Etica [PDF]

Zitiervorschau

INSTITUTUL

DE

FILOZOFiţ:

AL ACADEMIEI R. P.

BIBLIOTECA FILOZOFICA

BENEDICT SPINOZA ETICA

EDITURA

ŞTIINŢifiCA

Bucureşti-

1957

ROMI NE

Traducere din limba latină de Al. Posescu Studiu introductiv şi note

de 1. Firu

003357

BIBLIOTECA FILOZOFICA Suh îngrijirea acad. C. /. Gulian

BENEDJCT

SPINOZA

PRESCURTARI ax.

cap.

c.e.d.d.

cor. def.

dem.

gen. obs. P. post. prec.

axiomă - capitol - ceea ce era de demonstrat - corolar definitie demonstratie

prop. urm.

- general

-

observaţie partea postulat precedent propozitie următoare

Astfel:

vezi def. prop.

XL,

P.

II inseamnă: vezi ddiniţia dir1

propo7.iţia XL din partea a doua.

după prop. prec. şi vezi dem. prop.

Jlropoziţia pn•cNil'ntă

următoare.

şi

Vl'Zi

urm.

înseamnă: du1pă

demonstratia

propoziţi�i

v de{. gen. a afectelor şi ax. 1. d11pă le ma Il I, după prop. XII/, P. III înseamnă: vezi definitia generală a afectelor şi axioma 1 situată după Ierna I I I, du·pă propozitii.! XI I I

din

partea a treia.

ETICA LUI

SPINOZA

Spinoza face p arte din şirul m ari l or filozofi premarxişti, c are în epoca de ascen siune a burghe zi e i şi ca ideolog i ai ei, în opoziţie cu f i l o zo f i a medievală, au determinat orientarea filo" zofiei spre cercet;�rea sistematică a legi lor naturii şi explicarea ei pe baie ştiinţifice. Filozofii! mcd icv ali\ se i nt itul n si ngură "servitoarea teolo­ giei", d i spreţ u i a studiul 11aturii şi s e sprijinea pc speculaţii abstracte, ru pte de viaţa pradil'ii, in!Prpn'1înd h1111ea şi viaţa omului prin prisma d og m el o r teolo�kc. Luptînd împotriva aceste i filozofii, Fr. Bac(j>n, Hobbes, D es car tes , Gassendi - premcrgătorii lui Spinoza au izbutit să discrediteze interpretarea teologil'ii a lumii şi vieţ i i şi .-au.. pus .llazele noi i filozofii matcr'· 'sh•, legînd filozofi a de vi aţă şi dîndu-i ca obi e c t l'llnoaştcren ra 1orwlă a legilor ifafli1'it şi punere a acesto rlegTT,-1 slii.n>;i-(i,-nil1ilî, a îmbogaţirii şi'înfrumu­ s e ţări i vieţii lui. Ei m1 wmhiitut, cu JIWi multă sa u mai puţină consecvenţă, fanatismul� r el ig io s ş i intoleranţa d e toate nuanţele, ignora nta şi superstiţia, în l'�_Q.. cauză exterJlŞ. Şi fiindcă (pe te�r.eiul celor stabilite în această noUl) stă în natura substantei ca ea să existe, �in iţia ei trebuie cu necesitate să cuprindă existenta , şi deci din Simpla e1 defin i\ie trel'îU Je sa-1 deducem existenţa. Din defi niţi a ei însă (cum am arittat în obs. · ·n şT71tJ"nu�-poate să rezulte existenţa mai multor substanţe. Urmează deci cu necesitate, din definiţia substan_ki , că nu există decît una si ngură _g_��ce�aşi n atură - aşa cum ne-am propus să dovedim. Propozitia IX

Cu cît un lucru este mai real sau mai existenta, mai multe atribute.

cu

atît are­

DEMONSTRAŢIE: Aceasta rezultă din def. IV�. Propoziţia X

Orice atribut al unei substanţe trebuie conceput prin el însuşi:

DEMONSTRAŢI E : Un atribut este de fapt ceea s e i nte­ lectul concepe .într: _ş_ybş_1�1!1ă ca alcătuind esenţa ei (după .., ....

