Etica Nicomahica [PDF]

Zitiervorschau

Colecţia COG ITO

ARISTOTEL

ETICA NICOMAHICĂ

ARISTOTEL (384-322 a.Chr.)

ARIST()'T E 1

J

ETICA NICOMAHICA Introducere, traducere, comentarii şi index deSTELLA PETECEL Ediţia a II-a

EDITURA IRI Bucureşti, 1998

Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN & YENIAMIN Tehnoredactare computerizată: LILIANA KIPPER

B.C.U. FILOSOFIE B.C.U. FILOSOFIE

lil l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l 12-20100012

'APIL:TOTEAOY.Z:

'lleiKA NIKOMĂXEIA Toate drepturile pentru această ediţie rezervate EDITURII IRI

ISBN: 973-98377-4-3

Clarissimo magnmlllllt' professori D.M. l'ippid1

TABLA DE MATERII Introducere .................................................

1)

.

Notă asupra ediţiei 1 ...........................................

.'1

.

Notă asupra ediţiei a Il-a ........................................ .

.''•

ARISTOTEL: ETICA NICOMAHICĂ Cartea 1

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2'1

Cartea a II-a

.

Cartea a lll-a

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.. . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.. .. .. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . .... ... . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . . . . ... . .

.

.

.

.

4X

.. 62 83

Cartea a IV-a

Cartea a V-a .......................................................... 103 Cartea a VI-a .. . Cartea a VII-a

.

.

.

.

.. .

.

.

.. . . .

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

.

.

.

.

.

.

. . .

.

.

.. .

.. .

.

.

.

.. .

.

.

.

. . . . . .. .

.

.

.

. . .. . . .. . .

.

.. . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.. . .. .

... ....

.

.

.

.

.

.

125

. 141

Cartea a VIII -a ............ ............ ... .... ... . . ...... . .... ... .... .. 165 Cartea a IX-a . . .. . Cartea a X-a Comentarii

.

.

.

.

..

.

.

.

.

.

..

.

.

..

.

.

.

.. . . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

... 187

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 .

..

.

.

..

.

.

.

.

.. .

Bibliografie selectivă . . . . ..

Î ndex

..

de termeni

.

.

.

.

..

.

.

.

.

....

.

.

.

.. . .

.

.

. .... . .

.

.

.

.

.

.

....

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.. .

. .

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

.. . ..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

....

..

.

.

.

.

..

.. . ... . . .. . . 229 .

.

.

.

.

..

.

.. .. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . . . 379 .

.. . 389

"DATORIA" DE A FI FERICIT oii XPÎJ s� Ka Ta TOU7. desp re origi na­ litatea teleol ogici aristotelicc) . Observăm că această concepţ ie situca!.il omul într- triplă ipostază: circumscris în lumea c on t i ngenţ ei (adică a ceea ce este su pus schimbării, devenirii). el face par1e integrantă d i n natură (a cărei finalitate este imanentă), reprezentând treapta supremă în ierarhia li i nţel or naturale; ca tiinţă socială, omul se află circumscris în sfera cetăţii (po/is), al cărei scop general îl co n s ti tu ie binele colectiv, identificabil cu binele i ndi vi du al ; ca tiinţă raţională, în om există o connaturalitate cu divinul (prin i n tel ec t u l său, nous), spre care tinde conşt ient ca spre un reper ide a l , ca spre un model de imitat în ve dere a propriei desăvâr ş iri . Acest triflu raport în care se află omul determină, credem, triplu! raport al eticii: cu fizica, politica, metalizica. 1. l!!fra, 1, 4 (1096 a 11-1097 b 1 4), unde, pentru a demonstra că Binele, neputâ nd li o idee un iversa l ă �i separată, ceea ce I-ar face irealizabil pentru om, deci străin de obiectul eticii, filosoful critică doctlina pla­ t(llliC.wfie şi mai ales tratatul Despre Idei. Cf., în acest sens, S. Mansion, La critique de latheorie de., lclt!es dans ilCns al alegerii deliberate ( inten!ie morală şi a l e ge re a mijloacelor de reali zare a unei aq iuni), se ns atât etic cât şi neutru din punct de vedere mora l , făcând necesară interpretarea sa la două nivele d i ferite . 57 Cf. illfra , X , 1 1 78 a 34-b 1 şi interpretarea l u i R. A. G aut hie r , op . cit., 76. 5R Cf. injra , li , 1 1 05 a 30-35 (unde sunt rezumate a n t i cipat co n d i ! ii l e actu l u i moral) şi n. 28; 1 105 b 1 - 1 2 şi n . 29 etc . 5� Cf. ill_{ra , I I I , 1 1 1 5 b 1 3 şi n. 8 1 ; V I , 1 1 44 a 1 3-20. Pentru pr i m a tul moralei ohiective, cf. R.A. Gauthier, o p . cit . , 79. 6° Cf. i•!fra, V I , 1 1 44 b 27-28 ; 1 1 45 a 4-6 etc . şi n. 1 00; 1 1 3- 1 16. (V irtu!ile morale şi înţelepciunea practică se includ reciproc , neputând fi definite una fără al ta) . Despre p4

adcv;l rat că

a�a cum cut,

.

Fericirea este , aşadar, lucrul cel mai bun , cel mai frumos şi cel mai plăi a r aceste calităţi nu sunt separate , cum spune epigrama din Delos: "cel mai frumos lucru este cel mai drept, cel mai bun este sănă­ tatea;/ dar cel mai plăcut, de la natură , este să obţii ceea ce doreşti cu ardoare" 1 0 5 ,

30

1 099 b

ci toate acestea există laolaltă î n acţiunile desăvârşi te . Acestea, sau u n a dintre ele, cea mai bună , le numim ferici re . Fericirea are totuşi nevoie ş i d e bunuri exterioare , după c u m a m mai spus ; căci este i mposibil sau , în orice caz , nu uşor să înfăptuieşti lucruri de seamă fi ind l i psit de re s u rs e . Multe se înfăptuiesc , ca prin intermediul unor instrumente 11>6, cu ajutoru l prietenilor, bogăţiei sau puterii politice . Pe de altă 1 07 parte , absenţa unor l ucruri umbreşte fericirea , cum ar fi l i psa unei origini nobile, a unor copii reuşiţi , a frum u s eţ ii Căci nu poate fi depl in fericit cel ce are un aspect diform , sau c de ori gine umi lă, sau trăieşte s ingur şi lipsit de copi i ; şi poate încă şi mai puţ in fericit este cel ce are copii sau prieteni foarte răi sau , avându-i buni , i-au muri t . Se pare dec i , după cum spuneam , că fericirea are nevoie şi de o prosperitate de acest fel . De aceea, unii o şi iden­ tifică cu soarta fericită , în timp ce alţii o identifică cu virtutea. .

5

IX 10 10

15

În consecinţă, se pune întrebarea dacă fericirea poate fi obţinută prin învăţătură, deprindere sau prin vreun exerciţiu oarecare , sau dacă ea s e 0 datorează intervenţiei divine sau hazardului . 1 8 Dacă într-adevăr există pentru oameni daruri ale zeilor, e logic să credem că fericirea poate fi un dar divin , şi aceasta cu atât mai mult cu cât, dintre bu­ nurile omeneşti , ea este cel mai preţios . Dar poate că această problemă este mai adecvată unui alt gen de cercetare . 1 09 Oricum , este evident că, şi dacă n u reprezintă u n dar trimis d e divinitate ş i s e obţine prin intermediul virtuţii , sau prin învăţătură , sau pri n vreun exerciţiu , fericirea face parte di ntre real i­ tăţile divine cele mai înalte; căci răsplata şi scopul virtuţii sunt în mod evident cel mai mare bine , adică ceva divin şi fericit . S-ar putea , de asemenea , ca fericirea să fie accesibilă multor oameni ; pentru c ă este posibil c a , datorită studiului ş i străduinţelor atente , e a să stea

40

ETICA NICOMAHICĂ 1 , 9- 1 0 , 1 099

b- I I I H l a

la îndemâna tuturor celor ce nu sunt inapţi de virtute . 1 1 ° Că este pr� fl·rnhil să devi i fericit în acest mod decât datorită hazardului , este de la sine înt�k· s . Căci, dacă ceea c e creează natura atinge desăvârşi re a cea mai înaltă c u put i n t il . acelaşi lucru s e poate spune şi despre ceea c e creează arta 1 1 1 sau se daton:az11 oricărei alte cauze , mai ales cauzei supreme. 1 1 2 Dar, a lăsa în voia hazardului tot ce este mai mare ş i mai frumos ar fi o imensă eroare . Obiectul cercetării noastre reiese clar şi din argumentaţi a anterioară , unde am convenit că fericirea este o anumită activitate a sufletului î n conformitate cu virtutea . Cât despre celelalte bunuri 1 1 3 , unele există în mod necesar, altele sunt prin natura lor instrumente auxiliare şi utile. Şi toate acestea concordă cu ceea ce am spus Ia început 1 1 4 , unde am postulat că scopul artei politice este cel mai elevat , ea fiind aceea care depune maxima străduinţă în a face din cetăţeni oameni de valoare , obişnuindu-i să practice binele . De aceea, pe bună dreptate afirmăm că nici boul , nici calul, nici alt animal nu este fericit; pentru că nici un animal nu este capabil să participe la o activi tate de acest fel . Din acelaşi motiv, nici copilul nu poate fi considerat fericit, el neputând încă, din cauza vârstei fragede, să practice asemenea lucruri ; copii i consideraţi fericiţi sunt numiţi astfel în virtutea speranţelor ce s e pun î n ei . Căci pentru fericire este nevoie , aşa cum am mai spus 1 1 5 , de o virtute perfectă ş i d e o viaţă la fel . Aceasta pentru c ă multe schimbări şi felurite întâmplări intervin de-a lungul vieţii şi nu este exclus ca omul cel mai prosper să cadă la bătrâneţe în cele mai mari nenorociri , aşa cum se istori seşte în epopei despre soarta lui Priamos ; iar pe cel ce a avut parte de o asemenea soartă şi a sfârşit într-un mod atât de l amentabil nimeni nu I-ar putea socoti fericit.

