Etica [PDF]

Zitiervorschau

PIERRE ABELARD

E TI C A sau Cartea intitulată Cunoaşte-te pe tine însuţi

PETRUS AB.fELARDUS

ETHICA seu Liber dictus Scito te ipsum

Traducere şi note de

Dan NEGRESCU

PfiiDEifi

Cuvîntul traducătorului

Modernitatea lui Abelard reprezintă un argument irefutabil în redactarea traducerii textului ce urmează. Am considerat totodată că traducerea se adre­ sează cititorilor sfîrşitului de mileniu doi şi nu strămoşilor noştri, chiar dacă textul provine din cealaltă extremitate milenară; ca atare, aşa-zisului "parfum" - adesea ininteligibil contemporanilor noştri- i-am preferat expresia modernă a timpurilor noastre; scepticilor arhaizanţi le reamintesc doar vorbele Mîntui, torului: "Eu vă vorbesc pe limba voastră". Fiind vorba de un autor catolic, am considerat firesc să traduc numeroasele citate biblice din forma latină, aşa cum apar în text. Atrag totuşi atenţia asupra faptului că unele trimiteri sînt eronate, autorul însuşi scuzîndu-se prin aceea că a redactat "după cum ne-a ajutat memoria".

DAN NEGRESCU

PROLOGUS

PROLOG

Mores dicimus animi vitia vei virtutes quce nos ad maia vei bona opera pronos efficiunt. Sunt autem vitia seu bona non tantum animi, sed etiam corporis, ut debilitas corporis vei fortitudo, quam vires appella­ mus; pigredo vei velocitas; claudica­ tio vei rectitudo, crecitas vei visio. Unde ad differentiam talium, cum dicimus vitia, prcemisimus animi. Hooc autem vitia, scilicet animi, con­ traria sunt virtutibus, ut injustitia justitice, ignavia constantire, intem­ perantia temperantice.

Numim obiceiuri acele vicii sau virtuţi ale spiritului, care ne dovedesc înclinaţi spre făptuiri rele sau bune. Există însă vicii sau înclinaţii bune, nu numai ale spiritului ci şi ale trupului; astfel sînt slăbiciunea sau tăria trupului, numite trăsături esenţiale, precum: încetineala sau iuţeala, şchiopătatul sau mersul drept, orbirea sau vederea. Pentru a face o diferenţiere de acestea, cînd am spus vicii, am specificat ale spiritului. Aceste vicii; adică ale spiritu­ lui, sînt contrare virtuţilor, precum ne­ drep t a t e a - d r e p t ăţii, laş itatea ferrnităţii de caracter, nestăpînirea 1 cumpătării .

CAPITOLUL

CAPUT PRIMUM

1

Despre viciul spirihllui ce ţine de

De vitio animi, quod ad mores

obiceiuri

pertinet.

Există numeroase vicii sau înclinaţii bune ale spiritului, care sînt legate de obiceiuri; ele nu fac însă viaţa omului d e mnă de c ritică sau laudă prin necunoaştere sau cunoaştere: amorţeala spiritului sau iuţeala firii, a fi uituc sau a avea memorie bună.

Sunt autem animi quoque nonnulla vitia, seu bona quce a moribus se­ juncta sunt; nec vitam humanam vi­ tuperio vei laude dignam efficiunt, ut hcebietudo animi vei velocitas ing e nii; obliviosum vei memoram esse, ignorantia vei scientia. Quce quidem omnia cum ceque reprobis ut bonis eveniant, nihil ad morum compositionem pertinent, nec tur­ pem vei honestam eficiunt vitam. Unde bene, cum superius proomisis­ semus: animi vitia, >> ad exclu­ sionem talium subjunximus: qure ad maia opera pronos efficiunt, )) id est, voluntatem inclinant ad aliquid, quod minime convenit fieri, ve i

Chiar dacă toate acestea există în egală măsură ca demne de dispreţ sau bune, ele nu ţin cu nimic de alcătuirea obice­ iurilor şi nici nu fac viaţa mai ruşinoasă sau cinstită. Tocmai de aceea, cînd am subliniat mai s us, ale spiritului, a m adăugat îndată, pentru eliminarea uno­ ra de felul celor arătate, care ne dovedesc înclinaţi spre făptuiri rele, adică acestea înclină voinţa către ceva ce doar în cea mai mică măsură se cade să existe sau să fie iertat.

,

ce

«

demitti.

CAPUT

II

Quid distet inter peccatum et

CAPITOLUL

II

Ce deosebire este între păcat şi

vitium inclinans ad malum ?

viciul ce ne-ndeamnă spre rău ?

Non est autem hujusmodi animi vi­ tium idem quod peccatum, nec pec­ catum idem quod actio maia. Verbi gratia iracundum esse, hoc est, pro­ num vei facilem ad irce perturba­ tionem, vitium est, et mentem inclinat ad aliquid impetuose et irra­ tionabiliter gerendum, quod minime convenit. Hoc autem vitium in anima est, ut videlicet sit ad irascendum, etiam cum non movetur ad iram: sicut claudicatio, unde claudus dici­ tur homo, in ipso est, quando etiam non ambulat claudicando: quia vi­ tium adest etiam cum actio deest. Sic et multos ad luxuriam sicut ad iram, natura ipsa, vei complexio cor­ poris pronos efficit; nec tamen in ipso hoc peccant quia tales sunt, sed pugnce materiam ex hoc habent ut per temperantice virtutem de se ipsis triumphantes coronam per­ cipiant, juxta illud Salomonis: « Me­ lior est patien s viro forti, et qui dominatur anima suo expugnatore urbium.» Non e n i m religie ab homine vinei, sed a vitio turpe existi­ mat. lllud quippe bonorum quoqua hominum est; in hoc a nobis declina­ mus.

În acest context al spiritului, viciul nu este acelaşi cu păcatul şi nici păcatul nu este tot una cu făptuirea rea. Mulţumită cuvîntului poţi fi pornit spre mînie, ceea ce înseamnă că eşti înclinat, sau uşor predispus, către tulburarea mîni­ oasă, fapt ce reprezintă un viciu care înclină mintea spre a îndeplini ceva vio­ l e n t şi iraţional, ceea ce nu i se potriveşte deloc. Acest viciu însă se află în suflet, astfel încît se înţelege că duce la aprinderea mîniei chiar şi cînd nu îl 2 mişcă efectiv pe om spre mînie : pre­ cum şchiopătatul, spre exemplu, de unde şi num ire a omului şchiop, trăsătură existentă în sine chiar şi cînd acela nu umblă şchiopătînd, deoarece viciul e p r e z e n t şi cînd acţiunea lipseşte. Astfel, natura însăşi, sau alcă­ tuirea corpului îi face pe mulţi să fie înclinaţi către exces sau mînie; totuşi ei nu păcătuiesc prin chiar faptul că sînt astfel alcătuiţi, ci tocmai din aceasta îşi obţin materia luptei, încît prin virtutea cumpătării, triumfînd faţă de ei înşişi să poată obţine coroana, conform acelei cugetări a lui Solomon: "Mai bun este cel ce răbdînd bărbatului puternic, îl stăpîneşte prin spiritul său pe cuceri­ torul cetăţiloi". Căci se consideră că nici religia nu este învinsă de om ci de ruşinosul viciu. Acest lucru se întîmplă de altfel şi în cazul oamenilor buni, aspect pe care însă îl respingem.

9

Recomandîndu-ne această victorie, Apostolul spune: "Nu va fi încoronat cineva, dacă nu va fi luptat drept." (II Timotei, ILS).

