FB1802 [PDF]

Zitiervorschau

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucrul individual Bazele asigurării și reasigurării

Autor: Grupa FB 1802 Verificat: CAPRIAN Iulia doctor, conferențial universitar

Chișinău, 2020

CUPRINS №

Studentul

Tema

Pagina

1

Belous Nicoleta

Analiza factorilor care influențează piața asigurărilor în Republica Moldova și propuneri de îmbunătățire

4

2

Bolduma Cristian

Escrocheriile și fraudele în asigurările auto pe anii 20142019

31

3

Dmitriev Sergiu

Dinamica, analiza și gestiunea asigurărilor CASCO în Republica Moldova, riscurile comerciale și financiare

53

4

Galus Andreea

Cadrul legal al asigurărilor de transport

69

5

Guțu Victoria

Asigurarea riscurilor politice și de fidelitate

93

6

Guțu Nina

Obstacole în comerțul internațional de asigurări

110

7

Ionița Iulian

Asigurări și reasigurări de aviație la nivel național și despăgubirile acordate în anii 2015-2019

131

8

Ivancișina Tatiana

Tendințele și perspectivele asigurărilor agricole

142

9

Levinte Constantin

Impozitarea și licențierea în funcționarea companiilor de asigurări în Republica Moldova

159

10 Manea Iuliana

Globalizarea și segmentarea pieței asigurărilor agricole în Republica Moldova

176

11 Marus Naina

Dezvoltarea pieței de asigurări în agricultură, anii 20162019 în Republica Moldova cât și perspectivele în acest domeniu

215

Aspecte juridice și economice privind contractul de reasigurare

228

12 Melnic Cristina

13 Miron Maria

14 Morari Diana

Primele acumulate și despăgubirile acordate în asigurările de bunuri pe anii 2016-2019 în Republica Moldova; Specificul managementului în asigurări Vânzarea produselor de asigurare în regim de bancă asigurare ca fenomen nou în Republica Moldova și dezvoltarea lor

246

272

15 Morocica Elena

Scopul asigurărilor fluviale în Republica Moldova

288

16 Opinca Aliona

Evoluția și perspectiva asigurărilor de accidente în economie

302

17 Pogonea Maria

Încheierea și derularea contractului asigurărilor de credit și evaluarea riscului

319

18 Poiată Cristina

Principalele tipuri de asigurări de viață și calculul primelor de asigurare în asigurările de viață

338

19 Pretulenco Ecaterina 20 Secară Daniela

Istoricul și practica internațională a asigurărilor de bunuri

355

Noi forme de asigurări la nivel internațional

386

21 Spijavca Victoria

Dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova

412

22 Talmazan Tudor

Asigurarea RCA în Republica Moldova

425

23 Trofin Lucia

Asigurarea profesională și de construcții

446

24 Vașciuc Adriana

Preocupări la nivel internațional pentru liberalizarea comerțului cu asigurări și reasigurări

465

25 Verejan Daniela

Supravegherea și controlul în asigurări

485

26 Vicol Marina

Istoria asigurărilor de transport rutier și asigurarea mărfii pe timpul transportului rutier

500

27 Gherghelijiu Petru

Implimentarea tehnologiilor informaționale moderne în sistemul de asigurări

518

28 Ivasi Gabriela

Asigurările de viață în perioada 2015-2019 și propuneri în acest tip de asigurări

530

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Referat „ Analiza factorilor care influențează piața asigurărilor în Republica Moldova și propuneri de îmbunătățire ”

Autor: BELOUS Nicoleta Grupa: FB 1802 Verificat: CAPRIAN IULIA doctor, conferențiar universitar

Chișinău, 2020 4

CUPRINS: INTRODUCERE...........................................................................................................................3 CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE.............................5 1.1. Conținutul și funcțiile asigurărilor............................................................................................5 1.2. Prezentarea generală a cadrului de reglementare a asigurărilor......................................7 1.3. Procedura de licențiere a activității de asigurare (reasigurare)........................................8 CAPITOLUL II.

CARACTERISTICA GENERALĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR ÎN

REPUBLICA MOLDOVA.........................................................................................................10 2.1. Participanții pieței de asigurări..........................................................................................10 2.2. Analiza evoluției pieței asigurărilor în Republica Moldova...................................................14 2.3. Analiza comparativă a pieței asigurărilor la nivel național, cu cel la nivel internațional 18 CAPITOLUL III. ANALIZA

FACTORILOR

DE

INFLUENȚĂ

A

PIEȚII

ASIGURĂRILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA...................................................................22 3.1. Factorii de influență a pieței asigurărilor..........................................................................22 3.2. Tendințe de dezvoltare a pieței de asigurări......................................................................23 CONCLUZIE ȘI RECOMANDĂRI..........................................................................................25 BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................27

INTRODUCERE Piaţa de asigurare reprezintă un cadru în care se întâlnesc cererea de asigurare, venind din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie contracte pe diferite tipuri de asigurări, şi oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice, şi anume – societăţi specializate de asigurări, care sunt autorizate să funcţioneze în domeniul asigurărilor şi să desfăşoare o astfel de activitate, bineînţeles, sub raport financiar. Asigurările permit întreprinderilor, companiilor, societăţii să activeze într-un mediu stabil. Acestea nu doar facilitează tranzacţiile economice prin furnizarea de transfer al riscului şi despăgubire, ele pot promova, de asemenea, stabilitatea financiară, mobilizarea economiilor. Actualitatea temei de cercetare. Procesul economic fundamental care contribuie la creşterea economică se bazează pe mecanismul de direcţionare a economiilor în investiţii. Autorităţile tuturor ţărilor lumii se află permanent în căutarea posibilităţilor şi a instituţiilor capabile să organizeze acest mecanism. Rolul companiilor de asigurări în acest sens este incontestabil datorită capacităţii lor de a participa la procesele de intermediere financiară. Prin colectarea banilor de la clienţi, asigurătorii preiau riscul unor eventuale pierderi, iar fondurile acumulate sunt folosite pentru activităţi investiţionale cu scopul obţinerii profiturilor. Avantajul cel mai important al companiilor de asigurări constă în deţinerea unui volum impunător de resurse financiare pe termen lung care pot fi investite în proiecte de dezvoltare de o importanţă strategică pentru economie. Scopul lucrării: reprezintă dezvoltarea bazei teoretice și metodologice a conceptului de potenţial investiţional al pieţei de asigurări şi stabilirea direcțiilor de dezvoltare a potențialului investițional pe piața de asigurări din Republica Moldova. Obiectivele

cercetării:

sistematizarea

și

dezvoltarea

conceptelor

teoretice

și

metodologice privind asigurările și potențialul investițional al asigurărilor; determinarea funcțiilor, a rolului și a factorilor care condiționează activitatea investițională a asigurătorilor; analiza pieței internaționale și naționale de asigurări prin metode identificate de evaluare a potențialului investițional; stabilirea direcțiilor de valorificare și dezvoltare a potențialului investițional pe piața de asigurări din Republica Moldova. Metodele de cercetare utilizate se numără cele științifice generale și specifice de investigație: cercetarea și comparația, abstracția științifică, sinteza, observația, analiza logică și sistemică, inducția și deducția, precum și metoda tratării sistemice, monografică, statistică, modelarea economico-matematică, respectiv, utilizarea metodelor figurilor în expunerea și redarea, completă și complexă, a fenomenelor și a proceselor economice studiate.

3

6

Problema ştiinţifică abordată: fundamentarea cadrului teoretic şi metodologic al potenţialului investiţional al asigurărilor, ceea ce ar permite stabilirea factorilor de influentă a pieței asigurărilori şi determinarea direcţiilor de dezvoltare al acesteia, în vederea obţinerii unui impact economic pozitiv. Cu referință la structura lucrării, aceasta este constituită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, tabele și figuri. În capitolul I al referatului ” ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE” sunt reflectate noțiunile generale privind asigurările, precum și funcțiile de bază ale acesteia. O altă componentă importantă din capitol este reprezentată de reglementarea normativă activității de asigurare în Republica Moldova. Capitolul II al referatului ” CARACTERISTICA GENERALĂ A PIEçEI ASIGURĂRILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA” cuprinde informație cu privire la participanții de bază a pieții asigurărilor, de asemenea este făcută o analiză comparativă a gradului de dezvoltarea a asigurărilor la nivel național în comparație cu cel internațional. În capitolul III al referatului ” ANALIZA FACTORILOR DE INFLUENçĂ A PIEçII ASIGURĂRILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA” sunt analizați factorii de influență a pieței

asigurărilor și sunt determinate direcții de dezvoltare a activității de asigurare în Republica Moldova Cuvinte-cheie: asigurări, piața de asigurări, investiții, potențial investițional al asigurărilor, factori de influență, companii de asigurări.

4

7

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE 1.1.

Conținutul și funțiile asigurărilor În conformitate cu prevederile articolului 1 al Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI

din 21.12.2006” [1], asigurarea reprezintă transferul unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare. Tranziţia la economia de piaţă diversifică şi multiplică considerabil relaţiile dintre agenţii economici, supunând unui pericol sporit patrimoniul, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor juridice şi fizice, fapt ce actualizează necesitatea protejării bunurilor, activităţii de antreprenoriat, veniturilor, integrităţii cetăţenilor de la calamităţile naturale, situaţiile extremale şi accidente cu ajutorul asigurărilor. Aşa particularităţi ale asigurărilor, cum ar fi evaluarea riscului asigurat şi probabilitatea producerii lui, determinarea obligaţiunilor financiare ale asigurătorului necesită cunoştinţe speciale şi o pregătire profesionistă. Industria asigurărilor favorizează dezvoltarea activităţii prospere a agenţilor economici din ţară prin faptul ca acestea constituie: 

ramură creatoare de locuri de muncă;



ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară;



un factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii întrerupte. Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările sunt importante în

economia unei ţări nu doar pentru faptul că participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar şi pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane. Asigurările – ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară. Pentru a face faţă obligaţiilor faţă de asiguraţi, societăţile de asigurări au datoria să constituie rezerve tehnice. Fructificarea rezervelor de prime şi de daune se face prin plasarea acestora în acţiuni, obligaţiuni, depuneri pe termen la bănci, acor- darea de împrumuturi asiguraţilor, achiziţionarea de bunuri imobiliare. Prin activitatea desfăşurată, societăţile de asigurare influenţează uneori, pozitiv sau negativ, şi balanţa de plăti a ţării. Acest lucru are loc în cazul în care societăţile de asigurări, pe lângă asigurări directe, mai efectuează şi operaţii de reasigurare. Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii întrerupte. Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică, ameninţată de un anumit fenomen (eveniment) viitor şi incert, convine cu o societate specializată ca, în schimbul unor sume de bani (unei prime), aceasta din urmă să preia asupra sa consecinţele producerii acelui fenomen (eveniment). Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de

5

8

sinistru, asigurarea face posibilă reluarea într-un termen cât mai scurt a procesului de producţie întrerupt şi, deci, realizarea reproducţiei simple. Piaţa contemporană a asigurărilor se caracterizează prin creşterea numărului asigurătorilor şi a volumului operaţiilor, apariţia noilor necesităţi în serviciile de asigurare şi a noilor direcţii de orientare ai acestei activităţi, intensificarea concurenţei. Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă, numită primă deasigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compensează pagubele suferite de cei încercaţi. Plătind un procent relativ mic din acoperirea exercitată de poliţa de asigurare persoanei care îşi asumă riscul (asigurătorul) asiguratul primeşte înschimb o garanţie de despăgubire împotriva pierderii posibile şiviitoare. Întrucât, la data semnării contractului de asigurare nu se poate şti când se va produce riscul asigurat şi când se vamaterializa paguba, cel care a asigurat protecţia riscului(asigurătorul) trebuie să fie capabil să acopere paguba, indiferentde data la care aceasta se va produce. În aceste condiţii, în sprijinul asigurătorului acţionează principiul mutualităţii de administrare a riscului prin intermediul asigurării, conform căruia orice pagubăeste suportată în comun de mai multe persoane şi nu-şi exercităimpactul asupra unei singure persone. Analiza teoretică a conceptului de asigurare realizată în cadrul acestui compartiment ne-a permis să concluzionăm că ”asigurarea” este abordată în literatura de specialitate doar sub aspect de instrument de protecție față de anumite riscuri, dimensiunea investițională a asigurărilor este mai puțin reflectată. Pentru a stabili importanţa şi rolul asigurărilor în procesul activităţii economico-sociale am efectuat un studiu de ansamblu a funcţiilor asigurărilor. Funcţiile asigurării exprimă mijloacele prin care asigurarea îşi îndeplineşte menirea sa socială, iar rolul asigurării exprimă rezultatele obţinute prin exercitarea funcţiilor acesteia. Astfel, am determinat că pe lângă funcțiile clasice ale asigurărilor, există funcții neelucidate în literatura de specialitate,astfel am elaborat un sistem nou de grupare a funcţiilor asigurărilor conform Figurii 1.1.1.

6

9

Funcţii sociale

Funcţii economice (financiare)

funcţia de protecţie socială

funcţia financiară

funcţia educativă

funcţia de control

funcţia psihologică

funcţia investiţională funcţia de scutire a statului de cheltuieli financiare suplimentare funcţia inovaţională funcţia de repartiţie funcţia de economisire funcţia de prevenire a riscurilor funcţia de compensare a pagubelor

Fig. 1.1.1 Funcţiile asigurărilor Sursa: elaborată de autor 1.2. Prezentarea generală a cadrului de reglementare a asigurărilor Conform prevederile articolului 4 al Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006 [1], cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre asigurători, asiguraţi şi terţe persoane este format din Constituţia Republicii Moldova [2], Codul civil al Republicii Moldova[3], prezenta lege, alte acte legislative, actele normative ale autorităţii de supraveghere emise întru executarea prezentei legi, acordurile internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte. Domeniul asigurărilor este reglementat de o serie de acte legislative şi normative. Principalul act legislativ în domeniul asigurărilor este Legea cu privire la asigurări [1], acest act legislativ reglementează modul de organizare şi funcţionare a asigurărilor, reasigurărilor şi a intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări, precum şi supravegherea activităţii acestora. Nu sunt acoperite asigurările sociale de stat, asigurările obligatorii de asistenţă medicală, asigurările obligatorii pentru unele categorii de persoane şi fondurile nestatale de pensii. Activitatea de asigurare în Republica Moldova se împarte în trei categorii mari: 

asigurări generale,



asigurări de viaţă,



reasigurare exclusivă. Activitatea de supraveghere a pieţei financiare nebancare este exercitată de către Comisia

7

10

Naţională a Pieţei Financiare[6]. Este o autoritate autonomă, care răspunde în faţa Parlamentului, inclusiv prin intermediul prezentării raportului anual de activitate. Mandatul Comisiei Naţionale este de a asigura stabilitatea, transparenţa, siguranţa şi eficienţa sectorului financiar nebancar, prevenirea riscurilor sistemice şi manipulării pe piaţa financiară nebancară, protejarea drepturilor participanţilor la piaţa financiară nebancară. În domeniul asigurărilor Comisia Naţională deţine compentenţă de control al companiilor de asigurări şi al Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova. Printre atribuţiile Comisiei Naţionale sunt adoptarea de acte care reglementează domeniul pieţei de asigurări în Republica Moldova, inclusiv ţinerea evidenţei contractelor de asigurări, modalitatea de transfer a portofoliilor, ţinerea registrelor, cooperarea la nivel internaţional cu instituţii specializate pentru implementarea politicii de stat în domeniul asigurărilor, aplicarea sancţiunilor, inclunsiv a amenzilor, prescripţiilor pentru participanţii pe piaţa de asigurări, inclusiv remedierea financiară, reorganizarea sau declararea insolvabilităţii asigurătorilor (reasiguratorilor) şi a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare. 1.3. Procedura de licențiere a activității de asigurare (reasigurare) În conformitate cu prevederile articolului 24 al Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006” [1] , activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată numai de asigurătorii (reasigurătorii) care au obţinut licenţă. Licenţa se eliberează pe un termen nelimitat şi este netransferabilă. Pentru obţinerea licenţei pentru desfăşurarea activităţi de asigurare (reasigurare) la autoritatea de supraveghere se depune, în modul stabilit de aceasta,o declaraţie în formă scrisă, semnată olograf, la care se anexează documentele necesare. Documentele pentru eliberarea licenţei şi cele pentru reperfectarea acesteia se depun personal la autoritatea de supraveghere de către organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului)/solicitantului de licenţă sau de persoana împuternicită de către acesta. Documentele se depun în original sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare. Declaraţia pentru eliberarea licenţei se semnează de către organul executiv al solicitantului de licenţă şi conţine: a) denumirea, sediul şi IDNO ale solicitantului de licenţă; b) categoria, clasele şi tipurile de asigurare pentru care se solicită licenţă; c) asumarea, pe proprie răspundere, de către semnatarul declaraţiei pentru eliberarea licenţei a respectării condiţiilor de licenţiere;

8

11

d) confirmarea, cu asumarea propriei răspunderi, de către organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului) că documentele anexate la declaraţie sînt autentice şi conţin date veridice. Autoritatea de supraveghere decide asupra eliberării licenţei în termen de 30 de zile lucrătoare de la data recepţionării tuturor documentelor aferente declaraţiei pentru eliberarea licenţei, iar în cazul reperfectării licenţei – în termen de 14 zile lucrătoare de la data depunerii declaraţiei pentru reperfectarea licenţei. Formularul licenţei se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei autorităţii de supraveghere cu privire la eliberarea/ reperfectarea licenţei. Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea de asigurare (reasigurare) constituie 20000 de lei. Pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, cea pentru reperfectarea licenţei, precum şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei suma spre plată reprezintă 10% din taxa pentru eliberarea licenţei, fiind nerambursabile în cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) nu începe activitatea de asigurare sau încetează să funcţioneze. Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să plaseze într-un loc vizibil copia de pe licenţă în filiale (reprezentanţe), alte subdiviziuni.

9

12

CAPITOLUL II.

CARACTERISTICA GENERALĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Participanții pieței de asigurări Evoluţia numărului şi structurii participanţilor pieţei de asigurări diferă de la ţară la ţară şi depinde de politicele şi reglementările în domeniul asigurărilor, de capacitatea sistemului politic, nivelul de dezvoltare economică şi socială, gradul de capitalizare şi, în unele cazuri, de factorii mediului extern apropiat al ţării. Până la intrarea în vigoare a prevederilor Legii cu privire la asigurări, nr. 407-XVI din 21.12.2006 noţiunea de participanţi ai pieţei de asigurări nu putea fi definită, deoarece, în calitate de componentă structurală a pieţei, majoritatea categoriilor de participanţi, în special cei profesionişti, lipseau (cu excepţia asigurătorilor şi asiguraţilor). Interesul autorităţilor de conformare a prevederilor legale la standardele europene, au determinat ca Legea actuală să prevadă reglementarea activităţii tuturor participanţilor pieţei de asigurări. Participanţi ai pieţei de asigurări sunt reprezentaţi de persoanele fizice şi juridice, precum şi de organismele fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi, încheie tranzacţii sau efectuează operaţiuni pe piaţa de asigurări, exercitînd drepturi şi executînd obligaţii rezultate din lege, contract sau alte teme- iuri de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Din cele menţionate, rezultă că, participanţii pe piaţa asigurărilor includ atît participanţii profesionişti, stabiliţi prin legislaţie, cît şi alte categorii, şi anume: 

asigurătorii/reasigurătorii sau companiile de asigurări/reasigurări;



intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări;



asiguraţii sau persoanele asigurate;



actuarul. În Republica Moldova, dinamica numărului de participanţi a fost determinată de maturizarea şi

consolidarea pieţei prin modificarea cadrului legislativ, în special, cel aferent capitalizării companiilor de asigurare. În conformitate cu prevederile Legii, asigurătorii trebuie să desfăşoare activităţi specializate: fie numai de asigurări generale, fie numai de asigurări de viaţă. Excepţiile de la aceste norme se referă numai la asigurătorii care au fost autorizaţi pînă la intrarea în vigoare a Legii. Conform datelor statistice, la moment pe piaţa locală de asigurări activează 13 companii de asigurători, din care 13 companii de asigurări sau 92% sunt specializate pe segmentul de asigurări generale (de accidente, bunuri, auto, etc.) şi numai compania ,, Grawe Carat Asigurări ” S.A. deține licenţă și desfăşoară activităţi simultane/combinate de asigurări generale şi de viaţă. Nu

10

13

există asigurători care practică exclusiv asigurări de viaţă. Această situaţie se datorează unui şir de factori. În special, datorită interesului redus al populaţiei faţă de asigurările de viaţă specificat, pe de o parte, prin nivelul redus al veniturilor disponibile ale populaţiei, or aceste asigurări necesită dispunerea, permanentă şi pe termen lung de resurse financiare peste nivelul mediu pe ţară, iar pe de altă parte, cerinţele mari de capitalizare a asigurătorilor care practică asigurări de viaţă exclusive.

Tabel 2.1.1 Lista Societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare din Republica Moldova la data de 28.02.2020

Nr.

Denumirea Societăţii de asigurare

1

„ACORD – GRUP” S.A.

2

„ASTERRA GRUP” S.A.

3

„AUTO – SIGURANTA” S.A. „DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP” S.A.

4

Prime brute subscrise, MDL lei

Cota de piață , %

121,11

7,45

Anatolie BANTAŞ

206,82

12,73

05.09.200 100360 00 1 19239

Mihai PANFILII

1,55

21.02.200 100260 00 5 20908

Dinu GHERAS IM

Data înregistrări i (reînregistr ării

IDNO

Directorul Societăţii de Asigurare

05.11.200 100260 00 2 07813 31.07.200 100660 00 6 32750

Natalia ROȘCA

5

„GARANŢIE” S.A.

6

„GENERAL ASIGURĂRI” S.A.

Dorina 19.06.200 100360 00 POSTOLACH 1 87070 E Vitalie 27.10.201 101660 00 BANARU 6 35165

7

„GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A.

19.02.200 100460 10 2 00125

Veronica MALCOCI

8

„INTACT ASIGURĂRI GENERALE” S.A.

5/24/201 2

100360 00 62730

Cristina DOLGHI

9

„KLASSIKA ASIGURĂRI” S.A.*

16.08.200 100360 Administrato r 1 01 CNPF 29440

0,10

209,08

12,87

30,89

1,90

180,63

11,12

255,26

15,71

27,67

81,25

1,70

5,00

11

14

10

„MOLDASIG” S.A.

11

„MOLDCARGO” S.A.

27.12.200 100260 00 2 53315 05.06.200 100260 00 1 05819

12

„MOLDOVA – ASTROVAZ” S.A.

23.12.200 100360 00 4 05344

Victor COADĂ

218,84

13,47

Vladimir ȘTIRBU

120,39

7,41

37,19

2,29

101,87

6,27

Fiodor DIMITR OV

Nicolae 16.10.200 100260 40 CIUMAC 2 00443 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor www.cnpf.md 13

„TRANSELIT” S.A.

Absenţa a reasigurătorilor care desfăşoară activitate exclusivă de reasigurare este determinată de lipsa necesităţii unor astfel de companii, deoarece asigurătorii pot desfăşura şi activitate de reasigurare, adică de primire a riscurilor în reasigurare sau de asigurare a asigurătorului direct. Apartenența sectorului de asigurări la piața financiară are un rol foarte semnificativ, aceasta este determinată de profilul financiar al asigurărilor redat de locul pieţei de asigurări în sistemul financiar (Figura 2.1.1), conexiunea dintre companiile de asigurări şi bugetul de stat, alte instituţii financiare, sau chiar gospodării este determinat de fluxurile financiare.

12

15

Bugetul public

Investițiile populației

Companii de asigurare

Stimulente fiscale Subvenții

Prime de asigurare

Despăgubiri

Investiții

Protecție și asistență socială

Creșterea poverii statului

Reducerea

Dobânzi

Sectorul real ● Piața financiară ● Infrastructură publică

Dezvoltarea Crearea ului locurilor de muncă Creșterea investițiilor în sectorul privat sectoarelor economice

Taxa pe valoarea adăugată

Impozite și taxe

publice

Venituri și economii în bugetul public

Fig. 2.1.1 Profilul financiar al pieţei de asigurări Sursa: elaborată de autor

13

16

În cadrul companiilor de asigurări se acumulează resurse financiare temporar disponibile pentru investiții în economie. Aceasta se explică prin faptul că, pentru fiecare caz asigurat, asigurătorii îşi fac rezervele necesare pentru a-şi onora obligaţiunile în cazul intervenirii sinistrului. În unele situații, plata despăgubirii nu are loc imediat după intervenirea cazului asigurat, ci doar după stabilirea circumstanţelor în care s-a produs evenimentul, estimarea daunelor şi a indemnizaţiilor de asigurare. Chiar dacă sumele datorate asiguraţilor nu se achită imediat, acestea oricum trebuie rezervate. Prin urmare, companiile de asigurări deţin fonduri, sub formă de rezerve, care sunt temporar disponibile şi deci pot fi investite pentru a aduce plus valoare. 2.2. Analiza evoluției pieței asigurărilor în Republica Moldova Piaţa de asigurare reprezintă un cadru în care se întâlnesc cererea de asigurare, venind din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie contracte pe diferite tipuri de asigurări, şi oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice, şi anume – societăţi specializate de asigurări, care sunt autorizate să funcţioneze în domeniul asigurărilor şi să desfăşoare o astfel de activitate, bineînţeles, sub raport financiar. Asigurările permit întreprinderilor, companiilor, societăţii să activeze într-un mediu stabil. Acestea nu doar facilitează tranzacţiile economice prin furnizare. Piaţa asigurărilor din Republica Moldova este, după volum, cea mai mică din regiunea Europei Centrale şi de Est [3]. De altfel, având în vedere numărul scăzut de locuitori (3,56 milioane), precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de asigurări nu poate fi comparată cu mărimea volumelor statelor europene cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu.

Prime brute subscrise pentru perioada 2017-2019 Tabelul 2.2.1

Total : Asigurări generale Asigurări de sănătate Asigurări de vehicule terestre Asigurări de incendiu , alte calamități naturale și alte alte asigurări de bunuri

2017 1441,9 1347,0

Mii lei 2018 1518,1 1418,1

2019 1625,4 1523,7

2017 100 93,4

Structură 2018 100 93,4

2019 100 93,7

79,8

93,1

105,4

5,5

6,1

6,5

290,0

309,0

345,6

20,1

20,4

21,3

90,3

116,0

155,6

6,3

7,6

9,6

14

17

Asigurări de răspundere civilă auto Alte asigurări generale Asigurări de viață Asigurări de viață (fară asigurarea cu pensii și fără anuități) Alte asigurări de viață

688,8

713,1

697,1

47,8

47,0

42,9

198,1

186,9

220,0

13,7

12,3

13,4

94,9 90,2

100,0 95,1

101,7 96,8

6,6 6,3

6,6 6,3

6,3 6,0

4,7

95,1

4,9

0,3

0,3

0,3

Sursa: Realizat de autor în baza datelor preluate de pe https://statistica.gov.md/ Concluzie: Conform datelor analizate din tabelul 2.2.1 , observăm că în cazul totalului primelor asigurărilor anul 2019 a fost unul din cel mai profitabil , deoarece acesta este cu 183,5 mii lei mai mare decît în anul 2017 , deci se observă o creștere considerabilă, Dacă este să vorbim despre asigurările generale la fel anul 2019 a fost cel mai profitabil , deoarece acestea este cu 176,7 mii lei mai mare decît în anul 2017.În cazul asigurărilor de viață la fel observăm o creștere considerabilă , deoarece în anul 2017 asigurările de viață înregistrează 94,4 mii lei iar în anul 2019 înregistrează 101,7 mii lei , putem constata o creștere cu 7,3 mii lei .

Prime brute subscrise pentru perioada 2017-2019 1800 1600 1400 1200 1000 800 600 400 200 0

2017

2018

2019

Asigurări generaleAsigurări de viațăTotal

Fig 2.2.1 Evoluția primelor subscrise pentru perioada 2017-2019 Sursa: Elaborată de autor în baza datelor

15

18

Despăgubiri și indemnizații de asigurare pentru perioada 2017-2019 Tabelul 2.2.2

2017 491,2 471,8 28,5

Total : Asigurări generale Asigurări de sănătate

Mii lei 2018 527,5 512,8 30,6

2019 663,5 648,1 33,0

2017 100,0 96,1 5,8

Structură 2018 100,0 97,2 5,8

2019 100,0 97,7 5,0

35,7

30,0

4,4

3,3

42,0

43,3

9,4 2,8 2,4

16,1 2,3 2,1

0,4

0,2

Asigurări de vehicule 159,2 188,1 199,1 32,4 terestre 13,0 23,3 22,2 2,6 Asigurări de incendiu , alte calamități naturale și alte alte asigurări de bunuri Asigurări de răspundere 247,6 221,5 287,5 50,4 civilă auto Alte asigurări generale 23,6 49,3 106,4 4,8 Asigurări de viață 19,4 14,7 15,5 3,9 Asigurări de viață (fară 10,3 12,8 13,6 2,1 asigurarea cu pensii și fără anuități) Alte asigurări de viață 9,1 2,0 1,9 1,8 Sursa: Realizat de autor în baza datelor preluate de pe https://statistica.gov.md/ Concluzie :

Conform datelor analizate din tabelul 2.2.2 , observăm că în cazul totalului despăgubirilor și indemnizațiilor anul 2019 a înregistrat cele mai mari despăgubiri , deoarece acesta este cu 172,3 mii lei mai mare decît în anul 2017 , deci se observă o creșeletere considerabilă, Dacă este să vorbim despre asigurările generale la fel anul 2019 a înregistrat cele mai mari despăgubiri , deoarece acestea este cu 176,3 mii lei mai mare decît în anul 2017.În cazul asigurărilor de viață observăm o descreștere considerabilă , deoarece în anul 2017 despăgubirile în asigurările de viață înregistrează 19,4 mii lei iar în anul 2019 înregistrează 15,5 mii lei , putem constata o descreștere cu 3.9 mii lei .

Despăgubiri și indemnizații de asigurare pentru perioada 2017-2019 700 600 500 400 300 200 100 0

2017

2018

2019

Asigurări generaleAsigurări de viațăTotal

Fig 2.2.2 Evoluția despăgubirilor și îndemnizațiilor de asigurătorilor pentru perioada 2017-2019 Sursa: Elaborată de autor în baza datelor 16

19

Rezultatele financiare ale asigurărilor pentru perioada 2017-2019 Tabelul 2.2.3 Milioane lei 2018 2296,0

2017 2019 Venituri - total 2327,9 2556,3 Venituri din activitatea operațională 2163,2 2151,8 2325,0 Din care venituri din 2115,5 2060,7 2289,1 activitatea de asigurare Cheltueli - total 2262,5 2250,1 2582,8 2077,1 2133,5 2368,4 Cheltueli aferente activități operaționale Din care venituri di 1625,9 1649,3 1865,8 activitatea de asigurare Profitul (+)/ Pierderea (-) 65,4 45,8 -26,4 pînă la impozitare Sursa: Realizat de autor în baza datelor preluate de pe https://statistica.gov.md/ Concluzie : Conform datelor analizate din tabelul 2.2.3 , observăm că cele mai multe venituri s-au înregistrat în anul 2019 în valoare de 2556,3 mii lei , în cazul veniturilor din activitatea de asigurare acestea în anul 2017 au înregistrat venituri în valoare de 2115,5 mii le iar în anul 2019 acestea au înregistrat venituri în sumă de 2289,1 mii lei , observăm o creștere considerabilă cu 173,6 mii lei față de anul 2017.Observăm că în anul 2019 sunt înregistrate cele mai multe cheltueli în valoare de 2582,8 mii lei . în cazul cheltuelilor din activitatea de asigurare acestea în anul 2017 au înregistrat cheltueli în valoare de 1625,9 mii le iar în anul 2019 acestea au înregistrat cheltueli în sumă de 1865,8 mii lei , observăm o creștere considerabilă cu 239,9mii lei față de anul 2017.

Rezultatele financiare ale asigurătorilor pentru perioada 2017-2019 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 -500

Cheltuieli Venituri Profit net/pierdere netă 2017 65.4

2018 45.8

2019 -26.4

Venituri

2327.9

2296

2556.3

Cheltuieli

2262.5

2250.1

2582.8

Profit net/pierdere netă

Profit net/pierdere netă Venituri Cheltuieli

Fig 2.2.3 Evoluția rezultatelor financiare ale asigurătorilor pentru perioada 20172019 Sursa: Elaborată de autor în baza datelor 17

20

2.3. Analiza comparativă a pieței asigurărilor la nivel național, cu cel la nivel internațional Evoluţia pieţei de asigurări în condiţiile formării relaţiilor de piaţă în ţările cu economie tranzitorie nu se înscrie în conţinutul şi direcţiile de promovare a reformelor economice. Cu toate acestea, în măsura bine cunoscută, starea asigurării poate fi prezentat ca un indicator, ce face posibilă estimarea profunzimii, eficienţei şi a nivelului de finalizare a programelor economice promovate, legate de transformarea relaţiilor economice fundamentale, de modificarea rolului statului în procesul de acordare a asistenţei sociale populaţiei şi de constituire a unor noi principii de reglementare şi de implicare a statului în economia naţională. Într-adevăr, schimbarea formelor de proprietate are drept consecinţă transferul răspunderii pentru deţinerea patrimoniului şi pentru rezultatele activităţii de antreprenoriat asupra agentului economic, fapt ce are o legătură directă cu asigurarea. Piaţa naţională de asigurări, aflată actualmente în proces de constituire, nu a atins încă un nivel suficient de dezvoltare şi este încă departe de a garanta la un nivel potrivit acordarea serviciilor de asigurare, legate de protejarea intereselor patrimoniale ale entităţilor economice şi ale cetăţenilor Republicii Moldova. Cauzele principale care frânează evoluţia firească a pieţei naţionale de asigurări rezidă în posibilităţile economice limitate ale asiguraţilor, ineficienţa legislaţiei fiscale, nivelul redus al cererii solvabile la serviciile de asigurare, nivelul redus de credibilitate a asiguratului autohton în faţa instituţiilor financiare, în general, şi de asigurare, în particular, care este o consecinţă a falimentului unui şir de asigurători, precum şi a refuzului acestora de a-şi realiza angajamentele asumate în limitele stabilite; capitalizarea inadecvată a societăţilor de asigurare autohtone, cadrul legislativ şi normativ restrâns, ce nu garantează controlul corespunzător de către stat a activităţii desfăşurate de către societăţile de asigurare, concomitent cu protejarea drepturilor asiguraţilor; izolarea pieţei naţionale de asigurări de comunitatea mondială a asigurărilor. Piața internațională de asigurări este una neomogenă având decalaje mari între țările lider și cele cu indicatori mai slabi de activitate.

18

21

Principalele caracteristici ale țărilor cu sectoare de asigurări dezvoltate se referă la: existența unei piețe financiare fortificate, accent pe activitatea investițională a asigurătorilor, incluziune financiară, tradiții în dezvoltarea afacerilor de asigurări private, sisteme de reglementare favorabile contribuabililor și asigurătorilor, preponderența asigurărilor de viață. Pe tabloul mondial, piața de asigurări din Republica Moldova se plasează pe locurile inferioare. Specificul ţărilor dezvoltate constă în preponderenţa sectorului asigurărilor de viaţă, pe când în ţările cu economie emergentă asigurările non-viaţă deţin cota cea mai mare din portofoliu. Orientarea țărilor spre asigurările non-viață, care sunt de cele mai dese ori obligatorii, este cauzată de nivelului scăzut de dezvoltare economică, veniturile mici ale populației și respectiv capacitatea de plată scăzută a persoanelor fizice care nu-și pot permite procurarea unei polițe de asigurare deoarece aceasta este prea scumpă. Totodată, mai este şi cauza lipsei unei culturi financiare a populaţiei şi neîncrederea faţă de companiile private de asigurări generată de experienţele nefaste din trecut. Astfel, societatea nu are încredere în instituţiile financiare private şi aşteaptă o asigurare a riscurilor din partea statului, care, în aceste cazuri, este inapt de a acorda o protecţie financiară comensurabilă anumitor prejudicii. Din analiza efectuată în acest capitol, putem concluziona că portofoliile de asigurare la nivel european diferă mult de cele autohtone (Figura 2.2.1). Asigurătorii europeni pun accent pe pachetele de asigurare de viaţă, iar cei din Republica Moldova se ocupă, în proporţie de 56%, de asigurarea de răspundere civilă, la care cererea este mare, fără efortul companiilor, din cauza obligativităţii acestui tip de asigurare. Cea mai mare parte din portofoliul asiguratorilor autohtoni (86%) o dețin asigurările de bunuri şi răspundere civilă auto. Termenul scurt şi valoare mică a primelor pe aceste tipuri de asigurări nu contribuie la dezvoltarea potenţialului investiţional al companiilor. În Europa, situația este altfel - 61% din portofoliu este dedicat sectorului de viaţă ceea ce implică contracte pe termen lung şi prime constante de mare volum.

19

22

7%

Țările

11%

Asigurări de răspundere civilă auto Asigurări de bunuri

7% 8%

7% Republica Moldova

56%

30%

13%

Asigurări de persoane asigurări de viață altele

61%

Figura 2.3.1 Portofoliile de asigurare a companiilor internaționale de asigurări comparativ cu cele din Republica Moldova Sursa: elaborată de autor în baza datelor Insurance Europe și CNPF În majoritatea ţărilor europene, cea mai mare parte a activelor investiţionale vine din sectorul asigurărilor de viaţă. Acesta este un fenomen firesc, având în vedere că, anume în acest sector, sunt concentrate cele mai mari resurse financiare care nu sunt supuse unor obligaţii de plată pe termen lung. Portofoliul investițional al companiilor de asigurări din Republica Moldova se formează în baza regulamentelor aprobate de Comisia Națională a Pieței Financiară, astfel încât companiile să-și poată onora obligaţiile contractuale faţă de asiguraţi şi să-şi garanteze o stabilitate financiară. Analizând principalii indicatori ai pieţei de asigurări din Republica Moldova, constatăm că doar una din 13 companii din ţară prestează servicii de asigurări de viaţă. Dacă numărul acestora ar crește, atunci posibilitățile investiționale ale pieței de asigurări ar spori. Dezvoltarea industriei de asigurări are o perspectivă în condiţiile Republicii Moldova şi interesul societăţii faţă de acest segment devine din ce în ce mai evident. Însă pentru a atinge maturitatea pieţei asigurărilor, avem nevoie de multe reforme, de investiţii importante şi de o competiţie perseverentă în acest domeniu. Situaţia atestată pe piaţa naţională de asigurări este o consecinţă a influenţei unui şir întreg de factori atât obiectivi, cât şi subiectivi, dintre care: cadrul legislativ restrâns, în baza căruia este reglementată activitatea de asigurare, imperfecţiunea unor acte normative, în baza cărora sunt aplicate atât asigurările facultative, cât şi cele prin efectul legii, plăţile de asigurare inadecvate ce resping clientela de la societatea de asigurare, ca mijloc de protejare în caz de producere a unor evenimente nefavorabile. Alt factor semnificativ ce generează o instabilitate pronunţată în activitatea desfăşurată de către societăţile de asigurare este lipsa unor asemenea sfere de plasare de către asigurători a disponibilităţilor băneşti temporar libere, care ar garanta

20

23

integritatea mijloacelor investite, precum şi obţinerea unui profit stabil provenit de la plasarea acestor active. Aceasta, la rândul său, generează instabilitatea sistemului financiar, face imposibilă pronosticarea regimului fiscal, precum şi întreprinderea unor acţiuni arbitrare de către autorităţile publice locale. Prin urmare, problema pieţei asigurărilor se prezintă nu doar ca o problemă pur economică, dar şi ca problemă cu caracter social şi politic, fapt ce impune necesitatea conjugării eforturilor legislative, economice şi financiare, contribuind în acest mod la consolidarea sistemului naţional de asigurări, care este impus să funcţioneze într-un mediu internaţionalizat cu puternice tendinţe de globalizare

21

24

CAPITOLUL III.

ANALIZA FACTORILOR DE INFLUENȚĂ A PIEȚII

ASIGURĂRILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA 3.1. Factorii de influență a pieței asigurărilor Potențialul investițional se formează, în cea mai mare parte, în baza fondului de asigurare, constituit din primele de asigurare. O parte mai mică a acestui potențial vine din capitalul propriu al asigurătorului. Constatând că piaţa naţională a asigurărilor este în curs de dezvoltare, pot fi menţionate unele dintre cele mai evidente probleme în dezvoltarea sectorului respectiv: 

lipsa tradiţiilor în cadrul societăţii moldoveneşti în sensul apelării la serviciile de asigurare;



lipsa surselor financiare pentru asigurare;



nivelul scăzut al culturii asigurărilor în societate;



neîncrederea populaţiei faţă de companiile de asigurare locale. Prin urmare, gradul de dezvoltare al unei companii de asigurări este un indicator relativ şi

dependent de anumiţi factori (Figura 3.1.1).

structura portofoliului de asigurare strategiile companiei volumul resurselor financiare deţinute (prime de asigurare şi capital propriu) rentabilitatea operaţiunilor de asigurare calificarea şi experienţa profesională a managerilor de investiţii

Factori de influență a pieții asigurărilor

Interni

Nivelul de trai Încrederea populaţiei Cultura financiară Asimetria informaţion Specifici RM

General de completare Timpul

Situaţia macroeconomică situaţia pe piaţa financiară tendinţele de dezvoltare ale pieţei de asigurări situaţia financiară şi politică a întregii ţări (datorii publice etc.)

Externi

Cadrul de reglementare legi şi acte normative în domeniul asigurărilor reglementarea activităţilor financiare în general

Fig. 3.1.1 Ansamblul factorilor de influență a pieții asigurărilor Sursa: elaborată de autor în baza sintetizării cercetărilor în domeniu Elaborarea produselor de asigurare are o importanţă deosebită pentru activitatea eficientă a societăţii de asigurare. Lipsa unui plan bine chibzuit privind selectarea direcţiilor optimale de

22

25

promovare a serviciilor de asigurare sau neutilizarea la maximum a priorităţilor fiecărei modalităţi de intermediere pot genera daune considerabile societăţii de asigurare. 3.2. Tendințe de dezvoltare a pieței de asigurări Necesitatea dezvoltării pieţei financiare din Republica Moldova, în cadrul căreia, prin mecanismele specifice economiei de piaţă, capitalurile disponibile vor fi alocate sectoarelor economice performante, implică creşterea rapidă şi bine argumentată a sectorului asigurărilor, care colectează şi redistribuie importante fonduri temporar disponibile. O caracterizare, din perspectivă internă, a sectorului asigurărilor în Republica Moldova nu poate ignora evoluţia unor indicatori, unele mutaţii organizaţionale cu implicaţii pe piaţa asigurărilor, fiscalitatea şi concurenţa în asigurări. Actualmente, piaţa asigurărilor este influenţată de un şir de factori. Prin urmare, soluţionarea acestei importante probleme privind prestarea serviciilor de asigurare clienţilor este într-o dependenţă directă de iscusinţa selectării acelei modalităţi de intermediere, care corespunde în mare măsură nivelului de evoluţie a pieţei naţionale de asigurare, în condiţiile căreia îşi desfăşoară activitatea asigurătorul în cauză. Astfel, pentru promovarea serviciilor de asigurare, trebuie întreprins un complex întreg de acţiuni marketing, care concentrează eforturile anterioare de determinare a necesităţilor clienţilor, concretizându-se în acest sens, dacă condiţiile de asigurare, cuantumul primei de asigurare şi serviciile acordate suplimentar sunt convenabile şi atractive pentru clienţi.În acest scop, se impune reglementarea adecvată de către stat a acestei activităţi, fapt care necesită aplicarea metodelor, mecanismelor şi instrumentelor necesare reglementării. Piaţa asigurărilor este subdezvoltată comparativ cu potenţialul existent şi cu nivelul de dezvoltare în alte state, inclusiv cele vecine. Factorii care condiţionează eşecurile existente sunt veniturile modeste ale populaţiei, cultura joasă a asigurărilor în societate, deprinderea populaţiei de a miza pe ajutorul statului în situaţii dificile, precum şi diversificarea slabă a serviciilor de asigurare oferite pe piaţă. Prin urmare, obiectivul de bază în domeniul asigurărilor reprezintă formarea unei pieţe stabile şi transparente, bazate pe tehnologiile moderne de asigurare, capabilă să protejeze interesele cetăţenilor şi ale agenţilor eco- nomici, precum şi să devină o sursă importantă de investiţii pentru dezvoltarea economică a ţării. Realizarea acestui obiectiv include următoarele priorităţi: 

consolidarea financiară a societăţilor de asigurare şi diversificarea serviciilor de asigurare;



modificarea sistemului de reglementare şi supraveghere în baza principiilor aplicate la nivel internaţional şi utilizării tehnologiilor informaţionale performante; 23

26



îmbunătăţirea managementului societăţilor de asigurare şi dezvoltarea infrastructurii pieţei asigurărilor. Analiza efectuată a permis să delimitez principalele tendinţe de dezvoltare existente pe

piaţa de asigurări din Republica Moldova după cum urmează în tabelul 3.2.1. Tabelul 3.2.1 Tendințe de dezvoltare a pieței de asigurări din Republica Moldova Nr. Tendințe crt 1. Consolidarea pieței 2.

3.

Acțiuni - modificări legislative, introducerea cerințelor de

stabilitate; - interacțiunea cu alte sectoare ale pieței financiare. - promovarea serviciilor de asigurare prin rețele de

Creșterea gradului de penetrare a asigurărilor în economia națională Dezvoltarea infrastructurii pieței

distribuție și cu ajutorul intermediarilor în asigurări; - creșterea cererii pentru serviciile de asigurare. - introducerea principiilor de guvernare corporativă; - apariția actuarilor și a auditorilor certificați;

funcționarea controlului intern și a auditului intern; - implementarea tehnologiilor digitale. supraveghere și gestiune bazată pe estimarea gradului de Managementul riscului risc. - sporirea exigențelor față de participanții profesioniști Creșterea calificării privind pregătirea profesională în domeniu. participanților profesioniști - modificarea regulamentelor și a Conformarea la instrucțiunilor metodologice privind sistemul standardele internaționale de de raportare. raportare Promovarea facilităților - introducerea scutirilor pentru asigurați și a deducerilor pentru asiguratori. fiscale Sporirea gradului de - implementarea campaniilor de educare și informare a încredere a populației populației; față de serviciile de - încadrarea în proiecte sociale; asigurare - reasigurarea în companiile internaționale de încredere. Sursa: elaborat de autor -

4. 5. 6.

7. 8.

24

27

CONCLUZIE ȘI RECOMANDĂRI Cercetările efectuate în cadrul acestui referat mi-au permis să stabilesc că piaţa de asigurări din Republica Moldova se confruntă cu unele probleme care reprezintă impedimente pentru dezvoltarea potenţialului investiţional, care cauzează apariția unor bariere în procesul de dezvoltare al sectorului de asigurări și, în special, al potențialului investițional din acest sector. Printre principalele bariere menționăm: 1.

Subdezvoltarea pieţei financiare. În special, ne referim la lipsa instrumentelor de

investiții. Rentabilitate şi lichiditate oferă doar hârtiile de valoare de stat, titlurile companiilor monopoliste şi a instituţiilor financiare în care este implicat statul. 2.

Reglementarea insuficientă a proceselor investiţionale care are ca rezultat

formarea unui climat investiţional nefavorabil. 3.

Mecanismele necorespunzătoare de transfer al riscului, reticența părților

interesate cu privire la cultura de "încheiere a contractelor" cu băncile de investiții, precum și riscurile legale și reputaționale (de imagine). 4.

Volumul mic al primelor acumulate de companii nu permite participarea în

proiecte investiţionale care necesită plasamente mari. 5.

Insuficienţa

cercetărilor

ştiinţifice

în

domeniul

eficientizării

activităţii

investiţionale a companiilor de asigurări. 6.

Lipsa de transparenţă privind posibilităţile potenţiale şi proiectele în care pot fi

investite fonduri, ceea ce conduce la prognozarea greşită a rezultatelor financiare şi se reflectă asupra eficienţei companiei. 7.

Nu sunt obligatorii multe din tipurile de asigurare, importante din punct de vedere

social (asigurarea de viaţă, locuinţă, accidente la muncă etc.). Totodată, în rezultatul cercetărilor realizate, am constatat că piaţa de asigurări din Republica Moldova are perspective de dezvoltare. Printre principalele obiective şi priorităţi menţionăm următoarele: 1.

Piaţa de asigurări poate deveni un mecanism eficient de atragere a investiţiilor

în sectorul real al economiei şi de ridicare a atractivităţii investiţionale a Republicii Moldova; 2.

Digitalizarea

sectorului

de

asigurare

prin

implementarea

tehnologiilor

informaţionale; 3.

Implementarea normelor prudențiale prin alinierea sectorului la sistemul

european de reglementare și supraveghere; 4.

Dezvoltarea infrastructurii pieţei; underwriteri, intermediarii în asigurări, actuari

25

28

și auditori, comisari de avarie și assistance, soluţii IT etc. 5.

Diversificarea serviciilor de asigurare (de exp. crearea unei oferte de asigurare cu

includerea posibilității de economisire ceea ce ar fi o alternativă a sistemului public de pensii); 6.

Îmbunătăţirea managementului societăţilor de asigurare prin crearea sistemelor

interne de evaluare a riscurilor şi de pregătire profesională a specialiştilor; 7.

Elaborarea reglementărilor de stimulare a angajaţilor şi patronilor conform

practicilor internaţionale în asigurările de viaţă; 8.

Ridicarea nivelului de educaţie financiară a populaţiei prin informarea privind

oportunităţile asigurărilor; 9.

Dezvoltarea sistemului bankassurance, care poate fi definit drept componenta ce

înglobează toate tipurile de avantaje pe care clientul le poate obţine din relaţia cu banca şi cu asiguratorul său.

26

29

BIBLIOGRAFIE ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE 1. Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 47- 49/213 din 06.04.2007; 2. Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 12.08.1994; 3. Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002, publicată în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art. 661 din 22.06.2002; Republicat în Monitorul Oficial nr.66-75 din 01.03.2019 art.132.

MONOGRAFIE 4. Stanislav F.Sistemul de distribuție a asigurărilor și modernizarea acestuia.Chișinău : Editura ASEM . 263 p.; 5. Raport Soros Moldova: „ Dezvoltarea şi diversificarea pieţei de asigurări în RM în contextual negocierii creării zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător între Republica Moldova şi Uniunea Europeană ”. I.Rusu, V.Roşcovan, O.Verejean, S.Morarenco, aprilie 2011, www.soros.md.

SURSE DE INTERNET 6. Pagina oficială a Comisiei Naționale a Pieței Financiare www.cnpf.md/ (vizitată pe 30.03.2020); 7. Pagina oficială a Serviciului Fiscal de Stat, monitorul.fisc.md/ (vizitată pe 29.03.2020); 8. Pagina oficială a Federației Europene de Asigurări și Reasigurări ( Insurance Europe ), www.insuranceeurope.eu/ (vizitată pe 30.03.2020).

27

30

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Referat ,,Excrocherii și fraude în asigurări pe anii 20142019”

Autor: BOLDUMA Cristian Grupa: FB 1802 Verificat: CAPRIAN Iulia doctor, conferențial universitar

31

Chișinău, 2020

32

CUPRINS INTRODUCERE.................................................................................................................................3 CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND FRAUDA ÎN ASIGURĂRI..................4 1.1. Noțiuni introductive privind frauda în asigurări.............................................................................4 1.2. Factorii favorizatori ai fraudei în asigurări.....................................................................................5 1.3. Tipuri de fraude și excrocherii în asigurări....................................................................................6 CAPITOLUL II. ANALIZA MODULUI DE DESFĂȘURARE A EXCROCHERIILOR ÎN ASIGURĂRI........................................................................................................................................9 2.1. Modul de tratare a cazurilor de asigurare.......................................................................................9 2.2. Frauda la contractarea asigurărilor...............................................................................................10 2.3. Excrocherii în gestiunea societății de asigurare............................................................................11 2.4. Fraude în procesul de dezdăunare................................................................................................13 CAPITOLUL III. ANALIZA EXCROCHERIILOR ÎN ASIGURĂRI DIN DIFERITE ȚĂRI..................................................................................................................................................16 3.1. Fraude în asigurări din Republica Moldova................................................................................16 3.2. Fraude în asigurări din România..................................................................................................16 3.3. Fraude în asigurări din Republica Cehă.......................................................................................18 3.4. Fraude în asigurări din Bulgaria...................................................................................................19 3.5. Fraude în asigurări din Grecia......................................................................................................19 3.6. Fraude în asigurări din Serbia.......................................................................................................19 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.................................................................................................21 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................22

INTRODUCERE Frauda în domeniul asigurărilor cuprinde totalitatea infracțiunilor săvârșite într-o anumită perioadă determinată în sistemul de asigurări, pe teritoriul național. Ea poate fi înțeleasă ca denaturarea voită a faptelor de către asigurat în cazul despăgubirii pentru acoperirea pagubelor suferite. Frauda în asigurări se referă la mărirea intenționată și artificială a pretențiilor de asigurare și pretenția la cereri de despăgubire în urma unor pierderi ce nu au avut loc sau care au fost înscenate. Actualitatea temei este determinată de faptul că în ultimii ani numărul cazurilor de excrocherie și fraudă în domeniul asigurărilor este în continuă creștere, înregistrându-se pierde colosale atât la nivel național cât și la nivel global. Scopul și obiectivele lucrării sunt de a studia sub aspect teoretic ce reprezintă frauda în domeniul asigurărilor și de a analiza pagubele aduse de excrocheriile din asigurare la nivel național dar și global, de asemenea și de a analiza modul în care are loc efectuarea unei excrocherii. Structura lucrării este determinată de scopul propus și conține introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări și bibliografie. Capitolul I „CONCEPTE TEORETICE PRIVIND FRAUDA ÎN ASIGURĂRI” include conținutul teoretic aferent subiectului cercetat, factorii care favorizează frauda și tipuri de excrocherii din domeniul asigurărilor. Capitolul II „ANALIZA MODULUI DE DESFĂȘURARE A EXCROCHERIILOR ÎN ASIGURĂRI” include informații referitoare la modul de tratare a fraudelor în asigurare, de asemenea și modul în care au loc excrocheriile din diferite ipostaze. Capitolul III „ANALIZA EXCROCHERIILOR ÎN ASIGURĂRI DIN DIFERITE ȚĂRI” conține exemple concrete de fraude și excrocherii în asigurări din perioada 2014-2019. În Concluzii și recomandări se înglobează în sine generalizarea celor mai importante idei care au fost prezentate în conținutul lucrării, dar și a unor recomandări de soluționare a problemelor din domeniul cercetat. Metodologia cercetării: În cadrul elaborării acestei lucrări au fost aplicate următoarele metode științifice și instrumente de investigație: observarea și exemplificarea aspectelor teoretice; analiza și sinteza; clasificarea.

3

CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND FRAUDA ÎN ASIGURĂRI 1.1. Noțiuni introductive privind frauda în asigurări Asigurările, ca și oricare altă activitate economică, au loc liber pentru fraude. Deși mulți asociază frauda în asigurări cu îmbogățirea sau tentativa de îmbogățire ilicită doar din partea asiguraților, totuși realitatea este mai complexă. Flagelul fraudei atacă toate lanțurile procesului de asigurare: asigurători, reasigurători, brokeri, agenți și asigurați Frauda, noua modă în asigurări, așa cum este numită de unii datorită amplorii deosebite din ultimii 10 ani, este definită în Dicționarul Explicativ al limbii române drept ″actul de rea credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altora.″ Conceptul de fraudă prezintă însă o amplă semnificație, putând îmbrăca mai multe forme, făcând-și simțită prezența în toate aspectele vieții economice și sociale ale unei țări. Frauda este evidențiată teoretic pentru prima dată în secolul XIV ca înșelăciune specifică făcută intenționat cu scopul de a induce în eroare o altă persoană, pentru a primi foloase necuvenite și a o determina pe aceasta să renunțe la un drept legal. Literatura de specialitate definește asocierea frauduloasă ca efort de cooperare între angajați pentru a deposeda o întreprindere de mijloace bănești, stocuri sau alte active. Frauda în general, precum și frauda în asigurări, poate fi structurată în trei categorii: fraudă legală, fraudă reală și frauda aparentă [2, pag. 108]. Frauda legală este formată din totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunțat hotărâri de condamnare rămase definitive. Frauda reală reprezintă totalitatea faptelor penale săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată. Frauda aparentă este formată din totalitatea infracțiunilor din sistemul de asigurări semnalate sistemului justiției penale și înregistrate ca atare. Diferența existentă între frauda reală și cea aparentă este denumită ″cifra neagră a fraudei″ și reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute organelor din sistemul justiției penale. Există o serie de fapte care conduc la comiterea fraudei, dintre acestea amintim: declararea de lucruri neadevărate în momentul încheierii contractelor, prezentarea unor date false cu privire la riscul asigurat, acordarea de despăgubiri necuvenite, întocmirea unor devize de reparații neconforme cu realitatea, falsul, uzul de fals și abuzul în serviciu atunci când este implicat și un angajat al firmei

4

de asigurare sau organul de constatare. Caracteristicile oricărui tip de fraudă se referă la : presiune, raționare și oportunitate. În primul rând, dorința de a obține un câștig necuvenit reprezintă un factor de presiune asupra persoanei în cauză; raționarea se referă la capacitatea fiecărui infractor de a realiza că un asemenea comportament este acceptabil, și nu în ultimul rând, oportunitatea reprezintă acel sistem care permite realizarea actului fraudulos. Frauda a devenit în ultimii ani o adevărată problemă la nivel internațional. Unii concep frauda drept un mod de a obține un trai mai bun și astfel, în timp, exemplul lor este urmat de alte persoane care împărtășesc aceeași dorită de viață mai bună, neținând însă cont de mijloace. Există motive întemeiate care ne arată că acest mod de acționare fraudulos este demn de luat în seamă, și acest fapt este susținut și de statistici. Astfel:  25% din accidentele sau îmbolnăvirile acoperite de o poliță în Canada sunt inventate sau exagerate;  30% din totalul despăgubirilor plătite în SUA sunt fraude, sumele ridicându-se la valori de 2 bilioane dolari;  15 miliarde dolari sunt pierduți anual de companiile din SUA, ca urmare a fraudelor realizate pe baza asigurărilor de sănătate pentru călătorie;  10% din totalul daunelor plătite pentru asigurările de bunuri în Europa sunt mușamalizate;  25% din reclamațiile de daună din Marea Britanie sunt afectate de fraudă. În Republica Moldova, până la 7% din despăgubirile plătite de firmele de asigurări (aprox.3 milioane euro anual) sunt cazuri de fraudă și procentul este în creștere. 1.2. Factorii favorizatori ai fraudei în asigurări Există o multitudinea de factori care favorizează fenomenul de fraudă la nivel general, dar și al fraudei în asigurări, printre care se numără:  factori de natură economică;  situația economică, formele de organizare și reglementare juridică a societăților comerciale;  mediul afacerilor, opinia publică, mediul juridic, etc.;  factori juridici;  factori psihosociali;  insuficiența fondurilor și a controalelor interne și externe. 5

În cazul societăților de asigurare, acestor factori li se mai alătură și o serie de factori specifici sistemului, care alături de abuzuri, neajunsuri și neglijențe, nu fac altceva decât să mărească probabilitatea realizării fraudelor. Dintre factorii specifici sistemului de asigurare putem preciza:  reducerea primelor de asigurare si/sau amânarea plății în mod nejustificat;  încheierea contractelor de asigurare fără a efectua inspecția de risc și fără identificarea autovehiculelor sau a bunurilor asigurate;  întocmirea și instrumentarea defectuoasă a dosarelor de daună;  contractarea de asigurări de bunuri și valori deosebite, fără efectuarea unor investigații și cercetări bazice cu privire la bonitatea clientului;  neefectuarea de verificări la cazurile ce prezintă suspiciuni în ceea ce privește realitatea producerii riscului asigurat corelate cu daunele înregistrate;  emiterea de polițe de asigurare după producerea unor evenimente asigurate;  plăți către ateliere de reparații auto, asigurați sau persoane păgubite, pe baza unor documente care nu sunt conforme cu realitatea sau care sunt emise de firme ″fantomă″. 1.3. Tipuri de fraude și excrocherii în asigurări Putem clasifica fraudele din domeniul asigurărilor în funcție de factorii de influență, lucru ce ajută la o mai bună analiză a acestora. Așadar: a) Fraude divizate în fraude interne și fraude externe Fraudele interne sunt provocate de : 1. agentul de asigurare care își însușește primele încasate, eliberând o poliță falsă sau neemițând nici una; 2. agentul sau asigurătorul, care emite polițe și certificate de asigurare false, cărți de identitate false; 3. agentul sau asigurătorul care întocmește declarații de asigurare în fals; 4. inspectorul contabil, care confirmă valabilitatea pentru o poliță reziliată sau inexistentă; 5. inspectorul de daune care constată și propune la plată pagube inexistente sau produse de un risc neasigurat, supradimensionate; 6. organele de control, care efectuează controlul cu superficialitate și ignoră indiciile ce duc la descoperirea cazului de fraudă acoperind o fraudă produsă; 7. contabilul șef, care vizează pentru control financiar preventiv o despăgubire inoportună și 6

nelegală; 8. directorul sau managerul, care nu organizează în mod corespunzător activitatea de prevenire a fraudelor, favorizând fenomenul [3, pag.112]. Fraudele externe sunt cauzate de către persoane fizice și/sau juridice din afara societăților de asigurare, care în urma faptelor și a actelor întocmite de către aceștia, conduc la plata nejustificată a unor sume de bani. În acest areal regăsim: înscenări de accidente auto sau provocate intenționat, înscenări de accidente prin alunecare sau cădere, incendieri intenționate, înscenări de furturi auto, furturi prin efracție sau vandalism înscenat, supraevaluarea daunelor, supraevaluarea vătămărilor corporale din accidente de autovehicule, supraevaluarea obiectelor furate, supraevaluarea serviciilor medicale furnizate, înscenări de accidente casnice. Fraudele create de deformarea intenționată a faptelor cu scopul de a încasa despăgubiri se produc prin: 1. reclamarea în fals a unei răniri ușoare care să justifice invalidități anterioare; 2. înscenarea unor daune prin repetarea cauzelor anterioare reale; 3. încasarea unor rente lunare pentru invalidități, chiar dacă starea de handicap a dispărut în timp; 4. facturarea unor servicii medicale care nu au fost efectuate; 5. handicap fals pentru încasarea de despăgubiri; 6. furnizarea unor tratamente medicale care nu sunt necesare [3, pag.112]. b) Fraude clasificate în funcție de gradul de dezvoltare: fraude ușoare sau fraude grav. Fraudele ușoare mai sunt cunoscute și sub denumirea de fraude de oportunitate și sunt acceptate și de asigurători. Beneficiarii despăgubirilor acordate incorect pot fi numiți infractori oportuniști, deoarece frauda de mici dimensiuni se bazează pe un caz real. Fraudele grave sunt formate din fapte în care întregul caz a fost o înscenare sau elementele sunt modificate astfel încât să intre în categoria riscurilor asigurate și să se beneficieze astfel de despăgubire. c) Fraude clasificate în funcție de procedura urmată de făptuitor. În acest caz frauda este pregătită încă din faza de subscriere a poliței de asigurare. Frauda se produce: 1. prin neefectuarea inspecției de risc, la încheierea asigurării; 2. dimensionarea nejustificat de mare a pagubelor la efectuarea constatării; 3. justificarea în mod intenționat a unor reparații cu documente false sau supraevaluate. 7

Cazul asigurat este exploatat în cazul în care măsurile de limitare a pagubelor nu sunt luate în mod intenționat sau dacă valoarea pagubelor este mărită cu bună știință. Fraudele deliberate sunt atunci când criminalii sunt organizați în rețele cu atribuții precise. Aceștia concep scenariul până la cel mai mic detaliu urmărind obținerea unor despăgubiri mai mari sau necuvenite.

8

CAPITOLUL II. ANALIZA MODULUI DE DESFĂȘURARE A EXCROCHERIILOR ÎN ASIGURĂRI 2.1. Modul de tratare a cazurilor de asigurare După cum se poate observa, problematica fraudei în domeniul asigurărilor este complexă. Tratarea fraudei trebuie privită din punctul de vedere al onestității angajaților, din punctul de vedere al normelor și legilor din acest sistem care trebuie verificate și aplicate cu exactitate, și nu în ultimul rând, din punctul de vedere al asiguraților care intenționează să comită fraude. În Republica Moldova, tehnica de prevenire și combatere a fraudei presupune un control operativ, care se efectuează prin intermediul analizei, expertizei și cercetării la fața locului a informațiilor furnizate de asigurați sau păgubiți. Totodată trebuie luat în considerare și controlul ulterior, în care se soluționează cererea de despăgubire a asiguratului, dar și controlul post faptic care trebuie efectuat de echipe specializate în investiții și control gestionar de fond. Metodele de fraudare a companiilor de asigurări cresc odată cu piața de profil. Ca și până acum, în Republica Moldova, cele mai multe cazuri de fraudă se înregistrează în domeniul asigurărilor auto. Ținând cont de cele prezentate mai sus, se va folosi drept exemplificare cazul asigurărilor auto, drept cele mai reprezentative din țara noastră. În momentul în care la sediul societăți de asigurări își face apariția asiguratul sau păgubitul (în funcție de tipul de asigurare RCA sau CASCO), inspectorul este obligat să verifice existența reală a pagubei. Acest lucru se realizează cu ajutorul fotografiilor făcute autoturismului avariat, efectuate la sediul societății, dacă autoturismul se află în stare de funcționare, sau la atelierul auto unde acesta a fost dus. Inspectorul va verifica dacă avariile constatate corespund celor consemnate în procesul verbal de contravenție emis de către organul de poliție, pompieri, etc. Ca o precizare, trebuie menționat faptul că persoana care a fost implicată într-un accident, conform legislației în vigoare cu modificările ulterioare, trebuie să se prezinte la sediul poliției și la societatea de asigurare în cel mult 48 de ore de la producerea evenimentului. În cazuri excepționale termenul poate fi prelungit până la 60 de zile, cu condiția ca acest termen să nu fie depășit. După constatarea de către inspector a celor prezentate mai sus, inspectorul de daună verifică actele de identitate ale conducătorului auto. În acest scop se vor prezenta următoarele acte: permis de conducere, carte de identitate a mașinii, polița de asigurare, buletin de identitate, proces verbal de contravenție. După ce inspectorul de daune a realizat constatarea pagubelor, se face o estimare a 9

valorii acestora, pe baza cărora se va constitui rezerva de daună. Aceasta reprezintă suma care se va reține pentru plata despăgubirilor. Ulterior se demarează procesul de reparare a autovehiculului. Asiguratul dispune în acest sens de două posibilități: poate decide să execute reparația la o unitate specializată și agreată de societatea de asigurare sau poate decide să execute reparațiile în regie proprie. În primul caz este obligatoriu ca inspectorul de daune să participe și să verifice efectuarea reparațiilor autovehiculului, unde este cazul, iar în cazul în care angajații atelierului auto descoperă o nouă daună pe lângă cele înscrise în procesul verbal, sunt obligați să anunțe imediat inspectorul de daune. De asemenea, pentru fiecare operațiune executată, atelierul este obligat să emită facturi și devize de reparație, care vor fi înmânate inspectorului de daune pentru verificare. În cel de-al doilea caz, dacă păgubitul decide săși repare autovehiculul în regie proprie, inspectorul de daune are obligația să constate dauna, iar apoi cheltuielile cu piesele și cu reparațiile necesare. În urma tuturor acestor demersuri, suma cuvenită va fi plătită păgubitului. Totodată există o serie de elemente pe care inspectorul de daune este obligat să le verifice, între acestea încadrându-se: valabilitatea asigurării, existența unor neclarități în dinamica avariilor și informațiile înscrise în procesul verbal, sinceritatea declarațiilor prin purtarea unor discuții cu păgubitul și confruntarea acestora cu cele înscrise în procesul verbal. Șeful serviciului daune verifică dosarul de daună și aprobă soluția propusă, după care dosarul este înaintat consilierului juridic pentru verificarea legalității răspunderii civile contractuale, după care este trimis departamentului de contabilitate pentru a fi verificat in punct d vedere financiar. În următoarea etapă dosarul ajunge în mâinile conducerii sucursalei, care va verifica și aproba dosarul. În cazul în care sunt descoperite anumite elemente suspecte legate de întocmirea dosarului, acesta solicită sprijinul corpului de control pentru investigații. 2.2. Frauda la contractarea asigurărilor Existența unui contract sau a unei polițe de asigurare generează obligația societăților de asigurare de a plăti indemnizațiile. În general producerea anumitor riscuri asupra bunurilor sau persoanelor îi surprinde descoperiți din punct de vedere financiar pe cei păgubiți. Astfel aceștia se întreabă dacă soluția optimă ar fi aceea de a încheia o asigurare sau nu. În acest sens ei se adresează persoanelor prezente în domeniul asigurărilor, în mod direct ca prieten sau prin intermediul altui prieten care-i recomandă unui reprezentant al asigurătorilor. Salariatul asigurătorului analizează 10

situația și încheie contractul de asigurare, acestea reprezentând premisele înfăptuirii actului de fraudă. O altă procedură de fraudare la încheierea asigurării de bunuri este calcularea incorectă a valorii reale a bunului. Astfel, prin cuprinderea în asigurare a unui bun la o valoare mai mare decât cea reală atrage după sine o indemnizație de despăgubire nejustificată. În ceea ce privește asigurarea animalelor, frauda își poate face apariția în momentul în care asigurații declară fie un număr mai mic de animale existente, fie prezintă la inspecția de risc un alt animal în locul celui pierit deja la data cererii de asigurare. În cazul asigurării de persoane se solicită asigurarea de viață de persoane care au o stare de sănătate precară sau care au un orizont de viață limitat de apariția unor boli. În cele mai multe cazuri, persoanele neasigurate care au suferit un accident urmat de o invaliditate, solicită ulterior încheierea unei asigurări de accidente , plătesc primele rate lunare ale primei de asigurare, după clare declară un nou accident. Există totodată și situații în care asigurații au luat la cunoștință baremul medical conform căruia se acordă gradele de invaliditate, producându-și invalidități intenționate. 2.3. Excrocherii în gestiunea societății de asigurare Societățile de asigurare nu sunt ferite nici ele de tentațiile salariaților de a produce fraude prin neglijența în serviciu, falsuri, uz de fals, gestiune frauduloasă, delapidare și chiar și vânzarea către concurență a unor secrete ale companiei. Frauda are loc pe mai multe paliere ale piramidei funcționale, începând de la agentul de asigurare sau brokerul de asigurare, la lichidatorii de daune, și încheindu-se cu directorii de subunități. Prin acest fapt nu trebuie să se înțeleagă că toată lumea este coruptă însă toate aceste cazuri depistate produc o publicitate negativă, ducând la scăderea credibilității în astfel de servicii. Când un caz de fraudă este prezentat în scris sau multimedia, oamenii își pun o întrebare firească: ″Ce s-a întâmplat acolo?″. Așadar primul impuls din partea asigurătorilor este de a masca aceste evenimente nedorite care ajung să iasă la suprafață din întâmplare. Grav este faptul că în ultimii 14 ani competiția acerbă pentru câștigarea pieței nu a armonizat politicile de resurse umane pentru filtrarea elementelor umane predispuse de fraudă. De exemplu, toți salariații care au încălcat în mod flagrant și dovedit legea producând fraude unor societăți de asigurare cu tradiție, au fost încadrați cu salarii mult mai mari de societăți concurente, considerându-i buni profesioniști [3, pag.135]. La noile locuri de muncă aceștia pot produce noi fraude pin falsuri și

11

înscenări de accidente datorită faptului că acolo nu există un suficient de bine organizat mecanism de control. Dacă controlul la aceste entități este riguros, acești salariați se îndreaptă spre un nou asigurător. Din acest mecanism singurii câștigătorii sunt infractorii. Este imoral ca un salariat cinstit să fie fidel societății de asigurare, muncind pentru un salariu mic, în timp ce infractorii au parte de condiții de muncă mult mai bune la care se adaugă avantaje pe măsură. Agenții de asigurare persoane fizice sau juridice, pe lângă fraudele ce pot apărea la încheierea asigurării, pot provoca lipsuri în gestiune, însușiri de bani și primire de foloase necuvenite chiar directorii de sucursale. Există chiar și cazuri în care sunt emise contractele de asigurare, se încasează primele de asigurare pe care și le însușesc, după car declară documentele pierdute. O altă practică des întâlnită este depunerea cu întârziere a primelor de asigurare încasate de la asigurați în contul asigurătorului. Frauda este generată de folosirea acestor prime de asigurare în scopuri personale sub formă de împrumuturi pe termen scurt, care vor fi returnate la primirea salariilor. Exemplu: G.A. director al unei subunități din cadrul societății de asigurare X, a emis tichete de asigurare pentru RCA în anul 2016 în valoare de 200.000.000 lei fără a depune în contul asigurătorului nici un ban. Fondurile au fost depuse în bancă în cont personal, fiind retrase numai în cazul în care se solicitau despăgubiri în baza tichetelor emise. Pagubele erau evaluate de acesta plătind despăgubirea din fonduri proprii. Societatea de asigurare nu avea nici venituri, dar nici efecte de plată. După desfacerea contractului de muncă acesta s-a reîncadrat la o societate de asigurare. Pentru a evita scandalul din presă și la influenta factorului politic s-a acceptat demisia. [3, pag.136] Brokerii de asigurare folosesc avantajele oferite de legislația în vigoare, prin care li se oferă pe lângă dreptul de a prezenta interesul asiguratului și a negocia pentru acesta primele de asigurare cu asigurătorul, și posibilitatea de a încheia asigurări în numele asigurătorilor. Rețelele de distribuție ale asigurătorilor răspândite pe o arie largă fac posibilă sustragerea fondurilor provenite din prime de asigurare și decontarea lor după intervale mari de timp. Brokerii de asigurare mai produc fraudă inventând o serie de comisioane pe care le primesc de la atelierele de reparații, sumele regăsindu-se în devizele de reparații adăugate la prețul pieselor ce pot ajunge la o cotă procentuală de până la 40% din valoarea reală a devizului. Casierul este capabil să-și însușească bani rezultați din soldul casieriei dacă acesta este nejustificat de mare, în cazul în care Registrul de Casă nu este verificat zilnic. Totodată frauda poate fi produsă prin plata dublă a unor dosare de daune, care după plată este sustras in arhivă, se fac coperte noi pentru semnături de aprobat și avizat și reintră pe circuitul

12

derobării. Acest mecanism poate fi stopat prin obligarea casierului de a plăti numai pe bază de documente originale și de ștampila fiecare document din dosar cu ștampila: ″Achitat la data de...........Anulat.″ Fraude se mai pot efectua prin greșeli de calcul a rulajului la întocmirea Registrului de Casă. Conducătorii auto produc fraude prin înscrierea unui parcurs în kilometrii fictiv în foile de parcurs, decontând carburantul aferent. Prevenirea unei astfel de fraude se poate face prin verificarea faptică lunară a restului de carburant din rezervor și confruntată cu situația scriptică. Pentru mai multă claritate se va face plinul de rezervor de fiecare dată, evitându-se aproximările. Foile de parcurs vor fi semnate pentru închiderea curselor efectuate zilnic la terminarea programului de conducătorul unității sau o altă persoană desemnată prin decizie. Responsabilii cu gestiunea patrimoniului, mijloace fixe și obiecte de inventar pot produce fraudă în complicitate cu salariații din conducerea executivă a sucursalei respective sau prin tratarea cu superficialitate a actului de inventariere. 2.4. Fraude în procesul de dezdăunare Cele mai folosite metode [3, pag.140] de fraudare a asigurătorilor descoperite de organele cu atribuțiuni în controlul activităților din cadrul societăților de asigurare sunt:  Furtul unor autoturisme de lux din țările dezvoltate , la înțelegere cu proprietarii acestora. După introducerea acestora în țară, autoturismele sunt distruse intenționat prin accidente înscenate. Vinovăția este asumată de către o persoană care are încheiată asigurarea RCA la o societate din țară. Pe baza acestei asigurări, societatea de asigurare plătește paguba, iar cu banii încasați membrii echipei achiziționează un autoturism nou, care îl valorifică pe piață. Proprietarul inițial, din țara de origine, declară furtul după mai multe zile, pentru a oferi timp echipei să acționeze, după care solicită despăgubiri și societății de asigurare din țara de origine pentru furtul declarat.  Aducerea în țară a unor autovehicule avariate în diferite grade de distrugere, din țările occidentale, iar după introducerea lor în țară sunt înscenate accidente de circulație. Aceste autovehicule sunt foarte ieftine în tarile de origine, datorită costului mare pentru efectuarea reparației, proprietarii optează pentru cumpărarea altor autovehicule, lăsându-l pe cel avariat în centre de depozitare pentru dezmembrare.  În unele cazuri sunt asigurate facultativ pentru avarii auto, CASCO, autoturisme avariate la data cererii de asigurare. Pentru a putea fi asigurate, se prezintă la încheierea asigurării un autovehicul

13

similar în caracteristici tehnice și estetice intact.  Cumpărarea unui autovehicul din categoria celor de teren, odată cu furtul unuia similar, din occident. Acțiunile de cumpărare, apoi furtul sunt urmate de realizarea unor documente identice pentru autovehiculul furat cu datele de identificare a primului autovehicul cumpărat.  Asigurarea simultană a unor autovehicule la mai multe societăți de asigurare, fără declararea acestui fapt, urmate de avarierea intenționată a acestuia. Producerea accidentului se înștiința la fiecare asigurător, iar pe baza dosarelor de daună, aceștia acordau integral despăgubirea pentru pagubele avizate.  Asigurarea unor autovehicule fără valoare pe piață și care nu prezintă interes pentru cumpărători, fie datorită consumului de carburant, fie a viciilor ascunse, urmată de incendierea lor intenționată în locuri greu accesibile și nepopulate pentru a nu fi văzuți de martori și solicitarea despăgubirilor pentru paguba avută.  Înscenarea unor accidente rutiere pentru autovehicule avariate în alte condiții, fără ca riscul respectiv să fie asigurat, în care vinovat de accident se face o persoană asigurată pentru RCA la o societate de asigurare, care va fi obligată să plătească despăgubirile.  Schimbarea vinovăției în accidentele de circulație, în funcție de valoarea autoturismelor, pentru ca societatea de asigurare să plătească autovehiculul mai scump, iar proprietarul acestuia, pentru că oricum nu beneficia de repararea autovehiculului propriu și scump deoarece în realitate a fost vinovat, despăgubește autovehiculul șoferului care a acceptat schimbarea vinovăției.  Pentru autovehiculele din clasa medie produse în România se pun plăcuțele de înmatriculare de pe un autovehicul „curat” pe unul furat, iar autovehiculul „curat” este „exportat” și vândut în alte state cu legislație „permisivă”. Exemplu : În orașul Bălți s-a descoperit un autoturism Dacia ce circula în regim de taxi cu un nr. de înmatriculare fals. Numerele aparțineau unui autoturism înstrăinat fără acte în Republica Moldova, iar autoturismul era declarat furat în municipiul Chișinău. Plăcuțele de înmatriculare de la autoturismul vândut au fost montate pe autoturismul declarat furat pentru a putea circula. Asigurătorul a acordat despăgubiri la nivelul valorii reale a autoturismului declarat furat, dar care circula sub alte numere în alt oraș.  Furtul în străinătate al unor autovehicule înmatriculate în Republica Moldova, neasigurate pentru riscul de furt produs în afara țării (CASCO extern). Proprietarii pentru a-și recupera paguba înscenează din nou furtul pe teritoriul țării, pentru a valida asigurarea facultativă de avarii auto 14

valabilă în țară.  Justificarea reparațiilor și a pieselor de înlocuit cu facturi, chitanțe și devize false ce au înscrise preturi mai mari decât costurile efective cu repararea bunului despăgubit.  Vânzarea bunurilor asigurate pe timpul transportului, declararea acestora ca furate și solicitarea despăgubirii de la societatea de asigurare.  Asigurarea unor clădiri și conținut la momentul în care producerea riscului asigurat este iminentă, în cazul topirii zăpezilor, inundații, greutății stratului de zăpadă, etc.  Situații în care se apelează la salariații de la departamentul de despăgubire, pentru constatarea pagubelor neoficial, apoi bunul avariat est reparat și asigurat ca un bun în perfectă stare. După o anumită perioadă de timp, se declară și se înscenează un nou eveniment identic, iar pentru dovedirea acestuia se pun ca probe fotografiile și constatarea pagubelor făcută inițial.

15

CAPITOLUL III. ANALIZA EXCROCHERIILOR ÎN ASIGURĂRI DIN DIFERITE ȚĂRI 3.1. Fraude în asigurări din Republica Moldova Un fost angajat al unei companiei de asigurări din Republica Moldova, dar şi administratorii unor agenţi economici sunt cercetaţi penal de CNA şi procurorii anticorupţie pentru abuz în serviciu. Aceştia sunt bănuiţi că ar fi organizat o schemă frauduloasă prin care au cauzat daune de cca. 500.000 de lei companiei de asigurări. Potrivit surselor AGORA, ar fi vorba de compania Moldasig. Potrivit materialelor cauzei, schema a funcţionat în felul următor: pe parcursul perioadei 2017-2018, agentul de asigurări ar fi încheiat din numele companiei trei contracte de asigurare cu câţiva agenţi economici, între care o bancă comercială şi o uzină. Cunoscând că pe piaţa asigurărilor funcţionează aşa-zişii intermediari sau companii care aduc clienţi agenţiilor de asigurări, fostul angajat a creat fictiv două companii şi le-a inclus în Registrul agenţiei de asigurări. Astfel, pentru serviciile lor, intermediarii au încasat ilegal din contul agenţiei de asigurări 25 la sută din valoarea contractelor sau 550 000 de lei. Informaţia despre schema menţionată a fost oferită CNA de către compania de asigurări care a depistat frauda în urma unui audit intern. Ofiţerii CNA au pornit o urmărire penală în acest caz pentru abuz în serviciu, iar zilele acestea au efectuat percheziţii la sediul intermediarilor şi la domiciliul fostului angajat al companiei de asigurări. În urma percheziţiilor, fostul agent de asigurări a fost escortat pentru audieri, iar ulterior a fost reţinut pentru 72 de ore. De asemenea, au fost audiaţi şi administratorii firmelor intermediare care s-au dovedit a fi persoane interpuse care ar fi acţionat în interesul agentului de asigurări. La fel, au fost chestionaţi şi reprezentanţii băncii şi uzinei care au declarat că au semnat contractele de asigurare direct cu compania şi nicidecum prin intermediari. Prin urmare, dacă va fi găsit vinovat, agentul riscă până la 3 ani de închisoare. Conducerea urmăririi penale este exercitată de Procuratura Anticorupție [4]. 3.2. Fraude în asigurări din România Cele mai frecvente metode folosite de asigurați în România în tenantivele de fraudare sunt:  indicarea unui alt loc de producere a evenimentului și, bineînțeles, alte împrejurări, decât cele reale;  organizarea în grup în scopul regizării repetate de accidente cu aceleași mașini și conducători auto,

16

prin permutări permanente între ei și avizarea daunelor la societăți de asigurare diferite;  schimbarea răspunderii pentru accident, în evenimente reale, în scopul avantajării celui mai sever păgubit, prin cointeresarea materială a celeilalte părți;  declararea unei alte date a accidentului pentru a-l înscrie în acoperirea poliței sau obținerea unei polițe antedatate accidentului cu anumite complicități;  conducerea autovehiculului păgubit de către o persoană aflată sub influența alcoolului (fără permis, cu permisul suspendat etc) și determinarea unei alte persoane să-și asume culpa;  deținerea și înmatricularea unor autovehicule furate și aducerea lor, de regulă, în daună totală, în momentul în care se află despre anchetarea cazului de furt de către poliție;  deschiderea mai multor dosare de daună la societăți de asigurare diferite, în baza unuia și aceluiași eveniment, uneori cu complicitatea service-urilor reparatoare;  avarierea a două sau mai multe auto în evenimente diferite și asocierea conducătorilor auto în declararea unui eveniment unic generator de daună pentru aceleași vehicule. Scăderea veniturilor, creșterea șomajului și, implicit, diminuarea nivelului de trai, odată cu declanșarea și acutizarea crizei financiare, au creat condiții care au condus la creșterea nivelului activităților de fraudă în asigurări, în special pe zona asigurărilor auto. Anul trecut, de exemplu, la Generali România, deși a scăzut numărul de dosare avizate pentru daune, numărul de tentative de fraude a crescut cu 10% comparativ cu 2018, în timp ce valoarea totală a dosarelor respinse pe motiv de fraudă dovedită a depășit un milion de euro, potrivit datelor oferite de companie. Plata despăgubirilor în cazul dosarelor de fraudă nedovedită produce efecte și asupra tarifului de primă, pe care o companie îl stabilește în fiecare an. În stabilirea primelor de asigurare se ține seama de indicatori specifici, respectiv frecvența daunei, despăgubirea medie plătită și altele. Astfel, despăgubirea medie plătită include și despăgubirile plătite în cazul dosarelor cu suspiciune de fraudă. Implicit, primele de asigurare țin cont de acest aspect. La Omniasig, numărul tentativelor de fraudă a scăzut anul trecut cu 15%, față de 2018. Cele mai multe fraude s-au înregistrat pe polițe de asigurări auto, respectiv RCA și CASCO. Totodată, în ultimii ani, fenomenul de fraudă s-a extins și pe alte linii de asigurare, în special Property, dar și pe asigurări de accidente sau malpraxis, acestea fiind totuși mult mai puține, potrivit companiei. Pentru a contracara mărirea numărului acestor tentative, reprezentanții Generali România afirmă că au investit mai mult în oameni, în echipamente informatice și și-au consolidat relațiile cu 17

alte companii de asigurări, cu care realizează schimb de informații pe anumite situații suspecte. Dacă pe segmentul CASCO, fraudele sunt mult mai ușor de realizat, spun asiguratorii, pe RCA, însă, metodele utilizate sunt mai inventive, dar sunt implicate și mai multe părți. Numărul total al dosarelor de daună avizate, la nivelul întregii piețe RCA, a fost de 311.273 dosare, în scădere cu 12 % față de anul trecut, când au fost avizate 354.714 dosare. Numărul dosarelor de daună plătite a scăzut de asemenea cu 8%, de la 330.100 dosare în anul 2018 la 302.488 dosare în anul 2019, în timp ce valoarea despăgubirilor plătite s-a menținut la același nivel, respectiv 1.602 milioane de lei. Dauna medie plătită per total piață a fost pentru anul 2019 în cuantum de 5.297 lei, în timp ce pentru anul 2018 a atins valoarea de 4.855 lei, înregistrând o creștere cu 9%. În ceea ce privește rezervele de daună, la nivelul întregii piețe RCA acestea au înregistrat creșteri față de anul trecut. Rezerva de daună avizată constituită la data de 31 decembrie 2019, în sumă de 1.493 milioane de lei, a înregistrat o creștere cu 33% față de sfârșitul anului 2018. De asemenea, rezerva pentru daune neavizate (IBNR) a înregistrat o creștere de 23 %, fiind la data de 31 decembrie 2019 în sumă de 702 milioane de lei. "Aproape toate societățile autorizate să practice RCA au înregistrat creșteri ale ambelor rezerve", afirmă directorul direcției de asigurări obligatorii din cadrul CSA, Mona Cucu, în raportul trimestrial al instituției. La nivelul întregii piețe rata daunei a fost de 94%, în creștere față anul 2018 când se înregistra 80% [7]. 3.3. Fraude în asigurări din Republica Cehă Un șofer aflat într-un Renault a lovit un copac într-un loc izolat din Republica Cehă în anul 2014. Deși accidentul a fost destul de grav, șoferul a ieșit din mașină fără nicio leziune. A dat un telefon și într-o jumătate de oră mașina avariată a fost încărcată pe o platformă și transportată rapid. A doua zi, platforma a adus Renault-ul avariat împreună cu șoferul acestuia la locul în care s-a petrecut accidentul și a descărcat mașina lângă același copac. Șoferul a dat un telefon, la fel cum făcuse cu o zi înainte. După o vreme a sosit poliția și o altă platformă. De ce s-au întâmplat toate acestea? Când șoferul a lovit copacul, se afla sub influența alcoolului și știa că cererea sa de daune ar fi fost respinsă și nu i s-ar fi plătit despăgubiri în baza asigurării CASCO. A doua zi nu mai avea alcool în sânge, prin urmare nu și-a sunat prietenul cu platformă, ci poliția. Însă nu și-a dat seama că a existat un martor care l-a urmărit în cele două zile și căruia comportamentul acestuia i s-a părut ciudat [6].

18

3.4. Fraude în asigurări din Bulgaria Statisticile la nivel mondial arată că 14% din toate daunele înregistrate pot fi clasificate drept fraude în asigurări și se spune că 35% dintre cei care dețin o poliță de asigurare auto încearcă să înșele companiile de asigurări. În Bulgaria, acest procent este chiar mai mare. În Pazardjik (un oraș de dimensiuni medii din Bulgaria), în anul 2016 o mașină scumpă a fost vândută unei persoane care în mod evident nu își permitea să dea atât de mulți bani pe ea. Persoana aleasă suferea de o boală în stadiu terminal. Înainte de decesul acestei persoane, mașina a fost transferată, pe baza unei împuterniciri, unei alte persoane care a declarat-o furată imediat după decesul proprietarului inițial. Când experții de la Generali Insurance au început să lucreze la acest caz, și-au dat imediat seama că mașina era importată din Germania, dar nu s-au găsit documentele sau certificatul de înmatriculare al producătorului german sau al proprietarului anterior. Proprietarul actual avea cazier, prin urmare experții au început să cerceteze cazul îndeaproape, ceea ce a dus la descoperirea circumstanțelor menționate mai sus. Așa cum era de așteptat, după o cercetare completă, compania de asigurări a fost pe deplin îndreptățită să refuze plata despăgubirilor în cazul acestei cereri de daune[5]. 3.5. Fraude în asigurări din Grecia După ce a încheiat o poliță de asigurare de viață pe o sumă foarte mare, o doamnă din Ungaria a depus o cerere de despăgubire declarând că soțul său a decedat pe mare, în 2015, într-un accident de surfing în Grecia. Reclamanta încheiase polițe de asigurare de viață cu acoperirea riscului de deces în valoare totală de aproximativ 100 de milioane HUF (376.000 euro) la mai multe companii de asigurări. Toate firmele de asigurări au refuzat să plătească despăgubirile și au angajat un detectiv particular care a stabilit că persoana asigurată, despre care se pretindea că a decedat, trăia de fapt la o fermă în Republica Cehă. Pe baza acestei informații, poliția a arestat atât persoana în cauză, cât și pe complicii acesteia, care au fost apoi aduși în fața instanței în Ungaria. Generali ar fi fost nevoită să plătească aproximativ 20 de milioane HUF (75.000 euro) [6]. 3.6. Fraude în asigurări din Serbia În anul 2017 avem un exemplu de fraudă organizată în cooperare cu Poliția Rutieră, descoperită în Serbia. Proprietarul unei mașini în valoare de aproximativ 500 de euro, înmatriculată în Serbia, a provocat un accident pe un drum izolat dintr-o zonă de munte, intrând în „coliziune” cu

19

un autoturism foarte scump, marca Mercedes, înmatriculat în străinătate. Poliția a sosit la locul accidentului și a întocmit un proces verbal oficial cu un conținut ambiguu, însoțit de câteva fotografii neclare ale autovehiculului avariat și ale accidentului în sine. Imediat după accident, autovehiculul avariat a părăsit Serbia pentru „reparații” în străinătate. În final, Delta Generali Osiguranje a primit o factură a costurilor reparației în valoare de peste 20.000 de euro [6].

20

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI În baza studiului efectuat, se poate observa că fenomenul infracţional cunoaşte în prezent o creştere deosebită, iar prin noile forme de manifestare, prin caracterul tot mai organizat, pericolul sporit şi participarea unor cetăţeni străini, constituie o ameninţare gravă la adresa societăţilor de asigurări. Unii infractori dovedesc, în condiţiile actuale, o mare capacitate de adaptare la noile forme de asigurare, operând foarte rapid spre domeniul de asigurări care oferă foloase necuvenite dintre cele mai mari. Frauda în asigurări, prin amploare şi consecinţe, constituie o problemă deosebită ce preocupă din ce în ce mai mult societăţile de asigurări. Fenomenul de fraudă în asigurări nu se mai limitează doar la zona asigurărilor auto, ci s-a extins în ultimii ani și la alte linii de asigurare, în special la dosarele de daună property, travel sau chiar malpraxis, spun asiguratorii, context în care despăgubirile ar fi atins sume uriașe dacă nu erau descoperite la timp. Statisticile la nivel mondial arată că 14% din toate daunele înregistrate pot fi clasificate drept fraude în asigurări și se spune că 35% dintre cei care dețin o poliță de asigurare auto încearcă să înșele companiile de asigurări. Datorită cooperării internaționale și împărtășirii celor mai bune practici, depistarea fraudelor în asigurări este astăzi mult mai eficientă decât în trecut. Deseori clienții nu își dau seama că frauda în asigurări este considerată drept infracțiune și că atunci când este descoperită se pedepsește, în majoritatea țărilor, cu închisoarea, chiar și până la 15 ani. Pentru îmbunătățirea subiectului cercetat, atât din interior și din exterior, se recomandă de a se realiza un sistem ne norme și de legi care să creeze un sistem mai strict și mai sever de combatere, control și prevenire a fraudelor din domeniul asigurărilor.

21

BIBLIOGRAFIE I.

Acte normative

1. LEGE Nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări; II. Lucrări științifice 2. N. Moldoveanu, Combaterea fraudei în asigurări, Ed.Bren, Bucureşti, 2002, 308p. 3. M.D. Bogdan, Controlul în asigurări, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005, 250p III. Webografie 4. https://www.agora.md/- accesat pe 04.04.2020; 5. http://www.dailymotion.com/ -accesat pe 04.04.2020; 6. www.icnj.org - accesat pe 04.04.2020; 7. http://renne.ro/ - accesat pe 04.04.20

22

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

SARCINĂ INDIVIDUALĂ La disciplina:„ Bazele asigurărilor și reasigurărilor” TEMA: „ Dinamica, analiza și gestiunea asigurărilor CASCO în Republica Moldova, riscurile comerciale și financiare ”

Autor: Dmitriev Sergiu Grupa : FB 1802 Verificat: Căprian Iulia drd., conf. universita r

61

Chișinău, 2020

62

CUPRINS INTRODUCERE I. INFORMAȚII GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE CASCO...............4 II.CONTRACTUL DE ASIGURARE CASCO 2.1. Noțiuni generale.......................................................................................5 2.2. Riscurile acopeite de asigurare................................................................7 2.3.

Franșiza…............................................................................................9

2.4. Măsuri întreprinse pentru soluţionarea cazului asigurat........................10 2.5. Reglementarea asigurărilor CASCO.....................................................11 III. ANALIZA EVOLUȚIEI ASIGURĂRILOR CASCO ÎN REPUBLICA MOLDOVA..........................................................................................................11 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE Societatea contemporană este indispensabil legată de folosirea mijloacelor de transport. Fie personală sau de serviciu, maşina asigură nu doar confortul, dar şi permite să ţii ritmul alert al vieţii. Însă o clipă de neatenţie, un accident sau eveniment neprevăzut, poate deteriora sau distruge maşina, cauzând daune şi generând cheltuieli financiare considerabile. Actualitatea temei abordate. Tematica acestei lucrări este justificată de faptul că astăzi, tot mai mulți oameni devin proprietari ai automobilelor proprii, ceea ce sporește popularitatea serviciilor de asigurare auto și, pe de altă parte, de lipsa unui cadru special de reglementare pentru asigurarea auto facultativă și complexitatea instituției de asigurare auto pentru consumatori, fapt care îi pune cu buna știință într-o situație vulnerabilă în procesul de încheiere și executare a acestor contracte. Pentru a preveni acest fenomen în această lucrare am studiat asigurarea facultativă CASCO. Scopul urmărit. Scopul lucrării constă în efectuarea unei cercetări teoretice și juridice a instituției de asigurare CASCO, caracterizarea trăsăturilor specifice ale acesteea în baza legislației moderne și formularea de propuneri pentru optimizarea utilizării asigurărilor auto în Republica Moldova Problema științifică soluționată constă stabilirea nivelului de dezvoltare a pieței asigurărilor CASCO în Republica Moldova. Cu referință la structura lucrării, aceasta este constituită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, figuri, tabele, diagrame și bibliografie. În Capitolul I al sarcinei individuale sunt prezentate informații generale privind asigurările CASCO. Capitolul II al sarcinei individuale include informații privind formele și caracteristicile contractelor de asigurare CASCO. Capitolul III reflectă informație privind analiza comparativă a asigurărilor CASCO în dinamică, datele obținute sunt reflectate în tabele și diagrame pentru a fi mai ușor de sesizat informația prezentată.

I.

INFORMAȚII GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE CASCO

Primele relevate în statute de asigurare au apărut în Europa încă în evul mediu, care sau specializat anume pe asigurări transportărilor maritime, deoarice anume acest fel de transportare era considerat cel mai periculos. Deseori ,nava și mărfurile aparțineau deferitor persoane. De aceea se asigura aparte mărfurile – CARGO , și aparte nava – CASCO (în traducere direcră – bordul navei). Procesul de asigurare în evul mediu și actual diferă complet. Exista o anumită procedura, care presupunea că comerciantul înainte de a pleca în deplasare lua o anumită suma de bani. În cazul cînd comerciantul ajungea la destinație în siguranța și fără daune – el întorcea suma înapoi și în plus achita și un procent în calitate de remunerare. Dacă vînzatorul nu ajungea în port, se considera că sa întîmplat o nenorocire în timpul deplasării, respectiv, nu mai avea cine să intoarcă banii. În procesul evoluției aceste statute de asigurare treptat s•au transformat în companii de asigurare. CASCO este o asigurare auto facultativă ce acoperă daunele aduse propriului autovehicul. Astfel, dacă poliţa de asigurare RCA despăgubeşte daunele produse terţelor persoane, atunci CASCO despăgubeşte asiguratul, indiferent cine este vinovat de accident. CASCO acoperă atât daunele produse prin accidente, acțiunile răufăcătoare ale terțelor persoane, calamităţi naturale, cât şi ca urmare a furtului autovehiculului, părţilor componente sau pieselor acestuia. Astfel, în cazul existenţei unui risc crescut de furt al automobilului dvs., CASCO poate fi o soluţie de minimizare a eventualelor pagube. Deşi, CASCO presupune asigurarea

autovehiculului,

majoritatea

companiilor

oferă

posibilitatea

asigurării

echipamentului suplimentar, precum şi a a vieţii şi sănătăţii conducătorului auto şi a pasagerilor săi. La contractarea unei asigurări CASCO, companiile oferă diverse tipuri de avantaje, cum ar fi evacuator în caz de accident, asistenţă nonstop sau maşină la schimb pe durata reparaţiei propriului autoturism. În dependenţă de contractul încheiat, CASCO poate oferi protecţie atât în R.Moldova cât şi peste hotarele ei (Europa, Turcia şi CSI). Pe lângă riscurile standard acoperite, CASCO poate fi personalizat cu acoperiri şi servicii suplimentare, în funcţie de preferinţe şi necesităţi. În calitate de obiecte de asigurare CASCO pot fi: 

autovehicule destinate transporturilor de persoane: autoturisme, autobuze, motociclete;



autovehicule destinate transporturilor de bunuri: autocamioane, autofurgoane,autocisterne;



autovehicule speciale:



autovehicule pentru gospodăria comunală (stropitori, măturători, gunoiere);



autovehicule pentru stingerea incendiilor;



autosanitare;

4



autocamioane, autovehicule pentru explorări geologice, hidrotehnice;



remorci care sunt trase de un autovehicul dintre cele menţionate mai sus;



tractoare și altele.

Nu pot fi obiecte ale asigurării:  autovehiculele la care lipseşte numărul caroseriei şi aş motorului;  autovehiculele cu deteriorări ale geamurilor, cu avariei sau corozie evidentă a detaliilor caroseriei. Condiţiile de asigurare CASCO variază de la o companie la alta, atât în ceea ce priveşte riscurile asigurate, riscurile excluse, valoarea franşizei, cât şi în ceea ce priveşte primele de asigurare şi condiţiile de plată a acestora. Spre deosebire de RCA, prima de asigurare pentru CASCO este mult mai mare. Asigurătorul iniţial colectează şi analizează toate informaţiile necesare, iar ulterior emite o ofertă.

II.

CONTRACTUL DE ASIGURARE CASCO 2.1. Noțiuni generale

Polița de asigurare se încheie în baza declarațiilor Asiguratului din cererea-chestionar, numai după efectuarea de către reprezentantul Asiguratorului a inspecției de risc a autovehiculului (constatarea stării autovehiculului la încheierea asigurării). Cererea-chestionar, raportul de inspecție al autovehiculului, împreună cu anexele la polița, clauzele și orice alte declarații făcute în scris de asigurat, fac parte integrantă din poliță. La încheierea poliței de asigurare, solicitantul trebuie să prezinte actele originale ale autovehiculului: certificatul de înmatriculare și cartea de identitate, în cazul autovehiculelor noi, achiziționate direct de la producătorii sau dealerii din România, polița se poate încheia și în baza facturii de cumpărare și a autorizației provizorii de circulație. Asigurarea se consideră încheiată prin emiterea de către Asigurător a poliței de asigurare și plata primei de asigurare, respectiv a primei rate de prima, de către Asigurat și este valabilă exclusiv pentru autovehiculele și riscurile specificate în poliță. Contractul de asigurare auto CASCO este un contract prin care o parte (asiguratul) se obligă să plătească celeilalte părți (asigurător) o primă de asigurare, iar asigurătorul își asumă obligația să plătească asiguratului la apariția riscului asigurat, exprimat în dauna autovehiculului asiguratului, despăgubirea de asigurare în valoarea și în termenul prevăzut în contract. Contractului de asigurare auto CASCO îi sunt caracteristice următoarele aspecte: • caracter oneros, real, bilateral (sinalagmatic) și aleatoriu; 5

• obiectul material este un autovehicul; • se caracterizează prin propriile riscuri asigurate; Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Pe cît este deuzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative. În calitate desubiecţi ( contractanţi ) ai asigurăii CASCO pot fi considerate: a) persoanele fizice, care au atins vîrsta de 18 ani în cazul asigurării automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de transport moto; b) orice persoană juridică; c) persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul Republicii Moldova (ambasade,consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale,întreprinderi mixte); d) persoanele fără cetăţănie, care locuiesc permanent în Republica Moldova, atunci cînd: -autovehiculul este proprietatea lor; -autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă; -dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza autovehicolul dat. Validitatea asigurarării încheiate cu: a) persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui), sau persoaneicare deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial, însă nu mai mult decît o persoană; b) persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scris a acesuia. Preţul unei poliţe de asigurare CASCO poate varia în funcţie de:

I. caracteristicile autovehiculului 1. modelul etc; 2. vechimea mijlocului de transport; 3. valoarea de piaţă; 4. marca.

II.

opţiunile şi clauzele contractuale 1. riscurile asigurate – mai multe riscuri, un preţ mai mare; 2. prezenţa/absenţa franşizei şi cuantumul acesteia – cu cât este mai mare franşiza, cu atât prima de asigurare se micşorează; 6

3. vârsta, stagiul şi numărul persoanelor admise la conducere – cu cât vârsta şi stagiul sunt mai mici, cu atât mai mare va fi prima de asigurare; 4. termenul de asigurare – dacă durata este mai mică de un an, de regulă, nu este mai avantajos excluzându-se anumite facilități care sunt prezente în asigurarea contractată pe un an; 5. plata integrală sau în rate – de obicei, achitarea integrală diminuează din preţul asigurării; 6. istoricul şoferului – cu cât mai responsabil este conducătorul auto, cu atât prima va fi mai mică. Se pot oferi reduceri conducătorilor auto prudenţi şi fără dosare de daune sau cu puţine antecedente; 7. extinderea teritorială – cu cât teritoriul acoperit va fi mai mare, respectiv şi cuantumul primei va creşte. Trebuie menţionat că anumite companii de asigurări acoperă diverse riscuri doar ca şi clauze speciale, pentru care se plăteşte o sumă suplimentară, ceea ce face ca suma iniţială pentru asigurare să pară mai mică – datorită faptului ca nu s-au inclus unele riscuri cum ar fi: reparația la dealer, asigurarea echipamentului suplimentar etc.). De aceea, înainte de a încheia o asigurare CASCO, trebuie să vă informați în privința riscurilor neacoperite de aceasta. Toate drepturile şi obligaţiile părţilor se găsesc în contractul de asigurare CASCO încheiat. Astfel, este extrem de importantă citirea cu atenţie a clauzelor contractuale şi în special a celor referitoare la riscurile acoperite, excluderi (riscuri neacoperite), valoarea franşizei şi felul ei, procedurile de avizare şi lichidare a daunei Cel mai des, ofertele special se referă la : • anumite mărci şi modele de autovehicule; • autovehiculele noi; • conducătorii auto cu/fără experienţă; • proprietarii de autovehicule scumpe sau la mâna a doua; • autovehiculele luate în credit/leasing sau care se află în gaj la bancă; • autovehiculele cu dispozitive antifurt specifice etc. 2.2. Riscurile acoperite prin asigurare Riscurile supuse asigurării sunt grupate în felul următor: a)avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural: trăsnet, furtună, uragan,cutremur de pămînt, inundaţie, grindină, prăbuşire sau alunecare de teren, avalanşe dezăpadă, incendiu, precum şi de efecte indirecte ale acestora. b)ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau imobile aflate înafara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi (în prăpastie, în apă, din cauzaruperii podului), căderea pe autovehicul a unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, dezăpadă, bolovani, răsturnări.

7

c)furtul autovehicolului, al unor părţi componente; pagube de orice fel produseautovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, precum şiîn urma acţiunilor premeditate ale altor persoane. Toate riscurile descrise mai sus sînt prevăzute prin următoarele cinci variante de asigurare: Varianta I. (CASCO deplin): Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea geamurilor,cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol; Varianta II. (CASCO parţial): Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzatăde pietre zburate de subroţile altui autovehicul; Varianta III. (CASCO parţial): Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea geamurilor, în urmaacţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargereageamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul; Varianta IV. (CASCO parţial): Pentru riscurile prevăzute la punctul a) inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor,cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul; Varianta V. (asigurarea de tranzit): Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de autovehicule în calitatede dealeri ai uzinelor producătoare sau ai caselor de comerţ. Se încheie pentru perioada demînare a autovehiculelor de la 3 pînă la 30 de zile. Conform condiţiilor de asigurare specială, în calitate de obiect al asigurării poate fi şi: a) utilajul suplimentar şi accesoriile autovehiculelor instalate care nu fac parte dincompletarea lui conform instrucţiei uzinei producătoare. Costul total al utilajului suplimentar şi al accesoriilor asigurate nu poate depăşi 20% din suma asigurată aautovehiculului; b) aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea pierderii aspectului comercial seefectuează numai pentru autoturisme, autobuze şi microbuze cu excepţia mijloacelor detransport de acest tip care sunt în expoatare de mai mult de 5 ani, a căror caroserie a fostrevopsită, a celor cu urme de accident, precum şi a celor cu semne de distrugerecorozivă; c) şoferul şi pasagerii contra accidentelor. Ce riscuri nu sunt acoperite de CASCO 

autovehiculul asigurat este exploatat cu raportul de examinare tehnică expirat; 8



mijlocul de transport este exploatat cu încălcarea prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, cu referire la nedotarea autovehiculului pe timp de iarnă cu anvelope destinate conducerii pe anotimpul rece, în perioada decembrie – martie inclusiv;



neinformarea asigurătorului în scris timp de 48 de ore din momentul producerii accidentului, în cazul deteriorării mijlocului de transport și 24 de ore în cazul furtului mijlocului de transport;



la momentul furtului mijlocului de transport, certificatul de înmatriculare și cheile se aflau în interiorul/habitaclul acestuia;



exploatarea vehiculului în afara teritoriului de acțiune a contractului;



mijlocul de transport este condus de o persoană neadmisă la conducerea vehiculului conform contractului de asigurare;



autoturismul asigurat este condus de o persoană fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă ori cu permisul de conducere retras/anulat sau avea suspendat dreptul de a conduce;



conducătorul vehiculului asigurat a condus în stare de ebrietate alcoolică sau sub influența stupefiantelor/substanțelor narcotice, sau s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestor stări. 2.3. Franșiza

Franşiza este partea din daună suportată de asigurat. Adică, este acea parte din valoarea fiecărei daune pe care o suportă proprietarul maşinii şi nu asigurătorul. Cuantumul franşizei este diferit şi variază de la o companie de asigurări la alta. Aceasta poate fi aplicată ca: 

sumă fixă (se scade aceeaşi sumă la fiecare daună în parte. Este avantajos pentru cei care nu doresc să achite o sumă mare în caz de daune majore. Neavantajos – pentru cazurile de daună mică);



procent din suma asigurată (ex: o maşină asigurată la 10.000 de euro, cu o franşiză de 1% din suma asigurată (100 de euro), în cazul unei avarii a cărei reparaţie costă 500 de euro, asigurătorul va achita 400 de euro, iar proprietarul 100 de euro. La o a doua avarie, de 100 de euro, asigurătorul nu va plăti nimic, iar proprietarul va plăti toţi cei 100 de euro);



procent din valoarea fiecărei daune (ex: o maşină asigurată la 10.000 de euro cu o franşiza de 1% din valoarea daunei, în cazul unei avarii a cărei reparaţie costă 500 de euro, asigurătorul va plăti 495 de euro şi proprietarul 5 euro. La o a doua avarie, de 100 de euro, asigurătorul va plăti 99 de euro şi proprietarul 1 euro).

9

Astfel, în dependenţă de felul franşizei, trebuie să fim foarte atenți ce selectați, există diferenţe foarte mari între sumele datorate de fiecare dintre părţi, nefiind similar un procent din valoarea daunei cu un procent din suma asigurată.Felul şi mărimea franşizei influenţează direct şi costul asigurării. În cazul în care poliţa de asigurare nu are inclusă franşiza, atunci primele de asigurare sunt mai scumpe şi invers. Franşiza are un rol de responsabilizare şi nu de taxă suplimentară. Ea dă posibilitatea de a economisi şoferilor responsabili, care nu sunt predispuşi la accidente minore. Însă dacă şoferul nu este experimentat şi vrea să obţină despăgubiri chiar şi pentru cele mai mici daune, atunci este de preferat contractarea unei asigurări fără franşiză. 2.4. Măsuri întreprinse pentru soluţionarea cazului asigurat La survenirea cazului asigurat: 

întreprindeţi toate măsurile necesare pentru salvarea autovehiculului și pentru eliminarea cauzelor care ar putea produce daune suplimentare;



sesizaţi organele competente (poliția, pompieri etc.) pentru obținerea ulterioară a documentelor doveditoare ale producerii accidentului;



dacă de producerea accidentului se face vinovată o terță persoană, faceţi o copie de pe asigurarea acestuia;



notificaţi în scris compania de asigurări în decurs de 24 de ore (cu excepția zilelor de odihnă și de sărbătoare), la producerea cazurilor de furt total sau parțial și în decurs de 48 de ore pentru cazurile de daună parțială sau totală;



prezentaţi companiei de asigurări, în decurs de 3 zile lucrătoare de la data accidentului, autovehiculul deteriorat, în vederea regularizării cazului asigurat sau permiteţi reprezentantului companiei de asigurări efectuarea inspecției la locul aflării autoturismului.

Pentru obţinerea despăgubirii sunt necesare următoarele acte: 

contractul de asigurare (poliţa de asigurare) însoțit de bonul fiscal sau alt document ce atestă achitarea asigurării;



certificatul eliberat de organele competente, ce confirmă producerea cazului asigurat;



copia certificatului de înmatriculare a autoturismului; copia raportului de examinare tehnică periodică a autoturismului; copia permisului de conducere al persoanei care conducea vehiculul la momentul producerii evenimentului asigurat iar în cazul persoanelor juridice şi copia foii de parcurs sau procurii;

10



ordonanţa de începere, suspendare sau încetare a urmăririi penale (după caz), care se prezintă în cazul producerii riscurilor asigurate prin acţiuni ilicite ale terţelor persoane;



ordonanţa de recunoaştere a asiguratului în calitate de parte civilă (parte vătămată), după caz;



copii ale proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor administrative, în cazul accidentelor de circulaţie, însoţite de copiile rapoartelor de expertiză medicală, schema accidentului de circulaţie, explicaţiile participanţilor depuse la dosarul contravenţional;



copia poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto a persoanei responsabile de producerea pagubei (în cazul accidentelor de circulaţie). 2.5. Reglementarea asigurărilor CASCO

Asigurările CASCO sunt reglementate de următoarele acte legislative și normative: • LEGE nr. 414-XVI din 22.12.200Legea “Cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule” • LEGE Nr.1553-XIII din 25.02.98Legea „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători” • HOTĂRÎRE nr. 133 din 27.02.2012Hotărîrea Guvernului „Cu privire la aprobarea conceptului tehnic al Sistemului informațional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule” • HOTĂRÎRE nr. 13/1 din 03.04.2008Hotărîrea C.N.P.F. „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la determinarea uzurii în cazul pagubelor produse de autovehicule” • Hotărîrea nr. 13/2 din 03.04.2008Hotărîrea „Pentru aprobarea Regulamentului privind aplicarea sistemului bonus-malus la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule” • HOTĂRÎRE nr. 50/8 din 30.11.2012Hotărîrea “Cu privire la procesarea electronică a documentelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto” • HOTĂRÎRE Nr. 22/3 din 29.04.2015Hotărîrea “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind aplicarea sistemului bonus-malus la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (în redacţie nouă)” • Codul civil al Republicii Moldova

III.

ANALIZA EVOLUȚIEI ASIGURĂRILOR CASCO ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Asigurările au apărut în Republica Moldova odată cu trecerea la economia de piață când șiau început activitatea companiile de asigurări. Asigurarea CASCO la acea etapă era contractată 11

de un număr foarte mic de oameni din cauza situației economice precare și numărul mic de automobile în special a celor de lux. La etapa actuală de dezvoltare a pieței asigurărilor în Republica Moldova, asigurarea CASCO deține o pondere importantă în totalul asigurărilor cee ace face ca companiile de asigurare să ducă o luptă concurențială aprinsă. La etapa actuală toate companiile de asigurare Anexa 1 oferă asigurare CASCO.

CASCO: prime și despăgubiri 400 345

350

250 200 150

309

290 265 241

300

170

160

188

199

134

100 50 0 2015

2016

2017

Prime Subscrise (mil lei)

2018

2019

Desbăgubiri (mil lei)

Figura 3.1. Evoluția primelor și despăgubirelor de asigurare CASCO în RM în anii 20152019. (mln.lei) Sursă: elaborată de autor în baza datelor BNS Companiile de asigurări au încasat în anul 2019 prime în valoare de 345 milioane lei cee ace constituie circa 21 % din totalul pieței de asigurări a Republicii Moldova. Despăgubirile aferente CASCO achitate pentru anul 2019 au constituit 199 milioane lei sau 30 % din totalul despăgubirilor. Observăm că atât primele subscrise cât și despăgubirile aferente asigurărilor CASCO sunt în continua creștere ceea ce demonstrează interesul tot mai mare a populației asupra acestui tip de asigurare, dar și totodată creșterea economică și puterea de cumpărare a populației.

12

Concluzii Asigurarea CASCO a ajuns să fie un sprijin de încredere pentru o mulțime de oameni care doresc să se păzească de riscurile la care automobilul său este expus: poate fi aviariat în trafic din vina altor participanți, poate suferi un incendiu, poate fi afectat de fenomene naturale precum grindina, poate fi furat și așa mai departe. Ei bine, polița de asigurare CASCO poate acoperi toate aceste riscuri, astfel încât automobilul să fie reparat sau chiar înlocuit, la nevoie. Iar proprietarul se va bucura de o stare de liniște știind că orice situație își va găsi rezolvarea potrivită. Am elaborat acest referat pentru a mă aprofunda în materia de specialitate și anume a asigurărilor CASCO, am identificat istoricul acestora, importanța lor, modul de constituire și de funcționare. Am stabilit care sunt principalele riscuri asigurate dar și cele care pot fi asigurate suplimentar, am menționat factorii care influențează prețul asigurării dar și punctele care necesită atenție sporită atât din partea asiguratului cât și totodată din partea asiguratorului care nu este mai puțin interest la stabilirea unei prime corecte. Sudiin aprofundat piața asigurărilor CASCO din Republica Moldova am constatat că primele subscrise cât și despăgubirile aferente asigurărilor CASCO sunt în continua creștere ceea ce demonstrează interesul tot mai mare a populației asupra acestui tip de asigurare, dar și totodată creșterea economică și puterea de cumpărare a populației. Companiile de asigurări au încasat în anul 2019 prime în valoare de 345 milioane lei cee ace constituie circa 21 % din totalul pieței de asigurări a Republicii Moldova. Despăgubirile aferente CASCO achitate pentru anul 2019 au constituit 199 milioane lei sau 30 % din totalul despăgubirilor. Pe parcursul elaborării și dezvoltării acestei lucrări am stabilit că CASCO este un lucru absolut necesar pentru o mulțime de oameni care în schimbul unei contribuții obțin o sumedenie de avantaje printer care un somn liniștit.

Bibliografie Publicații: 1. 2. 3. 4. 5.

S.Fotescu, A.Țugulschi,”Asigurări și reasigurări”,Chișinău 2006 Sicinski Constantin Contractele de asigurare auto facultativă și obligatorie din perspectiva perfecționării acestora în Republica Moldova Шляфер Л.Г.,«Страхование легкового автомобиля»,МИД, 2000. Жук И.Н., «Автомобильное страхование»,СПб:Политехника, 2001. Dranicinicova Tatitana, Morgoci Nicolae „Provocările asigurărilor CASCO și CARGO sub influența reformelor economice”

Resurse electronice: 6. 7. 8.

Pagina oficială a Comisiei Naționale a pieței financiare• https://cnpf.md/ Pagina oficială a asigurăriloronline rapidasig.md Pagina oficială a Biroului Național de Statistică https://statistica.gov.md

Acte legislative și normative:

9.

LEGE nr. 414-XVI din 22.12.200Legea “Cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule” 10. Codul civil al Republicii Moldova

Lista Societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare din Republica Moldova la data de 28.02.2020

Nr.

Denumirea Societăţii de asigurare

1 „ACORD – GRUP” S.A.

Data înregistrării (reînregistrării)

IDNO

Directorul Societăţii de Asigurare

Telefon

Fax

05.11.2002

1002600007813

Natalia ROȘCA

(022) 26-44-44

(022) 26-44-27

(022) (022) (022) (022)

85-48-55, 21-17-58 20-91-78; 29-64-53

2 „ASTERRA GRUP” S.A.

31.07.2006

1006600032750

Anatolie BANTAŞ

3 „AUTO – SIGURANTA” S.A.

05.09.2001

1003600019239

Mihai PANFILII

21.02.2005

1002600020908

Dinu GHERASIM

(022) 26-57-00

(022) 26-57-13

5 „GARANŢIE” S.A.

19.06.2001

1003600087070

Dorina POSTOLACHE

(022) 85-13-00

(022) 85-13-22

6 „GENERAL ASIGURĂRI” S.A.

27.10.2016

1016600035165

Vitalie BANARU

(022) 78-38- 00

(022) 78-38-01 Asigurări generale (022) 21-35-33 Asigurări de viață (022) 27-93-56

4

„DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP” S.A.

(022) 21-17-59 (022) 20-91-79

Adresa juridică MD-2038, mun. Chişinău, bd. Decebal, 80/1 MD-2012, mun. Chişinău, str. București, 81 MD-2004, mun. Chişinău, str. Serghei Lazo, 21 MD-2068, mun. Chişinău, bd. Moscova 15/7 MD-2009, mun. Chişinău, str. A. Mateevici, 75 MD-2005, mun. Chișinău, str. Pușkin 47/5

E-mail

Pagina web

[email protected]

www.acordgrup.md

[email protected]

www.asterra.md

[email protected] [email protected]

www.donaris.md

[email protected]

www.garantie.md

[email protected]

www.general.md

MD-2012, mun. Chişinău, str. Alexandru cel Bun, 51

asigurări generale [email protected] asigurări de viață [email protected]

www.grawe.md

www.intact.md

7 „GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A.

19.02.2002

1004601000125

Veronica MALCOCI

Asigurări generale 060333777; 078330777; (022)-22-55-96 Asigurări de viață (022) 27-93-32

8 „INTACT ASIGURĂRI GENERALE” S.A.

5/24/2012

1003600062730

Cristina DOLGHI

(022) 26 01 26

(022) 26 01 01

MD-2012, mun. Chişinău, str. Maria Cebotari 55

[email protected]

9 „KLASSIKA ASIGURĂRI” S.A.*

16.08.2001

1003600129440

Administrator CNPF

(022) 26-10-33

(022) 26-10-33

MD-2004, mun. Chişinău, str. Sfatul Țării, 59

[email protected]

10 „MOLDASIG” S.A.

27.12.2002

1002600053315

Victor COADĂ

(022) 889-808

(022) 23-83-46

11 „MOLDCARGO” S.A.

05.06.2001

1002600005819

Vladimir ȘTIRBU

(022) 24-02-72

(022) 27-92-93

(022) 22-50-97

12 „MOLDOVA –ASTROVAZ” S.A.

23.12.2004

1003600005344

Fiodor DIMITROV

(022) 21-41-41, (022) 24-16-74, (022) 24-17-29, (022)24-17-16,

13 „TRANSELIT” S.A.