. ···�

ţf-., �-

Adică douăzeci, nici mai mulţi, nici mai puţini. 2 Necondiţionat. a C u m a i multă putere de a exista. ' După această definiţie, atributul . exp.rimL tnsăşi esenţa substanţ� urmează, in chip logic, că lucruri!eSăllfÎlnţele au cu atît ma i multă realifate_( &au putere de a exista, cu cît cuprind mai multe atnbute, adică mai multa esenjă, mai multă substanţă. I

.,

• •.

48

------

Etica. Partea 1

def. IV). De aceea (după def. 1Il) atributul trebuie să fie con­ ceput prin �ţl Şi. C.e.d.d.

NOTA : De aici se vede că, deşi două atribute sînt conce­ pute ca d isti ncte în mod real, adică unu l fără ajutorul celuilalt, noi nu putem conclude din aceasta , că ele constituie două exis­ tenţe sau două substa nţe diferite; căci stă în_ n atura �anţei ca l�.d.U!.tre atribtttel�_ sale să fie conceput prin el însuşi, _, pentru că toate atributele 'pe care le are au fost totdeauna ld eoda ff""în ea şi nici unul n-a putut fi produs de către a ltul , ci fiecare expri!_n ă realitatea,_sau existenta substa nţei . De aceea, n u este nicidecum absurd să se atribuie aceleiaŞl substa nţe m a i multe afribute1/Dim potrivă , . nimic n u este î n natură m a i i i m ­ r pede decît c ă fiecare luc.r.u trebuie să fie conceput sub q n anumit 1t, cu atît ,atribut şi , cu cît un l ucru este m a i real sau mai exi are mai multe atribute. Şi, întrucît . tecare a rt ·e� . sitatea sau eternitatea tod at� itatea rezultă că n i m ic nu este mai l i m pede decît că trebuie să defi11ji!1� cu neces itate, existenţ a absolut inifinită (cum am arătat în def. V 1) ca exis­ tenţă constituită dintr-o i nfi nitate de atribute, fiecare exprimînd o anumită esentă ' eternă şi i nfinită/ Dacă însă cineva ar întreba prin ce semn2• a m pute.9 wcunoaşte diversita'te a substa nţelor, să citească propoziţiile care urmează şi care arată că în n ahlră nu există decît o singură substanţă, şi că ea este absolut infi­ J Ută, aşa încît acest semn s-ar că uta i n zadar . ·

·

_

. ·

Propoziţia

XI

'�

0\

Dumnezeu sau substanţa alcătui@ di.i atribute infinit e fie­ care exprimînd o esenţă infinită şi etemă, e::!:2,tă cu necesita((!.

DEMONSTRAŢI E : Dacă tăgăduieşti ( aceasta ) , gîndeşte - dacă se poate - că dumnezeu nu există . Aşadar (după .. ax. V Il), esenţa lui nu include existenţa. Dar aceasta ( prop. V II) este absurd. Deci dumnezeu există cu necesitate. C.e.d.d. ' A se vedea 2 Cri•teriu.

prop. V, P. 1

şi demonstaţia ei .

49

Despre dumnezeu

_.

ZTĂ DE.I\\ ONSTRAŢIE:

