -se execută în şi prin sistemul nervos se reduc la ceea ce se numeşte -acţiuni reflexe“ — spune Conta i , ca şi Secenov, pornind amîn-doi însă de la o idee a lui Bain.) 1 V. C o n t a , op. cit., p. 109. 2 Ibidem, p. 110—111. 3 Idem, Bazele metafizicei, p. 465. 4 Idem, Încercări de metafizică, p. 421.

122

înţelegerea legăturii dintre aceste mişcări şi diferitele stări psihice are loc prin analogie. Noi conchidem, arată Conta, că din moment ce şi ceilalţi oameni au aceleaşi reacţii în faţa aceluiaşi fenomen din lumea exterioară, pe care le avem şi noi, înseamnă că ei au încercat aceleaşi stări psihice pe care le-am încercat şi noi şi care au fost însoţite de mişcările respective. Este suficient să constatăm o dată că un anumit fenomen exterior pe care îl percepem noi înşine produce la semenii noştri o anumită mişcare, pentru ca după aceea, ori de cîte ori vom vedea reproducîndu-se acea mişcare specifică, să ştim că o dată cu ea s-a produs şi fenomenul interior. Metoda cea mai sigură de cunoaştere a adevărului e metoda experi­ mentală. Ea este — spune Conta — „singura care cel puţin ne garantează o proveninţă cît mai nealterată a ideilor din izvorul lor primitiv, făcîndu-le adică să derive cît mai direct din un număr cît mai mare de fapte, şi să aibă cît mai multe fundamente în experienţă“. Putem face îns-ă erori chiar întrebuinţînd metoda experimentală. Acestea sînt desco­ perite prin alte experienţe, ulterioare. Aşa încît nici adevărurile obţinute pe această cale nu sînt valabile decît sub „oarecare rezervă a verificării ulterioare“ E Conta arată însă că, totuşi, cunoştinţele cele mai numeroase şi mai sigure şi cel mai mare progres intelectual îl găsim la „naturaliştii ex­ perimentatori“, şi la popoarele „industriale“. Conta nu foloseşte noţiunea de experienţa în sensul limitat al veri­ ficării experimentale, în laborator, sau al practicii individuale. Prin ex­ perienţă înţelege practica socială dobîndită de oameni în decursul dez­ voltării istorice şi al procesului de producţie. „Cunoştinţa cea mai sigură ce putem cîştiga asupra realităţii este aceea care rezultă direct sau in­ direct, din datele concordante ale întregii noastre experienţe, adică atît ale experienţei noastre personale cît şi ale celei transmise nouă de stră­ moşii şi de contemporanii noştri“ 12. Opera lui Conta cuprinde numeroase idei materialiste, înaintate. Concepţia filozofică a lui Conta, deşi depăşeşte în unele privinţe ma­ terialismul mecanicist premarxist, păstrează însă caracterul limitat al acestuia, deoarece nu reuşeşte să se extindă decît în parte asupra 1 Idem, Bazele metafizicei, p. 503. 2 Ibidem, p. 490. Marea preţuire a lui Coma pentru practică („experienţă“) socotită nu numai izvor şi criteriu de veriiicare a cunoştinţelor, ci şi ca mijlocul principal de dezvoltare socială — se oglindeşte şi in Proiectul de lege asupra instrucţiunii, alcătuit in 1880. In acest proiect Conta preconiza organizarea unui învăţămînt practic, pus în slujba nevoilor dezvoltării economiei naţionale, legat în mediul rural de agricultură şi la oraş de diverse meserii şi de industrie.

fenomenelor sociale. Totuşi, ea reprezintă o poziţie dintre cele mai înain­ tate ale gîndirii europene din a doua jumătate a secolului al XIX-îea L în problemele psihologiei, Conta este materialist, „senzualist şi asociaţionist“ — după cum, pe bună dreptate, arată Mihail Ralea, fn studiul său, V a s i l e C o n t a — f i l o z o f m a t e r i a l i s t , lucrare care reprezintă prima cercetare, de pe poziţiile marxismului a operelor gînditorului român L Lipsurile întîlnite în explicaţia pe care o dă Conta diferitelor procese psihice decurg, pe de o parte din caracterul limitat al materialismului său, iar pe de alta, din insuficienţa datelor ştiinţei vremii în care a trăit. Opera lui Conta, dată fiind originalitatea ei, a atras atenţia şi pre­ ţuirea a numeroşi gînditori ai vremii, dintre care trebuie amintiţi în primul rînd : Büchner, Eisler, Vaihinger. Beurier, cel dintîi recenzent străin al T e o r i e i f a t a l i s m u l u i , apreciază lucrarea ca superioară cărţii lui Büchner, F o r ţ ă ş i m a t e r i e : „Această lu­ crare — scrie el — se recomandă prin calităţi de ordine şi metodă care o aşază, după părerea noastră, mult deasupra celebrei lucrări a lui Büchner, F o r ţ ă ş i m a t e r i e , care a avut at'îtea ediţii în Germania şi Franţa“ 3. însuşi Büchner închină o amplă şi elogioasă recenzie uneia dintre lu­ crările lui Conta (P h i l o s o p h i e m a t é r i a l i s t e , I n t r o d u c t i o n a l a m é t a p h y s i ­ q u e , Bruxelles-Paris, 1880). Recenzia a apărut în „Menschentum“ din Gotha, nr. 46 şi 47, 1882, sub titlul „Asupra originii şi istoriei religiei“ şi este reprodusă apoi în al doilea volum al lucrării N a t u r ă ş i ş t i i n ţ ă , apărută la Leipzig, în 1884. Büchner apreciază cartea ca „foarte substanţială“ şi „demnă să atragă atenţia observatorilor a căror direcţie de gândire înclină spre realism“ 4. Mica lucrare a lui Conta este, după Büchner, „o piatră pentru construcţia acestui mare templu al emancipării intelectuale, la înălţarea căruia lu­ crează în prezent atîtea forţe vii şi capabile“ 5. „Trebuie — scrie1 1 V. Conta va fi putut să cunoască în anii studiilor sale în Belgia unele lucrări de filozofie marxistă. Din cercetările de pînă acum, nu se cunosc însă dovezi în acest sens. In orice caz, în perioada şederii sale în Belgia, Conta n-ar fi putut să cunoască principalele lucrări în care a fost formulată pe larg gnoseologia marxistă — princi­ piile materialismului dialectic, întrucît aceste lucrări au apărut ulterior (A n t i - D u h r i n g , 1878, L u d w i g F e u e r b a c h ş i s f î r ş i t u l f i l o z o f i e i c l a s i c e g e r m a n e , 1888 etc.). 2 M. R a l e a , V. C o n t a — f i l o z o f m a t e r i a l i s t , în „Studii de psihologie şi filozofie“, Ed. Academiei, 1955, p. 151 ; Vezi şi Revista „Studii“, IV, nr. 2, oct.-dec., 1949. Dintre studiile consacrate lui Conta, cel care acordă cea mai mare atenţie problemelor psihologice din opera filozofului român, este studiul lui N. Go go ne a ţ ă , F i l o z o f i a l u i Va s i l e C o n t a , Editura Ştiinţifică, 1962, p. 67—68. 3 B e u r i e r, V. C o n t a — T h é o r i e d u f a t a l i s m e ( E s s a i d e p h i l o s o p h i e m a t é r i a l i s t e ) , Paris, 1877, in „Revue philosophique“, II-ème année, t. IV, Juillet-Décembre 1877, p. 434.

4 L. B u c h n e r , 3 I b i d e m , p. 235.

124

N ature et scien ce,

II-ème vol., Paris, 1886, p. 223.

Buchner — să acordăm elogiile cele mai sincere şi cele mai meritate 'cu­ rajului cu care un profesor în funcţie îndrăzneşte să dea o expresie pu­ blică ideilor sale radicale şi atît de în contradicţie eu tendinţele de spirit încă dominante actualmente“ b Conta este unul dintre reprezentanţii de seamă ai monismului mate­ rialist din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi printre puţinii care folosesc aşa de abundent, în fundamentarea concepţiei lor filozofice, da­ tele fiziologiei creierului şi ale psihologiei empirice şi uneori ale celei experimentale, întreaga operă a lui Vasile Conta, în special Teoria fatalismului, a adus o contribuţie importantă la crearea premiselor constituirii psiho­ logiei ştiinţifice în România, prin pregătirea unei atmosfere favorabile şi prin consolidarea bazelor teoretice ale acesteia. 2.5. CONTRIBUŢIA LUI ŞTEFAN U MICHĂILESCU LA CRITICA IDEALISMULUI ÎN PSIHOLOGIE

Gînditor materialist înaintat şi publicist cu preocupări literare şi ştiin­ ţifice foarte variate, autor a numeroase lucrări de biologie, psihologie, pedagogie, chimie, fizică, mecanică, mineralogie şi astronomie, Şt. C. Michail eseu consacră cea mai mare parte din activitatea sa luptei îm­ potriva idealismului, care se refugiase în secolul al XIX-lea în domeniul ştiinţelor naturii şi îndeosebi în cel al biologiei şi psihologiei. Lucrările •sale cele mai importante în acest domeniu sînt : Fiziologia cerebrală ne poate da o psihologie ? („Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice“, 1872), ■Omul : Nosce te ipsum („Revista Contemporana“ 1874) şi Introducere la psihofizică (1892). Articolul Fiziologia cerebrală ne poate da o psihologie, care poartă subtitlul Epistolă ştiinţifică adresată d-lui dr. Sutzu, redactorul Gazetei medico-chirurgicale, combate devierile idealiste, agnostice, ale acestuia din urmă, dintr-un articol publicat pe atunci, în care după ce se recu­ noaşte însemnătatea pe care o are fiziopatologia cerebrală pentru psiho­ logie, se ajungea la concluzii agnostice în ceea ce priveşte posibilităţile de cunoaştere a vieţii psihice. Miehăilescu arată că „viaţă, mediu, simţire şi cugetare coexistă, se presupun şi se prescriu reciproc...“, că nu putem şti, „nimic fără obiect şi fără substanţă nervoasă“ şi că „dacă cugetarea nu poate fi indepen­ dentă de simţire, simţirea nu poate asemenea să existe fără substanţa sensibilă şi mediul care s-o întreţină .şi care să rea ga (= reacţioneze)1 1 Ibidem.

125

asupra-i“. Şi a du cînd observaţiile şi experienţele lui Flourens, Vogt, Vulpian, Moleschott ş,a., în favoarea „relaţiunii intime între condiţiunile materiile ale organului (cerebral) şi între travaliul intelectual ce este capabil a efectua“, Ştefan C. Michăilescu conchide : „Cauza intimă a acestor fenomene rezidă în însăşi natura organizaţiunii cerebrale şi în proprietăţile vitale de care este dotată substanţa nervoasă îşi susţin ca fiziopatologia cerebrală ne poate da o psihologie... L In Omul : Nosce te ipsum, publicat doi ani mai tîrziu în „Revista Contemporană“, Şt. C. Michăilescu va relua problemele, aducînd noi argumente şi stăruind mai ales asupra raportului dintre psihic şi materie, arătînd „solidaritatea întregului organism cu fenomenele intelectuale, dar mai cu seamă intima relaţiune dintre cerebru şi suflet“ 12. Toate acestea sînt demonstrate de datele fiziopatologiei, care arată că psihicul „se tulbură nu numai cînd organul său central suferă, ci şi chiar în cazurile cînd sistemul nervos al vieţii vegetative se află în stare anormală“ 3. Cartea iui Ştefan C. Michăilescu, Introducere la psihofizică (1892), este una dintre lucrările cele mai importante ale vremii, în care se aduce o critică pertinentă idealismului din psihologie, folosindu-se argumente din diverse domenii ale ştiinţelor moderne ale naturii. Cultura sa enciclopedică îi furnizează lui Şt. C. Michăilescu numeroase exemple (din domeniul fiziologiei, biologiei, chimiei, fizicii etc.), care fundamentează concepţia lui ştiinţifică materialistă asupra vieţii psihice. Lupta lui Şt. Michăilescu se îndreaptă, după cum afirmă el însuşi, împotriva „surogatelor de natură ipotetică sau metafizică ce umbli să treacă drept chintesenţă de fapte ştiinţifice“ 4. Deşi se declară po­ zitivist, Michăilescu nu încearcă niciodată să concilieze materialismul cu idealismul sau să se situeze în afara şi deasupra luptei dintre aceste două curente principale ale filozofiei, cum pretinde a face pozitivismul. Şt. C. Michăilescu se situează întotdeauna pe poziţii Ierni materialiste, împotriva oricărei forme de manifestare a idealismului. El nu admite existenţa, în afară de materie, a vreunei alte substanţe, de altă natura. Combătînd concepţiile spiritualiste care consideră fenomenele psihice ca un produs al unei forţe imateriale, Michăilescu rezolvă de pe po­ ziţiile materialismului problema raportului dintre psihic şi materie, arâtînd că sufletul nu e decît o proprietate a materiei superior organizate, o proprietate dobîndită în cursul evoluţiei, prin perfecţionarea structurii sistemului nervos. 1 Ş t. C. M i c h ă i l e s c u , Pagini filozofice alese, cu un studiu introductiv de S. Ghiţă, Edit. Academiei, 1955, p. 73—74, 2 Ibidem, p. 97. 3 Ibidem, p. IOC. 4 Ibidem, p. 159.

126

Adept al darwinismului, Michăilescu exiplică dezvoltarea vieţii ca re­ zultat al procesului de evoluţie de la forme inferioare, simple, la forme superioare, mai complexe. Aceasta are loc sub influenţa mediului, că­ reia Michăilescu îi acordă o însemnătate deosebită. El socoteşte că „însuşirile dobîndite în timpul vieţii, în decursul procesului de adap­ tare la condiţiile variabile ale mediului, se transmit pe cale ereditara, făcînd posibilă o neîntreruptă perfecţionare a funcţiei de relaţie“ 1, a mijloacelor de reglare a raporturilor organismului cu lumea înconju­ rătoare. Psihicul e forma cea mai înaltă de adaptare la mediu. El constituie o funcţie supusă la rîndul ei legilor evoluţiei, dezvoltîndu-se „de la simple reacţiuni, a celulei iritate, pînă la actul cel mai meşteşugit al voinţei“. Dezvoltarea proceselor psihice are loc în raport cu inte­ grarea crescîndă a sistemului nervos, eu dezvoltarea iui ca masă şi per­ fecţionarea sa ca structură. Astfel încît, psihicul nu e „o creaţiune ce apare deodată în toată uimitoarea lui perfecţiune... în cutare punct al traiectoriei dinamobiologice ; nu o statuă ce, s-a turnat în cutare mo­ ment al mersului progresiv al vieţii şi care s-a închegat într-o clipă în tiparul ei desăvîrşit. Intelectul e o putere evolutivă cu adăugiri încete şi migăloase care se întrupează, se conservă în mod potenţial şi se desăvîrşeşte treptat în substratul material al sistemului nervos“ â. Procesele psihice reprezintă reflectarea lumii reale pe baza proprie­ tăţilor pe care le au „elementele istologice ale cerebrului de a fenomenaliza energia cosmică, transformînd-o în atîtea diverse arătări su­ biective...“ Subiectivitatea fiind o transformare dinamică, ea „nu con­ stituie un fenomen metafizic“ ; aşa cum nici faptul că energia cinetică a lumii „întîlnind pieliţa de colodiu nitroargintată“ nu se transformă într-o imagine alcătuită din linii şi umbre, deoarece „energia cosmică întîlneşte aci o materie chimiceşte sensibilă“ 123. Lumea e cunoscută prin intermediul simţurilor, care, cu toate că sînt mărginite atît ca număr oft şi ca posibilităţi, permit o cunoaştere adec­ vată a realităţii şi o adaptare superioară la condiţiile acesteia. La organele de simţ, în celulele lor receptoare are loc „prima trans­ formare a puterilor vii ale lumii externe într-o energie organică sui generis, ce se poate numi vibraţiune nervoasă sau influx nervos“ 4. Apariţia fenomenelor psihice e condiţionată de excitaţia externă şi de starea de reactivitate a sistemului nervos, arată Şt. C. Michăilescu. Orice act psihic conştient are trei faze. Prima constă în transmiterea excitaţiei, indiferent de provenienţa ei, pînă la scoarţa cerebrală. 1 2 3 4

Ibidem, /Indem, Ibidem, Ibidem,

p. p. p. p.

171. 168—169. 185, 194. 186.

127

Aceasta e urmată de prelucrarea, de transformarea ei într-o formă de energie specifică, prin ceea ce numeşte Michăilescu „fenomenalizare internă“, care pregăteşte şi dă naştere acţiunii externe. Dar nu toate acţiunile lumii externe dau naştere unei stări de con­ ştiinţă. Acest lucru este datorat, de obicei, faptului că intensitatea lor nu atinge gradul necesar pentru a provoca reacţia celulară. Acest fe­ nomen se mai poate produce însă şi atunci cînd reactivitatea normală a celulelor nervoase e, din anumite motive, scăzută. Mecanismul acestui din urmă fenomen, pe care I. P, Pavlov îl va explica prin procesul de inducţie nervoasă, nu poate să-l întrevadă însă Michăilescu. Cunoaşterea lumii externe îşi are izvorul în simţuri, dar ea nu se opreşte aici. „Percepţiunea, în creierii superiori şi normali, nu rămîne numai în locul unde a scăpărat, ci, prin firele comisurale ce leagă polurile celulelor, este dinamiceşte transmisă celulelor lobilor anteriori sau frontali, unde se petrece acum o analiză (subi. ns. — M. B.) sau mai bine zis o destrămare a pereepţîunii sincretice în elementele ei alcătuitoare, creînd acum de la noi, pr opr io motu, icoane abstracte şi generale pe care le numim idei“ 1. Toate procesele psihice, începând cu senzaţia şi terminînd ou gîndirea şi voinţa, constituie rezultatul funcţionării mecanismelor de complexi­ tate crescîndă ale substanţei nervoase. Aceste mecanisme ale scoarţei cerebrale se conservă şi sînt chiar apte de perfecţionare, numai atîta vreme cît isînt exersate prin funcţionare. Din momentul în care funcţia acestora ou mai e solicitată, substratul lor material, zonele respective din scoarţă se atrofiază. Pornind de la aceste principii, Şt. C. Michăilescu formulează idei in­ teresante în legătură cu unele aspecte psihologice ale procesului instructiv-educativ -— îndeosebi în lucrarea sa Încercări critice asupra învăţămîntului nostru primar, publicată în 1888. El propune întrebuinţarea în procesul de înviţămînt a unor metode care să stimuleze gîndirea ele­ vilor. Obiectele de studiu trebuie să fie „nişte aparate de gimnastică spirituală“ — spune Michăilescu — învăţătura trebuie „să îmboldească jocul celulelor nervoase, să mărească amplitudinea lor de vibraţie, să stimuleze şi să întărească funcţiile reflexive şi morale ale masei noastre cerebrale“ 12. El arată că acest lucru este necesar deoarece potrivit le­ gilor fiziologice, creierul îşi măreşte volumul şi îşi „înobilează" struc­ tura, în raport cu exersarea metodică a funcţiilor sale. Invăţămîntul nu trebuie să se adreseze memoriei mecanice, ci memo­ riei logice, „memoriei raţiunii“, spune C. Michăilescu. Altfel, şcolarul 1 Ibidem, p. 176. 2 Idem, Încercări critice asupra invăţămîntului nostru primar, Bucureşti. 1888, p. 67.

128

nu poate să se mişte „liber“ în reţeaua lui de cunoştinţe“. Cunoştinţele trebuie să fie „raţional expuse, ca una să cheme pe cealaltă“ 1. Şcoala nu trebuie să facă din şcolari nişte „automaţi recita tivi“ care, la apăsarea unui resort, să debiteze paragrafele din cărţi. Ei nu tre­ buie să aibă „mintea încărcată de termeni tehnici şi de fraze gîndite de alţii, de reguli inconscii şi înghesuite prin forţa tîmpelnică a repetării, ci oameni cu jocul liber şi sprinten al spiritului, cu spontaneitatea şi personalitatea lor de cugetări“ 12. în cazul învăţăturii mecanice, „focul e mereu împrumutat de la vecini, spune Michăilescu, iar pe vatra proprie a şcolarului, nici o scînteie, căci el a rămas străin de învăţătura ce i s-a impus“ 3. Şt. Michăilescu socoteşte că metoda care dă rezultatele cele mai bune în dezvoltarea intelectuală a şcolarului este metoda socratică sau eu­ ristică, cea a conversaţiei. Cu ajutorul acesteia, învăţătorul îl „îmbie treptat pe şcolar să cugete, să lege ideile, să scoată adevăruri din ob­ servaţiile lui proprii, să ghicească ce-i nou din ceea ce a văzut şi ştie, să ajungă singur la reguli din exemple şi lucrări, să trăiască, în fine, clin viaţa lui intelectuală, condus şi susţinut cu artă în toate aceste încercări. Numai aşa şcolarul dobîndeşte vioiciune de spirit, iniţiativă intelectuală şi încredere în sine, soliditate în cunoştinţe, promptitudine şi sîrguinţă în aplieaţiunea lor. Numai aşa şcoala creează un om în loc de a construi o păpuşă cu resorturi şi artificii, servind mimai cît timp mecanismul e lingă ea ca s-o facă să mişte. O învăţătură ce nu se în­ temeiază pe dezvoltarea mintală şi pe încredinţări subiective, este o dresare de spectacol, cum zice La Mettrie, e o pregătire trecătoare pentru reprezentaţii de examen cum din nenorocire e adesea la noi“ 4. Prin învăţămîntul dogmatic, declamativ, care se adresează în primul rînd memoriei mecanice, „noi lucrăm împotriva naturii organice a in­ telectului şi-l nimicim, în loc de a-i înviora cea mai înaltă facul­ tate — raţiunea“ 5. Şt. C. Michăilescu arata avantajele însuşirii conştiente a cunoştinţelor, spre deosebire de învăţarea prin repetări mecanice numeroase. învăţătorul trebuie să aibă grijă ca vorbele pe care le învaţă copilul să nu rămînă goale de conţinut, ci să trezească de fiecare dată în mintea acestuia o imagine, o idee. Cuvântul trebuie să aibă „un echivalent de reprezentare“, scrie Michăilescu, să conţină „o idee, o imagine genera­ 1 Ibidem, p. 68. 2 Ibidem, p. 78. 3 lindem. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. 79.

129

lizată prin abstracţiune“, iar „sub această elaboraţiune subiectivă, trebuie să se afle elementul sensibil al obiectivitătii“. Altfel, cuvîntul e „o mo­ nedă calpă pe lingă o monedă adevărată“ b Intuiţia, experienţa, este cea care dă valoare cuvintelor. învăţămîntu'l intuitiv trebuie orientat în sensul distingerii esenţialului de neesenţial. Michăilescu arată că faptul cel mai important pentru gîndire nu e atît „obişnuinţa de a examina un lucru pe toate feţele lui, cit de a şti să ne fixăm privirea asupra unei însuşiri decisive“ 123, a însuşirii esenţiale. Şt. Michăilescu arată că învăţamîntul trebuie să fie intuitiv, gradat şi conştient. „O intuiţiune gradată, ridicîndu-se de la lucrurile cele mai simple pînă la fiinţe clin ce în ce mai complexe, cu îndatorirea pusă copilului de a spune ce vede, ce simte, ce observă, ou ajutorarea de a formula în urmă rezultatul experienţei sale, aceasta e prima cale logică şi naturală, a formării noastre sufleteşti“ :i. învăţătorul trebuie să con­ tribuie, în decursul studiului diferitelor materii, la „dezvoltarea trep­ tată, naturală şi armonică“ a diverselor însuşiri psihice ale copilului. El trebuie să dezvolte spiritul de observaţie şi inteligenţa, să întărească memoria şi imaginaţia, să dea o orientare morală voinţei copilului, „în clasele începătoare, spune Şt. Michăilescu, se impune cu deosebire urmărirea acestor multiple şi dificile rezultate psihologice, după cum la vlăstar îşi încordează grădinarul ştiinţa ca să dea mai tîrziu pomului şi roadelor forma ce şi-o propune“ 4. învăţătorul nu trebuie să ceară elevilor să înveţe pe dinafară cele expuse de el, ci „să înveţe ştiinţa“, o dată cu aceştia, „să reproducă oare­ cum geneza ei“ — spune Michăilescu 5. în felul acesta răspunsurile vor apărea în mod logic şi vor contribui atît la dezvoltarea intelectuală a elevilor, cît şi la memorarea temeinică a cunoştinţelor. Cartea lui Şt. C. Michăilescu, Lecţiuni de artirnelică pentru clasele primare, care, după părerea noastră, poate fi cercetată cu interes şi astăzi, cuprinde unele indicaţii preţioase în legătură cu dezvoltarea pri­ melor noţiuni matematice la copiii din clasa întîi. Spre deosebire de celelalte manuale de aritmetică din vremea aceea, manualul lui Şt. C. Michăilescu subliniază necesitatea de a se porni, şi în studiul matematicii, de la concret la abstract. „Această cărticică este astfel întocmită în cît opreşte pe copii de la nenorocita deprindere de a învăţa numai pe de rost şi î.ntr-un mod tîmpdnic pînă şi cunoştinţele care se 1 Ibidem , p. 2 Ibidem , p. 3 Ibid em , p. 4 Ibidem , p. 5 Ibidem , p.

130

68. 67, 68. 67. 79.

raportează direct la pricepere şi a căror acţiune pedagogică trebuie să ascută şi să dezvolte această facultate“ h în studiul aritmeticii trebuie să se pornească de la operaţiile cu obiecte, la cele cu numere concrete şi apoi la cele cu numere abstracte. Scopul aritmeticii fiind însă de a-i familiariza pe copii cu operaţiile abstracte. Şt. Michailescu recomandă sa nu se facă „abuz de intuiţie“ -, aceasta fiind în studiul matematicii numai un mijloc şi nu tm scop în sine. Bazîndu-se pe datele psihologiei, Şt. Michailescu recomandă varie­ rea ocupaţiilor în clasă şi alternarea obiectelor de studiu în programul şcolar, aşa îneît să fie solicitată activitatea unor celule nervoase şi a unor regiuni diferite din scoarţa cerebrali. în felul acesta se înlătură oboseala, distragerea şi plictiseala. Şt. Michailescu concepe organismul ca o unitate în care părţile sîirt interdependente : „Cerebral are pretutindeni răsunetul puterii sale impulsive, fie direct, fie pe căi cotite, dar şi organismul îi trimite ecoul stării în care se afla şi-l influenţează mai mult sau mai puţin profund“ ®. Michailescu subliniază faptul ca în această unitate organică, funcţia de reglare şi coordonare c deţinută de sistemul nervos, care este „propulsorul şi regulatorul tuturor ienomenelor vitale, el ţine şi boldul şi frînele mecanismului animal“ 4. încă într-o lucrare mai veche — Filozofia cerebrala ne poa te da o psihologie, scrisa în 1872, cu scopul de a dezvălui abaterile idealiste ale doctorului A. Sutzu în explicarea fenomenelor psihice — Michai­ lescu scosese în evidenţa ideea unităţii organismului, căreia îi adăugase şi pe cea a unităţii celor două trepte ale cunoaşterii : senzoriala şi logica. El scria : „viaţă, mediu, simţire şi cugetare coexista, se presupun şi se prescriu rnutuaknente“ s. Pentru Michailescu, procesul cunoaşterii lumii materiale nu poate avea loc decît prin acţiunea acesteia asupra organelor noastre de simţ. Fără datele obţinute în procesul percepţiei realităţii obiective şi fără prezentările păstrate în memorie n-am putea ajunge la formele supe­ rioare de gîndire, la noţiuni, judecaţi şi raţionamente. Cunoaşterea senzoriala, deşi e o treaptă necesară în procesul gnoseo­ logic, este insuficientă pentru cunoaşterea profunda a esenţei realităţii, ea reprezintă numai începutul acestui proces, şi în activitatea omului ea nu poate fi desprinsă de funcţia gândirii, care o călăuzeşte şi o12345 1 Idem, Lecţ'mni de aritmetică pentru clasele primare, partea I : Şcoala de calcul elementar, Ed. VII, 1890, p. 6. 2 Ibidem, p, 3. 3 Idem, Opere filozofice alese. Editura Academiei, 1955, p, 158. 4 Ibidem, p. 158. 5 Ibidem, p. 73.

131

controlează permanent. Această interdependenţa dintre senzorial şi logic contribuie la cunoaşterea profundă a realităţii. Menţinîndu-se pe poziţiile materialismului premarxist, Michăilescu socoteşte practica, experienţa, numai ca un izvor al cunoaşterii, nu şi ca un criteriu de verificare a veracităţii cunoştinţelor. Prin experienţă el înţelege experienţa senzorială şi nu practica social-istorică, de pro­ ducţie a bunurilor materiale. Cea mai mare parte a operelor filozofice ale lui Ştefan Michăilescu e consacrata combaterii agnosticismului. Lucrarea sa, I n t r o d u c e r e l a p s i h o f i z i c a L a apărut cu prilejul traducerii în limba româna de către Ti tu Maiorescu, a celebrului discurs D e s p r e l i m i t e l e c u n o a ş t e r i i n a t u r i i , ţinut în 1870 de filozoful Emile Du Bois-Reymond“ 12. în discursul său, E. Du Bois-Reymond tăgăduieşte posibilitatea cu­ noaşterii esenţei realităţii. Eli socoteşte că procesele psihice nu pot fi înţelese ca rezultîncl din activitatea sistemului nervos. Consideră ca această piedică în calea cunoaşterii nu va putea fi învinsă niciodată. Fenomenele psihice nu au acea succesiune, acea dependenţă matematică, pe care o au celelalte fenomene ale naturii şi de aceea ele ies de sub stăpînirea legii cauzalităţii. Faptul că fenomenele psihice ies în afara „cauzalităţii“ şi că nu se supun legii conservării energiei — spune Du Bois-Reymond, răpeşte ştiinţei orice speranţă de a le putea cunoaşte vreodată : i g n o r a b i m u s ! Prin formula sa sceptică — i g n o r a m u s e t i g n o r a b i m u s , E. Du BoisReymond deschide calea pentru introducerea fideismului în ştiinţele naturii. El susţine că, datorită faptului că întreaga energie a creierului se con­ sumă în activităţi exclusiv organice, fenomenele psihice nu au un co­ respondent material, şi neavînd deci raţiune suficientă, nu se supun legii cauzalităţii universale. Omul cu activităţile lui pur fiziologice, „omul adormit fără vis“, poate fi înţeles eu uşurinţă, dar el devine un mister de nepătruns o dată cu deşteptarea vieţii sale psihice, chiar de la „cea dintâi imagine ce-î licăreşte în vis“ 3. Fenomenele fiziologice din creier şi cele psihice sînt, după E. Du BoisReymond, serii de fenomene paralele („unele lingă altele“), între care există o corespondenţă şi o armonie ca î-ntre două ceasornice potrivite 1 După cum rezultă dintr~o scrisoare a lui Şt. C. Michăilescu către T. Maiorescu, datată 19 ianuarie 1892, B.A.R.S.R. — S 82 (3) XV, „Introducerea la psihoiizică“ era destinată să apară sub forma unui articol în „Convorbiri literare" ; luînd însă „proporţia unei cărticele“, autorul se hotărăşte s-o publice în volum. 2 E, Du B o i s - R e y m o n d , Despre limitele cunoaşterii naturii, în „Convorbiri literare", 1891, p. 640. 3 Ş t. C. M i c h ă i 1 e s c u. op. cit., p . 185.

132

la secundă — cum spune Leibniz. Aceste serii de fenomene nu se unesc însă niciodată. Michăilescu socoteşte ca de neconceput ideea paralelismului între fizio­ logie şi psihologie. „O asemenea ipoteză — scrie Michăilescu — de simplu parallelism, mai putea sa treacă în timpul lui Molière, cînd doc­ torii săi ziceau că o p i u m t a c i t d o r m i t e , q u i a e s t in M o virtus s o p o r o t i v a , dar azi v i r t u s s o p o r o t i v a e un act materialiceşte explicat şi en titele şi epifenomenele n-au ce mai căuta în mintea omenirii actuale“ L Combătînd idealismul lui Emile Du Bois-Reymond, care căuta să scoată fenomenele psihice în afara cauzalităţii, declarîndu-le incognos­ cibile, precum şi concepţia dualistă a psihologiei oficiale, Ştefan Michăilescu demonstrează dubla dependenţă a fenomenelor psihice şi a con­ ştiinţei, pe de o parte de activitatea creierului, care constituie baza sa materiala, iar pe de alta, de existenţa obiectiva, care determină activi­ tatea psihică şi îi dă conţinut. Dacă, în adevăr, fenomenele psihice n-ar fi dependente de activitatea creierului, consumul de substanţe din substanţa cerebrală ar trebui să rămînă constant, indiferent de gradul de intensitate a activităţii psihice. Or, ştiinţa dovedeşte că lucrurile nu stau astfel. „Toate cercetările — scrie Şt. Michăilescu — deşi în adevăr încă incomplete, pînă în momentul prezinte, asupra fenomenalităţii chimice a funcţiunilor cere­ brale, ne conduc totuşi a conchide în teză filozofică, limpede de orice îndoială, că activitatea psihică a creierului este în legătură constantă cu consumaţiunea ţesutului său. Creierul este dar un organ ce intră în legea generală a fenomenalităţii biologice, şi nu e deci funcţiune sau manifestare dinamică fără echivalent de transformări moleculare şi ato­ mice, ori încotro vom îndrepta investigaţiunile noastre. Şi aci se vede acum în mod pipăit, netemeinicia şi chiar imposibilitatea teoriei d-lui Du Bois-Reymond ;şi a întregii şcoli grupate împrejurul misticismului sceptic, închis în celebrele cuvinte i g n o r a m u s — i g n o r a b i m u s “ 2. Afirmarea independenţei psihicului de sistemul nervos implică şi pe aceea a independenţei conştiinţei de lumea exterioară, căci contactul nostru cu aceasta se face prin organele de simţ (organele terminale ale sistemului nervos), care transmit starea lor de excitaţie, prin intermediul fibrelor nervoase la creier. Stările noastre psihice însă, se schimbă în funcţie de caracterul reali­ tăţii reflectate. Rupind complet legătura dintre existenţă şi conştiinţă, aceasta din urmă dispare. Sau dacă o concepem ca o existenţă independentă de lumea exterioară, dinamismul ei nu ar mai avea explicaţia cauzală, şi atunci psihicul1 1 Ibidem. s Ibidem, p. 194—193,

133

nostru ar trebui conceput ca un sistem absolut static, ceea ce nu cores­ punde datelor experienţei noastre nemijlocite. Folosind datele obţinute de psihofizică, Michăilescu dovedeşte că prin­ cipiul transformării şi conservării energiei se aplică şi la fenomenele psihice, deoarece — arată el —, după Fechner, între intensitatea excita­ ţiei şi a senzaţiei căreia îi dă naştere, există un raport constant, sen­ zaţia fiind direct proporţională cu logaritmul excitaţiei. Legea lui Fechner „în esenţă... ne arată în ce proporţie se transformă energia cosmică în act psihic conştient“ b Fără a confunda psihicul cu baza sa materială, Michăilescu nu subli­ niază însă — aşa cum face Conta de pildă — aspectul ideal, imate­ rial al fenomenelor psihice — ca oglindiri subiective ale realităţii obiective în mintea omului. Aceasta e o consecinţă a faptului că atacu­ rile sale au fost îndreptate împotriva idealismului şi agnosticismului anumitor concepţii (Spencer, Du Bois-Reymond) şi nu împotriva ma­ terialismului vulgar şi a materialismului mecanicist, căruia i-a rămas în mare măsură şi el tributar. Ştefan Michăilescu a avut marele merit de a fi ştiut să descopere îh spatele eşafodajului de date şi tehnici experimentale, concepţiile idealiste, dualiste şi agnostice promovate de psihologia de catedră sub influenţa lui Wundt şi a elevilor săi şi să le combată. Lucrările lui Şt, Michăilescu, şi îndeosebi Introducere la psihofizică, reprezintă o contribuţie însemnată la apărarea bazelor ştiinţifice ale psihologiei, prin rezolvarea monist-materialistă a problemei psihofizice, prin introducerea ideii determinismului în domeniul vieţii psihice şi prin lupta neîmpăcată pentru înlăturarea idealismului şi agnosticismului din psihologie. 2.6. EVOLUŢIA LUI C. LEONARDESCU SPRE O CONCEPŢIE MATERIALISTĂ ÎN PSIHOLOGIE

Sub influenţa puternicei dezvoltări a ştiinţelor naturii în a doua jumă­ tate a secolului al XIX-lea, chiar şi unii dintre filozofii idealişti sînt nevoiţi să-şi revizuiască vechile concepţii în problemele psihologiei. Atunci cînd rădăcinile idealismului lor sînt numai de ordin gnoseologic, mînaţi de fapte, ei se apropie şi uneori chiar se situează ferm pe pozi­ ţiile materialismului. Acesta este cazul lui Constantin Lconardescu, profesor de filozofie la Universitatea din Iaşi şi colaborator al „Convorbirilor literare“, autor1 1 Ibidem, p, 175.

134

al unui manual de psihologie Psihologia experimentală, 1878 — de orientare idealistă (dualist în rezolvarea problemei raportului dintre psihic şi materie, apriorist în problemele cunoaşterii etc.). în anul 1892 Leonardescu scrie o nouă carte de psihologie, „cu totul deosebită“ 1 de cea publicată în 1878, după cum notează însuşi autorul. Aceasta are titlul Principii de psihologie şi subtitlul „încercare de a da o formă sistematică rezultatelor noilor cercetări şi experienţe psiho­ logice“. „Psihologia — scrie Leonardescu — în această din urmă jumătate a secolului nostru, desfăcîndu-se de metafizică pentru a se uni cu ştiinţa, nu poate să mai fie însufleţită de ideile vechi ; părăsind calea trecutului, ea trebuie să se înfăţişeze sub o formă nouă, determinată de materialul adunat de ştiinţele de observare şi experienţă ; bazată numai pe faptele pozitive, această ştiinţă trebuie să se alimenteze cu chestiuni noi care îi schimbă cu desăvîrşire aspectul“ Ultimele decenii ale veacului al XIX-lea constituie — după cum am mai arătat — perioada emancipării psihologiei de filozofie, perioada începuturilor ei de dezvoltare ca ştiinţă. Acum încep să apară periodice de specialitate, încep să se înfiinţeze laboratoare de cercetări şi să se organizeze congrese internaţionale. Acestea toate sînt lucruri de care trebuie să se ţină seama în analiza lucrărilor unui psiholog care a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea în epoca respectivă. In lumina acestor fapte, deosebirile dintre cele două lucrări de psihologie ale lui Leonardescu — cea din 1878 şi: cea din 1892 — devin mai uşor explicabile. Autorul mărturiseşte în prefaţă că, în alcătuirea acestei cărţi, s-a călăuzit după principiile psihofizicii care a introdus în psihologie ideea măsurării şi experimentele exacte de laborator, şi după principiul evo­ luţiei aplicat la viaţa psihică. Leonardescu dovedeşte o bogată informaţie, fiind la curent cu toate lucrările mai importante de psihologie şi fiziologie ce apăruseră în pe­ rioada respectivă. Printre autorii mai des citaţi sînt : Secenov, Richet, Maudsley, Ribot, Bain, Wundt, Spencer, Prayer, Paulhan, Binet. Alături de lucrări ca „Fiziologia spiritului“ a lui Maudsley — pe care Leonardescu o citise în traducerea franceză a lui A. Herzen, din 1879 — ca „Simţurile şi inteligenţa“ a lui Al. Bain (1855) — cunoscută probabil în traducerea franceză a lui M. E. Cazelles, 1874 — sau ca „Activitatea mentală“ a lui Paulhan (1889) — cunoaşterea operelor lui Secenov, „Re­ flexele creierului“ şi „Cine şi cum trebuie să prelucreze psihologia“, apă­ rute în limba franceză în volum sub titlul „Studii psihologice“ (1884),12 1 C. L e o n a r d e s c u , Principii de psihologie, Bucureşti, 1892, p. 2. 2 Ibidem , p. 1.

par să fi jucat un rol important în schimbarea concepţiei lui Leonardescu. Idei şi exemple ale acestora sânt deseori citate în Principii de psihologie. C. Leonardescu se situează pe poziţiile monismului 'materialist în rezol­ varea problemei raportului dintre viaţa psihică şi materie. Sufletul nu este o substanţă deosebită de corp *, ci o însuşire, un produs al materiei. Leonardescu formulează ca pe un punct de vedere propriu, ideea unităţii organismului. El arată că viaţa psihică fiind „expresiunea relaţiunii în­ tregului organism cu lumea dinafară“ 2, nu este un produs sau o funcţie exclusivă a unei anumite părţi a sistemului nervos, ci a acestuia ca întreg. „Sufletul nu poate fi condiţionat de o anumită parte a corpului, dar de unitatea tuturor părţilor sale“. In această unitate organică, partea superioară a sistemului nervos, creierul, joacă un rol de „condensator al tuturor energiilor elementelor anatomice“ 123. Datele ştiinţei dovedesc —■spune Leonardescu — că sufletul nu e decît un- rezultat al „ciocnirii noastre cu lumea“ şi nu un produs supranatural, aşa cum a fost conceput de fantezia oamenilor. El „nu poate fi cauza noastră, ori a lumii“, ci „rezultatul... raporturilor faptelor interne (fizio­ lo gic e) cu faptele externe (fizicochimice). Natura formînd corpul, din contactul lui cu lumea se formează sufletul ; oglinda sau expresiunea acestui raport“ 45. în alt loc, autorul revine asupra acestei ultime idei şi afirmă : „Baza prin urmare a vieţii sufleteşti sînt excitaţiile nervoase produse de lucrurile de care este încongiurat individul. Din aceste exci­ taţii derivă atît activitatea senzorio-motrice, -cît şi activitatea ideo-motrice, manifestată prin fenomene din ce în ce mai complexe care se produc prin coordinări ierarhice succesive" 3. Leonardescu defineşte psihologia ca „ştiinţa faptelor psihice sau a stărilor vieţii de relaţiune şi a raporturilor dintre aceste stări“ — o ştiinţă care nu se opreşte la observarea, descrierea şi clasificarea acestor stări, cum făcea psihologia descriptivă, ci încearcă -să explice apariţia, succesiunea şi existenţa lor pe baza datelor obţinute prin metoda expe­ rimentală inductivă, întemeiată pe observarea externă sau obiectivă şi ajutată sau „luminată" de observarea internă, subiectivă. Scopul principal al psihologiei este „de a ne face sa vedem cum din lupta vieţii animalice naşte viaţa sufletească conştientă şi de a ne explica 1 2 3 4 5

136

Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem,

p. p. p. p. p.

9. 17. 4 , v e z i şi p . 51. 10. 32.

legile >de dezvoltare ale conştiinţei...“ 1. Viaţa psihică — precizează Leonardescu în altă parte — „este viaţă de relaţiune“ 123. încercînd să delimiteze obiectul psihologiei de cel al fiziologiei, Leo­ nardescu arată că fenomenele psihice, reprezentînd „forma cea mai înaltă a activităţii, termenii din urma ai evoluţiei vieţii“ s, sînt nişte procese foarte complicate care apar în unitate cu procese fiziologice, între care e greu de stabilit graniţa. El arată totuşi că, spre deosebire de fiziologie care se ocupă de activitatea vegetativă a organismului, de funcţiile de nutriţie, de procese automate, inconştiente, psihologia nu se ocupă decît cu viaţa de relaţie care, în decursul dezvoltării, a devenit conştientă şi a făcut posibilă coordonarea din c e în ce mai perfectă a activităţii de adaptare la condiţiile de existenţă. Obiectul psihologiei îl formează deci conştiinţa umană, toate funcţiunile care „sînt sau p o t d e ve n i conştiente“ 45. Elementele primare ale oricărei activităţi psihice sînt : excitaţia externă, mişcarea reflexă şi senzaţia corespunzătoare. Acestea „combinîndu-se în diferite moduri după tendinţele activităţii mentale moştenite, se naşte lumea nemărginită a fenomenelor psihice“ ®. Orice stare psihică — spune Leonardescu, reluînd direct sau prin inter­ mediul lui Secenov, o idee a lui Bain •— „se exprimă printr-un act“. Re­ flexele sînt actele cele mai simple din care se dezvoltă, prin evoluţie şi diferenţiere, formele cele mai complexe de activitate psihică. Leonardescu distinge patru feluri de reflexe : 1. Reflexele simple care sînt nişte mişcări involuntare, determinate de excitaţiile nervoase transmise prin nervii senzitivi periferici la centrii nervoşi ai măduvei spinării, fără intervenţia creierului şi a conştiinţei. Intensitatea lor e în funcţie numai de intensitatea excitanţilor. 2. Reflexele complexe sau cerebrale, spre deosebire de cele simple, presupun o elaborare centrală, o apreciere asupra calităţii excitanţilor, a semnificaţiei lor. Aceste reflexe — care nu sînt de fapt altceva decît „reflexele psihice“ ale lui Richet, de la care de altfel Leonardescu îm­ prumută şi exemplele — stau la baza celor mai complexe fenomene ale vieţii sufleteşti. Spre deosebire de reflexele simple, în care nu avem nici o cunoştinţă de calitatea stimulenţilor, în reflexele complexe sau cere­ brale excitaţiile provocate de diverşi stimuli din lumea înconjurătoare, ajungînd la creier, ne dau unele cunoştinţe în legătură cu calitatea lor. Aceste cunoştinţe apar prin „asocierea senzaţiilor păstrate din experienţa anterioară“ 6. 1 2 3 4 5 6

Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem,

p. p. p. p. p. p.

12. 15. 12. 14. 31. 58.

137

3. Prin termenul de reflexe psihice Leonardescu denumeşte instinctele. Acestea se deosebesc de reflexele simple prin complexitatea lor, iar de cele cerebrale prin faptul că sînt rezultatul experienţei speciei şi sînt dobîndite de aceasta în lupta pentru existenţă, fin unele cazuri foloseşte denumirea de reflexe psihice şi în sensul dat de Richet.) 4. Prin reflexele de individualitate psihica, Leonardescu înţelege deprin­ derile şi obişnuinţele, reflexele dobîndite prin educaţie, care datorită desei lor repetări, încep să fie înfăptuite cu timpul „fără conştiinţă, întocmai cum se efectuează mişcările instinctive“ b Senzaţiile sînt — după Leonardescu — fenomene ce coincid cu miş­ cările reflexe. „Excitaţiile simţurilor, producînd reflexele psihice, produc şi senzaţiile. Intr-adevăr, în urma unei excitaţii periferice putem observa şi o mărire de sensibilitate nu numai a simţurilor musculare, dar şi a celorlalte simţuri“ 12. Sub influenţa lui Bain, Leonardescu acordă o atenţie deosebită simţului muscular, care are mare importanţă în procesul de cunoaştere. De asemenea, el scoate în evidenţă — citîndu-1 pe Urbantschitch şi pe Strümpell — rolul pe care-1 au influenţele exerci­ tate de lumea externă prin intermediul organelor de simţ, în menţinefea tonusului scoarţei cerebrale, în creşterea excitabilităţii acesteia. Orice senzaţie e provocată de acţiunea unor obiecte externe asupra organelor de simţ şi are la bază o modificare a ţesutului nervos. Senzaţia e determinată de doi factori : excitaţia externă şi rezistenţa internă a substanţei nervoase, care are un anumit grad de excitabilitate. Atît timp cît excitaţia nu are o anumită intensitate — fie că aceasta e prea mare, fie că e prea mică — senzaţia nu se produce. „Senzaţiile sînt expresiunea raporturilor dintre mişcările exterioare şi interne“ 3. Intre excitaţie şi senzaţie nu sînt numai raporturi cantitative, cum arată legea Weber—Fechner, ci şi raporturi calitative. întemeindu-se pe acest fapt, filozofii idealişti au încercat să scoată fenomenele psihice în afara legii cauzalităţii şi să dovedească imposibilitatea cunoaşterii lor. Leonardescu combate agnosticismul, arătînd că factorii subiectivi în percepţie nu ne pot împiedica să dobîndkn cunoştinţe adecvate despre lumea înconjurătoare. Structura organelor noastre de simţ este, de fapt, adaptată unei cît mai bune cunoaşteri a mediului înconjurător, fiind dobînbită în decursul exercitării funcţiei de relaţie. „Calitatea senzaţiei — scrie Leonardescu — trebuie căutată mai mult în lucruri deck în noi“. Prin permanenta confruntare a imaginilor cu lucrurile externe pe care le reflecta, noi percepem, ca unul singur, obiectul de la care primim două imagini în cei doi ochi, şi ne dăm seama de poziţia justă a obiec­ 1 Ibidem, p . 77. 2 Ibidem. 3 Ibidem , p . 103.

138

telor, deşi imaginile lor pe retină sînt răsturnate. „Pentru a şti dacă cali­ tatea senzaţiilor apreciată de noi corespunde cu calitatea lucrurilor şi cu felul mişcării din afară, trebuie necontenit să verificăm prin experienţă acest fapt“ '. Controlul prin alte simţuri, gândirea, şi mai ales practica socială, experienţa celorlalţi oameni, ne ajută să depăşim unele imperfec­ ţiuni ale organelor de simţ, să corectăm erorile lor şi să cunoaştem „ceea c e este nu numai pentru individ“ în cutare împrejurare, dar pentru toată lumea, în toate împrejurările şi în toate locurile“. Iar mai departe, Leonardescu arată că senzaţiile noastre nu pot să existe fără subiectul cunoscător, pe cită vreme lumea exterioară poate să existe independent de existenţa lui : „Dacă senzaţia nu poate exista fără mine, lumea, de­ sigur, va exista şi va continua de a exista şi fără mine“ 12. Ştiinţa îi ajută pe oameni să înlăture ceea ce este iluzoriu în cunoaştere, să deosebească esenţialul de neesenţial, esenţa de aparenţă, şi să cunoască în acelaşi mod lucrul în sine. „Ţinînd seama de legile fizice, fiziologice şi psihice, vom deosebi ceea ce există numai pentru noi, de ceea c e există în sine, de ceea ce va fi permanent, durabil. Dacă omul n-a putut să-şi reprezinte pămîntul şi mişcarea (ceea ce există în sine), aceasta provine din cauza ignoranţei1probelor mişcării acestei planete“ 3. Prin asocierea senzaţiilor, care corespunde modului în care sînt com­ binate însuşirile obiectului respectiv din lumea externă, ia naştere per­ cepţia. Asocierea, combinarea senzaţiilor în percepţie, are un caracter selectiv, ea constînd într-o „alegere“, care „nu depinde numai de exerci­ ţiile exterioare, dar de asemenea şi de experienţele noastre din trecui, de ideile noastre, care deşteaptă atenţiunea noastră“ 4. Percepţia depinde şi de starea de reactivitate a sistemului nervos, pe care Leonardescu o pune în legătură cu procesul de inhibiţie ce are loc în scoarţa cerebrală. El arată că datorită acestui fapt, nu toate excitaţiile organelor de simţ ajung pîna la „pragul conştiinţei“, că ele pot fi respinse, „pot fi gonite de puterea noastră centrală“, inhibiţia, atunci cînd scoarţa cerebrală e ocupată de alte activităţi importante. Starea aceasta de concentrare asupra unei anumite activităţi produce o modificare a „puterii de reacţiune, o inhibiţie“ 5 şi opreşte excitaţia de a-şi produce efectul obişnuit. Dînd exemplul — ce aminteşte de Secenov — al unei persoane care, antrenată într-o conversaţie interesantă, nu reacţionează la anumite exci­ taţii ce se exercită asupra sa, Leonardescu explică apoi că acest lucru e datorat faptului că „organul aperceptor (prin care subînţelege conştiinţa 1 i b i d e m , p. 107. - ! I n d e m , p. 1C6. :i l i n d e m , 4 I b i d e m , p. l i é . 5 I b i d e m , v e z i şi

p. 113 („puterea centrală“

„puterea de inhibiţiune“).

şi, respectiv, substratul său anatomo-fiziologic — M.B.) nu se găsea disponibil : era ocupat de ideile deja formate, pentru a te traduce în afară prin ajutorul nervilor mo tori într-tm limb agi u inteligibil, şi din cauza aceasta a oprit excitaţia de a-şi face efectul sau obişnuit“ L Date fiind aceste posibilităţi de modificare a reactivităţii 'sistemului nervos central, datorită fenomenelor de inducţie a proceselor de excitaţie şi inhibiţie la care se referă Leonardescu, percepţia poate fi mai mult sau mai puţin clară şi amănunţită, în funcţie de gradul de concentrare a atenţiei asupra obiectului său. Percepţia e un produs al colaborării strînse a organelor de simţ cu creierul, e un „fenomen -cerebro-senzorial“. Referindu-se la Binet, care în lucrarea sa „Psihologia raţionamentului“ (1886) vorbea despre anumite reflexe care rămîn lăuntrice şi nu se manifestă în afară prin mişcări — idee de altfel mai veche, pe care o întâlnim prima oară la Bain (1855) şi apoi la Secenov (1863) — Leonardescu socoteşte percepţia ca produsul unei energii nervoase care „se cheltuieşte înăuntru, combinînd senzaţiile produse de lumea din afară, în loc de a se manifesta în afară prin mişcări“ 123. Percepţia reprezintă unitatea subiectivului ,şi a obiecti­ vului, cuprinzînd în sine „interiorul“ şi „exteriorul“ ; ea — spune Leo­ nardescu — este „sinteza subiectului şi a obiectului“ şi presupune parti­ ciparea reprezentărilor anterioare şi a gîndirii. în problema reprezentărilor, Leonardescu formulează citeva idei inte­ resante, care dovedesc cunoştinţe avansate pentru vremea aceea în legă­ tură cu fiziologia activităţii nervoase superioare. Reprezentările au la bază — -spune el — proprietatea scoarţei cere­ brale de a păstra urmele tuturor excitaţiilor care au trecut prin ea, sub forma unei tendinţe a centrilor nervoşi de a le reproduce. Aceasta e dato­ rată faptului că „fiecare senzaţie într-adevăr, fiecare mişcare celulari care trece dintr-o c ir co mv olu ţi e cerebrală în alta lasă în urma ei o persistenţă de acţiune, o dispoziţie de a se r e p ro d u ce “ s, O tă diferenţa de la mate­ rialismul naiv al „întipăririlor“ lui Conta, la această concepţie dinamică, modernă, despre plasticitatea substanţei nervoase. Nu trebuie să uitam însă că aceasta corespunde unei perioade de aproape 20 de ani de pro­ gres al fiziologiei creierului, progres care în vremea lui Conta era abia la început. Reprezentările sînt reproduceri ale complexelor de senzaţii asociate în decursul percepţiilor anterioare. Aceste complexe — arată Leonardescu — pot fi redeşteptate din oricare din componentele sepa­ rate ale asociaţiilor. 1 2 3

140

Ibidem, p . 117. Ibidem, p , 12 7. Ibidem , p . 12 9,

Fără proprietatea ţesutului nervos de a înregistra excitaţiile şi de a reînvia urmele lor, reprezentările şi memoria — „prin care păstrăm, re­ p r o d u c e m şi recunoaştem diferitele stări din trecut ale vieţii noastre sufleteşti“ 1, n-ar fi posibile. De asemenea, n-ar fi posibile nici combi­ narea şi prelucrarea acestor reprezentări în procesul imaginaţiei, nici abstracţia şi generalizarea lor în gfndire. Combătînd apriorismul kantian, Leonardescu arată că reprezentările şi noţiunile de spaţiu — timp — cauzalitate s-au dezvoltat în mintea noastră, pe baza datelor senzoriale, în legătură eu întinderea, durata şi succesiunea fenomenelor. El arată că nu există nici un fel de idee înnăs­ cută şi că înnăscute sînt numai posibilităţile omului de a „concepe idei în urma experienţelor ce dobîndeşte în viaţă“ 2. Aceste posibilităţi sînt rodul evoluţiei şi al eredităţii. Principiul asociaţiei stă la baza întregii vieţi psihice, inclusiv a pro­ ceselor complicate ale gîndirii. Procesul asociaţiei ideilor — scrie Leonardescu — e un proces foarte complex, care „rezumă în sine procedările de asociaţii psihice de la primul moment al vieţii, şi corespunde cu asociaţiile ce se fac între stă­ rile fiziologice. Ele reprezintă legea universală psihologică, care îmbră­ ţişează întregul mecanism ai vieţii sufleteşti, care explică în sine coordo­ narea într-un mod ierarhic a stărilor conştiente şi inconştiente“ 34. Teoria lui Herbart despre asociaţia ideilor este socotită de Leonar­ descu drept incompletă. „Triumful ideilor în lupta lor nu depinde numai de calitatea lor reprezentativă, de conţinutul lor, dar şi de calitatea lor afectivă de care sînt însoţite, şi de raportul lor de voinţă“ *. în asociaţionismul lui C. Leonardescu ni se pare demnă de subliniat ideea „universalităţii“ mecanismului fiziologic al asociaţiei în viaţa psi­ hica. De asemenea trebuie remarcată ideea despre rolul afectivităţii, al trebuinţelor şi al voinţei în procesul de asociaţie. Spre deosebire de „ideaţia inconştientă“, prin care Leonardescu se pare ca înţelege procesul de asociere şi reproducere a reprezentărilor — şi chiar gîndirea concretă —, în ideaţia conştientă sau cugetare, prin care înţelege gîndirea abstractă, nu se mai rezumă la simpla reproducere şi com­ binare a reprezentărilor despre lucrurile particulare şi trece la analiza şi sinteza lor, la procesul de reflectare a „ceea ce este esenţial : raportu­ rile permanente şi constante ale lucrurilor“ 5. împotriva opiniei curente în psihologie, după care raţionamentul este rezultatul reproducerii şi asocierii noţiunilor şi judecăţilor noastre, 3 Ibidem, 2 Ibidem , 3 Ibidem, 4 Ibidem, 5 Ibidem ,

p. p. p. p. p.

172. 134. 136. 137. 183.

14 J

Leonardescu susţine că dimpotrivă, noţiunile sînt un rezultat al raţiona­ mentului şi anume, al raţionamentului inductiv, care porneşte de la par­ ticular la general. în ceea ce priveşte raţionamentul deductiv, Leonardescu arată că deoa­ rece acesta are la bază noţiunile şi judecăţile formate fn decursul expe­ rienţei anterioare prin inducţie, este un derivat al raţionamentului inductiv, care constituie „procedarea esenţială a ideaţiei conştiente“ L In supraestimarea valorii raţionamentului inductiv în dezavantajul celui deductiv, Leonardescu se întîlneşte cu Vasile Conta. Subliniind diferenţa calitativă dintre gîndirea concreta, elementara, sau „ideaţia inconştientă“ şi gîndirea abstractă sau „ideaţia conştientă“, Leonardescu atrage atenţia că acestea nu pot fi rupte una de alta. Raţio­ namentul care ne duce la formarea noţiunilor şi judecăţilor este condi­ ţionat de „ideaţia inconştientă“, care e „condiţionată la rîndul sau de modificările fiziologice ale ţesuturilor centrilor de ideaţie, precum şi de legile psihologice de asociaţie“ 12. Noţiunile şi judecăţile, ca rezultat al abstractizării şi generalizării, re­ prezintă formele cele mai înalte de reflectare a lumii obiective în creierul omului. Noţiunea -este indisolubil legata de formele cunoaşterii senzoriale. Fără acestea ea este lipsita de orice raţionament. Noţiunea, ideea, „nu vin de sus, dar de jos : de la lumea din afară în care trăim, de la expe­ rienţele ce facem în viaţă“ 34. Noţiunile constituie „forma cea mai înalta a activităţii psihice, ter­ menul cel din urmă al evoluţiei progresive, rezultatul în fine, al com­ binării atiîtor elemente inferioare : a'l reflexelor, senzaţiilor, percepţiilor şi reprezentărilor“ L Din acestea, prin analiză, sinteză, comparaţie, abstractizare şi generalizare se desprinde ceea ce este esenţial şi comun unui întreg grup de obiecte, şi astfel ia naştere noţiunea despre ele. Conceptele şi judecăţile noastre nu sînt „numai nişte combinări de ele­ mente ce ar reprezenta stările noastre din trecut, nişte asociaţii repro­ duse... dar nişte asociaţii pe care le consideram ca universale“ 5, „No­ ţiunea nu reprezintă în mintea noastră imaginea vie sau slăbită a unui lucru individual, care se prezintă cu caracterul şi calităţile sale proprii, ori a unui eveniment ce s-a întâmplat într-un moment dat ; ea reprezintă calităţile şi proprietăţile comune ale lucrurilor şi fiinţelor şi ceea ce este permanent. „Observând, de exemplu, de mai multe ori un fenomen apărînd în nişte împrejurări anume hotărî te, ma înalţ cu mintea la ideea unei legi 1 2 3 4 5

142

Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem,

p„ p. p. p. p.

184. 185, 134. 1.88. 183.

universale şi permanente, observînd mai multe individe de acelaşi fel, mă înalţ cu mintea la ideea speciei din care fac parte. Deşi nu pot observa în viitor şi peste tot locul, deşi nu pot observa toate fiinţele dintr-o specie, combinînd numai prezentările actuale şi alegând din ele numai ceea ce este comun şi durabil, mă înalţ cu mintea la ceea ce este universal“. ...„Rezultatul inducţiilor noastre, noţiunea, se bazează pe repetarea experienţelor, care se reproduc în mintea noastră cu ocazia experien­ ţelor noi“ L Judecăţile sînt produsul asociaţiilor dintre noţiuni, ele „depind de modul cum se asociază aceste concepte, faţă de ideile păstrate din 1rec ut ~. Procesele gîndirii se efectuează cu ajutorul cuvintelor, care sînt strîns legate de reflectarea generalizată a realităţii prin noţiuni, deoarece „cu­ getarea este unită cu vorba“, limba fiind „expresiunea cugetărilor noastre“ 3, Limba ajută la stabilirea unui raport între cuvinte, reprezentări şi realitate — spune Leonardescu. Apariţia unuia dintre termenii acestei asociaţii recheamă şi pe ceilalţi. Citind un exemplu al lui Secenov în legătură cu procesul ele însuşire a limbajului de către copil, Leonardescu ajunge la concluzia că articularea cuvintelor este rezultatul asocierii sen­ zaţiilor provocate de contracţiile muşchilor vocali cu senzaţiile auditive produse de cuvintele pronunţate de cei din jur. „Copilul văzând pentru prima oară un lucru, face mai întâi un gest, şi mai tiîrziu, când acţiunile reflexe ale organului vederii încep a se asocia cu muşchii limbii şi ai buzelor, scoate nişte sunete pe care 'le modifică cu încetul p-înă ce ajunge sa pronunţe sunetele obişnuite ce le aude necontenit pronunţîndu-se de persoanele de care este înconjurat. Articularea sunetelor din care se com­ pun cuvintele presupune neapărat o operaţie care constă în asocierea senzaţiilor provocate de contracţiile muşchilor vocali cu senzaţiile audi­ tive corespunzătoare cu cuvintele pronunţate de alţii“ 4. Leonardescu se declară împotriva teoriei convenţionalismului în for­ marea limbilor şi optează pentru ideea dezvoltării lor naturale. Limba se formează şi se dezvoltă în mod natural, în funcţie de influenţele ce se exercită asupra oamenilor, de modul de viaţă şi de ideile formate în decursul timpului. „Dacă limba scriitorilor noştri s-a modificat cu timpul, — scrie Leonardescu — nu ne aducem aminte ca Românii să se fi învoit pentru aceasta. Dacă, pe de altă parte, limbile variază de la*234 5 Ibidem,p. 189—190. 2 Ibidem, p. 186. 3 Ibidem, p. 193. 190. 4 Ibidem, p. 197,

143

popor la popor, aceasta variabilitate este naturală, iar nu convenţio­ nală. Limbile s-au născut unele din altele, intr-un mod natural, pe nesimţite şi fără intervenţiunea n o a s t r ă “ 1. Leonardescu socoteşte această interpretare ca foarte importantă, deoarece ea conduce la principiul unităţii limbilor şi stimulează studiul originii lor, deschizînd astfel largi posibilităţi de cercetare lingvisticii. Subliniind în mai multe rînduri ideea unităţii dintre limbă şi gîndire, C. Leonardescu scoate în evidenţă importanţa limbii în procesul de comu­ nicare a gîndirii, a cunoştinţelor, a experienţei şi a practicii sociale. El nu-şi dă seama însă de rolul excepţional pe care-1 joacă limba în însuşi procesul de dezvoltare a gîndirii. Or, se ştie că dezvoltarea formelor complexe ale gîndirii şi conştiinţei umane nu este posibilă fără ajutorul limbii. Procesul de abstractizare şi generalizare care duce la formarea noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor, nu poate fi conceput fără aju­ torul cuvintelor. Apariţia limbajului în decursul dezvoltării filogenetice marchează trecerea de la animal la om, trecerea de la o forma nouă de reglementare a relaţiilor organismului cu lumea înconjurătoare, prin comportamentul adaptativ conştient care presupune atitudinea activă de transformare a mediului în procesul muticii. Conştiinţa este forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii, speciile umană, „ultimul termen al dezvoltării“ — spune Leonardescu. Conştiinţa nu este „un fenomen întimplator, care se adaugă în cursul evoluţiei la mişcările centrelor nervoase pentru a reprezenta faza finală, ultimul ter­ men al unei serii de elemente ce se asociază. Acest fenomen, chiar dacă nu ar schimba în nimic natura elementelor psihice, r e p r e z i n t ă p a r t e a su­ biectivă a activităţii noastre mentale, care prin reacţiunea sa dă un aspect cu totul nou vieţii de relaţiune“ 12. Datorită conştiinţei, prin asocierea vechilor elemente ale vieţii psihice cu cele noi, prin organizarea acestora în forme din ce în ce mai com­ plexe, ia naştere o „lume nemărginită a fenomenelor subiective, care apar şi dispar în conformitate cu tendinţele mişcărilor centrelor nervoase encefalice sau cu dispoziţiile lor obişnuite“ 3. Baza fiziologică a acestor fenomene complicate ale conştiinţei o consti­ tuie activitatea creierului şi a întregului sistem nervos. Leonardescu se ridică împotriva localizării conştiinţei şi a operaţiilor intelectuale com­ plexe într-o anumită zonă a creierului, în lobii frontali sau într-un anumit strat al acestuia, scoarţa cerebrală. Conştiinţa nu poate depinde — spune el — numai de aceasta, oi constituie o funcţie a creierului întreg. Desigur, izolarea funcţiilor psihice complexe şi localizarea lor 1 Ibidem, p. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p.

144

1 9 8 — 199. 144—

145.

strictă în anumite regiuni ale creierului, e o greşeală. în activitatea con­ ştientă, !n actele de gîndire de exemplu, activitatea scoarţei cerebrale, care e de fapt sediul lor principal, presupune participarea instanţelor subjacent«. A le pune pe picior de egalitate, a nesocoti specificul calitativ al activităţii formaţiunilor noi, apărute în decursul dezvoltării, de care depinde însăşi apariţia funcţiilor complexe respective — cum face uneori Leonardescu — constituie însă de asemenea o eroare, care pare să-şi aibă la acesta rădăcinile în insuficienta înţelegere a activităţii integratoare a instanţelor superioare şi în dorinţa de a sublinia în permanenţa carac­ terul unitar al activităţii organismului. El îşi dă totuşi seama de acest fapt şi arată uneori că funcţiile psihice complexe presupun şi o structură mai complexă, mai fină, a unei anumite regiuni a creierului. Această regiune este regiunea „loburilor frontale, care sînt unite prin fibre ce alcătuiesc substanţa albă a circonvoluţiumlor, cu celelalte loburi ale emisferelor cerebrale“ 1. Centrele cerebrale sînt în strînsă legătură unele cu altele, „centrele senzoriale sînt întodeatma în legătură ou dezvoltarea centrelor părţii anterioare a creierului şi a tuturor celorlalte centre in­ ferioare“ 12. Fără a cunoaşte legile activităţii nervoase superioare, lucra de care se piînge el însuşi („Nu posedăm încă instrumentul care ne-ar ajuta să vedem mişcările complicate ale centrilor de ideaţie“), Leonardescu, pe baza datelor observaţiei externe şi ale fiziologiei vremii sale, îşi repre­ zintă corect dezvoltarea anumitor procese nervoase în scoarţa cere­ brala. Referindu-se la fenomenul de inducţie a proceselor nervoase el scrie : „Fenomenele psihice într-adevăr sînt legate mai mult de centrele nervoase encefalite şi pot într-un moment dat să fie împiedicate şi oprite de a se produce sau a se modifica, sub influenţa altor centre miş­ cate de lumea din afară“ 3. Fenomenul descris aici nu e altceva deck un fenomen de inducţie negativă. Leonardescu atribuie un rol deosebit de important în activitatea psi­ hică funcţiei centrilor de oprire (inhibiţie), descoperită de Secenov în 1863. Spunînd că de fapt conştiinţa exprimă „starea de împiedicare, de echilibru sau de întârziere a impulsiunîlor noastre“ 4, Leonardescu pare a se referi la fenomenele inhibiţiei de diferenţiere. (Terminologia folosită e de origine herbartiană : Hemmungsapparat). Leonardescu îşi dă, de asemenea, seama de posibilitatea efectuării anumitor activităţi în regiuni de relativă inhibiţie ale scoarţei, activităţi 1 2 3 4

Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem,

p. p. p. p.