16.10.2002

1002604000443

Nicolae CIUMAC

(022) 54-99-54

(022) 54-99-54

www.auto-siguranta.md

MD-2005, mun. Chişinău, str. Albișoara 42 MD-2012, mun. Chişinău, str. Vasile Alecsandri, 97

www.klassikaasig.md

[email protected]

www.moldasig.md

[email protected]

www.moldcargo.md

MD-2012, mun. Chişinău, str. Şciusev, 42

[email protected]

www.astrovaz.md

MD-4601, or. Edineţ, str. Independenţei, 99

[email protected]

www.transelit.md

Lista Societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare din Republica Moldova cu licența retrasă 1002600053555

Sergiu CERTAN

25-60-00 25-60-10

27-82-62

28.02.2014

1002600054585

Ana LITR (administrator în procesul de insolvabilitate)

22-99-65

21-22-08

08.06.2001

1002600029347

Rodica CHIVERI

(022) 22-83-50

(022) 22-83-52

4 „ASITO DIRECT” S.A.

13.06.2001

1002600007123

Oleg CÎRLAN

(022) 78-47-47

5 „GALAS” S.A.

05.06.2001

1002600000630

Igor STEȚCO

(022) 21-34-50

1 „SIGUR - ASIGUR” S.A. „EUROASIG GRUP” SA în proces de 2 insolvabilitate 3

„ALLIANCE INVESTMENT GROUP” S.A. („ALLIANCE INSURANCE GROUP” S.A.)

09.01.2003

* Licență suspendată conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.47/3 din 03.10.2019

78

(022) 22-39-54

MD-2009, mun. Chişinău, str. M. Kogălniceanu 73/2 MD-2012, mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni, 45, of.304 MD-2012, mun. Chişinău, str. Vlaicu Pârcălab 63 MD - 2032, mun. Chişinău, str. Burebista, 108 MD-2012, mun. Chişinău, bd. Grigore Vieru, 28

-

-

-

-

[email protected]

-

-

-

[email protected]

www.galas.md

Genul de activitate Asigurări generale Asigurări generale Asigurări generale Asigurări generale Asigurări generale Asigurări generale

Seria, nr. şi data eliberării licenţei, termenul de valabilitate CNPF 000899, 16.03.2012 - termen nelimitat CNPF 000898, 13.09.2011 - termen nelimitat CNPF 000001, 01.11.2008 - termen nelimitat CNPF 000897, 29.03.2011 - termen nelimitat CNPF 000784, 10.09.2007-termen nelimitat CNPF 000887, 16.12.2016-termen nelimitat

Asigurări generale Asigurări de viaţă

CNPF 000668, 30.08.2011-termen nelimitat CNPF 000097, 09.12.2008-termen nelimitat

Asigurări generale

CNPF 000903 30.06.2017 - termen nelimitat

Asigurări generale

CNPF 000877, 02.08.2010 - termen nelimitat

Asigurări generale Asigurări generale

CNPF 000902, 01.11.2008 - termen nelimitat CNPF 000687, 30.05.2011 - termen nelimitat

Asigurări generale

CNPF 000859, 23.12.2016 - termen nelimitat

Asigurări generale

CNPF 000695, 21.01.2011 - termen nelimitat

Asigurări de viață

Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. 14/1 din 31.03.2017

Asigurări generale Asigurări generale Asigurări generale

Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.29/14 din 02.07.2018 Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.57/17 din 28.12.2018 Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.62/7 din 30.12.2019

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Referat

Cadrul legal al asigurarilor de transport

Autor: GALUS Andreea Grupa: FB 1802 Verificat: CAPRIAN Iuliana dr.conf. universitar

Chișinău, 2020 80

1

81

Cuprins 1. Introducere..............................................................................................................................3 2.Scurt istoric..............................................................................................................................4-5 3.Date generale,legea cu privire la asigurari...........................................................................6-8 4.Companii de asigurari a tansportului..................................................................................9-20 5.Conditii de asigurare a transportului Europa..................................................................21-22 6.Concluzie...................................................................................................................................23 7.Bibliografie...............................................................................................................................24

2

1. Introducere

Trecerea de la economia dirijată în mod centralizat spre cea de piaţă, necesită crearea unor măsuri şi instrumente economico-financiare, menite să contribuie la promovarea intereselor naţionale, la realizarea independenţei şi suveranităţii ţării, precum şi la colaborarea şi cooperarea pe plan internaţional. Aprobarea Legii cu privire la activitatea de asigurare a dus la desfiinţarea monopolului statului din domeniul asigurărilor, creându-se astfel condiţii egale pentru toţi doritorii de a activa în acest domeniu. Datorită faptului că societăţile de asigurări sunt intermediari financiari, valoarea activelor şi a pasivelor depinde şi de modificarea condiţiilor existente pe pieţele financiare. Mai mult ca atât, din punct de vedere financiar, valoarea produselor de asigurare este percepută de cumpărători în funcţie de solvabilitatea societăţii de asigurări. De aceea, solvabilitatea are o mare importanţă pentru clienţi, investitori, pentru organele de supraveghere şi pentru asigurători înşişi.

3

2. Scurt istoric În prima parte a revizuirii noastre istorice, am amintit cum au funcționat primele sisteme de asigurare simplă și și-au urmărit dezvoltarea de la societățile din Mesopotamia, Grecia și Rusia Antică până la exemple mai moderne de asigurări în Spania și Anglia. Multe dintre principiile care au fost utilizate în secolele XV-XVII sunt încă aplicate în sistemele de asigurare moderne desigur, într-o formă mai dezvoltată și relevantă. La începutul secolului al XVIII-lea, existau trei tipuri principale de asigurări și erau practicate în mod activ: asigurarea de mortalitate a bovinelor, asigurarea împotriva incendiilor și asigurarea marină. Revoluția tehnologică și dezvoltarea rapidă a producției au dat naștere altor sisteme de asigurare: de exemplu, au apărut asigurări de viață personală și sănătate. Acestea din urmă, însă, din cauza stratificării profunde în societate, nu puțini au putut folosi. Asigurarea socială, care a apărut la începutul secolelor XIX și XX, a fost unul dintre răspunsurile la această lipsă de echilibru - a fost destinată protejării cetățenilor cu venituri mici. În secolul XX, asigurarea a început să se diversifice din ce în ce mai mult: s-au dezvoltat asigurări medicale și sociale, asigurări de răspundere civilă și asigurări auto. Primele evenimente asigurate Se crede că prima poliță de asigurare auto a fost emisă în 1897 în orașul Dayton, Ohio. Gilbert Lumis a cumpărat o poliță de asigurare de răspundere civilă de la Travel Insurance Company (apropo, această companie există încă) pentru o mie de dolari. Politica a protejat Lumis în cazul în care, în caz de urgență într-o mașină, ar dăuna vieții sau sănătății unei terțe părți sau a oricărei proprietăți care nu sunt deținute de șofer. În bani moderni, suma de acoperire a Lumis a fost de aproximativ 26 de mii de dolari. Așadar, una dintre cele mai tradiționale forme de asigurare pentru o persoană modernă a apărut, desigur, destul de recent - odată cu proliferarea de mașini personale în rândul populației generale. Acum CTP este una dintre zonele centrale ale pieței asigurărilor. În orașele mari, mașinile au început să fie folosite în mod activ după primul război mondial. Deoarece tehnologia era relativ nouă, mașinile păreau rapide (în comparație cu alte vehicule existente pe atunci), iar conducerea era considerată o ocupație periculoasă. În același timp, nu a fost necesară nicio asigurare pentru șoferii înșiși - toate pierderile (daune aduse mașinii, proprietății, sănătății) pe care trebuia să le suporte. În plus, în același timp nu au existat teste de conducere - toți cei care puteau cumpăra o mașină aveau dreptul să o conducă. Nu au existat restricții privind vârsta și sănătatea șoferului. Drumurile și restul infrastructurii nu au fost proiectate nici pentru conducerea mașinilor - nu au existat măsuri pentru a proteja pietonii împotriva automobilistilor și a șoferilor împotriva altor pericole. În 1930, numai în Statele Unite, aproximativ 110 persoane au murit în accidente auto în fiecare zi. 70 de ani mai târziu, în 2000, populația americană aproape că s-a dublat, iar în accidente, „doar” 114 persoane mor. Având în vedere creșterea semnificativă a numărului de mașini, în 1930, de 10 ori mai multe persoane au fost ucise pe mașină decât acum. Apropo, 4

primul permis de șofer din istorie a fost dat lui Karl Benz, legendarul inventator al primei mașini din lume. I-a primit în 1888 în Germania și nu au avut nicio legătură cu evaluarea abilităților sale de conducere - nu i-au dat decât să conducă o mașină pe drumurile publice. Restricția a fost impusă deoarece primele mașini erau foarte zgomotoase, iar localnicii s-au opus că au prea multe mașini care conduc pe străzile aglomerate. SUA În 1925, Connecticut a fost primul stat care a adoptat o lege privind răspunderea financiară. În esență, însemna că fiecare proprietar de mașină trebuie să dovedească că are capacitatea financiară de a compensa prejudiciul cauzat vieții, sănătății și bunurilor cauzate în caz de posibil accident. În ciuda faptului că poate fi dovedit în diverse moduri, cea mai simplă a fost achiziția unei polițe de asigurare de răspundere civilă - o versiune timpurie a OSAGO. Interesant este că această lege prevedea că proprietarul autoturismului este obligat să-și dovedească viabilitatea financiară abia după primul accident. În 1927, o lege similară a fost adoptată în Massachusetts. El a prescris asigurarea de răspundere obligatorie pentru toți proprietarii de mașini (indiferent dacă au fost anterior sau nu într-un accident). Apoi, de-a lungul mai multor ani, au fost adoptate aceleași legi în restul statelor.

Europa și Rusia În Europa, asigurările de răspundere obligatorie s-au dezvoltat într-un mod ușor diferit.Primul act legislativ care reglementează și face asigurarea obligatorie pe drum a ieșit în 1930 în Anglia sub numele de „Road Act”. Acesta a adoptat norme care, de atunci, au fost acceptate în mod universal (cu mici modificări): de exemplu, s-a introdus răspunderea pentru conducere imprudentă sau conducere sub influența alcoolului sau a drogurilor, limite de viteză etc. În plus, au fost introduse standarde de asigurare de răspundere civilă: toți șoferii și proprietarii de mașini au fost nevoiți să se asigure de vătămarea vieții și sănătății terților aflați pe drum. Fapta rutieră din Anglia a fost actualizată în 1988, iar acum orice proprietar de mașini este obligat să își asigure asigurarea în conformitate cu standardele sale. Anglia a fost urmată de alte țări - o lege similară a fost adoptată în Germania în 1939. Cea mai mare parte a noii istorii a Rusiei a folosit modele occidentale de sisteme de asigurare. Dar în URSS, asigurarea a devenit parte a monopolului statului. În același timp, în ciuda sistemului de asigurări extins, care a fost împărțit în asigurări obligatorii și voluntare și extins de-a lungul anilor, asigurarea auto a intrat doar în a doua categorie (asigurare voluntară).

De atunci, au trecut doar câteva decenii - în această perioadă, asigurarea auto din câteva polițe scrise manual s-a transformat într-o industrie mult dezvoltată și parțial chiar avansată din punct de vedere tehnologic. 5

3. Date generale

Republica Moldova PARLAMENTUL LEGE Nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule Publicat :09.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 32-35 art Nr : 112 Data intrarii in vigoare : 09.09.2007

Articolul 1. Sfera de aplicare Prezenta lege reglementează raporturile juridice dintre asigurători, asiguraţi şi persoane terţe ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum şi modul de realizare a acestui tip de asigurare. Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: accident de autovehicul – eveniment neprevăzut, întîmplător provocat de unul sau mai multe autovehicule, care cauzează prejudicii unor persoane şi care poate da naştere unor pretenţii de despăgubire; asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (în continuare – asigurare obligatorie de răspundere civilă auto) – contract de asigurare, probat prin poliţa de asigurare RCA şi/sau certificat de asigurare “Carte Verde”, prin care un asigurător licenţiat, în condiţiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare; asigurat – persoană fizică sau persoană juridică avînd încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto; autoritate de supraveghere – Comisia Naţională a Pieţei Financiare; autovehicul – sistem mecanic terestru cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe şine, pentru transportul de călători, bagaje şi mărfuri sau care execută orice alte lucrări şi servicii aferente transporturilor – autoturisme, autobuze, microautobuze, troleibuze, autocamioane, 6

inclusiv specializate, motocicluri, tractoare. În sensul prezentei legi, remorcile, semiremorcile sau ataşele tractate ori netractate, alte mecanisme cu autotracţiune, admise spre utilizare în conformitate cu legislaţia în vigoare sau înregistrate în străinătate de autorităţile competente, fac parte din categoria autovehiculelor; birou naţional – organizaţie profesională care este constituită în conformitate cu Recomandarea nr.5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează asigurătorii autorizaţi într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto; Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule – birou naţional din Republica Moldova; Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări “Carte Verde” (în continuare – Consiliul Birourilor) – asociaţie internaţională a birourilor naţionale din statele membre ale sistemului internaţional de asigurare “Carte Verde”, care administrează şi coordonează relaţiile între birourile naţionale privind asigurarea de răspundere civilă auto; daună parţială – avarierea autovehiculului în măsura în care recondiţionarea sau înlocuirea părţilor componente şi a pieselor avariate este posibilă şi valoarea pagubei real suportate nu depăşeşte 75% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului; daună totală – distrugerea sau avarierea autovehiculului în măsura în care recondiţionarea sau înlocuirea părţilor componente şi a pieselor avariate nu mai este posibilă ori în care valoarea pagubei real suportate depăşeşte 75% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului; dosar de daune – dosar care include totalitatea documentelor necesare constatării şi soluţionării cazului de asigurare; limite teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă auto (în continuare – limite teritoriale de acoperire ale asigurării) – teritoriul Republicii Moldova (asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă) şi teritoriul statelor ale căror birouri naţionale sînt parte la Acordul dintre birourile naţionale de asigurări ale statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ale altor state asociate, semnat de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule (asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă); persoană păgubită – orice persoană îndreptăţită să primească despăgubire de asigurare pentru orice pagubă sau vătămare corporală provocată în urma unui accident de autovehicul; poliţă de asigurare RCA – poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu valabilitate în limitele teritoriului Republicii Moldova, care probează încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;

7

certificat de asigurare “Carte Verde” – document internaţional de asigurare, eliberat în numele unui birou naţional, care atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului ţării emitente, în conformitate cu Recomandarea nr.5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite; posesor de autovehicul – proprietarul de drept al autovehiculului, precum şi persoana care posedă autovehiculul în temeiul unui contract de locaţiune, contract de leasing sau al unor alte titluri prevăzute de legislaţie; prejudiciu – efect negativ suferit de persoana fizică sau de persoana juridică păgubită în urma producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto; Regulament general al Consiliului Birourilor – document oficial, adoptat de Consiliul Birourilor la Rethymno (Creta) la 30 mai 2002, care încorporează toate prevederile obligatorii ce guvernează relaţiile dintre birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări “Carte Verde”; unitate de specialitate – persoană fizică sau persoană juridică, autorizată (înregistrată legal), care are ca obiect de activitate comercializarea de autovehicule, de părţi componente şi piese de rezervă şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie a autovehiculelor; utilizator – orice persoană care conduce autovehiculul: asiguratul, persoanele prevăzute în contractul de asigurare, alte persoane care conduc autovehiculul cu sau fără consimţămîntul posesorului; în cadrul instruirii la cursurile de şofer, se consideră utilizator persoana care efectuează instruirea în conducerea autovehiculului; sistem bonus-malus – sistem de reduceri şi de majorări ale primei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto acordate în funcţie de istoricul daunelor; valoare rămasă – valoarea părţilor din autovehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile în caz de daună totală a acestuia.

.

8

4. Companii de asigurari a tansportului

9

Asigurarea autovehiculelor Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai pentru vătămări corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecţie. De aceea, asigurările auto actualmente nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport. Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:     

Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului; Asigurarea răspunderii transportatorului; Asigurarea autovehiculelor; Asigurarea de răspundere civilă; Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal transportate în autovehicul etc.

Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca şi în celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurărilor, dar fiecare dintre ele are anumite particularităţi privind tipurile de riscuri cuprinse în asigurare. Pentru a sigurarea autovehiculelor este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen se înţelege nu numai autovehiculele, ci şi remorcile trase de autovehicule asigurate. În practica internaţională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea de autovehicule ţine seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită varietăţii mari a acestora. Clasele mari întâlnite sunt următoarele:     

autovehicule proprietate privată; motociclete; autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor şi pasagerilor; vehicule agricole şi forestiere; autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare; ca de exemplu macarale, tractoare, ambulanţe, buldozere, excavatoare, echipament pentru extracţii şi transport rutier, autovehicule speciale pentru transport autovehicule şi altele.

Asigurarea autovehiculelor este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Totuşi, pe cât este de uzuală, pe atât de puţin este cunoscută în detaliu. Ea reprezintă cea mai răspândită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative. Asigurarea de avarii a autovehiculelor Riscurile pentru care se oferă protecţie sunt, ca şi în orice alt tip de asigurare, diferite de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare şi stabileşte singură politica de subscriere. Totuşi, există anumite riscuri, pe care le întâlnim la majoritatea societăţilor de asigurări, pentru care se acordă protecţie. Printre acestea se numără:

10



     

avarii acidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu late vehicule sau cu orice alte corpuri moblile sau immobile aflate în afara ori în inetriorul autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (căderea în prăpastie, căderea în apă cu ocazia transbordării, căderii pe autovehicul a unor corpuri cum ar fi: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă etc.); incendiu, precum şi pagubele produse din această cauză, cum ar fi: afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri; trăsnet, explozie şi pagubele produse când acestea au avut loc la distanţă de autovehiculul respectiv; ploaie torenţială, grindină, inundaţie, apă rămasă pe sol, furtună, uragan, cutremur de pământ; prăbuşire sau alunecare de teren; greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă; avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se află autovehiculul. Asigurarea autovehiculelor pentru riscuri speciale

Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule reprezintă o formă de asigurare specială care acoperă riscul de furt al întregului autovehicul şi, de cele mai multe ori, al unor părţi componente şi accesorii. Riscurile acoperite în baza acestei condiţii sunt:    

însuşirea arbitrară a autovehiculului de către terţă persoană; furtul autovehiculului şi al unor părţi componente şi accesorii din dotarea acestora, prin efracţie sau prin acte de violenţă; pagubele produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt; pagubele produse încăperii, propietatea asiguratului, în care se afla autovehiculul ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt prin efracţie al autovehiclulului al unor părţi componente sua accesorii din dotarea acestora. Asigurările CARGO în cadrul transporturilor internaţionale

Obiectul asigurarii: Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului se face facultativ pentru mărfurile (încărcăturile) transportate cu diverse tipuri de mijloace de transport ( pe căile ferate, cu vehicule). Pot fi încheiate contracte de asigurare CARGO de către persoanele fizice şi juridice cu reşedinţa în Republica Moldova, precum şi de către persoanele din străinătate. Există un şir de riscuri care sunt acoperite prin asigurarea CARGO. Acestea pot fi grupate coform următoarelor principii:  

pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a acţiunii forţelor naturii: incendiului, fulger, inundaţie, curemur de pămînt, ploaie, grindină, prăbuşire sau alunecare de teren; pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a accidentelor ale mijlocului de transport: explozie, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de de transport sau cu orice alte bunuri mobile sau impbile aflate în afara mijlocului de transport, căderi, răsturnări, etc; 11

 

pagubele provenite din accidente in timpul încărcării, aşezării sau descărcării încărcăturilor; toate cheltuielile necesare şi oprtune efectuate în vederea salvării încărcăturii, precum şi a mininizării pagubei.

Contractul de asigurare se perfectează în baza cererii (declaraţiei) scrise de asigurat, care trebuie să conţină următoarele date:               

denumirea asiguratului; denumirea corectă a încărcăturii (mărfii); tipul ambalajului; numărul de locuri al întreg volumului de încărcătură; numărul de locuri într-o unitate de transport; greutatea totală a încărcăturii; tipul transportului; denumirea deţinătorului mijlocului de transport; felul de expediere (în vrac, în cisterne); punctul de plecare; punctul de destinaţie; durata expedierii încărcăturii; termenul de asigurare; suma asigurată a încărcăturii; numărul şi data foii de însoţire a însoţire a încărcăturii.

Asiguratul este obligat să indice în cerere şi alte informaţii cunoscute de el despre împrejurările transportării, care au o importanţă semnificativă pentru stabilirea gradului de risc. Asigurarea intră în vigoare la data solicitată de asigurat sau la momentul în care marfa respectivă părăseşte depozitul sau locul de depozitare indicat în contractul de asigurare cu scopul transportării, dar nu înainte de încheierea contractului de asigurare şi durează pe perioada transportării pînă la sosirea mărfii la destinaţia indicată în contratul de asigurare. Suma asigurată este valoarea mărfii inclusă în contractul de asigurare şi agreată de asigurător. Ea include: valoarea mărfii potrivit facturii originale sau potrivit valorii de piaţă la locul expedierii în momentul încheierii contractului, cînd nu există valoarea comercială; Suma asigurata: La asigurarea de tip CARGO – suma poate fi formata din:    

valoarea bunurilor potrivit facturii; costul transportului şi costul asigurarii daca acestea nu sunt incluse în valoarea facturii; cheltuielile şi taxele vamale; alte tipuri de cheltuieli legate cu transportarea mărfii.

12

Prima de asigurare se determina prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă ce variază în funcţie de felul transportului. Răspunderea societăţii de asigurare: Începe şi înceteaza în mod diferenţiat şi specific. Ea începe dupa intrarea în vigoare a asigurarii astfel:      

la bunurile transportate pe calea ferata – din momentul primirii bunurilor de catre transportator, cu respectarea regulamentului de transport; la bunurile transportate cu vehicule – din momentul încarcarii bunurilor în vehicule. Raspunderea societaţii de asigurari înceteaza, de asemenea, în mod diferenţiat: la bunurile transportate pe caile ferate – din momentul eliberarii bunurilor catre destinatar; la bunurile transportate cu vehicule – din momentul descarcarii acestora din vehicule la , destinaţie.

Societatea de asigurari are dreptul sa verifice situaţia reala a bunurilor transportate şi sa efectueze, pe aceasta baza, regularizarea primelor de asigurare în funcţie de situaţia reala. La survenirea cazului de asigurare, asiguratul sau reprezentantul său este obligat să întreprindă toate măsurile posibile în vederea salvării şi păzirii încărcăturii deteriorate şi în timp de 24 ore să înştiinţeze asigurătorul sau reprezentantul său despre cele întîmplate. Toate cheltuielile necesare pentru salvarea şi păstrarea încărcăturii, precum şi pentru preîntîmpinarea deteriorării ei ulterioare sunt efectuate de către asigurat. Cheltuielile, care conform condiţiilor de asigurare, urmează a fi compensate, sunt achitate asiguratului de către compania de asigurare la decontarea sumei de despăgubire. Mărimea daunelor este determinată de către reprezentantul companiei de asigurare cu participarea asiguratului. În caz de divergenţe, fiecare din părţi poate pretinde ca determinarea pagubei să fie efectuată de către o expertiză independentă. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei suplimentare le suportă partea iniţiatoare. La înaintarea cererii de compensare a pagubei, asiguratul sau beneficiarul mărfii este obligat să confirme documental:   

interesul său pentru bunurile asigurate; producerea cazului asigurat; mărimea pretenţiilor sale aferente pagubei.

Documente de bază se consideră: a. pentru confirmarea interesului în asigurarea încărcăturii – bonurile de livrare, foile de însoţire şi alte documente de transpotare, facturile şi conturile, dacă din prevederile acestor documente reiese că asiguratul este în drept să dispună de încărcături; 13

b. pentru demonstrarea producerii cazului asigurat, asiguratul trebuie să prezinte documente de confirmare, eliberate de organele competente; c. pentru dovedirea mărimii pretenţiilor de despăgubire – procesul verbal de constatare a pagubelorproduse încărcăturii întocmite de către comisarul de avarie, actele expertizei de estimare a pagubei, alte documente, întocmite conform legislaţiei ţării unde s-a produs evenimentul asigurat; d. actele de achitare a cheltuielilor suportate, conturile eferente pagubei, iar în caz de înaintare a pretenţiilor de despăgubire şi de rambursare a cheltuielilor şi primelor pentru avaria generală – calculul confirmat documentar. Constatarea, evaluarea şi stabilirea despagubirii: Are loc, în mod specific, dar cu încadrarea în coordonatele mecanismului asigurarii de bunuri. Constatarea pagubei are loc în urma sesizarii organelor de poliţie şi înştiinţarii societaţii de asigurari cu privire la producerea pagubei asigurate. La opţiunile de constatare participa:     

inspectorul de daune al societaţii de asigurare; carauşul; organele de poliţie; asiguraţii sau reprezentanţii lui; martorii (dupa caz).

Cu aceasta ocazie se întocmeşte un proces verbal de constatare a pagubei. Evaluarea pagubei are loc în funcţie de cantitatea bunurilor prejudiciate şi de preţurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat. Despăgubirea este, în principiu, cel mult egala cu paguba, cu condiţia să nu depăşeasca suma asigurata. Plata despăgubirii se efectuează în cadrul unui termen precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile, în caz de furt sau de dispariţie a bunurilor, de la data înştiinţării asupra cazului asigurat. Dacă, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele plătite ca despăgubiri se restituie societăţii de asigurări. Asigurările CASCO Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Pe cît este de uzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative. În calitate de subiecţi ( contractanţi ) ai asigurăii CASCO pot fi considerate :  

persoanele fizice , care au atins virst a de 18 ani in cazul asigurarii automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de transport moto ; 14

  

orice persoană juridică ; persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul Republicii Moldova (ambasade, consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, întreprinderi mixte) ; persoanele fără cetăţănie, care locuiesc permanent în Republica Moldova, atunci cînd :autovehiculul este proprietatea lor ;autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă ;dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza sau a gira autovehicolul dat.

Validitatea asigurarării încheiate cu :  

persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui), sau persoanei care deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial, însă nu mai mult decît o persoană ; persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scrisă a acesuia.

În calitate de obiecte ale asigurării se consideră autovehiculele pentru transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:          

autovehicule destinate transporturilor de persoane : autoturisme, autobuse, motociclete; autovehicule destinate transporturilor de bunuri : autocamioane, autofurgoane, autocisterne; autovehicule speciale: autovehicule pentru gospodăria comunală ( stropitori, măturători, gunoiere ); autovehicule pentru stingerea incendiilor; autosanitare; autocamioane, autovehicule pentru explorări geolofice, hidrotehnice; remorcicare sunt trase de un autovehicul din cele menţionate mai sus; tractoare; maşini şi mecanisme agricole şi de construcţii autopropulsate ( cu autotracţiune ) combine, greidere.

Nu pot fi obiecte ale asigurării :  

autovehiculele la care lipseşte numărul caroseriei şi a motorului; autovehiculele cu deteriorăriale geamurilor,cu avariei sau corozie evidentă a detaliilor caroseriei.

Obiectele asigurării enumerate mai sus sunt prevăzute prin condiţiile generale de asigurare. Conform condiţiilor de asigurare specială, în calitate de obiect al asigurării poate să fie şi: 

utilajul suplimentar şi accesoriile autovehiculelor instalate care nu fac parte din completarea lui conform instrucţiei uzinei producătoare.costul total al utilajului suplimentar şi accesoriilor asigurate nu poate depăşi 20% din suma asigurată a autovehiculului. 15





aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea pierderii aspectului comercial se efectuează numai pentru autoturisme, autobuse şi microbuse cu excepţia mijloacelor de transcport de acest tip care sunt în expoatare de mai mult de 5 ani, caroseria cărora a fost revopsită, a celor cu urme de accident, precum şi a celor cu semne de distrugere corozivă. şoferul şi pasagerii contra accidentelor. Riscurile acoperite prin asigurare

Riscurile supuse asigurării sunt grupate în felul următor:  



avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural trăsnet, furtună, urgan, cutremur de pămînt, inundaţie, grindină,prăbuşire sau alunecare de teren,avalanşe de zăpadă, incendiu. Precum şi a efectelor indirecte ale acestora. ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi ( în prăpastie, în apă,din cauza ruperii podului), căderea pe autovehicul a unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, de zăpadă, bolovani, răsturnări. furtul autovehicolului, al unor părţi componente ; pagube de orice fel produse autovehicolului ca urmare a furtului sau tentative de furt al autovehicolului, precum şi în urma acţiunelor premeditate ale altor persoane.

Şoferul şi pasagerul din autovehicol sînt asiguraţi pentru caz de deces sau vătămări corporale în urma accidentului rutier sau în alte împrejurări legate de exploatarea autovehicolului. Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie pentru cazurile de devalorizarea a calităţii autovehicolului comparativ cu starea nouă, ca urmare a survenirii riscului asigurate prin contractul de bază. Ultemele două sînt stipulate de condiţiile speciale de asigurare. Toate riscurile descrise mai sus sînt prevăzute prin următoarele cinci variante de asigurare : Varianta I. (CASCO deplin) : Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ; Varianta II. (CASCO parţial) : Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ; Varianta III. (CASCO parţial) : Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ; Varianta VI. (CASCO parţial) : 16

Pentru riscurile prevăzute la punctul a) , inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ; Varianta V. (asigurarea de tranzit) : Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de autovehicole în calitate de dealeri ai uzinelor producătoare sau a caselor de comerţ. Se încheie pentru perioada de mînare a autovehicolelor de la 3 pînă la 30 zile. În practica societăţilor de asigurare , în cele mai multe ţări, pentru stabilirea primelor de asigurare se au în vedere mai mulţi factori, şi anume:             

statistici privind accidentele de circulaţie, furturi; tipul autovehiculului şi marca; valoarea autovehiculului; riscurile asigurate; capacitatea cilindrică; performanţele tehnice; uşurinţa reparaşiilor, disponibilitatea şi accesibilitatea pieselor de schimb; costul reparaţiilor; atracţia pentru hoţi; vîrsta şi experienţa conducătotului auto; vechimea maşinii; istoricul daunelor solicitantului; starea drumurior, sisteme de semnalizare rutieră.

Generarea unui proces de despăgubire presupune existenţa dosrului de daune pentru cazul producerii riscului asigurat.Pentru ca la cazul asigurat să fie deschis un dosar de daune, este necesar ca să fie înaintată de către asigurat cererea de despăgubire pentru paguba produsă. Dosarul de daune va conţine după necesitate:        

aviz cu privire la producerea accidentului rutier; aviz cu privire la despăgubire; confirmarea valabilităţii contractului de asigurare (poliţa de asigurare); avizul poliţiei rutiere (altor organe competente); proces-verbal de constatare a pagubelor; devizul costului reparaţiei; proces-verbal privind estimarea costului autovehiculului alte acte necesare.

Evaluarea pagubei , precum şi stabilirea despăgubirii se fac de către asigurator în baza procesului-verbal de examinare şi constatare a pagubelor aduse autovehiculului avariat. În acest act se indică persoana care a efectuat constatarea, care este avarierea,lista defectelor constate

17

care urmează a fi lichidate prin lucrări de reparaţie. Pentru cazul urmărit acesta este doar parbrizul din faţă. Numaidecît se indică data examinării. Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau al pieselor avariate ori cu costul înlocuirii acestora, inlcusiv cheltuielile pentru materiale aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea sunt la preţurile şi tarifele practicate de către societatea de asigurare sau de către unităţile de specialitate din Molodva. Se mai includ cheltuieli de transport al autovehiculului la atelierul de reparţii, cheltuieliel făcute în vederea limitării pagubelor. Dacă costul reparaţiei inclusiv cheltuielile pentru materiale depăşeşte valoarea din nou a părţilor componente, se ia în consideraţie valoarea din nou a acestora. Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului cînd părţile avariate din cauze cuprnse în asigurare reprezintă cel puţun 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv. În caz de pierdere totală sau de furt al autovehiculului, despăgubirea se acordă la nivelul sumei asigurate stabilite prin contract. Autovehiculul deteriorat rămîne la dispoziţia asiguratorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia. Devizul estimativ de reparaţie a autovehiculului avariat – este un alt act care se include în dosarul de daune. Acesta cuprinde cîteva mari compartimente: I – costul manoperei, II – lucrări de vopsire, III – costul părţilor componente, pieselor, accesoriilor necesare a fi înlocuite, precum şi a materialelor de vopsire şi expluatare şi însăşi calculul sumei despăgubirii.Conform condiţiilor din exemplu, se poate face calculul în felul următor: 1. Costul manoperei pentru aschimbul parbrizului faţă, inclusiv TVA 55 lei; 2. Costul parbrizului pentru 1 bucată inclusiv TVA este 940 lei. Se va considera valoarea fără a deduce uzura conform condiţiilor idn contract. 3. Costul reparaţiei 995 lei; 4. Nu se va deduce franţiza, deoarece nu a fost prevăzută în condiţiile contractului; 5. Din motivul că suma asigurată a fost mai mică decît valoarea efectivă a autovehiculului, deapăgubirea se va plăti proporţional procentului asigurării 68% şi va constitui 677 lei. În poliăţa de asigurare retrasă de la sigurat va fi indicată data întocmirii dosarului de daune. Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se plăteşte de asigurator în timp de 1 lună după primirea (prezentarea) tuturor documentelor necesare pentru decizia în cauză. În caz de furt al autovehiculului sau cînd asupra producerii evenimentului respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau refuz în acordarea despăgubirii este soluţionată timp de 15 zile.

18

Asigurarea aeronavelor Obiectul asigurării sunt navele aeriene aparţinând companiilor de transport şi asociaţiilor sportive care se asigură pentru:   

pierderea şi avarierea navei; răspunderea faţă de pasagerii sau bagajele acestora şi pentru mărfurile transportate; răspunderea civilă faţă de terţi. Riscurile asigurate

În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru:     

pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea navei în timpul zborului, rulării la sol şi al staţionării la sol; dispariţia aeronavei; avarii pricinuite aeronavei de măsurile de salvare; cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavelor; cheltuielile de judecată şi arbitraj făcute de asigurat cu ajutorul asiguratorului în scopul formulării pretenţiei faţă de terţi.

Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă repunerea ei în stare de funcţionare. Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate: de operaţiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubelor, de transport, de reparaţii şi repunere în stare de folosire, depăşesc 75% din suma asigurată. În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faţă de terţi, asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru:    

vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei sau în cursul operaţiilor de îmbarcare / debarcare; pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor; pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate; vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavelor, cu condiţia ca acestea să fi fost cauzate, în mod direct, de aeronavă sau de obiectele desprinse sau căzute din aceasta. Suma asigurată

Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de asigurator şi care nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării.

19

Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje şi pentru mărfuri, în limita prevăzută de legislaţia de, în convenţiile internaţionale cu care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate între asigurat şi partenerii săi externi.

Despăgubiri În caz de pierdere fizică directă sau dispariţie, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată. În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:  

dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costurile necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuinţate sau valorificate; dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparaţia nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor care se pot valorifica. Perioada asigurată

Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru:  

o perioadă determinată de timp; pentru o călătorie determinată. Raspunderile asiguratorului

În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurarea încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea asiguratorului începe şi înceteazaă la date precise în poliţa de asigurare. La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii reparaţiilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri şi încetează în momentul încheierii operţiilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinaţie sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri. Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată, pe plan internaţional, prin:   

Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu Protocolul de la Haga (1955) aplicabilă transportului de persoane, bagaje sau mărfuri; Convenţia de la Tokyo (1963) - se aplică infracţiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavelor, a persoanelor sau bunurilor aflate la aeronave; Convenţia de la Roma (1953) - aplicată în cazul daunelor provocate terţilor în afara aeronavei.

20

5.

Conditii de asigurare a transportului Europa

Valabilitatea asigurării obligatorii și facultative Când înmatriculați o mașină în altă țară din UE, aveți nevoie de o asigurare auto de răspundere civilă. Această asigurare obligatorie este valabilă în toate țările din UE. Ea vă acoperă în cazul în care sunteți implicat într-un accident care provoacă daune asupra proprietății altcuiva sau vătămarea altor persoane decât conducătorul auto. Nu acoperă și alte costuri (de exemplu, costurile de reparare a propriului autovehicul). Puteți să încheiați și o poliță de asigurare facultativă, care acoperă și alte riscuri, de exemplu, rănirea conducătorului auto, deteriorarea propriului automobil, furtul vehiculului/conținutului acestuia, acte de vandalism, asistență juridică. Nu există norme la nivelul UE privind asigurarea auto facultativă. Verificați termenii și condițiile cu asiguratorul dumneavoastră, înainte de a pleca în străinătate. Asiguratorii pot aplica norme diferite de la o țară la alta. Astfel, asigurarea dumneavoastră poate avea limită de timp (de exemplu, o lună în străinătate) sau de distanță (de exemplu, 150 km de la frontiera țării de origine) sau ar putea exclude unele țări în cazul anumitor tipuri de riscuri (cum ar fi furturile). Asigurarea auto în țara gazdă Trebuie să vă înmatriculați mașina în țara în care locuiți în mod normal. Nu sunteți obligat să vă înmatriculați mașina în țara gazdă dacă puteți dovedi că vă aflați acolo doar temporar, de exemplu, în calitate de student. Pentru a o înmatricula, veți avea nevoie de dovada că dețineți o asigurare auto. Autoritățile de înmatriculare ar trebui să recunoască valabilitatea polițelor emise de orice firmă de asigurări, atâta timp cât aceasta: -are un sediu principal sau secundar în țara gazdă, ori -este autorizată să furnizeze servicii în țara gazdă, chiar dacă nu are un sediu pe teritoriul acesteia. Primele de asigurare și istoricul de daunalitate Primele de asigurare auto diferă de la o țară la alta, în principal din cauza diferențelor existente între legislațiile naționale în ceea ce privește contractele, evaluările de risc și sistemele de compensare sau de gestionare a cererilor internaționale complexe și costisitoare. În unele țări din UE istoricul de daunalitate poate avea efect asupra primelor de asigurare. Este vorba despre un mecanism de bonusuri și penalizări, așa-numitul sistem bonus-malus.

21

Dacă nu declarați niciun incident în cursul anului, asiguratorul dumneavoastră vă poate oferi o reducere la reînnoirea contractului. În caz contrar, vi se poate cere să plătiți mai mult. Aveți dreptul în orice moment să-i solicitați asiguratorului să vă furnizeze un istoric de daunalitate pentru ultimii cinci ani. Acesta trebuie să vi-l trimită în termen de 15 zile. Atenție! În momentul în care încheiați o nouă poliță în altă țară din UE, firma asiguratoare nu este obligată să vă ia în considerare istoricul de daunalitate (sau orice reduceri pentru care ați fi putut fi eligibil) atunci când vă calculează prima de asigurare.

22

6. Concluzie

Asigurarea locuinţei şi/sau bunurilor continuate în aceasta este,poate,cea mai important asigurare non-viaţa pe care o puteţi încheia.Fenomenele natural,calamităţile,incendiul,exployia pot să vă distrugă agoniseala deo viaţă.Dacă pentru prevenirea incendiului sau exployii există astăyi soluţii tehnice din ce în ce mai perfecţionate,inundaţiile sau cutremurile sunt practice imposibil de prevenit de prevenit sau de evitat. Indeferent de cât de mult a evoluat umanitatea,un lucru este foarte clar:nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostrum,exemplul cel mai bun fiind natura.Dar natura nu este singura care ne afectează şi ne provoacă pagube.Accidente se întâmplă la tot pasul,iar jaful,furturile,tălhăriile, toate tin de natura umană.Riscurile acestea vor exista întotdeauna.Dar mai mult şi altele,în legătură cu sănătatea,cu activitatea profesională şi în cazul firmelor,riscuri privind mărfurile sau activele companiei.Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau,mai bine yis,produsele de asigurare.Acestea sunt oferite de companii specialiyate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani.Astfel,plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de accidente,fie ele auto sau de altă natură,îi poate salva firma de la problem financiare care ar putea duce la falimentetc. Un argument al utilităţii asigurarilor este oferit de preyenta acestora la o scară foarte mare în Occident,unde exista o adevărată cultura.

23

6.Bibliografie SURSE DE INTERNET

1.https://www.rca.md/ro/casco/?gclid=EAIaIQobChMIseG4vOuz6AIVGaWaCh3cmgrDEAAYASAAEgKFuP D_BwE 2. https://www.grawe.md/asigurari-auto/cargo/ 3. https://ru.scribd.com/doc/70897026/REFERAT- ASIGURARI? fbclid=IwAR06DAjT1pqR0NA2Wovah2tO032AU46bgQhjZhmxczSx4uMhZgVa5eCorPY 4. https://klassikaasig.md/asigurarea-auto/carte-verde 5. https://www.academia.edu/27416325/ASIGURARI_SI_REASIGURARI_CARTE

24

Ministerul Educației al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Științe Economice Departamentul Finanțe și bănci

Lucru Individual La disciplina Bazele asigurarilor si reasigurarilor “Asigurarea riscurilor politice si de fidelitate’’

Elaborat:Gutu Victoria Conducator stiintific: Caprian I,dr.conf.univ.

Chisinau,2020

Cuprins Introducere..............................................................................................................1 Capitolul 1 Notiuni generale privind asigurarea riscurilor.................................2 Capitolul 2 Clasificarea asigurarilor riscurilor politice.....................................3 Capitolul 3 Asigurarea de fidelitate.................................................................12 Concluzie......................................................................................................15 Bibliografie.....................................................................................................16

Introducere Asigurările deţin un rol fundamental în activitatea financiară a statului, deoarece sunt o ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară. Pentru a putea face faţă obligaţiilor curente şi viitoare asumate faţă de asiguraţi, societăţile de asigurare au obligaţia să constituie, după caz, rezerve de prime la asigurările pe viaţă şi rezerve de prime şi daune la asigurările de bunuri şi răspundere. Dacă asigurătorul la producerea riscurilor asumate refuză achitarea despăgubirilor sau sumelor de asigurare, atunci deţinătorul poliţei de asigurare suportă o pierdere financiară foarte însemnată, ceea ce duce la pierderea încrederii în activitatea companiilor. Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurarilor generale, fiind generata de cadrul relatiilor economice si financiare care se deruleaza intre agentii economici pe plan intern si, cu deosebire, pe plan international, de abilitatea debitorului de a face fata sau nu obligatiilor sale la scadenta convenita in raport cu creanta creditorului.

Capitolul 1 Notiuni generale privind asigurarea riscurilor Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc. Contractul de asigurare se defineste ca un act juridic prin care o persoana fizica sau juridica, primeste calitatea de asigurat si se obliga sa plateasca o suma de bani reprezentand prima de asigurare, persoanei juridice numita societate de asigurare, in baza careia acesta in calitate de asigurator, preia asupra sa riscul ca la producerea evenimentului asigurat sa plateasca asiguratului sau unui tert ( beneficiar al drepturilor rezultate din asigurare ) o despagubire, o indemnizatie sau suma asigurata, in limitele stabilite de lege sau convenite de contract. Asigurările capătă o dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activităţi desfăşurate în sistemul economic. Importanţa asigurărilor are şi un aspect economic, care constă în următoarele: prin mijloacele sale specifice, respectiv prin crearea unor comunităţi de risc şi aplicarea principiului mutualităţii în suportarea pagubelor, asigurarea contribuie la desfăşurarea fără întrerupere a procesului de producţie; - prin plasamentele făcute pe piaţa capitalului, companiile de asigurare contribuie la dezvoltarea creditului şi la finanţarea unor proiecte economice; - asigurarea participă la finanţarea unor acţiuni de prevenire şi combatere a unor evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menţinerea integrităţii proprietăţii de stat, private şi mixte; - prin asigurarea şi reasigurarea mărfurilor care fac obiectul raporturilor juridice de comerţ internaţional, precum şi a mijloacelor cu care acestea sunt transportate se poate procura valuta necesară acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza importante economii în valută; - prin operaţiuni de primire şi cedare a unor riscuri pe piaţa internaţională de asigurări se contribuie la extinderea relaţiilor comerciale internaţionale;

Capitolul 2 Clasificarea asigurarilor riscurilor politice Riscurile financiare si politice pot fi structurate in: 1)riscuri comerciale; 2)riscuri generate de forta majora si provocate de calamitati naturale; 3)riscuri politice; 4)riscuri valutare. 1. Riscurile comerciale se pot manifesta atat in tranzactiile interne, cat si in cele internationale, si constau in deteriorarea sistemului financiar al cumparatorului astfel incat acesta ajunge in starea de imposibilitate de plata a sumei datorate la scadenta. Uneori, neonorarea obligatiilor de plata poate constitui rea credinta din partea cumparatorului. 2. Riscurile generate de forta majora si provocate de calamitati naturale sunt, in general, imprevizibile si se manifesta prin fenomene naturale sau cauzate de o forta majora care pun cumparatorul in imposibilitate de plata fata de furnizor (cutremur, inundatii). 3. Riscurile politice constau in evenimentele social-politice, independente de vointa si solvabilitatea cump aratorului, care il impiedica sa-si onoreze obligatiile de plata fata de furnizor (razboi, greve). Sunt situatii cand impotriva tarii importatorului sunt instituite masuri cu caracter politic de catre terte tari, cum este cazul embargo-ului. Riscurile politice pot constituite si de diverse masuri luate de autoritatile publice ale statului in care se afla partenerul, concretizate in efecte ca: restrangerea importurilor, limitarea transferului valutar, sechestrarea sau rechizitionarea unor bunuri apartinand agentului economic asigurat, s.a. Tot in aceasta categorie se incadreaza si cazul neonorarii platii la termen de catre importatorii publici. 4. Riscurile valutare se manifesta in cazul unor tranzactii comerciale internationale. Pentru aceasta, in contract se prevede posibilitatea platii in alta valuta decat cea luata in vedere la incheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul incheierii contractului si momentul platii.

Acest tip de riscuri are mai multe forme: -riscul de schimb valutar; -riscul cresterii costurilor de fabricatie al marfurilor contractate datorita inflatiei; -riscul fluctuatiei ratei dobanzii (dobanda are tendinta de majorare, iar acest lucru este in dezavantajul importatorului, creditorului). In practica s-au instituit doua forme de asigurare specifice riscurilor de import-export: 1.

asigurarea riscurilor

financiare; 2.asigurarea riscurilor politice; 1 Asigurarea riscurilor financiare Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexa, putand avea un camp de manifestare si pe plan intern, dar, in deosebi, se manifesta pe plan international. In sistemul asigurarilor pentru riscurile financiare se disting: a.

asigurarea creditelor, respectiv:

a.1. asigurarea creditelor interne; a.2. asigurarea creditelor de export; a.3. asigurarea ratelor la credite; a.4. asigurarea creditelor pentru investitii; b.

asigurarea de garantii (de cautiune);

c.

asigurarea de fidelitate.

a. In cadrul acestor asigurari, un loc deosebit il ocupa asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comerciantilor si producatorilor impotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cump aratorilor. Primele incercari de asigurare a creditelor s-au facut in Franta, in 1850, dar prima societate de asigurari specializata, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893. Asigurarea de credite este specifica economiei de piata care presupune existenta unui sistem de credite dezvoltat.

In tara noastra s-a practicat, inainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, in procesul de tranzitie, asigurarea de credite s-a amplificat. a.1. Asigurarea de credite interne Aceasta se impune in conditiile unei piete concurentiale, constituind un instrument care faciliteaza protectia vanzatorului fata de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar si protectia bancii care a acordat creditul. Asigurarea de credite se refera la riscurile potentiale in toate etapele procesului de productie si de distributie. Polita emisa variaza in functie de legislatia si de uzantele din fiecare tara, putandu-se utiliza intro tranzactie individuala sau intr-un flux de afaceri continuu. O alternativa este polita speciala, care asigura un numar de tranzactii, cu unul sau mai multi cumparatori, stabilite pe o perioada de 12 luni. O alta alternativa este polita generala pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigura toate afacerile realizate pe o perioada de timp (de regula 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de polite, societatea de asigurari face investigatii in privinta agentului economic cu privire la: -volumul afacerilor in anul anterior; -volumul creditelor anterioare; -structura si bonitatea cumparatorilor; -volumul creditelor furnizor; volumul tranzactiilor estimate pe perioada de asigurare. Polita de asigurare de credite interne nu acopera integral paguba prin intermediul despagubirilor. Asiguratul suporta pana la 20 - 25 % din pierdere, practicandu-se sistemul despagubirilor limitate prin fransiza. Suma asigurata o poate constitui, dupa caz: cifra de afaceri a asiguratului in perioada de referinta; volumul tranzactiilor cu partenerii nominalizati. In practica tarii noastre, asigurarea de credite interne este redusa.

a.2. Asigurarea de credite externe Contractul de export are ca obiect: livrarea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii, cesiunea de licente si brevete de inventii in favoarea unor cumparatori sau beneficiari straini. Intrucat, cel mai adesea, partile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj intre momentul livrarii si momentul platii, furnizorul acorda cumparatorului extern un credit comercial si, deci, furnizorul isi asuma atat riscul exportatorului pe credit, cat si efectele de trezorerie ale operatiilor de export cu plata la termen. Acest fapt implica blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioada de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare. Asigurarea creditelor bancare se coreleaza cu mecanismul formelor pe care le imbraca creditele la export: n

credit - furnizor;

n

credit - cumparator;

n

credit - ajutoare din resurse publice.

Asigurarea creditelor de export acopera o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului in care se pot produce, sunt grupate in: n

riscuri premergatoare semnarii

contractului; n

riscurile ulterioare

semnarii contractului. Concurenta tot mai puternica pe plan international determina agentii economici sa lanseze oferte ferme, valabile o anumita perioada de timp. Modificarea conditiilor economice, in perioada de valabilitate a ofertei (pret, dobanda, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, in cazul incheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori. In perioada premergatoare semnarii contractului, ofertantul este obligat sa depuna o cautiune in favoarea cumparatorului, care sa-i garanteze acestuia ca ofertantul va incheia contractul, in conditiile prevazute in oferta. In faza ulterioara incheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri: n

specifice intervalului dintre momentul semnarii contractului si livrarea bunurilor;

n

specifice intervalului dintre momentul livrarii bunurilor si incasarii contravalorii acestora.

Contractul de asigurare pentru credite la export intra in vigoare, in cazul asigurarii creantelor rezultate din vanzari de bunuri, la data la care s-a efectuat prima livrare de bunuri si drepturile asupra acestora au trecut asupra cumparatorului extern, iar in cazul asigurarii creantelor rezultate din prestari de servicii, la data la care a inceput prestarea. Raspunderea asiguratorului inceteaza la data ultimei scadente a creditului acordat, daca acesta a fost complet rambursat, in conditiile nerambursarii creditului ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o data cu plata despagubirilor de catre asigurator si in cazul denuntarii sau rezilierii contractului de asigurare. Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de polita se refera la: reclamatii pentru livrari de bunuri sau prestari de servicii necorespunzatoare; penalitati sau orice alte pierderi in legatura cu nerespectarea obligatiilor contractuale; amenzi de orice fel; pierderi din diferente de curs valutar; pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice; pierderi provocate de razboi civil, revolutie; pierderi provocate de calamitati naturale. Suma asigurata la un asemenea tip de polita nu poate depasi valoarea din factura externa. In general, suma asigurata se exprima in valuta in care s-a incheiat contractul comercial. Fransiza se situeaza, in practica, intre 10 - 50 %, procent stabilit in functie de: n bonitatea si solvabilitatea cumparatorului; n

ramura economica;

n

tara in care se face

exportul; n

perioada de

creditare. Prima de asigurare se stabileste pe baza cotatiei de prima determinata de asigurator in functie de criteriile enumerate.

In general, prima se achita anticipat si integral, pe intreaga perioada de valabilitate a contractului. La asigurarile incheiate pe perioade mai mari de 1 an, prima poate fi achitata si in rate anuale. Plata despagubirilor se face in baza unor documente care sa ateste insolvabilitatea debitorului sau neindeplinirea obligatiilor contractuale din cauze comerciale.

Situatiile cele mai frecvente se refera la: depasirea perioadei de asteptare prin neplata prelungita; initierea procedurii de faliment. Constatarea si evaluarea daunelor se efectueaza de asigurator sau de experti desemnati de acesta. Pentru stabilirea despagubirilor, din valoarea daunei se scad: platile efectuate de debitori pana la producerea riscului asigurat; sumele obtinute din valorificarea garantiilor; eventualele prime de asigurare datorate de asigurat pana la sfarsitul perioadei de asigurare; fransiza stabilita prin contractul de asigurare. a3. Asigurarea ratelor la credite Aceasta forma de asigurare are ca obiect pretul marfurilor vandute cu plata in rate, pe diferite perioade de timp. Asiguratul este producatorul sau vanzatorul bunului respectiv, care, de altfel isi retine o cotaparte din pret in coasigurare. Asigurarea se incheie pe cifra globala de afaceri privind vanzarea unor marfuri in rate. Drept garantie se constituie titlul de proprietate retinut pana la achitarea totala a marfurilor vandute cu plata in rate. La producerea cazului asigurat, paguba nu se despagubeste pana la scadenta si nu in momentul insolvabilitatii asiguratului, ca urmare a riscului de neachitare a ratelor scadente la credit. a.4. Asigurarea creditelor de investitii Aceasta serveste detinatorului ei la asigurarea contului sau de debitor pe termen mediu si lung. Polita cea mai uzuala este polita generala pe cifra de afaceri (tranzactiile individuale se utilizeaza mai rar). Acest tip de asigurare se foloseste atat la asigurarea exporturilor de bunuri, cat si a celor de capital (sub forma de imprumuturi sau investitii de capital). Aceasta directie a cunoscut o dezvoltare importanta in asigurarea tranzactiilor de leasing. In multe state, aceasta forma de garantare cade in sarcina unor organisme guvernamentale.

b. Asigurarea de garantii (de cautiune) Aceasta este o alta forma de asigurare prin care asiguratorul garanteaza ca debitorul isi va indeplini obligatiile contractuale pe care le are fata de creditor. Cautiunea reprezinta un serviciu similar celui oferit de banci. Cele mai utilizate forme se refera la: -garantii pentru licitatii; -garantii de restituire a avansului; -garantii pentru asigurarea serviciului de intretinere; -garantii pentru vama; -garantii pentru indeplinirea diverselor obligatii fata de organismele oficiale. Garantiile pentru licitatii – se garanteaza faptul ca, in cazul in care castiga licitatia, debitorul va semna contractul si va furniza garantia, respectiv cautiunea de buna executie a contractului. Daca debitorul nu va semna contractul sau daca nu va aduce cautiunea, castigatorul licitatiei va fi urmatorul ofertant, iar asiguratorul va plati diferenta dintre valoarea licitata de debitorul asigurat si al doilea ofertant. Garantiile de restituire a avansului - in situatia in care creditorul prefinanteaza debitorul prin plata unui avans. Astfel, se garanteaza rambursarea sumei platite cu anticipatie, printr-o cautiune a carei valoare descreste proportional cu valoarea lucrarilor executate. Garantia de buna executare a contractului presupune emiterea unei polite de cautiune prin care sa fie garantata indeplinirea, la termen, a contractului. Riscul valutar Acesta apare ca urmare a faptului ca, in relatiile dintre asigurat si asigurator, se utilizeaza 2 monede: moneda nationala a exportatorului si o alta moneda in care a fost incheiat contractul comercial extern. Cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta si, astfel, in schimbul valutar pot aparea influente financiare care avantajeaza sau dezavantajeaza pe asigurat. Pentru a se proteja de eventualele consecinte nefavorabile, asiguratul poate solicita asiguratorului inserarea in contractul de asigurare a unor clauze de schimb valutar, in baza carora societatea de asigurari preia riscul asupra sa.

Riscul valutar poate fi acoperit prin asigurare numai in conditiile in care perioada asigurabila solicitata este de cel putin 2 ani. Riscurile valutare, decurgand din tranzactiile pe termen scurt, pot fi protejate de bancile comerciale prin contracte de schimb la termen.

Astfel, sa presupunem urmatoarea situatie: Un exportator german solicita incheierea unui contract de asigurare a riscului valutar pentru patru creante semestriale in valoare de 5.000 USD, fiecare la un curs garantat de 1USD = 1,70 EUR .Contractul de asigurare prevede, de asemenea, o fransiza deductibila de 5%. La data scadenta a primului decont semestrial, prima rata de 5.000 USD incasata de asigurat de la debitorul sau a fost vanduta la cursul de 1,65 EUR pentru 1 USD.La scadenta celei de-a doua rate semestriale, cursul de schimb a fost stabilit la valoarea de 1USD=1,45EUR.In ziua platii celei de-a treia rate la credit, in valoare de 5.000 USD, de catre debitor, cursul de schimb a fost stabilit la 1USD = 1,70 EUR.La scadenta ultimei rate la credit, cursul de schimb a fost stabilit la valoarea de 1USD = 1,80 EUR.Pierderea inregistrata de exportator ca urmare a modificarii cursului de schimb este de 250 euro.Aceasta pierdere nu va fi insa acoperita de asigurator deoarece este inferioara fransizei de 425 euro, stabilita prin contract.La scadenta celei de-a doua rate semestriale, cursul de schimb a fost stabilit la valoarea de 1USD=1,45EUR. Suma incasata de asigurat in euro a fost de 7.250.In ziua platii celei de-a treia rate la credit, in valoare de 5.000 USD, de catre debitor, cursul de schimb a fost stabilit la 1USD = 1,70 EUR. Suma incasata de asigurat a fost de 8.500 euro, egala practic cu valoarea stabilita in momentul incheierii contractului de asigurare.La scadenta ultimei rate la credit, cursul de schimb a fost stabilit la valoarea de 1USD = 1,80 EUR. Suma incasata de exportator prin vanzarea celor 5.000 USD a fost de 9.000 euro. Asiguratul a realizat astfel un castig suplimentar de 500 euro, rezultat din diferenta favorabila de curs.Intrucat pierderea totala se incadreaza in limita fransizei stabilite prin contractul de asigurare, aceasta va fi suportata de asigurat.

Asigurarea riscurilor politice Aceasta desemnează acoperirea de care dispune osocietate comerc ia lă dintr- o ţ ară pentru a- şi susţ ine activitatea de export, concretizată în contracte de livrare şi pentru susţinerea propriilor investiţii în străinătate.Riscurile politice cuprind o gamă variată de evenimente: •naţionalizarea investiţiilor legată de expansiunea capitalului în ţările în curs de dezvoltare; •dificultăţi în transferul banilor din ţara cumpărătorului; •orice acţiune a unor guverne străine care duce la dificultăţi în respectarea obligaţiilor contractuale; •război, război civil, revoluţie, care împiedică realizarea obligaţiilor contractuale;

•riscurile privind cumpărătorii publici; •retragerea sau reînnoirea licenţelor de export sau impunerea unor restricţii la export; •pierderi rezultate din imposibilitatea de a instituiprocese legale în ţara cumpărătorului, ca urmare alipsei sau a proastei funcţionări a sistemului legalşi juridic din ţara respectivă. Asigurarea riscurilor politice: Se face numai pentru creditele de export si include numai riscurile pure la care sunt expusi investitorii sau exportatorii in strainatate (confiscare,expropiere,nationalizare) se asigura in mod frecvent unele evenimente cu character special,care pot fi afectate de situatia politica a altei tari ,precum rezilierea inaugurarii unor expozitii ,rapiri si rascumparari , forta majora si altele. Aceasta forma de asigurare cunoaste o dezvoltare puternica in ultimele decenii ca urmare a complexitatii activitatii economice,a comertului si investitiilor international,modificarii reglementarilor nationale ,instabilitatii climatului politic general.De aceea riscul politic este mult mai dificil de evaluat si cunoaste diferente foarte mari de lao tara la alta.

Capitolul 3 Asigurarea de fidelitate

Aceasta este o forma de asigurare prin care se ofera protectie unei societati impotriva unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului sau. Scopul asigurarii este de a proteja asiguratul impotriva unor daune care ar rezulta din increderea acordata diferitelor persoane care administreaza o parte din activitatea sa. Polita de asigurare protejeaza societatea impotriva daunelor provocate de acte frauduloase sau de necinste ale personalului, indiferent daca acesta actioneaza singur sau impreuna cu alte persoane. Societatea de asigurare plateste numai dauna propriu-zisa, nu si costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor inregistrate. Garantiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoana in parte, pentru anumite posturi sau general, pentru toti angajatii unei societati. 2. Asigurarea riscurilor politice Aceasta desemneaza acoperirea de care dispune o societate comerciala dintr-o tara pentru a-si sustine activitatea de export, concretizata in contracte de livrare si pentru sustinerea propriilor investitii in strainatate. Riscurile politice cuprind o gama variata de evenimente: nationalizarea investitiilor legata de expansiunea capitalului in tarile in curs de dezvoltare; dificultati in transferul banilor din tara cumparatorului; orice actiune a unor guverne straine care duce la dificultati in respectarea obligatiilor contractuale; razboi, razboi civil, revolutie, care impiedica realizarea obligatiilor contractuale; riscurile privind cumparatorii publici; retragerea sau reinnoirea licentelor de export sau impunerea unor restrictii la export; pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui procese legale in tara cumparatorului, ca urmare a lipsei sau a proastei functionari a sistemului legal si juridic din tara respectiva.

Riscurile cresc mai mult pe zi ce trece şi niciodată nu poţi fi destul de precaut când vrei să te acoperi împotriva producerii unor prejudicii. Din dorinţa unei îmbogăţiri rapide, oamenii recurg la desfăşurarea unor activităţi disperate care pot aduce mari pierderi. Tocmai pentru a evita astfel de pierderi, societăţile de asigurări au conceput un produs care să îi ajute pe angajatori de prejudiciile pe care le poate aduce salariaţii sau partenerii de afaceri.

Această asigurare acoperă asiguratul împotriva oricărei pierderi directe cât şi împotriva oricărei pierderi cauzate de una din subsidiarele sale, pierderi care sunt rezultatul unor riscuri menţionate ca fiind asigurate în poliţă. Perioada de asigurare este încadrată între momentul semnării poliţei şi a plăţii primei de asiguare, şi momentul expirării valabilităţii poliţei, momentul anulării ei sau momentul în care sa descoperit apariţia riscului asigurat. Pentru a putea fi plătită despăgubirea, paguba trebuie descoperită în perioada în care e valabilă poliţa. Descoperirea pagubelor este făcută atunci când unul din acţionari sesisează apariţia unor evenimente care din vina unei persoane (persoană care de altfel, trebuie să fie cunoscută), au dus la apariţia unor pagube. Paguba produsă trebuie să fie rezultatul unui risc care a fost asigurat cu ajutorul poliţei. Descoperirea pagubelor este validă şi în momentul în care se sesisează o vină potenţială a asiguratului sau a subsidiarilor săi cu privire la pagube aduse unei a treia părţi. În aceste circumstanţe aceste pagube sunt acoperite prin acest tip de asigurare. În mod general, acest tip de poliţă se încheie în ideea unei acoperiri în întreaga lume, Bineînţeles acest lucru fiind valid numai dacă în poliţa respectivă nu se specifică altfel. Riscuri acoperite Pierderile pe care le poate suferi o companie pot surveni ca urmare a: 1. infidelităţii angajaţilor 2. relei voinţe a unor terţe persoane 3. falsificării ordinelor de plată şi a banilor 4. fraudelor produse prin calculatoare şi prin transferurile de fonduri 1. Pierderi survenite ca urmare a infidelităţii angajaţilor În acest caz, societatea de asigurări va despăgubi asiguratul în următoarele cazuri: - pentru orice pierdere de bani sau de alte valori cauzate de către un angajat, care a acţionat singur, sau împreună cu altul, rezultând astfel un act de furt, frudă sau orice alt act criminal, cu intenţia acestuia fie de a-i provoca asiguratului o pierdere, fie să obţină câştiguri financiare ilegale pentru el sau pentru alte persoane. Aceste venituri, ilegal obţinute nu pot lua forma salariilor, bonusurilor, primelor sau altor beneficii pe care angajatul le-a câştigat în mod normal în calitatea sa de salariat. - Pentru orice pagube pentru care asiguratul sau subsidiarii săi sunt responsabili legal, pegube ce reies ca urmare a relaţiilor acestora cu o a treia parte şi care sunt cauzate din pricina unui angajat care a acţionat singur sau în complot cu alţii, rezultând astfel acte de furt, fraudă sau orice alt act criminal. Dacă piederea suferită de către asigurat nu poate fi atribuită nici unuia dintre angajaţi, deoarece nu se cunoaşte identitatea acestuia, despăgubirea tot va fi plătită, dacă asiguratul pune la dispoziţia societăţii de asigurări toate documentele din care reiese faptul că pierderea suferită este rezultată din acte de infidelitate ale angajaţilor.

Riscurile care nu sunt acoperite petru această clauză sunt: - orice piedere survenită ca urmare a unor erori de inventar sau ca urmare a erorilor de calculaţie în stabilirea pierderii şi profitului doar dacă se dovedeşte că paguba produsă e din vina angajaţilor - orice pagubă cauzată de un angajat după ce s-a descoperit că el este cel care a produs şi pagubele anterioare, pagube ce au fost plătite de societatea de asigurări; - dacă nu se stabileşte altfel, orice pagubă cauzată de un angajat care a fost angajat de asigurat sau de oricare din subsidiarii săi cu cazier în urma unor manifestări identice în trecut; - orice pagubă cauzată de un angajat ce controlează mai mult de 5% din drepturile de vot sau din acţiuni; - orice pierdere cauzată de un angajat care a fost deja predat autorităţilor pentru emitere de cecuri fără contra semnătură sau pentru ordonarea unor tranzacţii. 2. pierderi cauzate de terţe persoane a. în interiorul comapaniei asiguratului În acest caz societatea de asigurări va despăgubi asiguratul pentru: - orice pierdere de bani sau efecte publice ca urmare a furtului, jafului sau altor acte criminale de sustragere a valorilor în interiorul sediului asiguratului sau în interiorul oricărei bănci sau a altor instituţii financiare la care asiguratul are depuşi banii, în conturi protejate; - orice pierdere rezultată ca urmare a: - furtului, numai dacă uşa seifului era protejată cu o combinaţie secretă şi era închisă cu cheie, dacă pierderea a fost cauzată de o persoană care a intrat prin efracţie în încăperea în care erau păstrate valorile şi dacă această efracţie a fost făcută cu violenţă, ale cărei urme sunt vizibile (există urme vizibile de explozibil, unelte, electricitate sau substanţe chimice). - Jafului

Bibliografie 1. https://www.scribd.com/document/369052996/Asigurarea-riscurilor-politice 2.

Manual Asigurari si reasigurari Stanislav Fotescu Anatol Tugulschi

3. https://www.scritub.com/economie/asigurari/ASIGURAREA-RISCURILORFINANCIA23272266.php 4. https://economie/Asigurarea-Riscurilor-Politice 5. http://e-learning.usch.md/course/info.php?id=12

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Științe Economice Departamentul ,,Finanțe și Bănci”

Referat Obstacole în comerțul internațional de asigurări

Autor: Guțu Nina Grupa: FB 1802 Verificat: Caprian Iulia doctor, conferențiar universitar

Chișinău, 2020 123

Cuprins Introducere................................................................................................................................................3 CAPITOLUL I. Asigurările. Funcțiile rolul și importanța lor în activitatea economică.....................4 CAPITOLUL II. Asigurarea în comerțul extern...................................................................................6 CAPITOLUL III. Contractul de asigurare internațional......................................................................9 1.1 Noțiunea și caracteristica generală a contractului de asigurare..................................................9 1.2 Elementele esențiale ale contractului de asigurare internațional...............................................10 1.3 Efectele contractului de asigurare................................................................................................11 1.4 Contractul internaţional de reasigurare......................................................................................13 1.5 Contractul de asigurare internaţională CARGO........................................................................14 1.6 Contractul de asigurarea internațională auto pentru avarii și furt CASCO...........................15 1.7 Asigurarea răspunderii civile.......................................................................................................16 CAPITOLUL IV. Obstacolele în comerțul internațional.....................................................................17 CAPITOLUL V. Protecția împortiva riscului și nevoia de asigurare.................................................19 Concluzie..................................................................................................................................................20 Bibliografie...............................................................................................................................................21

2

Introducere Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariția societății umane. Avem cunoștința de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: piețe de schimb, bani, instrumente financiare diverse) și economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri mult mai vechi decât primele. Ce priveşte Republica Moldova, nu putem să spunem că există careva tradiţii serioase. Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. Mai putem menţiona crearea în anul 1923 a societăţii cooperatiste de asigurare “Vulturul”, care însă a existat destul de puţin, trecînd cu sediul la Bucureşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrahului, un sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a dus la tipizarea raporturilor de asigurare şi limitarea cadrului acestuia, pe prim plan fiind puse interesele statului. Deci, putem face concluzia, că asigurarea nu s-a putut organiza decît pe acea treaptă de dezvoltare a societăţii umane în care au apărut plusprodusul, ca sursă de creare a fondului de asigurare şi banii cu funcţiile lor de mijloc de plată şi de acumulare. Asigurarea – constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor,concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure. Comerţul internaţional este un important factor al creşterii economice. Orice activitate de comerţ internaţional înseamnă un schimb de bunuri şi servicii economice între ţări, schimb menit să

asigure

eficienţa

economică,

creşterea

potenţialului

economic

al

ţării.

Perioada de după cel de-al doilea război mondial a fost caracterizată şi de o intensificare şi diversificare a schimburilor economice fără precedent. Comerţul internaţional a reflectat modificările survenite în raporturile de forţe între statele lumii, precum şi menţinerea unor decalaje de dezvoltare economică între ţări şi regiuni. În prezent, nimeni nu poate afirma că o anumită ţară poate să se dezvolte normal fără relaţii economice externe. După cum se ştie, una din cele mai importante probleme ale societaţii umane este satisfacerea cât mai deplină a necesitaţilor oamenilor în actuala situaţie, cînd resursele sunt limitate.

3

CAPITOLUL I. Asigurările. Funcțiile rolul și importanța lor în activitatea economică Asigurările reprezintă o modalitate importantă de minimizare şi acoperire a daunelor patrimoniale în societate, cauzate de producerea unor evenimente aleatorii nefavorabile. Dacă vorbim despre importanța asigurărilor, trebuie menționat faptul că asigurarile capătă o dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activității desfășurate în sistemul economic. Importanța asigurărilor are și un aspect economic, care constă în următoarele:  Prin mijloacele sale specifice, respective prin crearea unor comunități de risc și aplicarea principiul mutualității în suportarea pagubelor, asigurarea contribuie la defășurarea fără întrerupere a procesului de producție; Asigurarea are la bază principiul mutualității, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă numită prima de asigurare. La crearea fondului de asigurare, din care se compensează pagubele suferite de cei incercati, plătinnd un procent relativ mic din acoperirea exercitată de polița de asigurare persoanei care își asumă riscul (asiguratorul), asiguratul primește în schimb o garanție de despăgubire împotriva pierderii posibile și viitoare . Întrucât în cele mai multe cazuri riscul asigurat nu se produce în perioada de asigurare și paguba nu se materializează , cel care a asigurat protecția riscului (asiguratorul)este capabil să acopere paguba și atunci când acesta s-a produs. Invers, administrând riscul prin intermediul asigurării, orice pagubă este suportată în comun de mai multe persoane și nu-și exercită impactul asupra unei singure persoane (fizice sau juridice).  Prin plasamentele făcute pe piața capitalului, companiile de asigurare contribuie la dezvoltarea creditului și la finanțarea unor proiecte economice;  Asigurarea participă la finanțarea unor acțiuni de prevenire și combatere a unor evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menținerea integrității proprietății de stat de stat, private și mixte;  Prin asigurarea și reasigurarea mărfurilor care fac obiectul raporturilor juridice de comerț international , precum și a mijloacelor cu care acestea sunt trasportate se poate procura valuta necesară acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza importante economii în valută;  Prin operațiuni de primire și cedare a unor riscuri pe piața internațională de asigurări se contribuie la exitinderea relațiilor comerciale internaționale. 4

Elementele care atestă importanța asigurarilor sunt și funcțiile pe care ele le îndeplinesc în cadrul societății. În calitate de funcţii de categorie economică ale asigurării pot fi numite următoarele: − formarea fondului specific de asigurare în formă bănească (rezervele tehnice de asigurare); − compensarea pagubelor şi indemnizațiilor de asigurare; − prevenirea şi minimizarea daunelor. Prima funcţie – formarea fondului specific de asigurare în formă bănească ca plăţi pentru riscul, pe care şi-l asumă societatea de asigurare. Funcţia de formare a fondului de asigurare în formă bănească este îndeplinită prin formarea rezervelor tehnice de asigurare, care asigură stabilitatea asigurării, garantarea plăţilor şi compensărilor. Dacă în cadrul băncilor comerciale acumularea fondurilor de la populaţie cu scopul, spre exemplu, acumulării mijloacelor băneşti are doar un caracter de economisire, atunci asigurarea prin intermediul funcţiei de formare a fondului de asigurare poartă un caracter de economisire şi de risc. În plan moral, fiecare participant la procesul de asigurare, spre exemplu asigurarea vieţii, este sigur de obţinerea asigurării materiale în caz de accident şi expirarea termenului contractului. În cazul asigurării patrimoniului prin intermediul funcţiei de formare a fondului de asigurare nu doar se rezolvă problema de compensare a valorii patrimoniului prejudiciat în limita sumelor şi a condiţiilor asigurării prevăzute în contractul de asigurare, dar şi se creează condiţii pentru compensarea materială a valorii totale sau parţiale a patrimoniului prejudiciat. Tot prin intermediul acestei funcţii, se rezolvă problema investirii mijloacelor temporar disponibile în structurile bancare sau în alte structuri comerciale, a investirii mijloacelor băneşti în imobil, achiziţionării hârtiilor de valoare etc. Odată cu dezvoltarea pieţei asigurărilor, se va perfecţiona şi extinde mecanismul de utilizare a resurselor temporar disponibile. Va spori semnificaţia funcţiei de formare a rezervelor tehnice de asigurare. A doua funcţie a asigurării este compensarea pagubelor şi indemnizațiilor de asigurare persoanelor asigurate. Doar persoanele fizice şi juridice, care au participat la formarea fondului de asigurare, au dreptul la plata pagubelor şi indemnizațiilor de asigurare. Compensarea pagubelor prin intermediul acestei funcţii persoanelor fizice şi juridice este efectuată doar în limitele contractelor de asigurare. Ordinea de compensare a pagubelor și a indemnizațiilor de asigurare este determinată de societatea de asigurări, reieşind din condiţiile contractelor de asigurare şi este reglementată de Autoritatea de supraveghere. A treia funcţie a asigurării – prevenirea cazului de asigurare şi minimizare a daunelor – presupune un set de măsuri preventive, inclusiv finanţarea evenimentelor pentru împiedicarea sau minimizarea consecinţelor negative ale accidentelor, calamităţilor naturale etc. Tot aici este 5

inclus şi impactul legal asupra asigurătorului, prevăzut de contractul de asigurare, încheiat şi orientat spre gestiunea bunului asigurat. Măsurile asigurătorului de prevenire a cazului asigurat şi de minimizare a pagubelor poartă denumirea de măsuri preventive.

CAPITOLUL II. Asigurarea în comerțul extern Activitate comercială externă - mijloc esenţial de realizare a circuitului mondial de valori materiale şi intelectuale, care se concretizează în ansamblul operaţiunilor şi activităţilor avînd ca obiect schimbul de mărfuri, lucrări şi servicii la scară internaţională; Reglementarea juridică a activităţii comerciale externe Activitatea comercială externă este reglementată de prevederile Constituţiei Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de normele dreptului internaţional şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte conţin prevederi distincte de cele ale prezentei legi şi ale actelor normative aferente ei, se vor aplica prevederile tratatelor internaţionale. Politica statului în domeniul comerţului exterior Politica statului în domeniul comerţului exterior este realizată prin metode economice şi administrative în conformitate cu prezenta lege, cu alte acte normative, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Relaţiile Republicii Moldova cu alte state în domeniul activităţii comerciale externe se întemeiază pe respectarea principiilor şi normelor de drept internaţional general-acceptate şi a angajamentelor ce decurg din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În scopul integrării economiei sale în economia mondială, Republica Moldova poate participa, conform principiilor şi normelor de drept internaţional general-acceptate, la tratatele internaţionale cu privire la uniunile vamale şi zonele de comerţ liber. Principiile de bază ale reglementării de stat a activităţii comerciale externe sînt: a) promovarea unei politici unice în domeniul comerţului exterior ca parte componentă a politicii externe a Republicii Moldova; 6

b) centralizarea sistemului reglementării de stat a activităţii comerciale externe şi exercitarea controlului asupra acestei activităţi; c) unitatea teritoriului vamal al Republicii Moldova; d) prioritatea măsurilor economice; e) egalitatea în drepturi şi nediscriminarea participanţilor la activitate comercială externă; f) protecţia de stat a drepturilor şi intereselor legitime, inclusiv a secretului comercial, ale participanţilor la activitate comercială externă; g) libertatea schimbului internaţional. Schimbul internaţional poate fi supus unor interdicţii şi restricţii numai în cazul şi în modul prevăzute în prezenta lege, în alte acte normative, precum şi în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Participanţi la activitate comercială externă pot fi atît persoane juridice şi fizice, înregistrate în modul stabilit, cît şi Republica Moldova, autorităţile administraţiei publice locale. Republica Moldova, autorităţile administraţiei publice locale desfăşoară nemijlocit activitate comercială externă numai în cazurile stabilite de legislaţie.

Atribuţiile Guvernului (1) Guvernul autorizează o structură a administraţiei publice centrale să coordoneze şi să reglementeze activitatea comercială externă în limitele competenţei acesteia. (2) Guvernul: a) asigură promovarea politicii de stat în domeniul comerţului exterior, adoptă hotărîrile şi dispoziţiile în problemele activităţii comerciale externe şi asigură realizarea lor; b) organizează expoziţii şi tîrguri comerciale, simpozioane şi conferinţe specializate; c) desfăşoară campanii publicitare şi acţiuni de promovare a exportului de mărfuri (produse), lucrări, servicii, precum şi de rezultate ale activităţii intelectuale (obiecte ale proprietăţii intelectuale);

7

d) asigură crearea unui sistem de informare şi a unor servicii informaţionale şi de consultanţă în domeniu, aplică diferite forme de stimulare şi dinamizare a activităţii comerciale externe; e) elaborează şi prezintă spre aprobare Parlamentului programe naţionale de dezvoltare a activităţii comerciale externe; f) protejează interesele economice ale Republicii Moldova şi ale rezidenţilor ei în domeniul activităţii comerciale externe; g) stabileşte restricţii cantitative la export şi import conform legislaţiei naţionale şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; h) adoptă, în limitele competenţei, hotărîri cu privire la negocieri şi la semnarea de tratate internaţionale; i) stabileşte, în interes naţional, interdicţii, restricţii la export şi/sau import şi introduce inspecţii înainte de expediţie asupra mărfurilor; j) exercită alte împuterniciri în conformitate cu legislaţia. Metodele reglementării de stat a activităţii comerciale externe Politica de stat în domeniul comerţului exterior se realizează prin reglementarea tarifarvamală (aplicarea tarifelor vamale pentru export şi import), introducerea, în modul stabilit, a taxelor excepţionale (speciale, antidumping şi de compensare) şi prin reglementarea netarifară (în special prin cotare şi licenţiere) a activităţii comerciale externe în conformitate cu prezenta lege, cu alte acte normative, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Utilizarea unor alte metode de reglementare de stat a activităţii comerciale externe este interzisă. Statul asigură ca măsurile de protecţie, restricţiile şi interdicţiile, pe care le stabileşte în domeniul activităţii comerciale externe, să fie pe deplin justificate de motivele ce au condiţionat aplicarea lor. Totodată, se va acorda preponderenţă măsurilor de protecţie, restricţiilor şi interdicţiilor care cauzează prejudicii minime activităţii comerciale externe. Genurile specifice de activitate comercială externă, colaborarea internaţională în domeniul investiţiilor, cooperării de producţie, activităţii de întreprinzător mixte, tranzacţiilor internaţionale financiare, bancare etc., neprevăzute de prezenta lege, sînt reglementate de legi şi de alte acte normative în domeniu, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. 8

CAPITOLUL III. Contractul de asigurare internațional 1.1 Noțiunea și caracteristica generală a contractului de asigurare Contractul de asigurare- e un act juridic prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta să ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligându-se ca la producerea evenimentului să plătească asiguratului sau unei terțe persoane denumită beneficiar, o indemnizație (despagubire sau suma asigurată) în limitele convingerii. Contractul internațional de asigurare are următoarele caractere juridice: a) Contractul de asigurare internaţională este un contract consensual deoarece, pentru formarea şi existenţa sa valabilă este necesară simpla exprimare a voinţei juridice a părţilor, neînsoţită de vreo formă de publicitate juridică. Ca urmare, lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului dar va determina numai limitarea posibilităţii de a dovedi existenţa şi conţinutul acestuia. în practică, poliţa sau certificatul de asigurare, precum şi decontul de primă trimis asiguratului fac dovada contractului de asigurare. b) Contractul de asigurare internaţională este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esenţială în componenţă este reciprocitatea drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, obligaţiei asiguratului de a plăti prima de asigurare, îi corespunde obligaţia asigurătorului de a plăti indemnizaţia de asigurare pentru pierderea ce a înregistrat-o ca urmare a producerii evenimentului asigurat, iar sub aspectul drepturilor, se constată că asiguratul care a plătit prima de asigurare este îndreptăţit să fie indemnizat de asigurător în caz producere a pierderilor. La rândul sau, asigurătorul nu este ţinut de obligaţia de a plăti vreo indemnizaţie până la plata primei de asigurare aferente riscului şi este în drept a o pretinde de la asigurat. c) Contractul de asigurare internaţională este un contract cu titlu oneros, deoarece, în esenţă, fiecare parte îşi doreşte obţinerea unui avantaj. Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare din reciprocitatea prestaţiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obţine protecţie şi în final indemnizarea pentru pierderea înregistrată ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurător, primirea de prime de asigurare în schimbul protecţiei acordate asiguratului şi a plăţii indemnizaţiei de asigurare. d) Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu, deoarece existenţa sau întinderea prestaţiei părţilor depinde de un eveniment incert. Astfel, la încheierea contractului de asigurare nu se poate calcula întinderea prestaţiilor, nu se poate cuantifica câştigul sau pierderea şi uneori nu se ştie nici măcar dacă va exista un câştig sau o pierdere 9

e) Contractul de asigurare este un contract afectat de modalităţi, atât de termen cât şi de condiţie. Modalitatea termenului se materializează în sensul că un contract de asigurare este întotdeauna marcat de o dată de începere a răspunderii asigurătorului pentru consecinţele producerii riscului subscris iar în ceea ce priveşte materializarea condiţiei, acesta începe să producă efecte numai odată cu îndeplinirea condiţiei producerii evenimentului asigurat. f) Sub aspectul efectelor produse, contractul de asigurare este un contract generator de drepturi de creanţă deoarece acesta este constituit din drepturi şi obligaţii reciproce materializate în bani. g) Contractul de asigurare este un contract de adeziune deoarece se încheie pe bazele contractuale oferite de asigurător. Caracteristica unui asemenea contract o constituie faptul, că clauzele sunt stabilite numai de una din părţi - asigurătorul - cealaltă parte având doar facultatea de a le accepta ca atare sau să nu contracteze. în condiţiile economiei de piaţă asiguratul are posibilitatea de a alege acele societăţi şi condiţii pe care le consideră ca fiind cele mai avantajoase pentru el, la un moment dat. h) Caracterul de unicitate a contractului de asigurare înseamnă că acesta se menţine unic pentru întreaga sa durată, chiar şi atunci când ar suferi o împărţire pe termene periodice (această divizare interesează numai modul de plată al primei). În cadrul unei perioade de asigurare determinată, contractul poate fi modificat prin cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar. i) Caracterul de executare succesivă constă în aceea, că executarea nu are loc dintr-o dată, printro singură prestaţie, ci asiguratul este obligat să plătească primele în termenele stabilite, iar asigurătorul să acorde continuu protecţie asiguratului prin asigurarea riscului.

1.2 Elementele esențiale ale contractului de asigurare internațional Contractul de asigurare conţine elemente esenţiale, care prin efectele juridice care le produc, pot afecta chiar existența contractului sau clauze obișnuite ce nu afectează contractul sub aspectul existenței sale. De regulă, contractul de asigurare cuprinde 2 părți principale: 1. Prima parte include clauzele imprimate sub forma unor extrase din condițiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat și asigurator, care sunt menite să atragă atenția asiguratului asupra drepturilor și obligațiilor sale;

10

2. A doua parte reprezintă părțile neimprimate a documentului care se referă în principal la indicarea părților contractante, denumirea riscurilor, prima, suma asigurată și durata contractului, indicându-se data intrării în vigoare. Pe lângă aceste 2 părți principale, contractul mai cuprinde și alte mențiuni, specifice fiecărei ramure de asigurare. Sub aspect normativ, clauzele esenţiale ale contractului de asigurare sunt menţionate la articolul 1308, alin. 3 Cod civil al R. Moldova și în art. 13 alin. 2 al Legii nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări. Astfel contractul de asigurare trebuie să cuprindă următoarele elemente esenţiale: a) numele sau denumirea părţilor contractante, numărul de identificare de stat, domiciliul sau sediul lor; b) obiectul asigurării; c) riscurile care se asigură; d) începutul şi durata asigurării; e) suma asigurată; f) prima de asigurare, locul şi termenele de plată; g) modalitatea de modificare, reziliere şi încetare a contractului; h) condiţiile de plată a despăgubirii de asigurare şi/sau a indemnizaţiei de asigurare; i) drepturile şi obligaţiile părţilor; j) răspunderea părţilor; k) jurisdicţia soluţionării litigiilor; l) alte clauze stabilite prin lege sau prin acordul părţilor. Nerespectarea unora din clauzele privitoare la descrierea părţilor sau cele referitoare la plata primei, existenţa sau nu a riscului la data încheierii contractului de asigurare, dă dreptul părţii afectate de a cere rezilierea sau chiar rezoluţiunea contractului dacă încălcarea este culpabilă şi de aşa manieră încât existenţa contractului nu mai poate fi menţinută.

1.3 Efectele contractului de asigurare Ca orice contract sinalagmatic, contractul de asigurare dă naștere la drepturi și obligații corelative între părți care pot fi delimitate în funcție de perioada scursă până la apariția evenimentului asigurat și după apariția acestuia.

11

Drepturile și obligațiile părților până la apariția evenimentului asigurat Obligaţiile asiguratului: 1. Sa plăteasca primele de asiguarare; 2. Sa intretina bunul asigurat in bune condtii; 3. Sa ia masurile necesare pentru prevenirea pagubelor; 4. Sa comunice asiguratorului imprejurarile care apar in cursul executarii contractului si care modifica avizarea initiala a riscului de catre asigurat. Drepturile asiguratului: 1. Dreptul de a modifica contractul. Exemplu: posibilitatea de a schimba numele beneficiarului asigurării sau modul de plată pentru prime cînd ele se achită în rate; 2. Dreptul de a încheia asigurări suplimentare; 3. Dreptul de răscumpărare. Drepturile asiguratorului: 1. Dreptul de a verifica existenţa bunului asigurat şi a modului în care acesta este întreţinut; 2. Dreptul de a plica sancţiuni legale cînd asiguratul a încălcat obligaţiile privind întreţinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate. Obligaţiile asiguratorului: 1. Obligatia de a elibera la cererea asiguratului certificate de confirmare a asigurării în cazul asigurării de răspundere a cărăuşului faţă de pasager pentru bagajele şi mărfurile transportate precum şi faţă de terţi, cu indicarea sumelor asigurate; 2. Obligaţia de a elibera la cerere, duplicatul documentului de asigurare dacă asiguratul a pierdut originalul. Drepturile și obligațiile părților după apariția evenimentului asigurat Obligațiile asiguratului: 1. Combaterea calamităților pentru limitarea pagubei și salvarea bunurilor asigurate, păstrarea și paza bunurilor rămase pentru prevenirea degradărilor ulerioare; 2. Notificarea siguratorului în termenele prevăzute în condițiile de asigurare cu privire la producerea evenimentului asigurat;

12

3. Participarea la constatarea cazului asigurat produs și a pagubei rezultate; 4. Furnizarea de date și fapte referitoare Obligațiile asiguratorului: 1. Achitarea indemnizației către asigurat. Asiguratorul va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat și la evaluarea pagubelor, precum și la stabilirea și plata indemnizației de asigurare. Evaluarea daunelor se va face în funcție de prețurile de pe piața ale unor bunuri asemănătoare, ținându-se seama de uzura lor. Contractul de asigurare are caracter internațional dacă se încheie între asigurat și asigurător , care au sediul ori reședința în țări diferite. În comerțul internațional sunt utilizate următoarele categorii de asigurări: 

Asigurarea încărcăturii aflate în transport (CARGO);



Asigurarea corpului mijloacelor de transport (CASCO);



Asigurarea de răspundere civilă.

1.4 Contractul internaţional de reasigurare Reasigurarea reprezintă un acord între două părţi – compania cedentă şi reasigurator, prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-a doua acceptă să preia o anumită parte a riscurilor sau întregul risc, conform condiţiilor stabilite în acord, în schimbul părţii de către compania cedentă reasiguratorului, unei anumite sume denumită primă de asigurare, care reprezintă o cotă din prima originară de asigurare. Diferenţa dintre asigurare şi reasigurare constă în următoarele: 1. Referitor la părţi: un asigurator direct poate încheia un contract de asigurare cu o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat. Un contract de reasigurare poate fi încheiat cu mai multe companii de asigurare şi reasigurare. 2. Reasigurator este indirect interesat în pierderile suportate de asiguratul original, el compensînd parţial sumele plătite de reasiguratul său. 13

3. Contractul de asigurare îmbracă forma unei poliţe de asigurare, în timp ce reasigurarea îmbracă forme diferite în funcţie de tipul reasigurării, rareori apărînd în forma unei poliţe de asigurare. 4. Majoritatea asigurărilor directe, cu excepţia celor maritime şi aeriene sunt în principal interne, în timp ce reasigurarea este prin natura sa, o activitate de asigurare internaţională.

1.5 Contractul de asigurare internaţională CARGO Ce este asigurarea CARGO? Contractul de asigurare internaţională CARGO este o varitate a contractului internaţional de asigurare care se distinge prin aceea că are ca obiect mărfurile, în general încărcăturile aflate în transport, în trafic internaţional. Asigurarea se încheie pentru valoarea încărcăturii, inclusiv modelele de transport, uneori şi un beneficiu separat, care de obicei nu depăşeşte 10% din valoarea bunului asigurat. În contractele de asigurare CARGO pot fi cuprinse şi taxele vamale în funcţie de reglementările vamale ale statelor implicate în traficul internaţional. Durata contractului CARGO este de la „magazie la magazie”, adică de la momentul în care încărcătura părăseşte depozitul expeditorului şi pînă la intrarea acesteia în depozitul destinatarului sau în alt loc indicat în contractul de transporturi.

În timpul unui transport se pot întâmpla diverse evenimente neplăcute. Bunurile pot fi avariate, distruse sau chiar furate. Asigurarea Cargo oferă protecția financiară adecvată, pentru pierderile suferite în astfel de cazuri. Obiectul asigurării CARGO îl reprezintă mărfurile transportate cu un mijloc de transport adecvat. Astfel, bunurile și mărfurile transportate pot fi asigurate pe perioada transportului terestru, naval, maritim sau pe calea aerului, precum și, în funcție de tipul transportului și de opțiunea sa, pe timpul transbordării, al încărcării/descărcării sau al depozitării. Dacă vorbim despre transportarea mărfurilor, un lucru este esenţial: riscul de accident, de deteriorare sau de pierdere a mărfurilor trebuie mereu luat în calcul.

14

Prin asigurarea Cargo, riscurile de pierdere materiale sau de avariere a mărfurilor sunt acoperite integral. Ce riscuri acoperă asigurarea? Încărcătura poate fi asigurată cu una dintre următoarele condiţii: • răspundere pentru toate riscurile; • răspundere pentru avarie particulară; • fără răspundere pentru deteriorări, cu excepţia cazurilor de naufragiu.

1.6 Contractul de asigurarea internațională auto pentru avarii și furt CASCO Asigurările de transport sunt denumite, în general, asigurări maritime, deşi sub această denumire sunt cuprinse şi asigurările terestre, fluviale şi aeriene. Explicaţia constă în faptul că asigurările maritime au fost primele din punct de vedere istoric şi că în transportul maritim sunt riscurile cele mai mari. Asigurarea mijloacelor de transport se contractează pentru mijloacele de transport, apte de a transporta mărfuri şi care sunt implicate la momentul asigurării în procesul de transportare a mărfurilor. În decursul timpului, asigurarea de transport a îmbrăcat forme deosebit de complexe, pentru a putea face faţă în condiţii optime cerinţelor pieţei. Ea se bazează, în linii generale, pe legea statistică-matematică a numerelor mari, adică probabilitatea ivirii unor riscuri este strâns legată de concluziile care se desprind din cercetarea numeroaselor cazuri asemănătoare. În timpul transportului, mai ales al celui maritim, mărfurile destinate comerţului exterior sunt expuse unor degradări sau pierderi, datorate unor factori diferiţi. Aceşti factori, denumiţi în general riscuri de transport, pot fi calamităţile naturale, vina sau neglijenţa celor ce manipulează mărfurile, defectarea mijloacelor de transport şi altele. Contractul de asigurare (poliţa) se întâlneşte cel mai des sub forma a trei categorii: asigurarea costului navei şi a încărcăturii, în cazul unei avarii comune; asigurarea costului navei pentru orice categorie de avarie; asigurarea în mărimea cheltuielilor de salvare în cazul pierderii totale a navei. În practică sunt utilizate şi alte categorii de asigurări, care permit recuperarea daunei de la societăţile de asigurare şi în cazurile pierderii parţiale a navei în urma avariilor de diferite tipuri. Contractul de asigurare internaţională CASCO este o varietate a contractului internaţional de asigurare şi are ca obiect nave comerciale, nave de pescuit oceanic şi nave colectoare, precum şi alte ambarcaţiuni, instalaţii şi utilaje plutitoare asimilate navelor (remorchere, macarale plutitoare, şalupe, şlepuri etc.). La încheierea contractului se ia în considerare valoarea bunurilor 15

asigurate, dar în asigurare pot fi cuprinse şi navlul şi cheltuielile prilejuite de exploatarea navei. Contractul de asigurare internaţională CASCO este cel mai răspândit tip de contract din Europa.

1.7 Asigurarea răspunderii civile Asigurarea răspunderii civile: 

Răspunderea civilă generală



Răspunderea civilă la obiectele industrial-periculoase.

Indiferent de tipul de activitate a persoanelor juridice, există întotdeauna pericolul ca activitatea sa să fie supusă riscului de a cauza prejudiciu (eroare sau neglijenţă) terţelor persoane. Asigurarea de răspundere civilă ajută la protejarea persoanei asigurate în cazul unor daune apărute ca urmare a unei erori sau neglijenţe. Daunele acoperite prin asigurare sunt cele pe care persoana asigurată este obligată să le plătească cu titlu de despăgubire şi cheltuieli de judecată pentru prejudicii de care răspunde în baza legii. Riscurile acoperite 

avarierea şi/sau distrugerea de bunuri aparţinând terţelor persoane;



vătămările corporale şi/sau decesul terţelor persoane;



pierderile materiale şi/sau financiare ale terţelor persoane.

Avantajele asigurării 

protecţia intereselor clienţilor;



tarife avantajoase;



achitarea despăgubirilor asigurate în termen scurt.

16

CAPITOLUL IV. Obstacolele în comerțul internațional Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare și reprezintă elementul specific al asigurării. Riscul poate fi definit ca: ,,obiect al asigurării , fie o persoană sau un lucru ,, , ,,șansa unei pierderi,, , ,,nesiguranța privind rezultatul unei activități,,. Riscul este un pericol , o primejdie la care sunt supuse bunurile , oamenii, afacerile și pentru care societățile de asigurări pot oferi protecție. Riscul mai poate fi considerat ca ,, variația rezultatului care ar putea să apară într-o anumită perioadă de timp. Riscul, pentru a fi asigurabil , trebuie să îndeplinească anumite condiții. Evenimentele incerte pot adduce cu ele pierderi sau câștiguri. Ele pot fi risc sau șansă, ambele refindu-se la evenimente viitoare și incerte. Riscul în asigurări este folosit în sens pesimist, fiind considerat ca o întâmplare nedorită. Din punct de vedere al asigurării , nu se pot asigura decât acele evenimente prin a căror producere poate apare o pierdere. Derularea contractelor internaționale se află sub incidența a numeroase riscuri, iar cel care poate fi afectat de producerea acestora trebuie să ia măsuri de protecție. Dacă riscurile contractuale pot fi acoperite prin clauze adecvate sau prin solicitarea de garanții, iar cele conjuncturale prin metode contractuale sau extracontractuale, riscurile legate de logistica (manipulare, depozitare) sau cele cauzate de unele pericole pe parcursul transportului (conflicte, greve) sunt acoperite prin asigurarea mărfii. Mai multe tipuri de riscuri au incidența asupra mărfurilor care circulă în traficul internațional, acestea putând fi clasificate în două mari categorii: -riscuri commune (de care trebuie sa se țină seama la fiecare transport); -riscuri specific (la rândul lor acestea sunt de două feluri: cele care țin de diferite moduri de transport și riscuri legate de natura mărfii); Riscurile specifice legate de diferite moduri de transport pot fi: -transport aerian: turbulența, schimbarea de presiune atmosferică, zdrobirea; -transport rutier: coliziunea, frânarea,vibrațiile, starea necorespunzătoare a drumurilor; -transport feroviar: deraierea, frânarea, vibrațiile; -transport maritim: naufragiul sau coliziunea, impactul valurilor, încărcarea navei de către un personal incompetent;

17

În practica asigurării în transportul internațional, prezintă importanta noțiunile pierdere totală și pierdere parțială, precum și avarie particulară și avarie comună. Pierderea totală reprezintă pierderea completă a bunului asigurat sau vătămarea integrității fizico-chimice a acestuia, până la situația de a nu mai face parte din genul de bunuri de care aparține. Pierderea parțială , denumită în transporturile maritime avarie, dar cunoscută în toate modalitățile de transport, este o pierdere a unei părți din încărcătura/nava în timpul transportului sau, în alți termeni, orice pierdere care este mai redusă decât pierderea totală. Pierderile și avariile particulare privesc toate modurile de transport și se referă la deteriorarea sau dispariția mărfurilor din cauza unor evenimente majore (naufragiu, deraiere, accident, blocaj al circulației) sau a unor evenimente legate direct de marfa respectivă. Avaria comună este o noțiune specifică transportului maritim și se referă la pagubele produse mărfii de deciziile luate pentru salvarea navei de un pericol serios și iminent. În ceea ce privește asigurările în transportul internațional al mărfurilor, cele mai cunoscute polițe sunt Cargo si CMR. Două tipuri de asigurare adresate unor beneficiari diferiți, polițele CMR și Cargo sunt totuși într-o strânsă legatură atunci când este vorba despre acoperirea riscurilor ce planează asupra unei operațiuni de transport. Polița CMR vizează răspunderea transportatorului în calitate de caraus pentru mărfurile transportate, iar polița Cargo, încheiată de regulă de către proprietarul mărfii, asigură mărfurile pe timpul transportului. De multe ori, polița Cargo este trecută cu vederea, dacă respectivul caraus este asigurat printr-o polită CMR. Este important de reținut însă faptul că o asigurare CMR nu asigură marfa, ci răspunderea trasportatorului pentru marfa transportată. Întrucât polița de asigurare CMR diferă de la un caraus la altul, în funcție de particularitățile și solicitările fiecăruia, este indicat ca transportatorul să informeze proprietarul mărfii asupra riscurilor asigurate, astfel încât acesta din urmă să poată încheia o asigurare Cargo, pentru ca marfa să fie în deplină siguranță în orice situație.

18

CAPITOLUL V. Protecția împortiva riscului și nevoia de asigurare Fiecare țară, mare sau mică, dezvoltată sau în curs de dezvoltare, este preocupată să-și sporească exporturile pentru că, pe această cale, să-și poată asigura valuta necesară achitării bunurilor din importuri de care are nevoie pentru producție, pentru consumul populației ori pentru investiții. Adesea, bunurile de natura mijloacelor fixe de mare volum și complexitat, ca de exemplu echipamentele industriale, se livrează treptat, pe părți componente, pe măsura realizării investiției. În aceste condiții, apare necesitatea eșalonării în timp a plății furniturilor de către importator. Necesitatea eșalonării plății produselor importate apare și în cazul în care mijloacele fixe nu se livrează pe părți componente, dar au o valoare mare și o folosință îndelungată, ca de exemplu mașinile de lucru și de putere, mijloacele de transport și telecomunicații etc. Pentru numeroșii agenți economici, ca de pildă agenții mici și mijlocii, ar fi greu, daca nu imposibil, să achite dintr-o dată întreaga valoare a mijloacelor fixe importate având o valoare mare și o durată de funcționare de 5 -10 ani sau mai multi. Problemele financiare se pun chiar și pentru agenții economici care se aprovizionează din import cu materii prime și materiale, piese de schimb, produse de completare, mărfuri alimentare ori nealimentare destinate aprovizionării populației. În astfel de cazuri, adesea importatorii au nevoie de o păsuire de una sau mai multe luni până își procură resursele valutare necesare achitării importurilor. În astfel de cazuri, producătorii convin cu furnizorii lor ca plata produselor sa fie eșalonată în timp. În situația în care plata urmează a se face într-un timp scurt, furnizorul acordă un credit comercial clientului său extern. Uneori, însă, furnizorul nu dispune de resurse financiare proprii pentru a acorda clientului sau creditul solicitat nici măcar pe o perioadă de câteva luni. În astfel de cazuri, cumpărătorul solicită credit unei bănci din țara furnizorului pentru a putea achita la scadență produsele comandate la import. În felul acesta, creditul devine un instrument care favorizează schimburile comerciale internaționale, extinderea cooperării economice și financiare dintre state. Dar, efectuarea exportului prin mijlocirea creditului antrenează multiple riscuri pentru exportator, ca și pentru banca finanțătoare. De altfel, risurile inevitabile legate de livrarea mărfurilor pe credit apar și atunci când furnizorul și cumpărătorul sunt rezidenți ai aceleiași țări, iar tranzacția se realizează în monedă națională, adică atunci când actul de vânzare- cumpărare pe credit sau prin mijlocirea împrumutului bancar se produce pe piața externă.

19

Concluzie Activitatea de asigurare prezintă un aport important la sporirea și expansiunea financiară. Această activitate ușurează operațiunile financiare, prin oferire de transfer de risc și despăgubire, susține administrarea riscurilor și încurajarea unor obiceiuri confortabile de trai. Activitatea de asigurare susține stabilitatea economică prin oferirea de investiții durabile în economie, promovând totodată echilibrul și performanța. Asigurările reprezintă o ramură economică cu potențial ridicat în cadrul statelor emergente, iar acest lucru necesită valorificare din partea autorităților responsabile de cuantificarea acestei oportunități de creștere. Creşterea economică reprezintă motorul de progres şi dezvoltare al statelor, iar aceasta este reprezentată de ceea ce se calculează şi raportează sub forma unor diferiţi indicatori statistici. Pentru atingerea acestui progres, autoritățile publice acţionează prin pârghii economico-sociale în cadrul cărora este necesar a se include instrumentele care acționează în sensul oportunității de extindere a pieței sde asigurări. Astfel, acest sector îşi poate aduce aportul fie la stimularea, fie la încetinirea creşterii economice. Comerțul este esențial pentru prosperitatea cetățenilor și pentru succesul antreprenorilor, al lucrătorilor și al fermierilor noștri. Având în vedere faptul că 31 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturi și că se preconizează că 90 % din creșterea economică mondială va avea loc în afara Uniunii Europene, întreprinderile noastre au nevoie să acceseze mai ușor piețele străine pentru a reuși într-o lume a concurenței și a lanțurilor valorice mondiale. De asemenea, comerțul contribuie la scăderea prețurilor și la creșterea numărului de opțiuni aflate la dispoziția consumatorilor. Însă și mai important este faptul că, după cum ne-a arătat istoria, spre deosebire de protecționism și izolaționism, legăturile comerciale solide contribuie în mare măsură la instaurarea unei păci durabile între națiuni. În plus, comerțul a scos din sărăcie milioane de oameni din întreaga lume.

20

Bibliografie Acte legislative și normative 1. LEGE Nr. 1031 din 08-06-2000 reglementării de stat a activităţii comerciale externe Publicat : 21-09-2000 în Monitorul Oficial Nr. 119-120 art. 838 2. L E G E cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006 Monitorul Oficial nr.47-49/213 din 06.04.2007

Monografii 3. . Eugeniu CAŢAVEICĂ, Dreptul comerţului internaţional, Suport de curs, Chişinau, CEP USM, 2013. 4. Stanislav Fotescu, Anatol Țugulschi, Asigurări și reasigurări: Note de curs; Acad de Studii Econ. A Moldovei. Catedra ,, Finanțe și Asigurări “ . – Ch.: Dep. Ed-Poligr. al ASEM, 2006.178 p.

Surse de internet 5. https://www.grawe.md/asigurari-auto/cargo/ 6. https://rapidasig.md/despre-asigurari/casco 7. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertuluiinternational/contractul-international-de-asigurare/

21

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea ”Științe economice ” Departamentul ”Finanțe și bănci ”

Referat

”Asigurări și reasigurări de aviație la nivel național și despăgubirile acordate în anii 2015-2019”

Autor: IONIçA Iulian Grupa: FB 1802 Verificat: CAPRIAN Iuliana dr.conf. universitar

Chișinău , 2020

Cuprins

Intruducere.....................................................................................................................................3 1. Asigurarea în sectorul aviației în Republica Moldova..............................................................4 2. Asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de nave aeriene............................................5 3. Asigurarea aeronavelor..............................................................................................................6 4. Despăgubirile în sectorul aviației în Republica Moldova.........................................................8 Concluzii.......................................................................................................................................10 Bibliografie...................................................................................................................................11

2

Introducere Actualitatea temei cercetării are la bază riscurile permanente privind spațiul aerian în deosebi din situația incontrolabilă a stării metereologice și starea tehnică a navelor aeriene care afectează direct transportul aerian. Aceste riscuri stau la baza asigurărilor avia. În elaborarea cercetării ținem cont mai întîi de toate, noțiunile conceptuale a termenului de asigurare și în genere a activității de asigurare în Republica Moldova. Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, plătind asiguratorului o sumă de bani numită primă de asigurare. Asiguratorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc. Activitate de asigurare - activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare; Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind natura. Catastrofele natuarale înâlnite foarte dese care afectează întreg spațiul terestru și aerian în care se include evident și Republica Moldova . Problema cercetării: Aplicarea serviciilor de asigurare avia în Republica Moldova, cât și dezinformarea populației asupra drepturilor acestora. Obiectul cercetării: Drepturile asiguraților în sectorul aviației și despăgubirile achitate de companiile de asigurare în Republica Moldova. Scopul cercetării: Analiza și identificarea activității de aigurare avia în R.Moldova.

3

1. Asigurarea în sectorul aviației în Republica Moldova În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor şi în scopul consolidării protecţiei consumatorului, este important să se asigure un nivel de asigurare minim adecvat pentru reglementarea răspunderii operatorilor de transport aerian cu privire la pasageri, bagaje, mărfuri şi terţe părţi, pentru a acoperi riscurile legate de răspunderea specifică în materia activităţii aeriene (inclusiv riscurile legate de acte de război, terorism, deturnare, acte de sabotaj, sechestrarea ilegală a aeronavei şi rebeliunea civilă). Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre asigurători, asiguraţi şi terţe persoane este format din Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Legea cu privire la asigurări nr. 407XVI din 21.12.2006, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători nr. 1553-XIII din 25.02.1998, actele normative ale Autorităţii de supraveghere emise întru executarea Legii cu privire la asigurări, acordurile internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte. În prezent, agenţii aeronautici au raporturi în domeniul asigurării naţionale de răspundere civilă cu următoarele organizaţii de asigurare (asiguratori): • societatea internaţională de asigurări „Moldasig” S.A. • societatea de asigurări-reasigurări „Donaris Group” S.A. • societatea de asigurări „Acord Grup” S.A. • compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. Legislaţia europeană cu privire la răspunderea operatorilor de transport aerian şi a drepturilor pasagerilor care folosesc acest mod de transport Obligaţiile operatorilor de transport aerian comunitari privind răspunderea faţă de călători în caz de accident pentru daunele suferite în cazul decesului sau rănirii unui călător sau altei vătămări corporale suferite de un călător, în cazul în care accidentul care a produs dauna a avut loc la bordul unui avion sau în cursul oricărei operaţiuni de îmbarcare sau debarcare sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente, cu modificările şi completările ulterioare. Convenţia de la Montréal prevede răspunderea nelimitată în cazul decesului sau vătămării pasagerilor transportului aerian. Cerinţele de asigurare minime pentru transportatorii aerieni şi operatorii de aeronave faţă de pasageri, bunuri, mărfuri şi terţi, atît pentru zborurile comerciale, cît şi private sunt fixate în Regulamentul (CE) nr.785/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21aprilie 2004 privind cerinţele de asigurare a operatorilor de transport aerian şi a operatorilor de aeronave, cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte transportul de poştă, cerinţele referitoare la asigurare sunt cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate. 4

2. Asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de nave aeriene Obiect al asigurării sunt interesele patrimoniale ale Asiguratului ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu răspunderea pe care Asiguratul o poartă faţă de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru prejudiciile cauzate lor, legate de obligaţia, în ordinea stabilită de legislaţia civilă, de a despăgubi dauna cauzată vieţii şi sănătăţii sau bunurilor persoanelor păgubite prin accidente la exploatarea aeronavei. Asiguraţi se consideră persoanele fizice sau juridice, care:  posedă navele aeriene cu drept de proprietate, drept de administrare economică sau drept de conducere operativă sau în orice altă bază legală (drept de locaţiune, în baza dispoziţiei organului corespunzător cu privire la transmiterea în locaţiune a aeronavei, etc.), şi au primit de la organele împuternicite, în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare: - certificat (adeverinţă) de exploatator al aeronavei (aviaţiei de comerţ sau a aviaţiei cu destinaţie generală). - licenţă de activitate pentru efectuarea transportării aeriene a pasagerilor, bagajului, încărcăturilor şi a poştei în baza contractelor de transportare aeriană; - licenţă de efectuare a lucrărilor aeriene pentru îndestularea necesităţilor persoanelor fizice şi juridice;  exploatează aeronavele din aviaţia de stat şi /sau experimentală, în baza altor documente eliberate de organele competente în ordinea stabilită, care permit asemenea exploatare şi utilizare a aeronavelor în bază legală. Poate fi asigurat riscul răspunderii asiguratului pe obligaţii, apărute în urma cauzării daunei vieţii şi sănătăţii sau bunurilor persoanelor păgubitelor (beneficiarilor) în rezultatul accidentului care a avut loc în perioada acţiunii asigurării la: 1. exploatarea navei aeriene; 2. efectuarea transportării aeriene a pasagerilor, bagajului, încărcăturilor şi poştei; 3. efectuarea lucrărilor de aviaţie. Riscuri acoperite:  daunele terţelor persoane în rezultatul accidentului cu nava aeriană la exploatarea ei sau la efectuarea lucrărilor de aviaţie, care a avut loc în perioada acţiunii asigurării, şi având ca urmare cauzarea daunei vieţii şi sănătăţii şi / sau deteriorării (stricăciunii) bunurilor.  daunele pasagerilor în rezultatul accidentului la efectuarea transportării aeriene a pasagerilor, bagajului şi poştei sau efectuarea lucrărilor de aviaţie, ce au avut loc în perioada de acţiune a asigurării şi care au avut ca urmare: - cauzarea daunei vieţii şi sănătăţii pasagerului; - distrugerea (pierderea), insuficienţa sau deteriorarea (stricăciunea) bagajului şi bunurilor aflate asupra pasagerilor.  pentru cauzarea daunei proprietarilor de mărfuri în rezultatul accidentului la efectuarea transportării aeriene a încărcăturilor şi poştei sau efectuarea lucrărilor de aviaţie, care a avut loc în perioada acţiunii asigurării şi care a avut ca urmare distrugerea (pierderea), insuficienţa sau deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii sau a poştei expediate.

5

3. Asigurarea aeronavelor Obiectul asigurării sunt navele aeriene aparţinând companiilor de transport şi asociaţiilor sportive care se asigură pentru: • pierderea şi avarierea navei; • răspunderea faţă de pasagerii sau bagajele acestora şi pentru mărfurile transportate; • răspunderea civilă faţă de terţi. În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru următoarele riscuri asigurate: • pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea navei în timpul zborului, rulării la sol şi al staţionării la sol; • dispariţia aeronavei; • avarii pricinuite aeronavei de măsurile de salvare; • cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavelor; • cheltuielile de judecată şi arbitraj făcute de asigurat cu ajutorul asigurătorului în scopul formulării pretenţiei faţă de terţi. Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă repunerea ei în stare de funcţionare. Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate: de operaţiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubelor, de transport, de reparaţii şi repunere în stare de folosire, depăşesc 75% din suma asigurată. În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faţă de terţi, asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru: • vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei sau în cursul operaţiilor de îmbarcare / debarcare; • pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor; • pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate; • vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavelor, cu condiţia ca acestea să fi fost cauzate, în mod direct, de aeronavă sau de obiectele desprinse sau căzute din aceasta. Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de asigurator şi aceste sume nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării. Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje şi pentru mărfuri, în limita prevăzută de legislaţia naţională, de convenţiile internaţionale la care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate între asigurat şi partenerii săi externi. 6

În caz de pierdere fizică directă sau dispariţie, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată. În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel: • dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costurile necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuinţate sau valorificate; • dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparaţia nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor care se pot valorifica. Perioada asigurată în asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru: • o perioadă determinată de timp; • pentru o călătorie determinată.

Răspunderile asiguratorului: În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurarea încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea asigurătorului începe şi înceteazaă la date precise stabilite în poliţa de asigurare. La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii reparaţiilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri şi încetează în momentul încheierii operţiilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinaţie sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri. Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată, pe plan internaţional, prin: • Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu Protocolul de la Haga (1955) - aplicabilă transportului de persoane, bagaje sau mărfuri; • Convenţia de la Tokyo (1963) - aplicabilă infracţiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavelor, a persoanelor sau a bunurilor aflate la aeronave; • Convenţia de la Roma (1953) - aplicabilă în cazul daunelor provocate terţilor în afara aeronavei.

7

4.

Despăgubirile în sectorul aviației în Republica Moldova

În cazul decesului sau vătămării corporale în urma unui accident aerian valoarea despăgubirii pe pasager ar putea ajunge la 6 milioane lei, iar pentru mărfuri ar putea fi de până la 450 lei pe kilogram, potrivit unui proiect de lege votat de Parlamentul de la Chișinău. Proiectul prevede că pasagerii ar putea primi de la operatorul aerian până la 130 mii de lei, în cazul întârzierii zborului și până la 26 mii lei în cazul pierderiii sau deteriorării bagajului de către operatorul de transport, în urma unui accident aviatic. Acest proiect a fost elaborat în contextul obligării operatorilor aerieni și a celor de aeronave să introducă cerințe de asigurare minime pentru daunele produse pasagerilor, bagajelor, mărfurilor și trimiterilor postale, astfel încât să armonizeze legislația națională cu cea europeană în domeniu. Pentru incălcarea cerințelor minime de asigurare, Autoritatea Aeronautica Civilă de la Chișinău va suspenda certificatul/autorizația de operator aerian și/sau permisiunea de zbor ai operatorilor aerieni ai Republicii Moldova. În cazul intârzierii zborului (cu un anumit număr de ore stabilit în regulament) pasagerii au dreptul la compensații de până la 250 euro pentru toate zborurile de 1500 kilometri sau mai puțin; până la 400 euro pentru toate zborurile cuprinse între 1500 si 3500 kilometri și până la 600 euro pentru toate zborurile care nu intră sub incidența celor de mai sus. De asemenea, pasagerii ar trebui să știe că potrivit legislaței în vigoare, în cazul întarzierii zborului, pasagerii au dreptul de a primi gratuit mâncare, gustări și răcoritoare, direct proporțional cu timpul de așteptare. În caz de deces sau vătămare a pasagerului în cazul unui accident răspunderea operatorului de transport aerian nu este limitată financiar. Pentru daune de până la 6 mln lei, operatorul de transport aerian nu poate contesta solicitarea pentru despăgubire. Peste această sumă, operatorul de transport aerian se poate apăra împotriva unei solicitări de despăgubire făcând dovadă că accidentul nu s-a produs din neglijența sau vina sa. De asemenea, în caz de deces sau vătămare a pasagerului în cazul unui accident operatorul de transport aerian trebuie să facă o plată anticipată, pentru acoperirea necesităților economice imediate, în termen de 15 zile de la identificarea persoanei îndreptățite la despăgubiri. În cazul decesului, această plată anticipată nu va fi mai mică de 90 mii euro. Despăgubiri în cazul întârzierii sau pierderii/distrugerii bagajului: În cazul întârzierii bagajului, operatorul de transport aerian este răspunzător pentru dauna survenită, cu excepția cazurilor în care acesta a luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru evitarea daunei sau i-a fost imposibil să ia aceste măsuri. Răspunderea pentru întârzierea bagajului este limitata la 130 mii lei. De asemenea, operatorul de transport aerian este raspunzator in caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a bagajelor pana la limita de 130 mii lei. În cazul unui bagaj înregistrat, operatorul de transport este răspunzător chiar dacă dauna nu sa produs din vina acestuia, cu excepția cazului în care bagajul prezenta anumite defecte. În cazul unui bagaj neînregistrat, operatorul de transport este răspunzător numai dacă dauna s-a produs din vina acestuia. În cazul deteriorării unui bagaj înregistrat, pasagerul trebuie să facă reclamația scrisă în termen de șapte zile și în caz de întârziere a bagajului, în termen de douazeci și una de zile, în ambele cazuri de la data la care bagajul a fost pus la dispoziția pasagerului.

8

Compensarea pasagerului in cazul intarzierii/anularii zborului: În eventualitatea refuzului la îmbarcare sau a anulării/ întârzierii prelungite a zborurilor, pasagerii au dreptul la asistență din partea companiei aeriene în situația în care operatorul de transport aerian anticipează întârzierea unui zbor peste ora de plecare de mai mult de: 2 ore, în cazul zborurilor de mai puțin de 1500 de kilometri (zbor tip 1);  3 ore, în cazul tuturor zborurilor intracomunitare (în interiorul UE) de peste 1500 de km și al oricăror altor zboruri cuprinse intre 1500 si 3500 de km (zbor tip 2);  4 ore, în cazul zborurilor din afara UE ce depăsesc 3500 de kilometri (zbor tip 3); 

Conform legislației, în cazul întârzierii zborului, pasagerii au dreptul de a primi gratuit mâncare, gustări și răcoritoare, direct proporțional cu timpul de așteptare. De asemenea, au dreptul și la două apeluri telefonice și la mesaje prin telex, telefon sau fax. Dacă ora de plecare anticipată este la cel puțin o zi după ora de plecare programată inițial, pasagerii au dreptul de a primi gratuit cazare la hotel, precum și transfer de la aeroport la locul de cazare. Este bine de stiut că pasagerii au dreptul la despăgubiri bănești dacă zborul are o întârziere mai mare de 5 ore. Aceste despăgubiri reprezintă întregul cost al biletului, la prețul de achiziție pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate și pentru partea sau părțile deja efectuate, în cazul în care zborul "devine inutil în raport cu planul de călătorie inițial", împreună cu, dacă este cazul, un zbor de retur la punctul de plecare inițial, cât mai repede posibil. De asemenea, în cazul anulării zborului, dacă pasagerii nu sunt anunțați din timp și nu se oferă variante alternative de zbor (conform articolul 5 din Regulamentul 261/2004), pe lângă costul biletului, conform legislației, se pot primi despăgubiri pentru inconveniențele cauzate, după cum urmează: Pentru zborurile tip 1: până la 250 EUR;  Pentru zborurile tip 2: până la 400 EUR;  Pentru zborurile tip 3: până la 600 EUR. 

Date statistice privind despăgubirile: Tabelul 1.Sumele despăgubirilor plătite de companiile de asigurări 2015-2019 Despăgubirile acordate

2015 82 293

2016 0

2017 0

2018 3 556 982

2019 35 974 258

Sursa: Comisia Națională a Pieței Financiare Tabelul 2.Sumele primelor brute subscrise de companiile de asigurări în perioada 2015-2019 2015 62259578

2016 55199584

Prime brute subscrise de companiile de asigurări Sursa: Comisia Națională a Pieței Financiare

9

2017 63676211

2018 75220944

2019 77897620

Concluzii

Realizând o analiză asupra tabelelor 1 și 2 am ajuns la concluzia că companiile de asigurare înregistrează venituri semnificative din primele de asigurare avia, doar în anul 2019 înregistrând un venit de 41 923 362 lei . În urma realizării cercetării am ajuns la concluzia că cele mai cunoscute companii ce se ocupă de asigurările avia naționale sunt : • societatea internaţională de asigurări „Moldasig” S.A. • societatea de asigurări-reasigurări „Donaris Group” S.A. • societatea de asigurări „Acord Grup” S.A. • societatea de asigurări „GALAS ” S.A. De asemenea am ajuns la concluzia că rolul asigurării este de a oferi oamenilor securitate, altfel spus, de a-i ajuta pe acei câţiva care suferă o pagubă sau care sunt implicaţi într-un accident. Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri. Ea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Se poate deduce că asigurarea reprezintă o metodă de transfer al riscului, iar asigurătorii sunt aceia care îşi asumă riscul. În Republica Moldova asigurații pot pretinde la despăgubiri, pentru mărfuri de până la 450 lei pe kilogram sau până la 26 mii lei în cazul pierderiii sau deteriorării bagajului de către operatorul de transport sau în urma unui accident aviatic; până la 130 mii de lei în cazul întârzierii zborului, de asemenea, pasagerii ar trebui să știe că potrivit legislaței în vigoare, în cazul întarzierii zborului, pasagerii au dreptul de a primi gratuit mâncare, gustări și răcoritoare, direct proporțional cu timpul de așteptare.