.'1 1

2)

JO

1 1 00 a

5

X Oare trebuie, într-adevăr, să nu considerăm pe nimeni fericit atâta timp cât trăieşte, ci , după sfatul lui Solon 1 1 6 , să-i aşpteptăm sfârşitul? Şi dacă astfel trebu ie să privim lucrurile, atunci abia după moarte este ci neva fericit? Dar un asemenea lucru nu ar fi lipsit de orice sen s , mai ales în ochii noştri , care considerăm că fericirea stă într-o activitate anume 1 1 7 ? Dacă însă afirmăm n u c ă cel mort este fericit, ş i nici Solon n u gândc�tc astfel , ci că doar atunci ar putea fi considerat cu adevărat fericit un om când se află deja în afara nenorocirilor şi încercărilor vieţi i , este desigur � i ace a s t a o chestiune discutabilă; căci se pare că pentru cel ce a murit există �i h u n �

41

11

1 '1

A RISTOTEL

20

25

30

35 1 1 00 b

5

10

15

20

� i rc k : .

ca

�i p e n t r u un om v i u , numai că nu le po a t e percepe , ca

onorurile �i

d i s pre! u l sau p ro s pe r i t ate a ş i ne ş a n s a cop i i lor şi a u rm a ş ilor, în genera l .

Dar ş i aici s e i v eş te o dificultate ; întrucât , în viaţa urm aş i lor c el u i c e a t răit în c hip fericit până la bătrâneţe şi a s fârşit tot aşa, pot s u rv e n i m u l t e sc h imbări , astfel încât u n i i dintre ei sunt buni şi a u p art e de o e x is te n ţ ă core s ­ punzătoare me ri tel or lor, alţii d impo t r i vă, şi e c la r că a c eş t i a se pot deoseb i î n toate p ri v i nţele de părinţii l o r . Ar fi , desi g u r, straniu ca defunctul să suporle ş i el aceste schimbări odată cu ei , fi ind când feri c i t, când nefericit, dar s t ra n i u ar fi ş i ca nimic din ceea ce se în tâ mpl ă c o p i i l o r să n u - i afecteze pe p ă ri nţ i nici măcar pen tru c â tva t i m p . Să revenim însă la p rim a prob l emă pusă în d is c u ţie , căci pornind de l a ea vom putea î n ţe l e g e mai uşor şi ceea ce examinăm a c u m . Dacă deci trebu ie să a ş tept ăm sfârş itul v i eţii ş i abia atunci să privim pe fiecare n u c a pe unul care este , c i ca pe u n u l care a fost fericit 1 1 8 , cum să n u fie ciudat c a , atunci când u n om este feric it, să nu re c uno a ştem în el prezenţa fericiri i , pentru că refuzăm să-i socotim fericiţi pe cei vii , şi asta din cauza schimbărilor survenite în e x i s tenţa lor şi din cauză că vedem în feri c ire o anume stab i l i t ate 1 1 9 de ne­ clintit, pe când evenimentele v i eţii umane se răsucesc necontenit în toate sen­ surile, chiar ş i Ia oamenii fericiţi? Evident că, dacă am u rmări destinele personale, am rem arca adesea că ac e l a ş i om este când fericit, când nefericit, făcându-1 pe cel fericit să apară "schimbător ca un cameleon şi şubred alcătuit" . 1 20 Dar nu este oare cu totul lipsi t de sen s să urmărim eveni mentele vieţi i? Căci nu în ele constau fericirea sau ne fe ric i rea, ci viaţa umană, după cum am ma i s pus 1 2 1 , are nevoie de Iucruri i e exterioare doar c a de u n au x i l i a r; dar suverane pentru atin gerea fericirii sunt activită ţi le ce se acordă cu vinutea, pe când contnuiul lor duce la nefericire . Argumcn tarea no as t ră este confi rmată ş i de ch e s t iu nea ce ne preocupă acum , pentru că n i c i unul di ntre ac tel e umane nu prezintă o stabili tate mai mare decât activităţile s u fl et u l u i conforme cu vi rt u tea; ele par să fie mai s ta bil e chiar şi decât ş ti i n ţe l e . Iar d i n t re ele însel e , cele mai demne de preţui re sunt şi cele m a i stabile , pentru că în ele îşi petrec cu p re d il ecţ i e viaţa oamenii feri­ ciţi şi în modul cel mai constant; acesta este , se pare , şi moti vul pentru care u i tare a nu le poate atinge . 1 22 Vom g ă si deci ceea ce căutăm la omul fe ricit şi el va rămâne astfel de-a lu ng ul în t regii vieţi . Căci totdeauna , şi mai presus de orice , va acţiona şi va gândi în confo rmi tate cu v irtutea şi v a suporta în modul cel mai demn vicisitu­ d i n ile soartei , absolut s t ă p â n pe s i n e în orice împrej u rare , acela care este "cu adevărat desăvârşit" şi de o "fermitate fără cusur" . 1 2 3

42

ETICA NICOMAHICĂ

1. 1 0 ,

1 1 00 b - 1 1 0 1

a

Dar, cum soarta trimite multe întâmpl ări , unele importante, a l te l e n d n semnate , e li mpede că cele de mică i mportanţă, fie favora bil e , fi e c o n l ra r i i . nu reprezintă pentru viaţă o pondere decisivă; pe când cele mari şi i m portante , dacă sunt favorabile, pot s pori fericirea vieţii (căci prin natura lor sunt men i t e s-o înfrumuseţeze , iar uti lizarea lor devi ne astfel frumoasă şi preţioasă) 1 24 • dar dacă , dimpotrivă, sunt nefavorabile, sl ăbesc şi degradează fericirea , adu­ când cu sine suferinţe , punând şi piedici în multe activităţ i . Ş i totuşi , chiar �i în asemenea situaţii s trăluceşte frumuseţea morală, când cineva suportă cu sen inătate multe si mari nenorociri , si nu din insensibi l i tate , ci din nob lete , din grandoare su fl etească . 1 2 5 Dar dacă activităţile sufletului s unt suverane ale vieţii , aşa cum spuneam nici un om fericit n-ar putea deve n i vrednic de plâns, pentru că niciodată nu va comite acte odioase şi josnice . Ca un om cu adevărat bun şi înţelept credem că el va suporta toate vicisitudinile soartei cu demni t ate şi în toate împreju­ rările va acţiona cât se poate de bine , aşa cum un bun strateg se serveşte de ann ata pe care o are la dispoziţie în modul cel mai util pentru lu pt ă, la fel cum un bun cizmar face din pielea disponibilă cea mai frumoasă încălţăminte , şi cum procedează şi toţi ceilalţi meşteşuguri . Astfel stând l ucrurile, niciodată omul fericit nu ar putea deveni nefericit; dar, desigur, nici fericit nu s -ar putea spune că e dacă ar trebui să îndure nenorocirile lui Priamos . Şi el nu va fi inconstan t , nici uşor de cl inti t , pentru că nu va putea fi cu uşurinţă smuls din starea de fericire ; sau , d a c ă va fi, în ni c i u n caz de neplăceri oarecare , ci de m a ri şi numeroase nenorociri , în urma cărora nu ar putea redeveni fericit în scurtă vreme, ci doar la capătul unei lungi perioade, în timpul căreia va fi putut redeveni apt de lu c ru ri mari şi frumoase . Atunci , c e ne împiedică să-I numim fericit pe cel c e acţionează î n confor­ mi tate cu virtutea perfectă ş i , pe lângă aceasta, este înzestrat cu sufic iente bunuri exterioare , ş i nu n u mai pentru un timp, ci de-a lungul unei întregi viTI ' I .

··-

-

-

-- - -

------

XI

25

30

35 1 10 1 b

5

A nu ţine deloc seama 1 28 de soarta tuturor urm �

20

ARISTOTEL Tot p r i e te nie parc să fie şi ceea ce m e nţi n e

u n i t a tea ce t ăţ i lor , i ar lcgis­

l atori i a u aeru l de a se preocupa de c a încă ş i mai mult decât de justiţie ; căci

25

ţinta prin­ cipală a legisl atori lor, c a re se strădu ie mai mult decât ori ce să înlăture di s cor­ d ia du ş m an ă . De altfel , câ nd oam e nii s u nt prie ten i între ci , n ic i nu mai c nevoi e concordia5 pare să fie c e va asemănător prieteniei şi ca c on s t i tu i e

de j u s t i ţ i e , în t i mp ce de p ri et e nie au nevoie ch iar dacă sunt drepţi ; căci expre­ s i a cea mai înaltă a drept ă ţ i i este în oc h i i tuturor ceva de natura prictc n i e i 6 .

D a r p ri e teni a este un sentiment nu numai necesar, ci şi nobil7; îi l ă udăm

30

pc cei ce au vocaţi a p rieten ie i ş i faptu l de a avea u n număr mare d e priete n i

este pri v it ca un lucru frumos 8 , i ar u n i i s un t de păre re că ace iaş i oame n i ca re s u n t capab i l i de v i rtu t e sunt şi cei c a pabi l i de prietenie ?

2 1 155 b 35

Nu p u ţ i n e sunt însă controversele suscitate de

p rob l ema prieteniei . U n i i

o defi nesc ca pc un fe l de afi n i tate , s p un ând că c ei ce s e aseamănă s u n t pri e ­ t e n i , de u nde ş i proverbele: "asemănător spre as e mă n ă tor ti ndc" 1 0 , "corb l a corb

trage" 1 1

ş i a ş a m a i departe . Alţi i , di mpotri v ă , s p u n că to ţ i c e i ce s e

aseamănă s u n t u n i i faţă de al ţi i c a o l ari i între ei . 1 2

A su pra ac el u i a şi subiect, alţii caută o e x pl i c aţ i e mai relevantă, bazân­

du-se pc o b s ervare a naturi i , ca

Euri pi dc ,

care spune c ă "Glia u s ca t ă doreşte

c u ardoare ploai a , i ar Cerul maiestuos , greu de ploaie , ard e d e d ori n ţa de a se arunca a sup ra Gliei" 1 3 , sa u ca Herac l i t , pentru care "contrari i l e se atrag "

5

si " d i n disonante rezultă cea mai frumoasă armon ie" sau "totul se naste d i n ·

luptă".14 Opinia con trară este susţinută, printre alţi i , d e Empedokles , du pă care

" ascmănătorul tinde s pre asemănător" . 1 5

Să lăsăm însă l a o parte problemele d e ordinul fizicii (căci ele n u consti ­ tuie obiectul cerc e tăr i i prezente) şi să le examinăm doar pc cele strict uman e ,