Pentru orice lucru trebuie să se cît şi cea _ULYirJ�ttea_ .căr.eia Jlu_există . Bunăoară, dacă e x i s t ă triun ­ ghiul, trebuie să se arate raţiunea sau c a u z a pentru care exist ă ; dacă î n s ă el n u există . trebuie să se arate raţ iunea s a u cauza care _îl împiegic_ă 5ă exisJ.� --�-��- �-'!�e îi exclude exi stenta. I a ::­ �astă ratiLWe sau cauză trebuie să fie cJ!prjqsă ÎI)Jl_atura lu­ crului sau să fie . î n afara l u i Bunăoară, însăşi n atura cercului arată de ce nu e xist ă un cerc pătrat: căci aceasta include o con­ t r a d i cţ i e ce, dimpotrivă , e_!ţ_:;ţă o _..§!J.hsian ţ ă, aceasta r�ull ă din _s:hi a tura ei, sş.re inclJJ d e to_crnat:�xisief!ta (vezi prop. V Il). l'iîs ă r ă tUnea entru c re· exist e 'stă cercul s a u triun­ ghi u l nu rezultă din n atura lor, l!tpun-;- a nume - .ah§![act, adtca super-· fici al , aşa cum n e o inu1t!J)ă rn sau ca Siibst'ăn ţ ă, ceea _.ce _ :>e . face numai de c,i!.!re intelect. D acă deci luăm în considerare caii: titate a, aşa cum este in i m a g i n aţia noastră , ceea ce cu uşurinţă facem a desea, vom găsi-o fi n i tă , divizibilă ş i alcătuită din părţi ; dacă, dimpotrivă , o luă m în considerare aşa cu m eCtul respectiv nu mai est·�.

ci numai ima ginea lui .

IlO

Etica. Partea

Il

r ie n ţă, ce am

de care nu ne mai este îngăduit să se îndo i m , o dată� arătat c ă corp u l omenesc există aşa cu m îl s i m ţ i m (vezi cor. după prop. XIII de aci). Pe lî n gă aceasta (după cor. prec. şi cor. li al prop. XV 1 de aci), cunoaştem l i m ped e , de exempl u , care este deosebire a dintre i deea lui Petru c a re c on s t i tui e e s e n ţ a sufletului l u i Petru î n s u şi , şi i deea care este în alt om, să zicem P avel , desp re a cel aş i Petru. Cea dintii exprimă ne­ mijlocit es e n ţ a cor pu l u i lw Petru1 şi i n clude existen ţ a lui nu­ mai cît timp t r ă ieş te Petru. Ceal altă, dimpotrivă, ara t ă mai mult co n s t it u ţ i a c o r p u lu i lui Pavel decît n a t ur a lui Petru , şi de a ceea , cît t i m p dur ează ace a co n s tit uţ i e a c o rpu lu i l u i P a vel , ' sufletul său îl va considera pe Petru ca pre z e nt , chiar dacă Petru nu mai exi s tă . Mai departe, p en t r u a lntrebuinţa den umirile obişnuite. vom n u m i imagini2 ale lucruri lor, a fecţiunile corpului u m a n a le căror i dei reprezintă c o r p uri le externe c a prezente nouă, chiar d a c ă ele n u repr o d u c f i g u r i l e lucrurilor. Cînd s u f letul con­ sideră lucrurile în fel u l acest a , s punem că şi le im aginează. Şi aici, c a să" î n cep a arăta în ce constă eroarea, aş vre a să ţint1ţi seama că ima g i n i le s u f l etul u i , p r i vi te în ele î n sele , nn c u p r i n d nici o er o a r e 3 ; a dică sufletul n u cade în eroare prin aceea că îşi im ag i ne a z ă , ci numai în t ru cît e considerat că nu are ideea care !n l ătu ră ex i s t enţ a Bcelor l ucruri pe c a re şi le ima gi nează ca prezente: Căci, dacă s u f l e t u l îşi imagi nează că îi sînt p r ez ente lucruri neexistente şi şt ie în a cel a ş i t i m p că I Ideea "care constituie esenţa lui Petru însuşi", este sufletul acestuia (vezi nota 3 din subsolul pag. 85) , deci această idee va dura cH Petru va fi in viaţă. --2 Spinoza face o importantă deosebire intre "imagini" sau "imaginaţie" şi idei sau intelect. I�ini1e sin.t . urme ale _pe.rc�piiiJor. Cind ne formăm o imagine ( cînd n.e "i�m" - acesta esle sensul acestui cuvinil: la Spinoz a, şi nu fantezia) , sin�em oarecum pasi vi, pe cind �a conţine o •afirmaţie sau o n eg1c�fu. deci un..acl...al. ..giD !firii �i .,pare că exprimao-.:::� : lfiifje a s�!Ig'@ui" ( def. I I I , P. I I ) . La sfîrşitul no,te 1 Tajffiip:lCI:VITI;-v. II, se spune: "prin idei eu nu înţeleg imaginile care lie formează p e fundul ochiului, sau, dacă vreţi, în mijlocul creierului, ci concept§!.{e_.C.!Yl�i_ă!if:.. 3 După Spinoza, cauz �rii esle întotdeauna i gnoranta, adică o "lipsă de �oaştere". In cazul ima�a ar consta în faptul că, in timr> ce avem imagini ale lucrurilor a bsente, ne lipseşte ideea că lucrurile reprezen · tate d� ima gini nu sînt prezente, a dică nu ne dăm seama că avem simple imagini şi nu perceptii (vezi prap . XXXI II şi XXXV, P. I l ) .