10

Bibliografie

Cărți: ”Asigurări și reasigurări ” Note de Curs, autori: Stanislav Fotescu, Anatol Țugulschi, Chișinău 2006; pagina125. Acte legislative : Republica Moldova PARLAMENTUL LEGE Nr. 407 din 21-12-2006 cu privire la asigurări MODIFICAT LP23 din 27.02.20, MO87-93/20.03.20 art.112; în vigoare 20.04.20 : https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120925&lang=ro Site-uri web: https://www.cnpf.md/ COMISIA NAŢIONALĂ a PIEŢEI FINANCIARE http://moldcargo.md/ Site-ul companiei de asigurare din Republica Moldova, S.A.R. “MOLDCARGO” S.A. http://www.xprimm.md/ Site-ul de noutăți despre asigurări ”Totul despre asigurări ” https://www.caa.md/ Site-ul Autorității Aeronautice Civile a Republicii Moldova http://www.airport.md/ Site-ul Aeroportului Internaţinal Chişinău http://cnas.md/ Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

11

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

Referat la disciplina Bazele Asigurărilor și Reasigurărilor Tema: Tendințele și perspectivele asigurărilor agricole

Autor: Ivancișina Tatiana, grupa FB1802 Conducător ştiinţific: Căprian Iulia, Dr., conf.univ.

Chișinău, 2020

CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3 СAPITOLUL I. PARTICULARITĂȚILE CONCEPTULUI DE ASIGURĂRI AGRICOLE .........................................................................................................................................................4 CAPITOLUL II. ANALIZA PARTICULARITĂȚILOR ASIGURĂRILOR AGRICOLE ÎN RM ÎN PERIOADA 2015-2019...............................................................................................9 CAPITOLUL III. PERSPECTIVELE ASIGURĂRILOR AGRICOLE ÎN RM ÎN PERIOADA 2020-2024................................................................................................................12 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................16 BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................17

2

INTRODUCERE Actualitatea temei este justificată de faptul că o afacere modernă în agricultură nu poate fi concepută fără a fi luate în calcul riscurile, la care este supus sectorul agrar. De aceea, asigurarea riscurilor de producție în agricultură, constituie o condiţie obligatorie pentru dezvoltarea durabilă a unei activităţi în acest domeniu. Asigurările în agricultură reprezintă un mijloc real de protecţie a culturilor agricole, dar şi a investiţiilor efectuate în acest sector. Cu toate acestea în RM doar 3 % din totalul teritoriilor agricole sunt asigurate. Astfel mi-am pus drept scop identificarea lacunelor în cadrul asigurărilor agricole și a perspectivelor de dezvoltare. În cadrul referatului dat drept obiect de studiu au servit asigurările agricole. Se vor evidenția particulăritățile asigurărilor agricole, specificul contractelor de asigurare, drepturile și obligațiile asigurătorului și asiguratului. Scopul lucrării este de a analiza necesității asigurărilor agricole, tendințelor și perspectivelor, măsurilor de valorificare a potențialului asigurărilor agricole în Republica Moldova. Structura lucrării.

Lucrarea

este structurată

în 3 capitole.

Primul capitol

“Particularitățile conceptului de asigurări agricole” se referă la abordarea teoretică a asigurărilor agricole, în special particulatitățile contractului de asigurare și obiectului de asigurare. În capitolul “Analiza particularităților asigurărilor agricole în RM în perioada 20152019” voi analiza valoarea subvențiilor acordate, evoluția primelor și despăgubirilor achitate pentru asigurarea agricolă în perioada 2015-2019. În ultimul capitol “Perspectivele asigurărilor agricole în RM în perioada 2020-2024” voi specifica politicile, legile și programele elaborate de stat pentru susținerea acestui domeniu.

3

СAPITOLUL I. PARTICULARITĂȚILE CONCEPTULUI DE ASIGURĂRI AGRICOLE Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli (recolta, plantaţiile, animalele/păsările şi tehnica agricolă/inventarul). Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile financiare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice. Printr-o poliţă de asigurare în agricultură se pot asigura următoarele tipuri de bunuri: 

Recolta culturilor agricole (grâu, orz, rapiţă, floarea-soarelui, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, soia, fructe, struguri etc.);



Plantaţiile multianuale (plantaţiile pomicole, plantaţiile viticole etc.);



Animalele şi păsările domestice;



Tehnica agricolă şi inventarul agricol. În Republica Moldova asigurările din agricultură se realizează pe baze contractuale. Prin

contractul de asigurare, asigurătorul acordă protecţie de asigurare contra distrugerii depline sau parţiale a roadei culturilor agricole cauzate de diferite calamităţi naturale şi a altor interese ale asiguratului indicate în condiţiile de asigurare. Asigurătorii despăgubesc producătorilor agricoli cu care a încheiat contracte de asigurare, pentru daunele produse culturilor agricole de: 

îngheţuri târzii de primăvară;



grindină;



efectele directe ale ploilor torenţiale şi ale furtunilor (spălarea solului din jurul plantelor, dezgolirea rădăcinilor, mâlirea produsa de şuvoaie, deplasarea plantelor cu sau fără pământul din jurul lor, frângerea sau ruperea tulpinilor, l ăstarilor, florilor, căderea fructelor, culcarea la pământ a plantelor fără redresare ulterioar ă);



incendiul provocat de descărcările electrice (trăsnete); prăbuşirile şi alunecările de terenuri cultivate;



îngheţuri timpurii de toamnă.



îngheţurile târzii de primăvară sunt fenomene de s ădere a temperaturii stratului de aer sub limita de rezistentă biologică a plantelor dup ă intrarea acestora în perioada de vegetaţie activă; sunt considerate îngheţuri târzii de primăvară cele care survin după data medie calendaristic ă de înregistrare a ultimului îngheţ.



grindina este precipitaţia care cade sub formă de granule de gheat ă de diferite forme şi mărimi, singure sau împreun ă cu ploaie în averse repezi, cu caracter torenţial, precedată şi însoţită de vânt puternic şi desc ărc ări electrice – tunete, fulgere, tr ăsnete.

4



ploile torenţiale sunt precipitaţii de scurt ă durată care dau o cantitate mare de apă într-un interval de timp mic şi sunt însoţite de fulgere şi tunete; ploile torenţiale au loc în perioada cal ă a anului, în care temperatura aerului a înregistrat valori mari, peste 25°C; intensitatea ploilor torenţiale este deosebit de mare (5-10 litri/minut/mp), iar durata invers proporţională cu intensitatea (5-10 minute, rareori pân ă la 30 minute).



furtuna sau vijelia este un fenomen meteorologic determinat de viteze în rafale mari ale vântului şi de schimbări bruşte ale direcţiei acestuia; viteza vântului la rafală poate depăşi 12-16 m/s sau chiar 20 m/s; adeseori furtunile (vijeliile) sunt însoţite de grindină şi ploi torenţiale cu acţiuni mecanice asupra culturilor aflate în plină vegetaţie.



îngheţurile timpurii de toamn ă reprezint ă sc ăderea temperaturii aerului de lângă sol sub 0°C, înainte de încheierea normală a ciclului vegetativ sau de ajungere a culturilor la maturitatea de recoltare; sunt considerate îngheţuri timpurii de toamnă scăderile de temperatură sub limita de rezistentă a plantelor care survin înaintea datei medii calendaristice de înregistrare a primului îngheţ. Roada culturilor agricole este asigurată la valoarea ei deplină, care se stabileşte conform

rodniciei aşteptate, a costului unei unităţi de producţie şi suprafeţei de semănat. Rodnicia se stabileşte conform nivelului efectiv al rodniciei atestat ă în ultimii 3-5 ani ţinându-se cont obligatoriu de influenţa condiţiilor climaterice şi de alt ă natur ă, care pot influenţa cantitatea roadei. Prima de asigurare se calculează de asigurător pe termenul de valabilitate a asigurării, rezultând din suma de asigurare a contractului şi mărimea tarifului de asigurare. Taxele primelor de asigurare pentru culturile agricole sunt stabilite de asigurător pentru fiecare asigurat în funcţie de gradul de risc. Prima de asigurare poate fi achitat ă prin contul de decontare sau în numerar, unic sau în două rate (50% din suma calculată trebuie plătită în decurs de 10 zile după încheierea contractului, partea restantă – nu mai târziu de 2 luni de la data intrării în vigoare a contractului). Contractele de asigurare sunt încheiate în baza cererii depuse în scris de către asigurat. Contractul se consideră încheiat prin semnare şi încasarea primei de asigurare – integral sau prima rata – şi intrarea banilor în casieria sau contul asigurătorului şi după efectuarea inspecţiei de risc. Condiţiile generale şi speciale (după caz), cerereachestionar, raportul inspecţiei de risc, fişa de calcul a primei, fişele tehnologice ale culturilor asigurate şi planul de situaţie sau schiţa cu amplasarea culturilor fac parte integrantă a contractul de asigurare. În cazul în care, după producerea unui eveniment asigurat pentru care s-au acordat despăgubiri, pe terenul în cauză se seamănă aceea şi cultură sau alta, aceasta se consideră asigurată, numai dacă se încheie un alt contract de asigurare dimensionat la suprafaţa respectivă. În perioada de valabilitate a contractului de asigurare, asiguratul poate solicita introducerea unor culturi sau riscuri noi şi 5

atunci se încheie un act adiţional la contractul de bază, cu o nouă sumă asigurată şi o primă majorată, repartizată corespunzător pe termene de plată. Calculul pagubei se efecuează în felul următor: 

la inceputul strângerii roadei de pe suprafaţa vătămată, iar în unele cazuri asistând până la finisarea strânsului, în baza documentelor de evidenţă primară, asigurătorul, în comun cu reprezentantul asiguratului, stabileşte recolta globală atestată pe suprafaţa vătămată, prin înscrierea lor într-un act special;



prin calcul se stabileşte pierderea de recoltă de pe suprafaţa vătămată în raport cu cea cuprinsă în asigurare;



se stabileşte recolta globală şi rodnicia medie de pe suprafaţa culturii agricole corespunzătoare, rămasă nevătămată de grindină;



coeficientul raportuluidintre rodnicia efectivă obţinută şi rodnicia luată în asigurare se stabileşte prin împărţirea rodniciei efective obţinute de pe suprafaţa nevătămată la rodnicia fixată la încheierea contractului.

Calculul final a pagubei se efectuează prin înmulţirea valorii recoltei lipsa de pe suprafaţa vătămată cu costul înscris în asigurare şi cu coeficientul corelaţiei dintre rodnicia efectiv obţinută şi cea luată în asigurare (cu condiţia că coeficientul e mai mic de o unitate). Asigurătorul oferă protecţie, în baza condiţiilor generale de asigurare, pentru următoarele grupe de animale sănătoase, ce au certificat de sănătate eliberat de medicul veterinar de la circumscripţia sanitar-veterinară teritorială: 1) între 6 luni şi 8 ani pentru bovine; 2) peste 1 an pînă la 5 ani pentru ovine şi caprine, precum şi miei îngrăşat; 3) peste 6 luni pînă la 3 ani porcine reproducţie; 4) porcine la îngrăşat peste 30 kg. Greutate, însă nu peste 140 kg.; 5) cabaline de tracţiune în vîrsta de peste 1 an pînă la 10 ani; 6) cai de rasă şi de curse în vîrstă de peste 1,6 ani pînă la 4 ani inclusiv; 7) cai de rasă 6 luni-7 ani, animale de companie; 8) stupi de albine; păsări de toate categoriile ( găini ouătoare, găini de reproducţie, pui de carne, etc. ); 9) struţi; 10) peşti în crescatorie.

6

Riscurile asigurate: 1.

Boli care duc la sacrificarea animalelor.

2.

Accidente provocate de meteorizarea acută a animalelor din cauza furajelor (umflarea), numai cu asistenţa veterinară obligatorie.

3.

Atacul animalelor sălbatice.

4.

Leziuni interne provocate de înghiţirea unor obiecte.

5.

Inundaţii din ploi torenţiale.

6.

Incendiu provocat de descărcări electrice naturale (trăsnet) sau de instalaţii electrice.

7.

Calamităţi naturale (trăsnet, cutremur de pămînt, furtună, avalanşe de zăpadă. Pentru a determina suma asigurată asigurătorul şi asiguratul stabilesc valoarea animalelor

ce vor fi cuprinse în asigurare, în baza facturi, procese verbale de achiziţie, preţul real al animalului pe piaţă. Suma asigurată nu trebuie să depăşească 80% din valoarea reală a animalului la momentul încheierii contractului. În situaţia în care asiguratul solicită în scris la asigurător majorarea sau diminuarea sumei iniţiale asigurate indicate în contract, iar aceasta acceptă, urmează ca şi prima de asigurare să fie majorată sau diminuată în mod corespunzător. Orice cerere cu acest conţinut, depusă de asigurat după producerea unei daune, nu va fi luată în consideraţie.Animalele din aceeaşi gospodărie se primesc în asigurare numai pentru o sumă egală de fiecare animal din aceeaşi grupă de vîrstă şi rasă. Contractul de asigurare se încheie pentru o perioadă de un an; la cererea asiguratului perioada de asigurare poate fi de 6 luni. Perioada de asigurare pentru asigurările suplimentare trebuie să fie inclusă în perioada de asigurare a contractului iniţial. Asigurarea poate fi încheiată oricînd în cursul anului. Din specia de animale existente în gospodărie se asigură toate animalele. Prima de asigurare se calculează în baza tarifului de prime stabilit de fiecare asigurător în parte. Prima de asigurare se plăteşte integral la semnarea contractului de asigurare sau în rate, la datele scadente precizate în poliţă astfel: a. 40% din prima totală la încheierea contractului; b. 30% în termen de 2 luni de la data achitării primei rate în cazul contractului încheiat pe o perioadă de un an şi termen de o lună în cazul contractului încheiat pe o perioadă de 6 luni; c. 30% în termen de 2 luni de la data achitării celei de a doua rate în cazul contractului încheiat pe o perioadă de un an şi în termen de o lună în cazul contractului încheiat pe o perioadă de 6 luni. 7

Constatarea şi evaluarea pagubelor se face de către asigurător, direct sau prin împuterniciţi, împreună cu asiguratul sau împuterniciţii săi, inclusiv prin experţi, dacă părţile canvin în acest mod. În urma cererii de despăgubire (anunţ de daună) scrise de asigurat că a intervenit o daună produsă de un risc asigurat, se va stabili de comun acord timpul în care se va efectua constatarea. Reprezentantul asigurătorului verifică iniţial dacă: • asigurarea are în vigoare la data producerii evenimentului asigurat; • riscul produs este risc asigurat; • anunţul s-a făcut în termen; Apoi va completa procesul verbal de constatare a pagubei care va cuprinde: a. constatarea pagubei; b. cauza pieirii animalelor; c. motivul sacrificării de necesitate; d. evaluarea pagubei; e. stabilirea cuantumului despăgubirilor, după care se întocmeşte Referatul de plată, iar se va face în timp de 30 zile de la primirea ultimului act de la Asigurat. La stabilirea valorii a pagubei se ţine seama de: a. numărul de animale afectate de riscul asigurat; b. suma asigurată pentru fiecare animal asigurat; c. venitul obţinut de la asigurat de la consumul sau realizarea produselor animaliere.

8

CAPITOLUL II. ANALIZA PARTICULARITĂȚILOR ASIGURĂRILOR AGRICOLE ÎN RM ÎN PERIOADA 2015-2019 Sectorul agricol este unul foarte vulnerabil la calamitățile naturale. Frecvența acestora este în permanentă creștere. Pierderile cauzate fiermierilor se evaluează de la sute de milioane de lei până la miliarde, fapt care afectează nu doar starea financiară a acestora, dar și indicatorii macroeconomici ai țării (mai ales în cazul secetelor excesive). Protejarea sectorului agricol de calamitățile naturale a fost permanent o preocupare a Guvernului și în special al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, care caută să identifice mecanisme de diminuare a consecințelor negative a acestora. Începând cu anul 2005, pe piața asigurărilor din Republica Moldova au fost implementate asigurările agricole subvenționate, având ca bază Legea cu privire la asigurarea subvenționată a riscurilor de producție în agricultură nr. 243/2004. Conform Legii 243-XV din 08.07.2004, la încheierea contractelor de asigurare a plantațiilor multianuale, Statul subvenționează producătorii agricoli asigurați (persoane juridice), în mărime de 50% din prima de asigurare. Cu toate acestea, potenţialul asigurărilor agricole din Republica Moldova rămâne a fi nevalorificat, chiar dacă statul acordă subvenţii în mărime de 70% din suma asigurată a culturilor agricole şi a animalelor.Cu regret, marea majoritate a producătorilor mici continuă să nu apeleze la asigurările agricole, motiv pentru care, chiar dacă în ultimii ani suprafeţele agricole asigurate au crescut, totuşi acestea rămân foarte mici în comparaţie cu ţările din Europa de Vest. În tabelul 1 putem observa producția agricolă și animalieră înregistrată în perioada 2015-2019. Tabel 1 Datele producției agricole în perioada 2015-2019

Sursa: Moldova în Cifre 2019 de pe www.statistica.md

9

Majoritatea agricultorilor care își fac asigurare sunt din nordul țării. Fenomentul se explica prin faptul ca aproximativ 70% din totalul terenurilor agricole consolidate se află în această regiune. Prețul primei de asigurare diferă în funcție de tipul de asigurare și tipul de cultură asigurată. De exemplu, în cazul plantațiilor mutianuale pomicole, prețul unui hectar asigurat constituie 1000–1500 de lei, sumă din care statul achită 50 la suta. Anul trecut, peste 70 la sută din sumele pentru asigurări au revenit sfeclei de zahăr, aceasta fiind urmată de porumb, grâu, porumb, soia. În anul 2017 stimularea mecanismului de asigurare a riscurilor în agricultură, au fost înregistrați 137 de solicitanți, care au solicitat sprijin la subvenţionarea primelor de asigurare în mărime de 31225 mii lei, din care suma de 30858 mii lei a fost autorizată, și 24813 mii lei achitată unui număr de 128 de beneficiari. Suprafața culturilor asigurate a totalizat 0,58% din suprafața terenurilor cu destinație agricolă, iar numărul animalelor asigurate-0,35% din numărul total înregistrat. În anul 2018, deja şapte societăţi de asigurare au desfăşurat activitate în domeniul asigurării subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură: •

Klassika Asigurări SA;

•

General Asigurări SA;

•

MoldCargo SA;

•

Garanție SA;

•

Galas SA;

•

MoldAsig SA;

•

Intact Asigurări Generale SA.

Astfel, potrivit datelor CNPF, „au fost emise 529 poliţe de asigurare subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură cu suma asigurată de 349,61 milioane de lei. Valoarea cumulativă a primelor brute subscrise a constituit 10,16 milioane de lei. Despăgubirile de asigurare au însumat 2,65 milioane de lei”. Conform datelor AIPA în anul 2019 au fost înregistrați 24 de solicitanți de subvenții, care au asigurat o suprafață totală de 24 830 ha și 465 animale. Valoarea investiției a constituit 4 718 209 lei, suma solicitată 2 359 105 lei și suma autorizată 1 698 687 lei. Conform datelor din tabelul 2 observăm că apogeul încasărilor asigurărilor agricole înregistrate la companiile asigurări a atins în anul 2013 – 92 624 410 lei. Apoi se observă o descreștere continuă, inclusiv și a despagubirilor. În anul 2018 încasările au constituit – 10 263 315 lei, despăgubirile 2 647 604 lei sau 25,08%. Suvențiile au constituit 7 409 531 lei.

10

Tabel 2 Informația referitor la încasările/despăgubirile pentru anii 2007-2018 asigurările agricole în Republica Moldova (companiile de asigurări de pe piață)

Sursa: HOTĂRÂRE privind aprobarea proiectului de lege privind asigurarea subvenţionată în agricultură

11

CAPITOLUL III. PERSPECTIVELE ASIGURĂRILOR AGRICOLE ÎN RM ÎN PERIOADA 2020-2024 Subvenționarea sectorului agroindustrial şi dezvoltării rurale în Republica Moldova este efectuat în baza Legii nr. 276 cu privire la principiile de subvenționare a producătorilor agricoli. Principiile care stau la baza elaborării măsurilor de sprijin de alocare a subvențiilor provin din: 1.

Strategia Națională de Dezvoltare Agricolă și Rurală (SNDAR),

2.

politicile ramurale de asigurare a implementării SNDAR,

3.

raportul import-export al produselor agroalimentare,

4.

studiile de fezabilitate și argumentările economice care sunt în susținerea măsurilor propuse pentru subvenționare. Regulamentul de subvenționare este stabilit pe o perioada de 5 ani (2017 – 2021).

Alocarea sumelor specifice pe masură este adaptat anual în funcție de mărimea Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural (FNDAMR). La data de 21 mai 2017, Guvernul RM a aprobat Hotărârea nr. 455 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural pentru anii 2017-2021, în care sunt specificate riscurile şi obiectele asigurate, pentru care se Statul subvenţionează primele de asigurare. Regulamentul este valabil pentru anii 2017-2021 și prevede, printre altele, încurajarea producţiei agroalimentare ecologice, susţinerea business-ului mic şi mijlociu şi atragerea tineretului şi a femeilor din mediul rural în agricultură, precum și acrodarea subvenţiilor în cuantumurile majorate de 15% producătorilor agricoli tineri și femeilor-fermier. Majorarea de 20% este preconizată pentru producătorii culturilor ecologice sau creşterea şeptelului animalelor ecologice. Potrivit documentului, mărimea sprijinului acordat se va calcula sub formă de compensaţie din costul utilajului tehnologic nou, achitat integral, destinat dotării şi modernizării fermelor zootehnice, inclusiv construcţia sau reconstrucţia fermelor zootehnice de bovine, ovine și caprine. În același timp, mărimea sprijinului financiar acordat unui producător agricol în cadrul unui an de subvenționare, cumulativ pe toate măsurile de sprijin nu va depăşi suma de 3,0 mil. lei per beneficiar, iar pentru grupurile de producători plafonul va fi în limita de 4,5 mil. lei. Sunt pasibili de subvenţionare producătorii agricoli, grupurile de producători care au efectuat investiţia ce corespunde domeniilor de acţiune aferente fiecărei măsuri de sprijin financiare și care: 12

1.

au la bază un plan de afaceri;

2.

au procurat bunuri obiect al investiţiei eligibile de la furnizori şi distribuitori;

3.

nu au restanţe la momentul depunerii cererii de subvenţionare la achitarea impozitelor şi taxelor faţă de bugetul public naţional;

4.

dispun de apartenență la una din asociațiile producătorilor agricoli;

5.

dovedesc prin acte confirmative, realizarea investiţiei (facturi, ordine de plată, acte de dare în exploatare);

6.

nu sunt incluși în Lista de interdicție a beneficiarilor de subvenții, nu sunt în proces de insolvabilitate sau lichidare;

7.

sunt deţinători legali a bunurilor imobile în/ pe care se efectuează investiţia şi proprietari a bunurilor mobile ce constituie obiect al investiţiei;

8.

solicitantul de subvenții care în ultimii 3 ani calendaristici a obținut subvenții din partea statului, cumulativ pe măsuri în mărime de 9,0 mil. lei nu va putea beneficia de suport din partea statului.

Conform Măsurilor de sprijin aferente regulamentului de subvenționare 2017 sunt acordate următoarele subvenții majorate: a)

tinerilor și femeilor-fermier, pentru submăsurile de sprijin 1.1, 1.4, 1.5, 1.6 iar pentru submăsura 1.2 din valoarea subvenției autorizată – 15%;

b)

producătorilor agricoli angajați în cultivarea culturilor ecologice sau creşterea şeptelului animalelor ecologice, la accesarea subvențiilor în cadrul submăsurilor 1.1, 1.2 (din valoarea subvenției autorizate), 1.4 și 1.5 cu prezentarea copiei de pe certificatul de conformitate/autorizaţia de confirmare a conversiei – 20%;

c)

la achiziționarea producţiei autohtone, la accesarea subvențiilor în cadrul submăsurilor 1.3, 2.2, și 2.4 – 10%;

d)

În cazul întrunirii de către solicitantul de subvenţie a mai multor înlesniri enumerate solicitantul va beneficia doar de una, la alegerea acestuia.

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului iniţiază, a început ladata de 15 octombrie 2019 consultarea publică a proiectului Legii privind asigurarea subvenționată în agricultură. Proiectul de lege are drept scop: •

reducerea intervenției statului prin acordarea de compensații în cazul producerii calamităților naturale prin creșterea rolului asigurărilor în agricultură;

•

stimularea accesului fermierilor la asigurările în agricultură prin revenirea la o cotă mai înaltă a subvenționării primei de asigurare; 13

•

crearea posibilității pentru asiguratori de a crea noi produse de asigurare solicitate de către fermieri;

•

extinderea listei de obiecte și riscuri a căror asigurare urmează a fi subvenționată;

•

reglementarea unei modalități clare de calcul al sumei asigurate cît și a despăgubirii de asigurare;

•

eliminarea lacunelor depistate și ajustarea terminologiei utilizate la prevederile Codului civil modernizat. Conform proiectului subvenţionarea primelor de asigurare se efectuează din Fondul

Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural. Subvenţionarea unei părţi a primei de asigurare, în baza contractelor de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, se efectuează conform condiţiilor stabilite de prezenta lege şi actelor normative adoptate în baza acesteia. Fără a se limita la riscurile și bunurile agricole prevăzute de prezenta lege, Ministerul aprobă lista riscurilor și a bunurilor agricole pentru a căror asigurare se subvenționează primele de asigure. Cota subvenţiei se stabileşte în baza primelor de asigurare calculate conform condiţiilor speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură şi constituie 70% din valoarea acestora, dacă valoarea cumulată a subvențiilor pentru asigurarea subvenționată autorizate spre plată în anul anterior încheierii contractului de asigurare constituie până la 6% din mărimea Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural. În conformitate cu rapoartele CNPF privind contractele de asigurare subvenționată a bunurilor producătorilor agricoli, încheiate de către companiile de asigurări pe parcursul ultimilor ani, primele totale subscrise au constituit aproximativ 10 – 13 milioane lei. Din acestea, 50 % (5,0 – 6,5 milioane lei) au fost achitate de către stat sub formă de subvenții. În situația când nivelul de subvenționare va fi majorat la 70% se estimează că mărimea subvențiilor se va majora cu cel mult 3 milioane de lei, ceea ce constituie circa 0,3% din mărimea totală a fondului de subvenționare. Totodată, se estimează că în rezultatul majorării a nivelului de subvenționare se vor majora și numărul contractelor de asigurare subvenționată. Astfel se estimează o creștere a mărimii subvențiilor solicitate pentru asigurări cu 10%. Ceea ce va constitui în: 2020 – 3,3 milioane lei; 2021 – 3,6 milioane; 2022 – circa 4 milioane, ceea ce constituie 0,4% din mărimea totală a fondului de subvenționare. Pe de altă parte, nivelul mediu al despăgubirilor de asigurare constituie circa 50% din primele totale subscrise1, ceea ce constituie 7,5 milioane lei. Însă, este cunoscut faptul, că odată cu creșterea numărului de contracte încheiate și a cuprinderii cu asigurare crește inevitabil și nivelul despăgubirilor de asigurare.

14

Se estimează că majorarea nivelului de subvenționare la 70% va permite ca în cca. 3-4 ani să se revină la nivelul de asigurare a suprafețelor agricole la cel din anul 2008 (de la cca. 1,5% actual la cca. 4,0%), în special din contul suprafețelor cu culturi tehnice (rapiță, sfeclă de zahăr, floarea soarelui) și celor cu valoare adăugată înaltă. Anume pentru asigurarea acestor culturi la moment se duc permanent tratative, însă primele destul de înalte stopează practic total aceste asigurări. Doar sfecla de zahăr se cultivă anual pe 17-20 mii ha iar rapiță pe cca. 10-15 mii ha, suprafețe care anterior erau asigurate toate, pe motiv că nivelul subvenționării constituia tocmai 80%. Această diferență dictată de majorarea nivelului de subvenționare însă, va permite ca în cazul riscurilor catastrofale (secetele excesive ce afectează totalmente suprafețele agricole din RM, inundațiile, înghețurile de primăvară, căderile masive de grindină, bolile infecțioase ale animalelor ș.a.), pierderile să fie acoperite de către companiile de asigurări, fără a se apela de urgență la alocări masive din bugetul de stat.

Figura 3. Estimarea primelor de asigurare agricole pentru anii 2014-2024 Sursa: Proiectului Legii privind asigurarea subvenționată în agricultură

15

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI Sectorul agricol este unul foarte vulnerabil la calamitățile naturale. Frecvența acestora este în permanentă creștere. Protejarea sectorului agricol de calamitățile naturale a fost permanent o preocupare a Guvernului și în special al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, care caută să identifice mecanisme de diminuare a consecințelor negative a acestora. Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile financiare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice. În urma cercetării detaliate a asigurărilor agricole am stabilit următoarele avantaje ale asigurării bunurilor agricole: 

Subvenţionarea primele de asigurare în mărime de 50% (planificat 70%) pentru persoanele juridice care deţin culturi agricole, plantaţii multianuale, animale/păsări domestice;



Flexibilitate în selectarea riscurilor asigurate: poate fi luat în asigurare un singur risc sau câteva cumulativ, pentru un tarif atractiv;



Posibilitate de achitare în tranşe a primei de asigurare: plata primei de asigurare poate fi achitată în 2 rate a câte 50%;



Asigurătorul va prelua povara financiară, achitând băncii soldul creditului restant şi va acorda Asiguratului despăgubirea de asigurare în valoarea sumei de asigurare rămase după stingerea obligaţiunilor debitoriale.

Am observat că sectorul asigurărilor agricole are perspective mari, în special prin aprobarea Hotărârea nr. 455 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural pentru anii 2017. Pentru a oferi operativitate, stabilitate, corectitudine, continuitate în procesul de subvenționare a agriculturii se recomandă: •

Aprobarea Proiectul de Lege cu privire la subvenționare.

•

Evaluarea cantitativă și calitativă a impactului subvenționării, asupra dezvoltării sectorului agroalimentar. Utilizarea a unui spectru mai larg de indicatori, ce va ilustra efectul real al susținerii financiare din partea statului: creșterea productivității și volumului de producere, valoarea producției exportate, locuri noi de muncă, sporirea calității producției etc.

•

Pe termen scurt şi mediu, susţinerea din partea statului trebuie acordată în primul rând, producătorilor de produse agricole din sectorul vegetal şi animalier, poziţiile tarifare a cărora au cea mai mare pondere la importul de produse similare în Republica Moldova. 16

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative 1. Legea Nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări. 2. HOTĂRÎRE privind aprobarea proiectului de lege privind asigurarea subvenţionată în agricultură. 3.HOTĂRÎRE Nr. 455 din 21-06-2017cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural. 4. Legea 243-XV din 08.07.2004 privind asigurarea subventionata a riscurilor de productie in agricultura. II. Lucrări științifice 5.Proiectul AIPA “Măsurile de sprijin aferente regulamentului de subvenționare 2017-2021” 6. Raport AIPA „Rezultatele subvenţionării producătorilor agricoli”, 2019. 7. S.Fotescu, A. Ţugulschi. Note de curs „Asigurări și reasigurări”, Chișinău, 2006. III. Webografie 7.http://moldasig.md/company/news/asigurarea-riscurilor-%C3%AEn-agricultur%C4%83.html

17

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

REFERAT „Impozitarea și licențierea în funcționarea companiilor de asigurări în Republica Moldova”

Autor: LEVINTE Constantin Grupa: FB 1802 Conducător ştiinţific: CAPRIAN Iuliana, dr. conf. Univ.

Chişinău, 2020

CUPRINS INTRODUCERE..........................................................................................................................3 CAPITOLUL I. LICENȚIEREA COMPANIILOR DE ASIGURĂRI....................................4 1.1 Abordări teoretice cu privire la asigurări...................................................................................4 1.2 Condițiile necesare pentru licențiere a companiilor de asigurare..............................................5 1.3 Procedura de licențiere a companiilor de asigurare..................................................................8 CAPITOLUL II. IMPOZITAREA COMPANIILOR DE ASIGURĂRI...............................10 2.1 Abordări teoretice cu privire la impozite și taxe......................................................................10 2.2 Analiza impozitării companiilor de asigurări...........................................................................11 2.3 Probleme cu care se confruntă piața asigurărilor în Republica Moldova................................13 CONCLUZII................................................................................................................................16 BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................17

INTRODUCERE Sistemul de asigurări contribuie la dezvoltarea sigură și durabilă a economiei țării, reprezentând o bază suplimentară pentru sporirea securității populației, asigurarea bunurilor cetățenilor și entităților economice. În același timp, dezvoltarea asigurărilor, într-o mare măsură, depinde de perfecționarea cadrului legal, eficiența politicilor fiscale și monetare ale statului, calitatea supravegherii activității de asigurări și de stabilitatea funcționării societăților de asigurări din industria națională de asigurări. Pentru realizarea scopului vizat, este necesară organizarea unui sistem de asigurări eficient în Republica Moldova, inclusiv îmbunătățirea calității raportării situațiilor financiare, ceea ce va avea un impact semnificativ asupra asigurării accesului liber al tuturor categoriilor de utilizatori la informația aferentă activității societăților naționale de asigurări, promovând astfel dezvoltarea activă a industriei date atât pe plan național, cât și internațional. Actualitatea temei rezidă în importanța majoră a asigurărilor pe piața economică atât pe plan național, cât și international. Scopul lucrării constă în studierea și analiza licențierii și impozitării companiilor de asigurare din Republica Moldova. Metodele de cercetare utilizate se numără cele științifice generale și specifice de investigație: cercetarea și comparația, observația, analiza logică și sistemică, utilizarea metodelor figurilor în expunerea și redarea, completă și complexă, a fenomenelor și a proceselor economice studiate. Structura lucrării constă din introducere, două capitole, concluzii și bibliografie. Cuvinte-cheie: asigurare, primă de asigurare, asigurat, asigurator, contract de asigurare.

3

CAPITOLUL I. LICENȚIEREA COMPANIILOR DE ASIGURĂRI 1.1 Abordări teoretice cu privire la asigurări Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice asigurator, plătind asiguratorului o sumă de bani numită primă de asigurare. Asiguratorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despagubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc. Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se întamplă în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Dar natura nu este singura care ne afectează și ne provoacă pagube: accidente se întâmplă la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate țin de natura umană. Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt și altele, în legatură cu sănătatea, cu activitatea profesională, și, în cazul firmelor, riscuri privind mărfurile sau activele companiei. De aceea este foarte bine să încercăm să transferăm riscurile asupra companiilor specializate. Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de altă natură, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment ș.a. Asigurările reprezintă un domeniu vast, care acoperă toate sferele activităţii umane.

Categorii de asigurări după obiectul de activitate

după domeniul la care se referă

asigurări de viață

asigurările de bunuri

asigurări generale

asigurările de persoane

după forma juridică de realizare

după sfera de cuprindere în profil teritorial

asigurări obligatorii

asigurări interne

asigurări facultative

asigurări externe

asigurările de răspundere civilă Figura 1. Categorii generale de asigurare Sursa: Elaborată de autor în baza informațiilor generale 4

1.2 Condițiile necesare pentru licențiere a companiilor de asigurare În Republica Moldova, piața asigurărilor este reglementată de un șir de legi, hotărâri și acte normative în vigoare, dintre care cele mai importante sunt:



LEGE Nr. 407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigurări;



LEGE Nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule;



LEGE Nr. 243 din

08.07.2004 privind asigurarea

subvenţionată a

riscurilor de producţie în agricultură;



LEGE Nr. 1553 din 25.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători.

Comisia Naţională a Pieţei Financiare este unica autoritate competentă să aplice prevederile Regulamentului privind licenţierea pe piața asigurărilor prin Hotărârea nr.47/6 din 22.10.2018 prin exercitarea prerogativelor stabilite de Legea nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare. C.N.P.F. eliberează licențe pentru activitatea următorilor participanți profesioniști la piața asigurărilor: a) asigurători (reasigurători); b) brokeri de asigurare și/sau reasigurare.

Evoluţia numărului societăților de asigurare şi brokerilor de asigurare/reasigurare licenţiaţi 75 70

80 70

70

66

62

60 60 50 40 30 20 10 0

45

15

15

16

16

14

13

13

2014201520162017201820192020 Societăți de asigurare

Brokeri de asigurare

Figura 2. Evoluţia numărului societăților de asigurare şi brokerilor de asigurare/reasigurare licenţiaţi în perioada 2014-2020 Sursa: Elaborat de către autor în baza datelor oferite de CNPF 5

Constituirea asigurătorului (reasigurătorului) Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată exclusiv de către asigurători (reasigurători), sub formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu investiţii străine, care deţin licenţă de activitate eliberată de CNPF. Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la organul înregistrării de stat fără avizul autorităţii de supraveghere. Fondatorii şi acţionarii asigurătorului (reasigurătorului): I.

Pot fi fondatori şi acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) persoane fizice şi/sau

persoane juridice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative în vigoare. II.

Nu poate fi fondator sau acţionar al asigurătorului (reasigurătorului) persoana juridică

aflată în proces de lichidare sau în stare de insolvabilitate şi nici persoana căreia i s-a impus restricţia legală de a constitui societate comercială. III.

Persoana înregistrată în jurisdicţiile ce nu implementează standarde internaţionale de

transparenţă şi/sau în ţări ori jurisdicţii cu un grad sporit de risc nu este în drept să deţină, direct sau indirect, individual ori în comun cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, drepturi de proprietate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului). IV.

Fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului) prezintă informaţii autorităţii de supraveghere. În cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) face parte dintr-un grup corporativ, proprietatea asupra grupului trebuie să fie suficient de transparentă, astfel încît să nu fie subminată supravegherea.

V.

Autoritatea de supraveghere va stabili, printr-un act normativ, informaţiile obligatorii ce

se prezintă de către fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului), precum şi lista jurisdicţiilor ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau a ţărilor ori jurisdicţiilor cu un grad sporit de risc. Capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) Capitalul social minim al asigurătorului (reasigurătorului) este de 15 milioane de lei, la care se aplică: a) coeficientul 1 – pentru activitate de asigurări generale; 6

b) coeficientul 1,5 – pentru activitate de asigurări de viaţă; c) coeficientul 2 – pentru activitate de reasigurare exclusivă. 1. La momentul înregistrării de stat, capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie depus integral de către fondatorii săi. 2. Aporturile la capitalul social se depun integral în formă bănească atît la constituire, cît şi la majorare. 3. Mijloacele obţinute din împrumuturi, credite bancare, gaj sau din alte mijloace atrase, inclusiv din avansurile participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor şi ale terţelor persoane, nu pot servi drept sursă de formare sau de majorare a capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului). 4. Persoana juridică are dreptul să plătească acţiunile asigurătorului (reasigurătorului) în formă bănească, în limitele capitalului său propriu (activelor nete). 5.

Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să dobîndească acţiuni proprii de la acţionarii semnificativi, cu condiţia respectării legislaţiei privind societăţile pe acţiuni şi altor acte normative referitoare la stabilitatea financiară şi solvabilitatea asigurătorului (reasigurătorului). Denumirea şi sediul asigurătorului (reasigurătorului)

1) Asigurătorul (reasigurătorul) foloseşte doar denumirea specificată în statutul său. 2) Denumirea completă a asigurătorului care desfăşoară activitate exclusiv în categoria “asigurări de viaţă” trebuie să conţină în mod obligatoriu cuvintele “asigurări de viaţă” sau cuvinte derivate de la acestea. 3) Denumirea completă a reasigurătorului care desfăşoară activitate exclusiv în reasigurare trebuie să conţină în mod obligatoriu cuvîntul “reasigurare” sau un cuvînt derivat de la acesta. 4) Nu se admite folosirea în denumirea asigurătorului (reasigurătorului) a însemnelor identice ori asemănătoare însemnelor din denumirile asigurătorilor (reasigurătorilor) înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri. Prezenta interdicţie nu se extinde asupra asigurătorului (reasigurătorului) afiliat în cazul în care acesta foloseşte denumirea organizaţiei la care este afiliat. 5) Se interzice utilizarea de către persoanele care nu deţin licenţă pentru activitate în domeniul asigurărilor (reasigurărilor), în propria denumire, publicitate, avize, a cuvintelor “asigurare” şi “reasigurare” sau a derivatelor lor dacă prin aceste cuvinte se subînţelege practicarea în nume propriu a activităţii de asigurare (reasigurare) în sensul prezentei legi.

7

6) Sediul asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie amplasat într-o clădire administrativă sau la parterul unei clădiri cu destinaţie locativă. La intrarea în sediu trebuie să fie expusă firma, care va conţine denumirea asigurătorului (reasigurătorului). 1.3 Procedura de licențiere a companiilor de asigurare Licența se eliberează pe un formular cu regim special, pe care se indică: denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licență; numărul de înregistrare de stat; codul fiscal; genul de activitate pentru a cărui desfășurare se eliberează licența; termenul de valabilitate a licenței. Anexa la licență este parte componentă a licenței și conține următoarele informații: titularul de licență; condițiile de licențiere; categoriile și clasele activității de asigurare și/sau tipuri de asigurare; adresele de desfășurare a activității licențiate. Aceasta se acordă pe un termen nelimitat şi este netransmisibilă. Autoritatea de supraveghere decide asupra eliberării sau refuzului eliberării licenţei în termen de cel mult 3 luni de la data primirii cererii privind eliberarea licenţei şi a tuturor documentelor anexate, iar în cazul solicitării reperfectării licenţei în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare. Formularul de licenţă se întocmește în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei autorităţii de supraveghere cu privire la acordarea/reperfectarea licenței. Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activitate de asigurare în limitele prevăzute de Legea cu privire la asigurări, se depune la autoritatea de supraveghere o cerere scrisă, semnată olograf sau prin semnătură electronică calificată avansată, la care se anexează: a) copia deciziei de înregistrare de stat a solicitantului de licență; b) copia statutului solicitantului de licență, cu toate modificările şi completările înregistrate la data prezentării documentelor; c) copia actului de proprietate a imobilului în care se va desfășura activitatea licențiată sau contractul ce atestă posesiunea acestui imobil, inclusiv declaraţia pe propria răspundere a organului executiv privind corespunderea subdiviziunii cerinţelor legale; d) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social minim; e) documentele care confirmă provenienţa mijloacelor băneşti din capitalul social depus; f) copia avizului autorității de supraveghere privind acceptarea dobândirii participației calificate; g) actele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţii de răspundere la cerinţele stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere emis în acest sens, inclusiv copia contractului încheiat cu un actuar care prestează serviciile de actuariat; 8

h) copia contractului cu o entitate de audit, care corespunde cerințelor stabilite de autoritatea de supraveghere; i) actele ce confirmă deţinerea unui sistem tehnologic informaţional adecvat derulării optime a activităţii de asigurare (reasigurare) pe care îşi propune să o practice asigurătorul (reasigurătorul); j) condiţiile de asigurare pentru fiecare clasă şi pentru fiecare tip de asigurare separat, la care se anexează modelele de contracte de asigurare, de poliţe de asigurare, tarifele de asigurare şi structura lor; k) baza tehnică pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice, certificată prin semnătură olografă de către un actuar; l) programul de reasigurare propus pentru a susţine clasa de asigurare, aprobat în corespundere cu cerințele autorității de supraveghere; m) business-planul potrivit categoriei, clasei și tipului de asigurări, întocmit pentru următorii 3 ani financiari, care include: prognoza cheltuielilor de gestiune, în special a cheltuielilor generale curente şi a comisioanelor, prognoza primelor de asigurare şi a despăgubirilor de asigurare, calculul resurselor financiare destinate acoperirii obligaţiilor de asigurare şi al marjei de solvabilitate, politica de investiţii, portofoliul de active, evaluarea şi diversificarea activelor, managementul riscului, structura organizatorică și pronosticul rezultatelor financiare, certificat prin semnătură olografă de către un actuar; n) ordinul de numire a reprezentantului de despăgubiri în fiecare municipiu din Republica Moldova, precum şi în fiecare sucursală, sau mandatul brokerului cu atribuţii de reprezentant de despăgubiri, documentele primare privind tehnica de calcul şi software, conform Legii nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă; o) extrasul din contul său bancar privind mijloacele băneşti disponibile, precum şi expertiza auditorului însoțită de opinie care confirmă suficienţa, la momentul depunerii documentelor, a mijloacelor băneşti proprii pentru contribuţia iniţială în Fondul de compensare şi cota în garanţia bancară externă, prevăzute la Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto externă; p) copia dispoziției de plată privind achitarea taxei pentru eliberarea/reperfectarea licenței.

9

CAPITOLUL II. IMPOZITAREA COMPANIILOR DE ASIGURĂRI 2.1 Abordări teoretice cu privire la impozite și taxe Impozitele și taxele erau percepute încă în antichitate şi se presupune că au apărut în cadrul primelor formaţiuni statale, fiind determinate de necesităţile întreţinerii materiale a celor ce exercitau forţa publică, îndeplinind atribuţiile autoritare de conducere statală. Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie, generală şi cu titlu nerambursabil, datorată conform legii, bugetului public de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă. În cazul impozitelor locale, această plata este efectuată în favoarea bugetelor locale. Taxa locală, conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, reprezintă o plată obligatorie efectuată la bugetul UAT, având, în mare parte, aceleaşi caracteristici şi elemente pe care le are impozitul. Noţiunile de impozit şi taxă locală cuprind şi elementele acestora care trebuie cunoscute de APL (Administrația Publică Locală) şi organele fiscale la stabilirea obligaţiei fiscale în sarcina contribuabililor. Impozitele și taxele reprezintă principala sursă de acaparare a veniturilor la bugetul de stat. O dată cu majorarea cheltuielor statului crește nevoie ca statul să își majoreze și veniturile pentru a fi capabil să finanțeze aceste cheltuieli, astfel, indirect provoacă schimbări și în cadrul mărimii cotelor de impunere a impozitelor. Impozitele şi taxele locale sunt reglementate, în principal, de: • Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.97. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62/522 din 18.09.1997; cu modificările şi completările ulterioare; • Legea nr. 397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare; • Ordinul Ministrului Finanțelor privind clasificația bugetară nr. 208 din 24 decembrie 2015; • Deciziile consiliilor locale privind impozitele şi taxele locale. Conform CF, art. 6, în Republica Moldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale:

10

Tabelul 1 Sistemul de taxe applicate în Republica Moldova

Sursa: Impozitele și taxele locale: Ghidul autorităților publice locale / Angela Secrieru, Lilia Dragomir (Rotaru), Andrei Petroia

Impozitele şi taxele locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal. Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe locale, în afară de cele prevăzute de Codul Fiscal, sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetelor UAT. 2.2 Analiza impozitării companiilor de asigurări Pentru toate societățile de asigurare din Republica Moldova sunt stabilite impozite și taxe în conformitate cu legislația în vigoare. Impozit pe bunurile imobiliare – impozit local care reprezintă o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare. Cota impozitului pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

11

Taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – persoanele juridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care plasează şi/sau difuzează informaţii publicitare (cu excepţia publicităţii exterioare) prin intermediul mijloacelor cinematografice, reţelelor telefonice, telegrafice, telex, mijloacelor de transport, altor mijloace (cu excepţia TV, internetului, radioului, presei periodice, tipăriturilor); Taxa pentru parcaj – persoanele juridice sau fizice posesoare de autovehicule, care utilizează parcajul; Taxa pentru dispozitivele publicitare – persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător şi persoanele juridice, care deţin în posesie/folosinţă sau sînt proprietari ai dispozitivelor publicitare. Cota taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii. Subiecţii impunerii plătesc taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului local. Pentru toate societățile de asigurare din Republica Moldova este stabilit impozitul pe venit în conformitate cu Codul Fiscal al Republicii Moldova. Legea Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.97. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62/522 din 18.09.1997; cu modificările şi completările ulterioare; Obiectul impunerii este profitul global al asiguratorului.

Cota impozitului

Actualmente cota impozitului pentru companiile de asigurări este stabilită 12%.

Cota impozitului pe profitul global al asiguratorului 28% 28% 25% 25%25% 22% 20% 18%

15%

12% 12% 12% 12% 12% 12% 12% 12%

0% 0% 0% 0% 0%

Perioada

Cota impozitului persoane juridice

Figura 3. Evoluția cotei impozitului pe venit al companiilor de asigurare în perioada 19982019 Sursa: Realizat de către autor pe baza datelor din Codul Fiscal al RM din perioada 1998-2019. 12

2.3 Probleme cu care se confruntă piața asigurărilor în Republica Moldova Piața de asigurări a Republicii Moldova rămâne încă una subdezvoltată, cu puţine companii ce au suficient capital şi active şi care în condiţiile liberalizării, riscă să devină insolvabile, potrivit Raportului de activitate al Comisiei Naționale a Pieței Financiare (CNPF) pentru anul 2019. Potrivit raportului în anul 2020 pe piața de asigurări din Republica Moldova își desfășoară activitatea licențiată 13 asigurători și de 45 brokeri. În 2019, companiile de asigurări din Republica Moldova au înregistrat prime brute subscrise în valoare de 1,62 miliarde de lei, înregistrând o creştere de 7% sau 106,5 milioane lei, faţă de perioada similară din 2018, când valoarea primelor brute subscrise totaliza 1,51 miliarde lei. Tabelul 2 Lista Societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare din Republica Moldova în anul 2020 Nr. Denumirea Societăţii de Data înregistrării asigurare (reînregistrării)

Genul de

Seria, nr. şi data

activitate

eliberării licenţei, termenul de valabilitate

1

„ACORD – GRUP” S.A.

05.11.2002

Asigurări generale

2

„ASTERRA GRUP” S.A.

31.07.2006

Asigurări generale

3

„AUTO – SIGURANTA” S.A.

05.09.2001

Asigurări generale

4

„DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP” S.A.

21.02.2005

Asigurări generale

5

„GARANŢIE” S.A.

19.06.2001

Asigurări generale

6

„GENERAL ASIGURĂRI” S.A.

27.10.2016

Asigurări generale

7

„GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A.

19.02.2002

Asigurări generale Asigurări de viaţă

8

„INTACT ASIGURĂRI GENERALE” S.A.

24.05.2012

Asigurări generale

9

„KLASSIKA ASIGURĂRI” S.A.*

16.08.2001

Asigurări generale

10

„MOLDASIG” S.A.

27.12.2002

Asigurări generale

CNPF 000899, 16.03.2012 - termen nelimitat CNPF 000898, 13.09.2011 - termen nelimitat CNPF 000001, 01.11.2008 - termen nelimitat CNPF 000897, 29.03.2011 - termen nelimitat CNPF 000784, 10.09.2007-termen nelimitat CNPF 000887, 16.12.2016-termen nelimitat CNPF 000668, 30.08.2011-termen nelimitat CNPF 000097, 09.12.2008-termen nelimitat CNPF 000903 30.06.2017 - termen nelimitat CNPF 000877, 02.08.2010 - termen nelimitat CNPF 000902, 01.11.2008 - termen nelimitat

13

11

„MOLDCARGO” S.A.

05.06.2001

Asigurări generale

12

„MOLDOVA –ASTROVAZ” S.A.

23.12.2004

Asigurări generale

13

„TRANSELIT” S.A.

16.10.2002

Asigurări generale

CNPF 000687, 30.05.2011 - termen nelimitat CNPF 000859, 23.12.2016 - termen nelimitat CNPF 000695, 21.01.2011 - termen nelimitat

* Licență suspendată conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.47/3 din 03.10.2019 asupra „KLASSIKA ASIGURĂRI” S.A. pe o perioadă de 6 luni Sursa: Elaborat de către autor în baza datelor oferite de CNPF

Tabelul 3 Lista Societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare din Republica Moldova cu licența retrasă Nr. Denumirea Societăţii de Data înregistrării asigurare (reînregistrării)

Genul de

Seria, nr. şi data

activitate

eliberării licenţei, termenul de valabilitate

1

„SIGUR - ASIGUR” S.A.

09.01.2003

2

„EUROASIG GRUP” SA în proces de insolvabilitate

28.02.2014

3

„ALLIANCE INVESTMENT GROUP” S.A. („ALLIANCE INSURANCE GROUP” S.A.)

08.06.2001

Asigurări generale

4

„ASITO DIRECT” S.A.

13.06.2001

Asigurări generale

5

„GALAS” S.A.

05.06.2001

Asigurări generale

Asigurări de viață

Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. 14/1 din 31.03.2017 Ana LITR (administrator în procesul de insolvabilitate) Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.29/14 din 02.07.2018 Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.57/17 din 28.12.2018 Licență retrasă conform Hotărîrii C.N.P.F. nr.62/7 din 30.12.2019

Sursa: Elaborat de către autor în baza datelor oferite de CNPF

Cu referire la structura pieței de asigurări, aceasta rămâne orientată spre asigurări generale, ponderea cărora constituie peste 90%, iar asigurările de viață cifrându-se doar la 7%. Prin urmare, piața este specializată și în același timp interdependentă de asigurările auto, care cumulativ însumează 2/3 din cifra de afaceri. La moment, piața de asigurări este mai puțin receptivă standardelor și bunelor practice. În acest sens, CNPF implementează un proiect de asistență cu Banca Mondială, obiectivele căruia sunt consolidarea cadrului de reglementare a pieței de asigurări cu identificarea punctelor slabe în domeniu, revizuirea cerințelor privind formarea rezervelor, calculul despăgubirilor, auditul, standardele de guvernanță corporativă. De asemenea, experții Băncii Mondiale au efectuat un diagnostic al pieței de asigurări, efectuat prin prisma practicilor de stabilire a tarifelor RCA, de 14

constituire a rezervelor de gestiune a despăgubirilor, inclusiv analiza pieței în contextul demarării proceselor de liberalizare tarifară. O problemă dificilă o constituie subcapitalizarea companiilor de asigurări, astfel doar câteva companii de asigurări dispun de active eligibile. Ceilalți participanți ai pieței de asigurări ar trebui să-și revizuiască planurile de afaceri, să-și redimensioneze portofoliul de contracte și, respectiv, de obligații. CNPF ar trebui sa ia măsuri imediate prin dispunerea regimului de redresare și/sau remediere financiară și/sau regimului de administrare specială”. O alta problemă ar fi că Republica Moldova a pierdut încrederea partenerilor externi în cooperarea în sistemul „Cartea Verde” și riscă să piardă dreptul de a mai emite certificate de asigurare. Multe companii moldovenești de asigurări, emitente de „Carte Verde”, sunt subcapitalizate și înregistrează rețineri și restanțe la plăți. Pe piața asigurărilor activează 13 operatori, dintre care 9 sunt emitenți de „Carte Verde”. În perioada următoare, câteva companii vor pierde dreptul de emitere a certificatelor „Carte Verde”. O soluție pentru păstrarea dreptului de emitere a certificatelor „Carte Verde” este crearea unui fond de garantare.

15

CONCLUZII În zilele noastre, asigurarea este percepută ca o industrie complexă, o întreagă rețea care oferă o mare varietate de produse și servicii asiguraților. Piața internațională a asigurărilor comportă o dimensiune importantă în ultimii ani observată în special prin concentrarea actorilor acestei piețe. O concluzie importantă este ca piața asigurărilor din țara noastră s-a extins, s-a diversificat și a produs efecte utile asupra economiei. Astfel, s-a multiplicat numărul societăților de asigurări și reasigurări, au fost create numeroase societăți de intermediere, a sporit volumul capitalului social investit în acestă ramură; s-a largit sfera "produselor" oferite de asiguratori clienților lor, persoane fizice și juridice; au fost create noi sucursale și agenții ale societăților de asigurări și reasigurari și s-au înregistrat progrese în acțiunea de modernizare a celor existente. Toate acestea au făcut posibila creare de noi locuri de muncă, mai ales pentru specialiști cu calificare superioară și medie. A crescut an de an volumul total al primelor încasate, ca și cel al indemnizațiilor acordate în urma riscurilor înregistrate, ceea ce a oferit posibilități din ce în ce mai mari de acoperire a daunelor suferite de asigurați. A sporit volumul rezervelor de prime și de daune constituite de societățile de asigurări și reasigurări, ceea ce a contribuit la creșterea gradului de participare a acestora la formarea capitalurilor de împrumut. Pentru a-și desfășura activitatea pe piața unică, o societate de asigurări trebuie să obțină, prezentând o serie de date, o autorizație de la CNPF, ulterior veniturile acesteia sunt impozitate conform Codului Fiscal al Republicii Moldova cu modificările şi completările ulterioare.

16

BIBLIOGRAFIE I.

MANUALE, MONOGRAFII, BROȘURI

1) Impozitele şi taxele locale: Ghidul autorităţilor publice locale / Angela Secrieru, Lilia Dragomir (Rotaru), Andrei Petroia; Chişinău: S. n., 2016 (Tipogr. "Bons Offices"). - 108 p II.

Acte normative

2) LEGE Nr. 407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigurări; 3) HOTĂRÂRE cu privire la aprobarea Regulamentului privind licenţierea pe piaţa asigurărilor nr. 47/6 din 22.10.2018, MO nr.416-422/1639 din 09.11.2018; 4) Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002 5) Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997; III.

Webografie

6) https://www.cnpf.md/ - accesat pe 27.03.2020; 7) https://www.sfs.md/ - accesat pe 27.03.2020;

17

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Catedra « Finanţe şi Bănci»

Referat la tema: Globalizarea şi segmentarea pieţei asigurărilor agricole în Republica Moldova

Coordonator Ştiinţific:Căprian Iulia Dr.conf.univ. Autor:Manea Iuliana Grupa:FB1802

1

176

Chişinău, 2020 Cuprins:

Introducere....................................................................................................

Capitolul I.Marketingul noţiuni generale......................................................

Capitolul II.Asigurările-istoric,notiuni generale...........................................

Capitolul III.Contracrul de asigurare............................................................

Capitolul IV.Asigurarile agricole notiuni generale.......................................

Capitolul V.Segmentarea pieţei – activitatea definitorie a marketingului raţional...................................................................................

Capitolul VI.Asigurările agricole: De ce în Moldova agricultorii evită să le facă...............................................................................................

Capitolul VII.Compania RAPIDASIG S.A – servicii de asigurare în agricultură.................................................................................................

Capitolul VIII.Globalizarea asigurărilor în agricultură în Republica Moldova.......................................................................................

Concluzie......................................................................................................

Bibliografie...................................................................................................

2

177

Introducere Scopul lucrării este prezentarea globalizării şi segmentării pieţei asigurărilor în agricultură, din motiv că în Republica Moldova acest tip de asigurări este neglijat de către agenţii economici. Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile financiare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice. Obiectivele lucrării: - formularea şi aprecierea corectă a problemelor în domeniul asigurărilor agricole -analiza datelor statistice privind asigurarea culturilor agricole -formularea concluziilor şi soluţiilor privind asigurările în agricultura Metodele de cercetare utilizate în lucrare sunt : cercetarea empirică pentru observarea directă a realităţii; analiza – pentru perceperea tuturor factorilor de influenţă a asigurărilor în agricultură; analiza teoretică – pentru a sesiza din punct de vedere teoretic toată informaţia privind asigurările în agricultură,etc. Structura lucrării : lucrarea este structurată în VIII capitole,astfel,capitolul I cuprinde noţiuni generale privind marketingul, capitolul II – noţiuni generale privind asigurările, capitolul III – noţiuni privind contactul de asigurare, capitolul IV- notiuni privind asigurările în agricultura, capitolul V- segmentarea pieţei în asigurările agricole, capitolul VI – motivele din care agricultorii evită să contracteze asigurările , capitolul VII- exemplul companiei Rapidasig S.A. în asigurările agricole, iar capitolul VIII – globalizarea pieţei asigurărilor în agricultură.

Cuvinte cheie: Asigurări, agricultură, contract de asigurare, subvenţii, companii de asigurare, plantaţii,animale, marketing,etc.

3

178

Capitolul I. Marketingul notiuni generale Astăzi, marketingul este cunoscut ca un amestec de strategii și tehnologie, dar nu a fost mereu așa. Marketingul, așa cum îl știm, a început cu pași mărunți pentru a vinde bunuri și servicii. Încercările de a realiza aceste lucruri sunt atât de vechi încât putem spune că au apărut odată cu civilizația. Unii susțin că marketingul a apărut odată cu încercarea de a prezenta bunuri într-un mod cert pentru tranzacționare. Efortul de a dezvolta comunicarea persuasivă pentru vânzarea de bunuri și servicii datează încă din China și India Antică. Acest fapt nu a fost recunoscut ca operațiuni de marketing la vreamea respectivă, dar atunci a început ideea de marketing să se dezvolte. Începuturile Ideea de marketing așa cum este înțeleasă astăzi s-a remarcat în timpul Revoluției Industriale. Această perioadă a cuprins sfârșitul secolului al XVIII-lea și a durat mult până în secolul al XIXlea. A fost un moment de schimbare socială rapidă, motivată de inovațiile din industriile științifice și tehnologice. În timpul Revoluției Industriale, bunurile au început să fie mai ușor de cumpărat de consumatori decât să fie produse de acestea. Producția în masă a creat numeroase industrii angajate într-un efort de satisfacere a nevoilor oamenilor. Asta a dus la nevoia producătorilor să găseacă modalități mai bune de dezvoltare a produselor de care clienții aveau nevoie și să folosească strategii mai sofisticate de informare cu privire la aceste produse. Creșterea competiției Începând cu secolul al XX-lea, până la sfârșitul anilor 1940, concurența în lumea afacerilor a devenit intensă. Nevoia de a crește vânzările prin utilizarea tehnicilor de marketing a devenit o parte esențială a competitivității. Abilitatea de a dezvolta un brand și de a comercializa în mod corespunzător creștea în valoare. Competiția a determinat, de asemenea, creșterea necesarului de producție și a cotelor de piață din cadrul tuturor industriilor. Marketingul a început să accentueze metodele de distribuție, precum și comunicarea cu clienții. Scopul acestuia a devenit în curând acela de a convinge consumatorii că bunurile și serviciile unei companii sunt mai bune decât cele ale altei companii care oferea aceleași lucruri. Marketingul ca afacere Începând cu anii 1960, piețele din multe industrii au devenit saturate de competiție. Nevoia de a obține și a păstra clienții necesita acum specialiști în domeniul marketingului direct. Acesta este un moment în care companiile au început să dedice o mare parte din capital pentru marketing. Acesta este momentul în care managementul marketingului a dozvoltat sofisticarea necesară pentru a fi o parte esențială a succesului afacerii. Managerii de marketing au început să se implice în planificarea strategică. Contribuția lor a fost importantă pentru determinarea costului, a metodelor utilizate pentru a comunica consumatorilor informații despre produse și servicii.

4

179

Capitolul II.Asigurările-istoric,notiuni generale Asigurarile nu sunt o moda a ultimelor decenii, nici macar un produs al revolutiei industriale; in realitate, ele sunt la fel de vechi ca si banii, pentru ca, odata cu aparitia banilor, au aparut si riscurile. Istoria asigurarilor in lume 1750 i.e.n. — Codul lui Hammurabi Aparitia primelor forme de asigurari a avut loc in stransa legatura cu dezvoltarea puterilor maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat si reglementat statutul asigurarilor in celebrul Cod al lui Hammurabi. Astfel, negustorii care calatoreau pe apa aveau posibilitatea sa primeasca un imprumut pentru a-si finanta transporturile. Pentru a-si asigura transportul, ei puteau plati o suma aditionala creditorilor, care ii asigura ca, in situatia in care transportul de marfa ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiti sa ramburseze imprumutul creditorului. Se poate afirma deci ca prima asigurare legiferata a fost cea impotriva furtului. 700 i.e.n. – Primele fonduri de asigurari Tot in stransa legatura cu comertul maritim au fost dezvoltate asigurarile in Rhodos — negustorii a caror marfa facea parte dintr-un transport comun plateau o suma de bani, care era colectata intr- un fond comun, iar aceasta era folosita in cazul in care marfa unuia dintre ei era deteriorata pe durata voiajului. 600 i.e.n. – Primele asigurari de viata Insa asigurarile din Antichitate nu s-au oprit doar la cele impotriva furturilor navale, ci s-au extins in zona asigurarilor de viata si medicale, intr-o forma foarte apropiata fata de cum intelegem in ziua de azi acest tip de asigurari. Primele forme de asigurari medicale si de viata au aparut tot in bazinul mediteranean, in jurul anului 600 i. Hr. Membrii unor comunitati din Grecia Antica si din Roma au initiat fonduri comune, car erau folosite in momentul in care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i sustine familia. Sec. XIV – Primele polite individuale de asigurari Politele individuale de asigurari, in forma actuala, au aparut pentru prima data in secolul al XIVlea in Genoa, sub forma unor contracte de asigurare, care cuprindeau riscuri variate in cazul transporturilor maritime. Renasterea a reprezentat un moment de dezvoltare a asigurarilor, atat din punct de vedere al complexitatii lor, cat si din punct de vedere al diversificarii sistemelor de asigurari si a tipurilor de polite. Cele mai importante erau cele maritime, incurajate de intensificarea comentului maritim si asigurarile de viata, care erau populare in randul persoanelor de rang inalt. 1666 – Nevoia de siguranta, acasa Asigurarile de locuinte, sau cel putin nevoia acestora, s-a facut resimtita odata cu marele incendiu al Londrei din 1666 care a distrus peste 13.000 de locuinte. Dupa acest eveniment nefericit, 5

180

economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurari impotriva incediilor, find astazi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurarilor impotriva incendiilor. Sec XVIII – Prima lege a asigurarilor Practica asigurarilor a fost legiferata si promovata de insusi Benjamin Franklin, renumitul diplomat american, ale carui decizii, inventii si descoperiri stiintifice au influentat istoria omenirii. Franklin a infiintat un birou de asigurari in Philadelphia, sustinand in primul rand asigurarile impotriva incendiilor. Asigurari notiuni generale,clasificari,etc. Ce este asigurarea? Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc. De ce sunt utile asigurarile? Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Dar natura nu este singura care ne afecteaza si ne provoaca pagube. Accidente se intampla la tot pasul, iar jaful, furturile, talhariile, toate tin de natura umana. Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea, cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra altcuiva. Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de alata natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s.a. Un argument al utilitatii asigurarilor este oferit de prezenta acestora la o scara foarte mare in Occident, unde exista o adevarata cultura. Marea majoritate a oamenilor au, in tarile vestice, tot felul de asigurari, nu doar cea de raspundere civila auto, ci si de viata, de sanatate, de protejare a bunurilor. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca in Occident simtul proprietatii este foarte dezvoltat, si toti vor sa isi puna proprietatile la adapost de diferite riscuri, dar si pentru ca occidentalii sunt foarte interesati de viitorul lor si al celor din jurul lor. De aceea asigurarile sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji si sigur. CATEVA NOTIUNI Principalele noutiuni care pot fi intalnite atunci cand interactionam cu industria de asigurari sunt urmatoarele: activitate de asigurare - activitate care consta, in principal, din: oferirea, negocierea si incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de actiuni de regres si de recuperare; 6

181

activitate de intermediere in asigurari si/sau in reasigurari - activitate care consta din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare si/sau de reasigurare, din alte actiuni de pregatire a incheierii unor astfel de contracte, din incheierea lor, sau de contributie la gestionarea contractelor, in special in cazul solicitarii de daune. actuar - persoana fizica specialist independent sau angajat cu studii statistice, matematice sau economice titulara a unui certificat de calificare, eliberat de Autoritatea de supraveghere in conformitate cu un regulament aprobat de aceasta, care este responsabila de calcularea primelor de asigurare, rezervelor tehnice, dividendelor asiguratilor, beneficiarilor de servicii de asigurare, tabelelor de mortalitate, avind si alte responsabilitati specificate in prezenta lege; agent de asigurare - persoana fizica sau persoana juridica ce desfasoara activitate profesionala in baza mandatului acordat de asigurator, avind dreptul sa incheie, in numele si din contul asiguratorului, contracte de asigurare cu tertii, conform conditiilor stipulate in contractul de mandat, fara sa aiba calitatea de asigurator, reasigurator sau de broker de asigurare si/sau de reasigurare; asigurare - transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare si/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurator, in conformitate cu contractul de asigurare; asigurat - persoana care are incheiat un contract de asigurare cu asiguratorul; asigurator (reasigurator) - persoana juridica inregistrata in Republica Moldova care, in conditiile prezentei legi, detine dreptul de a desfasura activitati de asigurare (reasigurare); asistent in brokeraj - persoana fizica sau persoana juridica imputernicita printr-o procura, in baza unui contract cu un broker de asigurare si/sau de reasigurare si sub acoperirea contractului de raspundere civila profesionala a brokerului in cauza, sa desfasoare anumite activitati necesare pentru indeplinirea mandatului de brokeraj; Autoritate de supraveghere - autoritate a administratiei publice centrale in a carei competenta intra functiile de supraveghere si reglementare a activitatii de asigurare, in conformitate cu legislatia in vigoare; broker de asigurare si/sau de reasigurare - persoana juridica inregistrata in Republica Moldova care, in conditiile prezentei legi, negociaza pentru clientii sai persoane fizice sau persoane juridice, asigurati (reasigurati) sau potentiali asigurati (reasigurati), incheierea de contracte de asigurare (reasigurare) si care acorda asistenta pe durata derularii contractelor sau in legatura cu regularizarea daunelor, dupa caz; caz asigurat - risc asigurat, prevazut in contractul de asigurare, a carui producere confera asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despagubit de catre asigurator; coasigurare - operatiune prin care doi sau mai multi asiguratori subscriu acelasi risc, fiecare asumindu-si o cota-parte din el; franciza - parte din prejudiciu suportata de asigurat, stabilita in calitate de valoare fixa sau de procent din despagubirea totala prevazuta in contractul de asigurare; intermediar in asigurari - persoana fizica sau persoana juridica ce desfasoara activitate de intermediere in asigurari in schimbul unei remuneratii si are calitatea de broker de asigurare sau 7

182

de agent de asigurare; intermediar in reasigurari - broker de reasigurare care intermediaza, in schimbul unei remuneratii, in principal activitatea de reasigurare; mandat de brokeraj - contract de mandat incheiat intre asigurat (reasigurat) sau potential asigurat (reasigurat), in calitate de client, si brokerul de asigurare si/sau de reasigurare prin care se incredinteaza acestuia din urma negocierea incheierii contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenta inainte si pe durata derularii contractelor sau in legatura cu regularizarea daunelor, dupa caz; participatie calificata - detinere directa sau indirecta a cel putin 10% din actiunile cu drept de vot in capitalul social al unui asigurator (reasigurator); participanti profesionisti la piata asigurarilor - asigurator (reasigurator), intermediar in asigurari si/sau in reasigurari si actuarul care desfasoara activitate in temeiul prezentei legi; persoana cu functie de raspundere - persoana care, fiind investita prin lege, statut sau act administrativ, isi asuma obligatii si exercita de sine statator sau in comun cu alte persoane atributii de dispozitie in numele si in contul asiguratorului, reasiguratorului sau brokerului de asigurare si/sau de reasigurare, si anume: membru al consiliului societatii, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabil-sef, conducator al filialei etc.; prima bruta subscrisa - prima calculata de asigurator (reasigurator) conform unui contract de asigurare (reasigurare), inainte de deducerea oricaror sume din aceasta; prima neta subscrisa - prima bruta calculata de asigurator (reasigurator) conform unui contract de asigurare (reasigurare) dupa deducerea partii din prima transmisa in reasigurare; risc - eveniment inconvenient, posibil si viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, viata ori sanatatea persoanei; risc asigurat - fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevazute in contractul de asigurare care, odata produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. (In asigurarile de viata, fenomenul de supravietuire si fenomenul de deces se incadreaza in notiunea de risc asigurat); reasigurare - cedare partiala sau integrala a unor riscuri subscrise de un asigurator, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurator, denumit reasigurator (cesionar), care, la rindul sau, isi asuma angajamentul sa recupereze o parte corespunzatoare din despagubirea de asigurare acordata; reasigurare proportionala - divizarea, proportional repartizarii riscului intre partile contractului de reasigurare, a sumei asigurate; reasigurare neproportionala - reasigurare prin care reasiguratorul (cesionarul) isi asuma obligatia de a efectua despagubirea de asigurare, la producerea evenimentelor prevazute in contractul de asigurare, in marime ce depaseste retinerea proprie a reasiguratului (cedentului); retinere proprie - partea din risc care ramine in raspunderea asiguratorului dupa cedarea riscului in reasigurare;

8

183

subagent - persoana fizica, alta decit conducatorul agentului de asigurare persoana juridica, avind calitatea de angajat cu contract de munca incheiat cu un agent de asigurare, care actioneaza in numele acestuia si sub acoperirea contractului de raspundere civila a agentului de asigurare persoana juridica. CUM SE CLASIFICA ASIGURARILE? Dupa modul de efectuare, exista doua forme de asigurare: "obligatorie" si "benevola" (facultativa). In asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti, conditiile si modul lor de implementare se stabilesc prin lege. In asigurarea benevola, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contract de asigurare. Conditiile asigurarilor benevole sint stabilite de asigurator, in conformitate cu legislatia si cu actele normative ale Autoritatii de supraveghere. De asemenea, activitatea de asigurare se desfasoara in cadrul a doua categorii: “asigurari de viata” si “asigurari generale”. Activitatea asiguratorului se desfasoara in baza de licenta, eliberata exclusiv pentru activitate in categoria “asigurari de viata” sau pentru activitate in categoria “asigurari generale”. Asiguratorul este in drept sa desfasoare activitate in limitele claselor de asigurari pentru care a obtinut licenta in conditiile prezentei legi. Prin derogare, asiguratorul care desfasoara activitate in categoria “asigurari de viata” poate, fara a detine licenta pentru categoria “asigurari generale”.

Capitolul III.Contracrul de asigurare CE ESTE CONTRACTUL DE ASIGURARE? Contractul de asigurare se incheie in forma si in modul stabilit de legislatia civila in vigoare. Contractul de asigurare trebuie sa contina urmatoarele clauze: a) numele sau denumirea partilor contractante, numarul de identificare de stat, domiciliul sau sediul lor; b) obiectul asigurarii; c) riscurile care se asigura; d) inceputul si durata asigurarii; e) suma asigurata; f) prima de asigurare, locul si termenele de plata; g) modalitatea de modificare, reziliere si incetare a contractului; h) conditiile de plata a despagubirii de asigurare si/sau a indemnizatiei de asigurare; i) drepturile si obligatiile partilor; j) raspunderea partilor; k) jurisdictia solutionarii litigiilor; l) alte clauze stabilite prin lege sau prin acordul partilor. Asiguratorul este obligat sa aplice, in cazurile prevazute de legislatie, forme standardizate ale contractului de asigurare. 9

184

Asigurarea sistematica, in aceleasi conditii a loturilor omogene de bunuri (marfa, incarcaturi etc.) se poate efectua in baza unui contract general de asigurare. In acest caz, asiguratorul elibereaza, la cererea asiguratului, polita de asigurare pentru fiecare lot de bunuri. In cazul in care continutul contractului general de asigurare nu corespunde continutului politei de asigurare eliberate pentru fiecare lot de bunuri, prioritate are polita de asigurare. Conditiile de asigurare ale asiguratorului sint obligatorii pentru asigurat daca contractul prevede expres aplicarea lor si daca ele sint expuse in textul contractului sau pe verso ori fac parte integranta a contractului sub forma de anexa. In cazul in care conditiile de asigurare se prezinta in anexe la contractul de asigurare, faptul inminarii anexelor de catre asigurator asiguratului se notifica in textul contractului. Clauzele contractuale specifice asigurarii de viata In cazul asigurarii de viata, indemnizatia de asigurare se acorda sub forma de plata unica sau de plati periodice. Suma asigurata pentru asigurarea de deces poate sa difere de suma asigurata pentru asigurarea de supravietuire. Indemnizatia de asigurare se plateste asiguratului sau, in caz de deces al acestuia, beneficiarului desemnat de el. Daca nu s-a desemnat nici un beneficiar, indemnizatia de asigurare se plateste mostenitorilor asiguratului in calitate de beneficiari. Desemnarea beneficiarului se face de catre asigurat fie la incheierea contractului, fie in cursul executarii lui, prin declaratie scrisa comunicata asiguratorului sau prin testament. Inlocuirea sau revocarea beneficiarului se permite oricind in cursul executarii contractului, in modul prevazut de prezentul alineat. In cazul in care exista mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra indemnizatiei de asigurare daca asiguratul nu a dispus altfel. Daca unul dintre beneficiari a contribuit esential si/sau intentionat la decesul asiguratului, fapt confirmat prin hotarire judecatoreasca definitiva, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor. In cadrul asigurarii de viata pentru care se constituie rezerva matematica, asiguratul poate sa inceteze efectuarea platii primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau de a-l rezilia, solicitind restituirea rezervei constituite (suma de rascumparare), conform contractului de asigurare. Asiguratul care a incheiat contract de asigurare de viata individual trebuie sa aiba la dispozitie, de la data semnarii contractului de catre asigurator, o perioada de 20 de zile in interiorul careia sa poata denunta contractul in cauza. Aceste prevederi nu se aplica contractelor de asigurare de viata cu o durata de pina la 6 luni inclusiv. Indemnizatia de asigurare se datoreaza independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de catre persoanele responsabile de producerea lui, precum si de sumele primite de la alti asiguratori in temeiul unor alte contracte de asigurare. Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca indemnizatia de asigurare cuvenita beneficiarului sau mostenitorului legal, dupa caz. Drepturile asiguratului asupra sumei rezultate din rezerva ce se constituie in cazul asigurarii de viata pentru obligatii de plata ale asiguratorului scadente in viitor nu sint supuse prescriptiei. 10

185

In cazul asigurarii de viata, cuantumul venitului investitional aplicat la calcularea tarifelor de asigurare si prevazut in contractul de asigurare nu poate depasi procentul anual stabilit prin actele normative ale Autoritatii de supraveghere. Asiguratul persoana fizica poate, cu acordul asiguratorului, sa beneficieze de un imprumut cu dobinda in limitele rezervei acumulate in cazul asigurarii de viata. Clauzele contractuale specifice asigurarii de bunuri Asigurarea de bunuri se poate efectua numai in beneficiul proprietarului de bunuri daca legea sau contractul nu prevede altfel. Suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunurilor asigurate din momentul incheierii contractului de asigurare. In caz contrar, contractul este nul, in virtutea legii, in partea, din suma asigurata, care depaseste valoarea reala a bunurilor la momentul incheierii contractului. La incheierea contractului, asiguratorul are dreptul sa examineze bunurile pentru a constata existenta si starea lor reala. Asiguratul este obligat sa intretina bunul asigurat in conditii adecvate si in conformitate cu stipularile stabilite in contract pentru a preveni producerea riscului asigurat. Asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care este intretinut bunul asigurat. Despagubirea de asigurare se stabileste prin acordul comun al asiguratorului si asiguratului si nu poate depasi valoarea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat si nici cuantumul prejudiciului real suportat. In cazurile prevazute in conditiile de asigurare si in contractul de asigurare, la producerea riscului asiguratul este obligat sa ia, pe seama asiguratorului si in limitele sumei la care s-a facut asigurarea, in functie de imprejurari, masuri de limitare a pagubelor. In cazul in care s-a incheiat contract de asigurare pentru o suma asigurata inferioara valorii bunului supus asigurarii, despagubirea cuvenita se reduce proportional raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului daca prin contract nu s-a convenit altfel. Daca pentru acelasi bun sint incheiate mai multe contracte de asigurare care, in ansamblu, depasesc valoarea reala a bunului, fiecare asigurator este obligat sa plateasca partea din prejudiciu egala cu raportul dintre suma asigurata prin contract si valoarea totala a sumelor asigurate prin toate contractele, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decit prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului. Asiguratul are obligatia sa declare existenta unor alte asigurari pentru acelasi bun la diferiti asiguratori, atit la incheierea contractului de asigurare, cit si pe parcursul executarii lui. In cazul instrainarii bunurilor asigurate, dobinditorul are optiunea de a mentine valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia. In cazul mentinerii valabilitatii contractului de asigurare, vinzatorul are obligatia de a notifica asiguratorul, in decursul a 10 zile de la data instrainarii, despre instrainarea bunurilor asigurate. In caz contrar, contractul de asigurare se considera reziliat in momentul instrainarii bunurilor. Asiguratorul, la rindul sau, va recalcula prima de asigurare pentru noul asigurat si va reduce sau, respectiv, va majora prima de asigurare pentru perioada neexpirata a contractului de asigurare. 11

186

In cazul asigurarii de bunuri, contractul de asigurare poate sa prevada aplicarea francizei, al carei cuantum se stabileste prin acordul comun al partilor. Clauzele contractuale specifice asigurarii de raspundere civila In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in temeiul legii fata de terte persoane pagubite si pentru cheltuielile suportate de asigurat in proces civil. Prin contractul de asigurare, se poate include in asigurare si raspunderea civila a unei persoane, alta decit aceea care a incheiat contractul. Drepturile persoanei pagubite se exercita impotriva persoanei raspunzatoare de producerea pagubei. Asiguratorul poate fi chemat in judecata, de persoanele pagubite, in limitele obligatiilor ce ii revin prin contractul de asigurare. Despagubirea se stabileste potrivit unui acord dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator, potrivit contractului de asigurare ori unei hotariri judecatoresti. Pentru stabilirea despagubirii in cazul evenimentelor produse pe teritoriul Republicii Moldova, partile sint in drept, daca nu ajung la intelegere, sa supuna litigiul spre solutionare unei instante de judecata din Republica Moldova. Asiguratorul plateste nemijlocit celui pagubit despagubire (care nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului) in masura in care acesta nu a fost despagubit de asigurat. Despagubirea se plateste asiguratului in cazul in care acesta dovedeste ca l-a despagubit pe cel pagubit daca asiguratorul nu are dreptul la actiune de regres fata de asigurat. Asiguratorul este in drept: a) sa participe, in lipsa asiguratului si independent de vointa lui, la examinarea circumstantelor producerii cazului asigurat; b) sa prezinte institutiilor de rigoare interpelari, adrese si petitii care ar viza circumstantele cazului pretins asigurat. Refuzul de a plati despagubirea de asigurare Asiguratorul este in drept sa refuze deplin sau partial asiguratului despagubirea de asigurare in asigurarile de bunuri in cazul: a) producerii de pagube ca urmare a unor actiuni intentionate ale asiguratului sau ale beneficiarului, orientate spre provocarea sau facilitarea producerii evenimentului asigurat, cu exceptia actiunilor de indeplinire a datoriei civice sau de aparare a vietii, sanatatii, onoarei si demnitatii; b) producerii de pagube ca urmare a unei infractiuni intentionate comise de asigurat sau beneficiar, legate direct de producerea evenimentului asigurat; c) comunicarii intentionate de informatii false catre asigurator sau necomunicarii datelor, cunoscute de asigurat, ce vizeaza interesele de asigurare daca circumstantele tainuite se afla in raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat; d) unor alte evenimente prevazute de legislatie. Asiguratorul nu este in drept sa nu plateasca despagubirea de asigurare in cadrul asigurarii de raspundere civila. In asigurarea de raspundere civila, asiguratorul are dreptul la actiune de regres fata de persoana asigurata.

12

187

In asigurarea de raspundere civila, asiguratorul este subrogat, in limitele despagubirii de asigurare platite, in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra persoanelor care poarta raspundere de producerea pagubei. Asiguratorul poate renunta total sau partial la exercitarea dreptului de subrogare impotriva persoanei care poarta raspundere de producerea pagubei, daca ea insasi a suferit grav, sau impotriva mostenitorilor ei, daca persoana a decedat ca urmare a producerii riscului asigurat, sau in alte situatii in care imprejurarile justifica renuntarea. Daca legea sau contractul nu prevede altfel, nu sint despagubite prejudiciile cauzate de actiuni militare, de instituirea starii de razboi sau a starii exceptionale, de dezordini in masa, de actiune a energiei nucleare, de contaminare chimica sau biologica, de arestarea sau confiscarea bunurilor asigurate. Nu se plateste despagubire de asigurare in cazul in care actiunea cazului asigurat a inceput si s-a terminat in momentul in care termenul de asigurare a inceput sa curga, chiar daca daunele sint depistate in perioada de asigurare. Asupra refuzului de a plati integral sau partial indemnizatie de asigurare sau despagubire de asigurare, asiguratorul emite in scris o decizie motivata, pe care o comunica in scris asiguratului, pagubitului si beneficiarului in termenele indicate in conditiile de asigurare. Refuzul asiguratorului de a plati indemnizatie de asigurare sau despagubire de asigurare poate fi contestat de catre asigurat in instanta de judecata. Starea financiara precara, de criza a asiguratorului nu poate servi drept temei pentru refuzul de a plati asiguratului indemnizatie de asigurare sau despagubire de asigurare. Cand inceteaza un contract de asigurare? Contractul de asigurare inceteaza de drept prin acordul partilor, precum si: a) la neachitarea de catre asigurat a primei de asigurare in marimea si in termenul stabilit; b) la expirarea termenului sau de actiune; c) la indeplinirea de catre asigurator a obligatiilor contractuale; d) la lichidarea asiguratului persoana juridica sau la decesul asiguratului persoana fizica; e) la lichidarea asiguratorului, in modul stabilit de legislatie; f) in alte cazuri prevazute de legislatie. Contractul de asigurare poate fi reziliat, la cererea asiguratorului sau asiguratului, doar in cazul in care partea opusa nu isi onoreaza obligatiile prevazute de contract sau incalca legislatia La rezolutia contractului de asigurare de bunuri sau a contractului de asigurare de raspundere civila din culpa asiguratorului, asiguratului i se restituie integral prima de asigurare. In alte cazuri, asiguratorul restituie asiguratului ori succesorilor lui primele de asigurare pentru lunile complete pina la expirarea contractului, retinind suma cheltuielilor efective de gestiune in functie de clasele de asigurare. La rezilierea contractului de asigurare de viata, asiguratorul restituie asiguratului, conform contractului de asigurare, rezerva acumulata (suma de rascumparare). Orice alta plata, indiferent de forma in care este facuta de asigurator, diferita de indemnizatia de asigurare sau de suma reprezentind restituirea rezervei, nu poate fi efectuata mai devreme de 6 luni de la data incheierii contractului de asigurare. 13

188

Restituirea primelor de asigurare se efectueaza numai in cazurile in care nu s-au platit sau nu se datoreaza despagubiri de asigurare. Nulitatea contractului de asigurare Contractul de asigurare este nul in cazurile prevazute de legislatie sau daca a fost incheiat: a) in conditii care contravin prezentei legi si/sau care defavorizeaza situatia asiguratului in raport cu legislatia in vigoare; b) asupra unor bunuri declarate ca fiind obtinute ilicit, sechestrate sau arestate ori care urmeaza a fi confiscate in temeiul unei sentinte judecatoresti definitive; c) cu o persoana neautorizata sa incheie contracte in numele asiguratorului; d) dupa producerea evenimentului pentru care contractul de asigurare prevede plata despagubirii de asigurare sau a indemnizatiei de asigurare. In cazul nulitatii absolute a contractului de asigurare, asiguratorul restituie integral asiguratului primele de asigurare incasate. Asiguratorul si/sau asiguratul poate pretinde la repararea prejudiciului cauzat prin contractul de asigurare declarat nul.

Capitolul IV.Asigurarile agricole notiuni generale Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile financiare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice. Care obiecte (bunuri) pot fi asigurate prin poliţa de asigurare în agricultură? Printr-o poliţă de asigurare în agricultură se pot asigura următoarele tipuri de bunuri:    

Recolta culturilor agricole (grâu, orz, rapiţă, floarea-soarelui, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, soia, fructe, struguri etc.); Plantaţiile multianuale (plantaţiile pomicole, plantaţiile viticole etc.); Animalele şi păsările domestice; Tehnica agricolă şi inventarul agricol.

Riscurile acoperite de o asigurare agricolă: 

 

Asigurarea recoltei culturilor agricole acoperă următoarele riscuri: grindină, secetă excesivă, ploi torenţiale, incendiu, polignirea semănăturilor, suflarea semănăturilor, îngheţ timpuriu de toamna, îngheţ de iarnă, îngheţ târziu de primăvară, inundaţii, invazia lăcustelor. Asigurarea plantaţiilor multianuale acoperă următoarele riscuri: grindină, îngheţ de iarnă, inundaţii, invazia lăcustelor. Asigurarea animalelor (păsărilor) domestice acoperă următoarele riscuri: pieire şi sacrificare forţată (inclusiv la indicaţia ANSA) din cauza tuturor bolilor, accidentelor, calamităţilor naturale.

14

189



Asigurarea tehnicii şi a inventarului agricol acoperă următoarele riscuri: daune cauzate de accidentele rutiere, alte accidente, incendiu, calamităţi naturale (lovitura fulgerului, grindină, ploi torenţiale, inundaţie, furtuni, cutremur de pământ, alunecări de teren, avalanşă de zăpadă, etc.), acţiuni ilicite ale terţelor persoane, furt, jaf, tâlhărie.

Avantajele asigurării bunurilor agricole:    

Subvenţionarea primele de asigurare în mărime de 50% pentru persoanele juridice care deţin culturi agricole, plantaţii multianuale, animale/păsări domestice. Flexibilitate în selectarea riscurilor asigurate:poate fi luat în asigurare un singur risc sau câteva cumulativ, pentru un tarif atractiv. Posibilitate de achitare în tranşe a primei de asigurare: plata primei de asigurare poate fi achitată în 2 rate a câte 50%. Asigurătorul va prelua povara financiară,achitând băncii soldul creditului restant şi va acorda Asiguratului despăgubirea de asigurare în valoarea sumei de asigurare rămase după stingerea obligaţiunilor debitoriale.

Statul acordă Asiguraţilor - persoanelor juridice 50% din prima de asigurare, sub formă de subvenţii, la încheierea contractelor de asigurare a culturilor agricole, plantaţiilor multianuale şi animalelor (păsărilor) domestice (conform Legii 243-XV din 08.07.2004 şi HG 455 din ”21” iunie 2017). Compania de asigurare acordă gratuit suportul necesar (pentru persoanele juridice care deţin culturi agricole, plantaţii multianuale, animale/păsări domestice) pentru a contracta o asigurare subvenţionată la 50% din suma primelor de asigurare. Lista principalelor companii de asigurarea din Republica Moldova: ACORD – GRUP” S.A. ASTERRA GRUP” S.A. AUTO – SIGURANTA” S.A. DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP” S.A. GARANŢIE” S.A. GENERAL ASIGURĂRI” S.A. GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A. INTACT ASIGURĂRI GENERALE” S.A. KLASSIKA ASIGURĂRI” S.A. MOLDASIG” S.A. MOLDCARGO” S.A. MOLDOVA –ASTROVAZ” S.A. RAPIDASIG S.A TRANSELIT” S.A. Contractul de asigurare în agricultură Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare. 15

190

Fără a aduce atingere prevederilor Codului civil, în contractul de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, se indică: a) numărul cadastral şi suprafaţa terenului ocupat de cultura agricolă asigurată, sau b) specia, rasa și după caz, numărul de identificare a animalului; c) mărimea sumei asigurate; d) mărimea franșizei și modalitatea de calcul a despăgubirii; e) beneficiarul asigurării. Articolul 28. Acțiunea în timp a contractului de asigurare (1) Contractul de asigurare facultativă se încheie pe cel mult un an calendaristic dacă părțile nu stabilesc altfel. (2) Contractul de asigurare a recoltei culturilor agricole se încheie pe un an agricol și încetează la data finalizării recoltării, dacă părțile nu stabilesc altfel. Recoltarea culturii agricole nu poate depăși termenul practicat în unitatea administrativ-teritorială de nivelul doi respectivă pentru efectuarea acestei operațiuni. Cultura agricolă se consideră recoltată din momentul încărcării producţiei în lăzi, unităţi de transport sau depozitării ei, pentru transportarea la procesare. (3) Asigurarea începe cu prima oră a primei zile următoare achitării primei de asigurare sau a primei rate a acesteia și încetează la ora 24 a ultemei zile din perioada de asigurare, dacă părțile nu convin altfel. (4) În cazul animalelor, asigurarea începe după împlinirea perioadei de carantină profilactică prevăzută în contractul de asigurare. (5) În cazul asigurării animalelor pentru carne, asigurarea încetează la data sacrificării animalelor, dacă părțile nu convin altfel. Articolul 29. Măsuri de precauție (1) Asiguratul este obligat să respecte regulile agrotehnice, normele sanitar-veterinare şi alte măsuri stabilite de contract sau actele normative pentru a evita sau a diminua efectele negative asupra obiectului asigurării, altele decît cele care pot fi produse de riscul asigurat. (2) Asigurătorul poate verifica respectarea de către asigurat a măsurilor prevăzute la alineatul (1), iar în caz de depistare a abaterilor acordă un termen pentru înlăturarea acestora. 16

191

(3) Dacă neîndeplinirea măsurilor poate conduce, în mod rezonabil, la apariția unor prejudicii și asiguratul nu înlătură abaterile în termenul stabilit, asiguratorul poate declara rezoluțiunea contractului. Articolul 30. Rezoluțiunea contractului de asigurare (1) În caz de înstrăinare a bunurilor asigurate, asiguratul are dreptul să solicite rezoluțiunea contractului de asigurare şi restituirea primei de asigurare pentru termenul neexpirat, cu reţinerea cheltuielilor de gestiune de către asigurător. (2) Dacă, la înstrăinarea bunurilor asigurate, asiguratul nu a solicitat rezoluțiunea contractului de asigurare, noul proprietar se subrogă de plin drept în drepturile şi obligaţiile acestuia. (3) Asigurătorul decade din dreptul la rezoluțiunea contractului de asigurare dacă devine cert că riscurile asigurate se vor produce. (4) Asiguratul decade din dreptul la rezoluțiunea contractului de asigurare dacă devine cert că riscurile asigurate nu se vor produce. (5) În caz de rezoluțiune a contractului de asigurare, partea primei de asigurare primită ca subvenţie proporţională cu perioada de asigurare rămasă și neacoperită după rezoluțiune se restituie de către asigurător în bugetul de stat, în termen de 10 zile de la data rezoluțiunii contractului de asigurare.

PRIMA DE ASIGURARE, PLATA ȘI MODALITATEA DE SUBVENȚIONAREA A ACESTEIA Articolul 31. Primele de asigurare (1) Prima de asigurare reprezintă suma pe care asiguratul este obligat să o plătească anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului, conform contractului de asigurare. (2) Prima de asigurare se stabilește în conformitate cu tarifele de bază aplicate la suma asigurată. (3) Tariful de asigurare se stabilește de comun acord al părților, ținînd cont de politica actuarială internă a asiguratorului. (4) Primele de asigurare includ cheltuielile de gestionare ale Asigurătorului, care nu pot constitui mai mult de 15% din valoarea primelor subscrise pe contract. Articolul 32. Plata primelor de asigurare (1) Prima de asigurare se plăteşte în baza contractului de asigurare, însă nu mai târziu de termenul prevăzut la alin. (4), cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (5). (2) Prima de asigurare poate fi achitată de către asigurat sau de către beneficiarul asigurării, în

17

192

favoarea căruia se încheie asigurarea. (3) Asigurătorul poate accepta efectuarea plăţii primei de asigurare în tranșe, în termenii indicați în contractul de asigurare. Prima tranșă va constitui cel puţin 50% din prima de asigurare pe care o plăteşte asiguratul sau beneficiarul asigurării. (4) Termenul de plată a primei de asigurare sau a primei ei tranșe: a) pentru recolta culturilor de toamnă se efectuează pînă la 1 decembrie a anului precedent recoltării sau, pentru riscurile prevăzute la articolul 7 litera a), b), c) (doar pentru înghețurile de primăvară), d), e), g), h), i) și articolul 10 cel târziu până la 1 mai a anului recoltării; b) pentru recolta culturilor de primăvară se efectuează cel târziu la 1 iunie a anului curent, cu excepţia culturilor supuse riscului de înghețuri târzii de primăvară, pentru care termenul-limită va fi 01 mai a anului recoltării. c) pentru recolta culturilor multianuale și legume, asigurarea de înghețuri timpurii de toamnă se efectuează cel târziu la 01 septembrie a anului recoltării. (5) Stabilirea în contractul de asigurare a posibilității achitării primei de asigurare în tranșe nu absolvă asigurătorul de răspunderea integrală asumată prin contractul de asigurare în cazul cînd riscul asigurat s-a produs în intervalul de timp între achitarea tranșelor. (6) Dacă asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării, nu achită tranșele ulterioare ale primei de asigurare în termenul stabilit, contractul rămîne în vigoare, iar despăgubirea de asigurare se acordă proporţional cu rata plătită a primei de asigurare. (7) După producerea riscului asigurat, partea restantă a primei de asigurare, neachitată de către asigurat în termenii stabiliți în contractul de asigurare nu se acceptă, iar dacă a fost achitată, aceasta se restituie asiguratului. (8) În caz de întârziere a achitării părții subvenţionate din prima de asigurare, părțile contractului de asigurare pot stabili, printr-un acord scris, ca asiguratul sau beneficiarul asigurării să achite partea

18

193

subvenționată neachitată de către stat, cu restituirea acestei sume de către asigurător în termen de 10 zile calendaristice de la data încasării părții subvenționate din prima de asigurare. În cazul încasării parțiale a subvențiilor, asigurătorul îi restituie asiguratului sau beneficiarului asigurării doar partea încasată de la stat. PRODUCEREA RISCULUI ASIGURAT Articolul 35. Producerea riscului asigurat (1) Se consideră producere a riscului asigurat evenimentul care conţine următoarele elemente: a) existenţa obiectului asigurării; b) faptul producerii riscului contra căruia este asigurat obiectul asigurării; c) existenţa prejudiciului generat de producerea riscului asigurat. (2) Nu se consideră caz asigurat pierderile de producţie agricolă generate de: a) evenimente neprevăzute în contractul de asigurare; b) acţiuni premeditate ale asiguratului, membrii majori ai familiei acestuia, beneficiarului asigurării, reprezentanții sau de prepușii săi; c) încălcarea din imprudență a normelor agro-tehnice, sanitar-veterinare, fitosanitare, securitate antiincendiară de către asigurat, membrii majori ai familiei acestuia, reprezentanții sau de prepușii săi. (3) În caz de nerecunoaştere a cazului asigurat, asigurătorul este obligat să argumenteze nerecunoaşterea prin orice probe legale. Articolul 36. Constatarea producerii riscului la asigurarea cantitativă a recoltei și a plantațiilor multianuale sau la asigurarea pierderilor financiare provocate de diminuarea calității recoltei culturilor agricole (1) Asiguratul sau beneficiarul asigurării va notifica în scris asigurătorul despre producerea riscului pretins asigurat, în următorii termeni: a) în cazul grindinei, inundației, ploii torențiale, incendierii, polignirea culturilor, furtunii, în termen de până la 48 de ore de la momentul producerii evenimentului; b) în cazul secetei excesive, înghețurilor sau atacul organismelor dăunătoare, odată cu producerea acestora sau apariția efectelor negative ale lor.

19

194

(2) Asigurătorul este obligat, în termen de 5 zile de la data primirii notificării, să instituie o comisie de investigare a cazului asigurat. (3) În componența comisiei de investigare a cazului asigurat se includ: a) reprezentantul asigurătorului; b) asiguratul sau reprezentantul acestuia; c) reprezentantul autorității publice locale de nivelul doi și, după caz, d) reprezentantul Agenției Naționale pentru Siguranței Alimentelor; e) reprezentantul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență; f) reprezentantul Serviciului Special pentru Influențe Active asupra Proceselor Hidrometeorologice; g) specialiști cu competențe în diferite domenii. (4) Comisia de investigare a cazului asigurat întocmește un act de constatare în cîte un exemplar pentru fiecare membru al Comisiei şi se semnează de către aceștea. (5) Pentru culturile agricole afectate parţial se face o evaluare preliminară a prejudiciului. La sfîrşitul ciclului de producţie se face o evaluare definitivă a prejudiciului şi se plăteşte despăgubirea de asigurare. (6) Volumul recoltei pierdute se calculează prin diferenţa dintre recolta asigurată şi recolta obţinută pe sectorul afectat, cu excepţia pierderilor provocate de riscurile neasigurate. Cuantumul prejudiciului se calculează conform prevederilor contractului de asigurare. (7) Volumul recoltei obţinute se estimează fie în baza actelor de depozitare sau de comercializare ale asiguratului, fie se estimează de către asigurător şi asigurat în cîmp înainte de începerea recoltării, dacă contractul nu prevede altfel. Estimarea se efectuează în mod obligatoriu, la cererea oricărei părţi a contractului de asigurare. În caz de implicare la această estimare a unei terţe persoane, cheltuielile le suportă partea care a cerut estimarea. (8) Dacă s-a constatat că riscul asigurat a afectat parțial recolta culturilor agricole, Asiguratul anunţă Asigurătorul despre intenția recoltării culturii agricole afectate cu cel târziu 5 zile înainte de ziua prognozată pentru a începe aceste activităţi. (9) În cazurile când asiguratul a recoltat cultura agricolă afectată fără a anunța asigurătorul și nu 20

195

există posibilitate de a determina/verifica cantitatea reală a recoltei pierdute, acesta din urmă este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare. (10) Dacă, la producerea riscului asigurat şi în legătură cu aceasta, producţia agricolă a fost folosită în alt scop decît cel prevăzut la încheierea contractului de asigurare, se estimează costul producţiei menţionate şi suma aceasta se scade din cuantumul despăgubirii de asigurare. Asiguratul este obligat să înştiinţeze în prealabil asigurătorul despre folosirea producţiei agricole în alte scopuri. Articolul 37. Constatarea prejudiciului la asigurarea animalelor (1) Asiguratul va notifica în scris asigurătorul despre producerea riscului pretins asigurat, în următorii termeni: 1) pentru animale, altele decît peștii și familiile de albini, în termen de până la 24 de ore de la momentul producerii evenimentului; 2) pentru pești: a) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la articolul 22 alineatul literele b) - d) și f) în termen de până la 24 de ore de la data producerii evenimentului; b) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la articolul 22 alineatul literele a) și e) odată cu apariția acestora sau efectelor negative ale lor; 3) pentru familiile de albini: a) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la articolul 25 litera a) și b) odată cu apariția riscului asigurat sau efectelor negative ale acestuia; b) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la articolul 25 litera c), în termen de pînă la 24 de ore de la momentul producerii evenimentului. (2) În cazul apariției necesității urgente de sacrificare forțată a animalelor, la fel ca și în cazul emiterii unei prescripții oficiale cu privire la sacrificarea forțată, asiguratul este obligat să anunțe imediat asigurătorul despre acest fapt. (3) Asigurătorul instituie, după caz, o comisie de investigare a cazului asigurat . (4) În componența comisiei de investigare a cazului asigurat se includ: a) reprezentantul asigurătorului; b) asiguratul sau repzentantul acestuia; 21

196

c) reprezentantul autorității publice locale de nivelul doi d) medicul veterinar și, după caz, e) reprezentantul Agenției Naționale pentru Siguranței Alimentelor; f) reprezentantul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență; g) specialiști cu competențe în diferite domenii. (5) Comisia de constatare și evaluare a prejudiciului întocmește în ziua inspectării, un act de constatare în cîte un exemplar pentru fiecare membru al Comisiei şi se semnează de către aceștea. (6) Asiguratorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul cînd asiguratul nu poate face dovada materială a producerii riscului asigurat. Stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare și plata acesteia (1) Despăgubirea de asigurare se stabilește în limita sumei asigurate, ținând cont de nivelul acoperirii de asigurare, mărimea franșizei stabilite și valoarea bunului asigurat rămas după producerea cazului asigurat. (2) Mărimea despăgubirii de asigurare se stabilește: a) pentru plantațiile multianuale afectate parțial de riscurile asigurate, proporțional cheltuielilor de restabilire a plantației, în limitele stabilite în contractul de asigurare; b) pentru asigurarea sănătății animalelor, proporțional cu cheltuielile de tratare a animalelor; c) în cazul asigurării pierderilor financiare provocate de diminuarea calității recoltei culturii agricole, ca diferență a prețului oferit pe piață pentru clasa de calitate a culturii agricole sau, în lipsa unor astfel de date, a prețului de comercializare obținut de către asigurat a recoltei asigurate, în raport cu prețul anticipat de comercializare. (3) Asigurătorul, în termen de 10 zile de la data prezentării ultimului document prevăzut în contractul de asigurare și semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de asigurare calculate, plătește Asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea de asigurare. (4) În cazul afectării parțiale a recoltei culturii agricole, despăgubirea de asigurare se plătește la sfârșitul ciclului de producție, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimului document 22

197

prevăzut în contractul de asigurare și semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de asigurare calculate. (5) În cazul când, la momentul achitării despăgubirii de asigurare, partea primei de asigurare subvenţionată de către stat nu a fost încasată, asigurătorul achită despăgubirea de asigurare proporțional primelor de asigurare încasate. După achitarea de către stat a părții subvenţionate, asigurătorul în termen de 10 zile calendaristice achită asiguratului partea restantă a despăgubirilor de asigurare. (6) Dobînda de întîrziere a plății despăgubirii de asigurare din motive neprevăzute în condițiile de asigurare, constituie 0,1% din suma despăgubirii pentru fiecare zi de întîrziere. (7) Dacă asiguratul sau beneficiarul asigurării a obținut de la stat sau terțe persoane o plată cu caracter echivalent despăgubirii de asigurare, atunci asiguratorul micșorează și, după caz, pretinde din suma despăgubirii de asigurare achitată mărimea ce depășește 100% din prejudiciu. (8) Asiguratul sau beneficiarul asigurării este obligat să notifice asigurătorul despre cazurile când a primit plăți cu caracter de despăgubire de la persoane terțe și mărimea acestora.

Proiect de lege privind subvenţionarea în agricultură Dispoziţii generale Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi (1) Prezenta lege are ca scop stimularea producătorilor agricoli de ași asigura interesele patrimoniale împotriva riscurilor specifice activitățile agricole și protejarea intereselor acestora în procesul de asigurare subvenționată. (2) Prezenta lege reglementează relaţiile dintre asigurători şi producătorii agricoli, care apar în procesul asigurării în agricultură, precum și relațiile care se stabilesc între aceștia, pe de o parte, și autoritățile publice, pe de altă parte, în legătură cu subvenţionarea de către stat a primelor de asigurare. Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate în agricultură (1) Asigurarea subvenţionată în agricultură (în continuare – asigurare în agricultură) se desfășoară conform prevederilor prezentei Legi. În cazul în care prezenta lege nu reglementează, se aplică Codul civil 23

198

al Republicii Moldova și Legea cu privire la asigurări. (2) Relaţiile de asigurare în agricultură pot fi reglementate şi de alte acte normative emise în conformitate cu prezenta lege. (3) Acţiunea prezentei legi se extinde numai asupra bunurilor agricole şi a riscurilor asigurate prevăzute în ea. Articolul 3. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale: risc asigurat – fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente posibil şi viitoare, dar incert, prevăzut în contractul de asigurare care, odată produse, aduce prejudicii intereselor patrimoniale ale asiguratului și/sau beneficiarului asigurării; sumă asigurată - este limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare; subvenţionare a primei de asigurare – plată de către stat a unei părţi din prima de asigurare pe care o plătește producătorul agricol asigurătorului pentru preluarea riscului asigurat. Articolul 4. Subiectele şi obiectul asigurării în agricultură (1) Subiecții relaţiilor de asigurare în agricultură sînt asigurătorul, asiguratul, beneficiarul asigurării, precum şi statul, în partea ce ţine de subvenţionarea primelor de asigurare în agricultură. (2) În calitate de asigurat poate fi producătorul agricol, astfel cum este definit de Legea nr. 276/2016 cu privire la principiile de subvenționare a producătorilor agricoli, și care își asigură bunurile agricole prezente și viitoare. (3) Obiect al asigurării sînt bunurile agricole aflate în circuitul civil asupra cărora, prin lege, nu sînt stabilite alte interdicţii sau limitări, şi reglementate de prezenta Lege. (4) În caz de transmitere în arendă a terenurilor agricole, recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale se asigură de arendaş. Primele de asigurare plătite de acesta nu pot fi trecute în contul arendei. Articolul 5. Desfăşurarea activităţii de asigurare subvenţionată în agricultură. Drepturi și obligații. (1) Asigurătorii sînt persoane juridice deţinătoare de licenţe, eliberate de Comisia Naţională a Pieţei 24

199

Financiare, pentru desfăşurarea activităţii de asigurare la categoria “asigurări generale”, cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 8 şi 9 specificate la compartimentul B din anexa nr.1 la Legea cu privire la asigurări şi care, în baza primelor de asigurare încasate, plătesc despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de riscurile asigurate prevăzute de prezenta Lege. (2) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, precum şi modificările acestor condiţii, se avizează de Comisia Națională a Pieții Financiare și Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. (3) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură care urmează a fi avizate, în sensul alin. (2), includ: a) lista obiectelor și riscurilor asigurate; b) caracteristica riscurilor asigurate; c) nivelul cuprinderii cu asigurare și mărimea franșizelor utilizate pentru fiecare obiect și risc asigurat în parte; d) modalitatea de estimare a prejudiciului şi de calculare a despăgubirilor de asigurare. (4) Asigurătorii care au obţinut avizul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a condiţiilor speciale de asigurare dobîndesc dreptul: a) la prestarea serviciilor de asigurare subvenționată în agricultură; b) de a accesa prin intermediul platformei MAccess informații deținute în sistemele informațional deținute de către autoritățile administrației publice necesare încheierii și urmăririi executării contractelor de asigurare subvenționată în agricultură. (5) Asigurătorii care au obţinut avizul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a condiţiilor speciale de asigurare prezintă anual Comisiei Naționale a Pieței Financiare date statistice cu privire la asigurarea în agricultură și despăgubirile achitate, în baza unor formulare aprobate de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. (6) Avizul condiţiilor speciale de asigurare se acordă pentru o perioadă nedeterminată, cu excepţia cazurilor de modificare a normelor juridice ce vizează criteriile obligatorii pentru avizare. 25

200

Capitolul V.Segmentarea pieţei – activitatea definitorie a marketingului raţional Potrivit afirmaţiei lui Frederick F. Reichheld, primul pas în managementul unui sistem de afaceri bazat pe loialitate constă în identificarea şi achiziţia clienţilor potriviţi.Instituţiile financiare îşi desfăşoară activitatea pe pieţe largi, formate din consumatorinumeroşi şi de cele mai multe ori dispersaţi geografic, aflaţi în căutarea unei varietăţi de beneficii cu privire la gama de servicii financiare care formează oferta existentă pe piaţă. Ca urmare a resurselor limitate sau insuficiente pentru a deservi, într -un mod eficient, toţi consumatorii din cadrul unui perimetru geografic, băncile au început sădezvolte strategii de marketing orientate către segmente specifice de clienţi, caracterizate de un grad ridicat de profitabilitate pe termen lung. Segmentarea pietei asigurarilor agricole are loc prin divizarea asigurărilor în: -asigurarea culturilor agricole -asigurarea plantaţiilor multianuale -asigurarea aninalelor -asigurarea peştilor -asigurarea familiilor de albini Etc. Asigurarea cantitativă a recoltei culturilor agricole Articolul 6. Obiectul asigurării (1) Obiect al asigurării este interesul patrimonial legat de pierderea financiară, ca rezultat al obținerii unei cantități de recoltă a culturilor agricole sub nivelul celui planificat, datorat producerii riscului asigurat. (2) Nu pot fi supuse asigurării: a) recolta culturii anuale, care fiind cultivată pe parcursul ultimilor 3 ani consecutivi, a produs mai puțin de 30% din recolta medie a culturii date în unitatea administrativ-teritorială de nivelul doi, conform datelor Biroului Național de Statistică sau nu a rodit deloc; b) recolta plantației multianuale, care fiind în fază de fertilitate, în ultimii 5 ani a produs mai puțin de 30% din recolta medie a culturii date în unitatea administrativ-teritorială de nivelul doi, conform datelor Biroului Național de Statistică sau nu au rodit deloc; c) recolta plantației multianuale, în care peste 20% din pomi/tufe proiectate lipsesc, sunt pieriți, nu a fost întreținută conform normelor agrotehnice sau a cărei termen de funcționare utilă rămas este mai mic 26

201

sau egal cu 2 ani. Articolul 7. Riscul asigurat Producătorul agricol poate asigura obiectul asigurării împotriva unuia sau mai multor din următoarele riscuri: a) seceta excesivă; b) grindină; c) înghețuri timpurii de toamnă, de iarnă și târzii de primăvară; d) inundaţie; e) ploi torențiale; f) suflarea semințelor; g) polignirea culturilor; h) incendierea spicoaselor; i) atacul organismelor dăunătoare. Articolul 8. Stabilirea sumei asigurate (1) Suma asigurată la asigurarea recoltei culturii agricole, reprezintă produsul recoltei medii prognozate la hectar şi a prețului anticipat de comercializare a recoltei, dacă părțile nu convin asupra unui nivel mai mic al sumei asigurate. (2) Recolta medie prognozată la hectar se calculează ca producția medie a culturii agricole ce urmează a fi asigurată, obținută de către producătorul agricol pentru 3 ani din ultimii 5 ani, cu excluderea anului în care s-a obținut cea mai mare recoltă și anului în care s-a obținut cea mai mică recoltă. (3) În lipsa datelor prevăzute la alineatul (2), calcularea recoltei medii prognozate se face în baza datelor Biroului Național de Statistică, în profil teritorial, despre cultura agricolă ce urmează a fi asigurată. (4) La cererea asigurătorului, asiguratului sau a Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, părțile recalculează recolta prognozată, dacă din cauza unor factori, alți decît cei împotriva cărora s-a asigurat, se constată că recolta fie va fi mai mica de 75% din cea prognozată, fie va fi mai mare cu peste 50% din cea prognozată. (5) Prețul anticipat de comercializare a recoltei culturii agricole nu poate depăși prețul maxim de comercilizare obținut de către producătorul agricol în ultimii 5 ani, confirmat prin acte de înstrăinare. (6) În lipsa datelor prevăzute la alineatul (5), prețul anticipat de comercializare a recoltei culturii 27

202

agricole nu poate depăși prețul maxim comparabil din ultimii 5 ani, în baza datelor oficiale ale Biroului Național de Statistică, în profil teritorial. (7) Părțile contractului de asigurare pot conveni asupra unei cantități ai recoltei peste media prognozată sau a unui preț peste cel anticipat de comercializare a recoltei culturii agricole, în următoarele cazuri: a) când producătorul agricol vine cu probe cu privire la posibila creștere a productivității culturilor agricole faţă de cea medie obținută de el în ultimii ani, prin implementarea unor noi tehnologii sau a unor operațiuni agrotehnice noi pe suprafețele cu cultura agricolă ce urmează a fi asigurată; b) existența unor contracte sau antecontracte prin care producătorul agricol a negociat un preț peste valoarea prețului anticipat de comercializare. (8) Calculul sumei asigurate se prezintă într-o anexă la contractul de asigurare, în care se indică sursele de informaţii privitor la recolta medie la hectar şi la preţurile de comercializare. Anexa este parte integrantă a contractului de asigurare şi se semnează de ambele părți. Asigurarea calității recoltei culturii agricole Articolul 9. Obiectul asigurării Obiect al asigurării este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al diminării calității recoltei culturii agricole, datorat producerii riscului asigurat. Articolul 10. Riscul asigurat Producătorul agricol poate asigura obiectul asigurării împotriva unuia sau mai multor din următoarele riscuri: a) seceta excesivă; b) grindină; c) inundaţie; d) ploi torențiale; e) atacul organismelor dăunătoare. Articolul 11. Stabilirea sumei asigurate Prevederile articolului 8 se aplică mutatis mutandis la stabilirea sumei asigurate la asigurarea pierderilor financiare provocate de diminuarea calității. Asigurarea plantațiilor multianuale 28

203

Articolul 12. Obiectul asigurării (1) Obiect al asigurării este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al distrugerii totale sau parțiale a plantației multianuale, datorat producerii riscului asigurat. (2) Nu pot fi supuse asigurării: a) plantațiile multianuale, în care peste 20% din pomi/tufe proiectate lipsesc sau sunt pieriți; b) plantațiile multianuale, a căror termen de funcționare utilă rămas este mai mic sau egal cu 2 ani; c) plantațiile multianuale, care nu sunt întreținute conform cerințelor agrotehnice. Articolul 13. Riscul asigurat Producătorul agricol poate asigura obiectul asigurării față de distrugerea totală sau parțială a plantației multianuale provocate de una sau mai multe din următoarele riscuri: a) grindină; b) înghețuri de iarnă; c) inundaţie; d) atacul organismelor dăunătoare; e) furtuni. Articolul 14. Stabilirea sumei asigurate Suma asigurată la asigurarea plantației multianuale nu poate depăși suma costurilor activelor biologice și a costurilor aferente activelor biologice, pînă la momentul asigurării, sau, după caz, prețul de piață indicat în raportul de evaluare. Asigurarea animalelor Articolul 15. Obiectul asigurării (1) Obiect al asigurării este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al pieirii sau sacrificării animalelor, altele decît peștii și albinele. (2) Nu pot fi supuse asigurării următoarele animale: a) care nu sunt întreținute conform normelor sanitar-veterinare; b) cele bolnave (infectate); c) care manifestă semne clinice de boală, slăbite sub greutatea fiziologică normală şi cele care se află în zona de protecție și de supraveghere delimitată de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor. Articolul 16. Riscul asigurat 29

204

Producătorul agricol poate asigura obiectul asigurării de pieire sau sacrificare forțată produse, în

29

204

special, de una sau mai multe din următoarele riscuri: a) boli sau patologii ale animalelor; b) accidente; c) fenomene meteorologice și agrometeorologice periculoase; d) temperaturi excesive, sub sau peste limita fiziologică de rezistență a animalelor; e) incendiu. Articolul 17. Stabilirea sumei asigurate (1) Suma asigurată a animalelor mature și celor de prăsilă este egală cu costul acestora la momentul asigurării, indicat în evidența contabilă a asiguratului sau cu prețul de procurare, indicat în contractele de vânzare-cumpărare, sau după caz, invoice-uri, facturi de expediție ori cu prețul de piață indicat în raportul de evaluare. (2) Suma asigurată a animalelor în creștere este stabilită conform unei metodologii, aprobate de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. (3) Prin acordul comun al părților, acestea pot stabili suma de asigurare a animalelor domestice, pentru fiecare zi de aflare în asigurare, ținând cont de adaosul zilnic în masă a acestora. Asigurarea sănătății animale Articolul 18. Obiectul asigurării (1) Obiect al asigurării riscurilor de producţie sînt interesele patrimoniale legate de sănătatea animalelor. (2) Nu poate fi supusă asigurării sănătatea următoarelor animale: a) celor care nu sunt întreținute conform normelor sanitar-veterinare; b) celor în privinţa sănătăţii cărora apar suspiciuni de boală; c) celor care la ultima inspectare, au fost diagnosticate ca bolnave (infectate); d) celor care se află în zona de protecție și de supraveghere delimitată de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, cu excepția acelora, care nu sunt susceptibile la bolile, în baza cărora a fost instituită zona de carantină de necesitate (nespecifice tipului dat de animale); e) celor traumate, slăbite, extenuate, care suferă de subnutriție. Articolul 19. Riscul asigurat (1) Riscul asigurat a sănătății animale îl constituie cheltuielile pentru diagnosticarea și tratarea animalelor care aparţin producătorilor agricoli, suportate ca urmare a: a) bolilor, cu sau fără moartea animalului; 30

205

b) accidentelor, cu sau fără moartea animalului; c) incendiului, cu sau fără moartea animalului; d) măsurilor urgente clinice, terapeutice, chirurgicale, obstereticale, ginecologice. (2) Nu constituie risc asigurat cheltuielile legate de măsurile profilactice, anti-epizotice, sanitarigienice, de dezinfecție, de deparazitare, deratizare și investigații de laborator, altele decît cele necesare pentru tratarea animalelor, precum și măsurile de vaccinare. Articolul 20. Stabilirea sumei asigurate Suma de asigurare a sănătății animalelor se stabilește între asigurat și asigurător, dar nu poate depăși costul animalelor. Asigurarea peștilor Articolul 21. Obiectul asigurării (1) Obiect al asigurării este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al pierii peştilor, datorat producerii riscului asigurat. (2) Nu pot fi supuși asigurării peștii: a) care nu sunt întreținuți conform normelor sanitar-veterinare; b) cei bolnavi (infectați) sau cei în privinţa sănătăţii cărora apar suspiciuni rezonabile; c) cei, care la ultima inspectare, au fost diagnosticați ca bolnavi (infectați) sau a fost depistată o reacție pozitivă la anumite boli (agenți patogeni); d) cei care se află în zona de protecție și de supraveghere delimitată de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, cu excepția acelora, care nu sunt susceptibili la bolile, în baza cărora a fost instituită zona de protecție și de supraveghere (nespecifice tipului dat de pești). Articolul 22. Riscul asigurat Producătorul agricol poate asigura obiectul asigurării de pieire ca rezultat al producerii unuia sau mai multor din următoarele riscuri: a) boli; b) inundației; c) intoxicare; d) asfixiere; e) secetă; f) întreruperea alimentării cu energie electrică a întreprinderilor de reproducere a peștilor, în rezultatul concursului factorilor naturali. 31

206

Articolul 23. Stabilirea sumei asigurate (1) Suma asigurată a peștilor este egală cu costul acestora la momentul asigurării, indicat în evidența contabilă internă a asiguratului sau cu prețul de procurare, indicat în contractele de cumpărarevânzare, sau după caz, în invoice-uri de import, facturi de expediție ori cu prețul de piață indicat în raportul de evaluare. (2) Suma asigurată a peștilor în creștere este stabilită conform unei metodologii, aprobate de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. (3) Prin acordul comun al părților, acestea pot stabili suma de asigurare a peștilor, pentru fiecare zi de aflare în asigurare, ținând cont de adaosul zilnic în masă a acestora. Asigurarea familiilor de albini Articolul 24. Obiectul asigurării Obiect al asigurării este interesul patrimonial legat de pierderea financiară ca rezultat al pieirii familiilor de albine sau deteriorarea stupilor, datorate producerii riscului asigurat. Articolul 25. Riscul asigurat Producătorul agricol poate asigura obiectul asigurării împotriva unuia sau mai multor din următoarele riscuri: a) bolilor sau paraziților, cu peirea totală sau parțială a familiilor de albine; b) intoxicarea, în special, cu produse de uz fitosanitar, cu peirea totală sau parțială a familiilor de albine; c) deteriorarea unuia sau mai multor stupi în timpul transportării, în rezultatul accidentelor rutiere sau altor tipuri de accidente. Articolul 26. Stabilirea sumei asigurate Suma de asigurare a familiilor de albine și/sau stupilor este egală cu costul acestora, indicat în evidența contabilă internă a asiguratului sau cu prețul de procurare, indicat în contractele de cumpărarevânzare, sau după caz, în invoice-uri de import, facturi de expediție ori cu prețul de piață indicat în raportul de evaluare.