132. 139—160. 16 ; vezi şi p. 169. 16 ; vezi şi p. 168.

143

pe care le numeşte „procedări centrale inconştiente“ şi care sînt rezultatul unor combinaţii „automatice“ ce se produc „fără ştirea şi participarea noastră“ L Fenomenul de conştiinţă nu poate avea loc fără participarea atenţiei, care face posibilă concentrarea asupra anumitor aspecte ale realităţii şi inhibarea acţiunii celorlalte. „Obiectul atenţiunii noastre trebuie ne­ apărat sa provoace o excitare puternică, care să oprească curentul de ideaţie deja stabilit, mărind în acelaşi timp activitatea mentală pentru a putea rezista tuturor percepţiilor şi tendinţelor străine de obiectul atenţiunii“ 12. Leonardescu arată că funcţionarea atenţiei nu depinde numai de centrii de oprire din lobii frontali, cum susţinea I. M. Secenov şi mai apoi Ferrier. Fenomenul de inhibiţie e întîlnit în toate instanţele : şi în scoarţă, şi în bulb, şi în măduvă, aşa încît atenţia este influenţată de acţiunea tuturor acestor centri. („Nu există centruri de oprire numai în loburile frontale, dar şi în măduva spinării, în bulbul rahidian etc., şi prin urmare, de la lupta dintre toate centrele nervoase depinde feno­ menul atenţiunii. Dacă centrele de oprire ale loburilor frontale nu sînt destul de puternice pentru a triumfa asupra celorlalte, cu alte cuvinte, dacă aparatul aperceptor nu cuprinde idei puternice care să modeleze mişcarea celorlalte centre, atenţia nu este posibilă“ 3.) Leonardescu scoate în evidenţă dependenţa atenţiei de factori afectivi, de interes şi de trebuinţe : „ceea ce deşteaptă atenţiunea noastră sînt tre­ buinţele intelectuale şi organice, corespunzătoare cu plăcerile şi interesul nostru“ 4. Leonardescu atribuie, în general — şi pe bună dreptate — afectivităţii un rol important în viaţa psihică. în capitolul despre Sensibilitate, care cuprinde emoţiile, sentimentele şi pasiunile, Leonardescu, încercînd să desluşească mecanismele vieţii afective, ajunge la o explicaţie foarte apropiată de cea pe care o va formula mai tîrziu fiziologia activităţii nervoase superioare. „Dacă ten­ dinţele noastre imprimate de mişcările organice, de senzaţiile interne şi de ideile noastre, sînt împiedicate, sintern emoţionaţi, simţim durere ; dacă sînt satisfăcute, în urma luptei noastre sau în urma echilibrului ce se stabileşte între mişcările reflexe şi mişcările conştiente, simţim plă­ cere ; iubim lucrurile ce au favorizat armonia internă, dobîndim în fine sentiment chiar pentru ideile ce corespund ou mişcările centrelor ner1 Ibidem , 2 Ibidem, 3 Ibidem, 4 Ibidem,

146

p. p. p. p.

145. 165. 168. 171.

voase“ L Leonardescu reduce deci viaţa iafectivă la două aspecte funda­ mentale, durerea şi plăcerea, ce rezultă din împiedicarea sau favorizarea desfăşurării activităţilor menite a satisface anumite trebuinţe. Leonardescu manifestă o concepţie înaintată şi în problema voinţei, pe care o defineşte ca o „reacţiune a omului asupra naturii - .- un răspuns al său, corespunzător cu mişcarea centrelor nervoase de tot felul, coor­ donată în vederea unui scop de care avem conştiinţă“ 12. Voinţa presupune depăşirea comportamentului instinctiv prin faptul că la ea participă activitatea gîndirii. Nu se poate vorbi de voinţă dedt în momentul în care omul a încetat să mai acţioneze în mod instinctiv. „Omul voieşte îndată ce cugetă asupra diverselor sale trebuinţe şi se simte în stare a nu ceda la toate excitaţiile sensibilităţii“ 3. Leonardescu subliniază mai ales aspectul inhibitor al voinţei, arătînd că aceasta constă în controlul ce-1 exercită scoarţa cerebrală asu­ pra activităţilor inferioare, reflexe şt instinctive. în actul voinţei, exci­ taţia nervoasă îşi are punctul de plecare în scoarţa cerebrală şi se pro­ pagă de sus în jos, exercitînd o acţiune coordonatoare şi frenatoare a activităţilor reflexe ale instanţelor inferioare. „Creierul nu reproduce numai într-un mod mecanic mişcările transmise de centrele inferioare. Aceste mişcări ajunse la centrele emisferelor cerebrale pot fi suspendate, moderate, coordonate, în fine, de puterea ideilor noastre care hotărăşte mişcarea speciala a centrilor de inhibîţiune sau de oprire“ 4. în rezolvarea problemei libertăţii şi a determinării („fatalismului“) voinţei, Leonardescu pare să pornească de la ideile lui Conta. El soco­ teşte că voinţa este liberă, fără să înţeleagă prin aceasta că ea nu e deter­ minată de nimic, cum susţin indeterminiştii sau partizanii liberului ar­ bitru absolut. Voinţa este liberă, fiindcă omul poate să aleagă între motive. Această alegere, conştientă, are loc în funcţie de caracterul omu­ lui, de educaţia pe care a primit-o şi de anumite norme de conduită impuse de societate, în faţa căreia omul se simte responsabil pentru actele sale. Leonardescu arată că „legea cauzalităţii universale se poate aplica şi la mişcarea voinţei. După cum în natură aceleaşi cauze în aceleaşi îm­ prejurări produc aceleaşi efecte, de asemenea acelaşi caracter în aceleaşi împrejurări produce aceleaşi acţiuni. Această lege, neapărat, nu răpeşte cu totul omului libertatea sa ; voinţa sa este liberă pentru că ea cîntăreşte motivele după puterea şi ştiinţa sa, dupa intensitatea ideilor determinată 1/

p p 1 p. 4 l'n .lern , n J-m ’> Jon , iL u ln n ,

199-.200. 230. 234. 230—231.

147

de natura sa individuală. Numai atunci omul nu este liber cînd se determină de deliberările şi rezoluţiile altora“ L Lucrarea lui C. Leonardescu, P r i n c i p i i d e p s i h o lo g i e (1892), nu are caracterul materialist militant, combativ, al I n t r o d u c e r i i l a ţ s i h o f i z i c ă a lui Ştefan Michăilescu, apărută în acelaşi an, dar ea are marele merit de a fi prima încercare de prezentare sistematică a problemelor psiho­ logiei generale, de pe poziţii materialiste. Trecerea lui Leonardescu de la idealism la materialism în problemele psihologiei, se petrece sub influenţa puternicei dezvoltări a ştiinţelor na­ turii în a doua jumătate a secolului al XIX4ea şi a atmosferei prielnice materialismului din laşul de la sfîrşitul veacului trecut. Din publicistica vremii nu reiese de nicăieri că Leonardescu ar fi avut legături directe cu S o c i e t a t e a d e M e d i c i ş i N a t u r a l i ş t i d i n Iaşi sau cu revista C o n t e m p o r a n u l . Aceasta nu înseamnă că ele n-au putut să aibă o oarecare influenţă asupra lui. Leonardescu era un colaborator obişnuit al C o n v o r b i r i l o r l i t e r a r e , dar el a publicat şi în reviste cu orientare ma­ terialistă, ca R e v i s t a C o n t e m p o r a n ă . în schimbarea atitudinii lui Leonardescu faţă de problemele psiholo­ giei, au avut desigur o influenţă importantă descoperirile din domeniul fiziologiei creierului şi din psihologie. Dar înţelegerea acestora presupune, pe lîngă o minte deschisă noului şi adevărului, o pregătire care să o facă favorabilă receptării ideilor materialismului. In acest sens cred că a acţio­ nat atmosfera progresistă a laşului de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Altfel nu s-ar putea explica de ce Leonardescu şi-a apropiat elementele materialiste din psihologia occidentală şi n-a căutat argumentele idealis­ mului, menţinîndu-se pe linia vechii sale lucrări. Articolul despre F i l o z o f i a v e c h e ş i f i l o z o f i a n o u ă , publicat în „Con­ vorbiri literare“ de Leonardescu în acelaşi an cu apariţia volumului P r i n c i p i i d e p s i h o l o g i e , pare a fi o motivare a părăsirii poziţiilor idea­ liste, dualiste şi eclectice din P s i h o l o g i a e x p e r i m e n t a l ă (1878) şi a evo­ luţiei autorului spre materialism. în acest articol Leonardescu scoate în evidenţă caracterul dependent ai concepţiilor filozofice ide gradul de dezvoltare a ştiinţelor naturii. „Ce fel este ştiinţa omului, astfel este şi filozofia sa“ 12 — scrie el. Trecerea de la vechea teorie la alta nouă, mai ştiinţifică, nu e rezultatul unei „impulsiuni spontane a spiritului omenesc“, ei al dezvoltării ştiinţelor pozitive. „Istoria ştiinţelor ne arată că evoluţia sistemelor filozofice este precedată de evoluţia societăţilor şi a ştiinţelor speciale“ 3. Ştiinţa poartă în ea germenii unor concepţii noi. 1 Ibidem , p. 243. 2 Idem, Filozofia v ec h e şi filozofia noua, în „Convorbiri literare“, 1892, p. 533. 3 Ibidem, p. 533—534. 148

Ea procură filozofiei argumente pentru înlăturarea vechilor concepţii ţi material pentru alcătuirea altora noi, mai ştiinţifice. Orientarea sistemelor filozofice spre diverse forme de idealism sau de materialism îşi are originea în insuficienţa cunoştinţelor ştiinţifice despre lume, în tendinţa de „a completa lipsurile ştiinţei prin ipoteze -dictate de ideile moştenite din trecut -sau de ideile procurate de biologie şi psiho­ logie, după cum ele au fost -sau nu favorizate de mediul social" h Părăsirea concepţiei idealiste asupra fenomenelor -psihice şi orientarea spre materialism, atunci c-î-nd datele ştiinţei au permis o explicare mai profunda a acestora, reprezintă o dovadă a faptului că rădăcinile idea­ lismului lui Leonardescu erau numai de ordin gnoseologic. Leonardescu rămtne idealist însă în concepţiile sale despre -societate, şi aceasta îl duce la unele confuzii în explicarea unor procese psihice (emoţiile, sentimentele, problemele -psihologiei -personalităţii etc.). Limi­ tele materialismului său apar şi mai clar în lucrările de estetică publicate ulterior.

Alături de operele gî-nditorului materialist Vasile Conta, de lucrările filozofice ale unor oameni de ştiinţă ca Victor Babeş şi Ştefan Michăilescu şi de cele publicate în presa muncitorească din ultimele două decenii ale veacului al XIX-lea, Principiile de psihologie ale lui C. Leonardescu constituie o contribuţie importantă la apărarea bazelor materialiste ale psihologiei. Gînditoriî materialişti români de la sfîrşitul veacului trecut s-au apropiat, mai mult sau mai puţin, de materialismul dialectic, dar s-au oprit în faţa materialismului istoric, rămînînd idealişti în concepţiile lor despre societate. Acest lucru a creat anumite limite în înţelegerea problemelor psihologiei, şi îndeosebi ale psihologiei personalităţii. Ei vor­ besc de influenţa mediului, despre rolul educaţiei, dar -aproape nici unul nu scoate suficient în evidenţi determinarea specific socială a activităţii umane. Lucrările lor au însă o valoare istorică incontestabilă, deoarece ele apăra poziţii dintre cele mai avansate ale psihologiei epocii şi contribuie astfel la lupta pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă.1 1 Ibidem, p. 534.

PARTEA

A DOUA

CONSTITUIREA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ EXPERIMENTALĂ ÎN ROMÂNIA

CAPITO LU L

3

PSIHOLOGIA R O M Â N E ASC Ă ÎN PERIO ADA 1890— 1920. PRIMELE CU RSU RI, PRIMELE LABO R ATO AR E ŞI PRIMELE CERCETĂRI DE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ ÎN R O M Â N IA

3.1. EDUARD GRUBER, PRIMUL LABO­ RATOR ŞI PRIMUL CURS DE PSIHOLO­ GIE EXPERIMENTALĂ (IAŞI, 1893)

într-un articol publicat în „Revue philosophique“ din decembrie 1893, Victor Henri, facînd o statistică a laboratoarelor de psihologie experi­ mentală existente la data aceea în întreaga lume, nota printre primele zece ţări europene care deţineau asemenea laboratoare, ,şi România (1), alături de Germania (4), Anglia (2), Franţa (1), Italia (1), Elveţia (1), Belgia (1), Olanda (1), Danemarca (1), Suedia (1) 1. După autorul articolului amintit, ar însemna deci, că la mai puţin de 15 ani de la înfiinţarea primului laborator de psihologie din lume, de către Wundt, la Leipzig, în 1879, la zece ani de la înfiinţarea primului laborator de psihologie din S.U.A., de către Stanley Hali (în 1883) la Universitatea John Hopkins (Baltimore), la mai puţin de cinci ani după înfiinţarea laboratorului de la Sorbona de către H. Beaunis şi a celui de la Roma de către G. Sergi (în 1889), la doi ani după înfiinţarea laboratorului de la Universitatea Columbia din New York de către J. McK. Cattell (1891), în acelaşi an în care era înfiinţat laboratorul de la Cambridge (Anglia), în 1893, România avea şi ea un asemenea la­ borator. Dar cine înfiinţase acest laborator ? După cîte ştiam noi, C. Radule seuMotru s-a întors, în 1893, de la studii din Germania, unde trecuse cu W. Wundt, la Leipzig, doctoratul în filozofie. Dar el, datorită unor in­ trigi, a fost ţinut pînă în 1897 departe de catedra universitară care i se cuvenea şi care i se promisese de către T. Maiorescu. C. Rădulescu-Motru va ţine abia în anul 1897—1898 primul său curs de psihologie experi1 în America, la acea dată (1893) existau 16 ; în 1894, numărul acestora va creşte la 20, 'ar în 1926 la peste o sută. Vezi V i c t o r H e n r i , Les laboratoires de p sychologie expérimentale en Allemagne, „Revue philosophique“, an. 36, t. 2, decem­ brie 1893, p. 608—622. 153

■mentală la Universitatea din Bucureşti, iar fondurile necesare pentru în­ fiinţarea unui laborator de psihologie nu va reuşi sa le obţină — cu toate strădaniile depuse — decît în 1906. Astfel stînd lucrurile, am putea crede că afirmaţia lui Victor Henri privitoare la existenţa unui laborator de psihologie în România, în anul 1893, s-ar datora unei erori de informaţie. Cercetările noastre însă au dovedit că Victor Henri — fostul elev al lui Beaunis şi Binet în „Laboratorul de psihologie fiziologică“ de la Sorbona, dar care pînă în 1895, îşi continuase cercetările şi în laborato­ rul maestrului său de la Leipzig — era foarte exact informat. El deţinea informaţii precise în legătură cu activitatea laboratoarelor de psihologie din întreaga lume, fie direct de la conducătorii acestora (care în marea lor majoritate fuseseră ucenici în Laboratorul din Leipzig şi unde pe o bună parte din ei avusese prilejul să-i cunoască), fie prin intermediul lui Wundt, care era de obicei înştiinţat de către elevii săi despre rea­ lizările lor. Laboratorul de psihologie din România la care se referea în decem­ brie 1893 V. Henri, a existat, şi el a fost opera lui Eduard Gruber, un nume pe nedrept uitat. Viaţa acestuia, sfîrşită tragic la numai 35 de ani, şi activitatea sa, care marchează un moment dintre cele mai importante din istoria psihologiei româneşti, sînt foarte vag şi lacunar cunoscute L 3.1.1. Eduard Gruber s-a născut la Iaşi în anul 1861. Tatăl său a fost un arhitect german, originar din München, iar mama o româncă dintr-o familie înrudită cu domnitorul Alexandru loan Cuza 12. 1 Nu s-a publicat pînă în prezent un studiu mai cuprinzător despre viaţa ţi opera lui Eduard Gruber. Există doar cîteva pagini de amintiri în D. A n g h e 1 şi Ş t. O. I o s i f, P o r t r e t e , Bucureşti, Edit. Alcalay, (191C), p. 21—27 şi A. G or o v e i A l t e v r e m u r i , A m i n t i r i l i t e r a r e , Folticeni, 1930, p. 103—117; o analiză a materialelor postume de audiţie colorată în : D r. G h. M a r i n e s e u, S t u d i i a s u p r a a u d i ţ i u n i i c o l o r a t e . Analele Academiei Române, Seria a Il-a, tom. 33, Memoriile secţiei ştiinţifice, 1909, 83 p. + 2 pl. ; un articol al lui C. I. B o t e z , P r i m u l c e r c e t ă t o r r o m â n a l a u d i ţ i e i c o l o r a t e — E d u a r d G r u b e r , în „Contemporanul“, 23 iunie 1967, precum şi rezumatul unei comunicări a aceluiaşi : E d u a r d G r u b e r şi c o n t r i b u ţ i a s a i n p s i h o l o g i a e x p e r i m e n t a l ă (Vezi „Conferinţa naţională de psihologie, Bucureşti, 1966, „Rezumatele comunicărilor“, p. 10—11. Textul integral al rezumatului este următorul: „Se prezintă succint activitatea ştiinţifică a lui Eduard Gruber, profesor de psihologie la Universitatea din Iaşi, 1893—1895, doctor în psihologie al Universităţii din Leipzig, cu o teză de doctorat trecută cu W . Wundt — „Experimentalle Untersuchungen über die Helligkeit der Farben“, Leipzig, 1893 ; se arată în ce constă contribuţia sa ştiinţifică în problema luminozităţii culorilor şi a audiţiei colorate“. Comunicarea nu a fost expusă. Orien­ tandu-ne însă după rezumat, putem presupune că datele cuprinse aici au constituit, poate cu unele adăugiri, conţinutul articolului publicat în „Contemporanul“. 2 Vezi A. G o r o v e i. o p . c i l . , p. 103 şi C. I. B o t e z , P r i m u l c e r c e t ă t o r r o m â n a l a u d i ţ i e i c o l o r a t e , E d u a r d G r u b e r , în „Contemporanul“, 23 iunie 1967.

154

A urmat cursurile facultăţii de litere şi filozofie a Universităţii din Iaşi, în anii 1879—1884, avînd profesor de filozofie pe C. Leonardescu şi de psihologie, pedagogie şi estetică pe C. Dimitrescu-Iaşi h îşi trece examenul de licenţă prezentînd o teză de filologie romanică : S tu d ii a s u p ra

g e n u lu i e le m e n t e lo r la t in e

în

ro m â n e ş te , în

c o m p a ra ţie

cu

(Iaşi, 1884). Apoi este numit profesor de geo­ grafie la „Şcoala comercială din Iaşi“. Figură pitorească a laşului ultimelor două decenii ale veacului trecut, Eduard Gruber va lăsa o imagine puternică, vie, în amintirea contempo­ ranilor sai, a celor care au avut prilejul să-l cunoască. D. A n g h e 1 şi Ş t. O. I o s i f, de pildă, care îl cunoscuseră în casa prietenului său poetul N i c o 1 a e B e 1d i c e a n ti, scriau despre Eduard Gruber : „Era un cititor neobosit. Şi el era crainicul tuturor veştilor noi... Pe picioarele lui lungi, cu redingota lui pătată, a (le) cărei pulpane fîlfîiau fantastic în urma lui, cu capul în piept, cu dungi pe fruntea largă, el strlbătea salonul rostind, din cînd în cînd, numele lui Ribot, Charcot sau al cine ştie cărui savant ce făcea vîlvă pe vremea aceea...“ *23. Artur Gorovei schiţează în „Amintirile sale literare“ un portret similar al lui Gruber : „...tînărul nalt şi slăbănog, îmbrăcat veşnic în o redin­ gotă ale cărei pulpane îi bateau genunchii, şi purtînd o pălărie naltă, pe care o ţinea în mină, pe ceasuri de căldură...“ s. încă din anii studenţiei, Ed. Gruber face parte din cercul revistei „Contemporanul“, colaborînd cu unele însemnări, cu traduceri şi mai apoi. cu versuri4. Din corespondenţa cu Tereza Stratilescu, rezultă că în 1886, fiind la Paris pentru studii de filologie romanică, Ed. Gruber ia legătură cu unele cercuri de stînga („nihiliste“) din străinătate. El îi trimite (sau îi promite că-i va trimite) prietenei sale cărţi ca : traducerea prescurtată a C a p i t a l u l u i lui K. Marx făcută de Deville, P a r o l e s d ’ u n r e v o l t e de Kro­ potkin, R u s i a de Tihomirov (carte pe care, spune eil, „Nădejde o are“) 5. c e le la lt e

lim b i

ro m a n ic e

- Vezi „Anuarul Universitarii dm Iaşi“, 1895 —1896. - D. A n g h e 1 ş? Ş t. O. I o s i1, o p . c i t . , p. 2i. 3 A. G o r o v e i,o p . c i t . , p. 103. 4 G r u b e r publica in „Contemporanul“ : L u c r u r i c i u d a t e , 1, 6 septembrie 1881. p. 223 ; L u c r u r i c i u d a t e — a t a c î m p o t r i v a o r t o g r a f i e i e t i m o l o g i c e , 1, 9 (noiembrie 1881). p. 343, ambele semnate : U n s t u d e n t a l l u i Lamhrior ; traducerea nuvelei M a m u n i a de Turgheniev, II, U p. 3 şi II, 2, p. 43 (iulie şi august 1882) semnata Uduard Gruber ; Dl. d r . I e v e r e a n ii o r i ( L o i a l e , III, 7 (noiembrie 1883). p.268, semnat U n s t u d e n t . Versuri publică iot în „Contemporanul“ V, 1. p. 29 (iulie 1886) şi în VI, 3 (p. 259), 4 (p. 3 4 7 ), 5 (p, 418), 6 (p. 559) şi 7 (p. 68) (oct. 1887—fehr. 1888) semnate E d u a r d G r u b e r ; rot aici publicanişte note după prelegerile lui L a m b r i o r. Doua lecţ i u n i VI, 8, p. 169 şî clin lucrările inedite (ale aceluiaşi) VI, 10, p. 336 (martie şi mai 1888). 5 Veziscrisoarea din 16 aprilie 1886, Biblioteca Academiei R. S. Romănia, Mss. rom. 147918. Gruber obţinuse un concediu de un an pentru studii.

întors în ţară după un an de studii de romanistică la Sorbona, la École de Hautes Études şi Collège 'de France, Eduard Gruber îşi reia activitatea la catedra de geografie de la Şcoala comercială din Iaşi, unde funcţionase şi înainte de plecare (pînă în martie 1886). El nu renunţă însă la gîndul de a face cariera universitară. Astfel, în septembrie 1887, se prezintă la concursul pentru o bursă de studii de specializare în sla­ vistica (timp de 4 ani) In străinătate. Cu toate că bursa o eîştiga la o diferenţă foarte mică un alt candidat (Ion Bogdan), Eduard Gruber face o impresie foarte bună 1 şi reuşeşte să-şi atragă simpatia unora dintre membrii comisiei şi în special pe cea a lui Titu Maiorescu. Acesta din urmă face chiar unele demersuri pentru ca Gruber să pri­ mească o altă bursa, devenită vacantă între timp, într-o scrisoare adre­ sata lui Laurian 12, la 25 septembrie 1887, T. Maiorescu scria : „La con­ cursul pentru bursa slavică de 4 ani a izbutit blondul Bogdan, fiindcă — obiectiv — mai ales lucrarea sa paleo-slavica era mai bună. Prin urmare a meritat să iasă cel dintîi şi aice nu e nimic de zis. Dar ca per­ sonalitate simpatică, de valoare permanentă, ne-a făcut nouă (lui Odobescu, lui Ureche şi mie, poate şi lui Haşdeu) cea mai buna impresie celălalt concurent, d. Gruber (nume german, dar origine română). E vorba de a se da lui Gruber o altă bursă, devenită acum vacantă, a lui Frăţila (limbile romanice) care se întoarce în Franţa. Te pot încredinţa că Gruber merită în toate privirile să o obţie. Cred de altminteri că daca îl susţii întru aceasta voi fi de acord şi cu Dimitrescu-Iaşi şi cu Haşdeu 3. Intervenţia lui T. Maiorescu nu are însă efectul scontat. Gruber nu primeşte bursa vizată. La 17 noiembrie 1887, el îi scria din Iaşi lui 1 Ziarul „Voinţa Naţională“ (25 septembrie 1887, an. IV, nr, 926 scria în legătură cu concursul : „Ambii concurenţi au dovedit că posedă cunoştinţe pregătitoare suficiente pentru a începe studiile de slavistică. Deşi dl. Bogdan a fost recomandat de comisiune, totuşi şi dl. Gruber, dobîndind o notă aproape egală cu aceea a concurentului său, se spune că şi d-sa va fi înscris spre a face aceleaşi studii“. 2 Nu poate fi vorba de Aug. Treb. Laurian, care murise în 1881, ci de Dirmtrie A. Laurian, care era preşedintele Consiliului general al Instrucţiunii din Ministerul Instruc­ ţiunii Publice. 3 Scrisoarea lui T. Maiorescu către D. A. Laurian se află reprodusă de Gruber într-o scrisoare către o prietenă. Negăsind originalul, am citat după transcrierea făcută de Gruber. Autenticitatea scrisorii lui Maiorescu către Laurian nu poate fi pusă la îndoială. T. Maiorescu va repeta unele afirmaţii din această scrisoare într-o alta ulterioară, adresată lui Gruber, la 19 noiembrie 1887 (vezi în special sfîrşitul acestei scrisori în I. E. T o r o u ţ i u, Studii şi docum ente literare, vol. V, p. 35), scrisoarea adresată lui Laurian este datată 25 septembrie 1887 şi în care, după cum rezultă din cele co­ municate de către Gruber (la 27 septembrie 1887) prietenei sale, acesta fusese invitat de T. Maiorescu la masă. Faptul e confirmat de însemnarea lui Maiorescu în jurnal : „Sîmbătă (26 septembrie 1887)... Ieri la mine la masă simpaticul Eduard Gruber şi Mitică Rosetti...“ (vezi T. M a i o r e s c u , însemnări zilnice, vol. III, p. 50—51).

156

Maiorescu o scrisoare deznădăjduită : ...„Iată anii mei de tinereţe trec zadarnici, nu sînt nimic, n-am făcut nimic, nu ştiu nimic şi ceea ce e mai sfîşietor la dorul meu de a lucra pentru ştiinţă, dor neistovit care mă roade, e că mi se închide cu totul calea şi poate niciodată nu voi putea face nimic ! Această idee mă umple de deznădejde“. în continuare Gru­ ber îi comunică lui Maîorescu hotărîrea sa de a se pregăti pentru a ocupa prin concurs catedra de Psihologie, pedagogie şi estetică de la Univer­ sitatea din Iaşi (rămasă vacantă în noiembrie 1886 prin mutarea ia Bucu­ reşti a lui C. Dimitrescu-Iaşi) şi-i cere părerea în legătură cu aceasta h T. Maîorescu îi răspunde imediat (19 noiembrie 1887) cu o scrisoare îmbărbatătoare. Dotat cu o structură psihică întru totul deosebită de a lui Gruber, Maiorescu mărturiseşte a nu fi cunoscut în întreaga sa viaţa sufletească, o deznădejde asemănătoare celei ce respira din rîndurile scrisorii primite. Totuşi el dă o dovadă de înţelegere şi tact faţă de acesta, spunîndu-i lucruri care să-i trezească încrederea în forţele proprii : „eşti ce eşti în tine însuţi. Aşa cum eşti, ţi- ai cîştigat simpatii, ale lui Odobescu, ale mele, ale lui Urechia... Aşa cum eşti, studiază, scrie, publică, pregăteşte la concurs şi dă cu picioarele în restul lumii“ 12. Concursul la care se referă T. Maiorescu este cel pentru catedra de la Iaşi, despre care-i vorbise Gruber, cerîndu-i părerea în scrisoarea sa din 17 noiembrie 1887. Răspunzînd la această întrebare, Maiorescu îl încu­ rajează pe Gruber şi-i dă unele sfaturi practice : „Eu personal te cred capabil de filozofie, — scrie el — şi dacă te trage inima apucă-te de ea ; iubirea studiului acesta însuşi este însă lucrul principal. Concursul e lucru secundar. Dacă e vorba de concurs (încă odată : lucru secundar) fii practic : lasă Lipsea şi pe Wundt. Cere de la cineva caietele lui Crăciunescu, ca să cunoşti zama lungă şi insipidă a filozofiei oficiale de la Sorbona de pe timpul lui Napoleon al IlI-lea. Citeşte şi Fouillée, „Histoire de la Philosophie“ şi „Extraits des grands philosophes“, Psi­ hologia şi Estetica lui Crăciunescu — dragă Doamne ! Are să-ţi fie examinator ! Asta nu e filozofie, asta e concurs de filozofie“ 3, Gruber ascultă sfatul lui Maiorescu de a studia, de a scrie şi de a publica. El se consacră în întregime preocupărilor de psihologie, preo­ cupări care se pare, de altfel, că erau mai vechi. „în primele timpuri cînd eram încă student şi căutam să-mi lămuresc cariera, mă hotărîsem pentru filozofie — scria el în aceeaşi scrisoare către Maiorescu — şi am studiat cu drag şi cu zel pe cît îmi permiteau timpul şi mijloacele. Apoi, în 1 Vezi I. E. T o r u u ţ i u , Studii ţi docum ente literare, vol. V, p. 125—129. 2 Ibidem, p. 32—35. 3 Ibidem, p, 34. 157

urma, pe eît am putut nu am neglijat, mai ales psihologia avea o deo­ sebită a t r a c ţ iu n e pentru mine, precum poate veţi fi observat şi D-voastră, şi de aceea urmam şi cursul lu i Ribot la Paris“ h Corespondenţa lui Gruber eu prietena sa Tereza Stratilescu confirmă acest fapt. în anul 1886, petrecut la Paris, Gruber a audiat cursurile lui Th. Ribot, care-i face de la început o impresie cu totul deosebita, datorită în special contrastului dintre „înfăţişarea sa obişnuită, modestă în cel mai înalt grad (statura mica, mustaţa g a lb e n - r o ş 'c a t a , sprintenele asimetrice etc.) şi valoarea sa intelectuală, verbul sau captivant, interesul şi noutatea cunoştinţelor“ 123. Studiul publicat în numărul din 1 noiembrie 1888 al „Convorbirilor literare“, Edelweiss — o rememorare (contribuţiune la psihologia expe­ rimentală), se pare că datează din aceeaşi perioadă. (în orice caz el poartă la sfârşit indicaţia : 29 august 1886.) Folosind date ale autoobserv a ţ i e i , Gruber urmăreşte procesul de reactualizare în memorie a denu­ mirii uitate a unei flori : E d e lw e is s . Unele din elementele componente îi apar în decursul discuţiei cu alte două persoane. Primele sunete de care îşi dă s e a m a că f a c p a r t e din cuvînt sînt A şi I , fără s ă - i f ie însă clară o r d in e a lo r . A p o i îi apare clar în conştiinţă f a p t u l c ă denumirea începe cu E. Rostirea c u v â n t u lu i eglantine de către un conlocutor îi reactuali­ zează parţial denumirea, sub forma E dl A I (probabil datorita apropierii între grupul gl din eglantine şi grupul dl). Aceasta îl duce la formele a u d i t i v - m o t o r i i E dl v AI s, şi apoi Ed. (e) I v A is 3 (respectiv la imaginea vizuală grafică exactă şi completă EDELWEISS). E x o e r im e n t u l nu se termină însă aici, căci autorul îşi aminteşte ca a citit în „Convorbiri literare“, cu mai mult timp în urmă, o poezie care avea acest titlu, şi încearcă să reconstituie aşezarea acesteia în pagină şi forma versului — ceea ce îi reuşeşte numai în parte. Confruntînd imaginea sa cu pagina corespunzătoare pe care o găseşte apoi în „Convorbiri literare“ (1880), constată că poezia are în adevăr titlul Edelweiss, că c tipărită pe prima pagină, dar nu pe a doua coloană cum crezuse el, ci pe prima, avînd o singură strofă pe coloana următoare (în 1 Ibidem, p. 127, 2 » . - î n d e f in it iv — s en e G ru b er — m i- a b u n t im p r e s ia unui b a . a i bhjLanf te fo a r t e uşor l- a i p u t e a v e d e a î n S ls n t a V in e re. D a r u n d v u r b e te te c i p i ' v c a / î tot m ai m u lt . L e c ţ iu n e a a fost d in cele m a i in te re sa n te , m a m b a m o n u r c c u n pvhG i gue : a v r u t sa d o v e d e a sc ă (în m o d p r o v i z o r , în a c e a s ta p i i v i n ţ â e vn >dut, t i n d n vie c e v a o spune ca nu ştie) că v i a ţ a in t e le c t u a lă e co n d iţ io n a m de v i a ţ a v i s c e i a lă . M e to d u l f o a r t e fr u m o s. C î m p u l e nou, cerce tă ri în a in t e a lu i n u m a i 2 p a g in i ia M a u d s le v si o m ic ă broHirică a d o c to r u lu i A d a m . A ş a p rofesori n u vă ai î fY e/i B ib li o te ca A c a d e m ie i R . S. R o m â n i a . Mss. ro m . 147 92 0 ). 3 M a ju sc u le le in d ic ă elem en te conştiente, de p r e z e n ţ a c ă r o r a . în d e n u m ir e a c ă u t a t a , este de l a în c e p u t sigur, ia r lite rele m ic i, e lem en tele a p ă r u t e pe p a r c u r s , fă r ă să-şi d ea s e a m a cu m ; a ld i n e le e, v ş i s sînt ele m en tele ca re a u a p ă r u t u ltim e le . 158

această privinţă amintirea era exactă). Strofele erau în adevăr de patru versuri, dar un vers nu avea nouă silabe. Versurile 1 şi 3 aveau numai opt silabe (- / -- / -), dar erau în acelaşi metru - / - / ------- /. Versurile 2 şi 4 fiind numai de şapte silabe, erau în metrul / ---- / -. Studiul, fără a avea însă o importanţă deosebită, ajunge la concluzia participării în rememorare a imaginilor vizuale, auditive şi motorii, al ■căror grad de conştientizare poate fi diferit b Anul 1888 este pentru Eduard Gruber un an rodnic, căci în afară de poeziile şi de notele amintite pe care le-a tipărit în revista „Contem­ poranul“ (ianuarie—mai 1888) şi de studiul psihologic din „Convorbiri literare“ (noiembrie 1888), el publică şi o carte (176 p.) purtînd titlul Stil şi gîndire (Încercare de psihologie literară). Cartea reprezintă textul dezvoltat al unei conferinţe pe care Gruber o ţinuse la „Ateneul Român“, în ziua de 19 aprilie 1888, şi este rodul preocupărilor sale de psihologie literară. Pornind de la considerentul că dezvoltarea psihologiei şi folosirea me­ todei experimentale permit o analiză mai profundă a operelor literare şi o pătrundere mai adîncă în „natura artistului“, Gruber socoteşte posi­ bilă constituirea psihologiei literare ca ştiinţă şi încearcă să dea „o modestă schiţă“ a acestei „ştiinţe“. „Această ştiinţă — scrie el în conti­ nuare — consistă în a pătrunde prin operele literare pînă la natura intimă, psihologică, în anatomia şi fiziologia intelectuală a scriitorilor“. Aceasta e chemarea psihologiei literare, iar scopul ei principal este „stu­ diul întrupării gândirii în stil“ 12. Gruber porneşte, în studiul său, de la tipologia artistică stabilită de F. Paulhan, fără a fi însă întru totul de acord cu el. Cele patru tipuri ale lui Paulhan (vizual, auditiv, motor şi indiferent) 3 devin la Gruber cinci. Acesta din urmă consideră, pe bună dreptate, că denumirea de tip indiferent poate fi folosită „numai pentru cei ce au toate tipurile de imagini, slabe, iar pentru cei eu ele la fel de puternice sa se folo­ sească expresia de tipuri mixte, sau, încă şi mai bine, tipuri c o mp le te ori tipuri pu ternice“ 4. G r u b e r. Ldelweisse — o rememorare. Contribuţie la psihologia experi­ în „ C o n v o r b ir i l i t e r a r e “ , an. X X I I , nr. 8, 1 n o ie m b rie 18 88, p. 7 2 5 — 729. 2 Id e m , Stil şi gîndire (încercarea de psihologie literară). Iaşi, E d . Ş a r a g a , 1888, p, 5.8-—59. 3 In t ip u l in d if e r e n t . E P a u lh a n î n c a d r e a z ă p e toţi a rtiş tii ( sc rii to rii ) la c a r e nu p r e d o m in ă un ui din s im ţu ri, ci sîn t to a te d e o p o t r iv ă de d e z v o lt a t e . V e z i F. P a u l h a n, Le langage Interieur et la pensée, „ R e v u e P h ilo s o p h iq u e “ , 1886, nr. 1 ; I d e m , De la description pittoresque lissai de psychologie littéraire, în „ R e v u e p o li t iq u e et l i t t é r a i r e “ , 17 J u i l l e t 1886. 4 Ibidem, p. 20. 1 I-, d.

mentala,

Pentru a - ş i argumenta ideile privind tipologia stabilită, Gruber se foloseşte în special de faptele şi observaţiile găsite în lucrările lui Alfred Binet (Psyc hol ogie du raisonnement, Paris. 1880), Gilbert Ballet ( L e langage intérieur et les diverses for me s de l’aphasie, Paris, 1886) şi în cele două lucrări amintite ale lui Frédéric Paulhan 1. Studiile tipologice sînt făcute însă pe operele unor scriitori români (Eminescu, Odobescu, Creangă şi Bălcescu) şi ele nu sînt lipsite de interes nici astăzi, în unele cazuri analizele fiind destul de subtile şi sugestive. Gruber întreprinde asupra lui Creangă, în aceeaşi perioadă (1.888), o cercetare mai amplă, folosind o metodologie m a i complexă. V i z i t î n d u -1 eu regularitate pe marele scriitor, timp de aproximativ o jumătate de an, Gruber îi cercetează manuscrisele şi are cu el convorbiri privitoare la modul său de lucru, la impresiile şi sentimentele pe care le încearcă în timpul activităţii sale scriitoriceşti. Concluziile cercetărilor sale sînt comunicate de Gruber într-una din şedinţele literare care se ţineau cu regularitate în casa poetului N. Beldiceanu şi se află consemnate de Grigore Alexandrescu într-un articol din „Convorbiri literare“ închinat povestitorului h u m u le ş t e a n : „Creangă este t in p u t e r n i c tip s e n s u a l si auditiv, cînd scrie el e foarte e m o ţ io n a t , acum rîde singur, a c u m îi văd lacrimile în ochi ; face mişcări involun­ tare, transpiră neîncetat şi respiră greoi, c a ş i cum ar merge repede. Cînd scrie, parcă aude fraza, că i- o repetă cineva l a urechi, apoi şterge, scrie şi iar şterge, pînă ce fixează cuvintele şi înţelesul frazei“ 12. Rezultatele acestei cercetări ou sînt folosite însă în cartea lui Gruber din 1888. Studiul Stil si gîndire — prima lucrare românească de psihologia artei, cuprinzînd şi unele elemente originale — se pare că a atras atenţia lui T. Maiorescu (care în 1888 era ministru), determinîndu-1 să-i acorde o subvenţie a Ministerului Instrucţiunii pentru a se duce în străinătate să studieze... „starea higienică în şcolile din Francia şi Germania“ 3. Probabil subvenţia respectivă figura în buget cu această destinaţie. Fapt este că Gruber a plecat direct la Leipzig, să studieze psihologia cu Wundt, împlinindu-şi astfel un vis mai vechi al său, pe care îl destăinuise cu vreun an în urmă si iui T. Maiorescu 4. Aşa încît pare greu de crezut ca Maio­ rescu să nu fi ştiut că Gruber va folosi subvenţia, în primul rînd, pentru alte scopuri decât pentru cele pentru care fusese prevăzută 5. 1 M a i sîn t c i t a ţ i în t r e a lţ ii : C h a r c o t . R ib o t , T a in e . W u n d t , S t r ie k e r , E g ger, H e r z e n , 2 Grig. I. A l e x a n d r e s c u , Amintiri despre I o n C r e a n g ă , „ C o n v o r b ir i li­ t e r a r e “ , 18 99, a n . 33 , nr. 12, p. 1076. 3 V e z i A . G o r o v e i, op. cit., p, 105. 4 V e z i E. I. T o r o u ţ i u, op. cit., v o l. V , p. 127. 5 C u m r e z u lt ă d in A. G o r o v e i, op. cit., p . 1CS.

160

Eduard Gruber duce cu el la Leipzig primele rezultate ale cercetărilor sale privind a u d i ţ i a c o l o r a t ă , cercetări pe care Titu Maiorescu nu le aprecia, considerând audiţia colorată ca „un fel de curiozitate a hiperesteziei, fără -multă importanţă 1. Wundt găseşte însă interesante obser­ vaţiile făcute de Gruber asupra poetului N . B e ld ic e a n u şi-l îndeamnă să le prezinte la primul Congres de psihologie fiziologică ce se ţinea între 6 şi 10 august 1889, la Paris, sub preşedinţia lui Charcot, vice­ preşedinţi fiind Taine, Magnan şi Ribot, iar secretar general Richet 123. Participarea era dintre cele mai alese. Nume celebre din psihologie şi din ştiinţele conexe erau prezente la congres : Alexander Bain, William James, Jastrov, Wundt, Münsterberg, Bechterev, Galton, Helmholtz, Hering, Mosso, Cley, Beaunis, Binet, Janet, Freud, Jackson, Herzen, Meynert, O. Vogt, Flournoy, Lombroso, Del boeuf ş.a. Eduard Gruber este entuziasmat, şi entuziasmul său creşte şi mai mult -în u r m a succesului comunicării pe care o ţine : „Asupra audiţiei colorate — scrie el lui Artur Gorovei — a făcut o comunicare V a r i g n y , şi apoi am făcut-o şi eu. Cazul lui Beldiceanu e cel mai tipic, mai com­ plet pînă acum. Am f o s t ascultat cu -foarte mult interes. Prezida Magnan. Comunicarea a fost găsită foarte interesantă. Apoi s-a angajat o discuţie în care a vorbit Benedikt de la V ie n a . Am propus formarea unei secţiuni pentru audiţia colorata şi celelalte senzaţii duble. Am fost numiţi şapte ...Am fost ales secretarul acestei -secţiuni, şi azi am citit raportul cu chestionarul de studii de făcut“ s. în septembrie 1 8 8 9 , G r u b e r se în t o a r c e în ţ a r ă 4, î m b o g ă ţ it c u e x p e ­ r ie n ţ a dob-mdită în laboratorul de psihologie de la Leipzig, unde a lucrat sub conducerea lui Oswald Külpe. L a Iaşi, Gruber îşi reia v e c h il e preocupări. Succesul o b ţ in u t la c o n g r e s , schimbul de idei pe care-1 făcuse cu alţi specialişti în problema sines'ez i i l o r îi întăriseră încrederea în propriile puteri şi în interesul ştiinţi­ fic pe care-1 prezenta cazul cu totul excepţional pe care avusese norocul s ă - l descopere. Toate acestea îi dăduseră aripi lui Gruber. R e f e r in d u - s e la această perioadă -probabil, D. Anghel şi Şt. O. Iosif scriau despre Gruber că se ţinea „ca o umbră de paşii fericitului posesor de curcubee“ Nkolae Beldiceanu. „în casa lui (Gruber), pe pereţi, pe mesele golite de cărţi, pe birou, pe podele, vedeai fâşii enorme de hîrtii de desen, pe care se răsfăţa tot spectrul solar. Litere mari de-o şchioapă, frumos aduse din 1 Vezi n o t a lui T . M a i o r e s c u i a a r t ic o lu l c itat al lui G r i g . A. A l e x a nd r e s c u d in „ C o n v o r b ir i l i t e r a r e “ 1899. an. 33, nr. 12, p. 1076—1C77. 2 H . P i é r o n. Histoire succinte des congrès internationaux, 1.7A n n é e p s y c h o l o g i q u e “ , 1954, 54, 2, p. 397. 3 A . G o r o v e i , op. cit., p. 11C. 4 Ibidem, p. 109.

161

condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ţi luau ochii ca un stol de păsări din paradis. Ziua întreagă, cercetîod lacom şi neîndurat, chestiona pe docilul său pacient... Gruber uitase de toate, nu-şi mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile lui filo­ logice. lira un alt om, şi într-o bună dimineaţă, după atîtea cercetări şi adnotări amănunţite şi-a adunat bagajul său polichromic şi a plecat cu soţia 1 la Lipsea, să urmeze celebrele lecţii de psihologie experimentala ale lui Wundt“ 12. Această a doua plecare a lui Gruber la Leipzig are loc în toamna anului 1891 3. El va sta aici timp de doi ani, pînă în 1893, cînd îşi va trece cu W undt teza de doctorat în legătură cu luminozitatea culorilor ; E x p e r i ­ m e n t e l l e U n t e r s u c h u n g e n ü b e r d i e H e l l i g k e i t d e r F a r b e n 4. Deşi cu doi ani în urmă Gruber mai lucrase în laboratorul lui Wundt timp de aproape două semestre, el se supune, ca orice nou venit, pro­ gramului obişnuit, care-i permite o pregătire foarte temeinică. Regula era ca orice persoană venită în laborator să facă timp de cei puţin şase luni ucenicie ca subiect de experienţă. în acelaşi timp el urma cu O. Kulpe un curs practic menit să-l familiarizeze cu folosirea aparatelor. Luînd parte, în această perioadă, la una sau mai multe cercetări, el învăţa cum trebuie să lucreze şi avea prilejul să aprofundeze literatura ramurii de psihologie experimentală în care se încadra propria lucrare 5. Gruber studiază cu multă seriozitate. „M-am înscris la facultatea filo­ zofica, cum se numeşte aici, — scrie el lui A. Gorovei — şi urmez urmă­ toarele cursuri : istoria filozofiei la Wundt, foarte bine făcută ; psihofizica la Kulpe. Afară de aceasta lucrez în Institutul de anatomie şi la anul voi face fiziologia. Această ocupaţiune deja îmi e destul pentru semestrul acesta : de la 9-.-12 dimineaţa lucrez la disecţie. Am căpătat de preparat un picior ; am preparat deja muşchii exteriori şi acum pă­ trund în interior la vine, artere, nervi... Voi lucra însă cu deosebire siste­ mul nervos. După masă de la 4—5 am cu Kulpe şi de la 5—6 cu Wundt. Afară de aceasta mă mai duc prin laboratorul de psihologie experi­ mentala“ 6. Ulterior, acestor preocupări ale lui Gruber li se mai adaugă şi altele, tot legate de teza sa, care presupun unele „cunoştinţe de fizică, în special de optică şi acustică“, cunoştinţe care la rîndul lor implicau folosirea unor 1 Gruber se căsătoreşte între timp (1891) cu Virginia Mide, fiica Veronicăi Micle. 2 D. A n g h e 1 .şi Ş t. O. I o s i f , op. cit., p. 25. 3 Afirmaţia lui A. Gorovei, că această plecare ar fi avut loc în toamna lui. 1892 este evident greşită ; ea este contrazisă chiar de cele spuse de acesta mai departe (vezi A. G o r o v e i , op. cit.). 4 Publicată în „Philosophische Studien“ IX, 1893, p. 429—446. 5 V. H e n r i , op. cit., loc. cit., p. 611. 8 A. G o r o v e i , op. cit., p. 112. 162

„rezultate obţinute cu ajutorul calculului diferenţial, integral şi al pro­ babilităţilor“ L După cît se pare, Gruber începe să-şi lucreze teza începînd din toamna anului 1892 123. în orice caz, pe lista lucrărilor întreprinse în laboratorul lui Wundt în anul 1892—1893, aceasta figurează a treia, cu titlul : L u ­ m i n o z i t a t e a s p e c i f i c a a c u l o r i l o r 8. Tema îi fusese desigur propusă lui Gruber de către Wundt, care voia sa verifice în laboratorul său teoria lui Hering45 privind luminozitatea specifică a culorilor, problemă abordată de altfel mai întîi de Helmholtz în celebrul său H a n d b u c h d e r p h y s i o l o g i s c h e n O p t i k s. Gruber a folosit în cercetările sale subiecţi normali, dar şi un suferind de acromatopsie (Farbenblinde). Discurile colorate au fost prezentate, pe o masă, la doi metri distanţă de ochiul observatorului. S-a folosit metoda variaţiei minimale a excitaţiilor. Dacă Helmholtz considera că comparaţia între luminozitatea diferi­ telor culori este mai puţin precisă deeît comparaţia diferenţelor de lumi­ nozitate ale aceleiaşi culori6, Gruber conchide, în urma experimentelor sale, că „o comparaţie exactă a culorilor în ceea ce priveşte luminozitatea lor este posibilă şi anume, se pare că — în cazul unei exersări a obser­ vatorului şi al respectării metodelor exacte de măsurare psihofizică — precizia şi siguranţa comparaţiei unui disc necolorat şi a unui disc colorat, sau a două discuri colorate diferit nu este semnificativ mai mică deeît în cazul comparării a doua discuri de aceeaşi culoare. Variaţiile medii ale seturilor (Einstellungen) dau o anumită măsură a influenţelor exerciţiu­ lui şi oboselii“. „în legătură cu problema luminozităţii specifice — scrie Gruber — experimentele făcute pe indivizi norm al-văzători nu dau nici un rezultat, căci rezultatele experimentelor cu discuri colorate se pot asocia oricărei teorii. Ele -sînt ambigue... Experimentele făcute pe suferinzi de acroma­ topsie (Farbenblinden) contrazic de-a dreptul ipoteza luminozităţii spe­ cifice“. Gruber consideră însă necesară continuarea cercetărilor pe sufe­ 1 Ibidem, p. 114. 2 Aşa rezultă din A. G o r o v e î, op, cit., p. 114. 3 Vezi V. H e n r i , op, cit., p. 613. 4 E w a l d H e r i n g , Über H olmgren’s vermeintlichen Nachweis der lilementarempfindimgen der Geschitesinnes, „Pflüger’s Archiv“, Bd. XL 1887. Teoria lui Hering fusese preluată şi dezvoltată de Hillebrand, într-o comunicare făcută în 1889, la Aca­ demia de Ştiinţe din Viena. 5 Prima ediţie a Tratatului de optică fiziologică a lui H . v. Helmholtz apare în trei volume, în 1856. 1860 şi 1866. Eduard Gruber face trimitere la ediţia a lï-a din 1892, p. 428. 6 Ibidem.

163

rinzi de cecitate cromatică, deoarece crede că numai astfel de cercetări „ar putea să aducă o decizie în problemă“ L Lucrarea lui Gruber — prima lucrare de psihologie trecuta ca teză de doctorat în laboratorul din Leipzig de un român — este bine apreciată de Wundt şi este publicată imediat în „Philosophische Studien“ (1893), în acelaşi volum în care mai apărea încă o teză de doctorat a unui român : C. Rădulescu-Motru, Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cauzalităţii în natură 2. 1 Numele lui Eduard Gruber şi al lui C. Rădulescu-Motru apar în suma­ rul volumului alături de nume care erau deja, sau urmau să devină cele­ bre : W. Wundt, J. McK. Cattell, G. F. Lipps, E. Meumann, K. Marbe, F. Kiesow, A. Lehmann ş.a. în timpul celor doi ani petrecuţi la Leipzig, Gruber nu şi-a întrerupt cercetările asupra sinesteziilor, cercetări pe care le începuse — după propria sa mărturisire 3 — în luna mai 1889, după ce observase prezenţa audiţiei colorate la poetul Nicolae Beldiceanu, în timpul uneia din şedin­ ţele literare obişnuite ţinute în casa acestuia 4. Problema sinesteziilor era mai veche. Fenomenul fusese semnalat şi descris de artişti, de scriitori şi de medici. Goethe citează în lucrarea sa Teoria culorilor (1808—1810), o altă lucrare : o Încercare d e istoria pi c­ turii (1786), în care se vorbeşte despre unele sinestezii ale autorului ei, Johann Leonard Hoffmann, şi ale pictorului elveţian Salomon Landolt (1741 —1818). Fenomenul a fost observat de numeroşi compozitori (Beethoven, Meyerbeer, Haydn, Mozart, Berlioz, Wagner), de poeţi şi prozatori (Th. de Bainville, Th. Gautier, Ch. Baudelaire, A. Rimbaud, E. T. A. Hoffmann, Otto Ludwig ş.a.) de fizicieni, de medici şi psiho­ 1 E d u a r d Gruber, Experimentelle Untersuchungen über die Helligkeit der Farben, „ P h ilo s o p h is c h e S t u d ie n “ vol. I X , 1 8 9 3 , p , 4 2 9 — 4 4 6 . 2 C. R ă d u l e s c u - M o t r u . '/ur Entwicklung c o n Kant’s Theorie der Naturkausalitdt, „ P h ilo s o p h is c h e S t u d ie n “ v o l. I X , 1 8 9 3 , p. 3 1 7 , 3 5 7 şi 5 2 8 — 6 0 6. 3 E d . G r u b e r, IEaudition colorée et les phénom ènes similaires, „ R e v u e S c ie n t i­ f iq u e ( R e v u e r o s e ) “ , t. 5 1 , n r . 1 3 ,1 a v r i l 1 8 9 3 , p . 3 9 5 . 4 V e z i a m ă n u n t e in le g ă t u r ă c u în c e p u t u r ile p r e o c u p ă r ilo r lu i G r u b e r d e a u d i ţ ie c o lo r a t ă , în D . A n g h e 1, Ş t . O . I o s i f, op. cit., p . 2 4 — 2 5 , i a r în l e g ă t u r ă cu p r e o c u p ă r ile d e a c e s t g e n d e l a L e i p z ig , v e z i s c r is o a r e a lu i G r u b e r c ă t r e A . Gorovei ( în A . G o r o v e i , op. cit., p . 1 1 2 —1 1 3 ) . „ A ic i ( la Leipzig) a m d a t p e s te u n a m e r ic a n d e l a H a r t f o r d c a r e a r e a u d i ţ ie c o lo r a t ă f o a r t e b o g a t ă şi f o a r t e v ie . M a i m u lt, c u lo r ile s u n e te lo r f u n d a m e n t a le a, i, o s în t a c e le a ş i c a l a îlc ld i c e a n u . E l a r e o a u d i ţ ie c o lo r a t ă a n u m e r e lo r , a z ile lo r s ă p t ă m în i i, a n u m e lo r d e o r a ş e , a s u n e te lo r m u z ic a le . î n s fîx ş it. c o lo r ile î i d e ş t e a p t ă s u n e te . I ţ i p o ţ i în c h ip u i b u c u r ia m e a . V e r if ic to t ce a m lu c r a t cu B e ld ic e a n u “ . I n c o m u n ic a r e a ţ in u t ă l a a l I I - l e a C o n g r e s d e p s ih o lo g ie e x p e r im e n t a lă d in a u g u s t 1 8 9 2 d e ia L o n d r a , G r u b e r v a c o m p a r a r e z u lt a t e le e x p e r ie n ţ e lo r f ă c u t e p e a c e s t a m e ­ r ic a n c u d a t e le d in c e r c e t a r e a e f e c t u a t ă a s u p r a lu i B e ld ic e a n u . ( v e z i E d . G r u b e r , IEaudition colorée et les phénomènes similaires, „ R e v u e S c ie n t i­ f iq u e ( R e v u e r o s e ) “ , t. 5 1 , n r . 13 a v r i l 1 8 9 3 , p . 3 9 6 ) .

164

logi : Castel (Optica, 1740), Sachs (1812), Cornaz (1848), Wartmann (1849), Maree (1860), Vauthier (1860), Perroud (1863), Chabalier (1864), Keiser (Com pendiume der phisiologischen Optik, 1872), Lussana (Fisiologia dei colori, 1873), Nussbaumer (1873), Benedikt (1873) ş.a. G. T. Fechner, fondatorul „phisofizicii“, înzestrat şi el însuşi cu unele însuşiri sinestezice, publicase în 1876, în Vorschule der Aesthetik, rezul­ tatele unei anchete referitoare la această problemă b Dar cercetări siste­ matice ale fenomenului au loc mai ales începînd din penultimul deceniu al secolului al XlX-lea, o dată cu lucrările lui Bleuler şi Lehmann (1881) care fac prima încercare de clasificare a fotismelor (olfactive, gustative, algeziee, termice, geometrice etc.) ale lui Pedrone din Nantes (1882), care foloseşte pentru prima oară denumirea de „audiţie colorată“, ale lui Hilbert (1884), care se ocupa de fenomenele de „gustaţie colorată“ şi de „audiţie olfactivă“, ale lui Rochas (1885), Féré (1886), Urbantschitsch (1888), F. Suarez de Mendoza (1890), A. Binet (fie singur, fie împreună cu Beaunis, sau împreuna cu Philippe, toate în 1892) ş.a. 2. Gruber, care prezentase primele sale cercetări asupra sinesteziilor la Congresul de psihologie fiziologică de la Paris din 1889 — primul con­ gres mondial de psihologie —, va veni la al doilea congres — denumit de „psihologie experimentală“ — de la Londra, din august 1892, cu o nouă comunicare, pe aceeaşi temă, expunînd cercetările făcute între timp, îndeosebi în ţara (pe N. Beldiceanu), dar şi la Leipzig (pe un american venit aci la studii). Comunicarea lui Eduard Gruber, L’audition co lorée et les phénomènes similaires, are un succes deosebit. Acest lucru rezultă nu numai din scri­ soarea sa entuziastă că-re Artur Gorovei, ci şi din informaţii care nu pot fi bănuite de subiectivitate. „Nu-ţi pot înşira multe de succesele mele de la Londra — scria Gruber fericit. Am fost strălucit. Am fost felicitat de cei mai iluştri psihologi englezi, francezi, germani etc... Am fost unul din cei mai aplaudaţi. Să-ţi spun cît îmi pare de bine, nu pot. Văd că nu m-am înşelat întru nimic cînd am început aceste studii ; am văzut de la început importanţa lor cea mare. în sfîrşit, Congresul de la Londra a consfinţit munca mea de 4 ani de zile. ...Am fost felicitat de marele Bain şi de savantul Galton (un fel de om din familia Darwinilor). Galton a vorbit după mine i a adus fapte care ilustrează părerile mele. A apărut 1 A n c h e t a a fo s t r e a l i z a t ă c u a ju t o r u l u n u i c h e s t io n a r t r im is m a i m u lto r s c r iit o r i, a r t iş t i şi o a m e n i d e ş t iin ţ ă . 2 O in f o r m a ţ ie m a i b o g a t ă p r i v i n d l u c r ă r i l e r e f e r it o a r e l a s in e s t e z ii a p ă r u t e p în ă în p r im u l d e c e n iu a l s e c o lu lu i n o s t r u , v e z i C . F e d e l e ş , Sinestesiile sau sensibilitatea

dublă şi multiplă, Iaşi, 1913, 90 p.

165

o -dare de seama în Times , şi azi am văzut eă L’indépendance r o u ­ maine ma tratează de „k savant roumain de Iassy“ ! 1. Intr-adevăr ziarele străine, între care şi Times, anunţă „interesanta comunicare“ a lui Eld. Gruber, unele dintre ele publicîrid dări de seamă elogioase la adresa „savantului român“, care cu „ajutorul unui subiect de o remarcabilă intelectualitate ajunsese sa stabilească nu numai o serie variată de culori imaginare, corespunzătoare vocalelor, silabelor, nume­ relor, temperaturii etc., dar şi o regularitate matematică între relaţiile dintre aceste spaţiuri colorate imaginativ...“ 12. Dovada cea mai sigură însă că Gruber n-a exagerat este succesul obţi­ nut de comunicarea sa, este ecoul pe care îl au cercetările sale în lucrări de importanţa celei a lui Wundt, Grundzüge i e r p h y s i o l o g i s c h e P s y c h o ­ logie (ediţia a IV-a) sau celei a lui Th. Flournoy, D e s p h é n o m è n e s d e s y n o p s i e 3. Referindu-se la lucrările lui Ed. Gruber, W. Wundt scrie : „în afara acestor asociaţii cu caracter general, se mai observă, la unele persoane cu anumite predispoziţii, alte asociaţii mai speciale între cuvinte şi culori, între culori şi sunetele muzicale (Tonen) sau chiar legaturi ale acestor două din urma cu senzaţii de gust şi cu senzaţii de miros. Unii indivizi iau în aceiaşi timp culorile asociate cu anumite sunete şi forme geometrice, a căror structură (Gestalt) şi mărime variază cu caracterul sunetului“ 4. în continuare, W. Wundt citează în mod special (besonders) din bogata literatură — (de peste 100 titluri), referitoare la audiţia colorata, lucra­ rea clasica a lui Bleuler şi Lehmann şi cele 'două comunicări ale lui Gruber, de la Paris (1889) şi Londra (1892). In cartea lui Th. Flournoy, numele lui Gruber este citat de mai multe ori de-a lungul întregii lucrări. în afară de aceasta, un întreg capitol, 1 A.

G o r o

v e i,

op.

cit.,

p. 113 — 114,

vezi

şi

„Arhiva“ Iaşi.

1893.

an.

IV,

p. 212-..215 şi 447—451. 2 C ita tu l

p.

u lt im

este

rep ro d u s

după

D. A n g h e 1

şi

Ş t.

26 . E l f a c e p a r t e , d u p ă c u m a m a v u t o c a z ia s ă c o n s t a t ă m ,

O.

I o s i f.

chiar din darea

Portrete,

d e se a m ă p u b li c a t ă d e z i a r u l „ f i r n e s “ , n r . 3 3 7 0 6 d in 2 a u g u s t 1 8 9 2 ). O p r e z e n t a r e l a ie i d e e lo g io a s ă şi d e a m ă n u n ţ it ă a id e ilo r d in c o m u n ic a r e a lu i E d u a r d G r u b e r l a c o n f e ­ r i n ţ a d e p s ih o lo g ie e x p e r im e n t a lă d e l a L o n d r a o f a c e şi r e v is t a „ L ’ I n t e r m é d ia ir e d es c h e r c h e u r s et d e s c u r i e u x “ ( S e r ia I I I , a n . I , n r . 2 4 ) . A l f r e d B in e t, în d a r e a d e s e a m ă a s u p r a l u c r ă r i l o r c o n g r e s u lu i, d in t r e n u m e r o a s e le c o m u n ic ă r i p r e z e n t a te se o p r e ş te n u m a i a s u p r a cîtorva, î n t r e c a r e şi a lu i G r u b e r . E l a r e t o t u ş i r e z e r v e în l e g ă t u r ă cu u n e le d in r e z u lt a t e le n e o b iş n u it e a le c e r c e t ă r ilo r a c e s t u ia , d a r s c o a te î n e v id e n ţ ă î n d r ă z n e a l a s a i n t e le c t u a la , o r i g i n a l i t a t e a s a , c a şi n o u t a t e a m e t o d e i ( „ R e v u e d e s d e u x m o n d e s “ , M a i 1892). 3 T h . F 1 o u r n o y, Des phénomènes de synopsie (Audition co lo rée) PhotismesSchèmes visuels-Personnifications, P a r is , G e n è v e , A lc a n , Eggimann, 1 8 9 3 , 2 5 9 p . F lo u r n o y e r a p r o f e s o r d e p s ih o lo g ie e x p e r im e n t a lă l a U n iv e r s i t a t e a d i n G e n e v a . 4 W. W u n d t , Grundzuge der physiologische P sychologie, L e i p z ig . E d . a I V - a ,

p. 579.

166

capitolul final, este închinat lui Gruber : Chap, Xs Conclusion, Le cas de M. Gruber b în acest capitol Flournoy foloseşte şi unele date inedite ale lui Gruber, pe care savantul îeşan i ie comunicase, cu permisiunea de a le folosi în cartea sa 123. Flournoy consideră cazul descoperit de Gruber ca un caz apropiat de ideal, el întrunind într-o singură persoana aproape toate genurile de Ilotisme. Gruber — scrie Flournoy — „a avut privilegiul de a pune mina pe un caz cu totul ieşit din comun, unic pînă acum în analele ştiinţei" 8. Gruber cercetează pe subiectul său — poetul şi arheologul Nicolae Beldiceanu — cromatismele vocalelor şi ale consoanelor, cromatismele fonetice (la diftongi, triftongi, silabe, substantive comune), cromatismele numerelor. Interesul cercetărilor lui Gruber nu este determinat numai de carac­ terul excepţional al subiectului sau, ci şi de metoda folosită, care-i per­ mite sa facă măsurători, să stabilească regularităţile în manifestarea feno­ menului şi să formuleze uncie „legi“ (valabile pentru subiectul res­ pectiv). Subiectul având darul de a-şi exterioriza cromatismele, el le poate pro­ iecta pe peretele din faţa sa ca pe o halucinaţie, imaginea avînci forţa unei percepţii reale, Distanţa faţa de zid cea mai convenabilă, -.- dis­ tanţa la care imaginile proiectate aveau cea mai mare claritate — s-a dovedit a fi cea de 3 metri. Printr-un procedeu special de măsurare se stabilea forma exacta şi mărimea diverselor imagini proiectate 4*. Prin acest procedeu s-a stabilit că, la subiectul respectiv (N. Beldi­ ceanu), cromatismele tuturor diftongilor limbii române aveau aceeaşi formă şi dimensiune : un dreptunghi lung de 70 mm şi înalt de 35 mm dreptunghiul fiind format prin joncţiunea a două pătrate, fiecare avînd latura de 35 mm. Cromatismele lui Beldiceanu la numere aveau forma unor cercuri şi, mai frecvent, a unor elipse. Diametrul vertical varia în funcţie ele ele­ mentul fonetic, de numărul silabelor, iar diametrul orizontal în funcţie de ordinele claselor (unităţi, zeci, sute). Dimensiunea minimă (la distanţa stabilită de 3 m) a diametrelor este de 21 mm. în această situaţie, croma­ tismul corespunzător unui număr monosilab indicînd unităţi are forma 1 Ibidem, p, 249—255. Mumele lui Gruber mai este citat în cartea lui Flournoy la p. 9—10, 17, 47, 1 13, 137, 191, 236 şi 245. - Vezi T h. F l o u r n o y , op. cit., p. 253. 3 Ibidem, p. 46—47 şi 250. 4 Măsurarea se făcea indirect : erau măsurate de fapt dimensiunile figurii care încadra perfect imaginea „proiectată“. Aceste figuri de mărimi diferite erau, după cit se pare, desenate pe cartoane ce se agăţau pe perete succesiv.