10

a d i c ă p e c e l e pri v i toare l a caractere ş i p a s iun i . S ă vede m , de e xempl u , dacă toţi oamenii s u n t capabi l i de pri e t en i e sau este i mpo s i b i l ca un om vicios să

aibă calitatea de prieten 16, ş i d acă e x istă o s i ngură specie de prietenie sau mai multe . Căci cei după opi n i a cărora există o singură spe c i e de p rie te ni e pentru

u

că pri ete n i a ad mite p l s u l şi minusul acordă credit unui indiciu ncconcludent;

15

în fapt , ş i l u c ruri d i ferite ca specie admi t plusul problemă am tratat-o mai îna i n te . 1 8

166

şi

minusul . 1 7 Dar această

ETICA N ICOMAHICĂ V I I I , 2, 1 1 55 b- 1 1 56

a

II Chestiunile ce ne interesează s-ar p ute a cl arifica mai uşor dacă vom incepe pri n a cunoaşte obiec t u l pr i e te n iei Se admite în general că nu o ri ce poate fi iubit, ci numai ceea ce este s u scept i b il de iubire, adică binele, plăc utu l sau utiluL 1 9 Se mai poate a d m ite de asemenea, că util este ceea ce generează un b i n e sau o plăcere , astfel încât, în cali tate de s c opu ri obiecte ale prieteniei pot fi doar binele şi p l ăcere a Dar iubim n oi binele în sine sau ceea ce este hun pentru noi înşine20? Căci uneori aceste două aspecte se a fl ă în dezacord . Aceeaşi întrebare se poate pune şi p ri v ito r la ceea ce este plăcut . Or, toată l u mea este de acord că fiecare iubeşte ceea ce este bun pentru el în s u ş i ş i că astfel demn de iubire este în mod absolut binele în si ne dar pe n t ru fi eca re om ceea ce este bun pentru el însuşi . Pe de altă parte, fiec are i u he�te nll l'l'l'a ce realmente este un bine pentru el , ci ceea ce i se pare ca a t a re D a r asta 1 1 1 1 are importanţă aici; vom sp u ne că este un obiect al iubiri i a pare n t Tre i2 1 su n t dec i raţ i u n i l e ce stau la b aza pri ete n i e i . Dar ata�a n w ntul la l ă de lucruri inanimate nu-l desemnăm p ri n terme n u l de prict c n ie , pen t ru c i'I I H I este p osib i l c a e l e să ne răs pun d ă cu acelaşi sent i men t , n i c i ca no i �ă k dor i m b i n el e (ar fi ridicol , dacă e vorba de vin , de p i l d ă , s ă pn:t i n d c m d - i d or i m b i nele ; tOt Ce-i putem dori este Să S e CO n serVe , C a Să a V e l l l CC C011S l l l l l a ) . 2 2 ( 'tu a l e vorba însă de un prieten , se spune că trchu ic să- i dorim h i nc l c pcnt m el însuş i . Dar pe cei ce doresc astfe l b i nele c u i v a fără ca c e l ă l alt să le răspundă cu acelaşi sentiment îi numim . ci oame n i h i ncvoi tori 2 -l ; întmcât p ri e teni a presupune o bunăvoinţă reciprocă. Şi mai trebuie s ă ad ău g ăm că această b u n ă v oi n ţ ă re ciprocă nu trebuie să rămână i gn ora tă de cei doi . Căci mulţi oameni înc earcă un sentiment de bunăvoinţă faţă de persoane pe care nu le-au mai văzut niciodată , dar pe care le presupun oneste şi capab i le de a fi utile ; şi nu este exclus ca unele dintre aceste persoane să fie animate la rândul lor de acelaşi s e n t i ment faţă de ei . Este vorba deci , în acest caz , de bunăvoinţă reciproc ă ; dar cum să-i califici drep t p rie ten i atâta t i mp cât î şi ignoră reci proc sentimentele? Prietenia presupune deci o bunăvoinţă reciproc ă fiecare dorind binele celuilal t , bunăvoinţă ce n u trebuie să rămână ignorată de nici unul dintre cei doi şi la baza căreia trebuie să stea unul d intre m ot i v e l e d es pre care am v orbi t m ai îna i n t e . 2 4 .

,

20

,

.

,

.' .�

.

.

J( )

35

1 1 56 a

,

,

1 67

5

ARISTOTEL

III Aceste surse ale prieteniei se deosebesc specific unele de altele; în consecinţă, ata�amentele �i prieteniile corespunzătoare vor fi şi ele de specii diferite . Trei sunt deci specii le prieteniei, tot atâtea la număr câte sunt şi obiec­ tele ei25 , căci fiecare dintre acestea din urmă poate da naştere unui ataşament reciproc �i neignorat de cei în cauză . Dar cei ce se bucură de un ataşament reciproc îşi doresc binele unul altu ia din punctul de vedere ce le determină ataşamentul . Astfel , cei al căror ata�amcnt reciproc îşi are sursa în utilitate n u s e iubesc unul pe altul pentru 10 ci ln�i�i , ci în virtutea avantajului ce- i poate reveni fiecăruia din partea celui­ lalt. L a fel stau lucrurile şi în prieteniile bazate pe plăcere: nu pentru calităţile lor i ntri nsccc sunt îndrăgiţi oamenii de spirit, ci pentru plăcerea pe care o procură celor ce-i îndrăgesc. Prin urmare, când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine , iar când se bazează pe plăcere 15 îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri , prietenul n u este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa26 , ci în măsura în care ne este util sau plăcut . Asemenea prietenii au deci un caracter accidental , de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie una avantaj , fie o plăcere . În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceia5i ca la început: în clipa în care încetează 20 să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieten i . Or, utilitatea nu este ceva durabil , ci variază după împrejurări . Şi astfe l , dispărând raţiunea prieteniei , dispare şi prietenia, prietenie ce nu existase decât în acel scop. Se pare că această fom1ă de prietenie se întâlneşte mai ales Ia bătrâni (căci cei aflaţi la această vârstă nu urmăresc plăcutul , ci utilul)27 . O putem 25 întâlni totuşi şi la oamenii maturi sau la tinerii ce nu urmăresc decât propriul interes . Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agrecază unii pe alţi i ; nici unul dintre ei nu simte nevoia să caute societatea celui lalt dacă nu este vorba de vreun interes , pentru că nu se simt atraşi unul de altul decât în speranţa obţinerii unui bun . În această formă de 30 prietenie putem include şi relaţiile de ospital itate .28 Prietenia dintre tineri parc să-şi aibă sursa în plăcere , pentru că, trăind sub dominaţia pasiuni i , ei urmăresc înainte de orice plăcerea prezentă şi personală. Dar, o dată cu vârsta , şi lucmrile ce le plac devin altele . De aceea, prieteniile lor, pe cât de repede se înfiripă, pc atât de repede se destramă. Căci, 35 1 1 56 b odată cu obiectul plăceri i , trece şi pri eten i a , iar asemenea plăceri sunt repede 3

1 68

ETICA NICOMAHICĂ

V I I I , 3 , 1 1 56 b

.. , · h i mbătoare . Să adăugăm că tinerii sunt înclinaţi şi s p re sentimente ero t ice cel mai adesea sunt dictate de pasiune şi îşi au sursa î n p l ăc ere A ce s t a , · , t e �i motivul pentru care ei i u be s c şi încetează să iubeas c ă cu aceeaşi repezi­ ' 1 1 1 n e , schimbându-şi s en ti men te l e de mai multe ori p e zi .2 9 Dar ei doresc şi ,;1 �i pe tre ac ă tot timpul împre un ă , căci acesta este modul în care-şi rep rezi n tă kgăturile de prieteni e . Perfectă este însă prietenia dintre oamenii cu n ob l eţe s p i ritual ă30 adică n · i ale căror afinităţi izvorăsc din virtute . În acelaşi fel îşi doresc ei b i n e l e unul altuia: ca oameni de virtute; si oameni de virtute ei sunt în însăsi esenta lor.3 t Iar a dori binele prietenului pe ntru prietenul însuşi înseamnă a t1 prie t�n i n s e n s u l cel mai înalt ( pentru c ă o astfel de prietenie s e da to rea z ă structuri i i n terioare a cel or ce o resimt şi nu unei st ări accidentale) . Prietenia lor durează atâta timp cât dau dovadă de virtute, iar virtutea este durabilă. Şi fiecare di n t re e i este bun atât în mod absolut, cât şi în raport cu prietenul său , căci o a me n i i c u n o b l eţe spirituală sunt nobi l i î n sens ab so l u t şi î n ac e l a ş i timp u t i l i u n i i a l tora . Î n acelaşi fel s un t ei şi plăcuţi : p l ăc u ţi în sens absolut � i p l ik u ! i u n i i altora, pentru că fiecare găseşte plăcere în actele ce-i sunt p ro p r i i � i î n cde de acelaşi fel , iar actele oamenilor de v i rtute sunt i d e n t ice sau ast· m i'\ n i\ l o a n· . Este firesc ca o asemenea prietenie să fie dura b i l ă ca în t ru n i nd t oa l l' t răsăt u r i le i m ane nte veritabilei prieteni i . Căci, dacă orice p r ie t e n ie se întcmei a1.ă Jll' b i ne sau plăcere , fie în sens absolut, fie pe n t ru cel ce iube�tc , �i în v i rt u tea u n e i asemănări între prie teni în priete n i a des pre care este vorha a i c i s u n t î n m ă n u n chiate toate conditiile ami ntite , si a s t a datori tă n a t ur i i însăsi . a celor ce o îm p ărt ă şesc (asemănători unii a l t� ra în aceast ă p r i v i n ţ ă , ca �i în ccl c l a l t e ) J 2 , i ar c ee a ce este bun în sens absolut este şi p l ăcut în se n s absolut . Ş i , cum acestea din urmă sunt obiectele fundamentale ale p rieten iei , afecţiunea şi pri e t e nia ating la astfel de oameni treapta cea ma i înaltă şi cea mai desăvârşită. E de la sine înţeles c ă asemenea prietenii sunt ra re , oamenii de acest fel fiind puţini . Î n afară de asta , ele necesită timp şi deprinderi comune , pentru c ă , aşa c u m spune proverbul , oamenii nu se pot cunoaşte unii pc alţi î n a i n t e de a fi c on s u m at împreună .. măsura de sare" despre c a re e vorba acolo 33 , deci nu se p o t accepta reciproc şi n u pot fi p r ie t e n i înainte de a se arăta u n u l fa ţ ă de al tu l demni de p ri ete ni e şi încredere. Cei ce se grăbesc să-şi de a unul altuia dovezi de prietenie doresc , desigur, să fie prieteni , dar în re al ita t e nu sunt; pentru asta trebuie să se arate cu ad ev ărat demni de a fi iubiţi ş i s-o ştie: dacă dorinţa de prietenie se poate naşte instantaneu, nu acelaşi lucru se poate spune şi de s p re pr i e tenie ,

' a rc:

.