Va fi luptat, zic şi eu, dar nu atît cu oamenii, cît rezistînd viciilor, ca acestea să nu ne tragă definitiv spre o con­ simţire gre şită; acestea chiar dacă oamenii ar înceta să lupte împotriva lor, nu ne-ar slăbi din strînsoare, încît lupta lor ar fi cu atît mai periculoasă

cu

cît ar

fi mai intensă, dar şi victoria împotriva lor ar fi cu atît mai strălucită cu cît ar fi mai dificilă. Într-adevăr, cu ât sînt mai puternici prin valoar ea lor, cu atît nu imp un nimic sp re ruşinea vieţii noastre, decît prin obişnuinta viciilor şi, ca şi cum noi am fi fost convertiţi la vicii, ne împing spre o consimţire ruşinoasă. Chiar dacă poruncesc corpului, aceasta, atît timp cît spiritul este liber, nimic din adevărata libertate nu este în primejdie şi nici nu ne îndreptăm către o sclavie rău prevestitoare. Ruşinos nu est e să-i serveşti omului, ci viciului; nu sclavia trupească, ci supunerea Ia vicii desfigu­ rează sufletul; dar ceea ce este comun în egală măsură şi celor bune şi celor rele, nu se raportează cu nimic, nici la virtute nici la viciu.

Hanc nobis victoriam commendans Apostolus ait: « Non coronabitur quis, nisi legitime certaverit. ». (Tim. 11, cap. 11, v.S) C e r t a v e r it, i n qu a m , n o n t a m hominibus quam vitiis resistendo, ne nos videlicet in consensum pertra­ hant pravum: quce, etsi homines cessent, impugnare, nos non ces­ sant, ut tanto periculosior eorum pugna sit, quanto frequentior; et tanto victoria clarior quanto difficilior. Ho mi n es vero q u a n t umque prcevaleant, nihil vitce nostrce turpi­ tudinis ingerunt, nisi cum more vi­ tiorum, et, quasi n obis in vitia conversis, turpi nos consensu sub­ jiciunt. lllis corpori dominantibus, dum liber animus fuerit, nihil de vera libertate periclitatur, nihil obsccence servitutis in currimus . No n enim homini servire, sed vitio turpe est; nec corporalis servitus, sed vitiorum s u b j e c t i o a n i m a m d e tur pat; quidquid enim bonis pariter et malis commune est, nihil ad virtutem vei vitium refert.

CAPUT

III

CAPITOLUL

III

Quid sit animi vitium et quid

Ce este viciul spiritului şi ce se

proprie dicatur peccatum ?

numeşte în mod propriu păcat ?

Vitium itaque est, quo ad peccan­ dum proni efficimur, hoc est, inclina­ mur ad consentiendum ei quod non convenit, ut illud scilicet faciamus aut dimittamus. Hunc vero consen­ sum proprie peccatum nominamus; hoc est, culpam animce, qua dam­ nationem meretur, vei apud Deum rea statuitur. Quid est enim iste con­ sensus, nisi Oei contemptus, et of­ fensa ipsius? Non enim Deus ex damno, sed ex contemptu offendi potest. lpse quippe est summa illa potestas, quce damno aliquo non minuitur, sed contemptum sui ulcis­ citur. Peccatum itaque nostrum con­ temptus Creatoris est, et peccare est Creatorem contemnere, hoc est id nequaquam facere propter ipsum, quod credimus propter ipsum a no­ bis esse faciendum: vei non dimit­ tere propter ipsum quod credimus esse dimittendum. Cum itaque pec­ catum diffinimus abnegative, dicen­ tes scilicet: non facere, vei non dimittere quod convenit, patenter ostendimus nullam esse substan­ tiam peccati, quod in non esse potius quam esse subsistat, velut si tenebras diffinientes dicamus: Ab­ sentiam !ucis, ubi lux habuit esse.

Aşadar, viciul este cel prin care sîntem făcuţi să tindem spre a păcătui, adică sîntem înclinaţi să consimţim la ceea ce nu ni se potriveşte, încît s-o facem, sau dacă nu, să renunţăm la ea. Această consimţire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta se face demn de învinovăţire, sau este so­ cotit răspunzător în faţa lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimţire dacă nu dispreţul faţă de Dumnezeu şi jignirea adusă Lui ? Dar Dumnezeu nu-şi are marea putere în pedeapsă, ci în aceea că dispreţuieşte jignirea. El însuşi este acea supremă putere care nu slăbeşte prin vreo pedeapsă, ci răzbună dispreţul faţă de ea. Aşadar păcatul nostru este dispreţul faţă de Creator, iar a păcătui înseamnă a-l dispreţui pe Creator, adică să nu facem nicidecum pentru El ceea ce credem că trebuie să facem pentru El însuşi, sau să nu părăsim de dragul Lui ceea ce de fapt credem că trebuie părăsit. Şi astfel, deoarece am definit în mod negativ păcatul, spunînd a nu face, sau a nu părăsi, am arătat clar că nu există nici

o substanţă a păcatului, pentru că în nu există subzistă mai degrabă ceva decît

în există, ca şi cum dacă definind în­ tunecimile am spune absenţa luminii, 4 unde lumina a avut fiinţă .

11

Dar, poate, cineva va spune că şi voinţa de a făptui răul este un păcat ce ne face vinovaţi faţă de Dumnezeu, după cum voinţa de a făptui binele ne face drepţi, încît după cum virtutea constă în voinţa de bine, iar păcatul în voinţa de rău, tot astfel nici în a nu fi nu e virtute cît în a fi. Căci după cum- voind să facem ceea ce credem că îi place lui Dumnezeu - îi vom fi plăcuţi acestuia, tot astfel- voind să facem ceea ce ştim că nu-i este plăcut - îi vom displace şi va părea că îl jignirn şi îl dispreţuirn. Eu zic însă că, dacă observăm mai atent în legătură cu aceasta trebuie să simţi cu totul altfel decît ni se pare căci, ade­ sea, cînd păcătuim departe de orice voinţă de rău şi cînd însăşi voinţa de rău înfrînată, dar nu stinsă, naşte pentru cei 5 îndîrjiţi ramura de palmier şi le oferă materia luptei şi coroana gloriei, trebuie vorbit mai degrabă despre o infirmitate decît despre păcatul însuşi. Căci iată-1, altul este nevinovatul împotriva cui s-a pornit din cauza furiei crudul său stăpîn, urmărindu-1 cu sabia scoasă din teacă pentru a-1 nimici; cel ce fuge ur­ mărit, evitînd pe cît se poate uciderea aceluia, constrîns totuşi - fără voie - îl ucide, spre a nu fi ucis de el.

�

Spuneţi-mi mie, cine este oare cel care a avut voinţa de rău în această întîmplare, dacă cineva, dorind să scape de moarte, dorea de fapt să-şi salveze propria viaţă ? Dar nu cumva chiar această dorinţă era rea ? Bănuiesc că se va răs­ punde nu, şi că voinţa rea era cea pe care a avut-o pentru uciderea stăpînului care îl urmărea. Eu răspund: Vorbeşti bine şi subtil dacă poţi pune pe seama voinţei ceea ce susţii.