167

unui cerc, ambele diametre fiind egale cu 21 mm (exemplu : doi). Un număr bisilabic indieînd unităţi (exemplu : patru), dă un cromatism în formă de elipsă, eu diametrul vertical de 22 mm şi diametrul orizontal de 21 mm (fiind vorba tot de unităţi). Numărului patruzeci şi patru, îi va corespunde, în funcţie de numărul de silabe (de fiecare silabă adăugîndu-se un milimetru) un diametru vertical de 26 mm, diametrul ori­ zontal fiind de 23 mm (fiind vorba de zeci de unităţi). Tuturor nume­ relor aparţmînd unui aceluiaşi ordin le corespunde acelaşi diametru ori­ zontal (de la o sută la nouă sute nouăzeci şi nouă avea acelaşi diametru orizontal : 26 mm ; de la 1.000 la 9.999 diametrul orizontal este de 30 mm ; 10.000 — 99.999 — 35 mm ; 100. 000 — 999.999 == 41 mm. 1.000. 000 — 9.999.999 = 48 mm ; 10.000.000 — 99.999.999 = 56 mm ; 100.000. 000 -— 999.000.000 = 65 mm ; de la 1 miliard la 99 miliarde == 75 mm ş.a.m.d, Comparînd aceste cifre, Gruber stabileşte „legea“ următoare, valabilă în cazul subiectului cercetat şi în condiţiile experi­ mentale stabilite : distanţa subiect — loc de „proiecţie“ a imagi­ nii = 3 m etc.). „Diametrele orizontale cresc de la un ordin la altul reproducînd în diferenţele lor seria numerelor naturale. Diametre 21 23 26 30 35 41 48 56 65 75 Diferenţe 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 Gruber consideră că cercetările privind audiţia colorată pot „arunca o lumină nouă asupra problemei personalităţii umane“ şi îndeosebi asupra problemei personalităţilor excepţionale, dată fiind frecvenţa mai mare a fenomenului la acestea. In încheierea comunicării sale, Gruber arată că toate observaţiile dove­ desc existenţa unei dispoziţii ereditare la baza audiţiei colorate, dar — atrage atenţia el — toate cercetările au fost făcute pe oameni cultivaţi. Gruber consideră că ar fi interesant (pentru lămurirea problemei) dacă ar fi găsit fenomenul şi la „oameni necultivaţi". Iar în ceea ce priveşte na­ tura sinesteziilor, Gruber nu e mici de părerea celor ce susţineau că aceasta ar fi patologică, nici de părerea celor ce considerau fenomenele respective ca normale. El socoteşte că sinesteziile ar aparţine domeniului „psihologiei 1 E d. G r u b e r. L’audition colorée et les phénomènes similaires, „Revue Scienti­ fique (Revue rose)“, 1893, t. 51, nr. 13 (1 april 1892, p. 394—398). Textul acestui articol publicat în revista concLsă de Ch. Richet pare să fie identic cu cel al comunicării prezentate în 1892, la congresul de psihologie experimentală de la Londra. în orice caz, noi am reuşit să identificăm în acest articol din „Revue scientifique“ toate citatele pe care le foloseşte Flournoy în cartea sa, după comunicarea lui Gruber de la Londra. Mai mult, chiar dintr-o notă a lui Flournoy rezultă că el cunoştea şi articolul dui revista lui Richet, articol pe care-1 considera identic cu comunicarea de la Londra. Vorbind despre această comunicare el scria : „Cette communication vient aussi de paraître dans la Revue scientifique (Revue rose) du 1-er avril 1893“. (Vezi, T h. F l o u r n o y , op. cit., p. 251). 168

anormale“, psihologiei excepţiilor, iar „ceea ce este excepţie nu e în mod necesar patologic“. „Ele fac parte, după Gruber, dintr-un grup de fapte care ar stabili o trecere insensibilă de la psihologia normală la psiholo­ gia patologică“ 1. Ocupîndu-se de un fenomen excepţional (audiţia colorată), avlnd ca subiect pentru experimente un caz cu totul neobişnuit — un poet şi în acelaşi timp, om de ştiinţă (arheolog), înzestrat cu o forţă extraordinară de cromatizare —, folosind o metoda destul de ingenioasă care-i permitea măsurarea imaginilor cromatice asociate vocalelor, consoanelor, difton­ gilor, triftongilor, silabelor, substantivelor comune, numerelor etc. şi în­ cerc înd să stabilească regulile după care au loc aceste asociaţii — Eduard Gruber obţine rezultate spectaculoase, menite, prin însăşi natura lor, să atragă atenţia participanţilor la Congresul ele la Londra şi îndeosebi a celor care erau preocupaţi de problema sinesteziilor. Reîntors la Leipzig, Gruber îşi continuă, paralel cu lucrările pregătitoare pentru teza de doctorat, cer­ cetările în domeniul sinesteziilor. El alcătuieşte un chestionar — P sy c h o lo ­ gischer Fragebogen über Gehörfarben, Gehörfiguren u n i Gehörhelligkeiten (Leipzig, Februar 18.93) — pe care-1 trimite unui mare număr 12 dc arhi­ tecţi, pictori, muzicieni şi literaţi. Chestionarul conţine un număr de 26 în­ trebări, dintre care 12 privind audiţia colorată (întrebările 1—12), patru referitoare la audiţia figurată (întrebările 13—16), trei privind audiţia luminoasă (17—19) şi şapte privitoare la probele generale (20—26). Acelaşi chestionar va fi publicat, trei luni mai tîrziu, şi în „Revue philosophique“ 3 a lui Th. Ribot, însoţit de o notă a redacţiei : „în 1876, G. T. Fechner deschisese o anchetă asupra asociaţiei dintre culoare şi sunet. Francise Galten urmase exemplul său, în 1882. în timpul nos­ tru, Dr. Th. Flournoy şi Ed. Claparède se ocupă ide acelaşi subiect. Prezentul chestionar pe care id. Eduard Gruber din Leipzig îl prezintă publicului are deci un interes psihologic incontestabil. Autorul roagă sa fie completat şi trimis pe adresa indicată : Ed. Gruber, Leipzig, Sophien­ platz, nr. 8, oricare ar fi răspunsul, afirmativ sau negativ“ 4. 1 E d. G r u b e r , op, cit,, loc. cit., p. 397—398. 2 Numărul chestionarelor difuzate este — după A. G o r o v e i , op. cit, p. 114—115, de cinci sute, iar după Dr. G h. M a r i n e s c u. Studii asupra audiţiunii colorate, în „Analele Academiei Române“ Seria a Il-a, tom. 33, Memoriile Secţiei Ştiinţifice, 1909, 83 p„ t. 2 — o mie. în această comunicare, Dr. Gh. Marinescu reproduce chestionarul şi răspunsurile primite de Gruber la aceasta, precum şi două tablouri sinoptice, alcă­ tuite de Dr. Gh. Marinescu pe baza datelor statistice conţinute în materialele lui Gruber, primite — după moartea acestuia — de !a soţia sa, Virginia Micle-Gruber. 3 E d. G r u b e r, Questionnaire psychologique sur l’audition colorée figu rée et illuminée, „Rev. philos." an. 18, t. 35, mai 1893, p. 499—502. 4 Ibidem, p. 499.

169

Răspunsurile primite de Gruber la acest chestionar, după cît se pare, nu au fost prea numeroase 1. De altfel, Eduard Gruber nu a mai rămas în Leipzig multă vreme după difuzarea chestionarului şi după apariţia lui în „Revue philosophique“. La începutul lunii august 1893, Gruber s-a întors în ţară. 3.1.1. înfiinţarea primului laborator de psihologie experimentală din România Din scrisorile adresate lui Nicolae lorga 12 — rămas la Leipzig pentru a-şi susţine teza de doctorat — rezulta că prima grijă a lui Gruber după întoarcere a fost să se intereseze de perspectivele pe care le avea pentru a-şi continua activitatea ştiinţifică în ţară. In acest scop el s-a oprit (în drumul de Ia Leipzig spre Iaşi) pentru două zile la Bucureşti, unde a fost primit în audienţă de ministrul instrucţiunii Take lonescu ; iar la Iaşi a stat de vorbă cu rectorul Universităţii, N. Culianu. „La Bucureşti — îi scrie Gruber lui N. lorga, de la Văratec — am vorbit cu ministrul pentru un laborator de psihologie experimentala ; e aplecat a mi-1 face, numai să-i procur localul de la Rector. Culianu îmi pune la dispoziţie 4 odăi la Şcoala Normală ; cred că şi Ministerul mi-o da parale să cumpăr aparatele şi cărţile necesare. Poate astfel vom avea şi noi un. laborator de psihologie experimentală la Iaşi 34. Din cea de a doua scrisoare trimisă lut lorga (tot în ziua de 9 august 1893) rezulta că ministrul i-a promis şi suplinirea catedrei lui Găvănescul la Iaşi b Cîteva zile mai tîrziu (la 16 august 1893), Gruber îi adresează minis­ trului o scrisoare privind înfiinţarea unui laborator de psihologie expe­ rimentala la Universitatea din Iaşi. Cererea este însoţită de un „Regula­ ment“ de funcţionare a laboratorului şi o listă de „aparatele şi materia­ lele necesare unui laborator de psihologie experimentală“. Atît regula­ mentul cît şi lista de aparate sînt alcătuite avînd ca model laboratorul de psihologie al lui Wundt de la Leipzig. 1 FJe au fost publicate, pentru prima oară, de dr. Gh. Marinescu, în 1909, după materialele rămase de la Gruber. Dr. G h. M a r i n e s c u , op. cit., p. 29—73 (Răs­ punsurile au fost numerotate de Gruber de la 1—49. Acestora le urmează o observaţie a lui Bleuler şi Lehman şi altele. Dna. B., Dna. J„ fiica Dnei. B., Dl. J., fratele Dnei. B., Dna. J., fata Dlui. J., Abatele T., din Angers. Observaţia Dr. Ulrich. 2 La puţin timp după întoarcere, Gruber îi scrie lui N. lorga, din Văratec, două scrisori datate 9 august 1893. Vezi I. E. T o r o u ţ i u, Stadii şi docum ente literare. vol. VII, p. 231—233. 3 Ibidem, p. 231. 4 Ibidem, p. 233. 170

Reproducem integral aceste documente inedite, pe care le-am desco­ perit în Arhiva Ministerului Instrucţiunii Publice ş i Cultelor 1. „Domnule Ministru, Subsemnatul Eduard Gruber, doctor în filozofie de la Universitatea din Leipzig, specialiându-mă timp de doi ani de zile în Institutul d e psihologie experimentală de la Leipzig de sub conducerea ilustrului profesor Wundt, vin să vă rog a înfiinţa pe lingă Universitatea din Iaşi un Laborator de Psihologie experimentală, în care să pot urmări înainte, pe de o parte cercetările mele de optică fiziologică începute la Leipzig, pe de altă parte cercetările asupra audiţhinii colorate începute încă din 1889. In speranţa că D-voastră veţi binevoi a încuviinţa cererea mea, am onoarea a vă anexa aici un proiect de organizarea acestui laborator oonsistînd în aparate şi biblioteca necesară, precum şi un proiect de regulament pentru condiţiunile de intrare şi modul de lucrare al studenţilor. Suma pentru acoperirea cheltuelilor laboratorului o evaluez aproximativ la cifra de 500C franci, iar preţurile exacte ale fiecărui obiect, voi avea onoarea a vi le prezenta mai tîrziu, după lămuriri luate în străinătate. Primiţi . . . . Văratec, 16 august 1893, (ss) E. Gruber, Doctor în filozofie.

R e g u l a m e n t 12 § î. Se primesc ca să lucreze în Laboratorul de psihologie experimentală deocam­ dată numai zece, cel mult cinsprezece elevi, care vor plăti o cotizaţie de zece franci pe semestru. Aceşti bani sînt destinaţi pentru înzestrarea bibliotecii. M 2. Admiterea în laborator se face după un examen la care se cer : r ; Cunoştirtţi de fizică elementară, de anatomie şi fiziologie. 2° Cunoştinţi de fizică elementară : teoria ondulaţiunilor, optica, acustica şi elec­ tricitatea. Se primesc studenţi de la Medicină, de la Facultatea de fizico-matematice şi de la Facilitatea filozofică. § 3. Lucrările experimentale din Laborator sînt împărţite în grupe. Fiecare grupă 1 Vezi A r h i v e l e S t a t u l u i , dosarele ; Nr. 417, Arhiva Ministerului Instruc­ ţiunii Publice, Dir. în v. super, şi secundar, 1893, Institutele Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi — Corespondenţă, fo. 34—36 şi 42 şi Nr. 520, Arhiva Ministerului Instrucţiunii Pu­ blice — Serviciul Contabilităţii, 1893, Universitatea din Iaşi, Facultăţile de Drept, Litere şi Şcoala Normală Superioară, fo. 42—43. 2 A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 417, Arhiva Direcţiuneî învăţămintului supe­ rior şi secundar din Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, fo. 34 (aici se găseşte cererea Iui Gruber cu avizul şi aprobarea în original ; în dosarul nr. 520 se află o copie a acesteia).

171

se ocupă cu o chestiune şi lucrarea este condusă de un elev experimentator şi de mai mulţi elevi ca observatori sau persoane de experimentat. Rezultatele acestor lucrări se vor publica sau în vreuna din revistele speciale de psihologie din străinătate sau în româneşte într-un Anuar aparte. § 4. Biblioteca poate fi folosită numai de elevii Laboratorului şi numai in localni Laboratorului, cu răspundere pentru întrebuinţarea rea a cărţilor“ 1.

„Aparatele şi materialul necesar unui Laborator de psihologie experimentala‘ Ochiul anatomic cu tablouri intuitive ; Stereoscopul lui Wheatstone ; Aparatul lui Wundt arătînd mecanismul ochilor ; Aparatul pentru arătarea contrastului ; Trei apa­ rate deosebite ale lui Hering relativ la culori ; 4 aparate de rotaţiune (Farbenkrei­ sel) ; 2 Episkotistere deosebite, al lui Aubert şi al lui Kirschmann ; Spectroscopul lui Bunsen şi Kirchoff ; Aparatul lui Helmholtz pentru amestecul culorilor ; Felurite prisme (de cromglas şi flintglas) ; Felurite foi de rotaţie colorate diverse (scheiben) ; Fotometrul lui Bunsen ; Aparatul lui Wundt arătînd cîte imagini sînt în conştiinţă. Urechea anatomică cu tablouri intuitive ; Diapazoane (Stimmgabel) ; Rezonatorii ; Pendulul acustic (Schallpendel) ; Aparatul lui Politzer pentru producerea celui mai mic sunet posibil. Pielea în secţiuni transversale cu tablouri intuitive (de asemeni papilele gustului şi organele mirosului) ; Compasul sinestezic al lui Fechner (Tastzirkel). Creierul în diverse secţiuni cu tablouri intuitive ; Cronoscopul lui Hipp ; Un aparat mare pentru demonstraţie şi un aparat mic de preciziune pentru măsurarea actelor psihice ; Elemente Daniel şi cele necesare pentru stabilirea curenţilor electrici ; Aparat de control (Kontrolhammer) ; Aparat de înregistrare ; Aparatul de complicaţiune al lui Wundt ; Aparat pentru studiul asociaţiunilor cu modificările în vederea audiţiei colo­ rate ; Dinamometrul ; Sfigmograful ; Pletismograful ; Cardiograful. II. Biblioteca. Colecţiunea : Philosophischen Studien ; Colecţiunea Zeitschrift fur P sychologie und l'hisyologie der Siuuersorgane ; Colecţiunea Revue philosophique ; Colecţiunea Ameri­ can Journal o f P sychology. Scrierile lui Fechner, Wundt, Helmholtz, Hering, Elias Millier, Münsterberg, Ebbing­ haus, Ziehen, Ribot, Alfred Pinet, Francis Galton, William James, Ladd, Höffdmg, Alfred Lehmann. Flournoy etc. etc. Flermann’s Handbuch der Psychologie. Lucrări rela­ tive la istoria psihologiei“ 12, 1 Ibidem, fo. 35. Pentru comparaţie cu modul de funcţionare, a laboratorului lui Wundt... vezi V. H e n r i , op, cit., loc. cit., p. 611. 2 Ibidem, fo. 36 şi 42. Vezi despre dotarea laboratorului lui Wundt în V. H e n r i , op. cit., loc. cit., p. 608—610. 172

Pe cererea lui Ed. Gruber se află avizul doctorului C. I. Istrate *, inspector general al învăţămîntului superior şi secundar, care arată că : „Laboratorul de Psihologie experimentală cerut de D-nul Gruiber va completa într-un mod fericit studiul filozofiei pure şi al fiziologiei servind ca punte de trecere către aceste două neamuri de cunoştinţă ce tind a se apropia şi chiar a se alimenta la o sorginte comună cu cît ele progre­ sează mai mult fiecare în ramura sa. Cred că ministerul ar face o operă utilă admiţfnd în principiu cererea acestui Laboratoriu şi înscriind în viitorul buget suma cerută pentru ca el să poată avea fiinţă de la 1 apri­ lie. P-înă la aceasta dată, pentru ca D-mu profesor Gruber să-şi poată continua lucrările ce personal urmează, cred că ar fi bine ca Ministerul sa-i acorde suma de 500 lei“.,. în ziua de 1 septembrie 1893, ministrul Take lonescu aprobă cererea lui Eduard Gruber de a se înfiinţa un laborator de psihologie experi­ mentală la Universitatea din Iaşi şi dispune ordonanţarea, din fondul extraordinar, a sumei propusă de Dr. C. I. Istrate, pentru început. La 11 septembrie 1893 (prin adresa cu seria B nr. 4823) 123 Direcţia învăţămîntului secundar şi superior cere serviciului Contabilităţii ordo­ nanţarea sumei de 500 lei, din fondul extraordinar, „D-lui Eduard Gru­ ber pentru înfiinţarea unui Laborator de Psihologie experimentală pe lînga Universitatea din Iaşi“, iar peste exact o lună, la 11 octombrie (cu adresa nr. 4087) s, Serviciul Contabilităţii îi comunică „D4ui Eduard Gruber, doctor în filozofie şi profesor la Iaşi“ că cererea sa a fost apro­ bată, dar, că, „din lipsă de fonduri nu i s-a putut acorda deocamdată întreaga sumă solicitată, ci numai 500 lei, pentru întîmpinarea primelor cheltuieli“. Adresa este însoţită de „ordonanţa de plată nr. 9844“ pentru suma respectivă. în Proiectul de buget pentru venituri şi cheltuieli pe exerciţiul 1894—1895 (proiect publicat în anul 1893) 4 la Universitatea din Iaşi, Facultatea de litere şi filozofie, este prevăzută suma de 4.000 lei, la rubrica de „credite propuse“ sub titlul „Fond pentru înfiinţarea unui laborator de psihologie experimentală“. Suma respectivă va figura la 1 Dr. C o n s t a n t i n I. I s t r a t e (1850-—1918) fost membru şi preşedinte al Academiei Române, savant de renume mondial (chimist şi medic), membru de onoare al mai multor societăţi ştiinţifice străine, autor al unui „curs elementar de chimie“ (1891) tradus în limbile franceză şi spaniolă, este unul dintre reprezentanţii materialismului ştiin­ ţific — naturalist din România. 2 A r h i v e 1 e S t a t u 1 u i, dosar nr. 417, io. 39. 3 Ibidem , p. 43. 4 Proiect de budget pentru venituri şi cheltuieli pe exerciţiul 1894—1895, Bucutesci, Imprimeria Statului, 1893, p. 212—213. 173

rubrica „Retribuţii anuale“ atît în bugetul aprobat pentru anul 1894—1895, cft şi în cel pentru anul 1895—-1896 L Corespondenţa Ministerului cu Laboratorul demonstrează că sumele ordonanţate în octombrie 1893 123şi în iunie 1894® au fost utilizate pentru procurarea aparatelor, materialelor de laborator şi a cărţilor prevăzute în lîsta 4 anexată de Gruber cererii sale din august 1893. Din schimbul de adrese dintre Serviciul contabilităţii din Minister şi Laboratorul de psihologie experimentală din Iaşi rezultă că Gruber a depus pentru sumele cheltuite actele justificative necesare. Din păcate însă nu au putut fi găsite jiec ît facturile şi chitanţele pentru aparatele, mate­ rialele şi cărţile cumpărate din suma ordonanţată în octombrie 1893. S-au păstrat în Arhiva serviciului Contabilităţii din Ministerul Instrucţiunii Publice 5, 14 acte justificative însoţite de un borderou, purtînd stampilaantet „Laboratorul de psihologie experimentală — Universitatea din Iaşi“ şi semnătura lui Ed. Gruber în calitatea sa de „director al Laborato­ rul ui“. Actele justificative pentru suma ordonanţată în iunie 1894, fiind. îna­ poiate lui Gruber pentru unele completări în mai 1895, s-au pierdut pro­ babil, căci în decursul aceleiaşi luni Gruber s-a îmbolnăvit 6 şi, în curînd, a plecat în străinătate pentru tratament. Astfel st'înd lucrurile, creditul prevăzut în bugetul pe 1895—1896 pentru laboratorul de psihologie experimentală de la Universitatea din Iaşi nu a mai putut fi folosit de Gruber. Pierderea actelor justificative pentru suma de 4000 lei ordonanţată în iunie 1894 ne privează astfel de posibilitatea de a cunoaşte exact dotarea laboratorului lui Gruber. 1 Vezi Budgetul veniturilor şi cheltuelilor Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Pu­ blice p e exerciţiul 1894— 1895, Bucureşti. Imprimeria Statului. 1894, p, 122 şi Proiectul i e budget al veniturilor şi cheltuelilor Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice pe exerciţiul 1895—1896, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1895, p. 214—215, In proiectul de buget pentru anul 1896—1897, fondul de 4000 lei, pentru înfiinţarea laboratorului de psihologie experimentală de la Universitatea din Iaşi nu mai figurează la rubrica de „credite propuse“ ci numai la rubrica de credite retrase, intitulată „diferenţe de minus“, faţă de anul precedent, (Vezi Proiectul d e budget j...j p e exerciţiul 1896—1897, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1896, p. 220— 221), 2 Vezi A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 417, fo. 39 şi 43. 3 Suma de 4000 lei a fost ordonanţată la 24 iunie 1894, cu ordonanţa de plată nr. 4075 (Vezi A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr 421, Fond. Ministerul Instruc­ ţiunii Publice, Arhiva Serviciului Contabilităţii, 1894, fo, 17). 4 Vezi supra lista de „Aparate .şi material necesar unui laborator de psihologie expe­ rimentală“, 5 A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 520, Fond, Ministerul Instrucţiunii Publice, 1893, fo. 20—35. 6 în statele de salarii pe mai 1895, la Gruber este făcută următoarea specificare : „bolnav întreaga lună“ (Vezi A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 212, State Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi, 1895). 174

Avînd în vedere valoarea leului din perioada aceea şi pornind de la faptul că Gruber apreciase la 5000 lei valoarea aparatelor, imaterialelor şi cărţilor necesare pentru înzestrarea completă a laboratorului, am putea conchide că în mai 1895 în urma folosirii onor fonduri în valoare de 4500 lei, Laboratorul înfiinţat de Gruber trebuie sa fi fost, dacă nu complet, în orice caz destul de bine echipat. în acest sens pledează, în oarecare măsură şi afirmaţia lui Gruber din cererea adresată ministrului în iunie 1894, cu privire la ordonanţaxea fondului bugetar de 4000 lei, în care spune : „vă rog a-mi pune această sumă ia dispoziţie, cit mai curînd, pentru a putea avea toată instalaţiunea gata pentru începutul anului şcolar viitor“. Cu toate acestea noi nu ştim cu precizie decît ce s-a cumpărat din primul fond (4500 lei) alocat înfiinţării laboratorului. Din această sumă (care reprezintă de fapt numai a noua parte din suma cheltuită pentru laborator), Gruber a cumpărat, în primul rînd, cîteva aparate de optici fiziologică de care avea nevoie pentru a-şi con­ tinua cercetările. Aceste aparate figurează pe factura emisă la 24 ianua­ rie 1894, de firma „Rudolf Rothe“ din Fraga : „Apparat zur Diagnose der Farberiblindhek ; Apparat zur Farbenmischung mittelst Spiegelung ; Apparat zur Demonstration der Nachbilder (10 Tafel) ; Binocular Appa­ rat zur Demonstration Simultan-contrastes ; Tafel zur Demonstration des Simultancontrastes mit Florpapier ; Dunkelkasten samt Aufsatz“ h O altă factura, a firmei „Anatomie plastique“. „Auzoux, Paris“, purtînd data de 14 octombrie 1893 (Paris), dovedeşte cumpărarea unui „ochi demontabil“ 123. Din restul sumei au fost cumpărate cărţi s, s-a plătit abonamentul la „Le Courrier de la Presse“ (pe 1893 şi 1894) 4, s-a confecţionat o planşă mare pe hîrtie pînzata, cuprinzînd „împărţirea psihologiei con­ temporane“ 5 şi o ştampilă cu inscripţia : LA B O R A T O R U L DE PSIHOLO GIE EX PERIM EN TA LĂ UNIVERSITATEA DE IA Ş I6

1 Vezi A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 520. Fond, Mirt. Instr. Publice, 1893, fo. 29. 2 Ibidem, fo. 25. 3 Ibidem, fo. 27, 30, 31, 32 si 34. In aceste facturi figurează lucrări aparţinând lui Rechner, Mettmann, Dessoir, Spencer, Soury, Fouillée, Arréat, Duval, Rabier, Witmer ş.a. 4 Ibidem, fo. 26, 33. 5 Ibidem, fo. 22—24. 6 Ibidem, fo. 28. Ştampila aceasta de formă dreptunghiulară (fără a avea chenar dreptunghiular), confecţionată în ianuarie 1894, am întîlnit-o pentru prima oară pe „Borderoul“ ce însoţea actele justificative ale sumei ordonanţate în octombrie 1893. Ulterior o vom găsi pe toate adresele trimise de Eduard Gruber Ministerului Instrucţiunii Publice, în calitatea sa de director al laboratorului. 175

Acestea sînt datele pe care le avem deocamdată despre Laboratorul de psihologie experimentală înfiinţat la Iaşi de către Eduard Gruber, Ceea ce cunoaştem este desigur puţin, în raport cu ceea ce am dori să ştim, dar putem afirma că este destul de mult faţă de ceea ce se ştia pînă acum (căci pînă acum nici existenţa acestui laborator nu era prin nimic atestată) h 3.1.3. Activitatea didactica, Primul curs de psihologie experimentala ţinut în România. Eduard Gruber figurează pe statele de salarii ale Facultăţii de litere şi filozofie de la Universitatea din Iaşi, la catedra de psihologie, peda­ gogie şi estetică, începînd de la 1 octombrie 1893 şi pînă la 31 august 1895, ca suplinitor al profesorului Ion Găvănescul, care fusese numit inspector şcolar. Ziarul „Evenimentul“'21 din 16 octombrie 1893 va anunţa deschiderea cursului lui Gruber : „Marţi 19 octombrie d. Ed. Gruber îşi va începe cursul său de Psihologie la Facultatea de litere si filozofie, suplinind pe d. profesor Găvănescul“ 3. Acelaşi ziar însă va reveni marţi 19 octombrie cu un nou anunţ : „Joi 21 octombrie de la 9—10 a.m.d. profesor Ed. Gruber va ţine lec1 A r t ii r G o r o s , i a m in e a. u deva •’ A m u t i n i l c su'e, U A p t.1 ' c , i K imediat după întoatcuca m ţară „fă„et mi un-, la U m ta-m au und i a- , ■ un laborator de psihnmgle expriiineor M, n purodo- i lab n „mudu- Im 1 Jp/i c (Vezi A, G o r n v e i . o g . c i t . , p. 116, Xepurînd sa-î r a d i p ■ Grübet in a ,, v perioadă — după uim singut r a â it ’rH .te — Got urci u i ’ despte ateste in • .n in a b il' din vreo scrisoare a lut Gruber, dar al na indică surca. intormipei. l i otic „ ■/ . ntema nu-i de natură a suscita prea multă încredere cititorul ai, mai ales celui cu e i des„ ,pe i; unele inadvertenţe in textul lui Gorovei. C. I. B o t e / , on. u t . tace ţi el afirmaţia, pornind pmnabu de la A A •' vei ;a Gruber „se luptă pentru înfiinţarea unui laborator de psihologie experimentala la laţi", fără a exprima însă convingerea că un asemenea laborator a şi existat. Afirmaţia lui Gorovei, mai sus citată, ne-a atras atenţia însă după ce descoperisem indicaţia din articolul lui Victor Henri, din „Revue philosophique“ (dec. 1893) in care se vorbea de existenţa unui laborator de psihologie experimentală în România în anul 1893. Nici afirmaţia lui V. Henri .şi nici a lui A. Gorovei nu puteau însă constitui probe suficiente pentru a demonstra existenţa acestui laborator, ci numai punctul de pornire al unor investigaţii care să descopere aceste probe (oficiale sau semioficiale). 2 „Evenimentul“, an. I, nr. 209, stmbătă 16 octombrie 1893. 3 în luna septembrie 1895, suplinirea lui Găvănescul este semnată de Chr. Misstr, iar de la 1 octombrie încolo de C. Leonardescu — A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 212 State Facultatea de litere şi filozofie din Iaşi, 1895 şi cererea D-nei Virginia Micle-Gruber prin care solicită plata salariului pe septembrie 1895, la care i se răs­ punde că de la 1 septembrie cu ordinul nr. 4926, fusese numit ca suplinitor Chr. Missir ; lo. 37—38 în acelaşi dosar. 176

ţiunea de deschidere a cursuiui său de psihologie experimentală, al cărui suplinitor este d-sa“ 1. Şi tot ziarul „Evenimentul“ va consemna vineri 22 octombrie în cadrul rubricii „Cronica zilei“ (cronică zilei trecute bineînţeles !) : „Astăzi joi 21 octombrie între orele 10 şi 11 d. Eduard Gruber şi-a ţinut la Universitate prima lecţiune a cursului său de psiho­ logie experimentală. O mulţime de studenţi, din diferitele facultăţi, au asistat. Expunerea clară şi ştiinţifică a noului profesor !î i va atrage un numeros auditor“ -, Din aceste note apărute în presa locală, rezultă că în ziua de 21 oc­ tombrie 1893, la ora 10, Eduard Gruber a ţinut la Universitatea din Iaşi, lecţia inaugurală a cursului său, primul curs de psihologie experi­ mentală ţinut în România. Din păcate însă nu am reuşit să găsim pînă în prezent nici o referire mai amănunţită la conţinutul cursului de psi­ hologie experimentală al lui Gruber, nici un caiet de note luate la lec­ ţiile sale sau vreo dare de seamă asupra acestora. După cît se pare, în decursul lunii februarie 1894, Eduard Gruber a ţinut patru lecţii despre „Psihologia experimentală, fiziologică, descrip­ tivă, normală şi excepţională“, în cadrul cursurilor organizate de „So­ cietatea ştiinţifică şi literară“ din Iaşi 123. Daca am cunoaşte conţinutul acestor conferinţe, ne-am putea face eventual o idee, cît de vagă, despre preocupările cursului la Universi­ tate, care trebuie să fi fost aproximativ aceleaşi cu cele ale lecţiilor de la „Societatea ştiinţifică şi literară“, dar nici în legătura cu conţinutul acestora nu ni s-a păstrat nimic. în schimb avem o indicaţie — e drept şi aceasta destul de sumară — despre conţinutul cursului de Pedagogie, ţinut de Gruber în anul universitar 1893—1894. Despre conţinutul acestui curs aflăm dintr-o notă a ziarului „Eveni­ mentul“ care anunţă la 27 aprilie 1894 că „D-l Eduard Gruber r e d e s ­ c h i d e 45joi 28 aprilie 1894 la orele 5—6 şi juna. cursul său de P e d a g o g i e m od er nd“ . Dupa cum rezultă din aceeaşi notă cursul se ţine de două ori pe săptămînă (lunea şi joia), de la 5 la 6 jumătate (ore care - după aprecierea redactorului — „convin bine institutorilor şi institutoarelor pe care mai cu seamă îi poate interesa acest curs“. 1 „Evenimentul“ an. I, nr. 209, sîmbătă 16 octombrie 1893. 2 „Evenimentul“, an. I. nr. 211. marţi 19 octombrie 1893. 3 „Evenimentul“, an. I, nr. 21,4, vineri 22 octombrie 1893. Ştirile publicate la „Cronica zilei“ — după cum rezultă din colecţia ziarului — se referă la ziua anterioară zilei de apariţie a acestuia. 4 Vezi „Evenimentul“, a. I, nr. 274, duminică 9 ianuarie 1894. 5 S u b i , n s . — M. B. „Redeschiderea“ cursului are loc după întoarcerea lui Gruber de la Congresul internaţional de Antropologie de Sa Roma, din martie 1894. 177

Incercînd a prezenta „o sinteză a tuturor tendinţelor nouă din faza actuală a pedagogiei“, cursul lui Gruber cuprinde — după informaţiile din ziarul „Evenimentul“ — lecţii de igienă şcolară (despre sălile de clasă şi mobilier, despre rolul educaţiei fizice, despre bolile şcolare, des­ pre taberele pentru elevi etc.) ; lecţii de psihologia copilului (insistînbu-se mai ales asupra problemelor educaţiei intelectuale) şi lecţii de psihologie pe da go gi că b Activitatea didactică a lui Gruber s-a desfăşurat după cit se pare, timp de doi ani de zile (în anii universitari 1893—1894 şi 1894—1895), cu unele intermitenţe, datorate mai ales bolii 12. ■în legătură cu conţinutul activităţii sale didactice din anul univer­ sitar 1894—1895 nu am reuşit să găsim încă nici o indicaţie, oricît de sumara. Ultimele referinţe referitoare la activitatea lui Gruber, apărute !n presă, datează din primul semestru al anului 1894. La 18 martie 1894, ziarul „Evenimentul“ anunţă plecarea lui Eduard Gruber la Congresul de Antropologie ce se ţinea la Roma : „In urma unei invitaţiuni a celebrului profesor Lombroso, d. profesor de la Uni­ versitatea din laşi, Ed. Gruber, a fost delegat de Ministerul Instruc­ ţiunii Publice de a lua parte la Congresul medical de la Roma. I s-au acordat 1200 lei cheltueli de transport. D4 Gruber va expune congre­ sului teoriile sale asupra Audiţmnii colorate şi a celorlalte sinestezii psihologice. D-sa pleacă în astă seară“ 3. La 7 aprilie, acelaşi ziar vesteşte reîntoarcerea lui Gruber : „D. Edu­ ard Gruber a făcut Congresului antropologic de la Roma importante comunicaţiuni asupra audiţiunii colorate. D. pr o fe so r Lombroso a adre­ sat d-lui Take Ionescu o scrisoare, în care mulţumindu-i că a trimis pe 1 „Evenimentul", an. II, nr. 362 miercuri 27 aprilie 1894. 2 Gruber lipseşte din motive de boală întreaga lună februarie 1894 (semnează însă personal statul de salarii) : în mai 1894 lipseşte de asemenea avînd — după indicaţia din anexa statului „8 decese în familie“ (semnătura lui Gruber de pe ştat nu este autentică) ; în februarie 1895 are trei absenţe, fiind bolnav (statui este semnat de Gruber) ; în mai 1895 figurează ca „bolnav întreaga lună" semnătura de pe ştat este efectuată de aceeaşi persoană care-1 semnase şi în mai 1894 şi în martie 1895 şi ca.re-1 va semna şi în lunile iunie, iulie, august 1895 (după grafie, persoana respectivă nu pare a fi D-na Virginia Miele-Gruber). {.Arhivele statului, dosar nr. 197/1894 şi nr. 212/1895). 3 „Evenimentul", an. II, nr. 332, vineri 18 martie 1894, vezi şi A. G e r o v e i , o p . c i t . , p. 116—117, care „pe la mijlocul lui martie primeşte de la Gruber o scri­ soare în care spune : „Te salut din vîrful Predealului. Mă duc la Roma invitat oficial şi telegrafic de profesorul Lombroso. Ministrul mi-a acordat un credit. Ţi-oi scrie mai apoi mai multe". 178

d. Gruber la Roma, felicita România cd {posedă un aşa de eminent psi­ holog. Zilele acestea d. Gruber s - a întors la Iaşi pentru a-şi reîncepe cursul la U n i v e r s i t a t e “ h Două zile mai tîrziu „Evenimentul“ publică o nouă ştire referitoare la Eduard Gruber : „în editura librăriei editoare „Fraţii Bocea“ de la Roma va apare o traducere în italieneşte a lucrării d-lui Eduard Gru­ ber : L’audition colorée et les phénomènes similaires, care a fost prezen­ tată sub formă de comunicaţiune la Congresul de Psihologie experimen­ tală de la Londra în august 1892, Traducerea italiană va fi făcută cu multă îngrijire de către fraţii Domenico Ricardo Tanturri şi N, Tanturri, doctoranzi ai Facultăţii de medicină la Neapoli, cel întîi asistent în microscopie, cel de-al doilea asistent ,în dermatologie, şi fii ai ilus­ trului şi regretatului profesor Tanturri, fondatorul clinicilor de la Nea­ poli. Această traducere va purta o prefaţă în franţuzeşte de d, Eduard Gruber, în care va mulţumi lui Lombroso de invitarea ce a făcut de a lua parte la Congresul medical de la Roma 12. Ultimele ştiri despre activitatea lui Gruber, apărute în „Evenimentul“, sînt cele referitoare la redeschiderea cursului de Ped ag ogie modernă (din 27 aprilie 1894) — despre care am vorbit mai sus — şi la numirea sa în comisia de bacalaureat alături de Dr. N. Leon, Dr. G. Socov ş.a. (15 iunie 1894) 3. Ultima parte a vieţii lui Gruber este învăluită fn întuneric. „Amin­ tirile“ lui Artur Gorovel (publicate după 35 de ani şi scrise se pare nu cu mult înainte) trebuie privite cu oarecare rezervă. Gorovei, de alt­ fel, apreciind retrospectiv lucrurile, în. lumina sfîrşitului, încearcă a identifica semnele bolii în unele modificări ale grafiei lui Gruber, încă înainte de întoarcerea acestuia fn ţară (1893). Noi n-am avut prilejul să vedem scrisorile manuscrise ale lui Gruber către Gorovei, dar am cunoscut numeroase alte manuscrise aparţinînd perioadei 1886—1895. In manuscrisele văzute de noi nu se observă modificări atît de evi­ dente, precum susţine A. Gorovei, între scrisul lui Gruber dinainte de 1893 şi cel de după 1893. 1 „Evenimentul“, an. II, nr, 348, joi 7 aprilie (Subi. ns. — M, B.). Nu am reuşit să găsim această scrisoare a iui Lombroso adresată lui Take Ionescu, ministrul Instruc­ ţiunii publice. 2 „Evenimentul“, an. II, nr. 350, sîmbătă 9 aprilie 1894. Nu ştim dacă această traducere italienească a lucrării lui Gruber a mai apărut sau nu, în orice caz, în marile biblioteci din Bucureşti ea nu se află. 3 Vezi „Evenimentul“,, an. II, nr. 362, miercuri 27 aprilie 1894 şi an. II, nr. 4C0, miercuri 15 iunie 1894. T o t din luna iunie 1894 ni se păstrează ( A r h i v e l e S t a ­ t u l u i , dosar nr. 324, Fondul Min, Instr. Publice şi Cultelor, 1894, fo. 27 şi 29) două cereri ale lui Gruber ; una prin care solicită ordonanţarea sumei de 4000 lei (prevăzută în buget pentru laborator) şi alta prin care cere să i se trimită „Buletinul Instrucţiunii Publice".

179

Artur Gorovei, de fapt, nu-1 vede pe Gruber, după întoarcerea sa de la studii, decît o singură dată, în luna iulie 1894, la via acestuia de la Piscul Socolii, şi-l găseşte foarte mult schimbat (faţă de 1891) : „Gruber nu mai era acelaşi ; l-am găsit umblînd desculţ prin vie, făcea cura lui Kneip. Mi-a arătat materialul de audiţie colorată, adunat cu atîtea sacrificii... Am stat cu el două zile şi am fost trist într-una : vedeam ca se apropie un sfîrşit pe care mă temeam să mi-1 mărturisesc“ b în ultima scrisoare pe care i-o trimite, la 17 februarie 1895, Gruber îi comunică lui Gorovei că n-a putut pleca în Italia din pricina întâr­ zierii concediului, dar că speră ca „prin aprilie sau mai... să fac (ă) o cura serioasă în altă parte“ 12. Ştim că la 1 mai 1895, Gruber nu plecase încă nicăieri. Se afla tot în Iaşi şi înainta Ministerului „Socotelile laboratorului de psihologie experimentală de pe lin gi Universitatea din Iaşi, pentru suma de 4000 lei (patru mii) mandatată cu ordonanţa nr. 4075 din 24 iunie 1894“ 34. Mai ştim însă că în luna mai 1895, Gruber a fost absent de la cate­ dră „fiind bolnav întreaga lună“ şi că nu a semnat personal statul ■de salarii h Dintr-o scrisoare a D-nei Virginia Micle-Gruber, prin care solicita în noiembrie 1895, Ministerului, plata salariului soţului ei pe luna septem­ brie, aflam că Eduard Gruber „din cauza zdruncinării sănătăţii sale n-a mai fost în stare să-şi mai continue cursul ca iSuplinitor la catedra de filozofie de la Facultatea de litere din Iaşi şi se află şi azi bolnav în îngrijirea unui medic specialist) în străinătate“ 56. Nu cunoaştem exact data plecării lui Gruber pentru tratament, în străinătate, dar ştim că el a stat cîteva luni în îngrijirea celebrului psihiatru Krafft-Ebing® la Viena, suferind de nevroză astenică în urma unui puternic surmenaj intelectual. 1 Vezi A. G o r o v e i , op. cit., p. 1 1 6 . 2 A. G o r o v e i , op. cit., p. 117. 3 A r h i v e l e S t a t u l u i , dosar nr. 421. Fondul Min. Inst. Publice, Arhiva Serv. Contabilităţii, 1894, fo. 17. 4 Ibidem, dosar nr. 212, Fondul Minist. Instr. Publice, Arhiva Serv. Contabili­ tăţii, 1895. 5 Ibidem, dosar nr. 212, fo. 37. 6 D r. R i c h a r d von K r a f f t (1840—1903), profesor la Universitatea din Viena. Mare psihiatru. A avut preocupări în domeniul psihologiei criminale şi al psihopato­ logiei. S-a ocupat de nevrozele sexuale, opera sa Psychopathia se x u a lis (18%) cunoscind numeroase ediţii şi fiind tradusă în mai multe limbi (A’ezi D r. R. v. K r a f f t — Eb i n g , Psychopathia sexualis, Étude médico-légale à l’usage des médecins et des juristes, 16-e et 17-e éditions allemandes refondues par le Dr. A. Moll. Traduction française par R. I.obstein. Préface du Dr. P i e r r e J a n e t , Paris, Pavot. 1958, 907 p.).

180

Datele le deţinem dintr-o notă publicată în ziarul „Evenimentul“ din Iaşi, cu prilejul revenirii lui Gruber în ţara, revenire care trebuie să fi avut loc în jurul datei de 10 decembrie 1895 1. „Restabilirea" sănătăţii lui Gruber nu fusese însă atît de „deplină" pe cît i se păruse optimistului -cronicar al ziarului „Evenimentul“ căci, în curînd, boala se reactivează şi este necesară internarea lui Gruber la spitalul doctorului Sutzu, unde — după cum rezultă din necrologul publicat de „Evenimentul" din 28 martie 1896 — a şi încetat din viaţa 12. în aceeaşi zi — 28 martie / 9 aprilie 1896 — numeroase alte ziare anunţă vestea morţii lui Eduard Gruber : „Timpul", „Constituţionalul", „Voinţa Naţională", „L’Indépendance roumaine" ş.a .3. Ziarul „Voinţa Naţională" aduce faţă de celelalte o precizare în plus, în legătură cu data m-orţii lui Gruber. „Distinsul profesor ieşan Eduard Gruber, după o lungă şi grea -boală, a -încetat -din viaţă în prima zi de Paşte, 24 marti-e/5 aprilie 1896, la ospiciul Mărcuţa". în legătură cu locul unde a murit Gruber -datele -sînt contradictorii. Ziarul „Timpul" anunţă că Gruber „a încetat din viaţă la.Spitalul din Iaşi. Greşeala ziarului „Timpul" ni -s-ar părea mai explicabilă, ea putînd decurge, în lipsa unei informaţii exacte, din presupunerea că profesorul ieşean a murit la Iaşi. Ni se pare mai greu de crezut că ziarul ieşean „Evenimentul" să fi fost atî-t de -rău informat în ceea ce priveşte moar­ tea lui Gruber. In necrologul publicat, se spune de altfel -clar : „Tele­ graful ne adu ce vestea despre moartea unuia dintre cei mai distinşi tineri, a lui Eduard Gruber... Tînărul profesor a murit în spitalul d-rului Suţu din Bucureşti" 4. Din datele de mai sus credem că trebuie reţinut ca cert, faptul că Eduard Gruber a încetat din viaţă într-un spital de boli nervoase în anul 1896, spre sfîrşitui lunii martie, respectiv începutul lunii aprilie, stil nou (probabil în ziua de 24 martie/5 aprilie 1896). Astfel s-a sfîrşit, la jumătatea drumului, o viaţă străbătută de neli­ niştea căutării, de neostoită sete de cunoaştere, de cumplită trudă, dar 1 „D. Gruber, cunoscut profesor şi publicist, se află de cîtev a zile în oraşul nostru, întors de la Viena, unde a stat cîteva luni în cura d-rului Krafft-Ebing. Se ştie că d. Gruber a suferit de o neurastenie cerebrală în urma unui surmenaj excesiv. Astăzi d-sa este pe deplin restabilit („Evenimentul“, an. III. nr. 831, vineri 15 decem­ brie, 1895, subi. ns. — M.B.). 2 „Evenimentul“, an. IV, nr. 911, joi 28 martie 1896. 3 „Timpul", an. XVIII, nr. 69 ; „Constituţionalul“, an, VII, nr, 1963 ; „Voinţa Naţională“, an. XIII, nr. 3388 ; „L’Indépendance roumaine“, toate de joi 28 martie (9 aprilie) 1896. Ştirea apare vineri 29 martie 1896 şi in „Adevărul“ (an. IX, ar. 2494). 4 „Evenimentul“, an. IV, nr, 911, joi 28 martie 1896.

181

şi de mari satisfacţii, căci Gruber gustase şi din bucuria biruinţelor şi a gloriei (fusese aplaudat, lăudat, citat de mari psihologi ai vremii). „Unde ar fi putut să ajungă şi ce ar fi fost astăzi Eduard Gruber, dacă nebunia nu venea într-o seară tristă să-i bată ou degetul ei în geam“ — se întrebau cu multe decenii în urma Dimitrie Anghel şi Ştefan O. Iosif 1 Ce ar fi însemnat Gruber pentru psihologia românească, dacă nu se stingea la numai 35 de ani ? — ne întrebăm noi azi. Poate mult mai mult decît ne închipuim. Dar chiar în condiţiile date, ale unei activităţi de numai 6—7 ani în domeniul psihologiei, Eduard Gruber marchează un moment crucial în istoria psihologiei româneşti. El este autorul primelor cercetări de psihologia artei (în speţă de psihologia literară) din România (1888), este primul cercetător român al sinesteziilor şi în special al sinopsiei, al audiţiei colorate — fenomene asupra cărora face comunicări la pri­ mele două congrese internaţionale de psihologie (la Paris, în 1889, şi la Londra, în 1892), precum şi ui Congresul Internaţional de Antropolo­ gie de la Roma (1894). Gruber este primul român care obţine doctoratul în filozofie la Wundt cu o teză de psihologie 2 şi unui dintre cei diiitîi care publică cercetări psihologice experimentale de laborator (1893) 3. Gruber ţine, în anul universitar 1893—1894, primul curs de psihologie experimentală şi înfiinţează cel dinţii laborator de psihologie din România (la Iaşi, în 1893). 3.2. UN CURS DE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ ŢINUT DE ALFRED BINET IN ROMÂNIA (BUCUREŞTI, 1895)

Deşi nu împlinise încă 38 de ani cînd a venit în România pentru a ţine, la invitaţia lui Take Ionescu, o serie de prelegeri de psihologie ex­ perimentală, Alfred Binet era deja celebru. El publicase — în .afara numeroaselor studii din „Revue philosophique“ a lui Th. Rabot şi din primul volum al revistei „L’année psychologique“ (care apăruse sub conducerea sa şi a lui Beaunis, în 1894) — cîteva cărţi care cunoscuseră un succes deosebit atît în Franţa, cit şi peste hotare, unele dintre ele 1 D. A n g h e l şi St. O. I o s i f, op. cit., p. 27. 2 C. Rădulescu-Motru obţine în acelaşi an (1893) titlul de doctor în filozofic, tot la ?7undt, dar cu o teză de epistemologie. 3 „Philosophische Studien“ (vol. IX, 1893) publică teza de doctorat a lui Eduard Gruber, teză lucrată în laboratorul lui Wundt. Teza iui A. A. O b r e j a, Studiul experimental al unor centri cerebrocorticali motri şt vizuali ţl888), este o lucrare de psihofiziologie. Şi C. Radulescu-Motru a făcut, după cum vom vedea mai departe, o cercetare în laboratorul de psihologie fiziologici de la Sorbona, cu Beaunis : La mesure et la m ém oire des temps (1889—1890), care a rămas însă nepublicată.

182

fiind traduse în limbile engleză, rusă sau germană. Este de ajuns să amintim, de pildă, -că L e M a g n é t i s m e a n i m a l (1887, în colaborare cu Ch. Féré) ajunsese în 1894 la ediţia a 4-a, iar E t u d e s d e p s y c h o l o g i e e x p é r i m e n t a l e , în 1891, la ediţia a 2-a ; că L a p s y c h o l o g i e d u r a i s o n ­ n e m e n t (1896) şi l a F a t i g u e i n t e l l e c t u e l l e fuseseră traduse în 1889 în limba rusă, că la Chicago apăruse în 1890 P s y c h i c l i f e o f M i c r o - o r ­ g a n i s m s în traducerea lui Mc. Corrnack, iar în 1891 O n D o u b l e C o n s c i o u s n e s s , iar la Halle, în 1892, D a s S e e l e n l e b e n d e r K l e i s t e r s L e b e w e s e n ; sau cä L e s a l t é r a t i o n s d e l a p e r s o n n a l i t é (1892) ,şi mai ales I n t r o d u c t i o n à l a p s y c h o l o g i e e x p é r i m e n t a l e (1894) atraseseră atenţia tuturor, iar La p e r c e p t i o n e x t é r i e u r e fusese premiată de Academia de Ştiinţe Morale şi Politice. Sub numele lui A, Binet de pe coperta primului număr din „L’Année psychologique“ apăreau următoarele titluri : doctor în ştiinţe, laureat ai Institutului (Academia de Ştiinţe şi Academia de Ştiinţe Morale), director al Laboratorului de psihologie al Sorboneî. Th. Ribot era In. Franţa doar teoreticianul psihologiei experimentale. Alfred Binet însă era nu numai un teoretician, ci şi un practician iscusit. Era de fapt imul dintre marii pionieri ai psihologiei experimentale de pretutindeni. Spirit inventiv şi original, A. Binet deschisese drumuri noi în psiho­ logie, făcînd o sinteză între metoda clinică (cu rădăcini puternice în tradiţiile psihologiei franceze) şi metodele psihologiei experimentale, îm­ pletind experimentul de laborator cu observaţia şi autoohservaţia. Binet este adevăratul creator al psihologiei experimentale, de laborator, în Franţa. Lucrările lui — în afara interesului istoric pe eare-1 prezintă, au avut un rol de seamă în dezvoltarea psihologiei experimentale Ia sfârşitul secolului trecut. Ele îşi păstrează, în parte, şi azi valoarea ştiin­ ţifică, datorită ingeniozităţii tehnicilor experimentale inventate, datorită profunzimii, complexităţii şi fineţei analizelor efectuate în problemele psihologiei gîndirii de pildă 1 , datorită Intuiţiei juste a căilor de apropiere de ceea ce este specific psihologiei umane şi inabordabil numai prin metodele experimentale folosite de psihofizică : procesele psihice com­ plexe, superioare, orientate şi controlate de conştiinţă. A. Binet socoteşte că nu se poate face psihologie umană, la acest nivel, fără folosirea di­ feritelor modalităţi de investigare a aspectului subiectiv al proceselor psihice, fără folosirea autoobservaţiei12, a relatărilor subiectului despre 1 Vezi în acest sens şi N . D. L e v i t o v , Alfred, Vinei,.., în „Analele rom.-sov.“, seria Pedag, PsihoL, 1958, nr. 3, p. 122. 2 Vezi A. B i n e t , Introduction à la p sych ologie expérimentale, Paris, Alcan, 1894, p. 133, 137 şi urm.

183

gîndurile şi sentimentele lui în decursul experimentelor, aceste relatări puţind fi dobîndite fie prin convorbire directă, fie prin imermediul anchetelor. Binet analizează cu multă perspicacitate limitele acestei me­ tode, şi ajunge la concluzia că datele ei, coroborate între ele şi cu cele obţinute prin observaţiile şi experimentele referitoare la urnii indicatori obiectivi sînt foarte valoroase b Acesta era, în cîteva cuvinte A. Binet, în 1895, eînd venea la Bucureşti : promotorul psihologiei experimentale franceze şi unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai psihologiei experimentale de pretu­ tindeni, autorul mai multor lucrări în acest domeniu şi a numeroase teh­ nici experimentale, iniţiatorul metodei autoobservaţiei controlate prin date experimentale şi al metodei randamentului (pe care o va utiliza pe scară largă mai tîrziu Ebbinghaus şi G. E. Müller), cel care a aplicat primul metoda experimentală în studiul funcţiilor psihice superioare. Şi el era cunoscut ca atare în România, de către cei ce se ocupau de pro­ blemele psihologiei. După cum am arătat cu alt prilej 12, numele lui Binet era unul dintre numele care circulau alături de cel al lui Wundt, Ribot şi al altora, în legătură cu problema constituirii psihologiei ca ştiinţă ex­ perimentală, problemă ce începe să se pună în România, din ce în ce mai insistent, în ultimele două decenii ale secolului trecut. Opera lui Vasile Conta, şi îndeosebi Teoria fatalismului, e un adevărat manual de psihologie experimentală3, contribuţiile psihologice ale unor oameni de ştiinţă şi cultură cu mare prestigiu, ca Victor Babeş4, A. D. Xenopol, Titu Maiorescu5 ş.a., ale colaboratorilor Societăţii de medici şi naturalişti, ca şi ale celor de la revista „Contemporanul“ şi ale celorlalte publicaţii socialiste 6, jucaseră, după cum am arătat, un rol important în dezvoltarea psihologiei româneşti din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Aceştia făcuseră să circule, pentru prima oară în ţara noastră, ideile şi rezultatele experimentale ale unora dintre cei mai renumiţi fiziologi şi psihologi ai vrem ii7 şi treziseră curiozitatea faţă de realizările ştiinţei modeme în general, şi pentru cele ale fiziologiei 1 Ibidem, p. 145—146. 2 Vezi studiul nostru Preliminariile constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentala In România, în „Revista de psihologie“, 1965, nr. 2. 3 Vezi lucrarea noastră Tradiţiile materialiste ale psihologiei româneşti... în „Revista •de pedagogie“, 1955, nr. 2, p. 33—42. 4 Ibidem, p. 42—45. 5 Vezi M. B e j a t, Cîteva date referitoare la preocupările psihologice ale Im T. Maiorescu, în „Rev. psihol.“, 1964, nr. 4, p. 317—330. 6 Vezi M. B e j a t, Tradiţiile materialiste ale psihologiei româneşti, în loc. cit,, p. 55— 58.

7 Numele lui Ferrier, G o lt z , Griesinger, Maudkley, Bain, Claulde Bernard, Strümpell, Feehner. Beaunis, Lazarus, Richet, Helmholtz, Wundt, Rtbot, Binet, Janet ş.a. revin în repetate rînduri în lucrările româneşti de psihologie din acea vreme. 184

creierului şi ale psihologiei experimentale în special, pregătind astfel atmosfera, care făcuse posibilă — în ultimul deceniu al veacului trecut — apariţia unor lucrări filozofice cu caracter materialist consecvent ca I n t r o d u c e r e l a p s i h o f i z i c ă (1892) a lui Ştefan Michăilescu şi evoluţia spre materialism a psihologului idealist C. Leonardescu p care publicase, tot în 1892, P r i n c i p i i d e p s i h o l o g i e , î n c e r c a r e d e a d a o f o r m ă s i s t e m a t i c ă r e z u l t a t e l o r n o i l o r c e r c e t ă r i ş i e x p e r i e n ţ e p s i h o lo g i c e . Această lucrare are, între altele, meritul de a fi făcut cunoscute în România rezultatele dobîndixe pînă atunci pe plan mondial în domeniul psihologiei experi­ mentale. Primul curs românesc de psihologie experimentală a fost ţinut, cum am văzut, de E. Gruber la Universitatea din Iaşi, în anul şcolar 1893—1894, iar la Bucureşti în 1897—1898, de către C. RădulescuMotru 12. Cele dinţii prelegeri de psihologie experimentală şi cele dinţii cercetări în acest domeniu avuseseră însă loc mult mai înainte. Articolelor din revista socialista „Contemporanul" (1881 —1891), con­ ferinţei lui C. Ditmitrescu-Iaşi, P s i h o l o g i a ş t i i n ţ i f i c ă (1883), „prelecţiunilor“ ţinute de Titu Maiorescu sub titlul C e r c e t ă r i p s i h o l o g i c e şi lucră­ rilor amintite ale lui Ştefan C. Michăilescu şi Constantin Leonardescu (1892), cercetărilor experimentale ale lui E. Gruber (1888—1895) şi cursului său din 1893—1894, li se pot adăuga unele dintre cursurile de fiziologie de la Facultatea de medicină, care s-au ocupat uneori pe larg de problemele psihofiziologiei, făcînd şi demonstraţii experimentale. Vom reaminti în acest sens un singur fapt, care ni se pare semnifi­ cativ, şi care s-a petrecut în timpul cînd A. Binet se afla în ţara noastră : doctorul C. Grigorescu, profesor de fiziologie la Facultatea de medicină din Bucureşti, creatorul primului laborator de fiziologie ex­ perimentală din România (1888), ţinea două conferinţe practice asupra măsurării fenomenelor nervoase în amfiteatrul laboratorului de fiziologie al Facultăţii de medicină din palatul Universităţii. Miercuri 31 mai, la ora 5 : M ă s u r a r e a f e n o m e n e l o r p s i h i c e ( p s i h i m e t r i a ) c u d e m o n s t r a ţ i u n e p r a c t i c ă f ă c u t ă d u p ă m e t o d a î n r e g i s t r ă r i i : vineri 2 iunie, aceeaşi oră, a doua .conferinţă, V a l o a r e a c r o n o m e t r u l u i e l e c t r i c a l d - l u i D ’ A r s o n v a l ş i m ă s u r a r e a c u r e n t u l u i n e r v o s î n n e r v i i p e r i f e r i c i “ 3. Preocuparea pentru problemele psihopatologiei şi ale psihologiei ex­ perimentale rezultă şi din lucrările publicate de unii medici 1 Vezi în legătură cu aceştia M. B e j a t, T r a d i ţ i i l e m a t e r i a l i s t e a l e p s i h o l o g i e i r o m â ­ Idem, U n m a n u a l r o m â n e s c d e p s i h o l o g i e m a t e r i a l i s t ă l a s f î r ş i t u l în „Revista de psihologie“, 1956, nr. 3. 2 Vezi studiul nostru P r e l i m i n a r i i l e c o n s t i t u i r i i p s i h o l o g i e i c a ş t i i n ţ ă e x p e r i m e n t a l ă R o m â n ia , lo c, cit. 3 Anunţ publicat în ziarul „Voinţa naţională“ din 30 mai 1895.

n e ş t i , p. 45—55, şi seco lu lu i a l X IX -lea, în

185

(C. A. P o 1 i c h r o n i e, F i z i o l o g i a ş i p a t o l o g i a s o m n u l u i , Bucureşti, 1877, P e t r i n i G a 1 a t z, L i m b a g m l ş i g â n d i r e a , Bucureşti 1887 ş.a.), precum şi din cîteva teze de doctorat de ia Facultatea de medicină din Bucureşti (I. S. H e x d i a n u, D e s p r e a f a z i e , 1876 ; A r, P e t r e s e u, S t u d i i s f i g m o g r a f i c e , 1881 ; A. A, O b r e j a. S t u d i u l e x p e r i m e n t a l a l u n o r c e n t r i c e r e b r o c o r t i c a i i r n o t o r i şi v i z u a l i , 1888 ; I, G e o r g e s c u D e 1 e a n u, R e f l e x u l v o r b i r i i ş i f o r m e l e i n a m n e z i a v e r b a l a , 1889). Am amintit aceste lucrări pentru a scoate în evidenţă faptul că ia Bucureşti, Alfred Binet găsea un auditoriu pregătit sad înţeleagă şi să-l preţuiască, un auditoriu format din specialişti, dar şi dintr-un public mai larg, sensibilizat pentru problemele psihologiei prin numeroase cursuri universitare sau prin conferinţe de popularizare, ţinute însă la un înalt nivel ştiinţific de către mari personalităţi culturale, ca de pildă T. Maiorescu, care la data venirii iui Binet în România era rectorul Univer­ sităţii din Bucureşti. Faptul că A. Binet a ţinut o serie de prelegeri de psihologie la Bucu­ reşti este în general cunoscut. Mai puţin cunoscute sînt însă condiţiile în care au avut loc acestea. Lucrările de specialitate consemnează foarte puţine date în legătură cu aceasta vizita a lui A. Binet în România şi cu prelegerile pe care le-a ţinut.

Dintre lucrările publicate după moartea prematură a lui Binet (la 18 octombrie 1911), cînd avea numai 54 de and, datele cele mai bogate şi mai apropiate de adevăr, referitoare la călătoria în România, le con­ ţine lucrarea lui F r a n ç o i s - L o u i s B e r t r a n d , A l f r e d B i n e t e t s o n œ u v r e , consemnate în aceste cîteva rînduri : „Vechiul său camarad de la Louis le Grand, devenit omul de stat, Take lonescu, îl cheamă atunci (1895) în România pentru a preda un curs de psihologie la Uni­ versitatea din Bucureşti. Acest curs care a avut un mare succes şi a con­ stituit singurul profesorat al lui Binet, n-a durat deck cîteva luni“ b In publicaţiile româneşti de specialitate s-a strecurat o greşeală refe­ ritoare la data venirii lui Binet în România, greşeală care s-a perpetuat pînă în zilele noastre. în necrologul iui Niçoise Vaschide, publicat în „Revista idealistă“ 2, 1 Mihail G. Holban afirma că acesta obţinuse licenţa în 1894 şi că în „acelaşi an, profesorul Binet, din Paris, a venit să ţină un curs de fi­ lozofie la Universitatea din Bucureşti, unde a avut prilejul să-l cu­ noască pe N. Vaschide. Am socotit necesar să lămurim pe cit posibil lucrurile, întrucît, după 1 F. L. B e r t r a n d , Alfred Binet et son œ uvre (préface de M. H. Piéron), Paris, Alcan, 1930, p. 36. 2 Vezi „Revista idealistă", an. V, tom. IV, nr. 10 din octombrie 1907, p. 3.

186

cum se vede, o inexactitate provocase o altă inexactitate. Era adevărat că Binet fusese în România în anul oînd şi-a luat Vasehide examenul de licenţă. Numai că anul trecerii acestui examen era 1895, şi nu 1894, fapt care rezultă dintr-o notă publicată în „Anuarul Universităţii din Bucureşti“, în care se arată că N. Vasehide a fost distins cu un premiu de 700 lei „pentru teza de licenţă Se n z a ţ i u n i l e v i z u a l e , susţinută la 10 iunie 1895, cu toate bilele albe“ h Ştiind din biografia lui Daniel Cluzel, N i c o l a e V a s e h i d e , s a p e r ­ s o n n a l i t é s o n œ u v r e 2, că după ce îşi luase licenţa şi se căsătorise, Ni­ colae Vasehide a plecat la Paris, chiar „în toamna care a urmat cursu­ rile lui Alfred Binet la Bucureşti.“ şi din A n u a r u l U n i v e r s i t ă ţ i i că acest examen fusese trecut în 1895, am conchis că anul indicat de F. L. Bertrand este exact (1895). Ulterior am descoperit în A n u a r u l U n i v e r s i t ă ţ i i d i n B u c u r e ş t i p e a m d .ş c o la r 1 8 9 4 —1 8 9 5 , la o rubrică în care se anunţau în mod obişnuit mişcă­ rile de personal din universitate (numiri, avansări, pensionări etc.), o notă — care scăpase atenţiei noastre, ca -şi -celei a altor cercetători — în care se aduceau mai multe precizări referitoare la cursul lui Alfred Binet : „De la 2 9 aprilie la 9 iunie 18.95, pe temeiul invitării Ministe­ rului nostru de Culte şi Instrucţiune Publică, dl. Alfred Binet, directorul laboratorului de psihologie fiziologică -de la Sorbona din Paris, a ţinut în. sala nr- 22 a Facultăţii de ştiinţe, 12 lecţiuni în limba franceză despr-e psihologia experimentală. Cursul a fost toarte frecventat“ s. în biografia citată a lui Vasehide, D. C l u z e l scria că acesta „nu numai că a urmat -cu .asiduitate cursurile pe care le ţinea Binet, -dar entuziasmat de magistralele lecţii ale -profesorului el a făcut despre acestea -dări de seama în diverse jurnale din Bucureşti“ 4. Am parcur-s presa vremii, dar n-am găsit nici o dare de seamă care să poarte semnătura N. Vasehide sau Ion Măgură (pseudonim pe care l-a folosit.- adesea). Una singură este semnată St. U., iar celelalte sînt nesemnate. Unele din aceste articole şi note -s-ar putea să aparţină lui Vasehide, dar nu acesta este -lucrul care ne interesează aici în primul rfnd. Preţios pentru noi este faptul că acestea conţin -date importante referitoare la prelegerile lui Alfred Binet. Ele lămuresc multe lucruri în legătură cu vizita marelui psiholog francez în România, -dar nu 1 Anuarul Universităţii clin Bucureşti pe anul şcolar 1895—1896, p. 6 3 ; vezi şi ziarul „Românul“, an. 39, nr, 143 de marţi 13 iunie 1895 ; „Sîmbăta (adică pe 10 iunie 1895) a trecut cu mult succes examenul de licenţă în filozofie, dl, Nicolae Vasehide ; fost colaborator al „Românului literar“... 2 D. C l u z e l , Nicolae Vasehide, Buzău, 1932, p. 10. 3 Anuarul Universităţii din Bucureşti p e anul şcolar 1894—1895, p. 8. 4 D. C l u z e l , o p , cit., p. 9—10.