Il!

Despre natura şi originea sufletului

acele lucruri nu există in realitate, vom atribui desigur ace a stă a imagina unei vi rtuţi a n aturii sale nu unui viciu, mai ales dacă ace a stă facultate de a imagina depinde­ numai de n at ur a lui, a d ică (după def. VII, P. JX d a că aceashi facultate de a imagin a a sufletului p ca paci tat e de

,

este liberă. "®

Propoziţia XVIII Dacă corpul omenesc a fost afe ct a t cîndva în acelaşi timp­ de două sau mai multe corpuri, atunci, ori de cîte ori su fletul îşi va imagina ul terior pe unele dintr-însele, îşi v a aminti în­ dată de celelaftei .

DEMONSTRAŢI E : Sufletul (după cor. prec.) î ş i ima g i­ nează2 un corp oarecare din cauză că corpu l omenesc este afectat şi dispus de urmele unui corp exterior în acela ş i fel în care a fost afectat cînd unele din p ă rţile sale au fost puse în m i ş ca re de însuşi acest c:orp: însă ( după ipoteza noastră ) cor­ pul a fost atunci în a ş a fel dispus ca sufletul să şi imaginez e d ou ă �orpttri d eo d at ă Deci din nou îşi va imagin a de asemenea d ou ă c orpuri deodată şi de îndată ce sufletul îşi va ima g ina pe unul d intr-însele îşi va reaminti în acel a ş i timp de celălalt. -

.

,

C.e.d.d.

NOTA: De aici înţelege m limpede ce este memona3• Ea n u este într-a devăr decît o a n um it ă î nlăn tu ire a ideil or care cu prinq într însele n atura lucrurilor care exist ă în a f a ra corpului omenesc înlănţuire c are se produce în suflet în ordinea şi în­ lănţuirea a fecţiun il or corpului . Spun, mai întîi, că memoria e ste o înlăntuire numai a ideilor care �l!ill:i!!d într-însele n atura lu­ ' crurilor care există în afara corpu1iil0m e nes c , nu în să a idei­ lor care expljs:? , 11atura a cel o raşi lucruri . Căci efe-sint în re ati� rate -(Jupd prop XV 1 de aci) i dei ale afecţiunilor corpului omenesc care cupri n d în acelaşi timp n atura lui c a şi pe aceea ­

-

,

.

t

In

d e idei".

psihologie,

aceasta esde

cunoscută sub

nu m el e de ,.legea

asociaţici

2 Tşi "ima gi n e a z ă " înseamnă aci îşi formes.ză e> m a e p e baza urmelor percepţiei sen s i bile, nu "îşi închipuie" pur' şi simplu. a De fapt este vorba de a sociaţiile d'e idei, ce d ep i n d de a c i a ţ e de­

.,afecţiuni

i

ale

corpului", a d ică de IPerc·e pţii.