12

Sed fortassis inquies quia et volun­ tas mali operis peccatum est, quce nos apud Deum reos constituit, sicut voluntas boni operis justos facit; ut quemadmodum virtus in bona vol­ untate, ita peccatum in maia volun­ tate consistat, nec in non esse tantum, verum etiam in esse sicut et illa. Ouemadmodum enim volendo facere quod Deo credimus placere, ipsi placemus; ita volendo facere quod Deo credimus displicere, ipsi displicemus, et ipsum offendere sive contemnere videmur. Sed dico quia, si diligenter attenda­ mus, longe aliter de hoc sentiendum est, quam videatur. Cum enim non­ nunquam peccemus, absque omni maia voluntate, et cum ipsa maia voluntas refrcenata, non exstincta palmam resistentibus pariat, et ma­ teriam pugnce et glorice coronam conferat, non tam ipsa peccatum, quam infirmitas qucedam jam ne­ cessaria dici debet. Ecce anim aliquis est innocens, in quem crude­ lis dominus suus per furorem adeo commotus est, ut eum evaginato ense ad interimendum persequatur. Ouem ilie diu fugiens, et quantum­ cumque potest, sui occisionem de­ vitans, coactus tandem et nolens occidit eum, ne occidatur ab eo. Dicito mihi, quicumque es, quam malam voluntatem habuerit in hoc facto? Volens siquidem mortem ef­ fugere, volebat propriam vitam con­ servare. Sed nunquid hooc voluntas maia erat? Non, inquies, hcec, arbi­ trar, sed illa quam habuerit de occi­ s i o n e d o m i n i p e r s e q u e n t is. Respondeo bene et argute dicis, si voluntatem posses assignare in eo quod asseris.

sau: dacă cineva aflat în închisoare, con­ strîns de împrejurări, ar vrea să-şi pună fiul în locul său, plătindu-şi astfel răs­ cumpărarea, n-am accepta oare în mod simplist că vrea să-şi bage fiul la închi­ soare, silit să îndure aceasta cu şuvoaie de lacrimi şi gemete nenumărate ? În asemenea situaţii însă, cea care apare în marea durere a spiritului, ca să zic aşa, nu trebuia numită voinţă, ci mai curînd, pătimire. Aşa şi este, deoarece se voieşte ceva din cauza a altceva, ca şi cum s-ar spune că suportă ceea ce nu vrea din cauza a ceea ce doreşte. Astfel se spune că infirmul se mistuie sau se sfîşie pentru a se însănătoşi, iar martirii pătimesc pen­ tru a ajunge la Hristos; Hristos însuşi o face pentru ca noi să fim mîntuiţi prin pătimirea lui. Sîntem totuşi siliţi să nu acceptăm atît de uşor aceasta precum ar voi-o unii. Pătimirea nu poate exista decît acolo unde apare ceva împotriva voinţei; şi nici nu se poate pătimi întru ceva care ţi-a umplut voinţa şi îţi face plăcere în devenirea lui. Cu siguranţă aceasta o arată şi Apostolul spunînd: "Doresc să fiu eliberat şi să fiu cu Hris­ tos" (Filipeni I, 23), adică să mor pentru a ajunge la El; tot el ne reaminteşte în alt loc: "Nu vrem să fim prădaţi, ci să fim înveşmîntaţi, spre a fi absorbit din viaţă ceea ce este muritor." (II Corinteni, V,4). 6 Fericitul Augustin n e aminteşte că tocmai această cugetare de la Dum­ nezeu este şi în ceea ce i se spune lui Petru: "Întinde braţele tale şi un altul te va cuprinde şi te va duce acolo unde tu

nu vezi." (Ioan, XXI, 18).

Tocmai din cauza slăbiciunii naturii omeneşti luate asupra sa, El îi spune Tatălui: "Dacă s-ar putea, să treacă de la mine acest pocal, dar nu după cum vreau eu, ci în adevăr după cum Tu vrei!" (Matei, XXVI, 39).

14

cedo, quod eam tuam esse velim. Sed et si quis in carcera constrictus velit filium suum ibi pro se ponere, ut r edemptionem suam perquirat, numquid ideo simpliciter con­ cedimus quod filium suum in car­ cerem mittere velit, quod cum magnis lacrymis et cum multis gemi­ tibus sustinere cogitur? Non utique talis ut ita dicam, voluntas, quce in magno dolore animi consistit, dicenda est vo/untas, sed potius passio. Et tale est; quia hoc vuit propter illud, tanquam si diceretur quia quod non vuit, tolerat propter illud, quod desiderat. Sic et infirmus uri, vei secari dicitur ut sanetur, et Martyres pati ut ad Christum per­ veniant; vei Christus ipse, ut nos ejus Passione salvemur. Non tamen ideo simpliciter concedere cogimur, ut hoc velint; nusquam enim passio esse potest, nisi ubi contra volun­ tatem aliquid fit; nec quisquam in eo patitur, ubi suam implet voluntatem, et quod fieri eum obiectat. Et certe Apostolus, qui ait : Cupio dissolvi, et esse cum Christo; » (Philip. 1. cap. 1. v.23) id est, ad hoc mori, ut ad eum perveniam, ipse alibi corn­ memorat : « Nolumus expoliari, sed supervestiri, ut absorbeatur mortale a v i t a .» (Co r i n t h 11, c a p . V , v.4) Quam etiam sententiam a Domino dictam beatus Augustinus meminit, ubi Petra dixit : Extendes manus tuas et alius te cinget, et ducet quo tu non vis. » (Joan., cap. XXI, v.18) Qui etiam juxta infirmi­ tatem humance naturce assumptam Patri ait : > Sicut enim multifiuntimperiti medici, quibus infirmos commitli periculosum est aut inutiie: ita et in prcelalis Ecclesice multi reperiuntur nec religiosi, nec discreti, atque insuper ad detegendum con­ fitentium peccata leves, ut confiteri eis non solum inutile. veru m eti am perniciosum videatur.

Tales quippe nec orare i ntendunt, nec in orationibus suis exaudi ri me­ rentur, et cum i nstituta canonum ig­ n orent, nec i n statu endis satistactionibus moderari sciant, fre­ q u enter in talibus van am securi­ tatem promittu nt, et spe cassa ipsos confitentes decipi u nt, juxta i l l u d Ve ritatis : « Caaci sunt duces caa­ coru m ; )) et rursum : « Si crecus cc:eco ducatum praastet, ambo in foveam cad unt. )) (Matth ., cap. XV, v. 1 4) Qui cum etiam, ut dixim us, leviter con­ fessiones quas suscipiunt, revelant, p_nitentes ad indignationem com­ movent, et qui curare peccata de­ buerant, novas peccatorum plagas i nferu nt, et a confessione audientes deterrent. Non numquam etiam pec­ cata vei ex i ra, vei ex !evitate reve­ l ando g ravit e r Eclesiam scandalizant. E t eos q u i confessi sunt i n periculo magno constituunt. U nde qui pro his i ncomoditatibus praalatos suos vitare decreverunt, et alias in talibus eligere, quos ad ista commodiores credu nt, nequaquam sunt improbandi, sed potius comro­ bandi q uod ati solertiorem m edicum declinant; in quo tamen faciendo, si assensum praalato r u m i m petrare possunt, ut ab eis ad alias dirigan­ tu r, tanto id convenientius agunt, quanto h u mi l ius per obedientiam hoc faciunt. Sin autem praalati su­ perbi hoc eis i nterdicunt, tanq uam se viliores aastim ando, si meliores medici req uirantur, aag rotus tamen de sal ute sua sollicitus, quod melius credit medicamentu m m ajori sollici­ tudine requ i rat, et mel io ri consilia c e d at p l u ri m u m . N e m o e n i m d ucem sibi ad aliquo commiss u m , si e u m caacum d eprehenderit, i n foveam seq ui debet;

Cei de teapa lor nu se străduiesc să se roage şi nici nu sînt demni de a fi as­ cultaţi în rugăciu nile lor; ignorînd hotărîrile canoanelor, ei nu ştiu să ţină măsura în stabilirea împlinirii datoriilor cuiva, promiţînd adesea o deşartă sigu­ ranţă sau - după pierderea speranţei amăgindu-i pe cei ce li se mărturisesc, după cum spune Adevărul: "Orbi sînt conducătorii orbilor", iar apoi "Dacă or­ bul îi este conducător orbului, cad amîn­ doi în groapă" (Matei, XV, 14); aceştia,

după cum am spus, trădînd cu uşurinţă

mărturisirile primite, provoacă indig­ narea celor ce se căiesc; şi astfel cei ce trebuie să vindece păcatele, provoacă noi răni, îndepărtîndu-i de la mărturisire pe cei ce-i ascultaseră. Dezvăluind adesea din mînie sau superficialitate unele păcate, ei tulbură profund Biserica, iar pe mărturisi­ tor îl pun în mare primejdie.