187

lămuresc totul ; ele dau indicaţii referitoare la data, locul şi obiectul prelegerilor, dar nu exhaustive. Date referitoare la vizita lui Binet în România am găsit însă nu numai în presa timpului, ci şi în unele documente păstrate în arhiva Ministe­ rului Instrucţiunii Publice în manuscrisele inedite ale jurnalului lui T. Maiorescu, în corespondenţa — pînă acum necunoscută — a psiho­ logului francez cu criticul român123 şi în paginile puse la dispoziţia noastră de Georgette şi Géraldine Binet, din jurnalul marnei lor Madeleine Binet (Marguerite), fiica mai mare a lui Alfred Binetb * *

*

Alfred Binet venea în România la invitaţia prietenului şl fostului său coleg de şcoală la. liceul „Louis le Grand“ din Paris, Take Ionescu, care era în vremea aceea ministru al Instrucţiunii Publice. După cum rezultă din însemnările Madeleinai Binet, invitaţia era mai veche. Ea data de pe la sfîrşitul anului 1893 ; „Mon père avait' un ami qu’il aimait beaucoup. C’était un jeune Roumain, compagnon de ses études, Take Ionesco, qui s’occupait de politique et fut premier mi­ nistre de Roumanie. Ce fut à la fin de l’année 1893 que, n’oubliant pas l’amitié de son camarade français, il proposa à mon père de se rendre à Bucarest pour y faire -une série de conférences sur la psy­ chologie“ 4. Alfred Binet a reuşit să răspundă însă acestei invitaţii abia în 1895. El a ajuns la Bucureşti în seara zilei de 26 aprilie 1895 5. E foarte probabil ca Take Ionescu să-l fi întâmpinat la gară sau, a doua zi dimineaţa, să-l fi primit la minister. Cert este însă că joi dimineaţa 1 A r h i v e l e S t a t u l u i , fondul Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor, dosar nr. 368, fo. 92, 93 şi 96 ; dosar nr. 381 fo. 28, 31 şi 37. 2 T. M a i o r e s c u , ( Î n s e m n ă r i z i l n i c e ) J u r n a l , 16, Bibi. Acad. R.S. România. S—55 (1—7)/XI. 3 Paginile din jurnalul Madeleinei Binet, pe care le-ani primit cu un an în urmă de la fiicele acesteia (Georgette şi Géraldine Binet) au fostpublicate recent de „Société Alfred Binet et Th. Simon“, 1968 an. 68, nr. 503, p. 201—207. 4 S o u v e n i r s s u r A l f r e d B i n e t (par M a d e l e i n e B i n e t ) l o c . c i t . , p. 205. 5 în studiile anterioare ajunsesem la concluzia că Binet a sosit la Bucureşti joi 27 apri­ lie, orientîndu-ne după datele din presă. (Vezi M. B e j a t, D a t e p r i v i t o a r e l a c u r s u l d e p s ih o lo g ie e x p er im en ta lă ţin u t de A lfred B in et în R o m â n i a , „Rev. psihol.“, 1965, nr. 3, p. 420 şi M. B e j a t. C o r e s p o n d e n ţ a l u i A l f r e d B i n e t c u T i t u M a i o r e s c u , „Rev. psihol.“, 1966, nr. 2, p. 239—240). M a d e l e i n e B i n e t afirmă însă în S o u v e n i r s s u r A l f r e d B i n e t ( l o c . c i t . , p. 205) că au sosit la Bucureşti seara. Existînd dovezi că în 27 aprilie dimineaţa Binet era în Bucureşti, conchidem că el sosise din seara zilei anterioare. Ziarele vor anunţa vineri 28 aprilie sosirea psihologului francez (vezi „Adevărul“, antedatat — aşa cum se obişnuia — sîmbătă 29 aprilie 1895). 188

(27 aprilie), Direcţia învăţămîntuhii superior şi secundar din Ministerul Instrucţiunii Publice solicită Statului Major un fotograf pentru a efectua clişeele necesare pentru proiecţiile ce urmau să însoţească prelegerile lui Binet : „Domnului Şef al Marelui Stat Major Român — DL Alfred Binet profesor la Sorbona (Paris) L sosind în ţara pentru a ţine cîteva lecţiuni de psihologie experimentală şi neavînd gata elişeurile necesare, subsem­ natul are onoare a vă ruga să binevoiţi a da ordin fotografului Statului Major să pregătească elişeurile necesare pentru ţinerea lecţiunilor. Exprimîndu-vă mulţumirile Ministerului“.., Acestea erau ultimele pregătiri în vederea cursului lui Binet, căci restul pregătirilor fuseseră făcute la timp. Pentru a i se crea iui Binet condiţii optime, Institutul de fiziologie din cadrul Facultăţii de ştiinţe, care fusese însărcinat a asigura condiţiile teh­ nice ale cursului, comandase în străinătate, la „Charles Verdin“, o serie de aparate de psihofiziologie care lipseau din laboratoarele sale, dar care, orientîndu-se după lucrările psihologului francez, bănuia a-i fi ne­ cesare pentru demonstraţii în decursul prelegerilor. Facturile firmei „Charles Verdin“ pentru aparatele cumpărate în vederea cursului lui A. Binet aflîndu-se în Arhivele Ministerului Instrucţiunii Publice, ataşate la cererea de decontare a sumelor cheltuite adresată de profesorul Alexan­ dru Vitzu, directorul Institutului de fiziologie din cadrul Facultăţii de ştiinţe, le reproducem. Paris, Ic 10 mai 1895 1 Appareil de Mosso pour la pression du sang . . 1 6 0 1 Idem de l’Abbé Rousselot pour inscrire la parole 180 1 Pneiimographe de Ch. Verdin . . . . . 40 1 Myographe à transmission sans excitateur et sans p i e d .................................................................................... 40 1 Appareil pour l’étude des mouvements localisés . 40 1 Sphygmoscope à lanterne et robinet . . . . 10 3 Idem à lanterne, à 4 F. pièce . . . 12 3 Idem ordinaire, à 1 F. pièce . . . 3 1 Pièce en caoutchouc pour le bocal François Franck 4 1 Idem pour l’élasticité des artères . 4 Emballage . . . 5

Plata transportului cu mare viteză . . .

498 31 529 F.1

1 Cuv'înt şters.

18 Q

Paris, le 17 mai 1895.

1 Ergographe de M o s s o .............................................16C 1 Appareil amplificateur ou pshygmographe columét r i q u e ................................................................................... 65 1 Appareil de Donders pour la vérification des tam­ bours . 50 1 Métronome s i m p l e .............................................................10 Emballage . . . 5

Plata transportului cu mare viteză

.

.

.

.

290 F 290 F 30,90 F. 320,90 F.

Cele două facturi sânt însoţite de următorul raport al profesorului Alexandru Vitzu : „Domnule Ministru, — Pentru a înlesni pe dl. Binet în conferinţele sale i-am pus la dispoziţie materialul didactic de care avea trebuinţă. Institutul nu poseda la început toate aparatele ce se întrebuin­ ţează mai cu seamă în lucrări speciale de psihologie fiziologica. Cu toate acestea, pentru a da d-lui Binet ospitalitatea ştiinţifică de care avea nevoie, am comandat şi acelea din aparatele ce ne lipseau. Costul apa­ ratelor din nou comandate pentru conferinţele d-lui Binet, precum şi transportul în două rînduri cu mare viteză se ridică la suma de lei 849,90. Domnule Ministru, bugetul institutului nostru este prea mic pentru a suporta şi această cheltuială, mai ales că avem de făcut reparaţia apara­ telor deranjate pentru conferinţă cu transportul dintr-un laborator într-altul, de aceea cu tot respectul îmi permit, domnule Ministru, a vă ruga să binevoiţi a dispune ca această plată să se facă de Ministerin din alte fonduri...1. Grija pentru buna primire a oaspetelui francez reiese şi din scrisoarea adresată la 26 aprilie 1895 de Take lonescu lui Titu Maiorescu, rectorul Universităţii din Bucureşti, prin care-i anunţă apropiata sosire a lui Binet : „Domnule Rector, — Un distins profesor din Franţa, dl. Alfred Binet, bine cunoscut d-voastră prin cercetările sale psihologice, s-a oferit1 1 A r h i v e l e S t a t u l u i , Fondul Ministerului Instrucţiunii Publice, dosar or. 381, 1895, fo. 28—30. (Vezi şi fo. 31 şi 37.) Erorile de transcriere a documentelor, strecurate in articolele : S e n A l e x a n d r u, R. A n a t o 1, Alfred Binet în Romania „Rev, psihol.“, 1965, nr. 3, p. 362 şi M. B e j a t, S e n A l e x a n d r u . R. A n a t oi , Alfred Binet, professeur à l’Université de Bucarest, „Rev. Roum. Sei. sociales", 1965, nr. 1, p. 114 — au fost corectate în urma confruntării cu originalul, pe care subsem­ natul a efectuat-o, din păcate, după ce apăruse deja articolul mai sus citat. 190

ca cu prilejul călătoriei sale prin România, să facă un şir de prelegeri de psihofiziologie la Universitatea din Bucureşti. Ministrul a primit cu voie bună dorinţa d-lui Binet şi a pus la dispoziţia sa mijloacele pentru a putea îndeplini cît mai bine sarcina ce şi-a luat. Dl. Binet va sosi în zilele acestea în Bucureşti cu un dor deosebit de a cunoaşte ţara, de a se pune în legătură mai strînsă cu profesorii noştri universitari, de a desfăşura tinerimii noastre rezultatele cercetărilor sale asupra atâtor importante chestiuni de psihologie experimentală. încredinţat fiind ca dl. Binet va întîlni la Universitatea noastră acea colegialitate ştiinţifică, care înrudesc inteligenţele distinse şi acea tinerime doritoare de a se încălzi cît mai mult la razele culturii înaintate, aduc la cunoştinţa d-voastră, d-le rector, această "bună veste şcolară şi vă rog a lua măsurile ce credeţi potri­ vite ca dl. Binet să fie încîntat că a vizitat România, iar tineretul sa profite cît mai mult de prelegerile ce se vor face“ 1. Pentru Titu Maiorescu faptul că Alfred» Binet urma să sosească în Bucureşti nu era însă o noutate, deoarece el primise desigur scrisoarea acestuia din 14 aprilie prin care li mulţumea pentru subscripţia la „L’Année Psychologique“ şi-l anunţa că va veni în curind la Bucureşti : „Dl. Ministru al României binevoind a-mi cere să vin pentru nişte conferinţe la Bucureşti, ma voi grăbi să vă vizitez de îndată ce sosesc“ (dès mon arrivée) 123. Deschiderea cursului a avut loc sâmbătă 29 aprilie, după cum rezultă atît din anunţurile apărute în ziare®, cît şi din „Anuarul Universităţii“. Binet a fost prezentat numerosului public din sala nr. 20 a Universităţii, care se dovedise insuficient de încăpătoare, de către dr. C. I. Istrati, medic şi naturalist, academician, profesor universitar şi inspector general al învâţămîntului superior. în privinţa orarului după care urma să aibă loc cursurile lui Binet, ziarele dau date contradictorii : unele arată că acestea vor avea loc de două ori, iar altele de trei ori pe săptămână, unele indică marţea şi 1 A r h i v e l e S t a t u l u i , Fond. Min. I n s t r . Publice, dosar nr. 368, 1895, fo. 93; vezi Şi t'o. 92, unde se află o ciornă a aceleiaşi scrisori, scrisă de mina lui Take lonescu, care are o altă introducere : „în mtenţitmile Ministrului fiind de a chiema din străinătate din cînd în cînd ilustraţiuni ale învâţămîntului, ca să facă tineretului nostru universitar cîte un şir de prelegeri complimentare, care să-l familiarizeze mai aies cu limba franceză, am invitat pentru început pe d. Alfred Binet... Domnul Binet va sosi în zilele acestea în Bucureşti...“. Scrisoarea care a fost expediată lui T, Maiorescu nu mai vorbeşte nimic despre intenţiile Ministrului de a invita profesori străini. Mai mult chiar, afirmă că Binet s-ar ii propus el să ţină acest curs, eu prilejul vizitei pe care o făcea în România. 2 Scrisoarea lui A. Binet din 14 aprilie 1895, Bibi. Acad, R. S. România, S —55 3 „Adevărul“ şi „Constituţionalul“ din 29 aprilie ; „Universul“ din 30 aprilie ; „L’Indépendance roumaine“, „Timpul" şi „Constituţionalul“ din 2 mai 1895.

191

sîmbăta ca zile de curs, iar altele marţea şi miercurea. Analizând toate datele furnizate de presa vremii şi oonfruntîndu-le cu cele din „Anuarul Universităţii“, ajungeam, în „studiile anterioare 1, la concluzia că pre­ legerile trebuie sa fi avut loc de două ori p e săptamină, marţea şi sîmbăta. Dacă 'S-ar fi ţinut de trei ori pe săptămână, numărul prelegerilor ar fi depăşit ou mult cifra 12 pe care ne-o indică „Anuarul“. „însemnarea“ lui T. Maiorescu din 6/18 mai 1895 confirmă şi ea concluzia noastră, ară­ tând că lecţiile lui Binet „Sur la psychologie expérimentale“ au loc „de două ori pe săptămână“ 12. în privinţa zilelor în care se ţineau aceste lecţii, am conchis că acestea erau marţea şi sâmbăta şi nu marţea şi miercurea, pornind de la faptul că în. anunţurile ulterioare din presă nu am găsit nici o relatare despre vreo prelegere ţinută miercurea, în schimb am găsit referinţe în legătură cu patru prelegeri ţinute sîmbăta. Cele 12 prelegeri despre care vorbeşte „Anuarul Universităţii“ după cum rezultă din datele găsite în presă, s-au ţinut astfel : una în aprilie (29 aprilie), opt în luna mai (câte doua pe săptămâna, între 1—28 mai), iar în intervalul 29 mai—9 iunie, numai trei, deoarece marţi 30 mai, după cum arată ziarele3, Alfred Binet şi-a suspendat cursul, pe care l-a reluat apoi sâmbătă 3 iunie 4. Motivul : „un copil al d-lui Binet s-a îmbolnăvit de pneumonie“ 56. Marţi 6 iunie 1895 are loc „penultima conferinţa“ a lui Binei *>, iar vineri 9 iunie ultima 7*12, în ceea ce priveşte perioada 8—28 mai, nu am găsit decât o singură indicaţie, în ziarul „Românul“ (28 mai 1895), refe­ ritoare la prelegerea de sâmbătă 27 mai. 1 M. B e j a t, Date referitoare la curm i de psihologie experimentală ţinut de Allred Binet în România, „Rev. psihol.“, 1963, nr. 3, p. 420—421 şi Idem, Corespondenţa Im A. Binet a t T i tu Maiorescu, „Rev. psihol.“, 1966, nr. 2 , p. 240—241. 2 T. M a i o r e s c u (Însemnări zilnice), furnal 16, Bibi. Acad. R. S. România, Mss. rom. nr. 3657 — fo. 40. însemnarea făcută la o săptămînă după prima lecţie a lui Binet, indică greşit ziua acesteia : vineri, în loc de sîmbăta. 3 „L’Indépendance roumaine“ de marţi 30 mai 1895 şi „Universul“ de miercuri 31 mai 1895. 4 „Universul“ de vineri 4 iunie 1895. 0 „L’Indépendance roumaine“ din 30 mai 1895. 6 „Voinţa naţională“ din 8 iunie şi „Constituţionalul“ din 9 iunie 1895. 1 In afara Anuarului Universităţii din Bucureşti pe anul şcolar 1894..-1895, p. 8 , vezi „Voinţa naţională şi „L’Indépendance roumaine“ ( 8 iunie) ,şi „Constituţionalul“ (9 şi 11 iunie 1895); „Adevărul“ (9 iunie) şi „Universul“ (10 şi 11 iunie 1895) dau ca dată a ultimei lecţii sâmbătă 10 iunie 1895. N-am putut lămuri de unde vine neconcordanţa aceasta. O însemnare din Jurnalul lui Maiorescu confirmă insă faptul că ultima lecţie a lui Binet s-a ţinut în ziua de 9 iunie. Maiorescu notează marţi 12 iunie 1895 : „vinerea trecută (9 iunie), sara, 8 V2—IOV2, ultimul curs Binet pe căl­ dură de leşinat...“ (Vezi Bibi. Acad. R.S. România, Mss. rom. nr. 3657, fo. 53),

192

în legătură cu tema prelegerilor pe care le anunţă, ziarele nu spun de obicei nimic, cu excepţia „Românului“ care, anunţând prelegerile din 4 şi 27 mai spune, despre prima, că se va ocupa de „sugestiunea la distanţă, telepatia şi alte fenomene psihice curioase“, iar despre cea de a doua, că în ea se „va vorbi despre senzaţiunile vizuale şi olfactive“. Date ceva mai bogate referitoare la preocupările cursului ţinut de Alfred Binet la Bucureşti am găsit însă în cele patru articole pe care le-am întîlnit în presa parcursă. Sub titlul Psihologia experimentală, ziarul „Adevărul“ din 2 mai 1895 inserează în coloanele sale o scurtă, dar interesantă dare de seamă asupra primei lecţii de deschidere, din care rezultă că aceasta a încercat în in­ troducere !să lămurească în ce constă deosebirea între vechea psihologie metafizică şi psihologia modernă, experimentală, şi a arătat de ce largă răspîndire se bucura aceasta din urma în întreaga lume : „Actualmente ea e predată în. vreo 15 facultăţi germane, tot atîtea americane şi cîteva în Italia. Chiar la Tokio, în japonia, există un curs de psihologie ex­ perimentală“. Cît de informat era Binet asupra dezvoltării .psihologiei experimentale în întreaga lume, stă mărturie, în afara primului capitol din. Introduction a la Psychologie experimentale, şi studiul lui E. B. Delabarre despre la­ boratoarele de psihologie din America, pe care Binet îl tradusese şi II. publicase în „L’Année psychologique“ (an. I, 1894, p. 209—255). Cea mai mare parte a primei prelegeri a fost consacrată însă problemei me­ todelor : „După ce a arătat metodele de cercetare ale nouăi ştiuţi, după ce a făcut proiecţii pentru a arăta publicului modul cum se pun în practică aceste metode .şi modul cum se înregistrează rezultatele lor..., Binet a făgăduit că va vorbi în lecţiile viitoare despre : modul cum di­ versele idei şi cunoştinţi se înmagazinează în memoria noastră, cum se face localizarea diverselor senzaţii : tactile, auditive etc. de către mintea omului etc.“ în continuare, .autorul dării de seamă arată că Binet a promis că „va vorbi şi despre sugestia la distanţă, despre telepatie, şi alte fe­ nomene psihice curioase“. „Vom da — scrie el în încheiere — programul interesantului curs cu zilele şi orele respective“. Dacă acest program pro­ mis ar exista, şi dacă el ar conţine titlul prelegerilor, zilele şi orele la care s-au ţinut, imaginea noastră despre cursul lui Binet s-ar limpezi mult mai mult. Dar un asemenea program n-am reuşit să găsim în presa timpului. Articolul din „LTndependenoe roumaine“ (21 mai 1895), intitulat M. A. Binet à Bucarest, şi cel din „Adevărul ilustrat“ (29 mai 1895), cu titlul Alfred Binet, îşi trag seva din conţinutul mai multor prelegeri ale psihologului francez. Faptul că acestea cuprind numeroase idei şi exemple comune între ele (şi cîteva comune chiar cu darea de seamă asupra pri­ mei lecţii publicate în „Adevărul“), precum şi pasaje care reamintesc 193

unele dintre lucrările tipărite ale psihologului francez şi îndeosebi In­ troducerea la psihologia experimentala, ne face să cităm mai amplu din aceste articole : „Psihologia experimentali a început mai întîi prin a înlătura hipotezele neverificate, care pornesc nu din observarea faptelor, ci din fantezia omenească, şi şi-a propus să studieze fenomenele psihice ca inteligenţa, memoria etc., numai cu ajutorul observaţiei interne, ajutata de modul cum anumite aparate foarte delicate înregistrează manifesta­ ţiile fiziologice ale acestor fenomene psihice. Colecţionarea şi înregistrarea metodica a o sumă de observaţii făcute direct asupra fiinţelor omeneşti, atît în stare normală, cît şi ;în stare anormală psihică, sînt de mare folos în studiul psihologiei experimentale“ b „Ştiinţa modernă, căreia dl. Bieet îi ataşează numele alături de Wundt, Fechner, Ribot etc., are pretenţia de a verifica, de a controla fenomenele de conştiinţă cu ajutorul unor aparate de precizie împrumutate din fizică şi fiziologie. E o tendinţă generală a spiritului modern de a substitui observaţia, speculaţiilor inteligenţei. Ideologia a făcut loc rigorii ştiinţi­ fice, metodei experimentale, care nu acceptă decît ceea ce a verificat... Fenomenele mintale sînt studiate în laboratoare, gîndirea este măsurată, cîntarită, înregistrată, stările ele conştiinţă se traduc în cifre, In linii gra­ fice“. Urmează un pasaj referitor la viteza gîndirii, care este toarte ase­ mănător cu altul din Introduction à la p s yc h o lo gi e expérimentale (p. 125), în care se arată că „gîndirea nu poate fi asemănată, cum s-a fă-cut adesea, cu forţa electrica, pentru că (gîndirea) are o valoare infinit mai mică. S-a calculat că gîndirea are viteza zborului vulturului ; iata-ne deci de­ parte de viteza unei depeşi telegrafice !“ în continuare se dau exemple din care să rezulte „aplicaţiile practice“ ale psihologiei experimentale. Autorul se referă la un aparat al lui Binet care înregistrează vibraţiile produse de sunet, dînd înălţimea şi durata notei cm täte la pian sau vocal. Acest aparat permite măsurarea aptitudinilor muzicale şi stabilirea gra­ dului de corectitudine sau incorectitudine a unei execuţii. Articolul din „L’Indépendance roumaine“ arată în continuare care sînt foloasele pe care le poate aduce psihologia experimentala în domeniul criminologiei 3, criticînd teoriile lui Lombroso. „O aplicaţie practică indiscutabilă“ a psihologiei experimentale este cea din domeniul pedagogiei. Psihologia experimentală studiind memoria, ajunge să determine „cele mai bune mijloace de a învăţa mai repede şi de a reţine mai bine. Pedagogia va deveni o ramură a psihologiei expe­ rimentale. Este inutil a insista asupra avantajelor acestei colaborări“ 4.1234 1 „Adevărul ilustrat“ , an. V III, nr. 221 1 (13), 29 mai 1895, p. 3. (subi. ns. — M.B.) 2 „L ’Indépendance roumaine“ , 21 mai 1895. 3 Aceeaşi exemplificare o întîlnim şi în articolul din „Adevărul ilustrat“ , 28 mas 1895, p. 3. 4 „L ’Indépendance roumaine“ , din 21 mat 1895. 194

Cel de-al patrulea articol, scris cu prilejul vizitei lui Binet în România şi publicat în „Universul“ (2 iunie 1895) la rubrica „Oamenii zilei“, sub titlul Alfred Binet, este de fapt un medalion euprinzînd biografia, corect alcătuită şi bine informată, a psihologului francez — aşa încît nu ne oprim asupra lui. A fost o surpriză pentru noi faptul că n-am întîlnit în publicaţiile vremii nici un articol semnat de vreunul dintre profesorii de psihologie de pe atunci de la Facultatea de filozofie din Bucureşti1. Absenţa comentariilor în legătură cu prelegerile lui Binet din unele publicaţii nu se poate explica decît din raţiuni de ordin politic, ce nu priveau persoana acestuia ci pe cea a prietenului său, ministrul Take Ionescu, care-1 invitase la Bucureşti. Demn de remarcat este faptul că şi în unele dintre articolele adversa­ rilor politici ai lui Take Ionescu şi ai ideii acestuia de a aduce profesori străini să ţină cursuri complimentare la Universităţile noastre (Spiru Haret, N. Iorga ş.a.) se întîlnesc pasaje din care rezultă că prelegerile lui Binet au avut un deosebit succes. N. Iorga arată, de pilda, că „lecţiile d-'lui Binet, un psiholog apreciat (estimé)“ au fost audiate de numeroşi studenţi care „abandonaseră“ alte cursuri. El menţionează ca „au fost cursuri de filozofie, foarte frecventate :în mod obişnuit, care au trebuit să se întrerupă“, în timpul cît au durat cursurile lui Binet. „Aceşti nu­ meroşi studenţi — spune N. Iorga — erau însă pierduţi în vasta sală a Senatului, în masa de auditori veniţi din afara Universităţii“ 2. Despre marele succes pe care l-au avut prelegerile lui Binet în faţa publicului românesc vorbesc nenumăratele note inserate în coloanele zia­ relor, precum şi articolele citate. Cel mai convingător lucru este însă faptul — în afara celui amintit 3 — că din pricina prea marii afluenţe de auditori, sala nr. 20, :în care s-au ţinut primele prelegeri, devenind neîncăpătoare, rectorul Universităţii a fost obligat să ia măsuri ca, începînd de sîmbătă 6 mai 1895, acestea să se ţină în sala, mult mai mare, a Senatului, seara de la orele opt şi jumătate 4. Cele din urmă ştiri referitoare la Alfred Binet, după ce acesta şi-a în­ cheiat cursul vineri 9 iunie 1895, vorbesc de un banchet dat în seara1*34 1 Spre deosebire deI. Crăeiunescu, C. Dimivescu-Iaşi nu era numai profesor ci şi un publicist, aşa încît ne-am fi aşteptat să întîlnim măcar cîteva rînduri scrise de el despre cursulţinut de Binet. C. Rădulescu-Motru va fi la Universitate şi-şi va relua activitatea publicistică abia după 1897. 3 N. I o r g a. Les p r o f e s s e u r s é t r a n g e r s , în „L’Indépendance roumaine“ din 31 martie 1900, p. 1 şi 2; vezi şi S p i r u H a r e t , O p e r e , vol. X V I, Bucureşti, Cartea Românească, f, a., p. 295. 3 Că şi unii adversari ai ideii de a se aduce profesori străini trebuie să recunoască marele succes de public al prelegerilor lui Binet. 4 Această ştire este anunţată în ziarele „Timpul“ i(4 mai), „Universul“ , „L ’Indépen­ dance roumaine“ (5 mai) şi „Constituţionalul“ (6 mai 1895). 195

aceleiaşi zile în cinstea sa „de către profesorii universitari şi mai mulţi studenţi“ *, de o vizită protocolara făcută la Sinaia, la Castel, a doua zi (sîmbătă 10 iunie 1895) 2, 1 şi apoi de plecarea lui din ţară, sîmbătă 17 iu­ nie 1895. „Constituţionalul“ (15 şi 18 iunie 1895) face, în plus faţă de „L'Indépendance roumaine“ (20 iunie 1895), unele comentarii : „Dl. Binet, eminentul conferenţiar, mulţumit de îmbrăţişarea ce a întîlnit în România şi vesel de întremarea copilei sale, va părăsi sîmbătă ţara“ 3 şi apoi : „Ilustrul profesor francez, dl. Alfred Binet, directorul Laboratorului de psihologie experimentală de la Sorbona, se întoarce discard (sîmbătă 17 iunie 1895) cu Express-Orientul la Paris. Savantul francez a lăsat în timpul şederii sale între noi cete mai frumoase impresii printre cunoscuţii mai aproape ce şi i-a făcut şi a secerat admiraţia şi entuziasmul studen­ ţilor care au urmat cu o vie atenţiune interesantele sale lecţiuni“ 4. în concluzie, Alfred Binet a stat în România 52 de zile (de la 27 apri­ lie la 17 iunie 1895), timp în care a fost însoţit de întreaga familie. A ţinut cursuri de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti între 29 aprilie şi 9 iunie 1895, de 2 ori pe -săptămână. Primele prelegeri s-au ţinut în sala nr. 20 de la Facultatea de ştiinţe, iar celelalte, începînd de la 6 mai 1895, în sala, mult mai mare, a Senatului universitar. Cursul a fost audiat de un public foarte numeros şi s-a bucurat de un deosebit succes. Din dările de seamă făcute în presă rezultă că, exceptând o singura lecţie, care a fost consacrată „telepatiei şi altor fenomene psihice cu­ rioase“, toate celelalte s-au referit la problemele psihologiei experimen­ tale : istorie, metode, senzaţii, memorie, gîndire, aplicaţii practice ale psihologiei (în artă, criminologie, pedagogie). După unele indicii, cursul a fost alcătuit pe scheletul cărţii Introduction à la p s yc h o lo gi e expéri­ mentale, completat cu date din alte lucrări mai vechi şi mai noi. Pre­ legerile au fost însoţite de proiecţii şi de demonstraţii. Se pare că vizita în România şi ţinerea cursului de la Bucureşti au avut o influenţă favorabilă asupra lui Binet, sugerîndu-i idei şi orientări noi în psihologie. „Această călătorie în România — scrie F. L. Bertrand — pare să-l fi decis să studieze manifestările fiziopsihologice în însăşi masa şcolarilor“ 5. Cum s-a petrecut acest lucru, ce împrejurări ale vizitei sale 1 „Universul“ din 11 iunie 1895 şi „Adevărul“ din 9 iunie 1895. 2 „Constituţionalul“ din 11 iunie 1895. 3 „Constituţionalul“ din 15 iunie 1895. 4 „Constituţionalul“ din 18 iunie 1895 (subi. ns. — M. B.). T. Maiorescu, într-o însemnare datată 15/27 iunie, scrie însă : „Ieri la dejun toată familia Binet (foarte plăcut), azi copiii cu bona ; mîine ei toţi ; sîmb.(ătă) dim.(ineaţa) pleacă înapoi la Paris. (Vezi Bibi. Acad. R. S. România. Mss. rom. nr. 3657, fo. 53). 5 F. L. B e r t r a n d , Alfred Binet et son œuvre, p. 41. 196

în România l-.au îndemnat să-şi orienteze cercetările spre domeniul psiho­ pedagogie! experimentale şi să treacă ia experimentarea pe colective mari, biograf ui său nu ne-o spune 1. Am putea formula însă ipoteza că, în aceasta schimbare capitală de orientare a cercetărilor lui A. Binet, tre­ buie să fi jucat un rol important discuţiile pe care le-a avut în România, în special cu vechiul său prieten şi coleg Take lonescu, ministru al învăţămîntului, preocupat de aceste probleme, şi cu viitorul său prieten Titu Maiorescu 12. De asemenea, colaborarea sa cu N. Vaschide este posibil să ii jucat un anumit rol în această orientare a cercetărilor lui A. Binet. Schimbul de idei — după cît se pare — a fost fructuos pentru ambele părţi, căci cursul său a dat un nou imbold mişcării de idei, în plină desfăşurare, în favoarea constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală în România. Nu mult în urma vizitei lui A. Binet ia Bucureşti, vor începe să apară în periodicele româneşti articolele de psihologie ale lui Nicolae Vaschide (care devine încă din toamna anului 1895, colaborator al savantului francez) şi se va tipări cartea lui C. Rădulescu-Motru, Problemele psiho­ logiei (1898). 3.3. CONTRIBUŢIA LUI NICOLAE VASCHIDE LA CONSTITUIREA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ EXPERIMENTALĂ

Nicolae AAschide s-a născut în Buzău, la 6/18 decembrie 1847. A făcut clasele primare şi gimnaziul în oraşul natal, apoi liceul la „Sf. Sava“ din Bucureşti. Tot aici urmează cursurile Facultăţii de litere şi filozofie, avînd ca profesori, între alţii, pe Titu Maiorescu şi pe C. Dknitresculaşi. îşi trece examenul de licenţă, „cu toate bilele albe“, la 10 iunie 1895, susţinînd o teză despre Senzaţ'mnile vizuale, care este premiată 3, 1 O discuţie referitoare la această problemă — care nu aduce însă nici ea lămurirea problemei — poate fi găsită şi în G. A v a n z î n i, Alfred Binet et la pédagogie scien­ tifique, Paris, 1969, p. 25—26. 2 In legămră cu prietenia stabilită între Binet şi Maiorescu vezi articolul nostru, Corespondenţa lui Alfred Binet cu Titu Maiorescu, „Rev. psihol.“, 1966, nr. 2, p. 239—252 şi Une correspondance inedite d ’Alfred Binet, „Rev. roum. Sei. sociales Psycho!.“, 1966, nr. 2, p. 199—212. Titu Maiorescu de altfel îi va propune lui Binet în repetate rînduri să vină ca profesor permanent de psihologie la Universitatea din Bucureşti. 3 N. Vaschide primeşte pentru teza sa un premiu de 700 lei dintr-umii din fondu­ rile puse la dispoziţia Universităţii (Fondul Hillel) — Vezi „Anuarul Universităţii din Bucureşti pe anul şcolar 1895—1896“, an. IV, p. 63. 197

Vizita lui Alfred Binet în România (în aprilie-iunie 1895) joacă un roi hotărâtor în viaţa lui N. Vaschide. El audiază cursurile psihologului fran­ cez şi reuşeşte sa atragă atenţia acestuia asupra sa b Invitat de Binet, care-i oferă posibilitatea de a lucra ca „ataşat“ în laboratorul său de psihologie de la Sorbona, Vaschide pleacă în toamna anului 1895, la Paris, unde va rămîne pînă la sfîrşitul scurtei sale vieţi (1907). Nicolae Vaschide lucrează în cele mai importante labora­ toare de psihologie din Franţa — mai -întîi ca ataşat în laboratorul de psihologie fiziologică al lui A. Binet de la Sorbona (pînă în 1899), apoi ca şef de lucrări în Laboratorul de psihologie experimentală şi din 1901 ca director adjunct al laboratorului de psihologie patologica în cadrul Şcoa'lei de înalte studii de pe lîngă Sorbona de sub conducerea lui Ed. Toulouse şi desfăşoară o activitate ştiinţifică prodigioasă. Vaschide efectuează, în scurtul răstimp al activităţii sale, între 1896 şi 1907 (anul cînd moare în urma tin ei pneumonii), un număr foarte mare de cercetări, singur, sau colaborând cu A. Binet şi apoi cu Ed. Tou­ louse, H. Piéron, Cl. Vurpas, R. Meunier etc.2. Cercetările făcute în perioada 1896—1899, cînd Vaschide lucrează în laboratorul lui A. Binet, poartă în general amprenta preocupărilor din acea vreme ale psihologului francez.1 1 Daniel Cluzel, biograful francez al lui N. Vaschide, scrie în legătură cu aceste împrejurări următoarele : „Nicolae Vaschide nu numai că urmă cu asiduitate cursurile pe care le făcea Binet seara, în franceză, la Facultatea de litere, dar, entuziasmat de magistralele lecţii ale profesorului, el a făcut despre acestea, dări de seamă în diverse jurnale din Bucuieşti. LI prezenta aceste dări de seamă, pe măsura apariţiei lor, lui Binet, care se lega îndată de studentul roman printr-o veritabilă prietenie. El îl convinse pe acesta să vină să-şi termine studiile la Paris şi îi oferi un loc în laboratorul său“. Vaschide a sosit la Paris „în toamna care a urmat cursurilor lui Alfred Binet de la Bucureşti“ şi a fost „numit imediat ataşat“ (D. C u z e 1, Nicolas Vaschide, sa person­ nalité, son oeuvre, Buzău, 1932, p. 9—10). lin alt biograf scria : „Fiind prezentat savantului, acesta, (Binet), după două, trei convorbiri cu tînărul licenţiat al Facultăţii noastre, se declară entuziasmat de inteligenţa şi cultura lui Vaschide, şi iată-i pe acesta plecat ia Paris pentru a-şi lua doctoratul in filozofie. Cheltuielile de întreţinere îi sînt puse la dispoziţie din Bursa Hille], pe care o cîştiga...“ (S t e 1 î a n I. C o n s t a u t i n e s c u. Nicolae Vaschide, Extras din Revista ştiinţifică „V. Adamachi“, vol. V, i . n. hi IU, în hjVnnă tu Uimi d n a ţie n fu i S T f 3 an pi ci/ T :hide a pi ') 1 ! * > i il pentru lucra rea iie lie a ci m aP aratat j sus, dar -va primi timp de doi am, mcepmd a 1 aprilie 1897. ..o SU.bvenţie e anddin fondul îîaifcm. (Vezi „Annani] Univerşi taţii dinL Bucur•eşti pe s >97“, 1897, an. V, p. ICO). La accasta subvsentie se■ rei'era SCIdsoarea : I. Maiorescu din 27 martie 1897 •ea ’ de ruulţiimin * ;l.dresata Vaschide i•cotorului Universităţii 4 U i , ), fa 24 martie 1>O"7 0 ’ ;'b] Acad. s 1 România. S iSl ) \ ï ii v / vi i>.. j a t, Coresptrade,nţa lui Alfred t cu Tun Maiorescuy „Rev. psiho i . i'/on. nr 2, p 0 5 2U ode sini orodose g s> despre V;itschide. teva serisoTi ale psihologului frai c / v Î m ! a orcîcieri r,h]i m ia lucrărilor lui Vasch K t , m -kU jp ATI ’ dtlni9, dmt 12 c„rţi (Cf I F B u r 1 c e s e n, Opera htî Nicolae Vascfrde , Rev. fi’ 19*4, m p

198

Primele comunicări şi primele studii publicate împreună de Binet şi Vaschide vor fi dedicate problemelor influenţei muncii intelectuale, a muncii fizice, a emoţiilor şi a altor procese^ psihice asupra presiunii sanguine la om *. Aceste lucrări, rod al cercetărilor experimentale între­ prinse de cei doi în 1896—1897, vor apărea, în marea lor majoritate, în anul următor123. După cum am mai arătat, în activitatea lui A. Binet, dupa întoarcerea din România, apar pe prim plan unele preocupări noi : orientarea spre problemele „psihologiei individuale“. Rodul primelor cercetări în această nouă direcţie, întreprinse în colaborare cu N. Vaschide, va fi publicat în volumul IV (1897) din „L’Année psychologique“ (apărut în 1898). Este vorba de cele 18 studii ale lui Binet şi Vaschide asupra psihologiei in şcoala primara ®, care marchează de fapt sfîrşitul colaborării dintre cei doi psihologi, căci după aceea numele lor nu vor mai fi întîlnite niciodată alături. începînd din 1899, N. Vaschide devine colaboratorul dr. Ed. Toulouse, directorul Laboratorului de psihologie experimentală de la Villejuif 1 A. B i n e t , N. V a s c h i d e , Influence des differents processus psychiques sur la pression du sang chez l’h o m m e, în „Comptes-rendus hebdomadaires des séances de l’Aca­ demie des sciences“, 1897, t. 124, p. 44—46 ; Idem, Influence du travail intellectuel sur la pression sanguine, „Revue Philos,“, 1897, II, p. 668 (v. acelaşi in 1. engleză în „Psychol. Review, 1897, IV, p. 54—66) ; Idem, Influence du travail intellectuel, des émotions et du travail psychique sur la pression du sang, „L’Année psychol.“, 1897, an. III. pp. 127—183. Scrisoarea lui Binet către Maiorescu, trimisă la 6 cctombrie 1895, vorbeşte despre preocupările psihologului francez, privind problema presiunii sanguine la om. (Vezi scrisoarea, reprodusă în facsimil, în M. B e j a t, op. cit., loc. cit., p. 243—245). In această perioadă Vaschide are însă şi unele preocupări personale, deo­ sebite de ale maestrului său. Astfel, la cd de-al III-lea Congres internaţional de psiho­ logie ţinut la München, el va prezenta comunicarea : La localisation des souvenirs, care va apărea în „L’Année psychol.“, 1897, an. III, p. 199—224. 2 Lucrarea lui N. V a s c h i d e , Influence du travail intellectuel prolongé sur la vitesse du pouls, va apărea însă în „L’Année psychol.“, 1898, an. IV, p. 356—368. 3 Vezi „L’Année psychol.“, 1897, an. IV (apărut 1898), p. 1— 315: A. B i n e t et N. V a s c h i d e , La p sych o lo gie à l’éco le primaire (1—14); Expériences de f o r c e musutlaire et de fo n d chez les '-jeunes garçons (15—63) ; Epreuves de vitesse chez les jeunes garçons (64—98), Expériences sur la respiration et la circulation du sang chez les jeunes garçons (99—132) ; Mesures automatiques chez 40 jeunes garçons (133—136). Echelle des indications données par les differents lests (137—16-1) ; Corrélation des épreuves physiques (142—172) ; La mesure de la fo r ce musculaire chez les jeunes gens. La fo rce de pression de la main, la traction, la corde lisse, le saut (173—199) ; Expé­ riences de vitesse chez les jeunes gens (200—224) ; Données anatomiques, capacité vitale et vitesse du coeur chez 40 jeunes gens (225—231) ; Echelle des indications données par le tests (232—235) ; Corrélation des tests de fo r ce physique (236—244) ; Critique du dynam om ètre, ordinaire (245—252) ; Examen critique de ïe rg o g ra p h e d e Mosso (253—266) ; La physiologie du muscle dans les expériences de vitesses (267—279) ; L’effo r t respiratoire pendant les experiences à Vergographe (280—294) ; Réparation de la fatigue musculaire (295—302) ; Un nouvel ergographe, dit ergographe à ressort (303—315).

199

(ataşat, începînd de la 1 ianuarie 1901, pe lingă „Ecole Pratique des Hautes-Etudes“ 1). Colaborarea cu Ed. Toulouse este în multe privinţe rodnică, deoarece Toulouse îi lasă lui Vaschide deplină libertate, şi acesta îşi dezvăluie în decursul unei extrem de bogate activităţi marile sale posibilităţi şi preocupările multilaterale. !n colaborarea sa cu Ed. Toulouse primează preocupările de ordin metodologic, eforturile de a găsi procedee şi tehnici experimentale care să asigure un caracter cît mai riguros ştiinţific cercetărilor psihologice. In acest scop, cei doi psihologi au creat o serie de aparate de laborator 12 — marea majoritate destinate măsurării senzaţiilor (în special a pragurilor senzoriale) — şi numeroase teste 3. Vaschide publică în colaborare cu Toulouse (în „Revue de psychiatrie“, 1900, an. III, p. 259—368) studiul Appareils de mesure des sensations, dar lucrarea care încununează eforturile clin acest domeniu va fi cartea Technique de p s yc h o lo gi e expérimentale (1904), la care va colabora şi H. Piéron 4. Această lucrare marchează un moment important al procesului de-experimentalizare a psihologici, o etapă în evoluţia sa spre ştiinţă- Cartea răspunde, istoriceşte, unei stringente necesităţi. Ea aduce o contribuţie importantă la consolidarea bazei teoretice şi metodologice a „noii psiho­ logii“, la realizarea unui instrument de lucru — adecvat condiţiilor ri­ guroase ale experimentului de laborator — şi la stabilirea unui limbaj 1 H e n r i P i é r o n povesteşte că l-a cunoscut pe N. Vaschide la Salpétrière, (cam in această perioada, 1898—1900) şi că acesta l-a „atras la Villejuif, în serviciul lui Iod. Toulouse, unde se instala la un laborator de psihologie experimentală. „Facilităţile de muncă pe care le-am găsit aici — scrie H. Piéron — m-au făcut să renunţ la şedinţa săptămânală a Sorbonei (joia, cu A. Binet), cu atît mai mult cu cit în ianuarie 1901, cînd laboratorul de la Villejuif a fost la rîndul său recunoscut oficial şi alipit „Şcolii practice de înalte studii“, am fost numit aici preparator" (Vezi H. P i é r o n , La Laboratoire de p sych ologie de la Sorbonne, „Analele de psihologie“, vol. X, (1943), Bucureşti, 1944, p. 33. 2 Preocupările lui N. Vaschideîn acest domeniu erau mai vechi. El publicase şi împreună cu A. Binet cîteva studii dedicate unor astfel de probleme : „Critique du dyna­ m o m è tre ordinaire, „L’Année psychol.“, an. IV, î 897 (apărut în 1898), p. 245 —252 ; Examen critique de l’ergographe de Mosso, loc. cit., p. 253—266 ; Un n ou vel ergographe, dit ergographe à ressort, loc. cit„ p. 303—315. 3 Testele propuse de Toulouse şi Vaschide au avut o valoare mult mai mică dectt aparatele imaginate de ei. Unele dintre aparatele lui Toulouse şi Vaschide mai sînt citate şi azi (după aproximativ 70 de ani), în literatura de specialitate. Noua ediţie din Vocabulaire de la psychologie, al lui H. Piéron (P.U.F., 1968), citează cîteva dintre esteziometrele iui Toulouse şi Vaschide : „gueusi-esthésimètre, haphi-esthésimètre, myoesthésimètre, osmi-esthésimètre, stéréo-esthésîmètre“ (respectiv esteziometre pentru sen­ zaţiile : gustative, tactile, chinestezke, olfactive şi pentru fineţea perceperii tactile a formelor). 4 Dr. T o u l o u s e , N. V a s c h i d e, H. P i é r o n , Technique de psy ch o lo gie expe­ rimentale (Examen des sujets), Paris Octave Doin, 1904. 200

ştiinţific comun. Autorii precizează de altfel, încă de la început, că lu­ crarea lor urmăreşte „să furnizeze acestei ştiinţe relativ noi, incomplet dezvoltate, abia ieşite din perioada încercărilor şi a tatonărilor pregăti­ toare, un instrument metodologic precis, ale cărui procedee, toate cerce­ tate şi experimentate multă vreme, reprezintă maximum de precizie pen­ tru starea actuală a ştiinţei psihologice şi a progreselor sale. Dacă multe metode pe care le propunem sînt noi, este pentru că nici una dintre cele care au fost publicate în aceşti ultimi ani, nu ni s-au părut că satisface dezideratele pe care le formulăm şi cărora nu li se poate contesta te­ meinicia. Am fost obligaţi să facem aproape tabula rasa din ceea ce fusese făcut pînă acum şi să clădim un sistem nou. Nu ne îndoim că el conţine încă defecte şi lacune. Ceilalţi, şi noi înşine, toţi psihologii (tre­ buie) să se străduiască să remedieze pe unele şi să le umple pe cele­ lalte ! — Ambiţia noastră cea mai mare este de a obţine unificarea me­ todelor de măsurare din psihologie“... In continuare autorii îşi exprimă încrederea în posibilitatea ca „în ştiinţa noastră mai tînără (decît fizio­ logia), mai puţin reprezentată, mai puţin bogată în tradiţii şi prejudecăţi, mai suplă prin urmare şi mai docila, să realizăm o înţelegere în scopul de a face din diferitele centre de activitate un singur atelier, în care toţi lucrătorii să fie făurarii aceleiaşi sarcini, vorbind aceeaşi limbă ştiinţifică şi folosind aceleaşi procedee de măsurare“ b Preocupările metodologice ocupă un loc important nu numai în această carte, scrisă împreună cu Toulouse şi Piéron, ci şi în alte lucrări pu­ blicate de Vaschide singur 12, sau avînd diverşi colaboratori. Cel de-al doilea domeniu spre care se îndreaptă preocupările lui Vaschide este cel al psihofiziologiei organelor de simţ. El face cercetări experimentale, singur sau în colaborare cu Toulouse, asupra senzaţiilor gustative şi olfactive 3. N. Vaschide publică şi lucrări de psihopatologie, avîndu-1 colaborator la cele mai multe dintre ele pe CI. Vurpas şi pe R. Meunier 4. 1 Ibidem, p, 13—14. 2 Un interes deosebit, din acest punct de vedere, prezintă lucrările : N . V a s c h i d e, La m e s u r e d e l ’in te llig e n c e , Bucureşti, 1905 (extras din „Bull. Soc. Sei. de Bucarest — Roumanie“, 1905, 14, 1— 2, 114—157 ; Idem, L e S o m m e i l e t l e s r ê v e s , Paris, 1911 ; Idem, E s s a i s u r la p s y c h o l o g i e d e la m a i n , Paris, Rivierè, 1909.

3 Vezi de pildă articolele publicate în : „Comptes-rendus hebdomadaires des séances et mémoires de la Société de biologie“, 1899 şi 1900 ; „Revue philosophique“, 1900 ; „Comptes-rendus hebdomadaires des séances de l ’Académie des sciences“, 1900 şi 1903. Vaschide a redactat de altfel articolul G o û t din D i c t i o n n a i r e d e P h y s i o l o g i e , apărut sub direcţia lui Ch. Richet. 4 N. V a s c h i d e , C h V u r p a s , P sychologie du délire dans les troubles psychopatique, Paris, 1902 ; Idem, La logique morbide, 1 L’Analyse mentale, Paris, 1903 ; Idem, Essai sur la Psychophysiologie des monstres humains. Un anencéphale — un xifopage, Paris, 1903. Tot în colaborare cu Vurpas, sau în colaborare cu Meunier sau singur,

201

Orientarea psihopatologică era specifică şcolii franceze de psihologie (Th. Ribot, Ch. Richet, P. Janet, G. Dumas şi — în mult mai mica măsură — A. Binet). N. Vasehide va întruni, într-un mod original, metoda experimentală, pe care şi-o însuşise în special în decursul colabo­ rării cu A. Binet, şi metoda clinică pe care şi-o va apropia la Salpétrière, dar mai ales la Villejuif, în clinica lui Ed. Toulouse. Vasehide abordează însă psihopatologia nu atât datorită circumstanţelor (studiilor medicale pe care le face, colaborării cu Dr. Toulouse etc.) cit faptului că aceasta putea furniza date foarte importante pentru psiho­ logia normală, date care — din motive deontologice — nu puteau fi procurate pe calea unor experimentări provocate. în cazurile patologice, natura — producând anumite modificări în funcţiunea unor variabile şi dîndu-ne posibilitatea de a urmări efectele produse asupra altora — efec­ tuează „experimente“ care pot fi invocate în folosul ştiinţei. „Logica morbidă aşa cum o înţelegem — scrie N. Vasehide în intro­ ducerea (semnată numai de el) a cărţii publicate în 1903, în colaborare cu Cl. Vurpas, La logique morbide, I. L’analyse mentale1 — trebuie, după planul meu, să conţină întreaga psihologie a activităţii mentale morbide (...). O dată ce se vor putea stabili observaţii precise asupra structurii vieţii mentale în tulburările psihopatice, viaţa mentală normală va .putea să fie examinată mai riguros şi ne vom da mai bine seama de elementele care caracterizează şi diferenţiază aceste două vieţi“ *123. în La logique morbide, în ansamblu, se pare că autorii năzuiau să cer­ ceteze comparativ, abordînd-o din unghi psihopatologic, psihologia gîndirii normale şi a celei deviante. în capitolul final al lucrării (Concluzii) Vasehide şi Vurpas arată ca, avînd în vedere că patologia mintală, prin disocierea anumitor feno­ mene psihice „pune (...) în lumină anumite mecanisme mintale normale“ Intenţia lor, în această lucrare, a fost de „a degaja şi a preciza rolul ca­ pital şi preponderent pe care analiza mentală, introspecţia, îl joacă în modulaţiile activităţii mentale morbide şi de asemenea în activitatea normală“ 4, căci spun ei — „analiza ştiinţifică şi psihologică, pe care am dat-o cu toate detaliile posibile, poate să arunce, ni se pare, unele Vasehide publică o serie de contribuţii experimentale de psihofizioiogia morţii — (în mai sus citatele „C o m p t e s - r e n d u s din 19C3, in „Rev. philos.“ din 1904 şi în „Rev. neurologique“, dm 1902). 1 Acesta era primul volum dintr-o serie de patru dedicate logicii morbide : I. L’ana­ lyse mentale, II. Le syllogisme morbide, III. L’émotion morbide, IV. La création intel­ lectuelle morbide. După cite se pare volumele II—IV nu au mai apărut. 2 N. V a s e h i d e , CI. V u r p a s , La logique morbide 1. L’analyse mentale, Paris, 1903, p. 3. 3 Ibidem, p. 254. 4 Ibidem, p. 264.

202

lumini asupra «cunoaşterii structurii intime a analizei mentale prinse «pe viu prin examenele minuţioase ale multor cazuri tipice“ E în încheiere, autorii fa«c unele recomandări practice (Vaschide a fost întotdeauna preocupat «de aplicaţiile «practice ale psihologiei). Ei atrag atenţia pedagogilor asupra necesităţii «de a avea întotdeauna ochii deschişi spre cei ce manifestă tendinţe analitice exagerate, întrucît — «după cum rezultă din datele lor — „aceste analize «pot să fie o sursă fecunda de turburâri psihopatice «care, sistematizate, ajung cu timpul să constituie adevărate clelire. Omul normal trebuie să uzeze cît mai «puţin posibil de analiza sa mentală, care populează gîndirea cu fantome şi iluzii“ 2. Comentând ideile autorilor în prefaţa cărţii, Th. Ribot le subscrie fără rezerve. „Omul sănătos, normal, trăieşte fizic şi psihic fără să se studieze şi sa se privească trăind, cel «puţin în afara limitelor necesarului (...). Această tendinţă spre analiză, «de îndată ce depăşeşte un anumit nivel, trebuie sa ducă fatal la o «dezagregare mintală. Aceasta «este părerea au­ torilor noştri ş«i eu o împărtăşesc întru totul“ — scrie Th. R ibot3. Vaschide şi Vurpas arată însă că analiza mentală, în anumite limite, constituie mecanismul intim al «unora dintre activităţile intelectuale cele mai importante, al activităţilor creatoare. Ei notează aici — fără a stărui însă, întrucît aceasta formează obiectul volumului al IV-lea al L o g i c i i m o r b i d e — „apropierea intimă (care) există între geneza, natura şi evo­ luţia acestor tunburări psihopatice şi mecanismul «psihologic al unei vieţi mentale dintre cele mai înalte şi cele mai «distinse“ 4. Ideea aceasta a existenţei unor puncte comune, a «unei anume continui­ tăţi între viaţa mentală normală şi viaţa mentală morbidă 5, a mai fost de altfel formulată «de «cei doi autori şi într-o altă lucrare a lor : P sy c h o ­ lo g i e d u d é l i r e d a n s le s t r o u b l e s p s y ch o p a th i q u es 6, în care ei arată că delirul nu-i altceva «decît „eflorescenţa unei activităţi psihologice subconştiente, care există în aceeaşi «măsură, în elementele sale fundamentale, atît în starea normală cît şt în starea morbidă“ 1 . Vaschide este Tentat sa studieze şi unele fenomene «mai „misterioase“, cum sînt : somnul şi visele, «problema viselor profetice, valoarea semiolo­ gică a 'viselor, a fenomenelor «telepatice. în toate aceste cercetări — la care a avut colaborator pe H. Piéron — Vaschide s-a străduit — ca şi în ib ia

fi u

r p a s, P sychologie du délire dans Ies troubles psycho-

TV

190 171

203

lucrările individuale publicate postum 1 : Essai sur la p s y ch o lo g ie de la main (1909) şi Le som m eil et les rêves (1911) — să abordeze în mod ştiin­ ţific, experimental, aceste probleme foarte dificile. Essai sur la p s y ch o lo g ie de la main, lucrare vastă (504 p.), deşi rămasă neterminată, este una dintre operele cele mai importante ale lui Vaschide. „Toate rarele şi distinsele calităţi al lui Vaschide se regăsesc în această operă — scrie Ch. Richet în prefaţa cărţii — o erudiţie sigura şi universala, o perspicacitate analitică întotdeauna treaza şi acea in­ geniozitate în vederi şi în stil, fără care operele cele mai profunde sînt lipsite de importanţă“ 12. Iniţial, lucrarea trebuia să fie „o monografie asupra simţului muscular, asupra psihiofiziologiei mişcării“ 3 în legătură cu care Vaschide făcuse numeroase cercetări. „Am studiat, analizat şi experimentat simţul muscu­ lar — scrie el — pe sute de subiecţi şi pe toate aspectele sale, de la histologie pînă la fiziologia experimentală (...). Sper să public într-o zi cercetările mele ştiinţifice. Am co n vin gerea experimentală că simţul muscular există, că el are un teren la fel de definit ca toate celelalte senzaţii" 4. Cartea şi-a schimbat însă profilul — faţă de proiectul iniţial •— de­ venind o monografie dedicată, cum spune Ch. Richet, „organului ar­ monic prin excelenţă, mîna, agil şi ingenios instrument al suplei noastre inteligenţe“ 5. Ea capătă un caracter aproape enciclopedic, adunînd în primele sale 400 de pagini şi prezentînd în mod critic, de pe poziţii ştiinţifice, aproape tot ce se ştia mai important pînă la acea oră în legătură cu acest subiect : date de chirom anţie (Cap, 1. Ştiinţele divinatorii chirom antice ; II. Chirognomania şi fizionom ia mîinii ; III. Studiul mîinii după chiromanţia clasică), date de estetici şi istoria artei (Cap. IV. Canonul artistic al m îin ii; V. Mîna în op erele d e artă), de anatomie, fiziologie, psihologie normală şi patologică (VI. Anatomo-fiziologia mîinii ; VII. Psihofiziologia mîinii ; VIII. Amprentele digitale ; IX. Pa­ tologia mîinii ; X. Crampa scriitorilor ; XI. Mîna la degeneraţi şi în 1 Tot după moartea Iui Vaschide vor apărea şi cele două cărţi asupra atenţiei — rod al colaborării cu R. Meunier : La pathologie de l’attention (1908) şi La psychologie de l’attention (1910). Autorii pornesc de la observaţia lui Th. Ribot, privind produ­ cerea unei hiperemii locale în anumite zone ale creierului şi de la datele lui F. Frank asupra circulaţiei sangvine, şi le folosesc ca argumente în susţinerea originii centrale a atenţiei. E. N. Sokolov şi colab., după mai bine de 50 de ani, înregistrînd paralel pletismograma arterei temporale şi a celei digitale, consideră variaţiile de volum ale arterei temporale (care intră în alcătuirea reacţiei de orientare) ca indicator al modificărilor cir­ culatorii intracerebrale (Cf. R. F 1 o r u : Psihofiziologia atenţiei, Bucureşti, Edit, ştiin­ ţifică. 1967, p. 20.). 2 N. V a s c h i d e , Essai sur la p sychologie de la main, Paris, M. Riviere, 1909, p. I. 3 Ibidem, p. 20. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. II. 204

afecţiunile congenitale), de antropologie socială {XII. Mina din p u n ct de v ed er e antropologic), de psihologie socială (XIII. Strîngerea d e mina şi gestul ; XIV. Mina din p u n ct de v ed er e p sih osocia l). Ultima parte a lucrării este consacrată cercetărilor personale ale au­ torului (cap. XV. M etoda cercetărilor personale ; XVI. Imaginea m otrice ; XVII. Cercetări experimentale asupra divinaţiei viitorului — Previziunile chirom antice ; XVIII. În cercare a unei teorii în sprijinul posibilităţii unei dezvăluiri psihice prin interm ediul mîinii). „Această carte — spune Vaschide — nu are altă pretenţie decît aceea de a fi o monografie experimentală ■ — în sensul larg al cuvîntului — a unei chestiuni puţin cunoscute, de loc studiate“. ..1 „psihologia mîinii (...) subiect dintre cele mai complexe, căci mîna reprezintă pentru mine se­ diul principal al sensibilităţii motorii ; ea ar fi cu alte cuvinte organul senzorial al mobilităţii aşa cum pielea este cel al sensibilităţii tactile, iar ochiul al vederii“... - . „Există mîini abătute, mîini neurastenice, după cum există mîini vesele, m î i n i agile, mîini nervoase ş i m î i n i melancolice. Unele mîini sînt tandre şi voluptoase, altele sînt leneşe, iar altele pline de energie"...123. „Mîna defineşte fiinţa umană mai mult decît ochiul, mai mult decît ori care alt domeniu senzorial, şi fazele vieţii noastre lasă în aceasta mai multe trăsături decît în alte părţi" 4. „Dacă se cunoaşte psihologia ei, limbajul ei muscular, mîna ne poate informa prin ea însăşi, mai ales despre mentalitatea trecuta şi prezentă, dar prea puţin despre cea viitoare (...) Degetele, pielea, articulaţiile şi mai ales mişcările dau informaţii asupra mentalităţii noastre“ 5. (Vaschide precizează că se referă la „mişcările inconştiente care însoţesc în mod necesar orice gînd“ 6). El subliniază, de altfel, în repetate rînduri, strînsa legătura dintre gîndire şi motricitate — idee care venea de la Secenov, direct sau prin intermediul lui R ibot7*: „Mişcarea este elementul cel mai intim al gîndirii“ 8 (...) Imaginea m otrice este strîns legată, prin de­ finiţia pe care i-o dăm, după conţinutul său de cunoaşterea subconştien­ tului (...) de mecanismul cel mai delicat, cel mai intim al gîndirii“ 9. 1 Ibidem, p. 20. 2 Ibidem, p. 24. 3 Ibidem, p. 197. 4 Ibidem, p. 25. '' Ibidem. 6 Ibidem. 7 T h. R i b o t , La p sych ologie de l’attention, — 11e éd„ Paris, Alcan, 1910, p. 20. 6 N. V a s c h i d e , op. cit., p. 24. (Cercetări moderne confirma această idee, dovedind că în cursul unor activităţi mentale apar modificări ale intensităţii biocurenţilor mus­ culari. C f. E. I a c o b s o n , E lectrophysiology o f mental activities, Amer. J. Psychol., 1932, 44, 677 p. C f. R. F 1o r u, op. cit.) 9 N. V a s c h i d e , op. cit., p. 472 şi 481. 205

Datele cercetării personale (experimente, observaţii, convorbiri etc.) adăugate celor culese din observaţia înaintaşilor (oameni de ştiinţa,' li­ teraţi, artişti, chiromanţi, fizionomişti etc.) îi dau lui Vaschide con­ vingerea că miinile. alături de alţi indicatori (ochii, faţa, limbajul), aduc informaţii dintre cele mai preţioase pentru cunoaşterea vieţii psihice a omului. „După ochi şi limbaj, mîna — spune Vaschide — califică, cu uşurinţă, fiinţa umană“... „Fără teamă de a depăşi graniţele cunoştinţelor noastre ştiinţifice, putem spune că mîna poate procura noţiuni suficiente despre caracterul individual“ 1. în decursul cercetărilor întreprinse, Vaschide şi-a dat seama „de canti­ tatea de cunoştinţe şi de elemente psihologice pe care ne-o poate furniza studiul unui organ atît de complicat, atît de intelectual ca mîna. Aceste date pot să fie utilizate pentru cunoaşterea stărilor noastre de sensibili­ tate şi a caracterului nostru. Dacă nu-i posibil să formulăm legile acestei sensibilităţi, cel puţin există mijloace pentru a o recunoaşte“ *2. Frecventînd, timp de zece ani, lumea chiromanţilor, a fizionomiştilor, a grafologilor şi a ghicitorilor în cărţi sau în cafea, Vaschide —1 în epoci diferite, sub nume diferite, sub înfăţişări diferite, consultîndu-i asupra unor necazuri personale, reale sau imaginare, aducînd la ei per­ soane pe care le cunoştea foarte bine (prieteni sau diferiţi bolnavi din clinica în care lucra) — a întreprins o experienţă foarte interesanta şi originală, prin care şi-a propus iniţial să verifice perspicacitatea acestora şi valoarea, exactitatea avizelor pe care le dădeau, pentru ca apoi sa-i poată selecţiona pe cei mai buni, cu ajutorul cărora să continue cerce­ tările, pentru a-şi da seama de metodele pe care le foloseau aceştia în activitatea lor 3. Unele dintre aceste persoane au devenit „colaboratori ştiinţifici“ foarte apropiaţi ai lui Vaschide, furnizîndu-i, în decursul convorbirilor, date in­ teresante atît asupra procedeelor şi metodelor de lucru, cit şi asupra psihologiei clientelei lor. Datele cele mai importante le-a obţinut de la Fraya 4, una dintre cele mai celebre chiromante pariziene din acea vreme, o „femeie foarte inteligentă“, „cu o putere de pătrundere neobişnuită, (care) se înşela rar, atît de rar încît — scrie Vaschide — am fost stimulat să-mi continui cu ea cercetările şi să încerc să înţeleg mecanismul muncii L Ibidem, p. 472 şi 481. 2 Ibidem., p. 487—488. 3 Ibidem , p, 433 şi urm. 4 Fraya, căreia Vaschide îi aduce călduroase mulţumiri pentru „mişcatoarea sa since­ ritate, pentru colaborarea sa ştiinţifică atît de prieteneasca şi de dezinteresată“ — a examinat pe toţi subiecţii acestuia şi i-a pus ia indemînă date preţioase în legătura cu activitatea sa. 206

sale mentale“, mecanismul „intuiţiei, al acestei admirabile sensibilităţi umane inconştiente“ b în concluzie, Vaschide arată că prin chiromanţie, „această ştiinţă, ocultă în aparenţă, dar în realitate foarte c lară2 — atunci cînd este practicată de oameni foarte înzestraţi, nu de impostori, nu de şarlatani, desigur — se poate obţine o bună cunoaştere a persoanei umane. Pentru aceasta se utilizează însă, de obicei, „nu numai datele niîinii, ci de ase­ menea ale fizionomiei şi, în mod secundar, toate informaţiile furnizate de limbaj, şi, mai ales, informaţiile verbale şi prin gesturi, care schiţează, care subliniază şi care facilitează ghicirea unui caracter, a unei fizio­ nomii intelectuale“ b Lucruri mărunte, aparent nesemnificative, care de obicei scapă observaţiei, capătă pentru chiromant o semnificaţie con­ textuala deosebită, relevînd trăsături de personalitate. Datele care se obţin privesc de obicei trecutul şi prezentul, mai puţin viitorul (Acesta din urmă, desigur numai în măsura în care este determinat de factori cunoscuţi aparţinînd trecutului sau prezentului). într-un sistem atît de complex, cum este fiinţa socială, omul, determinările şi condiţionările fiind multiple şi neputînd fi bine controlate, probabilitatea de eroare a predicţiilor este foarte mare. „Viitorul şi precizarea evenimentelor — spune Vaschide — sînt lucruri îndoielnice. Ele cer în orice caz insti­ tuirea de noi experienţe, mai aprofundate, mai delicate“ b Ch. Richet, în prefaţa cărţii lui Vaschide, subliniază în termeni foarte sugestivi ideile acestuia, adesea parafrazîndu-le. După ce arată că nici el nu poate crede în prezicerile chir ornanţilor, totuşi — spune acesta — trebuie „să recunoaştem cl fiecare mînă are o individualitate bine defi­ nită, care se va revela tuturor celor care sînt perspicaci. Nu există două frunze asemănătoare printre toate frunzele pădurii ; cu atlt mai puţin vom găsi printre mîinile umane două mîini identice. Există mîini îndrăz­ neţe şi mîini timide, mîini senzuale şi mîini mistice, mîini de acţiune şi mîini de vis (...). Sufletul se reflectă în structura fiinţei noastre, în fizio­ nomia, trăsăturile feţei, şi configuraţia mîinilor (...) Mişcările mîinii traduc în mod fidel mişcările sufletului. Fiziologia a putut să stabi­ lească, prin observaţii minuţioase şi precise, că fiecare emoţie are ecou asupra muşchilor mîinii şi că fremătările aproape imperceptibile ale degetelor trădează agitaţia interioară (...). Ameninţarea, mînia, oroarea, rugăciunea, nu pot fi bine exprimate deck dacă mîna v o rb eşte o dată cu1234 1 N. V a s c h i d e , op. cit., p. 433—436. V a s c h i d e promite să publice în curînd rezultatele acestor cercetări şi să expună o concepţie nouă asupra intuiţiei, dar — după cunoştinţa noastră — acestea nu au mai apărut. 2 Ibidem. 3 Ibidem , p. 472. 4 Ibidem.

20 7

vocea şi ochii“... '. Această abilitate a mi in ii nu e de altfel de dît o abilitate cerebrală. Q nd se vorbeşte de mina îndemânatică a chirurgu­ lui sau a violonistului, se uită prea mult că această dexteritate manuală e un fenomen intelectual. Mina nu este, în definitiv, decît un aparat de supunere. Ea nu face nimic care să nu fie comandat de creier. Toată activitatea ei îi vine de la creier, care dirijează şi dă impulsia. Un mare violonist, un mare chirurg, sînt îndemînateci datorită creierului lor (...) O mare sdngăcie manuală e o veritabilă defectuozitate cerebrală. Opo­ ziţia care se stabileşte prea adesea între îndemînare şi inteligenţă pare deci destul de neîntemeiată“ 12. Sînt schiţate aici, an aceste rînduri ale lui Richet, ca şi-n numeroase pagini ale lui Va schade, idei care se în­ scriu, aşa cum arată T. Herseni, în planul larg al gândirii ştiinţifice, de la Engels la Pavlov, asupra rolului muncii în antropogeneză şi al sis­ temului nervos central în omogeneză“ 3. Cea de a doua carte cu caracter monografic (apărută postum, sub semnătura lui Vaschide singur), asupra căreia ne vom opri puţin, este Le som m eil et les rêves (Paris, 1911, 305 p.), tradusă şi în româneşte (într-o ediţie prescurtată, în 1913, 112 p. şi integral, în 1940, 255 p:). Operă de sinteză, precedată de numeroase cercetări întreprinse de autor, singur sau în colaborare (în special cu H. Piéron şi cu Ci. Vurpas) 4, Le som m eil et les rêves reprezintă un studiu aprofundat al som­ nului şi viselor bazat pe cercetări personale (41 de subiecţi de diferite vîrste — femei şi bărbaţi) şi realizat prin mijloace ştiinţifice, în cadrul unei concepţii psihologice experimentale. „Am aşezat problema pe tere­ nul experimental cu care ne-am deprins de mai bine de zece ani“ precizează autorul 5. Datele obţinute pe această cale au fost confirmate de numeroase alte studii mai vechi sau mai noi, şi sînt valabile şî astăzi 6. Vaschide concepe somnul şi visele care însoţesc întotdeauna somnul („nu este somn fără vise“) ca pe o stare psihică specială, avînd mai 1 Ibidem, p. II—III (sublinierea autorului), 2 Ibidem, p. IV-...V. 3 T. H e r s e n i , Nicolae Vaschide (1874—1907) „Rev. Psihol.“, 1957, nr. 3, p. 19, 4 Cele mai multe dintre acestea au apărut în diferite publicaţii ştiinţifice (Comptes rendus hebdomadaires des séances et mémoires de la Société de biologie“, „Rivista sperimentale di freniatria“. „Comptes rendus hebdomadaires des séances de l’Academie des sciences“, „The Monists“ ş.a.), mai ales în anii 1898—1902, (Vezi T. H e r s e n i , loc, cit., p, 13—14 şi M. R a 1 e a. C, I, B o t e z , Istoria psihologiei, Bucureşti, Edit. Academiei R.P.R., 1958, p. 691—692.) 5 N. V a s c h i d e , Somnul şi visele, Bucureşti, 1940, p. 38. 6 Vezi C l a p a r è d e , E., în Nouveau traité de psychol., IV (1934), p, 455; Oswald, I., Sleeping and waking, Elsevier, Amsterdam. 1962 ; Kleitman, N., The nature o f sleep, Churchill, London, 1961 ; Maiorov, F. P., Fiziologhiceskaia teoria onovidenii, A.N. SSSR, Moskva, 1951.