gin

so

iil

,

Etica. Partea Il

1 12

a corpurilor exteri oare . Spu n, în al doilea rînd, că această în­ lărlţuire se p roduce în suflet în ord i nea şi înlănţuirea afecţiu­ nilor corpului omenesc, ca să o deoseb im de înlăn ţ uirea ideilor care se face în ordinea i ntelectului, în lăn ţ ui r e pri n care sufletul percepe lucrurile prin cauzele lor pr i me ş i c a re este aceeaşi la toţi oamenii . De aci înţelegem clar de ce sufletul trece imediat de la ideea unui lucru la ideea altui lucru care nu se aseamănă întru nimic cu primuL Bunăoară , un roman trece numaidecît de la i deea cuvîntului pomum 1 la ideea unui fruct care nu arc nici o ase m ănare cu acel sunet articulat, n ici cev a comun cu el, decît că corpul acestui om a fost afectat adesea şi de cuvîn ­ tul ace s ta şi de f ructul pe care îl reprezintă ; al tfel spus, c ă a cel aş i o m a auzit adese a cuvîntul pomum ( în t i m p u l cînd vedea fructu l ) . Şi, astfel f iecare va trece de Ia o idee la alta, după cum obişnuinţa a o rî n du i t în corp u l f i ecă ru i a i m agi n i le l u ­ ('. ru r ilor . Căci , bunăoară, un s o lda t văzînd p e n i s ip urmele unui cal va trece numaidecît de la idee a unui cal la ideea unui c ălăreţ , şi de aic i la i deea răzb o iului. I ar ţăranul va trece de la ideea unu i cal la ideea plugului, a ogorului etc. Şi astfel fiecare, du p ă cum s-a obişnuit să le g e şi să în lă n ţ u i e i m aginile lucrurilor într-un fel sau î ntr-altul, va trece de t a aceeasi idee la cuta re sau cuta re alta. ·

Propozitia XIX Numai prin ideile afecţiunilor de care corpul este afectat sufletul omenesc cunoaşte însuşi corpul omenesc şi ştie că acesta

existil.

DEMONSTRAŢ I E : In adevăr, sufletul omenesc este în­ săşi ideea sau cunoa şterea cor p u l ui omenesc (după prop. X/Il de aci ) , care (după prop. IX de aci) există în dumt:�ezeu, doar întrucît îl considerăm pe du m n ezeu afectat de o altă idee a unu i lucru particular; sau fiindcă (du pă post. IV) co rp u l omenesc are nevoie de multe cor p ur i de care să fie nec o ntenit , oa recu m re gener a t i ar ( după prop. VII de aci) ordinea şi în ­ lănţuirea i deilor este aceeaşi cu ordine a şi î nlăn ţ uirea cauze­ lor, această idee va fi în du m n ezeu , întrucît este consi derat c a ' pomum

=

fruct, poamă.

1 13

Despre natura şi originea sufletului

afectat de ideile foarte multor lucruri particulare. Dum neze u are deci ideea corpului omenesc sau cunoa şte corpul omenesc, întrucît el este afectat de multe alte idei, şi nu î ntrucît el constituie nat ura sufletului omenesc, cu alte cuvinte (după cor. prop. XI de aci) s u fl et ul omenesc nu cunoaş te corpul omenesc. J nsă ideile afecţiun ilor co rp ulu i există în dumnezeu, întrucît el constituie n atura sufletului o menes c cu alte cuvinte sufleful percepe aceste afecţiuni ( după prop. XII de aci) şi pri n urmare (după prop. XVI de aci) el percepe î n s u şi c orpu l omenesc şi îl percepe (după prop. XV Il de aci) ca existînd în a ct Deci nu­ mai intr-atît sufletul omenesc percepe corpul omenesc. C.e.d.d. ,

.

Propoziţia

f

Există şi în Ifumnezeu r:deea sau cunoaşterea sufletului omenesc care rezu1 tă în dumnezeu în acelaşi fel şi se raporteazd la dumnezeu în acelaşi fel ca şi ideea sau cunoaşterea corpului omenesc. DEMONSTRAŢIE: C u g eta r ea este un a tr ibu t al lui dum­ ne zeu (după prop. I de aci) şi de aceea (după prop. I Il de aci) t re b u ie să ex i ste în dumnezeu o idee atît a lui însuşi cît şi a tuturor afecţiunilor sale şi deci (după prop. XI de aci) de ase­ menea a sufletului omenesc. Apoi, această idee sau cunoaştere a su f let ul ui nu trebuie să rezulte în dumnezeu fiin dcă este in­ finit, c i fi in dc ă este afectat d e o altă idee a unui lucm ·particu­ lar (după prop. rx·ae aci). t n s_iL _ qrd in ea şi înlă nţuirea i deilor sînt aceleaşi cu ord i nea şi î nlănţui_re_(l c au ze lor (după- prop. V Il de aci r-necT"aC"eas1ă idee s au cunoaştere a suf let ul ui re­

zultă în dumnezeu

ideea

şi

sau cunoaşterea

se raportează la

corpului. C.e.d.d.