Iată de ce, cei care pornind de la aceste neajunsuri au hotărît să-şi părăsească ,

preoţii, alegîndu-şi în acelaşi timp alţii consideraţi mai potriviţi ţelului ur­ mărit, nu trebuie blamaţi, ci mai curînd aprobaţi pentru alegerea medicului is­

cusit; dacă hotărînd aceasta, ei pot să obţină şi asentirnentul preoţilor lor de pînă atunci, încît aceştia să-i îndrume

spre alţii,. e cu atît mai potrivit cu cît se face totul prin umilinţă şi ascultare.

Dar,

dacă preoţii trufaşi le-o interzic,

considerîndu-se depreciaţi prin cău­ tarea medicilor mai buni, bolnavul, pre­

ocupat de sănătatea sa, va căuta cu mai

mare înfrigurare

medicamentul consi­ derat mai folositor, lăsîndu-se înduple­ cat mai mult de sfatul mai bun; căci nimeni nu trebuie să-şi urmeze în groapă conducătorul ce i-a fost hotărît de altcineva, mai ales cînd observă că acela e orb.

95

Dimpotrivă, e mai bine să-I aleagă pe cel ce vede şi astfel să ajungă încotro se stră­ duieşte, decît să-I urmeze în rău, către prăpastie pe cel ce i-a fost rău hărăzit. Dar, oare cel ce i-a oferit un asemenea conducător - ca pe unul care trebuie să-i arate calea - a făcut-o cu bună ştiinţă prin ticăloşie, sau în mod nevinovat prin ne­ ştiinţă? Dacă a făcut-o din ticăloşia lui, trebuie avut grijă ca aceasta să nu se împlinească; dacă din neştiinţă, ne­ făcîndu-se nimic contrar voinţei lui, noi nu-l urmăm către primejdie pe cel ce însuşi ni l-a dat să ne conducă. E tohtşi util ca întîi să-i cercetăm pe cei cărora ştim că le-au fost încredinţate su­ fletele noastre şi, după ce am ascultat în cumpănire sfatul lor, în măsura în care se dovedeşte a fi rnedicamentul sperat, să nu-l părăsim. Dacă credem însă că ei nu cunosc legea şi nu le pasă de ceea ce fac, ignorînd chiar ceea ce doare, trebuie să-i con­ siderăm mai răi d� cît cei despre care spune Adevărul: "In jilţul lui Moise s­ au aşezat scribii şi fariseii; oricît v-ar " spune "slujiţi" şi "faceţi , conform făp­ tuirii lor să nu vreţi să faceţi ! " (Matei, XXIII, 2); ca şi cum ar spune: îndru­ marea legii o obţin cei care, deşi în­ semnaţi cu făptuiri rele şi de respins, răspîndesc din jilţul lui Moise cuvintele lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, îndru­ marea legii trebuie primită astfel încît, r e s p i ngînd fă p t u i r i l e a ce l o r a , s ă reţinem doar ceea c e reprezintă cuvin­ tele lui Dumnezeu. Deci nu trebuie dis­ preţuită învăţătura celor ce predică bine, deşi ei nu trăiesc cum ar trebui, şi nici a celor ce ne învaţă prin cuvînt, fără însă ca ei să clădească ceva prin propriul exemplu; aceştia ne arată o cale pe care însă nu vor s-o urmeze; judecata lor por­ neşte nu atît de la orbirea dată de neşti­ inţă, cît mai ales de la vina nepăsării.

96

videntem, quam male sibi traditum maJe sequi ad proocipi­ tium. Quippe qui ei taiem ducem trad idit tanquam viam ostensu ru m , aut scienter h oc fecit per maliti am aut innocenter per ig no rantiam ? Si per maJitiam, cavendum fu it ne mal i­ ti a ejus impleretur; si per ignoran­ t i a m , n equaquam con t ra ej u s vo l u ntatem agitur, et ill u m non se­ q u imur ad pericu lum quem ipse dederat nobis ad ducatum. Utile tam e n est. ut eos primum consula­ mus, quibus animas nostras com­ m itti sci m us. e t e o r u m consilia audito, saJubrius. si q uod speramus, m ed i camentum n o n d e s e re r e maxime ; cum eos leg em ignorare credamu_s, et non solum quid agant non cure n t sed quid doleant ig­ norant; deteriores habendi his, de . q ui b u s Ve� ait: S upe r cathe­ d ram Moysi sederunt Scriboo et Ph a risrei : qumwrnque ergo dixerint vobis, servate et tacite, secundum au tem opera eorum n o lite facere.» (Matth., cap. XXIII, v.2) Tanquam si d ice ret: Magislerium legis tales obti­ n e nt quorum opera cum sint maia, e t ob hoc respuenda, verba tamen Oei qu «B de cathedra Moysi, hoc e st de magisterio legis, proferunt, suscipienda sunt, ut simul quce ip­ sorum sunt opera reji c i a m us, et qu ce Oei sunt verba retineamus. Non est ergo talium d oct rina con­ temnenda qui bene p rced i can t licet male vivant, et qui erudiunt verbo, l icet non mdificent exe m p l e , et vi am ostendunt quam sequi no l u nt non ta m de cmcitate i g n o ranti oo quam de culpa negigentioo j udicando et melius est eligere eum

u t quo tendit, perveniat,

,

,

ce

,

,

,

,

.

Qui vero nec viam subjectis osten­ dere valent q u i ducatui eorum com­ mittere se debent, et ab e i s require documentum, qui docere nesciunt. Nec tam en desperandum est sub­ jectis a misericordia Oei, cum ad s at i s f acti o n e m o m n i n o p a r at i , p rce l a t o r u m s u o r u m , q u a m v i s cceco ru m , arbitri o se tr ad u nt et q u od illi per errorem mi nus insti­ tuunt, isti per o bedientiam di ligenter eos se q u u nt u r . Non e n i m error prcelatorum subjectos damnat, nec illorum vitium istos accusat; nec jam in subjectis cul pa remanet qua mori­ antur, quos jam antea pce nitentia Deo, ut dixi m us , reconciliaverat, prius scilicet quam ad confessionem venirent vei satisfactionis institu­ tionem susciperent. S i q uid tamen de pcena satisfactionis minus est i n ­ stitutum q uam oporteat, Deus qui nullum peccatum impunitum dimittit, et sing ula quantu m debet p u n it, pro q u antitate peccati satisfactionis req uitatem servabit; ipsos vide6cet pcen itentes n on ceternis suppHciis reservando, sed i n h ac vita vei in futura pcenis purgatoriis affligendo. S i nas, i nquam , in nostra satisfac­ tione neg l igentes fueri mus. Unde Apostol us: « Si nas, inq u it d ij u di­ c arem u s , n o n utiq u e dij ud icare­ m u r. )) (Cori nth. 1 , cap . X I , v.3 1 ) Quod est dicere : Si nas ipsi nostra puniremus ve i co rrige re m us pec­ cata, nequaquam ab ipso g ravi u s essent pu nienda. Magna profecto misericordia Oei cum nos nostro ju­ dicio dimittit, ne ipse puniat g raviori . ,