208

multe caracteristici. In prim plan stă o încetinire a tuturor funcţiilor organismului, realizată în etape, trecerea de ia starea de veghe la cea de somn făeîndu-se treptat, printr-un proces alternativ de stări de aten­ ţie şi de distracţie şi nuanţată în funcţie de felul somnului : nocturn sau diurn. Examinînd somnul subiecţilor săi Vaschide măsurase sau făcuse ob­ servaţii minuţioase asupra sensibilităţii tactile, asupra pulsului, presiunii sanguine, auzului, reflexelor în general, întocmise pletismograme şi coroborase rezultatele cu unele date obţinute prin anamneză (deprinderi, condiţii biologice şi sociale). Nota esenţială a acestui fenomen este însă o intensă coloratură afec­ tivă care încheagă imaginea şi-i sporeşte forţa sugestiva, dîndu-i o cu­ loare şi o strălucire deosebită. Imaginea onirică în concepţia acestui eminent psiholog — este constituită din elementele disociate ale unor imaginii reale desprinse din starea de veghe. Printr-un original „proces de abstracţie“, aceste elemente se înlănţuie şi se contopesc datorită unei dinamici de ordin emotiv, devenind un complex asociativ nou, cu un caracter sintetic neaşteptat, gravitând în jurul unui anumit nucleu afec­ tiv şi păstrînd o nuanţă inteligibilă -pentru individ. Visele se apropie mult de imaginile halucinatorii. De aceea Vaschide insistă în studiul său asupra stărilor patologice (delirul, halucinaţia), care reprezintă o modalitate de investigaţie a factorilor psiho-fiziologiei care influenţează nu numai starea de somn ci şi stările de conştiinţa : „o cercetare a delirului ar fi analogă cu un studiu experimental al viselor“ 1. Psihologul român depăşeşte atmosfera morbidă a vremii sale în acest domeniu, caracteristică unor întreprinderi ca cele ale lui Charcot şi Bernheim cu privire la hipnoză şi somnambulism, sau ale lui Freud (în 1895 apăruse Traumdeutung). Trece şi dincolo de anumite limite ale unor teorii cu mai multă consistenţă cum sînt cele ale lui Claparède asu­ pra somnului12, ale lui A. Maury, sau ale lui Mourly Void, care absolu­ tizau, ajungând chiar la pretenţia de a dirija visele (d’Hervey). Piecînd de la experimente laborios organizate Vaschide ajunge la o descriere completă a acestui proces complicat. La ritmul încetinit al sistemului vaso-motor, observat de Vaschide în timpul somnului subiecţilor examinaţi (presiunea sanguină scăzută, micşorarea bătăilor inimii şi a mişcărilor respiratorii, ca şi scăderea producerii de calorii), ca fenomen fiziologic, se alătură două fenomene psihice foarte importante în producerea viselor : persistenţa atenţiei şi 1 N. V a s c h i d e et C 1. V u r p a s, P sychologie du délire, 1902, p. 8. 2 E d. C l a p a r è d e , Esquisse d ’une théorie biologique du sommeil in „Archives de Psychologie“, Tome IV, 1906.

209

a memoriei care se pare că are chiar o funcţie accentuată (hipermnezie). Tschisch observase că atenţia e o stare care se prelungeşte şi în timpul somnului fapt confirmat de trezirea la oră fixă. Vaschide însă dezvoltă ideea şi-i adaugă o nouă dimensiune rezultată din observaţiile sale cu privire la simţul timpului în somn. Ceea ce ni se pare o contribuţie importantă la conturarea domeniu­ lui, la identificarea caracteristicilor, este însă semnalarea procesului intelectual care însoţeşte asociaţia imaginilor în vis, care dă un sens, o logică, incoerenţei acestei înlănţuiri şi care este de un tip special, net deosebit de cel a stărilor de veghe şi datorat desigur — după părerea lui Vaschide — specificului activităţii corticale în somn. Datele valoroase obţinute de autor se datoresc în bună parte şi meto­ dei folosite în cercetarea acestei probleme care i-a atras pe oamenii de ştiinţă ai tuturor timpurilor (vezi De sornno a lui Aristotel). După propriile sale mărturisiri (o comunicare făcută în 17 iulie 1899 la Acade­ mia de ştiinţe) metoda de cercetare utilizată reprezintă o sinteză a celor patru categorii în care împarte autorul metodele existente : m etoda in­ trospectivă a lui Alfred Maury (Le som m eil et les rêves, Etudes p s y ­ chologiques sur ces phénom ènes, 1878) care constă în povestirea visu­ lui, m etoda obiectivă care presupune provocarea anumitor vise povestite de subiect cînd se trezeşte (prin excitaţii senzoriale, olfactive, termice, tactile, auditive) m etoda eclectică (Sânte de Sanctis, G. Sagui, Studi psicologici, Torino, 1899) — prin care se asociază procedeelor de mai sus observarea comportării subiectului în stare de somn şi m etoda ches­ tionarelor (J. Mourly Void, Einige Experimente über G eschichtsbilder irn Traum, in „Zeitschrift für Psychologie und Physiologie des Sinnesor­ ganen“, 1898 ; Expériences sur les rêves et en particulier sur ceux d ’ori­ gine musculaire et optique, Christiania, 1896), investigaţie prin întrebări a frecvenţei viselor unui subiect, a intensităţii şi verosimilităţii lor, a faptului că sînt sau nu ţinute minte. Acestora se mai adăuga şi un alt procedeu, căruia îi putem spune istoric, sau de valorificare a tuturor datelor care vin în sprijinul expli­ caţiilor căutate. Vaschide publică împreună cu H. Piéron o suită de studii în care face o analiză a superstiţiilor şi credinţelor populare legate de vise la popoarele primitive, în antichitatea greco-romana, în biblie, la popoarele Orientului : La C royan ce à la valeu r proph étiq u e du rê v e dans L’Orient antique, în „Revue de synthèse historique“, 1901 şi altele. Originalitatea cercetărilor lui Vaschide cu privire la problema som­ nului şi a viselor ţine nu numai de această fericită combinare de metode care-i conferă multă rigoare ştiinţifică, ci şi de ascuţimea şi fineţea ob­ servaţiei şi a interpretării faptelor observate (distingerea celor două cate­ gorii de somn — nocturn şi diurn, care prezintă deosebiri calitative mai 210

puţin evidente pentru un ochi obişnuit, linia sinuoasă a simţului timpu­ lui în somn, adînoimea somnului etc.). Rezultatele obţinute în acest domeniu şi cartea apărută la Paris în 1911 îl aşază pe acest strălucit psiholog român printre marii cercetători ai problemei pe plan mondial. în afara contribuţiei pe care o aduce la progresul psihologiei expe­ rimentale mondfeie — contribuţie care nu este deloc neglijabilă1 — Nicoiae Vaschide are un aport considerabil şi în lupta pentru consti­ tuirea psihologiei ca ştiinţă experimentală în România, el participând direct la aceasta prin activitatea publicistică din ţară. în timpul şederii sale la Paris, unde îşi desfăşoară aproape întreaga activitate ştiinţifică, Vaschide nu rupe nici un moment legăturile cu România, unde de altfel a gîndit mereu să se reîntoarcă, pentru a face psihologie. De pildă, ştim din corespondenţa lui Binet cu Maiorescu123 că în mai 1897, Vaschide se pregătea cu multă seriozitate pentru a ocupa un post universitar la Facultatea de filozofie din Bucureşti, iar în de­ cembrie 1898, vistnd la realizarea unui laborator de psihologie în Româ­ nia, îi scrie doctorului Gheorghe Marinescu : ...„Aş sta mult de vorba cu d-ta, şi mă gîndesc cu drag că, venind în ţară, vom putea lucra împreună în „Institutul d-tale (...) ; vom lucra pe îndelete şi nepripiţi ! în ceasurile libere vom sta de vorba şi ne vom aminti, probabil, cu drag, de vremurile de pe acum. Nu uita să rezervi cîteva săli de psiho­ logie în institutul d-tale de psihiatrie ! Contez mult pe prietenia dumitale şi, hrănită de aceleaşi sentimente, modesta-mi afecţie va fi ia rîndul ei nestrămutată şi mai ales (...) neinfluenţată de împrejurări“ s. Dupa cite ştim nici unul dintre aceste vise nu s-a împlinit niciodată pentru Vaschide 4. 1 în paginile anterioare am făcut doar o sumară trecere în revhtă a activităţii deslăşurate de N. Vaschide, în cele mai importante laboratoare de psihologie experimentală din Franţa. Succinte dar cuprinzătoare prezentări ale activităţii ştiinţifice a lui N. Vas­ chide in străinătate pot fi găsite în T. He r s e n i , Nicoiae Vaschide (1874—1907), „Rev. psihol.“, 1957, nr. 3, p. 7—21 ; M. R a 1 e a, C. I. B o t e z , Istoria psihologiei, Bucureşti Edit. Academiei R.P.R., 1958, pp. 689—695; I. P o p e s c u - S i b i u , Aspects de l’(8u-vre scientifique de Nicolas Vaschide, (1874—1907), „Annales médico-psycholoKiques“, Paris, 1963, 71, 4, pp. 523—529. 2 Vezi M. B e j a t, Corespondenţa lui Alfred Binet cu Tim Maiorescu, „Rev. psihol.“, 1966, nr. 2, p. 251. 3 G. M a r i n e s c u , Corespondenţă (1889—1938), ediţie îngrijită de Marioara G. Ma­ rin eseu şi G. Brătescu, Bucureşti, Edit, ştiinţifică, 1968, p. 90. 4 Dr. Marinescu nu a reuşit să obţină aprobarea pentru înfiinţarea unui „institut de psihiatrie“ aşa cum rezultă din scrisoarea lui Vaschide că visa prin 1897—1898, imediat după numirea sa ca profesor de neurologie al Facultăţii de medicină din Bucu­ reşti. G. Marinescu a lucrat, în special, la început, în condiţii destul de grele : serviciul său clinic a funcţionat multă vreme la Pantelimon (la 12 km. de Bucureşti). Abia în 1915 obţine fonduri (insuficiente însă) pentru construirea unei clinici de neurologie la spitalul Colentina. Această clinică va fi terminată abia în 1936.

211

In decursul anilor (petrecuţi la Paris, Vaschide a publicat însă, în periodicele româneşti, mai multe lucrări, care au avut menirea nu numai de a informa asupra cuceririlor recente ale ştiinţei, ci şi de a contribui — prin calda pledoarie în favoarea psihologiei experimentale — la punerea bazelor acesteia, la noi în ţară 1. Psihologia modernă a luat naştere prin aplicarea metodelor ştiinţelor experimentale la studiul stărilor noastre sufleteşti. Ea „poate fi cu drept cuvînt actualmente socotita ca o ştiinţă“ — scria N. Vaschide în 1897. „Alături de trecutul ei confuz şi plin de contradicţii, trecut încăr­ cat de greoaie sisteme, aproape toate pure construcţiuni logice, ea nu­ mără un însemnat număr de lucrări şi contribuţii ştiinţifice care îi au schimbat aspectul ei în clasificaţia ştiinţelor, aspect odinioară pur literar, însumfîndu-şi acea caracteristică severă a ştiinţelor naturale, vreau să vorbesc de activitatea ştiinţifică a cercetărilor ei“ 12. Paginile de psihologie ale diferiţilor filozofi nu prezintă nici o garan­ ţie ştiinţifică, valoarea observaţiei depinzînd de cunoaşterea condiţiilor în care acestea au fost făcute, lucru de care filozofii nu ţin de obicei seama. Argumentarea acestora se întemeiază de obicei pe „impresiuni sau analize mai mult sau mai puţin vagi“, iar lucrările lor capătă ade­ sea înfăţişarea unor „carnete de analiză sufletească ; impresiunile lor au o valoare de psihologie literară incontestabilă, dar lasă mult de dorit din punct de vedere ştiinţific“ 3 scrie N. Vaschide, amintindu-ne de unele pagini ale „introducerilor“ lui Th. Ribot“ 4. 1 Cele mai importante din aceste lucrări sînt : N. V a s c h i d e , Cîteva din contnbuţiunile psihologice ale noilor idei asupra structurii sistemului nervos central, în „Spi­ talul“. 1897. p. 503— 512, 533—541 şi 1898, p. 129—131, 155—159, 188—190, 265- 270, 291- -295 şi 316—318 ; Idem, Introducere la studiul aplicaţiunilor pedagogice d e cercetărilor psihologiei experimentale (datat : Paris, 1899, 24 octombrie), în „Nona revistă română“, 15 februarie 1900, vol. I, nr. 4, p, 170—190 ; Idem, Cum trebuieşte înfăţişată legea fundamentală psiho-fizicâ a raportului dintre senzaţie şi excitaţie, în loc. cit., 1901, nr. 43—44, p. 322—331 şi 364—377 ; Idem, La Mesure de l’intelligence, Bucureşti, 1905. Vaschide colaborează cu o parte din termenii de fiziologie şi psihologie (craniometric, cranioscopie, creier, digestiune, dynamograf, dragoste, durere, electrobiologie. electrofiziologie, embriologie, enervare, epigeneză, fiziologie, frică etc.) la Enciclopedia romană, publicată de C. D i a c o n o v i c i (Sibiu, 3 voi., 1898, 1900 şi 1904). Vaschide colaborează numai la primele două volume ale Enciclopediei. N. Vaschide scoate împreună cu M. T. Holban, in 1903, „Revista idealistă“. El cola­ borează la numeroase ziare şi reviste româneşti : „Adevărul“, „L’Indépendance roumaine“, „Literatura şi arta română“ ş.a. 2 N. V a s c h i d e , Cîteva din contnbuţiunile psihologice ale noilor idei asupra struc­ turii sistemului n ervos central, în „Spitalul“ 1897, p. 503. 3 Idem, Introducere la studiul aplicaţiunilor p edagogice ale cercetărilor psihologiei experimentale, în „Noua revistă română“, 1900, vol. I, nr. 4, p. 172. 4 Introducerile la cărţile : La p sychologie anglaise contemporaine (1870) şi La p s y ch o ­ logic allemande contemporaine, (1879), în care Th. Ribot pledează pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă experimentală.

212

Sufletul, aşa cum îl concepe vechea psihologie, nu e altceva decît „o metaforă, încărcată — ce este drept — de multă poezie şi transcen­ dentalism, dar lipsita de o realitate fie cît de puţin probabilă“, scrie Vaschide. Acesta este rezultatul unei „viziuni de poet, care din sdipetul unor stele croieşte lumi întregi de imagini, în mare parte entităţi metafizice“ S Părăsind „delicatele şi suavele metafore“ 123, ipoteze ale gîndirii filo­ zofice despre viaţa psihică, alcătuite în lipsa datelor ştiinţifice şi a meto­ delor necesare pentru obţinerea acestora, psihologia experimentală îşi propune să introducă „noţiunea de măsurătoare“ şi „să aplice la feno­ menele psihologice legile ştiinţelor naturale“ 8. Vaschide — deşi uneori dă impresia că împărtăşeşte ideea pozitivistă a situării ştiinţei deasupra oricărei filozofii45, rezolvă problema rapor­ tului dintre psihic şi creier, situîndu-se totuşi — după cum se vede din cele ce urmează — pe poziţiile monismului materialist. Psihicul nu este „o creaţie artificială legată de organismul nostru într-un chip misterios şi divin", inteligenţa e „legată strîns de dinamica noastră cerebrală şi... nu poate fi concepută o viaţa psihică, în afară de funcţionarea unui creier, a unor centri nervoşi“. Inteligenţa e „o manifestare funcţională legată d e un substrat anatom ofiziologic. De calitatea şi structura dina­ micii cerebrale este legată întreaga gamă a senzaţiilor şi ideilor noastre « r împotriva agnosticismului dominant al epocii, N. Vaschide manifestă desăvîrşită încredere în posibilităţile de cunoaştere ale omului şi un optimism nelimitat, în legătură cu posibilităţile de dezvoltare a ştiinţei în general şi a psihologiei, în particular. „Avem la îndemînă experienţa, metoda ştiinţifică experimentală şi cu ea viitorul este al nostru“ 6. Lucrările publicate de N. Vaschide în presa românească (1897—1906), militează pentru constituirea unei psihologii ştiinţifice experimentale, întemeiată pe o concepţie filozofică monist-materialistă, pentru o psiho­ logie pusă în slujba practicii instructiv-educative 7. * *

1 N. V a s c h i d e , op. cit., p. 171. 2 Ibidem. 3 Idem, La mesure de l’intelligence, Bucureşti, 1905, p. 107 şi 115. 4 Vezi N. V a s c h i d e , Cum trebuieşte înfăţişată legea fundamentală psiho-fizică a raportului dintre senzaţie şi excitaţie, în „Noua revistă română“, 1901, nr. 44, p. 375. 5 Idem, Introducere la studiul aplicaţiunilor p edagogice ale cercetărilor psihologiei experimentale, în „Noua revistă română“, 1900, voi. I, nr. 4, p. 171. 6 Ibidem, p. 190. 7 Vezi mai ales N. V a s c h i d e , Psihologia individuală, în „Revista idealistă", an. IV, 1906, tom. II, p. 201—222 şi tom. III, p. 335—361.

★

★ ★ Moartea prematură a lui N. Vaschide, în 1907 (în urma unei pneu­ monii), a întrerupt o activitate creatoare prodigioasă, care făgăduia înfăptuiri mereu mai mari. Pierderea a fost grea atît pentru România cit şi pentru Franţa, căci Vaschide — aşa cum spunea biograful sau francez, Daniel Cluzel — „par son génie et son œuvre a honoré la Rou­ manie et la France“ F Întrebarea dacă Vaschide aparţine culturii româneşti l-ar fî indignat pe acesta profund, căci el, deşi şi-a desfăşurat o mare parte a activi­ tăţii sale în străinătate, n-a încetat nici o clipă să se considere român, mesager al culturii româneşti, pe care s-a străduit s-o facă cunoscută peste hotare 2. Corespondenţa lui Vaschide cu Nicolae Petraşcu — ca şi cea cu Gh. Marinescu, mai sus-amintită — este grăitoare în acest sens, „...oriunde înoep a scrie — spune el — mă gîn d esc la ţara noastră : aşa de pilda la „Revue philosophique“, unde am început a face dări de seama de cărţile filozofice române, vor apare în curînd cîteva pagini asupra' lui Leonardescu şi Motru. La „Revue de Panis“ daca voi izbuti să ocup un bun loc, nu v o i uita că sînt rom ân“. Sau în altă parte : „Sînt un ade­ vărat paysan du Danube“... 8. Plănuind să scoată o carte despre „România“ (de 300 pagini, în 15 000 de exemplare), „în care să rezumăm o Românie văzuta în zbor de pasăre... o sinteză scurtă, clară, fără a intra în erudiţii anoste şi plicticoase“, Vaschide se adresează unor personalităţi din ţară, solicitîndu-le colaborarea. Iată cum se adresează el unuia dintre aceştia : „Ca bun român, îmi place a crede, d-le Petraşcu, că vei binevoi a fi alăturea cu mine în campania aceasta românească în toată puterea cuvîntului“ 4. Cei din ţară îi dau promisiuni, dar din simple promisiuni neputîndu-se face o carte, „România mea“ — cum îi plăcea lui Vaschide s-o nu-

p.

‘ ; ) . CI / , S H l i 1 {î hlih ! f muil >n ce livre, 1:>uzăi i 19->_ 2 V;aşchieie pub1 i a x i p i d î J îi io / : niimeroase mu. 1 SJ recenzii i »scuta i 1 i i m n isc 1 ' runîj,m *;joa;r cîî( l 1 I n eC/ ICth l r fac a Pou'manie■. rn 1 Ô IA 3 1V)c v. ; \ i r >-> 104 r ■J II, (? C / 2 le psihologiei), adie fi.lozo fice t K il L ui b r voi. I I I , j - m 11 *i \ p 1 >5 1 CC 1 / /, t. cO n "O, t ic NT 1 t< "2 an. !.. nr. 1■> p. 30---42 ; La no usaCi D mhe, în „Iut Vel, ment secondaire et supérieur er. ounlanie., i'n „Ke Internationa •5 lernen L . i ('^ 1 V s V\ . 26 3—1.0-7 ; Tl o U u t d u i ib ’ > , Qevues“ c 4 6 )g.... ccozii 1 1 >v// M 1 ume nie liter are, vol. VI, Bucureşti, ezi I. V: 1 —

ryy

$i oOo.

4 ÏIndem, p, 406,

214

mească, nu a mai apărutE Şi astfel moartea l-a surprins pe Vasehide cu acest vis patriotic neîmplinit. „Dacă Nicolae Vasehide traia pînă să-şi vadă programul de lucru terminat— scria C. Rădulescu-Motru în prefaţa la Somnul şi v i s e l e - , — cîte probleme de psihologie nu erau să fie astăzi mai ştiinţific soluţio­ nate ! Dar el s-a stins la vîrsta de 35 ani. Nicolae Vasehide a fost unul dintre cele mai frumoase exemplare ale intelectualităţii româneşti“. Moartea lui Vasehide încheie un sfert de veac măreţ şi tragic în acelaşi timp pentru cultura românească, o epocă de mari împliniri, dar şi de înalte zboruri fulgerate la jumătate de drum. Intr-un interval atît de scurt (între 1882 şi 1907 sînt exact 25 de ani) se sting, în al patrulea deceniu al vieţii, patru mari personalităţi ale culturii româ­ neşti : Va sile Conta în 1882, la 37 de ani ; Mihail Eminescu în 1889, la 39 de ani ; Eduard Gruber în 1896, la 35 de ani şi Nicolae Vaschide în 1907, la 35 de ani. Dintre aceştia, trei au jucat — după cum am văzut — un rol foarte important în evoluţia psihologiei româneşti, în procesul de transformare a acesteia într-o ştiinţă experimentală : Conta, Gruber, Vasehide. Contemporan cu ultimii doi, C. Rădulescu-Motru (mai tJÎnăr decît Gruber cu 7 ani şi mai vîrstnic decît Vasehide cu 6) le va supravieţui acestora multă vreme (primului cu 61 ani, iar celui de-al doilea cu o jumătate de veac), avînd prilejul să fie martor şi să-şi aducă pînă la capăt contribuţia la împlinirea visului ab ia înfiripat şi îndată năruit ai lui Gruber şi la realizarea năzuinţei lui Vasehide spre o psihologie riguros ştiinţifică. 3.4. ÎNCEPUTURILE ACTIVITĂŢII LUI CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU IN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

3.4.1. Anii de formaţie Răspunzînd unei anchete întreprinse de Sextil Puşcariu, directorul revistei „Cultura“ din Cluj, C. Rădulescu-Motru scria în decembrie 1923 : „Vocaţiunea mea de scriitor şi profesor ide filozofie o datoresc tradiţiei din familie /.../ Fără această tradiţie aş fi studiat matematicile, pentru care aveam o deosebită aplicaţie în clasele secundare“. Buniciă sau dinspre tată, om cu vederi înaintate, fusese pandur al lui Tudor12 1 Nici Bibliografia română a lui Gh. A d a m e s c u , şi nici vasta Bibliographie franco-roumaine, alcătuită de A. şi Gh. H. R a l l y nu menţionează apariţia acestor cărţi. 2 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Prefaţa la N. V a s c h i d e, Somnul ţi v is ele, trad, rom. I. S a m a r i n e a n u , Bucureşti, Cugetarea, 1940, p. 7.

Vladimirescu şi apoi prieten apropiat al lui Eufrosin Poteca, primul dascăl de filozofie din şcolile româneşti, iar tatăl lui Rădulescu-Motru fusese secretarul acestuia. Bătrînui cărturar, după ce-1 dăduse să facă liceul la Sf. Sava în Bucureşti, îi lăsase, printr-o dispoziţie testamentară, şi o bursă pentru a studia filozofia în străinătate, bursă de care nu putuse însă profita din pricina unor împrejurări nefavorabile. Atmo­ sfera cărturărească din familie îl face pe Rădulescu-Motru să îndră­ gească filozofia. După terminarea liceului la Craiova, el urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti, avîndu-i profesori pe T. Maiorescu şi C. Dimitrescu-Iaşi. îşi ia licenţa, în 1889, cu o teză despre Reali­ tatea em pirica şi condiţiunile cunoştinţei. Perioada imediat următoare obţinerii licenţei este una dintre perioa­ dele cele mai puţin cunoscute din activitatea lui Constantin RădulescuMotru. Cunoaşterea acestei perioade ar avea însă o deosebita importanţă, în primul rînd prin faptul că ea conţine anii de formaţie a lui C. Ră­ dulescu-Motru ea psiholog, anii studiilor făcute în străinătate. în legă­ tură cu activitatea lui C. Rădulescu-Motru din acest răstimp, se ştie doar că, după obţinerea licenţei în filozofie şi-a continuat studiile la Paris timp de un an (la Collège de France şi la Hautes Etudes) şi apoi la Leipzig, în Laboratorul lui W. Wundt, trei ani, adică pînă în 1893, cînd şi-a luat doctoratul cu teza "Zur Entwicklungs v o n K ant’s Theorie d e r Naturkausalität (Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cau­ zalităţii în natură), publicată în „Philosophische Studien“ (1893) 1. Dar ce a făcut C. Rădulescu-Motru în cei patru ani petrecuţi în străinătate ? Ce cursuri a audiat ? Care era conţinutul lor ? Ce labora­ toare şi clinici a frecventat ? Care au fost activităţile sale în cadrul acestora ? Ce oameni de ştiinţă a cunoscut în timpul studiilor ? Care erau preocupările lor ştiinţifice ? Care erau propriile sale preocupări ? Cum a receptat el curentele de idei şi frămîntările prin care trecea psihologia spre sfîrşitul veacului trecut, în eforturile ei de a se consti­ tui ca ştiinţă experimentală, de sine stătătoare, după modelul ştiinţelor naturii ? 1 Vezi M. R a 1 e a şi C. I. B o t e z , Istoria psihologiei, Bucureşti, Ed. Academiei, 1958, p. 681 : „C. Rădulescu-Motru studiase Ia Leipzig cu V . Wundt (în anii 1890—1893), care îi publicase teza de doctorat în Philosophische Studien, după ce ur­ mase la Paris, timp de un an, cursurile lui Charcot la Salpétrière şi cele ale lui Th. Ribot la Collège de France, şi lucrase în laboratorul de psihologie de la Sorbona, condus de Beaunis şi Binet“.

216

Răspunsul — mai mult sau mai puţin complet — la aceste întrebări, ni-1 dă corespondenţa lui C. Rădulescu-Motru cu Titu Maiorescu, din anii 1889—1898 b •Constantin Rădulescu (care va adăuga numelui său patronimic pe acela de Motru, abia în 1893) îşi trece examenul de licenţă în ziua de 18 iunie 1889 12. Teza lui C. Rădulescu, pe care de altfel Maiorescu îl remarcase mai de mult printre studenţii săi 3, trebuie să-i fi făcut aces­ tuia o bună impresie, căci el sublinia, în raportul său către decanul facultăţii, orientarea ei idealistă-kantiană „inteligenta împreunare a teoriei apriorice cu rezultatele actuale ale ştiinţelor exacte pe temeiul hipotezei evoluţiunii...“ 45. Din însemnările zilnice ale iui T. Maiorescu reiese că acesta, pleeînd la 1 iulie 1889 (în obişnuita-i călătorie estivală) în Austria, Germania, Elveţia şi Franţa, îi ia şi pe C. Rădulescu-Motru, care urma să rămînă în străinătate, la studii. însemnările făcute de T. Maiorescu în jurnalul său, în decursul aces­ tei călătorii ®, consemnează pentru ultima oară numele lui C. RădulescuMotru în ziua de 16 august 1889, la Paris6. C. Rădulescu-Motru va rămîne aici, iar T. Maiorescu îşi va continua călătoria reîntorcîndu-se în Elveţia, Austria şi apoi în ţară. 1 Corespondenţa inedită a lui C. Rădulescu-Motru cu Titu Maiorescu conţine 46 de scrisori, dintre care majoritatea (33) sînt trimise de C. Rădulescu-Motru între 14 iu­ lie 1889 şi 11 septembrie 1893, adică în perioada studiilor din străinătate. Restul de 13 scrisori au fost trimise lui Maiorescu după întoarcerea în ţară. Corespondenţa se află în colecţiile Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste România : S—13 (1—45)/XYII. Dintr-o greşeală de catalogare, două scrisori figurează la acelaşi număr S—13(11)/XVII. Pentru a le deosebi pe una de alta, noi le vom nota cu S—13 (ll)a/XVII pe cea din 1 noiembrie 1890 şi cu S—13 (11) b/X\TI pe cea din 10 ianuarie 1891. 2 Adică în ziua înmormîntării lui Mihai Eminescu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu arată, într-o notă la T. Maiorescu, Însemnări zilnice (voi. 3, p. 158), că Maiorescu şi studenţii care asistaseră la examenul de licenţă al lui C. Rădulescu-Motru au plecat de la univer­ sitate direct la înmormîntarea lui M. Eminescu. 3 Vezi T. M a i o r e s c u . Însemnări zilnice (voi. 3, p. 76 şi 154), însemnarea din 29 ianuarie 1888 şi cea din 31 mai 1889 : „O conferinţă foarte bună şi originală de Rădulescu-Motru“. 4 Vezi C. R ă d u l e s c u - ( M o t r u), Realitatea empirică şi condiţ'mnile cunoştinţei, Bucureşti, 1889. 5 Vezi T. M a i o r e s c u , Î n s e m n ă r i z i l n i c e , voi. 3, p. 162—176 (29 iunie—29 au­ gust 1889). 6 Este posibil ca Rădulescu-Motru să se fi aflat la Paris de mai multe zile. In orice caz, ou înainte de 1 august, căci în acea zi el se despărţise de Maiorescu, la Verneyaz (Elveţia), îndreptîndu-se spre Villeneuve (vezi T. M a i o r e s c u , Î n s e m n ă r i z i l n i c e , voi. 3, p. 167).

217

Rădulescu-Motru rămâne la Paris cu intenţia de a studia dreptul, dar, nesatisfăcut pe deplin de cursuri şi -de profesori, se hotărăşte să se ocupe de psihologie 1. In scrisoarea din 6 decembrie 1889, prima scrisoare trimisă din Franţa, C. Rădulescu-Motru face, din proprie iniţiativă, o relatare asupra „ocu­ paţiilor şi modului său de viaţă la Paris“. Ulterior, T. Maiorescu îi va cere să trimită regulat asemenea dări de seamă 123, al căror conţinut, desi­ gur, îl interesa. Din păcate, după d t se pare, C. Rădulescu-Motru n-a făcut aceste dări de seamă în cuprinsul scrisorilor, ci pe foi separate, care nu s-au păstrat... „Astăzi am trimis — scrie el la 19 ianuarie 1890 — lucrările ce se fac în laboratorul de psihofiziologie al d-lui Beaunis. în curînd veţi avea dinicile dr. Charcot“ s. Aceste dări de seamă lip­ sesc din corespondenţa amintită. Cu toate acestea, scrisorile conţin date interesante referitoare la activitatea din laboratoare şi clinici, desigur nu la fel de numeroase şi de ample cum trebuie să fi fost în dările de seamă. Corespondenţa ne ajută să stabilim perioadele de timp şi locul în care şi-a făcut C. Rădulescu-Motru studiile. Astfel ştim că el a stat la Paris din august 1889 pînă în septembrie 1890, cînd a plecat în Germania 4 dar nu la Leipzig, ci la München, unde a stat un semestru (octombrie 1890 — 1 Spre aceasta îl va îndemna de altfel şi T. Maiorescu. Din scrisorile lui RădulescuMotru din 15 septembrie 1890, reiese că Maiorescu îl sfătuise cu câteva luni înainte să lase „dreptul cu desăvîrşire pe al doilea plan“ şi să se ocupe numai de psihologie. (Vezi Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13/9/XVII). - In scrisoarea din 12 ianuarie 1890, C. Rădulescu-Motru promite să trimită de două ori pe lună dări de seamă despre ceea ce i se va părea mai interesant la cursurile pe care le urmează. Din scrisoarea următoare (19 ianuarie) reiese că T. Maiorescu îi ceruse să facă aceste dări de seamă. Tot prin această scrisoare, Rădulescu-Motru îi comunică lui Maiorescu că Ch, Verdin construieşte pentru dr. Grigorescu un cronoscop D’Arsonval, asemănător celui folosit în laboratorul lui Beaunis (vezi Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (4)/XVII şi S—13 (3)/XVII). Doctorul G. Grigorescu, profesor de fiziologie la Facultatea de medicină din Bucu­ reşti, înfiinţase în 1888 primul laborator de fiziologie din România. In 1895, în timpul vizitei lui Binet la Bucureşti, dr. Grigorescu va ţine „două conferinţe practice asupra măsurării fenomenelor nervoase" ; prima intitulată Măsurarea fen om en elor psihice (psichimetria) cu demonstraţiune practică făcută după m etoda înregistrării (Sa 31 mai 1895) şi, a doua, Valoarea cronometrului electric al d-lui D’Arsonval şi măsurarea curentului nervos în nervii periferici (la 2 iunie 1895). Vezi studiul nostru Date referitoare la cursul d e psihologie experimentala ţinut de Alfred Binet în România, în „Revista de psihologie", 1965, nr. 3, p. 418. 3 Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (5)/XVII. 4 In scrisoarea din 15 septembrie 1890, trimisă din Heidelberg, C. Rădulescu-Motru ti comunică lui T. Maiorescu hotărârea sa de a urma un semestru la München (vezi Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (9)/XVII).

218

martie 1891). Abia la 1 aprilie 1891 s-a dus la Leipzig1, unde a stat doi ani şi jumătate, adică pînă în iulie 1893 12. In timpul şederii la Paris, C. Rădulescu-Motru audiază cursurile de psihologie, de la Collège de France, ale lui Théodule Ribot (care se ocupa !în vremea aceea de problema imaginilor şi psihologia mişcărilor) şi cursul lui Jules Soury de la Hautes Études. Lecţiile acestuia din urmă, care-i plăceau în mod deosebit datorită caracterului lor de loc didactic, lipsit de pedanterie, se ţineau de doua ori pe săptămîriă : lunea, ocupindu-se de „istoria teoriilor de psihologie fiziologică“, şi vinerea, făcînd o trecere în revistă critică, „a tot ce apare nou în ştiinţă“. „Ceea ce ma încîntă pe mine în special — scrie C. Rădulescu-Motru — este modul cum Soury îşi face cursul : nici o clasificare pe paragrafe şi capitole, nici o sistemă preconcepută : dînsul presupune ştiute deja generalităţile asupra materiei şi ne introduce de-a dreptul în direcţia lucrărilor din laboratoarele principale ale Europei. într-o zi vine cu ultimele rezultate dobîndite de Munk, apoi cu cele ale lui Herzen, Hitzig, Meynert, Schiff, Tanzi etc., le compara, le discutăm şi elevii (stetem de altfel numai cinci, şase, doctori în medicină cea mai mare parte) colaborează cu toţii“. Una din problemele care, după mărturisirea lui C. Rădulescu-Motru, îi pasiona pe auditorii lui J. Soury era „dacă celulele din substanţa cenuşie sînt legate între dînsele cu fibre nervoase, sînt anastomozate sau fiecare n-are decît o singură fibră ce o uneşte cu organele externe. Cum de rezolvarea acestei probleme fiziologice depinde explicarea asociaţiunii de idei, utilizăm orice mijloc de constatare. Profesorul crede că fiecare celulă din pătura corticală nu are decît doi poli, dintre care unul sin­ gur dă naştere la prelungirea nervoasă ; în orice caz recunoaşte că e o simplă ipoteză. Dar demonstrarea se face cu greu, cu microscopul e imposibil, cu fotografia de asemenea ; rămîne metodul coloraţiunii, a cărui imperfecţiune însă (îi) desperează pe toţi“ 3. 1 La 10 ianuarie1891 anunţa ca de la 1 aprilie va studia la Leipzig, iar în 2 aprilie. C. Rădulescu-Motru îi scrie lui T. Maiorescu din Lepzig (vezi BibL Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (11)/XVII). 2 La sfîrşitul lunii iulie sau la începutul lunii august 1893 termină cu doctoralul şi pleacă din Leipzig. în 4 august îi scrie lui T. Maiorescu din München, fiind în drum spre Elveţia, iar la 11 septembrie 1893. o noua scrisoare din .München, unde revenise. După aceea se întoarce în ţara (vezi $—13 (29)/XVII şi S—13(32)XVII). 3 Problema aceasta, cu rezolvarea căreia se frământau Sourv şi elevii sai, nu era. în 1889, deloc moară. Rezultatele experienţei lui Golgî '('1873') îşi vor dobîndi s-emnihcaţia mult mai tîrziu, în lumina altor date experimentale : Ehrlich (1886) şî Ramon y Cajal (1887—1893), Dogiel (1888) şi Bethe (1895). Golgi mi reuşise să interpreteze preparatele histologice obtmute şi să tragă toate concluziile din figurile apărute prin colorarea ţesutului nervos. Experienţele făcute în deceniul al 9-lea, de asemenea, n-au fost concludente, iar Nueve co n cep te de la histologla de les centras rcviosos a lui S. Ramon y Cajal, care va deschide o nouă eră în histologla modernă, apare abia

219

C. Rădulescu-Motru mai audiază Insă şi alte cursuri, ca, de pildă, pe cel de fiziologie al lui Charles Richet şi pe cel de istorie naturală („asupra mişcărilor la animale în genere“), ţinut de E. Marey la Collège de France. El frecventează de asemenea clinicile medicale de boli nervoase de la Salpêtrière, unde îi are profesori pe J. Charcot şi pe B. Ball. „Bolnavii (de histerie, afazie, paralizie generală...) — notează C. Rădulescu-Motru — sînt aduşi de faţă (...). Unele lecţiuni sînt chiar aproape în întreg petrecute cu cazuri ce ating direct psihologia : hip­ notism, agrafie etc.“. C. Rădulescu-Motru audiază şi un curs de histologie a sistemului nervos (ţinut de Mahondeau, la Şcoala de antropologie), „pentru a fi încă în curent cu detaliurile fiziologice“ De asemenea, el vizitează de cîteva ori Staţiunea Fiziologică Marey, care se afla în afara Parisului, pentru a cunoaşte mai bine instrumentele cu ajutorul cărora se făcea înregistrarea grafică a funcţiilor fiziologice *123. Cea mai mare parte a timpului, după cît se pare, şi-o petrecea însă în Laboratorul de psihofiziologie de la Sorbona, condus de FF. Beau­ nis s, laborator care, fiind de curînd înfiinţat, la 29 ianuarie 1889, era în curs de instalare încă : „Am început să lucrez cu dînsul (cu Beaunis) — scrie C. Rădulescu-Motru la 6 decembrie 1889 — dar deocam­ dată la preparaţiuni de mică importanţă ; în semestrul al Il-lea, cînd şi instalarea laboratorului va fi completă şi eu mai deprins, spre a intra în cercetări mai serioase“ 4. C. Rădulescu-Motru face în adevăr o cercetare în colaborare cu FF. Beaunis, pe care o va cita A. Binet în prefaţa la cartea sa Introduc­ tion à la psychologie expérimentale (1894). Acesta menţionează, prin­ tre alte cercetări ale lui H. Beaunis, rămase inedite, una în colaborare cu Rădulescu (-Motru), intitulată La mesure et la mémoire des temps, care, din păcate, nu se mai păstrează, după cît se pare. Dintr-o scrisoare datată 15 iunie 1890, reiese că C. Rădulescu-Motru a nutrit o vreme ideea de a face teza de doctorat cu H. Beaunis în în 1893, la Barcelona, iar în traducere franceză în 1894—1895. Experienţele ulterioare au demonstrat că nu există fibre speciale destinate comunicaţiei între două celule nervoase şi că această funcţie e îndeplinită prin contactul sinoptic dintre axonul unei celule şi dentritele celeilalte. 1 Pentru toate citatele din urmă, vezi scrisoarea datată 6 decembrie 1889, prima scrisoare trimisă de la Paris, în Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (3)/XVII. 2 Vezi scrisoarea din 7 mai 1890, Paris, în ibidem, S—13(7)/XVII. 3 Menţionăm că în perioada cînd a lucrat C. Rădulescu-Motru în Laboratorul de psihologie fiziologică de la Sorbona (august 1889—septembrie 1890), Alfred Binet încă nu era acolo. El va deveni colaboratorul lui Henri-Etierme Beaunis abia în 1892, aşa încît Rădulescu-Motru nu l-a cunoscut pe Binet decît, poate, la Bucureşti, în 1895. Nu există însă nici o dovadă în acest sens. 4 Bibi. Acad, Republicii Socialiste România, S—13 (3)/XVII.

220

problema timpului, dar a abandonat-o din motive pe care le vom arăta mai departe : „Adunasem ceva material — scrie el. Propriile experienţe făcute în laboratorul d-lu-i Beaunis ; apoi adunasem cîteva cazuri de deliruri aşa-numite recurente şi observaţiuni asupra visurilor, unde con­ ştiinţa urmează în ordine inversă, sau restabileşte cu alte cuvinte cursul retrograd al imaginilor, iluziunile timpului atît de curioase uneori etc. Pe lînga acestea speram a introduce şi rolul ce-1 au pukaţiunile inimii, locomoţiunea etc., în aprecierea noastră de timp“ h C. Rădulescu-Motru face în această perioadă mari eforturi pentru a acumula cît mai numeroase cunoştinţe din domeniul psihologiei şi fizio­ logiei, dar mai ales pentru a-şi forma deprinderi de muncă experimen­ tală. „Venit din ţară cu o cultură, în ceea ce priveşte psihologia, exclu­ siv teoretică, a trebuit să mă deprind aici cu experienţele de psihofiziologie (la Beaunis), cu clinicile medicale de boale nervoase (Charcot şi Bah) si, în fine, să urmez un curs de fiziologie (la Richet) — scrie C. Rădulescu-Motru. Alminteri eram condamnat a culege, ca şi în tre­ cut, opiniunile unui autor sau altul, fără nici un criteriu de alegere între ele, ci aşa după cum corespundeau sau nu unei ipoteze teoretice“ *2. C. Rădulescu-Motru era hotărît, după cum se vede, să-şi formeze o cultură ştiinţifică temeinică. Studiile la Paris îi aduc în acest sens satisfacţie. Multe dintre prelegerile de psihologie după propria sa ex­ presie, îl „pasionează“. Colaborarea cu H. Beaunis joacă un rol impor­ tant în evoluţia ideilor sale psihologice şi a concepţiei lui filozofice, după cum va reieşi dintr-o scrisoare de mai tîrziu trimisă din Leipzig (la 1 noiembrie 1891) 3. Şi cu toate acestea C. Rădulescu-Motru a pără­ sit Parisul spre a se îndrepta spre universităţile germane. De ce ? Moti­ vul principal pare a fi faptul că în acea vreme nu se putea face în mod temeinic psihologie fără a se cunoaşte limba germană. Or, el nu o cunoştea. Prima dificultate, datorită acestui fapt, o întîmpina atunci cînd vrea să studieze bibliografia problemei timpului — problemă căreia intenţiona iniţial să-i consacre teza de doctorat : bibliografia era „aproape compusă numai din cărţi germane“ 4. într-o altă scrisoare5, enumerînd dificultăţile întîmpinate la Paris în studiul psihologiei, men­ ţionează în primul rînd pe cele izvorîte din necunoaşterea limbii ger­ mane şi apoi pe cele determinate de insuficienţa cunoştinţelor sale de fiziologie şi fizică. Dintre acestea, pe cele dintîi nu putea să le înlăture, arată el, decît mergînd la studii în Germania. * 2 3 4 5

Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—12/XVII. Ibidem, (6)/XVII. Ibidem, (15)/XVII. lindem, (8)/XVIL Ibidem, (15)/XVII.

221

în timpul semestrului petrecut la München — octombrie ,1890 — martie 1891, C. Rădulescu-Motru a audiat : cursul de psihologie ţinut de C. Stumpf .şi consacrat problemelor psihofizicii, cursul de antropolo­ gie al lui J. Ranke, cel de fizică al lui Lommel, cel de psihiatrie al lui Grashey, un curs special de optică şi unul de istoria filozofiei. Lunile petrecute la München, C. Rădulescu-Motru nu le consideră a fi prea rodnice. Este drept că a învăţat mai bine limba germană, că a studiat un curs complet de antropologie, a asistat la experimente de fizică şi a frecventat clinicile de psihiatrie ale lui Grashey (fără a obţine însă rezultatele dorite, datorită faptului că nu se înţelegea în limba germană cu bolnavii), dar, spune el, tocmai „în ceea ce priveşte filo­ zofia şi psihologia, obiectul meu special, n-am avut nici un profit“... C. Stumpf „e partizan al metodei introspective, în afara de care nu vede alt drum pentru cercetarea fenomenelor psihice. Insuficienţa cer­ cetărilor fiziologice îl făcea de multe ori să înlăture o mulţime de teorii şi să rămîie la observaţiuni cu totul superficiale. S-a ocupat multă vreme cu muzica şi prin urmare în această ramura e foarte competent ; dar pentru rest urmează, cu puţine diferenţe, calea fostului său profesor Fr. Brentano. Totuşi e singur în Universitatea din München cu lustru contemporan ; pentru ceilalţi filozofi, nici A. Comte, nici Spencer, nici Schopenhauer nu există“ 1. Aprecieri severe, totuşi judicioase, care dove­ desc că tînărul de 22 de ani avea o igîndire matură şi o orientare ştiin­ ţifică fermă. Observaţiile sale despre K. Stumpf sînt pertinente : Tonp s y ch o lo g ie (1883—1890) e opera cea mai importantă a acestuia ; deo­ sebirile dintre el şi Fr. Brentano nu sînt prea numeroase şi nici esenţiale, ele privind în special formularea diferenţelor dintre „act“ şi „conţinut“ 12. în aceeaşi scrisoare (din 2 aprilie), C. Rădulescu-Motru vorbeşte des­ pre posibilitatea de a face doctoratul cu W. Wundt, întrucît găsea că la München sînt „puţine şanse de a trece o teză de psihologie experi­ mentală“, desigur tocmai datorită orientării pe care o imprimase C. S-tumpf psihologiei aici. Titlul lucrării de disertaţie şi-l formulase încă decînd era la München : Rolul c o n cep telo r d e mişcare (B ew egu n gsvorstellu n gen ) în inteligenţă. 1 Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—(8)/XVII. 2 Pentru Brentano, actul (de a vedea de pildă) este mintal, pe cită vreme ceea ce vedem (culoarea de exemplu) nu e mintală. Actul de a vedea conţine însă intenţional un anumit obiect, deoarece a vedea este egal cu a vedea ceva. Acest cev a reprezintă conţinutul actului. Stumpf formulează astfel această problemă, distingînd, pe de o parte, fen om en u l — dat al simţurilor şi al imaginaţiei — şi, pe de altă parte, funcţiile psihice (a percepe, a dori, a voi), pe care le socoteşte independente una de alta, ele puţind varia fără să se influenţeze reciproc (vezi P. F r a i s s e, J, P i a g e t . Traité d e P sychologie expérimentale, vol. I, Paris, P.U.F., 1963, p. 18).

222

El îi comunică lui T. Maiorescu la 10 ianuarie 1891 şi-i spune că trebuie să meargă la Leipzig să-şi completeze, în laboratorul de psihofizică al lui W. Wundt, datele de care are nevoie pentru aceasta b în prima scrisoare trimisă la Leipzig, el dă un plan al lucrării, cuprinzînd un scurt istoric al problemei, cu consideraţii „asupra experienţelor de psihofizică relative la contracţiunea musculară, simţul muscular şi controversa asupra inervaţiunii centrale (Wundt) sau originii periferice (W. James, Bastian)... şi o dare de seamă asupra rolului ce se atribuie senzaţiunilor musculare în inteligenţă“ (El arată că va cita observaţiile lui Stricker, Charcot ş.a. despre limbaj ; ale lui Ribot, Bain despre atenţie şi voinţă ; teoriile lui Meynert, Munk, Golgi ş.a. privitoare la localizările cerebrale etc.). C. Rădulescu-Motru e conştient de dificul­ tăţile ce decurg din faptul că problema implică „o mulţime de chesti­ uni — spune el — ce m-ar provoca să intru în discuţii metafizice“. Or, el dorea, după cît se pare, să se menţină între graniţele ştiinţei, sprijinindu-şi lucrarea, pe de o parte, pe observaţiile făcute în clinicile dă la Salpêtrière şi München, iar pe de alta, pe experimentele ce urma să le efectueze în laboratorul lui W. Wundt. Ipoteza sa de lucru pentru aceste experimente se întemeia pe observaţiile clinice şi era următoarea : „Coordonarea mişcărilor e baza pe care se fondează personalitatea noastră organică“, „asociaţiile ideilor sînt mijlocite şi menţinute numai de coordonarea elementelor motorii ale atenţiunii şi mişcărilor aparate­ lor simţurilor în genere. O mulţime de cazuri... îmi procură destule argumente. In cele din urmă voi face căutări pro şi contra şi voi vedea“ 12. C. Rădulescu-Motru nu va face însă niciodată căutările expe­ rimentale „pro şi contra“ la care se referea, căci, spre dezamăgirea lui, i se spune că teza nu se poate face în laborator. W. Wundt, după cum se ştie, considera că funcţiile psihice superioare nu sînt abordabile cu mijloace experimentale, ci, după cum va arăta mult mai tîrziu (1900—1920), numai prin studiul psihologiei popoarelor (Völkerpsy­ chologie), „în laboratorul de psihologie al lui Wundt, această parte (cea la care se referea teza sa) e cu desăvîrşire inexplorată“, spune C. Rădulescu-Motru 3. Scrisorile din primăvara anului 1891 conţin rînduri elogioase despre W. Wundt : „Ca profesor e eminent. în prelegeri e de o claritate ce n-aş fi aşteptat-o niciodată de la un profesor german ; în laborator apoi foarte amabil“ 4. După mal puţin de două luni, C. Rădulescu-Motru va 1 2 3 *

Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (11)/XVII. Ibidem, (12)/XVTI. Ibidem, (14)/XVII. Ibidem, ( 13)/XVII. 223

retracta însă parţial afirmaţia, arătînd că, în laborator, „autoritatea lui Wundt devine din ce în ce sarcină cam insuportabilă“ L După această scrisoare (29 iunie 1891) urmează o lungă tăcere, o perioadă de 4 luni în care C. Rădulescu-Motru nu-i scrie lui T. Maiorescu nici un rînd. în acest răstimp „o întreagă revoluţie s-a petrecut în direcţia şi metoda studiilor mele — scrie el la 1 noiembrie 1891 —, numai nenorocul e că la etatea în care sînt eu (23 de ani), asemenea transformări nu pot fi judecate rece, filozoficeşte, ci sînt însoţite de crize sufleteşti, acute, exagerate, bineînţeles“ 12. în declanşarea „revoluţiei“ nu este exclus să fi jucat un rol oarecare şi convorbirile cu W. Wundt din primăvară, în legătură cu subiectul său de disertaţie, căci C. Radulescu-Motru spune ; „în ultima mea scri­ soare mă exprimam ceva pesimist — în ce termeni nu-mi aduc aminte - asupra lucrărilor de psihofizică din laboratorul lui W. Wundt, In mo­ mentele acelea 'vedeam limpede cît de greşita direcţiune urmasem eu pînă atunci, cît timp pierdut, cîte lucruri învăţate fără ordine, fără folos“ 3. Scrisoarea din 1 noiembrie 1891 reprezintă o veritabilă disertaţie des­ pre raporturile dintre psihologie şi ştiinţele moderne ale naturii. Legă­ turile psihologiei cu biologia, fiziologia şi psihiatria, importanţa mate­ maticii pentru psihologie, problema metodei şi a legilor în psihologie constituie obiectul frământărilor prin care trece C. Rădulescu-Motru. Expunerea chestiunilor nu are caracter sistematic. Ele apar doar ea implicaţii ale „dramei“ trăite de psiholog, pe care acesta o analizează acum însă retrospectiv, la rece. După propria sa mărturisire l-au „pa­ sionat" o vreme (îndeosebi în timpul cît a fost la Bucureşti şi la Paris) fiziologia şi psihiatria, întrudt avea convingerea „că, dacă în psihologie nu exista legi, clasificări, metode ştiinţifice (...), cauza e neaplicarea datelor biologice“. Pe atunci însă mai exista pentru el „un x fără nume, destinat a fi înlocuit treptat prin progresele ştiinţelor exacte (...). In idealul meu ■ — scrie C. Rădulescu-Motru — sufletul trebuia redus 1 „în prezent — scrie C. Rădulescu-Motru — experienţele ce le facem au o direcţie anumită : în contra lui H, Münsterberg care contestă validitatea teoriei apercepţiunii. Asistentul lui Wundt, docentul O. Kiilpe, e pur şi simplu ecoul magistrului“. Trebuie să subliniem un fapt care rezultă din textul citat : C. Rădulescu-Motru lua parte efectiv la lucrările ce se desfăşurau în laboratorul lui Wundt. Cel puţin aşa ar rezulta din faptul că el scrie : „Experimentele ce le facem“ (vezi Bibi. Acad. Republicii So­ cialiste România, S—13 (14)/XVII. 2 Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (15)/XVII. 3 Ibidem, (15)/XVII. Mai tîrziu, într-o altă scrisoare (10 februarie 1892), C. Rădu­ lescu-Motru va reveni, arătînd că, la urma urmelor, reflectînd mai serios, îşi dă seama că ordinea răsturnată în asimilarea cunoştinţelor (întîi cele filozofice şi apoi cele ştiinţifice, şi nu invers, cum ar ii lost mai normal) are şi avantaje, ca aducînd satisfacţii de „a dezlega (cu ajutorul ştiinţei) una după alta chestiuni ce înainte nu se susţinea decît prin puterea memoriei“.

224

la situaţia ce o are eterul în fizică, ipoteză pur şi simplu, dar, în orice caz, de neînlăturat“. Admiterea existenţei „substratelor“ în ştiinţele fizice (în mecanică de exemplu) se parea atunci că îndreptăţeşte con­ siderarea psihicului „ca ceva aparte, cu legile lui strict cantitative, dar şi cu ipoteza lui inevitabilă“. Toate aceste idei au fost însă abandonate, căci, după cum scrie C. Rădulescu-Motru, „convorbirile cu Beaunis, iniţierea mea din ce în ce mai mult cu ştiinţele fizice au contribuit să-mi înlăture necesitatea substra­ telor ipotetice“ b în urma îndepărtării „ipotezei fluidelor sau substan­ ţelor“ şi a aprofundării cunoştinţelor sale de fizică, lucrurile îi apar lui C. Rădulescu-Motru mai limpezi şi el începe să înţeleagă mai bine importanţa metodelor în ştiinţă. Adunarea de date (de observaţie şi experimentale) nu-i suficientă. „în ceea ce priveşte psihologia, o pro­ blemă de căpetenie e aici nu de a face experimente, ci de a şti cum şi în ce metodă“, scria ( . Rădulescu-Motru în scrisoarea de la 10 februarie 1892 12. „în afară de aceasta, sînt necesare clasificarea datelor culese şi scoaterea legilor“. în laboratoarele şi clinicile în care lucrase (la Paris, München şi Leipzig) „existau date numeroase, dar pe baza lor nu se putuseră formula legi ştiinţifice“ — spune el —, deoarece datele devin inutile „cînd lipseşte principiul de a le coordona, de a le lega într-o lege de ştiinţă exactă, iar nu numai de a le combina într-o simplă descri­ ere“. Formularea unor legi psihologice nu e posibilă decît în urma sta­ bilirii unor raporturi cantitative între variaţiile anumitor fenomene din natură şi variaţiile concomitente ale fenomenelor psihice pe care aces­ tea le determină. Problema pentru ştiinţă este de a şti dacă fenomenul psihic poate fi pus „în funcţiune de un altul din natură, dacă variaţiunile lui pot forma faţă de un altul un raport precis, cantitativ“. Nu­ mai în acest caz, al găsirii metodei prin care „psihicul să fie pus în funcţiune de o variabilă din natură, şi, prin urmare, calculabii“, s-ar putea ajunge la formularea de legi psihologice 34. Rezolvarea acestor pro­ bleme, şi a altora similare, presupunea cunoştinţe aprofundate de mate­ matică, pe care C. Rădulescu-Motru încă nu le avea b 1 Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (15)/XVII. - Ibidem, (17)/X.VII. 3 Sub influenţa teoriei lui VCundt despre „sintezele creatoare“ C. Rădulescu-Motru pune sub semnul întrebării unele aspecte ale problemei : „I se aplică şi lui (psihicului) calculul infinitisimal ? E susceptibilă senzaţiunea de creştere treptată, de gradaţiuni mini­ male ? Da şi nu. Intensitatea între senzaţiuni diferite, sau între senzaţiunl de aceeaşi categorie, apare mai mult ca o diferenţă calitativă decît ca intensitate“ (vezi Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S— 13 (!5)/XYII. 4 „Dorisem o lege psihologică — scrie C. Răduilescu-Motru —, cînd eu nu eram în poziţiunea să înţeleg demonstrarea matematică a unei simple legi mecanice ! Şi de unde mă credeam la sfîrşitul studiilor n-am trezit că sînt d-abia la început* (Vezi Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (15)/XVII. 225

în semestrul de vară (aprilie-septembrie 1891), el se apucă să stu­ dieze foarte serios matematicile. Trece examenele de geometrie analitică, algebră superioară şi elementele calculului diferenţial şi integral, iar în semestrul de iarnă (octombrie 1891 — martie 1892) se înscrie, în afara cursurilor de filozofie, la cele de fizică, mecanică analitică şi calcul infinitesimal. Sedus de ideea matematizării ca o condiţie sine qua non a constituirii unei ştiinţe, C. Rădulescu-Motru îşi încheie scrisoarea din 1 noiembrie 1891 citînd cunoscutele cuvinte ale lui Kant : „Că în orice ştiinţă parti­ culară a naturii se poate găsi afîta ştiinţă propriu-zisă cîtă matematică există în ea“ şi arătfnd că aceste cuvinte nu mai sînt pentru el acum „litere moarte“ 1. în scrisoarea din 10 februarie 1892 12, încercînd să se apere de învi­ nuirea pe care i-o aducea T. Maiorescu de a avea „tendinţe spre un fel de visătorie în nedumeriri abstracte“, C. Rădulescu-Motru face cîteva precizări care ni se par a nu. fi lipsite de interes. El arată că, dacă într-adevăr ar exista la el „asemenea pornire, ea n-a început a fi alimen­ tată decît după intrarea... în universitate ; înainte în nici un caz. Eram -— scrie el — eminamente pozitivist (în înţeles ştiinţific) pînă la această dată ; orice legătură... cu transcendentul religios... strict interzisă de părinţi“. Afirmaţiile sînt plauzibile, avînd în vedere faptul, ca tată] său era, după cît se ştie, un om cu vederi înaintate. Scrisoarea mărturiseşte în continuare, dorinţa şi speranţa de a se afla „pe adevăratul drum pozitiv“, pe drumul „unui studiu serios“. începînd din vara anului 1892, C. Rădulescu-Motru se apucă să lucreze teza de doctorat. Aceasta se va numi Despre dezvoltarea teo­ riei lui Kant asupra cauzalităţii în natură. C. Rădulescu-Motru nu-i comunică lui T. Maiorescu, în nici una din scrisori, titlul disertaţiei, şi nici nu-i schiţează pianul acesteia aşa cum pbişnuia. Explicaţia e următoarea : el îi făcuse, desigur, cunoscut lui 1 Mai tîrziu, in articolul Viaţa sufletească obiect al psihologiei (1916), RădulescuMotru va reveni asupra acestei probleme dar cu serioase rezerve. „Din faptul însă că psihologia nu este o ştiinţă teoretică abstractă, în genul fizicii, chimiei sau fiziologiei, nu rezultă că ea încetează de a fi o ştiinţă. O asemenea pretenţiune — s-ar putea susţine pe baza vechii definiţiuni ce se da ştiinţei de către filozofii mecanicişti ai seco­ lului al XVIII-lea, după care în fiecare cunoştinţă nu este ştiinţă decît atît cît se poate traduce în formule matematice, dar definiţiunea aceasta este părăsită cu desă­ vârşire astăzi, fiind eronata (...). Cu pretenţiunea aceasta am ajunge să reţinem ca obiect de ştiinţă numai proprietăţile quasi-matematice ale materiei, adică latura cea mai abstractă a lucrurilor şi faptelor din natură“. în felul acesta s-ar înlătura din ştiinţă toate aspectele specifice diverselor domenii ale cunoaşterii. „Atunci chiar fizio­ logia nu este proprîu-zis ştiinţă, decît întrucît ea se reduce la fizică şi la chimie, sau, şi mai precis, la matematică !...“ (vezi „Studii filozofice“, voi. VIII, fase. II, 15 februarie 1916, p, 72—73).

2 Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (17)/XVII. 226

T. Maiorescu prin t i u grai atät^ titlul, cît şi planul lucrării, întrucît fusese, pentru scurt timp în ţară. Acest lucru reiese atît din jurnalul lui T. Maiorescu1 care consemnează succint la 16 septembrie 1892 : „.Rădulescu din Lipsea e aici. Foarte bună impresie“, cît şi dintr-o scri­ soare trimisă de C. Rădulescu-Motru la 22 octombrie 1892 din Leip­ z ig 123. în această scrisoare C. Rădulescu-Motru vorbeşte de o conferinţă ţinută la Maiorescu acasă, cu care prilej afirmase incidental că „legea energiei, cum e enunţată de mecanica, n-are aplicaţie în fenomenele psi­ hice“. La această afirmaţie cineva (nu cumva Ştefan Michăilascu ?) îl întrerupsese cu întrebarea : „Care lege psihologică contrazice legea ener­ giei mecanice ?“. Rădulescu-Motru preferase să nu răspundă la această întrebare atunci, dar îl anunţa pe Maiorescu că-i va trimite în curîrad un eseu cu această temă. Eseul promis pare a fi Cauzalitatea m ecanica şi f en om en ele psihice s, studiu pe care Rădulescu-Motru îl scrie şi-l trimite lui Maiorescu abia în aprilie 1893, după ce citise cartea de curînd apărută a lui Şt. C. Michăilescu, In trod u cere la psihofizied 4. în primăvara anului 1893, C. Rădulescu-Motru termină redactarea lucrării de doctorat şi în iunie o predă lui Wundt. Acesta o apreciază elogios în faţa lui O. Kii'lpe şi a altor cercetători din laborator 5. Nu mult după aceea lui C. Rădulescu-Motru i se comunica faptul că a obţinut nota maximă la teză şi este felicitat personal de W. W undt6. Examenul oral îi trece în mod strălucit, obţinînd distincţia Magna cum la u d e 7, W. Wundt îi cere lucrarea pentru a o publica în revista sa, „Philosophische Studien“, unde va apărea de altfel în cursul aceluiaşi an (1893) 8. Numele lui C. Rădulescu-Motru figurează în sumarul revistei alături de nume celebre încă de pe atunci : W. Wundt, J. McKeen Cattell, 1 T. M a i o r e sc u. Jurnal 15, Bibi, Acad. Republicii Socialiste România, Ms. rom.. 3656, fo. 2. 2 Vezi Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 {24)/XVII şi S—13 (25)/XVIÎ. 3 Articolul lui C. Rădulescu-Motru apare în „Convorbiri literare“, din mat şi iunie 1893, p. 41—57 şi 169—182 (Cu acest prilej el adaugă pentru prima oară numelui său patrimoniu pe acela de Motru). 4 Vezi scrisoarea din 5 iulie 1893, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (27)/XVII. 5 Vezi scrisoarea din 5 iulie 1893, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S —13 (27)/XVII. 6 Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13(28)/XVII (scrisoarea din 14 iulie 1893). 7 Vezi scrisoarea din 4 august 1893, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, S—13 (29)/XVII. ^ 8 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Zur Enewicklungs v o n Kant’s Theorie der Natwrkausahtdt, în „Philosophische Studien“, vol. IX., fase. 3—4, 1893. 227

K. Marbe, Th. Lipps ş.a. Lucrarea lui Ràdulescu-Motru va fi de alt­ fel citată, cîţiva ani mai tîrziu (în 1903), de H. Bergson într-un studiu publicat în „Revue de Métaphysique et de Morale“ (studiu care devine un capitol al cărţii sale, La pen sée et le m ouvant). Cunoaşterea preocupărilor psihologice ale lui C. Rădulescu-Motru a multilateralităţii şi temeiniciei studiilor sale ştiinţifice din anii de for­ maţie, aruncă o lumină nouă asupra activităţii sale ulterioare, contri­ buind la mai temeinica, mai profunda ei înţelegere. Multe dintre ideile conţinute în corespondenţa sa cu T. Maiorescu vor fi reluate, după cum vom vedea în capitolele următoare ale lucră­ rii, în operele filozofice şi psihologice de mai tîrziu ale lui C. Rădulescu-Motru şi mai ales în lucrarea P roblem ele psihologiei, publicata în 1898. 3.4.2. Primul curs de psihologie experimentală ţinut de C. Rădulescu-Motru la Universitatea din Bucureşti (1897—1898). Fundamentarea teoretică şi metodologică a psihologiei ca ştiinţă autonomă („Problemele psihologiei“, 1898) După întoarcerea în ţară, C. Rădulescu-Motru funcţionează cîţiva ani ca bibliotecar al Fundaţiei Universitare şi va obţine un post de confe­ renţiar în învătămîntu'. superior (la Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti), abia în 1897. Conferinţa era de Istoria filozofiei antice şi Estetică. Cu toate aces­ tea cursul pe care îl ţine C. Rădulescu-Motru în anul 1897—1898 este intitulat Elemente de psihologie experimentală (2 ore pe săptămînă, plus 3 ore de lucrări practice)1. In anul 1898 apare prima carte de psihologie a lui C. RădulescuMotru : P roblem ele psihologiei, în care, militînd pentru autonomizarea psihologiei ca ştiinţă, pentru crearea bazelor unei psihologii ştiinţifice după modelul ştiinţelor naturii, desprinsă de filozofie, de metafizică, arată că psihologia nu se deosebeşte de celelalte ştiinţe exacte decît în cazul eînd se mărgineşte la folosirea metodei introspecţiei şi nu folo­ seşte metode obiective, de observaţie externă şi experimentale. Autorul îşi dă seama din capul locului, că de rezolvarea problemei cauzalităţii psihice „depinde pentru psihologie denumirea de ştiinţă“.* * Cursul sc ţinta cu anul I (preparator) de la toate trei secţiile iacuităţii (filoxohe, istorie, filologie). Vezi „Anuarul Universităţii din Bucureşti“, 1897—1898. Acest curs este prevăzut pentru prima oară de Regulamentul facultăţilor de filozofie şi litere, publicat în „Anuarul Universităţii din Bucureşti“, 1896—1897, p. 68—85, 228

Psihologia, ca şi celelalte ştiinţe, trebuie să cerceteze faptele fără a-şî pune problema naturii ultime a lucrurilor, problema „naturii în sine a fenomenelor“ 1 — spune Rădulescu-Motru folosind o expresie a idealis­ mului kantian. Ea trebuie să studieze condiţiile în care se produc feno­ menele psihice şi înlănţuirea lor cauzală. Fenomenele psihice se produc „cu necesitate, în virtutea unor con­ diţii date“ 123. Existenţa aşa-numitelor „sinteze creatoare“ (Wundt), dife­ renţa calitativă dintre factorii constitutivi şi produsul lor, nu repre­ zintă o piedica pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă, deoarece ea nu exclude „existenţa unor legi constante în înlănţuirea fenomenelor sufleteşti“. Aceste sinteze creatoare ar constitui o piedică în cazul în care ele s-ar produce în mod arbitrar, din aceeaşi suma de elemente şi în aceleaşi împrejurări putînd să ia naştere fenomene diferite („înlăn­ ţuirea în sine a fenomenelor sufleteşti se petrece într-un caz într-un fel şl în altul, fără nici o cauză, în alt fel“). Arbitrarietatea producerii pro­ ceselor psihice ar fi desigur un obstacol pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă. Un alt obstacol poate apărea însă şi în cazul cînd „nu se tăgăduieşte existenţa absolută a legilor cauzale în domeniul sufletesc, ci se tăgă­ duieşte numai putinţa omului de a intra în posesiunea acestor legi“ *. Dacă acest lucru ar fi adevărat — scrie C. Rădulescu-Motru — „ignorabimus este echivalentul verdictului care izgoneşte psihologia din rîndul ştiinţelor naturale exacte. A contrario, dovedirea lui ca sofismă va fi un argument mai mult în sprijinul psihologiei ştiinţifice“ 4. Cea mai mare parte a studiului P roblem ele psihologiei este închinată tocmai demonstrării caracterului sofistic al argumentării ce’or ce, începînd cu Du Bois-Reymond, încercau să scoată fenomenele psihice In afara legii cauzalităţii şi să dovedească imoosibilitatea cunoaşterii lor. Folosind datele obţinute deja de psihofizică şi arătîndu-se încrezător în rezultatele pe care le va putea obţine aceasta prin trecerea de la studiul cantitativ al intensităţii senzaţiilor, la cel al calităţii lor, C. Ră­ dulescu-Motru dovedeşte falsitatea afirmaţiilor desipre imposibilitatea constituirii unei ştiinţe a fenomenelor psihice. El arată că înlănţuirea cauzală a fenomenelor va putea fi uşor urmărită atunci cînd psihologia va studia procesele obiective ce se petrec de la primul început al exci­ taţiei, pînă la apariţia fenomenului subiectiv al senzaţiei, şi anume : „procesul de propagare a stimulului pînă la organul de simţ, apoi feno­ menele ce se petrec înăuntrul corpului, pe traiectul nervos, de la peri­ 1 2 3 4

C. R ă d u l e s u - M o t r u , Ibidem, p. 60. Ibidem. Ibidem, p. 61.

Problemele psihologiei, Bucureşti, 1898, p. 59.