32

207

Capitolul VI.Asigurările agricole: De ce în Moldova agricultorii evită să le facă “În ultimele două decenii, secetele sunt mai frecvente şi devin tot mai intensive. Astfel, în perioada anilor 1990–2011, pe teritoriul Republicii Moldova s-au înregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011) cu secete de diferită intensitate, care au dus la scăderea recoltei culturilor agricole”, constată Serviciul Hidrometeorologic de Stat. Spre deosebire de alte hazarduri naturale, potrivit meteorologilor, secetele sunt un proces treptat cu consecinţe negative de lungă durată. Deşi ele nu conduc nemijlocit la pierderi de vieţi umane, de foame pot suferi zeci şi sute de mii de oameni. De aceea, după pierderile materiale (22 la sută), secetele în lume cedează doar cicloanelor tropicale (30 la sută), iar după efectul social, acest fenomen nu are asemănare. În Republica Moldova secetelor le revine 12,5 la sută din numărul total de hazarduri. În anul 2007 am avut o secetă, apreciată de specialişti, drept „catastrofală”. Recolta de grâu în toamnă a fost de două ori mai mică decât cea prognozată, iar de porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr, tutun, pomi fructiferi – „a fost compromisă în cea mai mare parte, iar întreprinderile sectorului menţionat au rămas fără materie primă”. „Seceta catastrofală din anul 2007 a afectat peste 80% din teritoriul republicii, fiind cea mai severă secetă pentru toată perioada de măsurători instrumentale, fiind chiar mai severă decât cea din anul 1946”, constată meteorologii. Ei afirmă că prejudiciile economiei naţionale s-au ridicat la peste 1 miliard de dolari SUA. Peste doar patru ani, în 2011 am avut o nouă secetă, apreciată de aceeaşi meteorologi „catastrofală”. Ploile torenţiale şi grindina sunt, mai curând, nişte fenomene locale, şi afectează, de regulă, arii mai mici, ca urmare şi pierderile sunt mai mici, de aceea, probabil, atunci când se vorbeşte de fenomene extreme sau hazarduri naturale, se are în vedere seceta. Şi dacă aceste fenomene sunt tot mai frecvente şi mai intensive, de ce doar 1 la sută din suprafeţele agricole au fost asigurate? De ce fermierii, mai ales cei cu suprafeţe mari, preferă să facă agricultură fără această plasă de siguranţă? Motive sunt mai multe. În primul rând, proverbiala noastră „poate ne ocoleşte nevoia”. Pe de altă parte, riscurile fantastic de mari pe care nicio societate nu îşi permite să le asigure, respectiv, seceta şi inundaţiile. Dezinteresul fermierilor faţă de încheierea poliţelor de asigurări are şi o altă explicaţie, situaţia economică a fermierilor care uneori primesc subvenţiile cu întârziere şi care stau destul de prost cu lichidităţile. Fermierii mici, care consideră mult prea scumpe asigurările agricole, preferă să lucreze fără această plasă de siguranţă. Există multă birocraţie la evaluarea daunelor, care, la fel, descurajează asigurările agricole. În 2012, o parte din agricultori şi-au obţinut despăgubirile prin judecată. Şi prim-adjunctul directorului companiei de asigurări Moldcargo, Teodor Ungureanu, afirmă că nu poate fi un singur motiv care descurajează asigurările agricole. „Agricultorii spun că e scumpă asigurarea. Da, sunt costuri ridicate pentru agricultori şi în multe cazuri ei nu pot suporta aceste cheltuieli. Există, la fel, obiceiul de a nu-şi asigura riscurile. După câteva ploi, se gândesc că totul va fi bine şi seceta sau grindina îi va ocoli. Decizia se ia în grabă, în funcţie de pericolul cel mai mare, în viziunea agricultorului. Sunt cazuri când asigurătorii refuză să încheie contracte. Nu neapărat că sunt rău intenţionaţi sau pentru că nu au fost întrunite condiţiile pentru a accepta cazul asigurat”, menţionează Teodor Ungureanu. Pe agricultor, care este cel păgubit, nu-l prea interesează nuanţele. El vrea să fie despăgubit pentru că are pierderi şi a plătit pentru asigurare. Toate aceste nuanţe dictează relaţiile între asigurător şi asigurat. Plus că „asigurătorul e la fel de îndreptăţit să nu fie receptiv la doleanţele agricultorului pentru că el avea nişte rezerve de asigurare. El, de multe ori, îşi investeşte banii în aceste rezerve pentru că, deseori, Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură întârzie sau sunt chiar cazuri că refuză să plătească partea de subsidii. Atunci e îndreptăţit şi asigurătorul să fie precaut pentru că până la urmă el riscă cu rezervele, cu banii săi”, spune 33

208

Ungureanu.

34

208

Potrivit acestuia, subsidiile de stat ar trebui să fie mult mai clare. Întrebat dacă o soluţie ar fi ca aceste asigurări să devină obligatorii, la fel ca cele de răspundere civilă auto, Teodor Ungureanu apreciază că, luând în considerare „nivelul nostru de dezvoltare a agriculturii, este foarte greu să faci obligatoriu sistemul de asigurări în agricultură. Asigurările mutuale ar fi cele mai propice, când agricultorul îşi ia asupra sa o parte din primele de asigurare, iar statul vine cu subsidii. Procentul poate fi diferit”. Producătorii agricoli sunt stimulaţi prin subvenţionare din partea statului să-şi asigure semănăturile, însă un număr mic de fermieri face acest lucru, a declarat pentru MOLDPRES Marin Grama, consultant superior la Direcţia Ministerului Agriculturii Dezvoltării Regionale şi Mediului pentru politici de producţie, procesare şi reglementare a calităţii produselor de origine vegetală. Potrivit specialistului, „un alt aspect al problemei îl constituie nerespectarea tehnologiei de cultivare a fiecărei culturi în parte, care are specificul său individual: termene optime de semănat, utilizarea soiurilor performante, testate în condiţii locale, utilizarea corectă şi în timp util a fertilizanţilor şi produselor de uz fitosanitar, neadmiterea amplasării culturilor anuale pe pante, unde riscul spălăturilor sporeşte considerabil, evitarea solurilor cu drenaj slab. La fel este importantă şi diversificarea culturilor prin diferite succesiuni, rotaţii şi asociaţii ale culturilor care implică plante anuale şi perene”. Deşi Lega privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură a fost adoptată încă în 2004, subsidiile statului nu au impulsionat acest sector, impactul a fost unul neînsemnat şi după 15 ani de la adoptarea legii. Astfel, în raportul CNPF pentru 2009 se constata că, deşi „statul acordă subvenţii în mărime de 80 la sută din suma asigurată a culturilor agricole şi a animalelor, potenţialul asigurărilor agricole în Republica Moldova rămâne să fie nevalorificat, suprafeţele cuprinse în asigurare constituie doar 5 la sută din totalul terenurilor agricole”. Cele două societăţi de asigurare acreditate să desfăşoare activitate în domeniu, în anul 2009 au încheiat 196 contracte de asigurare subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură cu suma asigurată de 281,3 milioane de lei. Valoarea cumulativă a primelor brute subscrise a constituit 20,8 milioane de lei, în jumătate faţă de anul precedent. Despăgubirile de asigurare au constituit 23,6 milioane de lei, înregistrând o creştere semnificativă, cu 80,2 la sută. Peste nouă ani, în anul 2018, deja şapte societăţi de asigurare au desfăşurat activitate în domeniul asigurării subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură. Astfel, potrivit datelor CNPF, „au fost emise 529 poliţe de asigurare subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură cu suma asigurată de 349,61 milioane de lei. Valoarea cumulativă a primelor brute subscrise a constituit 10,16 milioane de lei. Despăgubirile de asigurare au însumat 2,65 milioane de lei”. Aşadar, în „ţara calamităţilor”, cum a numit Republica Moldova o colegă de la Radio Europa Liberă, interesul producătorilor agricoli pentru acest tip de asigurare rămâne a fi foarte mic, iar fără plasa de securitate a asigurărilor agricole, ei rămân expuşi riscului de a suporta pierderi. În Republica Moldova doar câteva companii de asigurări oferă servicii de asigurare a riscurilor în agricultură. Și asta pentru că domeniul nu este atractiv, întrucât primele de asigurare sunt foarte mari, iar agricultorii nu au de unde plăti. Mai mult, companiile de asigurări nu oferă un pachet întreg de asigurare a riscurilor pentru agricultori, ci unul selectiv. Declarațiile au fost făcute de viceministrul Agriculturii, Iurie Ușurelu, pentru BizLaw. Viceministrul Agriculturii a mai spus că pentru agricultori, costurile de asigurare sunt foarte mari. ”Discutăm asupra unei metodologii de asigurare, să fie stabilită o procedură, ca acest aspect să fie atractiv pentru agricultori. Costurile depind de câte cazuri de asigurare are compania. În acest an, 2% din agricultori și-au asigurat culturile”, a declarat Iurie Ușurelu. Mecanismul de asigurare în agricultură este stipulat în Legea privind asigurarea subvenționată a riscurilor de producție în agricultură, care, potrivit viceministrului Agriculturii, este mai mult pe hârtie. Potrivit legii, primele de asigurare se stabilesc în procente față de suma asigurată, conform gradului de risc, pentru fiecare din bunurile agricole. În același timp, primele de asigurare includ cheltuielile de

35

209

gestiune ale asigurătorului, care nu pot constitui mai mult de 10% din valoarea primelor. Legea mai spune că de subvenţionarea primelor de asigurare beneficiază următorii producători agricoli: 

care au înregistrat la primărie culturi agricole, precum şi animale, păsări, familii de albine şi peşti care le aparţin;



care întreţin culturi agricole, animale, păsări, familii de albine şi care produc peşti conform tehnologiilor aprobate, iau măsuri de prevenire a bolilor şi atacului dăunătorilor şi ţin evidenţa lucrărilor efectuate. Cuantumul subvenţiei se stabileşte în baza primelor de asigurare calculate, conform tarifelor de asigurare prevăzute în condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură şi constituie 50% din valoarea acestora pentru toţi producătorii agricoli. În fiecare an, Guvernul aprobă hotărârea cu privire la modul de repartizare a mijloacelor din fondul de subvenționare a producătorilor, pentru mai multe măsuri de sprijin pentru agricultori, inclusiv pentru stimularea asigurării riscurillor de producție în agricultură. Pentru anul 2017, subvențiile pentru stimularea mecanismului de asigurare în agricultură a fost, ca și în alți ani, de 300 de mii de lei pentru unul și același producător. În același timp, companiile de asigurări oferă pachete diferite pentru agricultori. De exemplu, dacă o companie asigură în caz de secetă excesivă, căderi de grindină, scăderea temperaturilor sub nivelul biologic de rezistență a plantelor, spălarea semănăturilor agricole sau furtunile de praf, alte companii oferă alte servicii. Mai exact, ofertele lor de asigurare vin pentru culturile agricole în caz de deteriorare ca urmare a secetei, insuficienței de căldură, exesului de umiditate, umezirii, putrezirii, înghețurilor, degerării, căderii grindinii, spălării de ape sau insuficineței ei, precum și în rezultatul bolilor sau a incendiilor. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, anul trecut doar 2 la sută din agricultori s-au asigurat împotriva riscurilor. În acest an, cifra a rămas neschimbată.

Capitolul VII.Compania RAPIDASIG S.A – servicii de asigurare în agricultură O afacere modernă în agricultură nu poate fi concepută fără a fi luate în calcul riscurile, la care este supus sectorul agrar. De aceea, asigurarea riscurilor de producție în agricultură, constituie o condiţie obligatorie pentru dezvoltarea durabilă a unei activităţi în acest domeniu. Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile financiare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice. Subvenționarea în agricultură Conform Legii 243-XV din 08.07.2004, la încheierea contractelor de asigurare a plantațiilor multianuale, Statul subvenționează producătorii agricoli asigurați (persoane juridice), în mărime de 50% din prima de asigurare! La data de 21 mai 2017, Guvernul RM a aprobat Hotărârea nr. 455 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural pentru anii 2017-2021, în care sunt specificate riscurile şi obiectele asigurate, pentru care se Statul subvenţionează primele de asigurare. Ce se asigură? -Plantatii -Animale, Pasari -Recolta -Tehnica agricola 36

210

Dacă e să luăm spre exemplu plantaţiile, atunci avem: OBIECTE ASIGURATE: *Plantații pomicole tinere, neintrate în rod *Plantații viticole tinere, neintrate în rod *Plantații multianuale, pe rod NU POT FI SUPUSE ASIGURĂRII: Plantațiile multianuale care nu sunt întreținute conform cerințelor agrotehnice; Plantațiile cu un grad înalt de rarefiere; Pierderile legate de deteriorarea (distrugerea, furtul) stâlpilor (suportului) și a sistemului de irigare. RISCURI ASIGURATE: Grindina Înghețurile de iarnă Inundațiile (revărsarea râurilor) Invazia lăcustelor (nesubvenționat) Altele PERIOADA DE ASIGURARE: Plantațiile multianuale se asigură în funcţie de perioada posibilă de producere a riscului, pentru o perioadă de 12 luni calendaristice, sau pentru o perioadă mai scurtă. Reieşind din aceasta, încheierea contractelor de asigurare a plantațiilor multianuale se efectuează pe parcursul întregului an calendaristic. Răspunderea Asiguratorului pe contractele de asigurare începe la ora 00:00 a zilei următoare după achitarea primei de asigurare (a unei părţi a acesteia – în cazul coordonării achitării în rate, stipulate în contractul de asigurare). Pentru plantațiile multianuale, perioada de asigurare se consideră încheiată la orele 24:00 a ultimei zile indicate în poliţa de asigurare. Notă: În orice caz, protecţia de asigurare (răspunderea Asigurătorului) nu poate începe după producerea cazului asigurat sau când este iminentă probabilitatea producerii lui, precum şi înaintea termenului indicat în contractul (poliţa) de asigurare. SUMA ASIGURATĂ: Suma asigurată a plantațiilor multianuale propuse la asigurare se stabileşte în modul următor: pentru plantaţiile tinere (neintrate în rod) – în funcţie de valoarea cheltuielilor de plantare şi întreţinere până la momentul asigurării; pentru plantaţiile pe rod – în funcţie de costul de bilanţ restant. Riscurile asigurate Asigurarea recoltei culturilor agricole acoperă următoarele riscuri: grindină, secetă excesivă, ploi torenţiale, incendiu, polignirea semănăturilor, suflarea semănăturilor, îngheţ timpuriu de toamna, îngheţ de iarnă, îngheţ târziu de primăvară, inundaţii, invazia lăcustelor. Asigurarea plantaţiilor multianuale acoperă următoarele riscuri: grindină, îngheţ de iarnă, inundaţii, invazia lăcustelor. 37

211

Asigurarea animalelor (păsărilor) domestice acoperă următoarele riscuri: pieire şi sacrificare forţată (inclusiv la indicaţia ANSA) din cauza tuturor bolilor, accidentelor, calamităţilor naturale. Asigurarea tehnicii şi a inventarului agricol acoperă următoarele riscuri: daune cauzate de accidentele rutiere, alte accidente, incendiu, calamităţi naturale (lovitura fulgerului, grindină, ploi torenţiale, inundaţie, furtuni, cutremur de pământ, alunecări de teren, avalanşă de zăpadă, etc.), acţiuni ilicite ale terţelor persoane, furt, jaf, tâlhărie. Avantajele asigurării în agricultură: *Subvenţionarea primelor de asigurare în mărime de 50% pentru persoanele juridice care deţin culturi agricole, plantaţii multianuale, animale/păsări domestice. *Flexibilitate în selectarea riscurilor asigurate: poate fi luat în asigurare un singur risc sau câteva cumulativ, pentru un tarif atractiv. *Posibilitatea revalorizării contractului de asigurare. La asigurarea în curs se poate încheia o asigurare suplimentară, fie pentru majorarea sumelor/kg asigurate inițial, fie pentru majorarea producției medii/hectar asigurate, în situația în care producția așteptată a se obține este mai mare decât cea estimată la încheierea asigurării *Posibilitate de achitare în tranşe a primei de asigurare: plata primei de asigurare poate fi achitată în 2 rate a câte 50%.

Capitolul VIII.Globalizarea asigurărilor în agricultură în Republica Moldova O dată cu dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre statele lumii are loc şi globalizarea pieţei asigurărilor,spre exemplu numeroase companii de asigurări ce activează pe teritoriul ţării noastre are ca fondatori persoane de peste hotarele Republicii Moldova sau parteneri străini. Compania de asigurări şi reasigurări «MOLDCARGO»S.A. a fost înfiinţată în 1999, fondatorul majoritar fiind Asociația Internațională a Transportatorilor Auto (AITA). Societatea pe Acțiuni “Acord Grup” este una din companiile ce prestează servicii de asigurare și reasigurare, fiind inființată relativ recent, și anume în anul 2002. Societatea de Asigurări „Acord Grup” SA colaborează cu parteneri din diferite domenii și ia parte la activitatea cîtorva uniuni profesionale, printre care: Asociația Asigurătorilor în domeniul Aviatiei si Spațiului din Rusia (РААКС); Parteneriatul non-profit „Grupul Asociat de Asigurări SOGLASIE”; se manifestă în calitate de sponsor al campionatelor internaționale anuale la parapantism. Majoritatea riscurilor mari sunt reasigurate în cele mai de renume companii de reasigurări: „Lloyd’s”, „Marsh”, „Willis Faber & Dumas Limited”, „GeneralCologne Re” (Germania), „Munich Re”, „Avicos”, AIG JSC (UK), „Avicos”, AFES, „VSK” (Rusia). „Klassika Asigurări” SA – societate de asigurări din Chișinău, Republica Moldova.„Klassika Asigurări” SA cooperează cu unele din cele mai mari companii de reasigurare din Rusia şi Europa: Sindicatele Lloyd’s of London (Anglia), Guta Asigurări, Spasskie Vorota, Soglasie, (Rusia), etc. «DONARIS» parte a «VIENNA INSURANCE GROUP» ,care este unul dintre cele mai mari grupuri de asigurări internaționale din Europa Centrală și de Est, cu sediul în Viena, Austria, are aproximativ 23.000 de angajați.Este prezentă în 25 de ţări ale lumii,printre care : Italia, Germania, Republica Moldova,Bulgaria,România,Turcia,Ucraina,Macedonia,Cehia,etc. Compania "GRAWE CARAT Asigurări" este parte componentă al concernului financiar din Austria - GRAWE. 37

212

GRAWE GROUP are o componenţă diversificată ce acoperă o serie de domenii de activitate – asigurări, societăți financiare, societăţi de investiţii, societăţi imobiliare şi de leasing, cu sediul principal în orașul Graz.

Concluzie În concluzie pot spune că asigurările în agricultură au o importanţă majoră pentru dezvoltarea economică a ţării noastre, doar atunci când toţi agenţii economici vor percepe necesitatea acestora, atunci progresul economic se va face simţit. Pieţele de asigurare din ţările cu economia în tranziţie, la care se referă şi piaţa de asigurări din Republica Moldova, se află încă într-o fază incipientă. Din aceste considerente, funcţiile asigurărilor expuse anterior sunt realizate în mod diferit. Acest fapt poate fi explicat atât prin nivelul redus al puterii de cumpărare a solicitanţilor principali de produse (servicii) de asigurare, cât şi de anumite caracteristici macroeconomice vizând evoluţia economiei naţionale: dreptul limitat la proprietate, rea-credinţa proprietarilor, sistemul infim de reglementare a asigurărilor, lipsa stimulenţilor economici ce ar putea influenţa procesul de evoluţie a asigurărilor, nomenclatorul restrâns al tipurilor necesare de asigurări sociale obligatorii şi private etc. Pieţele de asigurare subdezvoltate, confruntânduse cu capitalizarea insuficientă a asigurătorilor, lipsa de experienţă în practicarea asigurărilor comerciale de larg consum, impun să fie exercitată de către stat o reglementare cât mai pronunţată a acestor activităţi. După cum demonstrează dinamica asigurărilor din ţările Europei, numai o politică echilibrată promovată de către stat în domeniul asigurărilor poate constitui un garant important de realizare operativă a acestor funcţii ale asigurărilor de o importanţă socială deosebită.

38

213

Bibliografie Acte normative: - Lege nr. 407-XVI din 21.12.2006 „Cu privire la asigurari” - HOTĂRÎRE Nr. 455 din 21-06-2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural

Monografii: - Fotescu Stanislav. Sistemul de distribuţie a asigurărilor şi modernizarea acestuia, Editura ASEM, Chişinău 2019; 263p. - Anatol Ţugulschii, Stanislav Fotescu «Asigurări şi Reasigurări» , Editura ASEM, Chişinău 2006, 176p.

Website-uri: https://www.maib.md/ro/asigurarea-in-agricultura-pj/ http://xprimm.md/Ghid-Asig-2,13,125.htm https://www.cnpf.md/ro/internationala-6314.html http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313052

39

214

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea ”Științe economice” Specialitatea” Finanțe și bănci”

Referat

” Dezvoltare pieței de asigurări în agricultură, anii 2016-2019 în Republica Moldova cât și în perspectivele în acest domeniu”

Autor: MARUS Naina Grupa: FB 1802 Verificat: CAPRIAN Iuliana dr.conf. universitar

215

Chișinău , 2020

216

Cuprins

Intruducere..................................................................................................................................3 1. Istoria dezvoltării asigurării la nivel naţional şi internţional.................................................4 2. Activitatea de asigurare în agricultură în Republica Moldova..............................................7 3. Evoluţia pieţei asigurării în agricultură anii 2016-2019......................................................9 4. Concluzii............................................................................................................................11 5. Bibliografie........................................................................................................................13

2

Introducere Actualitatea temei cercetării: are la bază urmările cît și a delimitarile importanței activității asigurărilor . În condiţiile actuale, problema asigurării în agricultură capătă o amploare şi importanţă tot mai semnificativă. Căci starea de ajutor și obținerea înrederii spre care tindem, poate fi creată și menținută doar în condițiile unei stabilități și garanție. În elaborarea cercetării ținem cont mai întîi de toate, noțiunile conceptuale a termenului de asigurare și în genere a activitațea de asigurare în Republica Moldova. Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiriin cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc. Activitate de asigurare - activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare; Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezinta foarte des catastrofele natuarale care lovesc diverse regiuni, si, din pacate nici Romania nu face exceptie. Dar natura nu este singura care ne afecteaza si ne provoaca pagube: accidente se intamplala tot pasul, iar jaful, furturile, talhariile, toate tin de natura umana. Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea, cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra companiilor specializate. Obiectul asigurării Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu: persoana asiguratului sau a beneficiarului asigurării, cu viaţa, sănătatea şi capacitatea lor de muncă (asigurarea de persoane); bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice (asigurarea de bunuri); răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru prejudiciile cauzate lor (asigurarea de răspundere civilă). Problema cercetării: Aplicarea serviciilor de asigurare a agriculturii în Republica Moldova. Obiectul cercetării: Analiza și identificarea activității de aigurare a agriculturii în R.Moldova. Scopul cercetării: este aplicarea companiilor de asigurare și descrierea activității de asigurare pentru serviciile de asigurare a agriculturii în Republica Moldova.

3

Istoria dezvoltării asigurarii la nivel național și internațional Originile asigurărilor sunt atât de îndepărtate, încât este practic imposibil a stabili o dată exactă de apariţie a acestora. Un loc deosebit în dezvoltarea asigurărilor ocupă Anglia, în care în anii ‘80 ai sec. al XVII-lea au apărut primele societăţi de asigurare în domeniul asigurării de la incendiu. Patria reasigurărilor este considerată Germania. Prima companie de reasigurare a fost fondată de Cologne în anul 1846, apoi a apărut Societatea de reasigurare de la Münhen. În 1885 apare ,,Societatea rusă de reasigurare”, care se ocupa de reasigurarea riscurilor de incendii. Din sec. al XIX-lea pe poziţiile de frunte se află uniuni de asigurare de tip cartel şi concern. Factorii determinanţi, care au condus la apariţia asigurărilor contemporane, sunt cei economici şi sociali, cel mai important – la apariţia activităţii raţionale capitaliste cu orientare spre valorile raţionalităţii formale. Dezvoltarea societăţii a determinat, pe de o parte, creşterea avuţiei naţionale, iar, pe de altă parte, a plasat omul în procese de producţie mai complexe, cu un grad de periculozitate mărit. A sporit astfel interesul omului pentru acţiunile de previziune. Secolul al XIX-lea este marcat de o nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de implicarea activă a statului în asigurări. Înţelegând rolul enorm economic şi social al asigurărilor, statul doreşte să se folosească de avantajele lor în interes propriu. Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrah-ului, un sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare. Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr/296 din 12 iunie 1991, Direcţia Asigurărilor de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor, cu toate instituţiile asigurărilor de stat aflate în subordine, este reorganizată în Compania Comercială autohtonă pe Acţiuni ,,ASITO”, în capitalul statutar al căreia statul deţinea 25%. Revistă Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova, 2013, nr.2(62) 90 aceeaşi perioadă pe lângă Ministerul Finanţelor a fost format Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor, mai târziu – Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii. Actualmente, în calitate de autoritate de supraveghere a asigurărilor este Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF). Etapa iniţială de dezvoltare a pieţei naţionale de asigurări s-a caracterizat prin lipsa capitalului statutar suficient şi a altor mijloace proprii ale organizaţiilor de asigurări, prin creşterea cantitativă a acestora şi nivelul scăzut al calităţii serviciilor prestate. În anul 1993 a fost adoptată Legea ,,Cu privire la asigurări”, care a fost abrogată după punerea în aplicare a noii legi începând cu aprilie 2007, ceea ce a constituit un pas important în dezvoltarea industriei asigurărilor în ţara noastră. Tranziţia la economia de piaţă diversifică şi multiplică considerabil relaţiile dintre agenţii economici, supunând unui pericol sporit patrimoniul, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor juridice şi fizice, fapt ce actualizează necesitatea protejării bunurilor, activităţii de antreprenoriat, veniturilor, integrităţii cetăţenilor de la calamităţile naturale, situaţiile extremale şi accidente cu ajutorul asigurărilor. Aşa particularităţi ale asigurărilor, cum ar fi evaluarea riscului asigurat şi probabilitatea producerii lui, determinarea obligaţiunilor financiare ale asigurătorului necesită cunoştinţe speciale şi o pregătire profesionistă. Industria asigurărilor favorizează dezvoltarea activităţii prospere a agenţilor economici din 4

ţară prin faptul ca acestea constituie: o ramură creatoare de locuri de muncă; o ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară; un factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii întrerupte. Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările sunt importante în economia unei ţări nu doar pentru faptul că participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar şi pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane. Asigurările – ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară. Pentru a face faţă obligaţiilor faţă de asiguraţi, societăţile de asigurări au datoria să constituie rezerve tehnice. Fructificarea rezervelor de prime şi de daune se face prin plasarea acestora în acţiuni, obligaţiuni, depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraţilor, achiziţionarea de bunuri imobiliare. Acest lucru are loc în cazul în care societăţile de asigurări, pe lângă asigurări directe, mai efectuează şi operaţii de reasigurare. Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii întrerupte. Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică, ameninţată de un anumit fenomen (eveniment) viitor şi incert, convine cu o societate specializată ca, în schimbul unor sume de bani (unei prime), aceasta din urmă să preia asupra sa consecinţele producerii acelui fenomen (eveniment). Evoluţia numărului şi structurii participanţilor la piaţa de asigurări diferă de la ţară la ţară. În Republica Moldova, dinamica numărului de participanţi a fost determinată de maturizarea şi consolidarea pieţei prin modificarea cadrului legislativ, în special a celui aferent capitalizării companiilor de asigurare. În conformitate cu prevederile Legii, asigurătorii trebuie să desfăşoare activităţi specializate: fie numai de asigurări generale, fie numai de asigurări de viaţă Evoluţia numărului societăţilor de asigurare şi al brokerilor de asigurare/reasigurare licenţiaţi Seria “Ştiinţe exacte şi economice” Economie ISSN 1857-2073 91 Piaţa asigurărilor din Republica Moldova a depăşit etapa a patra de conformare la prevederile Legii nr.407- XVI din 21.12.2006 ,,Cu privire la asigurări”, potrivit căreia nivelul minim al capitalului social pentru asigurătorii care practică activitate în categoria „asigurări generale” a constituit 15 mil. lei. Aceste condiţii au determinat o reducere a numărului societăţilor de asigurări de la an la an şi o filtrare a pieţei asigurărilor de companiile care nu respectă acest nivel al capitalului statutar, determinând în acelaşi timp o îmbunătăţire a îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare încheiate, precum şi sporirea gradului de solvabilitate care stabileşte încredere în societăţile de asigurareDe altfel, având în vedere numărul scăzut de locuitori (3,56 milioane), precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de asigurări nu poate fi comparată cu mărimea volumelor statelor europene cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu. Piaţa asigurărilor din Republica Moldova raporta în anul 2012 un volum de prime brute subscrise de peste un miliard de lei moldoveneşti Astfel, datele preliminare centralizate de autoritatea de supraveghere a pieţei arată că la finele anului 2012 afacerile asiguratorilor locali au totalizat 1,09 mld. MDL (echivalentul a 69,9 mil. EUR), în creştere cu peste opt puncte procentuale comparativ cu decembrie 2011. Daunele avizate şi plătite de cele 19 societăţi de asigurare care au raportat activitate pentru anul 2012 au totalizat 430 mil. MDL sau 27,7 mil. EUR – echivalentul a 40% din totalul subscrierilor. Cu un an înainte, cei 22 de asiguratori activi raportaseră un volum de despăgubiri plătite în valoare de 348 mil. MDL (cu 82 mil. MDL mai puţin decât în 2012). 5

Necesitatea dezvoltării pieţei financiare din Republica Moldova, în cadrul căreia, prin mecanismele specifice economiei de piaţă, capitalurile disponibile vor fi alocate sectoarelor economice performante, implică creşterea rapidă şi bine argumentată a sectorului asigurărilor, care colectează şi redistribuie importante fonduri temporar disponibile. O caracterizare, din perspectivă internă, a sectorului asigurărilor în Republica Moldova nu poate ignora evoluţia unor indicatori, unele mutaţii organizaţionale cu implicaţii pe piaţa asigurărilor, fiscalitatea şi concurenţa în asigurări [6]. Actualmente, piaţa asigurărilor este influenţată de un şir de factori. În primul rând de politica companiilor de asigurări. Este cunoscut ca asigurările auto este genul de asigurări care se bucură de cerere masivă, din care cauză permite companiei să-şi crească portofoliul. Din acest considerent, unele companii, dorind să ocupe primele rânduri în rating, propun tarife joase. Acest tip permite ca timp de un an compania să crească un portofoliu solid, în plus – să propună acestor clienţi alte produse de asigurare. În acest fel, asigurările auto au fost considerate motorul pieţei şi dezvoltării asigurărilor în general. Se prevede că primele de asigurare se vor stabili de comun acord între asiguraţi şi asigurători, însă după o metodologie aprobată de Guvern. De fapt, este vorba despre o liberalizare parţială a stabilirii primei de asigurare, nu în sensul practicilor europene, unde liberalizarea este totală, adică şi în privinţa metodelor actuariale aplicate de asigurător. În concluzie este de menţionat că faza actuală a asigurărilor din Moldova poate fi caracterizată drept una de cotitură, în care se încearcă a pune bazele unor noi reguli de joc pentru principalii actori ai pieţei – asiguraţii şi asigurătorii, se conturează noi arbitri, dar apar şi noi roluri pentru întregirea infrastructurii. Toate acestea se produc într-un timp foarte compact şi generează apariţia anumitor ,,găuri negre” în stare să scoată în afara ,,monitoarelor” o activitate de asigurare dubioasă. Dezvoltarea asigurărilor de viaţă şi a celor de proprietate a persoanelor fizice rămân în continuare rezervele nevalorificate ale pieţei asigurărilor moldoveneşti, alături de asigurările riscurilor în agricultură şi cele de răspundere civilă a riscurilor financiare şi profesionale. Situaţia în domeniul asigurărilor nu a suferit modificări esenţiale în anul 2012, piaţa rămâne în continuare stabilă. În domeniul asigurărilor principalul obiectiv reprezintă formarea unei pieţe stabile şi transparente, bazate pe tehnologiile moderne de asigurare, capabilă să protejeze interesele cetăţenilor şi ale agenţilor economici, precum şi să devină o sursă importantă de investiţii pentru dezvoltarea economică a ţării. Realizarea acestui obiectiv include următoarele priorităţi: consolidarea financiară a societăţilor de asigurare şi diversificarea serviciilor de asigurare; modificarea sistemului de reglementare şi supraveghere în baza principiilor aplicate la nivel internaţional şi utilizării tehnologiilor informaţionale performante; îmbunătăţirea managementului societăţilor de asigurare şi dezvoltarea infrastructurii pieţei asigurărilor.

6

Activitatea de asigurare în agricultură în Republica Moldova Conform art.1 din legea nr. 407 din 21.12.2006, asigurarea este un transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare. Iar asiguratul este o persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul; Cea mai importantă funcție a asigurărilor este cea de compensare bănească a pagubelor datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, în cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă, asigurătorul efectuează plata despăgubirilor de asigurare și plata sumelor asigurate în cazul asigurărilor de persoane. Potrivit acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea prejudiciilor de care asigurații răspund potrivit legii și plătesc sume asigurate în cazul cînd se produc anumite evenimente care afectează integritatea corporală, sănătatea și, în unele cazuri, viața persoanelor asigurate. Necesitatea asigurărilor în agricultură O afacere modernă în agricultură nu poate fi concepută fără a fi luate în calcul riscurile, la care este supus sectorul agrare.De aceea, asigurarea riscurilor de producție în agricultură, constituie o condiţie obligatorie pentru dezvoltarea durabilă a unei activităţi în acest domeniu.Asigurarea bunurilor producătorilor agricoli are scopul de a proteja investiţiile financiare în cazul producerii calamităţilor naturale sau altor situaţii nefaste, fiind destinată atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice. Subvenționare în agricultură Conform Legii 243-XV din 08.07.2004, la încheierea contractelor de asigurare a plantațiilor multianuale, Statul subvenționează producătorii agricoli asigurați (persoane juridice), în mărime de 50% din prima de asigurare.La data de 21 mai 2017, Guvernul RM a aprobat Hotărârea nr. 455 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural pentru anii 2017-2021, în care sunt specificate riscurile şi obiectele asigurate, pentru care se Statul subvenţionează primele de asigurare.

7

Riscurile asigurate Asigurarea recoltei culturilor agricole acoperă următoarele riscuri: grindină, secetă excesivă, ploi torenţiale, incendiu, polignirea semănăturilor, suflarea semănăturilor, îngheţ timpuriu de toamna, îngheţ de iarnă, îngheţ târziu de primăvară, inundaţii, invazia lăcustelor.Asigurarea plantaţiilor multianuale acoperă următoarele riscuri: grindină, îngheţ de iarnă, inundaţii, invazia lăcustelor.Asigurarea animalelor (păsărilor) domestice acoperă următoarele riscuri: pieire şi sacrificare forţată (inclusiv la indicaţia ANSA) din cauza tuturor bolilor, accidentelor, calamităţilor naturale.Asigurarea tehnicii şi a inventarului agricol acoperă următoarele riscuri: daune cauzate de accidentele rutiere, alte accidente, incendiu, calamităţi naturale (lovitura fulgerului, grindină, ploi torenţiale, inundaţie, furtuni, cutremur de pământ, alunecări de teren, avalanşă de zăpadă, etc.), acţiuni ilicite ale terţelor persoane, furt, jaf, tâlhărie. Avantajele asigurării în agricultură Subvenţionarea primelor de asigurare în mărime de 50% pentru persoanele juridice care deţin culturi agricole, plantaţii multianuale, animale/păsări domestice.Flexibilitate în selectarea riscurilor asigurate: poate fi luat în asigurare un singur risc sau câteva cumulativ, pentru un tarif atractiv.Posibilitatea revalorizării contractului de asigurare. La asigurarea în curs se poate încheia o asigurare suplimentară, fie pentru majorarea sumelor/kg asigurate inițial, fie pentru majorarea producției medii/hectar asigurate, în situația în care producția așteptată a se obține este mai mare decât cea estimată la încheierea asigurării.Posibilitate de achitare în tranşe a primei de asigurare: plata primei de asigurare poate fi achitată în 2 rate a câte 50%.

8

Evoluția pieței asigurării timp de 3 ani Piata de asigurari din Moldova a inregistrat in anul precedent un volum de prime brute subscrise in valoare de 1,5 miliarde lei, in crestere cu 4,8% fata de anul 2016, arata datele preliminare ale autoritatii de supraveghere (CNPF), centralizate in premiera de portalul specializat Piața asigurărilor din Moldova a crescut în primul trimestru din anul 2019 cu 9,1% față de aceeași perioadă a anului 2018. În primele 6 luni ale acestui an, companiile de asigurări au plătit peste 354 de milioane de lei sau cu 20,8% mai mult decât anul trecut, anunță Biroul Național de Statistică. În același timp au crescut veniturile companiilor de asigurări cu 17,7%, dar și cheltuielile asigurătorilor au crescut cu 12,5%. În rezultat, profitul asuguratorilor s-a majorat de 7,8 ori față de perioada anului precedent. IANUARIE - SEPTEMBRIE 2017 06.02.2018 In primele 9 luni din 2017, piata de asigurari din Moldova a inregistrat un total de subscrieri de 1,06 miliarde de lei, ceea ce reprezinta o crestere de 4.74% comparativ cu perioada similara din 2016, arata datele preliminare publicate de autoritatea de supraveghere (CNPF), centralizate de portalul specializat www.xprimm.md. IANUARIE - MARTIE 2017 26.09.2017 Moldoveni au subscris prime in valoare de 313,49 milioane lei in primul trimestru, in crestere 10,22% fata de intervalul similar al anului trecut, arata datele autoritatii de supraveghere (CNPF). In moneda europeana, evolutia a fost de 14,77% ajungand la 14,76 milioane euro, ca urmare a aprecierii monedei nationale fata de cea europeana cu aproape 4%. IANUARIE - DECEMBRIE 2016 01.12.2016 1,37 miliarde lei a totalizat anul trecut piata de asigurari din Republica Moldova,potrivit datelor preliminare publicate de Comisia Nationala a Pietei Financiare (CNPF), in crestere cu 12,2 puncte procentuale fata de anul precedent. IANUARIE - SEPTEMBRIE 2016 16.05.2017 In primele noua luni ale anului in curs, primele brute subscrise de companiile active pe piata de profil s-au majorat cu 11,58%, trecand de pragul 1 miliard de lei moldovenesti, fata de perioada precedenta din 2015. IANUARIE - IUNIE 2016 9

14.11.2016 Piata de asigurari din Republica Moldova a inregistrat, in primele sase luni ale anului curent, un volum total de subscrieri in valoare de 628 milioane lei (28,2 milioane euro), in crestere cu 9,5% fata de de S1 2015 potrivit datelor oficiale publicate de catre Comisia Nationala a Pietei Financiare din Moldova (CNPF). In moneda europeana, subscrierile companiilor au inregistrat o scadere de 0,49%, ca urmare a deprecierii monedei nationale fata de moneda europeana. Un procent de 93,9% a revenit asigurarilor generale, in timp ce asigurarile de viata detin o cota de 6,05% din totalul subscrierilor companiilor. IANUARIE - MARTIE 2016 17.08.2016 In primele trei luni ale anului 2016, subscrierile companiilor de asigurare s-au majorat cu 12,12%, pana la 284,41 milioane lei fata de rezultatele anului 2015, potrivit datelor oficiale finale publicate de comisia de supraveghere - CNPF. IANUARIE - DECEMBRIE 2015 06.06.2016 In anul 2015, subscrierile companiilor de asigurare s-au majorat cu 2,07%, pana la 1,228.46 milioane lei fata de rezultatele anului 2014, potrivit datelor oficiale finale publicate de comisia de supraveghere - CNPF. IANUARIE - SEPTEMBRIE 2015 17.02.2016 Cele 15 companii de asigurare active pe piata de profil din Republica Moldova au subscris prime brute in valoare de 909.25 milioane lei in primele noua luni ale anului curent, in crestere cu un punct procentual fata de perioada similara din anul precedent, arata cele mai recente date oficiale publicate de catre autoritatea de supraveghere de la Chisinau (CNPF).

e cu 0,45% fata de de S1 2014 (575,78 milioane lei - 31,03 milioane euro), potrivit datelor oficiale publicate de catre Comisi

e cu 0,45% fata de de S1 2014 (575,78 milioane lei - 31,03 milioane euro), potrivit datelor oficiale publicate de catre Comisi

10

224

Concluzie Prin intermediul asigurarilor se acorda despagubiri asiguratilor pentru acoperirea pagubelor produse de riscurile cuprinse in asigurare, dand posibilitatea reconstituirii bunurilor distruse, asigurand astfel continuitatea procesului de productie.Asigurarile influenteaza pozitiv balanta de plati a tarii si contribuie la extinderea relatiilor economice internationale atunci cand societatile de asigurari, pe langa asigurarile directe mai efectueaza si operatii de reasigurari (adica atunci cand se cedeaza altor societati de asigurare o parte din riscurile subscrise - cu plata corespunzatoare a primelor - in raport cu riscurile asumate de reasigurator). Cu ajutorul companiilor de asigurare din Republica Moldova cetățenii pot să își plătească despăgubirile apărute, ast fel contribuind la asigurarea ramurii creatoare de valoare adaugată, creatoare de locuri de muncă și tot odata participând la oferta de capital de pe piața financiară. 1. Asigurările în agricultură reprezintă un mijloc real de protecţie a culturilor agricole, dar şi

a investiţiilor efectuate în acest sector. Cu toate acestea, potenţialul asigurărilor agricole din Republica Moldova rămâne a fi nevalorificat, chiar dacă statul acordă subvenţii în mărime de 70% din suma asigurată a culturilor agricole şi a animalelor.Cu regret, marea majoritate a producătorilor mici continuă să nu apeleze la asigurările agricole, motiv pentru care, chiar dacă în ultimii ani suprafeţele agricole asigurate au crescut, totuşi acestea rămân foarte mici în comparaţie cu ţările din Europa de Vest.

2. Una din problemele principale în agricultură, inclusiv din perspectiva asigurărilor, este

cultivarea culturilor pe suprafeţe mici, cu o productivitate redusă. În aceste condiţii, după vânzarea recoltei şi deducerea cheltuielilor, profitul rămas estemic şi, chiar dacăprimele de asigurare nu sunt atât de mari,ele sunt greu de acoperit de către micii fermieri. În aceste condiţii şi băncile s-au orientat cu precădere către clienţii mari şi într-o măsură mult mai redusă către cei mici, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai programelor naţionale. 3. În cazul în care asigurările în agricultură vor obţine popularitate în rândul agricultorilor,

concepţia actuală a sistemului moldovenesc de transfer a riscurilor din agricultură va impune omajorare substanţială a cheltuielilor statului.Considerăm că, prin soluţionarea problemelor principale din agricultură,se va putea ajunge la circa 20% din potenţialul real 11

225

asigurabil din Moldova, ceea ce este încă nesatisfăcător,comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană. 4. Sistemul asigurărilor în agricultură a avansat puţin pe parcursul anilor. Această situaţie

este amplificată şi de inconsecvenţa politicii de subvenţionare a statului. Dacă ar fi fost continuată subvenţionarea a 80% din valoarea asigurărilor în agricultură încă vre- o 5 ani, am fi avut rezultate destul de bune.

12

Bibliografie

1. . Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006. MO nr. 47- 49/213 din 06.04.2007. 2. LEGE Nr. 407 din 21.12.2006. cu privire la asigurări. Publicat : 06.04.2007 în Monitorul Oficial Nr. 47-49 art Nr : 213. 3. LEGE Nr. 243 din 08.07.2004 privind asigurarea riscurilor de producţie în agricultură

subvenţionată a

4. Manualul agentului de asigurare, autor Dumitru G. Badea, pag. 13-20 5. GHEORGHE CHIBAC. AUREL BĂIEŞU. ALEXANDRU ROTARI. OLEG EFRIM, Drept civil. Contracte speciale, Volumul III, Cartier Juridic, Chişinău, 2005. 6. Manual de asigurari pentru clasa 11Valentina Capota, Popa Florica, 7. Andrei Nae pag. 40-60 8. Manualul agentului de asigurări Dumitru G. Badea 2008 pag 50 9. www.cnpf.md 10. www.RCA.md 11. www.CNAS.md

13

227

Ministerul Educației,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Științe Economice Departamentul,,Finanțe și Bănci”

Referat la disciplina asigurări și reasigurări

Tema :Aspecte juridice și economice privind contractul de reasigurare

Elaborat :MELNIC Cristina Grupa :FB1802 Coordonator științific:CAPRIAN Iulia doctor,conferențiar universitar

Chișinău,2020

228

Cuprins: Introducere.....................................................................................................................................3 CAPITOLUL I. Aspecte juridice și economice privind contractul de reasigurare 1.2.Trăsăturile contractului de reasigurare................................................................................4 1.3.Activitatea de asigurare , în general și contractul de asigurare..........................................4 CAPITOLUL II.Principiile asigurării contractuale 2.1. Principiul maximei bunei credințe........................................................................................6 2.2. Principiul despăgubirii............................................................................................................6 2.3. Principiul privind obiectul contractului de reasigurare......................................................7

CAPITOLUL III.Caracteristici juridice ale contractului de reasigurare 3.1. Condiții de validitate a contractului de reasigurare.............................................................8 3.2. Forma contractului de reasigurare.......................................................................................8 3.3. Părțile contractante................................................................................................................9 3.4. Obligațiile , Erori și omisiuni părților contractante............................................................9 3.5. Reglementarea diferendelor dintre părți.............................................................................10 3.6. Legea aplicabilă contractului de reasigurare.....................................................................10 3.7. Alte clauze și Plata daunelor................................................................................................10 3.8. Derularea contractului de reasigurare...............................................................................11

CAPITOLUL IV.Forme de reasigurarea 4.1. Reasigurarea proporțională…..............................................................................................12 4.2. Reasigurarea proportional…................................................................................................14

CAPITOLUL V.Metode de reasigurare 5.1. Metoda facultativă................................................................................................................15 5.2. Metoda contractuală..............................................................................................................15 5.3. Metoda facultativ-obligatorie..............................................................................................16

Concluzie......................................................................................................................................17 Bibliografie...................................................................................................................................18

2

Introducere Reasigurarea completează activitatea de asigurare prin cedarea și primirea unor riscuri pe piața internă și internațională de asigurări. Nu există nici un raport juridic între asigurat și reasigurător (art.47 din Legea nr.136/1995).Această situație este atenuată,în teorie,de faptul că acțiunea oblică îi este în mod firesc deschisă asiguratului,față de reasigurător.Cu toate acestea,în practică,acțiunea oblică nu are utilitate,întrucât, în caz de admitere ,creanța asiguratului față de reasigurător ar intra tot în patrimonial asigurătorulu,prin ipoteză insolvent. Acest capitol pune în evidenţă formele de protecţie folosite atât pe planintern cât şi internaţional. Astfel este descriesă reasigurarea, care are ca effect „pulverizarea riscului Reasigurarea reprezintă o nouă asigurare efectuată printr-o nouă poliță,pentru același risc initial asigurat. Contractul de reasigurare cuprinde: 

obiectul reasigurarii;



raspunderea asumata de reasigurator;



raspunderea retinuta de reasigurator pe cont propriu;



conditiile in care se face reasigurarea, respectiv costul reasigurarii;



modul de decontare a primelor si daunelor;



durata contractului;



alte clauze privind raporturile reciproce (arbitrajul, decaderea din drepturi, preavizul pentru iesirea din obligatii, etc.).

3

Capitulul I. Aspecte juridice și economice privind contractul de reasigurare În literatura de specialitate există mai multe definiții date pentru contractul de reasigurare, cea mai completă definind contractul de reasigurare ca fiind “ înțelegerea stabilită între două părți, denumite “reasigurător” și“reasigurat” prin care reasigurătorul preia o parte din risc ( uneori întregul risc)de la reasigurat în schimbul unei sume denumite prima de asigurare, pentru care se obligă să-I plătească acestuia din urmă partea de despăgubire cuvenită în cazul producerii riscului , conform condițiilor convenite în contract. Contractul se consideră încheiat odată cu semnarea lui de către părti.urile. Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare îl obligă pe asigurător să urmărească permanent dimensiunea și structura portofoliului sau pentru a nu ajunge în situația ca în cazul ivirii evenimentului pentru care a preluat răspunderea să nu poată achita obligațiile față de asigurați. Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare prin divizare a răspunderilor între mai mulți asigurători, dispersați pe arii geografice cât mai întise, de menținere a unui echilibru între primile încasate și despăgubirile datorate la ficare asigurător în parte. 1.2.Trăsăturile contractului de reasigurare 1.contractul de reasigurare este condiționat de existența unui contract de asigurare încheiat între asigurat și asigurător; 2.contractul de asigurare și cel de reasigurare există în același timp; 3.contractul de reasigurare este un contract separat încheiat între reasigurător și reasiguratul sau la care asiguratul original nu este parte, de aceea în cazul producerii riscurilor asigurate, reasigurătorul este răspunzător pentru partea sa de risc numai în fața companiei cedente și nu în fața asiguratului care primește despăgubirile de la asigurătorul său . În cazul în care reasigurătorul dă faliment,compania cedentă nu este exonerată de obligația de a plăti întreaga sumă ce rezultă din polița de asigurare. 4.despăgubirea totală sau parțială va fi suportată numai pentru răspunderea pe care asiguratul direct și-a asumat- o prin contractul de asigurare. 1.3.Activitatea de asigurare , în general și contractul de asigurare în particular se desfășoară pe baza unor principii și anume: 

obligativitatea existenței unui interes asigurabil;



relația dintre părți se bazează pe” cea mai mare, bună credință”



contractul de reasigurare este un contract de despagubire;



obligativitatea existenței, în momentul încheierii contractului de reasigurare , aunui obiect al reasigurării.

4

Principiul interesului asigurabil. La baza încheierii unui contract de reasigurare trebuie să existe un interes asigurabil. În dicționarul termenilor de asigurare se menționează” din punct de vedere juridic, nici unei persoane nu i- se permite să efectueze o asigurare dacă nu posedă un interes asigurabil într-o aventură, adică ea trebuie să poată pierde ceva dacă proprietatea supusă riscului se pierde, suferă avarii sau este reținută sau poate pierde datorită întârzierii sosirii ei.Dacă o persoană ajută sau înlesnește încheierea unei asigurări în cazul în care nu există interes asigurabil, acesta este vinovată și pedepsită” Intr-o altă variantă “ interesul asigurabil este pierderea pe care proprietarii(unei nave) ar suferi-o conform poliței. Răspunderea depinde de următorii factori: -suma asigurată, respectiv limita despăgubirii; -obiectele asigurate; - pericolele acoperite; Se poate deci afirma că “ interesul asigurabil este un drept patrimonial pe care asiguratul și respectiv compania cedentă doresc să îl păstreze sau să îl obțină sau obligația patrimonială pe care aceștia ar dori să o evite”. În contractele de reasigurare , reasigurarea unui risc sau a unei clase de riscuri are efect numai după ce compania cedentă accepta preluarea acestuia de la asigurat, adică atunci când interesul asigurabil există în momentul încheierii reasigurării.

5

CAPITOLUL II.Principiile asigurării contractuale 2.1.Principiul maximei bunei credințe. Acest principiu este universal și aplicat cu mare strictețe și rigurozitate .În virtutea acestui principiu, informațiile pe care părțile le oferă reciproc sunt luate ca atare și considerate adevărate. Dacă se dovedesc nereale, parte avatamată poate cere despăgubiri și anularea contractului.Asigurătorul direct este obligat să dezvăluie în întregime orice fapt material referitor la riscul ce va fi reasigurat. Într-o transacție de reasigurare,compania cedentă are aceiași poziție față de asigurător pe care o are și asiguratul original față de compania de asigurări.În activitatea de asigurare și cea de reasigurare există anumite deosebiri în ceea ce privește aplicarea acestui principiu. În timp ce în asigurări, asiguratul necunoscător al principiilor și cuatumelor privind asigurarea , are obligația de a informa compania de asigurări în timpul negocierii asupra tuturor datelor și informațiilor necesare și utile acestuia din urmă , în cazul reasigurărilor , aceasta datorie revine companiei cedente.Principala deosebire este aceea că , în cazul reasigurărilor, părțile contractante sunt experte, cunoscătoare în egala măsură a afacerilor ce vor fi încheiate și a normelor și principiilor juridice ce le guvernează . De aceea în situații de litigii , un reasigurat nu se poate apăra dacă a transmis reasigurătorului informații incorecte sau incomplete pe care el la randul său , le-a primit de la asiguratul original. În cazul reasigurării facultative , compania cedentă trebuie să ofere informații complete privind riscul individual pentru care dorește să obțină protecția reasigurătorului. Aceste informații sunt cuprinse intr-o formă prescurtată a contractului,denumită “slip” care cuprinde toate particularitățile materiale ale riscului pentru afacerea respectivă, reținerea cedenței, suma asigurată. La reasigurarea contractuală, aplicarea principiului este substantial diferită, deoarece compania cedentă grupează mai multe polițe după anumite criterii, iar reasigurătorul , prin natura contractului nu cunoaște multe detalii referitoare la riscurile individuale cedate, suma asigurată. El acceptă afacerea băzându-se pe experiența și priceperea cedenței și nu în ultimul rând, pe încredere. 2.2.Principiul despăgubirii Despăgubirea reprezintă suma de bani plătită de reasigurător reasiguratului sau, corespunzător pierderii suferite de acesta din urmă, în conformitate cu condițiile contractului de reasigurare.Suma nu include parte de profit pentru reasigurat.Principiul despăgubirii este parte integrantă a oricărui contract de reasigurare , chiar dacă asigurarea originală nu este întotdeauna un contract de despăgubire. Compania cedentă trebuie să dovedească faptul că daunele pentru 6

care se cere despăgubiri de la reasigurători se încadrează în termenii contractelor de asigurare și reasigurare.Reasigurătorul este răspunzător față de compania cedentă numai pentru partea de daună pentru care este răspunzătoare aceasta din urmă față de asigurat,în timp ce pentru plățile făcute de asigurător asiguratului sau el nu va primi nici o despăgubire.Dimensiunile despăgubirii suportate de asigurător, depind de tipul poliței originale .Exemplu, în cazul polițelor evaluate, pentru o avarie totală, se despăgubește valoarea asigurată, iar pentru o avarie parțială se despăgubește cota respectivă a daunei din valoarea asigurată; în ceea ce privește polițele neevaluate despăgubirea pentru avaria totală este egală cu valoarea asigurabilă , iar pentru avaria parțială, cota corespunzătoare din valoarea asigurabilă. 2.3.Principiul privind obiectul contractului de reasigurare În momentul încheierii contractului de reasigurare, este obligatorie existența unui obiect. Dacă în cazul asigurării directe obiectul îl constitue interesul financiar al deținătorului poliței privind proprietatea asigurată , în reasigurare subiectul este răspunderea pe care asigurătorul a acceptat-o prin contractul de asigurare. Toate contractele de asigurare vor fi contracte de asigurare a răspunderii.

7

CAPITOLUL III.Caracteristici juridice ale contractului de reasigurare Din punct de vedere juridic , contractul de reasigurare prezintă următoarele caracteristici: a)caracter consensual, se încheie pe baza acordului de voință al părților asupra elementelor esențiale ale contractului; b)caracter sinalagmatic deoarece presupune obligații interdependente și reciproce ale părților ; c)executarea contractului este succesivă,nu are loc dintr-o dată ci presupune o anumită perioadă în care reasigurătorul acordă protecție companiei cedente pentru riscurile preluate , iar acesta din urmă plătește prima de reasigurare; d)caracter oneros,deoarece se băzează pe contraprestații reciproce,reasigurătorul în cazul producerii evenimentului reasigurat suportă cheltuielile cu daunele mult mai mari decât volumul primelor încasate; e)caracter aleatoriu,de incertitudine în privința producerii riscului și , deci a rezultatelor finale ale contractului; f)este un contract de adeziune, întrucât clauzele contractuale sunt propuse de una din părți, cealaltă având numai posibilitatea de a accepta sau de a refuza oferta primită.O particularitate a contractului de reasigurare o reprezintă prezența elementelor de extraneitate, deoarece părțile contractante sunt, de regulă, din diferite țări. 3.1.Condiții de validitate a contractului de reasigurare Pentru a fi valid un contract de reasigurare trebuie să răspundă următoarelor cerințe: - părțile trebuie sa aibă capacitatea de a încheia contracte -să existe o voință a părților de a crea o relație juridică, respectiv consimtamantul valabil al acestora. Valabilitatea consimtamantuli produce efecte numai când acesta nu este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol. Vicierea consimtamantului prin oricare dintre aceste modalitati atrage nulitatea contractului; -să existe o ofertă și o acceptare a ei; -să existe un obiect al contractului , respectiv să ducă la crearea de obligații pentru părțile contractante prin reasigurarea a ceea ce compania cedentă a asigurat; -obiectul contractului să fie posibil și licit, să nu contravină legislației și să nu pericliteze în nici un fel ordinea publică și bunele moravuri ale societății. 3.2.Forma contractului de reasigurare Nu există obligativitatea unei forme anumite a contractului de reasigurare.Majoritatea contractelor au o formă scrisă,care face posibila deteminarea cu precizie a momentului încheierii contractului, a intrării în vigoare, a începutului și încetării răspunderii asigurătorului , a 8

drepturilor și obligațiilor părților.Spre deosebire de contractul de asigurare concretizat în polița de asigurare,contractul de reasigurare se regăsește foarte rar sub forma unei polițe de reasigurare, uzual are forma de contract nestandardizat ale cărui clauze sunt foarte diverse în funcție de interesul părților și specificul obiectului său. Contractul de reasigurare poate avea forme diferite deosebirile dintre acestea constând numai în modul de cuprindere, respectiv de angajare a părților. Indiferent de tipul și forma contractului de reasigurare, este obligatoriu ca el să conțină următoarele clauze: denumirea părților contractante; sediul lor; tipul contractului;riscurile acoperite; limita valorică și teritorială a răspunderii;omisiuni sau erori;data intrării în vigoare a contractului,durata și terminarea lui, cazurile de forța majoră, nivelul și modalitatea de plată a primei și a rezervelor de prime, daunele în suspensie, reținerea cedenței,comisionul , brokerajul, regularizarea contului, fondul de rezervă.,modul de plată a despăgubirii,riscurile excluse,reglementarea diferendelor dintre părțile contractante. 3.3.Părțile contractante Într-un contract de reasigurare părțile contractante sunt persoane juridice, sunt “compania cedentă”, pe de o parte, respectiv asigurătorul direct(original) care are deja încheiată o poliță de asigurare cu un asigurat pentru un anumit risc sau grupă de riscuri și care dorește să cedeze o parte din acesta , devenind reasigurat, și “reasigurătorul” , pe de altă parte care preia partea de risc cedată. Contractul de reasigurare nu poate exista în afara unei asigurări directe. 3.4.Obligațiile părților contractante Încheierea contractului de reasigurare obligă părțile la respectarea tuturor clauzelor .Reasiguratul are ca prima obligație plata primei de reasigurare la nivelul, în termenul și condițiile stabilite de comun acord. Totodată el trebuie să anunțe reasigurătorul asupra mersului afacerii și să-l pună la dispoziție toate informațiile și datele de care dispune în legatură cu tranzacția respectivă. În cazul producerii de daune, el trebuie să aducă la cunoștința reasigurătorului în termenul cel mai scurt posibil.Reasigurătorul are obligația de a asigura protecția împotriva riscurilor în schimbul primei primite de la compania cedentă și de a-i plăti acesteia despagubirile de reasigurare în cazul producerii riscurilor asigurate. Obligațiilemsale sunt numai față de compania cedentă și nu față de asiguratul original, de care nu are nici o răspundere. Erori și omisiuni Această clauză este deosebit de importantă deoarece asemenea situații apar , în mod frecvent, în derularea contractului de reasigurare. În contract se obișnuiește să se menționeze faptul că erorile și omisiunile uneia din părți referitoare la daune se vor rectifica cât mai curând după descoperirea lor și nu vor reduce răspunderea reasigurătorului. 9

3.5.Reglementarea diferendelor dintre părți O trăsătură a contractului de reasigurare o constitue faptul că reglementarea diferendelor dintre părți se face prin arbitraj și nu prin recurgerea la judecată.Acordul amiabil presupune discuții ale reprezentanților părților în vederea găsirii unei rezolvări rapide și avantajoase. O altă cale de rezolvare a diferendelor este concilierea prin conducerea unei comisii alcătuită din reprezentanți desemnați de părți care își desfășoară activitatea pe baza unei proceduri stabilită ad-hoc.Arbitrajul este modalitatea întâlnită cel mai des în soluționarea litigiilor dintre părțile contractante ale contractului de reasigurare.Clauza de arbitraj trebuie să specifice: stabilirea organului de arbitraj și a numărului de erbitri ce vor soluționa litigiul, locul de desfășurare al arbitrajului, legea aplicabilă,modul de alegere a arbitrilor, repartizarea cheltuielilor de arbitraj, caracterul deciziei.Procedura juridică se întâlnește extrem de rar, în cazuri izolate în practica rezolvării diferendelor. 3.6.Legea aplicabilă contractului de reasigurare Legea aplicabilă poate constitui o clauză separate.Ea poate fi legea țării uneia dintre părțile contractante, legea țării în care se pot produce riscurile sau legea unei alte țări. 3.7.Alte clauze. Durata contractului de reasigurare , respectiv data intrării în vigoare a contractului , după semnarea și terminarea lui. Contractul se încheie de regulă pe termene limitate, de obicei un an și se prelungesc automat dacă una din părți nu cere în mod expres rezilierea lui. Terminarea contractului se poate face și la ieșirea din risc a companiei cedente datorită terminării contractului original de asigurare.Limitele valorice și geografice ale răspunderii. Prima categorie se înscrie în formă și condițiile specifice cerute de tipul contractului de reasigurare; în ceea ce privește limitele teritoriale foarte importantă cunoașterea și delimitarea lor cât mai precisă deoarece dacă riscurile asigurate se produc produc pentru bunurile reasigurate în afara zonei respective,reasigurătorul nu va plăti despăgubiri. Plata daunelor. Modalitatea de plată a daunelor este o clauză aparte a contractului și se stabilește în funcție de mărimea daunei : sumele pentru daunele mici se achită în cadrul deconturilor trimestriale, iar daunele mari se plătesc separat. Plata sumelor mici se face la intervale mai mari de timp pentru a evita o aglomerare de cecuri și pentru ușurarea muncii.Dacă întârzierea cu trei luni a achitării sumelor corespunzătoare unor daune mari poate produce dezechilibre financiare companiei cedente. În termen de 3 luni de la încheierea fiecărui an , compania cedentă are obligația de a fur 10

niza reasigurătorului o listă cu toate “daunele în suspensie” și cu sumele corespunzătoare nivelului răspunderii sale. Daunele care au fost avizate provizoriu de compania cedentă dar sunt în plin proces, mărimea lor nefiind stabilită, poartă denumirea de daune insuspensie . După determinarea lor ele vor fi suportate de reasigurător în proporția convenită prin contract.Participarea reasigurătorului la beneficii în cazul în care la sfârșitul anului nu s-au produs daune, se stabilește ca un comision asupra profitului. Suma astfel rezultată este plătită de reasigurător companiei cedente, deoarece se consider că este în mare masură meritul sau pentru obținerea rezultatelor favorabile .Rezultatul afacerii se stabilește ca o diferență între venituri și cheltuieli. 3.8.Derularea contractului de reasigurare După încheierea contractului de reasigurare , indiferent de tip,operațiunile cele mai importante sunt decontările , care se fac pe baza evidenței financiare și contabile .Toate mișcările de fonduri se fac în conturi deschise atât la compania cedentă cât și la reasigurător.În cazul reasigurării facultative compania cedentă sau brokerul, are obligația de a oferi asigurătorului , trimestrial informații referitoare la sumele pe care ea le datorează reasigurătorului și pe care le are de încasat de la aceasta.

11

CAPITOLUL IV.Forme de reasigurare În prezent se practică două forme principale de reasigurare și anume: 1.reasigurarea proporțională; 2.reasigurarea neproporțională 4.1. Reasigurarea proporțională.

Prin acest tip de reasigurare, reasigurătorul accepta o răspundere stabilită ca o proporție din suma asigurată inițial prin contractul de asigurare directă,daunele înregistrate repartizându-se între compania cedentă și reasigurător în mod direct proporțional cu acoperirea acordată.Reasigurarea proportionala a fost prima formă de reasigurare utilizată și ea s-a dezvoltat din sistemul asigurării, prin care mulți asigurători împarte au între ei proporții convenite o parte a asigurării directe. Se pretează la toate categoriile de afaceri și se aplică la toate tipurile de protecție.Tipuri de contracte proporționale.Pentru fiecare risc ce face obiectula reasigurării, reasigurătorul preia o parte din acesta, obține aceiași proporție din prima și suportă în aceiași măsură daunele. Această formă de asigurare obligatorie respectă principiul conform căruia reasigurătorul urmează soarta asiguratului.Contractele de asigurare proporțională sunt de două tipuri: a)-contract “ cota- parte” b) –contract “ excedent-suma”. Indiferent de tipul de contract acesta trebuie să conțină în forma sa precsurtată (“slip”) în mod obligatoriu următoarele elemente: denumire a companiei cedente și a reasigurătorului, clasa afacerii, limitele teritoriale, tipul de contract, limita răspunderii, răspunderea maximă, comisionul, veniturile estimate din prime, comisionul pe profit, depozitul de prime, dobânda la depozit, depozitul de daune, portofoliul de afaceri, borderourile conturile ,notice-ul de reziliere , după caz brokerajul, date și informații statistice. Contractul de reasigurare “cota-parte” Este cea mai simplă formă de reasigurare prin care reasigurătorul îndeamnă să preia în reasigurare o anumită proporție din fiecare risc acceptat din compania cedentă prin contractul inițial de asigurare, suportând proporțional toate daunele în schimbul aceleiași proporții din toate primele directe, mai puțin comisionul de reasigurare. Caracteristicele contractului cota – parte sunt: 1-Contractul cota-parte presupune o identitate de interese a celor doi parteneri.Rata daunei este aceiași la ambii parteneri, întrucât ei acoperă intr-o anumită proporție toate riscurile subscrise în contul respectiv, iar rezultatele sunt aceleași în mărime relativă dar diferite în mărime absolută; 12

2.Prin acest contract compania cedent are posibilitatea de a subscrie riscuri de valori mai mari decât îi permite capacitatea sa financiară proprie, retanând pe contul sau numai cota pe care o poate suporta , iar diferența o cedează în reasigurare unuia sau mai multor reasigurători . 3Societatea cedentă nu are posibilitatea selecției riscurilor subscrise în detrimentul reasigurătorului sși de aceea comisionul solicitat este mai mare; 4Față de toate celelalte tipuri de contracte, modul de administrare este mai simplu și prin urmare, cheltuielile administrative sunt mai reduse; 5Contractul cota-parte se reânnoiește în mod automat de la o perioadă la alta fiind un contract de tip continuu; rezilierea sa trebuie notificată în timp util(3 – 6luni) 6Este considerat cel mai profitabil tip de contract pentru ambii parteneri, motiv pentru care este foarte utilizat; 7Contractul cota – parte se pretează societăților cedente mici sau celor care încep subscrierea unei categorii noi de afaceri. Contractul de reasigurare”excedent de sumă” Contractul de reasigurare excedent de sumă este considerat ca fiind cea mai obișnuită și utilizată formă de reasigurare prin care reasigurătorul dorește să preia o parte dintr-un risc peste o anumită limită denumită “plin” sau “linie”,reținută de compania cedentă pe contul său, primind in schimb echivalentul proportional din prima bruta si angajanduse sa suporte in aceiasi proportiedaunele aparute.Trasaturile contractului sunt: 1.Este structurat în “plinuri”, capacitatea contractuală exprimându-se intr-un multiplu de plinuri; 2.Compania cedentă are posibilitatea de a selecta riscurile, dezavantajând reasigurătorii și din acest motiv, comisionul perceput de cedentă este mai mic de cât în cazul contractului cota-parte, totodată reasigurătorii primesc numai anumite riscuri, deci cele mai puțin profitabile, de regulă de valori mari, care cu greu le pot asigura un portofoliu echilibrat. 3.Modul de administrare este mai laborios și cheltuielile de administrare a contractului sunt mai mari atât pentru compania cedentă cât și pentru reasigurători; 4.Prin acest tip de contract asigurătorul direct beneficiază de toate avantajele protecției automate de reasigurare.Răspunderea reasigurătorului începe automat și simultan cu cea a societății cedente imediat ce este depășit are ținerea sa proprie.Acest tip de reasigurare se aplică de regulă la clădiri, echipamente, mașini și aparate materiale , produse finite deoarece suma asigurată poate fi determinată cu precizie, iar reținerea proprie a reasigurătorului poate fi diferențiată în funcție de natură și frecventă riscului asigurat.Sistemul excedentului de suma asigurată îndeplinește cel mai bine rolul reasigurării , adică omogenizarea răspunderii reținute de 13

asigurat. El prezintă pentru reasigurat avantajul ca riscurile mici, intrând în cadrul reținerii proprii ,nu vor fi reasigurate, iar pentru reasigurător, certitudinea ca reasiguratul este cel dintâi interesat în selectarea riscurilor. Mărimea reținerii proprii în raport cu răspunderea maximă a reasigurătorului este un prim indiciu al calității riscurilor cedate în asigurare. Retinerea reprezinta acea parte din suma asigurata, din riscul asumat saudin dauna produsa de un sinistru, pe care o societatea de asigurari intelege sa o pastreze pentru contul sau propiu. 4.2. Reasigurarea proportională- stabilește răspunderi

reasigurătorului pentru riscurile cedate numai de la data emiterii sau reânoirii polițelor de asigurare directă.Această metodă este folosită de regulă în contractele maritime și de aviație, se încheie în general pe un an de subscriere. La alte tipuri de contracte( de incendiu uneori și de accidente) la terminarea lor părțile obișnuiesc să încheie un “clean-break” adică întreruperea răspunderii prin plată în întregime sau parțială a daunelor.Prin clauza operativă în contractele de reasigurare se stabilesc obligațiile părților contractante referitoare la cedarea/acceptarea părții de risc cu mențiune”reasiguratul va ceda, iar reasigurătorul va accepta prin reasigurare proporția specificată în document ( numită cota reasigurătorului) a acelor asigurări specificate în document. Contractele de reasigutrare neproporționale- prezintă o serie de trăsături prin care se deosebesc de cele proporționale: -repartizarea răspunderii între asigurător ( devenit reasigurat sau cedent) și reasigurător se face în funcție de volumul probabil al daunei, iar nu proporțional cu suma asigurată; -răspunderea reasigurătorului este limitată , pentru fiecare daună, iar în sarcinarea asigutrătorului cade parte de daună care depășește răspunderea reasiguratului; -cedările în reasigurare nu se efectuează caz cu caz, ceea ce face posibila renunțare la borderourile de cedări în reasigurare ca si la registru de reasigurări; -operațiile contabile sunt reduse la maximum, dar sunt mai laborioase; -cheltuielile pentru gestionarea contractelor sunt mai reduse; - prima cedată în reasigurare se determină cu anticipație; -costul reasigurării poate să varieze de la un exercițiu la altul ca urmare a evoluției primelor încasate, a ratei daunei și a pieței reasigurărilor; -asigurătorul (devenit reasigurat) de regulă nu participă la beneficiile reasigurătorului; -reasigurătorul nu-și constitue rezerve de daune pentru riscurile acceptate de el în reasigurare, acoperirea acestora rămâne în sarcina reasiguratului.

14

CAPITOLUL V.Metode de reasigurare În reasigurarea internațională se utilizează două metode de bază și anume: 1.metoda facultativă; 2.metoda contractuală 3.metoda “ acoperire deschisă” 4.metoda “ facultativ obligatorie” 5.“pool-urile de reasigurare 5.1.Metoda facultativă. Obiectul reasigurării facultative îl constitue localizarea riscurilor individuale între companiile de asigurare directe.Prin aceasta metodă fiecare risc propus spre reasigurare este tratat și analizat separate iar reasigurătorul poate accepta sau refuza, după cum consideră.. Se practică pentru plasarea unui risc, rest de risc sau clasa de riscuri specifice, sau când metoda contractuală nu oferă partenerilor condițiile pe care le doresc pentru reasigurarea respective.Reasigurarea facultativă este cea mai veche formă de asigurare , in present se utilizează pentru anumite categorii de riscuri individuale ca incendii, accidente sau unele riscuri maritime.Specific reasigurării facultative este faptul ca atât compania cedentă cât și reasigurătorul sunt interesași în bunul mers și calitatea tranzacției, în adoptarea unor măsuri de remediere, în cazul producerii unor rezultate adverse.Reasigurarea facultativă se inițiază de o companie cedentă sau de către brokerul său care după ce se decide asupra riscului pe care îl va reasigura, elaborează un document denumit”slip” în care se vor menționa: numele, adresa, prezentarea sumară a reasiguratului original, natura bunului asigurat, suma totală asigurată,riscurile acoperite, prima de asigurare și reținerea proprie a companiei cedente,comisionul și dacă este cazul suma cedată în reasigurare prin contracte. Răspunderea pentru stabilirea daunelor în asigurarea inițială revine asigurătorului direct, el urmând să înștiințeze reasiguratul asupra tuturor pierderilor ce se suportă indiferent de dimensiunea lor. Raportul daunelor va cuprinde toate datele referitoare la asigurarea inițială, la reasigurarea și pierderile suferite. 5.2.Metoda contractuală Este cel mai des utilizată în reasigurările internaționale.Reasigurarea contractuală este forma obligatorie care are la bază principiul non selecției pentru cele două părți.Contractul este încheiat între cedentă și reasigurător pentru reasigurarea unui ansamblu de riscuri fără posibilitatea de alegere a unui singur risc sau a unor grupuri de riscuri , care poartă denumirea de portofoliu.Asigurătorul direct se obligă să cedeze toate riscurile fără discriminări iar reasigurătorul se obligă să le accepte în întregime. Reasigurătorul poate primi prima de asigurare pentru toate riscurile și va suporta daunele în condițiile concrete ale fiecărui tip de contract. Conform acestei metode , reasigurătorul nu mai examinează separate fiecare risc individual și nu 15

are dreptul să refuze sau să evalueze un singur risc dacă el nu este inclus în contract. El este obligat să accepte atât riscurile bune cât și pe cele rele.Metoda contractuală îl avantajează atât pe reasigurător cât și pe asigurat.Reasigurătorul are siguranța obținerii unui volum substanțial de afaceri de la compania cedentă indiferent de forma propusă(proporțională sau neproporțională) La rândul său asigurătorul direct oferă spre reasigurare riscuri grupate în pachete în formă și în termenii contractuali cei mai potriviti pentru interesul său. Dezavantajul îl prezintă faptul că reasigurătorul nu poate alege riscurile pentru reasigurare ca în cazul reasigurării facultative. Reasiguratorul este obligat să accepte global toate riscurile pe care vrea să le cedeze compania de asigurări directe, atât riscuri “bune “ cât și riscuri” rele”. 5.3.Metoda facultativ-obligatorie Pe piața reasigurărilor , contractele de tip facultativ-obligatoriu sunt definite ca fiind “acele contracte încheiate între o companie cedentă și un reasigurător,sau între un broker și un reasigurător în care reasigurătorul are obligația de a accepta reasigurările voluntar cedate de cealaltă parte”. Din punct de vedere al protecției oferite și a relașiei dintre părți această metodă se situează între metoda facultativă și metoda obligatorie.Este facultativa pentru asigurătorul direct care cedează o parte din riscuri unui reasigurător în condițiile pe care el însuși le decide și este obligatorie pentru reasigurător să accepte oferta în configurația propusă de compania cedentă.Acest tip de reasigurare are la bază principiul selecției pentru compania cedentă și principiul nonselecției pentru reasigurator .Se folosește în reasigurarea de incendii și în reasigurările maritime pentru a oferi o protecție suplimentară pentru riscurile cu o apariție foarte rară și neregulată sau pentru considerente exterioare tranzacției.

16

Concluzie În concluzie vreau să menționez că reasigurarea avantajează atât pe asigurător cât și pe asigurat, deorece prin cedarea unei părți din răspunderea inițial asumată asiguratul este protejat în sensul ca în caz de daună asiguratorul să nu poată face față obligațiilor de despăgubire. Prin obligația de reasigurare, societatea de asigurare care cedează devine reasigurat sau cedent, iar aceea care primește devine reasigurător.La rândul său reasigurătorul poate ceda și el o parte din riscul acceptat în reasigurare până când riscul cuprins în asigurarea inițială va fi suficient de divizat între diferitele societăți de asigurare. Această operațiune este cunoscută de retrocesiune. Spre deosebire de asigurare, reasigurarea se poate încheia numai între societăți de asigurări. Raporturile de reasigurare pot lua ființa în legătură și ca urmare a unui contract de asigurare. Reasigurarea produce efecte între reasigurat și reasigurător, adică asiguratul nu se poate îndrepta cu acțiune judiciară împotriva reasigurătorului, el nefiind participant la contractul de asigurare.Contractul de reasigurare are un caracter confidențial și se bazeză mai mult pe cuatumă și mai puțin pe prevederi legislative. Eventualele neîntelegeri între părți se soluționează pe cale amiabilă.

17

Bibliografie: Acte legislative și normative: 1. Legea

Nr. 407 din 21-12-2006 cu privire la asigurări

2. Legea

Nr.136 din 1995 cu privire la contractul de reasigurare

Monografie: 3. Fotescu

Stanislav,Anatol Țugulschi/Note de curs;Acad.de Studii Economice a

Moldovei.Catedra,,Finanțe și Asigurări”.-Chișinău:Dep.Ed-Poligr.al ASEM,2006-178p Surse internet 4. https://www.academia.edu/39001565/CAPITOLUL_I._ASPECTE_JURIDICE_%C8%98I_ECONOMICE_PRIVIND

_CONTRACTUL_DE_REASIGURARE

18

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

REFERAT “Specificul managementului în asigurări. Primele acumulate și despăgubirile acordate în asigurările de bunuri pe anii 20162019 în Republica Moldova”

Autor: Maria MIRON Grupa: FB1802 Verificat: Iulia CAPRIAN doctor, conferențiar universitar

Chișinău, 2020

CUPRINS INTRODUCERE..............................................................................................................................3 I.

SPECIFICUL MANAGEMENTULUI ÎN ASIGURĂRI.....................................................4 1.1. Noțiuni introductive privind managementul în asigurări..........................................................4 1.2. Structura organizatorică a unei societăți de asigurări................................................................7 1.3. Metode și tehnici de management aplicate în asigurări............................................................8 II.

PRIMELE ACUMULATE ȘI DESPĂGUBIRILE ACORDATE ÎN ASIGURĂRILE DE BUNURI PE ANII 2016-2019 ÎN REPUBLICA MOLDOVA...........................................10 2.1. Caracteristica generală a pieței de asigurări prin prisma primelor și despăgubirilor acordate în asigurări...........................................................................................................................10 2.2. Evoluția primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri pe anii 20162019 în Republica Moldova..................................................................................................13 2.3. Structura primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri de către societățile de asigurări..........................................................................................................14

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.............................................................................................20 BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................21 ANEXE.........................................................................................................................................22

INTRODUCERE În asigurări, ca de altfel in toate domeniile de activitate, managementul urmărește crearea unor condiții optime pentru desfășurarea activității și eficientizarea acesteia. Pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, în asigurări intervin factori specifici, care determina modul de organizare și conducere a activității de asigurare. Managementul în asigurări trebuie să asigure condiții optime pentru constituirea la timp și în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare si pentru adaptarea continua a formelor si tipurilor de asigurări, de bunuri, de persoane și de răspundere civila, la cerințele care apar pe piața de asigurări, națională și internațională. Actualitatea temei este determinată de necesitatea optimizării și eficientizării managementului în asigurări, precum și creșterea continuă a pieței de asigurări de bunuri în Republica Moldova. Scopul și obiectivele lucrării sunt de a studia sub aspect teoretic managementul în asigurări și a delimita specificul acestuia, și de a analiza la nivel național piața de asigurări de bunuri prin prisma primelor acumulate și despăgubirilor acordate de către societățile de asigurare. Structura lucrării este determinată de scopul propus și conține introducere, 2 capitole, concluzii și recomandări și bibliografie. Capitolul I “SPECIFICUL MANAGEMENTULUI ÎN ASIGURĂRI” include abordări teoretice aferente subiectului cercetat, structura organizatorică a unei societăți de asigurare și factorii ce influențează managementul în asigurări. Capitolul II “PRIMELE ACUMULATE ÇI DESPĂGUBIRILE ACORDATE ÎN ASIGURĂRILE DE BUNURI PE ANII 2016-2019 ÎN REPUBLICA MOLDOVA” include o analiză detaliată a primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurări, structura primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurări de bunuri prin prisma companiilor de asigurare și evoluția acestora în dinamică. În Concluzii se înglobează în sine generalizarea celor mai importante idei care au fost prezentate în conținutul lucrării, dar și a unor recomandări de soluționare a problemelor din domeniul cercetat. Metodologia cercetării: La elaborarea acestei lucrări au fost utilizate un șir de metode științifice și instrumente de investigație, cum ar fi: observarea și investigarea; evaluarea; analiza și sinteza; compararea și gruparea.

3 248

CAPITOLUL I. SPECIFICUL MANAGEMENTULUI ÎN ASIGURĂRI 1.1. Noțiuni introductive privind managementul în asigurări Managementul asigurărilor (managementul asigurărilor) este un sistem de management în domeniul activităților de asigurare. Managementul companiilor de asigurări are anumite caracteristici. La prima vedere, aceleași legi se aplică în sistemul de gestionare a afacerilor de asigurări ca și în alte tipuri de afaceri. De asemenea, se referă la gestionarea resurselor umane, la tehnologia informației, la formarea unei culturi corporative, la activitățile de top management. Cu toate acestea, în managementul companiilor de asigurări există „puncte de reper”: aceste caracteristici sunt determinate de diferența în construcția proceselor operaționale în activitatea de asigurări și în alte domenii. Deci, dacă o companie produce mobilă, încălțăminte, haine, atunci structura acesteia are în mod necesar active tangibile: materii prime, materiale, mașini-unelte, echipamente. Ca parte a companiei de asigurare, practic nu există imobilizări corporale, activitatea de asigurare este construită pe baza contractelor încheiate între asigurător și client. Rezultatul final aici nu este „material” și nu are, spre deosebire de produsele întreprinderilor producătoare, caracteristici dimensionale. [ 3, p. 47] Activitatea de asigurare generează servicii financiare care nu pot fi evaluate imediat, precum mobilierul fabricat. Calitatea serviciilor unei companii de asigurări poate fi apreciată numai atunci când este furnizată și, uneori, această perioadă se întinde pe mai mult de un an. O altă diferență semnificativă între activitățile companiilor de asigurare față de producție este prețul. Deci, la întreprindere, prețul unui produs este determinat de nivelul salariilor, de costul materiilor prime, echipamentelor, electricității. Și în asigurare, politica tarifară se bazează pe calcule actuariale, teoria probabilităților, legi statistice, legi cu număr mare. De exemplu, în asigurările de viață rolul principal îl joacă tabelul de mortalitate, statisticile speranței de viață ale bărbaților și femeilor. Prin urmare, conducerea activității de asigurare ar trebui, în primul rând, să țină seama de perioada de valabilitate a produselor de asigurare și de posibila apariție a unui eveniment asigurat, care va necesita plăți imediate. O societate de asigurări este asemănătoare unui organism viu, fiind alcătuită din departamente care trebuie să funcționeze asemenea unui organ vital, pentru ca asiguratorul să supraviețuiască și să aibă succes. Principalele funcțiuni sau departamente ale unui asigurator sunt: marketing, contracte, despăgubiri, controlul daunelor, reasigurări, calcul actuarial, investiții, altele. Managementul în asigurări trebuie să creeze condiții optime pentru constituirea la timp și în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare și pentru adaptarea continuă a formelor de asigurări 4 249

(facultative și prin efectul legii) de bunuri, persoane și răspundere civilă la cerințele care apar pe piața de asigurări și reasigurări națională și internațională. Managementul în asigurări este dependent de influența anumitor factori și anume: caracterul aleatoriu al daunelor, forma juridică a asigurării (prin efectul legii sau facultative), ramura de asigurare (asigurări de bunuri, asigurări de persoane sau asigurări de răspundere civilă), sfera de cuprindere în profil teritorial a asigurării (asigurări interne sau asigurări externe și reasigurări), dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui o societate de asigurări etc. [ 3, p. 48] Societățile de asigurare își asumă răspunderi în legătură cu acoperirea unor daune care au un profund caracter aleatoriu. Volumul acestor daune nu se poate cunoaște, ci se poate doar aproxima, prin calcule bazate pe teoria probabilităților. De aici rezultă importanța deosebită a existenței unui sistem informațional cât mai complet, care să cuprindă date privind frecvența și intensitatea riscurilor pe perioade de timp cât mai îndelungate. Pe baza acestui sistem informațional se pot efectua calcule privind evoluția în perspectiva a cheltuielilor cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate, se poate stabili nivelul primelor de asigurare și se pot adopta decizii privind introducerea de noi forme de asigurări facultative de bunuri, persoane și răspundere civilă sau decizii legate de normele de funcționare și de structura organizatorică a societății de asigurări. Modul de organizare și conducere a activității de asigurare este diferit în cazul asigurării prin efectul legii față de asigurarea contractuală (facultativă). Pentru asigurările prin efectul legii nu se impun măsuri pentru perfecționarea activității de asigurare, ci doar pentru crearea condițiilor necesare încasării primelor de asigurare la termenul prevăzut de lege și pentru ca evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor (sau sumelor asigurate) să se efectueze pe baze reale și cât mai rapid. Dacă încasarea primelor de asigurare se realizează de către organele administrațiilor și circumscripțiilor financiare, se impune o conlucrare permanenta între organele asiguratorului și organele financiare respective. În cazul asigurărilor facultative, este necesar ca managementul să cuprindă: maximizarea gradului de cuprindere în asigurare pentru realizarea unei dispersii optime a riscurilor, perfecționarea și eficientizarea activității de contractare a asigurării și de încasare a primelor de asigurare, asigurarea promptitudinii și corectitudinii operațiilor de constatare, evaluare a daunelor și de stabilire a despăgubirilor. [ 4, p. 121] Pentru realizarea unui grad de cuprindere în asigurare cât mai ridicat este necesar ca societatea de asigurări să ia o serie de măsuri organizatorice atât în perioada de dinaintea introducerii asigurării respective, cat și ulterior, constând în: 5 250

 studierea și analiza minuțioasă a condițiilor economice, financiare și sociale existente pe plan intern si/sau internațional;  dezvoltarea unei strategii de marketing adecvate;  încheierea diferențiată a contractului de asigurare, în funcție de situația concreta pe care o prezinta fiecare persoana;  îmbunătățirea imaginii firmei prin prezentarea unor cazuri concrete deosebite și prin perfecționarea tehnicilor de vânzare;  cunoașterea cat mai detaliata a situației economice și a specificului activității fiecărei persoane asigurabile;  studiul evoluției și intensității riscurilor. Influența ramurii de asigurare asupra managementului duce la împărțirea asigurărilor în două categorii: de bunuri și de persoane. În cazul asigurărilor de bunuri este necesară o grupare a activităților pe feluri de bunuri, deoarece există particularități specifice fiecărei categorii, în ceea ce privește constatarea, evaluarea daunelor, stabilirea despăgubirilor. Aceasta activitate complexa impune prezenta alături de economiști a unor cadre de specialitate tehnică (ingineri agronomi, ingineri mecanici, ingineri constructori etc). [ 4, p. 121] La asigurările de persoane, nu este nevoie de un compartiment care să se ocupe cu problemele de constatare și evaluare a daunelor, ci de un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situația fiecărui asigurat. Pe baza evidentelor existente se poate cunoaște volumul primelor de asigurare achitate pana la un moment dat, eventualele sume răscumpărate, sumele asigurate reduse, împrumuturile primite de la asigurator. Volumul mare de lucrări implicate necesita informatizarea acestor operații. Societățile de asigurare care practica și asigurări de viată sunt nevoite să tina conturi distincte pentru acestea, să gestioneze separat fondurile aferente, iar rezultatele finale să le evidențieze distinct de celelalte feluri de asigurări. În funcție de sfera de cuprindere în profil teritorial, exista asigurări interne și asigurări externe. În cazul asigurărilor interne, la adoptarea cadrului organizatoric și managerial este necesar să se tina cont de specificul tarii și de cerințele de ordin economic, financiar și social ale posibililor asigurați. Asigurările externe au ca obiect bunuri sau persoane care ies în afara granițelor tarii, precum și bunuri aparținând unui stat aflate pe teritoriul altor state. în acest domeniu, o deosebita importanta o are cunoașterea posibilităților oferite de piața internațională de asigurări și reasigurări 6 251

și cunoașterea politicii economice a statului în domeniul comerțului exterior. Referitor la sfera managementului privind asigurările externe, aceasta trebuie dimensionata ținând cont ca în realizarea acestor asigurări se apelează la activitatea desfășurată de comisariatele de avarie. De asemenea, este necesara prospectarea permanenta, directa și sistematica a pieței externe de asigurări și reasigurări, prin intermediul unor agenții proprii create pe cele mai importante piețe de asigurări din lume sau prin trimiterea periodica ai unor reprezentanți ai societăților de asigurare pentru documentare la fata locului. 1.2. Structura organizatorică a unei societăți de asigurări Structura organizatorică a unei societăți de asigurări diferă în funcție de tipurile de asigurări pe care societatea le practica și în funcție de contextul economic în care acționează. O societate de asigurări este condusă de Adunarea Generală a Acționarilor care ia decizii asupra activității acesteia și stabilește coordonatele politicii pe plan economic și comercial. Administrarea societății de asigurări se asigura de către Consiliul de Administrație care are atribuții privind angajarea și stabilirea drepturilor și obligațiilor personalului și tacticilor de marketing, aprobarea condițiilor și tarifelor privind asigurările facultative și programele de reasigurare. La stabilirea pe compartimente a unei societăți de asigurări trebuie să se țină seama de complexitatea procesului de decizie și responsabilitățile pe care le are. Realizarea principalelor funcțiuni ale unui asigurator impune ca fiind obligatorii următoarele compartimente: marketing, contracte, reasigurări, despăgubiri, controlul daunelor, calculul actuarial, investiții, contabilitate, procesare date, resurse umane, juridic și training. Director general

Director administrativ

Director operativ

Director de vânzări

Contabilitate

Serviciul contracte

Agenți asigurare

Funcționar

Funcționar

Figura 1.1. Structura ierarhică într-o societate de asigurări Sursa: elaborată de autor în baza NEGRU, T. Asigurările și reasigurările în economie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008

7 252

Managementul societăților de asigurări, pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, depinde și de influența factorilor, și anume:  Caracterul aleatoriu al daunelor;  Forma juridică a asigurărilor;  Tipul de asigurare;  Cuprinderea în profilul teritorial al asigurării;  Dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui societatea de asigurări. Caracterul aleatoriu al daunelor rezultă din faptul ca volumul acestor daune nu se poate cunoaște cu exactitate, ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităților. Organizarea și conducerea activității de asigurare sunt diferite în cazul asigurării prin efectul legii fata de asigurarea facultativa. Aceasta se limitează doar la crearea condițiilor necesare încasării primelor de asigurare la termenul prevăzut de lege ca și evaluarea pagubelor, respectiv stabilirea și plata despăgubirilor să se efectueze pe baze reale și cat mai rapid. [ 3, p. 53] Tipul de asigurare impune ca fiind necesara prezența specialiștilor care să se ocupe cu constatarea și evaluarea daunelor. Este indispensabil un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situația fiecărui asigurat. Pe baza evidentelor existente se poate cunoaște volumul primelor de asigurare achitate pana la un moment dat, eventualele sume răscumpărate, sumele asigurate reduse și împrumuturile primite de la asigurator. În practica asigurărilor, managementul societăților de asigurare constata existenta unor probleme de natura tehnica, investițională care structurează piața pe care se regăsesc diferite tipuri de asigurări. . Procesul de management se desfășoară continuu și neîntrerupt în cadrul organizațiilor, putem spune ca el debutează odată cu stabilirea obiectivelor de realizat, continua cu elaborarea deciziilor și trasarea sarcinilor, pentru a se încheia realizarea acestor sarcini si, prin ele, a obiectivelor. Deci, el are un caracter ciclic, cuprinzând un complex de activități specifice desfășurate de către manageri. Pentru a facilita transpunerea în practica a acestor activități diversificate a fost necesara ordonarea acestora și gruparea lor în funcții de management. 1.3. Metode și tehnici de management aplicate în asigurări În activitatea de management a asigurărilor este necesar să se folosească o mulțime de metode și tehnici de management, întrucât managerii trebuie să soluționeze o gama larga de probleme. Metoda de management reprezintă modul în care sistemul conducător desfășoară procesul de conducere pentru a pune în acțiune factori umani, materiali, financiari coordonați în vederea obținerii unor rezultate prestabilite.

8 253

Metodele au următoarele trăsături:  nici un proces de conducere eficient nu se realizează fară o metoda de conducere corespunzătoare;  metoda de conducere nu poate fi aplicata în toate procesele de conducere;  orice metoda solicita ca toți managerii dintr-o unitate să folosească procedeele de conducere;  orice metoda solicita ca toți managerii dintr-o unitate să folosească procedeele și să cunoască tehnicile ei;  orice metoda trebuie să permită măsurarea rezultatelor activității managerilor și a executanților. [ 4, p. 125] În activitatea de management a unei societăți este necesar sa se folosească o mulțime de metode și tehnici de management, întrucât managerii trebuie sa soluționeze o gama largă de probleme, fiecare problema rezolvându-se printr-o metoda sau tehnică specifică. În situația în care managerul folosește o gama restrânsă de metode si tehnici, eficienta activității se va diminua considerabil. În conducerea unui grup de oameni, a unor activități trebuie sa se apeleze întotdeauna la metode de management. Metoda se definește ca fiind procedeul folosit in realizarea unui scop, o modalitate sistematica de cercetare, cunoaștere si transformare a realității obiective. Metoda de conducere reprezintă modul in care sistemul conducător desfășoară procesul de management pentru a pune in acțiune factorii umani, materiali, financiari coordonați in vederea obținerii unor rezultate prestabilite. Scopul tuturor metodelor este de a crea un limbaj comun, de simplifica munca de conducere, de a îmbunătăți luarea deciziilor si de a mari răspunderea individuală. În aplicarea unei metode si tehnici trebuie sa se tina seama de următoarele lucruri:  nici un proces de management eficient nu se realizează fără o metoda si tehnica de management corespunzătoare;  metoda si tehnica de management poate fi aplicata in toate procesele de management;  orice metoda si tehnica solicita ca toți managerii sa folosească procedeele și să cunoască tehnicile ei;  orice metodă și tehnică trebuie sa permită măsurarea rezultatelor activității managerilor și a executanților in scopul cointeresării lor materiale.

9 254

CAPITOLUL II. PRIMELE ACUMULATE ȘI DESPĂGUBIRILE ACORDATE ÎN ASIGURĂRILE DE BUNURI PE ANII 2016-2019 ÎN REPUBLICA MOLDOVA 2.1. Caracteristica generală a pieței de asigurări prin prisma primelor și despăgubirilor acordate în asigurări Asigurările de bunuri reprezintă una din cele mai vechi forme de asigurări existente în lume, având originea din antichitate. Apariția acestora a apărut din necesitatea acoperirii riscului creat de unii factori externi. La apariția și dezvoltarea asigurărilor de bunuri au stat premisele conceputul riscului, principiul mutualității și apariția formelor juridice a raporturilor de asigurare. De exemplu, prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legiuitor Solon a obligat societăţile politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligato- rie care se cunoaşte. În Babilon, Fenicia şi în alte ţări străvechi, membrii caravanelor se constituiau în asocia- ţii, suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natură suportate de unii dintre ei în timpul transportului. În Roma antică s-a constituit o asociaţie de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium, care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plăţi periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces, un rug şi un mormânt. Acestea au reprezentat de fapt primele tentative de asigurare de viaţă. O altă formă a solidarizării era cuprinsă în legislaţia maritimă a insulei Rhodos, încă din anul 916 înainte de Christos. Constă în faptul că pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea expediţiei aflate în pericol (cauzat de naufragiu, furtună, eşuare etc.) erau repartizate în mod propor- ţional, fiind suportate de toţi participanţii la expediţie, pe principiul avariei comune. Această formă se menţine până în zilele noastre. [ 2, p. 40] Astfel, există dovezi precum că în jurul anului 3000 î.e.n a fost conceput şi practicat un sistem de aşa-zise credite (împrumuturi) maritime. Aceste dovezi se referă la Codul lui Hammurabi, care demonstrează că babi- lonienii aveau idei clare legate de natura unui contract, de valoarea banilor şi înmulţirea lor prin împrumut. Este vorba despre contractele mixte de credit şi parteneriat în care, alături de plata unei anumite dobânzi, cre- ditorul era îndreptăţit să primească o parte din profit, dacă acesta depăşea o anumită sumă. Totodată, conform acestui contract, debitorul nu avea răspundere în caz de accident, dacă mărfurile nu ajungeau la destinaţie. Dacă mărfurile ajungeau, atunci debitorul trebuia să plătească împrumutul şi dobânda. [ 2, p. 40] Hamburger Feuerkasse (în engleză: Hamburg Fire Office) este prima companie de asigurări de incendiu înființată oficial din lume și cea mai veche întreprindere de asigurare 10 255

existentă disponibilă publicului, începând cu 1676.

11 255

Asigurarea de proprietate așa cum o cunoaștem astăzi poate fi urmărită de Marele Foc al Londrei, care în 1666 a devorat peste 13.000 de case. Efectele devastatoare ale incendiului au transformat dezvoltarea asigurării „dintr-o problemă de comoditate într-una de urgență, o schimbare de opinie reflectată în includerea lui Sir Christopher Wren a unui site pentru„ Biroul de asigurări ”în noul său plan pentru Londra în 1667". O serie de încercări de asigurări de incendiu nu au ajuns la nimic, însă în 1681, economistul Nicholas Barbon și unsprezece asociați au înființat prima companie de asigurări contra incendiilor, „Biroul de asigurări pentru case”, în spatele Bursei Regale, pentru a asigura locuințele din cărămidă și încadrare. Inițial, 5.000 de case au fost asigurate de biroul său de asigurări. În același timp, au devenit disponibile primele scheme de asigurare pentru subscrierea contractelor de afaceri. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, importanța crescândă a Londrei ca centru pentru comerț era creșterea cererii de asigurări marine. La sfârșitul anilor 1680, Edward Lloyd a deschis o casă de cafea pe Tower Street din Londra. În scurt timp a devenit o bântuire populară pentru armatorii, comercianții și căpitanii navelor și, prin urmare, o sursă de încredere a ultimelor știri de transport. Acesta a devenit locul de întâlnire pentru petrecerile din industria de transport maritim care doresc să asigure marfă și nave, precum și cei dispuși să subscrie astfel de proiecte. Aceste începuturi informale au dus la înființarea pieței de asigurări Lloyd's of London și a mai multor afaceri conexe de transport și asigurări. În 1774, mult după moartea lui Lloyd în 1713, membrii participanți la acordul de asigurare au format un comitet și s-au mutat la Royal Exchange pe Cornhill, în calitate de Societatea lui Lloyd's. La începutul secolului al XIX-lea în lume existau 30 de societăţi de asigurări, respectiv 14 în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franţa şi câte una în Olanda, Elveţia şi Austro-Ungaria. În anul 1900 erau în jur de 1272 de societăţi de asigurare, iar în anul 1969 activau în jur de 9700 de case şi societăţi de asigurare în 71 de ţări. 2676 de societăţi de asigurare activau în domeniul asigurărilor de viaţă, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri, iar 962 de societăţi practicau tot felul de asigurări. De la începutul secolului al XV-lea şi până în secolul al XIX-lea pe plan internaţional au fost practicate trei mari forme de asigurări: maritime, de incendiu şi de viaţă. Progresele acestora sunt strâns legate de dez- voltarea activităţii economice şi evoluţia dreptului. Asigurarea împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoţia la finele secolului al XVIII-lea. În anul 1832, Albert Masius a întemeiat la Leipzig prima mare societate germană de asigurări pentru vite, bazată pe principiul mutualităţii. Dezvoltarea traficului de călători pe cale ferată a condus la apa- riţia în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, a primei societăţi de asigurare specializate în acest domeniu. Asigurarea de răspundere civilă a fost instituită şi practicată pentru prima dată în 12 256

Franţa şi se referea la aco- perirea daunelor cauzate de proprietarii de cai şi trăsuri. Asigurarea sa extins şi la răspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajaţilor ori terţelor persoane. În Statele Unite ale Americii sectorul asigu- rărilor a fost dominat de societăţile de asigurare engleze. [ 2, p. 40] Piaţa asigurărilor din Republica Moldova este, după volum, cea mai mică din regiunea Europei Centrale şi de Est. De altfel, având în vedere numărul scăzut de locuitori (3,56 mil.), precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de asigurări nu se va ridica niciodată la mărimea statelor europene cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu. În Republica Moldova, domeniul asigurărilor capătă o importanță tot mai sporită datorită informării oamenilor despre beneficiile și facilitățile acordate de societățile de asigurări. Pentru a primi o imagine de ansamblu privind evoluția asigurărilor în Republica Moldova am analizat mai întâi primele brute subscrise pentru anii 2016-2019 (figura 2.1), precum și despăgubirile acordate pentru acești ani (figura 2.2).

2016

2017 0.02% 13.77%

-0.07% 13.38% 30.42%56.13%

55.75%

30.46%

2018

2019 0.05%

0.13% 14.12%

14.18% 31.40%

54.29%

33.07%

52.76%

Figura 2.1. Structura primelor brute subscrise pentru anii 2016-2019 Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

13 257

Conform datelor prezentate în figura 2.1, putem observa o predominanță a primelor subscrise asigurărilor de răspundere civilă de-a lungul perioadei analizate, care au crescut de la 775,7 mil. lei în 2016 la 858 mil. lei în anul 2019, ponderea acestora în totalul primelor acumulate depășește 50% din totalul asigurărilor, însă care se află în continuă descreștere. În 2016 ponderea primelor brute subscrise de răspundere civilă au constituit 56.13%, micșorânduse cu 3,37 puncte procentuale, ajungând la 52.76% în 2019. Asigurările de bunuri ocupă al doilea loc în totalul primelor brute subscrise depășind 30% din total, ponderea acestora s-a majorat cu 2,65 puncte procentuale, atingând în 2019 33,07% din total, aceasta s-a datorat majorării primelor de asigurări de bunuri subscrise în perioada analizată de la 420,5 mil. Lei în 2016 la 537,3 mil. lei. O pondere mai mică îi revine primelor subscrise asigurărilor de persoane care au constituit 185,0 mil. lei în 2016, cu o pondere de 13.38% din total și 229,4 mil. lei în 2019, constituind 14.12% din total. O pondere nesemnificativă le revine primelor încasate prin reasigurare, care în anul 2016 au constituit – 1.0 mil. lei și au înregistrat o pondere de -0.07%. De-a lungul perioadei analizate ponderea acestora în total a oscilat, dar nu a depășit 0.13%, în anul 2019 acestea au constituit 0,9 mil. lei. Analiza generală a primelor subscrise de asigurări în Republica Moldova pe anii 20162019 comunică despre o creștere în dinamică a mărimii primelor subscrise în toate categoriile de asigurări, ceea ce se apreciază pozitiv și reflectă faptul că cetățenii Republicii Moldova au devenit mai conștienți de importanța și beneficiilor asigurărilor. Deoarece studiul dat se referă la asigurările de bunuri, pot afirma că evoluția primelor subscrise acestora se apreciază favorabil, mai cu seamă că ponderea acestora în total s-a aflat în continuă creștere de-a lungul anilor 2016-2017. Deși analiza primelor brute subscrise comunică mult despre evoluția pieței de asigurări din Republica Moldova, fără a analiza despăgubirile de asigurări acordate de către societățile de asigurări nu putem forma o imagine mai clară și obiectivă a situației privind asigurările în Republica Moldova. Conform conceputului de asigurare suma despăgubirilor acordate nu poate depăși valoarea sumei asigurate de către asigurat. Pe parcursul anilor de referință, societățile de asigurare au plătit despăgubiri și îndemnizații în valoare de 519,1 mil.lei în anul 2016, de 506,03 mil. lei în anul 2017, de 548,99 mil. lei și de 653,79 mil. lei în 2019. Astfel, mărimea despăgubirilor și îndemnizațiilor acordate s-a majorat cu 134,69 mil lei. Abatere de la creșterea continuă a fost înregistrată în anul 2017, când acestea s-au micșorat cu 13,07 mil. lei. Evoluția ponderii acestora de-a lungul anilor a fost prezentată în figura 2.2.

14 258

2016 9.50%

2017 0.00% 9.60%

0.10%

35.60%

52.78%

37.62%

54.80%

2018

2019

0.09%

0.02%

11.93%

13.77% 48.07%

30.46%

39.91%

55.75%

Figura 2.2. Structura despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare plătite pentru anii 2016-2019 Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

Analiza evoluției despăgubirilor și îndemnizațiilor de asigurare acordate pentru anii 20162019, necesită și stabilirea ponderii fiecărei categorii de despăgubiri în totalul acestora. Astfel, în concordanță cu valoarea ponderii în primele de asigurări, despăgubirile de răspundere civilă au constituit ponderea cea mai mare în total. Acestea au constituit 54,80% din total, după care au înregistrat o micșorare a ponderii acestora de-a lungul următorilor doi ani, până la 48.07%, iar în anul 2019 înregistrând o majorare bruscă atingând 55,75% din totalul despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare plătite. Ponderea despăgubirilor și îndemnizațiilor de bunuri au constituit 35,60%, majorându-se pe parcursul anilor 2017 și 2018 cu 4,31 puncte procentuale, iar în anul 2019 înregistrând o scădere vizibilă până la 30.46%. Ponderea despăgubirilor de asigurări de persoane a înregistrat o creștere constată, constituind 9,50% în anul 2016 și 13,77% în anul 2019, majorându-se cu 4,27 puncte procentuale. O pondere nesemnificativă o înregistrează despăgubirile acordate prin reasigurare, 0.9% în anul 2016 cu o scădere de 0.7% până în anul 2019. 15 259

2.2. Evoluția primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri pe anii 2016-2019 în Republica Moldova După ce am efectuat o analiză introductivă în evoluția primelor și despăgubirilor acordate în asigurări, vom trece la analiza detaliată a asigurărilor de bunuri, care și reprezintă tema studiului dat. În figura 2.3 este prezentată evoluția acestora de-a lungul anilor 2016-2019.

Evoluția primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri pe anii 1,612 1,411 1,800 1,600 1,400 1,200 1,000 800 600 400 200 0

1,291

1,231

643

564

552

20162017

Prime

2018 Despăgubiri

Figura 2.3. Evoluția primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri pe anii 2016-2019 în Republica Moldova Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

În figura de mai sus, putem observa o creștere continuă a primelor acumulate în asigurările de bunuri de-a lungul anilor 2016-2019. Astfel, în anul 2016, suma primelor a constituit 1,231 mil. lei, majorându-se cu 381 mil. lei, atingând valoarea de 1,612 mil. lei în anul 2019. Respectiv, a fost înregistrată o majorare constantă a valorii despăgubirilor și îndemnizațiilor plătite de către societățile de asigurare, de la 552 mil. lei în 2016 la 893 mil.lei în anul 2019. De asemenea putem observa că valoarea despăgubirilor în asigurări de bunuri au constituit în jumătate din valoarea primelor brute subscrise încasate. Excepție a constituit anul 2019, când valoarea despăgubirilor de bunuri au constituit 55,40% din valoarea primelor subscrise. Evoluția întregului sector de asigurări de bunuri trebuie analizat și prin prisma societăților de asigurări existente pe piața internă. Astfel, în tabelul 2.1 sunt prezentate primele acumulate și despăgubirile acordate în asigurările de bunuri de către toți participanții la piața de asigurări în Republica Moldova. 16 260

2.3. Structura primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri de către societățile de asigurări Tabelul 2.1 Primele acumulate și despăgubirile acordate în asigurările de bunuri de către societățile de asigurări pe anii 2016-2019 2016 Societate de asigurări

2017

2018

2019

Prime

Despăg ubiri

Prime

Despăg ubiri

Prime

Despăg ubiri

Prime

Despăg ubiri

85

47

76

23

82

9

90

235

100

28

8

19

0

1

-

-

4

15

0

2

0

2

-

-

ASTERRA GRUP SA

136

115

161

130

177

124

197

127

AUTOSIGURANTA SA

3

0

1

0

0

2

0

0

242

95

285

119

261

152

283

129

GALAS SA

41

13

95

20

72

15

7

9

GARANŢIE SA

54

16

43

13

45

17

54

13

GENERAL ASIGURARI SA

0

0

65

6

107

36

130

54

GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA

155

86

178

74

191

115

265

126

INTACT ASIGURARI GENERALE SA

-

-

4

0

11

5

35

12

KLASSIKA ASIGURĂRI SA

116

35

98

42

129

47

80

38

MOLDASIG SA

191

63

157

71

140

43

163

58

MOLDCARGO SA

54

19

55

23

80

26

128

45

MOLDOVAASTROVAZ SA

1

1

1

1

1

0

1

0

SIGUR-ASIGUR SA

0

0

0

0

0

0

-

-

TRANSELIT SA

49

19

66

19

116

49

179

47

1,231

552

1,291

564

1,411

643

1,612

893

ACORD-GRUP SA ALLIANCE INSURANCE GROUP SA

ASITO SA

DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP SA

Total

Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

17 261

Conform datelor prezentate în tabelul 2.1, se observă că în anul 2016, pe piața asigurărilor de bunuri existau 16 societăți de asigurare, iar în anul 2017, a mai apărut un participant. Cu toate că valoarea primelor acumulate și despăgubirilor acordate pe întreaga piață de asigurări, în anul 2019, 3 participanți au părăsit piața de asigurări, la moment activând doar 14 companii de asigurări. O imagine mai clară privind activitatea companiilor de asigurare de bunuri, o va oferi analiza ponderii acestora în totalul primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurările de bunuri. Deoarece de-a lungul anilor 2016-2018, pe piața de asigurări de bunuri au existat aceeași participanți, vom analiza ponderea în dinamică a companiilor în total pe anii 2018 și 2019.

2018 8%

2019 11%

6% 0%

0% 6%

ASTERRA GRUP SA DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP GARANŢIE SA SA

6% 0%

0%

13%

ACORD-GRUP SA

12%

8% 0%

0%

10%

10% 18% 18%

9%

5% 1%

2%

0% 3%

5%

14% 8%

16%

3%

GENERAL ASIGURARI SA GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA KLASSIKA ASIGURĂRI SA MOLDASIG SA

8%

MOLDCARGO SA

Figura 2.4. Repartizarea primelor brute subscrise per societăți de asigurări, % Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

Conform figurii 2.4, se constată că ponderea cea mai mare în totalul primelor brute subscrise îi revine companiei Donaris Vienna Insurance Group SA, care și-a menținut poziția pe piața asigurărilor de bunuri, revenindu-i 18% din valoarea primelor brute subscrise în asigurările de bunuri. Urmată de Grawe Carat Asigurări SA, cu 16% în anul 2019, înregistrând o majorate cu 2 puncte procentuale față de anul precedent. Asterra Grup SA s-a situat pe a treia poziție cu 12% în anul 2019, cu 1 puncte procentuale mai puțin decât în anul 2019. La o diferență de un procent s-a situat compania Transelit SA cu 11% în anul 2019, și 8% în anul 2018. Compania Moldasig SA a înregistrat o pondere de 10% în totalul primelor acumulate în asigurări de bunuri, atât în 2018, cât și în 2019. Nemodificată a rămas și ponderea primelor acumulate de către General Asigurări SA în proporție 8%. Moldcargo SA a înregistrat o pondere de 8%, înregistrând o creștere cu 2 puncte procentuale. Cu o pondere nemodificată se evidențiază Acord-Grup SA, constituind 6% din total. 18 262

Klassika Asigurări SA a înregistrat cea mai mare modificare a ponderii, reprezentând 5% în 2019, cu 4 puncte procentuale mai puțin decât în perioada precedentă. Celelalte companii au înregistrat o pondere nesemnificativă din total, pentru a fi menționate în concluzia dată. Astfel, observăm că 9 din companiile de asigurare au o importanță mai mare în totalul primelor de asigurări de bunuri acumulate.

2018 00%% 4%

2019 5% 19%

26%

6%

ASTERRA GRUP SA DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP SAGARANŢIE SA

0% 5%

8% 1%00%%

ACORD-GRUP SA

7%

0%

7%

4% 1%

0%

1% 14%

14%

24%

GENERAL ASIGURARI SA GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA KLASSIKA ASIGURĂRI SA MOLDASIG SA

18% 6% 1%1% 6%

3% 2%

0%

MOLDCARGO SA

14%

Figura 2.5. Repartizarea despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare plătite per societăți de asigurare, % Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

Evoluția despăgubirilor și îndemnizațiilor acordate în asigurări de bunuri per societate de asigurare diferă de cea a primelor acumulate. Astfel, în anul 2019, cea mai mare pondere din totalul despăgubirilor plătite a fost înregistrată de Acord-Grup SA – 26%, majorându-se cu 25 puncte procentuale față de anul 2018, această apreciindu-se negativ, deoarece ponderea în primelor acumulate a fost de doar 6%. Asterra Grup SA, Donaris Vienna Insurance Grup SA și Grawe Carat Asigurări SA au înregistrat o pondere de 14% în anul 2019, micșorându-se față de anul 2018, cu 5 p.p, cu 10 p.p și respectiv cu 4 p.p față de anul 2018. General Asigurări SA și Moldasig SA au înregistrat o pondere de 6% din totalul despăgubirilor plătite, majorându-se cu 1 punct procentual față de anul precedent. Moldcargo SA și Transelit SA au înregistrat o pondere de 5% în anul 2019. O pondere de 4% a fost înregistrată de către Klassika Asigurări SA în anul 2019, cu 3 puncte procentuale mai puțin decât în 2018. Astfel, conform corelației dintre prime și despăgubiri în asigurările de bunuri se observă că majoritatea companiilor înregistrează mai multe prime acumulate decât despăgubiri acordate,

19 263

excepție constituie compania Acord-Grup SA, care a acordat despăgubiri în valoare de 235 mil. lei și a încasat prime în valoare de 90 mil. lei. În încheierea acestui capitol, se constată că primele acumulate și despăgubirile și îndemnizațiile plătite de către societăți în asigurările de bunuri, necesită o analiză detaliată și aprofundată pentru a putea constata evoluția și structura pieței de asigurări de bunuri. Per general, putem spune că valoarea primelor acumulate și despăgubirilor și îndemnizațiilor plătite în asigurările de bunuri au înregistrat o majorare în dinamică de-a lungul anilor 2016-2019, iar companiile cu cea mai mare valoare pe piață au fost Donaris Vienna Insurance Group SA, Grawe Carat Asigurări SA, Asterra Grup SA, Transelit SA și Moldasig SA. De asemnea, structura asigurărilor de bunuri s-a constituit din mai multe componente. În suma primelor acumulate în asigurări de bunuri, ponderea cea mai mare îi revine asigurărilor de vehicule terestre (altele decât feroviare) (CASCO) cu o valoare de 1,036 mil. lei, urmate de asigurările de incendiu şi alte calamităţi naturale cu 431 mil. lei. În ceea ce privește despăgubirile și îndemnizațiile plătite, asigurările de vehicule terestre au înregistrat cea mai mare valoare de 594 mil. lei și asigurări de nave aeriene cu 231 mil. lei. (anexele 1,2,3,4)

20 264

CONCLUZII Asigurările constituie o componentă importantă a tuturor societăților, acestea având atât o importanță socială asigurând bunăstarea cetățenilor asigurați la companiile de asigurare, precum și economic, formând o parte semnificativă din veniturile unui stat. În Republica Moldova rolul asigurărilor este în continuă creștere, acestea devenind o parte indispensabilă din viața oamenilor. O companie de asigurare poate fi considerată una profitabilă și cu prestigiu în cazul în care dispune de un management care ar face față cererii pieței și va oferi clienților servicii de calitate și la nivel. Deși, companiile de asigurare sunt societăți pe acțiuni, acestea au nevoie de un management diferit care va întruni toate caracteristicile necesare asigurărilor. În cazul asigurărilor de bunuri este necesară o grupare a activităților pe feluri de bunuri. La asigurările de persoane, nu este nevoie de un compartiment care să se ocupe cu problemele de constatare și evaluare a daunelor, ci de un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situația fiecărui asigurat. De asemenea, specificul managementului în asigurări diferă datorită factorilor care influențează activitatea acestora, astfel compania de asigurări trebuie să utilizeze metodele și tehnicile necesare efectuării unui management eficient. Asigurările de bunuri reprezintă o pondere importantă în totalul asigurărilor, astfel în analiza primelor acumulate și despăgubirilor acordate în asigurări de bunuri se observă că acestea sunt depășite doar de cele de răspundere civilă. În analiza structurii acestora, am constat că cel mai mare aport îl dețin 5 companii din totalul de 14 societăți de asigurare. De asemenea, în evoluție se observă o creștere a valorii primelor acumulate de la 1,231 mil. lei în 2016, majorându-se cu 381 mil. lei, atingând valoarea de 1,612 mil. lei în anul 2019, și o majorare constantă a valorii despăgubirilor și îndemnizațiilor plătite de către societățile de asigurare, de la 552 mil. lei în 2016 la 893 mil.lei în anul 2019. Deci, se poate spune că piața asigurărilor de bunuri capătă o importanță mai sporită în Republica Moldova și comunică despre faptul că oamenii devin tot mai conștienți de necesitatea asigurării bunurilor sale. În perspectivă, se va aștepta o creștere continuă a valorii acestora și o modificare a structurii lor.

21 265

BIBLIOGRAFIE I. Acte normative 1.