,

De fapt ei nu au puterea de a le arăta supuşilor calea cuvenită, iar aceştia tre­ buie să se aventureze sub conducerea lor în căutarea învăţăturii de la cei ce nu ştiu să-i înveţe. Totuşi supuşii nu trebuie să piardă speranţa în mila lui Dumnezeu, nici cînd pregătiţi pentru împlinirea dato­ riei, se încredinţează preoţilor orbi pe care îi urmează cu grijă şi supunere chiar în hotărîrile lor greşite; căci nu greşeala preoţilor îi osîndeşte pe supuşi şi nu viciul lor îi face vinovaţi; în supuşi nu se păstrează acea vină de moarte pe care, după cum am spus, a mîntuit-o în faţa lui Dumnezeu căinţa, încă înaintea mărturisirii, sau a hotărîrii de a împlini datoria. Dacă totuş i s-a h otărît mai puţin decît se cuvenea în privinţa unei pedepse ce împlineşte o datorie, Dum­ nezeu, care nu lasă nepedepsit nici un păcat, dînd pe rînd atît cît trebuie, va veghea · asupra dreptei împliniri con­ form mărimii acestuia; adică nu păs­ trîndu-i pentru chinurile veşnice pe cei ce se cătesc, ci biciuindu-i în viaţa aceasta, sau în cea viitoare cu pedeapsa purificatoare. Dar, mă întreb eu, dacă am fost nea tenţi în împlinirea d at oriei? A p o s to l u l spune: "Dacă n e vom judeca p e noi înşine, nu vom fi judecaţi la rîndul nos­ tru" (I Corinteni, XI, 31); ceea ce în­ seamnă: dacă ne pedepsim s au ne îndreptăm propriile păcate şi pe care le împlinim făcînd pomeni, rugîndu-ne, veghind noaptea ele nu vor trebui pedepsite mai aspru de EL Marea milă a lui Dumnezeu ne lasă în seama pro­ priei noastre judecări, spre a nu ne pedepsi El mai greu.

97

Aceste pedepse ale vieţii prezente, referitoarea la păcate, şi pe care le îm­ plinim făcînd pomeni, rugîndu- ne, veghind noaptea, trudindu-ne trupul în fel şi chip, ca şi cele pe care le îndepărtăm sacrificînd pentru săraci, le numim îm­ plinirea pedepsei; le g ă s im ş i în Evanghelie, dar numite roadele căinţei în acel îndemn "Înfăptuiţi roadele demne ale căinţei " (Matei, III, 8); ca şi cum ar spune direct: după ce aţi fost lipsiţi de o demnă împlinire a d atoriei, îndrep­ tîndu-se acum lucrurile, vom fi toţi îm­ păcaţi cu Dumnezeu, încît să nu mai găsească nimic din ceea ce pedepseşte El; . preveniţi mai curînd pedepsele grele decît cele lipsite de asprime, căci după cum spune fericitul Augustin " Pedep­ sele vieţii viitoare, deşi purifică, sînt mai grele decît cele ale vieţii prezente" . Tre­ buie deci manifestată o mai mare grijă faţă de acelea şi depusă o trudă sîrguin­ cioasă, încît conform învăţăturii Sfinţilor Părinţi să fie însuşită o atît de temeinică împlinire a datoriei, încît să nu mai rămînă nimic de purificat. Deci, dacă, ignorînd hotărîrile canoanelor, preoţii iresponsabili au stabilit mai puţin decît necesarul împlinirii datoriei, cei ce se că­ iese ajung la un mare neajuns, căci, trecînd drept rău mărturisitori, vor fi loviţi de pedepse mai grele, deşi în timp s-ar fi putut săvîrşi împlinirea datoriei prin pedepse mai uşoare. Există mulţi preoţi c are-şi înş eală supuşii, nu atît d in greşeală cît din lăcomie, lăsînd neglijate sau chiar libere pedepsele necesare împlinirii; şi aceasta numai de dragul banilor. Dumnezeu însuşi, întrebînd prin profetul său, se referă la aceştia care se străduiesc mai curînd spre cît merită banul, decît spre ce vrea Dumnezeu: "Preoţii mei n-au spus: unde este Dumnezeu ?" (Ieremia II, 6);

98

Has autem pmnas vita3 praa s entis, quibus de peo:atis satisfaci m us jeju­ n ando, vei orando, vigilando , vei qulbusa.unque mocis camem macer­ ando, vei quce nobis subtrahim us eg e nis fmpeude1 tdo, satisfactio n e m vocamus; quas alo nornine in Evan­ ge l io ccfructus pmnilentim» novi m us appellari, ubi videlicet ait: « Fa c it e ,

fructus digoos pmritentice;" ( M atth., cap. III, v�8) ac si aperte diceretur: D ig n a satisladione quod deliquistis, e m endando, ila hic reconciliamini Deo, ut-deinceps quod ipse p un iat , nequaquam ilweniat et g rav io re s pcenas mitioribus prmvenite. Un enim Beatus. asserit Augustinus: Poonce vitce futurm, elsi purgatorice sint, g ravi ores· sunt isti.s o m n ibus vitce prcesentis.. Magna itaque cautela e st eis adhibenda. et m ag n a opera datldâ, ut sea.nbn instituta sa n c­ torum Patrum tais hmc s atisfact i a suscipiatur. ut nil ibi p u rg and u m restet. Cum ergo indiscreti fu e ri nt s a c e rdotes, qui hmc i n st i t u t a c anonum ignorant ut minus d e satis­ f a cti on e ._quam oportet, i nj u n g ant magnum hine incommodu m p_niten­ ties i ncurrunt wm male d e ipsis con­ fisi gravioribus pmnis postmodum plectemur. unde hic per leviores sat­ isfacere potuerunt Sunt nomul sacerdotum, non tam per errorem quam cupid itate m , su b­ jectos decipientes. ut pro nummoru m o b l a ti on e satisfactionis i nj u nctre pcenas condonent vei relaxent; non tam adtendentes quid velit Dominus, quam quid valeat nurnmus; de q u ibu s ipse Domirlus per Prophetam con­ q uerens at •Sacetdotes mei non dixerunt-Ubi est Dominus?)) (J e rem ., cap. 1 1 , v.6) ((

Ta nquam si di ceret : Sed ubi est n u m m us? Nec salum sacerdotes, verum etiam ipsos principes sarcer­ dotum , hac est Episcopos ita impu­ d e n t e r i n h a n c c u p i d i t ate m exard esce re novi mus; ut cum in dedicationibus Ecclesiarum, vei in c o n s e c r at i o n i b u s a l t ari u m ve i benedictionibus cimiteriorum, vei i n aliquibus solem nitatibus populares habent conventus, unde copiosam oblationem exspectant, in relaX:an­ dis prenitentiis prodigi sunt; modo tertiam, modo q uartam poonitentm partem o m n ibus com unitar i ndul­ gentes, sub quadam scilicet specie charitatis, sed i n veritate sumrme cupiditatis. Qui de sua se jactantes potestate, quam , ut aiu nt, in Petre vei Apostolis susceperunt, cum eis a Domino diceretur: ·« ouorum remis­ eritis peccata, remittentur eis;• vei: « Ourecumque solveritis super ter­ ram eru nt sal uta et in crelis, >) (Joan., cap. XX, v.23) tune maxime quod s u u m est age re g l ori antur, cum hanc benignitatem su bjectis i mpen­ du nt. Atq ue uti nam id saltem pro ipsis, non pro numm i facerent, ut q u al iscu m q u e b e n i g n it as potius quam cu piditas videretur. Sed pro­ fecto si hoc in laude benig nitatis ha­ b e n d u m e s t , q u od t e rt i a m vei q uartam pren itentire partem relax­ ant, multa amplius eorum pietas prcedicanda erit, si dimidiam vei to­ tam ex i ntegra prenitentiam dimttter­ ent, sicut licere sibi profitentur, et a Domino concessu m esse, et quasi in m anibus eorum crelos esse posi­ tos, secu ndum remissionis vei ab­ sol utionis peccatorum supra posita testimonia.