229

ferie pînă la centru şi, în cele din urmă, fenomenele ce se petrec înăun­ trul acestui centru nervos“. Rădulescu-Motru subliniază In repetate rînduri dependenţa fenome­ nelor psihice de cele fiziologice, făcînd unele precizări din care reiese că el nu adoptă nici punctul de vedere al materialismului vulgar, care identifică psihicul cu baza sa materială, nici pe cel al paralelismului psiho-fizic, foarte la moda în vremea aceea. El îşi precizează dintru început atitudinea faţă de concepţia epifenomenalistă a vieţii psihice, arătînd că procesele de conştiinţă nu sînt nişte simple epifenomene subiec­ tive care apar uneori alături de cele fiziologice. în sprijinul afirmaţiei sale, Rădulescu-Motru aduce argumentul lui W. James, după care admi­ terea caracterului epifenomenal al actelor de conştiinţă nu ne-ar mai da posibilitatea să înţelegem cum se face că acestea s-au păstrat, în decursul timpului, şi n-au fost înlăturate prin selecţie naturală. Or, în realitate, arată Rădulescu-Motru, acestea nu numai că nu s-au pierdut, dar în multe cazuri ele pot să determine selecţia naturală. De aici con­ cluzia că faptele psihice se află într-o „reciprocitate reală cu fenome­ nele fiziologice şi că, împreună cu acestea din urmă, pot fi grupate sub o singură lege cauzală generală“ P Rădulescu-Motru afirmă de mai multe ori existenţa unei legături cau­ zale între „lumea fizică şi lumea sufletească“, arătiînd însă, In acelaşi timp, şi diferenţele calitative dintre acestea. „Psihologia ştiinţifică — scrie el — nu are cîtuşi de puţin intenţiunea ca să treacă cu vederea deosebirile dints e legile psihologice şi legile mecanice“ 12 şi, mai departe, precizează că reducerea psihologiei la fiziologie e tot atît de inadmisi­ bilă ca şi reducerea ei la rezultatele dobîndite prin introspecţie. „în afară de materialişti, care cred că toate legile trebuie să se reducă la legi mecanice — scrie Rădulescu-Motru, referindu-se la materialismul meca­ nicist 3 — nimeni nu contestă psihologiei legi speciale, ireductibile la legi fiziologice... Numai filozofia materialistă consideră fenomenele su­ fleteşti ca un fel de umbră a fenomenelor mecanice şi nu admite alte legi ştiinţifice în afară de cele mecanice“ 4. Reaeţionînd împotriva acestui mecanicism, Wundt socotise că feno­ menele psihice nu se supun cauzalităţii fizice deoarece în domeniul aces­ tora intervin legi care sînt necunoscute în lumea fizică. Apariţia sinte­ zelor creatoare, a creaţiilor spontane, natura calitativ deosebită a feno­ 1 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , op. cit., p. 77. 2 Ibidem, p. 88 ; vezi şi p. 87—88 : „...dimpreună cu relaţiunea cauzală dintre feno­ menele sufleteşti şi fenomenele fiziologice, se află subînţeleasă implicit şi identitatea com­ pletă a legilor psihologice cu legile mecanice“, fapt cu care Motru nu este de acord3 C. R a d u l e s e u -M o t r u, cînd vorbeşte despre materialism, se referă întot­ deauna la materialismul mecanicist şi vulgar. 4 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , op. cit., p. 93. 230

menelor psihice şi fenomenul creşterii energiei psihice (spre deosebire de conservarea energiei mecanice) dau, după Wundt, un caracter impre­ vizibil fenomenelor sufleteşti. Wundt, deşi este primul om de ştiinţă care a introdus metode exacte în psihologie, scrie Rădulescu-Motru, „tocmai el este acela care a săpat mai adînc deosebirea între psihologie şi celelalte ştiinţe exacte“. Ipoteza făcută de el „mai mult zdruncină decît întăreşte caracterul ştiinţific al psihologiei“ h Rădulescu-Motru consideră că faptele observate de Wundt sînt în general juste, dar ca interpretarea lor este greşită. Ele nu trebuie soco­ tite ca nişte abateri de la legea cauzalităţii, care este valabilă şi aici ca în. toate celelalte ştiinţe. A susţine că există o lege a cauzalităţii specifică numai fenomenelor psihice, este o greşeală. Specificul fenomenelor sufle­ teşti, supuse de altfel aceleiaşi legi a cauzalităţii universale, este datorat faptului că ele s'înt rezultatul interferenţei a două serii cauzale : una fiziologică şi cealaltă socială. înţelegerea rolului determinant al facto­ rilor sociali în viaţa psihică reprezintă un merit de seamă al lui C. Rădu­ lescu-Motru. El arată ca o asemenea interpretare înlătură complet mis­ terul ce învăluie sintezele sufleteşti, deosebite calitativ de elementele alcătuitoare. Creşterea necontenită a valorii lor face ca faptele să devină explicabile. Sinteza sufletească — spune Rădulescu-Motru — este, în acelaşi timp „şi product al factorilor psihologici, grupaţi în sufletul individului, şi product al factorilor '.sociali în care individul trăieşte“ 12. Fără a face o analiză a dialecticii acestor două serii de factori, psihicimdividuali şi sociali3, C. Rădulescu-Motru socoteşte totuşi psihologia ca o ştiinţă care are acelaşi obiect ca „ştiinţa sociala“ [sociologia], omul în societate, studiat însă dîntr-un punct de vedere diferit : „...această împreunare, pe care o prezintă realitatea nu împiedică deloc diferenţie­ rea punctelor de vedere după care se poate conduce analiza ştiinţifică“. Şi apoi adaugă : „O metodă identică -este urmată şi de celelalte ştiinţe speciale. Fizica şi chimia studiază aceleaşi obiecte din natură, dar numai din puncte de vedere diferite ; una consideră anumite proprietăţi şi cea­ laltă altele. Aceeaşi deosebire doar poate interveni între psihologie şi ştiinţa sociala“... „Sintezele sufleteşti sînt punte de întretăiere ale mai multor legi. Ele aparţin pe de o parte individului, şi în acest caz fac parte din psihologia propriu-zisă, pe de altă parte însă ele intră şi ca 1 Ibidem , p. 89.—98. 2 Ibidem, p. 107. 3 în altă parte, Rădulescu-Motru scrie însă : „Mecanismul actelor reflexe presupune, în primă linie, ereditatea dispoziţiunilor cîştigate în societatea oamenilor“ (C. RădulescuMotru, op, cit,, p. 114.) Or, din aceasta rezultă că autorul îşi dădea seama de inter­ dependenţa factorilor biologici şi sociali. 231

elemente componente în conştiinţa socială şi din acest punct de vedere explicarea lor nu poate fi dată decît de ştiinţa socială. Nesocotinţa acestei deosebiri a fost una din principalele cauze ale erorilor din psihologie“ Multă vreme s-a crezut într-o libertate absolută, în spontaneitatea crea­ toare, în indeterminism, tocmai datorită faptului că nu se aveau în vedere „decît legile psihologice ale individului, şi se uita cu desăvârşire ca acest individ, el însuşi în totalitatea sa, este o infimă părticica a unei totalităţi mai vaste ; societatea din care individul face parte. Spontanei­ tatea şi libertatea lui se sprijineau pe ignoranţa legilor sociale. O dată ce aceste legi sînt cunoscute, legile psihologice propriu-zise intră sub legea generală a cauzalităţii. Psihologia devine atunci, din punctul de vedere al metodei, întru totul analogă celorlalte ştiinţe speciale“ 12. Rădulescu-Motru ajunge la concluzia că nu poate exista nici o obiecţie serioasă de metodă, care să ducă la contestarea existenţei, în psihologie, a unor legi cauzale, asemănătoare celor din restul ştiinţelor experimen­ tale. Psihologia are de rezolvat, din punct de vedere metodologic, ace­ leaşi probleme ca şi celelalte ştiinţe ale naturii. Relaţiile de cauzalitate dintre diverse fenomene ale naturii se desco­ peră, în ştiinţele exacte, în urma unei analize minuţioase care stabileşte mai întîi care sînt elementele constitutive ale fenomenelor. Psihologia ştiinţifică trebuie să procedeze la fel, să folosească aceeaşi metodă pentru stabilirea raporturilor cauzale între mediul extern şi fenomenele psihice, care iau naştere prin acţiunea lui asupra omului. Atît mediul cît şi pro­ cesele psihice sînt fenomene atît de complexe îneît, la prima vedere, ele pot să ne apară ca neavînd absolut nimic comun între ele. Legătura lor cauzală, aşa cum o dovedesc legile elementare ale psihofizicii, se relevă însă numai în urma unei analize ştiinţifice amănunţite. Pe calea aceasta, psihologia ştiinţifică va dobîndi rezultate care vor contribui la prăbu­ şirea „teoriei neatârnării persoanei omeneşti de mediul înconjurător“ şi a tuturor celorlalte teorii „bazate pe vechea concepţie a sufletului, spi­ ritualistă“ 34. înlăturarea acestei concepţii şi a preocupărilor metafizice legate de ea, preocupări care prin natura lor nu au nimic de-a face cu ştiinţa, va aduce după sine consecinţe importante : „...noile metode introduse de psihologia ştiinţifică — scrie Rădulescu-Motru — prepară o revizuire, dacă nu o transformare totală a concepţiimilor fundamentale din ştiin­ ţele care au de obiect pe om“ *, 1 2 3 4 232

C. R ă d u l e s c u - M o t r u , op. cit., p. 107— 118. Ibidem, p. 119. Ibidem, p. 124. Ibidem, p. 126.

Fiind o ştiinţă asemeni oricărei dintre ştiinţele speciale, psihologia nu trebuie să aibă preocupări metafizice. Ea trebuie să ,se consacre numai observării fenomenelor psihice, analizei acestora, formulării de legi şi ipoteze pe baza faptelor analizate. Adevărul faptelor stă deasupra tuturor dogmelor. C. Rădulescu-Motru arată că toate concepţiile filo­ zofice care nu se potrivesc cu datele ştiinţei şi mai ales cele care împie­ dică progresul ştiinţei, trebuie înlăturate : „Psihologia nu are să sacri­ fice o teorie a sa pe motivul că nu convine direcţiunii filozofice a tim­ pului ; filozofia timpului sa-şi sacrifice teoriile sale, dacă nu se potrivesc cu datele ştiinţei“ L între multe alte „speculaţiuni“ psihologia a primit ca moştenire şi concepţia spiritualistă, care „face cu neputinţă ajungerea psihologiei la rangul de ştiinţă“ 12. Spiritualismul a opus tendinţei legitime a psihologiei de a deveni o ştiinţa, asemeni celorlalte ştiinţe speciale, „un v e t o ab­ solut“, considerînd sufletul omenesc ca fiind în afara legii cauzalităţii şi a posibilităţilor de cercetare ştiinţifică. O dată cu înlăturarea spiritualismului — scrie Rădulescu-Motru în încheiere — „abisul între suflet şi materie dispare şi se deschide calea unei largi concepţii moniste“ 3. Constituirea psihologiei ca ştiinţă autonomă presupune însă nu numai înlăturarea „abisului dintre suflet şi materie“, nu numai stabilirea legă­ turilor dintre viaţa psihică şi bazele sale fiziologice, ci şi înţelegerea deosebirilor calitative dintre fenomenele psihice şi celelalte fenomene naturale, deosebire care se explică, după cum am văzut, prin intervenţia factorilor sociali. Reducerea psihologicului la fiziologic duce la dizol­ varea psihologiei în fiziologie, la anihilarea, nu la constituirea ei ca ştiinţă. De aceea C. Rădulescu-Motru, referindu-se la acest lucru, va vorbi de necesitatea unei „a doua emancipări a psihologiei“ 4, emanci­ parea de fiziologie — ştiinţa care contribuise, în cea mai mare măsură, la prima ei emancipare, de metafizica spiritualistă, dar care acum tindea să o înrobească, transformînd-o într-un simplu capitol al său. Lucrarea P roblem ele psihologiei (1898) — un manifest dintre cele mai importante ale vremii, în care sînt expuse în mod original, principiile teoretice şi metodologice ale psihologiei ştiinţifice — aduce contribuţii noi (nu numai pe plan naţional) în cîteva probleme importante, dintre care trebuie să le subliniem mai ales pe următoarele : înţelegerea şi 1 Ibidem, p. 132. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 144, în Curs de psihologie (1923) C. Rădulescu-Motru plicit în ceea ce priveşte caracterul acestei concepţii moniste : „faptele faptele vieţii în genere, sînt considerate ca procese materiale..." (C. M o t r u, Curs de psihologie, Bucureşti, Cultura Naţională, 1923, p. 4). 4 C. Rădulescu-Motru, Psihologia şi războiul actual „Noua revistă mr. 18, p. 251.

este şi mai ex­ sufleteşti, ca şi R ă d u 1 e s c uromână" 1915,

233

explicarea fenomenelor psihice nu poate avea loc decît ţinîndu-se seama că acestea sînt rezultatul interacţiunii a două categorii de factori, fizio­ logici şi sociali ; psihologia nu poate deveni ştiinţă decît ţinând seama de această dublă condiţionare a obiectului ei ; emanciparea psihologiei de metafizica spiritualistă constituie un pas important în constituirea sa ca ştiinţă, întrucît se înlătură ideea neştiinţifică a independenţei psihicu­ lui de materie, dar psihologia nu poate deveni o ştiinţă autonomă cu un obiect specific, decît printr-o a doua emancipare —■prin emanciparea ei de tendinţele fiziologizante, care identifică fenomenele psihice cu cele care constituie doar baza lor materială, neţinmdu-se seama de acţiunea factorilor sociali. Studiul P roblem ele psihologiei rămîne în istoria psihologiei româneşti, alături de celelalte scrieri amintite, ca o contribuţie din cele mai valo­ roase în lupta pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă în România. El reprezintă începutul a ceea ce a fost mai pozitiv în bogata, îndelungata şi uneori contradictoria activitate a lui Radulescu-Motru, activitate care s-a desfăşurat în decursul a aproape şapte decenii1. Spiritul permanent deschis pentru tot ce este nou, dragostea pentru adevărul ştiinţific şi încrederea nelimitată în posibilităţile de dezvoltare a psihologiei ca ştiinţă — trăsături care caracterizează întreaga activitate de psiholog a lui C. Rădulescu-Motru — se găsesc, în această lucrare de tinereţe, exprimate mai viu ca oriunde. Tot aici apare în germene şi concepţia sa energetică 12. Partea finală a „apendicelui“ lucrării P rob lem ele psihologiei (intitulat Despre suflet) conţine însă — împotriva afirmaţiilor repetate ale auto1 Teza de licenţă, R e a l i t a t e a e m p i r ic ă ş i c o n d iţiu n ile c u n o scin ţei, apare în 1889, iar ultima lucrare, I . P . P a v l o v ş i p r o b le m a m e to d e i e x p e r i m e n t a le î n p s i h o lo g i e , în „Revista de p s ih o lo g ie “ , ianuarie—august, 1956. 2 „Sub «energie» nu trebuie să înţelegem mai mult decît aceea ce cuprinde ştiinţificeşte sub cuvîntul de forţă, pe care ea-1 înlocuieşte [ . . . ] Energia — întru cît rămînem în marginile ştiinţei — este un c o n c e p t care rezumă şi simplifică rezultatele ştiinţifice de pînă acum şi nimic mai mult. Cînd vorbim de transformările ei, nu trebuie s-o înţe­ legem niciodată ca afară din materie, venind ca un principiu transformator pentru a modiiica totul în cale-i : ici a însufleţi un organism, colo a face să respire o frunză, dincolo a atrage un magnet...“ (C Rădulescu-Motru, P r o b le m e le p s i h o lo g i e i , 1898, p. 71 — 72) „Energetismul — va scrie C. Rădulescu-Motru mai tîrziu — este o nouă traducere într-o formulare modernă, a determinismului universal“. (Idem, P e r s o n a li s m u l e n e rg e tic , Bucureşti, Edit. Casei Şcoalelor, 1927, p. 244). Incercînd să depăşească energetismul lui Ostwald, pentru care „personalitatea este o formă de energie, în nimic deosebită de orişice formă a energiei materiale", „un moment al energiei“, C. Rădulescu-Motru se va situa în cele din urmă pe poziţii idealiste, teleologice : „pentru personalismul energetic, personalitatea este o direcţie a energiei", „personalismul vede în univers o finalitate imanentă cerută de conservarea personalităţii* (I b i d e m , p. 245). 234

rului de a nu sprijini n id o ^soluţie filozofică — unele consideraţii confuze susceptibile de interpretări idealiste L Cu toate acestea P r o b le m e le p s ih o lo g ie i reprezintă una dintre lucrările cele mai importante care au m ilitat, la sfîrşitul veacului trecut, pentru înfiinţarea psihologiei experimentale în România.

3.4.3. înfiinţarea laboratorului de psihologie experimentală de la Universitatea din Bucureşti (1906) Am stăruit asupra lucrării lui C. Rădulescu-Motru, P roblem ele psiho­ logiei, întrucît ea conţine o bună parte dintre ideile directoare ale operei psihologice de mai tîrziu ; multe dintre ele sînt reluate şi dezvoltate, pe baza achiziţiilor mai recente ale ştiinţei vremii, în lucrări ulterioare, în special în Cursul său d e p sih ologie din 1924. Lucrarea P roblem ele psihologiei apare în colecţia de „Studii filozofice“ (1897—1919), care va purta subtitlul „Revistă pentru cercetările de psi­ hologie teoretice şi aplicate la ştiinţa dreptului, pedagogie şi sociologie“ 12. în prefaţa la primul volum al „Studiilor filozofice“, volum care adună la un loc studiile publicate în fascicule, în decursul anilor 1897—1906, C. Rădulescu-Motru arată că acestea erau uneori un material complemen­ tar la cursurile sale, iar alteori „chiar reproducerea fidelă a 1acţiunilor orale“ 3. Şi mai departe arată că „până în 1906 cursul de psihologie a trebuit să se mărginească la expunerea teoretică a ştiinţei, deoarece pînă la această dată, nici un început de laborator nu se găsea alăturat catedrei pentru a înlesni cercetările experimentale“. Demersurile făcute în acest sens fuseseră numeroase, dar infructuoase, în decembrie 1898, Consiliul Facultăţii de filozofie şi litere propunînd transformarea conferinţei de istoria filozofiei antice şi estetice (ocupată 1 Deşi subliniază faptul că „studiul de faţă fProblemele psihologieij nu sprijină nici o soluţiune filozofică“, C. Rădulescu-Motru pe ultima pagină a unui „apendice“ (Despre suflet) face unele consideraţii confuze cu caracter filozofic, care nu se împacă de fel cu conţinutul lucrării. Acestea vor prilejui apariţia broşurii incomparabil mai confuze a lui L a u r e n t f l o r a n t i n . Ipoteze asupra sufletului, cu arătarea erorilor făcute de dl. Constantin Rădulescu-Motru în studiul „Despre su flet“, Bucureşti, 1901, 26 pag. 2 Aici vor apărea şi studiile de psihologie aplicată ale lui C. R ă d u l e s c u M o t r u : Psihologia martorului, Psihologia industriaşului, Psihologia ciocoismului, Orga­ nizarea raţională a Universităţilor, Importanţa pedagogică a individualităţii şi altele. 3 Lecţiile de logică ţinute în anul 1914—1915 vor fi publicate abia în 1943. (Vezi C . R ă d u l e s c u - M o t r u , Lecţii d e logică, Logica genetică, Metodologia, Teoria cunoştinţei, Bucureşti, Casa Şeoalelor, 1943.); C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Curs de psihologie, Bucureşti, Cultura Naţională, 1923, reproduce în parte lecţiile ţinute în anii anteriori la Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Bucureşti.

235

de C. Rădulescu-Motru, în 1897) într-o catedră de psihologie experimen­ tală, îşi exprima speranţa „ca în viitorul cel mai apropiat, să se creeze şi un laborator de psihologie experimentală" 1. C. Rădulescu-Motru va obţine fondurile necesare pentru înfiinţarea acestui laborator abia în anul 1906 12. Datorită înzestrării destul de modeste şi lipsei de spaţiu, laboratorul va funcţiona multă vreme numai în scopuri didactice 3. C. Rădulescu-Motru însă — aşa cum vom vedea mai departe — va continua să militeze pentru experknentalizarea efectivă a psihologiei ro­ mâneşti, pentru efectuarea de cercetări psihologice care să folosească me­ tode de investigaţie experimentală. Acest lucru va fi însă posibil mult mai tîrziu. 3.5. DOI PSIHOLOGI UITAŢI : DIMITRIE C. NĂDEJDE ŞI OTILIA VLAICU

3.5.1. D. Nădejde şi-a făcut studiile universitare (1894—1898) la' Fa­ cultatea de filozofie şi litere din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu, C. Dimitrescu-Iaşi şi I. Crăciunescu. Pe cînd era în ultimul an de studii (1897-—1898), a avut desigur prilejul să audieze şi cursul de psihologie experimentală ţinut de C. Rădulescu-Motru pentru studenţii anului întîi 4. După obţinerea licenţei în filozofie (în ianuarie 1898) cu teza Valoarea vieţii ca problem ă psihologică 5, D. Nădejde este numit secretar-bibliotecar al Seminariului pedagogic universitar condus de C. Dimitrescu-Iaşi 67, unde va funcţiona un timp (1899—-1900) şi ca profesor (alături de C. Rădulescu-Motru şi M. Dragomirescu) ". 1 M. P o p e s c u - S p i n e m , C o n t r i b u ţ i u n i l a i s t o r ia c u lt a t e a d e f i l o z o f i e şi lit e r e d in B u c u re ş ti, Cultura Naţională,

i t r v ă ţ ă m i n t u lu i

s u p e rio r,

1928, p . 2 7 . Ministrul Instrucţiunii publice din acea vreme, Mihai C. Vlădescu. alocă un fond de 6000 lei din care au fost cumpărate : aparate („aparatele lui Pizzoli, pentru măsu­ rători de pedagogie şi cîteva aparate pentru demonstraţiuni şi pentru experienţe curente ca : esteziometre, compasul lui Bertillon, spirometru, discul cu culori de Michotte, cronoscopul lui Wundt, aparatul lui d’Arsonval etc.“) ; planşe („ilustraţii de sistem nervos“) şi cărţi („manuale de psihologie experimentală“). (Vezi M. P o p e s c u - S p i n e n i , o p . ca., p. 65—66.) 3 Despre activitatea ce se va desfăşura în acest laborator vom vorbi într-unul din capitolele următoare. 4 „Anuarul Universităţii din Bucureşti pe anul şcolar 1897—1898“, an. VI, 1899, p. 47. 5 L o c . c it., p. 63. Tema lucrării de licenţă poartă amprenta preocupărilor profe­ sorului C. Dimitrescu-Iaşi. 6 „Anuarul Universităţii din Bucureşti pe anul şcolar 1898—1899“, p. 39. 7 „Anuarul Universităţii din Bucureşti pe anul şcolar 1899—1900“, p. 39. 236

F a­

Q ţiva ani mai tîrziu (în ianuarie 1904), D. Nădejde obţine un con­ cediu pentru studii în străinătate şi pleacă în Germania, înscriindu-se la Facultatea de filozofie a Universităţii din München. A id urmează trei semestre consecutiv (1904—1905) cursurile lui Theodor Lipps de psiho­ logie, de logică, de etică şi de istorie generală a filozofiei (Allgemeine Geschichte der Philosophie) ; cursul lui I. Ranke de antropologie şi al lui Güttler de istoria filozofiei moderne. în 1905, Nădejde participă activ la seminarul condus de Lipps şi în iunie 1905 îşi prezintă dizertaţia de doctor în filozofie Beitrag zur biolo­ gische Theorie der Lust und Unlust, care este foarte elogios apreciată de Th. Lipps L După obţinerea titlului de doctor (la 24 iunie 1905) cu calificativul ,,magna cum laude“, D. Nădejde se întoarce în ţară. El va reveni însă la München în toamnă, pentru a-şi continua studiile (în semestrul de iarnă 1905—1906). Participă în această iarnă la seminarul de psihologie al lui Th. Lipps, precum şi la întrunirile unui cerc restrîns de specialişti (docenţi şi candidaţi la docenţă), condus de acesta. în cadrul acestui cerc, D. Nădejde prezintă o comunicare asupra psiho­ logiei adaptării : lie b e r die P sych o lo gie der Anpassung. Obţinînd un nou concediu de studiu pentru perioada septembrie 1906— septembrie 1907, D. Nădejde se întoarce din nou în Germania, unde se va ocupa cu pregătirea lucrării B iologische Theorie d er Lust und der Unlust, o dezvoltare a tezei de doctorat Beitrag zur biologische Theorie der Lust und Unlust. Prima parte a lucrării apare, în 1908, la Leipzig12. Cea de-a doua parte — urmînd să fie publicată, tot aici, ulterior — nu a mai apărut niciodată. Un fragment totuşi, din aceasta, a fost publicat în limba română, sub titlul Raportul între sentiment şi forţa v it a lă 3. 1 După mărturisirea lui Nădejde însuşi, manuscrisul tezei a fost prezentat în limba franceză sub titlul E ssa i c r it iq u e s u r l a t h é o r ie b io lo g iq u e d u p la i s i r e t d e l a d o u le u r . Vezi D. N ă d e j d e , M e m o riu , 1907, p. 5. Teza a fost însă publicată în limba germană, D. C. N ă d e j d e , B e itr a g z u r b io lo g is c h e T h e o r ie d e r L u s t u n d U n lu s t , Inaugural Dissertation zur Erlangung der Doktorwürde der hohen philosophischen Fakultät (Sec­ tion 1) der Kgl. Ludwig-Maximilians-Universität zur München, — eingereicht im luni 1905—34 S, 1907, W. Engelmann, Leipzig. 5 Teza susţinută la München, în 1905, şi apărută în 1907 la Leipzig, cuprinde numai o parte (Cap. II—V) din lucrarea publicată în 1908 : Biologische Theorie der Lust und Unlust, Heft I. Leipzig, W. Engelmann, 1908, V III+ 99 pag. (Cartea este dedicată lui Theodor Lipps.) Filozoful german avea de altfel o deosebită preţuire pentru D. Nădejde, despre care spunea într-o scrisoare trimisă în februarie 1908, Rectorului Universităţii din Bucureşti : „Ich lernte in Herrn Dr. Nădejde einen philosophisch sehr begabten Mann kennen, ausgerüstet mit Vielseitigen Kenntnissen und feinem und scharfen Urteilsvermögen“. 3 D. C. N ă d e j d e. R a p o r t u l î n t r e s e n t im e n t ş i f o r ţ a v i t a l ă (Extras din „Revista de filosofic şi pedagogie“, an. II), Bucureşti, F. Göhl şi Fii, 1908, 36 p.

237

Biologische Theorie der Lust und Unlust reuşeşte sa atragă atenţia, să stârnească unele discuţii şi să obţină în general aprecieri favorabile. Prima şi cea mai elogioasă dintre recenzii apare, în acelaşi an, în „The American Journal of Psychology“ (1908, 1 9 , 3, p. 405—408). Autorul ei (E. Danby) arată că lucrarea lui Nădejde este „cea dintîi încercare serioasă de a învinge în mod critic teoria finalistă a plăcerii şi a durerii“. Identificarea plăcutului cu utilul şi a durerii (a neplăcerii) cu dăună­ torul — atitudine frecventă în literatura de specialitate a vremii ■ — i se pare autorului recenziei a nu mai fi posibila de aci înainte, datorită lucrării lui D. Nădejde. „Toţi cei care se vor ocupa în viitor de psiho­ logia sentimentelor — scrie el — vor trebui să ţină seama de opera doctorului Nădejde“... Dr. Nădejde a atacat o problemă de o netăgă­ duită importanţă, care a fost neglijată sau tratată numai în parte de contemporanii -săi. Astfel a făcut un serviciu real psihologiei ştiinţifice. Asemenea probleme nu pot fi desigur rezolvate dinitr-o dată şi vor fi fără nici o îndoială răspunsuri, contra-răspunsuri şi din nou răspunsuri. Dar în orice caz, a fost dată o lovitură iscusită interpretării teleologice a sentimentelor“ 1. Problema de care se ocupa D. Nădejde în lucrarea sa nu era nouă — ca preocupare — în vremea aceea. W. Wundt o amintise în Grundzüge der physiologische P sych o lo gie (1874) ; O. Külpe în Grundriss der Psy­ c h o lo gie (1895), Th. Ribot în La p s y ch o lo g ie des sentiments (1896). Nădejde, după cît se pare, cunoştea bine nu numai literatura germană a problemei : Tipps, Wundt, Külpe, Stumpf, Ziegler etc., ci şi pe cea franceză (Ribot, Beaunis, Richet, Dumas). Lucrarea lui D. Nădejde atrage atenţia însă, nu prin erudiţie, ci prin modul nou şi nuanţat în care abordează şi analizează problema. Cro­ nicile 12 sînt aproape unanime în a scoate în evidenţă noutatea punctului de vedere al lui Nădejde cu privire la relaţiile dintre plăcut-neplăcut (dureros), pe de o parte, şi util-dăunător, pe de alta, sau între plăcutneplăcut şi normal-anormal. D. Nădejde se ridică împotriva modului curent de a vedea lucrurile, în care se identifică plăcutul cu utilul şi normalul, iar neplăcutul cu dăunătorul şi anormalul. El demonstrează că : 1) durerea (neplăcerea) poate fi, în anumite condiţii, normală aşa cum plăcerea, poate deveni, în unele împrejurări, anormală şi 2) că există cazuri în care ceea ce e plăcut poate fi în unele cazuri foarte dău­ nător (ca de exemplu, tutunul, alcoolul, stupefiantele etc.), iar ceea ce 1 E. D a n b y , în Die biologische Theorie d er Lust und Unlust, von Dr. D. C. Nă­ dejde, în „The American Journal of Psychology“, 1908, 19, 3, p. 4C8, 2 în anul următor — 1909 — lucrarea lui D. Nădejde va mai fi recenzată si de

„Archives de Psychologie“, „Revue philosophique“, „Revue de métaphysique ei de morale“, „Wiener Klinische Rundschau“ etc. 238

este util poate fi foarte neplăcut (medicamentele, de pildă, o intervenţie chirurgicală etc.). O altă idee a lui D. Nădejde, care apare în această lucrare \ şi care va fi reluată şi într-o alta ulterioară 12, este cea a cone­ xiunii dintre sentiment şi efort. în concepţia curentă, sentimentele de plă­ cere şi durere erau considerate a fi condiţionate în mod exclusiv de buna sau reaua stare organică —, în ultimă instanţă de nevoile biologice ale conservării. D. Nădejde arată că plăcerea şi neplăcerea (durerea) sînt condiţionate de starea momentană a conştiinţei, în care starea organică ia parte doar ca un factor component şi că principiul conservării este subordonat celui al economiei de efort, adică este subordonat tendinţei de a satisface cerinţele sufleteşti cu cheltuială de energie cit se poate mai mică. Aceste idei vor fi reluate şi dezvoltate şi în lucrarea R aportul între sentim ent şi forţa vitală (1908) 34, de fapt un fragment din partea a doua a Teoriei bio lo gice a plăcerii şi durerii (neplăcerii), ce trebuia să apară în limba germană, la Leipzig, dar care — din motive pe care nu le cu­ noaştem — nu a mai apărut. întors în ţară (în 1907), D. Nădejde îşi continuă cercetările asupra sentimentelor de plăcere şi durere şi întreprinde şi altele noi. Astfel, cu concursul lui C. Dimitrescu-Iaşi şi al doctorului Obregia — cărora le va aduce mulţumiri „pentru înlesnirea acestor experienţe“ *, D. C. Nădejde întreprinde o cercetare experimentală, ale cărei date vor 1 D. C. N ă d e j d e, op. cit., supra, p. 63—73 şi 94—99. 2 Idem, Munca psihică ft încercările determinării ei cantitative, Bucureşti, F. Gobi şi Fii, 1910, p. 14— 19 şi 75—76. 3 Idem, Raportul între sentiment şi forţa vitală (Extras din „Revista de filozofie şi pedagogie“, anul II), Bucureşti, F. Gobi şi Fii, 1908, 36 p. Cea ma: mare parte a lucrării (p. 10—31) este consacrată analizei concepţiilor lui Spencer, Bain şi Baldwin asupra acestei probleme. La Spencer, Bain şi Baldwin — cei trei principali reprezentanţi ai psi­ hologiei biogenetiee în problema sentimentelor — întîlnim aceleaşi preocupări de a trata problema în cadrul legilor evoluţiei vieţii, considerarea, de către toţi, a conexiunii dintre plăcere şi creşterea forţei vitale, dintre durere şi scăderea acesteia, ca fiind o lege ce stă la baza adaptării individuale şi preocuparea, la toţi, pentru stabilirea bazej fizice a acestei legi. Promotorul acestor preocupări este Spencer. în ultima problemă Bain şi Baldwin aderă fără rezerve la soluţia lui Spencer, care emite ipoteza deschiderii unor noi linii de descărcare nervoasă, în momentul apariţiei plăcerii. Această ipoteză a lui Spencer, apreciată de Bain ca „foarte corectă“, constituie pentru Baldwin punctul de plecare al tuturor consideraţiilor sale privind adaptarea individuală. în continuare (p. 32—33), D. Nădejde arată că va expune mai departe concepţia sa privind raportul dintre sentiment şi forţa vitală, dar expunerea respectivă apare în acest fragment publicat din partea a doua a lucrării Die biologische Theorie der Lust und Unlust. Ultimele pagini, Raportul între sentiment şi forţa vitală sînt consacrate unor probleme cu caracter mai general asupra cărora vom reveni. 4 D. C. N ă d e j d e , Munca psihică şi încercările determinării ei cantitative, II, Bucureşti, F. Gobi şi Fii, 1910, p. 31. 239

fi publicate în 1910 sub titlul Munca psihică şi încercările determinării ei c a n tita tiv e1. I. Legile generale ale muncii psihice (98 p.) ; II. Curba muncii şi analiza ei (107 p.). In această lucrare, D. Nădejde — după propria mărturisire — reia (în 1908—1909) nişte preocupări mai vechi (din 1899—1900), cînd — înscriindu-se la doctorat la C. Dimitrescu-Iaşi — a ţinut la seminarul de filozofie, condus de acesta, o comunicare despre Mecanica vieţii (nepu­ blicată), în care formula problema necesităţii de a se găsi „firele comune între lumea fizică şi cea psihică“ Această preocupare a l u i D. Nădejde îşi va pune de altfel amprenta pe întreaga sa operă. în D i e b i o lo g i s c h e T h e o r i e d e r L u s t u n d L n l u s t el urmăreşte de asemenea să găsească „firele comune între viaţa fizică şi cea sufletească“ 123. Primul volum despre Munca psihică... are un caracter pur teoretic. El sintetizează oarecum „ideile principale de care m - a m călăuzit şi ma călăuzesc în cercetările mele“ — cum scrie autorul ; „aceste idei, fireşte, vor putea suferi unele modificări şi dezvoltări, cu timpul, dar vor r a m în e , sper, în esenţă aceleaşi, întrucît la stabilirea lor am procedat cu băgare de s e a m ă şi rezervă şi numai pe temeiul unor proprii cercetări de fapte sau experienţe“ 4, Volumul al I I - l e a , care conţine partea cea mai intere­ s a n t ă a lucrării — partea experimentală propriu-zisă -— prezintă datele obţinute, sistematizate în cîteva tabele. Primele tabele care conţin rubrici in d ic în d n u m ă r u l experienţei, n u m ă r u l operaţiilor de adunare efectuate în 9 0 d e minute, viteza medie, timpul în secunde pentru o singura adu­ nare, înfăţişează datele obţinute pe 10 subiecţi5, iar ultimele t a b e le con­ semnează evoluţia performanţelor înregistrate din 5 în 5 secunde, la 15 s u b ie c ţ i'6 7. A c e s te cercetări, asemănătoare c e lo r efectuate d e K r a e p e li n , ajung la rezultate î n t r u c î t v a deosebite d e ale acestuia. D. Nădejde menţionează, printre factorii ce contribuie la dobîndirea unor performanţe ridicate, rolul pe care-1 joacă motivaţia, întărirea, sancţionarea — pozitivă sau negativă — a rezultatelor obţinute iar în ceea ce priveşte determinarea cantitativă a acestor factori, D. Nădejde 1 Lucrarea, într-o formă revizuită, apare ti în limba germană : Ü b e r q u a n t i t a t i v e Wien u Leipzig, 1 9 1 2 . 75 p.

B e s t i m m u n g d e r P s y c h i s c h e n A rbeit,

2 D. C. N ă d e j d e , Memoriu, 19C7. p. 3...4. 3 Vezi în special capitolele VII. IX şi X ale acestei cărţi. Cf. D. C. N ă d e j d e. o p . c i t . , s u p r a , p. 7. 4 Idem, M e m o r i u ( A n e x . ) , 1909, p. 6. ' Idem, M u n c a p s i h i c ă ş i Î n c e r c ă r i l e d e t e r m i n ă r i i e i c a n t i t a t i v e , II, Bucureşti.

191C, p. 34. ® I b i d e m , p. 40—45. In afara subiecţilor anormali, din azilul de alienaţi Măreaţa. Nădejde 1doseşte şi subiecţi normali, elevi din clasele I— VII ale Şcolii normale de aplicaţii a seminarului pedagogic Bucureşti (virsta 11 - 1 8 ani).

7 Ibidem, p. 71. 240

scrie : „Nu poate fi vorba de o determinare exactă a cantităţilor aduse de diverşi factori şi de acelaşi factor în succesiunea momentelor, ci de raportul fix, neschimbat, între aceste cantităţi care pot fi foarte variabile. A nu vedea limpede că aceasta-i ţinta de urmărit în determinarea canti­ tativă a muncii psihice, însemnează a nu vedea limpede că o lege empirică este şi nu poate fi altceva decît exprimarea unui raport neschimbător între cantităţi schimbătoare“ L Lucrarea, din 1910, a lui D. C. Nădejde, urmăreşte să găsească „legile generale ale muncii p s ih ic e “ cu s c o p u l d e a dovedi că ele „sînt aceleaşi ca ale oricărui fel de muncă“ şi că, prin urmare există „legi comune sau principii generatoare ale întregii fenomenalităţi“ 12. Opera psihologică a lui D. C. Nădejde poartă amprenta vremii în care a fost elaborată. Ea conţine unele influenţe ale filozofiei lui Th. Lipps, dar şi ecouri puternice ale lecturilor din psihologii francezi (Th. Riboî, H. Beaunis, Ch, Richet, G. Dumas ş.a.). In lucrările lui D. Nădejde este vizibil efortul de a concilia ideile h e r b a r t i e n e — filtrate uneori prin opera lui Lipps — cu cele ale evoluţioniştilor moderni. Concepţia psihologică a lui D. Nădejde este însă în esenţa sa, ştiin­ ţifică. Discipol apropiat al lui C. D im it r e s c u - I a ş i, D. Nădejde scria : ...„Psihologia, cît timp a fost subordonată metafizicii, n-a dat mat nici un rezultat pozitiv, şi atunci cînd îşi capătă independenţa, dacă nu com­ pletă, cel puţin îndestulătoare pentru a intra în faza unei dezvoltări pro­ gresive, nu-i de mirare că ni se înfăţişează c a o ştiinţa n o u ă “ ... 3. „ E x p li­ c ă r i l e materialiste au adus un serviciu nepreţuit psihologiei. Şi nu se poate ierta unui cercetător serios al fenomenelor sufleteşti de a trece cu vederea aceasta şi a lua atitudinea oricărui diletant s u p e r f ic ia l , îmbătat de învingerea „brutalului şi grosolanului materialism“. Numai privind lucrurile prin prisma acestui „brutal şi grosolan materialism“ /. . ./ „a putut mintea omenească să ducă la bun sfîrşit lupta ştiinţei, sau a luminii în contra întunericului“ ; f . . J „Şi n u m a i p r i v i n d f e n o m e n e l e s u f l e t e ş t i f . , ./ p r i n m o d i f i c ă r i l e c o r p o r a l e c a r e s e p o t v e d e a sau prinde cu mîna, a putut mintea omeneasca să se întoarcă de la misticismul nebulos, de la speculaţiile aride şi infructuoase, de la fantasmagoriile de altădată, la domeniul faptelor, al realităţii ; a putut furniza dovezi care nu c o n s t r în g mai mult la recunoaşterea unităţii sufletului şi a corpului, a p u t u t d e s ­ c h i d e c a l e a c e r c e t ă r i l o r r o d n i c e ş i p u n e b a z a ş t i i n ţ e i p s i h o l o g i e i “ ... 4. 1 I b i d e m , p. 79.

- Idem. Memoriu, 1911, p. 38.

3 Idem, R a p o r t u l d i n t r e s e n t i m e n t ş i f o r ţ a v i t a l ă , Bucureşti, R. Gobi şi Fii, 1908, p. 3.

_

4 I b i d e m , p. 36.

241

Iată o formulare care ar putea să ne îndreptăţească să presupunem că D. Nădejde, intuieşte, în 1908 1, evoluţia psihologiei în eforturile ei de a se transforma într-o ştiinţă experimentală, obiectivă, spre o ştiinţă a comportamentului : „numai privind fenomenele sufleteşti /.../ prin modi­ ficările corporale care se pot vedea /.../ (se) poate deschide calea cerce­ tărilor rodnice şi pune baza ştiinţei psihologice“. După întoarcerea în ţară, Dimitrie Nădejde a candidat — dar fără succes — la obţinerea unei catedre universitare la Facultatea de filozofie şi litere din Bucureşti (în 1908 şi 1910) şi la cea din Iaşi (în 1909 şi 1911)12. Candidatura lui D. Nădejde a fost respinsă de fiecare dată în favoarea altui candidat, de către consiliul facultăţii, pentru motive formale (lu­ crările principale ale candidatului erau de psihologie şi nu de logică şi istoria filozofiei, sau, respectiv, de estetică, etică şi sociologie). Şi acest lucru, în pofida rapoartelor elogioase întocmite în aceste împrejurări de C. Dimitrescu-Iaşi, M. Dragomirescu şi alţii : „Dl. Nădejde este un cuge­ tător original în toată puterea cuvîntülui — scria M. Dragomirèscu în raportul său, la care adera şi C. Dimitrescu-Iaşi. D-sa nu numai că aduce lumini nouă în multe problemele filozofice speciale, dar o face aceasta cu o admirabilă pregătire metodic-ştiinţifică (ce contrastează cu retorismul ieftin a D-lui Drăghieescu), dar mai presus de toate cu o dra­ goste de adevăr, cu o încredere în fiinţa lui şi cu o sinceritate în cerce­ tarea lui, care ne cucereşte. Dl. Nădejde nu e (un) om care să se joace cu cuvintele, iar greutatea cu care se citesc unele lucrări ale lui provine, în cea mai mare parte, din grija pe care a avut-o şi o are de a exprima cu preciziune o gîndire nouă într-o formă nouă şi proprie. Gîndirea sa e reală, e metodică şi insuflată de dragostea adevărului şi deci valoarea ei pentru învăţămîntul nostru superior este indiscutabilă./.../. Orice şo­ văire în privinţa recunoaşterii meritelor filozofice ale D-lui Nădejde este o ofensă adusă muncii originale şi gîndirii adevărate“ 3. împrejurările fiindu-i nefavorabile ani de-a rîndul, D. Nădejde, des­ curajat, renunţi la gîndu'l de a face carieră universitară şi nu se mai ocupă, din păcate, în nici uo fel, nici de psihologie. 1 în acelaşi an. H . P i é r o n, ( L ’é v o l u t i o n d u p s y c h i s m e , „Revue du Mois“ , mars, 1908) formula ideea că psihologia, pentru a deveni ştiinţă, nu poate avea ca obiect faptele de conştiinţă, care nu sînt verificabile, ci comportamentul. 2 Vezi D. C. N ă d e j d e , M e m o r i u p r e z e n t a t U n i v e r s i t ă ţ i l o r d i n B u c u r e ş t i ş i Ia ş i c u p r i l e j u l c a n d i d â r i i la c a t e d r a d e f i l o z o f i e ( L o g i c a şi i s t o r i a f i l o z o f i e i m o d e r n e ) d e la F a c u l t a t e a d e l i t e r e d i n l a ş i , 1911, 42 p. 3 I b i d e m , p. 13.

242

Foarte scurta lui activitate în domeniul psihologiei — concretizată în cele două lucrări (din 1908 şi 1910)1 — am considerat că merită să fie amintită aici, pentru efortul lui de a găsi răspunsuri ştiinţifice la anumite probleme de psihologie, folosind, în unul din cazuri, mijloace de investigaţie experimentală şi de prelucrare cantitativă a datelor obţi­ nute. (Analizele cantitative ale datelor experimentale sînt desigur nesa­ tisfăcătoare pentru cititorul de astăzi, care dispune de tehnici statistice mai complexe, de analiză factorială materială etc. Nu trebuie uitat însă faptul că lucrarea lui D. Nădejde a apărut în anul 1910 şi că majoritatea acestor tehnici au fost create şi răspândite ulterior.) 3.5.2. Despre O t i l i a V 1 a i c u se cunosc foarte puţine lucruri. Ştim doar atît că în anul 1909, fiind institutoare, ţine la Ateneul din Bîrlad o conferinţă intitulată In pragu l unei ere n o i 12, în care face apologia filo­ zofiei pragmatice, scoţînd în evidenţă implicaţiile sale de ordin educativ (educaţia voinţei şi a caracterului, insuflarea unei atitudini activiste etc.). Nu însă pentru ideile conţinute în această conferinţă am considerat necesar să amintim aici numele uitat al Otîliei Vlaicu, ci pentru faptul că acest nume apare, puţin mai tîrziu (în 1920) semnînd o cercetare ex­ perimentală de psihologie (asupra memoriei imediate), într-o publicaţie de mare prestigiu, „L’Année psychologique“. Studiul Otiliei Vlaicu, C apacité d ’appréhension, rapidité d ’acquisition et puissance d e rétention d e souvenirs bruts — R ech erch es d e corrélation 3, va fi amplu prezentat de către H. Piéron în capitolul despre deprindere şi memorie din N ouveau traité d e p s y ch o lo g ie al lui G. Dumas4, Propunând ca modalitate de verificare a capacităţii de aprehensiune şi a memoriei imediate un material „senzorial“, nişte „tablouri cu linii“ (obiectele şi desenele de obiecte au dezavantajul că se verbalizează iar în cazul „tablourilor cu linii“ se evită în foarte mare măsură verbalizarea), Piéron compară datele proprii cu datele obţinute de Otilia Vlaicu (pe material exclusiv verbal : cifre, litere, silabe — la şcolari de 12 ani). 1 In afara lucrărilor citate, D. C. Nădejde a mai publicat : D i n t r - o c a m p a n i e p e d a ­ g o g i c ă , în O m a g i u l l u i C . D i m i t r e s c u - I a ş i , Bucureşti 1904 ; B e ţ i a d e c u v i n t e ţ i r e c l a m a , în L u i T. Maior e s e u o m a g i u XV februarie M C M ; î n v ă ţ ă m â n t u l f i l o z o f i c î n u n i v e r s i ­ t ă ţ i l e n o a s t r e , Bucureşti, 1909, 24 p. ; D e s p r e ş t i i n ţ ă ş i m o r a l ă , Bucureşti, 1910, 61 p. ; P r o b l e m e e t i c e , Bucureşti, 1911, 22 p. î n a f a c e r e a s a l a t e l o r , c o r p u l u i d i d a c t i c , 1919, 11 p. ; F r a g m e n t e , P u t e r e a o m u l u i ş i p u t e r e a î m p r e j u r ă r i l o r , C e v a d e s p r e f o n d u l ş i f o r m a c u l t u r i i , B e ţ i a d e c u v i n t e , L u p t a î n t r e r e l i g i e ş i ş t i i n ţ ă , Fase. I, Bucureşti (f.a.), 51 p._ 2 O t i l i a V l a i c u , î n pragul u n e i e r e n o i , Bîrlad, 1909. 24 p 3 Idem, C a p a c i t é d ’appréhension, r a p i d i t é d ’a c q u i s i t i o n e t p u i s s a n c e d e r é t e n t i o n d e s o u v e n i r s b r u t s , R echerches d e c o r r é l a t i o n , „17Armee psychologique“, 1920, XXI, p, 171—189. 4 H. P i é r o n , L ’h a b i t u d e e t l a m é m o i r e in G. D u m a s (réd.) Nouveau traité de psychologie, tome 4-e, Paris, Alcan, 1934, p. 70 şi 109.

243

Comparaţia porneşte de la faptul că repetarea imediată nu implică o fixare mnemonică, ci se bazează pe o persistenţă senzorială trecătoare, care conduce la un act de percepţie, la o „aprehensiune“ globală a unui număr de elemente pînă la o limită care nu poate fi depăşită. Limita este, în experimentele lui 'Piéron, de 8—9 cifre, 7—8 litere, 5—6 silabe cu diferenţe individuale mari (La o grupă de 15 studenţi de ex., capa­ citatea de aprehensiune variază între 6 şi 13 cifre — 9 în medie). La Otilia Vlaicu (Vlaicou) care experimentase pe un lot de 56 şcolari va­ riaţia este cuprinsă între 5 şi 10 (7, în medie) la cifre, între 4 şi 10 Ia litere şi între 3 şi 7 la silabe, ceea ce demonstrează similitudinea dintre rezultatele obţinute de Piéron şi cele ale Otiliei Vlaicu. Studiul limitelor sau al maximum-ului capacităţii aprehensive, efectuat prin achiziţia de serii de cifre sau şiruri de cuvinte mai scurte, alese în aşa fel încît să nu depăşească decît foarte puţin limita demonstrează că între rapiditatea de achiziţie şi capacitatea de aprehensiune exista o anumită legătură concretizată într-un coeficient pozitiv de corelaţie. Va­ loarea medie a acestui coeficient atinge după studiile Otiliei Vlaicu + 0,50. între persistenţa amintirilor şi capacitatea de aprehensiune se constata însă o independenţă completă exprimată în coeficientul ele co­ relaţie + 0,09 (după experienţele Otiliei Vlaicu). Datele importante, ob­ ţinute astfel, au condus la o analiză mai atentă a mecanismelor mnemice în memoria imediata şi în cea de lungă durată. O alta contribuţie a acestui psiholog român necunoscut este legata de fenomenele uitării. Concepînd uitarea ca un fenomen bine definit (printr-o lege speci­ fica, exprimabilă algebric), nu se poate neglija variabilitatea constan­ telor de interpolare, procentul de uitare într-un timp dat fiind foarte inegal, în cazul unor condiţii diferite, al unor materiale de memorat va­ riate, sau al unor indivizi deosebiţi. într-un experiment efectuat cu 112 şcolari de 12 ani, Otilia Vlaicu constată că după 8 zile, dintr-un tablou de 16 cifre, este păstrat în medie de 63,5% (la băieţi) şi 66,8% (la fete) cu valori extreme de 20 şi de 100 (cu eliminarea unui singur subiect). Coeficientul de corelaţie dintre persistenţă şi rapiditatea de fixare atinge după Otilia Vlaicu valoarea —0,31, adică o valoare negativă, care indică opoziţia dintre cele două fenomene. Deşi ne-a rămas de la Otilia Vlaicu o singură cercetare de psihologie (cea publicată în „Année psychologique“), numele său trebuie să fie amintit printre cele ale înaintaşilor psihologiei experimentale româneşti. 244

3.6. CONTRIBUŢII PSIHOLOGICE ALE UNOR SAVANŢI ROMÂNI DIN ŞTIINŢELE CONEXE (FIZIOLOGUL ION ATHANASIU, NEUROLOGUL GHEORGHE MARINESCU, ENDOCRINOLOGUE CONSTANTIN PARHON)

Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi primele doua decenii ale secolului al XX-lea constituie o perioadă în care ştiinţa cunoaşte o dez­ voltare deosebită în România. Procesul de industrializare capitalistă, specific acestei perioade, gene­ rează unele condiţii favorabile dezvoltării ştiinţifice, creării de labora­ toare, dezvoltării şi diversificării învăţământului ştiinţific. Totuşi aceste condiţii erau, în ţara noastră, departe de a fi satisfăcute. In aceste împrejurări, a fost nevoie de strădania şi lupta îndîrjită a unor savanţi români, întorşi în ţară după ce îşi făuriseră deja un renume mondial lucrînd în laboratoare din străinătate, pentru a crea premisele desfăşurării unei activităţi ştiinţifice la nivelul exigenţelor vremii, în România. Dintre numeroasele nume care constituie gloria ştiinţei româneşti în perioada respectivă, vom aminti aici numai trei, care sînt legate de do­ menii ştiinţifice limitrofe psihologiei şi anume : numele fiziologului I. Athanasiu, al neurologului G. Marinescu şi al psihiatrului şi endocrinologului C. I. Parhon 1. Contribuţiile acestora la dezvoltarea psihologiei româneşti nu se re­ zumă numai la implicaţiile şi consecinţele psihologice ale operei lor fizio­ logice, neurologice şi, respectiv, psihiatrice şi endocrinologice. Ei au abordat adesea problematica domeniilor de graniţă dintre disciplina pe care o profesau cu precădere şi psihologie, dar, după cum vom vedea, au depăşit — şi întotdeauna în mod util pentru psihologie — zonele de frontieră, ocupîndu-se uneori şi de probleme strict psihologice. 3.6.1. Ion Athanasiu (1869—1926), după ce absolvise Facultatea de medicină veterinară la Bucureşti, pleacă în 1894 pentru studii de spe­ cializare în fiziologie, la Paris şi Bonn. Lucrează, între alţii, cu Ch. Richet şi apoi cu J. Marey, la Institutul internaţional de fiziologie experimentală de la Boulogne sur Seine, de lîngă Paris, institut pe care, după cum am văzut, l-a frecventat şi C. Rădu'lescu-Motru în 1889—1890, iar după 1895, şi Nicolae Vaschide. In acest institut, al cărui director adjunct va fi însuşi începînd din anul 1902, I. Athanasiu îşi însuşeşte tehnicile cele mai noi de înregistrare a reacţiilor fiziologice, contribuind în acelaşi timp, alături de J. Marey, la perfecţionarea, unificarea şi generalizarea lor. 1 De contribuţia lui Victor Babeş ne-am ocupat intr-un capitol anterior.

245

I. Athanasiu este considerat azi ca un pionier al electrofiziologiei ner­ voase. Alfred Fessard, directorul actual aî Institutului Marey, scria despre Athanasiu în 1955, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la naşterea lui Jules Marey : „în zorii electrofiziologiei nervoase, atunci cînd era o îndrăzneală, s-au înregistrat, cu Athanasiu, dovezile fugare ale electricităţii nervoase şi musculare la diferite animale, în decursul activităţii lor motorii naturale“ h Prin activitatea desfăşurată în cadrul institutului lui Marey, prin lu­ crările de specialitate publicate în revistele de circulaţie internaţională, precum şi prin colaborare, alături de unii dintre cei mai mari specia­ lişti din întreaga lume, la celebrul Dictionnaire de p h ysio lo gie publicat de Ch. Richet, I. Athanasiu devine, într-un timp relativ scurt, un nume cunoscut şi stimat în lumea fiziologilor din acea vreme. In 1905, lui I. Athanasiu i se propune să preia conducerea Institu­ tului, care după moartea lui Marey {1904) va purta numele acestuia. Dar I. Athanasiu preferă să se întoarcă în ţară pentru a ocupa catedra de fiziologie generală şi comparată a Facultăţii de ştiinţe şi direcţia Institutului de fiziologie de la Universitatea din Bucureşti. Ion Athanasiu a abordat diverse domenii ale fiziologiei, dar preocu­ pările sale s-au îndreptat cu precădere spre problemele fiziologiei ner­ voase. în toate lucrările sale consacrate acestor probleme, I. Athanasiu porneşte de la principiul materialist al unităţii şi interacţiunii dintre organism şi mediul înconjurător, considerând că unitatea şi interacţiunea organism-mediu este asigurată de sistemul nervos şi că mediul are în acesta un rol preponderent, el determinînd diversele funcţii ale orga­ nismului. Funcţia de relaţie a organismului cu lumea exterioară este îndepli­ nită, în ultimă instanţă, în totalitatea ei, cu ajutorul reflexelor, care —• după cum arata I. Athanasiu, într-un articol publicat în „Convorbiri literare“ (1902) 12 — stau atît la baza actelor instinctive cît şi la cea a actelor intelectuale. în ultimă analiză — spune I. Athanasiu — „actul instinctiv este un reflex mai complicat“ 3. Extinzând noţiunea de reflex şi asupra activităţilor scoarţei cerebrale, Athanasiu face însă precizarea că inteligenţa specifică animalelor supe­ rioare şi omului, fiind o funcţie a etajului superior al sistemului nervos central, implică o complexitate anatomică şi fiziologică incomparabil mai mare decît cea a actului reflex simplu şi a celui instinctiv. Actul 1 A. F e s s a r d , L’E l e c t r o p h y s i o l o g i s t e , „Lettres françaises“, 1965, nr. 580, p. 10. 2 I. A t h a n a s i u , C o n s i d e r a ţ i u n i g e n e r a l e a s u p r a s i s t e m u l u i n e r v o s . A c t r e f l e x , a ct in stin ctiv, a c t in telectu a l,

3 Ibidem, p. 360.

246

„Convorbiri literare", 1902, nr. 4.

intelectual este elaborat de către scoarţa cerebrală prin strînsa colabo­ rare dintre simţuri, memorie şi inhibiţie, aceasta din urmă avînd în con­ cepţia lui Athanasiu, după cît se pare, un rol important în confruntarea şi selecţia datelor. „Aproape întreaga activitate a creierului la om, fiinţa cea mai inteligentă, constă într-o confruntare continuă a impresiunilor aduse prin simţuri, cu imaginele ce el are în păstrare“ 1 — spune Athanasiu, subliniind prin aceasta faptul că principiul asociaţiei stă la baza întregii vieţi psihice, inclusiv a proceselor psihice superioare ale omului. Trebuie să subliniem faptul că articolul lui I. Athanasiu în care sînt expuse aceste idei a apărut în „Convorbiri literare“, în anul 1902, cînd I. P. Pavlov se afla la începutul cercetărilor sale în domeniul acti­ vităţii nervoase superioare şi că pînă în acel moment nu comunicase nimic din rezultatele obţinute. Prima comunicare în acest dome­ niu : Psihologia şi Psihopatologia experimentala studiată pe a n im a le12, va fi făcută la Congresul internaţional de medicină de la Madrid, în aprilie 1903. Ion Athanasiu are meritul de a fi sintetizat rezultatele cele mai înain­ tate ale vremii lui, referitoare ia activitatea creierului, situîndu-se, în aceste probleme, pe linia materialistă reprezentată de I. M. Secenov3, care extinsese noţiunea de reflex la nivelul emisferelor cerebrale, considerînd ideile ca reflexe cu partea efectoare inhibată, cît şi de Ch. Richet (fostul său profesor de la Paris), care — după cum spunea Pavlov, in­ trodusese pentru prima oară „noţiunea de reflex psihic, în care reacţia faţa de un anumit excitant este determinată de combinaţia lui cu urmele excitanţilor premergători din emisferele cerebrale“ 4. I. Athanasiu militează pentru constituirea psihologiei ca ştiinţă obiec­ tivă şi subliniază în repetate rînduri necesitatea folosirii cunoştinţelor de fiziologie în studiul funcţiilor psihice. „Cunoştinţele de fiziologie — spune el — sînt trebuitoare şi pentru înţelesul funcţiilor superioare ale creierului, zise şi psihice cu care se ocupă psih ologia“ 5, Athanasiu critică tendinţele idealiste şi dualiste din psihologie, arătînd absurditatea încercărilor de a se crea o prăpastie între fizic şi psihic. „Aşa a procedat vechea filozofie care dispreţuind chiar funcţiile 1 Ibidem, p. 365. 2 Vezi I. P. P a v l o v , Experienţa a douăzeci de ani în studiul activităţii nervoase superioare a animalelor, Bucureşti, Edit. Academiei, 1953, p. 23—36. 3 Deşi nu avem dovezi în acest sens, este posibil totuşi ca I. Athanasiu să fi cunoscut lucrările lui I. M. Secenov, apărute în traducere franceză în 1884. 4 I. P. P a v l o v , Prelegeri despre activitatea em isferelor cerebrale, Edit. Acade­ miei, 1951, p. 14. 5 I. A t h a n a s i u , învăţământul fiziologiei, „Renaşterea rom ână“, 1920, nr. 3, p. 211.

247

corpului, credea că se poate ocupa cu cele ale spiritului. însă toate efor­ turile făcute de cei care-şi închipuiau că pot deodată să se ridice la vîrfu'l piramidei pe care o formează funcţiile corpului nostru, fără a ţine seama de cele de bază, au rămas cu totul sterile. înlănţuirea dintre actele zise psihice şi celelalte funcţii ale creierului este aşa de strânsă, încît orice încercare de a le separa face imposibil studiul lor“ b Pentru I. Athanasiu, viaţa psihică — în cepîn d de la actele reflexe elementare pînă la procesele superioare ale gîndirii umane, care operează cu abstracţiuni — este rezultatul activităţii nervoase. Inteligenţa, funcţia supremă a organismului („cea mai ridicată în grad dintre toate“), — rezultă din asocierea mai multor funcţii simple ale creierului şi anume : senzaţiile, imaginile reprezentative, memoria, cunoaşterea, ideaţiunea, discernământul, voinţa etc.“ b In articolul Ce trebuie să cerem de la şcoală Athanasiu încearcă să analizeze şi să definească pe rînd fiecare dintre aceste „funcţii simple“. Problema senzaţiilor a fost abordată însă de Athanasiu şi cu alte prile­ juri, în alte articole. Poziţia lui I. Athanasiu în ceea ce priveşte conţinutul obiectiv al senzaţiilor are o deosebită importanţă gnoseologică. El porneşte de la ideea materialistă şi dialectică a existenţei obiective a lumii materiale, care se află în continuă mişcare şi care este cunoscută de noi prin inter­ mediul organelor de simţ. „Senzaţiile sînt destinate să dea cunoştinţă de calităţile lumii exterioare, materiale, dinamice, ele sînt întotdeauna obiective“ b Organele de simţ au luat naştere în procesul de adaptare a organismului la mediu, specializîndu-se fiecare pentru o anumită formă de excitaţie, pentru recepţionarea unei „forme determinate de energia din mediul înconjurător (mecanică, luminoasă, sonoră, chi­ mică“ 4). Ion Athanasiu opune termenului, cu largă circulaţie în filo­ zofia vremii, de „energie specifică“, predeterminată, a fiecărui organ de simţ, pe acela de „excitant specific“, faţă de care un organ de simţ, „s-a obişnuit“, în filogeneză, să reacţioneze. „Aceste organe — arata Athanasiu — se dezvoltă paralel cu dezvoltarea organismului, cu com­ plexitatea constituţională a lui. Cu cît organismul devine mai com­ plex şi deci are nevoie să cunoască mediul în care trăieşte, cu atît organele de simţuri care-1 pun în legătură eu mediul se dezvoltă. Dezvoltarea iese dintr-o trebuinţă funcţională. Şi aceste organe nu ne pot da alte noţiuni de cît acele care au provocat dezvoltarea lor" 5.1234 1 lindern. 2 Idem, Ce trebuie să cerem de la şcoală, „Renaşterea română“, 1918, nr. 3—4, :p. 130.

3 Idem, Curs de fiziologie (litografiat), vol. II, Bucureşti, 1921, p. 199. 4 Idem, L’energie nerveuse, „Arhiva veterinară“, 1926, nr. 5—6, p. 133, 3 Idem, Curs de fiziologie, vol. II, Bucureşti, 1921, p. 201.

248

Existenţa obiectivă a lucrurilor şi fenomenelor din lumea înconjură­ toare, înaintea senzaţiilor noastre şi independent de ele (fapt constatat de altfel cu uşurinţă în procesul ontogenetic), demonstrează falsitatea teoriei apriorice a energiei specifice a simţurilor, formulată de Johannes Müller în 1840. „Am putea crede că senzaţiile sînt ale organelor cînd ele ar fi anterioare obiectivelor externe — scrie I. Athanasiu, — deci senzaţiile sînt expresia reală a lumii externe. Toate senzaţiile sînt obiective“ i. Imaginile reprezintă o treaptă superioară de oglindire a realităţii înconjurătoare. Athanasiu distinge două feluri de imagini : „imaginile reprezentative“ corespunzând la aceea ce numim noi astăzi percepţii — care sînt „imagini reale sau concrete, întrucît răspund direct cauzelor din lumea exterioară care le-au provocat“ — şi „imaginile simbolice ale cuvintelor vorbite sau scrise, care se asociază cu cele concrete cores­ punzătoare şi pe care le înlocuiesc în diferite acte intelectuale curente. Graţie cuvintelor, creierul poate să funcţioneze fără prezenţa imediată a obiectelor din lumea exterioară“ 2Subliniind importanţa limbajului în viaţa psihică umană şi rolul pe care-1 poate avea cuvîntul ca excitant ce poate înlocui excitanţii ne­ mijlociţi ai realităţii, rîndurile de mai sus ale lui I. Athanasiu, scrise în 1918, ne sugerează distincţia pe care o va face mai tîrziu Pavlov între activitatea celor două sisteme de semnalizare (directă şi prin inter­ mediul cuvîntului). Funcţia intelectuală cea mai importantă şi cea mai complexă, speci­ fică omului, este gîndirea abstractă sau „ideaţiunea“ cum o numeşte Athanasiu. Aceasta este „funcţia cea mai ridicată In grad decît cele precedente, prin care creierul asociază imaginile reprezentative actuale (= percepţiile) şi potenţele ( probabil reprezentările propriu-zise — M.B.) ale obiectelor şi fenomenelor în acţiuni noi, de forme foarte variate şi care constituiesc ideile" 3. Athanasiu consideră funcţiile intelectuale ale omului susceptibile de dezvoltare, în funcţie de condiţiile de mediu, de educaţie şi cultură, care stau la baza diversificării aptitudinilor. „La om inteligenţa fiind dezvoltată în cel mai înalt grad — scrie I. Athanasiu ■ — şi specializaţiunea în funcţiunile intelectuale merg mult mai departe, putîndu-se crea, printr-o cultură, aptitudinile cele mai diverse“ 4. 1 Ibidem, 2 Idem, Ce trebuie să cerem de la şcoală, „Renaşterea română“, 1918, nr. 3—4, p. 130. 3 Ibidem, 4 Idem, Speclalizaţiunea funcţională la animalele domestice, „Agrarul“, 1 august 1901, p. 75.