LEGE Nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări; II. Lucrări științifice

2. Caprian, I. , Covalschi T. Apariţia şi evoluţia asigurărilor în lume, în Studia Universitas Moldaviae, 2014, p. 40-43 3. Negru, T. Asigurările și reasigurările în economie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008. p. 204 4. Fedorenko, V. Основы менеджмента, Editura Tandem, Moscova, 2001. p. 301 III. Webografie 5.

https://www.cnpf.md/storage/old_site_files/file/Publicatii/Buletine/2017/Raport%20anual% 202016%20FINAL.pdf - RAPORT ANUAL 2016 privind activitatea CNPF și funcționarea pieței financiare nebancare

6.

https://www.cnpf.md/storage/old_site_files/file/Publicatii/Raport_Anual_2017.pdf

-

RAPORT ANUAL 2017 privind activitatea CNPF și funcționarea pieței financiare nebancare 7.

https://www.cnpf.md/storage/files/files/Raport%20anual%202018.pdf - RAPORT ANUAL 2018 privind activitatea CNPF și funcționarea pieței financiare nebancare

8.

https://www.cnpf.md/ro/indicatori-si-raportari-specializate-6437.html - Raport specializat privind activitatea de bază a asiguratorului pentru anii 2016-2019

22 266

ANEXE

22 267

Anexa 1 Anul 2016

Prime brute subscrise pe clase de asigurări de bunuri 203

204

205 206

207

208

1

ACORD-GRUP SA

16,453,542

0 61,123,914

0

86,079

6,157,533

2

ALLIANCE INSURANCE GROUP SA

52,302,885

0

479,838

0

1,187,965

3

ASITO SA

1,423,011

0

0

0

0

4

ASTERRA GRUP SA

114,846,073

0

0

0

5

AUTO-SIGURANTA SA

2,994,903

0

0

6

DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP SA

7

GALAS SA

149,752,671

0

8

GARANŢIE SA

28,738,970 211,437

9

GENERAL ASIGURARI SA

10 GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA 11 KLASSIKA ASIGURĂRI SA 12 MOLDASIG SA 13 MOLDCARGO SA 14 MOLDOVA-ASTROVAZ SA 15 SIGUR-ASIGUR SA 16 TRANSELIT SA TOTAL

209 TOTAL

503

504

505

506

507

508 0

509 TOTAL

712,716

84,533,784

28,288,323

0 16,843,227

0 1,078,254

456,420

46,666,224

46,055,162

187,981

100,213,831

21,415,749

0

0

0

0

150,135

1,980,219

3,553,365

12,403,155

0

0

0

28,455

6,595,679

0

28,011,429

2,719,332

72,942

15,223,884

4,457,469

10,764,204

5,590,743

135,658,489 100,436,070

0

0

0

287,496

0

0

141,297

0

3,136,200

488,853

0

0

0

0

0

0

488,853

0

0

2,944,457

89,577,720

0

242,274,848

87,655,688

0

0

0

317,016

6,943,585

0

94,916,289

7,327,473

0

5,374

4,060,573

935,550

41,279,377

13,332,371

0

0

0

0

0

0

13,332,371

9,000 14,166,996 114,899,562

26,143,209

0

0

0

1,181,820

23,098,359

3,506,610

53,929,998

11,672,910

0

0

0

0

75,210

3,979,224

15,727,344

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

140,886,192

0

0

0

0

14,487,045

0

155,373,237

84,908,429

0

0

0

0

1,105,254

252,630

86,266,313

64,390,044 430,491 28,071,372

0

5,234,679

10,775,040

7,542,222

116,443,848

26,056,389

0

0

0

0

240,216

8,477,775

34,774,380

128,583,096

0

89,166

0

5,334,390

54,710,919

2,438,736

191,156,307

54,521,772

0

0

0

44,823

8,233,161

0

62,799,756

34,625,287

0

0

0

1,092,805

18,069,852

373,894

54,161,838

15,570,151

0

0

0

0

942,752

2,940,615

19,453,518

572,958

0

0

0

0

0

0

572,958

530,370

0

0

0

0

0

0

530,370

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

35,053,143 331,298

0

0

4,986,396

8,433,192

0

48,804,029

18,578,574

0

0

0

0

650,976

0

796,765,983 973,226 97,091,763

0 26,511,434 286,481,032 23,268,671 1,231,092,109 475,858,804

203 Asigurări de vehicule terestre (altele 204 Asigurări de vehicule de cale ferată 205 Asigurări de nave aeriene 206 Asigurări de nave maritime, lacustre 207 Asigurări de bunuri în tranzit 208 Asigurări de incendiu şi alte calamită 209 Alte asigurări de bunuri

0 16,843,227

503 Asigurări de vehicule terestre (a 504 Asigurări de vehicule de cale fera 505 Asigurări de nave aeriene 506 Asigurări de nave maritime, lacu 507 Asigurări de bunuri în tranzit 508 Asigurări de incendiu şi alte cala 509 Alte asigurări de bunuri

268

Societatea de asigurări

Despăgubiri şi indemnizaţii de asigurare plătite pe clase de asigurări de bunuri

19,229,550

0 1,756,044 27,515,166 30,346,602 552,319,843

Anexa 2 Prime brute subscrise pe clase de asigurări de bunuri

Societatea de asigurări

Despăgubiri şi indemnizaţii de asigurare plătite pe clase de asigurări de bunuri

203

204

205 #

207

208

10,678,607

0

57,329,805 0

2,704,449

5,181,168

162,729

76,056,758

4,125,333

0

0 0

354,186

3,971,037

0

8,450,556

17,750,265 0

0

0

0 0

0

0

0

0

645,009 0

135,292,640

0

156,171 0

3,776,580

12,410,484

9,056,553

160,692,428 129,264,636 0

634,323

0

0 0

0

46,344

0

196,680,213

0

0 0

3,222,894

85,137,468

0

31,284,611

0

51,686,766 0

772,898

11,325,454

0

95,069,729

17,011,500 0

33,595,665

0

50,205 0

60,720

7,506,594

1,440,102

42,653,286

42,157,206

0

0 0

1,565,951

20,942,267

524,179

160,532,418

0

0 0

0

17,177,187

3,441,369

0

0 0

0

63,470

13 MOLDASIG SA

68,073,444 130,905

0 0

6,069,864

14 MOLDCARGO SA

89,685,063

0

8,845,635 0

5,515,497

47,875,845

15 MOLDOVA-ASTROVAZ SA

43,956,496

0

0 0

1,455,902

9,100,098

562,782

0

0 0

0

0

0

0 0

49,025,937 847,440

0 0

1 ACORD-GRUP SA 2 ALLIANCE INSURANCE GROUP SA 3 ASITO SA 4 ASTERRA GRUP SA 5 AUTO-SIGURANTA SA 6 DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP SA 7 GALAS SA 8 GARANŢIE SA 9 GENERAL ASIGURARI SA 10 GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA 11 INTACT ASIGURARI GENERALE SA 12 KLASSIKA ASIGURĂRI SA

16 SIGUR-ASIGUR SA 17 TRANSELIT SA TOTAL

209 TOTAL

503 #

505 #

507

508

7,945,146 0 15,467,580 0

0

0

0

23,412,726

0 0

0

1,533,570

0

19,283,835

0 0

0

1,543,608

0

2,188,617

0 0

104,775

56,649

0 0

0

0

0 0 1,175,460

4,574,971

0 119,496,191

0 0

0

2,712,763

0

19,724,263

12,314,889 0

0 0

0

917,163

118,020

13,350,072

65,189,603

5,110,267 0

0 0

0

516,122

0

5,626,389

0

177,709,605

72,223,806 0

0 0

0

1,527,270

369,876

74,120,952

0

3,504,839

29,943 0

0 0

0

0

0

29,943

9,968,805 13,470,540

97,713,558

37,437,060 0

0 0

0

308,175 4,693,620

42,438,855

5,149,260

157,071,300

52,641,749 0

0 0

0 18,521,676

0

71,163,426

335,308

54,847,804

21,819,546 0

0 0

0

409,836

900,000

23,129,382

0

20,931

583,713

583,305 0

0 0

0

0

0

583,305

0

0

0

0

0 0

0 0

0

0

0

0

5,895,213

9,973,467

0

65,742,057

19,246,740 0

0 0

0

91,080

0

19,337,820

680,667

269,070 0

285,040,575 113,745,760 0

509 TOTAL

78,453 129,504,513 0

269,070

869,726,106 978,345 118,068,582 0 31,394,155 240,679,688 30,159,602 1,291,006,478 508,038,692 0 15,467,580 0 1,280,235 32,712,883 6,159,969 563,659,358

269

Anul 2017

Anexa 3 Prime brute subscrise pe clase de asigurări de bunuri

Societatea de asigurări

203

204

207

208

8,055,366

0.00

68,229,126.00

0

108306

5512839

0

2 ALLIANCE INSURANCE GROUP SA*

0

0.00

0.00

0

0

0

0

3 ASITO DIRECT SA**

0

0.00

0.00

0

0

0

0

1 ACORD-GRUP SA

4 ASTERRA GRUP SA 5 AUTO-SIGURANTA SA

143,994,567 0

205 206

Despăgubiri şi indemnizaţii de asigurare plătite pe clase de asigurări de bunur

0.00

170,220.00

0.00

0.00

0

4496346

0

209 TOTAL

15576552 12,272,100

0

0

503 504 505 506

81,905,637

6,826,455

0

0

1,278,833

0

0

51,594

176,509,785122,379,696 0

0

0

1,593,225

508

509 TOTAL

0

0 2,031,903

0

8,858,358

0

0

0

183,042

0

1,461,875

0

0

0 1,698,252

0

1,749,846

0 0

507

0

0 0

0 0

329,118 0

445,005 586,629 123,740,44 0

0

1,593,225

6 DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP SA

184,373,845

0.00

0.00

0

3689777

72637341

0

260,700,962127,693,241

0

0

0

7 GALAS SA

26,471,104

0.00

34,800,447.18

0

3185153

7245850

0

71,702,555 14,718,946

0

0

0

0

0

0 14,718,946

8 GARANŢIE SA

33,984,327

0.00

87,858.00

0

111633

9298218

1,290,036

44,772,072 16,904,436

0

0

0

0

0

350,172 17,254,608

2532245

28495811

9 GENERAL ASIGURARI SA 10 GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA 11 INTACT ASIGURARI GENERALE SA 12 KLASSIKA ASIGURĂRI SA 13 MOLDASIG SA 14 MOLDCARGO SA 15 MOLDOVA-ASTROVAZ SA 16 SIGUR-ASIGUR SA*** 17 TRANSELIT SA TOTAL

66,055,792 171,188,052 7,943,286

0.00 0.00 0.00

69,091,953 345123.00 92,541,417

0.00

124,498.80

0

0.00 0.00

0

0.00 0.00

0

0 0

9,938,086

20082441

19896

3524832

7130589

43502919

0 0 8,691,132

107,146,433 28,914,288

0

191,270,493113,636,309 11,488,014

5,213,487

0

0

0

128,761,716 43,516,612

0

0

5384583

40154669

1,995,078

140,075,747 47,536,371

0

79,738,940 25,124,394

0

0 1,516,070 252,552 115,404,93

0 0

0

0 0 1,564,857

0

0

0 152,461,86

0 2,150,695 4,581,048 35,646,031

0

0 0

186,975 24,581,646

18,084

0

5,231,571

3,600 2,021,541 47,106,610

417,993 -5,123,676

34,800 42,865,488 0 25,851,447

67,452,355

0.00

0.00

0

1540559

10623999

122,026

0

0

0

727,053

929,724

0.00

0.00

0

0

0

20,079

949,803

389,256

0

0

0

0

0

0

389,256

0

0.00

0.00

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

54,845,742

0.00

0.00

926,927,531345123.00 103,412,149.98

0

4584996

33879237 22,941,828

116,251,803 26,265,477

0 32784083 290534708 57,270,364 1,411,273,959582,042,621

0 0

0 0

0

0 22,425,441 172,911 48,863,829

0 2,498,943 50,657,1147,999,653 643,198,33

270

Anul 2018

Anexa 4 Prime brute subscrise pe clase de asigurări de bunuri Despăgubiri şi indemnizaţii de asigurare plătite pe clase de asigurări de bunuri 203 204 205206 207 208 209 TOTAL 503 504 505 506 507 508 509 TOTAL 7,309,746 0 75,154,071 0 2,192,310 5,293,794 448,152 90,398,073 3,799,221 0 231,201,000 0 0 0 0 235,000,22 168,822,756 227,745 0 0 5,085,225 10,765,593 11,793,714 196,695,033125,809,389 0 0 0 173,556 522,159 309,006 126,814,11 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 168,887,804 0 0 0 7,896,926 106,327,346 0 283,112,076114,528,836 0 0 0 189,49013,858,708 0 128,577,03 5,913,174 0 0 0 0 854,008 0 6,767,181 9,311,457 0 0 0 0 0 0 9,311,457 33,398,271 0 65,727 0 129,852 19,045,095 1,856,334 54,495,279 13,011,738 0 0 0 0 68,613 0 13,080,351 72,904,601 0 124,575 0 2,407,126 41,492,546 12,881,199 129,810,047 41,156,589 0 0 0 685,220 6,971,869 4,725,328 53,539,006 240,781,068 0 0 0 0 24,420,669 0 265,201,737121,698,755 0 0 0 0 2,247,610 1,972,889 125,919,25 20,799,634 0 0 0 88,645 14,532,198 0 35,420,477 5,348,812 0 0 0 0 7,030,014 0 12,378,826 34,239,327 326,727 2,491,773 0 3,381,093 39,922,017 37,830 80,398,767 36,253,812 0 0 0 0 69,606 2,111,400 38,434,818 114,293,904 0 0 0 4,156,098 37,392,696 6,688,683 162,531,381 51,291,228 0 0 0 233,544 6,446,949 0 57,971,721 106,234,241 0 10,800 0 1,581,317 18,679,711 1,306,575 127,812,644 42,173,478 0 0 0 0 2,730,630 0 44,904,108 770,439 0 0 0 0 25,356 0 795,795 315,072 0 0 0 0 0 0 315,072 62,380,755 0 0 0 3,118,215 113,025,078 0 178,524,048 29,697,072 0 0 0 0 17,412,243 0 47,109,315 1,036,735,720554,472 77,846,946 0 30,036,808 431,776,107 35,012,4871,611,962,540594,395,459 0 231,201,000 0 1,281,81057,358,401 9,118,623 893,355,29

271

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Anul 2019 Societatea de asigurări ACORD-GRUP SA ASTERRA GRUP SA AUTO-SIGURANTA SA DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP GALAS SA GARANŢIE SA GENERAL ASIGURARI SA GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA INTACT ASIGURARI GENERALE SA KLASSIKA ASIGURĂRI SA MOLDASIG SA MOLDCARGO SA MOLDOVA-ASTROVAZ SA TRANSELIT SA TOTAL

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice

REFERAT “Vânzarea produselor de asigurare in regim de bancă asigurare ca fenomen nou in Republica Moldova și dezvoltarea lor”

Realizat de: Morari Diana Conducător ştiinţific: Caprian Iulia, Dr. Conf. Universitar

Chişinău 2020

272

Cuprins: Introducere....................................................................................................................................3; I Aspecte teoretice privind termenul de Bancasurrance...........................................................4-6; Modalități de constitiuire și forme de manifestare a Bancasigurării.........................................7-8; II Evoluția fenomenului de Bancassurance in Republica Moldova...........................................9-12; IIIConcluzii şi recomandări......................................................................................................13-15; Bibliografie....................................................................................................................................16.

2

Introducere Vânzarea produselor de asigurare in regim de bancă asigurare este o relație între o bancă și o companie de asigurare denumită Bancassurance (Bancasigurarea) care are ca scop oferirea de produse de asigurare sau beneficii de asigurare clienților băncii. În acest parteneriat, personalul bancar și vânzătorii devin punctul de vânzare și punctul de contact al clientului. Personalul băncii este sfătuit și susținut de compania de asigurări prin intermediul informațiilor cu privire la produse cu ridicata, campanii de marketing și instruire în domeniul vânzărilor. Banca și compania de asigurări împart comisionul. Polițele de asigurare sunt procesate și administrate de compania de asigurare. Actualitatea temei: Acest acord de parteneriat poate fi rentabil pentru ambele companii. Băncile pot obține venituri suplimentare prin vânzarea produselor de asigurare, în timp ce companiile de asigurări sunt capabile să-și extindă baza de clienți fără a fi nevoie să-și extindă forțele de vânzări sau să plătească comisioane agenților sau brokerilor de asigurări. Scopul lucrării: De a crea o viziune clară asupra conceptului de Bancasurrance, a identificării rolului ei, funcțiilor și trăsăturilor de bază, de a specifica metodele și tehnicile de realizare a acestui fenomen.De a analiza succinct cum decurge procesul de vânzare a produselor de asigurare in regim de bancă asigurare ,de a analiza evoluția acestui fenomen in Republica Moldova. Metodele de cercetare: În cadrul elaborării referatului m-am axat pe utilizarea manualelor atit in limba romană cat şi în limba engleză. De asemenea am cercetat şi diferite surse de pe Internet. Rolul practic al lucrării: Lucrarea este un exemplu eficient pentru exemplificarea pe scurt a temei :” Vânzarea produselor de asigurare in regim de bancă asigurare ca fenomen nou in Republica Moldova și dezvoltarea lor”. Referatul dat răspunde la întrebările: ce reprezintă termenul de Bancasigurare?, descrie apariția și dezvoltarea acestui fenomen in Republica Moldova. Cuvinte cheie: bancasigurare, client, bancă, societate de asigurare, parteneriat, evoluție, intermediar financiar.

3

Aspecte teoretice privind termenul de Bancassurance Colaborarea companiei de asigurări cu banca poartă un caracter complex şi include în sine asigurarea imobilului bancar şi a echipamentului, a angajaţilor băncii, a riscurilor legate de desfăşurarea activităţii bancare şi utilizarea reţelei bancare pentru vânzarea poliţelor de asigurare. Pentru efectuarea operaţiunilor de asigurare prin intermediari, persoane juridice, companiile de asigurări trebuie să creeze condiţii speciale de colaborare cu aceştia şi să elaboreze contracte privind acordarea serviciilor de intermediere, determinând clar dreptul şi responsabilitatea părţilor, precum şi suma comisioanelor, achitată intermediarului pentru riscurile cedate în asigurare, mărimea defalcărilor pentru măsuri preventive etc. Cu reprezentantul (agentul) întreprinderii, compania de asigurări încheie acordul corespunzător prin care se determină relaţiile dintre părţi, obligaţiunile agentului întreprinderii, bonusurile etc. Băncile, pe lângă îndeplinirea funcţiei de intermediari financiari, reprezintă prin sine baza sistemului de operare a plăţilor în economie. Neîndeplinirea primei funcţii poate pune sub pericol şi pe cea de-a doua, care este de importanţă vitală pentru toate activităţile economice. Acest pericol poate fi diminuat prin asigurarea riscurilor ce ţin de desfăşurarea activităţii bancare. Termenul „bancasigurare” a apărut pentru prima dată în Franţa, fiind utilizat în vederea desemnării foarte rapide a contractelor de economisire, acestea din urmă fiind distribuite de către filialele de asigurare ale grupurilor bancare. Simetric, termenul „asifinanţare” desemnează apariţia în reţeaua grupurilor de asigurare a produselor financi Unul dintre aceste tipuri de asigurare îl constituie „asigurarea depunerilor bancare ale persoanelor fizice”, în cazul retragerii de la bancă a licenţei, a recunoaşterii de către instanţa de judecată a falimentării băncii. „Asigurarea răspunderii profesionale a personalului bancar” garantează protecţia contra riscurilor, legate de eroarea involuntară a oricărui angajat bancar, ce poate cauza pierderi ale activelor băncii. „Asigurarea bancară atotcuprinzătoare” ia în consideraţie tot specificul activităţii instituţiei bancare contemporane. Contractul general de asigurare protejează împotriva furtului atât în interiorul şi depozitele băncii, cât şi în cazul transportării şi pătrunderii în reţeaua informaţională. Poliţa de asigurare acoperă şi riscurile care apar în timpul operaţiilor cu cardurile bancare de credit. Aceasta acordă protecţie în cazul pierderii şi falsificării cardului, erorilor involuntare din 4

partea personalului companiei şi a emitentului; acoperă cheltuielile de judecată, precum şi riscurile legate de răspunderea profesională a angajaţilor băncii. Companiile de asigurări pot efectua asigurarea riscurilor clientului băncii date, legate în primul rând de utilizarea surselor împrumutate. Pentru aceasta este important de a numi un reprezentant al companiei de asigurări sau de a încheia un contract cu angajaţii băncii, care ar coordona încheierea contractelor de către clienţii băncii cu asigurătorul. Pentru aceste servicii compania de asigurări trebuie să achite băncii comerciale un comision în corespundere cu contractul. În ultimul timp, un şir de companii de asigurări înregistrează succese mari în ceea ce priveşte colaborarea cu băncile comerciale în sfera asigurării bunurilor gajate. În conformitate cu condiţiile contractului de credit împrumutătorul (organizaţia), în scopul constituirii unui climat mai favorabil acestui credit, prezintă băncii în gaj bunurile de care dispune acesta. Obiecte ale gajării pot fi echipamentul, tehnica, mijloacele de transport, semifabricatele, materialele şi producţia finită. Costul acestor bunuri se stabileşte de comun acord de către ambele părţi. Baza relaţiilor de colaborare a băncilor cu companiile de asigurări constituie obligaţia, ce reiese din contractul de gaj al persoanelor juridice de a asigura din cont propriu bunurile gajate pe valoarea totală în decursul valabilităţii contractului de credit. Asiguratul prezintă companiei de asigurări, aflată în relaţii de colaborare cu banca, nomenclatorul bunurilor, care constituie obiect al gajului. Bunurile indicate în acest nomenclator se asigură în conformitate cu Regulile de asigurare a bunurilor persoanelor juridice. Schema vânzării poliţelor de asigurare prin intermediul reţelei bancare prevede ca banca să ofere companiei de asigurări „ghişee bancare” pentru comercializarea poliţelor, încasarea în acest sens a comisioanelor din totalul primelor de asigurare încasate, plasarea în contul companiei în cadrul aceleiaşi bănci a 56 primelor de asigurare, încasate de către acesta în urma asigurării echipamentului bancar, a bunurilor şi a riscurilor legate de desfăşurarea activităţii bancare. În portofoliul produselor de asigurare, care pot fi comercializate prin intermediul reţelei bancare, pot fi incluse următoarele tipuri de asigurări, cum ar fi: asigurarea medicală facultativă, asigurarea vieţii, asigurarea de accidente, asigurarea apartamentelor şi bunurilor casnice, precum şi alte tipuri de asigurări, care nu necesită participarea expertului în determinarea angajamentelor asumate de către asigurător. Printre produsele de asigurare pe care compania le poate presta în calitate de servicii bancare suplimentare, la eliberarea cardurilor bancare clienţilor, pot fi tipuri 5

aparte de asigurare individuală privilegiată (de accidente; cheltuieli medicale neprevăzute în timpul deplasării peste hotare; a vieţii) şi a bunurilor (casnice, construcţii, apartamente), precum şi asigurarea cheltuielilor pentru emiterea noului card în cazul pierderii celui existent, precum şi în cazul pierderii şi al furtului cardului. În calitate de servicii suplimentare pentru această categorie de consumatori, compania poate propune clienţilor băncii acceptarea cardului în cazul achitării poliţelor de asigurare şi plăţii despăgubirii de asigurare în contul cardului. În cazul vânzării poliţelor de asigurare prin intermediul băncii poate fi întocmit un acord, bazat pe interesele economice ale ambelor părţi, obiectul căruia îl constituie vânzarea produselor companiei de asigurări în baza asigurării individuale benevole şi a bunurilor prin intermediul reţelei instituţiilor băncii; plasarea primelor de asigurare acumulate, încasate din vânzarea poliţelor pe contul companiei de asigurare în banca comercială. În baza acestui acord, se elaborează regulile de vânzare a poliţelor de asigurare, care stabilesc ordinea de efectuare a operaţiilor şi evidenţa acestora. Colaborarea reciprocă va permite îmbunătăţirea calităţii deservirii populaţiei, reducerea parţială a cheltuielilor de prestare a serviciilor, va majora profitabilitatea investiţiilor companiei de asigurări etc. La rândul său, banca comercială, prin extinderea gamei serviciilor acordate populaţiei, are posibilitatea de a-şi mări venitul pe baza comisioanelor încasate din vânzarea poliţelor de asigurare şi a dobânzilor obţinute din plasarea resurselor asigurătorului. Din totalitatea de canale netradiţionale de vânzare a produselor de asigurare care actualmente sunt utilizate de către comunitatea mondială a asigurărilor, în Republica Moldova, ca sistem modern de vânzare a asigurărilor, sunt utilizate reţelele bancare, fapt care este realizat doar în baza acordurilor comerciale dintre asigurători şi bancheri privind distribuirea produselor de asigurare prin reţelele bancare. Alte modalităţi de cooperare între instituţiile de asigurare şi cele bancare, utilizate cu succes în practica internaţională, în Republica Moldova nu sunt aplicate. În concluzie, vom menţiona că aplicarea tuturor canalelor de vânzare a produselor de asigurare atât în Republica Moldova, cât şi în statele care s-au constituit după dezintegrarea fostei U.R.S.S., va fi posibilă numai atunci când vor fi create condiţiile necesare pentru funcţionarea diverselor subsisteme de distribuţie a produselor de asigurare.

6

MODALITĂŢI DE CONSTITUIRE ŞI FORME DE MANIFESTARE A BANCASIGURĂRII

Modalităţile de constituire a bancasigurării, pe parcursul evoluţiei acestui proces de convergenţă a sectorului bancar cu cel al asigurărilor, s-au manifestat prin diverse forme, acestea fiind distincte în unele ţări ca rezultat al impactului unor factori legislativi, tehnologici, economici, precum şi de ordin financiar. Astfel, pentru definirea formelor de manifestare a bancasigurării şi elaborarea unei clasificări de nivel internaţional, analizând gama vastă a manifestărilor ei în diferite state ale lumii, se poate menţiona că activitatea de colaborare, cooperare, alianţă între bănci şi asigurători în practica internaţională şi literatura de specialitate se realizează sub următoarele forme: 1) participaţii încrucişate de capital; 2) constituirea de societăţi joint-venture de către bănci şi asigurători; 3) crearea de către: • o bancă a unei filiale de asigurare; • o societate de asigurare a unei bănci; 4) achiziţionarea: • unei societăţi de asigurare de către o bancă; • unei bănci de către un asigurător; 5) încheierea unui acord de comercializare, de distribuţie: • a produselor de asigurare de către o bancă; • a produselor bancare de către o societate de asigurare; 6) crearea unui grup financiar ce include o bancă şi o societate de asigurare; 7) derularea de către fiecare dintre părţi, rod al cooperării, a activităţii de inovaţie de produs, manifestată prin înnoirea componenţei financiare a produselor de asigurare, prin crearea componenţei financiare a produselor de asigurare, precum şi de înnoire prin adăugarea produsului de asigurare (produs financiar) la alte produse financiare sau nonfinanciare. Distribuirea produselor de asigurare în regim de bancasigurare impune şi necesitatea existenţei unor strategii, în baza cărora se desfăşoară această activitate, cum ar fi: A. Coabitarea prin:

7



acorduri;



luări de participaţii încrucişate de capital;



crearea de societăţi (filiale) comune;

B. Înfruntarea prin: 

¾ unei societăţi de asigurare de către o bancă;



¾ unei bănci de către un asigurător;



Crearea unei filiale: ¾ de asigurare de către bănci;



¾ bancare de către o societate de asigurare;



Luarea de participaţii majoritare din capitalul concurenţilor.

Acordurile comerciale reprezintă prima formă de colaborare între bănci şi societăţile de asigurare privind distribuţia produselor de asigurare prin ghişeele băncii ,dar şi invers, care pot fi: 

de distribuţie exclusivă, ce pot sau nu să fie completate printr-o alianţă financiară sub forma luării de participaţii bilaterale sau unilaterale;



de distribuţie parţial-exclusivă, referitor numai la un anumit teritoriu sau numai pentru produse

de distribuţie nonexclusivă. Acordul comercial prezintă avantaje pentru bănci, dar înainte de a trece la expunerea acestora este necesar să se facă distincţie de principiu între gestiunea primelor, riscurilor reasigurate şi comercializarea produselor. Banca se limitează doar la distribuirea produselor, fără a fi sub aspect financiar legată de asigurător. Cazul este cel al asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă, în general, băncile fiind reticente la vânzarea acestor produse. Produsul poate fi distribuit sub o imagine distinctă de cea a băncii, neafectându-se specificitatea imaginii acesteia. Acordul nu implică, în principiu, investiţii financiare. Acordul poate fi realizat în mod facil. În condiţiile în care perspectivele unei astfel de convergenţe bancă-asigurare par incerte, acordul de cooperare permite testarea reacţiei pieţei şi a clientelei.

8

II Evoluția fenomenului de Bancasigurare in Republica Moldova Noţiunea de bancasigurare (bancassurance) a fost introdusă în R. Moldova în anul 2012, când au fost operate modificări la Legea cu privire la asigurări. Astfel, băncilor, asociaţiilor de economii şi împrumut, dar şi organizaţiilor de microfinanţare li s-a permis să facă intermedieri în asigurări, în baza unui contract de parteneriat cu o companie de asigurări. Bancassurance poate fi definit drept acea componentă care înglobează toate tipurile de avantaje pe care clientul le poate obţine din relaţia cu banca şi compania de asigurări. Cu cât aceste avantaje sunt înţelese mai bine, cu atât bancassurance devine un canal de distribuţie mai utilizat. Orice client care doreşte să achiziţioneze noul produs de bancassurance poate avea garanţia unor servicii de înaltă calitate, beneficiind, totodată, de costuri reduse. Rapid şi eficient clientul poate încheia asigurarea bunului gajat şi o asigurare în caz de accidente. Riscurile pe care le poate acoperi asigurătorul sunt multiple, iar clientul alege acoperirea pe care şi-o doreşte şi care se potriveşte cel mai bine nevoilor sale. De pe urma parteneriatului dintre bancă şi asigurător au de câştigat atât clienţii, cât şi băncile, care îşi vor putea majora portofoliul de credite acordate, dar şi companiile de asigurări, care au posibilitatea să-şi sporească numărul de clienţi. Considerăm că, pentru Republica Moldova, cea mai raţională formă de combinare a produselor de asigurare distribuite ar putea fi realizată prin comercializarea acestora de către o bancă sau altă instituție financiară împreună cu un asigurător (cum s-a procedat, în Olanda şi în alte ţări occidentale) al unei linii de produse de asigurare de viaţă cu componentă de economisire, gestionată de bancă într-un cont distinct. Partea de primă aferentă riscului este vărsată asigurătorului, iar partea ce priveşte economisirea - băncii, ce garantează un anumit nivel al ratei dobânzii. Astfel, se poate realiza un echilibru vădit între produsele de economisire şi cele de prudenţă, contribuind concomitent şi la consolidarea cadrului operaţional al produselor de asigurare. Cu toate că, deja, s-a constituit cadrul normativ în baza căruia sunt reglementate operaţiunile de asigurare şi reasigurare, reglementările naţionale mai sunt, încă, susceptibile de perfecţionare şi modernizare, fapt impus şi de necesitatea sporirii competitivităţii produselor de asigurare, în raport cu cele financiare operante pe piaţă. În Republica Moldova, modelul bancassurance funcţionează numai în două dintre formele de colaborare între bănci şi asigurători, 9

respectiv societăţi de asigurare bazate pe capitalul unei bănci şi acorduri comerciale privind comercializarea produselor de asigurare de către o bancă. În această ordine de idei, se impune necesitatea perfecţionării reglementărilor existente şi consolidarea cadrului operaţional favorabil pentru distribuţia produselor de asigurare. Aceasta ar duce la impulsionarea activităţii asigurătorilor şi brokerilor şi la atragerea suplimentară de disponibilităţi de la populaţie pentru finanţarea economiei, fără ca încasările bugetare să fie afectate în mod semnificativ. Astfel, dezvoltarea produselor de asigurare sub aspect financiar, fiind marcată de variabilitatea sumei asigurate, flexibilitatea şi rentabilitatea poliţelor de asigurare ce ţin de plasamente de capital mai performante, va contribui la sporirea nivelului de competitivitate al produselor de asigurare, în raport cu produsele financiare oferite pe piaţă, fapt care este imposibil de realizat fără o dereglementare, fără înlăturarea limitelor sau interdicţiilor. Numai după întreprinderea acţiunilor reliefate anterior, produsul de asigurare distribuit de către bancă poate fi combinat cu comercializarea unui produs bancar şi prezentat sub formă unică simplă sau mai sofisticată, ce ar putea constitui un efort semnificativ în procesul de constituire a cadrului operaţional al asigurărilor distribuite prin intermediul bancassurance, în pofida disfuncţionalităţilor existente, în sistemul naţional de bancassurance, există un potenţial colosal deţinut de acest segment de distribuţie al produselor de asigurare. Distribuirea acestor produse în sistem bancassurance poate influenţa sporirea nivelului de cerere solvabilă a populaţiei, contribuind astfel şi la modernizarea sistemului de distribuţie a produselor de asigurare, în general. În condiţiile când societăţile financiare, inclusiv bancare şi cele de asigurare, intră pe o piaţă integrată, în care este foarte dificil să fie separate serviciile prestate de acele instituţii, iar serviciile prestate de către societăţile financiare capătă un caracter social de o importanţă majoră, se impune necesitatea abordării, întrun nou context, a problemei privind constituirea unei instituţii preocupate de supravegherea financiară integrată şi de reglementare. Grupurile integrate de bancassurance ridică o serie de probleme autorităţilor de reglementare şi supraveghere în ceea ce priveşte definirea fondurilor proprii. Supravegherea solvabilităţii companiilor de asigurări vizează verificarea capacităţii lor de efectuare a despăgubirilor plătitorilor de prime în conformitate cu sumele asigurate. În cazul băncilor, se urmăreşte siguranţa plasamentelor şi existenţa strict corelată a fondurilor proprii cu riscurile asumate. În realitate, activele bancare sunt mai mari consumatoare de fonduri proprii, decât cele ale societăţilor de asigurări. Soluţiile de bancassurance vor permite societăţilor financiare din Republica Moldova să-şi crească 10

capacităţile de asumare de riscuri a băncilor prin folosirea cerinţelor de fonduri proprii mai reduse ale asigurărilor. Atât băncile, cât şi companiile de asigurări sunt intermediari financiari, care le permit clienţilor o repartiţie a utilităţii monetare în timp. Putem ilustra interfaţa dintre bănci şi asigurări din punct de vedere al ofertei în modul prezentat în figura 1:

j

Bănci

Nevoi client Produse Canale de distribuție IT/Logistică Gestiune și administrație

Societăți de asigurări

Figura 1. Interacţiunea bănci-asigurări în cadrul bancassurance Sursa [1] Serviciile de intermediere financiară, oferite în comun de bănci şi asiguratori, pot fi sintetizate astfel: 

Plasamente → achiziţionarea de obligaţiuni şi titluri de stat de pe pieţele naţionale şi internaţionale;



Finanţări → punerea la dispoziţia clienţilor a unor facilităţi sindicalizate de volume mari;



Asigurări → vânzarea lor în cadrul pachetelor de produse financiare prin intermediul ghişeelor bancare;



Intermediere pe pieţele financiare;



Consiliere → a clienţilor privind gestionarea patrimoniului;



Gestiune → managementul în comun al portofoliilor.

. Bancasigurarea, la rândul ei, funcţionează numai în două forme de colaborare, între bănci şi asigurători – societăţile de asigurare bazate pe capitalul unei bănci, ca Mobiasbanca – Groupe

11

Sociétè Générale, în parteneriat cu GRAWE Carat Asigurări, şi Moldcargo-Moldincombank, ce reunesc resursele de distribuţie ale băncilor cu oferta acestor asigurători. Se poate menţiona necesitatea extinderii şi diversificării formelor bancasigurării, ce prezintă un element de modernizare a asigurărilor aplicate în Republica Moldova, pe motiv că bancasigurarea prezintă o serie de avantaje, faţă de formele tradiţionale de distribuţie a produselor de asigurare. Astfel, băncile dispun de: un număr mare de clienţi şi, deci, o piaţă potenţială de asigurare, reţele largi de distribuţie şi o bază materială puternică, inclusiv sistemul informaţional, mari posibilităţi de extindere internaţională, o imagine publică de calitate. La rândul lor, asigurătorii aduc în această cooperare o gestiune financiară mai bine adaptată la bancasigurare decât cea a băncilor, datorită nivelului ridicat al capitalurilor proprii şi a disponibilităţilor mobilizate de la asiguraţi, precum şi tehnicilor de vânzare specifice produselor de asigurare. Dezvoltarea bancasigurării în Republica Moldova, atât sub aspect cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ, prin diversificarea formelor sale, are anumite limite: • capacitate redusă de selectare a partenerului potrivit, numărul băncilor şi asigurătorilor puternici dispuşi să practice bancasigurarea fiind relativ mic; • un segment de piaţă restrâns, ţinând cont de faptul că publicul-ţintă al bancasigurării este considerat a fi „clasa mijlocie", redusă numeric în ţara noastră; • spre deosebire de ţările dezvoltate, proporţia clienţilor sistemului bancar este relativ mică faţă de totalul populaţiei active, clienţii băncii reprezentând doar o parte din piaţa potenţială de asigurare. Aşadar, se impune necesitatea modificării reglementărilor existente şi a introducerii, în cadrul regulatoriu, a unor prevederi, în care ar fi stabilite condiţiile şi modalităţile de constituire şi formele de funcţionare ale asigurătorilor bancheri, care sunt cele mai oportune pentru situaţia ţării noastre.

12

Concluzii și recomandări În procesul de examinare a problemelor privind integrarea economică, tendinţa globalizării tuturor sferelor economiei naţionale, în general, devine tot mai pronunţată. Soluţionarea acestor probleme pe plan internaţional este realizată prin constituirea unui sistem unic de comunicaţii; prin schimbarea şi modificarea rolului statului, precum şi prin amplificarea rolului corporaţiilor transnaţionale în relaţiile economice mondiale, care au o continuă extindere. Pe măsura dezvoltării pieţei financiare are loc apropierea instituţiilor bancare şi celor de asigurare după diferite direcţii de activitate. Procesul de interpătrundere a businessului bancar şi celui de asigurare a început să se contureze la începutul anilor 80 ai secolului precedent, însă către sfârşitul acestui deceniu aceste relaţii s-au definitivat. Prin intermediul prezentării raportului anual de activitate. În Republica Moldova modelul bancassurance funcţionează numai în două dintre formele de colaborare între bănci și asigurători, respectiv societăţi de asigurare bazate pe capitalul unei bănci și acorduri comerciale privind comercializarea produselor de asigurare de către o bancă. În această ordine de idei se impune necesitatea perfecţionării reglementărilor existente și consolidarea cadrului operaţional favorabil pentru distribuţia produselor de asigurare. Aceasta ar duce la impulsionarea activităţii asigurătorilor și brokerilor și la atragerea suplimentară de disponibilităţi de la populaţie pentru inanţarea economiei, fără ca încasările bugetare să ie afectate în mod semniicativ Ţinând cont de faptul că dintre componentele financiare ale economiei mondiale, după volumul activelor deţinute, cu capitalul bancar poate concura doar cel deţinut de către asigurători; în mod firesc se poate contura doar un singur mod de dezvoltare a acestora – o conlucrare strânsă şi profitabilă. Prima verigă din această dezvoltare în lanţ a fost determinată de fondarea băncilor universale, care integrau cele mai variate tipuri de activităţi financiare, următoarea verigă fiind reprezentată de asigurare. Băncile tradiţionale îşi diversificau activitatea în domeniul celor mai actuale servicii pentru client: deschiderea conturilor curente, plasarea depozitelor, creditarea, asigurarea şi managementul riscului. Aşadar, în condiţiile globalizării economiei, interpătrunderii şi integrării pieţelor de capital internaţionale, a informaţiei şi a tehnologiilor, piaţa asigurărilor a devenit una dintre cele mai de perspectivă opţiuni de lărgire a businessului bancar.

13

După cum consideră instituţiile bancare şi societăţile de asigurare europene, bancasigurarea este atractivă atât din punct de vedere al sporirii propriului raiting, cât şi din punct de vedere al posibilităţii obţinerii unui venit suplimentar. Cu toate că rezultatele obţinute de la efectuarea operaţiunilor de bancasigurare sunt încă nesemnificative, demararea procesului de constituire a bancasigurării în ultimii ani a luat amploare, fiind implicate în acest proces tot mai multe instituţii operatoare ale pieţei serviciilor bancare. Este necesar ca atenţia factorilor de decizie, privind derularea eficientă a procesului de constituire şi de extindere a bancasigurării în Republica Moldova, să fie orientată 81 primordial către o reglementare adecvată de către autorităţile publice a activităţilor bancare şi celor de asigurare, protejând astfel clienţii acestor instituţii financiare de consecinţele diferitelor situaţii extremale şi cataclisme financiare. În acest sens, se impune şi necesitatea promovării concomitente şi a unei politici fiscale favorabile în raport cu asigurarea vieţii. De altfel, se impune şi necesitatea funcţionării mai eficiente atât a asociaţiei băncilor comerciale, cât şi a asociaţiei naţionale a asigurătorilor, componente structurale importante ale pieţei financiare la nivel macroeconomic. În acest context se poate menţiona că o perspectivă mai favorabilă ar putea avea doar serviciile diversificate, fapt ce va contribui la soluţionarea concomitentă a mai multor probleme, fiind astfel obţinută o reducere considerabilă a cheltuielilor aferente acestor acţiuni. Prin urmare, soluţionarea complexă şi operativă a problemei în cauză ar putea contribui la sporirea numărului solicitanţilor serviciilor prestate. Spre regret, în Republica Moldova sortimentul serviciilor şi produselor de asigurare prestate de către băncile comerciale este încă foarte redus. Dacă, spre exemplu, în Europa Occidentală clienţilor le sunt prestate asigurări de viaţă, de proprietate şi de persoane, atunci în Republica Moldova sunt distribuite numai produse de asigurare a vieţii şi sănătăţii beneficiarului de credit, asigurarea cheltuielilor medicale a cetăţenilor care pleacă peste hotare, asigurarea de răspundere civilă „Cartea Verde”, precum şi asigurarea bunurilor gajate ca garant al rambursării creditului acordat. Se relevă faptul că produsele şi serviciile de asigurare menţionate anterior încă nu au devenit o componentă inalienabilă a tranzacţiilor comerciale ale băncilor, fiind prestate sporadic şi într-un volum foarte redus. În această ordine de idei, este necesar de menţionat lipsa cu desăvârşire a produselor de asigurare (asigurări de viaţă etc.) din gama produselor distribuite în sistem de bancasigurare. 14

Pentru Republica Moldova, unde bancasigurarea se află la început de cale, în virtutea faptului că asigurările, ca ramură a sistemului financiar, au doar cincisprezece ani de activitate, sunt caracteristice încă şi interesele corporative. Acestea din urmă nu permit în măsură deplină obţinerea unui avantaj maxim dintr-o afacere comercială, ori acest fapt este foarte profitabil şi răspândit în Occident. Dacă o bancă comercială europeană poate colabora concomitent cu mai multe societăţi de asigurare, încasând cu succes, de la fiecare din ele un anumit comision, atunci în Republica Moldova este foarte dificil de imaginat când pe rafturile bancare se vor învecina declaraţiile de asigurare ale diverşilor asigurători. În concluzie, vom menţiona că, pe măsura dezvoltării pieţei financiare, care avansează concomitent cu soluţionarea problemelor privind integrarea economică, care se realizează prin constituirea unui sistem unic de comunicaţii, are loc apropierea instituţiilor de asigurare şi ale celor bancare după diferite direcţii de activitate. Astfel, în condiţiile globalizării economiei, interpătrunderii şi integrării pieţelor internaţionale de capital, a informaţiilor şi a tehnologiilor, piaţa asigurărilor a devenit una dintre cele mai 83 de perspectivă opţiuni de lărgire a activităţilor bancare. Aşadar, vânzarea produselor de asigurare prin reţelele bancare face posibilă aplicarea cât mai corectă a tehnicilor de distribuţie a produselor de asigurare de la asigurător către asigurat, contribuind la stabilirea unor relaţii mai viabile cu clienţii şi la obţinerea unui venit mai semnificativ de către asigurător. În acest sens, vom remarca că, chiar în pofida disfuncţionalităţilor existente, în bancasigurarea naţională există un potenţial colosal al acestui segment de distribuire a produselor de asigurare. Distribuirea acestor produse în sistem de bancasigurare ar putea influenţa sporirea nivelului de cerere solvabilă a populaţiei, în particular, contribuind astfel şi la modernizarea sistemului de distribuţie a produselor de asigurare, în general. Actualmente, există deja exemple de colaborare a instituţiilor bancare cu cele de asigurare, fiind astfel inclusă în serviciile suplimentare prestate deţinătorilor de carduri bancare şi acordarea serviciilor de asigurare. În concluzie, putem remarca faptul că, în Republica Moldova, vânzarea produselor de asigurare se efectuează cu precădere prin metode tradiţionale, precum reţelele de distribuţie ale asigurătorilor şi, într-o măsură mai mică, intermediarii (brokeri de asigurare, dezvoltarea unui sistem a agenţilor de asigurare – persoane juridice în stare incipientă), respectiv prin bancasigurare.

15

BIBLIOGRAFIE 1) ŢUGULSCHI A. - UNELE ASPECTE PRIVIND INTEGRAREA BANCASSURANCE ÎN SECTORUL FINANCIAR DIN REPUBLICA MOLDOVA, Note de curs ,Editura ASEM ;

2) Stanislav Fotescu, SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE A ASIGURĂRILOR ŞI MODERNIZAREA ACESTUIA, Chişinău – 2006, Editura ASEM, (Sursa[1]);

3) NEGRU T. Asigurările şi reasigurările în economie, Bucureşti, Editura C.H.Beck, 2008; 3) BANCASSURANCE , NADEGE GENETAY AND PHILIP MOLYNEUX, 1998th Edition 4) RUDOI R. , ŢUGULSCHI A. - PERSPECTIVA CONCEPTULUI INTEGRAT DE BANCASSURANCE ÎN SECTORUL FINANCIAR DIN REPUBLICA MOLDOVA, NOTE DE CURS; 4)http://bancamea.md/news/astazi-la-chisinau-peste-140-de-specialisti-au-discutat-despreoportunitatile-de-dezvoltare-a-bancassurance-ului (accesat la data 06/04/2020); 5)http://www.xprimm.md/Emma-TABARTA-BNM-patru-banci-comerciale-din-14-pot-facebancassurance-articol-2,3,189-47782.htm (accesat la data 06/04/2020).

16

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Ştiinţe Economice Departamentul Finanţe şi Bănci

Studiu Individual La disciplina:„ Bazele asigurarilor si reasigurarilor” Tema: „Scopul asigurarilor fluviale in Republica Moldova”

Elaborat: Morocica Elena Fb1802

Chişinău 2020

Cuprins Introducere....................................................................................................................................3 Capitolul I Asigurarile fluviale…................................................................................................4 1.1 Particularitatile generale ale asigurarilor fluviale...................................................................4 1.2 Importanta asigurarilor fluviale................................................................................................6 Capitolul II Specificul Asigurarilor fluviale in Republica Moldova...........................................7 2.1 Specificul Asigurarilor fluviale in Republica Moldova..........................................................7 2.2 Raportul asigurarilor in Republica Moldova...........................................................................9 Concluzie.......................................................................................................................................13 Bibliografie....................................................................................................................................14

Introducere Scopul a lucrarii constă în cercetarea pietei de asigurari din Republica Moldova punind accent asupra sub-ramurei de asigurari fluviale, maritime si lacustre Obiectivul de baza a lucrarii este sa determinam care este importanta asigurarilor fluviale in Republica Moldova. In acest scop vom determina care est importanta universala al asigurarilor fluviale si care sunt caracteristicile acestora, iar apoi vom cerceta caracteristicile acestora in Republica Moldova si vom cerceta aspectul practice ce tine de utilizarea lor in tara. Capitol I al studiului cuprinde partea teoretica si anume informatii generale ce tin de asigurarile navelor maritime, lacustre şi fluviale si cuprindeinformatii despre: pierderea totală totală și pierderea totală constructivă, medii generale, politici de asigurare, exces, deductii, reținere, co-asigurare și franciză, bazele revendicărilor și sumele deductibile Capitolul II al studiului este o cercetare asupra caracteristicilor si particularitatilor asigurarilor fluviale, maritime si lacustre pe teritoriul Republicii Moldova În baza cercetarii effectuate se formulează o serie de concluzii, referitoare la importanta scopul asigurarilor fluviale in Republica Moldova.

Capitolul I Asigurarile fluviale 1.1 Particularitatile generale ale asigurarilor fluviale Asigurarea maritimă acoperă pierderea sau deteriorarea navelor, mărfurilor, terminalelor și a oricărui transport prin care proprietatea este transferată, achiziționată sau deținută între punctele de origine și destinația finală. Asigurarea pentru marfă este sub-ramura asigurărilor marine, deși asigurarea marină include și proprietățile expuse în larg și la mal accidentul maritim și răspunderea maritimă. Atunci când mărfurile sunt transportate prin poștă sau prin curier, în locul acesteia se folosește o asigurare de transport. Pierderea totală totală și pierderea totală constructivă Acești doi termeni sunt folosiți pentru a diferenția gradul de dovadă că s-a pierdut o navă sau o marfă. O pierdere totală reală apare atunci când daunele sau costul reparației sunt egale sau depășesc valoarea proprietății. O pierdere totală constructivă este o situație în care costul reparațiilor plus costul salvării este egal sau depășește valoarea. Utilizarea acestor termeni depinde de faptul că rămân proprietăți pentru evaluarea daunelor, ceea ce nu este întotdeauna posibil în pierderi pentru navele pe mare sau în situații de furt total. În acest sens, asigurarea marină diferă de asigurarea non-marină, cu care asiguratul este obligat să demonstreze pierderea sa. În mod tradițional, în drept, asigurarea marină era considerată o asigurare a „aventurii”, asigurătorii având o miză și un interes pentru navă și / sau marfă, mai degrabă decât un simplu interes pentru consecințele financiare ale supraviețuirii subiectului. Medii generale Media în termeni de asigurare marină este „o repartizare echitabilă între toate părțile interesate de o astfel de cheltuială sau pierdere”. Media generală se diferențiază pentru asigurarea marină. Pentru ca media generală să fie declarată corespunzător, 1) trebuie să existe un eveniment care este în afara controlului armatorului, care pătrunde întreaga aventură; 2) trebuie să existe un sacrificiu voluntar, 3) trebuie să fie salvat ceva. Sacrificiul voluntar ar putea fi revarsarea anumitor încărcături, utilizarea remorcherului sau salvatorilor, sau deteriorarea navei, fie ea, punerea la sol voluntară, lucrarea cu bună știință a motoarelor care va duce la daune. Media generală necesită ca toate părțile implicate în proiectul maritim (coca / marfă / marfă / buncăruri) să contribuie la realizarea sacrificiului voluntar. Ei

împărtășesc cheltuielile proporțional cu „valoarea la risc” din aventură. Media specială este termenul aplicat pierderii parțiale, fie că este vorba de coca sau marfă. Media - este situația în care asiguratul a fost subasigurat, adică a asigurat un articol pentru mai puțin decât este în valoare. Se va aplica media pentru a reduce valoarea creanței plătitoare. Un reglator mediu este un specialist în reclamații marine responsabil de ajustarea și furnizarea declarației medii generale.

Politici de asigurare Există diverse politici de asigurare fluviale care depend de diverse circumstante, inclusiv: Riscuri de construcție: Aceasta acoperă riscul de deteriorare a coca în timp ce este în construcție. Asigurare de interes pentru marfă deschisă: Această poliță poate fi achiziționată de către un transportator, un agent de transport de marfă sau expeditor, ca acoperire pentru mărfurile expeditorului. În cazul pierderii sau daunelor, acest tip de asigurare va plăti adevărata valoare a expedierii, mai degrabă decât numai suma legală de care este răspunzător transportatorul. Asigurarea yachtului: Asigurarea ambarcațiunilor de agrement este în general cunoscută sub numele de „asigurare pentru iaht” și include acoperirea răspunderii. Navele mai mici, cum ar fi iahturile și navele de pescuit sunt, de obicei, subscrise pe o bază de „autoritate obligatorie” sau „liniară”. Riscuri de război: Asigurarea generală de carenă nu acoperă riscurile unei nave care navighează într-o zonă de război. Un exemplu tipic este riscul pentru un cistern care navighează în Golful Persic în timpul Războiului din Golf. Zonele de risc de război sunt stabilite de Comitetul comun de război de la Londra. Dacă un atac este clasificat drept „revoltă”, atunci acesta ar fi acoperit de către asigurătorii cu risc de război. Valoare crescută : acoperirea cu valoare crescută protejează armatorul împotriva oricărei diferențe între valoarea asigurată a navei și valoarea de piață a navei. Asigurarea cu întârziere: Aceasta este o formă de asigurare acum în mare măsură învechită din cauza avansurilor în comunicații. Era o formă precoce de reasigurare și a fost cumpărată de un asigurator atunci când o navă a ajuns târziu la portul de destinație și exista riscul ca ea să fi fost pierdută (dar, în egală măsură, pur și simplu ar fi putut fi amânată). Asigurare de marfă: Există, clauze de instituire pentru asigurarea unor tipuri de mărfuri specifice, cum ar fi mâncare congelată, carne congelată și mărfuri particulare, cum ar fi ulei vrac, cărbune și iută. Adesea, aceste condiții de asigurare sunt dezvoltate pentru un grup specific.

Exces, deductii, reținere, co-asigurare și franciză Un exces este suma plătită de către asigurat și este de obicei exprimată ca prima sumă care se scade, până la un plafon, în caz de pierdere. Un exces poate fi sau nu aplicat. Poate fi exprimat în termeni monetari sau procentulari. Un exces este de obicei utilizat pentru a descuraja pericolul moral și pentru a înlătura pretențiile mici, care sunt disproporționat de scumpe de gestionat. Termenul „exces” înseamnă „deductibil” sau „reținere”. O co-asigurare, care de regulă reglementează reasigurarea non-proporțională a unui tratat, este un exces exprimat ca proporție dintr-o creanță în termeni procentivi și aplicat întregii cereri. Coasigurarea este o penalitate impusă asiguratului de către transportatorul de asigurare pentru raportarea / declararea / asigurarea valorii bunurilor corporale sau a veniturilor comerciale. Pedeapsa se bazează pe un procent indicat în poliță și pe suma raportată. Ca exemplu: o navă evaluată în realitate la 1.000.000 u.m. are o clauză de co-asigurare de 80%, dar este asigurată doar pentru 750.000 . Întrucât valoarea asigurată este mai mică de 80% din valoarea sa reală, atunci când suferă o pierdere, plata asigurării va fi supusă pedepsei de sub raportare, asiguratul va primi 750000 / 1000000th (75%) din creanța făcută mai puțin deductibile. Bazele revendicărilor și sumele deductibile Asigurarea maritimă este întotdeauna redactată în funcție de situații, care acoperă pretențiile care apar din daune sau vătămări care au avut loc în perioada de politică, indiferent când sunt făcute reclamații. Funcțiile de politică includ adesea extinderi ale acoperirii pentru obiectele tipice unei afaceri marine, cum ar fi răspunderea pentru deteriorarea containerului și eliminarea resturilor. O valoare deductibilă este prima sumă a unei creanțe pe care deținătorii de poliță o suportă. Ocazional poate exista o valoare deductibilă zero, dar în cele mai multe cazuri, o deductibilă se aplică creanțelor făcute în cadrul unei polițe de asigurare maritimă.

1.2 Importanta asigurarilor fluviale: Asigurarea maritimă este o poliță în care compania de asigurări promite să compenseze pierderea suferită în tranzitul mărfurilor. Polita de asigurare maritimaacoperă două tipuri de asigurări. Una este asigurarea pentru marfă care acoperă daunele suferite de mărfuri atunci când sunt transportate pe calea ferată, rutieră, maritimă sau aeriană. Cealaltă este asigurarea de carenă care acoperă daunele cauzate navei care transportă mărfurile. Asigurarea maritimă este importantă în cazul importului și exportului de mărfuri care face parte integrantă din economie. Prin compensarea pierderilor de mărfuri și nave, politica ajută exportatorii și importatorii să suporte orice pierderi suferite în timpul tranzitului. Astfel, asigurarea marină protejează structura comercială a fiecărei economii și este importantă. Motivele principale pentru efectuarea asigurarilor fluviale

• În caz de incendiu sau explozie • Furtuni, inundații sau orice riscuri meteorologice • Scurgeri sau spălare peste mare în marea grea • Orice alte daune sau accidente

Capitolul II Specificul Asigurarilor fluviale in Republica Moldova 2.1 Specificul Asigurarilor fluviale in Republica Moldova Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială sunt parte a clasei de asigurari generale ce acopera daunele care rezultă din folosirea navelor maritime, lacustre şi fluviale (inclusiv răspunderea transportatorului).

Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ale asiguratului (beneficiarului) ce nu contravin legislaţiei republicii moldova, corelate cu răspunderea pe care asiguratul o poartă în modul stabilit de legislaţia civilă faţă de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru prejudiciile cauzate lor ca urmare a exploatării navei maritime (fluviale, maritime, lăcustre) exploatate de asigurat. Cazul asigurat în cadrul asigurării de răspundere a armatorilor se consideră apariţia răspunderii civile a Asiguratului sau a altei persoane, a cărei răspundere este asigurată, ca urmare a prejudiciului cauzat vieţii, sănătăţii şi/sau bunurilor persoanelor terţe în legătură cu exploatarea navei maritime (fluviale), fapt confirmat prin decizia instanţei de judecată intrată în vigoare sau pretenţia întemeiată, recunoscută de către Asigurat, în mod benevol (cu acordul scris al Asigurătorului). Asigurătorul oferă protecţie de asigurare de răsprundere civilă în cazul survenirii unuia sau mai multor dintre următoarele riscuri asigurate:  ”Răspunderea pentru abordaj (coliziune) a navei asigurate de răspundere civilă cu alte nave”.  ”Răspunderea pentru prejudiciul cauzat obiectelor plutitoare şi statice”.  ”Răspunderea pentru pierderea, distrugerea şi/sau deteriorarea a mărfurilor (încărcăturii) acceptate spre transportare”.  ”Răspunderea pentru bunurile de pe nava asigurată de răspundere civilă”.  ”Răspunderea pentru eliminarea (îndepărtarea)bunurilor scufundate ca urmare a naufragiului”.  ”Răspunderea pentru prejudicii cauzate persoanelor fizice (cu excepţia membrilor echipajului (corpul de comandă şi echipajul de bord) a navei asigurate)”.  ”Răspunderea în caz de boală, leziune corporală sau deces al unui membru al echipajului”.  ”Răspunderea pentru daunele cauzate de poluarea apei, inclusiv oricărui bun în această apă, ca urmare aimersiunii de produse petroliere sau de alte substanţe nocivescurse sau evacuate de pe navă asigurată”.

 ”Răspunderea apărută ca urmare a aplicării amenzilor de orice instanţă judecătorească, tribunalul sau alte organe competente”.  ”Răspunderea pentru neexecutarea şi/sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor în conformitate cu contractul de remorcaj maritim a navei asigurate sau de către nava asigurată”. Asigurari de nave maritime, lacustre şi fluviale Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ale Asiguratului (Beneficiarului) ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu posesia, folosirea sau dispunerea de mijlocul de transport maritim, lăcustru sau fluvial. Prin asigurarea navelor se înțelege asigurarea corpului acestora și a mașinilor și instalațiilor cu care acestea sunt înzestrate. Obiectul asigurarii îl constituie: navele comerciale, de pescuit, utilaje plutitoare și alte ambarcațiuni asimilate navelor (remorchere plutitoare, șalupe, slepuri) și întregul ansamblu de mașini și instalații, precum și navlul, cheltuielile privind exploatarea navelor asigurate și navelor aflate în construcție în șantierele navale (interesul fiind manifestat de șantierele navale). Cu acordul părţilor în acoperirea de asigurare pot fi incluse (cu condiția indicării exprese în contractul de asigurare):  echipament suplimentar de navigaţie, echipament de transport, dispozitive de comunicare, echipamente audio şi video, etc.;  echipament de pescuit şi unelte de pescuit;  echipament științific și alte echipamente speciale;  alte bunuri situate pe mijlocul de transport naval. Cazul asigurat este survenirea riscului asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă Asiguratului (Beneficiarului) dreptul de a fi despăgubit de către Asigurător. În contextul condițiilor de asigurare, riscuri asigurate sunt: •

avarie, pierderea (distrugerea) totală sau deteriorare;

•

pierderea (distrugerea) totală;

•

coliziune.

2.2 Raportul asigurarilor in Republica Moldova Pe teritoriul Republicii Moldova activeaza in total 13 companii de asigurari; dintre acestea doar doua ofera asigurari fluviale acestea fiind compania de asigurări „GALAS” si compania de asigurari “General asigurari”.

Conform CNPF in Republica Moldova nu au fost inregistrate in ultimii ani nici un caz de asigurari fluviale Asigurari 2019 trimestrul 1

Figura 1 sursa www.cnpf.md Informația privind analiza petițiilor înregistrate - T/1, 2019

Asigurari 2019 trimestrul 2

Figura 2 sursa www.cnpf.md Raport specializat privind activitatea de bază a asiguratorului - T/2, 2019

Asigurari 2019 trimestrul 4

Figura 3 sursa www.cnpf.md Raport specializat privind activitatea de bază a asiguratorului - T/4, 2019

Asigurari 2018 trimestrul 1

Figura 4 sursa www.cnpf.md Raport specializat privind activitatea de bază a asiguratorului - T/1, 2018

Asigurari 2018 trimestrul 2

Figura 5 sursa www.cnpf.md Raport specializat privind activitatea de bază a asiguratorului - T/2, 2018

Asigurari 2018 trimestrul 4

Figura 6 sursa www.cnpf.md Raport specializat privind activitatea de bază a asiguratorului - T/4, 2018

Concluzii In baza studiului efectuat am determinat care sumt princuipalele caracteristici si particularitati universale ale asigurari fluviale, maritime si lacustre. Am determinat care sunt punctele principale care ii determina importanta si anume • Pentru a vă proteja bunurile împotriva furtului sau a pirateriei • În caz de incendiu sau explozie • Furtuni, inundații sau orice riscuri meteorologice • Scurgeri sau spălare peste mare în marea grea • Orice alte daune sau accidente

Deoarece in Republica Moldova posibilitatea calatoriilor maritime este una redusa ,iar transportul fliuvial,maritime sau lacustric nu este dezvoltat in Republica acest tip de asigurari nu este unul utilizat nefiind inregistrate asigurari de acest gen in raporturile oficiale

Bibliografie I. Acte normative: 1. L E G E cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006 Monitorul Oficial nr.4749/213 din 06.04.2007 II.Manuale: 2. ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI Note de curs Stanislav Fotescu,Anatol Ţugulschi Chişinău – 2006 p.26-27 3. Roover, Florence Edler de. "Early Examples of Marine Insurance," Journal of Economic History Vol. 5, No. 2 (Nov., 1945), p. 172–200 4. John, A. H. "The London Assurance Company and the Marine Insurance Market of the Eighteenth Century," Economica New Series, Vol. 25, No. 98 (May 1958), pp. 126– 141 III. Site-ografie 5. www.cnpf.md 6. www.galas.md

Ministerul Educației al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Științe economice Catedra Finanțe și Bănci

REFERAT La disciplina Bazele asigurărilor și reasigurărilor “Evoluția și perspectiva asigurărilor de accidente în economie”

Elaborat: Opinca Aliona Grupa FB 1802 Coordonator științific: Caprian Iulia Dr. Conf. Univ

Chișinău, 2020 303

1

304

Cuprins: Introducere................................................................................................................3 CAPITOLUL 1. ANALIZA ASIGURĂRILOR ÎN ECONOMIE 1.1. Conceptul de asigurare și eficiența acestei activități................................................................4 1.2. Începuturile activității de asigurare în lume............................................................................6

CAPITOLUL 2. ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE ÎN ECONOMIE 1.1. Cazuri de accidente în economia Republicii Moldova...........................................................9 1.2. Evoluția și perspectiva asigurărilor de accidente în economie, în Republica Moldova........12

Concluzii generale și recomandări.......................................................................16 Bibliografie............................................................................................................17

2

Introducere Asigurările reprezintă un sector semnificativ al pieței financiare nebancare din Republica Moldova. Funcția principală a asigurărilor, constă în gestionarea riscurilor, iar gestionarea corectă a riscurilor contribuie la dezvoltarea economică, menținerea stabilității financiare și creșterea bunăstării populației. Asigurările deţin un rol fundamental în activitatea financiară a statului, deoarece sunt o ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară. Pentru a putea face faţă obligaţiilor curente şi viitoare asumate faţă de asiguraţi, societăţile de asigurare au obligaţia să constituie, după caz, rezerve de prime la asigurările pe viaţă şi rezerve de prime şi daune la asigurările de bunuri şi răspundere. Actualitatea temei: Această temă este una destul de actual, fiind că activitatea de asigurare a apărut anume din nevoia firească de protecţie a omului împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii, ceea ce este și poate fi prezent foarte des în Republica Moldova. Scopul lucrării: De a crea o viziune clară asupra conceptului de asigurare,de a induce maximul necesității asigurărilor, importanța. De a arăta și de a analiza evoluția și perspectiva asigurărilor de accidente în economie Metodele de cercetare: Pentru realizarea referatului, am folosit informații din manuale,în limba română cât și în limba rusă și din diverse surse si site-uri de pe internet.

3

1.1. Conceptul de asigurare și eficiența acestei activități Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alţii o fascinanţă. Pentru mulţi oameni, chiar şi întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o pot explica în totalitate, pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi, asigurările sunt o realitate economică socială care însoţeşte şi marchează istoria dezvoltării omenirii. Oricine are nevoie de protectie, indiferent daca ne gândim la persoane fizice sau persoane juridice. In timpul unei vieti întregi se acumuleaza o serie de bunuri, de valori, agonisite cu multa truda, care pot disparea într-o clipa în urma unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau unui alt motiv. Pierderea financiara rezultata nu poate fi compensata pe alta cale decât prin asigurare. In acelasi timp, integritatea fizica, sanatatea, capacitatea de munca pot fi si ele afectate, ducând la imposibilitatea desfasurarii unei activitati, deci lipsa unui venit. Ca persoane juridice, nevoile de asigurare sunt asemanatoare cu cele ale persoanelor fizice, privind asigurarile de bunuri, pierdere a profitului, credite, dar ele se manifesta si ca urmare a raspunderii pe care persoana juridica o are fata de angajatii sai. Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii. Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă st ădanie a omului în a găsi cele mai bune forme de protecţie. În organizarea şi apărarea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor materiale şi desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o luptă continuă cu unele fenomene ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală a activităţii umane. Deşi au obţinut mari succese în lupta cu forţele naturii, oamenii sunt încă neputincioşi în faţa unor calamităţi ale naturii, precum: furtunile, uraganele, cutremurele de pământ, alunecările de teren, grindina, îngheţurile etc. Împotriva acestor fenomene ştiinţa nu a găsit deocamdată mijloace tehnice suficiente de luptă, deci ele aduc în continuare societăţii mari prejudicii. În această situaţie, omului i-ar ămas calea solidarizării pentru a suporta în comun efectele calamităţilor naturii şi ale accidentelor, şi anume calea asigurării şi reasigur ării. Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strâns legată de activitatea economică, precum şi de evoluţia relaţiilor de drept. Se consideră în unele lucrări, că asigurarea poate fi definită din doua puncte de vedere: 1. Ca persoană (fizica sau juridica) în calitate de asigurat, asigurarea poate fi privită și ca “finantare” a unei pierderi, în conditiile în care, fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi

4

consecințele financiare ale producerii riscului. Scopul acesteia va fi de a asigura continuitatea activitatii sau supravietuirea afacerii asiguratului în cazul pierderii produse. 2. Ca un mijloc prin care riscurile pentru doua sau mai multe persoane (sau firme) se combina prin contributii prezente la un fond din care se platesc despagubirile pentru daunele suferite de unii dintre ei. Datorita faptului ca asigurarea se bazeaza pe transferul riscului de la un individ catre o comunitate de indivizi, pentru acoperirea pagubei suferite de unul din ei, ceilalti indivizi contribuie cu sume mici. Asigurările sunt mai eficiente pentru asigurator cu cât cheltuielile ocazionate de plata despagubirilor, a sumelor asigurate si cele privind formarea si administrarea fondului deasigurare sunt mai reduse. Iar pentru asigurati, eficienta asigurarilor este mai mare cu câtdespagubirile pe care le primesc ei la producerea riscului asigurat sunt mai apropriate devaloarea daunei înregistrate; iar în ceea ce priveste timpul care trece de la data produceriifenomenului sau evenimentului asigurat pâna la încasarea despagubirilor, respectiv a sumeiasigurate, este cât mai redus. Cel mai bine ar fi ca despagubirile pe care le plateste asiguratorul sa fie cât mai apropriate de valoarea pagubelor produse de riscurile asigurate. Pentru a fi posibil acest lucru,este necesar sa se stabileasca un nivel mai ridicat al primelor de asigurare, dar acest lucrure prezinta un dezavantaj pentru interesele si posibilitatile asiguratilor, deoarece asigurarea devine prea costisitoare. De aici rezulta ca activitatea de asigurare trebuie sa fie organizata înasa fel încât sa se poata interveni prompt pentru înlaturarea urmarilor producerii riscurilor asigurate, iar cheltuielile cu administrarea ei sa fie cât mai reduse. În acelasi timp activitatea deasigurare trebuie organizata si condusa astfel încât sa permita asiguratorului sa obtina unanumit profit, din care o parte se cuvine bugetului de stat sub forma de impozit. Selectarea indicatorilor care se utilizeaza pentru comensurarea eficientei economico – sociale a asigurarilor se poate face în functie de mai multe criterii, cum sunt:*obiectivele analizei care urmeaza a se efectua;*nivelul micro sau macroeconomic la care urmeaza sa fie efectuat studiul;*modul de reglementare juridica a asigurarilor care urmeaza sa fie examinate;*ramura de asigurare care face obiectul analizei. Anumite laturi ale activității de asigurare sunt puse în evidență de către indicatorii utilizați pentru exprimarea eficienței. O ierarhizare a acestor indicatori este dificil de efectuat și nu se poate afirma că unii indicatori ar avea o putere de expresie mai mare decât alții.

5

1.2. Începuturile activității de asigurare în lume De-a lungul timpului, mulţi oameni înţelepţi au făcut referiri, în cugetările lor, la asigurări. Motivul este legat de grija oamenilor pentru prezent şi pentru viitor, pentru că totdeauna s-au gândit să se apere de ceea ce le poate produce pagube sau suferinţe: duşmani, intemperii, accidente, moarte… Originile asigurărilor sunt atât de îndepărtate, încât este practic imposibil a stabili o dată exactă de apariţie a acestora. Necesitatea apariţiei activităţii de asigurare este legată de existenţa unor posibile evenimente, care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viaţa oamenilor: calamităţi, accidente, incidente etc. Astfel, cert este faptul că prima premisă care a stat la baza asigurării a fost apariţia conceptului de risc atunci când omul sălbatic începe să conştientizeze ce este riscul şi cât de important este acesta în viaţa lui. Astfel, ca o primă formă de protecţie împotriva riscurilor predecesoare asigurărilor contemporane poate fi considerată practica negustorilor chinezi, care îşi distribuiau marfa în mai multe vase ce urmau să se transporte pe râurile periculoase ale Chinei, reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfă ce urma să ajungă la destinaţie să fie supusă pierderii. Această însă nu poate fi considerată asigurare, fiind doar o formă de dispersie a riscului. Cea de a doua premisă în apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor, adică afirmarea principiului mutualităţii pe care e bazată asigurarea şi formarea primelor fonduri de asigurări. Oamenii s-au unit pentru a face faţă consecinţelor evenimentelor nefaste. Altfel spus, este vorba de preluarea pagubelor unui singur individ de mai multe persoane, sau de solidarizare în faţa evenimentelor ce apar în viaţa unei comunităţi, care se bazează pe contribuţia fiecărui individ cu sume mici, sub forma unor cotizaţii în vederea creării unui fond bănesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele ce au motivat unirea comunităţii. Principiile comunităţii de risc şi mutualităţii au reprezentat baza conceptului de solidaritate, precum şi a celui de asigurare. Cele mai vechi forme de întrajutorare sunt întâlnite încă în antichitate şi datează cu cca 6500 de ani î.e.n. Astfel, se cunoaşte că meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul de Jos constituiau fonduri de întrajutorare, formate anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivităţii. La fel comercianţii din Antichitate practicau forme de protecţie în vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului mărfurilor. De exemplu, prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legiuitor Solon a obligat societăţile politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaşte. În Babilon, Fenicia şi în alte ţări străvechi, membrii caravanelor se constituiau în asociaţii, suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natură suportate de unii dintre ei în timpul transportului. 6

În Roma antică s-a constituit o asociaţie de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium, care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plăţi periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces, un rug şi un mormânt. Acestea au reprezentat de fapt primele tentative de asigurare de viaţă. O altă formă a solidarizării era cuprinsă în legislaţia maritimă a insulei Rhodos, încă din anul 916 înainte de Christos. Constă în faptul că pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea expediţiei aflate în pericol (cauzat de naufragiu, furtună, eşuare etc.) erau repartizate în mod proporţional, fiind suportate de toţi participanţii la expediţie, pe principiul avariei comune. Această formă se menţine până în zilele noastre. Cea de a treia premisă în apariţia asigurărilor a fost apariţia formei juridice a raporturilor de asigurare. Iniţial acesta ia forma unui contract de împrumut, în care suma garanta un transport de mărfuri la mare distanţă; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinaţie, creditorul pierdea suma împrumutată. Astfel, există dovezi precum că în jurul anului 3000 î.e.n a fost conceput şi practicat un sistem de aşa-zise credite (împrumuturi) maritime. Aceste dovezi se referă la Codul lui Hammurabi, care demonstrează că babilonienii aveau idei clare legate de natura unui contract, de valoarea banilor şi înmulţirea lor prin împrumut. Este vorba despre contractele mixte de credit şi parteneriat în care, alături de plata unei anumite dobânzi, creditorul era îndreptăţit să primească o parte din profit, dacă acesta depăşea o anumită sumă. Totodată, conform acestui contract, debitorul nu avea răspundere în caz de accident, dacă mărfurile nu ajungeau la destinaţie. Dacă mărfurile ajungeau, atunci debitorul trebuia să plătească împrumutul şi dobânda. Ulterior fenicienii au adoptat şi au adaptat contractul comercial al babilonienilor, pentru ca în următoarea etapă acesta să fie dezvoltat de greci. Stadiul final al practicării contractelor de împrumut în antichitate l-a reprezentat adoptarea vămii de către romani, aproximativ în anul 300 î.e.n. Odată cu aceasta, se poate afirma că se intră în etapa în care unii autori consideră că principiile contractului de împrumut au fost „translatate” în asigurări, aşa cum le înţelegem astăzi. Prima poliţă de asigurare dovedită până azi a fost semnată în anul 1347 la Genova, iar prima intervenţie a statului pe piaţa asigurărilor datează din anul 1435. Asigurările au cunoscut o evoluţie remarcabilă, în ceea ce priveşte riscurile asigurate care au devenit tot mai variate, precum şi ca forme de organizare a companiilor de asigurare. Astfel, cele mai vechi asociaţii mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care acopereau, pe principiul reciprocităţii, daunele din pierderile de animale. O formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine, apărut în Franţa în secolul al XVII-lea şi răspândit apoi în Olanda, Anglia şi Germania. Sistemul era bazat pe principiul asigurărilor de viaţă, dar participanţii primeau în locul sumelor asigurate rente viagere. Odată cu dezvoltarea modului

7

de producere capitalist, ca trăsătură specifică a asigurării burgheze devine obţinerea profitului. Asigurarea trece din forma „de frăţie” în cea „comercială”, transformându-se într-o activitate obişnuită de comerţ. Primele societăţi de asigurare au apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea în Anglia, Franţa, Italia, Danemarca, Suedia. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut uniuni da asigurare de tip cartel şi concern, ce erau formate din zeci de societăţi de asigurare. Au fost create şi primele societăţi internaţionale de asigurări – ruseşti, austriece, suedeze. Intens se dezvoltau noi tipuri de asigurări comerciale, iar pe baza lor au apărut multe forme, modalităţi, variante noi de asigurări. În asigurările internaţionale vădit s-a evidenţiat corporaţia engleză Lloyd, care este astăzi cea mai mare şi importantă piaţă internaţională de asigurări şi cel mai mare centru informaţional privind comerţul şi navigaţia maritimă. Corporaţia Lloid a apărut din Casa de cafea Lloid, proprietarul căreia era Edvard Lloid. Prima menţiune despre casa de cafea a lui Loid a fost semnalată în anul 1688. În acest local aveau loc întâlniri regulate al comercianţilor, asigurătorilor şi proprietarilor de corăbii. Din anul 1696 Edvard Lloid începe pubicarea unui ziar de asigurări Lloid News, iar din 1734 apare Lloid List. În anul 1760 în sistemul lui Lloid apare prima societate de clasificare din lume – registrul de corăbii. În anul 1871, prin actul Parlamentului englez, uniunea asigurătorilor Lloid a obţinut statut oficial de corporaţie a asigurătorilor. La începutul secolului al XIX-lea în lume existau 30 de societăţi de asigurări, respectiv 14 în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franţa şi câte una în Olanda, Elveţia şi Austro-Ungaria. În anul 1900 erau în jur de 1272 de societăţi de asigurare, iar în anul 1969 activau în jur de 9700 de case şi societăţi de asigurare în 71 de ţări. 2676 de societăţi de asigurare activau în domeniul asigurărilor de viaţă, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri, iar 962 de societăţi practicau tot felul de asigurări. De la începutul secolului al XV-lea şi până în secolul al XIX-lea pe plan internaţional au fost practicate trei mari forme de asigurări: maritime, de incendiu şi de viaţă. Progresele acestora sunt strâns legate de dezvoltarea activităţii economice şi evoluţia dreptului. Secolul al XIX-lea e marcat de o nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de implicarea activă a statului în asigurări. Înţelegând rolul enorm economic şi social al asigurărilor, statul doreşte să se folosească de avantajele lor în interes propriu. Una dintre cele mai importante trăsături ce caracterizează dezvoltarea sistemului mondial de asigurări la ora actuală este globalizarea pieţei mondiale de asigurări, care se prezintă printr-un proces de lichidare treptată a barierelor economice şi legislative ce separau pieţele de asigurări ale unor state. Unul dintre exemplele elocvente ce confirmă această tendinţă este crearea unui spaţiu de asigurări unic în ţările Uniunii Europene. Astfel, putem concluziona că apariţia şi evoluţia asigurărilor reprezintă un proces foarte complicat şi îndelungat, care încă mai continuă, fiind influenţat atât de factori sociali, cum ar fi conştientizarea importanţei şi convenienţei acestui mod de protecţie împotriva riscurilor, de factori economici, cum ar fi dezvoltarea şi perfecţionarea pieţelor emergente de asigurare din statele în curs de dezvoltare, internaţionalizarea pieţei de asigurare. 8

CAPITOLUL 2. ASIGURĂRILE DE ACCIDENTE ÎN ECONOMIE 1.1.Cazuri de accidente în economia Republicii Moldova. Dacă să vorbim despre Republica Moldova atunci putem menționa multi factori, multe procese și multe accidente produse, în special în ultima perioadă. Prognoza preliminară actualizată a FMI pentru Republica Moldova în 2020: scădere a PIB- ului cu 3%, deficit de cont curent de 8,3% din PIB, dar inflație de numai 0,5%. Fondul Monetar Internațional (FMI) și-a revizuit substanțial prognoza privind evoluția economiei mondiale și moldovenești în contextual pandemiei COVID-19. Noile prognoze ale organismului financiar internațional au fost publicate în raportul „World Economic Outlook” pentru luna aprilie. FMI prevede că Produsul Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova va scădea cu 3% în 2020. Este o înrăutățire semnificativă a situației economice, comparativ cu raportul din martie al FMI, care prevedea doar o anumită încetinire a creșterii economiei moldovenești, cu menținerea ei, totuși, la nivelul de 3,8%. Această prognoză este cunoscută de autoritățile de la Chișinău, Ministerul Finanțelor prezentând aceleași estimări în ședința Consiliului Suprem de Securitate din 7 aprilie. Președintele Igor Dodon a declarat, la un briefing, că, din cauza coronavirusului, Bugetul de Stat poate avea pierderi de 7,3 miliarde de lei în 2020, în condițiile unei reduceri cu 3% a Prodului Intern Brut (PIB). Și aceasta ar fi „varianta optimistă”, potrivit președintelui Igor Dodon, pentru că pierderile pot fi și mai mari. Scăderea economiei va afecta și deja afectează încasările la Bugetul de Stat. Conform estimărilor preliminare actualizate ale FMI, economia Republicii Moldova se va recupera doar în 2021, cu o creștere a PIB-ului de 4,1%. Totodată, potrivit prognozei, deficitul de cont curent al Republicii Moldova se va ridica la 8,3% din PIB în 2020 (8,9% în 2019). În 2021, deficitul de cont curent va crește până la 10,1%, conform acelorași estimări. FMI a revizuit și prognoza ratei inflației pentru Republica Moldova: în 2020, aceasta poate constitui doar 0,5%, dar până în 2021 va crește până la nivelul de 6%. Anterior, FMI anticipase o inflație de 5% pentru Republica Moldova în anul 2020. Potrivit unui raport pentru luna aprilie publicat de Agenția Internațională pentru Energie, cererea globală la petrol a coborât până la nivelul anului 1995 - iată care sunt pronosticurile. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), cererea globală de petrol în această lună va scădea cu 29 de milioane de barili pe zi în termeni anuali, potrivit raportului din aprilie, informează RIA Novosti. Analiștii adaugă că ultima dată a fost atestat un astfel de nivel în anul 1995. 9

În aprilie, cererea globală de petrol va fi de 70,4 milioane de barili pe zi, pentru tot anul - 90,6 milioane de barili pe zi. În luna mai va fi o altă scădere semnificativă de 26 de milioane de barili pe zi. În iunie, o recuperare treptată este probabil să înceapă să ia avânt, deși cererea va fi în continuare cu 15 milioane de barili pe zi mai mică decât acum un an”, este menționat în raport. Potrivit agenției, până la sfârșitul anului, scăderea cererii de petrol va deveni cea mai mare din istorie și va înregistra o cădere de 9,3 milioane de barili zi în comparație cu 2019, "ceea ce va reduce la zero creșterea care a fost înregistrată timp de zece ani". După cum au subliniat analiștii AIE, acordul OPEC+ nu va putea compensa scăderea cererii în lume, dar ar putea duce la începutul reducerii stocurilor în a doua jumătate a anului. Potrivit datelor oficiale, după publicarea prognozei agenției, scăderea prețurilor la petrol s-a accelerat. Economiștii spun că coronavirusul ar putea genera efecte negative asupra creşterii economice la nivel global în anul 2020.

Efectele epidemiei de coronavirus se fac tot mai resimțite nu doar la nivelul sănătății publice la nivel mondial. În urma măsurilor luate de autoritățile mai multor țări, în scopul gestionării crizei medicale, efectele asupra economiei mondiale nu se lasă mult așteptate. Astfel, economiștii nu exclud că pandemia ar putea duce la declanșarea unei noi crize la nivel mondial. După 11 ani de creștere economică, cea mai lungă perioadă de creștere economică, economiștii se întrebau cine va fi declanșatorul unei noi crize economice. Unii presupuneau că această criză va veni din China, legat de încetinirea creșterii economice, dar nimeni nu a anticipat că o criză economică poate fi adusă anume de un virus”, a declarat expertul economic Veaceslav Ioniță . O eventuală criză mondială va duce la deprecierea monedei naționale în raport cu euro și dolarul, lucru ce se va resimți imediat în ratele creditelor bancare, în facturile care vor fi mai mari și în puterea de cumpărare a cetățenilor. „Până ce, pentru Moldova, pe lângă oamenii bolnavi, cei intrați în panică și cei fortați să-și ia concedii, sectorul energetic a fost cel care a fost primul lovit. Datorită micșorării consumului și a neînțelegerilor între producătorii de produse petroliere, piața petrolieră s-a prăbușit, prețul la produsele petroliere au scăzut dramatic. Dacă în decembrie un litru de petrol costa 7 lei și 40 de bănuți, acum costa 4 lei și 20 de bani. Vedem o reducere de tocmai trei lei a prețului materiei prime, ceea ce înseamnă că am putea asista la ieftinirea benzinei, plus celelalte componente energetice, care sunt direct sau indirect legate de petrol”, „Dacă e să ne uităm ce s-a întâmplat în 1998, 2008-2009, 2014-2015. Ultimul lucru care afectează Republica Moldova este scăderea exporturilor. Noi am avut o scădere a exporturilor de 3-4 sute de milioane de dolari. Având în vedere că de mai bine de un an și jumătate exporturile 10

noastre nu cresc, o eventuală scădere a exporturilor va fi destul de tristă. La fel, vor scădea și remitențele. Vreau să vă spun că remitențele oficiale nu sunt atât de mari, dar neoficial oamenii aduc acasă bani. Așa s-a întâmplat și în cazul crizelor anteriorare” Încă un așa zis accident în Republica Moldova este inflația sau dezechilibrul inflaționist care s-au manifestat începînd cu anii 1990-1991 şi pînă în prezent cu intensităţi diferite şi forme variate. În acest context, analiza evoluţiei inflaţiei precum şi a factorilor determinanţi ai acesteia în Republica Moldova este foarte importantă, dar şi complicată datorită unor particularităţi specific evoluţiei economiei naţionale în această perioadă. Din acest motiv, este necesar să menţionăm că toate analizele referitoare la evoluţia inflaţie şi procesului inflaţionist în Republica Moldova pentru perioada anterioară emiterii monedei naţio nale nu sunt tocmai relevante, din motivul existenţei în acei ani a unui haos monetar, circulaţiei mai multor monede şi unor tendinţe crescătoare de pătrundere a dolarului SUA pe piaţa autohtonă. În aceste condiţii Banca Naţională aMoldovei nu dispunea de posibilitatea de a gestiona

monetare procesul circulaţiei monetare. Un alt aspect al acestei corelaţii constă

în

faptul că în calculul produsului intern brut al Republicii Moldova nu este inclus volumul tranzacţiilor efectuate de către economia subterană. Astfel, leul moldovenesc nu-şi poate îndeplini în totalitate funcţiile de mijloc de circulaţie, mijloc de plată şi tezaurizare şi astfelefectuarea unor cercetări cu privire la estimarea cantitativă a factorilor de influenţă asupra inflaţiei în RepublicaMoldova este dificilă şi concluziile obţinute în rezultatul cercetărilor pot fi eronate. În concluzie pot spune că dezvoltarea economică a Republicii Moldova nu are o prea bună dezvoltare și are un caracter aleator. Accidentele economice mereu au existat și o să continuie să existe, din păcate poate din iresponsabilitate, din fapte care nu pot fi controlate, din cauza unui control prea prost, din cauza economiei slab dezvoltate și dirijarea și gestionarea corectă a mijloacelor bănești.

11

1.2. Evoluția și perspectiva asigurărilor de accidente în economie, în Republica Moldova Activitatea de asigurare în Republica Moldova se împarte în trei categorii mari: a) asigurări generale, b) asigurări de viaţă, c) reasigurare exclusivă. Activitatea de asigurare (reasigurare) este condiţionată de existenţa unui capital minim social al asiguratorului (reasiguratorului) care este de 15 milioane lei pentru activitatea de asigurări generale, un capital minim de cel puţin 1,5 ori mai mare pentru asigurări de viaţă şi de cel puţin 2 ori mai mare pentru activitatea de reasigurare exclusivă Evoluţia numărului şi structurii participanţilor pieţei de asigurări diferă de la ţară la ţară şi depinde de politicele şi reglementările în domeniul asigurărilor, de capacitatea sistemului politic, nivelul de dezvoltare economică şi socială, gradul de capitalizare şi, în unele cazuri, de factorii mediului extern apropiat al ţării.Pînă la intrarea în vigoare a prevederilor Legii cu privire la asigurări, nr. 407-XVI din 21.12.2006 noţiunea de participanţi ai pieţei de asigurări nu putea fi defi nită, deoarece, în calitate de componentă structurală a pieţei, majoritatea categoriilor de participanţi, în special cei profesionişti , lipseau (cu excepţia asigurătorilor şi asiguraţilor). Interesul autorităţilor de conformare a prevederilor legale la standardele europene, au determinat ca Legea actuală să prevadă reglementarea activităţii tuturor participanţilor pieţei de asigurări.Participanţi ai pieţei de asigurări sunt reprezentaţi de persoanele fizice şi juridice, precum şi de organismele fără personalitate juridică, care desfăşoară acti vităţi, încheie tranzacţii sau efectuează operaţiuni pe piaţa de asigurări, exercitînd drepturi şi executînd obligaţii rezultate din lege, contract sau alte temeiuri de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Din cele menţionate, rezultă că, participanţii pe piaţa asigurărilor includ atit participanţii profesionişti , stabiliţi prin legislaţie, cît şi alte categorii, şi anume: • asigurătorii/reasigurătorii sau companiile de asigurări/reasigurări; • intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări; • asiguraţii sau persoanele asigurate; • actuarul. În Republica Moldova, dinamica numărului de parti cipanţi a fost determinată de maturizarea şi consolidarea pieţei prin modifi carea cadrului legislativ, în special, cel aferent capitalizării companiilor de asigurare. În conformitate cu prevederile Legii, asigurătorii trebuie să desfăşoare 12

acti vităţi specializate: fi e numai de asigurări generale, fi e numai de asigurări de viaţă. Excepţiile de la aceste norme se referă numai la asigurătorii care au fost autorizaţi pînă la intrarea în vigoare a Legii. Conform datelor statistice, la moment pe piaţa locală de asigurări activează 24 de asigurători, din care 22 de companii sau 92% sunt specializate pe segmentul de asigurări generale (de accidente, bunuri,auto, etc.) şi numai 2 companii licenţiate („Grawe Carat Asigurări” S.A. şi „SigurAsigur” S.A.), desfăşoară activităţi simultane/combinate de asigurări generale şi de viaţă . Compania „Asito” S.A. nu deţine licenţă pentru desfăşurarea acti vităţii în categoria „asigurare de viaţă”, însă conti nuă să administreze contractele pe asigurările de viaţă contractate pînă la data intrării în vigoare a Legii cu privire la asigurări, în condiţiile în care legislaţia nu interzice aceste activităţi. Companiile de asigurări generale practi că toate formele de asigurare. Poliţele unit-linked nu sunt populare, astfel că produsele asigurătorilor de viaţă sunt de natură clasică, cu participare la investi ţie. La finele anului 2002 pe piaţa serviciilor de asigurare activau 49 companii de asigurare, 14 din acestea fiind cu participare străină în capitalul social. Urmare a modificării Legii nr. 1508XII din 15.06.1993 cu privire la asigurări, la capitolul ce ţine de majorarea capitalului social al companiilor de asigurare de la 300 mii pînă la minimum 2 mil. lei, numărul operatorilor pe piaţă scade, ajungînd la sfîrşitul anului 2005 pînă la numai 32 companii de asigurare, care deţin în total pe piaţă un capital social stabilit in mărime 207,7 milioane lei. Noile prevederi ale Legii, intrate în vigoare la 06 aprilie 2007, care prevăd majorarea periodică a capitalului social minim şi reorganizarea asigurătorilor cu formă organizatorico-juridică de „societate cu răspundere limitată” în „societate pe acţiuni” au accelerat repetat reducerea numărului de asigurători şi, respectiv, la consolidarea pieţei de asigurări, de la 33 companii în 2007 la numai 24 la sfî rşitul lunii septembrie 2010. Dintre toate clasele de asigurări generale, ponderea cea mai mare, în toată perioada de după 2001 au deţinut-o cele auto (CASCO şi răspunderi civile auto), acestea reprezentî nd în anul 2009, mai bine de 66% din totalul pieţei (circa 500 milioane lei) .De altfel, clasele de asigurare care aparţin segmentului auto ocupă primele trei poziţii într-un top al “celor mai bine vîndute poliţe de asigurare”, pe primul loc regăsindu-se asigurările obligatorii de răspundere civilă auto internă - RCA (24% din totalul pieţei), acestea fi ind urmate de poliţele de cea externă - Carte Verde (19%), respecti v cele CASCO (23%). Celelalte clase de asigurări generale, de bunuri, sănătate, accidente şi răspundere civilă generală, au înregistrat ponderi reduse şi extrem de reduse, de 12%, 5%, 4% şi respectiv 1%.Altfel stau statisti cele comparative cu ţările Uniunii Europene. Dacă în Republica Moldova ponderile afacerilor pe clase de asigurări manifestă o concentrare accentuată, atunci în spaţiul economic european se stabileşte o diversifi care 13

elocventă. Prin urmare, clasa asigurărilor auto, deşi are cea mai semnificativă pondere în segmentul asigurărilor generale (30%), comparativ cu piaţa locală, această cotă este de mai bine de 2 ori mai mică. De asemenea, se observă un interes deosebit pentru asigurările de sănătate, media europeană înregistrînd o pondere de 25% şi numai 5% în ţara noastră. Rezultatele analizelor structurale ne demonstrează că cetăţenii Republicii Moldova, comparativ cu cei din statele Uniunii Europene sunt orientaţi mai mult spre riscurile aferente proprietăţilor auto şi mai puţin se gîndesc la riscurile care pot afecta sănătatea sau businessul propriu. Astfel, probleme precum educaţia populaţiei în privinţa popularizării anumitor tipuri de asigurări încă persistă. În ceea ce priveşte structura pieţei asigurărilor, în contextul separării companiilor de profi l în funcţie de sectorul de acti vitate (asigurări de viaţă sau generale), de remarcat este ascensiunea conti nuă după anul 2002 a sectorului de asigurări de viaţă, ritmul de dinamică al căruia, cu mici excepţii, în perioada anilor 2002-2009 prevalează comparativ cu sectorul de asigurări generale sau non-viaţă. Totuşi, creşterea numărului investitorilor străini, consolidarea pieţei de asigurări, sporirea numărului de intermediari specializaţi în vînzarea poliţelor de viaţă nu au făcut încă din asigurările de viaţă, per ansamblu, un produs solicitat de către cetăţenii Republicii Moldova.Printre principalele probleme care au condus la un astfel de rezultat modest sunt, în primul rînd, nivelul de trai scăzut al populaţiei, deoarece aceste asigurări sunt considerate scumpe şi necesită existenţa siguranţei privind disponibilitatea veniturilor sufi ciente pe termen lung (10-20 ani), iar în al doilea rînd, conform opiniei unor experți din domeniu, ar putea fi încrederea redusă a potenţialilor asiguraţi în asigurările de viaţă. Efectele crizei economice se resimt în special în afacerile sectorului asigurărilor de viaţă, unde dependenţa de veniturile populaţiei este una semnificativă. Astf el, raportat la primele nouă luni ale anului 2009, s-a consemnat o încetinire a creşterii PBS pe acest sector (3,9%), comparati v cu dinamica asigurărilor generale.în sectorul asigurărilor de viaţă dispun de licenţa doar 2 companii, GRAWE Asigurari de viaţă – liderul sectorului viaţă şi Sigur-Asigur, în ti mp ce unele conti nuă să administreze poliţele contractate anterior (ASITO, Astera Grup), fără a deţine licenţă. Întrucît legeacu privire la asigurări a modificat modalitatea de licenţiere a acti vităţii de asigurări, stabilind cerinţe privind licenţierea separată pentru acti vităţi de asigurare de viaţă şi asigurări generale, iar înainte de adoptarea acesteia întreprinderile de asigurări au putut încheia contracte de asigurări de viaţă şi asigurări generale, pentru a nu se prejudicia interesele clienţilor care au încheiat contracte de asigurări de viaţă, s-a permis cu titlu de excepţie existenţa acestor contracte de asigurări de viaţă şi după intrarea în vigoare a legii cu privire la asigurări.

14

Dintre toate clasele de asigurări generale, ponderea cea mai mare, în toată perioada de după 2001 au deţinut-o cele auto (CASCO şi răspunderi civile auto), acestea reprezentî nd în anul 2009, mai bine de 66% din totalul pieţei (circa 500 milioane lei) (fi gura 3). De altfel, clasele de asigurare care aparţin segmentului auto ocupă primele trei poziţii într-un top al “celor mai bine vîndute poliţe de asigurare”, pe primul loc regăsindu-se asigurările obligatorii de răspundere civilă auto internă- RCA (24% din totalul pieţei), acestea fi ind urmate de poliţele de cea externă - Carte Verde (19%), respectiv cele CASCO (23%). Celelalte clase de asigurări generale, de bunuri, sănătate, accidente şi răspundere civilă generală, au înregistrat ponderi reduse şi extrem de reduse, de 12%, 5%, 4% şi respectiv 1%.

15

Concluzii generale și recomandări Pericolele la care omul este supus sunt multiple și variate, cauzate de forțele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiți factori specialiști sociali- economici. Aceste pericole sunt generatoare de păgubași, de aceea omul trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a putea acționa împotriva lor. Din simpla enumerare a cauzelor care generează pericole, rezultă că unele sunt independente de voința omului, adică au caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportarea omului, poartă un caracter subiectiv. Cauzele obiective fiind, de exemplu poziția terenului față de sursa de apă, ceea ce îl face să fie supus inundațiilor, sau să fie ferit de acestea, sensibilitatea unor culturi agricole la grindină, caracteristicile unor materiale de construcții de a fi inflamabile sau neinflamabile. Cauzele subiective, fiind atitudinea iresponsabilă și inconștientă a unor oameni, poate să provoace sau să favorizeze înregistrarea de accidente cu efecte grave. Cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene perturbatoare și păgubitoare, permite omului să ia măsurile de rigoare pentru a evita și preveni asemenea fenomene, sau pentru a limita acțiunea lor drastică. În concluzie, aș putea spune că asigurările, de fapt au o importanță majoră, atât timp cât nu suntem în stare să ne protejăm singuri, din oarecare motive. Dar dacă să vorbim despre evoluția și perspectiva asigurărilor în economie a fost la fel total dezvoltată, prin apariția a noi tehnici, a noi companii, a noi modalități de asigurare.

16

Bibliografie 1.

Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări, nr. 407-XVI, adoptată de Parlamentul

Republicii Moldova la 21.12.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 4749/213 din 06.04.2007. 2. ”

Asigurări şi reasigurări”: Note de curs/Stanislav Fotescu, Anatol Ţugulschi; Acad. de Studii

Econ. a Moldovei. Catedra „Finanţe şi Asigurări”. – Ch.: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM,2006. – 178 p. 3. UREL, V.” Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale.” Bucureşti: ALL Beck,

2000, p.3-6 4.

www.cnpf.md

5.

www.cea.eu

6.

http://www.xprimm.md/pictures/xprimm/Evolutia_pietei_Asigurarilor_2003-2006.pdf

7. https://sputnik.md/economics/20200416/29893186/FMI-economia-Moldove i

17

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Științe Economice Departamentul “Finanțe și Bănci”

Referat „Încheierea și derularea contractului asigurărilor de credit și evaluarea riscului “

Autor : Pogonea Maria Grupa FB 1802 Verficat : Caprian Iulia doctor, conferențiar universitar

Chișinău , 2020 323

CUPRINS: INTRODUCERE.................................................................................................................................3 CAPITOLUL I. Scurt istoric despre asigurările de credit...................................................................4 CAPITOLUL II. Conceptul ,caracteristici și tipuri de asigurari de credit.........................................5 CAPITOLUL III . Încheierea şi derularea contractului de asigurare de credit.................................13 CONCLUZIE.....................................................................................................................................18 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................19

2

Introducere Activitatea comercială este, prin definiţie, supusă unor riscuri variate. În fiecare an, zeci sau sute de mii de companii din toată lumea dau faliment rămânând cu mari datorii faţă de parteneri; nu de puţine ori, motivul îl reprezintă insolvabilitatea cumpărătorilor lor, care face imposibilă recuperarea sumelor respective şi, prin urmare, seria problemelor continuă şi se revarsă şi asupra altora. Majoritatea comercianţilor încheie şi derulează tranzacţii comerciale fără să se protejeze în faţa acestui pericol real: de a nu încasa de la cumpărători contravaloarea mărfurilor vândute sau a serviciilor prestate. În perioada actuală, în care mai mult decât oricând, vorbind despre pieţele internaţionale, ne referim la "pieţe globale", incertitudinea capătă noi valenţe şi forme de manifestare, într-un mediu de afaceri puternic concurenţial, succesul este în mare măsură condiţionat de solvabilitatea clienţilor; în mod deosebit, în perioadele de recesiune, chiar supravieţuirea este determinată de aceeaşi cauză. Pe de altă parte, dacă în trecut se putea vorbi de afaceri iniţiate sau derulate pe banii proprii, în prezent acest lucru este de neconceput. În lumea modernă s-a trecut de la sloganul "cumpără acum şi plăteşte acum" la "cumpără acum şi plăteşte mai târziu"; s-a trecut de la "nu cumpăra până nu îţi permiţi" la "cumpără acum dacă crezi că poţi plăti în viitor"', astfel încât obţinerea unor venituri în viitor contează mai mult decât siguranţa financiară prezentă. Persoanele fizice, companiile şi chiar ţările apelează la credite, derulând tranzacţii sau investiţii folosind credite, fapt ce explică în mare măsură chiar dezvoltarea economică însăşi . Deşi creditul înseamnă în primul rând încredere, este totuşi necesară o protecţie a creditorilor pentru riscul de a nu recupera sumele date cu împrumut. Aceasta se face printr-o formă de asigurare a pierderilor financiare. Asigurările legate de activitatea comercială, influenţată de conjunctura economică şi de posibilitatea cumpărătorului a-şi achita obligaţiile de plată la scadenţă, sunt cunoscute sub denumirea de asigurări ale riscurilor financiare şi politice. Denumirea provine de la faptul că sunt acoperite pierderile de bani, şi nu daunele materiale sau răspunderea. Datorită caracteristicilor riscurilor şi metotdelor specifice de evaluare, aceste tipuri de asigurări nu fac parte, de obicei, din obiectul de activitate al societăţilor de asigurări obişnuite, ci sunt practicate de societăţi specializate.

3

CAPITOLUL I. Scurt istoric despre asigurările de credit Asigurările financiare reprezintă o formă relativ nouă de asigurare apărută ca o consecinţă a procesului de îngustare a distincţiei dintre instituţiile financiare şi cele de asigurări. Este un concept nou prin care asiguratul elimină riscurile de pierderi financiare ce pot să apară în activitatea sa, transferându-le unui asigurător. Creditul comercial reprezintă atât valoarea transferată cumpărătorului de către un vânzător pe încredere, cât şi intervalul de timp de dinainte de rambursarea de către cumpărător a valorii sub forma plăţii. Asigurările de credite au apărut în ţările cu economie prosperă pentru perioada respectivă, fiind practicate în Franţa, la jumătatea secolului al XlX-lea. Printre primele societăţi specializate în asigu¬rări de credite se remarcă American Credit Indemnity Company, din Baltimore, înfiinţată în anul 1893. De la începutul secolului al XX-Iea până în perioada interbelică, această categorie de asigurări a fost obiectul de activitate numai al câtorva societăţi specializate. Important este că, dat fiind natura specifică a acestor tipuri de asigurări, asigurătorii au format o asociaţie profesională în anul 1928, care funcţionează şi în prezent, denumită International Credit Insurance Association I.C.I.A. (Asociaţia Internaţională pentru Asigurări de Credit), cu sediul la Zurich. Activitatea sa este îndreptată spre analizarea situaţiilor asigurărilor de credite, obţinerea de informaţii utile în subscrierile legate de debitorii străini, precum şi spre facilitarea schimburilor de opinii legate de asigurarea şi Reasigurarea acestor riscuri. Deşi au apărut în prima parte a secolului al XX-lea, cea mai spectaculoasă creştere au cunoscut-o în ultimele decenii, datorită dezvoltării fără precedent a activităţii economice pe bază de credit. Chiar în perioada de început a acestor asigurări, Cuthbert Heath, părintele asigurărilor non-viaţă de la Lloyd's, considera asigurarea riscurilor de credit drept o oportunitate promiţătoare pentru a-şi exercita, la vremea respectivă, flerul său unic de subscriitor. În anul 1934, pe baza Codului civil elveţian, a fost constituită Asociaţia Internaţională a Asigurătorilor de Credite şi Investiţii, cunoscută sub denumirea de Uniunea de la Berna, având ca scop accelerarea schimbului liber de informaţii privind riscul de ţară şi stabilirea unor principii şi reguli sănătoase şi a disciplinei în comerţul internaţional şi în domeniul asigurării creditelor de export şi al investiţiilor străine. În anul înfiinţării, funcţionau numai patru organizaţii de asigurare a creditelor - Franţa, Spania, Italia şi Marea Britanie — fiind acoperite numai riscurile comerciale legate de capacitatea de plată a importatorului. în anul 1974, organizaţia şi-a revizuit statutul şi rolul său în asigurările financiare şi şi-a mutat secretariatul la Londra. 4

CAPITOLUL II. Conceptul, caracteristici și tipuri de asigurari de credit Asigurarea de credit protejează comercianţii şi producătorii în faţa riscului de neplată de către consumatorii care cumpără sau închiriază bunuri sau beneficiază de facilităţi de credit similare. Ea a apărut ca o necesitate izvorâtă din faptul că marea majoritate a contractelor de comerţ se încheie în condiţiile în care plata se face parţial sau total după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor ce fac obiectul contractului, deci cu plata amânată, respectiv vânzarea pe credit. Astfel asigurarea de credit vine să elimine temerea vânzătorului privind neplata de către cumpărător a sumelor ce i se cuvin oferind protecţie pentru riscul de neplată. Motivul îl poate reprezenta situaţia financiară a cumpărătorului sau în cazul în care vânzarea are loc într-o altă ţară decât cea în care se află vânzătorul, cauzele legate de situaţia ţării importatorului (reglementări, război, etc.).De aceea asigurarea de credite apare ca o protecţie directă a vânzătorilor faţă de riscul de neîncasare şi în acelaşi timp, ca o garanţie în faţa băncii, constituind şi o posibilitate de acces la finanţare.Asigurarea se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri. Cu alte cuvinte scopul asigurării de credite este de a proteja împotriva pierderilor financiare rezultate din neplata, incapacitatea de plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor ce au achiziţionat bunuri pe credit sau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit. Prin contractul de asigurare de credite sunt protejate substanţial încasările din activitatea comercială în condiţiile transferării riscurilor de neîncasare asupra asigurătorului şi drept consecinţă se poate creşte cifra de afaceri. Asigurarea creditelor este considerată o asigurare de lux, ea fiind caracteristică şi funcţionând în condiţii optime în cadrul economiei de piaţă cu un sistem de credite stabil şi bine dezvoltate. La nivel global, cele mai multe asigurări de credite se practică în ţările dezvoltate. Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului, verificarea periodică a acestuia, a capacităţii de plată. Acest lucru este făcut de underwriter. Supravegherea are loc după emiterea poliţei, prin sprijinirea asiguratului, în vederea

5

recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată, chiar şi pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării, dacă este cazul. În această privinţă, există o apreciabilă solidaritate profesională prin Uniunea de la Berna şi de la Credit Aliace. Necesitatea existenţei acesteia poate fi considerată ca o măsură de management a riscului, întrucât se limitează repetarea unor situaţii asemănătoare altor asiguraţi pentru aceeaşi clienţi. Deşi asigurările împotriva acestor riscuri sunt disponibile pe pieţele naţionale şi internaţionale de asigurări, numai un număr relativ redus de comercianţi apelează la ele în întreaga lume. Este important de remarcat că, indiferent de dimensiunea riscurilor, se disting trei cerinţe pentru asiguraţi:  prevenirea, prin colectarea şi interpretarea informaţiilor despre clienţi, în vederea minimizării riscului de neplată;  colectarea datoriilor, respectiv abilitatea de a recupera debitele oriunde în lume, indiferent de deosebirile privind limba, cultura sau sistemul legislativ;  asigurarea, respectiv plata despăgubirii în caz de neplată a debitorului asiguratului. Riscurile asigurabile pot fi grupate în două categorii: Riscurile comerciale, care sunt legate de situaţia financiară a cumpărătorului şi se referă la:  neplata datorată insolvabilităţii cumpărătorului; Insolvabilitatea poate fi determinată de diverse cauze precum:  faliment;  orice măsură de executare silită asupra proprietăţii debitorului care nu a condus la plata integrală în favoarea asiguratului a sumelor facturate;  executarea unei hotărâri judecătoreşti de omologare a concordatului încheiat între debitor şi creditorii săi, concordat fără procedură judiciară cu toţi creditorii sau cu majoritatea

acestora;

6

 suspendarea sau moratoriul oferind asupra plăţilor datorate de debitor sau orice măsuri asemănătoare conform legislaţiei din ţara debitorului.  imposibilitatea temporară sau definitivă a cumpărătorului de a plăti bunurile cumpărate sau serviciile prestate;  refuzul cumpărătorului de a accepta mărfurile contractate din motive independente de vânzător. Riscul politic, care reprezintă o categorie aparte, dar foarte importantă pentru evaluarea corectă a posibilităţii de returnare a creditului şi implicit a riscului de neplată. Acest risc intervine numai la asigurarea creditelor de export. El poate fi determinat, în principal, de „elemente subiective” existente în ţara importatorului. Prin producerea unuia dintre riscurile aferente ţării respective, întreaga relaţie contractuală dintre parteneri poate fi deteriorată. Riscul politic se poate concretiza în:  dificultăţi şi întârzieri (mai mari de un anumit număr de zile, de regulă 180) în procesul de transfer al bunurilor din ţara cumpărătorului, ca urmare a unui moratoriu general, privitor la datoria externă, declarat de guvernul din ţara cumpărătorului sau de guvernul unei terţe ţări, prin intermediul căreia se efectuează plata;  imposibilitatea transferului sumelor respective din ţara importatorului în ţara exportatorului ca urmare a unor acţiuni guvernamentale din ţara respectivă (a cumpărătorului) ce implică îndeplinirea contractului de export sau determină întârzieri în transferul banilor;  introducerea unor reglementări privind licenţele de export sau import în ţara cumpărătorului, retragerea sau nereînoirea licenţei de export sau impunerea unor restricţii comerciale, după data intrării în risc;  război, război civil şi alte evenimente similare, în afara ţării exportatorului, ce fac imposibilă îndeplinirea contractului de export, dacă paguba nu este asigurabilă ca risc comercial;  riscurile privind cumpărătorii publici;prin cumpărători publici se înţeleg acele entităţi ce nu pot fi declarate în faliment;pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara cumpărătorului datorită lipsei sau proastei funcţionări a sistemului legal în ţara în cauză.

7

În mod deosebit pentru asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile reprezintă pericolele rezultate din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pe credit, în afara ţării. Neplata prelungită reprezintă un risc ce poate afecta situaţia financiară a asiguratului. Se consideră caz de întârziere de plată atunci când debitorul sau garantul nu a plătit partea din datorie o anumită perioadă agreată, de regulă 6 luni de la scadenţa stabilită prin contract. Cazurile de forţă majoră, dificultăţile în transferul banilor sau alte cauze politice, dezastrele naturale, epidemiile sau oricare formă de violenţă în societate sunt, în principiu, exceptate. Alături de protecţie necesară exportatorilor pentru riscurile ce pot afecta tranzacţiile pe termen mediu şi lung, contractul de asigurare facilitează accesul la finanţare, constituindu-se într-o garanţie pentru banca finanţatoare şi eliminând o parte din riscuri. Riscurile excluse:  reclamaţii pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii necorespunzătoare;  penalizări sau orice alte pierderi în legătură cu neexecutarea obligaţiilor contractuale conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător (asigurat) cu cumpărătorul;  pierderile rezultate din diferenţele de curs valutar;  despăgubiri ca urmare a riscurilor politice (hotărâri sau dispoziţii ale organelor conducătoare de stat, civile sau militare, care au împiedicat pe cumpărător să adopte măsuri generale pentru respectarea obligaţiilor prevăzute în contract, neefectuând, astfel, plata în străinătate);  despăgubiri ca urmare a unui război declarat sau nedeclarat, război civil, revoluţie, răscoală, rebeliune, sabotaj sau alte evenimente asemănătoare;  despăgubiri ca urmare unor calamităţi naturale (ciclon, inundaţii, cutremur, erupţii vulcanice, revărsarea mării, uragan, tornade sau alte evenimente asemănătoare). Acest tip de asigurare cuprinde, următoarele tipuri: a. asigurarea de credite, respectiv asigurarea creditelor interne, asigurarea creditelor de export, asigurarea ratelor de credit şi asigurarea creditelor de investiţii ; b. asigurarea de fidelitate.

8

Asigurarea de credite Asigurarea de credite elimină într-o măsură substanţială riscul de pierdere financiară, mai ales atunci când este vorba de tranzacţii de valori mari sau numărul partenerilor de afaceri este relativ redus; acest lucru poate determina apariţia unei situaţii dificile în cazul în care unul sau mai mulţi debitori nu îşi achită obligaţiile de plată. Totuşi nu întotdeauna asigurările de credite sunt profitabile, în special în situaţia în care creditele individuale sunt reduse, iar riscurile sunt dispersate pe o cifră de afaceri mare. Asigurarea de credit este o asigurare de indemnizare, deoarece presupune despăgubirea plătită asiguratului pentru pierderea suferită ca urmare a insolvabilităţii sau incapacităţii de plată a clientului asiguratului, şi nu producerea unui eveniment „fizic” cum este cazul celorlalte asigurări. De aceea este vorba de o asigurare pecuniară, de pierdere financiară şi nu materială. Deosebirile dintre asigurarea obişnuită, de despăgubire şi asigurarea de credit provin din natura riscului şi a părţilor interesate, şi anume:  În asigurarea de credit sunt implicate trei părţi, fiecare fiind conştientă de existenţa celorlalte.  Răspunderea privind rambursarea creditului revine debitorului, iar răspunderea garantului (asigurătorului) este pe planul doi, fiind răspunzător numai dacă primul nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată din motive incluse în contractul de asigurare.  Asigurătorul nu are nici un interes în contract, decât cel de garantor pentru cumpărător. Asigurarea creditelor interne Prin asigurarea creditelor interne, asiguratul se protejează împotriva riscurilor de neplată prelungită de către cumpărător sau a insolvabilităţii sale pe durata cuprinsă între producţie şi distribuţie, de regulă înainte de vânzarea finală către cumpărător. Pot exista mai multe tipuri de contracte:  pentru o singură tranzacţie;  pentru o anumită durată pe baza cifrei de afaceri – administrarea acestor asigurări, este costisitoare şi necesită un volum mare de muncă, de aceea se foloseşte pentru tranzacţii de valori mari; 9

 pentru un număr limitat de tranzacţii;  pentru unul sau mai mulţi cumpărători, asiguratul având libertatea de a decide asupra acestora. Ea se încheie pe o perioadă determinată -12 luni-;  pe cifra de afaceri pe credit – cea mai utilizată, asigură toate afacerile vânzătorului cu unul sau mai mulţi cumpărători, pe o durată determinată;  pentru mai multe conturi ale unui asigurat, atunci când acoperirea este limitată la acei clienţi care depăşesc un anumit nivel determinat al datoriilor şi a căror neplată prelungită va avea un impact mare asupra disponibilităţilor în contul de numerar al asiguratului. Aceste tipuri de asigurări presupun costuri reduse de administrare; asigurătorul poate evita antiselecţia deoarece clienţii vor solicita asigurări pentru toate contractele pe credit, nu numai pentru cele cu un risc mare şi va exista posibilitatea de verificare a solvabilităţii şi bonităţii clienţilor săi prin intermediul evaluărilor riscului şi al asigurătorului. Asigurarea creditelor de export Forma cea mai cunoscută este poliţa generală pe cifra de afaceri cu deosebirea că se referă la importatorii care cumpără pe credit. Principala diferenţă faţă de asigurarea creditelor interne constă în faptul că în cazul exporturilor pe credit, importatorul asiguratului îşi desfăşoară activitatea într-o altă ţară, motiv pentru care evaluarea riscului trebuie să aibă în vedere mulţi factori exteriori cumpărătorului, respectiv factori legaţi de ţara sa. Acest lucru se referă la riscul de ţară, care se evaluează printr-o analiză a factorilor economici şi a celor politici, la care adaugă reglementările legale, factorii de risc, uzanţele ţării cumpărătorului. Această analiză este foarte importantă pentru că, deşi scopul asigurării de credit este identic pentru comercianţii din orice ţară, definirea insolvabilităţii, a poliţelor de asigurare şi a procedurilor necesare plăţilor sumelor asigurate pot fi diferite. Asigurarea ratelor de credit Ca o variantă a asigurării de credite, s-a dezvoltat asigurarea ratelor de credite care se utilizează în prezent pentru creditele ce se rambursează în plăţi eşalonate pe o perioadă determinată. Acest tip de asigurare presupune o participare a asiguratului de aproximativ 25% din valoarea creditului. Asiguratul este vânzătorul pe credit, respectiv producătorul sau comerciantul. În general

10

se încheie se încheie asigurare pe cifra de afaceri a asiguratului pentru a evita ca acesta să asigure mai multe credite, deci pentru a evita antiselecţie. Asigurarea creditelor de investiţii Asigurarea creditelor pentru investiţii presupune asigurarea contului de debitori pe termen mediu şi lung, practicându-se asigurarea prin contract de asigurare general pe cifra de afaceri pe credit. Aceasta nu exclude încheierea unor contracte individuale. Ea se foloseşte pentru exportul de bunuri de investiţii, împrumuturi, etc. în paralel cu asigurarea în tranzacţiile de leasing. Asigurarea de fidelitate Reprezintă asigurarea drepturilor sau intereselor patrimoniale şi de aceea sunt încadrate în categoria asigurărilor patrimoniale. Aceste asigurări au ca scop acordarea protecţiei unei societăţi în calitate de asigurat împotriva unor prejudicii produse activelor sale ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului său care administrează o parte a acestora, indiferent dacă ei au acţionat

singuri

sau

împreună

cu

alte

persoane. Există diferite tipuri de asigurări: 

garanţia de fidelitate are ca scop compensarea unui angajator pentru pierderile cauzate de necinstea angajaţilor ( ex: casierul care poate fura banii societăţii, vânzătorii din magazine).Se despăgubesc sumele de bani furate sau mărfurile distruse sau deteriorate de angajaţii asiguratului. Prin această asigurare se despăgubesc numai daunele propriu-zise, nu şi pierderile de

consecinţă sau costurile efectuate de asigurat pentru determinarea nivelului pierderii propriu-zise. Aceste contracte se pot emite individual, pentru fiecare persoană în parte, pentru anumite posturi sau pot fi generale, adică pentru toţi angajaţii unei societăţi, de obicei cu sumele până la care se asigură fiecare dintre ei. În acest ultim caz, schimbarea unuia dintre angajaţii incluşi în contract trebuie imediat notificată asigurătorului.

11

Pentru încheierea asigurării, angajaţii complectează cererea de asigurare, la care vor ataşa şi o cerere specială individuală, în care se solicită date personale de stare civilă, proprietăţile în posesie, salariul, locul de muncă anterior, situaţia financiari (datorii, falimente, asigurări de viaţă). Din partea angajatorului mai sunt necesare detalii privind modul de recrutare şi selecţie a personalului, referinţe folosite pentru recrutare şi verificarea acestora. Poliţele generale sunt des folosite pentru asigurarea instituţiilor financiare (bănci comerciale, intermediari, uniuni de credit etc.) dar şi pentru companii din alte domenii care ar putea fi prejudiciate în acest mod. În unele instituţii financiare, garanţiile de fidelitate sunt obligatorii pentru asigurarea împotriva riscurilor de fraudă şi necinstea angajaţilor, furtului în timpul transportului, înşelăciunii, bancnotelor false chiar răpirilor. În ultimii ani daunele cele mai mari plătite de asigurătorii de fidelitate, a fost determinate de fraude la sistemele electronice, furtul prin computere şi Internet. Asigurarea riscurilor politice Se face numai pentru creditele de export şi include numai riscurile pure la care sunt expuşi exportatorii sau investitorii în străinătate (confiscare, expropiere, naţionalizare) se asigură în mod frecvent unele evenimente cu caracter special, care pot fi afectate de situaţia politică a altei ţări, precum: rezilierea inaugurării unor expoziţii, răpiri şi răscumpărări, forţă majoră şi altele. Această formă de asigurare cunoaşte o dezvoltare puternică în ultimele decenii ca urmare a complexităţii activităţii economice, a comerţului şi investiţiilor internaţionale, modificării reglementărilor naţionale, instabilităţii climatului politic general. De aceea, riscul politic este mult mai dificil de evaluat şi cunoaşte diferenţe foarte mari de la o ţară la alta. Acest lucru este determinat şi de lipsa unor statistici în domeniu, de modificările rapide de la o perioadă la alta într-o singură ţară, precum şi de varietatea sistemelor sociale sau politice. Toate acestea, alături de complexitatea evaluării riscului şi relativa noutate pe piaţa asigurărilor duc la un nivel relativ ridicat al primelor de asigurare cu aceleaşi mari diferenţe de la o ţară la alta.

12

CAPITOLUL III . Încheierea şi derularea contractului de asigurare de credit În asigurarea de credit, percepţia asigurătorului este diferită, faţă de alte categorii de riscuri. Acest lucru este influenţat de cinci factori:  natura business-ului, influenţează datorită diferenţelor înregistrate pe diferite tipuri de activităţi sau ramuri;  cumpărătorul, respectiv solvabilitatea şi bonitatea sa, reputaţia de care se bucură pe piaţă, declararea anterioară a stării de faliment, de incapacitate de plată sau amânări repetate faţă de alţi clienţi, seriozitate etc.;  numărul şi dimensiunea conturilor;  istoricul daunelor;  politica de credit şi practica în domeniul creditelor. Caracteristicile contractului de asigurare de credite Perioada de creditare reprezintă intervalul de timp dintre livrarea de bunuri sau prestarea de servicii şi momentul plăţii. Răspunderea asigurătorului începe în general de la data intrării în vigoare a contractului dintre asigurat şi cumpărător şi expiră la rambursarea integrală a creditului, la apariţia unei daune sau dacă asiguratul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul de asigurare. Este necesară definirea unor termeni cu care se operează în cazul creditelor de export. Perioada de prelivrare: intervalul cuprins între momentul livrării produselor şi primirii plăţii de către asigurat. Limita de credit: reprezintă limita sumelor neachitate de către debitor şi asigurate într-un anumit moment. Livrările care depăşesc această limită stabilită în contractul de asigurare sunt excluse de la acoperire. Procentul asigurării: reprezintă partea din risc preluată de asigurător conform prevederilor contractului de asigurare, pe baza căreia se face şi despăgubirea calculată din pierderea suferită de asigurat. Contractul este valabil pe perioada stabilită, în funcţie de obiectul tranzacţiei comercialelivrare de mărfuri sau prestare de servicii.