,

5

4

1 Il

15

,

20

,

.

1 69

25

30

ARISTOTEL

IV Această formă de prietenie este deci perfectă atât prin durata sa, cât şi pri n celelalte trăsături , şi în toate privinţele fiecare primeşte şi oferă celuilalt acelaşi lucru sau ceva asemănător, aşa cum trebuie să fie între prieteni . 35 Prietenia bazată pe plăcere prezintă o oarecare similitudine cu prietenia 1 1 57 a perfectă (căci şi oamenii de virtute se agreează unul pe altul); la fel ş i cea bazată pc utilitate (căci şi oamenii de virtute sunt util i unul altuia) . Şi între prietenii din aceste două categorii prietenia îşi atinge maximum de durată când e i îşi oferă unul altuia acelaşi lucru (de pildă, plăcerea) , şi nu numai acelaş i , 5 c i şi provenind d i n aceeaşi sursă34 (cum este cazul prieteniei dintre oamenii de spirit) , ceea ce nu se poate spune şi despre relaţi ile dintre un îndrăgostit ş i i ubitul său . Aceştia din urmă nu-şi află plăcerea în aceeaşi sursă, ci unul o găseşte în a-şi vedea iubitul , celălalt în atenţia cu care este înconjurat de primu l . Dar când floarea tinereţii s e stinge, s e stinge adesea şi prietenia lor 10 (căci pe de o parte vederea celui iubit nu mai inspiră plăcere , pe de alta el nu mai este obiectul aceloraşi atenţii ) . Şi totuşi , în multe cazuri prietenia lor îşi păstrează durata, dacă intimitatea i-a făcut să-şi iubească unul altuia carac­ terul , graţie asemănării la care i-a adus .35 Dar prietenia celor ale căror relaţii erotice sunt animate nu de o plăcere reciprocă , ci de i nteres, este mai fragilă ş i mai puţin durabilă. Când se bazează pe interes, prietenia dispare o dată cu 15 interesul , pentru că cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului . De aici rezultă că prieteniile bazate pe plăcere sau pe interes sunt posi­ bile şi între doi oameni vicioşi, şi între un om virtuos şi unul vicios , şi între unul nici virtuos , nici vicios , şi oricare altul . Este clar însă că prietenia bazată pe valoarea personală nu este posibilă decât între oameni de virtute, căci oamenii vicioşi nu se simt atraşi unul de altul decât dacă e vorba de un interes . De ase­ 20 menea, singură prietenia dintre oamenii virtuoşi se află mai presus de calomnii, căci nu i-ar fi uşor să se facă crezut nimănui care ar pune ceva pe socoteala unui prieten încercat de multă vreme . Dimpotrivă, a avea încredere unul în altu l , a nu se nedreptăţi niciodată unul pe altul şi toate celelalte calităţi cerute unei ade­ vărate prietenii carJcterizează prietenia dintre oamenii virtuoşi . În celelalte forme de prietenie, însă , nimic nu împiedică apariţia unor asemenea neajunsuri . 25 Dar, dat fi ind că oamenii îi numesc prieteni şi pe cei ale căror legături se bazează pe interes (cum se întâmplă cu cetăţile, ale căror alianţe se încheie , după cât s e pare, î n vederea unor interese reciproce) , şi p e cei a căror afecţiune reciprocă se bazează pe plăcere (ca în cazul copiilor) , poate că trebuie să adoptăm şi noi termenul de prieten pentru e i ; vom preciza însă că există mai 30 5

1 70

ETICA N ICOMAHICĂ VIII , 4-5 , 1 1 5 7 a- 1 1 5 7 b

l l l l l l te

forme de prietenie , prietenia propriu-zisă şi de prim rang fiind cea dintre n i i virtuo�i ca oameni virtuoşi , pe când celelalte put fi considerate ca : 1 t are numai în măsura în care prezintă o similitudine cu ea.3 6 În acestea din ur m ă oameni i sunt prieteni doar în vederea unui anumit tip de bine sau a ceva ast:mănător unui bine (căci şi plăcerea este un bine pentru cei ce i u bt:sc plăcerea) . Dar aceste două forme de prietenie nu coincid deloc: aceiaşi oameni n u devi n prieteni şi din interes , şi din plăcere; căci rar se află reunite trăsături cu caracter accidentaJ .3 7 Acestea fiind speciile în care se împarte prietenia, oamenii vicioşi vor fi prieteni din plăcere sau interes , semănând între ei sub acest aspect , pe când Damenii de virtute vor fi prieteni pentru ceea ce sunt în sine , adică în cal itate dt: oameni cu nobleţe spirituală. Aceştia din urmă sunt prieteni în adevăratul sens al cuvântului, pe când ceilalţi nu sunt decât în mod accidental şi în măsura în care seamănă cu adevăraţii prieteni . n : l l lH::

-� " 1 1 'i 1 h

V După cum, când e vorba de virtuţi , oamenii sunt numiţi virtuoşi fie pen­ posedă o anumită dispoziţie habituală, fie pentru că o actualizează3 8 , la fel se petrec lucrurile şi în sfera prieteniei: unii , petrecându-şi viaţa împreună, se bucură fiecare de prezenţa celuilalt şi-şi aduc reciproc servicii; alţi i , dormind sau atlându-se la distanţă , nu-şi manifestă în act prietenia, dar îşi păstrează dispoziţia habituală corespunzătoare. Căci distanţa nu distruge propriu-zis prietenia, ci îi împiedică actualizarea. Dacă însă absenţa devine cronică, ea poate provoc a , se pare , uitarea prieteniei însăşi39 , de unde şi dictonul : tru că

1O

"tăcerea a pus capăt atâtor prietenii" .40 Nici bătrânii , nici oamenii ursuzi nu se arată înclinaţi spre prietenie; c i 'unt prea puţin plăcuţi şi n imeni n-ar rezista să-şi petreacă tot timpul într-o com p a n ie supărătoare sau , oricum, dezagreabilă. Căci tendinţa cea mai pronunţată a naturii este să evite neplăcerea şi să caute ceea ce este plăcut . Cât despre cei ce se agreează unii pe alţii fără să-şi ducă însă viaţa împreună, ci par animaţi mai degrabă de bunăvoinţă decât de prietenie. Î n fond , n i m i c nu caracterizează mai mult prietenia decât viaţa în comun; cei ce se află în nevoit: caută ajutor la prieteni , dar chiar şi oamenii favorizaţi de soartă doresc să - � i petreacă viaţa împreună c u prietenii , ei cărora, d e altfel , li se potrivc�tc c e l mai puţin să trăiască în solitudine . Dar convieţuirea nu este posibi lă decât î n t r�:

171

1 '\

.'O

ARISTOTEL

oameni care se agreează rec i proc şi au gusturi comune, aşa legătu rile camaradereşti .4 1

7

30

35

1 1 58 a

cum sunt, se pare ,

P r ie ten i a pri n excelenţă e s te , după cum am spus-o de repetate ori , cea dintre oamen i i virtuoşi . Căci , dacă demne de iubit şi de dori t sunt conside­ rate binele sau plăcerea în sens absol ut, iar pentru fiecare în parte ceea ce este bun sau pl ăcut pentru el în s u ş i , omul v i rtuos este bun �i pl ăcu t pentru omul virtuos din ambele m ot i v e în acelaşi timp . Dacă ataşamentul pare să fie un sentiment, p ri e ten i a pare u n habitus; căc i ataşamentul poate e x i sta şi faţă de ceea ce este neînsufleţit . pe c â n d a răspunde cu p r i e t en ie la prieteni e presupune o alegere del iberată , iar alegerea de l i berată p re s u pu n e o di spoziţie habituală .42 Şi oame n i i doresc binele c e lo r pe care - i i u besc p e n tru ei înşi ş i nu d i n tr- u n sentime n t , ci în v i rt u tea unui habitus . Pe de altă parte , iubindu-şi prietenul , iubesc ceea ce este pe n t ru ei însişi u n bine, c ăc i omul v irtuos , devenit prieten , dev ine un b i ne pentru cel căruia-i este prieten . Şi as t fe l fiecare îşi i u be ş te propriu l bine , oferindu-i acela�i l ucru în schimb, în dori n ţ a şi în p l ăc erea ; se spune doar că "prieten i a înseamnă egal i tate" .43 Şi ace ste trăsături le în tâl n i m în gradul cel mai înalt în prieteniile dintre oamenii v i rtu oş i .

VI

5

10

La persoanele u rsuze şi la cele în vârstă, priete n i a este c u atât m a i rară cu cât au un caracter mai dific i l ş i sunt m a i pu ţ i n d i spu s e să întreţină relaţi i ; o r , tocmai in t i m i t a tea relaţi i lor este considerată semnul c e l m a i caracteri stic al pri e te n i e i şi care-i favorizează c e l mai mult apari ţia. Aşa se explică de ce tinerii se î mpri e te ne s c re ped e în t i m p ce b ăt rân i i nu; căci nu te împrietcneşti cu oameni a căror prezenţă nu te bucură , ceea ce se poate afirma � i referi tor l a oamenii ursuzi . Asemenea oameni pot manifesta totuşi bunăvoinţă un i i faţă de alţii (căci îşi pot dori reciproc binele şi la ne v o i e îşi pot veni în aj u to r) ; dar s u nt departe d e a p u tea fi n um i ţ i prieten i , pentru că n u - ş i petrec t i mp ul împre u nă ş i nu s e b u c u ră unul d e pre zen ţ a celuilalt, trăsături care , după părerea generală, caracterizează cel mai m ult p ri e te n i a O p ri ete n i e perfectă nu o poţi împă rtăş i însă cu mai multe persoane , după cum n u poţi fi îndrăgostit simultan de mai multe persoane (căci dra g o s t ea seamănă cu un exces44 , iar o asemenea stare nu po a te fi atinsă în mod natural decât faţă de o s i n g u ră persoană) . Ar fi , de altfel , dificil ca mai multe persoan e ,

.