249

Un roi important în activităţile intelectuale îl joacă m em oria, care este definită ca o „modificaţiune ce persistă un anume timp în neuron“ 1. Concepţia lui Athanasiu despre afectivitate ca o funcţie legată de activităţile intelectului, ni se pare de asemenea demnă de notat : „Nu trebuie să credem — scrie el — că cele două cîmpurţ, intelectual şi afectiv, sînt cu totul independente unul de altul în creierul nostru ; ele se suprapun, dimpotrivă, pe o oarecare întindere, întrucît aceleaşi senzaţii şi aceleaşi imagini reprezentative servesc la amândouă“ 123*. Ideile psihologice (ca şi cele pedagogice) ale lui I. Athanasiu, expuse în numeroasele sale articole publicate de obicei în reviste de largă circulaţie, au contribuit la crearea unei atmosfere favorabile consti­ tuirii unei psihologii ştiinţifice, care foloseşte metode de cercetare obiectivă experimentală 8. 3.6.2. G heorghe Marinescu (1863—1938), după ce studiază medicina la Bucureşti şi lucrează un timp (1888—1889) în laboratorul de ana­ tomie patologică şi bacteriologică al lui Victor Babeş, pleacă (în iunie 1889, cam în aceeaşi vreme în care pleca şi C. Rădulescu-Motru) pentru studii la Paris. Aci el va lucra în clinica lui J. Charcot de la Salpêtrière, între timp va face cîteva călătorii de studii în Germania şi Belgia (1890—1891) şi în Anglia, Belgia (din nou), Olanda şi Italia (1896). După susţinerea cu succes a tezei de doctorat la Facultatea de medicină din Paris (1897), Gh. Marinescu se întoarce în ţară şi îşi începe acti­ vitatea ca şef al serviciului de boli nervoase la Spitalul Pantelimon şi apoi ca profesor la clinica bolilor nervoase şi electr oterapie la Facul­ tatea de medicină din Bucureşti. Gh. Marinescu întreprinde numeroase cercetări de neuropato'logie, care-1 vor face în curînd cunoscut în cercu­ rile ştiinţifice ca unul dintre cei mai buni specialişti ai domeniului. Datorită acestui fapt el este solicitat să redacteze capitolul asupra leziu­ nilor nervoase ale creierului din Traité international d e p s y ch o lo g ie pathologique, publicat sub direcţia lui André Marie (Paris, 1910). Gh. Marinescu participa la numeroase congrese internaţionale prezen­ ţi nd rapoarte şi comunicări foarte bine apreciate. In 1899 este ales membru corespondent şi în 1906 membru titular al Academiei Române. Cu acest ultim prilej rosteşte discursul de recepţie P rogresele şi tendin­ 1 Idem, Consider aţintii generale asupra sistemului nervos. Act reflex, act instinctiv, act intelectual, „Convorbiri literare“, 1902, nr. 4, p. 354. Concepţia lui Athanasiu despre memorie pare să-şi fi găsit confirmarea în rezultatele cercetărilor biochimice recente, care vorbesc de rolul acizilor nucleici în memoria de lungă durată. 2 Idem, Educaţia naţională. Propuneri pentru viitor, „Renaşterea română“, 1918, nr. 2, p. 76.

3 O expunere mai amplă a concepţiei filozofice a lui I. Athanasiu poate fi găsită în studiul C r i z a n t e m e i T o t o e s c u [ J o j a ] Ideile materialiste ale fiziologului Ion Athanasiu, în Din istoria filozofiei în România, vol. II, Edit. Academiei, 1957, p. 339—366. 250

ţele medicinii m oderne. Ulterior el va fi ales membru corespondent sau membru de onoare al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice : Aca­ demia de medicină din Paris (1912), Academia de ştiinţe din Halle (1932), Academia de medicină din Buenos Aires (1936), Academia de medicină din Madrid, Academia din Maryland (Baltimore, S.U.A.), So­ cietăţile de neurologie şi medicină internă din Paris, Fraga, Viena, Berlin, New York, Varşovia, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Londra, Philadelphia ş.a. Publică numeroase studii şi cercetări în „Analele Aca­ demiei Române“, „Analele de psihologie“, „Renaşterea română“, „Viaţa românească“, dar şi în periodice de peste hotare : „Bulletin de l’Aca­ démie de Médecine“ (Paris), „La presse médicale“ (Paris), „La semaine médicale“ (Paris), „Revue de neurologie“ (Paris), „Zeitschrift für die gesamte Neurologie und Psychiatrie“ (Berlin) ş.a. Cînd publica, în 1909, cartea — rămasă clasică — La cellule ner­ veu se, Santiago Ramon y Cajal scria, despre Gh. Marinescu în Prefaţa ei, că e pentru el o misiune plăcută de a prefaţa „excelenta sa carte“, dar că de fapt „autorul ei nu are nici o nevoie de a fi prezentat publi­ cului medical. Activitatea sa neobosită, cercetările sale fericite în do­ meniul dificil al histologiei sistemului nervos i-au adus o reputaţie şi o autoritate mai mult deck suficiente pentru a impune atenţiei şi elogiilor lumii ştiinţifice o carte ieşită din mîinile sale. Opera sa actuală este încoronarea sintetică a unei lungi serii de lucrări privind structura normală şi leziunile patologice ale celulei nervoase... Autorul este, în acelaşi timp, un observator pătrunzător şi un par­ tizan convins şi tenace al metodei experimentale“ 1. Preocupările psihologice apar ca implicaţii răzleţe, la început, în cer­ cetările neurologice ale lui Gh. Marinescu, dar treptat pe măsura apro­ fundării studiilor — ele sînt din ce în ce mai pregnante, structurîndu-se pînă în cele din urmă într-o concepţie psihologică personală. în 1898, în Lecţiunea d e d esch id ere a cursului de Clinica maladiilor sistemului nervos, Gh. Marinescu vorbeşte despre psihogeneza unor pa­ ralizii, provocate prin intermediul imaginaţiei, în cazul nevrozei cunos­ cute sub numele de isterie. „Imaginaţia, idei a — scrie Gh. Marinescu — poate să producă o paralizie, nu putem spune bine mecanismul, dar faptul există“ 12. Incepînd din anul 1900, Gh. Marinescu începe să publice o serie de lucrări privind neuropatologia unor fenomene psihice (psihologia şi psihopatologia limbajului, în special). Acum apar studiile : Despre tul­ 1 Dr. G. Marinescu, La cellule nerveuse. Préface de Pr. Ramon y Cajal, Paris, Doin („Encyclopédie scientifique“), t. I, XIV-f 520 p. ; t. II, VIÏI + 628 p. 2 Idem, Lecţiune de deschidere a cursului de Clinica maladiilor sistemului nervos (Despre localizările cerebrale cu aplicaţiuni la studiul hemiplegiei), Bucureşti, 1898, p. 8.

251

burările limbajului şi în special despre scrierea speculară (în care arată, între altele, că „cercetările neurologiştilor în ultimile decenii au dat un avînt considerabil psihologiei, impunîndu-i caracterul de ştiinţă ex­ perimentală şi sustrăgînd-o în acest mod consideraţiilor metafizice“ J) şi Despre limbaj şi a fa z ii12. Tot în această perioadă, Gh. Marinescu cer­ cetează : amuzia sau „afazia muzicală", tulburările scrisului, sensibili­ tatea vibratorie, hipnotismul şi sugestia, nevroza traumatică şi acciden­ tele de muncă etc. 3. în anul 1906, Gh. Marinescu publică în „Viaţa ştiinţifică" un articol care prezintă un deosebit interes pentru noi prin faptul ca aci apare pentru prima cară, într-o formulare mai explicită, concepţia psihologică a acestuia : Reeducaţiunea şi tratamentul psihic în terapeutica 4. Gh. Marinescu arată că întreaga viaţă psihică, începînd de la primele acte elementare ale nou-născutului, de la senzaţii şi mişcări pînă la actele superioare de gîndire şi limbaj, are un caracter reflex. Nume­ roase activităţi psihice, la început desfăşurate sub controlul conştiinţei, prin deasa lor repetare, de obicei intenţionată, prin educaţie, se auto­ matizează şi „se operează în inconştientul nostru". Dereglarea unora dintre aceste automatisme, în majoritatea cazurilor absolut necesare, poate duce la manifestări patologice, nevrotice (ca afazia, ataxia, bîlbîiala, diferitele ticuri etc.), care pot fi însă vindecate prin reeducaţie psihică, sau mai bine zis, prin psihoterapie". Acest „tratament psihic" este posibil, în baza principiului integrării corticale a funcţiilor organis­ mului, întrucît creierul nostru guvernează toate funcţiunile nervoase, oricare ar fi natura lor" 5. 1 Vezi volumul Lui Titu Maiorescu, omagiu, 1900, p. 483—493. G h . M a r i n e s e u, Despre limbaj şi afazii, „Analele Acad. Rom.“, sect. II, t. 27, Mem. secţ. St. nr. 17, 1905. Extras, 24 p. 3 Idem, Amuzia, în Omagiu lui C. Dimitrescu-Iaşi, 1904 ; Idem, Des amusies, „Se­ maine médicale“, Paris, 1905, extras, 23 p. ; Idem, Scrierea, tulburările ei şi grafologia, „Analele Acad. Rom.“, Bucureşti, 1905, extras, 24 p. ; Idem, Recherches sur la sensibilité vibratoire, „La presse médicale“, Paris, 1904, rar. 65 ; Idem, Hipnotismul şi sugestia■ înaintea justiţiei şi societăţii, „Spitalul“, 1906 ; Ident, Nevroza traumatică şi accidentele muncii, „Analele Acad. Rom.“, memoriul nr. 8, 1907 etc. 4 Idem, Reeducaţiunea şi tratamentul psihic în terapeutică, „Viaţa ştiinţiikă“, 1906, nr. 3, p. 59—61. 5 Ibidem, p. 61. In această lucrare, Gh. Marinescu tributar concepţiei lui Charcot şi celei a lui Bernheim, consideră aceste boli, care sînt vindecabile prin psihoterapie, ca „boale sine materia“, părere asupra căreia va reveni mai tîrziu arătînd că tulburările funcţionale nu sînt fenomene sine materia şi că „nu există turburări funcţionale fără modificări dinamice de structură şi fără intervenţie humorală“ (Vezi Gh. M a r i n e s c u , La physiologie de l’hystérie, 1936, p. 43). Intr-o altă lucrare (G h. M a r i n e s c u , Lourdes şi Maglavit, 1934, p. 49) se face precizarea că nu orice bolnavi şi nu orice boli pot fi vindecate prin psihoterapie. Bolile organice, de pildă, nu pot fi vindecate prin această metodă. 2

252

în 1911, Gh. Marinescu publică Studii asupra audiţiunii c o l o r a t e 1, lucrare importanta pentru datele personale pe care le aduce, dar mai ales pentru faptul ca valorifică un bogat material recoltat de Eduard Gruber, rămas inedit în urma morţii pretimpurii a acestuia. In anii 1914—1917, Gh. Marinescu publică mai multe lucrări impor­ tante pentru cunoaşterea concepţiei sale psihologice. E vorba în special de lucrările : Materie, viaţă şi celulă (Iaşi, 1914, 46 p.) ; Autoscopie, automatism şi somnambulism (Bucureşti, 1915, 45 p.) ; Despre m eto­ d ele psihologiei (1916) şi La v ie scientifique à Petrograd, I Le m ouvem ent p sych o lo giq u e (1917). în toate aceste lucrări, Gh. Marinescu militează pentru o psihologie cu adevărat ştiinţifică. El pledează pentru unitatea desăvîrşita a neu­ rologiei şi psihologiei, convins fiind că neurologul şi psihologul nu pot dock să cîştige din aceasta : „neurologistul încalcă domeniul psihologiei, dar şi psihologia cîştigă din această încălcare“ 12. Gh. Marinescu are meritul de a fi luptat pentru o psihologie ştiin­ ţifica, materialistă, de a fi legat întotdeauna cercetările sale asupra pro­ ceselor psihice anormale de fiziopatologia sistemului nervos şi de a fi ţinut seama în stadiile neurologice şi psihiatrice de aspectele psihicului normal. Pentru Marinescu, conştiinţa este „o stare particulară a sistemului ner­ vos“, care „constituie baza sa, condiţiunea fundamentală de producere“. Conştiinţa a apărut pe o treaptă superioară a dezvoltării sistemului ner­ vos, atunci cînd acesta a atins o treaptă de „organizare complexă din punct de vedere structural“. Pentru Marinescu, conştiinţa este „cea mai de seamă manifestare sufletească“, „ultimul termen al evoluţiei psihice“ 3. El a sesizat şi a subliniat importanţa funcţiei integratoare a conştiin­ ţei, combătînd asociaţionismul mecanicist ori de cîte ori s-a ocupat de raporturile dintre procesele psihice şi conştiinţă. O imagine mai clară şi mai amplă asupra concepţiei psihologice a lui Gh. Marinescu din această perioadă, ne dau însă ultimele două lucrări : Despre m eto d ele psihologiei şi La v ie scientifique à Petrograd, I Le m ou­ v em en t psych ologiq u e. Despre m etodele psihologiei comunicare făcută în 1916, la Societatea română de filozofie şi publicată apoi în revista acesteia „Studii filozo1 G h. M a r i n e s c u , Studii asupra audiţiunii colorate, Bucureşti, Socec. Sfetea şi librăria Naţională, 1911, 83 p. + 2 pl. Extras din „Analele Academiei Române, Seria a 11-a, tom XXXIII, Memoriu Secţia ştiinţifică, nr. 11 (Comunicare 1acută în şedinţa din 13 noiembrie 1909). Tema îl va preocupa în continuare pe Gh. Mari­ nescu : Vezi G. Marinescu A propos de l’audition colorée, în „La Presse médicale“, nr. 40, 1931 şi G. Marinescu, V. Sava, Audition co lo rée 1929, 4 p. (Extras a! unei note prezentate în şedinţa din 21 iunie 1929, fără a se indica locul unde a fost prezen­ tată ; se poate presupune că la Academia de medicină din Paris). 2 G. M a r i n e s c u , Autoscopie, automatism şi somnambulism, Buc.. 1915, p. 30. 3 Ibidem, p. 31.

fice“ — este o cercetare pertinentă a bazelor metodologice ale psiholo­ giei ştiinţifice. Analizfnd carenţele metodei introspecţiei — căreia îi acordă totuşi o anumită valoare — Gh. Marinescu pledează pentru intro­ ducerea unor metode noi, experimentale, singurele în măsură să contri­ buie la constituirea unei psihologii ştiinţifice, obiective. „De aceea — spune el — s-a simţit necesitatea de a se introduce metode noi în studiul fenomenelor psihice, şi aceste metode au schimbat nu numai ipo­ tezele propuse pentru interpretarea psihismului, dar chiar şi obiectul psi­ hologiei“... „...Auto-observaţia nu permite analiza precisă a fenomenelor conştiinţei, de aceea vedem că mai mulţi psihologi se adresează experien­ ţei, care se prezintă sub trei forme principale : 1. studiul direct al feno­ menelor fiziologice, prin urmare indirect al stărilor de conştiinţă con­ comitente ; 2. studiul direct al fenomenelor psihice ; 3. studiul tulbură­ rilor patologice, ca un proces de descompunere şi de analiză. De unde termenii de psihologie fiziologică, psiho-fizică şi psihologie patologică“ h Gh. Marinescu subliniază aici, pentru prima dată importanţa pe care au avut-o cercetările lui I. P. Pavlov pentru psihologie : „Psihologia com­ parată, graţie cercetărilor lui Pavlov şi elevilor lui, ne-a permis să stu­ diam, în mod obiectiv şi în condiţiuni normale, funcţiuni nervoase ale scoarţei cerebrale... într-un timp de cîteva decenii, psihologia obiectivă, graţie metodelor noi de investigaţiune, a făcut mai multe şi mai sigure progrese, de cît a realizat în decurs de veacuri psihologia clasică subiec­ tivi, cu ajutorul introspecţiunii, metodă care de asemenea are oarecare valoare, dar e limitată şi supusă la multe erori“ 12. Aceste idei vor fi reluate de Gh. Marinescu, un an mai tîrziu, în 1917, într-un articol scris în urma unei vizite la Petrograd 3, vizită care-i pri­ lejuieşte cunoaşterea nemijlocită a laboratoarelor şi clinicilor lui Behte­ rev, Pavlov, Vvadenski, Do ai el :ş.a. Prima parte a articolului La v ie scientifique à P etrograd (intitulată Le m o u v em en t p sych o lo giq u e) se ocupă de „mişcarea psihologici din Ru­ sia, mişcare foarte puternică şi foarte originală în acelaşi timp — scrie 1 Gh. M a r i n e s c u ,

p. 57—58.

Despre m etodele psihologiei,

„Studii filozofice", 1916,

2 Ibidem, p. 61. 3 Gh. Marinescu pentru a se duce la Paris să reprezinte România la prima confe­ rinţă a aliaţilor pentru reeducarea profesională a mutilaţilor de război, este nevoit să meargă pe un drum ocolit prin nord, pe la Petrograd, Bergen, Newcastle etc. în cursul acestei călătorii el vizitează Petrogradul, 1917, în plin război şi cunoaşte personal numeroşi savanţi ruşi, pe care îi cunoştea doar din lucrările lor ştiinţifice. Cu acest prilej Gh. Marinescu i se propune să lucreze în laboratoarele lor şi să ţină cursuri la Universitatea din Petrograd. Vezi Gh. M a r i n e s c u , La v ie scientifique à Petrograd. I, Le m ouvem ent psychologique „L’Indépendance roumaine“, Anneé 4C, nr. 12717, Vendredi 30 juin (13 juillet, 1917, p. 1— 2 şi nr. 12718, Samedi 1 (14) juillet, 1917, p. 1. 254

Gh. Marinescu. Ea e reprezentată prin doi savanţi eminenţi : Behterev şi Pavlov şi prin numeroşii lor elevi“. Gh. Marinescu reia aici discuţia problemei metodelor, aducfnd argu­ mente noi, din activitatea lui Behterev şi Pavlov, în sprijinul ideilor sale. El arată că introspecţia sau „auto-observarea fenomenelor psihice“ este o „metodă descriptivă care desigur a permis psihologiei să realizeze unele progrese“, dar aceasta este „de o valoare relativă“ aşa încît ea se dove­ deşte „insuficientă“ pentru cunoaşterea ştiinţifică a vieţii psihice. „Nu trebuie să ignorăm — scrie Gh. Marinescu că o bună parte a sferei psihice nu-i analizabilă prin metoda subiectivă. Cu ajutorul acestei metode noi realizăm numai .produsele terminale ale gîndirii, dar munca pregătitoare rămîne în sfera inconştientului. (...) Psihologia care nu utilizează, ca ma­ terial principal al cercetărilor sale, decît propriul său psihism şi care se bazează numai ;pe auto-observaţie (...) va fi totdeauna plină de incerti­ tudine, întrueît va ignora fenomenele obiective“. Gh. Marinescu se de­ clară de acord cu Behterev şi cu toţi cei care ca şi el observă că „feno­ menele inconştiente scapă controlului auto-observaţiei“. Pentru a ieşi din acest impas unii dintre psihologii vremii (ca Ziehen şi Tames, de exemplu) au redus psihologia la studiul stărilor de conştiinţă. Gh. Marinescu con­ sideră — alături de alţi psihologi, între care si Behterev — că nu este cazul „să stabilim o barieră de netrecut între fenomenele de conştiinţă şi fenomenele zise inconştiente. Multe fenomene care încep prin a fi con­ ştiente trec în cîmpul inconştientului nostru şi pot sa devină automa­ tice“. Citîndu-1 pe Poincaré şi studiul doctorului Toulouse asupra acestuia, studiu în care este scos în evidenţă rolul inconştientului în activitatea creatoare, Gh. Marinescu arată că inconştientul joacă un rol „adesea considerabil în creaţia operelor de artă şi în descoperirile ştiinţifice“ 1, Gh. Marinescu pledează în favoarea unei „psihologii obiective“. Por­ nind de la datele lui Behterev şi de la unele experienţe personale, el arată că „cea mai mare parte a proceselor psihice (inclusiv cele de gîndire) sînt însoţite de mişcări reflexe inconştiente“ care pot fi evidenţiate cu aju­ torul unor „aparate înregistratoare foarte fine“ (Cu ajutorul acestora 1 Ideea va fi reluată şi dezvoltată, aproape 20 de ani mai tîrziu, în lucrarea Lourdes şi Maglavit (1936), într-un capitol consacrat „inconştientul dinamic“, „Fără ajutorul imens pe care ni-1 dă activitatea inconştientului, noi n-am fi capabili de nici un progres“. Automatismele (activităţile conştiente, care prin repetare au devenit auto­ mate, care constituie ceea ce Gh, Marinescu denumeşte „inconştient automatic“) parti­ cipă şi ele ca părţi componente în activităţile creatoare, dar funcţia creatoare este specifică „inconştientului dinamic*, care în concepţia lui Gh. Marinescu are, între altele, rolul de a elabora, „prin îmbinarea fortuită, sau conform unor legi pe care încă nu le cunoaştem, concepţiuni noi, care în urmă sînt supuse criticii conştiinţei“ (p, 55 şi 57). 255

„se demonstrează totdeauna reacţia externă a gîndirii. Cu pletismografui şi alte aparate ne dăm seama într-un mod foarte clar de influenţa gîndirii asupra fenomenelor circulatorii“). în continuarea articolului, Gh. Marinescu face o expunere amplă a „experienţelor lui Pavlov asupra reflexelor condiţionate l, care au des­ chis (...) o nouă epocă în psihologia experimentală“ 1234, iar în încheiere el subliniază importanţa deosebită „a noilor noţiuni introduse de Pavlov şi Behterev în analiza fenomenelor sufleteşti ale omului şi animalelor. Este adevărat — spune Gh. Marinescu, în continuare — că studiile expe­ rimentale făcute în America pe animale şi psihofizica lui Fechner consti­ tuie deopotrivă studii de psihologie obiectiva. Dar psihologia obiectivă, aşa cum o înţelege Behterev, ca şi experienţele celebre ale lui Pavlov asu­ pra reflexelor condiţionate, demonstrează în modul cel mai evident că psihologia nu poate să-şi circumscrie acţiunea la aplicarea unei singure metode, introspecţia, ci că ea trebuie să facă apel la toate noile metode care-i sînt oferite de către ştiinţele experimentale şi de către energetică. Poate va veni o zi în care se va putea stabili, graţie acestei noi ştiinţe, prin formule, energetica mentală a fiecărui individ“... In perioada dintre cele două războaie mondiale, Gh. Marinescu va publica numeroase lucrări cu caracter psihologic. In 1923 el va consacra un amplu studiu critic psihanalizei freu'diste 3 şi va întreprinde apoi nu­ meroase cercetări în domeniul hipnotismului, spiritismului (pe care-1 cri­ tica), bătrîneţii, localizărilor cerebrale, amneziilor, isteriei, audiţiei colo­ rate, reflexelor condiţionate etc. *. 1 Nu ne oprim asupra acestor experience întrucât ele sint astăzi ioane cunoscute. 2 Gh. Marinescu însuşi, adept convins al pavlovismuiui, va întreprinde împreună cu unii dintre elevii săi, cercetări experimentale in domeniul reflexelor condiţionate (G h. M a r i n e s c u , A. K r e i n d l c r , Sprache, Aphasie und bedingte Reflexe, „’Zeitschrift für die gesamte Neurologie und Psychiatrie“, Berlin, 1933, p. 127—164 ; Idem, Des réflexes conditionnels, Etudes de physiologie normale et pathologique, Paris, 1935, 171 p., ş.a.), In prefaţa lucrării Des réflexes conditionnels, G. Dumas scrie că „toată lumea, atît psihologii, cit şi fiziologii, neurologii şi psihiatrii le vor mulţumi (autorilor) pentru contribuţia originală pc care o aduc ştiinţei inaugurate prin lucrarea nemuritoare a lui Pavlov asupra glandelor digestive“ (subi. ns. — M.B.). 3 Gh. M. a r i n e sco, Introduction à la psy ch a n a ly se: 1 Exposé des théories de Freud ; II Critique des théories de Freud, „Revue générale des sciences pures et appli­ quées“, Paris, nr. 15—16. p. 456—470 şi nr. 17—18, p. 510—521. 4 G h. M a r i n e s e u, Hipnotismul din punct de vedere terapeutic şi medico­ legal (Bucureşti, 1923, 49 p.) ; Idem, Problema bătrîneţii şi a morţii naturale (Bucu­ reşti, 1924, 62 p.) ; Idem, Spiritism şi metapsihism (Bucureşti, 1926) ; Idem, Bătrîneţe şi reîntinerire (Bucureşti, 1925, 50 p.) ; Idem (şi col ah.). Recherches anatomocliniques sur la localisation de la fonction du sommeil („Revue neurologique", Paris, 1929) ; Idem, A propos de l’audition colorée (Paris, 1931, 15 p.) ; Idem, Un caz remarcabil de amnezie retrogradă infăţişîndu-se sub aspectul unei dezdoiri a personalităţii (Bucureşti. 1933, 27 p.) ; Idem (colab. L. C o p e l m a n ) , Contribution expérimentale aux phéno­ mènes de Vorientation dam l'espace („Analele de psihologie“, Bucureşti, 1935, 8 p.) ;

256

întemeietorul şcolii româneşti de neurologie, savant de renume mon­ dial 1, Gh. Marinescu a fost printre cei dinţii oameni de ştiinţă care şi-au dat seama de perspectivele pe care le deschid psihologiei cercetările lui L P. Pavlov din domeniul activităţii nervoase superioare. Opera lui Gh. Marinescu, din această perioadă (ca de altfel şi cea a altor oameni de ştiinţă şi gînditori materialişti ai vremii) deşi păstrează încă unele elemente mecaniciste şi reducţioniste*123, pe care nu le vom mai întîlni în lucrările mai tîrzii — constituie o contribuţie dintre cele mai importante la procesul de emancipare a psihologiei de metafizica spiritualistă şi la constituirea ei ea ştiinţă experimentală în România s. 3.6.3. Constantin Parhon (1874—1970) îşi începe activitatea ştiin­ ţifică, în domeniul neurologiei4, sub îndrumarea lui Gh. Marinescu în clinica pe care o conducea acesta la Spitalul Pantelimon. Ocupîndu-se de problemele neuropatoiogieî, C. I. Parhon ajunge la studiul acţiunii exercitate de secreţiile glandelor endocrine. Primul său articol (scris în colaborare cu M. Goldstein) consacrat unei probleme de Idem (colab. I. I o n e s c u - S i s e ş t i ) , Le réflexe psycho-galvanique chez les parkin­ soniens post encépbaluiques („Revue neurologique“, Paris, 1937) şi altele, dintre care uneleau fost deja amintite. Unele dintre lucrările lui Gh. Marinescu — deşi de un deosebit interes psihologic — nu sînt analizate mai pe larg în studiul de faţă, deoarece acestea au apărut la date care nu se încadrează în perioada de care ne ocupăm. în notele infrapaginaie s-au făcut încă unele referiri şi la acestea. 1 Multe dintre lucrările lui Gh. Marinescu îşi păstrează încă actualitatea 'şi astăzi. Fie sînt şi astăzi citate în literatura de specialitate (Vezi J. D. Âjuriaguerra, H. Hécaen, Le cortex cérébral. Etude neuro-psycho-pathologique, 2-e ed.. Paris, Nassoit, 1964, p. 191 şi 231) La cellule nerveuse este considerată pînă azi ca una dintre operele fundamentale din literatura de specialitate. „Nici un cercetător din domeniul actual al neuroanatomiei nu poate să-şi îngăduie să ignore această strălucitoare şi meticuloasă operă (La cellule nerveuse) realizată în Europa cu mai bine de jumătate de secol în urmi — scria profesorul canadian de anatomie microscopică Murray L. Barr. în revista „Science“, 1951. 2 Vezi, de pildă din lucrarea Despre m etodele psihologiei, p. 59—60 în care psiholo­ gicul este redus la biologic şi fizico-chimic, ignorîndu-se în acelaşi timp, specificul psiho­ logiei umane faţă de cea animală, rolul activ al conştiinţei în viaţa umană etc. Toi in această lucrare (p. 54), Gh. Marinescu afirmă, referindu-se la Comte, că „psiho­ logia nu e altceva decît fiziologia centrilor nervoşi, sau, mai bine zis, un capitol de biologie generală“, 3 Vezi despre Gh. Marinescu : C. I. Gulian, Concepţia filozofică materialistă a d o c to ­ rului Gheorghe Marinescu, în Din istoria filozofiei, în România, vol. I, Edit. Acad.. 1955, p. 169—204 ; Idem, Asupra concepţiei filozofice materialiste a profesorului Gh, Marinescu, introducere la voi. Pagini alese din opera lui Gh. Marinescu. Edit. Academiei, 1955, p. 3—27 ; T. Herseni, I. Mânzat, La centenarul naşterii lui Gh, Mari­ nescu, Opera psihologica a urmi mare psiholog, „Rev. psihol.“, 1963, nr. 3 ; L. Floda, M. Gh. Marinescu, A. Radovîci, Gh, Marinescu, Istoria unei vieţi închinate muncit, ştiinţei, progresului, Edit, tineretului, 1958 ; Gh. Marinescu, Corespondenţă, Edit ştiinţifică, 1968. 4 Bibliografia lucrărilor de neurologie ale Acad. C. I. Parhon, care cuprinde peste 200 titluri, poate fi găsită în C. I. Parhon, Opere alese, vol. I, Edit. Academiei, 1954. 257

endocrinologie, apare în anul 1900 b Cu nouă ani mai tîrziu C. I. Parhon şi M. Goldstein vor publica cel dinţii tratat de endocrinologie din lume în 1908, -C. I. Parhon publică în „Revista ştiinţelor medicale“, un stu­ diu în legătură cu rolul tulburărilor endocrine în patologia nervoasă şi m entală3, iar în 1910 tipăreşte un memoriu asupra rolului glandelor endocrine în bolile mentale b în 1912, C. I. Parhon va face o comunicare, la congresul belgian de neurologie, în legătura cu influenţa secreţiilor glandelor interne asupra excitabilităţii centrilor nervoşi5, iar în 1913 va prezenta la al treilea congres internaţional de neurologie şi psihiatrie de la Gând, un raport intitulat Les glandes à sécrétion interne dans leurs rapports a v e c la p sych o lo gie et la pa thologie m entale h Numeroase din ideile cuprinse în aceste studii vor fi reluate într-o lu­ crare a sa de mai tîrziu, Rolul horm on elor în viaţa psihică, publicată în „Analele de psihologie“, .din 1943. Psihologia este, după cum arată C. I. Parhon, „un mare capitol ai bio­ logiei“. „Studiul determinismului manifestărilor psihice, cu alte cuymte adevărata lor cercetare ştiinţifica nu se poate face în mod independent de acela al altor fenomene biologice“. Baza biologica, anatomo-fiziologică. a fenomenelor psihice este creierul şi „nu încape îndoială că hormonale intervin în mod hotărîtor în psihologie, influenţând însăşi baza acesteia, dezvoltarea creierului“ 1. C. I. Parhon arată ca secreţiile endocrine joaca un rol important în viaţa psihică, ele putând influenţa atît intensitatea cît şi viteza proceselor. „Secreţia tiroidiană în exces (în. hipertiroidie) intensifică emotivitatea, pe cîtă vreme insuficienţa ei (în hipotiroidie) creează stări de apatie, de iner-1234567 1 C. I. P a r h o n , M. G o l d s t e i n , Asupra unor funcţiuni puţin cunoscute ale ovarelor, „România medicală“, octombrie, 19CC. Acest tratat apare într-o nouă ediţie în 3 voi., m 1957 (eu colaborarea lui Şt. Miku), 2 C. I. P a r h o n , M. G o l d s t e i n , Les secretions internes, Paris, Maloine, 1909. Acest tratat apare într-o nouă ediţie în 3 voi., în 1937 (cu colaborarea lui Şt. Miku). 3 C. I. P a r h o n, Priviri generale asupra rolului tulburărilor secreţiunilor interne în patologia nervoasă şi mentală. „Rev. şt. medicale“. 1908 (extras, 23 p.). 4 Idem, Cercetări asupra glandelor cu secreţîune internă în raportul lor cu patologia mentală, Memoriu, Bucureşti, 1910, 452 p. 5 Idem, L’influence des glandes endocrines sur Vexcitabilité des centres nerveux. Comunicare la : Congrès belge de neurologie, septembrie, 1912. 6 Idem, Les glandes à sécrétion interne dans leurs rapports a v ec la p sychologie et la pathologie mentale, Rapport, Bruxelles, 1913, 30 p. (IH-e Congrès international de Neurologie et de Psychiatrie, Gand, 20—26 août, 1913). In acelaşi an, C. 1. Parhon publică şi studiul Obiectul neuro patologiei ţi psihiatriei. Metodele lor de cercetare, „Rev. şt. medicale“, Bucureşti, 1913 (extras, 21 .p.). 7 Idem. Rolul horm onelor în viaţa psihică, „Analele de psihologie“, an. X. 1943, p. 57 şi 71.

258

ţie şi indiferenţă afectivă. Hipotiroiditele sînt însoţite de asemenea şi de stări de slăbire a memoriei precum şi de o încetinire a ritmului asociaţiilor în gîndire. Secreţia de adrenalină a glandelor suprarenale joacă un rol important în menţinerea stării de efort voluntar. Viteza de desfăşu­ rare a proceselor psihice este influenţată în special de secreţiile glandei tiroide“ 1. Contribuţia adusă la constituirea unei psihologii ştiinţifice în Româ­ nia de către Ion Athanasiu, pionier pe plan mondial al electrofiziologiei sistemului nervos, Gheorghe Marinescu, autor a nenumărate studii ori­ ginale de neurologie şi al unei lucrări monografice devenită clasică, asu­ pra Celulei nervoase (1909) şi Constantin Parhon, unul dintre creatorii endocrinologiei (alături de Glay, Maranon şi Pende), autor al primului tratat de endocrinologie din lume (1902) 2 capătă o pondere deosebită tocmai datorită prestigiului de care se bucurau aceşti trei savanţi atît în ţară cît şi în străinătate. 3.7. DIMITRIE DRĂGHICESCU ŞI DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI SOCIALE. LUCRĂRILE SALE DIN ACEASTĂ PERIOADĂ ŞI PRIMUL CURS. (BUCUREŞTI, 1905)

La sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, con­ ceptul de psihologie ştiinţifică este, în mod curent, identificat cu cel de psihologie experimentală. Procesul de constituire a psihologiei ca ştiinţa se reducea, pentru mulţi gînditori ai vremii, la emanciparea acesteia de metafizica spiritualistă şi la transferul, de cele mai multe ori mecanic, al metodelor obiective din ştiinţele naturii. Desigur acestea reprezentau realizări importante pe calea scientifizării psihologiei. Nesocotirea unor factori, esenţiali pentru geneza psihicului uman, cum sînt factorii sociali, crea însă unele dificultăţi metodologice şi determina limitări de conţinut, împiedicând realizarea unei psihologii cu adevărat ştiinţifice. Mulţi dintre gânditorii români însă (A. D. Xenopol, Gh. Panii, C. Dimitrescu-Iaşi, C. Dobrogeanu-Gherea, Raicu Ionescu-Rion, G. Ibrăileanu ş.a.) se referă, implicit sau explicit, în numeroase pagini, la determinarea sociala a vieţii psihice, iar C. Rădulescu-Motru proclamă, programatic, în 1898 3 necesitatea considerării factorilor sociali, alături de cei bio­ logici, ca o condiţie sine qua non a constituirii psihologiei ca ştiinţă. 1 JIndem, p. 71. - C . I. P a r h o n , M, G o l d s t e i n , Les sécrétions internes, Paris, Maloine, 1909. 5 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Problemele psihologiei, Bucureşti, 1898.

259

Elementele de psihologie socială se găsesc în operele a numeroşi gînditori români, din această perioadă, dar preocupări sistematice în acest sens apar pentru prima oară în opera lui Dimitrie Drăghicescu (1875—1945), ,„unul dintre numeroşii intelectuali prin care gîndirea românească şi-a manifestat ou tărie prezenţa în ansamblul filozofiei şi sociologiei europene. Personalitate puternică, intelectual cu o solidă pre­ gătire, ce ajunge pînă la erudiţie, gânditor profund şi original, D. Drăghicescu înscrie o contribuţie interesantă, remarcabilă şi — sub multe aspecte — valoroasă — în istoria gîndirii sociale şi filozofice din ţara noastră“ h După absolvirea liceului la Craiova, D. Drăghicescu urmează cursurile facultăţii de filozofie şi litere din Bucureşti. Trece examenul de licenţă în ianuarie 1901 şi apoi pleacă la studii în străinătate. Audiază cursurile de la Sorbona (1901 —1903), pe cele pentru agregaţi de la Facultatea de litere din Paris şi pe cele de la „Ecole des hautes études morales et sociales“. în 1903, D. Drăghicescu — care cu un an înainte fusese ales membru al Societăţii de sociologie din Paris — publică prima sa carte Le pro b lem e du déterm inism e social. D éterminisme biologique et déter­ minisme social După ce frecventează, un semestru (1903—1904), cursu­ rile Universităţii din Berlin, Drăghicescu revine la Paris unde îşi susţine (la 17 mai 1904) teza de doctorat Du rôle de l’individu dans le déterm i­ nisme social 1*3. întors în ţară, sîl suplineşte pe C. Dimitrescu-Iaşi ţinînd la Universi­ tatea din Bucureşti, în 1904—1905, un curs de „Morală ştiinţifică“. în aprilie 1905 este numit conferenţiar de Psihologie sociala şi socio­ logie La Facultatea de filozofie şi litere a acestei Universităţi, unde va ţine, pîna în 1910 inclusiv, cursuri de psihologie socială, sociologie şi psihologie etnică 4. Cursul de psihologie socială al lui D. Drăghicescu (ţinut pentru prima oară în România, în anul universitar 1905—1906) — orientîndu-se după 1 Vezi R. P a n t a z i , Filozofia socială a lui Dimitrie Drăghicescu. Trăsături carac­ teristice, în Filozofia şi sociologia românească in prima jumătate a secolului al XX-lea Bucureşti, Edit. Acad. R. S. România, 1969, p. 279. Acest studiu al lui Radu Pantazi, prima încercare mai amplă de reconsiderare a operei lui D. Drăghicescu. are. între altele, meritul de a fi descoperit, sub terminologia adesea înşelătoare, conţinutul ştiinţific al gîndirii acestuia. - D. D r ă g h i c e s c u , Le problèm e du déterminisme social. Déterminisme biologi que et déterminisme social, Paris, Editions de la Grande France, 1903. 99 p. 3 Idem, Du rôle de l’individu dans le déterminisme social, Paris, F. Alcan („Biblio­ thèque de philosophie contemporaine“) 1904, 366 p. 4 Cf. D. D r ă g h i c e s c u , Memoriu ele titlurile şi lucrările ştiinţifice prezentate pentru obţinerea catedrei de Sociologie, etică şi estetică la l niversitatea din Bucureşti, Facultatea de filozofie şi litere, Bucureşti, 1910. 20 p. 260

lecţia de deschidere, singura care s-a păstrat1 — pare să fi reprodus în bună măsură idei din lucrările sale publicate anterior (Le p roblem e du déterm inism e social. Déterminisme biologique et déterm inisme social, Paris, 1903 ; Du rôle de l’individu dans le déterm inism e social, Paris, 1904, precum şi din cele care se aflau în lucru (Le pro b lèm e de la co n ­ science, Etude p sych o-sociologiq u e, Paris, 1907 ; Din psihologia poporului român, Bucureşti, 1907 ş.a.) Din nefericire, cariera didactica a lui D. Drăghicescu este scurta, în 1910 cînd catedra de Sociologie, etică şi estetică de la Facultatea de filozofie şi litere a Universităţii clin Bucureşti este scoasa la concurs — pentru motive care nu au nici o legătură cu valoarea ştiinţifică a can­ didaţilor — lui D. Drăghicescu şi lui D. Nădejde le este preferat 1. Ră­ ci ulescu-Pogoneanu. In ciuda acestui eşec, spre deosebire de D. Nădejde, D. Drăghicescu va continua sa desfăşoare o bogata activitate ştiinţifică şi publicistică : L’idéal créa teu r, Essai psych o-sociologiq u e sur l’évolu tion sociale (Paris, 1914) , Le renouveau religieux et la guerre m ondiale (Bucureşti, 1916), înţelesul jertfei pentru patrie (Bucureşti, 1916), Les problèm es nationaux de TAutriche-Hongrie, Les Roumains (T ransylvanie, B ucovine, Banat) (Paris, 1918). La Transylvanie, Esquisse historique, géographique, etnographique et statistique (cu o prefaţă de E. Boutroux, Paris, 1918), La lutte sociale et politique en Transylvanie (extras, Paris, 1918), Les R ou­ mains d e Serbie (Paris, 1919), Evoluţia ideilor liberale... (Bucureşti, 1921), Partide p olitice şi clase sociale (Bucureşti, 1922), R eform a electorală (Bucureşti, 1926), La réalité d e l’esprit. Essai de sociologie su bjective (Paris, 1928), La n ou velle cité d e Dieu (Paris, 1929) ; Vérité et révélation (2 volume, Paris, 1934), L’éthique chrétienne et le m achinisme (extras, Bucureşti, 1939), Titu Maiorescu ; Schiţă de biografie p s ih o s o c io lo g ică 12 1 Psihologia- sociala (lecţia de deschidere a cursului de Psihologie socială şi Sociologie ţinut în 1905, lia Facultatea de litiere şi filozofie din Bucureşti), 1905, 16 p. 2 !n această perioadă D. Drăghicescu mai publică : L a p s y c h o l o g i e de /’a l c o o l i s m e d ' a p r è s l ’é c o l e de K r a e p e l i n (în colaborare cu N. Vaschide), „Archives générales de médecine“, 1903, p. 1939— 1961, 1998— 2014, 2067—2079, 2132—2141 ; 1904, p. 2581 — 2585 ; L a p é d a g o g i e e x p é r i m e n t a l e f r a n ç a i s e (în colaborare cu N. Vaschide), „Revue d’hygiène et de médecine infantiles“, 1904— 1905, p. 257— 283 (cuprinzind : 1. Antropopedagogia ; 2. Funcţiile limbajului ; 3. Fenomenele fiziologice ; 4. Psihologia individuală ; 5. Memoria şi asociaţia ideilor ; 6. Munca şi oboseala intelectuală ; 7. Atenţia ; 8. Suges­ tia şi hipnotismul; 9. Emoţiile; 10. Fenomenele psihologice mai complexe; 11. Educaţia copiilor arieraţi) ; S o c i o l o g i e e t m o r a l e , „Rev. internationale de sociol.“, 1904, p. 431— 438 ; R a p o r t u r i l e î n t r e d r e p t ş i s o c i o l o g i e (Bucureşti, 1904) ; T h e f u t u r e o f t h e p e o p l e s în H u n g a r y , „Contemporary Review“, 1905, p. 583 —599 ; D e l ’i d é e d e l o i s s o c i o l o g i q u e , „Rev. psychol. sociale“. 1908, p. 333 —339 ; L e s r é v o l t é s a g r a i r e s e n R o u m a n i e " , „Rev. psychol. sociale“, 1908, p. 41—47 ; M e n i r e a p r o g r e s i v ă a ş c o l i i , „Viaţa românească“, 1909 ; C r e ş t i n i s m ş i d e m o c r a ţ i e (Bucureşti, 1909) ; R é f o r m e s agraires e t s o c i a l e s , „Docu­ mente du progrès", 1910, p. 117—121 şi altele la care ne vom referi mai târziu.

261

(extras, Bucureşti, 1940), L’éternel féminin. Essai de p s y ch o lo g ie fém inine (Bucarest, f.a.) şi altele. Opera bogată a lui D. Drăghicescu, publicată în marea ei majoritate în limba franceză, a fost cunoscută şi apreciată, pentru profunzimea şi originalitatea ei, de către filozofi şi sociologi de seamă ai vremii : Gabriel Tande, Fr. Paulhan, E. de Roberty, C. Boug'lé, E. Chauffard, E. Fournière ş.a. Unii dintre aceştia apreciază bineînţeles în mod deosebit, din lucrările lui D. Drăghicescu, în primul rînd capitolele care conţin idei mai apro­ piate de ale lor — capitole care de fapt, reprezintă partea mai slabă, mai puţin originală ea aport ideatic, din opera psiho-sociologuiui român E G. Tarde va sublinia de pildă, valoarea capitolului al treilea — „Despre imposibilitatea sociologiei obiective“ — din lucrarea lui D. Drăghicescu Le p roblèm e de la con scien ce (Paris, 1907), capitol în care autorul se situează pe aceleaşi poziţii cu sociologul francez 2. Dar, după cum vom vedea, atît G. Tarde, eît şi alţi numeroşi comen­ tatori ai operei lui D. Drăghicescu recunosc — chiar atunci cînd nu'sînt de acord cu părerile lui — calităţile deosebite ale gîndirii sale : îndrăz­ neala, supleţea şi originalitatea. Din pricina îndrăznelii şi noutăţii, ei consideră însă ca „aventuroase“ şi „riscante“ unele dintre aserţiunile lui D. Drăghicescu, care ies din făgaşul gîndirii sociologice idealiste a vremii — în bună măsură, datorită influenţelor fecunde, catalizatoare, ale filo­ zofiei marxiste, pe care psiho-sociologul român şi-o apropiase în unele dintre aspectele sale esenţiale (chiar dacă sub altele o receptase cu unele distorsiuni istoric explicabile. Prima lucrare a lui D. Drăghicescu, Le pro b lem e du déterm inism e so­ cial — D éterminisme biologique et déterm inism e social (1903) 123*8, va fi citată de C. Bougie, profesor la Sorbona, în cartea La dém ocratie devant la scien ce (p. 43 şi 58) şi E. Fournière în Les théories socialiste en XlX-e siècle (Paris, 1903, p. 15—17) ilar teza de doctorat a lui Drăghicescu, Du rôle de l’individu dans le déterm inism e social (1904) va fi recenzată 1 în aceste capitole, originalitatea lui D. Drăghicescu se manifesta prin modul de a aborda problemele şi ingeniozitatea argumentărilor. 2 In legătură cu acest capitol, G. Tarde scrie : „Sistemul d. Drăghicescu (. . .) se relevă, după cit se pare, în critica sociologiei, critică foarte interesantă, care ocupă un lung capitol al cărţii sale şi în care noi ii urmăm cu plăcere“ (Rev. psychol. sociale“, juillet — août 1907, p. 54). 3 N. Vaschide scrie despre aceasta în „Revue philosophique“ (1905, vol. 59, p. 654—655) : „Volumul D-lui Drăghicescu e o bună disertaţie asupra determinismului social, cu o destul de mare bogăţie de documente (...). Argumentarea d-lui Drăghicescu e ingenioasă, ea e instructivă şi concluziile sale sînt demne de sociologul cel mai îndrăz­ neţ (...). Cartea D-lui Drăghicescu poate să fie considerată ca una din cele mai bune sinteze ale problemei determinismului social şi va fi consultată întotdeauna cu folos“. 262

de numeroase reviste dintre cele mai prestigioase h Lucrarea este apreciată de obicei foarte favorabil, uneori chiar elogios. D. F. Pitlon, directorul revistei „L’année philosophique“ scrie : „Opera d-lui Drăghicescu cuprinde trei cărţi“ în care se găsesc vederi originale şi comparaţii foarte ingenioase“ 12. Autorul recenziei din „Mercure de France“ vorbeşte de „ f o r ţ a , o r i g i ­ n a l i t a t e a şi p r e c a u ţ i a “ cu care tratează Drăghicescu problemele abordate, iar cel al prezentării din „Revue de métaphysique et de morale“ — subli­ niind ideea centrala a lucrării, „neîncetata acţiune a socialului asupra evoluţiei fenomenelor psihice“ — afirmă că „valoarea acestei cărţi, din care multe pagini vor părea poate aventuroase, constă în documentaţia abundentă şi precisă, în seducătoarea îndrăzneală şi originalitatea pă­ rerilor“ 3. Pietro Romano, autorul cărţii 1 1 p r o b l e m a d e l l a c o n s c i e n z a , scrie, în „Rivista italiana di sociologia“ (Roma, 1905, p. 592—601) într-un ar­ ticol intitulat L’origine s o c i a le d e l l a c o n s c i e n z a că Drăghicescu este cel cjare' „a încercat să demonstreze mai sistematic că psihologia este o ştiinţă sociala, cel care a considerat societatea ca izvorul prim şi indispen­ sabil al vieţii psihice, aceasta neputînd să se nască dom din condiţiile organice, cum par să presupună toţi partizanii evoluţionismului bio­ logic“ 4. F. Montré, într-un studiu amplu (de 34 pagini), L e p r o b l è m e d u g é n ie , A l ’ o c c a s i o n d ’ u n l i v r e r é c e n t („Revue philosophy que“, 1905), după ce arată că „un sociolog de profesie va avea mai multe de luat din prima parte (a cărţii lui Drăghicescu), un psiholog şi mai multe din cea de a doua“ — care conţine „concepţia acestuia despre psihologie ca ştiinţă socială“ — se opreşte mai îndelung asupra părţii a tresa pe care o soco­ 1 „L’année sociologique“ (1904). „Revue internationale de sociologie“ (19C4), „Revue de métaphysique et de morale“ ={1904), „Revue générale de bibliographie française“ (1904) „Notes coliques sciences sociales“ i(19C4), „Mercure de France“ (1904), „L’année philo­ sophique“ (1905), „Revue philosophique“ (1905), „Revista italiana di sociologia“ (1905), „Bulletin critique“ (1905), „Le mouvement social“ (1905), „Dokumente der Sozialismus“, (1905), „Zeitschrift für socialwissenschaft“ (1905), „Revue de synthèse historique“ (1906) ş.a. Cf. D. Drăghicescu, Memoriu, Bucureşti, 1910. Citatele din aceste periodice vor fi date după transcrierea lui Drăghicescu din acest Memoriu, în unele cazuri ele au fost confruntate cu originalul, 2 L vorba de cele trei capitole ale cărţii lui D. Drăghicescu, Du rôle de l'individu dans le déterminisme social : Livre I, Le processus du dévelo p p m en t social ; Livre II. Les rapports entre la p sych o lo gie et la sociologie ; Livre III. La conception sociologique du génie, m „L’an,né philosophique“, 1905, p. 254 (subi. ns. — M. B.). 3 „Revue de métaphysique et de morale“, novembre 1904, p. 3—4 (sub. ns. — M.B.). 4 P. R o m a n o , L'origine sociale della conscienza, „Rev. ital. sociol.“, Roma, 1905. p. 592—601. (Subi. ns. — M.B.). 263

teşte drept un „studiu bun, clar şi original al condiţiilor şi naturii ge­ niului" L în anii 1904—1906, D. Drăghicescu publică — pe lingă cele citate deja mai înainte — cinci studii psihosociologice, care vor intra în al­ cătuirea cărţii sale Le problem e d e la con scien ce (1907) 12, constituind cinci dintre cele zece capitole ale acesteia : 1. La con scien ce d érive des rapports interindividuels organisés en société (publicat de R. Worms în „Revue internationale de sociologie", 1904) ; 2. De l’impossibilité de la p s y ch o lo g ie individuelle ; 3. De l’impossibilité de la so ciologie o b jectiv e (publicat de Ludwig Stein în „Archiv für systematische Philosophie“, 1906) ; 4. Conciliation de la p sych o lo gie et de la S ociologie ; 5. Les lois sociologiques par rapport aux lois naturelles (publicat de G. Sergi în „Revista di sociologia italiana", 1904) ; 6. De la possibilité des sciences sociales (publicat de Th. Ribot în „Revue philosophique", 1905) ; 7. L a m éthod e active, dém ocratique en sociologie ; 8. S cience et pratique so­ ciale (publicat în limba română, în „Omagiu lui C. Dimitrescu-Iaşi", Bucureşti, 1904); 9. Foi et science. Conciliation de da scien ce a v e c -la con scien ce ; 10. Conclusions et conséquences. La fo r c e législatrice de la conscience. Cartea lui D. Drăghicescu, Le p roblèm e de la con scien ce — Etude psych o -so cio lo giq u e se bucură de un deosebit succes, ea fiind citată şi comentată de sociologi şi filozofi remarcabili ai vremii. Sociologul fran­ cez E. de Roberty, în cartea sa Philosophie d e l’action se declară de acord cu numeroase din ideile expuse de D. Drăghicescu, în această lu­ crare, iar E. Maxweiler, directorul Institutului de sociologie din Bruxelles, citează textual în lucrarea Esquisse d’une so cio lo gie (p. 266— 268) numeroase pagini din Le pro b lem e de la conscien ce, în special din capitolul despre posibilitatea ştiinţelor sociale. G. Tarde, într-o recenzie publicată în „Revue de psychologie so­ ciale" (1907), scoate şi el în evidenţă valoarea deosebită a capitolului şaşe, despre posibilitatea ştiinţelor sociale, considerînd că acesta şi cel anterior, despre legile sociologice în raport cu legile naturale, „sînt cele mai viguroase din toata cartea", ele conţinînd „miezul teoriei autorului". Ideile lui D. Drăghicescu — chiar cele cu care sociologul francez nu este de acord — sînt, după părerea sa, „atît de pasionante şi prezentate cu atîta măiestrie" 3. El apreciază ca „remarcabile" paginile în care D. Drăghicescu — se străduieşte să demonstreze că obiectul sociologiei 1 F. M e n t r é, Le problem e du génie, A l’occasion d ’un livre récent, „Rev. philos.“, 1905. (Subi. ns. — M.B.). 2 D. D r ă g h i c e s c u , Le problèm e de la conscience. Etude psycho-sociologiqut, Paris, F. Alcan (Bibliothèque de philosophie contemporaine“), 1907, IX+245 p. 3 „Revue de psychologie sociale“, 1907, p. 55. 264

este conştiinţa „adevărata celulă socială". Aici el îşi desfăşoară „în­ treaga sa ingeniozitate“ *. „Drăghicescu ne dă o carte în care se găsesc idei interesante, dintre care unele cel puţin sânt extrem de discutabile, aşa cum se întîmplă adesea cu ideile interesante“ — scrie F. Paulhan (în „Revue philosophi­ que", 1907, p. 441—447). „Nu-i posibil de făcut o operă asupra unor astfel de chestiuni fără a ridica obiecţii şi rezerve, decît în cazul că aceasta e insignifianta şi banală (...). Cartea d-lui Drăghicescu nu-i, din fericire, nici banală, nici insignifiantă. Ea. e gîndită serios şi scrisă destul de clar. Ideile din ea sînt ingenioase, interesante, cîteodată aventuroase, dar uneori profunde“ 12. Profesorul E. Chauffard spune despre lucrarea lui D. Drăghicescu că este „opera unui gînditor dotat cu o imaginaţie vie (...). Ea nu are poate soliditatea unui studiu al d. Durkheim, dar e pasionant s-o citeşti. Ea deschide la fiecare pagină orizonturi noi...“ „Astfel de concepţii (ca cea a lui D. Drăghicescu) sînt îndrăzneţe (riscante), dar ele sînt în adevăr sugestive, grandioase şi frumoase“ 3. L. Dauriac scoate în evidenţă, de asemenea, forţa imaginaţiei, îndrăz­ neala şi originalitatea gîndirii autorului : „scriitorul acestei cărţi — nu-i lipsit nici de îndrăzneală, nici de originalitate. El are mai ales imagi­ naţie. E'l te face să gândeşti...“ 4. Autorul recenziei: din „Revue de métaphysique et de morale“ (1908) îi caracterizează pe D. Drăghicescu ca un „esprit chercheur et inventif", iar opera sa o consideră „demnă de a reţine atenţia cititorului", de­ oarece „ea este plină de puncte de vedere, de asociaţii sugestive" 5. Am dat citatele de mai sus nu numai cu intenţia de a scoate în evi­ denţă succesul deosebit al lucrărilor de psihologie socială ale lui D. Dră­ ghicescu, ecoul lor în cercurile ştiinţifice şi filozofice internaţionale, ci şi pentru a pune în lumină trăsăturile esenţiale, specifice, ale gîndirii acestuia — inventivitatea, cutezanţa, originalitatea, imaginaţia vie — şi calităţile principale, unanim recunoscute, ale operei sale : îndrăzneala idei­ lor, ingeniozitatea soluţiilor deschizătoare de orizonturi noi, claritatea, profunzimea, forţa de seducţie, caracterul lor sugestiv, stimulator al gîndirii. 1 2 3 4 5

„Revue de psychologie sociale“, 1907, p. 54. „Revue philosophique“, 1907, p. 441 şi 447. „Revue internationale de sociologie“, 1907, p. 467. „L’Année philosophique", 1907, p. 186. „Revue de métaphysique et de morale“, 1908, p. 8 şi 10.

265

Pornind de la unele idei ale lui E. Durkheim, G. Tarde şi E. de Roberty, receptate critic, în lumina lecturilor sale din K. M arx1, D, Draghicescu realizează o sinteză originală, o concepţie nouă asupra dezvol­ tării ştiinţelor sociale. Nu vom face aici o analiză critică detaliată a acestei concepţii -, ci vom nota doar cîteva dintre ideile promovate de D. Draghicescu referi­ toare la determinismul social al vieţii psihice, întrucît aceste idei — după cum am mai arătat şi cu alt prilej (ocupându-ne de C. RadulescuMotru) — au un rol important în procesul de constituire a unei psihologii cu adevărat ştiinţifice. D. Draghicescu adoptă o atitudine critică faţă de încercările lăudabile ca intenţie ale unor oameni de ştiinţă de a aplica, prin transfer în do­ meniul ştiinţelor sociale a metodelor obiective şi a determinismului bio­ logic şi fizic, mecanicist. El arată că aceste tentative sânt de-a dreptul dăunătoare întrucât acestea blochează calea spre constituirea ştiinţe.or sociale, negînd tocmai ceea ce au specific fenomenele care constituie obiectul acestor ştiinţe. Problema centrală a principalelor lucrări ale lui D. Draghicescu este aceea a raportului dintre determinismul biologic şi cei social, problema care implică rezolvarea, în ultimă instanţa, a „antinomiei in d iv id - s o cietate“. După c u m s - a desprins, credem, din paginile a n t e r i o a r e , D . Draghicescu, care ocupă o poziţie independentă, originală, în contextul sociologiei eu­ ropene de la începutul veacului nostru, nu se situează fără rezerve nici pe poziţiile şcolii psihosociologice individualiste subiectiviste (G. larde), nici pe cele ale şcolii sociologice, colectivist-ohiectiviste a lui Durkheim. Dată fiind natura complexă a omului şi condiţiile sale specifice de viaţă, activitatea lui psihică are o dubla determinare cauzală : biolo­ gică şi socială. „...Alături de determinismul biologic a apărut un deter­ minism nou, sui generis şi, în consecinţă, asenţialmente eterogen, care ar vrea, prin necesitatea inerentă care l-a făcut să apară, să se menţină dezvoltîndu-se. E vorba de determinismul căruia se supune mediul uman ' D. Draghicescu se delimitează de marxism, considerîndu-1 o concepţie „fatalistă“, dar suferă influenţa acestuia în tratarea problemei deosebirilor calitative dintre deter­ minismul biologic şi cel social, criticînd pentru inconsecvenţă pe Wundt, Durkheim, Renouvier s.a. (care recunosc, de asemenea, această deosebire). Atunci And îşi exprimă însă ideile în ceea ce priveşte conţinutul determinismului social, el (Draghicescu) profe­ sează o concepţie idealistă“. In cuprinsul acesteia întîlnim însă „o serie de teze care denotă loarte clar înrîurirea marxismului asupra lui Draghicescu“. R, P a n t a z i. Filozo­ fia socială a lui Dimitrie Draghicescu, în Filozofia şi sociologia românească in prima jumătate a secolului al XX-lea, Bucureşti, Edit. Acad, R.S, România, 1969, p, 284). s Pentru aceasta vezi R. Pantazi, op. cit. supra, p, 279—310.

266

organizat în societate“. 1 Personalitatea umană este determinată, în reali­ zarea ei, de „împrejurările şi condiţiile vieţii sociale, raporturile oamenilor trăind în societatea organizată“. Ea devine — spune Drăghicescu — „su­ portul, agentul şi rezumatul determinismului social“ 2. Conştiinţa este rezultatul adaptării la mediul social, este „un produs sui generis al vieţii în comun în mediul uman social“ 3, „un produs şi o imagine a societăţii“ 4. „Conştiinţa s-a adăugat organismului uman pentru că omul, aşa cum a fost ei făcut de către condiţiile mediului cosmic, a trebuit să se adapteze la condiţii noi, de un ordin cu totul particular, cele ale mediului social“. 5 „Forţa determinismului social, şi prin urmare, a actelor de conştiinţă, derivă din raporturi şi relaţii exterioare care există între indivizi trăind în societate“. 8 Antinomia social—biologic este redusă de autor la cea dintre raţiune şi instinct, considerînd instinctul ca „fiind efectul organic al condiţiilor simple şi relativ permanente ale mediului fizic“, iar conştiinţa, raţiunea ca „efectul condiţiilor complexe şi relaţiilor interindividuale în mediul social“. Această opoziţie rezultă din faptul că „rigiditatea organică a instinctelor permite în mod dificil adaptarea la condiţiile schimbătoare ale mediului social, care, pe măsură ce se dezvolta, cere o plasticitate din ce în ce mai mare a organismului. Această plasticitate (...) se dobîndeşte lent şi dificil prin disoluţia instinctelor, sub acţiunea corosivă a sugestiei sancţiunilor şi instituţiilor sociale“ 7. Zestrea biologică, aparatajul instinctual sînt insuficiente pentru a putea răspunde situaţiilor extrem de variate şi neaşteptate, ereditatea fiziologică — spune Drăghicescu — „se neutralizează în mod progresiv din pricina mobilităţii şi a complexităţii crescînde a mediului social. Sau mai curând, această ereditate biologică se reduce la a transmite ge­ neraţiilor viitoare tocmai această maleabilitate extremă a organismului, care este negaţia însăşi a eredităţii. Aceasta este înlocuită de ereditatea socială şi derivatele sale : tradiţia şi educaţia." 8 1 D. D r ă g h i c e s c u , Le problem e de la conscience. Etude psychosociologique. Paris, Alcan, 1907, p. 141—142. (Subi, autor.). 2 Idem, Le problèm e du déterminisme social. Déterminisme biologique et déterminisme social, Paris, 1903, p. 85. 3 Ibidem, p. VIL 4 D. D r ă g h i c e s c u , Du rôle de l’individu dans le déterminisme social, Paris, Alcan, 1904, p. 136. 5 Idem. Le problèm e de la conscience. Etude psychosociologique, Paris, Alcan, 1907, p. VII.

6 Ibidem, p. 54—55. 7 Idem, Du rôle de l’individu dans le déterminisme social, Paris, Alcan, 1904, p. 84—85. 8 Ibidem, p. 90—91. 267

Modificările fiziologice provocate d e condiţiile sociale nu se transmit ereditar tocmai din pricina instabilităţii acestora. Non-ereditatea biolo­ gică este caracteristica principală a faptelor sociale. „E social — scrie Drăghicescu — t o t c e nu-i t r a n s m is ib il şi t o t c e n u - i înnăscut ; e biologic tot ce e înnăscut, transmisibil“. 1 D. Drăghicescu încercînd să sugereze caracterul dialectic al relaţiilor dintre biologic şi social spune că : „în creier, socialul .se materializează şi materialul, biologicul, se socializează“. 12 In lucrarea Le pr o b lè m e d e la consci enc e (1907), Drăghicescu susţine că, în t r u c â t omul n u poate fi cunoscut decît în contextul istoric şi social, ţinînd seama de raporturile sale cu ceilalţi oameni, „psihologia indivi­ duală“ care eludează factorii sociali, „a devenit puţin utilă“ 3. Avînd în vedere acest lucru, „ştiinţa psihologiei pentru a merita acest nume, trebuie să tindă spre o psihologie inter-individuală sau so­ cială [,..] Devine posibil, de pe acum să concepem o ştiinţa care să poată îmbrăţişa ansamblul studiilor corelative ale societăţii şi ale conştiinţei. Această ştiinţă nu va fi nici psihologia, nici sociologia, ci o psiho-sociologie, un soi de psihologie socială.“ 4 Observaţiile de mai sus ale lui D. Drăghicescu, stimulate uneori de lec­ turile sale din Marx, deşi încadrate într-un sistem sociologic care a rămas tributar în bună măsură concepţiilor idealiste din sociologia fran­ ceză a vremii, considerăm că reprezintă o contribuţie de seamă în geneza psihologiei ca ştiinţă experimentală în România, punînd într-o lumină vie această nouă dimensiune, dimensiunea socială a psihicului, fără de care psihologia nu poate deveni o adevărată ştiinţă. 1 Ibidem, p, 84. 2 Ibidem, p. 52. 3 Idem, Le problem e de la conscience, Paris, 1907, p. 62. 4 Ibidem, p. 63

268

CAPITOLUL 4

• DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI ÎN ROMÂNIA DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1920—1930)

în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ■ — aşa cum am văzut, gân­ direa psihologică materialistă a obţinut în România s u c c e s e importante. Cu toate acestea, concepţiile id e a l i s t e despre viaţa p s ih ic ă m a i d e ţ in încă poziţii foarte importante. Aceste concepţii sînt difuzate, în primul rînd, prin cărţile şi manualele puse la îndemîna corpului didactic, a stu­ denţilor şi elevilor. (I. Popescu, C. Lupu, Cristodul S u l io t is , V . Gr. Borgovan, I. >Pop-Florantin, I . Găvineseu, V, H o s s u , P . P ip o ş ş . a . ) . Unele dintre acestea vor păstra, în anumite capitole ale lor, chiar elemente de psihologie speculativă, dar cele mai multe vor continua să promoveze, chiar după ce psihologia experimentală va obţine rezultate remarcabile, idei ale psihologiei empirice, herbartiene. Datorită inerţiei programelor şcolare — care aveau în genere o orien­ tare idealista, eclectică şi confuză — manualele vor continua multă vreme să rămînă în urmă faţă de progresele făcute de ştiinţa psihologiei1. Astfel, în primele decenii ale veacului nostru, manualele şcolare d e psiho­ logie şi îndeosebi manualul lui I. Găvănescul (care a cunoscut peste douăzeci de ediţii), continuă orientarea kantiană, apriorista şi agnostica, iniţiată — în cu totul alte condiţii, cu multe decenii în urmă — de Gh. Lazăr, A. T. Laurian, T. Cipariu şi Simion Bărnuţiu 12. După primul război mondial, în pofida condiţiilor grele create ca ur­ mare a acestuia şi apoi ale crizei economice prin care a trecut ţara noastră, activitatea ştiinţifică este reluată în cele două universităţi, din Bucu­ reşti şi Iaşi, cărora li se adaugă noul şi puternicul centru universitar de la Cluj. 1 Există însă şi excepţii remarcabile ca manualele de psihologie ale profesorului D u m i t i u T h e o d o s i u : I n tro d u ce re în p sih o lo gie — L u cra re d id a ctică — d u p ă m etoda g e n e t i c ă si c o m p a r a t ă , Bucureşti, Socec, 1928 şi P e d o l o g i e ( S t u d i u l c o p i l u l u i ) , Bucureşti, Socec, 1923. D. Theodosiu este şi autorul uneia dintre primele fişe de observaţie psihologică (publicată în manualul de P e d o l o g i e din 1923) şi al unor studii asupra orientării şcolare a absolvenţilor şcolii primare (1920) şi asupra aptitudinilor şi selecţiei elevilor (1928). 2 S. Bărnuţiu reţinuse însă cu precădere elementele materialiste ale filozofiei kantiene, dezvoMndu-le. (Vezi R. P a n t a z i , S i m i o n B ă r n u ţ i u , Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1967, p. 215 şi 241—242.)