ca şi cum ar fi spus : dar unde este banul? ştim însă că nu numai preoţii ci şi întîi stătătorii lor, adică episcopii, ard cu neruşinare în aceeaşi lăcomie; astfel, atunci cînd se întîlnesc cu lumea la sfinţirile de biserici, la sfinţirea altare­ lor, la binecuvîntarea cimitirelor, sau în alte ocazii solemne, ei aşteaptă oferte cît mai îmbelşugate, arătîndu-se în schimb generoşi în anularea pedepselor; sub masca bunătăţii, se arată binevoitori faţă de toţi cei a d u n ati la un loc, micşorîndu-le osînda cînd cu o treime, cînd cu o pătrime; în realitate este vorba de o nemăsurată lăcomie; ameninţînd

mereu cu puterea lor primită, după cum spun ei, prin Petru sau Apostol -

de vreme ce Domnul le-a spus acelora "Iertaţi-le acelora • păcatele şi le vor fi iertate; tot ce veţi mîntui pe pămînt, va fi mîntuit şi în ceruri " (Ioan XX, 23) -

episcopii îşi ridică

cel mai mult în slăvi

propria făptuire, fluturîndu-le în faţă supuşilor acest soi de bunătate. Dacă ar f� măcar pentru ei înşişi - nu pentru

bani, ar părea mai curînd un soi de

bunătate decît lăcomie.

Desigur, dacă am socoti spre lauda

bunătăţii lor absolvirea unei treimi sau unei pătr imi d i n i s p ă ş ir e a u n e i

pedepse, am putea numi demnă d e a fi recunoscută pieta tea lor, dacă prin propria putere ar absolvi jumătate sau

întreaga ispăşire a pedepsei - după cum înşişi afirmă că le-a fost dat şi îngăduit de la Dumnezeu; ca şi cum dovezile aduse mai sus despre scăderea sau şter­ gerea păcatelor ar arăta că cerurile sînt aşezate în mîinile lor.

99

Î n cele din urmă însă ne apar, dim­ potrivă, ca trebuind ei să fie învinuiţi de mare necredinţă, căci nu-i iartă pe toţi supuşii de toate păcatele, încît nimeni dintre aceia să nu mai fie osîndit; de altfel, zic eu, dacă le-ar fi fost dat ca prin puterea lor să şteargă sau să micşoreze pă catele d u p ă cum vor ei, s a u să deschidă şi să închidă cerurile pentru cei aleşi de ei, episcopii ar trebui de­ claraţi preafericiţi; aceasta, dacă într-a­ devăr ar putea să-şi deschidă cerurile pentru ei, cînd vor. Dacă însă nu pot sau nu ştiu s-o facă, ei se aruncă în ceva imaginar; după cum cred şi eu "Nu-i folosesc stăpînului meşteşugurile ce folosesc tuturor" . Oricine vrea - eu însă nu - poate să dorească acea putere prin care să le fie de ajutor mai mult altora decît sieşi, ca şi cum i-ar sta în putere să salveze mai mult sufletele altora decît pe al său; al­ tul, dimpotrivă, poate simti diferit.

Mag nc;e deni que i�pietatis e co n­ traria a rg ue n d i videntur, cu r non om­ n e s su bj e ct o s a b o m n i b u s a b s o l v a n t peccatis, u t v i d e l i cet n e m i n e m illorum dam nari perm it­ tant; si ita, inquam. in eoru m potes­ tate const i tu tu m est, qum vol ueri nt peccata dimittere vei retinere , vei c·ce l o s h i s qu ibus d ec re v e ri n t , aperi re vei daudere ; quod utiqu e beatissimi prcedicandi essent, s i hos sibi, cum vellent. aperire possent. Quod quidem si non possunt vei nesciunt: certe illud preticu m , in

quantum arbitror, incurru nt: Nec prosunt domino quoo prosu nt omnibus artes.

Appetat quisli»et, non ego, potesta­ tem ilam. qua potius aliis q uam sibi proficere possil, tanquam i n potes­ tate sua habeat alienas ani m as sal­ vare magis quam propriam ; cu m e contraria quislilet discretu s sentiat.

CAPUT XXVI

CAPITOLUL XXVI

Utrum generaliter ad omnes

Le revine oare, în general, tuturor

p ertineat p rrelatos

preoţilor dreptul de a mîntui şi de a

solvere et ligare ?

lega ?

C u m ergo qureritu r sit i l la potestas v e i c l aves reg n i cooloru m , quas Apostolis Dom i n u s tradidit, ac simili­

Se pare că nu este o întrebare simplă cea

ter eorum vicari i s, scilicet Episcopis c o n ce s s i s s e l e g i t u r , n o n parva q ucestio videtu r. Cum enim m ulti s in t e piscopi nec relig ion e m , nec discre­ tionem h abentes, q u amvis ep i sco­ p al e m h a beant potestatem ; q u om odo e i s ce q u e ut Ap osto l is conve n i re d i cem u s : « Q u orum re­ m iseritis peccata rem ittentur eis, et q uorum reti n u eritis retenta sunt? • N u n q u i d si i n d i sc rete vei su pra m od u m v e l it E p i sco p u s pcenam peccati augere ve i relaxare, hoc in ej us est potestate ; ut videlicet se­ cundum eju s arbitri u m poonas Deus d i spon at, ut quod m i n us puniendum est, i pse m agis puniat, e converso, cum cequ itatem rei magis q uam ho­ m i n u m volu ntatem Deus adtendere debeat? N u nquid si Episcop u s per i ram , vei odi u m qu od habeat

in ali­

q ue m , tantu mdem e u m poonitere d ecreverit de levioribus peccatis q u antu m de g raviori bus; vei pcenam

referitoare la puterea, sau cheile împără­ ţiei cerurilor, pe care Domnul a dat-o Apostolilor şi, în mod asemănător, locţi­ itorilor acelora, adică episcopilor; căci sînt mulţi episcopi care, deşi deţin pute­ rea episcopală, nu au nici credinţă, nici distincţie. Despre aceştia putem oare a­ firma că se potrivesc cu ceea ce li s-a spus Apostolilor ? Adică: "Le-aţi micşorat păcatele acelora şi le vor fi micşorate; oprite în loc au fost cele ce le-aţi oprit" . Oare stă în p u terea episcopului

sporirea sau micşorarea pedepsirii păcatelor, fără deosebire, după voia lui,

precum împarte Dumnezeu pedepsele prin hotărîrea Sa, pedepsind mai mult ceea ce pare că trebuie pedepsit mai puţin şi invers, căci El urmăreşte mai mult dreptatea decît voinţa oamenilor? Oare Domnul îi va da dreptate epis­ copului dacă acesta din mînie sau ură împotriva cuiva, va hotărî pentru păcate mai uşoare o pedeapsă mai mare decit pentru cele grave, sau va mări pe veci o pedeapsă în loc s-o micşoreze ?

ej us i n perpetuum extendere, vei n unquam ei relaxare statuerit, quan­ tumcu mque i l ie pooniteat, numquid hanc ej us sententiam

Dominus con­

fi rmabit?