13

Momentul intrării în risc, poate fi: în cazul asigurării creanţelor rezultate din livrări de bunuri, la data care, potrivit prevederilor contractului de livrare, s-a efectuat prima livrare şi drepturile de proprietate s-au transferat de la vânzător la cumpărătorul extern; în cazul asigurării creanţelor rezultate din prestări de servicii, la data care a început prestarea, conform contractului de prestări de servicii. Evaluarea riscului de neplată, se face pe baza analizei unei game variate de informaţii legate de mediul de afaceri şi de cumpărător, cum ar fi: istoricul firme, solvabilitatea, bonitatea sa, situaţia financiară, informaţii privind relaţiile de afaceri cu diverşi parteneri, gradul de control al creditorului, procedurile de credit ale vânzătorului şi altele. Pe baza acestora se va decide acceptarea sau respingerea riscului, a limitelor de credit pentru care se acordă acoperire, a riscurilor asigurate şi a celor excluse, şi a franşizei. Evaluarea riscului este mai complexă decât în cazul altor tipuri de asigurări, datorită varietăţii elementelor ce se au în vedere şi particularităţilor riscului. Se analizează activitatea cumpărătorului, a calităţii, profesionalismului şi competenţei managementului acestuia. Rolul său în ramura din care face parte, poziţia pe piaţă şi performanţele, relaţiile ce furnizorii, beneficiarii, băncile, experienţa anterioară în domeniul creditului, preponderent al rambursării creditelor integral şi la termenele scadente, capacitatea de plată, urmărirea îndeaproape a scopului pentru care se acordă creditul, achiziţionarea de active noi, investiţii şi dacă toate acestea sunt în concordanţă cu situaţia sa financiară, determinând capacitatea societăţii şi toate caracteristicile necesare pentru încadrarea într-un anumit tip de debitor. Analiza financiară completează imaginea despre cumpărător şi se bazează pe bilanţ, situaţia contului de profit şi pierdere, sursele şi utilizarea numeralului (fluxul de numerar - cash flow). Expirarea răspunderii asigurătorului poate avea loc în condiţiile normale de încetare a răspunderii:  la data ultimei scadenţe a creditului acordat, dacă el a fost rambursat integral;  în cazul nerambursării creditului acordat, ca urmare a unei cauze excluse din contractul de asigurare (forţă majoră);  odată cu plata despăgubirii de către asigurător;  în cazul neplăţii prelungite, la expirarea perioadei de aşteptare (la creditele pe termen scurt - 180 zile) sau odată cu plata despăgubirii de către asigurător; 14

 în cazul denunţării sau rezilierii contractului de asigurare. Nivelul sumei asigurate reprezintă cel mult valoarea livrării de bunuri sau a prestării de servicii la care, la cererea asiguratului, se pot include şi dobânzile aferente creditului acordat. Franşiza, respectiv partea din despăgubire care se suportă de asigurat, în cazul acestor asigurări, poate avea valori cuprinse între 10-50%, în funcţie de aceleaşi elemente care stau la baza evaluării riscului: bonitatea şi solvabilitatea cumpărătorului, ramura economică, ţara în care se face exportul, durata contractului şi altele. Acest lucru este fundamentat pe două argumente: pe o parte se elimină posibilitatea de a asigura profitul (asigurătorul răspunde numai pentru sumele facturate de asigurat cumpărătorului) şi pe de altă parte, asigurătorii vor, din partea asiguratului, ca interesul său în recuperarea bunurilor să fie cât mai mare prin participarea la acoperirea pierderii. Nivelul cotelor de primă este diferenţiat, fiind determinat în mod individual, în funcţie de ramura economică a debitorului şi a vânzătorului, pe structura clienţilor asiguratului, de termenele de plată. Prima se calculează pe baza cifrei de afaceri sau în funcţie de nivelul creditelor neachitate lunar, avându-se în vedere şi ţara cumpărătorului, perioada, ramura economică. Ea se achită ,de regulă, anticipat, dar pentru asigurările încheiate pe o durată ce depăşeşte un an se poate plăti şi eşalonat, în rate trimestriale, semestriale sau anuale, plătibile la începutul perioadei. Dacă asiguratul acordă debitorului extern un termen de rambursare a creditului sau a unei rate exigibile, asigurătorul poate accepta prelungirea perioadei de asigurare, în schimbul unei prime suplimentare pentru perioada solicitată. În perioada dinaintea încheierii contractului, obligaţiile asiguratului sunt legate de furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru evaluarea corectă a riscului. Înainte de încheierea contractului de livrare de bunuri sau de prestare de servicii, el trebuie să obţină şi să furnizeze asigurătorului toate datele necesare şi cunoscute referitoare la solvabilitatea, bonitatea cumpărătorilor.

15

Pe durata asigurării, asiguratul este obligat să-l informeze pe asigurător imediat ce are cunoştinţă despre situaţia de insolvabilitate a debitorului sau despre iminenţa acesteia şi în acelaşi timp să adopte toate măsurile posibile pentru încasarea datoriilor de la cumpărător sau pentru reducerea pe cât posibil a pagubei. După producerea pierderii el este obligat să pună la dispoziţia asigurătorului toate documentele pe care le posedă pentru dovedirea stării de insolvabilitate a debitorului, precum şi pentru diminuarea pierderii. Încheierea contractului de asigurare Contractul de asigurare se încheie pe baza declaraţiei de asigurare, completată şi semnată de asigurat, care reprezintă şi o dovadă a exactităţii datelor, precum şi a informării asupra tuturor acestora considerate necesare pentru evaluarea riscului. Declaraţia conţine informaţii referitoare la vânzător sau prestator (asigurat), cumpărător (debitor), precum şi unele date privind contractul comercial, cum ar fi: 

denumirea şi adresa completă a asiguratului şi a cumpărătorului;



perioada ţi termenul de executare a contractului de livrare de bunuri sau prestare de servicii;



valoarea, condiţiile şi termenele de rambursare a creditului;



modul de garantare a creditului;



date referitoare la bonitatea şi solvabilitatea debitorului;



modul de calcul al dobânzii şi creditul acordat, dacă se solicită includerea acesteia în asigurare;



orice alte informaţii relevante pentru evaluarea corectă a riscului. Pe baza analizării acestor date, asigurătorul decide suma asigurată, riscurile pentru care este

dispus să acorde protecţie, nivelul franşizei şi al primei de asigurare. Constatarea şi stabilirea pierderilor, plata despăgubirilor Prin procesul de constatare a pagubelor, stabilire şi plată a despăgubirilor care se fac de către asigurător sau împuterniciţii acestuia, asiguratul va trebuii să prezinte toate actele şi documentele doveditoare ale insolvabilităţii debitorului şi cuantumul creditului neachitat şi va colabora cu asigurătorul pentru recuperarea pagubei 16

În comparaţie cu celelalte tipuri de asigurări, în asigurarea de credite, pentru stabilirea despăgubirilor, se scad din creditul asigurat dar nerambursat, următoarele sume:  plăţile pe care cumpărătorul le-a făcut până la declanşarea insolvabilităţii, inclusiv cele neprimite încă de asigurat, dar a căror încasare este posibilă;  plăţile în contul datoriei, efectuate în alt mod decât cel prevăzut în contractul de vânzare de bunuri sau prestare de servicii, depunerile în cont în ţara cumpărătorului, neîncasate de asigurat, dar a căror încasare este posibilă;  sumele obţinute din vânzarea bunurilor care fac obiectul vânzării pe credit sau cele obţinute prin valorificarea sau gajarea acestor bunuri, sau prin încasarea unor cambii ori despăgubiri de asigurări, după scăderea datoriilor;  bonificaţiile, reducerile şi serviciile care pot fi incluse în contul acoperirii creanţei;  sumele obţinute din realizarea drepturilor de orice fel (garanţii, cauţiuni, etc.);  franşiza;  primele de asigurare datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare şi neachitate până în momentul solicitării şi încasării despăgubirii. În limitele despăgubirii plătite, asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei pentru a încerca recuperarea parţială sau integrală a sumelor plătite asiguratului, având şi dreptul de regres asupra celor vinovaţi de producerea pagubei. Plata despăgubirii : se face pe baza documentelor stabilite în contractul de asigurare şi a celor solicitate de asigurător, conform prevederilor legale şi uzanţelor în vigoare din ţara debitorului, a insolvabilităţii acestuia sau neplăţii din motive comerciale. Despăgubirile se plătesc după : 

expirarea perioadei de aşteptare;



dovedirea neplăţii prelungite;



expirarea procedurii falimentului;



începerea acţiunii de înţelegere extrajudiciară între toţi creditorii;



deschiderea acţiunii judiciare pentru înţelegere;



executarea silită în scopul încasării creanţelor, fără a se fi realizat încasarea;



încheierea de către debitor a unei înţelegeri cu toţi creditorii în faţa unei acţiuni judiciare; 17

CONCLUZIE Într-o economie în care nimic nu este sigur și singurii care par a supravețui sunt speculanții, asigurările determină îndreptarea resurselor bănești ale indivizilor către piața financiară, fapt ce poate avea un effect pozitiv asupra creșterii patrimoniale ale agenților economici și nu numai, dar mai ales contribuie la consolidarea unui trend ascendant al economiei unui stat. Scopul asigurărilor de credite este de a proteja împotriva pierderilor financiare rezultate din neplata, incapacitatea de plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor ce au achiziţionat bunuri pe credit sau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit. Prin poliţele de asigurări de credite sunt protejate substanţial încasările din activitatea comercială în condiţiile transferării riscurilor de neîncasare asupra asigurătorului şi, drept consecinţă, se poate creşte cifra de afaceri. Asigurarea are sens în măsura în care cel mai slab financiar transmite povara pierderii celui cu o putere financiară mai mare. Această logică este perfect valabilă şi pentru asigurarea de risc financiar. Din această cauză, considerăm că la etapa actuală de dezvoltare a pieţei asigurărilor, pot fi asigurate doar credite mici şi mijlocii. Creditele de consum şi operaţiunile de leasing ar intra perfect în spectrul riscurilor asigurabile în Moldova. In concluzie, ceea ce am putea deduce cu uşurinţă, este faptul că apariţia unor riscuri specifice unei anumite ramuri de activitate, a determinat apariţia unor asigurări caracteristice lor, fapt ce arată maleabilitatea asigurărilor atunci când vine vorba de a se dezvolta. Prin intermediul asigurărilor, cei ce apelează la aceste servicii, au în vedere nu numai bunul mers al activităţii lor cât şi al celor din jur; putem menţiona cazul asigurărilor de răspundere civilă.

18

BIBLIOGRAFIE ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE 1. Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006, publicată în Monitorull Oficial nr.4749/213 din 06.04.2007 2. Codul Civil al Republicii Moldova NR.1107 din 06.06.2002, publicată în Monitorul Oficial Nr.82-86 art.661 din 22.06.2002;Republicat în Monitorul Oficial nr.66-75 din 01.03.2019 art.132. MONOGRAFIE 3. Monea Mirela, Asigurări comerciale, Editura Universității Petroșani,2009 4. Angela Cozorici , Asigurări Internaționale , Editura Universității Suceava,2013

19

UNIVERSITATEA

DE

STAT

DIN

MOLDOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE DEPARTAMENTUL”FINANȚE ȘI BĂNCI”

Lucru individual la disciplina Bazele asigurărilor și reasigurărilor “Principalele tipuri de asigurări de viață și calculul primelor de asigurare în asigurările de viață.”

Autor: Poiată Cristina Grupa FB 1802 Conducător ştiinţific: Caprian Iulia dr., conf. univ.

CHIȘINĂU, 2020

347

CUPRINS:

INTRODUCERE.......................................................................................................................3 CAPITOLUL I. Abordări teoretice privind asigurarea de viață..............................................4 1.1 Definiții generale și trăsături ale asigurării de viață...........................................................4 1.2 Tipuri de asigurări...............................................................................................................7

CAPITOLUL II. Calculul primelor de asigurare în asigurările de viață și dinamica acestora pe piața asigurărilor din R.Moldova............................................................................8 2.1 Tipurile primelor de asigurare de viață și factorii de influență în calculul acestora...........8 2.2 Rezerve tehnice constituite pentru asigurări de viață..........................................................9 2.3 Piața asigurărilor de viață în Republica Moldova.............................................................13

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI........................................15 BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................16

2

339

INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei. În actualul context al economiei de piaţă, asigurările constituie o ramură de activitate, un sector al serviciilor, cu multiple valenţe. Oricine are nevoie de protecţie, indiferent dacă este vorba de persoane fizice sau persoane juridice. Cât despre asigurarea de viaţă, ea provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută a fiecăruia, oferind protecţia financiară a familiei, a dependenţilor sau a celor apropiaţi în cazul decesului persoanei asigurate, în paralel cu alte avantaje pe care asigurătorii le pot oferi - economisire, pensie, investiţii si altele. Scopul cercetării constă în definirea conceptului de asigurarea de viață și importanța acesteia , analizarea detaliată a tipurilor de asigurare de viață, precum analiza modului de calcul a primelor de asigurare. Obiectul de studiu al cercetării îl constituie asigurările de viață și a primei de asigurare aplicate în cadrul acesteia. Obiectivele studiului. Ţinându-se cont de scopul general al lucrării, am formulat următoarele obiective: 

identificarea celor mai importante tipuri de asigurări de viață.



identificarea caracteristicilor contractelor de asigurări de viață.



calcularea primelor de asigurare de viață .



identificarea măsurilor de îmbunătăţire a asigurărilor de viaţă



analiza tendinței pieții de asigurare de viață în Republica Moldova.

Metode de cercetare utilizate. Metodele și instrumentarul de investigație științifică în cadrul cercetării sunt: metode grafice și tabelare, analiza cantitativă și calitativă a datelor, sinteza, inducția și deducția, analiza rezultatelor cercetării etc. Cuvinte- cheie asigurare de viață, primă de asigurare, contract de asigurare, asigurat, asigurator, risc asigurat, companie de asigurare, interes asigurabil, poliță de asigurare, beneficiarul asigurării, rezerve tehnice, rezervă matematică .

3

340

Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ASIGURAREA DE VIAȚĂ 1.1 Definiții generale și trăsături ale asigurării de viață. Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice asigurator, plătind asiguratorului o sumă de bani numită primă de asigurare. Asiguratorul se obligă prin acest contract sa plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc. Desemnarea beneficiarului se face de către asigurat fie la încheierea contractului, fie în cursul executării lui, prin declaraţie scrisă comunicată asigurătorului sau printestament. Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se permite oricînd în cursul executării contractului, în modul prevăzut de legea cu privire la asigurări. [ 1 ] Asigurarea de viață este un tip de asigurare ce izvorăște din nevoia firească de siguranță a omului. La fel ca și pentru celelalte tipuri de asigurare, asiguratul transferă un risc asupra asiguratorului, primind o poliță (un certificat scris) și plătind în schimb, o singură dată, lunar sau anual, o rată de asigurare numită primă în funcţie de o sumă asigurată. Riscul asumat de asigurător este acela al decesului asiguratului, în care caz asiguratorul se obligă la plata unei sume persoanei desemnate de asigurat la încheierea contractului de asigurare. Obiectul acestui contract este suma asigurată, care se stabileşte de comun acord de ambele părţi sau la cererea asiguratului. De obicei, protecţia prin asigurare începe după plata primei de asigurare. Altfel spus, asigurarea de viață reprezintă un serviciu financiar care are rolul:  de a acoperi pierderile financiare generate de producerea unor anumite evenimente,  de a echilibra bugetul unei persoane sau al unei familii în situația în care un deces, o invaliditate sau o îmbolnăvire îl dezechilibrează. Asigurarea de viaţă este contractul încheiat între deţinătorul asigurării şi asigurător (societatea de asigurări), prin care asigurătorul se obligă să plătească o sumă de bani la decesul asigurătorului (numită beneficiu de deces). Deţinătorul asigurării, la rândul său, se obligă să plătească în cadrul acestui contract o sumă stabilită, la anumite intervale de timp, numită prima de asigurare. La producerea evenimentului asigurat (deces, accident, boală), asigurătorul plăteşte o indemnizaţie beneficiarului desemnat în poliţă. 4

341

Obiectivele pe care le poate atinge o asigurare de viaţă sunt:  independenţa financiară pentru copii în perioada studiilor, sau a debutului în căsnicie;  menţinerea garantată a stilului de viaţă;  protecţia familiei;  prosperitatea şi securitatea intereselor în afaceri;  asigurarea unui fond de compensare financiară în situaţia unei invalidităţi, spitalizări sau diagnosticării cu o boală gravă;  crearea unei pensii suplimentare care să-i ofere independenţă financiară individului la varsta la care doreşte să se retragă din activitate. De fapt, o asigurare de viaţă, ajută individul la plata datoriilor, costurilor funerare, taxelor sau altor cheltuieli neaşteptate sau anticipate . Trăsături comune ale asigurărilor de viaţă: [ 5, pag. 86] 1. Asigurările de viaţă au un caracter facultativ, se încheie cu persoane cuprinse între anumite limite de vîrste pe durate de asigurare variate; 2. Perioada de asigurare şi perioada de plată a primelor de asigurare se află în corelaţie cu suma asigurată, care are un plafon minim la perioadele de asigurare de peste 10 ani. 3.

Persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt primite în asigurare;

4.

Printr-un contract de asigurare se asigură o persoană, dar există şi excepţii (asigurarea familială);

5.

Primele de asigurare sunt crescătoare în funcţie de grupele de vîrstă ale asiguraţilor şi descrescătoare în raport cu creşterea duratei contractului şi a duratei plăţii primelor. Riscul acoperit de o asigurare de viaţă este riscul de deces: [ 5, pag. 87]  riscul de deces. În cazul în care asiguratul decedează în decursul perioadei de asigurare beneficiarul sau beneficiarii vor primi suma asigurată. Aceasta protejează asiguratul împotriva riscului de deces. Totuși, decesul este un eveniment sigur, cert; incertitudinea rezultă din momentul în care el se produce. Pentru a cunoaşte condiţiile şi modul asigurărilor de viaţă trebuie cunoscute elementele

tehnice ale acestei asigurări. Elementele care se regăsesc în domeniul asigurărilor de viaţă sunt redate în figura 1.1: 5

342

Fig. 1.1 Elementele asigurărilor de viață .

Sursa: Elaborată de autor în baza sursei [ 5] .  Asiguratorul - este persoana juridică care îşi asumă obligaţia să plătească suma asigurată la apariţia evenimentului asigurat, precum şi clauzele prevăzute în poliţa de asigurare.  Asiguratul - este persoana a cărei viaţă constituie obiectul contractului de asigurare. Asiguratul este persoana fizică, care în schimbul unei prime de asigurare plătită asigurătorului, se asigură împotriva evenimentelor ce pot să apară în viaţa sa cum ar fi: limitarea sau pierderea incapacităţii de muncă, atingerea unei limite de vârstă, decesul.  Contractantul - este persoana fizică sau juridică care încheie contractul împreună cu asigurătorul şi care se obligă să plătească prima de asigurare.  Beneficiarul asigurării - este persoana care are dreptul să încaseze suma asigurată la apariţia evenimentului asigurat.  Evenimentul asigurat - reprezintă evenimentul la a cărui producer asigurătorul este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare (suma asigurată) contractantului asigurării, respectiv beneficiarului asigurări.  Interesul asigurabil - este un element cheie în orice fel de asigurare. În asigurările de persoane este strâns legată cu evenimentul sau riscul sub incidenţa căruia se află persoana: decesul, invaliditatea din accident, supravieţuirea.  Indemnizaţia de asigurare - reprezintă suma plătită de către asigurător, în conformitate cu prevederile contractului de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.  Valoare de răscumpărare - este o sumă pe care asigurătorul se obligă să o plătească în conformitate cu prevederile contractului de asigurare, în cazul încetării contractului de asigurare, înainte de data lui de expirare, fără plata vreunei indemnizaţii de asigurare.  Prima de asigurare - este suma pe care contractantul se angajează să o plătească. 6

343

1.2 Tipuri de asigurări Domeniul asigurărilor de viață este foarte vast, companiile de asigurări având oferte în conformitate cu cerințele clienților. Astfel, există mai multe tipuri de asigurare de viață, pentru a căror clasificare se folosesc mai multe criterii, dintre care: a) Considerând drept criteriu riscul care se asigură, asigurările de viață pot fi împărțite în următoarele categorii principale:  Asigurări de supraviețuire- asigurătorul se angajează să plătească asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă.  Asigurări de deces, este o asigurare nu foarte populară deoarece acoperă doar riscul de deces, în cazul în care asiguratul este în viața la sfârșitul contractului, primele plătite vor ramâne asiguratorului.  Asigurări mixte de viață - , încorporează cele două tipuri de poliță amintite mai sus, dar odată cu creșterea responsabilității asiguratorului va crește și prețul primelor de asigurare, de multe ori fiind suma asigurărilor de deces și supraviețuire.  Asigurări de boală- este o formă de asigurare destinată acoperirii totale sau parțiale a costurilor tratamentului medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale .  Asigurarea de accidente este un mod sigur de protejare a persoanei asigurate şi apropiaţilor săi în cazul situaţiilor neprevăzute legate de sănătate, în special atunci când este vorba de traume, intervenţii medicale sau pierderea capacităţii de muncă. b) După scopul asigurării, în literatura de specialitate întîlnim și o altă clasificare:  Asigurări de viață pe termen limitat - este o asigurare ce se încheie pe o perioadă limitată (exemplu: 10, 15, 20 de ani),și acoperă doar riscul de deces.  Asigurări de viață pe termen nelimitat - singurul risc asigurat este cel de deces însă acest risc se acoperă până la o vârsta înaintată a asiguratului. Asiguratul plătește o primă anuală ce include pe lângă costurile de mortalitate și o sumă pe care asiguratul o acumulează suplimentar și pe care o va primi în numerar la o dată stabilită în poliță (exemplu: la pensionare).  Asigurări mixte de viață cu capitalizare- oferă o protecție dublă, astfel încât asiguratul este acoperit pentru orice eventualitate: poate economisi suma de bani dorită și, în același timp, protecția financiară a familiei este garantată. Desigur că, indiferent de criteriile de clasificare, societățile de asigurări de viață le oferă clienților tipuri de asigurări, adaptate nevoilor și scopurilor acestora.

7

344

Capitolul II. CALCULUL PRIMELOR DE ASIGURARE ÎN ASIGURĂRILE DE VIAȚĂ ȘI DINAMICA ACESTORA PE PIAȚA ASIGURĂRILOR DIN R. MOLDOVA. 2.1

Tipurile primelor de asigurare de viață și factorii de influență în calculul acestora.

În asigurările de viață, drepturile și obligațiile specifice în acord sunt dependente de probabilitatea de supraviețuire a asiguratului. Într-o societate de asigurări de viata, rolul cel mai important în calcularea primelor de asigurare îl are actuarul, numit și matematicianul asigurărilor de viață. Cele mai importante sarcini ale sale constau în determinarea primei de asigurare, stabilizarea rezervelor matematice, a valorii de răscumpărare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi, calcularea valorii intrinsece etc. Tabelele de prime se calculează pe baza statisticilor demografice, în principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurărilor de viață operează cu probabilitățile de supraviețuire și de moarte. De obicei, femeia va plati prime de asigurare la același nivel cu un barbat cu 3-5 ani mai în vârstă. Principalele elemente care influențează nivelul primei de asigurare au caracter general,cum ar fi tabelele de mortalitate pe baza cărora se calculează primele de asigurare la nivelul unei populații determinate, starea generală de sănătate a populației respective, dar și vârsta și sexul asiguratului, starea sănătății acestuia, durata contractului, nivelul sumelor asigurate ce vor fi plătite la producerea decesului, rata dobânzii obținute în urma investirii primelor, cheltuielile legate de emiterea contractului de asigurare. În asigurările de viaţă, la baza calculării primelor stau următorii factori:  indicele de mortalitate şi cel de supraveţuire; 

nivelul (cota) de dobândă la care se poate fructifica rezerva matematică;

 principiul echivalenţei (conform căruia totalul obligaţiilor asiguratului trebuie să acopere totalul obligaţiilor asiguratorului, plăţile de sume asigurate.  adaosul de primă care cuprinde coeficientul de siguranţă pentru eventualele abateri ale mortalităţii reale faţă de cea indicată în tabelul de mortalitate.

8

345

Determinarea corecta a primelor se bazeaza pe respectarea unor principii clare:  Ratele de primă trebuie sa fie adecvate, ceea ce înseamnă că, pentru un grup de contracte, suma banilor colectați de la asigurați, la care se adaugă dobânda câștigată din investirea acestora, trebuie sa fie suficientă pentru achitarea tuturor sumelor asigurate promise și să acopere și cheltuielile de asigurări;  Ratele de primă trebuie sa fie echitabile, adică trebuie sa aibă în vedere riscul fiecărei persoane asigurate.  Ratele de primă trebuie sa fie excesive în comparație cu suma asigurată promisă. Mărimea primei de asigurare depinde de suma asigurată, durata asigurării, precum şi de alţi factori. Aceasta poate fi achitată într-o singură tranşă, anual, semestrial sau în alt mod prevăzut în contract. Nu există un preţ unic la asigurările de viaţă. Fiecare companie de asigurări are propriile tarife şi metode de calcul a primelor de asigurare. Asigurările de viaţă sunt destul de flexibile, ceea ce permite asiguratului să poate alege modul de plată, suma asigurată, durata contractului, clauzele suplimentare la pachetele oferite de companiile de asigurări etc Ca modalitate de plată a primei de asigurare în asigurările de viata, aceasta se poate achita o singura data sub forma primei unice, sau in transe periodice, eșalonat. Prima unică este astfel calculată încât să acopere riscul pe întreaga perioadă asigurată. În acest fel, asiguratorul va beneficia de întreaga sumă de bani de la început, pentru toată durata. Prima unica încasată, la care se adaugă dobânda rezultată din investirea ei, va fi utilizată pentru acoperirea plății sumei asigurate, indiferent la ce dată ar interveni decesul,sau la expirarea contractului. Această modalitate de plată este foarte puțin utilizată în practică, mai frecvent pentru asigurările de viață pe termen lung. Asigurarile cu plata esalonata sunt cel mai frecvent utilizate, în special în cazul unei asigurări pe termen lung, deoarece suma ce ar reprezenta prima unică ar constitui un efort financiar foarte mare al contractantului asigurării. Calculul primelor eșalonate are în vedere faptul că asiguratorul poate accepta încasarea aceleaiași prime, eșalonat în timp, deși riscul de deces este diferit de la unul la altul datorită îmbătrânirii persoanei asigurate. Ca urmare, apare necesară constituirea unui fond de rezervă, la care se adaugă dobânda rezultată din investirea banilor și primelor viitoare ce se vor încasa. Acesta trebuie să fie suficient pentru plata sumei asigurate, indiferent de momentul la care se produce decesul asiguratului.

9

346

Primele nete calculate în asigurarea de viață iau în calcul: 1. Probabilitatea de producere a evenimentului asigurat. 2. Dobânda tehnică. 3. Vârsta și sexul persoanei asigurate. 4. Valoarea actuală a sumei asigurate. 5. Valoarea actuală a primelor 6. Profitabilitatea societății de asigurări Toate aceste cheltuieli trebuie acoperite din activitatea societății de asigurări și singura modalitate o reprezintă adăugarea unui supliment (adaos) de primă la prima netă, obtinanduse astfel prima brută, aceasta fiind de fapt, prima efectiv platită de asigurat. Cheltuielile reprezintă astfel, un factor important în funcție de care se calculează prima de asigurare.aceste cheltuieli pot fi inițiale sau permanente și sunt mai mari, în timp ce cheltuielile permanente se efectuează în fiecare an, având un nivel redus. Suplimentul de primă include următoarele elemente  Cheltuieli de achiziție a poliției de asigurare care se fac la încheierea contractului și cuprind salariile și comisioanele agenților de vînzări, cheltuielile pentru examinarea medicală a clienților pentru o evaluare corectă a riscului, alte cheltuieli de evaluare a riscului, cheltuieli de încasare a primelor etc.  Cheltuieli de reclamă, publicitate, tipărituri, calculate ca o anumită cotă procentuală din primele de asigurare  Cheltuieli de automatizare  Cheltuieli de încasare a primei de asigurare și gestionare care se stabilesc sub forma unei cote procentuale din prima netă, cheltuieli cu comisioanele de reînnoire a polițelor .  Cheltuieli administrative și gospodărești ale asiguratorului respective cheltuielile legate de întreținere, chirie, telefon, cheltuieli de reprezentare etc. care se eșalonează pe toată perioada de valabilitate a asigurării. Depozitul pentru cheltuieli este destinat acoperirii cheltuielilor inițiale și celor permanente. Astfel, asiguratul plătește la fiecare primă o parte din sumă constituind cheltuielile inițiale, la care se adaugă sumele care reprezintă cheltuielile permanente pentru perioada respective.

10

347

2.2 Rezerve tehnice constituite pentru asigurări de viață Asigurătorii şi reasigurătorii trebuie să-şi constituie rezerve tehnice care reprezintă estimări ale plăţilor viitoare, pentru riscurile produse în trecut sau pentru cele care se vor produce în viitor. Asigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară, suficiente rezerve tehnice, necesare îndeplinirii obligaţiilor ce rezultă din contractele de asigurare şi reasigurare. Asigurătorul este obligat să colecteze şi să păstreze la un nivel adecvat informaţia necesară creării de rezerve. Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria "asigurari de viață" are obligaţia să formeze şi să menţină următoarele rezerve tehnice: a) rezerva de prime necîştigate care se calculează prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încît diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării; b) rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate, care se creează şi se actualizează în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încît fondul creat să fie suficient pentru acoperirea acestor daune; c) rezerva de daune neavizate care se creează şi se ajustează cel puţin la încheierea anului financiar în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întîmplate, dar neavizate, dacă reglementările Autorităţii de supraveghere nu prevăd altfel; d) rezerva riscurilor neexpirate - care se calculează în baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea anului financiar aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată - în mărimea în care valoarea lor estimată depăşeşte rezerva de prime necîştigate. Cea mai mare componentă a rezervelor tehnice ale unui asigurator cara practică 11

348

asigurările de viaţă este reprezentată de rezervă matematica , prin aceasta reflectându-se orizontul lung de timp al business-ului.

12

348

Rezerva matematică se calculează în baza evaluării actuariale necesare, luîndu-se în considerare viitoarele obligaţii ale asigurătorului rezultate din contractele de asigurare individuale. [ 1] Rezervele tehnice de asigurare, în esenţă, reprezintă datorii, şi în majoritatea cazurilor sunt obligaţiuni de plată existente la data întocmirii situațiilor financiare ale asigurătorului. Informația cu privire la rezervele tehnice se prezintă în bilanţul contabil al asigurătorului în calitate de datorie care nu este specificată şi nu are termene de rambursare. [ 4, pag.127] Asigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară, suficiente rezerve tehnice, necesare îndeplinirii obligaţiilor ce rezultă din contractele de asigurare şi reasigurare. Asigurătorul este obligat să colecteze şi să păstreze la un nivel adecvat informaţia necesară creării de rezerve. Mărimea rezervelor tehnice şi a celor matematice, constituite şi menţinute conform art. 34 al Legii cu privire la asigurări, nu poate fi mai mică decât mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve potrivit metodologiei stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere. [ 1] Tabelul 2.1. Rezervele tehnice Grawe- Carat pentru asigurări de viaţă Asigurarea de viață Rezerva matematică

2016

2017

2018

2019

242,199,786 290,070,080 436,511,559 498,819,828

Rezerva primei necâștigate

45,253,729

48,570,461

50,143,387

51,896,502

Rezerva daunei (ne)declarate

5,176,725

6,494,392

9,240,989

9,987,172

Rezerva beneficiilor viitoare

91,403,965

100,608,538 14,782,393

Total rezerve

19,475,390

384,034,205 445,743,471 510,678,328 580,178,892

Sursa: Elaborat de autor pe baza Rapoartelor Financiare a companiei Grawe- Carat [ 10 ] După cum se observă mai sus, în anul 2019 valoarea rezervelor tehnice pentru asigurări de viaţă a atins cea mai mare valoare din ultimii ani și este de 580,178,892 lei. Din această valoare 86 % o reprezintă rezervă matematică, cu o valoare de 498,819,828 lei. În anul 2016 valoarea totală a rezervelor tehnice pentru asigurările de viaţă este cea mai mică valoare înregistrată în ultimii ani, cu toatea acestea ponderea rezervei matematice în totalul rezervelor, rămâne aceeași. Pe parcursul anilor 2016 – 2019, observăm o tendință de creștere a totalului de rezerve în țară. Asiguratul are dreptul de a renunța la contractul de asigurare la un anumit moment, după o perioadă desemnată în contract. Asiguratorul se obligă ca în cazul renunțării la contract de către asigurat să plătească o sumă, numită valoarea de răscumpărare.. Răscumpararea este posibilă însă doar în cazul în care asiguratorul nu a plătit daune în perioada de valabilitate a poliței. 12

349

2.3 Piața asigurărilor de viață în Republica Moldova. În comparaţie cu alte ţări, se observă un nivel scăzut de dezvoltare al industriei asigurărilor din ţara noastră. Indicatorul ne mai arată că nivelul de cultură şi educaţie fi nanciară a populaţiei este încă destul de redus şi cetăţenii nu realizează importanţa gestionării riscurilor prin cedarea lor către companiile de asigurare. Cu toate acestea asigurările de viață devin tot mai perceptibile în tabloul general al pieței asigurărilor din R. Moldova. Cea mai mică cotă în portofoliul de asigurare o deţin asigurările benevole, printre care şi asigurările de viaţă, sănătate şi bunuri. Se observă că populaţia apelează la companiile de asigurări doar în cazurile când aceasta este forţată de legislaţie. Comparativ cu ţările europene, în care asigurările de viaţă au o pondere de 66% din portofoliu, în Republica Moldova puţin peste 6% sunt poliţe de asigurare de viaţă, iar 93,6% sunt asigurări generale . [7, pag. 75] Fig. 2.1: Ponderea asigurărilor de viață în portofoliul total de asigurări în Moldova. (% )

Portofoliul de asigurări 5% 2% 6%

Răspundere civilă Alte asigurări non- viață Auto Asigurări de viață Asigurări de sănătate Asigurări de accidente

19%

48%

20%

Sursa: Elaborată de autor în baza sursei [ 9 ] Dezvoltarea slabă a asigurării de viaţă în Republica Moldova este cauzată nu doar de modesta iniţiere a populaţiei în problema asigurărilor, aceasta nefiind la curent cu modul în care trebuie să-şi gestioneze riscurile, dar și de faptul că în conştiinţa populaţiei a rămas încă încrederea în stat ca asigurător. Asigurările de viaţă necesită investiţii mari şi implică riscuri majore, astfel companiile nu se lasă antrenate atât de uşor în acest sector, care este unul strategic. În ultimii ani în Republica Moldova activau doar 2 companii ce oferă servicii de asigurări de viaţă. „GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A. și „SIGUR - ASIGUR” S.A., dintre 13

350

care cea din urmă în 2017 i s-a retras licența. [11] Astfel la moment „GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A. este unica companie de asigurări ce prestează servicii de asigurări de viață. Având în vedere tendinţele din ţările dezvoltate, putem presupune că asigurările de viaţă vor deveni tot mai populare şi la noi, acest sector având mari perspective de dezvoltare şi posibilităţi de acumulare a veniturilor din investiţii, iar acest fapt este tot mai vizibil în ultimii ani. [ 10] Astfel în 4 ani volumul primelor de asigurare a crescut considerabil, ajungând la 59,1 mil. lei în 2016 și accelerînd pînă la 101,7 mil. lei în 2019, fapt reflectat de tabelul de mai jos realizat în baza datelor BNS. Tabelul 2.2: Valoarea primelor subscrise pe piața de asigurări din R. Moldova (mil. lei) 2016

2017

2018

2019

Asigurări de viață (fără pensii)

56,1

60,3

95,1

96,8

Alte asigurări de viață

3,0

3,5

5,0

4,9

Asigurări de viață (total )

59,1

63,8

100,1

101,7

5,82 %

5,97 %

6,59 %

6,25 %

Ponderea asigurărilor de viață în totalul pieței de asigurări.

Sursa; Elaborat de autor în baza sursei [ 8 ] În tabel de mai sus am prezentat evoluția primelor subscrise pentru asigurările de viață pe piața din R. Moldova a asigurărilor de viață în perioada 2016-2019, de unde putem observa că subscrierile pentru acest segment al asigurărilor au parte de evoluții crecătoare an de an. Linia asigurărilor de viață a ajuns practic la zero pe piața asigurarilor din Moldova la sfârșitul deceniului trecut, iar intrarea pe piață a jucătorilor străini specializați în asigurări de viață și brokeraj a impulsionat dezvoltarea acestui sector. [6, pag.11] Aceștia din urmă nu au facut decât să acopere golul pe măsura capacităților lor de vînzări. Volumul subscrierilor de asigurări de viață va spori direct proporțional odată cu creșterea numărului asiguratorilor și vânzătorilor pe acest segment, iar un nivel ridicat de saturație a pieței ține de perspectiva mai multor ani. La etapa actuală, activitatea de asigurare în Republica Moldova necesită o sporire operativă şi calitativă a volumului serviciilor de asigurare în funcţie de cerinţele pieţei. [3] Venirea unor noi asiguratori străini ar dezvolta paleta de produse de asigurare de viață, în special pe orizontală - se vor vinde tot produse traditionale, dar cu componente noi de protecție: asigurarea de invaliditate din orice cauza, asigurarea de boli grave, asigurare de îngrijire pe termen lung etc. 14

351

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI Efectuarea, în această lucrare, a cercetărilor teoretice, metodologice și aplicative, referitoare la asigurările de viață, mi-a permis să formulez următoarele concluzii. 1. Asigurările de viaţă sunt destul de flexibile, ceea ce permite asiguratului să poate alege modul de plată, suma asigurată, durata contractului, etc. 2. Asigurările de viaţă contribuie la creşterea PIB, la crearea de noi locuri de muncă şi implicit, la ocuparea forţei de muncă, la protejarea cetăţenilor împotriva diferitelor riscuri care ameninţă viaţa şi sănătatea acestora, într-un cuvânt, la creşterea economică. 3. Este foarte necesar să ne încheiem o asigurare de viață deoarece suntem înconjurați de multe riscuri și puțini dintre noi le conștientizăm.Faptul unanim recunoscut că puterea economică a unei ţări se află în sistemul bancar şi de asigurări nu mai are nevoie de argumente. [ 2 ] 4. Comparativ cu pieţele occidentale, piaţa asigurărilor de viaţă din Republica Moldova se află încă la început de drum. Este un aspect pozitiv pentru că există un potenţial de creştere evident, iar anii de când evoluăm pe această piaţă ne permit să ne menţinem optimismul în privinţa dezvoltării în continuare a acestui domeniu. 5. Dezvoltarea slabă a asigurării de viaţă în Republica Moldova este cauzată nu doar de modesta iniţiere a populaţiei în problema asigurărilor, aceasta nefiind la curent cu modul în care trebuie să-şi gestioneze riscurile. În contextul completării aspectelor teoretice și practice propun următoarele recomandări: 1. Sectorul de asigurări de viață necesită un imbold suplimentar din partea societăţii prin sporirea interesului faţă de aceste servicii, inclusiv prin intermediul popularizării lor şi organizarea de campanii de informare. 2. Marea majoritate a populaţiei Moldovei consideră asigurarea de viaţă un produs de lux pe care şi-l permit doar „cei cu posibilităţi materiale” şi dorit doar de cei cu „mentalitate occidentală”, nerelevant şi dificil de înţeles. Astfel, societăţile de asigurare ar trebuie să contribuie la schimbarea mentalităţii populației, la educarea acestora, pentru ai face să conştientizeze importanţa încheierii unei asigurări de viaţă, avantajele pe care le oferă. 3. Aplicarea unor stimulente fiscale cu scopul promovării asigurărilor benevole; 4. Promovarea pachetelor de asigurare de viaţă cu posibilităţi de economisire, pentru a oferi o alternativă fondurilor de pensii, care nu funcţionează în Republica Moldova; 5. Dezvoltarea serviciilor de vânzare prin internet, care are toate șansele să devină 15

352

unul dintre principalele mijloace de comercializare.

16

352

BIBLIOGRAFIE I. Acte normative și reglementorii 1. Legea cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2006. În: Monitorul Ofi cial nr.4749/213 din 06.04.2007.

II. Publicații și lucrări științifice 2. Caprian, I., COVALSCHI, T., ULIAN, E. Apariţia şi evoluţia asigurărilor în lume. În: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Ştiinţe exacte şi economice”. Chişinău: CEP USM, 2014, nr.7(77), p.40-44. 3. Caprian I., Asigurările pot salva „Beneficiul Potenţial, Scontat”: aspect metodologic, Revista științifică a Universității de Stat din Moldova STUDIA UNIVERSITATIS, 2016, nr.2 (92) pag. 94-98 4. Dolghi C. , Contabilitatea societăților de asigurări, Chișinău,2016 , 198 pagini. 5. Fotescu S., Țugulschi A. , Asigurări și Reasigurări , Chișinău, 2006, 163 pagini. 6. Rusu I. Dezvoltarea și diversificarea pieței de asigurări în Republica Moldova, Chișinău, 2011, 80 pagini. 7. Ungur C. , Cucereanu G., Sectorul de asigurări din R.Moldova – consolidarea pieței și tendințe de digitalizare, Revista Intelectus ,2017, nr. 2, pag. 72-80.

III. Site-uri web 8. Biroul Naţional de Statistică ,Site-ul Oficial www.statistica.md (vizitat 02.04.2020) 9. Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Rapoarte anuale ale CNPF şi alte date din Sectorul Asigurări. Site-ul Oficial http://cnpf.md (vizitat 03.04.2020) 10. „GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A. Site-ul Oficial https://www.grawe.md/ (vizitat 03.04.2020) 11. „SIGUR - ASIGUR” S.A. Site-ul Oficial http://www.sigur-asigur.md/ (vizitat 03.04.2020)

17

353

17

354

Ministerul Educației Culturii și Cercetării Universitatea de Stat din Moldova Facultatea: Finanțe Economice Specialitatea: Finanțe și Bănci

Lucrul Individual

„Istoria și practica internațională a asigurărilor de bunuri”

Auror: Ecaterina PRETULENCO gr: FB1802 Profesor: Dr. Iulia CAPRIAN conf.univ.

Chișinău-2020 1

355

I Introducere..................................................................................................................................3 II Istoria, dezvoltarea și practica sistemelor de asigurări 2.1 Teoria și practica asigurărilor în epoca antică.....................................................................5 2.2. Practica asigurărilor în epoca medievală..............................................................................7 2.3. Evoluția asigurărilor în perioada modernă și contemporană.............................................9 III Istoria asiguratorilor, stiu de caz „forța majoră” 3.1. Istoria asiguratorilor de la companii la corporații............................................................13 3.2. Baza istorică a sistemului de asigurări SUA, Anglia, Rusia..............................................18 3.3. Asigurările în caz de forță majoră Studiu de caz „Australia.”.........................................20 IV Sistemul de asigurări și reasigurări din Republica Moldova 4.1. Sectorul de asigurări din Moldova......................................................................................21 4.2. Ascensiunea asigurărilor în Moldova..................................................................................22 VII Concluzii finale și tranzitorii................................................................................................25 VIII Referințe Bibliografice........................................................................................................27 Anexe.............................................................................................................................................30

2

Introducere În pofida eforturilor depuse de unii oameni de ştiinţă pentru descoperirea primelor operaţiuni de asigurări şi reasigurări, acestea nu au putut fi identificate cu precizie. Totuşi, în urma unor îndelungi căutări au fost găsite dovezi ale unor operaţiuni de împărţire a riscurilor ce datează din aceeaşi perioada cu apariţia primelor forme de organizare în comerţ. Ideea reasigurării îşi are rădăcinile în acelaşi instinct uman care a dus şi la apariţia asigurării, şi anume: dorinţa ca paguba suferită de o persoană să fie suportată de mai multe persoane. De-a lungul timpului, mulţi oameni înţelepţi au făcut referiri, în cugetările lor, la asigurări. Motivul este legat de grija oamenilor pentru prezent şi pentru viitor, pentru că totdeauna s-au gândit să se apere de ceea ce le poate produce pagube sau suferinţe: duşmani, intemperii, accidente, moarte… Originile asigurărilor sunt atât de îndepărtate, încât este practic imposibil a stabili o dată exactă de apariţie a acestora. Necesitatea apariţiei activităţii de asigurare este legată de existenţa unor posibile evenimente, care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viaţa oamenilor: calamităţi, accidente, incidente etc. Astfel, cert este faptul că prima premisă care a stat la baza asigurării a fost apariţia conceptului de risc atunci când omul sălbatic începe să conştientizeze ce este riscul şi cât de important este acesta în viaţa lui. Astfel, ca o primă formă de protecţie împotriva riscurilor predecesoare asigurărilor contemporane poate fi considerată practica negustorilor chinezi, care îşi distribuiau marfa în mai multe vase ce urmau să se transporte pe râurile periculoase ale Chinei, reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfă ce urma să ajungă la destinaţie să fie supusă pierderii. Această însă nu poate fi considerată asigurare, fiind doar o formă de dispersie a riscului. De fapt, asigurarea pentru catastrofe naturale este un subiect fierbinte pentru faptul că guvernele naționale trebuie să construiască un sistem pentru a face față costurilor ridicate ale asistenței în caz de catastrofe și compensarea pagubelor. Asigurarea ar putea juca un rol important în gestionarea riscurilor de risc natural și în promovarea recuperării din calamități, dar acoperirea asigurării poate duce la pericol moral dacă persoanele asigurate iau mai puține măsuri pentru a limita riscul dacă se așteaptă că asiguratorii își vor compensa daunele indiferent de atenuarea lor. Mai mult, selecția adversă poate obstrucționa funcționarea adecvată a piețelor asigurărilor în caz de catastrofe naturale, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu o cerere de risc ridicat asigurările și asigurătorii nu factorizează în mod adecvat aceste riscuri la prețuri mai mari din cauza asimetriilor informaționale între asigurator și asigurat. Cea de a doua premisă în apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor, adică afirmarea principiului mutualităţii pe care e bazată asigurarea şi formarea primelor fonduri de asigurări. Oamenii s-au unit pentru a face faţă consecinţelor evenimentelor nefaste. Altfel spus, este vorba de preluarea pagubelor unui singur individ de mai multe persoane, sau de solidarizare în faţa evenimentelor ce apar în viaţa unei comunităţi, care se bazează pe contribuţia fiecărui individ cu sume mici, sub forma unor cotizaţii în vederea creării unui fond bănesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele ce au motivat unirea comunităţii. Principiile comunităţii de risc şi mutualităţii au reprezentat baza conceptului de solidaritate, precum şi a celui de asigurare. Cele mai vechi forme de întrajutorare sunt întâlnite încă în antichitate şi datează cu cca 6500 de ani î.e.n. Astfel, se cunoaşte că meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul de Jos constituiau fonduri de întrajutorare, formate anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate 3

de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivităţii. La fel comercianţii din Antichitate practicau forme de protecţie în vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului mărfurilor. De exemplu, prin anul 650 înainte de Hristos, în Grecia antică înţeleptul legiuitor Solon a obligat societăţile politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaşte. În Babilon, Fenicia şi în alte ţări străvechi, membrii caravanelor se constituiau în asociaţii, suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natură suportate de unii dintre ei în timpul transportului. În Roma antică s-a constituit o asociaţie de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium, care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plăţi periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces, un rug şi un mormânt. Acestea au reprezentat de fapt primele tentative de asigurare de viaţă. O altă formă a solidarizării era cuprinsă în legislaţia maritimă a insulei Rhodos, încă din anul 916 înainte de Christos. Constă în faptul că pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încărcăturii pentru salvarea expediţiei aflate în pericol (cauzat de naufragiu, furtună, eşuare etc.) erau repartizate în mod proporţional, fiind suportate de toţi participanţii la expediţie, pe principiul avariei comune. Această formă se menţine până în zilele noastre. Cea de a treia premisă în apariţia asigurărilor a fost apariţia formei juridice a raporturilor de asigurare. Iniţial acesta ia forma unui contract de împrumut, în care suma garanta un transport de mărfuri la mare distanţă; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinaţie, creditorul pierdea suma împrumutată. Astfel, există dovezi precum că în jurul anului 3000 î.e.n a fost conceput şi practicat un sistem de aşa-zise credite (împrumuturi) maritime. Aceste dovezi se referă la Codul lui Hammurabi, care demonstrează că babilonienii aveau idei clare legate de natura unui contract, de valoarea banilor şi înmulţirea lor prin împrumut. Este vorba despre contractele mixte de credit şi parteneriat în care, alături de plata unei anumite dobânzi, creditorul era îndreptăţit să primească o parte din profit, dacă acesta depăşea o anumită sumă. Totodată, conform acestui contract, debitorul nu avea răspundere în caz de accident, dacă mărfurile nu ajungeau la destinaţie. Dacă mărfurile ajungeau, atunci debitorul trebuia să plătească împrumutul şi dobânda. Ulterior fenicienii au adoptat şi au adaptat contractul comercial al babilonienilor, pentru ca în următoarea etapă acesta să fie dezvoltat de greci. Stadiul final al practicării contractelor de împrumut în antichitate l-a reprezentat adoptarea vămii de către romani, aproximativ în anul 300 î.e.n. Odată cu aceasta, se poate afirma că se intră în etapa în care unii autori consideră că principiile contractului de împrumut au fost „translatate” în asigurări, aşa cum le înţelegem astăzi. Prima poliţă de asigurare dovedită până azi a fost semnată în anul 1347 la Genova, iar prima intervenţie a statului pe piaţa asigurărilor datează din anul 1435.

4

II Istoria, dezvoltarea și practica sistemelor de asigurări 2.1 Teoria și practica asigurărilor în epoca antică Asigurarea, într-o formă, datează din preistorie. Inițial, oamenii vindeau mărfuri în satele lor sau la locurile de adunare. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, au apelat la satele din apropiere pentru a vinde. Au existat două tipuri de economii în societățile umane: economii naturale sau nemonetare (folosind barter și comerț fără un set de instrumente financiare centralizate și standardizate) și economii monetare (cu piețe , monedă , instrumente financiare etc.). Asigurarea în primul caz implică acorduri de ajutor reciproc. Dacă casa unei familii este distrusă, vecinii se angajează să ajute la reconstrucția ei. Granarele publice au întruchipat o altă formă de asigurare timpurie pentru despăgubirea de foamete. Primele metode de transfer sau distribuire a riscului într-o economie monetară au fost practicate de comercianții chinezi și babilonieni în al III-lea și al II-lea mileniu î.Hr. Comercianții chinezi care călătoresc rapid pe trădători de râu și-ar redistribui marfa pe mai multe nave pentru a limita pierderea datorată capisării oricărei nave. Babilonienii au dezvoltat un sistem care a fost înregistrat în celebrul Cod al lui Hammurabi , 1750 î.Hr., și practicat de comercianții de navigare timpurie mediteranean . Dacă un comerciant ar primi un împrumut pentru a-și finanța transportul, acesta ar plăti creditorului o sumă suplimentară în schimbul garanției creditorului de a anula împrumutul în cazul în care expedierea ar fi furată sau pierdută pe mare. Anglia, la mijlocul secolului al XVIII- lea, comercianții și armatorii și-au asigurat în mare măsură propriile lor întreprinderi, însă nevoia de facilități de reducere a apărut după 1750, odată cu volumul tot mai mare de facturi întocmite împotriva comercianților din vestul Indiei. Astfel, unii dintre cei mai importanți comercianți din Liverpool au început să exercite funcțiile bancare. Rădăcinile asigurării pot fi urmărite și în Babilon, unde au fost încurajați comercianții asuma riscurile comerțului cu rulote (adică riscuri de transport) prin împrumuturi care au fost rambursate (cu dobândă) numai după ce mărfurile au ajuns în siguranță. Găsim o înregistrare a unei asociații reciproce pentru partajarea riscurilor încă din momentul Regele babilonian Hammurabi (cca. 2250 î.C.). Această practică, cunoscută sub numele de fundry, a fost legalăforța din Codul Hammurabi (cca. 2100 î. C.), care conține cele mai definite dovezi timpurile unui tip de asigurare. Monarhii ahemenieni din Persia Antică au primit cadouri anuale din partea diferitelor grupuri etnice aflate sub controlul lor. Aceasta ar funcționa ca o formă timpurie de asigurare politică și a obligat oficial monarhul persan să protejeze grupul de vătămări. La un moment dat în mileniul I î.Hr., locuitorii din Rodos au creat „ media generală ”. Acest lucru le-a permis grupurilor de comercianți să plătească pentru a-și asigura transportul marfurilor împreună. Primele colectate vor fi utilizate pentru a rambursa orice comerciant ale cărui mărfuri au fost închise în timpul transportului, fie ca urmare a furtunii sau a scufundării. Vechiul „împrumut maritim” atenian a avansat bani pentru călătoriile cu rambursare fiind anulat dacă nava a fost pierdută. În secolul al IV-lea î.Hr., ratele pentru împrumuturi diferă în funcție de perioadele sigure sau periculoase ale anului, ceea ce implică un preț intuitiv al riscului cu un efect similar cu cel al asigurărilor. Grecii și romanii din c. 600 î.Hr. au creat bresle denumite „societăți binevoitoare”, care aveau grijă de familiile membrilor decedați, precum și plăteau cheltuielile funerare ale membrilor. Bărbățile din Evul Mediu serveau un scop similar. Talmudul evreu tratează, de asemenea, mai multe aspecte 5

ale asigurării bunurilor . Înainte de înființarea asigurării la sfârșitul secolului al XVII-lea, în Anglia existau „ societăți prietenoase ”, în care oamenii donau sume de bani unei sume generale care putea fi folosită pentru situații de urgență.

6

2.2 Practica asigurările în epoca medievală Împrumuturile pe mare sau foenus nauticum erau obișnuite înaintea asigurării marine tradiționale în epoca medievală, în care un investitor își împrumuta banii unui comerciant călător, iar comerciantul ar fi obligat să-i plătească înapoi dacă nava se întoarce în siguranță. În acest fel, creditul și asigurarea pe mare au fost oferite în același timp. Rata dobânzii pentru împrumuturile pe mare a fost mare pentru a compensa riscurile mari implicate. Comercianții care au acordat împrumuturi pe mare au fost nevoiți să plătească creditorilor dobânzile mari pentru că au suportat riscul mării, spre deosebire de împărțirea profiturilor, așa cum se făceau lucrurile atunci când comercianții transportau mărfuri pe uscat. Întrucât împrumuturile pe mare implicau plata pentru riscuri, Papa Grigore al IX-lea a condamnat practica ca uzură în decretul său Naviganti din 1236 Contractele de recomandare au fost introduse atunci când Papa Grigore al IX-lea a condamnat împrumuturile pe mare. În cadrul contractelor de comandă, capitalistii au furnizat fonduri unui antreprenor pentru a desfășura un comerț ca parteneri în întreprindere, împărțind profitul, dar atât riscul maritim cât și cel comercial aparțin capitalistului. În secolul al XIV-lea, comercianții italieni au introdus contracte cambium în care debitorii trebuiau să cumpere cambii de la creditorii (bancherii comercianți). Deoarece cambiile erau plătite indiferent de situație, acestea nu acopereau niciun risc maritim. Pentru a acoperi riscurile de mare pe care le suportă acum, comercianții au inventat împrumuturi de asigurare foarte apropiate de asigurările marine actuale, adică „asiguratul sau împrumutatul au rămas pe pământ, 2) bunurile asigurate sunt trimise neînsoțite, iar împrumutul nu se datorează sosirea în siguranță a navei, dar la sosirea în siguranță a mărfurilor ”. În secolele al XIII-lea și începutul al XIV-lea, comercianții europeni au călătorit pentru a-și vinde mărfurile pe tot globul și pentru a acoperi riscul de furt sau fraudă din partea căpitanului sau a echipajului cunoscut și sub numele de Risicum Gentium. Cu toate acestea, și-au dat seama că vânzarea acestui mod implică nu numai riscul de pierdere (adică deteriorat, furt sau viață a comerciantului), dar, de asemenea, nu pot acoperi piața mai largă. Prin urmare, a apărut tendința de angajare a agenților de bază comisari pe diferite piețe. În 1310, Camera de Asigurare a fost înființată în orașul comercial Flamish Bruges. Comercianții au trimis (exportat) bunurile lor agenților care în numele comercianților le-au vândut. Trimiterea mărfurilor către agenți pe drum sau pe mare implică riscuri diferite, adică furtuni de mare, atac de pirați; mărfurile pot fi deteriorate din cauza manipulării defectuoase în timpul încărcării și descărcării, etc. Comercianții au exploatat diferite măsuri pentru a acoperi riscul implicat în export. În loc să trimită toate mărfurile pe o singură navă, obișnuiau să-și trimită mărfurile pe un număr mai mare de nave pentru a evita pierderea totală a încărcăturii dacă nava a fost prinsă într-o furtună de mare, foc, pirat sau a fost atacată de inamici, dar aceasta nu a fost o bună practică din cauza timpului prelungit și a eforturilor implicate. Asigurarea este cea mai veche metodă de transfer al riscului, care a fost dezvoltată pentru atenuarea riscului comercial / comercial. Asigurarea maritimă este foarte importantă pentru comerțul internațional și face posibil comerțul comercial mare. Instrumentele de acoperire a riscurilor pe care strămoșii noștri le-au folosit pentru atenuarea riscurilor în perioada medievală au fost împrumuturile pe mare / marină (Mutuum), contractul de comisioane și cambiul. Autorii subliniau contractele de comisioane și împrumuturile pe mare au fost aproape cel mai apropiat înlocuitor al asigurărilor marine. Mai mult, el a subliniat 7

că, timp de jumătate de secol, sa considerat că primul contract de asigurare maritimă a fost plutit în Italia la 23 octombrie 1347; cu toate acestea, profesorul Federigo a constatat că primele contracte de asigurare scrise datează din 13 februarie 1343, la Pisa. Mai mult, comercianții italieni au răspândit cunoștințele și utilizarea asigurărilor în Europa și în Marea Mediterană. În secolul al XV-lea, cuvântul poliță pentru contractul de asigurare a devenit standardizat. Până în secolul al XVI-lea, asigurarea era comună în Marea Britanie, Franța și Olanda. Conceptul de asigurare în afara țărilor autohtone a apărut în secolul al XVII-lea din cauza reducerii comerțului sau a costurilor mai mari ale asigurărilor locale. Potrivit unor autori, Lloyd’s Coffeehouse a fost cea mai importantă piața de asigurări marine din Londra în secolul al XVIII- lea, iar comercianții europeni / americani au folosit această piață pentru a-și asigura transporturile. Regulile și reglementările de asigurare au fost adoptate de la comercianții italieni cunoscuți drept „comerciant de drept” și inițial aceste reguli reglementau asigurările marine pe tot globul. În caz de dispută, autorul de politică și titularul aleg fiecare arbitru, iar acești doi arbitri aleg un al treilea arbitru imparțial, iar părțile au obligația să accepte decizia luată de majoritate. Din cauza incapacității acestei instanțe informale (arbitru) de a-și pune în aplicare deciziile, în secolul al XVI-lea, comercianții au apelat la instanțele formale pentru a-și rezolva disputele. Au fost înființate instanțe speciale pentru soluționarea litigiilor privind asigurările marine, cum ar fi la Genova, reglementarea de asigurare a fost adoptată pentru a impune amenda celor care nu au respectat interdicțiile de uzură ale Bisericii (împrumuturi pe mare, Commenda) în 1369. În 1435, ordonanța de la Barcelona a emis este obligatoriu pentru comercianți să apeleze la instanțele formale în cazul litigiilor de asigurare. În Veneția, „Consoli dei Mercanti”, tribunal specializat pentru a face față asigurărilor marine a fost înființat în 1436. În 1520, curtea mercantilă din Genova a fost înlocuită cu o instanță mai specializată „Rota”, care nu numai că urma obiceiurile comerciantului, ci includea și legile legale din ea. În Genova în secolul al XIV-lea au fost inventate contracte de asigurare separate (adică polițe de asigurare care nu sunt incluse în împrumuturi sau alte tipuri de contracte), precum și grupurile de asigurări susținute de gajurile de proprietăți deținute. Primul contract de asigurare cunoscut datează de la Genova în 1347, iar în secolul următor asigurarea maritimă s-a dezvoltat pe scară largă, iar primele au fost intuitiv de variate cu riscuri. Aceste noi contracte de asigurare au permis separarea asigurărilor de investiții, o separare a rolurilor care s-au dovedit mai întâi utile în asigurările marine . Prima carte tipărită pe asigurare a fost tratatul legal privind pariurile de asigurări și comercianți de Pedro de Santarém (Santerna), scrisă în 1488 și publicată în 1552.

8

2.3. Asigurările în perioada modernă și contemporană Asigurările au devenit mai sofisticate în Europa Iluminismului și s-au dezvoltat soiuri specializate. Unele forme de asigurare s-au dezvoltat la Londra în primele decenii ale secolului al XVII-lea. De exemplu, voința colonistului englez Robert Hayman a menționat două „polițe de asigurare” încheiate cu cancelarul diecezan de Londra, Arthur Duck. Din valoarea de 100 de lire sterline fiecare, una legată de sosirea în siguranță a navei lui Hayman în Guyana, iar cealaltă se referea la „o sută de lire sterline asigurate de doctorul Arthur Ducke despre viața mea”. Asigurare de proprietate Hamburger Feuerkasse (în engleză: Hamburg Fire Office ) este prima companie de asigurări de incendiu înființată oficial din lume, și cea mai veche întreprindere de asigurare existentă disponibilă publicului, începând cu 1676. Asigurarea de proprietate așa cum o cunoaștem astăzi poate fi urmărită de Marele Foc al Londrei , care în 1666 a devorat peste 13.000 de case. Efectele devastatoare ale incendiului au transformat dezvoltarea asigurării "dintr-o problemă de comoditate într-una de urgență, o schimbare de opinie reflectată în includerea lui Sir Christopher Wren a unui site pentru„ Biroul de asigurări "în noul său plan pentru Londra în 1667 . O serie de încercări de scheme de asigurare împotriva incendiilor nu au ajuns la nimic, însă în 1681, economistul Nicholas Barbon și unsprezece asociați au înființat prima companie de asigurări de incendiu, „Biroul de asigurări pentru case”, în spatele schimbului regal pentru a asigura cărămida și cadru case. Inițial, 5.000 de case au fost asigurate de Biroul său de asigurări. Un contract de asigurare împotriva incendiilor din secolul al XVIII-lea. În urma acestei inițiative de succes, multe companii similare au fost fondate în deceniile următoare. Inițial, fiecare companie a folosit propria secție de pompieri pentru a preveni și a reduce la minimum daunele provocate de conflagrațiile asupra proprietăților asigurate de acestea. De asemenea, au început să emită „ mărci de asigurare împotriva incendiilor ” clienților. Acestea vor fi afișate proeminent deasupra ușii principale a proprietății și permit companiei de asigurări să identifice pozitiv proprietățile care au încheiat o asigurare cu acestea. O astfel de companie notabilă a fost Societatea de Asigurări „Hand in Hand Fire & Life” , fondată în 1696 la Tom's Coffee House din St Martin's Lane din Londra . A fost structurată ca o societate mutuală și, timp de 135 de ani, a funcționat propria pompieră și a jucat un rol important în conturarea și prevenirea incendiilor. Biroul de pompieri Sun este prima companie de asigurări de proprietăți încă existentă, care datează din 1710. Acest sistem a fost expus în curând ca fiind teribil de defectuos, deoarece brigadele rivale au ignorat de multe ori clădirile arzătoare, odată ce au descoperit că nu are nicio poliță de asigurare cu compania lor. În cele din urmă, a fost convenită o soluție prin care toate companiile de asigurări să furnizeze bani și echipamente unei autorități municipale însărcinate cu staționarea activelor de prevenire a incendiilor și pompierilor în mod egal în jurul orașului pentru a răspunde la toate incendiile. Acest lucru nu a rezolvat problema în întregime, deoarece brigadele încă mai aveau tendința de a favoriza salvarea clădirilor asigurate celor fără nici o asigurare. În America Colonială , prima companie de asigurări care a subscris asigurarea împotriva incendiilor s-a format în Charles Town (modernul Charleston ), Carolina de Sud în 1732. Benjamin Franklin a ajutat la popularizarea și la standardizarea practicii asigurării, în special a asigurărilor de proprietate pentru a răspândi riscul de pierderea din foc, sub forma unei asigurări perpetue . În 1752, a fondat contribuția Philadelphia pentru asigurarea caselor din pierderea prin foc . Compania

9

lui Franklin a contribuit la prevenirea incendiilor. Compania sa nu numai că a avertizat împotriva anumitor pericole de incendiu, dar a refuzat să asigure și anumite clădiri în care riscul de incendiu era prea mare, cum ar fi toate casele din lemn. Asigurare de afaceri Lloyd's Coffee House a fost prima companie de asigurări marine. În același timp, au devenit disponibile primele scheme de asigurare pentru subscrierea contractelor de afaceri . Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, importanța crescândă a Londrei ca centru pentru comerț era creșterea cererii de asigurări marine . La sfârșitul anilor 1680, Edward Lloyd a deschis o casă de cafea pe Tower Street din Londra . În scurt timp a devenit o bântuire populară pentru armatorii, comercianții și căpitanii navelor și, prin urmare, o sursă de încredere a ultimelor știri despre transport. Acesta a devenit locul de întâlnire pentru petrecerile din industria de transport maritim care doresc să asigure marfă și nave, precum și cei dispuși să subscrie astfel de proiecte. Aceste începuturi informale au dus la înființarea pieței de asigurări Lloyd's of London și a mai multor afaceri conexe de transport și asigurări. În 1774, cu mult după moartea lui Lloyd în 1713, membrii participanți la acordul de asigurare au format un comitet și s-au mutat la Royal Exchange pe Cornhill, ca Societatea din Lloyd's . Asigurare de viață Primele polițe de asigurare de viață au fost încheiate la începutul secolului al XVIII-lea. Prima companie care a oferit asigurări de viață a fost Societatea Amicală pentru un Birou Perpetual de Asigurare , fondată la Londra în 1706 de William Talbot și Sir Thomas Allen . Primul plan de asigurare de viață a fost acela că fiecare membru a plătit o plată anuală fixă pe acțiune, de la una la trei acțiuni, în raport cu vârsta membrilor fiind de 12 până la cincizeci și cinci de ani. La sfârșitul anului, o parte din „contribuția pe cale amiabilă” a fost împărțită între soțiile și copiii membrilor defuncți și a fost proporțională cu valoarea acțiunilor pe care le dețineau moștenitorii. Amicable Society a început cu 2000 de membri. Societatea amiabilă pentru un birou de asigurare perpetuă , înființată în 1706, a fost prima companie de asigurări de viață din lume. Primul tabel de viață a fost scris de Edmund Halley în 1693, dar abia în anii 1750 au existat instrumentele matematice și statistice necesare pentru dezvoltarea asigurărilor de viață moderne. James Dodson , matematician și actuar , a încercat să înființeze o nouă companie care a emis prime care vizează compensarea corectă a riscurilor politicilor de asigurare de viață pe termen lung, după ce i s-a refuzat admiterea în Amicable Life Assurance Society din cauza vârstei sale înaintate. Nu a avut succes în încercările sale de a procura un statut de la guvern înainte de moartea sa, în 1757 Discipolul său, Edward Rowe Mores, a fost în cele din urmă în măsură să înființeze Societatea pentru asigurări echitabile asupra vieții și supraviețuirii în 1762. A fost primul asigurător reciproc din lume și a fost pionier pentru primele bazate pe vârstă bazate pe rata mortalității, stabilind „cadrul pentru practica și dezvoltarea științifică a asigurărilor " și" baza asigurării moderne de viață pe care s-au bazat ulterior toate schemele de asigurare de viață ". De asemenea, Mores a precizat că funcționarul principal ar trebui să fie numit un serviciu de acțiune - cea mai veche referire la funcția de interes comercial. Primul actuar modern a fost William Morgan , care a fost numit în 1775 și a funcționat până în 1830. În 1776, Societatea a efectuat prima evaluare actuarială a pasivelor și a distribuit ulterior prima bonus de inversare

10

(1781) și bonusul provizoriu (1809) între membrii săi. De asemenea, a utilizat evaluări regulate pentru a echilibra interesele concurente. Societatea a căutat să-și trateze membrii în mod echitabil și administratorii au încercat să se asigure că asigurații au primit un profit echitabil al investițiilor respective. Primele erau reglementate în funcție de vârstă și oricine putea fi admis indiferent de starea de sănătate și alte circumstanțe. Vânzarea asigurărilor de viață în SUA a început la sfârșitul anilor 1760. Sinodurile presbiteriene din Philadelphia și New York au fondat Corporația pentru ușurarea văduvelor sărace și aflate în dificultate și a copiilor miniștrilor presbiterieni în 1759; Preoții episcopali au creat un fond de ajutor similar în 1769. Între 1787 și 1837 au fost înființate peste două duzini de companii de asigurări de viață, dar mai puțin de jumătate de duzină au supraviețuit. Asigurare de accident Compania de asigurare a călătorilor feroviari a fost fondată în 1848 ca fiind prima companie care a asigurat asigurarea de accidente . La sfârșitul secolului 19, „asigurarea de accidente” a început să devină disponibilă. Aceasta funcționează la fel ca asigurarea modernă de invaliditate . Prima companie care a oferit o asigurare de accident a fost Compania Feroviarilor de Asigurare a Pasagerilor, constituită în 1848 în Anglia pentru a se asigura de creșterea numărului de victime în sistemul național de cale ferată . A fost înregistrată ca Companie Universală de Compensare a Casualității la:... acordă asigurări asupra vieții persoanelor care călătoresc pe calea ferată și acordă, în cazurile, un accident care nu are o încetare fatală, o compensație asigurată pentru vătămările primite în anumite condiții. Compania a reușit să ajungă la un acord cu companiile feroviare , prin care asigurarea de accident de bază va fi vândută sub forma unui pachet, împreună cu bilete de călătorie către clienți. Compania a taxat prime mai mari pentru călătoriile din clasa a doua și a treia, din cauza riscului mai mare de vătămare a vagoanelor fără acoperiș. Asigurări naționale Până la sfârșitul secolului 19, guvernele au început să inițieze programe naționale de asigurare împotriva bolii și bătrâneții. Germania a construit o tradiție a programelor de asistență socială în Prusia și Saxonia, care a început încă din anii 1840. În anii 1880, cancelarul Otto von Bismarck a introdus pensii pentru bătrânețe, asigurări de accidente și îngrijiri medicale care au stat la baza statului de bunăstare din Germania. Programele sale paternaliste au câștigat sprijinul industriei germane, deoarece obiectivele sale erau să câștige sprijinul claselor de lucru pentru Imperiu și să reducă fluxul de imigranți în America, unde salariile erau mai mari, dar bunăstarea nu exista. În Marea Britanie, o legislație mai extinsă a fost introdusă de guvernul liberal , condus de HH Asquith și David Lloyd George . Legea privind asigurările naționale din 1911 a oferit claselor de lucru britanice primul sistem contributiv de asigurare împotriva bolilor și a șomajului. 1 Toți lucrătorii care câștigau sub 160 de lire sterline pe an trebuiau să plătească 4 centimetri pe săptămână; angajatorul a plătit 3 pence, iar impozitarea generală a plătit 2 pence. Drept urmare, lucrătorii ar putea lua concediu medical și li se pot plăti 10 șilingi pe săptămână pentru primele 13 săptămâni și 5 șilingi pe săptămână pentru următoarele 13 săptămâni. Muncitorii au obținut, de asemenea, acces la tratamentul gratuit pentru tuberculoză, iar bolnavii au fost eligibili pentru tratament de către un medic. Legea națională privind asigurările prevedea și prestații de 1

Sistemul de Asigurări UK https://www.investopedia.com/terms/c/catastrophe-insurance.asp (accesat la 10.04.20)

11

maternitate. Indemnizația de șomaj limitată pe timp s-a bazat pe principii actuariale și a fost planificat ca acesta să fie finanțat cu o sumă fixă fiecare din lucrători, angajatori și contribuabili. Acesta a fost limitat la anumite industrii, cicluri / industrii sezoniere, cum ar fi construcția de nave și nici nu a oferit nicio prevedere pentru persoanele dependente. Până în 1913, 2,3 milioane erau asigurați în cadrul schemei de ajutoare pentru șomaj și aproape 15 milioane asigurați pentru prestații de boală. Acest sistem a fost extins foarte mult după cel de- al doilea război mondial sub influența Raportului Beveridge , pentru a forma primul stat modern de bunăstare . În Statele Unite , până la adoptarea Legii privind securitatea socială din 1935, guvernul federal nu a mandatat nicio formă de asigurare pentru națiune în ansamblu. Odată cu trecerea Legii, noul program a extins conceptul și acceptarea asigurării ca mijloc de realizare a securității financiare individuale care altfel nu ar putea fi disponibile. Acea expansiune a cunoscut prima sa piață de boom imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, cu programele originale de împrumut pentru locuințe VA, care au extins foarte mult ideea că locuințele accesibile pentru veterani au fost un beneficiu de a fi servit. Creditele ipotecare care au fost subscrise de guvernul federal în această perioadă includeau o clauză de asigurare ca mijloc de protecție a băncilor și instituțiilor de creditare implicate împotriva pierderilor evitabile. În anii ’40 a existat, de asemenea, programul de polițe de asigurare de viață GI, conceput pentru a ușura sarcina pierderilor militare asupra populației civile și a supraviețuitorilor.

12

III Istoria asiguratorilor, stiu de caz „forța majoră” 3.1. Istoria asiguratorilor de la companii la corporații Începând de la catastrofele naturale dar și de la factorul uman, daunele provocate de unii factori au determinat pe unii magnați să-și revizuiască formele de investiții a capitalului respectiv, unii și- au deschis companii de asigurări ce deja au o istorie seculară iar mai jos sunt atașate informații despre cine, ce, unde, și cum a pus bazele sistemului de asigurări. 1601 A fost adoptată prima legislație privind asigurările în Regatul Unit. Asigurarea modernă își are rădăcinile în această lege care privea acoperirea mărfurilor și navelor. 1666 Great Fire of London a demonstrat puterea distructivă a incendiului într-un mediu urban, determinându-l pe antreprenorul Nicholas Barbon să formeze o afacere pentru repararea caselor deteriorate de incendiu. 1684 Participanții la Societatea prietenoasă din Anglia au format o companie de asigurări reciproce pentru a acoperi pierderile de incendiu. 1688 Casa de cafea a lui Edward Lloyd, precursorul Londrei din Londra, a devenit locul central de întâlnire a armatorilor care doresc asigurare pentru o călătorie. 1696 A fost fondată compania mutuală de pompieri. CGNU își trage originile către această companie, care este cea mai veche companie de asigurări care operează continuu din lume. 1710 Charles Povey a format Soarele, cea mai veche companie de asigurări existentă, care încă mai desfășoară activități în nume propriu. Este precursorul grupului Royal & Sun Alliance. 1735 Societatea prietenoasă, prima companie de asigurări din Statele Unite, a fost înființată la Charleston, Carolina de Sud. Această companie de asigurări reciproce a ieșit din afaceri în 1740. 1752 A fost înființată contribuția Philadelphia pentru asigurarea caselor de la Loss by Fire, cel mai vechi transportator de asigurări care funcționează continuu în Statele Unite. 1759 Presbyterian Ministers Fund, prima companie de asigurări de viață din Statele Unite, a fost fondată. 1762 Equitable Life Assurance Society, cel mai vechi asigurător de viață reciprocă din lume, s-a constituit în Anglia. 1776 Charleston Insurance Company și South Carolina Insurance Company, primele două companii de asigurări marine din Statele Unite, s-au format în Carolina de Sud. 1779, Lloyd's of London a introdus prima politică uniformă în domeniul oceanelor oceanice. 1792 a fost înființată Compania de Asigurări din America de Nord, prima companie de asigurări de acțiuni din Statele Unite. 1813 Compania de asigurare Eagle Fire din New York și-a asumat toate riscurile restante ale companiei de asigurări a Uniunii, în primul acord de reasigurare a incendiilor înregistrat în Statele Unite. 1849 New York a aprobat prima lege de asigurare generală din Statele Unite. 1850 Compania de asigurări de sănătate Franklin din Massachusetts a oferit prima asigurare de accident și de sănătate. 13

1851 New Hampshire a creat prima agenție oficială de reglementare a asigurărilor în Statele Unite. 1861 Au fost emise polițe de asigurare pentru riscuri de război, scrise de companiile de asigurări de viață în timpul Războiului Civil. În anul 1866 s-a constituit Consiliul Național al Comandatorilor de Incendiu în New York, marcând începutul standardizării ratei asigurărilor. 1866 Hartford Steam Boiler Steam Company and Insurance Company, prima companie de asigurare a cazanelor, a fost înființată la Hartford, Connecticut. 1873 Legislativul Massachusetts a adoptat prima politică standard de asigurare împotriva incendiilor. 1878 Compania Fidelity and Casualty din New York a început să ofere obligațiuni de fidelitate și garanție. 1885 Protecția răspunderii a fost oferită pentru prima dată cu introducerea politicilor de răspundere a angajatorilor. 1890 Au fost oferite primele politici care oferă beneficii pentru dizabilități din anumite boli. 1894 Consiliul Național al Comandatorilor de Incendiu a înființat Laboratoarele Underwriters pentru a investiga și testa materialele electrice pentru a se asigura că îndeplinesc standardele de siguranță la incendiu. 1898 Travel Company Insurance Insurance a emis prima poliță de asigurare auto în Statele Unite. 1899 Primul pieton ucis de un automobil, în New York. 1910, New York a adoptat prima lege a compensării lucrătorilor din Statele Unite. Ulterior s-a constatat că este neconstituțional. În 1911, Wisconsin a adoptat prima lege a compensării lucrătorilor permanenți în Statele Unite. În 1912, Lloyd's of London a introdus o asigurare de aviație. 1925 Massachusetts a aprobat prima legislație obligatorie privind asigurările auto. În 1925, Connecticut a adoptat prima lege privind responsabilitatea financiară a automobilistilor. 1938 Legea Federală de Asigurare a Culturii a creat primul program federal de asigurare a culturilor. 1945 Legea McCarran-Ferguson (Legea publică 15) a fost adoptată. Aceasta a oferit industriei asigurărilor o scutire limitată de la legea federală antitrust, asigurând preeminența reglementării de stat a industriei. 1947 New York a înființat Fondul de securitate a răspunderii pentru autovehicule pentru a acoperi insolvențele companiilor de asigurări auto. Această organizație a fost un precursor al fondurilor de garantare de stat stabilite de către asigurătorii din toate statele pentru a absorbi creanțele asigurătorilor insolvenți. 1950 Au fost introduse primele pachete de asigurare pentru acoperirea proprietarilor de case. 1960 Planul Boston a fost creat pentru a rezolva problemele de disponibilitate a asigurărilor în zonele urbane din Boston. 14

1968 Programul federal de asigurare a inundațiilor a fost creat odată cu trecerea Legii naționale privind asigurările de inundații. Aceasta permite proprietarilor de proprietăți din comunitățile care participă la planurile de reducere a inundațiilor să achiziționeze o asigurare împotriva pierderilor de inundații. 1971 Massachusetts a devenit primul stat care a stabilit un adevărat plan de asigurări auto fără defecte. 1974 Hawaii a devenit primul stat american care a adoptat o lege care creează un sistem de acoperire medicală aproape universal. Actul federal de păstrare a riscurilor din 1981 a fost adoptat. Legea a favorizat creșterea grupurilor de retenție a riscurilor și a altor mecanisme de asigurare netradiționale. 1981 Legislativul din Illinois a creat bursa de asigurări din Illinois, un efort de cooperare a brokerilor individuali și a purtătorilor de risc care operează ca o piață unică, similar cu Lloyd’s din Londra. 1992 Cea de-a treia Directivă privind asigurările de viață a Uniunii Europene a devenit efectivă, instituind o piață unică europeană pentru asigurări. 1996 Florida a adoptat reguli care solicitau asigurătorilor să ofere deductibile separate pentru pierderile de uragane, marcând o trecere la deductibile la uragane bazate pe un procent din valoarea proprietății asigurate, mai degrabă decât o cifră stabilită în dolari. 1997 Acordul Organizației Mondiale a Comerțului de demontare a barierelor în calea comerțului cu servicii financiare, inclusiv asigurări, servicii bancare și valori mobiliare, a fost semnat de Statele Unite și alte 100 de țări. Legea de modernizare a serviciilor financiare din 1999 (Gramm-Leach-Bliley) a adoptat legea, care permite asiguratorilor, băncilor și firmelor de valori mobiliare să se afilieze în cadrul unei structuri financiare a companiilor de capital. 2001 Atacurile teroriste asupra Centrului Comerțului Mondial din New York și Pentagonul din Washington, D.C. au provocat 2.976 de morți și aproximativ 40 de miliarde de dolari în pierderi asigurate. Legea privind asigurarea de riscuri privind terorismul din 2002 a adoptat o lege care prevede un cadru federal temporar pentru pierderile de asigurări împotriva terorismului. 2003 Într-o hotărâre de reper, confirmată în 2004, Curtea Supremă a Statelor Unite a pus limite asupra daunelor punitive, considerând în State Farm v. Campbell că, în general, premiile pentru daune punitive nu ar trebui să depășească de nouă ori mai multe compensații. 2004, procurorul general din New York, Eliot Spitzer și o serie de autorități de reglementare de stat au lansat investigații cu privire la vânzările și practicile de contabilitate din industria asigurărilor. 2005 Citigroup și-a vândut unitatea de asigurare de viață Travellers, în urma derulării activității sale de proprietate / victime în 2002. Aceasta a dizolvat acordul care a dus la trecerea actului Gramm-Leach-Bliley în 1999. Clasa federală Action Fairness Act a mutat cel mai mult procese de acțiune de clasă către instanțele federale, oferind perspectiva unor costuri de apărare mai mici și a unor hotărâri mai puține și mai puțin costisitoare. Un șir de uragane, inclusiv uraganul Katrina, au lovit coasta golfului, ceea ce face din 2005 cel mai activ sezon al uraganelor. 15

2006 Massachusetts a adoptat o lege universală obligatorie de asigurare de sănătate care a instituit un schimb de asigurări de sănătate la nivel național. Congresul din 2006 a adoptat o legislație privind extinderea Legii privind asigurarea de riscuri împotriva terorismului până în decembrie 2007. Actul, adoptat inițial în 2002, a fost prevăzut să expire la sfârșitul anului 2005. Prelungit din nou în 2007. În 2008, Banca de Rezerve Federale a achiziționat un pachet de 79 la sută în gigantul serviciilor financiare de asigurări și servicii financiare American International Group (AIG) în schimbul unui împrumut de 85 de miliarde de dolari, care a fost ulterior crescut și restructurat. Programul de ajutorare a activelor cu probleme în anul 2008 a fost creat pentru stabilizarea sectorului financiar. Asigurătorii care dețin o bancă reglementată federal sau care sunt prosperi au fost eligibili să participe. Legea privind reforma și protecția consumatorului din Dodd-Frank Wall Street, 2010, revizuire de reglementare a industriei serviciilor financiare, a fost semnată în lege. Cu păstrarea reglementării de stat a asigurărilor, actul a înființat Oficiul Federal de Asigurări (FIO), o entitate care raportează Congresului și președintelui asupra industriei asigurărilor. În 2010, președintele Obama a semnat Legea privind protecția pacienților și îngrijirea la prețuri accesibile, care impune majoritatea cetățenilor americani să aibă o asigurare de sănătate. 2011 Roy S. Roy Woodall, fost comisar de asigurări din Kentucky, numit de președintele Obama și confirmat de Senat ca membru votant al Consiliului de Supraveghere a Stabilității Financiare, înființat în conformitate cu Legea Dodd-Frank din 2010, pentru a oferi consiliului expertiză în asigurare. 2011 Fostul comisar al departamentului de asigurări din Illinois, Michael McRaith, numit de secretarul Trezoreriei ca prim director al Oficiului Federal de Asigurări, înființat prin Legea Dodd- Frank. Servește într-o capacitate consultativă fără vot la Consiliul de Supraveghere a Stabilității Financiare. 2012 Nevada a devenit primul stat care a aprobat o licență pentru testarea autovehiculelor pe drumurile publice. 2012 a fost adoptată Legea de reformă a inundațiilor Biggert-Waters, legislație de referință care impune ratele asigurărilor pentru inundații pentru a reflecta mai bine riscurile. Au început operațiunile de asigurări de sănătate din 2013, înființate în conformitate cu Legea din 2010 privind protecția pacienților și îngrijiri accesibile pentru extinderea accesului la asigurare. 2013 Target a descoperit o încălcare a calculatorului care a afectat până la 70 de milioane de clienți, care ar costa vânzătorului 235 de milioane de dolari, din care 90 de milioane de dolari asigurați. Întreruperea și evenimentele din 2014 la Home Depot și JPMorgan Chase au crescut interesul și vânzările de asigurări de risc cibernetic. 2014 Via Medicaid și schimburile de asigurări, milioane de americani au obținut o asigurare de sănătate mandatată prin Legea Protecției Pacientului și Îngrijirilor Accesabile. Procentul americanilor neasigurati a scazut la 13,4%, fata de 18,0 la suta un an mai devreme, potrivit Gallup. 2014 California și Colorado au devenit primele state care au adoptat legi care clarifică responsabilitățile de asigurare ale șoferilor care folosesc propriile lor mașini pentru a câștiga bani prin transferul pasagerilor care folosesc servicii de partajare, precum UberX și Lyft. 16

2015 TRIA Actul de asigurare a riscului de terorism (TRIA) a fost semnat în lege pentru o reautorizare de șase ani la 12 ianuarie 2015. Imn 2015 / Premera În februarie 2015, asigurătorul de sănătate Anthem Inc. a anunțat o încălcare a datelor care a afectat aproximativ 78,8 milioane de oameni. Premera Blue Cross, un alt asigurător de sănătate, a declarat că cyberattack-urile au compromis înregistrările a 11 milioane de oameni. 2015 Explozie Tianjin Pe 12 august 2015, două explozii masive au lovit Portul Tianjin din China. Probabil că exploziile vor duce la pierderi în miliarde de dolari și pot fi una dintre cele mai mari pierderi provocate de om până acum în Asia. 2015 Firefires 2015 a fost unul dintre cele mai grave anotimpuri ale incendiilor înregistrate. Între 1 ianuarie și 30 octombrie 2015 au fost 53.798 de focuri sălbatice în Statele Unite, care au ars 9.407.571 acri, potrivit Centrului Național de Pompieri. 2015 Terorism Pe 13 noiembrie, o serie de atacuri teroriste coordonate la Paris au ucis mai mult de 125 de persoane, la numai două săptămâni după bombardarea teroristă a unei avioane ruse, la 31 octombrie, au ucis 224 de persoane în Egipt. Ambele evenimente au produs pierderi asigurate pe fondul creșterii atacurilor teroriste la nivel mondial. 2015 M&A Conform Conning Research, activitatea de fuziune și achiziție de asigurări până la sfârșitul celui de-al treilea trimestru din 2015 s-a ridicat la 220 miliarde USD în valoarea tranzacției globale anunțate, de câteva ori valoarea medie anuală a tranzacției de 60 miliarde dolari. Cea mai mare parte a activității s-a produs în trimestrul al treilea, reprezentând 165 miliarde USD în valoare totală anunțată în 185 de tranzacții la nivel mondial, fiind un record absolut.

17

3.2. Baza istorică a sistemului de asigurări SUA, Anglia, Rusia Statele Unite ale Americii Prima companie americană de asigurări a fost organizată de Benjamin Franklin în 1752 în calitate de Philadelphia Contributionhip. Prima companie de asigurări de viață din coloniile americane a fost Fondul miniștrilor presbiterieni, organizat în 1759. Până în 1820 erau doar 17 companii de asigurări de viață, numai în statul New York. Multe dintre companiile de asigurări imobiliare timpurii au eșuat în urma investițiilor speculative, a managementului deficitar și a sistemelor de distribuție inadecvate. Alții au eșuat după Marele Incendiu de la Chicago din 1871 și cutremurul de la San Francisco și incendiul din 1906. Nu a existat o reglementare prea eficientă, iar calcularea ratelor a fost dificilă în absența dezvoltării în cooperare a unor statistici solide. Multe probleme afectează și activitatea de asigurări de viață. În epoca de după Războiul Civil din SUA, s-au dezvoltat practici proaste: au fost declarate dividende care nu au fost câștigate, rezervele au fost inadecvate, creanțele publicitare au fost exagerate și au fost ridicate clădiri de birouri care costau uneori mai mult decât activele totale ale companiilor. Treizeci și trei de companii de asigurări de viață au eșuat între 1870 și 1872, iar alte 48 între 1873 și 1877. După 1910, asigurările de viață s-au bucurat de o creștere constantă în Statele Unite. Rata anuală de creștere a asigurărilor în vigoare în perioada 1910–90 a fost de aproximativ 8,4 la sută - ceea ce reprezintă o creștere de 626 ori pentru perioada de 80 de ani. Asigurarea de răspundere civilă a proprietății a avut o creștere ceva mai mică. Până în 1989, aproximativ 3.800 de societăți de răspundere civilă și 2.270 de societăți de asigurări de viață aveau afaceri, angajând aproape două milioane de lucrători. În 1987, asigurătorii americani au scris aproximativ 37% din toate primele încasate în întreaga lume. Asigurările în Regatul Unit al Marii Britanii Asigurarea împotriva incendiilor a apărut mult mai târziu, obținând un impuls de la Marele Foc al Londrei în 1666. O serie de companii de asigurări au fost înființate în Anglia după 1711, în perioada așa-numitei bule. Multe dintre ele au fost schemele frauduloase, rapid-bogate, vizate în principal de vânzarea titlurilor lor către public. Cu toate acestea, în această perioadă s-au format două companii de asigurări engleze importante și de succes - London Assurance Corporation și Royal Exchange Assurance Corporation. Funcționarea lor a marcat începutul asigurării moderne de proprietate și răspundere civilă. Nici o discuție despre dezvoltarea timpurie a asigurărilor în Europa nu ar fi completă fără referire la Lloyd’s of London, piața internațională a asigurărilor. A început în secolul al 17-lea ca o cafenea patronată de comercianți, bancheri și subscriitori de asigurări, devenind treptat recunoscută drept cel mai probabil loc pentru a găsi subscriitori pentru asigurări marine. Edward Lloyd le-a furnizat clienților informații de transport colectate de la docuri și alte surse; aceasta a devenit în cele din urmă în publicația lui Lloyd’s List, încă existentă. Lloyd’s a fost reorganizat în 1769 ca un grup formal de subscriitori care acceptă riscuri marine. (Se spune că cuvântul subscriptor a derivat din practica de a face ca fiecare asumant să-și scrie numele sub valoarea totală a riscului pe care era dispus să îl accepte la o primă specificată.) Odată cu creșterea puterii maritime britanice, Lloyd's a devenit dominant asigurător de riscuri marine, la care s-au adăugat ulterior riscuri de incendiu și alte proprietăți. Astăzi Lloyd’s este un reasigurător major, precum și un asigurător principal, dar nu în sine tranzacționează activitățile de asigurare; acest lucru este realizat de subscripționarii membri, care acceptă asigurarea pe cont propriu și suportă întregul risc în concurență între ei.

18

Federația Rusă Asigurarea în Rusia a fost naționalizată după Revoluția Rusă din 1917. Asigurarea internă în Uniunea Sovietică a fost oferită de o singură agenție, Gosstrakh, și asigurare pentru riscuri externe de către o companie însoțitoare, Ingosstrakh. Ingosstrakh continuă să asigure proprietăți străine în Rusia și proprietăți deținute în străinătate în străinătate. Accepta reasigurarea de la asigurătorii străini. Cu toate acestea, în urma mișcării către o economie liberă de piață (perestroika) după 1985 și ruperea Uniunii Sovietice în 1991, au fost înființate aproximativ 230 de noi asigurători privați. Gosstrakh oferea atât asigurare de proprietate, cât și personală. Fosta acoperire era obligatorie pentru proprietățile deținute de guvern și pentru anumite proprietăți ale fermelor colective. Asigurarea voluntară este disponibilă pentru proprietatea privată. Acoperiri personale, cum ar fi asigurarea de viață și accidente și anuități sunt de asemenea vândute. Înainte de 1991, asigurarea împotriva răspunderii delictuale nu era permisă, pe motiv că o astfel de acoperire ar permite persoanelor neglijente să scape de consecințele financiare ale comportamentului lor. Cu toate acestea, odată cu apariția unui sistem de piață liberă, asigurarea de răspundere civilă a devenit disponibilă în Rusia.

19

3.1 Asigurările în caz de calamități naturale Studiu de Caz Australia. Australia s-a confruntat cu o vară in care fenomenele meteo extreme au făcut ravagii si au lasat in urma o nota de plata de 3,3 miliarde de dolari pentru companiile de asigurari, arata Insurance Asia News, care citeaza un raport realizat de catre APRA (the Australian Prudential Regulation Authority). La mijlocul lunii trecute, ICA (the Insurance Council of Australia) nota ca numai incendiile de vegetație au provocat pierderi de 1,3 miliarde de dolari, 25.000 de cereri de despagubire fiind depuse din noiembrie. Bilantul final este departe, iar nivelul pierderilor continua sa creasca si, cel mai probabil, il va depasi, in curand, pe cel al pierderilor provocate de Ash Wednesday, cel mai costisitor incendiu cu care s-a confruntat Australia la nivel de pierderi asigurate. Wayne BYRES - Chairman, APRA -, subliniaza ca nivelul total al pierderilor proiectate reprezinta "o suma semnificativa". "Pozitia financiara a sectorului de asigurari arata ca acesta e bine plasat pentru a acoperi cererile de despagubire. Asiguratorii au capitalul si lichidatatile necesare in acest sens si, de asemenea, au un capital care le permite sa raspunde la eventuale evenimente suplimentare", a adaugat acesta. Incepand cu noiembrie 2019, Australia s-a confruntat cu multiple fenomene meteorologice extreme, cum ar fi incendii de vegetatie, furtuni severe, grindina, cicloane tropicale si inundatii, toate aceste evenimente provocand pierderi semnificative pe segmentul proprietatilor comerciale si rezidentiale, si nu numai. In momentul de fata, Australia este amenintata in continuare de sezonul cicloanelor. Gigantul Australian IAG sublinia, anul trecut, ca zonele de coasta ale Australiei prezinta un grad ridicat de expunere in fata cicloanelor intense, ceea ce inseamna ca, pana in 2050, costurile economice provocate anual de catastrofele naturale ar putea ajunge la 27 de miliarde de dolari. In acest context, IAG arata ca prioritare sunt capabilitatile adecvate pentru infrastructura si constructii. Wayne BYRES noteaza ca evenimentele din aceasta vara "vor avea, fara vreo indoiala, un impact asupra pretului si, in unele cazuri, asupra disponibilitatii de asigurare pentru viitor." Potrivit APRA, este evident ca schimbarile climatice, cu tot ce inseamna ele ca risc de expunere si costuri uriase asociate, vor continua sa reprezinte o provocare esentiala pentru companiile de asigurari din Australia. Mai mult, sustine APRA, piata se poate confrunta si cu alte probleme, iar COVID-19 ar putea reprezenta o alta provocare semnificativa. Momentan, APRA monitorizeaza intreaga situatie, concentrandu-se in special pe gestionarea crizelor, capacitatea operationala a institutiilor reglementate, dar si impactul economic asupra intregului sistem financiar al Australiei.

20

IV Sistemul de asigurări și reasigurări din Republica Moldova 4.1. Sectorul de Asigurări din Moldova Asigurările reprezintă un sector semnificativ al pieței financiare nebancare din Republica Moldova. Funcția principală a asigurărilor constă în gestionarea riscurilor, iar gestionarea corectă a riscurilor contribuie la dezvoltarea economică, menținerea stabilității financiare și creșterea bunăstării populației. Dezvoltarea sectorului de asigurări în baza proprietăţii private a început în Republica Moldova în anul 1993, odată cu adoptarea primei legi în domeniu. Pe parcursul anilor, acest sector a suferit modificări şi perfecţionări, devenind o importantă componentă economică. Având în vedere însemnătatea lui pentru asigurarea continuităţii proceselor de producţie şi pentru alimentarea cu resurse financiare pe termen lung a sectoarelor economice, ne-am propus să analizăm în studiul nostru tendinţele sectorului de asigurări din Republica Moldova, luând, în principiu, ultimul deceniu ca perioadă de cercetare. În acest scop, au fost colectate şi prelucrate date din diferite surse: Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), instituţia din Republica Moldova care supraveghează piaţa de asigurări, OECD, ASF, rapoartele internaţionale privind asigurările, actele normative naţionale etc. La efectuarea analizei s-au utilizat indicatori folosiţi pe plan internaţional şi s-a încercat compararea valorilor acestora în Republica Moldova cu cele din alte ţări. Numărul participanţilor pieţei de asigurări din Republica Moldova denotă fluctuaţii semnificative datorate schimbării cadrului regulator, în special a cerinţelor privind capitalul minim şi rezervele obligatorii. Actualmente, pe piaţă activează 17 companii de asigurare, peste 70 de brokeri de asigurare/reasigurare şi aproape 40 de agenţi bancassurance. Numărul companiilor de asigurare care activează pe piaţa de asigurări a scăzut de peste două ori în ultimul deceniu. Această tendinţă a fost determinată în principal de instituirea noilor reguli pe piaţa de asigurări prin Legea din 2006. Principala cerinţă la care nu s-au putut conforma multe dintre companiile de asigurări era cea de majorare a capitalului social până la nivelul minim de 15 milioane de lei, pentru asigurătorii care practică activitate în categoria ”asigurări generale”, şi 22,5 milioane de lei, pentru cei care practică activitate în categoria ”asigurări de viaţă”. Totodată, noile condiţii legislative au impus reorganizarea prin transformare a societăţilor de asigurări din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. Noua Lege a permis instituirea noilor servicii de asigurare şi, deci, diversificarea portofoliului de asigurări, astfel apărând iniţial brokerii de asigurări/reasigurări, iar ulterior şi agenţii de bancassurance.

21

Diagrama 1 Elaborat de autor în baza datelor colectate Sursa: (www.cnpf.md)

4.2. Ascensiunea Asigurărilor în Moldova Gradul de ascesiune al asigurărilor în economie este un indicator sintetic care arată contribuţia sectorului de asigurare la crearea produsului intern brut (PIB) şi care se calculează ca raport între volumul primelor de asigurare brute directe şi PIB. În Republica Moldova, valoarea acestui indicator a scăzut de la 1,36% (2007) până la 1,01% (2015). O penetrare atât de mică arată că importanţa sectorului nu este percepută încă de autorităţi şi de populaţie, demonstrându-se astfel că în domeniul asigurărilor există un potenţial nevalorificat. Acest lucru este confirmat de experienţa altor ţări, în care gradul de penetrare al asigurărilor în PIB poate ajunge la 20-40%. Densitatea asigurării se exprimă ca prime de asigurare brute directe încasate pe cap de locuitor. Valoarea acestui indicator în Republica Moldova a crescut continuu ajungând la 345 lei/locuitor (circa 17,5 USD), în 2015. În comparaţie cu alte ţări, se observă un nivel scăzut de dezvoltare al industriei asigurărilor din ţara noastră. Indicatorul ne mai arată că nivelul de cultură şi educaţie financiară a populaţiei este încă destul de redus şi cetăţenii nu realizează importanţa gestionării riscurilor prin cedarea lor către companiile de asigurare. După dimensiunea pieţei, Republica Moldova este, de asemenea, la coada clasamentului mondial. Volumul primelor brute subscrise de asigurătorii din ţara noastră constituie doar 0,005% din cel al UE-15 şi doar 3,81% din cel al României. Chiar dacă principalii indicatori ai pieţei asigurărilor de la noi sunt cu mult în urma mediei globale, totuşi merită apreciat caracterul constant al evoluţiei pieţei, care se reflectă prin volumul primelor subscrise încasate, dar şi prin mărimea activelor nete. Industria asigurărilor a înregistrat cele mai spectaculoase creşteri în perioada de după modificarea cadrului de reglementare din anul 2006. În anul 2013, a fost înregistrată o scădere bruscă a volumului activelor nete pe piaţă, ceea ce poate fi explicat prin obligaţia asigurătorilor de a-şi majora capitalul social, cerinţă care, în 2012, a ajuns în ultima etapă de realizare. În anul 2016, piaţa de asigurări din Republica Moldova îşi reia ritmurile de creştere înregistrate până la 2014, nivelul de prime brute subscrise depășind valoarea de 1,4 miliarde lei. De menţionat că sectorul de asigurare este interconectat cu alte sectoare financiare, aceasta fiind și cauza repercusiunilor crizei bancare din Republica Moldova de acum trei ani (2014) asupra pieţei de asigurări. Profitabilitatea sectorului atestă fluctuaţii majore. Odată cu scăderea numărului de companii, în anul 2012, au început să scadă şi profiturile. După ce pe piaţa din Republica Moldova au rămas doar companiile puternice, care s-au putut conforma cerinţelor legale, aceasta a început a înregistra un nivel constant de profit. Se atestă o fortificare a pieţei care este demonstrată şi prin volumul subscrierilor per companie. Un număr mai mic de companii, în 2016, reuşeşte să obţină de 5 ori mai multe prime decât în 2006. Acest lucru se datorează şi creşterii numărului de brokeri de asigurare care au extins serviciile de asigurare în ţară şi au lărgit astfel piaţa de desfacere a serviciilor. Companiile cu cele mai mari profituri din Republica Moldova, conform rezultatelor pentru anul 2016, sunt Grawe Carat Asigurări SA, care a obţinut aproape jumătate din profitul înregistrat pe piaţă în anul 2016, Klassika Asigurări SA și Moldasig SA, care a fost leader în anii 2014 și 2015. Analiza indicatorilor 22

de activitate ai diferitor companii sugerează însă prezenţa concurenţei neloiale şi existenţa tendinţelor de monopolizare a pieţei. Structura agregată a portofoliului de asigurare a companiilor din Republica Moldova denotă preponderenţa asigurărilor obligatorii. Cele mai populare asigurări se dovedesc a fi asigurările de răspundere civilă auto, care deţin o cotă de 48% din totalul primelor subscrise. Cea mai mică cotă în portofoliul de asigurare o deţin asigurările benevole, printre care şi asigurările de viaţă, sănătate şi bunuri. Se observă că populaţia apelează la companiile de asigurări doar în cazurile când aceasta este forţată de legislaţie. Comparativ cu ţările europene, în care asigurările de viaţă au o pondere de 66% din portofoliu, în Republica Moldova puţin peste 6% sunt poliţe de asigurare de viaţă, iar 93,6% sunt asigurări generale. Dezvoltarea slabă a asigurării de viaţă în Republica Moldova este cauzată nu doar de modesta iniţiere a populaţiei în problema asigurărilor, aceasta nefiind la curent cu modul în care trebuie să-şi gestioneze riscurile, dar și de faptul că în conştiinţa populaţiei a rămas încă încrederea în stat ca asigurător. Totodată, nici sistemul de pensionare nu este reformat astfel încât să fie diversificate riscurile în asigurarea cu pensie. Statul şi-a monopolizat dreptul de a gestiona banii acumulaţi fără a ceda o parte din obligaţiunile sale, deşi deseori au fost înregistrate eşecuri. Încă un motiv ar fi că asigurările de viaţă necesită investiţii mari şi implică riscuri majore, astfel companiile nu se lasă antrenate atât de uşor în acest sector, care este unul strategic. Astăzi, în Republica Moldova doar o companie oferă servicii de asigurări de viaţă.2 Având în vedere tendinţele din ţările dezvoltate, putem presupune că asigurările de viaţă vor deveni tot mai populare şi la noi, acest sector având mari perspective de dezvoltare şi posibilităţi de acumulare a veniturilor din investiţii. Atractivitatea sectorului de asigurări din Republica Moldova pentru investitorii străini se exprimă prin volumul investiţiilor străine în capitalul social al companiilor moldoveneşti. Conform datelor disponibile, valoarea totală a capitalului social înregistrat la finele anului 2015 de către societăţile de asigurare a constituit 525,7 milioane de lei, majorându-se cu 20,2 milioane de lei (4%) faţă de valoarea acestuia la finele anului precedent. Investiţiile persoanelor nerezidente în capitalul social al asigurătorilor autohtoni au constituit 184,8 milioane de lei, la finele anului 2015, în creştere cu 51,0 milioane de lei faţă de anul 2014. Principalele ţări investitoare în sectorul de asigurări de la noi sunt Austria cu o cotă de 58% din totalul investiţiilor străine, urmată de Marea Britanie (23%), Cipru (8%) și Olanda (7%). Cota persoanelor nerezidente în totalul capitalului social achitat al societăţilor de asigurare reprezintă 35%. Modificările legislative, orientate spre ajustarea cadrului legislativ la rigorile Uniunii Europene, în special Legea cu privire la asigurări în 2006 şi Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pentru 2011-2014 au permis dezvoltarea infrastructurii de funcţionare şi oferirea produselor de asigurare mai calitative. Criteriile dure de activitate pentru participanţi au înlăturat de pe piaţă companiile nesigure. Totodată, prin introducerea unor reguli clare de joc, a sporit gradul de încredere a investitorilor străini. După dimensiunea pieţei, Republica Moldova este, de asemenea, la coada clasamentului mondial. Volumul primelor brute subscrise de asigurătorii din ţara noastră constituie doar 0,005% din cel al UE-15 şi doar 3,81% din cel al României. Chiar dacă principalii indicatori ai pieţei asigurărilor de la noi sunt cu mult în urma mediei globale, totuşi merită apreciat caracterul constant al evoluţiei pieţei, care se reflectă prin volu- mul primelor subscrise încasate, dar şi prin mărimea activelor

2

https://www.cnpf.md/ro/insurance_companies asigurări de viață (accesat la 12.04.20)

23

nete . Industria asigurărilor a înregistrat cele mai spectaculoase creşteri în perioada de după modificarea cadrului de reglementare din anul 2006. În anul 2013 a fost înregistrată o scădere bruscă a volu- mului activelor nete pe piaţă, ceea ce poate fi explicat prin obligaţia asigurătorilor de a-şi majora capitalul social, cerinţă care, în 2012, a ajuns în ultima etapă de realizare. În anul 2016, piaţa de asigurări din Republica Moldova îşi reia ritmurile de creştere înregistrate până la 2014, nivelul de prime brute subscrise depășind valoarea de 1,4 miliarde lei. De menţionat că sectorul de asigurare este interconectat cu alte sectoare financia- re, aceasta fiind și cauza repercusiunilor crizei bancare din Republica Moldova de acum trei ani (2014) asupra pieţei de asigurări.

Diagrama nr 2 Evoluţia pieţei asigurări

de

din Republica Moldova în perioada anilor 2006 – 2015 Sursa: Elaborată de autori în baza cnfp.md

Profitabilitatea sectorului atestă fluctuaţii majore. Odată cu scăderea numărului de companii, în anul 2012, au început să scadă şi profiturile. După ce pe piaţa din Republica Moldova au rămas doar compa- niile puternice, care s-au putut conforma cerinţelor legale, aceasta a început a înregistra un nivel con- stant de profit (diagram 1 ). Se atestă o fortificare a pieţei care este demonstrată şi prin volumul subscrierilor per companie. Un număr mai mic de companii, în 2016, reuşeşte să obţină de 5 ori mai multe prime decât în 2006. Acest lucru se datorează şi creşterii numărului de brokeri de asigurare care au extins ser- viciile de asigurare în ţară şi au lărgit astfel piaţa de desfacere a serviciilor. Companiile cu cele mai mari profituri din Republica Moldova, conform rezultate- lor pentru anul 2016 , sunt Grawe Carat Asigurări SA, care a obţinut aproape jumătate din profitul în- registrat pe piaţă în anul 2016, Klassika Asigurări SA și Moldasig SA, care a fost leader în anii 2014 și 2015. Analiza indicatorilor de activitate ai diferitor compa- nii sugerează însă prezenţa concurenţei neloiale şi existenţa tendinţelor de monopolizare a pieţei

Driagrama 3 elaborată de autor în baza sursei www.cnpf.md

24

În Republica Moldova, odată cu apariţia inter- netului mobil la preţuri accesibile, fiecare persoană are posibilitatea să beneficieze de diferite tipuri de servicii direct de pe telefonul mobil în doar câte- va secunde. Pe parcursul ultimilor ani, în Republi- ca Moldova au apărut canale online de distribuire a serviciilor de asigurare. Au fost lansate portaluri care permit calcularea, procurarea şi achitarea po- liţelor de asigurare prin Internet. Totodată, aceste portaluri conţin chatbot cu posibilitate de comu- nicare non-stop cu agenţii de asigurare. Acest tip nou de servicii este foarte comod pentru clienţi şi este utilizat în special pentru asigurările RCA, care au cea mai mare frecvenţă, valabilitatea lor fiind de doar 12 luni. Începând cu 1 februarie 2013, a fost lansat Sis- temul Informaţional Automatizat de Stat RCA Data, elaborat în conformitate cu o hotărâre a Guvernului . Prin intermediul acestui sistem informaţional sunt procesate cererile, contractele și poliţele/cer- tificatele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, sunt comunicate şi transmise informa- ţiile şi dosarele de daună asociate acestora în regim online către baza unică de date a CNPF. Sistemul Informaţional Automatizat de Stat permite stabili- rea corectă şi transparentă a primei de asigurare în funcţie de factorii de risc individuali, în special prin sistemul bonus-malus, care are menirea de a acorda reduceri legale de prime pentru conducătorii auto disciplinaţi și a aplica majorări de prime pentru cei care au produs accidente rutiere din vina lor. Toto- dată, Sistemul Informaţional permite schimbul de informaţii cu organele afacerilor interne în scopul exercitării funcţiei de control privind posesia asigu- rării RCA și Carte Verde. Digitalizarea procesului de emitere a poliţelor RCA permite contracararea frau- delor legate de încheierea contractelor de asigurare cu date anterioare producerii accidentelor rutiere.

25

Concluzii Finale și Tranzitorii Datorită marii expansiuni a comerțului mondial și a gradului în care firmele de afaceri realizează investiții în afara țărilor de origine, piața asigurărilor la scară mondială s-a extins rapid în secolul XX. Această dezvoltare a necesitat o rețea mondială de birouri pentru a furniza servicii de brokeraj, asistență de subscriere, servicii de reclamații și altele. Majoritatea afacerilor de asigurări din lume sunt concentrate în Europa și America de Nord. Aceste companii trebuie să servească o mare parte din nevoile de asigurare din restul lumii. Obstacolele legale și de reglementare care trebuie depășite pentru a face acest lucru sunt formidabile. Totuși, încă din anchitate comercianții ce aveau intenția de a asigura bunurile lor, mereu căutau ori asociații ori forme de organizare care să le poate despăgubi în caz de calamități bunurile care erau transportate dintr-o parte a lumii în alta. Evident evenimentele care au avut loc în ultimii ani pe piaţa mondială a asigurărilor au scos în evidenţă faptul că volatilitatea pieţelor financiare şi dinamica tot mai accentuată a mediului de afaceri şi-au pus o amprentă puternică asupra securităţii financiare a companiilor de asigurări. Deşi, în esenţă, principalele cauze care determină probleme de solvabilitate a asigurătorilor nu s-au schimbat, probabilitatea ca acestea să se manifeste cu o frecvenţă şi intensitate ridicate este din ce în ce mai mare. De cele mai multe ori, deficitul de solvabilitate are la origine deficienţe înregistrate în legătură cu activitatea de subscriere, investiţii sau reasigurare. Sectorul asigurărilor trece de la un sistem de control de supraveghere directă într-un mediu mult mai liberalizat. Acest pas necesită noi sisteme de control şi de gestiune a riscurilor. Autorităţile de supraveghere, de asemenea, au nevoie de tehnici noi şi îmbunătăţite pentru controlul societăţilor de asigurare. Astfel cum aceste instituţii reprezintă majoritatea și cei mai mari investitori, stabilitatea lor are un impact definit asupra pieții financiare. Punctul de referinţă al unei companii de asigurare este solvabilitatea sau capacitatea financiară a acesteia. Alţi termeni care au fost folosiți pentru exprimarea stabilității financiare a companiilor de asigurări sunt sănătatea financiară sau soliditatea. În concluzii trebuie de ramarcat că entitate care oferă asigurare este cunoscută ca asigurător, societate de asigurare, transportator de asigurări sau subscriptor. O persoană sau entitate care cumpără asigurare este cunoscută ca asigurată sau ca titular de poliță de asigurare. Tranzacția de asigurare implică asigurarea presupunând o pierdere relativ redusă, garantată și cunoscută, sub forma plății către asigurător, în schimbul promisiunii asigurătorului de a compensa asiguratul în cazul unei pierderi acoperite. Pierderea poate fi sau nu financiară, dar trebuie să fie redusă la termeni financiari și de obicei implică ceva în care asiguratul are un interes asigurător stabilit prin proprietate, posesie sau relație preexistentă. Asiguratul primește un contract, numit polița de asigurare, care detaliază condițiile și condițiile în care asigurătorul va compensa asiguratul. Suma de bani percepută de asigurător deținătorului poliței pentru acoperirea prevăzută în polița de asigurare se numește prima. În cazul în care asiguratul se confruntă cu o pierdere potențial acoperită de polița de asigurare, asiguratul prezintă o cerere către asigurător pentru a fi procesată de un reclamant. Asigurătorul își poate acoperi propriul risc prin scoaterea din reasigurare, prin care o altă societate de asigurare acceptă să suporte un anumit risc, în special dacă asigurătorul primar consideră că riscul este prea mare pentru ca acesta să poarte. După destrămarea Uniunii Sovietice, țările din estul Europei au dezvoltat sisteme de asigurare cu o varietate considerabilă, de la sisteme extrem de centralizate și controlate de stat până la cele occidentale. Din cauza tulburărilor politice și economice recente din aceste țări, se pare că tendința va fi spre sisteme descentralizate în stil occidental. 26

Se pot face câteva generalizări despre asigurări în țările est-europene. Deși monopolurile de asigurări de stat sunt comune, acestea pierd unele afaceri pentru asigurătorii privați. În mai multe țări a fost înființată o asigurare a proprietăților de stat, considerată inutilă în statele socialiste La etapa actuală, piaţa de asigurări din Republi- ca Moldova reprezintă un sector profitabil al pieţei financiare nebancare, care indică ritmuri dinamice de creştere, dar care are şi rezerve de dezvoltare. Totuși, piaţa asigurărilor este subdezvoltată compa- rativ cu potenţialul existent şi cu nivelul de dezvol- tare în alte state, inclusiv cele vecine. Factorii care influenţează negativ dezvoltarea pieţei sunt venitu- rile modeste ale populaţiei, nivelul redus al culturii asigurărilor în societate, deprinderea populaţiei de a miza pe ajutorul statului în situaţii dificile, precum şi diversificarea slabă a serviciilor de asigurare ofe- rite pe piaţă. pentru a atinge un nivel mai înalt de stabilitate și transparenţă a pieţei asigurărilor, capabilă să prote- jeze interesele cetăţenilor şi ale agenţilor economici, precum şi să devină o sursă importantă de investiţii pentru dezvoltarea economică a ţării, avem nevoie în continuare de reforme, de investiţii importante, de implementarea tehnologiilor informaţionale şi de o competiţie corectă în acest domeniu. În acest context, cele mai la îndemână soluţii ar fi: ▪ aplicarea unor stimulente fiscale suplimenta- re cu scopul promovării asigurărilor benevole; ▪ revizuirea modelului actual de asigurări medi- cale, inclusiv pentru ca el să-și îndeplinească funcţia de control al calităţii serviciilor medicale prestate; ▪ promovarea pachetelor de asigurare de viaţă cu posibilităţi de economisire, pentru a oferi o alter- nativă fondurilor de pensii, care nu funcţionează în Republica Moldova; ▪ dezvoltarea serviciilor de vânzare prin Inter- net, care are toate șansele să devină unul dintre principalele mijloace de comercializare

27

Referințe Bibliografice Acte Normative 1. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări, nr.407-XVI, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la21.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.47-49/213. 2. Lege pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 20112014 şi a Planului deacţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011-2014, nr.35 din 03.03.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.70-73/182 3. Legea cu privire la asigurări nr.1508 din 15 iunie 1993. În: Monitorul Oficial nr.5/53 15.09.1994.

Monografii, publicații. 1. Raport anual al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare anii: 2005-2011, www.cnpf.md. 2. Insurane Europe. Annual Report 2011-2012, www.cea.eu. 3. Buletin special al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din 12.11.08, www.cnpf.md.. Raport 4. Soros Moldova: „Dezvoltarea şi diversificarea pieţei de asigurări în RM în contextual negocierii creării zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător între Republica Moldova şi Uniunea Europeană”. I.Rusu, V.Roşcovan,O.Verejean, S.Morarenco, aprilie 2011, www.soros.md. 5. CNPF: Conferinţa internaţională cu prilejul jubileului de 20 ani de dezvoltare ai pieţei asigurărilor din Republica 6. Moldova „ASIGURĂM VIITORUL ÎMPREUNĂ. TENDINŢE DE DEZVOLTARE ŞI PROTECŢIE A SOCIETĂŢII”,Chişinău, 17 iunie 2011, www.cnpf.md. 7. BETTERLEY, Richard S. Intellectual Property and Media Liability Insurance Market Survey. 2013. In: The Betterley Report. April.2013. 8. Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Rapoar- te anuale ale CNPF şi alte date din Sectorul Asigu- rări. Disponibil la http://cnpf.md/md/segas/. 9. Conceptul tehnic al Sistemului automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii de răs- pundere civilă pentru pagube produse de autove- hicule. Hotărârea Guvernului nr.133 din 27.02.2012. În: Monitorul Oficial nr.42-45/161 din 02.03.2012. 10. DLA Piper. Digital Transformation in the Insu- rance Sector, 2016. Disponibil la dlapiper.com. 11. Insurance Europe. European Insurance in Fi- gures - 2015 data, December 2016.

Resurse Internet 1. Spotlight on: Catastrophes - Insurance issues https://www.iii.org/article/spotlight-on-

catastrophes-insurance-issues (accesat la 10.04.20) Development Of Insurance https://www.britannica.com/topic/insurance/Historical-development-of-insurance (accesat la 09.04.20) 3. General Code of practice insurance http://codeofpractice.com.au/forconsumers/catastrophes (accesat la 08.04.20) 2. Historical

28

4. Catastrophe insurance risks the role of risklinked securities and factors ... https://books.google.md/books?id=ofumtv9HNw4C&pg=PA36&lpg=PA36&dq=the+insurance+c atastrophe&source=bl&ots=Rth94VU_Og&sig=ACfU3U3nii1sQrhR1MWt_ZjTju70dsS38A&hl=ro &sa=X&ved=2ahUKEwjPu_Xp_e7oAhXtA2MBHfCFBAYQ6AEwDXoECAwQLQ#v=onepage&q=the %20insurance%20catastrophe&f=false (accesat la 10.04.20)

29

Anxa Nr. 1 Catastrfe naturale ce au adus prejudicii de miliarde de dolari. Megacatastrofe: industria de asigurări urmărește catastrofele pentru a monitoriza costurile cererilor, alocând un număr fiecărei catastrofe. Fiecare cerere care rezultă din eveniment este marcată astfel încât pierderile totale din întreaga industrie să poată fi întocmite. Termenul de catastrofă este adesea folosit în industria asigurărilor imobiliare într-un mod restrâns pentru a însemna un eveniment catastrofal care depășește un prag de dolari în plățile de creanțe. Această cifră s-a schimbat de-a lungul anilor, odată cu inflația și creșterea dezvoltării zonelor supuse dezastrelor naturale. În 1997, definiția catastrofei a crescut de la 5 milioane la 25 milioane dolari în daune asigurate. În 2019 cifrele se ridică cu multe peste 1 miliard de dolari despăgubiri. Uraganul Katrina: Katrina, furtuna care a afectat cel mai mult atitudinile în ceea ce privește gestionarea riscului de dezastre naturale, a făcut cadou mai întâi în Florida, pe 25 august 2005, ca furtună de categoria 1, apoi a strâns forța în timp ce a traversat apele calde ale Golfului Mexic, lovind în cele din urmă. Louisiana, pe 29 august, ca o puternică furtună de categoria 3. Uraganul a generat peste 1,7 milioane de pretenții, mai mult de jumătate din totalul din Louisiana. Cea mai mare parte a creanțelor, 1,2 milioane, au fost pentru proprietate personală. Au fost înregistrate 346.000 de cereri pentru vehicule deteriorate și 156.000 de reclame comerciale. Plățile pentru întreprinderi au reprezentat jumătate din factura de 41,1 miliarde de dolari pentru pierderi asigurate atunci când a avut loc uraganul. Katrina a lăsat mai multă devastare și o factură de reconstrucție mai mare decât orice furtună anterioară, în parte din cauza dezvoltării comerciale și rezidențiale extinse de-a lungul Coastei Golfului; recordul a înregistrat o creștere a furtunii, raportată la o înălțime de 29 de picioare în unele zone; și concentrarea întreprinderilor legate de energie și a altor întreprinderi cu valoare ridicată în calea sa. Vânturile de forță de uragan ale Katrinei la debarcare au acoperit o suprafață largă, extinzându-se pentru 250 de mile, de două ori mai mult decât uraganul Andrew. Deoarece daunele au fost atât de severe și răspândite, cererea de materiale și forță de muncă calificată a depășit rapid oferta disponibilă, ridicând prețurile la construcții și, prin urmare, costurile cererilor de asigurare a proprietății.

Uraganul Sandy: Uraganul Sandy a ajuns la apropiere de Atlantic City de-a lungul țărmului New Jersey, pe 29 octombrie 2012. Deși furtuna a provocat daune grele pe o suprafață largă, în parte pentru că s-a ciocnit cu o altă furtună, când a lovit un teren, aceasta nu mai era oficial catalogat ca un uragan, dar ca un ciclon post-tropical. Deductibile de uragan, care impun proprietarilor de case să plătească o parte procentuală din daunele provocate de furtună, prin urmare, nu s-a aplicat. Uraganul Sandy a determinat o reevaluare a modului în care se pregătește zona metropolitană din New York și face față dezastrelor majore. Centrul Național de Uragan a atribuit 72 de morți direct furtunii și cel puțin 87 de decese în plus, indirect, din cauza condițiilor și accidentelor provocate de furtună. Cea mai mare val de furtună măsurată de calibrele de maree în New Jersey a fost de 8,5 metri peste nivelurile normale la Sandy Hook, iar cea mai mare din New York a fost de peste 12,5 metri la Kings Point, la marginea vestică a Long Island Sound. Sandy a fost un uragan extraordinar de mare, potrivit agenției, cu rafale de vânt simțite la vest de Wisconsin și la nord de Canada. Sandy a deteriorat sau a distrus aproximativ 650.000 de case și a eliminat puterea pentru 8,5 milioane de clienți, notează raportul. Ca și în cazul uraganului Katrina, pagube semnificative au fost provocate de inundații 30

Cutremurul Northridge: cutremurul Northridge a măsurat 6,8 pe scara Richter. Acesta a zdrobit Valea San Fernando, la 20 de mile nord-vest de centrul orașului Los Angeles, la 17 ianuarie 1994, provocând peste 60 de morți și 12.000 de răniți și distrugerea a aproximativ 8.000 de case. Peste 114.000 de clădiri au fost avariate și au fost depuse circa 430.000 de cereri. În ambele catastrofe naturale, uraganul Andrew și cutremurul din Northridge, proprietarii de locuințe au reprezentat cea mai mare parte a creanțelor și a dolarilor de creanță. Mai sunt și alte catastrofe naturale, care se însumează la pierderi de sute de miliarde de dolari și vieți omenești cum ar fi cea din 2011 din Japonia, când sa întâmplat acel cutremur ce a provocat valuri țunami și au distrus mii de gospodării, pagubele estimate au fost cu mult peste 300 de miliarde de dolari. Deci, o dată cu trecerea timpului, copaniile de asigurări au început a se uita mai atent, asupra viziunilor, de asigurare în cazul unor catastrofe de acest gen.