1 72

ETICA NICOMAHICĂ V I I I , 6, l l 5H a- I I SX b

zi ţ ia sa socială decât dacă acela îl dep ăşe ş te şi în virtute; a ltfel ,

omul v ituros nu poate realiza o egalitate proporţională cu cel care- I depăşe şte plan soc ia l .47 Dar, de obice i , asemenea potentaţi n u prea se întâl nesc .

pe

Priete n i i l e despre care am v orb i t m a i sus se bazează d e c i pe e gal i t a te ;

căci amb i i pr i eten i îşi oferă şi îşi doresc u n u l

schimbul u n u i a îşi oferă altu l , de pildă

altuia

p lăce rea

acel e a ş i lucruri sau în

� ă

par pr i eten i i (una având ca obiect plăcere a , ) ; dar, din cauză

alta util itatea , trăsături existente şi î n p riete n i a b azat ă pe v i rtu te

1 73

1 1 58

b

8

în s c h i mbul ava n t aj u l u i

material . Că aceste u l t i me două forme de prietenie sunt inferioare şi mai puţin d u rabi l e , am arătat-o mai înainte .48 De altfe l , d atorit ă asemănării s i nease­ 49 mănări i cu acelaş i lucru , ele trec ş i nu trec d rept pri eten i i : g raţ ie a s m n ă ri i cu prietenia bazată pe v i rtute , ele

35

5

ARISTOTEL

că aceasta din urmă este durabilă şi mai presus de calomn i i , pe când celelalte prietenii trec repede şi se deosebesc de ea şi sub multe alte aspecte , ele nu par prieten i i , din neasemănare cu adevărata prietenie.

lO

VII Ex istă şi o altă

specie de prietenie, ce implică superioritatea uneia dintre de pildă cea a tatălui faţă de fiu şi , în general , a unei persoa ne mai în vârstă faţă de una mai tânără , precum şi cea a soţului faţă de soţ i e , sau a oricărei persoane investite cu autoritate faţă de una subordo50 n at ă . Dar aceste prieten i i s e deosebesc ş i între ele: prietenia părinţilor faţă de cop i i nu este ace l aşi lucru cu cea a unui superior faţă de un subaltern, dar nici măcar cea a tatălui faţă de fiu nu este acelaşi lucru cu cea a fiului faţă de tată, sau cea a soţului faţă de soţie cu cea a soţiei faţă de soţ. Căci virtutea şi funcţia proprie fiecăruia dintre ei sunt diferite şi diferite sunt şi motivele sentimentelor lor; diferite vor fi , în consecinţă, şi sentimentele lor de afecţiune şi prietenie . Deci nu există, şi nici nu s-ar putea pretinde , o identitate între ceea ce-şi oferă unul altuia; dar când copiii dau părinţilor ceea ce se datorează unor părinţi , iar părinţii dau copiilor ceea ce se datorează unor copi i , prietenia dintre ei este durabilă şi echitabilă. Ş i , în toate prieteniile bazate pe un raport de superioritate , trebuie ca afecţiunea să fie proporţional ă; de exemplu , trebuie ca cel mai bun să fie iubit mai mult decât iubeşte , la fel cel mai util şi aşa mai departe . Căc i , atunci când afecţiunea este proporţională cu meritul , se ajunge la un fel de egali tate5 1 , egalitate considerată proprie prieteniei . Evident, ega l i tatea în prietenie nu trebu ie l uată în acelaşi sens cu cea din domeniul dreptul u i . Î n materie de drept, egal este , în sens pri mar, ceea ce este proporţional cu meritu l , iar egal din punct de vedere cantitativ este doar sensul secundar, pc când în prietenie pe prim plan se situează egalul din punct de vedere cantitativ şi pe plan secundar egalul proporţional cu meritu1 .52 Acest lucru devine evident când între prieteni se produce o mare discrepanţă sub raportul virtuţii , viciului , resurselor materiale sau sub orice alt aspect: în asemenea cazuri ei nu mai sunt prieteni şi nici nu pretind să mai fi e . Cel mai frapant exemplu este cel al zeilor, a căror superioritate în pri vinţa oricărui fel de bine este copleşitoare . Dar lucrul este vizibil şi când e vorba de regi: celor cu o situaţie foarte modestă n i c i nu le-ar trece prin minte că le-ar putea fi prieteni, tot aşa cum persoane lipsite de orice valoare nu ar putea pretinde părţ i asu pra

15

20

25

9

30

35

1 1 59

a

c e l e i l a l te ,

1 74

ETICA NICOMAHICĂ V I I I ,

7-8 ,

1 1 59

a

unor oameni ce excelează în virtute sau înţelepciune. Fără îndoial ă , ' " :r-;cmenea cazuri , nu se poate determina c u preci zie punctu l până la c are , , , ,,·tcnii pot rămâne prieteni ; chiar distanţându-se sub multe aspecte , prietenia '"' poate rezista încă . Dar când distanţa devine prea mare , ca de la om la zeu , 1 " r l'lcnia nu mai este posibilă.53 De aici şi întrebarea dacă prietenii doresc într-adevăr prietenilor bunurile ' ,· le mai mari , de pildă să fie zei ; într-un asemenea caz, ei nu le-ar mai ti nici prieteni , nici bunuri (căci prietenii sunt bunuri ) . Dec i , dacă pe b u n ă dreptate . 1 1 1 1 spus că prietenul doreşte p ri e te n u l ui binele pentru prietenul însuşi , acesta d r n u rm ă ar trebu i să rămână ceea ce este; î i va dori deci bunurile cele mai n mi în limitele condiţiei sale de om. Şi poate nici nu i le va dori pe toate ; ,·:rei bi n e l e îl doreşte fiecare în primul rând pentru sine .54 l'' 'ik �i �·;trr 1111 \!ltr Stituie ÎntregurÎ (astfel, nU SC poate VOrbi, )ll' UC O pal il', dL'.'-J'I"l' !1 sk\'l'lllll' ;1 actului vederii, nici a punctului sau a unităţii'i2, pc de alia. nici unu l slitrlll' aceste acte nu este el însuşi mi�care sau devenire-.tnKl) ne;), pune problema raportului dintre etică şi pol itică în concepţia lui Aristotel . Pornind de la interpretarea l u i Aspas ios , comentatorii au înţeles adesea acest raport în sensul că etica ar fi privită ca o s pe c i e a pol itici i , deci o ştiinţă subordonată acesteia, opinie infi rmată însă de precizările pe care Aristotel însuşi le face în alte pasaje ale E.N. Î n lumina acestor prec izări (v. inj'ra , VI , 1 1 4 1 b 24- 1 1 42 a 1 1 ; VII, 1 1 5 2 b 1 -3 ) , linia interpretativă i n i ţiată de Burnet (urmat de Souilhe , Tricot etc .), conform căreia etica trebuie asimilată pol iticii sub aspectul ei superior (i.e. legislativ), se apropie mai mult de i n tenţile lui Aristotel . ( Î n acelaşi spirit, L. Robin, Aristote , Paris , 1 944 , 2 1 0 , observă că etica este o pol itică "plus speculative que pratique") . Aristotel îşi exp rimă , de fapt, punctul de vedere în ultima carte (X, 1 1 79 a 33- 1 1 80 b 28), arătând că, dacă etica stabileşte norma morală a individului , normă valabilă pentru toţi indivizi i , deci aplicabilă la nivel d e cetate, politica, asigurându-i forţa coercitivă, face d i n această .

234

COMENTA R I I

LA

ETICA N ICOMAHICĂ

! . 3-4 .

1 1 1'14 h - 1 1 1'1.� h

normă o lege de stat. Bazându-se în special pe acest text, Gauth icr (urm--- E ftV) a fost interpretată de majoritatea comen­ tat orilor ca d ura t ă ce dă omului posibi l itatea de a-şi mani festa v i rtuţile (vezi . în acest sens. Souilhe, 1 03 - 1 04 ; Rodier, 1 1 5- 1 1 6) . Dar nu este vorba n umai de durată, ci mai ales de ca li ta t e a acestei vieţi , de împl i n i rea ci în sens de desăvârş i re . Î n comentari u l său , Gauthicr observă c ă Aristotel , punând problema fericiri i . nu are în vedere nici copi i i , nici t i ne ri i ( pri mii neexersându-şi încă virtuţile , ceilalţi fiind doar în curs de a le dep rin de ) , ci numai v ârs t a matură, singura în care omul , aflându-se în posesia virtuţii , o poate pune î n act; e l este cel care , pentru a-şi desfăşura din p l i n această activitate, are nevoie de durată. Tot Gauthier (La morale d "Ar. , ci t . , 48) pune în evid en ţă faptul că , deşi Aristotel este de acord cu numele de fericire pe care oamenii îl dau scopului ultim al vieţii , b i n e l ui supre m , acest nume apare l a el c u totul accidental , determinarea binelui sprijini ndu-se în întregime pe o metafizică a finalităţii . Î n ochii lui Aristotel omul este "fericit" când reali zează l ucrul pentru care există, iar a c e st lucru este pentru el datori a prescrisă de raţi u n e , astfel încât se poate vorb i , în co n cepţ i a sa , despre o ade­ vărată "datorie de a fi fericit" (ibid.) . Î n sfârşit , făcând sinteza elementelor presupuse de fericirea aristotel ică, Sylv . Maurus o defineşte astfel : felicitas hominis est perfectissima operatio rationa lis , se cu n dum perfectissimam v irtu te m , in v ita perfecta et diuturna . 85 Modestia ac e s te i afirmaţii este doar aparentă: Aristotel ş t i e că în materie de morală este un novator, că a trasat cu mână de maestru schiţa unei ştiinţe viitoare , pe care generaţi ile ce-i vor urma o vor dezvolta în detali u . G a u thi e r , op . cit . , 1 30- 1 3 3 , enumeră trăsăturile care, după opi n i a sa , a u lipsit acestei morale pentru a răs pu n de din pl i n i n tenţii lor ce au inspirat-o , prec izând � i e l e m e n te l e prin care stoici i , de exemplu , au dus-o mai departe . 86

Supra , 1 094 b 1 3 .