269

Psihologia românească cunoaşte acum un avînt deosebit, datorită dez­ voltării celor trei centre de cercetare de pe lingă catedrele de psihologie ale celor trei universităţi. 4.1. C. RĂDULESCU-MOTRU — ACTIVITATEA PSIHOLOGICA DESFĂŞURATĂ LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Laboratorul de psihologie de la Universitatea din Bucureşti, înfiinţat de C. Rădulescu-Motru în 1906, are condiţii de dezvoltare destul de vitrege. La acestea se adaugă faptul că în timpul războiului, cea mai mare parte din aparatura cu care fusese înzestrat a fost deteriorată. 1 Imediat după război, C. Rădulescu-Motru intervine în repetate rîn­ duri pentru obţinerea fondurilor necesare refacerii laboratorului. Inter­ venţiile sale se soldează însă cu promisiuni, care nu sini respectate deck în parte şi cu mare întîrziere. în 1921, C. Rădulescu-Motru face o călătorie fn Germania şi vizitează Institutul de psihologie din Leipzig, unde era acum director fostul său coleg, Felix Krueger, pentru a se informa asupra organizării şi a apara­ turii mai noi. „Am avut în gînd, în prima linie — scria el lut Simion Mehedinţi la 18 decembrie 1921 —, să mă pun la curent cu organizaţia Institutului de psihologie din Leipzig, care s-a mărit mult, peste ceea ce era pe cînd studiam eu la Wundt, pentru ca să încerc în noul local al Universităţii noastre, să înfiinţez şi eu un institut de psihologie, din care să iese lucrări care să familiarizeze mai mult pe bunii noştri români, cum ar zice Eufrosîn Poteca, primul profesor de filozofie, cu judecata obiectivă în tot c e priveşte manifestările sufleteşti. Am găsit mai mult deck aceea ce speram. Foştii mei colegi, profesorii Felix Krueger şi Kirschmann cu care mă găseam împreună la Wundt, sînt astăzi directorii institutului de psihologie. Am tot concursul lor şi pentru a mă pune la curent şi pentru a avea eventual aparatele de care institutul nostru va avea nevoie...“ 123. în prefaţa unei cărţi publicate mai tîrziu — Lecţiile de logică (1943) — C. Rădulescu-Motru va arăta că după războiul din 1916—1918, pentru a se putea ocupa mai îndeaproape de cursul de psihologie şi de 1 Vezi M. P o p e s c u - S p i n e n i , Contribuţumi la istoria încâţămîntului supe­ rior. Facultatea de filozofie fi litere Bucureşti, Bucureşti, Cultura Naţională. 1928, p. 66 ; „In 1919, la redeschiderea cursului de psihologie nu mai exista aproape un sin­ gur aparat în bună stare“. 2 I. E. T o r o u ţ i u, Studii şî docum ente literare, voi, X i. Bucureşti, 1940, p. 443 (suini. ns. — M.B.).

270

organizarea laboratorului, a renunţat să mai ţină şi cursul de logică, pe care ba încredinţat altcuiva 1. După 1923, anul apariţiei Cursului de psihologie, va urma — după cum arată C. Rădulescu-Motru — „un şir de mai mulţi ani, în care, atras de perspectiva aplicaţiilor practice ale psihologiei, am activat ală­ turi de colegii mei de la universităţile din Cluj, Iaşi şi Cernăuţi, la înfiinţarea laboratoarelor de psiho-tehnică şi a birourilor de orientare profesională pe lingă Ministerul Muncii“ 12. începînd din 1923—1924 se prevede în bugetul Ministerului Instruc­ ţiunii Publice un fond de 90 000 lei pentru laborator. Dar, deşi peste 2 ani se dublează, această sumă este departe de a corespunde nevoilor unei înzestrări la nivelul laboratoarelor din vechile universităţi străine. In afară de aceasta, pîna în 1928, laboratorul nu a dispus de săli pentru experimente 3. C. Rădulescu-Motru scria la 19 decembrie 1923 : „împrejurările vi­ trege prin care a trecut şi trece statul român nu au permis înzestrarea catedrei mele de psihologie şi logică de la Universitatea din Bucureşti cu tot aparatul ştiinţific necesar. Din aceasta cauză (...) nu pot întreprinde cercetări experimentale (...). Cred totuşi că activitatea mea personală, cu toata vitregia împrejurărilor, a înlesnit calea celor care vor veni în urmă“ 4. într-adevăr, munca sa din aceasta perioadă, eforturile depuse în decursul a aproape trei decenii în vederea constituirii psihologiei ca ştiinţă experimentală în România, nu au fost zadarnice. Roadele lor vor începe sa se vadă Insă abia prin 1929—1930, când îşi vor face apariţia cele dinţii lucrări experimentale de psihologie, atît la Bucu­ reşti cit şi la Cluj, unde se înfiinţează în 1922, sub conducerea lui FI. Ştefănescu-Goangă (fost elev al lui Rădulescu-Motru la Bucureşti şi apoi al lui Wundt la Leipzig), Institutul de psihologie experimentală, comparată şi aplicată. Cartea lui C. Rădulescu-Motru, Curs de psihologie (1923, ediţia a Il-a, 1929) — care este, după mărturisirea autorului, „rezumatul cursului de psihologie“ 5 ţinut în anii precedenţi la Universitatea din Bucureşti — îşi propune să fie o carte cu caracter strict ştiinţific, care nu este scrisă 1 Conferenţiarului Marin Ştefănescu, şi apoi, după plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, lui Nae Ionescn. 2 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Lecţii de logică, Bucureşti, Casa Şcoalelor 1943, p. 5. 3 în 1923—1924 este înscrisă în buget suma de 90 000 lei, ca după doi ani aceasta să fie ridicată la 198 CCC lei. începînd din 1927, în cadrul laboratorului funcţionează şi o secţie de psihotehnică, la care contribuie cu o subvenţie de 100 000 lei Ministerul Muncii. începînd din anul 1928, laboratorul primeşte două săli speciale pentru expe­ rimente. (Vezi M. P o p e s c u - S p i n e n i , op. cit., p. 66—67.) 4 Vezi „Arhivele Olteniei“, 1924. p. 330. 5 Vezi Autobiografia lui C. R ă d u l e s c u - M o t r u , în „Arhivele Olteniei“, 1924, an. III. nr. 14, p. 329.

271

„în sprijinul unui sistem filozofic, sau (al) vreunei concepţii sociale“, o carte care vrea „să lase celui ce citeşte, libertatea să-şi formeze singur o părere în problemele discutabile“, o carte care, chiar atunci cînd nu dă „răspuns la anumite întrebări“, îl pregăteşte pe cititor „să aibă o înţe­ legere matură pentru a judeca şi primi din altă parte răspunsurile pe care le caută“ 1. „Tendinţa cărţii 'de faţă este strict ştiinţifică — scrie RădulescuMotru. Strict ştiinţifică în înţelesul deplin al cuvîntului : nu vom omite a da faptelor vieţii sufleteşti explicarea ştiinţifică, acolo unde această explicare s-a găsit, dar nu vom cădea în exagerarea de a face pe cititor să creadă că toate obscurităţile vieţii sufleteşti sînt de acum înainte înlă­ turate de ştiinţă“ 12, Nu vom face aici o analiză amănunţită, exhaustivă, a problematicii Cursului lui C. Rădulescu-Motru, ci ne vom mulţumi doar să scoatem în evidenţă concepţia autorului asupra oîtorva dintre problemele psiho­ logiei şi în special asupra problemei obiectului şi a metodelor, care in­ teresează în mod nemijlocit cercetarea noastră 3. Cursul, după cum se va vedea, duce mai departe, dezvoltă .şi preci­ zează unele idei din Problemele psihologiei, eonfruntîndu-le în perma­ nenţă cu ultimele date ale ştiinţei şi completîndu-le cu altele noi, care nu intraseră în preocupările cărţii din 1898. El conţine capitole ample referitoare la corelaţiile biologice ale feno­ menelor psihice4, la rolul -sistemului nervos în viaţa de relaţie (organism-mediu) ,* la fiziologia sistemului nervos central şi a organelor de simţ, la -localizările cerebrale etc. — dar şi în legătură cu condiţionarea socială a psihicului 5. 1 Vezi C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Curs de psihologie, Bucureşti, Cultura Naţio­ nală, 1923 (Prefaţa). 2 Ibidem, p, 34 (40). Numărul din paranteză indică pagina c o re sp u n z ă to a re din ediţia a Il-a. 3 Economia lucrării de faţă nu ne îngăduie să ne ocupăm de întreaga operă psiho­ logică a lu i C . Rădulescu-Motru. Cu atît mai mult nu vom putea să analizăm operele cu caracter filozofic ale acestuia în care — după expresia lui Anton Dumitriu (Istoria logicii, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1969, p . 915) — „convergenţa căută­ rilor sale cu punctele de vedere materialiste nu a putut estompa accentele idealiste“. Cu privire la concepţia filozofică a lui C. Rădulescu-Motru — deşi se ocupă numai de anumite aspecte ale acesteia — a se vedea studiul lui S. G h i ţ ă, Ştiinţă şi cunoaştere în concepţia lui C. Rădulescu-Motru, în filozofia şi sociologia românească în prima jumătate a secolului al XX-lea, Bucureşti, Editura Academiei R.S. România, 1969, p. 11—65. 4 Vezi C . R ă d u l e s c u - M o t r u , Curs de psihologie, Bucureşti, Cultura Naţio­ nală, 1923 (partea a Il-a şi a p. 36—295 (42—205). Trebuie remarcată bogata informaţie ştiinţifică a lui C, Rădulescu-Motru, El citează numele cele mai presti­ gioase şi lucrările cele mai recente din domeniile la care se referă (Pavlov, Behte­ rev etc.). 5 Ibidem, p. 296—349 (305—358). 272

Ideea că psihologia, pentru a deveni ştiinţă după modelul ştiinţelor naturii, trebuie să-şi interzică orice preocupare de ordin metafizic şi să-şi restrîngă obiectul la studiul obiectiv al fenomenelor psihice, al mo­ dului de producere a acestora, a fost expusă pe larg de RădulescuMotru în Problemele psihologiei (1898). El revine însă asupra ei, arătînd că „obiectul psihologiei ea ştiinţă este constituit în mod suficient din faptele vieţii sufleteşti, luate aşa cum acestea apar în experienţă. Cînd depăşim acest obiect, facem filozofia psihologiei, aşa cum facem filozofia fizicei sau a biologiei cînd ne ocupăm de substratul faptelor fizice sau biologice“ 1. Psihologia trebuie să fie „realistă“ — spune C. Rădulescu-Motru — înîelegînd prin aceasta că psihologia trebuie să plece de la datele reali­ tăţii, ridicîndu-se „deasupra dualismului dintre suflet şi materie, pentru că acest dualism nu există în experienţa reală, ci este un produs al culturii timpului ieşit din influenţe cu totul extra-ştiinţifice“. „O ex­ plicare ştiinţifică — arată el — este aceea care pleacă de la unitatea de natură dintre viaţa sufletească şi viaţa materială“ Este clar că această „unitate de natură“, această „unitate originară între viaţa sufletească şi viaţa materială“ s este înţeleasă de RădulescuMotru în sens materialist, căci el precizează, în altă parte a cărţii sale, că „faptele sufleteşti, ca şi faptele vieţii în genere, sînt condiţionate de procese materiale, dar modul condiţionării lor este cu mult mai complicat decît al acestora din urmă“ 1 234. „Realismul“ pentru care pledează C. Radulescu-Motru în această problemă, este în ultimă instanţă monism ma­ terialist. Complexitatea vieţii psihice, faptul că aceasta revelă raporturi noi care nu pot fi explicate prin cunoştinţele noastre anterioare, nu în­ dreptăţesc concluzia existenţei „unei lumi spirituale deosebite“, fără nici o legătură cu lumea materială. „Realitatea — spune RădulescuMotru — este totdeauna mai bogată în proprietăţi, decît ştiinţa în defi­ niţii, şi faptele sufleteşti sînt tocmai de o realitate mai bogată decît sînt definiţiile pe care ştiinţa de pînă acum le aplici realităţii. Descoperind raporturi noi între fapte, nu intrăm Intr-o realitate nouă, ci ne adînckn în cea veche, sau mai bine zis, ne îmbogăţim cunoştinţele despre singura realitate care există, natura“ 5. C. Rădulescu-Motru consideră însă că numai prin noţiuni biologice nu poate fi explicat psihicul în toată complexitatea sa, nu pot fi explicate, de pildă fenomenele de conştiinţă specifice psihologiei umane care „sînt prea complicate pentru a se subordona sau coordona faptelor pe care le 1 Ibidem, 2 Ibidem, 3 Ibidem, 4 Ibidem, 5 Ibidem,

p. 3 (7),

p. p. p. p,

27 (34). 26 (33), 4 (8). 306 (316).

273

studiază celelalte ştiinţe“. Aceste fenomene „prezintă dependenţe intime, penetraţiuni care nu se pot reda prin raporturi numerice sau spaţiale, prin urmare nu se pot explica prin noţiunile biologiei“ J. In explicarea faptelor de conştiinţă trebuie să ţinem seama în plus de intervenţia unei noi serii de condiţionări şi determinări, ale mediului social. „Actul conştient este o manifestare a vieţii de relaţiune între in­ divizi — spune C. Rădulescu-Motru. El nu se poate explica izolîndu-i şi analizînd conţinutul, ca pe un fapt pe care-1 găsim studiat de ştiinţele fizico-chimice, căci el izolat, n-are înţeles ; el nu se poate explica nici punîndu-1 în raport cu un mediu anonim biologic, fiindcă raportul cu un asemenea mediu încă nu-i dă înţelesul lui deplin" 123. Omul fiind un „animal creditat“, care foloseşte nu numai experienţa sa individuală, ci şi experienţa socială a altora, iar conştiinţa fiind un „produs social“, o „fiică a societăţii“ s, „actul conştient nu se poate în­ ţelege d e c ît î n t r - o viaţa de relaţiune între oameni, adică într-o comu­ nitate de conştiinţe“. „Prin aceasta, actul conştient — arată RădulescuMotru — nu se pune în opoziţie cu natura actelor biologice în genere, cum cred unii filozofi, care opun determinismul social determinismului biologic, ci el desăvîrşeşte evoluţia pe care o urmează viaţa tuturor organismelor“ 4. „Psihogeneza îşi are rădăcinile în biogeneză, după ale cărei legi se explică diferenţierea sensibilităţii, iar vîrful şi-l are în viaţa socială, pentru întreţinerea căreia concurg toate manifestările conştiinţei indi­ viduale“ 56. In concepţia lui C. Rădulescu-Motru, personalitatea umană este re­ zultatul „convergenţei condiţiilor materiale prin care a trecut întregul univers. Ea este produsă de corelaţiunile organice, iar corelaţiunile or­ ganice de convergenţa condiţnmiîor materiale ale mediului extern“ R 1 Ibidem, p. 306 (316. -317). 2 Ibidem, p. 304 (313). 3 Ibidem, p. 9 (13). 4 Ibidem, p. 304 (314) subi. ns. -— M.8. Părerile lui C. Rădulescu-Motru asupra acestor probleme coincid, după cum vom vedea, cu cele ale lui D. Drăghicescu. ’ Ibidem, p. 312 (323). 6 Ibidem, p. 29 (3 5 ). „Această co n ce p ţie realistă în care se reuneşte viaţa sufletească şi viaţa materială într-un singur lanţ de condiţionări, se poate numi — spune C. Radule sc u -M o tru — concepţia personalismului energetic“. (Ibidem) O definiţie mai completă, vezi in Rădulescu-Motru, Personalismul energetic, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1927, p. 12 („Noi socotim că înlănţuind energia personalităţii la celelalte energii ale naturii am găsit o ba?.ă mai sigură pentru înţelegerea atât a persoanei, cit şi a rolului persoanei. Avântul cel mare pe care l-au luat aplicaţiile ştiinţelor speciale despre natură in timpul nostru, a venit după ce această natură a fost înţeleasă ca un lanţ unitar de energii transformable una in alta şi nu înainte vreme, cînd fiecare energie a naturii era pusă pe seama unei entităţi speciale. Acelaşi a v în t i l aşteptăm şi în d o m e n iu l aplicării ştim-

274

Psihologia nu poate deveni ştiinţă, asemenea ştiinţelor naturii, derît în măsura în care satisface principiul determinismului. Prin teoria sa asupra personalismului energetic, C. Rădulescu-Motru încadrează feno­ menele psihice, ca forme specifice de manifestare a materiei, în determi­ nismul universal. Sub influenţa lui W. Ostwald, C. Rădulescu-Motru consideră perso­ nalitatea umană ca o formă de energie, dar, spre deosebire de acesta, el consideră că personalitatea este forma de manifestare a unei energii sui-generis 1. Adept al evoluţionismului şi monismului, C. Rădulescu-Motru con­ sideră că energia spirituală („puterea sufletească“) este rezultatul final al procesului de evoluţie neîncetată a energiei materiale. „In decursul evo­ luţiei sale, natura produce personalitatea sufletească, cum produce crista­ lizarea mineralelor şi cum produce ereditatea formelor organice. Perso­ nalitatea nu este mai misterioasă de cum este cristalizarea şi ereditatea. Daca acestea din urmă sînt considerate ca forme ale energiei universale, atunci cu acelaşi drept este şi personalitatea, formă a aceleiaşi energii“ Adept consecvent al determinismului, în lucrările de psihologie (Pro­ blemele psihologiei, Curs de psihologie etc.), C. Rădulescu-Motru face uneori concesii finalismului, în unele dintre operele sale cu caracter filozofic, în special în cartea Personalismul energetic (1927) : „Perso­ nalismul energetic — scrie el — consideră persoana ca o unitate de ac­ tualizare, spre care se dirijează toată desfăşurarea de energie din na­ tură. (...) Personalismul vede în univers o finalitate imanentă cerută de conservarea personalităţii (...) Pentru personalismul energetic, personali­ tatea este o direcţie a energiei“ *123. Personalitatea este „de la origină, o statornicire de aptitudini în ve­ derea unei munci de îndeplinit“ — spune Rădulescu-Motru — „Omul se ţelor care se ocupă de persoana omenească. Cu cît manifestările omeneşti vor fi înţelese mai puţin ca întîmplări şi mai mult ca necesităţi ;în mijlocul naturii, cu atît se vor extinde şi aplicaţiile ştiinţei despre om. Educaţia şi guvernarea omului vor deveni atunci din arte sprijinite .pe tact şi ghicire, adevărate ştiinţe sprijinite pe adevăr şi prevedere“ ). 1 C. R ă d u l e s c u - M o t r u . Elemente de metafizică, p, 179, cf. A. J o j a , Logos şi ethos, Bucureşti, Edit, politică, 1967, p. 247. 2 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Personalismul energetic. Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1927, p. 115. Mai tîrziu, C . Rădulescu-Motru, în studiile Morala personalismului energetic 11946), şi Materialismul şi personalismul în filozofie (1947), va prezenta concepţia sa personalistă ca o concepţie menită să se integreze în materialismul dialectic. In lucrarea din 1947, el spune între altele : „Aceea ce noi putem însă afirma, eu toata convingerea, este că mişcarea filozofică va da la lumină opere filozofice viabile numai pe măsură te ea va ţine seama de adevărurile obţinute şi verificate prin metode de adevărat ştiuiţifice“ (p. 21). 3 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Personalismul energetic, Bucureşti, 1927, p. 244-..245.

275

desăvârşeşte prin muncă“... „Personalitatea începe după ce munca este intrată în motivarea voinţei omului. Omul se personalizează pe măsura ce se deprinde cu munca“ L Munca, arată C. Radulescu-Motru, a jucat un rol hotărâtor în pro­ cesul antropogenezei. Condiţiile imediate de care depinde viaţa psihică a omului rezidă în funcţiile sistemului nervos central, în gradul 'de dezvoltare şi de diferen­ ţiere a acestora. Dar această dezvoltare şi diferenţiere, prin care se deosebeşte omul de celelalte animale, au fost precedate de alte condiţii biologice, dintre care Rădulescii-Motru citează două pe care le consideră mai importante : poziţia verticală a corpului şi transformarea niîinii într-un instrument de muncă... „Omul face o mare spărtură în cadrul vieţii animale, prin două inovaţii : se ridică în picioare şi prin aceasta da posibilitatea creierului său să se dezvolte şi să culeagă o mai mare varietate de senzaţiuni prin deschiderea unui orizont larg vederii şi au­ zului ; întrebuinţează în mod asimetric braţele, devenite libere de sub povara corpului, ceea ce-i permite să ajungă un muncitor manual per­ fecţionat“... 12 „Diferenţierea mâinii a provocat şi a adâncit diferenţierea funcţională a creierului ; în primul rînd ea a deschis drum funcţiunii limbajului. în adevăr, dezvoltarea limbajului la om stă în strânsă legă­ tura ou dezvoltarea hemisferului sting, unde se găsesc localizate mişcă­ rile minei drepte întrebuinţată mai des. Este deci foarte probabil ca omul a ajuns la stăpînirea articulaţiei cuvântului, graţie ajutorului pe care dezvoltarea unuia dintre cefe două hemisfere cerebrale a găsit-o în diferenţierea din ce In ce mai susţinută a mişcărilor uneia dintre cele două mâini, de obicei a celei drepte“ 34. Limbajul este legat de „funcţiunile complexe ale inteligenţei“, el este un „instrument pentru transmiterea gândirilor abstracte şi obiective“ L Vorbind despre localizarea cerebrală a centrilor limbajului, C. Răclulescu-Motru face următoarea precizare : „Toţi aceşti centri nu trebuie sa-i închipuim însă localizaţi, aşa cum sânt 'daţi pe figură... Localizarea psihologică n-are nici o analogie cu delimitările geografice. Ea consistă în unităţi funcţionale, nu geografice“ 5. Referindu-se la fenomenul pe care-1 numim azi „aferentaţie inversă“, „feed-back“ etc., Motru vorbeşte de excitaţia „pe cale recurentă“, de „conductibilitatea iritaţiunii nervoase în ambele direcţiuni“, de „reversibilitatea“ excitaţiei, de „un proces circular 1 2 3 4 5

276

Ibidem, p. 58, 56 şi 59. Idem, Curs de psihologie, 1923 (1929), p. 52 (58). Ibid ein. Ibidem, p. 337—338 (347-.348). Ibidem, p. 341 (351).

între sensibilitate şi mişcare“ 1, Multe dintre aceste idei formulate de C. Rădulescu-Motru în 1923 (şi chiar mai înainte) vor căpăta o largă circulaţie în filozofia şi psihologia deceniilor -şase-şapte. In problema metodelor de cercetare, necesare pentru constituirea psiho­ logiei ca ştiinţă care trebuie să descrie, să explice şi să prevadă desfăşu­ rarea fenomenelor psihice, C. Rădulescu-Motru pledează pentru utili­ zarea concertată a mai multor metode (observaţie internă, observaţie ex­ ternă, metoda experimentală, comparativă, patologică etc.). Rădulescu-Motru enumera deficienţele metodei introspecţiei (nesigu­ ranţa observaţiilor, dificultatea dedublării etc.), fără a o respinge însă, cam s-a afirmat uneori 12.3 C, Rădulescu-Motru scoate în evidenţă avantajele deosebite ale me­ todei observaţiei externe şi ale experimentului (o forma specială a ob­ servaţiei externe, care are loc în împrejurări bine determinate, care permit repetarea fenomenului în aceleaşi condiţii, varierea sistematică a condiţiilor etc.) 8. El arată că ;prin experiment, această formă de „observaţie dibace şi mai fructuoasă“ 4, putem obţine rezultate pe care nu le putem obţine prin introspecţie niciodată. „Numai cu introspecţia, spune RădulescuMotru, nu se poate ajunge departe în descoperirea adevărurilor psiho­ logice. Dar -şi observaţia externă lipsită de introspecţiune este tot aşa de neputincioasă“ 5. C. Rădulescu-Motru consideră că folosirea exclusivă a observaţiei ex­ terne, a experimentului, aşa cum este practicată de aşa-numita psihologie obiectivă, reflexologică (Behterev) sau behavioristă (Watson etc.), elu­ dează tocmai aspectul specific al actelor psihice, caracterul lor subiectiv. Or, spune Rădulescu-Motru, „în viaţa de relaţiune a organismelor, fap­ tele pe care nu le studiază fiziologia şi ipe -care le numim sufleteşti, pierd însăşi existenţa lor pentru ştiinţă, dacă le despuiem de subiectivi­ tate“ 6. Acolo unde nu există subiectivitate, nu poate fi vorba de psiholo­ gie. „Un joc de păpuşi mecanice nu-1 studiază nimeni psihologiceşte, fiindcă lui îi lipseşte subiectivitatea proprie“ 7. Făcînd aceste afirmaţii, C. Rădulescu-Motru sesizează unul dintre vi­ ciile fundamentale ale behaviorismului care, din necesităţi metodologice de obiectivitate, înlătură din conţinutul psihologiei umane, din obiectul 1 I b id e m , p. 45—46 (51—52) 61 ( 6 7 ) , 342 (353). 2 M. R a 1 e a , C. B o t ez, I s t o r i a p s i h o l o g i e i .

B u cu reşti,

Edit. Academiei, 1958.

p. 684.

3 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , 4 Ibidem, p. 14 (211. 5

6

I b id e m , I b id e m ,

C urs d e p sih o lo g ie

1923 (1920), p. 20 (27).

ed. a Il-a, p. 19.

7 Ib id em .

277

ştiinţei respective, partea specifică — subiectivitatea — realizând ceea ce s-a numit o psihologie fără conştiinţă. C. Rădulescu-Motru conchide că problema trebuie pusă în termenii : „nu introspecţiune sau observaţie externă, ei una şi alta combinate“ b El considera că singura orientare rodnică în psihologie este cea care porneşte de la „experienţa vieţii sufleteşti întregi, atît obiective, cît şi subiective“. C. Rădulescu-Motru are dreptate oînd critica behaviorismul pentru faptul că acesta eludează aspectele subiective ale vieţii psihice. El gre­ şeşte însă atunci cînd, prin faptul că nu face precizările necesare, lasă imoresia că subiectivitatea este specifică ştîmţei-psihologiei, deci atît obiectului cît şi metodelor ei. Datele pe care le putem cunoaşte din relatările verbale ale unui om asupra proceselor sale psihice, subiective (percepţiile, reprezentările, gîndurile sau sentimentele sale), în anumite împrejurări obiective bine determinate, sînt foarte utile cercetătorului, căci ele îl informează asupra modului în care se oglindeşte în conştiinţa subiectului lumea obiectivă, factorii care acţionează asupra sa. Aceste date privind aspectele subiective ale vieţii psihice trebuie însă analizate fn contextul tuturor datelor obţinute prin metode de cercetare care tind spre obţinerea unei maxime obiectivităţi. Subiectivitatea face parte din conţinutul, din obiectul psihologiei (dar şi aci, numai în unitate cu faptele obiective care o determină). Fia trebuie să fie înlăturată însă cu grijă din metodologia oricărei ştiinţe, inclusiv din psihologie. Psihologia „pură“, fenomenologică (Ed. Husserl, A. von Meinong) este socotită pe bună dreptate de Rădulescu-Motru ca ieşind în afara graniţelor ştiinţei propriu-zise. Ea reprezintă o construcţie filozofică pe teme psihologice12. Psihologia propriu-zisă, care foloseşte metode de cercetare experimentală, este o ştiinţă explicativă, care „ajunge la expli­ carea cauzală a vieţii sufleteşti“, aşezîndu-se astfel „în rîndul ştiinţelor de prevedere şi aplicaţiuni practice“ 3. Ideile psihologice promovate de C. Rădulescu-Motru în decursul în­ tregii sale activităţi didactice şi ştiinţifice, mai ales prin cărţile sale Problemele psihologiei (1898), Curs de psihologie (1923) şi prin multe dintre studiile şi articolele de psihologie publicate în revistele pe care 1 Ibidem, p. 14 (21) Subi. ns. — M.B. 2 Fenomenologia sau psihologia pură nu foloseşte experimentul căci ea nu are pretenţia de a explica condiţionarea materială a fenomenelor psihice. A fost uneori denumită, în mod inexact psihologie descriptivă. Dar această psihologie „nu descrie faptele sufleteşti /.../, ci le defineşte ca pe fiinţe (Fddos) intuite direct. Psihologia, zice Husserl, pe lingă partea ei empiristă, care se ocupă cu realitatea de fapt a vieţii sufleteşti, mai are şi o parte pură, fenomenologică, în care cercetarea se îndreaptă spre firea de sine a stărilor sufleteşti ca stări subiective pure“ — Ibidem, p. 13-—14. 3 Ibidem, p. 21 (28). Psihologia obiectivă (psiho-reflexologia şi behaviorismul) este o psihologie explicativă sprijinită pe o metodă unilaterală (Ibidem, p. 14, resp. 20).

278

le-a înfiinţat — „Studii filozofice“, 1897—1919, „Revista de filozofie“, 1923—1943 ; „Revista de psihologie experimentală şi practică“, 1931 ; „Analele de psihologie“, 1934—1943 ; „Jurnalul de psihotehniea“, 1937— 1941 etc. — reprezintă una dintre cele mai importante contribuţii la constituirea psihologiei ca ştiinţă experimentală în România. Preocupat de aplicaţiile practice ale psihologiei (în domeniul educaţiei, al muncii etc.) C. Rădulescu-Motru va publica, în deceniul al patrulea şi mai tirziu, cîteva studii care conţin idei de deosebit interes şi astăzi : Psibotehnica şi munca naţională „Analele de psihologie“ (1935), Organiza­ rea muncii româneşti prin planuri de împrumut „Analele de psihologie“ (1936), Psibotehnica în şcoala „Analele de psihologie“ (1942). Definind psihotehniea, C. Rădulescu-Motru arată ca aceasta este „ştiinţa care se ocupă cu aplkaţiunile adevărurilor psihologice pe terenul de activitate omenească, în care tehnica muncii are un rol hotarîtor. Ea urmăreşte în special să descopere condiţiile optime în care munca se poate realiza cu profit moral şi material, atît ipentru individul care mun­ ceşte, cît şi pentru grupul social al acestuia“ E Critîcînd unilateralitatea concepţiilor psihotehnicienilor care luau în consideraţie numai factorii psihologici (în special pe cei aptitudinali), neglijînd pe cei de mediu social (care puteau să favorizeze sau sa înăbuşe dezvoltarea celor dinţii) C. Rădulescu-Motru arată că meritul cel mai important în înlăturarea acestei concepţii l-au avut psihotehnicienii sovie­ tici, argumentele pe care le-au adus aceştia, la Congresul de psihotehniea de la Moscova (9 septembrie 1931) : „pentru a demonstra deosebirea dintre aplicaţiile psihotehnice în ţările guvernate de regimul burghez şi ţările de sub regimul dictature! proletariatului sovietic, au fost impresio­ nante şi sînt încă acelea care şi astăzi lămuresc, mai bine decît oricare altele, unilateralismul vechei psihotehnice psihologice, faţă de cea noua psiho-socială“ 12. Pornind de la consideraţiile psihotehnicianului sovietic I. N. Spielrein, cu privire la caracterul de clasă al testelor, C. Rădulescu-Motru scrie : „La noi, în România ide o falsificare a psihotehmcei prin spiritul de clasă nu se poate vorbi, întrucît sîntem la începutul acestei ştiinţe. Totuşi la noi spiritul de clasă este o greutate de care trebuie să ţinem seama. El a introdus în instituţiile noastre publice un sistem de valorificare a meritelor care mai tîrziu va fi o piedică cu care vor avea mult de luptat psihotehnicienii. După acest spirit de clasă, destoinic la inteligenţă şi la caracter, este de obicei, nu acela pe care natura l-a dotat cu dispoziţii frumoase sufleteşti, ci acela care are lustrul cerut de lumea de sus. La 1 C. R ă d u l e s c u - M o t r u , Psihotehniea şi munca naţională, „Analele de psiho­ logie“, 1935, p. 3. 2 Ibidem, p. 13—14.

279

examenele de admitere în şcoalele profesionale, de multe ori candidaţii sînt preferaţi după cunoştinţele lor în istorie, în literatură şi în limbi străine, iar nu după însuşirile naturale ale sufletului. Şi cum în ţara noastră şcolile profesionale au constituit pentru fiii de săraci singurul drum pe care se putea ajunge la o profesiune, ne putem exţplica acum pentru ce aceste şcoli profesionale, în loc de meseriaşi, ne-au dat numai postulând de slujbe de stat : cei dotaţi de natură au fost înlăturaţi, pentru a se face loc candidaţilor lustruiţi în spiritul clasei aşa-zise de sus. Acestea şi mai multe alte greutăţi trebuie învinse, înainte ca psihotehnica să-şi producă roadele. Noi nădăjduim să le vedem învinse cît mai curînd. Poporul nostru are nevoie de o adîncă înnoire sufletească. Această înnoire nu poate veni deck prin punerea în valoare a însuşirilor date lui de natură. El trebuie ajutat să se descopere pe sine şi să-şi accelereze educaţia. Ştiinţa cea noul a psihotehnicei este tocmai să-i dea acest ajutor“ 1. „Cel mai preţios bun pe care natura îl poate oferi astăzi unei naţiuni consistă în dispoziţiile sufleteşti producătoare de muncă inven­ tivă. Alta dată munca inventivă era un lux. Astăzi ea este principala forţă sufletească a unui popor. Căci ea este fermentul care aduce varie­ tatea de ideal şi de cultură pe suprafaţa pământului. Fără munca in­ ventivă, omul ar fi o fiinţă slabă printre celelalte vieţuitoare. De aceea dispoziţiile care o produc trebuie cultivate“ /.../ „De selectarea şi pune­ rea în valoare a dispoziţiilor spre munca inventivă atîrnă viitorul nostru, cum atîrnă şi viitorul celorlalte neamuri. Cum îngrijim noi însă de comoara acestor dispoziţii ? Ca nişte risipitori. Talentele pe care le-a sădit natura cu multă dărnicie în generaţiunile noastre tinere se irosesc pe băncile unor şcoli care nu au mijloace suficiente ca să le pună în valoare. Muncitorii noştri inventatori datorese foarte puţin şcolii. Cînd se înalţă prin geniul lor propriu, atunci sînt concuraţi de mediocrii cu diplome“. ..12, într-un articol scris ou prilejul sărbătorii centenarului naşterii lui C. Rădulescu-Motru, D. D. Roşea arăta că opera filozofică a acestuia 3, 1 Ibidem, p. 15—16. 2 Idem, Organizarea muncii româneşti prin planuri de împrumut, „Analele de psihologie“, 1936, p. 29—30. 3 Filozofia lui C. Rădulescu-Motru este raţionalistă în esenţa sa. El consideră misti­ cismul ca unul dintre cele mai mari pericole sociale : „O şcoală în care misticismul este răspîndit printre elevi, este o şcoală care trebuie închisă, fiindcă în ea sînt ger­ menii celei mai periculoase epidemii sufleteşti“, scria e] în 1935. (Vezi C. R ă d u l e s c u M o t r u , Vocaţia, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1935, p. 20). Cu toate acestea, după cum am văzut, concepţia sa despre „personalismul energetic“ conţine unele implicaţii fina­ liste. In gîndirea socială şi în teoria culturii, C. Rădulescu-Motru manifestă, de asemenea, unele tendinţe conservatoare. 280

apreciată în contextul epocii în care a fost elaborată, reprezintă „un moment de seamă în istoria gândirii filozofice româneşti dintre cele două războaie“, ca fiind „un produs de nivel european“. Opera lui RădulescuMotru „nu este, ca elaborare interioară, cu nimic mai jos decft multe alte concepţii filozofice susţinute de gânditori contemporani occidentali de mare prestigiu. Ca atare, ea face, luata în ansamblul ei, figura onorabila în contextul general al producţiei filozofice europene dintre cele două războaie. Prin ea gîndirea filozofică românească, dezbătând cu pătrundere mare problemele capitale ale filozofiei, se integrează la nivel înalt în gîndirea filozofică universală“ h Afirmaţiile acestea referitoare la opera gânditorului C. RădulescuMotru, în ansamblul ei, ni se par mai valabile pentru opera sa psiho­ logică, întrucât aceasta reprezintă — datorită tendinţelor şi caracteru­ lui ei ştiinţific — partea cea mai valoroasă şi mai durabilă din întreaga sa activitate. Cursul de psihologie al lui Rădulescu-Motru (publicat în 1.923, dar profesat cu mult înainte) poate sta cu cinste alături de oricare dintre manualele şi tratatele de psihologie ale vremii 12. 4.2. FLORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ. ÎNFIINŢAREA PRIMULUI INSTITUT DE PSIHOLOGIE DIN ROMÂNIA, UNIVERSITATEA DIN CLUJ (1922)

Născut la 5 aprilie 1881, la Curtea de Argeş, F. Ştefănescu-Goangă urmează cursurile liceului „Matei Basarab“ din Bucureştii şi apoi pe cele ale Facultăţii de filozofie şi litere unde îi are ca profesori, între alţii, 1 D. D. R o ş c a, Evocare, „Tribuna", 8 februarie, 1968. 2 Recenzînd Cursul d e psihologie al lui C. Rădulescu-Motru, în „Viaţa românească" (1923), M. Ralea scoate în evidenţă profunzimea, caracterul său personal, original, excepţionala sa obiectivitate ştiinţifică şi erudiţia remarcabilă. „Dl. prof. C. RădulescuMotru — scrie Ralea — are pasiunea ideilor pentru idei, independent de aplicarea lor la vreo atitudine militantă oarecare ; D-sa are mai ales supleţea de a-şi înnoi veşnic cunoştinţele şi sinceritatea intelectuală de a-şi modifica atunci cînd trebuie, convingerile în raport cu evidenţa faptelor. Nici îndărătnicie osificată, nici dezorientare lipsită de credinţă ; virtuţi care fac din D-sa un gînditor occidental într-o ţară de politică, de afaceri şi de arivism. /. . ./ Rezumînd, ne permitem profeţia şi dorinţa de a anunţa ca „manualul“ D-sale va deveni „Ebbinghaus“-ul nostru, Catechism indispensabil de iniţiere în problemele psihologiei“. M. Ralea scoate în evidenţă faptul că Motru explică „majoritatea fenomenelor sufleteşti fie prin fiziologia nervoasă, fie prin evoluţia bio­ logică a organismelor şi a funcţiunilor. /.../ „«Biologism», completat cu voluntarism sau integralism psihic, bazat pe introspecţiune : iată cei doi poli ai metodei d-lui Rădulescu-Motru“. Metodologia acestuia e însă mult mai largă : psihopatologică şi diferenţiali (W. Stern), comparată, genetică, psihanalitică etc. M. Ralea consideră însă pe bună dreptate că s-ar fi putut da o şi mai mare extindere „punctului de vedere socio­ logic în psihologie“ (Vezi M. Ralea, Un manual romanesc de psihologie, în volumul său Ipoteze şi precizări şi ştiinţa sufletului, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1926, p. 179—187).

281

pe T'itu Maiorescu şi C. Radulescu-Motru. După obţinerea licenţei (1904), funcţionează ca profesor în Bucureşti şi apoi ia Galaţi, în 1908 pleacă la studii în Germania, la Leipzig, pentru trei ani. Lucrează în tot acest timp în Institutul de psihologie condus de Wundt şi, în 1911, obţine titlul de doctor în filozofie cu teza : Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonnung der Farben, care a fost publicata în „Psychologische Studien“ din acelaşi an L Lucrarea, spune F. Ştefănescu-Goanga într-o scrisoare din 31 ianuarie 1912 către Simion Me­ hedinţi, „a fost bine primită în Germania ; Wundt a apreciat-o mult şi i-a făcut marea cinste de a o publica în renumita lui revistă „Psycho­ logische Studien...“ 12*5. După cum rezultă din aceeaşi scrisoare, teza reprezintă doar o parte dintr-o lucrare mai ampla. Ea este „începutul unei lucrări mai întinse ce urmăreşte cercetarea şi explicarea sentimentelor estetice provocate de impresiunile de culoare în infinitele lor combinaţiuni, în special cu privire la ornamentaţie şi pictură“. într-o oarecare măsură, lucrarea aceasta a fost dusă mai departe printr-o altă serie de cercetări experimentale, făcute tot în laboratorul lui Wundt. „Elaborarea materialului acestor experienţe din urmă, merge însă ceva mai greu, căci aici n-am la îndemînă atîtea lucruri indispen­ sabile. Cu toate acestea sper însă s-o duc la bun sfîrşit, cu vremea“ s. Teza de doctorat a iui Ştefănescu-Goangă este o lucrare de psihologie experimentala, cu interesante implicaţii de ordin estetic. Prima problemă pe care şi-o pune autorul este următoarea : culorile acţionează asupra afectivităţii noastre în -mod izolat, ca simple senzaţii vizuale specifice, sau datorită asociaţiilor lor cu alte senzaţii ? Ştiindu-se ca în natură culorile nu apar izolat, ci strîns legate de dife1 Datele biografice sînt după Autobiografia publicată de I'. Ştefănescu-Goangă. (Experimentelle Untersuchungen zur G efühlsbetonnung der Farben, Inaugural Disser­ tation ...Mit einer Figur im Text und Tafeln, Leipzig, 1911, 55 p. -f tab.) la slîrşitul tezei sale. în această Autobiografie, Ştefănescu-Goangă arată că a stat la Leipzig şase semestre, ceea ce corespunde datelor dobîndite de noi şi din alte surse, conform cărora a plecat la studii în Germania în 1908 şi s-a întors în 1911, după ce-şi susţinuse doctoratul. în Prefaţa la cartea lui N. M ă r g i n e a n u, Elemente de psi borne trie (Cluj 1938), F. Ştefănescu-Goangă vorbeşte de cei „cinci ani de studii şi cercetări _petrecuţi în institutul lui Wundt“. Este probabil ca Ştefănescu-Goangă să se fi dus din nou la Leipzig, şi să fi stat acolo încă doi ani, în perioada 1912—1918, pe care o cunoaştem mai puţin. Atunci ar fi putut să-şi continue unele din cercetările începute, dar rămase neterminate. 2 Vezi I. E. T o r o u ţ i u , Studii şi docum ente literare, vol. XI, Bucureşti, 194C, p. 288. In legătură cu teza lui F. Ştefănescu-Goangă apar două recenzii in „Convorbiri literare“, an. 46, 1912, nr. 1, p. 89—90 şi nr. 4, p. 451—454. 5 Ibidem, p. 287—288. Nu ştim dacă această lucrare a fost terminată vreodată. Se pare că nu. Totuşi, într-un raport din anul 1942 al comisiei formată din D. Guşti, preşedinte, G. G. Antonescu şi M. Ralea, membri, prin care se propunea transferarea 282

rite figuri sau de forme ale corpurilor, autorul se întreabă : desprinse de figurile, de formele, de corpurile de care sînt legate în mod obişnuit în percepţie, culorile au vreo influenţă afectivă asupra noastră ? Iar în cazul că au o asemenea influenţă, care este tonalitatea afectivă speci­ fică pentru fiecare culoare şi ce valoare estetică poate fi atribuită acestui fapt ? După ce descrie amănunţit desfăşurarea experimentelor, în care a utili­ zat opt culori — cele şapte culori ale spectrului (roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet) şi culoarea purpur (roşu închis), autorul trece la expunerea rezultatelor, pe care o face în mod separat, pentru fiecare serie de experimente, ţinînd seama atît de stările psihice determi­ nate de fiecare culoare, cît şi de reacţiile fiziologice (modificări ale res­ piraţiei, ale circulaţiei sanguine etc.), reacţii care au însoţit aceste stări psihice şi pe care autorul le-a înregistrat cu multa atenţie. El ajunge la următoarea concluzie : „culorile izolate din contextul asociaţiilor în care apar de obicei în percepţie exercită, printre ele înşile, o puternică in­ fluenţă asupra afectivităţii noastre. Aceste stări afective, date fiind condiţiile experimentale, nu pot fi deck consecinţa directă a senzaţiilor corespunzătoare, ce culoare, şi nu a influenţelor asociative. Aceasta nu înseamnă însă că tonalitatea afectivă specifică unei culori, nu poate fi modificată, într-o anumită măsură, în unele împrejurări, prin evocarea anumitor legături asociative'1. O altă problemă care-i atrage atenţia autorului şi asupra căreia stă­ ruie mai mult în teza sa — în mod explicabil, deoarece, în rezolvarea ei experimentală aduce o contribuţie importantă — este următoarea : stările afective simple, elementare, în marea lor varietate, se orien­ tează — aşa cum credeau cei mai mulţi psihologi — spre unul dintre cei doi poli, plăcere-neplăcere (Lust-Unlust) sau pentru deplina şi exacta lor caracterizare trebuie să admitem şi posibilitatea altor orientări ? Experimentele lui F. Ştefănescu-Goangă confirmă ipoteza lui W. Wundt, care susţinea că există unele sentimente ce nu pot fi înca­ drate în categoria stărilor afective de iplăoere sau neplăcere, cum sînt lui F. Ştefănescu-Goangă la catedra de psihologie a Universităţii din Bucureşti, în postul rămas vacant in urma pensionării lui C. Rădulescu-Motru, sînt enumerate printre lucrările lui Ştefănescu-Goangă, alături de teza de doctorat, încă două lucrări în limba germană (Die Gefuhlsmierkung zur Gefuhlbetonung şi Experimentelle Untersuchungen über der Umfang der Aufmerkamkeit). Nici pe prknia, care s.e referă după cît se pare la cercetările amintite în scrisoarea adresată lui S. Mehedinţi, nici pe cea de-a doua, referitoare la volumul atenţiei, nu am reuşit să le găsim publicate nicăieri. Este probabil că ^ Ştefănescu-Goangă să fi amintit în memoriul de activitate despre aceste cercetări, arătînd că ele urmează să fie puse la punct şi publicate, iar autorii refera­ tului să fi preluat titlurile lor, fără sa facă menţiunile necesare. (Arhiva Universităţii Bucureşti, Dosar nr. 123/1942, Secretariat Rectorat, filele 143—144.)

283

sentimentele de excitare şi liniştire, de încordare şi destindere, care pot să aibă, în funcţie de împrejurări, o nuanţă de plăcere sau neplăcere, dar care prin natura lor, prin ceea ce au ele specific şi constant, nu pot să fie identificate cu sentimentele de plăcere şi neplăcere. F. Ştefănescu-Goan,gă constată, în decursul experimentelor sale, că stările afective pe oare le determină diferitele culori, prin trăsăturile lor cele mai generale şi constante se încadrează în categoria sentimentelor de excitare (Erregung) şi liniştire (Beruhigung). Sentimentele de plăcere şi neplăcere, care însoţesc adesea perceperea culorilor, constituie un fac­ tor extrem de variabil, ele nefiind consecinţa directă a percepţiei culorii ca atare, ci rezultatul acordului sau dezacordului dintre stările afective specifice, constante, determinate de perceperea fiecărei culori şi con­ textul sufletesc în care apar aceste impresii. Cercetările anterioare asupra psihologiei vieţii afective, bazîndu-se numai pe date obţinute prin introspecţie, nu puteau ajunge la elucidarea acestei probleme. Prin folosirea metodei experimentale în studierea psiho­ logiei sentimentelor şi prin înregistrarea reacţiilor fiziologice corelate acestora, problema respectivă este aşezată pe terenul mai sigur al fap­ telor obiective şi ştiinţificeşte controlabile. în aceste condiţii, cercetarea lui F. Ştefănescu-Goanga reuşeşte să aducă o contribuţie originală la clarificarea lucrurilor. Din experimentele prezentate rezulta că senti­ mentele provocate de perceperea culorilor, dacă sînt luate în considera­ ţie trăsăturile lor caracteristice şi constante, nu pot fi considerate ca aparţinînd stărilor afective de plăcere şi neplăcere, ci stărilor afective de excitare şi liniştire (calmare). Aceste concluzii, la care autorul ajunge pornind de la relatările tuturor subiecţilor cu care s-a experimentat, sînt confirmate şi de înregistrările fiziologice. Datele acestor înregistrări sînt prezentate, în mod intuitiv şi comparativ, în tabelele ce însoţesc textul. Pentru a uşura înţelegerea lucrurilor dăm mai jos un tabel al modi­ ficărilor fiziologice care însoţesc sentimentele de plăcere-neplăcere şi exoitare-liniştire ; Sentiment de pl ăcere Respiraţia : ritm rapid amplitudine mică

Sentiment dc neplăcere Respiraţia : ritm încet (rar) amplitudine mare

Circulaţie sangvină : viteza mică presiunea puternică

Circulaţie sangvină :

284

viteză mare presiune slabă.

Sentiment de excitare (iritare) Respiraţia : ritm rapid amplitudine mare

Sentiment de liniştire Respiraţia : ritm încet (rar) amplitudine mică

Circulaţie sangvină : viteză mare presiunea puternică

Circulaţie sangvină : viteza mică presiune slabă

Acest tabel ne dă posibilitatea să observăm mai bine asemănările şi deosebirile dintre reacţiile fiziologice care însoţesc sentimentele de piăeere-neplăcere şi excitare-liniştire. Sentimentul de plăcere se aseamănă cu cel de excitare în privinţa reacţiilor fiziologice corelate, prin ritmul rapid al respiraţiei şi presiu­ nea sangvină puternică, dar se deosebeşte de el în ceea ce priveşte am­ ploarea respiraţiei şi viteza circulaţiei sangvine. Sentimentul de plăcere se aseamănă însă şi cu cel de liniştire, prin amplitudinea scăzută a respiraţiei şi prin viteza scăzută a circulaţiei, deosebindu-se, în acelaşi timp, în privinţa ritmului respiraţiei şi presiunii sangvine. Toate aceste relaţii îşi schimbă semnul (cele pozitive devin negative şi invers) atunci cînd comparăm corelaţiile fiziologice ale sentimentelor de excitare-liniştire cu cele ale sentimentului de neplăcere. Toate acestea impun concluzia existenţei unei noi categorii de senti­ mente, care nu se încadrează în vechea categorie a sentimentelor de piăcere-neplăcere. Pentru denumirea acestei1 categorii, autorul arată că nu avem la îndemînă alte noţiuni decît cele amintite : excitare sau iritare (Erregung) şi liniştire, calmare (Beruhigung). Concluzia de ordin practic, aplicativ, a lucrării lui F. ŞtefănescuGoangă este următoarea : faptul că diferitele culori trezesc anumite stări afective, specifice şi constante, are o deosebită valoare estetică. Prin folo­ sirea mai multor culori, avînd în vedere posibilităţile infinite de asam­ blare a lor şi de variere a saturaţiei şi luminozităţii acestora, se obţin efecte de mare expresivitate artistică. Teza lui F. Ş t e f ă n e s c u - G o a n g ă . Experimentelle Untersuchun­ g e n zur Gefühlsbetonung de r Farben (1911) s-a bucurat de succes nu numai în Germania — cum am văzut că arăta autorul ei într-o scrisoare din 1912. Ea se va face cunoscută şi în alte părţi ale lumii, fiind con­ siderată drept o lucrare importantă din literatura dedicată psihologiei afectivităţii. Ea va fi citată de G. Dumas în celebrul său tra ta t1 şi mai tîrziu de S. L. Rubinstein 2. 1

G. D u m a s .

Nouveau

traité

de

psychologie,

vol.

II,

Paris, Alcan, 1932,

p. 240—247.

- S, L. R u b i n s t e i n , Osnovt obşcei psihologhii, Moskva, Ucipedghiz. 1940.

285

în lucrarea sa cu privire la tonalitatea afectivă a culorilor, F. Ştefănescu-Goangă îşi exprimă numai în mod implicit părerile în legătură cu psihologia experimentală şi cu problematica acesteia. El va avea însă prilejul, în repetate rînduri, mai tîrziu, să le expună şi mai ales să le demonstreze în practică, în intensa (dar nu prea îndelungată) 1 sa activi­ tate, pusă în slujba ‘Constituirii psihologiei experimentale în România. Ideile lui Ştefănescu-Goangă au încăput să se facă îndeosebi cunoscute, devenind fapte, laboratoare, instrumente, aparate şi oameni care să lu­ creze eu ele, devenind, în mare măsură, psihologia experimentală româ­ nească în acţiune 12. El îşi va pune, în mai mică măsură, ideile în cărţi, dar atunci cînd va face-o, acestea nu vor deveni niciodată literă moartă. Ideea este la F. Ştefăneseu-Goangă, acţiune. Cuvîntul său este viu. Atît de viu şi de ataşat vieţii, realităţii, îneît uneori trăieşte — .peste decenii — şi azi. Aceasta desigur pentru că problemele pe care le ridică viaţa sînt în parte aceleaşi, -sau altele asemănătoare ; aceasta pentru că Ştefănescu-Goangă a cunoscut bine realitatea şi a înţeles bine .problemele ei. Cînd ocupa, în 1919, catedra de psihologie de la nou înfiinţata uni­ versitate românească din Cluj, F. Ştefănescu-Goangă era un om matur (se apropia de 40 de ani), eu o bogată experienţă în domeniul psihologiei experimentale. El lucrase trei, sau chiar cinci ani, după cît se pare, în celebrul laborator al lui Wundt, primul laborator de psihologie experi­ mentală din lume, laboratorul în care şi-au făcut ucenicia cei mai mulţi dintre marii psihologi de pretutindeni, de la sfîrşitul veacului trecut şi începutul veacului nostru. Aci au învăţat a.b.c.-ul psihologiei experimen­ tale Stanley Halii, Gattell, Kiilpe, Bourdon — ca să amintim doar cîteva dintre foarte numeroasele nume, devenite celebre, ale elevilor lui Wundt, care au înfiinţat pe diferite meridiane ale globului laboratoare de psi­ hologie, după modelul celui din Leipzig. Nu trebuie uitat că trei dintre elevii români ai lui Wundt au înfiinţat laboratoare de psihologie experi­ mentală în România : Eduard Gruber, la Iaşi, în 1893 (un laborator eu existenţă efemeră, e drept), C. Rădulescu-Motru, la Bucureşti, în 1906 şi F. Ştefănescu-Goangă, la Cluj, în 1921 (transformat în 1922 în Insti­ tut de psihologie experimentală, comparată şi aplicată). „Convingerea nestrămutată pe care o am în eficacitatea metodei ex­ perimentale, o datorez îndeosebi marelui psiholog Wundt, fondatorului 1 Celui cc trece în revistă realizările lui F. Ştefănescu-Goangă îi vine greu sa creadă că ele au putut fi înfăptuite în ceva mai mult de două decenii. 2 Facem această afirmaţie ţinînd seama nu numai de amploarea activităţii desfă­ şurate de şcoala psihologică de la Cluj, ci şi de emulaţia dmtre aceasta şi şcoala psiho­ logică de la Universitatea din Bucureşti, emulaţie în care consider că au jucat un rol important F. Ştefănescu-Goangă şi C. Rădulescu-Motru, precum si unii dintre elevii lor.

286

psihologiei e x p e r im e n t a le “ — va scrie cîrtdva — F . Ş t e f ă n e s c u - G o a n e ă h Cinci ani «de studii şi cercetări, petrecuţi în Institutul său de renume m o n d ia l, şi l u c r ă r i l e , făcute «sub direcţia sa, au fost factorii hotărâtori ai acestei convingeri. „Spre deosebire însă «de Wundt şi de întreaga psihologie experimentală germană, care credeau că metoda experimen­ tală trebuie aplicată numai în direcţia psihologiei generale, am socotit că metoda experimentală trebuie aplicată şi în «direcţia «psihologiei in­ dividuale şi «diferenţiale. Ea trebuie aplicată şi în studiul i n d i v i d u a l i ­ t ă ţ i i şi cunoaşterii o m u lu i concret, nu numai în cercetarea omului în general, a individului a b s t r a c t . în consecinţă, atenţia mea a fost de la în c e p u t atrasă şi de faimoasele cercetări ale lui Binet «din Franţa şi ale l u i Galten din Anglia, care dădeau cuvenita importanţa tocmai aspec­ tului individual şi «diferenţial al f e n o m e n e lo r sufleteşti. Iar cum Galten dădea o «deosebită importanţă nu numai e x p e r im e n t u lu i, c i şi evaluării statistice, atenţia «mea a fost în «mod logic atrasă şi asupra tehnicii sale statistice, care, în comparaţie cu tehnica germană, mi-a «parut a fi m u lt m a i «dezvoltată“. Dîndu-şi de la început seama de marea importanţă a m e t o d e i expe­ rimentale şi statistice F. Ştefănescu-Goangă spune : „mi-am dat toată silinţa ca activitatea Institutului «(...) să fie bazată pe ambele metode. Metoda experimentală şi metoda statistică au fost, astfel, metodele de la care nu m - a m abătut. Lucrările făcute în Institut sub directa mea supraveghere c o n s t it u ie s c «dovada“. Am citat aceasta expunere de principii a Im F. Ş t e f a n e s c u - G o a n g a (deşi ea a fost făcută mult mai tîrziu), «deoarece acestea l-au călăuzit, după cît se pare, încă de la început, în activitatea sa. Prima grijă a lui F. Ş t e f ă n e s c u - G o a n g ă , «după obţinerea catedrei de psihologie experimentală «de la U n i v e r s i t a t e a «din Cluj, «este de a-şi «înjgheba un laborator 12. Şi ei va reuşi, în «scurt timp, s ă - l r e a liz e z e . După cum rezultă din copia unui memoriu adresat «de F. ŞtefănescuGoangă Ministerului3, «în bugetul pe anul financiar 1920—1921 s-a prevăzut un fond extraordinar de 250 000 lei, pentru Institutul de psi­ hologie de l a Universitatea d i n Cluj, „ în vederea înzestrării acestui Institut şi a laboratorului său de psihologie experimentală şi a p l i c a t ă , c r e a ţ iu n e n o u ă a Universităţii «din C l u j , cu mobilierul, aparatele şi ma­ terialul necesar“. Suma s-a ordonanţat la 26 «martie 1921. In iulie, acelaşi an, F. Ştefănescu-Goangă pleacă în Germania pentru r/a vizita mai «multe institute similare şi a vedea inovaţiile făcute în aparate şi material“. 1 Preiaţă la N. M ă r g m c a n u . lAerneme. de psihometrie, Cluj, 1938. 2 Vezi, K. S p e r a n ţ i a, Figuri universitare, Bucureşti, Belit, tineretului, 1967. p. 59. 3 Această copie a memoriului iui 1;. Ştelănescu-Goangă se păstrează in arhiva catedrei de psihologic de la Universitatea din Cluj.

287

„In baza cercetărilor făcute — scrie el mai departe — am comandat la începutul lui august 1921 aparatele de care aveam nevoie pentru psihologia experimentală la firma E. Zimmermann din Leipzig, cea mai renumită fabrică de aparate ştiinţifice pentru psihologia experimen­ tală, şi la Politechnicul din Charlottenburg, la prof. Dr. W, Moede, aparatele de care aveam nevoie pentru psihologia aplicată. Prof. Moede este inventatorul acestor aparate şi el are patentul lor ; aşa se explica de ce le-am comandat la el“. Zimmermann şi Moede s-au angajat să-i trimită aparatele comandate pînă la 1 noiembrie 1921, dar n-au putut respecta angajamentele din pricina „mişcărilor politice şi a grevelor de atunci din Germania“. în ceea ee-1 priveşte pe Zimmermann, afirmaţia lui F. ŞtefănescuGoangă se referă, după cum rezultă din facturi, numai la o mica parte din comandă (în valoare de 6 044 mărci germane), partea cea mai mare a comenzii (în valoare de 86 228 mărci) fiind expediată încă din 16 august 1921. La 1 noiembrie 1921, Institutul obţine local. în anul următor soseşte şi restul de aparate de la Zimmermann (fe­ bruarie 1922) şi de la Moede (august 1922) 1, aşa îneît din toamna anului 1922, I n s t i t u t u l d e p s i h o l o g i e e x p e r i m e n t a l ă , c o m p a r a t ă şi a p l i ­ c a t a d i n C l u j — acest „institut de psihologie c u a d e v ă r a t e u r o p e a n de la Universitatea din Dacia Superioară“ încape sa funcţioneze, el fiind dotat cu aparatură modernă şi ou o bibliotecă judicios alcătuita. încă din toamna anului 1922, F. Ştefănascu-Goangă introduce în programul de activitate didactici al catedrei sale ore de „lucrări ştiin­ ţifice în laboratorul de psihologie experimentală“ 12, iar în anul urmă­ tor face un curs practic intitulat „Introducere în psihologia experimen­ tală (explicarea aparatelor şi experimente demonstrative), o oră, plus 2 ore pe săptămână de „Lucrări experimentale în Laboratorul de psi1 Aparatele însoţite de factura, în valoare de 6 044 mărci, a lui Zimmermann vor fi expediate la 17 februarie 1922, iar aparatele comandate la Moede vor fi expediate ia 21 august 1922 (cu facturile în valoare de 33 669 + 47 490 = 81 159 mărci). Tot în 1921, Ştefănescu-Goangă comandă librarului Karl W. Hiersemann cărţi în va­ loare de 30 000 mărci. Comenzi de aparate se vor mai face şi în anii următori. Aşa de pildă, în 1925, se comandă aparate în valoare de 2 230 franci (= 26 640 lei) de la firma J. Bettendorff, Bruxelles : cutia Dr. Decroly, chinesimetre Michotte si Christiaens inductor acumetric de Foy, chinesiergograf Christiaens, pendul acustic dublu şi lotoesteziometrul iui Hering. In 1931 se face o comandă de aparate la firma Resch din Viena, în valoare de 300 000 lei (atribuită Institutului de psihologie din fondul de 25 milioane le;, acordat Universităţii din Oluj, iar la 10 august 1931 se primesc trei lăzi cu aparate de la firma Organisations-Institut Berlin. 2 Aprecierea aparţine lui Ion Petroviei, care în şedinţa generală a Academiei Ro­ mâne din 21 mai 1937, propune alegerea lui F. Ştefănescu-Goangă ca membru cores­ pondent. în şedinţa din 28 mai 1937, F. Ştefănescu-Goangă este ales membru cores­ pondent al Academiei Române, întrunind majoritatea de voturi necesară. Vezi „Academia

288

hologie“. Tot acum, în cadrul Laboratorului de psihologie, care era frecventat de 27 studenţi, Ştefănescu-Goangă ţine un curs denumit „In­ troducere în tehnica experimentală statistică“ şi „Exerciţii practice de laborator“ (la care iau parte 14 studenţi) b Ineepînd din anul 1924-. 1925, „Lucrări practice de laborator şi cercetări ştiinţifice experimen­ tale“ se fac în toate zilele de luc ru, de la orele 9 la 13 2. 1* D u p ă cum rezultă din acelaşi Anuar (din 1924—1925), acum F. Ş t e ­ f ă n e s c u - G o a n g ă este preocupat de înfiinţarea şi organizarea unei secţii de psihologie aplicata şi face demersuri în acest sens. El arată că „pen­ tru a pregăti în mod ştiinţific înfiinţarea d e o f ic ii d e orientare şi selec­ ţie p r o f e s i o n a l ă “ sînt n e c e s a r e „ c e r c e t ă r i ş t iin ţ if ic e în vederea s t a b i l i r i i metodelor, a etalonării testelor şi adaptării materialului de cercetare, potrivit condiţiilor din ţara n o a s t r ă “ . „Această completare a laborato­ rului este cu atît mai necesara — spune el — cu cit un personal apt a fi utilizat în oficiile de orientare profesională nu poate fi bine pre­ gătit decît într-un institut astfel organizat“ 34, Dar problema principala, de care era preocupat în această perioada F. Ştefănescu-Goanga, era aceea a selecţionării şi mai ales a pregătirii cadrelor de psihologi, necesare funcţionarii institutului pe care-1 crease. înfiinţarea unui institut ştiinţific — după cum remarca unul dintre elevii kii F. Ştefănescu-Goangă — nu era o problemă uşor de rezolvat, care să se r e z u m e la simpla semnare a unor acte şi îndeplinirea unor formalităţi. Dacă aparatele, cărţile şi revistele puteau fi e v e n t u a l c o ­ mandate şi procurate în decurs de un an, nu putea fi comandat în acelaşi interval de timp şi personalul ştiinţific. De aceea, p r o b le m a cea mai dificila în realizarea acestui institut a fost problema pregătirii per­ sonalului. în acest scop, au fost atraşi şi antrenaţi în activitatea insti­ tutului o serie de studenţi dintre care urmau să fie selecţionaţi cei mai capabili şi mai pasionaţi de ştiinţă b Română, Analele“, Seria a Il-a, tom. 57, şedinţele din 1936—1937, Bucureşti, 1938, p. 117 şi 131 —132. Vezi şi Arhiva Academiei Române, Dosar A—3—1937, filele 97—98 şi Dosar A—7—1937 (adresa trimisă de Secţia literară a Academiei Române lui F. Ştefănescu-Goangă „Membru corespondent al Academiei Române, Rector al Uni­ versităţii din Cluj, Subsecretar al Ministerului Educaţiei Naţionale“ — prin care i se aduce la cunoştinţă în scris alegerea sa ca membru corespondent al Academiei). 1 Ibidem, 1923—1924, p. 131. Ineepînd din acest an P. Ştefănescu-Goangă este pro­ fesor titular (pînă acum fusese profesor agregat). Are la catedră un asistent (R. Demetrescu) şi un preparator (Liviu Ruso. care era student în anul III). In anii următori, el va recruta pe !.. Bologa, N. Mărgineami, Al. Roşea, D. Todoran, M, Beniuc. T. Bugnariu ş.a. 2 Ibidem, p. 118—119. 3 „Anuarul Universităţii din Cluj“, 1923—1924, p. 118—119. 4 Vezi N, M ă r g i n e a n u, Institutul de psihologie experimentală, comparată şi aplicată al Universităţii din Cluj, „Revista de psihologie experimentală şi practică“, Bucureşti, 1931, nr. 4—5, p. 45,

289

Opera aceasta de educare — cu care F. Ştefănescu-Goangă, pe drept cuvînt se mîndrea cel mai mult 1 — îi va lua însă timp ; ea se va înfăptui în decursul mai multor ani sub conducerea sa, d va fi „con­ tinuată şi desăvîrşită apoi un alt număr de ani în institutele cele mai renumite ele psihologie ale marilor universităţi din Occident, conduse de cei mai eminenţi psihologi ai timpului...“ -, Munca de pregătire a primelor c a d r e ale institutului a durat p în ă pe la sfîrşitul anului 1925. în cursul anului 1926, F. Ştefanescu-Goangâ, considerînd că unii dintre colaboratorii săi sîiit „relativ formaţi“, începe primele cercetări experimentale, „concepute însă mai m u lt în sensul unor cercetări de probă“. „Această p e r i o a d ă de tatonări şi ucenicie a durat pina în preajma anului 1927, dată la care ucenicia personalului puţind fi socotita termi­ nată, noul personal a v î n d însuşită tehnica experimentala a psihologiei, a procedat la primele cercetări. începînd cu acest an, s-a procedat la cer­ cetări largi şi intense, activitatea institutului devenind cu adevărat şi ştiinţifică, nu numai didactică. Doi ani mai tîrziu au apărut primele lucrări, drept fruct al acestor cercetări“ s. începînd dm anul 1928, colaboratorii institutului sînt trimişi, pentru specializare, în străinătate, în calatorii de studii. în 1 9 2 8 , N . Mărgineanu este trimis la V i en a l a Karl B ü h l e r şi C h a r l o t t e B ü h l e r . î n 1 9 2 9 — 1931, A l. Roşea va întreprinde călătorii de studii în Germania, Franţa, Bel­ gia şi E lv e ţ ia pentru a se specializa în probleme de d e l i n c v e n ţ i juvenilă şi de psihologia debililor mimaii, în 1929, N . Mărgineanu pleacă, pentru studii în Germania (cu F. Krueger şi O. Klemm, la Leipzig ; cu W. Stern şi H. Werner, la Hamburg ; cu W. Köhler, K. Lewin şi H. Rupp. la Berlin), iar în 1932—1934, în Statele Finite ale A m e r ic ii şi Anglia pentru specializare în p s ih o m e t r ie şi analiză f a c t o r i a l ă . în acelaşi timp, M. B cniuc este trimis la Hamburg pentru specializare în psihologie animala, în 1934, D. T o d o r a n este trimis pentru specializare în domeniul psi­ hologiei copilului, la V ie n a ( K . B ü h le r ) şi ia Geneva -(Ed, Claparède) b Rezolvarea problemei pregătirii cadrelor şi a specializării lor în diverse domenii ale psihologiei în raport cu necesităţile, îi dă posibilitatea lui F. Ştefănescu-Goangă să se ocupe acum mai îndeaproape de organizarea 1 F. Ş t e f ă n e s c u - G o a n g ă , Cuvînt înainte, „Revista de psihologie". Cluj. an. I, 1938, nr. 1, p. 6. * IiiJ-n r 1 ■văr. peste doi ani. adicn 3 N \tupn s n u. op. a t,, Ioc. cit., -, '"A . ::1!: '! şi cercetau psihologice*4 > i:1; 1 IV în 1979 Ţ i i i primele carţi din coles "M■ a Institu’ ' ii ţ 1 logie din Ci uj : F, S t e f ă n c s c n - ( i o an ga, Sekcţhmea capa\ , R s c a, Orientarec% Pro Iesionala a a n o rm a ­ cîtaţilot şi 1 t i,i n r profesionala \ ' M ă r g i n e a n li, Psihologia exerciţiului. Iilor ; L. Ku s u , Seiet ţia io* or J » v M3 n U utu1