101

Cînd Domnul le spune Apostolilor " Micşoraţi-le păcatele acelora şi ele li se vor micşora "J se pare că aceasta trebuie înţeleasă în legătură cu persoanele lor şi nu cu toţi episcopii; de asemenea, cînd le spune în alt loc " Voi sînteţi lumina lumii, şi voi sînteţi sarea pămîntului" (Matei V, 1 8) şi altele asemănătoare, tre­ buie să le interpretăm ca legate de per­ soana fiecărui Apostol. Domnul nu le-a îngăduit şi urmaşilor în egală măsură acea distincţie sau sfinţenie pe catre le-a dat-o Apostolilor; El nu s-a adresat tu­ turor cînd a spus: " Fericiţi ochii ce văd cele ce vedeţi voi" (Luca, X, 23), şi din nou " Pe voi v-am numit prieteni, căci toate cele ce le-am auzit de la Tatăl meu, vi le-am făcut cunoscute vouă" (Ioan, XVJ 15); apoi din nou: "Cînd va veni acel Spirit al adevăruluiJ vă va învăţa pe voi întregul adevăr" (Ioan, XVI, 1 3). Dacă ar obiecta cineva pornind de la faptul ştiut că şi Iuda era unul dintre Apostoli - indiferent ce s-ar spune des­ pre El - trebuie ştiut că Domnul nu ignoră spre cine se îndreaptă spusele sale; atunci cînd spune: " TatăJ iartă-le lor, că nu ştiu ce fa c " (LucaJ XXIII, 24), se consideră că rugăciunea Sa nu tre­ buie înţeleasă în legătură cu toţi cei ce-l urmează; cînd se spune acestora sau pe voi, pronumele au valoare de­ monstrativă, vorbirea fiind dirijată în direcţia intenţionalităţii vorbitorului, adică, fie în mod egal către toţi cei prez enţi, fie c ă tre a lţii d intre cei prestabiliţi; altfel, cele spuse înainte nu trebuie raportate în general la toţi Apostolii, ci d oar la cei ce au ales s in g u r i . Se p a r e că a s tfel trebu i e gîndit ş i în legătură c u c e se spune în alt loc: " Toate cele ce le vei lega pe pămînt, vor fi leg a te şi în ceruri " (Matei, XVIJ 1 9) . 102

Quod itaque Dominus Apostolis ait : «Quorum remiseritis peccata, remit­ tentur eis, • etc., ad perso n as eorum, non generaliler ad om nes Episcopos referendum videtur. sicut et quod eis

alibi ait u.Vos estis lux m u n d i ; » et : «Vos estis sal teme. • ( Matth . , cap. V, v .1 8) vei pleraque alia de personis eorum speciaiter accipienda. Non e n i m hanc « Ex his ni fallor, ver­ bis H i e ronym i , l i q u i d u m est illud q u od P etra vei cceteri s s i m iliter Apostol is dictu m est de l ig andis vei s o l ve n d i s p e c c ato ru m vinculis, m ag i s de personis eoru m quam g eneraliter de omnibus Episcopis accipiendum esse ; nisi forte, juxta hoc quod ipse ait H ieronymus, hanc ligationem vei absolutionem intelli­ g amus prmdictum j udici u m omnibus generaliter co ncessum ; ut videlicet q u i ligandi vei absolvendi sint a Deo, i psi habeant judicare et inter mun­ dum et immundum discernere.

Există o părere foarte asemănătoare cu cele s p u s e de m i n e căci fer icitul leronim, plin de grijă şi străda nie, ajungînd la cuvintele din Matei ce tre­ buie analizate - cînd Domnul i se adre­ sează lui Petru- spune: " Fragmentul Toate cele ce le vei lega pe pămînt - a fost înţeles de episcopi doar prin aceea că şi-au asumat trufia fariseilor, fie osîndindu-i pe nevinovaţi, fie mîn­ tuindu-i pe cei răi; cu toate acestea, în faţa lui Dumnezeu este cercetată viaţa vinovaţilor şi nu hotărîrea preoţilor. Ci­ tim în Levitic cum li s-a poruncit leproşilor ·să se arate preoţilor pentru ca, dacă aveau lepră, să fie arătaţi ca murdari; asta nu pentru că preoţii i-ar fi făcut curaţi sau murdari, ci pentru că avînd. cunoştinţă despre leproşi ş i neleproşi puteau face deosebire între ce e murdar şi ce e curat; deci în acest sens îl poate desemna preotul pe lepros ca murd ar; tot astfel, episcopul sau preotul nu-i înlănţuie sau mîntuie pe cei vinovati sau pe cei buni, ci prin da­ toria lui d e a a s c u l t a felurim e a păcatelor, ştie cine a r trebui înlănţuit ş i ,

cine mîntuit."

Dacă nu mă înş e l din cuvintele lui Ieronim rezultă clar că toate cele spuse lui Petru, sau a semănător, celorlalţi apostoli, despre legarea sau mîntuirea lanţurilor păcătoşilor, trebuie înţelese ,

cu referire directă la pesoanele acelora şi nicidecum l a episcopii acelora,; doar dacă nu cumva am înţelege din spusele lui Ieronim că legarea sau mîntuirea ar fi un fel de judecare prezisă şi îngăduită în general tuturor, încît chiar şi cei ce ar trebui legaţi sau mîntuiţi de Dumnezeu să aibă puterea de a judeca şi a distinge între curat şi murdar.

103

Referitor la acelaşi loc din Matei, există 23 şi afirmaţia lui Origene despre epis­ copii aleşi, care s-au făcut demni de acea distincţie dată lui Petru şi care ast­ fel se deosebesc de ceilalţi episcopi: "Toate cele ce le vei lega pe pămînt "­ numai că aceia care-şi atribuie scaunul episcopal, se folosesc de acest text ca şi cum ei ar fi Petru, învăţîndu-ne că au primit cheile împărăţiei cerurilor de la Hristos şi că legaţi vor fi şi în cer cei legaţi de ei pe pămînt, după cum mîn­ tuiţi vor fi şi în cer cei mîntuiţi de ei, adică cei care au primit iertarea; vorbele lor ar fi bine spuse dacă făptuirile lor ar avea la origine aceeaşi cauză cu cele pentru care i s-a spus lui Petru:Tu eşti Petru; ar putea fi şi ei asemenea aceluia, - încît să se clădească pe ei Biserica lui Hristos - dacă porţile iadului nu vor avea putere asupra lor. Altminteri e ridicol să afirmăm că acela care, legat cu l a nţur i l e propri ilor p ă c a te ş i abia tîrîndu-şi propriile păcate ca pe o lungă funie, şi propriile nedreptăţi precum biciul neslăbit al vitei, numai pentru că este numit episcop, ar avea o asemenea putere, încît cei mîntuiţi de el pe pămînt să fie aşişderea şi în cer. Aşadar epis­ copul ar trebui să fie fără cusur; cel care I-ar lega sau mîntui pe altul, să fie demn de a lega sau a mîntui chiar şi în cer, să fie bărbatul unei singure soţii, sobru, neprihănit, împodobit, primitor, aplecat către învăţătură, nu beţiv, nu ucigaş; să fie măsurat, împăciuitor, nelacom de b a ni, c o n d u cî n d u - ş i b i n e c a s a , crescîndu-şi fiii c u deplină neprihănire.