el

în acelaşi fel ca

şi

Propoziţia XXI

fel

Această idee a sufletului este unită cu sufletul care sufletul însuşi este unit cu corpul. DEMONSTRATIE: Am dov ed it

corpul

XI/

în

acelaşi

în

şi

că sufletul este unit cu prin aceea �ă corpul este obiectul su f le tulu i (oezi prop. Xll! de aci). De aceea ideea s ufletu lu t trebuie să fie

Etica. Partea 11

114

unită cu o biectul ei din acel a ş i motiv, adică trebuie să fie· unită cu suf letul însuşi în acelaşi fel în care sufletul este unit cu cor pul C.e.d.d. .

NOTĂ: Această propoziţie se înţelege mult mai bine din

cele spu se în

nota prop. VI I . ln a devăr am arătat acolo că ideea corpului şi corpul, ad ică (după prop. XIII de aci) sufletul· şi corp u l sînt u nul şi acela ş i individ, care este conceput, cînd stib atribu t ul cugetării, cînd sub acel a al întinderii. De acee.t tdeea s u f letul u i si sufletul insusi sînt unul si acelasi l ttcr u, care este conceput S�lb Ulllll Şi ace i aşi atribut, afmme al cugetării. Spun că existenţa ideii sufletului în dumnezeu şi e xi stenţa su­ fletului insusi în dumnezeu rezultă cu aceeasi necesitate din ' aceeaşi puter e a cugetiirii. Căci în renlitatc ideea sufletului adică ideea ideii', nu este decît forma ideii, întrucît este con­ siderată ca un mod al cugetării fiiră relaţie ctt obiectu12. T n adevăr, cînd cineva ştie ceva, el ştie prin chiar aceasta că ştie, şi totodatii ştie că ştie şi aşa la infinit. Dar desp re aceasta vor vorbi mai dep arte ,

.

.

.

Propoziţia XXII

Sufletul omenesc nu percepe numai afecfiunile corpului, ci şi ideile acestor afecţiuni. Ideile ideilor afectiunilor urmeaza m acela i fel şi se raportează la 'dumnezeu în acelaşi fel ca şi înseşi ideile afecţiunilor, ceea ce se dovedeşte la fel .ca la prop. XX de aci. Insă ideile afecţiunilor co r p ul u i sint în sufletul omenesc (după prop. X II de aci), adică (după prop XI 1e aci) în dumnezeu, î ntru cît el constituie esentţa sufletului omenesc; deci i deile acestor idei vor fi în dumnezeu. fiindcă el are c unoa ş terea sau ideea sufletulu i omenesc, adică (dupi:J prop. XXI de aci) vor fi însuşi suf l etul omenesc care de aceea percepe nu numai afecţiunile cor pul ui, ci şi ideile lor. C.e.d.d.

DEMONSTRATIE:

dumnezeu

în

Ş

-

.

.

1

(con§'tiin1a exi!\tentci��ui) ideea sufle· ideea ideii, adică faptul că ştim di corpul nostru există. Adică atu�d cînd consideram ntlfllai ideea, independent de obiectul Ia

Sufletul fiind ideea corpul,ui

tului, va fi care

2

.se

referă,

Despre natura

şi originea sufletului

1 15

Propoziţia XXIII

Sufletul se cunoaşte pe sine numai corpului.