Distincţ ia d i n tre metoda de lucru a tâmplarului şi cea a geometrului este distincţia dintre ş t i i n ţ a teoret i c ă , a l cărei scop es t e aflarea adevărulu i , şi şti inţa practică, al c ă re i scop este a p l i c a rea l u i (cf. Met . , u , 1 , 993 b) . Pentru expresia co n temp l ator al a de v ă rul u i (t}w1 i)c; yap T' ci>-., rr&oik ) , cf. P l a t . , Rep . , V, 475 e . Î n Protr . , fr. 13 W, p . 5 4 , fi l osofu l mora l i s t , privit ca geometru (fr. 5 b W), contcmplă l u cruri le în sine" , a d ic ă adevăratele real i t ă ţ i . Optica este evident alta aic i , unde ( cf. Gauthier) Aristotel condamnă c o n c c p ! i a în s ă ş i a unei morale geometrice . 8 8 Cf. supra , n. 39. 89 Aristotel stabileşte o diferenţă între cunoaşterea intuitiva a pri n cipii l or şti inţelor, care nu au cauză antecedentă şi sunt sesizabi le în mod nemediat, şi cunoaşterea 87

"

"

244

COMENTAR I I LA ETICA NJCOMA H IC Ă

1 , 7-K,

I O-.EuoBat) i se dă sensul foarte precis de "a de l i bera cum să faci un lucru" ( cf. infra , 1 1 1 2 b 1 5 ) şi nu acela de "a se întreba dacă un lucru este" sau "ce este" .

4 1 Adică urmând un curs regulat şi invariabil , ce rezultă din necesitate (E� avayKTJ-.Eu Tov) se reduce , în ultimă instanţă, la ceea ce

omul poate real iza personal ("ceea ce depi nde de noi" , cum se va prec i za în rânduri le următoare ) , deci are un sens relati v , vari ind în funcţie de indi v i d .

4 4 D i viziune a cauzelor d e origine platonică (cf. Legi, X , 8 8 8 e-889 a , c ) , des

utilizată de Aristotel (cf. Protr., fr. I l W ; De philos . , fr. 21 W; Anal, post . , I I , I l , 94

b 34-95 a 9; Phys., J I , 6, 1 98 a 5-6 ; Met. , Z , 7 , 1 032 a 1 2- 1 3 ; Rhet., I , 1 0 , 1 368 b 34-37 etc . ; cf. şi s upra , l , 1 099 b 20-23; infra , VI , 1 1 40 a 1 3- 1 6 ) . 45 C f . Anal. post. , l , 27 , 87 a 3 1 -3 7 ; Met . , A , 2 , 982 a 26 . Tricot observă că acest pasaj este singurul în care Aristotel aplică la ştiinţă calificativul de auTapKTJ-- o l.)Ju x ia in Aristotle , "CR" , 1 6 , 1 902 , 203 sq . ; pentru comparaţia cu sfera semantică a termenu lui la Platon , cf. R . Stein, Megaloprepeia bei Platon, diss . , Bonn , 1 965) . 20 Aluzie l a organizarea pelerinajelor oficiale cu caracter sacra! (i)E w piat) la Olympia, Delphi etc . (cf. Con.H. Ath . , LVI , 3; cf. şi Platon , Phaid . , 58 a sq .) . Aristotel are în vedere aici obligaţiile civice pe care şi le asumau persoanele bogate (a echipa pe cheltuială proprie o triremă , un cor etc .) , cunoscute sub numele de Al]Toupyia t . 21 Homer, Od. , XV I I , 420 . 22 J njra , 1 1 23 a 1 9-3 3 . 2 3 Î n orig .: T o npofnov (ceea c e s e potriveşte , proporţia justă) , concept care în ti mpul lui Aristotel era expresia estetică a idealu lui de "măsură" (To J.lET p o v ) , acelaşi pentru care expresia medicală era teoria "oportunităţii" (Katpck , cf. supra , I I , n. 1 3 ) , iar expresia morală teoria "măsurii j u s te" (ll Eoo v , cf. supra , I I , n . 40) . (Pentru npEno v ca măsură justă în retorică , cf. Platon , Phaidr., 267 b; pentru critica conceptulu i , cf. Hipp . maior, 293 e-294 e) . Trecând de l a proporţia pe care o i mplică numele însuşi de J.! Eya>-- o n p( n na ("proporţi a" în cheltuieli , cf. supra , 1 1 22 a 24) Ia "proporţia" care trebuie să fie proprietatea operei însa�·i, ad ică măsura justă, armonia în care rezidă

•

28 1

STELLA PETECEL l l l l l l l l l 'l' ! e a upc: n: i ( � i

aceasta este "proporţia" pe care omul mărinimos trebuie, ca un �tic s-o aprecieze l a justa ei valoare ) , Aristotel face insesizabil trecerea de la p r i m a la cea de a doua concepţie despre mărinimie. Dacă opera trebuie să treacă p��l}l_el)ză asupra contrari i lor în măsura în care sun t comple!!Jellj�e) este constanţ_ă în filosofia aristotelică (cf. Anal. p;J-;- j�24a21;36,48bs;· Top . , l , 1 4 , 1 05 b 5 ; VI I I , 1 , 1 55 b 3 1 ; Met. , [ ' , 2 , 1 004 a 9; B , 2 , l 046 b 2 1 etc .): astfel , medicina este ()J'!ciJI!ate (sau potenţă) a sănătăţii şi în ace­ te produce efecte laşi timp a maladiei; săniit atea îlisă, car��t� unul dinti:e contrarii , nu contrare-propriei sai e naturi , ci numai în concordanţă cu aceasta. Î n acelaşi fel , dreptatea nu poate fi defin ită ca facultate distributivă a egalităţii : omul drept este mai degrabă cel ce vrea, în mod del i b erai , să distri buie egal itatea (cf. Top., V I , 7 , 1 45 b 3 5- 1 46 a 3; cf.

�a

292

COMENTA R I I LA ETI C A NICO M A H I C Ă V,

1 -2 , 1 1 29 a- 1 1 30 a

şi Tricot, 2 1 4 . n . 1 ) . Pri n aceasta Aristotel se detaşează net de concepţia lui Platon . care (în Rep I , 334 a-b; Hipp . min . , 375 d) pune pe acelaşi plan bl l o n)�ll şi 1'ttc 3 Cf. Top . , !, 1 5 , 1 06 b 36. 4 C f . Top . , VI, 9, 1 47 a 1 6 . V . ş i c o m en t a r i u l l u i Tom a d ' Aq u i no , X92 , 244 . 5 În speţă, la� toaşterea dre�tăţ i i (otw w o u Vl)) , în cal i t a!ec!i_ �le justilie i , di.ltrilll//il'(l ş i ����:tiBt.(tratate p e larg în c a p i to l e l e următoare ) , a căror e x i stenţă p re s upu n e o d u b l ă sitrsă: pe de o p arte res,p��@l:ea principi_ll luj_ega l i t�ti_i î o t re m.c_mb_rii _l,!nci comunităţ i , pe_d_� alta o be d i en ţa l a lege sau cutu111_ă . 8 E s t e vorbaoe � �u-rlleextenoare (cf. supra , I , n . 1 06-1 07) , care , d eş i pri v i te În m o d absolut (aTI>-- w .:;-) SWllDuiJUfi,Îifraport CU O p ers o a n ă determi nată ÎŞi p o t păstra cţie de mOdui (bun sau rău) în c are se face uz de ele . sau- pierde această calitate frl't'tui 9 Pre c i z a re neces ariCd ail'iTnd că riuîi există u n sens în care poţi fi drept (cel ce constă în ��lii�aJ. Ceea ce este "drept" prin c o n form i tate cu legea are însă un caracter relativ, întrucât legea vanaza fuJ.RăJIQ!!I de co n st itu ţi e care-o ' genereăif(cf. n otaUîlllătoa re ) :-Pentriîlctentitateă fa 'Ari s tote l dintre-termCilli de-v 6f; t � a şi'� ci� o l (fie­ care dintre ei putând desemna fie legile scri s e , fie l eg i l e nescrise), cf. Bonitz, Ind. a r . , 488 s 16. 1 0 up cum remarcă m aj o ri t ate a comentatorilor, O_p-- L TEÎat) şi cele tleViateTira pEK�â o n.:;); cCinfra-, Vllf; if6(j a j 1 -b 22; Pol . , III, 6, 1 279; 1 7-2 1 ; 7 , 1 279 a 28-3 1 etc .). "Cei mai b u n i " (ăp t o T O L) de care este vorha a i c i nu sunt cei mai buni în sens a bs o l u t ci cei mai b u n i în fu n c ţ i e de u'n anumit cri t eriu (disti ncţie formulată în Pol. , IV , 5 , 1 293 b 3-4) , c a re poate fi , c u m arată în continu are textu l , fi e d:pETT) ( d e se mn â n d în ac e st caz nu virtutea , în sensul în care a fost e xam i nată supra , Il, ci n obl eţe a de sânge sau valoarea războ in i c ă) , fie un c ri te ri u asemăn ător" , a d i c ă bogăţia sau condiţia liberă (cf. Jol i f ad 1 ) Cum tot Jolif o b s e rv ă , nu trebuie să surprindă faptul că Aristotel , în determinarea naturii a ceea ce este drept din punct de vedere legal , i n c lu de şi const i t u ţ i i le dcviate; e l însuşi afi rmă (Po l . , I I I , 9 , 1 28 1 a 9) c ă ş i acesta s e bazează într-un fel pe n o ţ i u nea de justiţie ş i , s p re deosebire de Pl ato n (Legi, 7 1 5 b), nu le refuză titlul de con st i tu ţ i i , cu cond i ţ i a însă de a fi pre văzu te -- • cu l e g i (Pol . , IV, 4, 1 2 9 2 a 30) . 1 1 Pentr!!__e n u m era re a elem�ntţJqr_s;:Q[IlponeiH� ale feri ciri i , acoperi n d sfera bunuri l qr_iXierifiare, b�;.;�� i l o� c orp u fu i şi c �1Q!:.. ale.s!! flet!!! u i , cf. Rhet. , I , 5 , 1 360 b 1 9-26. Aici Aristotel . are_ în ve:der�- bunuo)ţ':_ sufletului , adică �ive�sele virtuţi ce con­ t ri bu i e , ca p ă rţ i constitutive , la c o nfig u ra re a dreptăţii ca virtute total ă . ..

-

.

,

"

,

"

.

__

_

293

.