31

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Referat la disciplina Bazele Asigurărilor și Reasigurărilor

Tema: ,,Noi forme de asigurări la nivel internațional”

Autor: SECARA Daniela Grupa: FB1802 Coordonator științific: CAPRIAN Iulia Dr., conf. univ.

Chișinău, 2020

391

CUPRINS INTRODUCERE..................................................................................................................................3 CAPITOLUL I. Abordări teoretice privind istoricul asigurărilor..................................................4 CAPITOLUL II. Metode tradiţionale de intermediere a asigurărilor............................................8 CAPITOLUL III. Noi metode de intermediere a asigurărilor......................................................12 3.1. Noi forme de asigurări apărute recent la nivel internațional.................................................12 3.2. Bancasigurarea în domeniul asigurărilor.................................................................................14 3.3. Digitalizarea în asigurări...........................................................................................................15 3.4. Asigurarea cibernetică................................................................................................................18 3.5. Analiza impactului noilor fome de asigurare și a evoluției acestora în perioada 2017-2019 .......................................................................................................................................................

21

CONCLUZII.......................................................................................................................................25 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................26

INTRODUCERE Cu toate că societatea contemporană se află într-o continuă dezvoltate, progresul tehnicoștiințific ia amploare din ce în ce mai mult, omenirea nu poate să ţină sub control fenomenele naturale. Cutremurele, furtunile, erupţiile vulcanice pot fi într-o oarecare măsură anticipate sau monitorizate, dar nicidecum controlate. Transporturile la fel s-au modernizat, cunoscând o evoluție considerabilă, de la căruța cu cai, la cele mai performante și diverse mijloace de transport, dar din nefericire și acestea prezintă multe riscuri. Toate acestea au dus la accentuarea necesității omenirii de a păstra integritatea bunurilor personale cât și integritatea propriei vieți, astfel, în ultima perioadă tot mai multe personae apelează la serviciile companiilor specializate în asigurări. În contextul unei asemenea nevoi s-au înfiinţat şi au progresat societăţile de asigurări, tot mai mare devine necesitatea apelării la serviciile respective, întrucât, niciodată nu poți fi sigur asupra integrității bunurilor personale cât și asupra propriei vieți. Riscurile devin tot mai multe, fapt ce îi face pe oameni sa se asigure împotriva lor. Astfel, asigurarea este o formă de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice - asigurător, plătind asigurătorului o suma de bani numită primă de asigurare. Asigurătorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc. Rolul asigurărilor rezidă în faptul că aceasta acoperă consecinţele financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizaţii, respectiv, aceasta reprezintă o ramură cu o perspectivă deosebită pentru viitor, care mereu trebuie de valorificat prin introducerea noilor metode și tehnici pentru a atrage populația să beneficieze de aceste servicii.

3

CAPITOLUL I. Abordări teoretice privind istoricul asigurărilor Mulți savanți, dea lungul timpului au fost preocupați cu analiza riscurilor și altor factori care îi face pe oameni să se îngrijoreze și să se protejeze pe sine și apropiații săi împotriva riscurilor, cum ar fi: calamități, accidente, răufăcători, etc. Cert este faptul că asigurările au o origine îndelungată și nu se cunoaște o dată concretă a apariției acestora, însă necesitatea apariţiei activităţii de asigurare este legată de existenţa unor posibile evenimente, care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viaţa oamenilor. Pe fonul acestor necesități, se conturează 3 premise importante în istoria apariției asigurărilor: 1. Conceptului de risc atunci când omul primitiv începe să conştientizeze ce este riscul şi cât de important este acesta în viaţa lui. Astfel, ca o primă formă de protecţie împotriva riscurilor predecesoare asigurărilor contemporane poate fi considerată practica negustorilor chinezi, care îşi distribuiau marfa în mai multe vase ce urmau să se transporte pe râurile periculoase ale Chinei, reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfă ce urma să ajungă la destinaţie să fie supusă pierderii. Această însă nu poate fi considerată asigurare, fiind doar o formă de dispersie a riscului. 2. Principiului mutualităţii se caracterizează prin conștientizarea oamenilor asupra necesității ajutorului reciproc în soluționarea daunelor. Pe acest principiu este bazată asigurarea și fomarea primelor de asigurare, oamenii unindu-se pentru a face faţă consecinţelor evenimentelor nefaste. Altfel spus, este vorba de preluarea pagubelor unui singur individ de mai multe persoane, sau de solidarizare în faţa evenimentelor ce apar în viaţa unei comunităţi, care se bazează pe contribuţia fiecărui individ cu sume mici, sub forma unor cotizaţii în vederea creării unui fond bănesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele ce au motivat unirea comunităţii. Principiile comunităţii de risc şi mutualităţii au reprezentat baza conceptului de solidaritate, precum şi a celui de asigurare. Cele mai vechi forme de întrajutorare sunt întâlnite încă în antichitate şi datează cu cca 6500 de ani î.e.n. Astfel, se cunoaşte că meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul de Jos constituiau fonduri de întrajutorare, formate anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivităţii. La fel comercianţii din Antichitate practicau forme de protecţie în vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului mărfurilor. De exemplu, prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legiuitor Solon a obligat societăţile politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun format prin cotizaţii lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaşte. În

4

Babilon, Fenicia şi în alte ţări străvechi, membrii caravanelor se constituiau în asociaţii, suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natură suportate de unii dintre ei în timpul transportului. O altă formă a solidarizării era cuprinsă în legislaţia maritimă a insulei Rhodos, încă din anul 916 înainte de Christos. 3. Cea de a treia premisă în apariţia asigurărilor a fost apariţia formei juridice a raporturilor de asigurare. Iniţial acesta ia forma unui contract de împrumut, în care suma garanta un transport de mărfuri la mare distanţă; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinaţie, creditorul pierdea suma împrumutată. Astfel, există dovezi precum că în jurul anului 3000 î.e.n a fost conceput şi practicat un sistem de aşa-zise credite (împrumuturi) maritime. Aceste dovezi se referă la Codul lui Hammurabi, care demonstrează că babilonienii aveau idei clare legate de natura unui contract, de valoarea banilor şi înmulţirea lor prin împrumut. Este vorba despre contractele mixte de credit şi parteneriat în care, alături de plata unei anumite dobânzi, creditorul era îndreptăţit să primească o parte din profit, dacă acesta depăşea o anumită sumă. Totodată, conform acestui contract, debitorul nu avea răspundere în caz de accident, dacă mărfurile nu ajungeau la destinaţie. Dacă mărfurile ajungeau, atunci debitorul trebuia să plătească împrumutul şi dobânda. Stadiul final al practicării contractelor de împrumut în antichitate l-a reprezentat adoptarea vămii de către romani, aproximativ în anul 300 î.e.n. Odată cu aceasta, se poate afirma că se intră în etapa în care unii autori consideră că principiile contractului de împrumut au fost „translatate” în asigurări, aşa cum le înţelegem astăzi. Prima poliţă de asigurare dovedită până azi a fost semnată în anul 1347 la Genova, iar prima intervenţie a statului pe piaţa asigurărilor datează din anul 1435. Asigurările au cunoscut o evoluţie remarcabilă, în ceea ce priveşte riscurile asigurate care au devenit tot mai variate, precum şi ca forme de organizare a companiilor de asigurare. Astfel, cele mai vechi asociaţii mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care acopereau, pe principiul reciprocităţii, daunele din pierderile de animale. Primele societăţi de asigurare au apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea în Anglia, Franţa, Italia, Danemarca, Suedia. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut uniuni da asigurare de tip cartel şi concern, ce erau formate din zeci de societăţi de asigurare. Au fost create şi primele societăţi internaţionale de asigurări – ruseşti, austriece, suedeze. Intens se dezvoltau noi tipuri de asigurări comerciale, iar pe baza lor au apărut multe forme, modalităţi, variante noi de asigurări. În asigurările internaţionale s-a evidenţiat corporaţia engleză Lloyd, care este astăzi cea mai mare şi importantă piaţă internaţională de asigurări şi cel mai mare centru informaţional privind comerţul şi 5

navigaţia maritimă. Corporaţia Lloyd a apărut din Casa de cafea Lloyd, proprietarul căreia era Edvard Lloyd. Prima menţiune despre casa de cafea a lui Loid a fost semnalată în anul 1688. La începutul secolului al XIX-lea în lume existau 30 de societăţi de asigurări. De la începutul secolului al XV-lea şi până în secolul al XIX-lea pe plan internaţional au fost practicate trei mari forme de asigurări: maritime, de incendiu şi de viaţă. Progresele acestora sunt strâns legate de dezvoltarea activităţii economice şi evoluţia dreptului. Un loc deosebit în dezvoltarea asigurărilor ocupă Anglia, unde în anii 80 ai secolului al XVII-lea au apărut primele societăţi de asigurare în domeniul asigurării de la incendiu. Ca imbold pentru apariţia acestora a servit incendiul ce a avut loc la Londra în anul 1666, în care au fost distruse peste 13000 de locuinţe şi au decedat 70 mii de persoane. Paralel cu fondurile de asigurare împotriva incendiilor au fost create fonduri de asigurare de viaţă. Patria asigurărilor de viaţă e considerată Anglia, în care în anul 1699 pentru prima dată a apărut o organizaţie profesionistă ce se ocupa cu asigurarea orfanilor şi văduvelor, iar apoi a fost creată compania de asigurări Eckvatedl, ce se ocupa cu asigurări de persoane. Patria reasigurărilor este considerată Germania. Prima companie de reasigurare a fost fondată de Cologne în anul 1846, apoi a apărut Societatea de reasigurare de la Münhen. În 1885 apare „Societatea rusă de reasigurare” ce se ocupa cu reasigurarea riscurilor de incendii. Asigurarea împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoţia la finele secolului al XVIII-lea. În anul 1832, Albert Masius a întemeiat la Leipzig prima mare societate germană de asigurări pentru vite, bazată pe principiul mutualităţii. Secolul al XIX-lea e marcat de o nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de implicarea activă a statului în asigurări. Înţelegând rolul enorm economic şi social al asigurărilor, statul doreşte să se folosească de avantajele lor în interes propriu. Una dintre cele mai importante trăsături ce caracterizează dezvoltarea sistemului mondial de asigurări la ora actuală este globalizarea pieţei mondiale de asigurări, care se prezintă printr-un proces de lichidare treptată a barierelor economice şi legislative ce separau pieţele de asigurări ale unor state. Unul dintre exemplele elocvente ce confirmă această tendinţă este crearea unui spaţiu de asigurări unic în ţările Uniunii Europene. Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. Mai putem menţiona crearea în anul 1923 a societăţii cooperatiste de asigurare “Vulturul”, care însă a existat destul de puţin, trecînd cu sediul la Bucureşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrah-ului, un sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a dus la tipizarea raporturilor de asigurare şi limitarea cadrului acestuia, pe prim plan fiind puse interesele

statului. Piaţa de asigurări din Republica Moldova a apărut în anul 1991 în baza cârmuirii Asigurării de Stat de pe 6

lîngă Ministerul Finanţelor, formând apoi Compania comercială „QBE ASITO”. La începutul anului 1997 pe piaţa de asigurări activau mai mult de 50 de companii. Apoi după înregistrarea companiilor au rămas să activeze 33 de companii de asigurări care îndeplinesc mai mult de 80 genuri de servicii de asigurări Pe parcursul anilor 1993 - 2002 s-au produs un șir de modificari ireversibile capatând un aspect de piață concurențială. Toate evenimentele desfăşurate pe arena economică a ţării au influenţat şi productivitatea "acestei industrii specifice". În Republica Moldova, dinamica numărului de participanţi a fost determinată de maturizarea şi consolidarea pieţei prin modificarea cadrului legislativ reprezentat de Legea cu privire la asigurări, nr. 407-XVI din 21.12.2006. Actualmente, pe teritoriul Republicii Moldova își desfășoară activitatea 13 companii de asigurări și 16 brokeri. În 2019, companiile de asigurări din Republica Moldova au înregistrat prime brute subscrise în valoare de 1,62 miliarde de lei, înregistrând o creştere de 7% sau 106,5 milioane lei, faţă de perioada similară din 2018, când valoarea primelor brute subscrise totaliza 1,51 miliarde lei, a precizat pentru xprimm.md, Valeriu Chiţan, preşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF). Prin urmare, evoluția asigurărilor reprezintă un process complex care a luat o aploare grandiosă în sec. XXI, acesta începe cu constientizarea persoanelor asupra riscului ce-i amenință integritatea bunurilor personale și a propriei vieți. Această evoluție este influențată de o mulțime de factori de ordin economic, social, politic, etc. Progresul tehnico-științific și-a pus amprenta considerabil asupra prosperării acestei ramuri la nivel global. Cert este faptul că în țările în curs de dezvoltare, această ramură încă nu are o ponedere semnificativă în sectorul economic, însă în țările dezvoltate, aceasta deține un rol primordial. Practica arată că pe măsură ce creşte produsul intern brut pe locuitor, creşte şi mărimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor sau, invers, cu cât mai mic este produsul intern brut pe locuitor, cu atât sunt mai reduse cheltuielile pentru asigurări. De aici rezultă că asigurările sunt ramură creatoare de valoare adăugată, care trebuie permanent modernizate, aplicând noi metode și tehnici, care trebuie aduse la cunoștință populației, pentru a evidenția importanța deosebită a asigurărilor și pentru a atrage noi clienți.

7

CAPITOLUL II. Metode tradiţionale de intermediere a asigurărilor Cadrul normativ în domeniul asigurărilor este reprezentat de Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006, care reglementează principalele relații dintre asigurat și asigurător. Pentru constituirea, menţinerea şi diversificarea acestor relaţii se impune necesitatea reglării corespunzătoare a canalelor de distribuţie a produselor (serviciilor) de asigurare. În practica mondială a asigurărilor, la distribuţia produselor de asigurare, de regulă, participă următorii subiecţi ai pieţei de asigurări: 1) agenţii de asigurare; 2) brokerii de asigurare; 3) societăţile de asigurare (vânzarea directă); 4) alte forme de distribuţie (băncile comerciale, societăţile financiare, oficiile poştale, saloanele auto, mijloacele de informare în masă, Internetul etc.) În acest context sunt abordate pe larg problemele ce țin de necesitatea diversificării şi modernizării metodelor de distribuţie a produselor (serviciilor) de asigurare. Ca şi în perioada când activitatea de asigurare constituia monopolul statului, vânzarea produselor de asigurare în ţara noastră se realizează cu preponderenţă prin reţelele de distribuţie ale asigurătorilor şi, într-o măsură mai mică, prin intermediari, respectiv prin bancasigurare, care reprezintă noi forme de vânzare a prodeselor de asigurare la nivel internațional. În condiţiile actuale, exigenţele ce ţin de perfecţionarea şi diversificarea formelor de vânzare a produselor de asigurare sporesc considerabil, fapt care este determinat de varietatea produselor (serviciilor) de asigurare oferite clienţilor de către asigurător. Spre deosebire de modalităţile tradiţionale de distribuţie a produselor (serviciilor) de asigurare, vânzarea produselor de asigurare prin intermediul brokerilor şi în regim de bancasigurare constituie un fenomen nou. Un interes deosebit prezintă şi formele netradiţionale de vânzare a produselor de asigurare pe internet, prin reţele bancare, oficii poştale sau saloane auto, care sunt tot mai prezente în comunitatea mondială a asigurărilor. Dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii a influenţat desigur şi metodele de vânzare a produselor de asigurare, făcând astfel posibilă distribuţia produselor de asigurare prin reţele bancare, oficii poştale sau prin alte structuri de antreprenoriat, ce funcţionează ca subsisteme de distribuţie a asigurărilor ca servicii complementare oferite clienţilor săi. Problema este în ce măsură înşişi intermediarii în asigurări şi asigurătorii conştientizează acest fapt şi în ce măsură sunt pregătiţi din punct de vedere profesional ca să utilizeze atât metode tradiţionale, cât şi netradiţionale de vânzare a produselor de asigurare. 8

Profundele modificări politice şi economice necesită dezvoltarea unei pieţe eficiente a asigurărilor. Piaţa contemporană a asigurărilor se caracterizează prin creşterea numărului asigurătorilor şi a volumului operaţiilor, apariţia noilor necesităţi în serviciile de asigurare şi a noilor direcţii de orientare ai acestei activităţi, intensificarea concurenţei. Un rol aparte în formarea infrastructurii pieţei asigurărilor îl deţin intermediarii în asigurări (agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare), care asigură distribuţia produselor de asigurare în interesul clienţilor. Apariţia noilor canale de vânzare este determinată de intensificarea concurenţei pe piaţa asigurărilor, de lupta consumatorilor pentru calitatea produselor de asigurare, precum şi de evoluţia tehnologiilor. Problema principală este prezentată de necesitatea adaptării companiilor tradiţionale de asigurări la noile condiţii de activitate, care sunt obişnuite să utilizeze doar canalele tradiţionale de vânzare. Marketingul vânzărilor (produselor de asigurare) are menirea să soluţioneze probleme majore, legate de elaborarea schemelor optimale de vânzare, orientate spre consumatoriiţintă şi facilitarea accesului la produsele de asigurare, evidenţierea nivelului necesar de servicii de consultanţă. Şi pentru asiguraţi, determinarea complexului de măsuri de încurajare, menite să stimuleze consumatorii (asiguraţii) la specificarea stimulentelor necesare pentru sporirea volumului vânzărilor produselor de asigurare prin intermediul reţelei proprii de vânzare şi prin canalele netradiţionale de distribuţie. În practica companiilor de asigurare străine distribuţia serviciilor de asigurare se efectuează prin intermediul brokerilor de asigurare şi agenţilor generali de asigurare, adică prin modalităţi tradiţionale de vânzare a poliţelor de asigurare. Figura principală, care pune în mişcare mecanismul vânzării poliţei de asigurare, a fost şi rămâne a fi agentul de asigurare. Agentul de asigurare este persoana cea mai importantă într-o societate de asigurare. El este primul care intră în contact cu clientul, încearcă să-l convingă de necesitatea procurării unei poliţe de asigurare. Discuţiile dintre agent şi client adesea sunt controversate, scopul final fiind realizat prin contractarea unei asigurări. Un agent de asigurare, în activitatea pe care o desfăşoară, nu este subordonat nimănui, dar această activitate înseamnă autocontrol, corectitudine, voinţă, respectarea propriului program stabilit. În categoria intermediarilor în asigurări, care contribuie la contractarea noilor asigurări sau la reactivarea asigurărilor ce au funcţionat anterior sau la plasarea riscurilor în reasigurare sunt încadraţi, de asemenea, şi brokerii de asigurare.

9

Brokerul de asigurare este persoana fizică sau juridică, înregistrată ca întreprinzător, care activează din numele său ca intermediar în asigurări, în baza indicaţiilor asigurătorului (sau asiguratului), reasigurătorului (sau reasiguratului). El plasează, în mod individual, riscurile asigurate în orice companie de asigurări, primind pentru aceasta remunerarea respectivă. Activitatea de brokeraj în asigurare, reasigurare sau coasigurare reprezintă activitatea de intermediere vizând procurarea sau vânzarea serviciilor de asigurare, ce prevede iniţierea negocierilor privind asigurarea la iniţiativa asiguratului sau a asigurătorului (în contractele de reasigurare). Scopul final al acestei activităţi este realizat prin selectarea condiţiilor şi formelor de asigurare, convenabile părţilor contractante. Pe piaţa asigurărilor brokerului îi revine un rol special. Acesta constă în misiunea de a-şi ajuta clientul la realizarea alegerii libere, acţionând ca intermediar între vânzători şi cumpărători, unificându-i pentru încheierea contractului de comun accord. În activitatea brokerilor un loc important îl deţine marketingul. Brokerul trebuie să fie dispus să-şi transfere activitatea sa de pe o piaţă pe alta şi să repartizeze între pieţe comenzile clientului său. Aceasta poate fi efectuată eficace doar în condiţiile în care acesta are posibilitatea să analizeze un număr mare de variante. În acest context, vom menţiona că brokerii joacă un rol important pe piaţa asigurărilor şi reasigurărilor. În lipsa lor nu poate fi contractată nici o asigurare de proporţii. Ei şi-au adus aportul la dezvoltarea noilor tipuri de asigurare, la sporirea nivelului de protecţie prin asigurare, la stabilirea unei flexibilităţi mai pronunţate a asigurării etc. Aceasta se explică prin faptul că brokerii, chiar nefiind angajaţi de o companie de asigurări, pot propune clienţilor săi contracte mai convenabile. Activitatea brokerului de asigurare este aplicată cel mai mult la distribuţia produselor de asigurare în Marea Britanie, SUA, Olanda, Belgia. În alte ţări, sistemul brokerilor de asigurare fie că este subordonat, fie că lipseşte totalmente. În total, în Marea Britanie, prin intermediul brokerilor se contractează circa 70% din totalul asigurărilor prestate. Pe piaţa franceză a asigurărilor există doar două asociaţii ale brokerilor, care le protejează interesele. Prima – SNKAR – Sindicatul Naţional al Brokerilor în Asigurări şi Reasigurări, cea de-a doua – SFAK – Asociaţia Franceză a ConsultanţilorAsiguraţilor, fondată în anul 1978. Altă situaţie se atestă pe piaţa de asigurări a Canadei, unde îşi desfăşoară activitatea 35 mii brokeri independenţi licenţiaţi, care sunt unificaţi în 6,5 mii birouri. Din totalul poliţelor de asigurare vândute, 75% sunt realizate prin intermediul brokerilor de asigurare. Pe parcursul ultimilor 5 ani, mărimea comisionului, plătit brokerului, se află la nivelul de 20%.

10

În SUA, circa 80% din totalul poliţelor vândute sunt intermediate de către brokerii de asigurare. Una dintre marile companii internaţionale de brokeri de asigurare aflată în Franţa este şi Compania „Gras Savoye S.A.” Intermedierea asigurărilor în Republica Moldova este efectuată în baza legii privind asigurările de către agenţii de asigurare, persoanele fizice sau juridice şi brokerii de asigurare, cărora nu li s-a atribuit un statut de asociaţie profesională. În baza celor expuse, vom menţiona că o bună parte din activităţile desfăşurate de către societăţile de asigurare sunt realizate şi prin intermediul agenţilor şi brokerilor de asigurare, fapt care impune necesitatea elaborării unor acte normative privind reglementarea intermedierii în asigurări.

11

CAPITOLUL III. Noi metode de intermediere a asigurărilor 3.1. Noi forme de asigurări apărute recent la nivel internațional În ultimii ani, într-un şir de ţări europene şi SUA, pe lângă canalele tradiţionale de vânzare a produselor de asigurare au început să apară noi canale, netradiţionale, unde în calitate de vânzători ai poliţelor de asigurare apar noi intermediari pentru practica asigurărilor – parteneri. La aceştia, în primul rând, se referă băncile comerciale, companiile financiare, oficiile poştale etc. Astfel, se deschid noi canale de distribuire a poliţelor de asigurare potenţialilor clienţi (asiguraţi). Unul dintre motivele apariţiei noilor canale de vânzare este determinat de standardizarea produselor de asigurare, precum şi de calitatea serviciilor prestate pe piaţă. Avantajul acestor canale constă în simplificarea procedurii de vânzare a poliţei de asigurare clientului. După cum se menţionează, în unele ţări occidentale, de la un timp încoace produsele de asigurare au început să fie realizate de către băncile comerciale. În acest caz, clientul, apelând la băncile comerciale pentru efectuarea operaţiunilor financiare, poate, concomitent, procura şi poliţa de asigurare. Astfel, clienţii băncii devin potenţiali clienţi asiguraţi ai asigurătorului. Această tendinţă e tot mai des întâlnită pe piaţa asigurărilor canadiene. Începând cu anul 1992, în Canada, li se permite băncilor să procure companii de asigurare. Astfel, băncile ce dispun de resurse financiare semnificative şi sunt asigurate cu tehnică modernă devin concurenţi de temut pentru companiile de asigurări. Prin acest canal, vânzarea poliţelor de asigurare a vieţii este foarte răspândită. Avantajul acestui canal de vânzare constă în faptul că cheltuielile companiei de asigurări, în acest caz, se reduc considerabil comparativ cu distribuirea produsului prin intermediul agentului de asigurare sau al brokerului. Pe lângă acest fapt, în ţările europene clienţii au încredere mai mare în bănci decât în companiile de asigurări şi de aceea, lucrătorilor bancari le reuşeşte să convingă mai lesne clientul de necesitatea procurării poliţei de asigurare. Dezavantajul acestui canal de vânzare constă în faptul că toate viitoarele operaţiuni nu pot fi realizate prin intermediul ghişeului bancar, ceea ce impune necesitatea preocupării de aceste activităţi a unui profesionist al companiei de asigurări. Pentru realizarea vânzării poliţelor prin intermediul ghişeului bancar se impune o instruire adecvată a lucrătorilor bancari. Distribuţia produselor de asigurare este efectuată şi prin altă modalitate, cum ar fi comercializarea poliţelor de asigurare prin intermediul reţelelor de salariaţi în termen. Compania încheie acorduri de muncă cu aceştia, în care sunt specificate drepturile şi obligaţiunile angajatului. Salariaţii angajaţi în termen pot reprezenta doar o singură companie de asigurări. Persoanele respective

12

sunt vânzători, în obligaţia cărora intră atragerea clienţilor. De regulă, o astfel de categorie de angajaţi au o specializare îngustă: după tipul asigurării şi piaţa consumatorilor. Avantajul acestor reţele de angajaţi constă în faptul că angajaţii în termen comercializează doar acel produs, pe care compania l-a propus spre vânzare. În multitudinea canalelor netradiţionale se înscrie perfect şi canalul de distribuţie a produselor de asigurare prin intermediul oficiilor poştale. Dat fiind faptul că în majoritatea ţărilor sau dezvoltat reţelele de telecomunicaţii, volumul corespondenţelor poştale s-a diminuat semnificativ. Drept urmare a utilizării pe larg a legăturii prin fax introducerea sistemului prin satelit, atribuţiile de vânzare a poliţelor au devenit atractive pentru instituţiile poştale. De exemplu, în Franţa, începând cu anul 1990, printr-o lege specială, oficiilor poştale li se acordă dreptul de a distribui orice produs de asigurare. În Suedia, în regiunile rurale, unde oficiile poştale sunt indispensabile, guvernarea a luat hotărârea de a dezvolta colaborarea dintre departamentul poştal şi Banca Nordică, care, la rândul său, a creat un sistem de vânzare a poliţelor de asigurare. Astfel, în oficiile poştale au început să fie vândute produsele băncilor comerciale şi poliţele de asigurare. Banca achită oficiilor un comision pentru servicii, rezultând dintr-un procent anumit din volumul operaţiilor efectuate. Vânzarea directă (prin telefon) este o altă formă de distribuţie a produselor financiare, apărută recent. Nouă este şi schema „băncii prin telefon”, care, în Suedia, este utilizată atât de bănci, cât şi de companiile de asigurări. Clientul nu cunoaşte locul amplasării băncii, iar costul serviciilor bancare nu depăşesc costul convorbirii telefonice. În acelaşi timp, reţeaua de calculatoare a băncii asigură chemarea pe ecranul computerului a întregii informaţii despre client în timp de 5-6 secunde. Avantajul constituirii „băncii prin telefon” este asigurarea claritatății şi simplitatea serviciilor pentru client şi pentru lucrători astfel colaboratorul, neavând o pregătire specială (de asigurător), să poată uşor vinde poliţele de asigurare oricărui client. De regulă, companiile de asigurare creează „bănci prin telefon” cu un singur departament, deoarece deschiderea filialelor şi secţiilor necesită cheltuieli semnificative la etapa iniţială şi mari cheltuieli anuale de gestiune şi control. În Canada, există sistemul „COMPU – QUOTE”, prin intermediul căruia are loc vânzarea poliţelor de asigurare prin telefon. Acest sistem este utilizat de toate companiile de asigurări din Canada, iar la momentul actual acesta se introduce şi în America de Sud. Distribuţia produselor de asigurare, în Canada, se realizează şi prin sistemul „DIREKT” – sistemul obţinerii unei asigurări directe prin telefonul gratuit 1800, când clientul apelează direct la compania de asigurări.

13

De regulă, băncile vând poliţe de asigurare a pensiei complementare şi de asigurare a vieţii, dar nu comercializează poliţe de asigurare a automobilelor, a locuinţelor şi altele, deoarece angajaţii acestora nu posedă tehnica de recuperare a daunelor şi de examinare a reclamaţiilor privind plăţile de asigurare. În calitate de infrastructură a vânzării poliţelor companiile de asigurări pot utiliza pe larg reţeaua persoanelor juridice. Acestea pot fi diferite organizaţii, a căror activitate este legată de deservirea unui număr mare de persoane fizice şi juridice, care necesită protecţie prin asigurare (băncile comerciale, bursele, firmele de vânzare a automobilelor, agenţiile de turism etc.). Începând cu cea de-a doua jumătate a anilor '80 ai secolului precedent, s-a înregistrat un proces accelerat de convergenţă a celor două sectoare. Înainte de a contura arhitectura problematicii procesului se impune precizarea conţinutului binomului bancasigurare – asifinanţare, acesta reprezentând reperele fundamentale ale conceptului de convergenţă a serviciilor financiare. 3.2. Bancasigurarea în domeniul asigurărilor Termenul „bancasigurare” a apărut pentru prima dată în Franţa, fiind utilizat în vederea desemnării foarte rapide a contractelor de economisire, acestea din urmă fiind distribuite de către filialele de asigurare ale grupurilor bancare. Simetric, termenul „asifinanţare” desemnează apariţia în reţeaua grupurilor de asigurare a produselor financiare, cum ar fi planurile de economisire, cărţile de credit etc. După cum consideră instituţiile bancare şi societăţile de asigurare europene, bancasigurarea este atractivă atât din punct de vedere al sporirii propriului raiting, cât şi din punct de vedere al posibilităţii obţinerii unui venit suplimentar. Cu toate că rezultatele obţinute de la efectuarea operaţiunilor de bancasigurare sunt încă nesemnificative, demararea procesului de constituire a bancasigurării în ultimii ani a luat amploare, fiind implicate în acest proces tot mai multe instituţii operatoare ale pieţei serviciilor bancare. Actualmente, mai mult de 80 la sută din numărul total al băncilor comerciale europene aplică în activitatea desfăşurată fenomenul bancasigurării. În Austria, drept consecinţă, numărul agenţilor fulltime s-a redus considerabil, mulţi dintre ei mutându-se în Departamentul de Asigurare al Băncilor. Spre regret, în Republica Moldova sortimentul serviciilor şi produselor de asigurare prestate de către băncile comerciale este încă foarte redus. În Republica Moldova, bancasigurarea se află la început de cale. Acestea din urmă nu permit în măsură deplină obţinerea unui avantaj maxim dintr-o afacere comercială, ori acest fapt este foarte profitabil şi răspândit în Occident. Dacă o bancă comercială europeană poate colabora concomitent

cu 14

mai multe societăţi de asigurare, încasând cu succes, de la fiecare din ele un anumit comision, atunci în Republica Moldova este foarte dificil de imaginat când pe rafturile bancare se vor învecina declaraţiile de asigurare ale diverşilor asigurători. Astfel, în condiţiile globalizării economiei, interpătrunderii şi integrării pieţelor internaţionale de capital, a informaţiilor şi a tehnologiilor, piaţa asigurărilor a devenit una dintre cele mai de perspectivă opţiuni de lărgire a activităţilor bancare. Aşadar, vânzarea produselor de asigurare prin reţelele bancare face posibilă aplicarea cât mai corectă a tehnicilor de distribuţie a produselor de asigurare de la asigurător către asigurat, contribuind la stabilirea unor relaţii mai viabile cu clienţii şi la obţinerea unui venit mai semnificativ de către asigurător. În acest sens, vom remarca că, chiar în pofida disfuncţionalităţilor existente, în bancasigurarea naţională există un potenţial colosal al acestui segment de distribuire a produselor de asigurare. Distribuirea acestor produse în sistem de bancasigurare ar putea influenţa sporirea nivelului de cerere solvabilă a populaţiei, în particular, contribuind astfel şi la modernizarea sistemului de distribuţie a produselor de asigurare, în general. Pentru promovarea serviciilor de asigurare, trebuie întreprins un complex întreg de acţiuni marketing, care concentrează eforturile anterioare de determinare a necesităţilor clienţilor, concretizându-se în acest sens, dacă condiţiile de asigurare, cuantumul primei de asigurare şi serviciile acordate suplimentar sunt convenabile şi atractive pentru clienţi. 3.3. Digitalizarea în asigurări Tendința de digitalizare a cuprins inevitabil și sectorul de asigurări, aducând noi produse, servicii și modele de afaceri. Această transformare forţează companiile de asigurări să acționeze rapid și să adopte noile tehnologii într-o strategie de afaceri durabilă. Apariţia rețelelor on-line, a tabletelor digitale, a aplicațiilor și a telefoanelor inteligente a adus o mare schimbare în comportamentul consumatorilor, în special în preferințele acestora. Clienții nu mai au timp pentru a merge la sediul unei companii, a perfecta un set de acte și a sta la rând pentru a perfecta un contract de asigurare. Aceștia își doresc servicii comode, transparente și foarte rapid. Companiile de asigurări anticipează că digitalizarea va avea, în anii următori, un impact important în ceea ce priveşte crearea de noi produse de asigurare, distribuţia acestora, dar şi modul de plată a despăgubirilor. Totodată, tehnologia permite asigurătorilor să ia măsuri practice pentru a reduce producerea unor riscuri incluse în poliţe. De exemplu, asigurătorii property pot trimite clienţilor avertizări de

15

vreme rea, asigurătorii auto pot oferi informaţii privind riscurile din trafic, iar asigurătorii de sănătate pot reaminti asiguraților să participe la controale medicale sau analize. Transformarea digitală a industriei de asigurare reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea pieţei de asigurare, dar este şi o provocare pentru companiile de asigurare care trebuie să investească în implementarea softurilor şi a mijloacelor necesare digitalizării. Efortul financiar al companiilor în procesul de digitalizare a fost măsurat în ultimele studii. Astfel, la nivel mondial, companiile intenţionează să investească anual aproximativ 5% din venitul realizat din vânzările digitale în procesul de digitalizare, această sumă fiind comparabilă cu o investiție în valoare de 907 miliarde dolari americani. Inovațiile digitale apărute în domeniul asigurărilor sunt, de facto, tehnologii elaborate în cadrul altor industrii, dar care au fost preluate și implementate de asigurători pentru eficientizarea și creșterea performanței companiilor. Principalele inovații digitale care transformă activitatea asigurătorilor vizează următoarele direcții: 1) Insurtech se referă la utilizarea inovațiilor tehnologice concepute pentru a crește

economiile și eficiența din modelul actualul al industriei de asigurări. Insurtech este un mix de "asigurare" și "tehnologie" care a fost inspirat din termenul Fintech. Ideea principală care a stat la baza insurtech, este faptul că industria asigurărilor este pregatită pentru inovație și implementarea noilor tehnologii digitale. Insurtech explorează modalitatile prin care marile companii de asigurări simulează posibilități noi de identificare a clientilor și promovarea unor oferte ultra-personalizate prin folosirea unor noi fluxuri de date bazate pe comportamentul de consum al clientilor. Deși în mod tradițional, sunt utilizate tabele actuariale pentru a atribui solicitanților unui produs de asigurare o anumită categorie de risc, insurtech încearcă să abordeze această problemă utilizând date dinamice de la diferite dispozitive electronice, pe care un client potențial le poate furniza (ex: datele provenite de la GPS-ul mașinii pot arăta stilul de condus al unui client, dispozitivele wearables precum ceasurile inteligente sau brățările pot furniza date importante despre stilul de viață sau starea de sănătate a unei persoane). Astfel, tehnologia vine în sprijinul companiilor de asigurări, pentru a găsi combinația potrivită în vederea acoperirii riscurilor și obținerii unor oferte competitive. Majoritatea asigurătorilor consideră InsurTech mai mult o oportunitate decât o amenințare, aceştia fiind tot mai preocupaţi de modul în care pot utiliza inovaţia tehnologică. Tendinţa este reflectată şi în investiţiile realizate în InsurTech, care au atins suma de 1,7 miliarde USD în 2018, la nivel global, dublu comparativ cu anul

16

2017, atât ca valoare, cât şi ca număr de tranzacţii (177), se arată într-o analiză realizată de CB Insights. În timp ce mai mult de jumătate dintre toate tranzacțiile din acest domeniu au loc în SUA – ale căror hub-uri principale sunt Silicon Valley, San Francisco şi New York –, țări precum Marea Britanie, Germania, China şi India reprezintă acum pieţe importante pentru investiţii InsurTech. 2) LEMONADE Insurance Company, un start-up în domeniul asigurărilor, demarat în 21

septembrie 2016, în SUA, a reuşit să obţină finanţări importante de la investitori privaţi, precum şi sprijinul unor reasigurători, ajungând la un capital de peste 60 milioane USD. LEMONADE Insurance vinde asigurări de locuinţe şi de răspundere pentru chiriaşi, fiind înfiinţată la New York de foşti specialişti activi în industria americană de asigurări. Startup-ul utilizează inteligența artificială (AI - Artificial Intelligence), atât pe partea de subscriere, cât şi pe partea de plată a daunelor. Compania s-a lansat în aprilie 2017 şi pe piaţa din Illinois, dar intenţionează să se dezvolte în majoritatea statelor din SUA până la finalul acestui an. Încă din primele 48 de ore de la lansare, LEMONADE a avut o dezvoltare neaşteptată, peste estimări. Astfel, cifrele aferente primelor două zile de activitate efectivă arată că au fost vândute 142 de poliţe, în valoare de 14.300 USD, iar site-ul a primit 36.000 de vizite. Majoritatea celor care au intrat pe site au fost din afara statului New York, unde compania nu are încă voie să vândă poliţe, însă 4.570 au fost din New York, iar 14,8% dintre cei care au solicitat o cotaţie au şi cumpărat. 3) BLOCKCHAIN. Tehnologia blockchain poate fi folosită în serviciile de asigurare prin

utilizarea contractelor-inteligente în care se pot vedea în regim real și transparent toate condițiile asigurării și informația privind achitarea despăgubirilor. Aceste contracte pot fi utilizate nu doar la nivel local, dar și în asigurările transnaționale oferind un grad sporit de siguranță pentru părțile contractoare. Avantajul contractelor-inteligente în asigurare constă în posibilitatea de a conecta la rețea persoane terțe interesate, cum ar fi brokerii, auditorii etc. Iar transparența absolută oferită prin această tehnologie sporește încrederea populației în companii și reduce probabilitatea greșelilor. Tocmai din acest considerent giganții industriei de asigurări cum sunt SwissRe, Munich Re, Allianz ș.a. au inițiat un proces de studiere și testare a tehnologiei blockchain numită B3i (The Blockchain Insurance Industry). Infrastructura IT. O arhitectură IT modernă este esențială pentru inovarea digitală. Apariția tehnologiei cloud a adus asigurătorilor noi opțiuni pentru procesare, calcul și stocare a informației în spațiul virtual. Iar coauthoring-ul și apelurile video permit conectarea cu clienții fără costuri suplimentare de deplasare

17

Rezultatul implementării tehnologiilor menționate pe piața de asigurări catalizează apariția produselor inovative, rapide, inteligente și comode. De exemplu, există companii care au creat aplicații mobile de cumpărare a asigurării pentru bicicletă în momentul în care aceasta este utilizată. Asigurarea poate fi pentru o zi, un weekend sau o săptămână și se contractează prin câteva click-uri. Un alt produs inovațional vizează asigurările de proprietate și anume cele de locuință, care pot fi contractate doar prin indicarea adresei. Pe baza informațiilor publice existente în spațiul on-line, despre criminalitate, modelul de construcție, vârsta clădirii, asigurătorul calculează mărimea primei. Pe lânga avantajele enumerate, schimbarea digitală presupune și un șir de dezavnataje. Aproape fiecare al 3-lea asigurător (32%) consideră că problema principală ține de dificultățile în schimbarea culturii corporative. În același timp, 28% consideră că costurile ridicate de implementare sunt o barieră în avansarea schimbării digitale în industria asigurărilor. De asemenea, tradițiile și tehnologiile moștenite ale asigurătorilor (21%) și barierele de reglementare (19%) sunt văzute ca probleme care împiedică viitorul industriei. Digitalizarea asigurărilor aduce schimbări prin oferirea posibilităţii de analiză a datelor despre clienţi pentru o percepere mai bună a necesităţilor şi riscurilor pieţei. Datorită implementării tehnologiilor, se reduce timpul de soluţionare a cererilor, frecvenţa şi severitatea reclamaţiilor. Principala oportunitate oferită de digitalizare este dezvoltarea pieței de asigurări care are loc datorită răspândirii rețelei de distribuție și creșterii numărului de clienți, reducerii cheltuielilor, dar și creşterii eficienţei funcţiilor back-office prin tranzacţii mai rapide, mai transparente şi fără erori. Pe lângă oportunitățile oferite, există și o serie de provocări legate de digitalizarea asigurărilor. Acestea sunt: nevoia de a ajusta serviciile la necesităţile clienţilor; disponibilitatea nonstop pentru deservirea clienţilor; costuri de implementare a tehnologiilor şi timp pentru realizare; tradiţiile şi tehnologiile moştenite; constrângerile culturale şi de educaţie. Tendința de digitalizare a sectorului de asigurări rămâne a fi în creștere. Noile tehnologii se afirmă tot mai mult pe piețele financiare, fapt demonstrat prin studii. La nivel global, 37,1% din consumatorii serviciilor de asigurare folosesc canalele digitale de acces la servicii cel puţin odată în lună. 3.4. Asigurarea cibernetică Datorită digitalizării și progresului tehnic cu pași rapizi, survine și necesitatea asigurării cibernetice, care de asemeneqa reprezintă o nouă formă de asigurare. Amenințările cibernetice se află într-un trend de creștere, atât din punct de vedere al numărului, cât şi al complexității acestora, riscul cibernetic fiind cu siguranță cea mai mare provocare cu care se confruntă economiile moderne. Asigurarea poate juca un rol cheie în a ajuta toate companiile din sectorul financiar să-și dezvolte 18

rezistența cibernetică. Beneficiile nu sunt doar protejarea financiară atunci când are loc un eveniment informatic asigurat, ci și acces la consultanți experți și asistență de la specialiști în IT și experți în răscumpărare. Piața cibernetică a asigurărilor în multe țări este relativ mică în comparație cu alte produse de asigurare, impactul general asupra amenințărilor cibernetice emergente este dificil de cuantificat, astfel companiile de asigurări continuă să-și dezvolte serviciile. Pe lângă îmbunătățirea directă a securității, asigurarea cibernetică este enorm de benefică în cazul unei încălcări de securitate pe scară largă. Asigurarea oferă un mecanism de finanțare lin pentru recuperarea din pierderile majore, ajutând întreprinderile să revină la normal și reducând nevoia de asistență din partea statului. Noțiunea de risc cibernetic cuprinde o multitudine de riscuri care amenință bunurile firmelor, guvernelor sau persoanelor fizice, pierderile în general incluzând active financiare sau nefinanciare, identități, divulgarea de informații sensibile și întreruperea activităților/afacerii. Asigurarea cibernetică este un produs de asigurare utilizat pentru a proteja întreprinderile și utilizatorii individuali de riscurile bazate pe Internet și, în general, de riscurile legate de infrastructura și activitățile tehnologiei informației. TIPOLOGIA ASIGURĂRILOR CIBERNETICE: Furtul și frauda - Acoperă distrugerea sau pierderea datelor deținătorului poliței de asigurare ca urmare a unui eveniment informatic criminal sau fraudulos, inclusiv furtul și transferul de fonduri. Ancheta criminalistică - Acoperă serviciile legale, tehnice sau medico-legale necesare pentru a evalua dacă a avut loc un atac cibernetic, pentru a evalua impactul atacului și pentru a opri un atac. Hackisurance - Asigurare împotriva atacurilor cibernetice și atacurilor de hacking. Întreruperea afacerilor - Acoperă veniturile pierdute și costurile aferente în cazul în care un asigurat nu este în măsură să desfășoare activități din cauza unui eveniment informatic sau a unei pierderi de date. Extorsiune - Oferă acoperire pentru costurile asociate investigației amenințărilor de a comite atacuri cibernetice împotriva sistemelor titularului de poliță și pentru plățile către extorționiști care amenință că obțin și dezvăluie informații sensibile. Asigurare pentru reputație - asigurare împotriva atacurilor de reputație și defăimarea cibernetică. Pierderea și restaurarea datelor informatice - Acoperă daune fizice sau pierderi de utilizare a bunurilor legate de computer, inclusiv costurile de recuperare și restaurare a datelor, hardware-ului, software-ului sau a altor informații distruse sau deteriorate ca urmare a unui atac cibernetic. 19

Astfel, doar 38% din organizațiile globale susțin că sunt echipate și capabile să facă față unui atac cibernetic complex. În perioada 1 ianuarie 2005 și 18 aprilie 2018 au fost înregistrate 8.854 de încălcări înregistrate cu pagube medii în valoare de 360$; Posturile de muncă în domeniul cibersecurității au crescut cu 74% în ultimii cinci ani. Cert este faptul că în portofoliul companiilor de asigurare din RM, produsul de asigurare cibernetică lipsește.

20

3.5. Analiza impactului noilor fome de asigurare și a evoluției acestora în perioada 2017-2019 Impactul implementării inovațiilor digitale în asigurări a fost analizat de compania Google în comun cu Bain. Rezultatele studiului au arătat că implementarea tehnologiilor poate spori veniturile unui asigurător cu 28% și poate reduce despăgubirile cu 19%, iar costurile administrative de contractare a polițelor de asigurare pot fi reduse cu 72%. În SUA, circa 80% din totalul poliţelor vândute sunt intermediate de către brokerii de asigurare. Din totalul poliţelor de asigurare vândute, 75% sunt realizate prin intermediul brokerilor de asigurare. Pe parcursul ultimilor 5 ani, mărimea comisionului, plătit brokerului, se află la nivelul de 20% În companiile de asigurare din Spania, prin intermediul canalelor netradiţionale de realizare (întreprinderi, bănci, firme turistice) în ultimii 3 ani s-au vândut 18,1% poliţe de asigurare şi s-a asigurat intrarea a 16,3% prime de asigurare. Tabel 3.5.1 Căi folosite pentru procurarea sau reînoirea poliței de asigurare la nivel internațional pentru perioada 2017-2019 Noi forme de 2017 2018 2019 asigurare Agent

37.5%

49.7%

23.6%

Telefon

8.8%

9.0%

10.3%

Bancă

13.8%

15.3%

20.7%

Broker

11.9%

14.2%

17.3%

Internet-PC

16.5%

17.3%

19.25

Internet-Mobile

0.8%

2.1%

4.4%

Rețele de socializare

0.7%

2.0%

4.1%

Sursa: Elaboat de autor în baza datelor preluate din raportul ,, World INSURANCE Report for 2017/2018/2019”

21

60

50

40

30

20

10

0 2017

2018

2019

AgentTelefonBancăBrokerInternet-PCInternet-Mobilerețele de socializare

Figura 3.5.1. Evoluția noilor forme de asigurare la nivel internațional în perioada 2017-2019 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din Tabelul 3.5.1 Concluzie: Conform datelor prezentate în Tabelul 3.5.1 și în Figura 3.5.1, observăm că asigurările prin intermediul agentului au scăzut în anul 2019, iar restul noilor forme de asigurare la nivel internațional sunt în creștere, cum ar fi: asigurarea prin telefon, prin intermediul băncii, prin intermediul brokerului, și a tehnologiilor informaționale. Deocamdată, vânzarea polițelor de asigurare prin intermediul rețelelor de socializare este în creștere, însă deține un procent mic față de celelalte tipuri de asigurare. Industria asigurărilor se va schimba foarte mult în viitorul apropiat, iar câștigători în această competiție vor fi cei care implementează tehnologii digitale și fintech soluții. Indiscutabil, digitalizarea atinge sectorul asigurărilor și obligă companiile să integreze inovația în planul lor de dezvoltare. Scopul digitalizării este de a contribui la dezvoltarea pieţei în folosul clientului. Asiguratorii tradiționali nu trebuie să uite de schimbările tehnologice - să dezvolte noi metode de interacțiune cu clientul, noi modalități de evaluare și gestionare a riscurilor și a daunelor. Chiar dacă totul în jur capătă inteligență artificială și devine tehnologizat, totuși componenta umană și emoțională în activitatea cu clienții rămâne importantă pentru că până la urmă omul rămâne în centrul lucrurilor. În continuare voi analiza procentajul consumatorilor care folosesc canalele digitale cel puţin odată pe lună, după regiune şi vârstă. 22

Consumatorii care folosesc canalele digitale cel puţin odată pe lună, după regiune şi vârstă, %

Ţările în curs de dezvoltare din Asia-Pacific Ţările dezvoltate din Asia-Pacific America Latină Europa America de Nord Global 0

10

20

30

40

50

60

Gen YAlții

Figura 2.5.2. Consumatorii care folosesc canalele digitale cel puţin odată pe lună, după regiune şi vârstă, % Sursa: Elaborat de autor în baza datelor preluate din ,,World Insurance Report 2016. Capgemeni and Efma” Notă: Gen Y – generaţie născută după 1981, profund implicată în tehnologia digital 119

120

118

105 100 80 66

66

60 40

29

20 0

1

4

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

Perioada Figura 3.5.3 Investiții în tehnologie de către asigurători și reasiguratori (număr de oferte). Sursa: Elaborat de autor în baza datelor preluate din ,,Anual Report of the Insurance Industry 2019”

23

Concluzie: În baza datelor din Figura 3.5.3, observăm că numărul de investiții în tehnologii au crescut pe parcursul perioadei 2012-2018, iar în 2019 aceste investiții brusc scad, datorită faptului că tehnologiile au devenit pe larg accesibile și au revoluționat domeniul asigurărilor. Analiștii au remarcat că, în comparație cu alte domenii ale Fintech, „interacțiunea dintre deținătorii din industrie și noii intrați în dezvoltarea InsurTech implică, în general, mai multă cooperare și colaborare decât concurența directă și perturbarea. În general, părțile interesate au fost de acord că pornirile InsurTech nu perturbă în prezent industria de asigurări. De exemplu, o analiză recentă a arătat că până în prezent au scurs mai puțin de 10 la sută din investițiile InsurTech în startup- uri care vizează întreruperea lanțului valoric la scară completă.

Asigurări Proprietății viață

$4.5

Asigurările de

$4.0

$2.00

$3.5 $3.0 $2.5 $1.30

$2.0

$1.15

$2.15

$1.5 $0.94

$1.0

$1.08

$1.41

$0.5

$0.15 $0.13

$0.26 $0.09

$0.0 2012

$0.64

2013

$0.74

$0.23 2014

2015 Perioada

2016

2017

2018

Figura 3.5.4. Investiții globale InsurTech (miliarde de dolari) Sursa: CB Insights; Willis Towers Watson Concluzie: Conform datelor prezentate în Figura 3.5.4, observăm că în 2018 au crescut investițiile globale InsurTech pentru asigurările de viață și cele de proprietate față de anii precedenți, ceea ce ne demonstrează faptul că fenomenul InsurTech devine tot mai pronunțat în cadrul companiilor de asigurări și acestea sunt disponibile să investească în această nouă formă de asigurare la nivel internațional.

24

CONCLUZII În urma realizării acestei lucrări, pot susține faptul că asigurările încă din antichitate s-au afirmat în viața de pretutindeni a oamenilor, întrucât, aceștia doresc să-și mențină în siguranță atât bunurile personale cât și vița pesonală și a celor apropiați. Actualmente, asigurările prezintă o ramură dezvoltată, care a acaparat o mare parte în economia statelor. În statele dezvoltate acestea dețin o pondere mai mare în sectorul economic, pe când în țările în curs de dezvoltare acestea nu sunt atât de răspindite în rândul populației. Dea lungul timpului, acestea au suferit modificări, modernizându-se considerabil, astfel, pornind de la cele mai simple forme de asigurae, prin intermediul agenților de asigurare și a brokerilor, ajungând la cele mai moderne, cum ar fi: bancasigurarea, prin telefon, prin oficiile poștale, saloanele auto etc. Dar desigur, odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale și aplicarea pe larg a inovațiilor în domeniul asigurărilor, acestea s-au bucurat de un succes incredibil. Respectiv, această ramură, trebuie mereu modernizată, întrucât, majoritatea clienților preferă comoditatea și simplitatea serviciilor, cee ace este pus la dispoziție cu ajutorul tehnologiilor informaționale. Pe langă avantajele numeroase obținute prin implementare serviciilor infomaționale în domeniul asigurărilor, acestea se confruntă cu o serie de probleme cum ar fi: nevoia de a ajusta serviciile la necesităţile clienţilor; disponibilitatea non-stop pentru deservirea clienţilor; costuri de implementare a tehnologiilor şi timp pentru realizare; tradiţiile şi tehnologiile moştenite; constrângerile culturale şi de educaţie. Companiile de asigurări au nevoie de timp pentru a se adapta la noile tendințe, însă, odată cu adaptarea la ele, succesul va fi asigurat. Prin urmare sectorul de asigurări rămâne a fi în creștere. Noile tehnologii se afirmă tot mai mult pe piețele financiare, fapt demonstrat prin studii. La nivel global, 37,1% din consumatorii serviciilor de asigurare folosesc canalele digitale de acces la servicii cel puţin odată în lună.

25

BIBLIOGRAFIE Acte Legislative 1. LEGEA cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006

Monografii 2. Iulia CAPRIAN, Tatiana COVALSCHI, Ecaterina ULIAN, APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA ASIGURĂRILOR ÎN LUME, STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.7(77) Seria “Științe exacte și economice” ISSN 1857-2073 ISSN online 2345-1033 p.40-43; 3. Olsen David A., „Brokers keep growth a live // Business Insurance” 1996. July 22; 4. Саймон Уильям, „О роли страхового брокера в процессе размещения контрактов по страхованию” // Материалы международной конференции – Нью-Йорк, 1994; 5. Stanislav Fotescu; Nadejda Botnari, „Bancasigurarea: particularităţile constituirii şi perspectivele dezvoltării” // Economistul. – 2002. Nr. 1219 – p.4; 6. Sabine L.B VanderLinden, Shân M. Millie, Nicole Anderson, Susanne Chishti; ,,The INSURTECH Book: The Insurance Technology Handbook for Investors, Entrepreneurs and FinTech Visionaries” 7.Fusion E., Where insurance and technology converge. The insurance information source A. M. Best Company, 2000. 8. Stanislav

Fotescu

,,SISTEMUL

DE

DISTRIBUŢIE

A

ASIGURĂRILOR

ŞI

MODERNIZAREA ACESTUIA”, ASEM, Chișinău, 2006; 9. World INSURANCE Report for 2017/2018/2019” 10. ,,Anual Report of the Insurance Industry 2019”

Webografie 11. https://blog.objectiflune.com/legacy-system-modernization-insurance-industry/ 12. http://www.primm.ro/insurtech--revolutia-din-industria-asigurarilor_2130.html 13. https://www.hdi.global/be/en/services/international

26

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Științe Economice Departamentul Finanțe și bănci

Referat “Dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova”

Elaborat de: Spijavca Victoria Coordonator: Caprian Iuliana, Dr.conf.univ

Chișinău 2020

427

Cuprins Introducere Capitolul I: Actuariat-noțiuni generale. Capitoul II: Dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova. 2.1 Necesitatea actuaritului în Republica Moldova. 2.2 Asociația de Actuariat din Republica Moldova. Concluzii Bibliografie

Introducere În această lucrare am analizat ce prevede actuariatul și cine este actuarul.Actuarul este persoană ce lucrează intr-o companie de asigurare și este specializată în evaluarea riscului prin metode statistice, folosite pentru calcularea primelor de asigurare, rezervelor tehnice şi a anuităţilor. Actuarii funcţionează în structura de personal de specialitate a Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF), alături de economişti, jurişti, experţi contabili, statisticieni, informaticieni, medici, precum şi din alte persoane calificate în domeniul asigurărilor şi finanţelor. Pentru a-și putea derula activitatea, o companie de asigurare sau reasigurare trebuie să aibă cel putin o persoana angajată ca actuar. Actuarul este cel care stabileste nivelul primelor de asigurare, al rezervelor tehnice și calculează marja de solvabilitate a unei companii de asigurare. Pentru a putea profesa ca și actuar, o persoana trebuie să aibă studii superioare de lunga durata, studii actuariale la institutii de invatamant superior sau alte forme de pregatire postuniversitara si un istoric de cel putin 3 -5 ani într-o companie de asigurări. Deasemenea am analizat dezvoltarea Asociației de actuariat din Republica Moldova,necesitatea acesteia și care sunt domeniile sale de activitate.

Capitolul I: Actuariat-noțiuni generale. Pe plan internaţional şi pe cel al Uniunii Europene se vorbeşte tot mai mult de necesitatea sofi sticării modalităţii de supraveghere a societăţilor de asigurare, prin implementarea modelelor bazate cu precădere pe analiza riscurilor specifi ce, inerente activităţii de asigurare. Trebuie sa fi m pregătiţi pentru momentul implementării unor astfel de modele, iar implicarea tot mai largă a actuarilor în procesul de supraveghere este absolut necesară. Nimeni nu ştie cu certitudine dacă şi când anume se va produce un risc acoperit prin asigurare ori care va fi dimensiunea exactă a despăgubirilor pe care un asigurător trebuie sa le plătească. Însă, prin aplicarea calculelor actuariale şi abilităţilor actuarilor, aceste necunoscute pot fi evaluate, ceea ce ne permite să ne asiguram că vor exista sufi ciente resurse fi nanciare pentru onorarea obligaţiilor. Etimologia exactă a termenului de actuariat nu este cunoscută. Se presupune că acest termen provine de la latinescul actuarius – persoană responsabilă de întocmirea proceselor verbale la adunările generale, precum şi de păstrarea registrelor contabile ale unei societăţi. Conform defi niţiei Asociaţiei Internaţionale de Supraveghere a Asigurărilor (IAIS), actuarul este o persoană califi cată în evaluarea consecinţelor fi nanciare ale unor evenimente incerte viitoare. Profesia de actuar a apărut şi s-a dezvoltat mai întâi în domeniul asigurărilor de viaţă (Marea Britanie, sec. XVIII), mai apoi modelele actuariale au fost aplicate cu succes şi în alte domenii ale asigurărilor, cum ar fi asigurările de bunuri, de sănătate etc., adică asigurările generale (Marea Britanie, 1980). De-a lungul timpului atribuţiile, precum şi domeniile de activitate ale actuarilor s-au diversifi cat. Ştiinţa actuarială se bazează pe teoria dobânzii compuse care permite compararea unor valori fi nanciare în momente diferite de timp. Cum teoria matematicii presupune dezvoltarea riguroasă a unor concepte abstracte sau axiome, care pot sau nu pot avea vreo legătură cu

realitatea, preocuparea esenţială a actuarului este găsirea unor soluţii practice, cu un grad precizat de acurateţe şi folosind datele numerice afl ate la îndemână, în probleme legate de afaceri privind evenimente incerte viitoare. Prin urmare, matematica este mai degrabă „slugă” şi nu „stăpân” în dezvoltarea ştiinţei actuariale. Normele legale care reglementează activitatea de actuariat în majoritatea ţărilor se bazează pe standardele internaţionale ale Asociaţiei Internaţionale de Supraveghere a Asigurărilor. Principalele instituţii internaţionale care ghidează activitatea de actuariat sunt Grupul Consultativ European de Actuariat, Asociaţia Internaţională de Actuariat (IAA) şi Asociaţia Internaţională de Supraveghere a Asigurărilor (IAIS). Asociaţia de Actuariat are ca obiectiv de bază instruirea actuarilor, efectuarea cercetărilor în domeniul respectiv, organizarea de conferinţe şi întruniri. Misiunea principală a IAIS constă în reglementarea activităţii de actuariat prin Standardele şi Codurile de Conduită emise care descriu cerinţele de onorabilitate, de integritate profesională, competenţă şi moralitate de care trebuie să dea dovadă un actuar modern. Conjunctura internaţională a activităţii de actuariat este reglementată de un şir de acte normative. Unele reglementări sunt abordate ca documente aparte, altele ca norme componente ale altor acte normative. Cel mai important este Codul de Conduită al Asociaţiei Internaţionale de Supraveghere a Asigurărilor, instituţie la care tinde să adere şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare din Republica Moldova (instituţia curentă de reglementare şi supraveghere a asigurărilor), dacă ne referim la Concepţia de consolidare a pieţei asigurărilor pe termen mediu (2004-2007). În conformitate cu acest cod, organul de supraveghere a asigurărilor decide cine poate fi considerat actuar. Criteriile impuse pentru ca o persoană să devină actuar certifi cat sunt: -instruire educaţională corespunzătoare standardelor; - calitatea de membru al unei organizaţii de actuariat şi califi cat la un anumit nivel; - practică minimă în domenii tangenţiale actuariatului. În scopul evitării conflictului, codul condiţionează că actuarul nu poate fi manager de companie, manager fi nanciar, deoarece se presupune că nu-şi va îndeplini cu onoare atribuţiile, susţinând interesele societăţii de asigurări şi nu a deţinătorilor de poliţe sau a normelor licite. Tot Codul de Conduită prevede că actuarul poate fi angajat de o companie sau de mai multe companii concomitent, sau poate oferi servicii de consultanţă. De asemenea, standardele Asociaţiei Internaţionale de Supraveghere a Asigurărilor prevăd că dacă o societate de asigurări angajează un actuar acreditat, atunci organul de supraveghere trebuie să confi rme califi carea, încrederea şi buna conduită a persoanei angajate. De asemenea, organul de supraveghere trebuie să stabilească poziţia persoanei respective în relaţiile cu managementul companiei de asigurări, în scopul argumentării faptului că actuarul are sufi cientă independenţă şi putere să-şi îndeplinească atribuţiile. Prin urmare, în cele mai multe ţări, obţinerea autorizaţiei de funcţionare şi funcţionarea propriuzisă a societăţilor de asigurare/reasigurare este condiţionată de existenţa unui actuar. În majoritatea ţărilor actuarii sunt reuniţi în asociaţii profesionale care urmăresc menţinerea unor standarde înalte de profesionalism, integritate si responsabilitate publică.

Standardele internaţionale stipulează că între auditorii externi din domeniul asigurărilor şi actuari trebuie să existe o relaţie de interdependenţă. ABILITĂŢILE ACTUARILOR: Actuarul este un lider profesionist în găsirea oportunităţilor de administrare a riscurilor, prin combinarea calităţilor analitice elevate cu cunoştinţele din domeniul matematicii, statisticii, businessului şi fi nanţelor. Prin urmare, este foarte important pentru o societate de asigurări să dispună de un profesionist în expertiza riscurilor. Cunoştinţele actuarilor în materie de fi nanţe şi managementul riscului sunt utilizate din plin în aşa domenii ca asigurări, pensii şi investiţii. În cadrul activităţii din aceste domenii, actuarii trebuie să fi e capabili de a:  calcula primele şi tarifele de asigurare şi elabora metodologiile de calcul ale

lor (inferenţa statistică);  evalua şi estima rezervele tehnice aferente contractelor de asigurări generale, viaţă şi pensii;  evalua marja minimă de solvabilitate şi stabili diferite alternative pentru valorile curente şi viitoare ale solvabilităţii;  participa la stabilirea strategiilor investiţionale;  calcula profi tabilitatea tipurilor de asigurări;  prognoza rezultatele fi nanciare din activitatea de subscrier;  prezenta anual asigurătorului şi organului de supraveghere raportul privind evaluarea rezervelor tehnice şi alte rapoarte;  înştiinţa instituţia de supraveghere despre abaterile de la normele licite ale societăţii de asigurări;  oferi consultanţă. Aceste capacităţi le permit actuarilor să obţină o poziţie cheie în echipa de management a unei societăţi de asigurări.

DOMENIILE DE ACTIVITATE: Domeniile de activitate ale actuarilor s-au diversifi cat, consecinţă a dezvoltării sectorului fi nanciar si al asigurărilor. O companie de asigurări nu poate funcţiona fără actuari. Deşi majoritatea actuarilor îşi desfăşoară activitatea în domenii asociate cu activitatea de asigurări, numărul celor angajaţi şi în alte domenii continuă să crească. Concentrarea în mare parte a actuarilor în cadrul societăţilor de asigurări este rezultatul faptului că anume societăţile de asigurări au cel mai mult nevoie de soluţionarea problemelor de risc şi incertitudine. Actuarii pot activa şi în alte domenii ale economiei, şi anume în cele ale băncilor comerciale, fondurilor de investiţii şi de pensii, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. În cadrul instituţiilor de stat, actuarii participă la managementul programelor de asistenţă socială: pensii, medicină, etc. prin prisma estimării obligaţiilor financiare. De expertiza actuarilor sunt interesaţi nu numai societăţile de asigurări, de audit sau de consultanţă, ci şi instituţiile de supraveghere a asigurărilor. Rolul actuarului în cadrul organelor de supraveghere este destul de important, în special pentru supravegherea societăţilor de asigurare prin implementarea modelelor bazate pe analiza riscurilor specifi ce. De asemenea,

actuarii pot să participe la unele programe de evaluare a riscurilor şi rezolvarea problemelor de ordin statistic şi fi nanciar în cadrul băncii naţionale.

Capitoul II: Dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova. Printre principalele etape în dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova putem menţiona: 1. Noile abordări ale Legii cu privire la asigurări. În viitorul apropiat va fi greu de crezut că este posibil să începi sau să desfăşori o activitate de asigurări fără implicarea actuarilor.

Aceasta se va întâmpla, deoarece piaţa se va schimba. Ca rezultat al dezvoltării pieţei asigurărilor şi noilor abordări ale Legii cu privire la asigurări, în care este reglementat, pentru prima dată, statutul actuarului, dar şi din necesitatea de a continua procesul de consolidare a sectorului de asigurări, companiile de asigurări vor apela la serviciile actuarilor, astfel că rolul şi responsabilităţile actuarilor vor fi din ce în ce mai mari. 2. Un pas important în dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova l-a avut crearea, cu mai mult de un an în urmă sau, mai exact, la 29 ianuarie 2007, a Asociaţiei de Actuariat din Moldova (AAM), la iniţiativa unui grup de 9 persoane, care activau şi continuă să activeze în domeniul asigurărilor şi activităţilor academice de cercetare. Asociaţia are un rol bine precizat, de recunoaştere, susţinere şi promovare a profesiei de actuar, precum şi dobândirea cunoştinţelor în acest domeniu. Misiunile principale de viitor ale AAM sunt:    

crearea unui centru de instruire, cercetare şi dezvoltare în domeniul actuariatului; elaborarea unui program de instruire a actuarilor, structura căruia să corespundă cu programul Grupului Consultativ European de Actuariat şi AIA; elaborarea unui cod de etică profesională şi a unor standarde de practici bazate pe integritate şi respect al legislaţiei; stabilirea de contacte de colaborare cu afi lierea în calitate de membru Observator al Grupului Consultativ European de Actuariat.

3. Un eveniment important este aderarea AAM în calitate de Membru Asociat al Asociaţiei Internaţionale de Actuariat. Astfel, la 28 octombrie 2007, în şedinţa Consiliului Asociaţiei Internaţionale de Actuariat de la Dublin, AAM a fost acceptată ca Membru Asociat al Asociaţiei Internaţionale de Actuariat. Pe această cale, mulţumim AI pentru încrederea acordată.

Din prevederile actelor normative menţionate mai sus şi din cele menţionate referitor la evoluţia actuală rezultă necesitatea creşterii numărului de actuari atestaţi. Nivelul de cunoaştere în domeniul actuarial va fi foarte scăzut dacă nu se vor întreprinde măsuri în scopul instruirii aspiranţilor la funcţia de actuar. Instruirea în acest domeniu trebuie luată de la zero deoarece, până astăzi, în republică nu există instituţie de învăţământ care ar pregăti specialişti în domeniul respectiv.Rezolvarea acestei probleme poate fi iniţiată prin câteva aspecte: În primul rând, este necesară elaborarea regulamentelor de funcţionare a noii Legi cu privire la asigurări, nr. 407 din 21.12.2006. În al doilea rând, toate aceste instituţii trebuie să caute soluţii din punct de vedere tehnicoorganizatoric şi fi nanciar pentru organizarea unor cursuri adecvate pentru actuari prin implementarea unui program de formare profesională şi certifi care a actuarilor, în colaborare cu un institut de profi l din Uniunea Europeană. Aceste programe trebuie să se fi nalizeze cu certifi carea actuarilor recunoscută de Asociaţia Internaţională a Actuarilor. O altă soluţie ar fi trimiterea unui grup de persoane la studii specializate în actuariat în una din ţările europene.

În al treilea rând, în vederea întăririi capacităţii de supraveghere prudenţială, dar şi în contextul tendinţelor manifestate pe plan internaţional în ceea ce priveşte modalitatea de exercitare a supravegherii activităţii de asigurare, Comisia Naţională a Pieţei Financiare trebuie să înfi inţeze în cadrul său o structură specializată în actuariat. În al patrulea rând, pentru evaluări pertinente şi bune argumentări din punct de vedere economic şi fi nanciar, precum şi referindu-ne la practica multor ţări din spaţiul european şi cel ex-sovietic, remarcăm că actuarii şi modelele actuariale trebuie utilizate pe larg în cadrul asigurărilor obligatorii de medicină şi în domeniile pensiilor, creându-se departamente specializate în actuariat în cadrul instituţiilor statale. Scopul acestor subdiviziuni statale trebuie să ţină de prognoza actuarială a stabilităţii fi nanciare a bugetului de asigurări obligatorii de medicină, de determinarea pertinentă a nivelului pensiilor în baza modelelor actuariale, de calcularea corectă a primelor de asigurare, ţinând cont de un şir de factori, aşa ca: hazardul moral, selecţia adversă, gradul de morbiditate, vârsta asiguraţilor, speranţa de viaţă.

2.1 Necesitatea actuaritului în Republica Moldova. La ora actuală, în Republica Moldova actuariatul este o profesie tânără şi de aceea este foarte puţin popularizată, am putea spune că se bălăceşte într-o ilustră ignoranţă. Puţine persoane, chiar şi din domeniul asigurărilor, au auzit de cuvântul “actuariat”, însă şi mai puţine cunosc semnifi caţia lui. Primele de asigurare la majoritatea companiilor de asigurări nu sunt calculate după criterii ştiinţifi ce, ceea ce a dus la apariţia unor discrepanţe esenţiale între tarifele de primă ale diferitelor societăţi de asigurare pentru riscuri asigurate identice. Rezervele tehnice, în special cele de daune, se calculează pe baza unor metode elementare, ceea ce le face să fi e insufi ciente pentru acoperirea obligaţiilor curente. Multe companii ajung la incapacitate de achitare sau achitări limitate ale despăgubirilor, deoarece nu se ţine cont de estimările şi controlul preventiv al riscurilor. Însă în condiţiile unui business modern, cantitatea şi calitatea trebuie bine aliniate şi combinate. Odată cu dezvoltarea masivă în Republica Moldova a asigurărilor generale, în special a asigurărilor auto, apare necesitatea estimării tarifelor de asigurare şi a rezervelor pe baza unor criterii ştiinţifi ce sofi sticate, ţinând cont de caracterul aleatoriu, static sau dinamic al daunelor, de distribuţiile statistice specifi ce fi ecărui risc asigurat, studiate separat pentru variabile continue şi discrete, adică pentru suma daunei şi numărul de daune. De asemenea, metodele deterministe elementare aplicate în Asigurările Generale, bazate pe „Legile Mediei”, oferă concluzii foarte limitate pentru etapa de evaluare a riscurilor în asigurări, deoarece procesul de subscriere în asigurări generale este mult mai variabil decât cel din asigurările de viaţă şi de pensii. Pentru această categorie a asigurărilor este specifi c procesul stocastic, adică statisticoprobabilistic, unde evaluarea variabilităţii sau a incertitudinii este critică pentru soluţionarea multor probleme de risc fi nanciar. Necesitatea creşterii numărului de actuari atestaţi derivă şi din prevederile legale referitoare la fondurile nestatale de pensii, unde se stipulează că fondurile sunt obligate să prezinte un raport referitor la evaluarea actuarială a obligaţiilor aferente contractelor active.

Din cele menţionate se poate deduce importanţa instruirii unui personal specializat în ştiinţe actuariale, astfel încât sa fi e efi cientizată activitatea de verifi care a modului în care societăţile de asigurare stabilesc tarifele de primă, rezervele tehnice si alţi indicatori specifici. În contextul modifi cării legislaţiei din domeniul asigurărilor s-a produs o ajustare la standardele internaţionale şi s-a reglementat, pentru prima dată, statutul actuarului în asigurări. Potrivit acestei legi, funcţia de actuar este defi nita ca o funcţie de conducere de specialitate. Cerinţele şi atribuţiile actuarului sunt specifi cate atât în documentele cerute pentru licenţierea asigurătorilor, cât şi întrun articol dedicat atribuţiilor actuarului. Acest articol prevede că în calitate de actuar poate să activeze orice persoană care dispune de certifi cat de califi care eliberat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De asemenea, se prevede că actuarul certifi cat trebuie să aprobe calculele actuariale privind tarifele de primă, să certifi ce rapoartele privind rezervele tehnice, să întocmească şi să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un raport anual care certifi că acurateţea şi corectitudinea calculelor rezervelor tehnice, să legalizeze business-planul la clasa de asigurări care urmează să fi e licenţiată.

2.2 Asociația de Actuariat din Republica Moldova. Pe data de 29 ianuarie 2007 a fost înregistrată legal Asociaţia de Actuariat din Moldova. Asociaţia de Actuariat din Moldova (AAM) este o asociaţie obştească neguvernamentală, apolitică, nonprofit, care va reprezenta, în premieră, profesia de actuariat în Republica Moldova. La data de 28 octombrie 2007, la Congresul de la Dublin, Irlanda, Asociaţia de Actuariat din Moldova (AAM) a devenit Membru Asociat al Asociaţiei Internaţionale de Actuariat. Scopul asociaţiei: Asociaţia este creată în scopul recunoaşterii, susţinerii şi promovării profesiei de actuar în Republica Moldova, afirmării şi apărarea drepturilor tuturor actuarilor sau a persoanelor legate profesional, care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova. De asemenea, printre misiunile de bază se menţionează şi contribuirea la individualizarea şi includerea acestei profesii în Nomenclatorul specialităţilor, precum şi dobîndirea şi propagarea cunoştinţelor în domeniul actuariatului. Membrii asociaţiei:

Membrii Asociaţiei de Actuariat din Moldova sunt persoane respectate pe piaţa asigurărilor şi în viaţa academică atit din republica Moldova, cît şi în străinătate, cu pregătire statistică, matematică şi economică şi care îşi desfăşoară activitatea în societăţi de asigurări de viaţă sau generale (nonviaţă) şi în instituţii universitare şi academice. Verejan Oleg ; Iliev Nicolai; Popa Mihail; Adrian Allott; Pârţachi Ion; Bărbier Lilian; Zambiţchi Dumitru; Dolghi Vladimir; Şişcanu Lina Intenţiile actuale ale asociaţiei: Conform sondajelor, profesia de actuar este printre cele mai prestigioase profesii din lume. Astfel, printre obiectivele de bază ale asociaţiei este şi crearea unei profesii de interes pentru R. Moldova, care să atingă nivelurile şi standardele internaţionale. De asemenea, crearea unui centru de instruire, cercetare şi dezvoltare în domeniul actuariatului, elaborarea unui cod de etică profesională bazat pe integritate şi respect al legislaţiei şi stabilirea de contacte de colaborare cu afilierea la Asociaţia Internaţională de Actuariat (IAA) şi Group Consultatif Actuariel Europeen (GCAE) sunt misiunile principale de moment ale Asociaţiei, realizarea cărora vor avea o contribuţie semnificativă la dezvoltarea actuariatului în Republica Moldova.

Concluzie In concluzie pot spune că dezvoltarea activităţii de actuariat în Republica Moldova este posibilă numai dacă organele abilitate cu gestionarea directă a asigurărilor comerciale, precum şi a celor sociale statale doresc să obţină rezultate cât mai favorabile pentru ramura asigurărilor care poate fi considerată un stimulent al activităţii economicofi nanciare, rezultate bine argumentate şi bazate pe criterii ştiinţifi ce. De asemenea, actuariatul, fi ind un domeniu nou pentru ţara noastră, poate să devină important pentru economie şi în special pentru activitatea de asigurări dacă reglementarea lui se va face prin intermediul unor acte normative bazate pe standardele internaţionale ale Asociaţiei Internaţionale de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi printr-o muncă asiduă privind informatizarea corectă a rolului şi importanţei actuarului. Aceasta va avea ca efect creşterea interesului pentru actuariat atât a întreprinderilor din cadrul asigurărilor comerciale, cât şi a instituţiilor statale care se ocupă de crearea şi gestionarea fondurilor de asigurări medicale obligatorii şi de pensii sociale. Consideram, prin urmare, că există sufi ciente argumente ca să luăm în serios problema instruirii, califi cării şi organizării actuarilor şi, cât mai repede posibil, să căutam soluţii care răspund la aşteptările standardelor internaţionale.

Bibliografie 1. Oleg Verejan, Ion Pârţachi. Statistica actuarială în asigurări. Editura Economică, Bucureşti, 2004. 2. Oleg Verejan, Ion Pârţachi, Constantin Anghelache (coordonator). Analiza actuarială în asigurări. Editura Economică, Bucureşti, 2006. 3.http://actuariat.org.md/istoria-asociatiei/

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Referat LA TEMA: ASIGURAREA RCA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Realizat : Talmazan Tudor , FB1802 Verificat : Căprian Iulia , doctor, conf.univ.

Chișinău, 2020 1

440

Cuprins LISTA ABREVIERIOR.........................................................................................................pag 3 INTRODUCERE…………………………………………………………………….……….pag 4 CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENRALE PRIVIND ASIGURAREA………….....……….pag 6 1.1 Apariția asigurărilor.............................................................................................................pag 6 1.2 Importanța și necesitatea asigurărilor auto..........................................................................pag 7 1.3. Elementele de bază ale asigurării RCA.............................................................................pag 9 CAPITOLUL II. ANALIZA EVOLUȚIEI INDICATORILOR ASIGURĂRII ÎN REPUBLICA MOLDOVA..................................................................................................pag 15 2.1 Piața asigurărilor……………………………………………………………..………….pag 15 2.2.Evoluția indicatorilor ai asigurării RCA în Republica Moldova.....................................pag

15

CAPITOLUL III. Frauda în asigurări……………………………………………...…….pag 18 3.1 Frauda în asigurări.cazuri reale….……………………………………………….....……pag 18 3.2 Înscenări pe RCA şi daune morale.....................................................................................pag 18 Concluzie....................................................................................................................................pag 20 Bibliografie.................................................................................................................................pag 21 Aneze..........................................................................................................................................pag 22

2

LISTA ABREVIERILOR

RCA-Răspundere civilă auto CNPF-Comisia Națională a Pieți Financiare

3

INTRODUCERE Actualitatea temei.Nevoia de protecție a oamenilor a existat și va exista întotdeauna, deoarece pericolul mereu este în preajmă.Odată cu evoluția societății, au apărut noi metode de soluționare în caz de pericol a vieții omenești. Proprietariii de bunuri realizînd între sine realții comerciale, au nevoie de o protejare a patromoniului în caz de pierdere, de deteriorare, furt, în rezultatul producerii calamităților naturale, incendiilor, accidentelor.Căci sa constatat că numărul persoanelor care au nevoie să fie protejate de riscurile care se produc este mult mai mare decît numărul celora,care au avut de pătimit în rezultatul producerii evenimentelor aleatorii . O atenție deosebită se acordă persoanelor deținătoare de autovehicole imatriculate pe teritoriul Republicii Moldova. Ei se supun unor mari riscuri și anume: producerea unor accidente în timpul deplasării.Accidentele auto provoacă annual ,în întreaga lume , milioane ed victim.În țara noastră, frecvența de prooducere a accidentelor se situează cu mult peste media europeană Scopul lucrării.În proiectul dat autorul prezintă esența asigurării RCA, și anume în ce constă, care este importanța aceste asigurări pentru conducătorii auto în Republica Moldova ,care sunt elementele asigurării RCA.Autorul a analizat acest

tip de asigurare pe piaţa asigurărilor,

pentru că asigurările auto reprezintă motorul principal de creştere al industriei asigurărilor.Proiectul de față reprezintă doar mic pas în înelegerea noțiunilor referitoare la spectrul larg de asigurare ce există în cadrul statului. Obiectivele cercetării.Autorul își propune următoarele obiective pentru realizarea acestui proiect : 

Identificarea noțiunilor conceptuale privind asigurările la general



Identificarea evoluției asigurărilor



Aprecierea importanței asigurării RCA



Elementele asigurării RCA



Analiza pieții de asigurări din Republica Moldova în ultimii ani 2014-2015-2016



Evoluția indicatorilor privind asigurarea RCA pe piața de asigurări



Analiza fraudelor în asigurări bazate pe cazuri reale

Baza informațională o constituie taote actele normative din domeniul asigurării,datele statistice, lucrările savanților autohtoni. Structura lucrării. Lucrarea data constă din introducere,trei capitol, concluzii, bibliografie și anexe. 4

Introducrea lucrării conține actualitatea temei, scopul cercetării și obiectivele autorului pecare rmează să le studieze. Capitolul

I. Noțiuni genrale privind asigurarea RCA,necesitatea ei pentru deținătorilor de

autovehicole imatriculate în Republica Molova precum și elemntele de bază ale asigurării RCA. Capitolul II Analiza evoluției indicatorilor asigurării RCA în Republica Moldova prin intermediul pieții asigurării. Capitolul III Se evidențiază fraundele în asigurările RCA,înscenări în RCA și daune morale. Concluzia se referă la situația generală privind asigurarea RCA din cadrul cadrul Republicii Moldova. Toată lucrarea conține informații privind asigurarea RCA în domeniul asigurării în Republica Moldova.

5

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENRALE PRIVIND ASIGURAREA 1.1 Apariția asigurărilor Nevoia de protecție a oamenilor sunt universale.Ele au existat și vor exista întotdeauna, dar activitatea de asigurare a apărut mult mai tîrziu.  Istoria asigurărilor începe cu 1750 i.e.n. — Codul lui Hammurabi. Apariţia primelor forme de asigurări a avut loc în stransă legatură cu dezvoltarea puterilor maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat şi reglementat statutul asigurărilor în celebrul Cod al lui Hammurabi. Astfel, negustorii care călătoreau pe apă aveau posibilitatea să primească un împrumut pentru a-şi finanţa transporturile. Pentru a-şi asigura transportul, ei puteau plăti o sumă adiţională creditorilor, care îi asigura că, în situaţia în care transportul de marfă ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiţi să ramburseze împrumutul creditorului. Se poate afirma deci că prima asigurare legiferată a fost cea împotriva furtului.  700 î.e.n. — Primele fonduri de asigurări. Tot în strânsă legatură cu comerţul maritim au fost dezvoltate asigurările în Rhodos — negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era colectată într-un fond comun, iar aceasta era folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era deteriorată pe durata voiajului.  600 î.e.n. - Primele asigurări de viaţă Însă asigurările din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-au extins în zona asigurărilor de viaţă şi medicale, într-o formă foarte apropiată faţă de cum înţelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale şi de viaţă au apărut tot în bazinul mediteranean, în jurul anului 600 î. Hr. Membrii unor comunităţi din Grecia Antică şi din Roma au iniţiat fonduri comune, car erau folosite în momentul în care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i susţine familia.  Sec. XIV - Primele poliţe individuale de asigurări Poliţele individuale de asigurări, în forma actuală, au apărut pentru prima dată în secolul al XIVlea în Genoa, sub forma unor contracte de asigurare, care cuprindeau riscuri variate în cazul transporturilor maritime. Renaşterea a reprezentat un moment de dezvoltare a asigurărilor, atât din 6

punct de vedere al complexităţii lor, cât şi din punct de vedere al diversificării sistemelor de asigurări şi a tipurilor de poliţe. Cele mai importante erau cele maritime, încurajate de intensificarea comenţului maritim şi asigurările de viaţă, care erau populare în rândul persoanelor de rang înalt.  1666 - Nevoia de siguranţă, acasă. Asigurările de locuinţe, sau cel putin nevoia acestora, s-a făcut resimţită odată cu marele incendiu al Londrei din 1666 care a distrus peste 13.000 de locuinţe. După acest eveniment nefericit, economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurări împotriva incediilor, find astăzi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurărilor împotriva incendiilor.  Sec XVIII — Prima lege a asigurărilor. Practica asigurărilor a fost legiferată şi promovată de însuşi Benjamin Franklin, renumitul diplomat american, ale cărui decizii, invenţii şi descoperiri ştiinţifice au influenţat istoria omenirii. Franklin a înfiinţat un birou de asigurări în Philadelphia, susţinând în primul rând asigurările împotriva incendiilor. 1.2 Importanța și necesitatea asigurărilor auto Producția constitutie condiția esențială a existenței societății omenești.deaceea pentru a putea trăi ,omul trebui să producă neîncetat, să creeeze bunuri material.În procesul muncii omul folosește unelete de muncă,acționează asupra naturii, asupra obiectelor muncii.Indiferent de cît a evoluat umanitatea, un lucru este clar: nu putem controla tot ce se întîmplă în jurul nostru.Astfel, s-a introdus noțiunea de asigurare. Importanța asigurărilor auto este aproape indiscutabilă considerînd că anume prin și cu transporturile auto se realizeazî majoritatea activităților economice, oferind mobilitate în timp călătorilor și agenților economici care beneficiază de aceste sevicii.Prin transport se înțelege: totalitatea bunurilor a persoanelor care sunt transportate la un moment dat ți în condiții determinate. Asigurarea auto este una dintre cele mai cunoscute și mai utilizate tipuri de asigurare personală.Milioane de personae suferă annual vătămări corporale în accidente auto și alte mii de personae decedează în astfel de accidente,decesul neașteptat al unui membru al familiei,avarierea automobilului pot avea efecte financiare semnificative asupra unui individ sau asupra uei familii.

7

Conducera automobilului sub influența alcoolului au a medicamentelor/drogurilor cauzează multe acidente.Ale obiceiuri ale conducătorilor auto,precum viteza ridicată,nerespectarea distanței regulamentare între autovehicole,adormirea la volan și pătrunderea pe contrasens cauzează deasemenea accidente.Implicațiile financiare ale accidentelor auto sutn foarte mari și scumpe, acestea cuprind valoarea daunelor la bunuri, cheltuieli medicale,pierderea venitului, serviciile medicale de urgență,onorariile avocaților.Creșterea costurilor serviciilor medicale, a costurilor de reparare a automobililor și creșterea taxelor legale au contribuit la creșterea costurilor accidentelor de automobile. Conducătorii auto iresposabili reprezintăo altă problemă în asigurarea auto, ei pot fi grupați în felul următor:  Conducători auto neasigurați: atunci când aceste personae provoacă accidente care vătămează sau produ pagube , de cele mai multe ori, ei nu pot plăti pentru prejudiciile cauzate. 

Conducătorii auto aflați sub înfluența alcoolului/medicamentelor/drogurilor: consumul de droguri, folosirea medicamentelor precum sedativele afectează:atenția,timpul de reacție și capacitatea de decizie, accidental apărînd ca consecință al imprudenței persoanelor ce urcă la volan în astfel de situații.

 Conducătorii auto supuși unor riscuri majore:În această categorie sunt incluși cei care în mod obișnuit încalcă legile de circulație, cei implicați într-un număr mare d eaccidente rutiere și cei care sunt vnovați de comiterea unor delicte grave. În mod obișnuit asigurătorii ezită să asigure astfel de șoferi mai ales tineri și fără experiență, în special bărbații tineri și necăsătoriți, deoarece statisticile arată că probabilitatea că asemenea personae să producă accidente de circulație este mult mai mare. Noțiunea de asigurare este privită ca un sistem de relații economice, care include totalitatea formelor și metodelor de constituire a unor fonduri de mijloace bănești cu destinație special și de utilizare a acestor fonduri pentru recuperearea daunelor cauzate de diverse evenimente aleatorii precum și de ajutoare a cetățenilor în caz de produecere a unor anumite evenimente în vița lor. De cele mai multe ori, șoferii care circulă pe drumurile publice sunt supuși riscului, fiind implicați în accidente de circulație provocate de ei înșiși sau de ceilalți participanți la trafic.

8

1.3. Elementele de bază a asigurării RCA Asigurare de răspundere civilă auto are un caracter social, fiind destinată să protejeze victimile accidentelor de circulație, prin repararea prejudiciilor suferite deacestea.de aceea, fiind considerate de o mare importanță pentru populație, a fost regelemnetată prin acte normative specific, căpătînd caracterul de obligativitate. Conform legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurarea RCA reprezintă un contract de asigurare, probat prin poliţa de asigurare RCA şi/sau certificat de asigurare „Carte Verde”, prin care un asigurător licenţiat, în condiţiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare.1 Obiect al asigurarii obligatorii de răspundere civila auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul care au loc pe teritoriul Republicii Moldova (AORC). Subiecți ai asigurării sunt toți deținătorii de autovechicole supuse imatriculării în Republica Moldova și folosite pe drumurile publice din tară. Asiguratul-este considerată asigurată persoana juridică,indifferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică, ori persoana fizică care, ăn baza licenței, obținute în ordinea cuvenită, efectuează transportarea organizatorică a călătorilor cu transport aerian,auto, feroviar și fluvial. Contractul de asigurare –se incheie obligatoriu din 09.03.2007 cu orice societate de asigurare autorizată în acest sens unde asiguratul trebuie să prezinte: -Cerere -Buletin de identitate -Pașaportul trehnic al mijlocului de transport 1

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovechicule.

9

-În unele cazuri prezentarea procurii sau alt act care certifică dreptul de prorietate a mijlocului de transport.În cere de va indica persoanelecare pot utiliza autovehicolul sau poate fi fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovechicolul.Încheierea unei astfel de asigurări poate fi internă și externă.Cea internă este dovedită prin Polița de asigurare RCA, cea externă prin Polița de asigurare Carte Verde. Forma

și conținutul ,contractului de asigurare,cît și polițele de asigurare

RCA și Carte Verde sunt unice pentru toți asiguratorii și se stabilesc de către Autoritatea de Supraceghere a Asiguratorilor. Despăgubirea va include: -cîstigul ratat în timpul perioadei de incapacitate temporară de muncă, dar nu mai mult decît echivalentul a 20 de dolari S.U.A, pentru fiecare zi de incapacitate de muncă. -cheltuieli pentru tratamnet ,procurarea de medicamente necesare, protezare și îngrijire, în conformitate de avizul instituției medicale. -cîștigul ratat în toată perioada invalidității calculate după metodica aplicată în organele de asigurare socială/ -cheltuieli de funeralii, conform tarifelor organlor gospodărieii comunale,cu excepția chletuielilor ce țin de tradiții locale. Contractul de asigurare se încheie de obicei pe un termen de 12 luni, darexistă ți cazuri cînd în care termenul este mai mic, însă nu trebuie să fie mai mic de 15 zile. - care sunt utilizate in activități agricole sezoniere. - care se inmatriculează cu numere temporare. Pentru autovehicolele imatriculate în străinătate asigurarea se încheie ls punctul de control al frontierei de stat.Răspunderea Asiratorului începe din momentul indicat în poliță și încetează la ora 24 :00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poliță. Polița se eliberează numai după achitarea primei de asigurare.Deținătorul este obligat să poarte polița de asigurare împreună cucelelalte acte pentru a prezenta lucrătorilor lapoliție sau altor organe de drept. Prima de asigurare-se stabilește și se actualizează cel puțin odată pe a ed către Autoritatea de Supraveghere după o metodologie aprobată de Guvern. 10

Prima de asigurare este stabilită în baza Tabelului primelor de asigurare de bază, aprobate de către CNPF. Prima de asigurare secalculează ,ținînd cont de : -tipul autovehicolului -volumul cilindric -masa totală -numărul de locuri -coeficinți de resctificare -sistemul bonu-malus(reduceri anuale de 5%-cel mult 50% pentru utilizatorii care pe parcursul a 10 ani nu aucomis accidente) Asigurații care au autovehicole imatriculate în RM sunt obligați să depună ăână la 1 aprilie primele de asigurare. Cazul asigurat constituie accidentul de autovehicul produs de un autovehicul, posesorul caruia a indeplinit obligatia de asigurare obligatorie de raspundere civila auto, cu cauzarea de prejudicii: 1. Atît în timpul deplasării, ct și în timpul staționarii autovehiculului; 2. În urma desprinderii accidentale în timpul deplasării autovehiculului a remorcilor, semiremorcilor sau ataselor; 3. Produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat autovehiculul; 4. Ca urmare a scurgerii, risipirii sau cadăerii accidentale a substanțelor, materialelor sau obiectelor transportate; 5. La urcarea în / și coborîrea din autovehicul. Asiguratul nu poartă răspundere civilă auto în cazurile în care accidentul a avut loc: •

în caz de forță majoră, inclusiv diferite acțiuni sau măsuri militare în timp de razboi sau stări

excepționale; calamități naturale, explozii nucleare, radiații sau poluare radioactivă; dezordini în masă; activități teroriste. 11

•

din culpa exclusivă a pagubitului. Răspunderea asiguratorului începe din momentul emiterii poliței de asigurare, dar nu mai

devreme de data intrării în vigoare a asigurrii, încrisă în polița de asigurare si încetează la ora 24.00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în polița de asigurare sau, anterior acelei date, în momentul radierii din circulatie a autovehiculului. Pagubele care se repară de catre asigurator: 1. Asiguratorul acorda despagubiri daca prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum si in cazul in care, la data accidentului: a) utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor si asigurator; b) utilizatorul sau asiguratul nu posedă permis de conducere de categoria respectivă; c) utilizatorul sau asiguratul nu a respectat obligațiile tehnice legale cu privire la starea și siguranța autovehiculului. 2.În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile de asigurare se acordă aît pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cît și pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepția utilizatorului său. 3. Membrii de familie ai asiguratului, ai utilizatorului de autovehicul sau ai oricarei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de autovehicul si este acoperită prin asigurare obligatorie de raspundere civilă auto nu snt exclusi, datoritaă acestei legaturi de rudenie, din rîndul beneficiarilor asigurării pentru vatămarile lor corporale. 4. La avarierea sau distrugerea de bunuri, despăgubirea de asigurare se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai daca ele nu erau transportate în baza unui raport contractual încheiat cu posesorul sau cu utilizatorul autovehiculului, precum și dacă nu aparțineau posesorului sau utilizatorului răspunzator de accident. 5.Asiguratorul este obligat sa soluționeze cererea și să achite despagubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat. Asiguratorul este obligat să plătească despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de daune.

12

Acţiunea de regres Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd: a) accidentul a fost produs cu intenţie; b) în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau sub influenţă stupefiantelor; c) persoană răspunzătoare de producerea accidentului nu are permis de conducere de categoria respectivă; d) persoană răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto. e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoană răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui; f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului; g) accidentul a avut loc din vină autorului unei infracţiuni, care încearcă să fugă de urmărire.2 CNPF - Comisia Nationala a Pietei Financiare, Directia Politiei Rutiere, SIRUMO Siguranta Rutiera Moldova si APPA - Asociatia Pentru Promovarea Asigurarilor, cu sprijinul unor importante companii de asigurari, demarează prima etapă a celei mai ample campanii naționale de informare în domeniu din Republica Moldova - Campania Naționala "Ce faci în caz de accident?". Campania are ca obiectiv principal informarea şi educarea şoferilor cu privire la asigurările obligatorii RCA şi la procedurile de urmat în caz de accident. Astfel, în perioada 12 - 17 noiembrie 2012, promoteri dedicaţi au distribuit în Chişinău peste 100.000 de broşuri informative gratuite. Materialul informativ "Ce faci în caz de accident?" a ajuns în marile intersecţii ale capitalei, precum şi în principalele centre comerciale din oraş. Broşura conţine informaţiile de baza despre poliţa

2

-Extras din sursa de internet www.xprimm.md (TOTUL DESPRE ASIGURĂRI)

13

RCA, paşii care trebuie urmaţi în caz de accident, precum şi detalii privind modalitatea de obţinere a despăgubirilor. Partenerii Strategici ai campaniei au fost companiile MOLDCARGO, EUROASIG GRUP, VICTORIA Asigurări, KLASSIKA Asigurări şi GARANŢIE Asigurări. Proiectul "Ce faci în caz de accident?" beneficiază de sprijinul Partenerilor Media: PUBLIKA, AUTO EXPERT, InfoMarket, CAPITAL Market, AGENDA, UNIMEDIA, MOLDPRES, Radio şi TV NOROC. Campania a fost promovată şi prin intermediul unei platforme online dedicate pieţei de asigurări din Moldova: www.xprimm.md (vezi anexa 1) .

14

CAPITOUL II. EVOLUȚIA INDICATORILOR DE ASIGURARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA 2.1.

Piața asigurărilor Piaţă de asigurări din Republica Moldova a înregistrat, în primele şase luni ale anului curent,

un volum total de subscrieri în valoare de 628 milioane lei (28,2 milioane euro), în creştere cu 9,5% faţă de de S1 2015 potrivit datelor oficiale publicate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare din Moldova (CNPF). În moneda europeană, subscrierile companiilor au înregistrat o scădere de 0,49%, că urmare a deprecierii monedei naţionale faţă de moneda europeană. Un procent de 93,9% a revenit asigurărilor generale, în timp ce asigurările de viaţă deţin o cota de 6,05% din totalul subscrierilor companiilor. În acelaşi timp, daunele plătite de companiile de profil au totalizat 224,6 milioane lei (10,1 milioane euro), o creştere cu aproape 43,2% faţă de intervalul similar din anul precedent. La sfârşitul lunii iunie, pe piaţă de asigurări din Moldova activau 15 companii de asigurare, dintre care 9 asigurători au înregistrat creşteri ale afacerilor (vezi tabelul ataşat). Potrivit datelor CNPF, primele 5 companii de asigurare după volumul de prime brute subscrise au fost MOLDASIG, cu o cota de piaţă de 17,88%, urmată de DONARIS-GROUP VIG (15,69%), GRAWE CĂRAT Asigurări (14%), ALLIANCE Insurance Group (11,3%) şi ASTERRA Grup (8,39%). Însumat, aceştia au generat circa 67,36% din totalul subscrierilor pieţei. 2.2.Evoluția indicatorilor ai asigurării RCA în Republica Moldova De asemenea, printre asigurătorii care au înregistrat creşterile cele mai importante în perioada de referinţă, potrivit datelor CNPF, se numără GALAS Asigurări (+78%), MOLDCARGO (+61,3%), ASTERRA Grup (+37,7%) şi KLASSIKA Asigurări (33,8%).(vezi figura 2.1.1) Segement Total piață Asigurări de viață Asigurări generale Asigurări de

Prime brute subscrise 1H2016 1H2015 Change MDL MDL % 628.05 573,12 9.58 38.02 38,12 -0.27

Daune plătite 1H2016 1H2015 MDL MDL 224.69 156.83 5.05 4.52

Pondere în PBS Change 1H2015 1H2014 % % % 43.27 100.00 100.00 11.74 6.05 6.65

590.04

535,99

10,29

219,64

152,31

44,21

93,95

93,35

11,55

11,49

0,55

2,92

1,69

72,62

1,84

2,00 15

accidente Asigurări de sănătate Interne Externe Asigurări property Incendii și calamități Daune la proprieți Asigurări auto CASCO RCA Carte Verde Alte asigurări auto Asigurări avia Asigurări de răspundere avia Bunuri de tranzit Asigurări de răspundere Asigurări de pierderi financiare Alte asigurări generale

34,28

29,41

16,58

12,65

7,90

60,09

5,46

5,13

10,52 23,76 59,92

8,55 20,86 66,84

23,01 13,94 -10,34

7,08 5,57 9,54

3,67 4,23 2,85

92,87 31,65 243,31

1,67 3,78 9,54

1,49 3,64 11,66

57,23

46,88

22,07

3,97

0,80

393,61

9,11

8,18

2,69

19,95

86,50

5,57

2,05

171,84

0,43

3,48

429,51

372,80

15,21

192,81

139,62

38,10

68,39

65,05

127,38 160,47 130,59 11,08

112,41 125,14 123,38 11,88

13,32 28,23 5,85 6,74

72,50 72,91 45,84 1,56

59,16 50,74 28,75 0,97

22,56 43,69 59,43 60,48

20,28 25,55 20,79 1,76

19,61 21,83 21,53 2,07

11,35

12,96

12,34

-----

0,01

---------

1,81

2,26

20,43

24,11

15,28

-----

0,03

---------

3,25

4,21

4,88

4,16

17,29

0,36

0,11

238,30

0,78

0,73

14,42

9,76

47,76

0,30

0,08

253,31

2,30

1,70

2,93

2,93

0,27

0,59

0,01

7,466

0,47

0,51

0,76

1,33

42.98

0,47

0,47

1,28

0,1

0,23

Sursa: Elaborat de către autor ( Totul despre asigurări www.xprimm.md)pe baza rapoartelor a Comisiei Naționale a Pieței Financiare

Fig. 2.1.1 Portofoliul pieții de asigurare Portofoliul pieţei rămâne dominat în continuare de asigurările auto, care deţin o pondere de 68,4% în total piaţă, din care asigurările RCA au generat subscrieri de 160,4 milioane lei, asigurările de tip Carte Verde 130,5 milioane lei şi CASCO – 127,3 milioane lei.3 Ceea ce ține de asigurarea RCA în Republica Moldova, tendința indicatorilor a cunoscut o accelerație în ceea ce privește primele brute subscrise și daunele achitate de către companiile de asigurare.

3

Extras din Piața asigurărilor. Sursa: (www.xprimm.md)

16

Tabel 2.1.1 Nr.

Compania

PRIME BRUTE SUBSCRISE T1 2016 mil. EUR

1

MOLDASIG

2

DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP ALLIANCE INSURANCE GROUP ASTERRA GRUP KLASSIKA ASIGURĂRI TRANSELIT

3 4 5 6 7 8

GRAWE CARAT ASIGURĂRI MOLDCARGO

9

GALAS

10 11

ACORDGRUP ASITO

12

GARANŢIE

13

MOLDOVAASTROVAZ AUTOSIGURANTA TOTAL

14

0.75

T1 2015

mil. MDL

mil. EUR

mil. MDL

16.53

0.66

13.41

Evoluţia nominală în EUR, % 13.28

9.54

0.34

6.99

25.49

0.43 9.54

0.09

1.75

0.23 0.22

6.81

0.22

4.48

39.48

5.09

0.11

2.28

104.85

4.96

0.19

3.90

16.95

4.36

0.17

3.45

16.20

0.20 0.17 0.13 0.11 0.07 0.04 0.02 0.01 3.13

Evoluţia nominală în MDL, %

T1 2016 mil. EUR

mil. MDL

mil. EUR

mil. MDL

23.25

0.34

7.58

0.33

6.79

3.83

0.14

2.81

25.16

2.85

0.06

1.28

104.68

2.52

0.11

2.14

8.14

1.56

0.51

10.34

-86.09

0.99

0.04

0.90

1.58

0.55

0.03

0.58

-12.65

0.23

0.12

2.51

-91.46

69.35

2.79

56.82

12.18

Cota de piaţă, %

T1 2015 T1 2016 23.84

T1 2015 23.60

13.76 36.53

0.27

5.99

0.13

2.72

444.48

0.14

3.13

0.02

0.47

51.76

0.12

2.63

0.06

1.31

400.45

0.43 0.31

DAUNE PLĂTITE

12.30 13.75

122.87 27.24

0.11 0.11

2.47 2.49

0.02 0.03

0.43 0.60

3.08 9.81 7.33 7.15

7.89 4.02 6.86

6.28 26.42

0.13

2.83

0.06

1.30

36.18

0.09

2.04

0.11

2.20

122.69 17.66 84.86 10.51 4.97 90.71 22.05

0.04 0.05 0.15 0.02 0.00 0.10 1.68

0.86 1.05 3.43 0.45 0.11 2.13 37.18

0.01 0.04 0.16 0.04 0.01 0.10 1.14

0.15 0.77 3.20 0.84 0.20 2.12 23.10

6.06 5.52 4.10 3.63 2.26 1.43 0.79 0.34 100.00

4.94 2.25 3.77 18.19 1.58 1.02 4.42 100.00

Sursa:Extras din Piața Asigurărilor de pe www.xprimm.md ( Totul despre asigurări)pe baza rapoartelor a Comisiei Naționale a Pieței Financiare În baza acestui tabel, putem deduce că cele 14 companii de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, în total și-au crescut volumul de prime subscrise cu 12,53 mil. lei(0,34 mil.euro) în anul 2016 față de anul precedent. Conform datelor CNPF, daunele achitate de către aceste companii de asigurare în total au crescut cu 14,08 mil. lei(0,54 mil.euro) în 2016 față de 2015. 17

Vreau să menționez că MOLDASIG este printre primele companii care se manifestă în domeniul asigurărilor mai amplu, avînd un volum de subscrieri în sumă de 3,12 milioane lei în anul TI 2016 în creștere față de anul TI 2015, potrivit datelor oficiale publicate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare din Moldova (CNPF).Iar daunele au crescut cu 0,79 mil. lei (0,01 mil.euro) în anul 2016 față de 2015.

CAPITOLUL III. FRAUADA ÎN ASIGURĂRI 3.1 Cazuri de fraudă în asigurări pe timp de criză Frauda a rămas pentru mult timp un factor al daunalității invocat de către companii și autorități, însă niciodată mediatizat. Conform celor din piață, frauda generată de clienti pe de o parte, de brokeri pe de alta parte, dar și de proprii angajați generează o pondere importantă din despagubiri.Companiile de asigurari se confrunta cu un numar tot mai mare de tentative de frauda in intreaga regiune ECE, chiar daca cei care comit fraude risca pedepse de pana la 15 ani de inchisoare. Companiile de asigurări se confruntă cu un număr tot mai mare de tentative de fraudă, în întreagă regiune a Europei Centrale şi de Est, cei care comit astfel de infracţiuni riscând pedepse de până la 15 ani de închisoare. Statisticile la nivel european arată că 14% din daunele înregistrate pot fi clasificate drept fraude şi că 35% dintre cei care deţin o poliţa de asigurare auto încearcă să însele companiile de asigurări. În Bulgaria, acest procent este chiar mai mare, iar în Polonia, de exemplu, 62% dintre toate fraudele descoperite pe piaţă de asigurări generale în 2007 aveau legătură cu asigurările auto, înregistrând o creştere de până la 70% în 2008. România intră în media europeană, reprezentanţii CSA declarând că fraudă în asigurările auto a ajuns la 15% din numărul total de dosare. Emiterea electronică a poliţelor RCA de la 1 ianuarie a.c. a rezolvat problema antedatării poliţelor sau pe cea a gestiunii intermediarilor, însă perioada economică dificilă, numărul ridicat de maşini cumpărate în sistem de leasing, precum şi introducerea constatării amiabile sunt aspecte care pot stimula în continuare fenomenul fraudei. "În ceea ce priveşte procentajul de fraudă în asigurări, în România acesta depăşeşte 15%, în condiţiile în care în sistemul internaţional e acceptat un procent de 5%, şi nu mă refer aici doar la fraudele identificate în urmă aplicării constatului amiabil. De fapt, asigurările CASCO au fost motorul de creştere a fraudei în asigurările auto, în contextul în care multe firme s-au închis, a crescut rată şomajului şi s-au redus salariile, mulţi asiguraţi preferând fraudarea asiguratorului", a declarat Preşedintele B.A.A.R., Liviu STOICESCU. 3.2 Înscenări pe RCA şi daune morale

18

„Un şofer îşi loveşte maşina, dar n-are asigurare Casco. Atunci, găseşte un prieten cu Casco şi RCA care să spună că l-a lovit. Eventual se mai şi tamponează puţin, să pară mai credibili. Apoi merg şi cer daune asigurătorilor, unul pe RCA, cellalt pe Casco“, spune un broker. Există şi cazul de abuz pe RCA. „O maşină mică loveşte una mai mare, iar cel din urmă, văzând că vinovatul are RCA la Allianz, şi-a încărcat constatul amiabil cu o grămadă de daune. Prin piaţă circula şi o vorbă: Cel mai bun Casco e RCA-ul la Allianz al unui prieten“, spune brokerul. Un fenomen ce tinde să ia amploare îl reprezintă frauda pe daune morale, unde tot reţele de profesionişti forţează obţinerea unor daune foarte mari pentru accidente cu vătămări sau victime. Aici planează suspiciunea de complicitate cu instanţele, unele acordând în mod repetat astfel de daune exagerate. De exemplu, în acest an, Tribunalul din Satu-Mare a decis ca Astra să plătească 1,7 milioane euro familiei unui bărbat decedat, aceasta fiind cea mai mare daună morală din istoria asigurărilor. Fraude la asigurări: unii soferi se declară vinovați ca să fie despagubiți. Inspectorii susţin că au descoperit accidente în care ambii conducători auto s-au declarat pe rând vinovaţi că să fie despăgubiţi. La final, notă de plata o achita şoferii cinstiţi, care au în fiecare an prime de asigurare tot mai mari. Că să fie siguri că nu sunt păcăliţi, inspectorii companiilor analizează acum fiecare accident în parte. Trebuie să afle dacă vinovaţii sau ghinioniştii au spus adevărul când au completat formularele de constatare amiabilă. Şi-au dat seama că mulţi şoferi îi trăgeau pe sfoară, pentru că asigurătorii nu comunicau între ei. "Pentru că ambii participanţi la accident să obţină despăgubirea, un constat amiabil se poate completă cu doi vinovaţii. Vinovat de accident este unul dintre participanţii la trafic şi ulterior se completează un alt constat amiabil în care vinovat de accident este celălalt participant la trafic," spune Ovidiu Vădean, directorul unei companii de asigurări. Din ianuarie, asigurătorii şi-au făcut o baza de date comună în care apar toate constatările amiabile. Dar nu sunt singurele probleme cu care se confruntă. Mai nou, în trafic au apărut şi vânătorii de victime. De exemplu, asigurătorii cred că proprietarul unui BMW a provocat intenţionat un accident în trafic. La volanul celeilalte maşini era o femeia de 60 de ani pe care a convins-o că ea a fost de vină pentru accidentul produs. Iar acum încearcă să-şi recupereze pagubele produse pe RCA-ul femeii. Inspectorii spun că aceşti "specialişti" în fraude sunt greu de dovedit. De cele mai multe ori, nu ei încalcă regulile, ci victimele lor.

19

Din cauza fraudelor, sumele refuzate la plata de unele companii de asigurari au crescut de patru ori in ultimul an. La fel de adevarat este ca in unele cazuri soferii cinstiti asteapta cu lunile pana cand firmele platesc reparatiile facute la masina in baza unei polite RCA.

CONCLUZIE Efectuînd acest proiect la tema ”Asigurările RCA” în Republica Moldova am analizat elementele generale ale acestui tip de asigurare. În urma studierii unor termeni teoretici am dedus că aceasta este o asigurare obligatorie pentru autovehicolele ce oferă acoperire în cazul în care se provoacă anumite accidente, furturi, dar și una dintre cele mai cunoscute și mai utilizate tipuri de asigurare personală.Un număr enorm de mare de personae suferă anual vătămări corporale în accidente auto și alte mii de personae decedează în astfel de accidente, respectiv această asigurare reprezintă o soluție la toate acestea menționate mai sus. Vreau să menționez că am luat cunoștință cu primele forme de asigurări apărute, elementele generale și necesitatea lor pentru o societate de asigurare.Am descris aspectele generale ale asigurării RCA, care ca suport mi-a fost „legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.” Potrivit datelor CNPF am cercetat tendința indicatorilor principali ai asigurării în ultimii 2 ani, adică 2015-2016, și anume volumul total de prime subscrise și volumul total de daune achitate de către companiile de asigurare.La fel am analizat care companie deține un capital mai mare format pe baza primelor încasate de la persoanele asigurate acesta fiind ”MOLDASIG” avînd un volum de subscrieri în sumă de 3,12 milioane lei în anul TI 2016 fiind în creștere față de anul TI 2015. La fel frauda în contextul acestor asigurări RCA sunt multiple statisticile la nivel european arată că 14% din daunele înregistrate pot fi clasificate drept fraude şi că 35% dintre cei care deţin o poliţa de asigurare auto încearcă să însele companiile de asigurări. Fraude la asigurări: unii șoferi se declară vinovați ca să fie despagubiți,ceea ce reprezintă un cîștig bănesc în plus pentru deținătorii de autovehicole, deoarece ei se folosesc de acest privilegiu, însă ei acționează ilegal. Ca soluție acestor fraude inspectorii ar trebui să aplice o politică de evaluarea asiguraților fiind mai precauți la analiza producerii accidentuluui produs pentru a despăgubi cu o anumită corectitudine asiguratul.

20

Bibiografie Legi , hotărîri

1.

1.1 Legea cu privire la asigurări Nr. 407 din 21.12.2006 1.2 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovechicule. 1.3 Legea privind Comisia Nationala a Pietei Financiare, Nr.192-XIV din 12.11.98

Rapoarte statistice

2.

2.1 Raport privind încasarea și utilizarea primelor brute,daunelor achitate

4.Surse internet 4.1

Totul despre asigurări (www.xprimm.md )

4.2

CNPF (www.cnpf.md)

4.3

Constatul Amiabil (www.constatulamiabil.ro)

4.5 BAAR (www.baar.ro)

21

Ministerul Educației al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea: Științe Economice Departament: Finanțe și Bănci

Studiu Individual La disciplina:Bazele asigurărilor şi reasigurărilor Tema:,,Asigurarea profesională şi de construcţii”

Efectuat de:Trofin Lucia Grupa FB1802 Verificat de:Caprian Iulia lect.univ

Chişinău, 2020

461

Cuprins: Introducere..................................................................................................................................3 Capitolul 1 . Asigurarea profesională....................................................................................4 1.1.Caracteristici ale asigurării profesională..........................................................................4 1.2. Principalele poliţe pentru asigurarea profesională........................................................5 1.2.1. Asigurarea profesionala pentru farmacişti......................................................................5 1.2.2. Asigurarea pentru ingineri,proiectanţi în construcţii.....................................................6 1.2.3. Asigurarea pentru prestatori servicii..............................................................................7 1.2.4. Asigurarea profesională a experţilor contabili, contabililor autorizaţi, auditorilor.....................................................................................................................................7 1.2.5. Asigurarea profesională a brokerilor de asigurare...........................................................8 Capitolul 2.Asigurari de contructii...........................................................................................9 2.1.Conditii generale privind obiectul si riscurile asigurate........................................................9 2.2. Mecanismul asigurarii cladirilor, altor constructii si a continutului acestora, pentru cazurile de pagube produse de incendiu si alte calamitati..........................................................................10 2.3 Despagubirea de asigurare........................................................................................................................................12 2.4 Asigurarea lucrarilor de constructii compania RAPIDASIG.MD…...................................13 Concluzii si recomandari.............................................................................................................16 Bibliografie...................................................................................................................................17 Anexe...........................................................................................................................................18

2

Introducere Actualitatea temei: Asigurarea profesională are ca scop despăgubirea celor ce suportă diverse pagube (materiale, financiare etc.) din vina anumitor profesionişti. Această formă de asigurare a apărut ca o necesitate impusă de implicaţiile practicării anumitor profesii care pot produce altora pagube create din neglijenţă în practicarea profesiei. Aici se încadrează profesile care oferă consultanţă sau prestează un serviciu specializat, cum ar fi : arhitecţii, constructorii, medicii, avocaţii, contabilii, consultanţii şi, în general, toate profesile sau meseriile care presupun o activitate de mare răspundere (inclusiv managerii). Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupaţi să prevină şi să suporte în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamităţi naturale şi accidente). Omul a simţit nevoia de protecţie datorită numeroaselor pericole la care este expus. Aceste potenţiale pericole au apărut, datorită dezvoltării tehnicii şi tehnologiei, ştiinţei, activităţii omului precum şi dezlănţuirii forţelor naturii. Scopul cercetării: Scopul acestei lucrări este de a studia aprofundat conceptele de asigurare profesionale si cele de construţii.Rolul pe care îl are activitatea de asigurare în economia unei ţări .Asigurarea fiind de a acoperi pagubele produse asiguraţilor de calamităţi sau accidente (asigurările de bunuri şi de răspundere) şi de a achita asiguraţilor anumite sume, în cazul în care ar interveni unele evenimente în viaţa lor (asigurările de persoane). Metode de cercetare: Metoda utilizată este bazată pe deducție, ce constă în înțelegerea unui fenomen, plecând de la noțiuni generale despre asigurări,rolul asigurărilor,asigurărilor profesionale si de constructii ,riscurile acestora si beneficiile unei asigurari. CUVINTE-CHEIE:Asigurarea, asigurarea profesionala,de construcţii,prima de asigurare ,suma asigurată , dauna,calamitaţi etc. Structura lucrării: Lucrarea este divizată în 3 Capitole, fiecare cu subtemele sale, care vizează abordări teoretice despre asigurări profesionale şi de construcţii pe teritoriul Republicii Moldova şi în alte ţări.

3

Capitolul 1 . Asigurarea profesională 1.1.

Caracteristici ale asigurării profesională Acest tip de asigurare are rolul de a proteja asiguratul, persoana fizică sau juridică, împotriva prejudiciilor pe care le poate produce unor terţe persoane, ca urmare a practicării unei profesii. Asigurările de răspundere civilă vizează îndeosebi următoarele categorii de profesii: constructorii, arhitecţii, medicii, experţii tehnici, contabilii, evaluatorii etc., în general acele profesii care implică o activitate de mare răspundere. Prin activitatea lor, din eroare sau neglijenţă, ei pot aduce prejudicii terţelor persoane. Ca urmare, asigurarea de răspundere civilă profesională garantează repararea prejudiciilor, evident dacă pretenţiile formulate în legătură cu acestea se încadrează în condiţiile de asigurare prevăzute în contract. Sunt ţări în care acest tip de asigurare este obligatorie, fiind o condiţie impusă în practicarea unei anumite meserii sau profesii. Pentru acest tip de asigurare, despăgubirile se acordă în general pentru: - Daune materiale produse din culpa asiguratului, precum şi din culpa acelor persoane pentru care asiguratul răspunde potrivit legii; - Cheltuieli suportate de asigurat în procesul civil; - Cheltuieli de judecată suportate de terţ, ca parte vătămată pentru demersuri legale întreprinse în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor; - Despăgubiri la care este obligat asiguratul ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării unor documente, furt prin efracţie etc. Pretenţii emise împotriva asiguratului privind activitatea desfaşurată de el sau de către persoane pentru care asiguratul răspunde potrivit legii. De regulă, asiguratul nu are dreptul să accepte răspunderea, să negocieze sau să efectueze o plată fără acceptul scris al asiguratorului, care are dreptul să preia în numele asiguratului rezolvarea oricărei cereri de despăgubire. Situaţiile pentru care asigurătorul nu este răspunzător faţă de asigurat, sunt: - Activităţi desfăşurate de asigurat în afara unui contract încheiat cu clientul său; - Pagubele au fost create cu intenţie de către asigurat, beneficiarul asigurării sau o altă persoană apropiată asiguratului; - Pagube produse prin dispariţia sau distrugerea hârtiilor de valoare, a documentelor, manuscriselor, obiectelor de valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, mărcilor poştale, pietrelor preţioase sau banilor; - Pretenţii referitoare la pagube provocate de război, invazie, acţiunea unui duşman extern, dictatura militară, confiscare, expropiere, rechiziţionare, sechestrare, distrugere sau avariere din dispoziţia oricărei autorităţi de drept sau de fapt etc.

4

1.2. Principalele poliţe pentru asigurarea profesională 1.2.1. Asigurarea profesionala pentru farmacişti Pot încheia acest tip de asigurare: 1.Medici farmacişti şi asistenţi farmacişti cu autorizaţie de liberă practică, indiferent de calitatea pe care o au: farmacist diriginte, farmacist şef de depozit, farmacist şef laborator, conducător de unitate; 2.Unităţile farmaceutice de distribuţie (depozit) şi eliberare (farmacii, drogherii) ; 3.Unităţi producătoare de: medicamente, produse fitofarmaceutice, parafarmaceutice, stomatologice, radiofarmaceutice, dietetice, cosmetice; laboratoare de sinteză, testare, omologare a produselor farmaceutice şi igenico-cosmetice, în nume propriu şi pentru fiecare farmacist angajat sau colaborator; 4.Uniuni şi asociaţii profesionale în numele şi pentru fiecare membru, pe bază de tabel anexat la poliţa de asigurare ; Riscuri acoperite Pierderile bănesti pe care Asiguratul ar trebui să le suporte ori de câte ori a provocat un prejudiciu unui pacient al său - ca urmare a unor acte sau fapte săvârşite din culpa sa, prin care devine răspunzător în baza legii speciale, a regulamentului de organizare şi funcţionare, a codurilor de etică şi deontologie profesională - şi este obligat să îl repare. Despăgubiri: Ȋn cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate, se acordă sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru: -prejudiciile cauzate clienţilor săi prin vătămari corporale şi/ sau pagube la bunuri, în exercitarea profesiei de către asigurat: eliberarea şi prepararea de medicamente şi produse farmaceutice, în conformitate cu formulele, reţetele, licenţele de fabricaţie, buletinele de analiză; înregistrarea medicamentelor în vederea punerii în circulaţie, modificarea compoziţiei, controlul calităţii, depozitarea şi desfacerea produselor farmaceutice, rechemarea medicamentelor ; - reconstituirea, refacerea sau înlocuirea documentelor lăsate de clienţi în grija asiguratului, în vederea completării lor, a preparării reţetelor (carnete de sănătate, reţete, prospecte de medicamente, instrucţiuni de păstrare şi utlizare), dacă acestea s-au pierdut, distrus sau deteriorat din vina asiguratului ; - cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (cheltuieli de judecată necesare pentru buna desfăşurare a justiţiei şi încuviinţate de instanţă), dacă a fost obligat la dezdăunare ; - cheltuielile de judecată făcute de cel prejudiciat pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora.