1 04

Hine et illud Origenis super e u n dem lac u m in M atthceo e l ectos Epis­ copos q u i hanc g ratiam meruerint, q ure Petra concessa est, a cceteris ita distin q uentis : « Qurecu mque li­ gaveris supe r terram , >> quon iam in­ q u i t , q u i E p i s co p at u s v i n d i c a n t lacum , utuntur h o c textu quemad­ m od u m P e t ru s , et cl aves re g n i creloru m acceptas a C h risto docent, qui ab eis ligati fuerint, in cool o liga­ tos esse, et qui ab eis sal uti fueri nt, id est, re m i s si o n e m acc e pe r i nt , esse et i n ccelo sol utos, dice n d u m est, quia ben e dicu nt, si opera h a­ bent illa, propter quce dictum est il­ l ud Petra: «Tu es Petrus, » et tales s u nt ut super eos aadificetu r Eccle­ sia Christi, si portaa inferoru m non prcevale nt eis. Ali oq u i m rid icu l u m est, u t d icam us e u m q u i vinculis peccatorum suorum ligatus est, et trahit peccata sua sicut funem lon­ g u m , et tanquam juge lorum vitulre i n iq u itate suas, propter hoc sal u m q uon iam dicitur Episcopus, h abere h uj usmod i potestatem , ut sol uti ab eo super terram, sint sal uti in crelo: aut ligati i n terris, sint ligati in crelo. Sit ergo Episcopus i rrepreh ensibilis, qui alterum ligat aut solvit, dignus l ig are vei solvere i n crelo ; sit u n i u s uxoris vir, sobri us, castus, orn atus, hospitalis, doci bilis, non violentus, non percussor, sed modestu s, non l i t i g i o s u s , n o n c o n c u p i t o r p e­ c u n iaru m , bene prceside ns domui s u ce , filios habens su bditos cu m o m n i castitate.

Si tali s fuerit, non i njuste ligabit su­ per terram et neq ue sine judicio s o l v e t ; p ro pt e r e a q u ce c u m q u e solverit q u i ej us modi est, sal uta erunt et in coolo; et qucecumque li­ gaverit super terram , ligata eru nt et in coolo: si enim fuerit quis, ut ita dicam, Petrus, et non habuerit quce i n h o c l o c o d i c u n t u r q u as i ad Petru m , et putaverit se posse ligare ut sint ligata i n coolo; et solvere ut sint saluta in coolo, ipse se fallit non i ntelligens vol u ntatem Scripturc:B, et inflatus i ncidit in j udicium diaboli.• Patenter itaque Origenes ostendit, sicut et manifesta ratia habet, quod in his quce diximus Petro concessum est, nequaquam omnibus Episcopis a Domino collatum esse; sed his solis qui Petrum non ex sublimitate cathe­ drce, sed meritorum imitantur digni­ tate. Non enim suam voluntatem se­ quentes, et a voluntate Oei se aver­ tentes contra divin ce rectitudinis justă­ tiam quidquam possunt; nec cum inique aliquid agunt, ad iniquitatem Deum înclinare possunt, ut eum quasi similem sui efficiant. Quales quidem i pse vehementer arguens et g raviter e i s co m m i n ans a it: « Ex i sti m asti inique quod ero tui similis. Arguam te et statuam contra faciem tuam: intel­ ligite hcec q u i obliviscimini Deum, etc.» (Psalm., cap. XLIX, v.21 ) Quis enim magis Deum oblivisci, et in re­ probum sensum dari dicendus est, quam qui hanc sibi arrogat potesta­ tem , ut in subjectis pro arbitrio suc ligandis atque solvendis divinam sibi subjacere sententiam d icat ; ut quod etiam i njuste prcesumpserit, sum­ mam Oei justitiam pervertere queat, quasi reos vei in nocentes facere pas­ sit quos voluerit.

Dacă astfel ar fi, n-ar lega nedrept pe pămînt şi nici n-ar ierta fără judecare; cele ce le-ar mîntui ar fi aşişderea şi în ceruri, iar cele ce le-ar lega pe pămînt, legate ar fi şi în cer; dar, dacă ar exista vreun Petru ca să zic aşa - neavînd însă cele atribuite ca şi adevăratului Petru atunci - considerînd totuşi că el poate să lege şi să mîntuie astfel încît să fie aşişderea şi în ceruri, acela s-ar înşela neînţelegînd voinţa Scripturii şi din cauza îngîmfării ar cădea în judecata diavolului. Astfel, Origene dezvăluie, după cum o arată şi gîndirea limpede că, în cele ce le-am citat, Domnul i-a îngăduit lui Petru acele favoruri şi nicidecum tu­ turor episcopilor; de asemenea celor ce-l urmează pe Petru, prin demnitatea meritelor lor şi nu prin înă}tim ea jilţului. De fapt ceilalţi, neurmîndu-şi voinţa proprie şi abătîndu-se de la voia lui Dumnezeu, deţin o putere contrară dreptăţii divine; aceştia nu-l pot atrage pe Dumnezeu de partea nedreptăţii prin făptuiri nedrepte, încît El să le fie asemănător. Învinuindu-i pe aceştia şi zdrobindu-i le spune: " ai cugetat ne­ drept că voi fi asemănător ţie; te voi învinovăţi şi voi h otărî împ otriva chipului tău: înţelegeţi toate acestea, voi " care-I uitaţi pe Dumnezeu! (Psalm, XLIX, 21). Despre cine trebuie afirmat că-1 uită mai mult pe D u m n ez eu, căzînd în înţelegerea mincinoasă, dacă nu despre cel ce-şi arogă o asemenea putere, încît să spună că lui i se supune hotărîrea divină de a lega sau de a ierta supuşii; pornind pe nedrept de la o asemenea premisă, el caută să pervertească su­ prema dreptate a lui Dumnezeu, ca şi cum ar putea să facă ce vrea cu vinovaţii şi nevinovaţii. 1 05

Quod ne unquam prresum ant, m ag­ Pentru a nu se întîmpla însă astfet acel n us ilie Docto r E c c l e s i c.e mare doctor al Bis ericii, care este A u gus tin, cel mai vestit d intre Augustinus. et inter ipsos Episcopos adevăraţii episcopi, ne lămureşte în prcedarus, occu rrit sexto deci m a predica XVI referitor la cuvintele Dom­ sermone de verbis Dom i n i dicens: nului, spunînd: " Ai început să-I con­ «Crepisti habere fratrem t u u m tan­ sideri pe fratele tău ca pe o persoană quam publicanum; l i g as e u m i n publică; îl înlănţui pe pămînt, dar pen­ te rra, sed ut juste aJiiges vide: n am tru a-l lega drept, fii atent căci dreptatea i nj u sta vincula disrum pit j ustiti a. )) rupe lanţurile nedrepte". Şi fericitul Beatus quoque Gregorius patenter Grigore atrage atenţia, convingîndu-ne asserit et Dominicis convin cit exem ­ prin exemple dumnezeişti, că biserica plis ninl ecdesiasticam potestatem nu are nici o putere în a lega sau a mîn­ in ligando vei solve nd o posse, si tui, în caz că se abate de la dreptate sau deviet ab cequilate j u stitic.e, et n o n nu concordă cu judecata divină. De aici d ivi na conoordet judicio. Unde illud şi cele spuse de el în Omilia XXV a est quod ait in Evangelioru m h om i lia Evangheliilor: " Se întîmplă adesea ca v i c e s i m a quinta : « P i e r u m q u e locul judecătorului să fie deţinut de cel contingit, ut locum judicis teneat, cu ­ care, prin viaţa sa, se potriveşte cel mai puţin cu acel loc; aşa se face că adesea îi jus ad locum vita minime co nco rdat; ac $cepe agitur ut vei dam net im­ osîndeşte pe cei f�ră vină sau mîntuie legarea altora; în motivarea voinţei sale m e ritos vei atios ipse ligatus solvat. de a lega sau mîntui cele supuse lui, nu Scepe·in solvendis vei ligandis sub­ se întreabă asupra calităţii cauzelor; de d itis suce voltintatis motus, non auunde se şi întîmplă că el însuşi se , tem