STELLA 1'

1 �latea �stc t� vi r.t;J t� .perf�cjj"

1 pc n t r1 1 se m n i ficaţia comp1exă a epitetului

PETECEL

(TEAEÎa) Î!!��sul de virtute C?m_Eletă , totală TEAHOI, >J>< >rţ ional�. din a�est p_u nct_d� � edere "drept" fij nopdv). Bumet (2 1 8-2 1 9) , sprijin indu-se pc o scrie de texte platonice

��e

(Legi, VIII , 843 ; IX, 862 b; XI , 9 1 5 a sq . etc .) atestă distincţia marcată de dispozi­ ţiile legislaţiei ateniene între gra-vitatea nedreptăţi i comise (d:otKfa) şi cea a prejudiciu1i.liSUportat"de-vTCti�il (j3�d�oc;), c.r�-de- că__Arist�tel ar fi omis primul termen; termenul de �f.. a�oc;, existent în text, acoperă însă întreaga idet;: . fYe-z.i şi obiecţiile lui Joachim, 1 44) . Ceea c� .intereseaziU!io ( , cf. infra , 1 1 4 1 h 3-8 � i n . 56) .'-Frgura lui Perikles , deja tipizată de tradlfie:coris t ituia un prilej de dezbatere etică (Platon îl critică, printre al�i oameni politic i , în Gorg . , 5 1 8 e; îl laudă în Plw idr . , 2 ()') c-270 a; Men ., 94 a-b; cf. Protag ., 3 1 9 e-320 a etc .) , dar atitudinea lui A ri s tot e l e�tl' diferită de cea a altor filosofi . Acordându-i un loc în galeria de portrete etice, Aristotl' l rei ntegrează experienţa propriu-zis politică în experienţa morală a umani tăţii . El nu i conferă lui Perikles cal itatea de povqw c;- decât în măsura în care acesta posedă o cunoaştere de un tip special , al cărei obiect nu poate fi necesarul, ci contingentul , carl' nu poate fi considerată nici ştiinţă, nici artă (cf. supra , 1 1 40 a 3 1 -b 4 ), rămânând însă în felul ei o cunoaştere a generalului: binele pentru om , acest bine vizând "viaţa fericită" (cf. supra , 1 140 a 26-28), adică o totalitate ce transcende scopurile particulare . Aristotel va arăta (infra , 1 1 4 1 b 23) că, în cea mai înaltă re a l i z a re a ci , înţelepciunea practică coincide cu politica, dată fiind natura "politică" a ti inţei umane. P_9.s��QIJJlJntclePcil!nii p�actic.c.m.!��te. dcci..empiricul pur, ci omul vederilor d e ansamb lu; el rămâne în felu l său urma�.U.� lui ouvon nKoc;- al lui P l aton , dar ceea ce vede el este o totalitate .concretă (binele total al comunităţi sau al individului) şi nu acea totalitate abstractă (şi după Aristotel , ireală) care ey_l!, lumea platonică a Ideilor. Când Aristotel opune înţelepciunea practică ştiinţei şi intuiţiei intel igibilelor ( vouc;- , cf. il!{ra:·n42a '2pw v) cu cel stăpân pe sine (Ey Kpan)c;), primul fiind străin de dorinţele rele şi excesive (cf. supra , I 1 l , 1 1 1 9 a 1 1 -20) , celălalt resimţindu-le, dar fiind capabil să le reziste. Aristotel critică aici concepţia platon ică expusă în Rep . , I V , 430 e . 1 6 Aluzie la versuri le 895-9 1 6; cf. injra , 1 1 5 1 b 1 8 . Această a treia aporie rezultă ti in opoziţia pri melor două opinii (enunţate supra , 1 1 45 b 8- 1 2) . 1 7 Textual: "să respi ngă pri n paradox uri" ( T o napâ8o�a E � E'yx n v ) . Aristotel prezintă aici , în linii mari , procedeul sofistic ce constrânge adversarul la un raţionament contrar concluziei date (cf. R esp . sof. , 1 , 1 65 a 3 ) , pentru a sfârşi într-o aporie ce blo­ chează gândirea . Scopuri le sofistului într-o asemenea argumentaţie (enumerate ihid . , 3 , 1 uo n , r. 1 5- 1 6) , echivalente c u cj>uo E t al. pna (supra , 1 1 48 a 24) , subdivizate în: a ) an}.wc; (în sens abso l ut) şi b) KaTâ yEVTJ (după categori i de fiinţe); 2) plăceri nenaturale (Tâ ­

,

-

,

.

.

327

STELLA PETECEL

To1hwv (supra , 1 1 48 a 24) , subdivizate la rtmtlul lor în a) cauzate de anomalii în dezvoltare (o ta 1TTJpWOEL-.ayxo>-.tKo l , temperamente uşor excitabile, nervoase . Cf. De mem . , 2 , 453 a 1 9 , unde este remarcată , ca ş i aic i , marea l o r sensib i l i tate la reprezentări le imaginati ve. În Probl. , XXX, 1 , 953 a 10- 1 2 se face observaţia că oamenii dotaţi pentru fi losofi e , politică, arte (de pildă Empedokles , Socrate , Platon etc .) sunt toţi 1-lE>-.ay­ x o >-. tK o l . V. ş i Cicero , Tuse . , 1 , 33 ş i observaţiile lui Bumet , 322; H. Flashar, Melan­ cholie und Melancholiker in den medizinischen Theorien der Antike , Berl i n , 1 966 . 77 Supra , 1 1 50 a 2 1 sq. 65

66

3 30

COMENTARII

7 8 Supra ,

ace s t c apito l .

LA ETICA NICOMAHICĂ VII ,

8- 1 1 , 1 1 50 a- 1 1 52

b

1 1 46 a 3 1 - 1 1 46 b 2, unde este enunţată aporia ce va fi s o l uţio n at ă

în

79 Cf. supra , 1 1 49 b 1 9 şi n . 5 9 ; v . şi n . 1 . �o Poet ori g i n a r din insula Leros, în apropiere de Milet, altfel n ec uno scu t . � 1 Pe n t ru sensul acestei distincţii , cf. supra , V , 1 1 35 b 22-24 . 8 2 C f. Anal. post . , I, 2, 7 2 a 1 8-24; 1 0 , 76 a 3 3 . Pent ru similitudinea dintre cele două p rocese (acţiunea morală şi demo ns t raţ i a matematică) , cf. Tricot, 355 n . 4. 83 Supra , 1 1 46 a 1 6-2 1 .

84 Prin accident. În dorinţa de a re s pecta regula raţională , omul stăpân pe sine poate re s pecta o reg u l ă falsă, crezând-o adevărată; acest lucru s urv i n e însă numai întâmplător (v. Toma d' Aquino, 1 437 , 386, pentru exemplul celui ce, din c au za culorii asemănătoarL·. ia otrava d rep t miere; ceea ce caută el însă este mierea, ea este ratio recta ) . 85 Î n orig.: ăypo tKo t , de sc ri ş i în Rhet., II , 2 1 , 1 395 a 6 . 86 Cf. supra , n . 1 6 . 87 Cf. supra , 1 , 1 099 a 7 sq . ( l a omul virtuos , acţ iun ile nobile şi fn1 moase suut p l ăcu te în s i n e , pentru că la el b i n e le ş i p l ăc e rea c oi n c i d ) . 88 Cf. supra . II, 1 1 07 b 7; III , 1 1 1 9 a 5- 1 1 . Aristotel de fi n eş te stăp;i n i rea de s i u e ca linie de m ij l oc între două d i s po z i ţ i i rele pentru a sublinia caracteru l ei de d i s pm. i ţ i e lă ud ab i l ă ş i n u pentru a face d i n ea o virtute propriu-zisă ( e a rămâne o "sL" J i l i v i rt u t e" , aşa cum contrariile e i rămân " s e m i - v i c i i " , cf. infra , 1 1 5 2 a I H ) . D i fe re n ţ a d i u t rc s t ă ­ pânirea de sine şi virtutea propriu-zisă (în speţă, c um p ă tare a ) v ; � fi . dL" ; � I t fe l . s u h l i n i;�tă în pasajul ce urmează . 89 Supra , V I , 1 1 44 a 36; 1 1 45 a 1 -2 etc . P as aj u l de faţ ă p ra i n t :l s o l u ţ ia aporiei cre ate de cea de a cincea opi n ie ( e n u n ţ a t ă supra , 1 1 45 h 1 7 - 1 l) 1 . 90 Supra , V I , 1 1 44 a 23-b 4 . 9 1 În orig.: mTâ !J. E v T O V l\oyo v . Interpretarea nuast r:l se a prop i e d e cea a lui Rackharn ("as being i nte l l e c tu al faculties" ) ; e f. ş i Tricot , .l o l i f ( cti-- ta) , posibilă numai între oameni virtuoşi , circumscriind

338

COMENTA R I I LA ETI C A N ICOM A H I C Ă ------ ·-----

V I I I , 1 -· 2 . 1 1 :\ :\ a- 1 1 :\ :\

· · - -······ · ·

- - - -----

---

h

-- - - - - -----

în sfera strict umană ceea ce P l a t on t ra n s p u s\:se pe p l : 1 1 1 m d a l'i /. i c . ( /\ s u pra limnări i doctrinei aristotel ice d es p re prieten i c . porn i n d tk la P l a t o n . e L W . Jaq:n. ll ristotdes , ed. cit., 254-2 5 7 ; H . von A rn i m . l>ie tlrci uristotdi.ldf{'n Fthikl'n . . . , l)(l- l 2.f ; pent ru formarea şi evoluţia conceptu l u i d e pridc n i e . eL h·. D i r l me i e r , Philos und Ph ilia im vorhellenistischen Griechmtrtm , Diss . M ii nchcn , 1 t)J 1 ; M . Londfester, Dus griechische Nomen "ph ilos " wul seine 11 /J/eitrm�en ( S p u d a smat a X I ) , H i l d e s hei m , 1 966; asupra concepţiei aristotel icc despre p ri e t e n i e în ge n e ra l , cf. A .-1 . Voelke , Les rapports avec uutrui dans la philosophie gu'Ctfll