Beneficiarii despăgubirii. Despăgubirea poate fi plătită fie asiguratului, fie nemijlocit celui păgubit, cu acordul şi 5

înştiinţarea prealabilă scrisă a asiguratului, în măsura în care cel păgubit nu a fost deja despăgubit de asigurat. Ȋn cazul decesului, despăgubirea va fi plătită moştenitorilor legali ai persoanei decedate. Valabilitatea asigurării Asigurarea este valabilă numai pe teritoriul Republicii Moldova.

1.2.2. Asigurarea pentru ingineri,proiectanţi în construcţii Pot încheia acest tip de asigurare: - persoana fizică autorizată să exercite cu drept de semnătură profesii de felul: arhitect, inginer constructor, expert tehnic, proiectant, designer, nerestrictiv într-una din formele: autorizat independent, angajat la o societate comercială sau asociat într-o societate cu obiect de activitate în domeniul arhitectură-urbanism ; - persoana juridică care desfăşoară activitate în domeniul proiectare şi arhitectură, în numele şi beneficiul angajaţilor săi, încadraţi în una din profesiile amintite, precum şi orice uniuni sau asociaţii profesionale pentru membrii lor ; Riscuri acoperite: Asigurarea acoperă pierderile materiale suferite de asigurat pentru acoperirea prejudiciilor provocate clienţilor săi, cu care a încheiat un contract valabil, din culpa profesională. Despăgubiri Ȋn cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate, se plătesc sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru: - prejudiciile datorate încălcării obligaţiilor ce se referă la atribuţiile specifice domeniului său de activitate: execuţie, avizare, supervizare şi coordonare de proiecte de arhitectură şi urbanism, asistenţă şi consultanţă, elaborări de caiete de sarcini, instrucţiuni tehnice privind execuţia, exploatarea, întreţinerea şi reparaţia, proiecte de urmărire privind comportarea în timp a clădirilor, asistarea fazelor de execuţie, verificarea calităţii execuţiei, soluţii pentru tratarea defectelor ; - reconstituirea, refacerea sau înlocuirea documentelor originale, indiferent de suportul şi modul în care acestea sunt realizate, preluate de la clienţi pentru a fi utilizate la realizarea lucrărilor comandate (cărţi, hărţi, desene, înscrisuri eliberate de autorităţile publice, aprobări, avizări şi orice alte documente cu excepţia obligaţiunilor la purtător, bancnotelor, hârtiilor de valoare şi instrumentelor negociabile), dacă acestea s-au pierdut, distrus sau deteriorat din vina asiguratului ; - cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (cheltuieli de judecată necesare pentru buna desfăşurare a justiţiei şi încuviinţate de instanţă) dacă a fost obligat la dezdăunare ; - cheltuielile de judecată făcute de cel prejudiciat pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora. Beneficiarii despăgubirii 6

Despăgubirea poate fi plătită fie asiguratului, fie nemijlocit celui păgubit, cu acordul şi înştiinţarea prealabilă scrisă a asiguratului, în masura în care cel păgubit nu a fost deja despăgubit de asigurat. Valabilitatea asigurării Asigurarea este valabilă numai pe teritoriul Republicii Moldova.

1.2.3. Asigurarea pentru prestatori servicii Pot incheia acest tip de asigurare: - orice persoană juridică autorizată/ atestată şi specializată în prestarea de servicii şi executarea de mici lucrări la bunurile depuse de clienţi la sediul executantului (curăţătorii chimice, reparaţii obiecte de uz personal şi casnic) ; - orice persoană juridică autorizată/ atestată şi specializată în prestarea de servicii şi executarea de mici lucrări la domiciliul/ sediul clienţilor (zugrăveli, montaj mobilier, obiecte sanitare, geamuri oglinzi, reparaţii aparatură casnică, montaj antene, cablu tv). Riscuri acoperite Asigurarea acoperă pierderile materiale suferite de asigurat pentru acoperirea prejudiciilor provocate de acesta clienţilor săi în timpul desfăşurării activităţii specifice. Despăgubiri Ȋn cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate, se plătesc sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru: - prejudiciile cauzate clienţilor prin vătămare corporală, inclusiv decesul suferit de aceştia ; - prejudiciile cauzate clienţilor prin avarierea sau distrugerea bunurilor aparţinând acestora ; - cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (cheltuieli de judecată necesare pentru buna desfăşurare a justiţiei şi încuviinţate de instanţă) dacă a fost obligat la dezdăunare ; - cheltuielile de judecată făcute de cel prejudiciat pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora. Beneficiarii despăgubirii Despăgubirea poate fi plătită fie asiguratului, fie nemijlocit celui păgubit, cu acordul şi înştiinţarea prealabilă scrisă a asiguratului, în masura în care cel păgubit nu a fost deja despăgubit de asigurat. Ȋn cazul decesului, despăgubirea va fi platită moştenitorilor legali ai persoanei decedate. Valabilitatea asigurării Asigurarea este valabilă numai la adresa unde asiguratul îşi desfăşoară activitatea.

1.2.4. Asigurarea profesională a experţilor contabili, contabililor autorizaţi, auditorilor Asigurat: persoana fizică sau juridică precizată în poliţă, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare; pot avea calitatea de Asigurat în baza prezentelor Condiţii specifice următorii: 7

- persoană fizică având calitatea de expert contabil, contabil autorizat, auditor independent, evaluator, expert tehnic, autorizată conform reglementărilor legale în vigoare, indiferent de statutul acesteia (independent, funcţionar public) sau de poziţia faţă de client (evaluator, consultant, arbitru, expert neutru); - societate comercială autorizată să desfăşoare activitatea de expertiză contabilă şi/sau tehnică, consultanţă, audit şi evaluare, în numele societăţii, pentru fiecare persoană încadrată în una din profesiile enumerate mai sus, pe bază de tabel anexat la poliţa de asigurare; - asociaţie sau uniune profesională (ANEVAR, CECCAR, CET etc.) în numele membrilor deplini. ANEVAR: Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România. CECCAR: Corpul Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi. Riscurile acoperite Riscul acoperit prin prezentele Condiţii specifice, în legătură cu care asigurarea validează, este acela de producere a unor prejudicii patrimoniale (fie acestea efective sau beneficii nerealizate, directe sau indirecte, actuale la data la care se solicită repararea lor sau viitoare, dar certe) cauzate de Asigurat clientului său ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale care reies din contractul de consultanţă, audit, evaluare, expertiză contabilă sau tehnică. Cheltuieli acoperite Sunt acoperite sumele cheltuite de Asigurat în vederea reconstituirii, refacerii sau înlocuirii documentelor predate de client Asiguratului în vederea îndeplinirii obligaţiilor contractuale, cu condiţia obţinerii consimţământului scris cu privire la cuantumul acestora.

1.2.5. Asigurarea profesională a brokerilor de asigurare Riscurile acoperite Riscul acoperit prin prezentele Condiţii specifice, în legătură cu care asigurarea validează, este acela de producere a unor prejudicii patrimoniale (fie acestea efective sau beneficii nerealizate, directe sau indirecte, actuale la data la care se solicită repararea lor sau viitoare, dar certe) cauzate de Asigurat terţilor beneficiari ca urmare a desfăşurării activităţii de brokeraj în asigurări. Cheltuieli acoperite Sunt acoperite sumele cheltuite de Asigurat în vederea reconstituirii, refacerii sau înlocuirii documentelor predate de client Asiguratului în vederea îndeplinirii obligaţiilor contractuale, cu condiţia obţinerii consimţământului scris al asiguratorului cu privire la cuantumul acestora. Nu acordă despăgubiri pentru pretenţiile formulate în legătură cu: - orice prejudiciu cauzat de acte sau fapte care depăşesc limitele împuternicirii date de client sau care nu decurg din colaborarea acestuia cu societăţile de asigurare; - prejudicii produse ca urmare a insolvabilităţii Asiguratului persoană juridică; - prejudicii provenind din sau în legătură cu insolvabilitatea oricărui Asigurător; - prejudicii provocate prin acte sau fapte ale Asiguratului care nu au legătură cu exercitarea atribuţiilor de broker de asigurare; - prejudicii provocate prin neatingerea obiectivelor propuse prin planul de încasări.

8

Capitolul 2 Asigurari de contructii 2.1 Conditii generale privind obiectul si riscurile asigurate Aceasta asigurare are, pe de o parte, un cadru global, ca asigurare cu caracter facultativ, iar pe de alta parte, un cadru restrictiv, ca asigurare inclusa in portofoliul propriu, de catre o anumita societate de asigurari, in baza unor conditii de asigurare specifice. Se poate incheia de catre persoane fizice si juridice, cu sediul sau resedinta in Romania, cu societatile de asigurare care au in portofoliul de asigurari un asemenea produs. In principiu, obiectul si riscurile asigurate comporta o tratare relativ unitara, la o societate de asigurari sau alta, in timp ce alte elemente ce configureaza mecanismul asigurarii sunt diferentiate. a) cladirile si alte constructii (inclusiv instalatiile fixe aferente) care servesc pentru: locuinte, birouri, constructii si dotari industriale si de alta natura, magazine, depozite de marfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expozitii, dependinte etc.; cladirile in curs de constructie, imprejmuirile etc.; b) masinile, utilajele, instalatiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodaresc si alte mijloace fixe; c) marfurile, materiile prime si auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite si alte mijloace circulante materiale. In acest context, nu pot constitui obiect al acestei asigurari urmatoarele bunuri: a) banii, hartiile de valoare, documentele, registrele, titlurile de valoare, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele din metale pretioase, marcile postale si alte asemenea, cu exceptia obiectelor de muzeu sau expozitie; b) bunurile din gospodariile persoanelor fizice, animale, culturi agricole, autovehicule si alte vehicule cu tractiune mecanica, navele si alte bunuri care comporta asigurari in baza altor conditii speciale de asigurare; c) solarii si tunele, alte constructii speciale. Riscuri asigurate. In asigurarea cladirilor, altor constructii si a continutului lor se iau in considerare urmatoarele riscuri generale: incendiu, traznet, explozie, ploaie torentiala inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zapada pe cladiri sI constructii, avalanse de zapada, caderea pe cladiri a unor corpuri etc. Se asimileaza acestor riscuri, si deci se acorda despagubiri si pentru pagube generate de: a) cazurile de demolare sau demontare a unor cladiri si constructii, de demontarea si mutarea unor mijloace fixe ca urmare amenintarii generate de producerea si extinderea riscului de baza, asigurat ( incendiu, inundatie, cutremur de pamant, prabusiri sau alunecari de teren etc.);

b) cazurile de izbire a cladirilor si altor constructii de catre un vehicul; 9

c) cheltuielile aferente lucrarilor de curatare a locului in care s-a produs cazul asigurat, propriuzis; d) carbonizarea sau topirea unor obiecte de natura mijloacelor fixe sau a mijloacelor circulante, ca urmare cazurilor de incendiu si alte calamitati produse la cladiri si alte constructii; e) avarii accidentale produse la instalatiile de apa, gaze, canalizare, incalzire centrala etc.; f) pierderea sau disparitia bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate. Nu se asimileaza riscurilor asigurate evenimente ca: distrugeri la bunurile asigurabile mentionate datorate unor surse normale de caldura sau prin oxidare, fermentare, caldura, afumare etc.: distrugeri provenind din actiunea curentului electric, neurmate de incendiu; riscuri provenind din prelucrarea bunurilor la caldura sau foc deschis etc. Sfera riscurilor asigurate si modul de prelucrare a lor in asigurare poate sa difere de la o societate de asigurari la alta. Asa de exemplu societatea Asigurarea Romaneasca preia in asigurare in mod global riscurile mentionate anterior, vizand cladirile, constructiile si continutul acestora. Dimpotriva, societatea de asigurari ARDAF s.a. si ASIT s.a., au emis in acelasi scop trei categorii de polite, dupa sfera riscurilor (polita Standard, polita Standard extinsa si polita Toate riscurile). 2.2. Mecanismul asigurarii cladirilor, altor constructii si a continutului

acestora, pentru cazurile de pagube produse de incendiu si alte calamitati Asigurarea facultativa a cladirilor si constructiilor are o sfera larga de cuprindere a bunurilor de aceasta natura, ea putandu-se incheia, atat de catre persoane fizice, cat mai ales juridice, cu oricare societate de asigurare care are in portofoliul sau acest produs. Obiectul asigurarii il constituie cladirile si constructiile de orice fel, indiferent daca apartin persoanelor fizice sau juridice (cladiri de locuit, cladiri si constructii industriale, agricole, comerciale, din domeniul transporturilor, cladiri cu destinatie culturala etc., alte cladiri si constructii in curs de construire, imprejmuiri si altele. Apoi, are ca obiect si mijloacele fixe (masini, utilaje, instalatii etc.) precum si mijloacele circulante (materiale, marfuri, semifabricate etc.), care constituie continutul cladirilor si constructiilor ce apartin persoanelor juridice. Cat priveste continutul cladirilor si constructiilor apartinand populatiei, in asigurarea cu caracter facultativ, in principiu, se exclud bunurile gospodaresti care fac obiectul altor asigurari. Riscurile impotriva carora societatile acorda protectia de asigurare sunt cele cu caracter general ( incendiu, pagube generate de calamitati ale naturii ) si asimilate, precizate anterior, in cadrul conditiilor generale de asigurare referitoare la cladiri si constructii. Mecanismul asigurarii cladirilor si constructiilor comporta anumite aspecte caracteristice referitoare la: modul de incheiere a asigurarii, suma asigurata, prima de asigurare, raspunderea partilor etc.

10

Asigurarea a cladirilor si constructiilor se incheie , la solicitarea persoanelor fizice si juridice, pe baza declaratiei de asigurare , respectiv a contractului de asigurare. Durata asigurarii este de un an, dar la cerere asigurarea poate fi incheiata si pe perioade mai reduse de timp ( de cel putin trei luni ). Suma asigurata se stabileste prin negociere intre asigurat si societatea de asigurari, in baza declaratiei de asigurare, dar tinand seama de valoarea din nou a bunului asigurat ( deci valoarea de inlocuire, diminuata cu uzura) in momentul asigurarii. Suma asigurata se poate stabili astfel: a) pentru cladiri si constructii, separat pentru fiecare cladire sau constructie in parte, precum si pentru fiecare obiect de muzeu sau expozitie, lucrare de arta etc.: b) pentru bunurile ce reprezinta continutul cladirilor si constructiilor (adica mijloace fixe si mijloace circulante materiale), global, pentru toate bunurile din aceeasi grupa, prevazuta in tariful de prime, bunuri care se afla in cladirile si constructiile respective sau separat pentru fiecare bun ori pentru unele bunuri din aceeasi grupa prevazuta in tariful de prime. In cazul asigurarii unor platforme undustriale, combinate, uzine etc. pentru stabilirea sumei asigurate se impune efectuarea inspectiei de risc de catre organe de specialitate. Prin inspectia de risc pot fi identificate informatii referitoare la: natura si structura bunurilor asigurate; la argumentarea sumei asigurate, distinct pentru cladiri si constructii, respectiv pentru continutul acestora; la obiectul de activitate; natura riscurilor; datele statistice cu privire la cuantumul pagubelor intr-o anumita perioada de timp. Prima de asigurare se calculeaza potrivit sistemului de cote tarifare de asigurare, diferentiate pe categorii de cladiri, constructii si pentru celelalte bunuri, precum si pe localitati, urbane sau rurale, in care isi au sediul sau amplasamentul aceste bunuri. Tariful de prime de asigurare este stabilit in lei, la fiecare 100 lei din suma asigurata, pe feluri de cladiri, constructii si pe grupe de bunuri. Diferentierea tarifelor de prime de asigurare pe tipuri de localitati (municipii, orase, comune) este argumentata prin variatia frecventei si intensitatii riscurilor in diferitele categorii de localitati. Diferentierea tarifelor de prime de asigurare pe grupe de bunuri, ( locuinte, cladiri industriale, comerciale, agricole si de alta natura, depozite, cladiri cu scop cultural etc), in cadrul acestei forme de asigurare, tine seama de raportul dintre riscurile asigurate si scopul sau destinatia acestor bunuri. Se remarca apoi diferentierea tarifelor de prime de asigurare, pentru cladiri si constructii, fata de bunurile reprezentand continutul acestora (mijloace fixe, instalatii, mijloace circulante materiale etc.) tinand seama de masura in care acestea sunt sau nu combustibile ori usor inflamabile. Plata primelor de asigurare se face anticipat si integral, in numerar sau prin virament la societatea de asigurari cu care s-a perfectat contractul de asigurare. La asigurarile incheiate pe o perioada de un an, la cererea asiguratului, de regula, plata primelor de asigurare poate fi efectuata si in mod esalonat, in rate subanuale.

11

Raspunderea partilor este stabilita prin contractul de asigurare astfel incat sa stimuleze aportul acestora in derularea asigurarii. Raspunderea societatii de asigurare se declanseaza, de regula, dupa 24 de ore de la expirarea zilei in care s-au achitat primele de asigurare si s-a incheiat contractul de asigurare. Raspunderea asiguratorului inceteaza la orele 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea. Raspunderea asiguratului consta in obligatia acestuia de a intretine bunurile asigurate cladirile, constructiile si alte bunuri asigurate in conditii corespunzatoare destinatiei acestora, pentru a preveni producerea unor pagube. La producerea cazului asigurat, asiguratul trebuie sa ia toate masurile posibile, de limitare a pagubelor, pe seama asiguratorului si in limita sumei asigurate, de paza si de pastrare a bunurilor calamitate; sa instiinteze in scris societatea de asigurari asupra producerii evenimentului asigurat, intr-un termen bine precizat prin contractul de asigurare; sa instiinteze, in caz de incendiu sau explozie, organele de politie si unitatile de pompieri. Daca prin nerespectarea acestor obligatii de catre asigurat, s-ar produce pagube la bunurile asigurate, in principiu, societatea de asigurari poate denunta contractul de asigurare, chiar fara restituirea primelor de asigurare achitate sau poate refuza despagubirea ca urmare producerii pagubei. 2.3. Despagubirea de asigurare Intervine odata cu, sau ca urmare, producerii cazului asigurat, tinandu-se seama de faptul daca cladirile si constructiile respective fac obiectul asigurarii. Cu aceasta ocazie se impun succesiv urmatoarele operatii: instiintarea, constatarea pagubei, evaluarea pagubei, calculul si plata despagubirilor. Instiintarea cu privire la producerea cazului asigurat se face, in scris, de catre asigurat, la societatea de asigurari cu care se afla in relatii de asigurare, in cadrul unui termen limita, stabilit prin lege ori prin contractul de asigurare. Constatarea pagubei. La cladiri si constructii se efectueaza de catre societatea de asigurare, care a fost instiintata in prealabil, prin inspectorii de daune. La constatare participa asiguratul, persoana fizica ( sau un membru major al familiei acestuia), respectiv un reprezentant al conducerii unitatii asigurate, al persoanei juridice, dupa caz, organe ale Politiei si unitatilor de pompieri, precum si doi martori. Rezultatele constatarii se inscriu in procesul verbal de constatare.

Evaluarea pagubei. Pentru cladiri si constructii se tine seama de faptul ca, urmare producerii cazului asigurat, se poate inregistra: paguba totala sau paguba partiala, in ambele ipoteze, cu recuperari sau fara recuperari. Paguba totala ,la cladiri si constructii, inseamna ca: in urma producerii cazului asigurat (incendiului, calamitatii naturale etc.) cladirea a fost distrusa in intregime, fara a putea fi identificate resturi care s-ar mai putea intrebuinta sau valorifica; au fost distruse partile principale ale cladirii sau constructiei ( plansee, pereti laterali, fundatia etc.); refacerea prin 12

reparatii nu mai este posibila; costul reparatiilor, mai putin uzura , depaseste valoarea cladirilor sau altor constructii la data producerii evenimentului asigurat. Paguba totala fara recuperari este aceea generata de evenimentul asigurat in urma careia nu se pot recupera nici un fel de materiale sau elemente de constructii. Paguba totala cu recuperari este acea paguba generata de evenimentul asigurat, in urma careia pot fi recuperate materiale si parti componenete ale cladirii sau constructiei (caramizi, usi, lemnarie etc.). Paguba partiala, la cladiri si constructii afectate de producerea evenimentului asigurat, semnifica faptul ca cladirea sau constructia respectiva a suferit distrugeri mai mici, care nu au afectat structura de rezistenta, ci au afectat superficial unele parti ale cladirii, dar in urma unor reparatii cladirea poate fi folosita mai departe. Paguba partiala fara recuperari presupune ca in urma avariilor produse la cladiri si constructii nu au rezultat materiale folosibile, valorificabile ( fiind vorba, in principiu, de avarii la tencuieli, zugraveli ori de incendiu). Paguba partiala cu recuperari apare in cazul in care din partea distrusa, avariata, a cladirii sau constructiei se pot recupera unele materiale sau elemente constructive (caramizi, materiale de constructii, deseuri etc.). Evaluarea pagubei tine seama de caracterul acesteia. Paguba reflecta valoarea reala a cladirii sau partii distruse a cladirii, la data producerii evenimentului asigurat, din care s-au scazut eventualele recuperari. Valoarea reala a cladirii ( sau partii din cladire) avariate se stabileste in functie de valoarea de inlocuire (din nou) a cladirii ( sau a partii din cladire) din care se scade uzura. Valoarea de inlocuire (din nou) a unei cladiri ( ori a partii din cladirea avariata) la data producerii pagubei - in cazul de paguba partiala - se stabileste pe baza devizului de lucrari de reparatii sau refaceri. Evaluarea valorii de inlocuire a cladirii pe baza devizului are loc dupa normele generale de intocmire a devizului pe categorii de lucrari, pe obiect sau pe parti de obiect.

2.4 Asigurarea lucrarilor de cconstructii compania RAPIDASIG.MD Lucrările de construcţie-montaj au un conţinut complex. Ele reflectă cadrul specific al realizării lucrărilor de investiţii ale diferiţilor investitori prin aportul şi implicarea firmelor specializate de antrepriză în construcţie-montaj. Scopul acestora este de a proteja impotriva avariererii sau distrugerii neprevazute a lucrărilor de construcții permanente sau temporare sau a altor bunuri sau parți ale acestora, care fac obiectul asigurării, din orice cauze, altele decât cele excluse in mod expres, care fac necesară reparația/ înlocuirea, inclusiv cheltuielile aferente demontării/montării. 13

În cadrul raporturilor contractuale dintre firmele de antrepriză şi diverşi investitori, unităţile de construcţie-montaj pot executa în ţară şi străinătate lucrări variate( de construcţii propriu-zise, energetice, petrochimice, sisteme de irigaţii, locuinţe, etc.), ocazie cu care se pun în operă valori matriciale importante care se află sub incidenţa unor riscuri variate. Odată cu asigurarea de construcţie-montaj se mai încheie şi asigurarea de răspundere faţă de terţi.. Obiectul asigurarii Asigurarea de construcții-montaj protejează interesele financiare ale societaților de construcții asigurând derularea în bune condiții a proiectelor angajate. Sunt acoperite in baza acestei asigurări o gamă largă de lucrări de construcții pe întreaga perioadă de execuție, incluzând după caz perioada de testare și/sau perioada de garanție a lucrărilor executate. Obiectul asigurării sunt interesele patrimoniale legate de deţinerea, folosirea, gestionarea patrimoniului destinat construcţiei şi montării, recuperarea prejudiciului cauzat de el persoanei şi/sau averii terţilor la executarea lucrărilor de construcţii-montaj, de dare în exploatare, pe parcursul termenului de exploatare pe garanţie și desemenea răspunderea pentru funcţionarea neîntreruptă a obiectului de construcţie edificat pe parcursul termenului de exploatare pe garanţie. Obiectul asigurării îl constituie bunuri şi cheltuielile aferente lucrărilor de construcţiemontaj între care:     

bunuri materiale încorporate definitiv sau temporar în obiectivul de construcţie-montaj aflat în curs de execuţie; materiale de construcţii aflate în stoc, pe şantier destinate de a fi încorporate în operă; utilaje, instalaţii şi echipamente de construcţii; maşini de construcţii; cheltuieli impuse de curăţarea terenului şi de înlăturarea molozului şi resturilor, după şi ca urmare a producerii unor pagube cuprinse în asigurare. ; Se asimilează şi se cuprind în obiectul asigurării : cheltuieli aferente transportului bunurilor cuprinse în această asigurare ( maşini, utilaje, echipamente, materiale) de la furnizori la şantierul de construcţie-montaj, în măsura în care nu au fost incluse în asigurarea de transport, diferenţe de tarif pentru transporturi speciale(aerian sau expres) ale unor materiale sau alte bunuri, diverse taxe legale( vamale, de timbru, etc.), cheltuieli pentru manoperă în condiţii speciale ( muncă suplimentară, muncă extraprogram, sărbători legale, sporuri salariale survenite faţă de tarifele de manoperă din deviz, ș.a.).

Suma asigurată Durata asigurării se stabileşte astfel încât să se suprapună duratei de executare a lucrărilor de construcţie-montaj inclusiv perioada de recepţie şi de garanţie a lucrărilor. În caz de prelungire a perioadei de execuţie a lucrărilor, asigurătorul percepe prime de asigurare suplimentare.; Suma asigurată reprezintă valoarea totală a contractului aferent lucrărilor de construcţiemontaj, la care se adaugă valoarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, materialelor sau altor bunuri şi cheltuieli necesare executării lucrărilor.;

Durata asigurării 14

Durata asigurării se stabileşte astfel încât să se suprapună duratei de executare a lucrărilor de construcţie-montaj inclusiv perioada de recepţie şi de garanţie a lucrărilor. În caz de prelungire a perioadei de execuţie a lucrărilor, asigurătorul percepe prime de asigurare suplimentare.;

Despăgubirea de asiguarare Despăgubirea este stabilită în corelaţie cu mărimea pagubei şi sumei asigurate. Se acoperă pagubele produse bunurilor asigurate menţionate anterior, ca obiect al asigurării în perioada de valabilitate a contractului, pagube cauzate de riscuri asigurate. În principiu în această asigurare se despăgubesc: cheltuieli făcute de asigurat pentru salvarea şi conservarea bunurilor, micşorarea pagubelor, prevenirea extinderii sinistrului, evaluarea pagubelor produse, cheltuieli cu demontarea şi montarea unor bunuri ca urmare a pagubelor cuprinse în asigurare, alte cheltuieli. Drept caz de asigurare la asigurarea riscurilor de construcţii-montaj e recunoscut faptul distrugerii sau deteriorării obiectului de construcţie (patrimoniului) asigurat, produs în virtutea riscurilor asigurare stipulate în contract. Drept caz de asigurare la asigurarea răspunderii în faţa terţilor la lucrările de construcţiimontaj e recunoscut faptul prezentării Asiguratului de către terţi a reclamaţiilor privind recuperarea prejudiciului, cauzat persoanei sau bunurilor ei în perioada executării lucrărilor de construcţii-montaj sau de dare în exploatare. Drept caz de asigurare la asigurarea angajamentelor de garanţie de după darea în exploatare e recunoscut faptul nimicirii sau deteriorării obiectului de construcţie, cu condiţia, că nimicirea sau deteriorarea au fost o consecinţă a defectelor ascunse, deficienţelor, comise la executarea lucrărilor de construcţii-montaj sau de dare în exploatare, dar depistate în perioada de exploatare pe garanţie. Societatea de asigurare nu acordă despăgubiri pentru:  pagube având o valoare sub nivelul franşizei prevăzute în contract;  pagube indirecte;  penalizări şi pagube rezultate din nerealizarea obiectivelor contractului de lucrări de construcţie-montaj;  pierderi datorate unor vicii sau greşeli de proiectare;  acoperirea costului refacerii unor lucrări executate necorespunzător;  pagube generate de riscuri neasigurabile( uzură, coroziune, oxidare, deteriorare);

15

Concluzii Activitatea de asigurare este, prin natura sa, o activitate economică în care riscul este implicat într-o mai mare măsură decât în alte activităţi; funcţia economică a unui asigurător este de a-şi asuma riscuri, pe care un individ sau o persoană juridică nu şi le pot asuma, să mutualizeze aceste riscuri, formând astfel un echilibru prin combinarea unui număr cât mai mare de riscuri similare. Cu cât portofoliul de asigurări este mai mare şi mai omogen, cu atât riscurile incluse pot fi mai echilibrate şi calculate. Astfel, fiecare asigurător încearcă să realizeze o disperie cât mai mare a riscului. Stabilirea de pool-uri extinse în cadrul cărora are loc dispersarea riscurilor creşte eficienţa asigurărilor pentru catastrofe. Asigurarea obligatorie a locuinţelor presupune crearea unui PAID pentru un mai bun management al riscului. In cazul asigurării centralei nucleare, principiul care stă la baza asigurării este cel a disipării riscului între cât mai multe societăţi, apelându-se la pool-uri de pe piaţa internaţională, riscul fiind asumat de nu mai puţin de 100 de companii. Mai mult, asigurarea de bunuri mobile destinate persoanelor juridice se poate realiza doar cu participarea

şi

a

altor

bunuri

staţionare

pentru

o

diversificare

a

riscului.

Reieșind din situațiile descrise în prezentul studiu, putem conchide cu certitudine faptul, că erorile de activitate ale expertului în marea lor majoritate nu sunt condiționate de propria voință. În plus, în prezent, risculenorm ce implică comiterea erorilor profesionale de activitate și operaționale, precum și a erorilor gnosiologice este produs de:

 sursele insuficiente pentru acomodarea domeniului de expertiză judiciară la cerințele și standardele europene (organizarea spațiilor adecvate pentru păstrarea probelor în scopul excluderii situațiilor de contaminare a acestora, organizarea laboratoarelor performante pentru cercetări cu toate condițiile de acomodare, organizarea spațiului de lucru a expertului judiciar);

 lipsa unor reglementări care să prevadă cerințele minime pentrudesfășurarea activităților de efectuare a expertizelor (deținerea echipamentului corespunzător de specialitate, deținerea metodicilor de cercetare aprobate);

 lipsa unui mecanism de control a conformității cerințelor ce se impun față de expertiza judiciară;

 suprasolicitarea experților, munca acestora nefiind normată, experții fiind nevoiți să activeze în condiții de constrîngere în timp și anume de preda în termeni cît mai restrînși expertizele, fapt ce contravine principiiloractivității de expertiză,cercetările solicitînd suficient timp pentru ca expertul să șipoată formaintima sa convingere asupra obiectului cercetat. Reieșind din situațiile expuse mai sus, luînd în considerație că riscul producerii acestor erorieste sporit, este puțin probabil ca companiile de asigurări să accepte la asigurarea riscurilor de comitere a erorilor profesionale pe motivele neconformității tehnicii exploatate, a condițiilor de mediu și de acomodare. 16

Bibliografie 1.ION NEGOIŢĂ : “Aplicatii practice in asigurari si reasigurari”, editura Etape Sibiu, 2001 2.IULIAN VĂCĂREL, FLORIAN BERCEA: “Asigurări si reasigurări”, editura Expert, Bucureşti, ediţia a II-a 3.PAUL TĂNĂSESCU, SORIN LĂZĂRESCU, MIHAELA DRAGOTĂ, COSMIN ŞERBANESCU: “ Asigurări moderne de bunuri şi persoane ”, editura ASE, Bucureşti, 2003 4.Dan Anghel Constantinescu – “Tratat de asigurări”. 5.Iulian Văcărel, Florian Bercea - “Asigurãri şi reasigurãri”. 1.Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor . 2.Codul Civil al Republicii Moldova 3.Legea cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2006. 4“Drept Civil – contracte speciale ”, Gh. Chibac, Aurel Băieşu, Al. Rotari, Oleg Efrim. 5.Dan Anghel Constantinescu – “Tratat de asigurări”.

17

Anexe

18

Lista asigurarilor din Republica Moldova

19

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Referat “Preocupări la nivel international pentru liberalizarea comerțului cu asigurări și reasigurări”

Autor: VAȘCIUC Adriana Grupa: FB 1802 Verificat: CAPRIAN Iulia doctor, conferențial universitar

Chișinău, 2020

CUPRINS INTRODUCERE.........................................................................................2 CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND LIBERALIZAREA COMERȚULUI ÎN ASIGURĂRI...........................3 1.1. Noțiuni introductive privind comerțul cu asigurări.............................................. 3 1.2. Globalizarea pieței mondiale a asigurărilor: motive, forme și tendințe...............3 1.3. Reasigurarea..............................................................................................................5 1.4. Asigurarea obligatorie a intermediarilor de asigurări (reasigurări)....................6

CAPITOLUL II. ANALIZA PRIVIND FORMAREA ȘI STAREA ACTUALĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA..................................................................................................7 2.1. Formarea pieței asigurărilor din Republica Moldova...........................................7 2.2. Starea actuală a pieței asigurărilor din Republica Moldova.................................8

CAPITOLUL III. ANALIZA PRIVIND PROBLEMELE LA NIVEL INTERNAȚIONAL LIBERALIZAREA COMERȚULUI CU ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI.........................................................................................11 3.1. Piața asigurărilor din Republica Moldova în sistemul de relații internaționale.....11 3.2. Barierele în dezvoltarea piețelor de asigurare și reasigurare...................................12 3.3. Cooperarea internaţională în comerţul de asigurare................................................13

Concluzii și recomandări...............................................................................15 Bibliografie......................................................................................................19

1

INTRODUCERE

Activitatea de supraveghere a pieţei financiare nebancare este exercitată de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare Comisia Naţională). Este o autoritate autonomă, care răspunde în faţa Parlamentului, inclusiv prin intermediul prezentării raportului anual de acti vitate. Mandatul Comisiei Naţionale este de a asigura stabilitatea, transparenţa, siguranţa şi efi cienţa sectorului fi nanciar nebancar, prevenirea riscurilor sistemice şi manipulării pe piaţa financiară nebancară, protejarea drepturilor parti cipanţilor la piaţa financiară nebancară. În domeniul asigurărilor Comisia Naţională deţine competenţă de control al companiilor de asigurări şi al Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova. Printre atribuţiile Comisiei Naţionale sunt adoptarea de acte care reglementează domeniul pieţei de asigurări în Republica Moldova, inclusiv ţinerea evidenţei contractelor de asigurări, modalitatea de transfer a portofoliilor, ţinerea registrelor, cooperarea la nivel internaţional cu instituţii specializate pentru implementarea politicii de stat în domeniul asigurărilor, aplicarea sancţiunilor, inclusiv a amenzilor, prescripţiilor pentru participanţii pe piaţa de asigurări, inclusiv remedierea financiară, reorganizarea sau declararea insolvabilităţii asigurătorilor (reasiguratorilor) şi a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare. Actualitatea temei este determinată de faptul că în ultimii ani numărul cazurilor de probleme internaționale pentru liberalizarea comerțului cu asigurări și reasigurări în domeniul asigurărilor este în continuă creștere, înregistrându-se pierderi colosale atât la nivel național cât și la nivel global. Scopul și obiectivele lucrării sunt de a studia sub aspect teoretic ce reprezintă preocupările la nivel internațional la liberalizarea comerțului cu asigurări și reasigurări. Structura lucrării este determinată de scopul propus și conține introducere, 3 capitole,concluzii și recomandări și bibliografie. Capitolul I „CONCEPTE TEORETICE PRIVIND LIBERALIZAREA COMERȚULUI ÎN ASIGURĂRI” include conținutul teoretic aferent subiectului cercetat, globalizarea pieței mondiale a asigurărilor: motive, forme și tendințe, reasigurarea și asigurarea obligatorie a intermediarilor de asigurări (reasigurări). Capitolul II „ANALIZA PRIVIND FORMAREA ȘI STAREA ACTUALĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA” include informații referitoare la formarea pieței asigurărilor din Republica Moldova și starea actuală a pieței asigurărilor din Republica Moldova. Capitolul III „ANALIZA PRIVIND PROBLEMELE LA NIVEL INTERNAȚIONAL LIBERALIZAREA COMERȚULUI CU ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI”conține piața asigurărilor din Republica Moldova în sistemul de relații internaționale și barierele în dezvoltarea piețelor de asigurare și reasigurare. În Concluzii și recomandări se înglobează în sine generalizarea celor mai importante idei care au fost prezentate în conținutul lucrării, dar și a unor recomandări de soluționare a problemelor din domeniul cercetat. Metodologia cercetării: În cadrul elaborării acestei lucrări au fost aplicate următoarele metode științifice și instrumente de investigație: observarea și exemplificarea aspectelor teoretice; analiza și sinteza; clasificarea. 2

CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND LIBERALIZAREA COMERȚULUI ÎN ASIGURĂRI 1.1.Noțiuni introductive privind comerțul cu asigurări Evoluţia numărului şi structurii participanţilor pieţei de asigurări diferă de la ţară la ţară şi depinde de politicele şi reglementările în domeniul asigurărilor, de capacitatea sistemului politic, nivelul de dezvoltare economică şi socială, gradul de capitalizare şi, în unele cazuri, de factorii mediului extern apropiat al ţării. Pînă la intrarea în vigoare a prevederilor Legii cu privire la asigurări, nr. 407-XVI din 21.12.2006 noţiunea de participanţi ai pieţei de asigurări nu putea fi definită, deoarece, în calitate de componentă structurală a pieţei, majoritatea categoriilor de participanţi, în special cei profesionişti, lipseau (cu excepţia asigurătorilor şi asiguraţilor). Interesul autorităţilor de conformare a prevederilor legale la standardele europene, au determinat ca Legea actuală să prevadă reglementarea activităţii tuturor participanţilor pieţei de asigurări. Participanţi ai pieţei de asigurări sunt reprezentaţi de persoanele fizice şi juridice, precum şi de organismele fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi, încheie tranzacţii sau efectuează operaţiuni pe piaţa de asigurări, exercitînd drepturi şi executînd obligaţii rezultate din lege, contract sau alte temeiuri de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Din cele menţionate, rezultă că, participanţii pe piaţa asigurărilor includ atît participanţii profesionişti, stabiliţi prin legislaţie, cît şi alte categorii, şi anume: • asigurătorii/ reasigurătorii sau companiile de asigurări/reasigurări; • intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări; • asiguraţii sau persoanele asigurate; • actuarul. În Republica Moldova, dinamica numărului de participanţi a fost determinată de maturizarea şi consolidarea pieţei prin modificarea cadrului legislativ, în special, cel aferent capitalizării companiilor de asigurare. În conformitate cu prevederile Legii, asigurătorii trebuie să desfăşoare activităţi specializate: fie numai de asigurări generale, fie numai de asigurări de viaţă. Excepţiile de la aceste norme se referă numai la asigurătorii care au fost autorizaţi pînă la intrarea în vigoare a Legii. Conform datelor statistice, la moment pe piaţa locală de asigurări activează 24 de asigurători, din care 22 de companii sau 92% sunt specializate pe segmentul de asigurări generale (de accidente, bunuri, auto, etc.) şi numai 2 companii licenţiate („Grawe Carat Asigurări” S.A. şi „Sigur-Asigur” S.A.), desfăşoară activităţi simultane/combinate de asigurări generale şi de viaţă . Compania „Asito” S.A. nu deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii în categoria „asigurare de viaţă”, însă continuă să administreze contractele pe asigurările de viaţă contractate pînă la data intrării în vigoare a Legii cu privire la asigurări, în condiţiile în care legislaţia nu interzice aceste activităţi.Companiile de asigurări generale practică toate formele de asigurare.Poliţele unit-linked nu sunt populare, astfel că produsele asigurătorilor de viaţă sunt de natură clasică, cu participare la investiţie. Nu există asigurători care practică exclusiv asigurări de viaţă.Această situaţie se datorează unui şir de factori. În special, datorită interesului redus al populaţiei faţă de asigurările de viaţă specificat, pe de o parte, prin nivelul redus al veniturilor disponibile ale populaţiei, or aceste asigurări necesită dispunerea, permanentă şi pe termen lung de resurse financiare peste nivelul mediu pe ţară, iar pe de altă parte, cerinţele mari de capitalizare a asigurătorilor care practică asigurări de viaţă exclusive.

1.2.Globalizarea pieței mondiale a asigurărilor: motive, forme și tendințe O dezvoltare universal recunoscută a sistemelor economice și politice mondiale ale finalului din secolul XX a devenit globalizarea relațiilor publice, afectând pe toate fără excepție țări și industrii. Reformele economice care vizează schimbări fundamentale în structura socială a fostelor țări socialiste și care afectează relațiile de proprietate, gestionarea micro și macroeconomie, formarea instituțiilor bancare 3

și financiare private, rolul statului în gestionarea economiei, au loc în țările în tranziție cu viteză și eficiență variate, dar în toate țările, fără excepție, au trecut de prima etapă asociată cu o schimbare a sistemelor politice și economice de gestionare a economiei naționale. Globalizarea producției și a consumului înseamnă intrarea tuturor țărilor, ținând cont de potențialul economic, științific, tehnic, financiar realizat, în economia mondială, integrarea și interacțiunea acestora, estompând granițele dintre complexele economice naționale și formarea pe această bază a unui spațiu economic global. Este clar că formarea și gestionarea spațiului economic global îmbunătățesc dramatic rolul entităților instituționale politice și economice interstatale. În acest sens, crearea Organizației Mondiale a Comerțului și includerea în gama de relații interstatale reglementate în cadrul acestei organizații nu numai în domeniul comerțului internațional de bunuri, ci și în procesele de investiții internaționale și comerțul cu servicii, au devenit, pe de o parte, o modalitate de gestionare a economiei globale, iar pe de altă parte - o importantă stimul și impuls al formării unui nou sistem de relații economice internaționale. Studiile legate de cauzele globalizării mondiale ca dominantă a dezvoltării economice moderne sunt destul de contradictorii, deoarece procesul de globalizare este departe de a fi complet, cu toate acestea, pot fi identificate mai multe motive pentru apariția și dezvoltarea acestui fenomen: - o schimbare a imaginii politice a lumii și, ca urmare, apariția independentă din punct de vedere economic și politic state din Europa Centrală și de Est, Africa, America Latină, Asia de Sud-Est, teritoriul fostei URSS; -o schimbare calitativă a formelor revoluției științifice și tehnologice și formarea de noi modalități de comunicare a informațiilor (rețelele internaționale globale) care se aplică tuturor statelor, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică și management politic; - transformarea corporațiilor transnaționale și a băncilor transnaționale în principalul factor care formează structura economiei mondiale; - minimizarea barierelor interstatale pentru libera circulație a capitalului atât în anumite sectoare ale economiei, cât și între ele; - formarea piețelor financiare și bursiere internaționale ca urmare a globalizării pieței mondiale a capitalului de împrumut; - tendința către formarea unei piețe internaționale internaționale a muncii și eliminarea restricțiilor interstatale la circulația forței de muncă; - o schimbare a sistemului internațional de diviziune a muncii, formând o strânsă întrepătrundere și interconectare a economiilor naționale din diferite țări; - Formarea piețelor regionale integrate (Uniunea Europeană, Zona de comerț economic liber din America de Nord și altele); - apariția de noi centre de creștere economică în economia economică globală: Asia de Sud-Est, China, Europa Centrală și de Est; - o schimbare a rolului instituțiilor economice și financiare interstatale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional, cluburile din Londra și Paris, Organizația Mondială a Comerțului, în redistribuirea averii economice acumulate. În legătură cu procesele de formare a economiei mondiale globale, discuțiile referitoare la definirea categoriilor „economie mondială”, „economie mondială” și „piață mondială” au devenit din nou urgente. Destul de des putem întâlni definiția „economiei mondiale ca un ansamblu de economii naționale interconectate de sistemul de diviziune internațională a muncii, relațiilor economice și politice” sau, invers, ca un sistem de relații economice internaționale, ca o legătură universală între economiile naționale. În opinia noastră, etapa actuală de dezvoltare a sistemului economic mondial este încă asociată cu prezența sistemelor economice naționale independente în cadrul unor state individuale sau asociații regionale de state (cum ar fi o zonă de liber schimb definită prin Acordul din America de Nord; Uniunea Europeană etc.) ). În același timp, funcționarea economiilor naționale este influențată foarte mult de activitățile corporațiilor de producție transnaționale, bănci și alte instituții cu active și cifră de afaceri a

4

fondurilor comparabile cu bugetele fiecărei țări și situate în diferite țări. Globalizarea pieței mondiale a asigurărilor este un proces de ștergere a barierelor legislative și economice între fermele de asigurări naționale, care este influențată de schimbările din economia globală și are ca obiectiv final formarea unui spațiu global de asigurări. Acest fenomen se reflectă în următoarele procese care au avut loc în mod activ de la începutul anilor ’90 ai secolului XX: 1) concentrarea capitalului de asigurare și reasigurare, care se manifestă în fuziuni și achiziții în masă ale companiilor de asigurare și reasigurare pe piața globală a asigurărilor, formarea pe această bază a companiilor transnaționale de asigurări ( TNSO); 2) fuziunea capitalului de asigurare, bancar și împrumut pe scară largă, ceea ce duce la formarea grupurilor financiare transnaționale (TNFG); 3) concentrarea pe piața intermediarilor de asigurări, manifestată prin formarea celor mai mari brokeri internaționali de asigurări prin fuziunea și achiziția de întreprinderi mici și mijlocii; 4) concentrarea consumatorilor de servicii de asigurare, manifestată în creșterea valorificării TNC-urilor și a TNB-urilor și în schimbarea cererii lor de servicii tradiționale de asigurare; 5) o modificare a formelor și tipurilor tradiționale de servicii de asigurare și apariția pe această bază a asigurărilor și reasigurării alternative, securitizarea ca un nou mod de organizare a acoperirii de asigurare bazată pe gestionarea activelor asigurătorilor și asigurătorilor; 6) o modificare a cererii pentru servicii de asigurare „în masă”, în special, participarea crescută a asigurătorilor la asigurările de pensii pe fondul îmbătrânirii demografice a populației în țările dezvoltate economic și o scădere a participării statului la plata pensiilor pentru limită de vârstă și invaliditate; 7) extinderea sferei de utilizare a asigurărilor comerciale private: asigurare împotriva riscurilor politice și militare; asigurare de împrumut și garanție; asigurare de risc de informații, etc .; 8) schimbarea mediului de piață în contextul informatizării complete a consumatorilor de servicii de asigurare și a utilizării internetului pentru vânzarea de servicii de asigurare și reasigurare; 9) creșterea devastării pierderilor de asigurări ca urmare a dezvoltării urbanizării, a progresului tehnologic, a creșterii prețurilor proprietăților private și corporative, a impactului schimbărilor climatice globale; 10) liberalizarea pe scară largă a comerțului cu servicii de asigurare și extinderea accesului asigurătorilor și reasiguratorilor străini la piețele naționale „închise” anterior din Europa Centrală și de Est, America Latină, Asia sub influența schimbărilor politice, crearea Organizației Mondiale a Comerțului, Asociația Internațională a Supervizorilor Asigurărilor. Din 1995 până în 1997 valoarea totală a fuziunilor și achizițiilor pe piața globală a asigurărilor a depășit 76 de miliarde de dolari. Acest proces a acoperit nu numai asigurătorii direcți, ci și reasiguratorii și brokerii de asigurări și este global în industrie.

1.3.

Reasigurarea

Reasigurarea, este un instrument efi cient de transfer al riscurilor unei societăţi de asigurare către o altă societate de reasigurare. Acti vitatea de reasigurare contribuie la îmbunătăţirea situaţiei fi nanciare a companiei de asigurare prin reducerea riscurilor tehnice, diversifi carea şi omogenizarea portofo liului de asigurări, creînd astf el o capacitate suplimentară de asigurare. Experienţa internaţională ne arată că serviciile de reasigurare joacă un rol important în buna funcţionare a pieţelor fi nanciare. Rolul criti c al reasigurărilor poate fi evidenţiat mai ales în ti mpul catastrofelor naturale, atunci cînd contribuţiile agenţiilor internaţionale de reasigurare ati ng cote maxime. În Moldova, asemenea catastrofe sunt destul de rare, cu excepţia inundaţiilor din vara anului 2010 pentru care datele ofi ciale nu sunt încă disponibile. 5

De aceea, vom rezuma discuţia sectorului de reasigurare pentru perioada de pînă în 2010. Subiectul calamităţilor naturale va creşte în pondere, în special datorită schimbărilor climaterice. Valoarea totala a primelor subscrise au scăzut cu 2,8%, de la 837,2 mil. lei în 2008 la 813,2 mil. lei în 2009, determinate de incerti tudinea politi că şi economică. Aceeaşi tendinţă dar mai puţin pronunţată se observă în primele cedate în reasigurare care au scăzut cu mai puţin de 1% faţă de 2008. După cum se observă în tabelul de mai jos, primele brute subscrise şi cedate în reasigurări generale depăşesc considerabil primele reasigurărilor de viaţă, cele din urmă fi ind mai puţin atracti ve pentru piaţa autohtonă.

Tabelul 9: Principalii indicatori ai activităţii de reasigurare, mln. lei 2009 Asigurări de viaţă

Asigurări generale

2008 Asigurări de viaţă

Total

Total

50,5

813,2

786,3

50,9

837,2

Prime brute subscrise

Asigurăr i generale 762,7

Prime cedate in reasigurare

214,4

2,9

217,3

216,4

2,8

219,2

Prime încasate pe riscurile primite în reasigurare

3,4

0

3,4

4

0

4

Din 26 de companii de asigurare existente pe piaţă la fi nele anului 2009, 19 din ele îşi transmit riscurile în reasigurare şi doar 9 companii transmit mai mult de un sfert din volumul Primelor Brute Subscrise.1 Astf el, în 2009 pentru categoria „asigurări generale” au fost raportate cedări în reasigurare de către 18 societăţi de asigurare, iar pentru categoria „asigurări de viaţă” au raportat cedări în reasigurare 2 societăţi. La nivel naţional 9 societăţi de asigurare au acumulat un volum al primelor primite în reasigurare de la societăţile de asigurare internaţionale în mărime de 3,4 mil. lei, ce reprezintă 0,4 la sută din volumul primelor brute subscrise pe piaţă. Ponderea primelor cedate în reasigurare în primele brute subscrise a crescut în 2009 faţă de 2008, creşterea modestă a acestora în termeni relati vi se datorează de fapt scăderii valorii primelor brute subscrise în domeniile asigurărilor generale şi de viaţă.

1.4. Asigurarea obligatorie a intermediarilor de asigurări (reasigurări)

Cadrul regulator al Republicii Moldova În baza Legii cu privire la asigurări activitatea agentului de asigurări şi a brokerului de asigurări este supusă unei asigurări obligatorii de răspundere profesionistă care este egală cu 5 milioane şi respecti v 10 milioane lei pe an pentru o solicitare şi de 10 milioane şi respecti v 15 milioane lei pe an pentru totalitatea solicitărilor. Pentru agentul de asigurări poliţa de asigurare se obţine individual sau se oferă sub formă de garanţie de către întreprinderea de asigurări reprezentată, iar în cazul brokerului de asigurări (reasigurări), aceasta se obţine individual de broker. În baza Directi vei 2002/92/CE intermediarii de asigurări, care pot fi legaţi sau nelegaţi, sunt obligaţi să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională în valoare de 1.000.000 EUR pentru o solicitare şi 1.500.000 EUR pentru totalitatea solicitărilor pe an, fi e o garanţie ce asigură achitarea despăgubirilor pînă la această valoare de către compania de asigurări reprezentată. 1Inconsistenţe depistate Limitele

6

răspunderii în baza contractelor de asigurare de răspundere profesionistă sunt mai puţin oneroase în Republica Moldova.

CAPITOLUL II. ANALIZA PRIVIND FORMAREA ȘI STAREA ACTUALĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA 2.1. Formarea pieței asigurărilor din Republica Moldova Asigurarea în Republica Moldova a fost asigurată timp de mai mulți ani de către Consiliul de asigurări de stat, care era monopolist pe piața locală a asigurărilor. La începutul anilor 90 a existat o demonopolizare a pieței asigurărilor. A apărut ASITO Compania de asigurări pe acțiuni - succesorul lui Gosstrakh, liderul pe piața asigurărilor din Moldova. Au început să apară companii de asigurări private, care până în a doua jumătate a anilor 90 au obținut rezultate serioase. În prezent, asigurările în Republica Moldova sunt o industrie în curs de dezvoltare, bazată pe o piață imensă, care nu a fost dezvoltată, care are un viitor mare în țara noastră. Prin urmare, una dintre principalele sarcini ale perioadei moderne de reforme economice este formarea unei piețe de asigurări interne cu drepturi depline. Toate acestea fac obiectiv studierea principiilor de activitate și dezvoltare a pieței asigurărilor din Republica Moldova. La începutul anului 2005, 47 de societăți de asigurări își desfășurau activitatea pe piață, iar la sfârșitul celui de-al treilea trimestru din 2005 funcționau 32 de companii de asigurare (a se vedea apendicele nr. 2). Piața serviciilor intermediare de asigurare (companii de brokeraj, agenți) și a serviciilor auxiliare care formează infrastructura pieței asigurărilor (auditori, consultanți, inspectori) se dezvoltă activ. Din 2000 până în 2004, statisticile privind organizațiile de asigurare sunt caracterizate de următoarele date. În total, în 2004, companiile de asigurări au primit venituri în valoare de 349,9 milioane lei, cheltuielile s-au ridicat la 321,1 milioane lei, profit înainte de impozit - 28,7 milioane lei, față de 2000, s-a dublat întrucât s-a ridicat la 14,6 milioane de lei, dar în același timp, 14 companii de asigurări au suferit pierderi în valoare de 5,2 milioane de lei. Conform ratingului realizat de supravegherea asigurărilor din republică, cele mai fiabile zece companii din Moldova includ: „QBE-ASITO”, „Afes-M”, „Moldova-Astrovaz”, „Carat”, „Orateh”, „Auto”, „Donaris - Grup. ” Liderul este în continuare QBE ASITO, care ocupă 38% din piața asigurărilor. Acum vom analiza contribuția concretă a operatorilor din piața asigurărilor din Moldova, vom sorta clasificarea companiilor în funcție de performanțele lor în ultimul an. Merită identificată primele zece companii care au încasat cele mai mari sume de contribuții directe de asigurare. Conform acestui indicator, prioritatea este acordată companiei QBE ASITO - 92,5 milioane de lei. Urmează: Moldasig - 33,9 milioane lei, Asef-M - 22,6 milioane lei, Moldcargo - 18,7 milioane lei, MoldovaAstrovaz - 15 milioane lei, Donaris „Group” - 13,1 milioane lei, „Carat” - 10,2 milioane lei, „Artas” - 9,7 milioane lei, „Accord-Group” - 7,8 milioane lei, „Garantie” - 7,3 milioane de lei. Analizând lista primelor zece companii (în ceea ce privește încasarea primelor de asigurare), se poate remarca faptul că Galas și-a pierdut poziția, care timp de doi ani la rând (2000 și 2001) a ocupat locul doi. Anul trecut, abia a ocupat locul 13, înregistrând cea mai mare scădere a vânzărilor de polițe - aproape 8 milioane de lei - față de 2002. Conducerea este în continuare deținută de QBE ASITO, al cărui profit s-a ridicat la 3,6 milioane de lei. Urmează Moldasig - 3 milioane lei, Orateh - 2,8 milioane lei, Moldcargo - 2,5 milioane lei, Asef-M - 1,8 milioane lei, Moldova- Astrovaz ”- 1,3 milioane lei,„ Donaris-Group 7

”- 1,1 milioane lei,„ Samold ”- 1 milion lei,„ Notabul Polis ”- 0,927 milioane lei,„ Accord-Group ”- 0,925 milioane . lei. Analizând relația dintre daune și sumele de asigurare. Cea mai mare sumă de plăți pentru creanțe de asigurare - 45,1 milioane de lei - a fost realizată de QBE ASITO; este urmată de: „Moldcargo” - 3,4 milioane lei, „Carat” - 3,1 milioane lei, „Moldova-Astrovaz” - 2,9 milioane lei, „Asef-M” - 2,7 milioane lei, Donaris-Group - 1,8 milioane lei, Edict - 1,5 milioane lei, SigurAsigur - 1,5 milioane lei, Artas - 1 milion lei, Exim -Sint ”- 1,1 milioane de lei. Este ușor de observat că companiile care sunt printre cele mai rentabile zece nu apar printre cei mai mari plătitori de pe piața asigurărilor din Moldova. Vorbim despre „Acord-Group”, „Samold”, 35 „Notabul Polis”, „Orateh”, „Moldasig”. Acesta din urmă, apropo, are cele mai mici plăți de asigurare - doar 0,3 milioane de lei. Mai mult decât atât, este mult mai mic decât indicatorii medii pentru acest segment înregistrat în Moldova. Încercând să compunem indicatorii menționați ai liderilor pieței asigurărilor din Moldova, putem ajunge la următoarea concluzie: cea mai de încredere companie, ținând cont de fondul de rezervă, care se ridică la 32,4 milioane de lei la 01.01.2004, este „QBE ASITO”. Următoarele sunt: „Afes-M” - 9,6 milioane lei, „Artas” - 9 milioane lei, „Moldova-Astrovaz” - 8,9 milioane lei, „Orateh” - 8,2 milioane lei, „ Moldcargo "- 7,2 milioane lei," Edict "- 6,7 milioane lei," Carat "- 5,2 milioane lei," Moldasig "- 4,9 milioane lei," Galas "- 3,4 milioane de lei. Un alt argument care dovedește fiabilitatea companiei de asigurare poate fi mărimea capitalului autorizat. Conducerea din această categorie aparține QBE ASITO - 46,5 milioane de lei. „Donaris-Group”, care se află pe locul doi, are 6,6 milioane de lei, „Promed-Grup”, al cărui capital autorizat este de 6 milioane de lei. Afes-M - 4,5 milioane lei; Afaceri Moldasig și Accord - 4 milioane de lei fiecare; „Valentina” - 3,1 milioane de lei; Moldcargo, Acord-Grup, Orateh, Moldcomasigurare au fiecare 3 milioane de lei. Dinamica intensității capitalului asiguratorilor, prezentată mai jos (în tabel), indică, de asemenea, o creștere a numărului de asigurători cu un nivel mai mare de capitalizare. Capitalul autorizat al tuturor companiilor de asigurări din Moldova începând cu 25 octombrie 2004 ar trebui să fie de cel puțin 2 milioane de lei. În conformitate cu legislația în vigoare, companiile care nu au îndeplinit această cerință vor fi excluse din registrul de stat al întreprinderilor prin decizia Serviciului de Înregistrare de Stat prin decizia Camerei de Înregistrare a Statului. Până la eliminare, acești asigurători sunt obligați să își îndeplinească obligațiile contractuale sau să le transfere portofoliile către alți asigurători. GINC a trimis Camerei de licențiere o listă a companiilor care au respectat cerințele legii, pe baza cărora toți ceilalți asigurători trebuie revocați. Conform GINS, rapoarte despre rezultatele activităților timp de 9 luni. În 2004, 47 de societăți de asigurare s-au prezentat la inspecție. Dintre acestea, 13 nu au respectat cerința legislației pentru majorarea capitalului autorizat: Actual-Asigur, Asigur Plus, Asimed Moldova, Astra, Garant Orhei, Mobias, ProtectImpex, Renaca, Saimex, Salvus, Samold, Sif, Vis. Conform rezultatelor din 9 luni ale anului 2004, 34 de companii de asigurări reprezintă 98,9% din primele de asigurare colectate.

2.2. Starea actuală a pieței asigurărilor din Republica Moldova

Alți investitori străini au o pondere minoră în capitalul autorizat al companiilor locale de asigurare. În termeni procentuale, ponderea lor este de 0,05-3,99%. Pe baza unei analize generale 8

a activităților companiilor de asigurări din Republica Moldova, situația este următoarea: pentru 2004, încasarea de prime de la companii a crescut cu 36%, din 1992 până în 2001. primele de asigurare au crescut de la 993 mii lei la 132,8 milioane lei. În general, în ciuda problemelor economice și politice, majoritatea companiilor de asigurări locale se dezvoltă și prezintă rezultate de invidiat stabile. Cel mai mare profit pentru 6 luni din 2005 a fost indicat de Moldcargo (7,2 milioane), Afes-Moldova (6,4 milioane) și Moldasig (3 milioane), pierderi - QBE-ASITO (2,4 milioane), Artas ( 2,4 milioane), Moldova-Astrovaz (278 mii). Odată cu creșterea plăților de asigurare, companiile au redus și ponderea activelor lichide cu 1,53%. QBE-ASITO, Moldasig, Donaris-Group sunt lideri în volumul primelor încasate. Împreună, au colectat aproape jumătate (48,5%) din toate primele. Astăzi, cele mai mari zece companii furnizează 85% din piața asigurărilor, iar dacă luați primele 15 companii, acestea reprezintă 93-94% din piață. Principalele produse de asigurare oferite pe piața din Moldova sunt: 1. Asigurarea obligatorie: - Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a proprietarilor de vehicule; - asigurarea obligatorie a răspunderii civile a transportatorilor către pasageri; - alte tipuri de asigurări obligatorii efectuate de stat în conformitate cu asigurarea de proprietate (împotriva riscurilor de incendiu, riscuri de calamități naturale, furt etc.). 2. Asigurare voluntară: a) asigurare personală: - asigurare de viață (supraviețuire, decesul asiguratului); - asigurare suplimentară de pensie; - asigurare de accidente (individuală, colectivă în detrimentul întreprinderilor, turiștilor, pasagerilor, angajaților profesiilor periculoase, copiilor și altor tipuri); - asigurare medicală, inclusiv cetățenii care călătoresc în străinătate; - altul; b) asigurare de proprietate: - asigurare de proprietate (împotriva riscurilor de incendiu, riscuri de dezastre naturale, furt etc.); - asigurarea transportului (feroviar, auto, aerian, apă); - asigurare pentru marfă și bagaje; - asigurare de risc (financiară, comercială, investițională etc.); - asigurare de răspundere civilă (pentru transportatorii aerieni și auto, pentru nerambursarea creditului, răspunderea profesională, răspunderea întreprinderilor - surse de pericol sporit); - asigurare internațională de răspundere civilă a proprietarilor de vehicule „Cartea verde” (în mod inerent este o asigurare obligatorie, dar în acest moment se referă la asigurare voluntară) - altul. Pe piața din Moldova astăzi, companiile de asigurare care operează oferă aproape întreaga gamă de produse de asigurare necesare persoanelor fizice și juridice. Fiecare companie de asigurări are dreptul să își dezvolte propriile produse, care trebuie să respecte cerințele legislației în vigoare și să fie supusă procesului de aprobare și aprobare de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor înainte ca acestea să fie vândute. La fel ca și produsele de asigurare, companiile își determină în mod independent propria poliță de subscriere, destinată evaluării calitative a riscurilor la care aceasta (compania) va fi expusă după vânzarea polițelor, ceea ce ar trebui reflectat în determinarea corectă a valorii contractului de asigurare, construcția rezonabilă a protecției de reasigurare și monitorizarea constantă nivelul de neprofitabilitate al fiecărui tip, implementarea măsurilor preventive etc. Această tendință indică faptul că, în fiecare an, primele de asigurare primite de către asigurători cresc datorită volumului și a ritmului de creștere a veniturilor asigurărilor facultative de

9

proprietate, care constituie 30,5% din volumul total al primelor de asigurare, precum și o anumită creștere a asigurărilor obligatorii (22, 2%) și asigurare de accidente. Asigurarea pentru riscuri financiare începe să se dezvolte - au fost deja colectate aproximativ 6 milioane de lei (o creștere de 400%). S-a remarcat o creștere a răspunderii civile obligatorii cu 83%, iar numărul de pliuri a rămas aproape la același nivel. Odată cu dezvoltarea leasingului, numărul asigurărilor AVTOCASCO crește: dacă pentru persoane fizice, creșterea a fost de 18%, atunci pentru persoanele juridice - 50%. Pentru asigurarea transportului aerian, creșterea AVIACASCO a depășit 200%. Din păcate, asigurarea de viață are o pondere scăzută din veniturile totale. Multe organizații de asigurări din Moldova desfășoară activități de asigurare de viață, cu toate acestea, valoarea primelor de asigurare încasate este nesemnificativă - 2,8% din veniturile totale ale pieței de asigurări în comparație cu țările din Europa Centrală și de Est, unde acest volum este de 30-60%. Locuitorii Moldovei sunt încă mai concentrați pe primirea de prestații sociale de stat și nu manifestă interesul corespunzător pentru asigurare. Datorită faptului că în Republica Moldova nu există o divizare a activităților de asigurare în asigurări de viață și asigurări de viață, activitatea de reasigurare nu are, de asemenea, această specificitate. În acest sens, nu există cerințe și proceduri speciale în implementarea tranzacțiilor de reasigurare pentru anumite tipuri de activități. Toate operațiunile de reasigurare sunt efectuate în general, în conformitate cu Legea privind asigurările și cu Regulamentul privind punerea în aplicare a acțiunilor de reasigurare. Piața asigurărilor, ca și economia, crește constant. Adevărat, în comparație cu alte țări care folosesc pe scară largă produse, cum ar fi leasing sau credite ipotecare, 41 Moldova rămâne în urmă. La începutul anului 2004, activele totale ale companiilor de asigurări din Moldova se ridicau la 364,9 milioane de lei, adică cu 24,4% mai mult decât în aceeași dată din 2002, iar peste 6 luni din 2005 a crescut cu 9,6% și s-a ridicat la 479,38 milioane lei. Dar capacitățile financiare ale organizațiilor de asigurări interne de a acoperi pierderile mari rămân scăzute, ceea ce necesită o soluție la creșterea valorificării organizațiilor de asigurare și consolidarea acestora. Activitatea de asigurare inerentă oricărei economii care operează pe piață a înregistrat o dezvoltare semnificativă în Republica Moldova în ultimii ani. Acest lucru este demonstrat de analiza indicatorilor de dezvoltare a pieței asigurărilor. Cu toate acestea, există o altă latură. Piața modernă a asigurărilor emergente este subdezvoltată și nu asigură în totalitate furnizarea de servicii de asigurare legate de protejarea intereselor de proprietate ale entităților comerciale și ale cetățenilor. Volumul operațiunilor de asigurare continuă să fie redus și acoperă 5-10% din toate riscurile disponibile pentru asigurare, cu 90-95% în majoritatea țărilor dezvoltate. Există o problemă a activității scăzute a populației în procesul de asigurare, care este încă mai concentrat pe primirea prestațiilor sociale de stat (plăți) și nu prezintă interesul corespunzător pentru asigurare. Diferențierea domeniului de aplicare a tipurilor de protecție socială a populației în detrimentul bugetului de stat și prin asigurare ar trebui să contribuie la rezolvarea acestei probleme. O parte semnificativă a organizațiilor de asigurări existente nu are numărul necesar de specialiști calificați, software specializat. Rolul intermediarilor de asigurări profesionale este greu de observat pe piața asigurărilor din republică. În Moldova sunt înregistrate în prezent cel puțin 5 companii de asigurări de intermediere. Este necesară crearea unui sistem modern de pregătire pentru specialiștii în asigurări, cu participarea activă a participanților profesioniști pe piața asigurărilor. 10

CAPITOLUL III. ANALIZA PRIVIND PROBLEMELE LA NIVEL INTERNAȚIONAL LIBERALIZAREA COMERȚULUI CU ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI 3.1. Piața asigurărilor din Republica Moldova în sistemul de relații internaționale

Piața asigurărilor din Republica Moldova, făcând parte din economia globală a asigurărilor, are în prezent câteva caracteristici caracteristice: 1) un indicator relativ redus al raportului dintre indicatorul total al primelor de asigurare primite și produsul național brut în comparație cu alte piețe naționale de asigurări; 2) apropierea de investițiile străine în activitatea de asigurări; 3) capitalizarea scăzută a asiguratorilor. După cum demonstrează indicatorii de dezvoltare a asigurărilor în diferite țări ale lumii în 2000, raportul dintre primele de asigurare și produsul național brut în Republica Moldova s-a ridicat la aproximativ 1,5%, ceea ce reprezintă un indicator destul de scăzut pentru țările cu economii în tranziție. Acordul de cooperare economică dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, semnat în 1994, una dintre clauzele prevăzute pentru eliminarea, până la 29 iunie 1999, a restricției privind dreptul de proprietate de către investitori străini din țările Uniunii Europene a mai mult de 49% din capitalul autorizat al unei organizații de asigurări din Moldova. S-a prevăzut aplicarea celui mai favorabil regim atunci când se efectuează operațiuni pentru încheierea contractelor de asigurare legate de circulația mărfurilor, vehiculelor și cetățenilor în afara Republicii Moldova, precum și operațiuni de reasigurare internațională în regimul comerțului transfrontalier, care nu necesită crearea unei filiale sau sucursale. Țările Uniunii Europene, la rândul lor, au asigurat un regim național pentru activitățile asigurătorilor moldoveni pe teritoriul lor, ceea ce prevede necesitatea creării unor filiale ale organizațiilor de asigurări din Moldova, în conformitate cu legile țărilor Uniunii Europene. În ciuda acordurilor anterioare, modificările aduse Legii „privind organizarea asigurărilor în Republica Moldova” au stabilit un regim de acces diferit pentru asigurătorii străini pe piața asigurărilor din Moldova. Obligația de a limita cota de participare la capitalul autorizat al organizației de asigurări din Moldova în valoare de 49% este anulată oficial. Cu toate acestea, au fost stabilite alte restricții cantitative și calitative cu privire la participarea investitorilor străini atât la etapa înființării (înființării) organizației de asigurări din Moldova, cât și la etapa activităților organizației de asigurări din Moldova, cu participare străină în capitalul său. Modificările indicate vizează următoarele moduri de activitate ale asigurătorului cu participare străină: 1) regimul național (presupune posibilitatea de a desfășura toate tipurile de activități de asigurare permise de legislația în vigoare și prevăzute de licența corespunzătoare pentru dreptul de a desfășura activități de asigurare pe teritoriul Republicii Moldova): - pentru companiile de asigurări create cu participare străină investitor într-o acțiune care nu depășește 49% în capitalul companiei; - pentru acele organizații de asigurare cu participarea unui investitor străin care au fost înregistrate și au primit o licență pentru a desfășura activități de asigurare; 2) regim protecționist - restricții și cerințe suplimentare impuse companiilor de asigurări create cu participarea unui investitor străin, cu o cotă în capitalul autorizat care depășește 49%. Conceptul de „filială” în legătură cu o companie de asigurări străine a fost introdus în legislația de asigurare, iar o companie străină care înființează o filială ar trebui să aibă un număr de semne: 1) cel puțin 15 ani de experiență în țara de înregistrare; 11

2) cel puțin doi ani de experiență pe piața din Moldova; 3) cerințe mai mari pentru nivelul capitalului autorizat al acestor organizații de asigurare; 4) participarea totală a investitorilor străini la capitalul total autorizat al asigurătorilor moldoveni nu poate depăși cota stabilită prin lege; 5) pentru organizațiile de asigurare cu participare străină 100%, există o restricție privind efectuarea operațiunilor de asigurare de viață, asigurarea obligatorie, inclusiv asigurarea obligatorie de stat. Aceste restricții și cerințele speciale pentru investitorii străini care participă la capitalul autorizat al organizațiilor de asigurări din Moldova nu contribuie în general la afluxul investițiilor străine în economia asigurărilor. Problema acută rămâne valorificarea asigurătorilor naționali. Acestea sunt supuse inflației, precum și consecințele lipsei unor reglementări corespunzătoare privind procedura de plasare a fondurilor în capitalul autorizat. Nivelul redus de valorificare a asigurătorilor moldoveni se reflectă în nivelul capacităților de asigurare de pe piața națională de asigurări și dependența semnificativă a acesteia de piața internațională de reasigurare. În plus față de aspectele politice, legislația moldovenească are lacune semnificative în: 1) clasificarea în asigurări atât în raport cu participanții profesioniști pe piața asigurărilor, cât și în ceea ce privește lista serviciilor de asigurare care fac obiectul licențelor; 2) reglementarea problemelor de participare străină în capitalul organizațiilor de asigurare. În plus, nu există standarde comune pentru calitatea activităților intermediarilor de asigurări (brokerii, agenții) afiliați serviciilor de asigurare (auditori, actuari, consultanți etc.) și un sistem contabil transparent.

3.2. Barierele în dezvoltarea piețelor de asigurare și reasigurare

Din perspectiva consumatorului, serviciile de asigurări pot îmbrăca o formă mult mai răspîndită în Republica Moldova prin: a) diversificarea produselor de asigurare prestate de întreprinderile de asigurări. b) stabilirea unor preţuri pertinente aferente riscurilor asigurate. c) protecţia intereselor consumatorilor prin intermediul ajustărilor legislative şi normative şi acţiunilor din partea Comisiei Naţionale. Una din soluţiile pentru oferirea unui pachet diversificat de servicii de asigurări îl constituie deschiderea pieţei de asigurări a Republicii Moldova pentru întreprinderi cu profil similar din afara ţării, ce deţin nivel ridicat de capitalizare, rezerve tehnice şi pot, datorită capacităţii lor, să presteze servicii la preţuri accesibile consumatorilor. Actualmente accesul pe piaţa de asigurări a Republicii Moldova are loc doar prin stabilirea primară a întreprinderilor, elementul străin fiind capitalul transferat în fondul social, precum şi experienţa şi procesele interne din cadrul întreprinderilor ce formează filiale în Republica Moldova. Actualmente, statutul filialelor întreprinderilor străine sunt supuse reglementărilor similare întreprinderilor nou formate. Există posibilitatea înregistrării reprezentanţelor întreprinderilor nerezidente, însă acestea nu obţin personalitate juridică şi nu pot desfăşura activitate economică. În domeniul asigurărilor nu este permisă intermedierea serviciilor de asigurări prestate de întreprinderi nerezidente. Este 12

permisă doar activitatea de reasigurare pentru întreprinderile nerezidente, cu condiţia că întreprinderea rezidentă va reţine cel puţin 20% din volumul total al obligaţiunilor. Comisia Naţională stabileşte limite maxime ale primelor de asigurare pentru unele servicii de asigurări: 500 lei anual coefi cient de bază pentru asigurarea de răspundere civilă internă a deţinătorilor de autovehicule şi 611 EURO anual pentru Zona III (care include pe lîngă alte state şi statele membre UE) coeficient de bază pentru asigurarea de răspundere civilă externă (în sistemul Cartea Verde) a deţinătorilor de autovehicule. Activitatea întreprinderilor de asigurări este verificată insuficient din punct de vedere a asigurării concurenţei în domeniul asigurărilor şi aplicării sancţiunilor pentru concurenţă neloială, abuz de poziţie dominantă, acorduri anticoncurenţiale între întreprinderile de asigurări. Stabilirea preţurilor minime pentru unele din serviciile de asigurări de către Comisia Naţională este în sine o acţiune care apropie preţurile pentru serviciile de asigurări şi nu încurajează concurenţa între întreprinderile de asigurări. Cadrul juridic în domeniul concurenţei în Republica Moldova de asemenea este un factor care uneori nu permite Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei să ia acţiuni pentru a stopa încălcarea concurenţei pe piaţa Republicii Moldova.

3.3. Cooperarea internaţională în comerţul de asigurare

Participarea companiilor de asigurare din Moldova pe piaţa internaţională însă este limitată şi chiar inexistentă conform surselor ofi ciale. În 2009, conform ultimilor date statistice prezentate de către CNPF, investiţiile străine atrase prin intermediul pieţei asigurărilor la fi nele anului 2009 au consti tuit 144,0 mil. lei, cu 24,8 mil. lei mai mult faţă de 2008. Tabelul de mai jos prezentă dinamica parti cipării străine la capitalul social al companiilor de asigurare autohtone. Tabelul 7: Evoluţia structurii investiţiilor străine în capitalul social al societăţilor de asigurare Țara

2005

2006

2007

2008

2009

Cota în 2009

0,4

2009 față de 2008 -2,4

Federația Rusă Elveția Marea Britanie Liechtenstein Ucraina Olanda Italia Israel Cipru Austria

1,2

1,8

2,8

2,8

23,5

35,3

2,0 22,5

4,0 22,5

22,5

-4,0 0,0

0,0 15,6

1,1 1,1 1,8 2

1,6 1,6 2,7 3

4,4 0,2 4,8 2,4 2,4 1,5 3,2

4,5 2,0 4,8 2,4 2,4 49,5 22,5

18,0 0,3 4,8 2,4 2,4 48,0 41,7

13,5 0,1 0,0 0,0 0,0 -1,5 19,2

12,5 0,2 3,3 1,7 1,7 33,3 29,0

0,3

13

România Total

0,01 30,71

0,02 46,02

0,0 46,21

3,6 119,2

3,5 144,0

-0,1 24,8

2,4 100,0

Cel mai mare interes faţă de piaţă autohtonă a asigurărilor îl are Cipru, care deţine 33% din capitalul social străin al companiilor de asigurare din Moldova. Naţionalitatea acestor fonduri însă nu întotdeauna poate fi considerată cipriotă datorită specifi cului pe care o deţine ţara – stat cu cerinţe reduse în verifi carea sursei capitalului. Cea mai mare creştere de participare însă vine din partea investitorilor Austrieci, care şi-au mărit capitalul social achitat in Moldova cu peste 80% fată de 2008. Deşi unii investitori internaţionali şi-au retras total (spre exemplu, Elveţia) sau parţial (spre exemplu, Rusia, Cipru şi România) fondurile din capitalul social al întreprinderilor de asigurare din Moldova din cauza crizei politice, totuşi participarea investitorilor străini a înregistrat şi în 2009 o continuă creştere de 20,8% faţă de 2008, ceea ce este de două ori mai mare decît creşterea înregistrată în 2008, de 9,6%. Din 26 de companii de asigurare solvente pe piaţa Republicii Moldova, 8 (sau 18%) au apartenenţa capitalului social străin. Astfel 37% din totalul capitalului social al companiilor de asigurare autohtone a fost achitat din fonduri străine. Cota capitalului social a celor opt societăţi de asigurare cu capital străin a consti tuit 70,1% (144,0 mil. lei) din mărimea totală a capitalului social înregistrat. Societăţile cu capital străin sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tabelul 8: Lista societăţilor de asigurare cu capital străin, mln.lei Compania de asigurare

Ţara de origine a investitorului străin

Capital social, mil. lei

Capital străin în capital social, mil. lei

AFES-MOLDOVA SRL ASITO SA DONARIS-GROUP SA EDICT SRL EXIM-ASINT SA

Rusia

12

0, 4

Cota parte a capitalului străin în capitalul social, % 7

Marea Britanie Liechtenstein

46,5 21,7

22,5 18

48,3 82,6

Ucraina Olanda, Italia, Israel Austria, România Cipru România

6,2 9,8

0,3 9,6

4 98,4

42,3

41,7

98

60 7

48 3,5

80 51

205,5 388,5

144 144

37,1

GRAWE CARAT ASIGURĂRI SA MOLDASIG SRL NOBIL ASIGURĂRI GENERALE SA Total (8companii) TOTAL PIAȚĂ

Din 816,6 mil. lei de prime brute subscrise în 2009 de către companiile de asigurare autohtone, 73,1% au fost subscrise de către companiile de asigurare cu capital străin. Astfel, peste 50% din primele brute subscrise revin investitorilor străini. În mod cert, participarea investitorilor străini pe piaţa autohtonă are efecte majore asupra consolidării companiilor de asigurare din Moldova, asigurînd astfel o creştere atît a capacităţii de asigurare şi solvabilităţii financiare a acestora, cît şi a oportunităţilor de perfecţionare a calităţii produselor de asigurare din Moldova. 14

Concluzii și recomandări

Actualmente, Republica Moldova şi Uniunea Europeană sunt într-un proces complex de negociere a viitorului cadru de cooperare, care va îmbrăca forma unui Acord de Asociere. La etapa cînd studiul a fost finalizat compartimentul serviciilor de asigurări deja a fost negociat şi închis provizoriu. Atenţionăm asupra faptului că Republica Moldova s-a angajat să implementeze Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi reasigurare (Solvabilitate II) într-un termen de 7 ani de la momentul intrării în vigoare a Acordului de Asociere. Întrucît Directiva Solvabilitate II este un act prin care se armonizează domeniul asigurărilor la nivelul UE prin preluarea conţinutului Directivelor din domeniul asigurării generale, asigurării de viaţă, reasigurării, intermedierii şi lichidării şi reorganizării, obligaţiile ce reies din acestea din urmă se vor regăsi în lista de obligaţii pentru Republica Moldova. Considerăm oportun atragerea atenţiei asupra unei serii de obligaţiuni care pot constitui un obstacol substanţial pentru Guvernul Republicii Moldova în asigurarea angajamentelor preluate în versiunea actuală în partea ce ţine de serviciile de asigurări. În paralel, domeniul asigurărilor va fi supus unei evaluări esenţiale şi propus pentru modificare şi restructurare conform exigenţelor UE la compartimentul ZLSAC, negocierile căruia urmează să fi e iniţiate odată de Comisia Europeană va considera întrunite condiţiile pentru iniţierea negocierilor. În acest sens Guvernul deja s-a angajat să efectueze unele modificări printre care modificarea Legii cu privire la asigurări şi a Legii privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. În consecinţă, următoarele domenii de intervenţie în negocierea compartimentului de servicii de asigurări urmează a fi examinate şi formulate poziţii: a) Cadrul regulator privind rezervele tehnice, marjele de solvabilitate, fondul de garantare, capacităţile administrative de control.Aceste angajamente pot fi preluate şi implementate în termenii specificaţi în textul actual al Acordului de Asociere, adică în termen de trei ani, prin adoptarea cadrului respectiv şi antrenarea Comisiei Naţionale în procese de control additional. b) Cuantumurile minime ale fondurilor de garantare ce constituie 2.000.000 EUR respectiv 3.000.000 EUR pentru întreprinderile de asigurări. Actualmente, aceste sume sunt mai mari decît capitalul social minim stabilit prin legea cu privire la asigurări. Fondul minim este legat de marja de solvabilitate care trebuie să fie de trei ori mai mare decît fondul de garantare. În continuare şi rezervele tehnice sunt legate de marja de solvabilitate şi reprezintă o sumă şi mai mare. Se recomandă negocierea implementării graduale a acestei prevederi, prin stabilirea unei perioade de 5-7 ani, cu creşteri graduale de 300.000400.000 EUR pe an. c) Cuantumurile minime pentru despăgubiri în cazul accidentelor cu implicarea automobilelor, navelor maritime şi navelor aeriene Cuantumurile pentru asigurarea de răspundere civilă auto sunt mult sub cotele stabilite de Directiva 2009/103/CE. Acestea pot fi ridicate treptat prin păstrarea în acelaşi timp a posibilităţii 15

de contractare a RCA internă şi cartea verde şi RCA care să acopere întreg spaţiul UE. Actualmente cuantumurile sunt de 350.000 lei pentru daune produse unei persoane dar nu mai mult de 700.000 lei pentru volumul total de solicitări de despăgubire şi 500.000 lei pentru daune produse bunurilor, indiferent de numărul de solicitări. În UE aceste cuantumuri sunt de 1.120.000 EUR pentru daune produse unei persoane dar nu mai mult de 5.600.000 EUR pentru volumul total de solicitări şi 1.120.000 EUR pentru volumul total de solicitări pentru pagube aduse bunurilor. Pentru a putea implementa aceste cerinţe urmează a fi anulată practica de reglementare a primelor de asigurări de răspundere civilă auto şi creşte gradual aceste cuantumuri pentru a permite diversificarea pieţei de servicii de asigurări pentru cetăţenii Republicii Moldova care doresc să călătorească cu mijlocul lor de transport în spaţiul UE. Pentru a evita creşterea preţurilor în acest sector barierele de intrare pe piaţă urmează a fi eliminate, prin permiterea companiilor de asigurări din UE să practi ce activităţi de asigurare, pentru prima perioadă prin forma de stabilire primară cu înregistrarea întreprinderilor în Republica Moldova. Perioada de tranziţie pentru acest angajament urmează a fi cel puţin de 7 ani. Creşterea graduală a cuantumurilor minime de asigurare de răspundere civilă auto va asigura securitate sporită pentru beneficiarii din Republica Moldova, garantînd şi posibilitatea de a compensa în întregime într-un număr mai mare de cazuri daunele produse prin accidente. Asigurarea de răspundere civilă a navelor maritime nu este reglementată în Republica Moldova. Acest domeniu necesită a fi implementat prin stabilirea obligaţiei de asigurare obligatorie a tuturor navelor care se înregistrează sub pavilionul Republicii Moldova. Perioade de tranziţie nu sunt văzute drept o necesitate în acest caz. Cuantumurile stabilite pentru asigurarea pasagerilor la bordul aeronavelor şi asigurarea de răspundere civilă a aeronavelor în cazul Republicii Moldova sunt extrase din Convenţia de la Montreal din 1999 şi Convenţia de la Roma din 1952. Alăturat acestora în cadrul UE există un cuantum minim de despăgubire de 250.000 DST pentru pasagerii care călătoresc în UE şi un volum de la 750.000 DST la 700.000.000 DST în dependenţă de capacitatea aeronavei. Pentru a putea implementa cu succes aceste angajamente, Republica Moldova va avea nevoie de o perioadă de tranziţie de 5-7 ani pentru acest sector. Deşi reasigurarea în afara Republicii Moldova este permisă pentru întreprinderile de asigurări, acestea din urmă urmează să deţină cel puţin 20% din riscurile asigurate, iar în cazul aeronavelor aceste sume, chiar dacă 1/5 din riscurile totale, nu vor putea fi acoperite imediat de întreprinderile de asigurări locale. d) Asigurarea controlului din statul de origine, licenţiere unică, libertatea prestării serviciilor fie prin stabilire primară, fie prin stabilire secundară Acest compartiment va putea fi implementat fie la ultimele etape ale acordului de asociere, fie la o etapă ulterioară, în cazul în care Republica Moldova va trece la negocierea Acordului de Aderare la UE.

Piaţa de asigurări necesită un imbold suplimentar din partea societăţii prin sporirea interesului faţă de aceste servicii, inclusiv prin intermediul popularizării lor, consolidării transparenţei procesului de activitate al societăţilor de asigurări şi organizarea de campanii de informare. Dimensiunile internaţionale ale pieţei asigurărilor din Moldova sunt limitate. Pe cînd relaţiile de asigurare transfrontalieră şi de reasigurare sunt slab dezvoltate, cooperarea internaţională în 16

comerţul de asigurare este mai pronunţată. Cele mai semnificative investiţii în asigurare sunt furnizate de către investitorii din Cipru, Austria, Marea Britanie şi Liechtenstein. Companiile cu capital social preponderent străin sunt mai mari şi mai eficiente. Din totalul primelor brute subscrise în 2009, peste 70% au fost subscrise de către companiile de asigurare cu capital social străin.În pofida incertitudinii economice şi politice din 2010, potenţialul de creştere al pieţei de asigurare rămîne la nivele înalte datorită dimensiunilor pieţei şi a ratei scăzute de penetrare a produselor de asigurare. Piaţa asigurărilor din Republica Moldova este, ca volum, cea mai mică din regiunea Europei Centrale şi de Est. De altf el, avînd în vedere numărul scăzut de locuitori (3,56 mil. locuitori), precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de asigurări nu se va ridica niciodată la mărimea celor din statele europene cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu. Pentru tinderea către valorile înregistrate de ţările europene în cadrul asigurărilor de viaţă sunt necesare de realizat un şir de reforme, printre care şi cele de ordin fiscal, adică de deductibilitate a primelor de asigurare de la plata impozitului pe venit. Produsele de asigurări generale reprezintă o nişă importantă în piaţa de asigurare din Moldova. Portofoliul companiilor de asigurare este concentrat, cu o pondere de peste 95%, în furnizarea de produse de asigurare generale şi numai 5% din portofoliul produselor de asigurare oferite de companiile de asigurare din Moldova revin produselor de asigurare de viaţă. Piaţa produselor de asigurări generale a înregistrat totodată şi cele mai mari rate de creştere în ultimii ani de peste 20%. Reprezentanţa produselor de asigurare de viaţă în portofoliile companiilor de asigurare a înregistrat creşteri negative. Piaţa de asigurare din Moldova se caracterizează prin o diversitate largă în ceea ce priveşte preferinţele companiilor de asigurare față de produsele de asigurare oferite clienţilor. Companiile de asigurare au, de fapt, în majoritatea cazurilor un portofoliu de produse de asigurare nediversificat și mai mult concentrat pe anumite produse specifice. Dintre acestea, produsele de asigurare auto înregistrează cea mai mare popularitate, iar produsele de asigurare de viaţă sunt cel mai puţin atractive pentru portofoliile companiilor de asigurare din nu îndeplinesc cerinţele pentru licenţiere.Asigurările în agricultură reprezintă o verigă importantă a asigurărilor în Moldova. Protejarea culturilor agricole dar şi a investiţiilor din acest sector, prin urmare, este esenţială economiei Moldovei. Din acest motiv, asigurările în agricultură sunt subvenţionate de stat prin lege. Potenţialul asigurărilor agricole în Republica Moldova rămîne la o fază incipientă de valorificare, suprafeţele agricole asigurate fiind de doar 5% din totalul terenurilor agricole.Distribuţia asigurărilor agricole pe regiuni nu se diferenţiază după popularitatea asigurărilor ci mai bine după ponderea terenurilor agricole din regiune în totalul terenurilor agricole a ţării. Cadrul regulator în domeniul asigurărilor este parţial conform reglementărilor UE şi va necesita ajustări esenţiale în toate domeniile de asigurări, care urmează să se axeze pe subiecte importante cum sunt: fondurile de garantare, reglementările prudenţiale înăsprite pentru formarea rezervelor tehnice, marjelor de solvabilitate, capitalului social minim, cotelor minime de despăgubiri pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă, inclusiv răspundere profesionistă, lărgirea competenţelor intermediarilor în asigurări, implementarea eficientă a instituţiei de actuar, consolidarea în termen mediu a capacităţilor autorităţii naţionale de control – CNPF, inclusiv în domenii ce ţin de cooperarea cu alte autorităţi similare din statele membre UE si Comisia 17

Europeană, modifi carea legislaţiei naţionale ce ţine de dreptul de stabilire primar şi secundar şi libertatea circulaţiei serviciilor. La o etapă avansată a implementării Acordului de Asociere Republica Moldova va urma să întreprindă acţiuni pentru a consolida capacităţile autorităţii de control naţionale – CNPF – pentru a putea asigura libertatea de stabilire şi de prestare a serviciilor de asigurări în baza reglementărilor actuale ale UE, inclusiv Directiva 2009/138/CE. Principalii beneficiari ai restructurărilor în sectorul de asigurări vor fi consumatorii de astfel de servicii.Cu condiţia că Guvernul va negocia perioade suficiente pentru implementarea actelor UE în domeniul asigurărilor, în special Directiva Solvabilitate II, Directiva RCA şi Directiva pe intermediere, consumatorii vor obţine mai multă transparenţă a proceselor din cadrul companiilor de asigurări, inclusiv modul de administrare al fondurilor provenite din încasarea primelor, se vor diversifica serviciile de asigurări, datorită intrării noilor companii pe piaţa Republicii Moldova, vor rezista cele mai eficiente şi effective companii de asigurări şi companii de intermediere de asigurări, în urma procesului inevitabil de ridicare a cerinţelor de solvabilitate şi administrare a rezervelor tehnice. Un grup de consumatori totuşi ar putea suferi de pe urma acestor transformări, în special clienţii companiilor care vor rezista procesului de consolidare a pieţei de asigurări. Este absolut necesar de prevăzut modalităţi de transfer al acestor clienţi către companiile supravieţuitoare, în special al clienţilor de servicii de asigurări de viaţă. Principalii perdanţi ai procesului de restructurare şi ajustare a sectorului la cerinţele impuse de noul Acord de Asociere şi ZLSAC vor fi companiile ineficiente, care se bazează excesiv pe servicii de asigurări obligatorii, în special asigurările de răspundere civilă auto, şi asigurările facultative de automobile. Un grup de cîştigători ai implementării cu succes a prevederilor Acordului de Asociere şi creării ZLSAC, după cum acesta este privit în respectivul raport, va fi constituit din companiile de asigurări din UE, care vor dispune de acces liber la o piaţa cu reglementări similare celora existente în UE, avantajul lor comparativ fiind în principal format din experienţa pe piaţa UE de asigurări în diverse servicii şi excedentul de capital disponibil. Indicatorii economici indică asupra unei subdezvoltări esenţiale a pieţei de asigurări, în special a asigurărilor de viaţă. În aceste condiţii, companiile de asigurări din UE vor avea la dispoziţie un climat favorabil, compus din reglementări similare, piaţă nedezvoltată şi o tot mai mare atenţie a consumatorilor faţă de serviciile de asigurări datorită creşterii disponibilului de capital generat de implementarea altor componente ale Acordului de Asociere şi creării ZLSAC. Guvernul trebuie să asigure un proces participativ, cu implicarea întreprinderilor naţionale pentru a evita consecinţe sociale nefavorabile, inclusiv preluarea unor angajamente care ar schimba prea rapid modul de intrare şi activitate pe piaţa de asigurări. Stabilirea termenilor de tranziţie pentru implementarea Directivelor UE urmează în acest sens să fie coordonată cu participanţii pe piaţă.

18

Bibliografie

Legile Parlamentului Republicii Moldova 1.Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 06.06.2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661 din 22.06.2002 2. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări, nr. 407-XVI, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.12.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-49/213 din 06.04.2007 3. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova nr. 32-35, din 09 martie 2007 4. Legea Republicii Moldova nr. 192-XIV privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 12.11.1998, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23/91 din 04.03.1999, republicată în Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova nr. 117-126BIS din 14.08.2007, pagina 3 5. Legea Republicii Moldova privind reglementarea prin licenţiere a acti vităţii de întreprinzător nr.451-XV adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 30.07.2001, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 108-109/836 din 06.09.2001, republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-28/95 din 18.02.2005, pagina 10. Webografie 6. https://www.soros.md/files/publications/documents/Raport_Soros%20asigurari.pdf 7. http://www.lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/2006/ 8. https://mei.gov.md/sites/default/files/document/intr02.pdf 9. http://dcfta.md/uploads/0/images/large/zlsac-dintre-ue-ui-rm-evaluarea-impactuluiliberalizirii-comeryului-cu-servicii-asupra-economiei-moldoveneuti.pdf Lucrări științifice 10. . M.D. Bogdan, Controlul în asigurări, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005, 250p 11. Bazele asigurarilor si reasigurarilor – curs pentru invatamint superior

19

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Ştiinţe Economice Departamentul Finanţe şi Bănci

Referat Supravegherea și controlul în asigurări

Verejan Daniela Grupa:FB1802

Conducator stiintific: Caprian Iulia drd. asistent universitar

Chişinău, 2020

Cuprins: Introducere....................................................................................................................................3 Capitolul I : Metodologia organizării controlului in asigurari 1.1 Asigurari notiuni generale.........................................................................................................4 1.2 Clasificarea sigurarilor................................................................................................................6 Capitolul II:Contractl de asigurare-parte component a asigurarilor 2.1 Contractul de asigurare...............................................................................................................7 2.2 Contractul de asigurare in forma sa juridical..............................................................................10 Capitolul III:Controlul si supravegherea asigurarilor 3.1 Serviciu de stat pentru supravegherea asigurarilor......................................................................12 Concluzii..........................................................................................................................................14 Bibliografie......................................................................................................................................15

Introducere Control fiscal este definit ca verificare a corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni prevăzute de prezentul cod. Subiectul controalelor fiscale s-a dovedit a fi unul complex, atât din perspectiva autorităţilor fiscale preocupate de contracararea evaziunii fiscale, cât şi din perspectiva contribuabililor interesaţi în asigurarea unui tratament corect şi neadmiterea abuzurilor din partea inspectorilor. Cuvintele-cheie: finanţe publice, finanţe publice locale, colectivităţi locale, proces bugetar, proces de administrare, unitate administrativ-teritorială, buget local,supraveghere,control,asigurari si reasigurari,contract de asigurare,despagubire,serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor Actualitatea temei, rezultă din importanța controlului, ca metodă specială de asigurare a legalităţii. Vorbind de control, este necesar de a-l diferenţia de supraveghere. Supravegherea şi controlul se interpretează ca „inspecţie”, „supraveghere în scop de control” Scopul lucrării cercetării mecanismului controlului in domeniu asigurarilor şi al posibilităţilor de eficientizare a acestuia, în scopul perfecţionării administrării economice în Republica Moldova. Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificare a problemelor de cercetare. Luînd în consideraţie complexitatea temei de cercetare, la realizarea referatului au fost utilizate lucrările diferitor savanţi autohtoni şi din străinătate. Sub acest aspect, au fost studiate rezultatele cercetărilor, eficienta controalelor fiscale , analizei şi evaluării a activităţii acesteia. Structura şi conţinutul lucrării. Conform scopului şi obiectivelor stabilite aceasta este concepută cu următoarea structură: introducere, trei capitole, concluzii generale si bibliografie.

1.1 Asigurari-notiuni generare Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc. Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea, cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra altcuiva. Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de alta natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment. Primele forme de asigurare după părerea savanţilor, se întâlnesc cu două milenii înaintea erei noastre în legile lui Hammurabi, care prevedea încheierea unor înţelegeri între participanţi la caravana comercială cu privire la aceea ca să suporte colaborând unul din ei în drum de pe urma atacurilor tâlhăreşti, jafurilor, furturilor etc. Ce se înţelege prin asigurare? Această întrebare a atras atenţia multor cercetători. Dezvăluirii problemelor asigurării îi sunt dedicate lucrările multor economişti şi jurişti din diferite ţări. Aproximativ fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigurării tindea să formuleze noţiunea proprie de asigurare. Pentru discutarea teoriilor şi noţiunilor contemporane a asigurării, în anul 1960, la Luxemburg a fost convocat primul congres al Uniunii internaţionale a legislaţiei cu privire la asigurarea (AIDA). Dificultatea constă în dezvăluirea esenţei acestei categorii economice, care este la prima vedere simplă şi clară, într-o astfel de noţiune, care pe de o parte nu va fi prea îngustă şi va cuprinde toate tipurile de asigurare, iar pe de altă parte să nu fie prea largă, ca să nu cuprindă în sfera sa elemente străine. Opiniile expuse mai târziu de către economişti şi alţi specialişti au arătat că această noţiune a întâlnit un şir de observaţii şi critică, din cauză că în ea nu au fost luate în consideraţie trăsăturile de bază şi rolul social-economic al activităţii economice care poartă denumirea de asigurare, şi de asemenea nu a fost efectuată deosebirea între funcţiile asigurării. Altă noţiune este formată de Konişin F. V., conform ei asigurarea reprezintă una din metodele de formare a unui fond bănesc pentru recuperarea din contul primelor de asigurare a pierderilor în economia naţională, produse din cauza calamităţilor naturale sau accidentelor şi de asemenea pentru plata sumelor corespunzătoare în legătură cu survenirea unor evenimente anumite, legate de viaţa şi capacitatea de muncă a celor asiguraţi.

O altă noţiune este formată de savantul din fosta R.D.G. – G. Badera, care se deosebeşte de celelalte noţiuni prin aceea că ea face accent pe elementul de clasă a asigurării şi în ea se menţionează formele (principiile) de creare a fondului de asigurare. Asigurarea – scrie el – este o formă organizată de creare de către colectivele de persoane sau diferite grupe ale rezervelor financiare care se bazează pe principii benevole sau obligatorii, şi care se află în mâinile clasei dominante în această perioadă de timp, şi în mâinile reprezentanţilor, pentru acoperirea necesităţilor care pot fi calculate, care apar în rezultatul unor evenimente întâmplătoare. Unii autori, formulând noţiunea de asigurare, evidenţiază caracterul volitiv în acţiunile persoanelor, care participă la crearea fondului de asigurare. Din punctul lor de vedere, asigurarea reprezintă nişte relaţii economice concrete, care se formează sub influenţa nemijlocită a unor cerinţe obiective de dezvoltare a mijloacelor de producţie care iau naştere între diferite categorii de persoane şi colective, şi care se exprimă prin acţiuni volitive concrete a persoanelor în vederea transferării unei părţi din profitul său în fondul de asigurare, pentru folosirea acestor surse băneşti, în viitor, pentru recuperarea pagubelor pricinuite de calamităţi naturale şi alte accidente. Noţiunea de asigurare formulată în Legea Federaţiei Ruse cu privire la asigurări din 27 noiembrie 1992, articolul 2 sună astfel: Prin asigurare se înţelege o totalitate de relaţii, menite să apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice în cazul producerii unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor băneşti create din depunerile de asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele O mare importanţă pentru dezvoltarea teoriei economice a asigurării o are noţiunea propusă de L. A. Motilov: Asigurarea de stat – reprezintă o totalitate de relaţii economice şi financiare, prin intermediul cărora se redistribuie o parte din venitul naţional în interesele întăririi economiei producţiei obşteşti şi bunăstării salariaţilor pe calea unei metode deosebite de creare a fondului de asigurare din contul depunerilor băneşti efectuate de întreprinderi şi organizaţii, şi de asemenea de populaţie, pentru folosirea lor strict după destinaţie – despăgubirea pierderilor participanţilor la creerea fondului survenite de pe urma calamităţilor naturale, accidentelor, etc. Şi acordarea ajutorului suplimentar cetăţenilor (membrilor familiilor lor), în cazul survenirii unor evenimente legate de viaţa şi sănătatea lor.

O noţiune asemănătoare cu cea a lui Motilov L. A., o întâlnim la juriştii din România – Văcărel Iulian şi Bercea Florin: Asigurarea exprimă relaţii de distribuire şi redistribuire a produsului intern brut, relaţii care apar în procesul constituirii şi utilizării fondului de asigurare în vederea desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice, păstrării integrităţii bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice împotriva anumitor eveniment care le-ar putea afecta viaţa ori integritatea corporală, precum şi onorării obligaţiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice şi juridice faţă de terţi.

1.2 Clasificarea asigurarilor In literatura de specialitate, cei mai multi specialisti utilizeaza urmatoarele criterii: dupa modul de realizare a raporturilor juridice, dupa domeniul asigurarii, dupa riscul asigurat, dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, dupa natura raporturilor dintre asigurat si asigurator etc. 1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari obligatorii si asigurari facultative. Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentului asigurat. Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat, concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor, precum si toate celelelate elemente ale asigurarii (riscuri, prime de asigurare, suma asigurata etc.). Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand doar o parte din bunurile de acelasi fel suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce inseamna ca asigurarea este o asigurare normata. Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie de valoarea bunurilor de acelasi fel.n La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin contractul de asigurare. Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se diminueaza de fiecare data cu raspundere acordata, la asigurarea obligatorie de raspundere civila, la acordarea unei despagubiri nu tine seama de despagubirile acordate anterior.Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului asigurat, singura conditie este ca paguba sa se incadreze in limitele mentionate de catre lege. In functie de domeniul asigurarii, deosebim: asigurari de bunuri, de persoane si de raspundere civila. In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de responsabilitate, obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu responsabilitate ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii.Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor, denumite si asigurari de daune, avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului.Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul asigurarilor, caracter indemnitar. Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa, supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa primeasca indemnizatia de asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul suferit. Asigurarile de persoane au un caracter neindemnitar, reprezentand o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani. 3. In functie de subiectele raporturilor de asigurare, se disting asigurari directe si asigurari indirecte (reasigurari). Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit intre asigurat si asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe baza legii.

Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori si un singur asigurat. Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractele sala luate in asigurare. Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in limitele convenite in contractul de reasigurare. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne si asigurari externe. Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante (asigurat, asigurator, beneficiar, contractant), obiectele asigurarii si riscurile asigurate se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat. De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau indemnizatiile se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile. Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie obiectul asigurarii, fie riscul asigurat se afla pe teritoriul altui stat.Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati prima de asigurare in valuta. In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale, asigurarea Cartea Verde si altele. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri: -incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite riscuri ale calamitatilor naturale; -derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport; -diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor; -evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate, deces, supravietuire. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, la art. 3, grupeaza activitatea de asigurare in: asigurari de viata si asigurari generale.

2.1 Contractul de asigurare Contractul de asigurare se defineste ca un act juridic prin care o persoana fizica sau juridica, primeste calitatea de asigurat si se obliga sa plateasca o suma de bani reprezentand prima de asigurare, persoanei juridice numita societate de asigurare, in baza careia acesta in calitate de asigurator, preia asupra sa riscul ca la producerea evenimentului asigurat sa plateasca asiguratului sau unui tert ( beneficiar al drepturilor rezultate din asigurare ) o despagubire, o indemnizatie sau suma asigurata, in limitele stabilite de lege sau convenite de contract. Conform prevederilor Codului Civil articol 1301, Contractul de asigurare se defineşte prin faptul că asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Legea cu prvire la asigurari prevede definiţia cazului asigurat- riscului asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despăgubit de către asigurător; Pentru o mai buna intelegere a fenomenului de derulare a contractului, aceste drepturi si obligatii urmeaza sa fie prezentate prin incadrarea in doua perioade de timp distincte :pana la producerea evenimentului asigurat si dupa ivirea riscului preluat sub protectie. Asigurat este persoana care a încheiat contract de asigurare şi/sau care este titularul interesului asigurat. Dacă riscul asigurat priveşte persoana sau patrimoniul unei alte persoane decît aceea a contractantului, se numeşte asigurat titularul interesului asigurat, iar persoana care încheie contractul şi se obligă să plătească primele de asigurare se numeşte contractant. În raporturile de asigurare mai poate interveni şi beneficiarul asigurării. Beneficiarul asigurării este persoana în folosul căreia s-a încheiat contractul şi căreia asigurătorul urmează să-i plătească suma asigurată la producerea cazului asigurat. Contractul de asigurare se încheie în forma scrisă şi în modul stabilit de codul civil, legea cu privire la asigurări în vigoare.Contractul de asigurare trebuie să conţină următoarele (informaţii) clauze: a) numele sau denumirea părţilor contractante, numărul de identificare de stat, domiciliul sau sediul lor; b) obiectul asigurării; (conform prevederilor Legii cu privire la Asigurări- Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova c) riscurile care se asigură; d) începutul şi perioada asigurării; e) suma asigurată; f) prima de asigurare, locul şi termenele de plată; g) modalitatea de modificare, reziliere şi încetare a contractului; h) condiţiile de plată a despăgubirii de asigurare şi/sau a indemnizaţiei de asigurare; i) drepturile şi obligaţiile părţilor; j) răspunderea părţilor; k) jurisdicţia soluţionării litigiilor;

Legea cu privire la asigurări prevede la Articolul 17. Refuzul de a plăti despăgubirea de asigurare, privind următoarele cazuri. a) producerii de pagube ca urmare a unor acţiuni intenţionate ale asiguratului sau ale beneficiarului, orientate spre provocarea sau facilitarea producerii evenimentului asigurat, cu excepţia acţiunilor de îndeplinire a datoriei civice sau de apărare a vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii; b) b) producerii de pagube ca urmare a unei infracţiuni intenţionate comise de asigurat sau beneficiar, legate direct de producerea evenimentului asigurat; c) comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător sau necomunicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat; c) comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător sau necomunicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat; Asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă. În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul are dreptul, în cazurile menţionate mai sus, deoarece la acţiunea de regres faţă de persoana răspunzătoare de cauzarea prejudiciului Contractul de asigurare încetează de drept prin acordul părţilor, precum şi: a) la neachitarea de către asigurat a primei de asigurare în mărimea şi în termenul stabilit; b) la expirarea termenului său de acţiune; c) la îndeplinirea de către asigurător a obligaţiilor contractuale; d) la lichidarea asiguratului persoană juridică sau la decesul asiguratului persoană fizică; e) la lichidarea asigurătorului, în modul stabilit de legislaţie; f) în alte cazuri prevăzute de legislaţie. Contractul de asigurare poate fi reziliat, la cererea asigurătorului sau asiguratului, doar în cazul în care partea opusă nu îşi onorează obligaţiile prevăzute de contract sau încalcă legislaţia, cu excepţia situaţiei menţionate la art.15 alin.(9). La rezoluţia contractului de asigurare de bunuri sau a contractului de asigurare de răspundere civilă din culpa asigurătorului, asiguratului i se restituie integral prima de asigurare. În alte cazuri, asigurătorul restituie asiguratului ori succesorilor lui primele de asigurare pentru lunile complete pînă la expirarea contractului, reţinînd suma cheltuielilor efective de gestiune în funcţie de clasele de asigurare. La rezilierea contractului de asigurare de viaţă, asigurătorul restituie asiguratului, conform contractului de asigurare, rezerva acumulată (suma de răscumpărare). Orice altă plată, indiferent de forma în care este făcută de asigurător, diferită de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentînd restituirea rezervei în condiţiile art.14 alin.(6), nu poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare. Restituirea primelor de asigurare prevăzute la alin.(3) se efectuează numai în cazurile în care nu sau plătit sau nu se datorează despăgubiri de asigurare.

2.2 Contractul de asigurare in forma sa juridica Contractul de asigurare prezintă unele caractere juridice asemănătoare dreptului comun al contractelor, dar şi unele caractere specifice. în esenţă, contractul de asigurare este consensual, aleatoriu, oneros, sinalagmatic, cu executare succesivă şi de adeziune. Contract consensual Contractul de asigurare este un contract consensual, deoarece valabilitatea sa nu presupune exprimarea consimţământului într-o anumită formă. Codul civil defineşte semnificaţia juridică a contractului consensual în art. 1174. Astfel, potrivit textului menţionat „(1) Contractul poate fi consensual, solemn sau real. (2) Contractul este consensual atunci când se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor". în legătură cu caracterul consensual al contractului de asigurare trebuie reţinute şi dispoziţiile art. 2200 C. civ., care stipulează că „pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă”. Din textul de lege mai sus reprodus se observă că forma scrisă priveşte proba şi nu valabilitatea contractului de asigurare, fiind deci o condiţie ad proba-tionem, iar nu ad validitatem. Voinţa părţilor se materializează în contracte tip pe care le redactează asigurătorii şi astfel sunt aproape inexistente situaţiile în care contractul de asigurare să nu îmbrace forma scrisă. Forma scrisă a contractului de asigurare realizează obligaţia privind conţinutul contractului de asigurare, consacrată în art. 2201 C. civ. care enumeră principalele menţiuni pe care poliţa de asigurare trebuie să le cuprindă. Contract aleatoriu Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, deoarece existenţa şi întinderea obligaţiei asigurătorului nu este cunoscută la momentul contractării, ci depinde de un element viitor şi incert. Codul civil defineşte contractul aleatoriu în antiteză cu contractul comutativ. Astfel, potrivit prevederilor art. 1173 alin. (1), „este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert"’. Elementul incert constă în evenimentul viitor - prevăzut în contract - la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viaţa sau sănătatea asiguratului, incendiul, inundaţia moartea, insolvabilitatea sau insolvenţa debitorului etc., împotriva căruia s-a asigurat. Caracterul incert al contractului de asigurare este dat doar de obligaţia asigurătorului, nu şi de cea a asiguratului. Obligaţia de plată a primei de asigurare este certă în ceea ce îl priveşte pe asigurat, în sensul că, dacă nu şi-o execută, fie contractul nu mai ia fiinţă, fie se reziliază în cazul în care neexecutarea acestor obligaţii survine după perfectarea contractului de asigurare. Trebuie făcută precizarea că în doctrina de specialitate se distinge între obligaţia asigurătorului de despăgubire şi de plată a indemnizaţiei şi cea de asigurare a protecţiei continue a asiguratului pe durata contractului de asigurare. Această protecţie se materializează prin plata despăgubirilor. Deci, doar plata despăgubirilor este aleatorie, pentru că aleatorie este însăşi producerea cazului asigurat, dar protecţia este certă pe întreaga durată de executare a contractului. Cu alte cuvinte, pe tot parcursul derulării contractului de asigurare, asiguratul beneficiază de protecţia asigurătorului cu care a contractat asigurarea care se exprimă în garanţia (promisiunea fermă) că în caz de sinistru îl va indemniza pe asigurat.

Caracterul aleatoriu, fundamentat pe incertitudinea survenirii cazului asigurat, este de esenţa contractului de asigurare, deoarece aşa cum am arătat şi în cele de mai sus, potrivit legii, în cazul în care riscul asigurat s-a produs sau este sigur că acesta nu se va produce, contractul se reziliază ope legis. Tot expresie a caracterului aleatoriu al contractului de asigurare este şi prevederea cuprinsă în art. 2208 alin. (2)-(3) C. civ. potrivit căreia, în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat; de beneficiarul asigurării; de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate; de persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării; de prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării. De asemenea, pentru asigurările de persoane, art. 2233 C. civ. dispune că asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare şi nici când riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat. Contract oneros Caracterul oneros constă în împrejurarea că atât asiguratul cât şi asigurătorul urmăresc o contraprestatie. Şi contractul oneros' este definit în Codul civil prin comparare cu contractul cu titlu gratuit. Cele două categorii de contracte îşi găsesc reglementarea în cuprinsul art. 1172, potrivit căruia „(1) Contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros. (2) Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit”. în temeiul contractului de asigurare, asiguratul urmăreşte să obţină protecţia asigurătorului materializată în plata indemnizaţiei sau despăgubirilor la producerea cazului asigurat; asigurătorul urmăreşte încasarea sumelor de bani cu titlu de primă de asigurare, ca preţ al obligaţiei pe care şi-o asumă. Caracterul oneros al contractului de asigurare nu este suprimat în cazul coasi-gurării şi nici când se asigură riscurile ce privesc o altă persoană sau când se stipulează persoana care, în calitate de beneficiar, va încasa indemnizaţia de asigurare. Contract sinalagmatic Contractul de asigurare este sinalagmatic (bilateral), deoarece ambele părţi, atât asiguratul cât şi asigurătorul se obligă la câte o prestaţie fiecare. Noua reglementare a Codului civil consacră elementele definitorii stabilite de literatura de specialitate conceptului de contract sinalagmatic prin raportare, cum era şi firesc, la contractul unilateral. în acest sens, art. 1171 C. civ. dispune: „Contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. în caz contrar, contractul este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi". Obligaţiile părţilor din contractul de asigurare sunt reciproce şi interdependente. Principala obligaţie a asiguratului este aceea de plată a primei de asigurare, iar principala obligaţie a asigurătorului constă din plata indemnizaţiei de asigurare sau acordarea despăgubirilor după caz, în momentul survenirii evenimentului asigurat. In literatura de specialitate s-a precizat, pe bună dreptate, că, datorită specificului pe care-l prezintă, invocarea excepţiei de neexecutare a contractului este atenuată în contractul de asigurare. Excepţia de neexecutare a contractului este atenuată deoarece prestaţiile la care dă naştere contractul de asigurare nu sunt simultane. Aceasta întrucât asiguratul plăteşte prima de asigurare în momentul încheierii contractului sau în tranşe pe parcursul executării, iar asigurătorul plăteşte indemnizaţia în momentul producerii cazului asigurat sau este absolvit dacă acesta nu se produce.

3.1 Serviciu de stat pentru supravegherea asigurarilor Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) este singura autoritate imputernicita prin lege cu atributii de autorizare, supraveghere prudentiala si control a activitatii de asigurare/intermediere in asigurari in Romania. De asemenea, CSA are si atributia de emitere a normelor de aplicare a legilor din domeniul asigurarilor. Scopul intregii activitati a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor este apararea drepturilor asiguratilor si promovarea stabilitatii activitatii de asigurare in Romania. Acest scop este atins prin exercitarea permanenta a principalelor atributii conferite de lege (autorizare, reglementare, supraveghere prudentiala si control), precum si a activitatii de solutionare a reclamatiilor asiguratilor si pagubitilor impotriva societatilor din domeniul asigurarilor, a actiunilor de perfectionare profesionala si de informare publica. Misiunea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor este de a pune in aplicare legislatia din domeniul asigurarilor impartial, cu onestitate si promptitudine; de a proteja, in temeiul legii, consumatorii de produse de asigurari; de a incuraja mentinerea unei piete sanatoase a asigurarilor; de a promova necesitatea unei mai bune serviri a interesului public. In acest scop, vor fi impuse si respectate cele mai inalte standarde de etica, profesionale si de calitate a muncii in toate relatiile, formale si informale, cu persoanele, companiile si alte institutii asupra carora au efecte politicile si actiunile Comisiei.

Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor înfiinţează în cadrul său subdiviziuni pentru eliberarea licenţelor, analiza şi controlul respectării cerinţelor prevăzute în licenţe. Aceste subdiviziuni sînt organe de lucru şi au următoarele sarcini: să verifice şi să analizeze documentele depuse de asigurător, să întocmească darea de seamă şi să formuleze propuneri de eliberare a licenţei sau de refuz; să ducă evidenţa documentelor eliberate; să ducă evidenţa cererilor şi a dosarelor depuse de asigurător la obţinerea licenţelor; să ducă evidenţa şi să păstreze documentele, întocmite cu ocazia controalelor activităţii asigurătorilor; să analizeze documentele şi să facă propuneri de reînnoire a licenţelor; să asigure instruirea şi coordonarea metodologică a expertizei şi controlului activităţii organizaţiilor de asigurare - deţinători de licenţe; să aducă evidenţa agenţilor economici, care au renunţat la licenţe, sau au fost lipsiţi de licenţe, şi să anunţe factorii interesaţi. Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor este în drept de a controla utilizarea licenţelor eliberate: a) să controleze autenticitatea dărilor de seamă prezentate de asigurător şi respectarea legislaţiei privind asigurările; b) să emită restricţii obligatorii în vederea lichidării încălcărilor depistate, să suspendeze sau să limiteze acţiunea licenţelor, ori să decidă revocarea lor, măsuri aplicabile în cazul încălcării legislaţiei, activităţilor de asigurare şi altor activităţi economicofinanciare, care duc la scăderea solvabilităţii de asigurare, precum şi în cazul inactivităţii de

asigurare timp de un an de la înmînarea licenţelor; c) decizia de suspendare sau de retragere a licenţei se comunică organizaţiilor de asigurare şi organelor respective ale inspectoratului fiscal. După schimbarea condiţiilor şi a principiilor ce au cauzat suspendarea licenţei, licenţa poate fi reluată. Reluarea licenţei se permite după analiza documentelor şi propunerilor de către experţicontrolori. Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor este în drept de a anula licenţa în următoarele cazuri: a) dacă se constată că pentru eliberarea licenţei au fost prezentate date ce nu corespund realităţii; b) dacă asigurătorul nu onorează condiţiile stabilite în licenţă; c) în alte cazuri, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova. 20. În cazul în care există motive pentru a anula licenţa, Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor comunică asigurătorului respectiv încălcările comise. Dacă asigurătorul în termen de 10 zile din momentul comunicării, nu lichidează încălcările, ce servesc drept bază pentru analiza licenţei, Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor o analizează sau stabileşte termenul de sistare a activităţii respective. Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor publică periodic datele despre asigurătorii, la care s-au eliberat, suspendat şi anulat licenţele pentru activitatea de asigurare cu indicaţiile denumirii asigurătorului, adresa juridică, data şi numărul licenţei, genul de activitate. Autoritatea de Supraveghere Financiara – ASF, prin Sectorul Asigurari (fosta Comisie de Supraveghere a Asigurarilor), exercita atributii de autorizare, reglementare, supraveghere si control asupra societatilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale, precum si a intermediarilor in asigurari, supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care isi desfasoara activitatea in sau din Romania, supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea, conform prevederilor legale in domeniu. Rolul ASF este de a pune in aplicare legislatia din domeniul asigurarilor impartial, cu onestitate si promptitudine; de a proteja consumatorii de produse de asigurari; de a incuraja formarea unei piete sanatoase a asigurarilor; de a promova necesitatea unei mai bune serviri a interesului public.

Concluzii In concluzie pot spune ca indiferent cât de mult a evoluat societatea, nu putem controla tot cea ce se întâmplă în jurul nostru.De aceea este bine sa încercăm să transferăm riscurile asupra altcuiva. Doar în urma produceriiriscurilor neprevăzute, precum decesul, accidente, boli grave,catastrofe naturale oamenii realizeazăcât de importantă este viaţa şi bunurile pentru care au agonisit toată viaţa şi aleg un mijloc de protecţie. În urma acesteia având ca beneficii protecţie financiară şi morală atât asupra bunurilor câtşi as up r a vi e ţ ii l o r . A c es t e a s un t m oti v e l e p en t r u c a re au a p ăr ut s e rv i c i i l e s au , m a i bi n e z i s , produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri înschimbul unei sume de bani Astfel controlul constituie un atribut esential, o componenta a functiei economico-organizatorice si a celei cultural-educative a statului Un procedeu de control complex care ofera o imagine clara si reala asupra desfasurarii activitatii economice este analiza economico-financiara , deoarece cerceteaza, din punct de vedere cantitativ si calitativ, într-un interval de timp bine determinat, întreaga activitate economico-financiara a entitatii economice. Necesitatea cunoașterii modalităților și formelor de desfășurare a controlului in domeniu asigurarilor este importantă atât pentru consumatori, cât și pentru terțe persoane. Este foarte important ca partea supusă verificării să-și cunoască drepturile şi obligaţiile în calitate de contribuabil în cazul efectuării unui control fiscal. Nerespectarea acestora se poate solda fie cu lezarea drepturilor, fie cu aplicarea măsurilor de constrângere de către autorităţile de control (prin aplicarea amenzilor, sistarea operaţiunilor la conturile bancare ale companiei, etc.). Pe de altă parte, cunoaşterea foarte bună de către contribuabil a drepturilor sale poate contribui la evitarea situaţiilor de abuz din partea autorităţilor. Controlul si supravegherea asigurarilor rămâne unul dintre cele mai actuale forme de ajutorare a societatii contemporane care are nevoie de o asigurare fie civila,fie profesionala,fie de viata. După cum am văzut are ca scop în mare măsură anume acordarea consultațiilor de rigoare contribuabililor în activitatea desfășurată pentru a preveni încălcarea legislației în vigoare,astfel cunoașterea modalităților și formelor de control, precum și actele ce sunt completate în perioada de efectuare a controlului sau ca urmare a acestuia, permite contribuabililor să-și poată asigura o apărare certă față de abuzurile din partea organelor de control. Contribuirea la eficientizarea procesului de control al plătitorilor de contribuţii la BASS prin întocmirea graficelor controalelor planificate, efectuarea controalelor privind corectitudinea stabilirii şi plăţii calculării indemnizaţiilor pe