Eu Nu Strivesc Corola de Minuni A Lumii - Tema Si Viziunea Despre Lume [PDF]

Zitiervorschau

Curentul Modernism

Perioada Interbelica

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

( Tema și viziunea )

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga , publicată în deschiderea primului său volum „Poemele luminii” , este o artă poetică modernă , alături de „Testament” de Tudor Arghezi și „Joc secund” de Ion Barbu. Este o artă poetică deoarece autorul își exprimă , prin mijloace artistice , concepția despre poezie și despre rolul poetului , din perspectiva unei estetici moderne. De asemenea , este o meditație filosofica și o confesiune elegiacă pe tema cunoașterii. Poezia este o artă poetică modernă pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetică la relația poet – lume și poet – creație. Poezia aparține modernismului prin: influențele expresioniste , intelectualizarea emotiei , noutatea metaforei și înnoirea prozodiei , caracterizată prin versul liber și folosirea tehnicii ingambamentului. Tema poeziei este cunoașterea , desemnată de metafora „lumina” , dar și atitudinea poetică în fața marilor taine ale Universului. Cunoasterea lumii in planul creatiei este posibila numai prin iubire Titlul este o metaforă revelatorie care exprimă pledoaria poetului pentru cunoașterea luciferică. Metafora „corola de minuni a lumii” denumește universul , imaginat ca o floare imensă care reprezinta frumusețea , gingășia, fragilitatea , efemeritatea , dar și misterul. Pronumele personal „eu” așezat la început și repetat în text , accentuează caracterul confesiv și constituie un element specific expresionismului și anume exacerbarea eului. Viziunea despre lume se circumscrie orizintului misterului , fiind un concept central la Blaga. Între folosofie și poezia lui Lucian Blaga există o circulație a conceptelor. Atitudinea poetului fața de cunoaștere poate fi explicată cu ajutorul terminologiei filosofice ulterior constituite. Pentru folosof , există doua

modalitati de cunoastere: cunoasterea luciferica , care potențează misterul , și cea paradiziacă , care descifrează misterul. Concepția poetului despre cunoastere este exprimată artistic prin opoziția dintre metaforele revelatorii „lumina altora” , care reprezintă cunoașterea parazidiacă , de tip rational si „lumina mea” , care reprezintă cunoașterea luciferică , de tip intuitiv. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii , ci de a le adânci misterul prin creație „eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”. Poezia este scrisă sub forma unei confesiuni lirice , lirismul fiind așadar , unul de tip subiectiv , fapt evidențiat și de marcile lexico-gramaticale , si anume verbe și pronume la persoana I singular: „eu iubesc” , „nu strivesc” , „nu ucid” , dar și adjective posesive la persoana I: „calea mea” , „ochii mei”. Prima secvență exprimă concentrat refuzul cunoașterii paradiziace , prin verbe la forma negativă „nu strivesc , nu ucid” . Enumerația de metafore revelatorii , cu multiple semnificații , desemmnează temele creației blagiene: „in flori , in ochi , pe buze ori morminte” , unde „flori” simbolizează viața , efermitatea , „ochi” simbolizează cunoasterea , spiritualitatea , „buze” simbolizează iubirea , iar „morminte” reprezintă moartea , eternitatea. A doua secvență , mai ampla , se construiește pe baza unor relații de opoziție , ca o antiteză între cele doua tipuri de cunoastere , parazidiacă și luciferică. Conjuncția „dar” , reluarea pronumelui personal „eu” , verbul la persoana I singular , forma negativa „nu sporesc” afirmă opțiunea poetică pentru modelul cunoașterii luciferice. Ultimele doua versuri constituie o a treia secventa , cu rol conclusiv , în care poetul reia imaginea corolei alcatuită din elementele misterului poetic „caci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte”. Elementele de prozodie sunt specifice modernismului , și anume prezența versului liber și folosirea tehnicii ingambamentului , care constă în contiuarea ideii poetice în versul următor , prin scrierea cu litera mica de la început de vers. Poezia este alcatuită din 20 de versuri libere , cu metrica variabilă , al căror ritm interior redă fluxul ideilor poetice și frenezia sentimentelor.

În concluzie , poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică modernă , deoarece expune problema relației dintre poet și lume , și mai ales , dintre poet și creație.