a

1 1 5X

a

2-1 Este o pri mă schiţă a defi n iţiei prieten i e i ( e L �i Rhet . . 1 1 . ·L U XO h Y1 sq . ) , î n care Aristotel îşi asumă, cu rezervele de rigoare , Jouă teori i d i fe r i t e a k .� ,·n i i i p l a t o n i ce (cf. inji·a , IX , 1 1 66 a 1 - 1 0) , una punând accentul pe caracteru l d e ; i n t n,· s; J I , c e a l a l t ă p e fuziunea sentimentelor. Această Jefi n i ţic v a fi co n t i n uu îm bo!-! i i t i t i1 -; i l l l l a n ţ a t i i (ll' p a rc u r s ul prezen tul u i stud i u , JucânJ l a concluzia că prie te n i a c s l Ll\T]TEOV no vl]pov ("nici nu trebuie să iubim ce e rău") sunt respinse, ca inautentice, de Ramsauer, Susemihl , Stewart ş .a. V . şi Burnet, 40 8 . 2 3 Supra , VIII, 1 1 55 a 34-35 . Despre cj>Ll\onovl]p[a (atracţia vici ului , gustul pentru viciu), cf. Theophr. Caract . , X X I X . 24 Adică la caracterul său iniţial (care , transformându-se, s-a alterat) , deci la natura şi nu l a virtutea sa (pe care , dacă ar fi avut-o , n-ar fi pierdut .. o) , cum observ ă Gauthier, care atrage atenţia asupra optimismului aristotelic cu p ri vi re la virtute (neconcepând posibilitatea decăderii omului cu adevărat virtuos) şi pe de al tă parte a pesimismului său cu pri v i re la viciu (necrezând în redresarea omului vicios) . 25 Supra , VIII , 1 1 57 b 1 7-26 . 26 Examinând (în capitolul de faţă ş i în unnătoarele) natura prieteniei , Aristotel situează în dragostea de sine a omului virtuos fundamentul ontologic ( S te w art ) al senti­ mentelor dezinteresate faţă de semeni , privind-o ca pe un principiu şi totodată cri teri u de judecată al acestora (Kavwv , cf. E.E., VII , 6, 1 240 a 1 0 ) . "Egoismul" omului virtuos nu este aşadar diferit în esenţă de altruism, "qui n 'est qu'un dep l oiement et un t rans feri de l ' amour de soi bien compris, le bien 'etre d'autrui devenant ainsi un objet d'interet aussi direct que l ' amour de soi" (Tricot , 44 1 , n. 4 ; vezi însă şi obiecţiile su scitatc de această concepţie, menţionate de L. Robin, Aristote, ed . cit., 24 1 -247 ) . Cum toate senti­ mentele ce c arac teri zează prietenia (Tâ cj>Ll\ucd , cf. supra , r. 1 ) le resimte omul virtuos faţă de partea cea mai elevată din natura sa, i n te l ec t ul (uoULl\ia po:1 te fi privită ca "l 'utilisation sociale de la cj>povlJo Lc;" (Tricot , ihid.), locul ei în aces t t ra t at fi ind o trecere de la înţelepciunea practică (cj>poVlJOLc;) la cea speculativă ( o o L ta v ) , în se n s u l tk nccu l t i va t ă . 4 8 S i n g u ra prietenie pentru care b u n ăv oin ţ a poate const i t u i u n încqlllt ( a p x l\ ca şi când ar fi nemuritor, depă­ � i nd u st: pc s i n e ; ceea ce, dilpăinteij)!'_�!��\ui Gauthi er (�Fio; cf� 866"["6az?in du-se pe l 'mtr .. fi·. /() c W. are semnificaţia că "l ' homme en contcmplant et i l (a ) , cf. supra , V I , 1 1 4 1 b 3-8 �i n . 56. 1 35 Aici sensul lui oo(j>tk este cel de "posesor al înţelepciunii practice" ((j>povq..t o c;), cf. supra , V I , n. 39. 1 36 Cf. Xen ., Mem . , l, 1 , 1 9; I V , 3; cf. ş i Platon , Legi , X, 899 d-905 d etc . 1 3 7 Cf. E.E. , V I I I , 2, 1 247 a 28-29 . 1 38 Î n orig.: oo(j>oc; , în sensul de filosof. 1 39 Pentru concluzia finală a capitolului , din care rezultă că, pentru om, fericirea perfectă constă în activitatea contemplativă, cf. amplu! comentariu al lui Tricot, 52 1 , n . 2; v . şi P . Aubenque , La prudence . . . , 78 sqq . 1 4° Cf. supra , l , 1 095 a 5-6; I l , 1 1 03 b 26-29 . 1 4 1 Supra , I , 1 098 b 32-33 şi n . 1 0 1 . 1 42 Theogn ., 432-434 (citat ş i de Plat., Men . , 95 e, pasaj din care Aristotel se inspiră aici). 1 43 Pentru conceptul de alouk , cf. supra , I V , n . 1 00 . 1 44 Cf. supra , V I I , 1 1 54 b 2-5 ; X , 1 1 76 b 1 9 . 1 45 Cf. supra , I , 1 099 b 9- 1 1 ş i n . 108. 1 46 Cf. supra , I l , 1 ; I I I , 1 1 1 4 b 6- 1 2 şi n. 70; E.E., VIII , 2 . 1 4 7 Cf. Rhet. , I , 1 369 b 1 6. 148 Aluzie la Platon (Leg i , 1 V , 7 1 8 c-723 d) , care propunea ca orice lege să fie prevăzută cu un preambul , nu numai pentru a-i explica raţiunea, ci şi pentru a o impune prin persuasiune, înainte de a se apela la constrângere. 1 49 Cf. Plat., Prot., 325 a-b; cf. şi Polit., 308 e-309 a; Legi , I X , 862 e-863 a etc . ( idei preluate şi de Demosthenes , de ex . Contra Aristog . , I , 93-95) . 1 5° Cf. supra , I I , 1 1 04 b 16- 1 8 şi n . 1 8 . 1 5 1 Caracterul raţional al legii fusese deja subliniat de Platon (Leg i , 1 , 644 d; I V , 7 1 4 a ) . Aristotel preia ideea încă din Protr. (fr. 5 a W ) ; cf. şi Pol . , III , 1 6 , 1 287 a 28; 1�·.N . . supra , V , 1 1 34 a 35 ; V I , 1 1 4 1 b 24-25 etc . 1 52 De pildă, la cretani sau cartaginezi (cf. Pol ., V I T I , 1 , 1 337 a 3 1-33); cf. şi Protr. fi' . /3 W ; supra , 1 , 1 1 02 a 1 0 . Pentru comentarea acestui pasaj , v . Rodier, l 3 3- 1 34; că

.

..

.

..

.

( i a u t i c r 1111 1 .

376

o.·

COMENTARII LA ETICA N ICOMAHICĂ X . 9 .

1 1 80 a- 1 1 8 1

b

1 5 3 Ari stotel se referă aici l a A t e n a , c r i t i c â nd a c e l a � i reg i m căru i a Tucidide ( I I , 3 7 ) î i face e l o g i u l , pr i n i ntermed i u l d i scursu l u i l u i Peri k h : s . t 5 4 C f . Hom . , Od. , I X , 1 1 2- 1 1 5 , versuri c e i l us t rează reg i m u l pa t r i a rh a l (anterior tri bunalel or) , cf. P l a t . , Leg i , I I I . 680 b; A r i s t . , Po l .. 1 , 1 252 h 20-24 . 1 55 Cf. H i p pocr . , De prisca med., I X ; L. B ou rge y , Ohsermtion 1'1 e 1p11rience chez les nu!dicins de la col /e ction hippocratique , P ari s , 1 953 , 20 1 .

1 56 Pe n tru

detal i i în

sau a l te p robe gymnice)

p r i vi n ţa

ad a ptă ri i sti l u l u i de l u p t ă ( î n p ug i l i s m fiecărui atlet, v . Loukianos , Anaclwrsis (sau

necesităţi i

la t e m pe ra me n tu l

De.1pre gymnasii) . 1 57

Cf. Met . , A , 1 , 98 1 a 1 -b 9 . 1 4 1 b 24-25 . t 59 Cf. supra , l , 1 094 a 7 ; 1 8 , 26 etc . şi comentarii l e a ferente . l 60 Î n sensul că le şi predau , le şi practică . Cf. Plat . , Men . , 9 1 a s q . 1 6 1 Cf. Plat . , Men . , 99 b-c . t 62 C f . Plat . , Men . , 93 a-94 b ( u n de sunt daţi ca exe m p l u Themistokles , Per i k l c s , l 5 8 C f. supra , V I , 1

Tucidide ) ; Pro t . , 3 1 9 1 63

e.

Reacţia lui Aristotel (c are supra , l, 1 094 b 2 sq . subordonează retori c a pol itici i ) c ontra falselor pretenţii a le sofişti lor (cf. şi P l ato n , Palit . , 304 d) pare să fie în d rep t a t ă , în întreg pasajul , şi îm potriva el og i i lor exagerate la adresa retoric i i , aduse de l sokrates , Antid . , 80-83 (aspect asupra căruia v . , de ex . , Tricot , 530 , n . 2; Mazzarel l i , 444, n . 49) . Cf. , pe n t ru critica generală a s o fi ştil or , Plat . , Gorg . , 452 sq . 1 64 Adică produsul acestei a rte , şi n u arta în sine. Cf. Resp . .w�(. . 34, 1 84 a 2 sq. ( u nde Aristotel re proşe az ă sofiştilor că nu predau teo ri a unei arte , ci doar rezultatele ei e mpiri ce ) . 1 65 Pe n tru descrierea tipului de trat at e la care se re fe ră Ari stotel a i c i (de medic i n ă empi ri că , nu raţională, după opinia lui Gauthier ad /.) , v . L . Bourgcy (OJI . cit . , 1 45 sq.; 1 5 1 şi n . 3 ; 1 5 6 ) ; ele constau în c u l eg er i d e observaţii de t a l i at e c u p r i v i re l a v ari ate l e forme de m ani fe st are a fiec ăre i m alad i i , c u p r i n zâ n d , d e asemenea , � i c u l egeri de reţete, adaptabile , cu modificările de rigoare , fi e c ă rui c a z în part e . l 66 Pen t ru i l u s t ra re a a c el u i a � i p rin c i p i u , cf. Rhet . , 1 , 1 3(J0 a 30-33 ; cf. şi supra , 1 1 8 1 a 2 1 ; Pol . , V I I I , 7 , 1 3 4 1 b 1 9 sq . 1 67 Referire , d esigu r , la P l