întrucît

percepe ideile

afecţiunilor

DEMONSTRAŢIE: Ideile sau cunoaşterea sufletului (dupit prop. XX de aci) rezultă în dumnezeu în acelaşi fel, şi se ra­ portează la el în acelaşi fel, ca ideea sau cunoaşterea corpului. Şi fiindcă (după prop. XIX de aci) sufletul omenesc nu cu­ noaşte însuşi corpul omenesc, adic ă (după cor. prop. XI de

aai),

fiindcă cun�şifr�_corpului nu se ra p orte ază la dumne­ zeu întrucît el c onst ituie naturâ--siiTiefuTt.ii oiil�mesc, ded nici cunoa ş terea sufletului ntt se raportează Tă âuiri!Jezeu întrudt el const i tu ie ese_nt� sufletului omenesc, şi de aceea (după acelaşi cor. a l prop. XI de aci), în ac e st inteles, sufletul omenesc nu se cunoaşte pe s i ne Apoi ideile afecţiunilorprlii care este afeetat corpul includ natura co rpului omenesc î n suş i (după prop. XIV de ac i) adică (după prop. XIII de aci) �k_sîn.Lîn acord ..cu na1.11ra sufletului; de aceea, cunoasterea aceshr idei cuprinde _cll.IJ��ŞH_âfe�-cÎtnoaşterea sufl etulu ; dar ·(după prop. prec.) cunoaşterea acestor idei se a fiii în însuc;i s u fletul Oll}e­ nesc. Prin urmare, numai în această m ăs ur ă su iletul orr:enesc se cunoaŞte pe sine. C.e.d.d.

..

.

,

(

Propozllţia XXIV

Sufletul omenesc nu cuprinde cunoa;;;terea adecvatit a păr­ ţilor care compun corpul omenesc. DEMONSTRAŢIE: Părţile care compun corpul omenesc aparţin esenţei corpului însuşi numai întrucît ele îşi comunică mişcările unele al tor a , într-un anumit raport (vezi def. după cor. l emei III), şi nu în trucît pot fi considerate ca indivi7.i P ră legătură cu cnrpul omenesc. Părţile corpului ome'1esc sînt de fapt i ndi vizi_ jQartl;l CO !_!l�Şi (după post. /), ale căror pi'irţ1 (după lema IV) pot fi crespărţite de corpul .omenesc şi miscă­ rileJor (vezi ax. l după lema Il!) pot fi c o m u ni c ate altor cor­ p u ri în altfel de raporturi, fără ca însuŞi corpul să piardii.- din natura şi forma sa. J n consecinţă, (dună prop. Il! de ac') ia ee a sau cunoaşterea fiecărei părţi va exista în dumnezett, întrucît __

116

Etica. Partea Il

( după prop. IX de aci) considerăm că el este afectat de o altă idee a u nui lucru p articular , care, în ordinea naturii, este an­ terior acelei părţi (după prop. VII de aci). Tot aşa trebuie să spunem despre orice parte a individului însuşi, care compune corpul omenesc. De aceea, cuno aşterea oricărei p ărţi care com­ pune corpul o menesc este în dumnezeu intrucit el este afectat de foarte multe idelate Iucruril6r şi nu întrucît are nui!iai ideea--corpului omenesc, adică (dupii prop., XIII de aci) ideea c are co nstit uie natura sufletului omenesc. Aşadar, sufletul ome­ nesc (după cor. prop. XI de aci) nu cuprinde cunoaşterea adec· v ată a părţilor care compun cor pul omenesc. Ce.d.d. Propo7Jlţla XXV

Ideea oricărei afecţiuni a corpului omenesc n u include noaşterea adecvată a corpului extern.

cu­

DEMONSTRAŢIE: Am arătat (vezi prop. XVI de aci) că ideea afecţiunii corpului omenesc include natura corpului ex­ tern numai întrucît însuşi corpul extern determină, într-un anumit fel, corpul omenesc. Şi î nt rucît corpul extern este un individ care nu se r aportă la corpul omenesc, i deea sau cu­ noaşterea l ui există în dumnezeu (după prop. IX de aci) în măsur a în care conside ră m că dumnezeu este afecta t de ideea a ltui lucru care (după prop. V Il de aci) pr i n natura sa e5te anter ior corpulu i extern în suşi . De aceea, cunoaşterea adevăr ată a c orpu l ui extern nu există în dumnezeu întrucît el are o idee a afecţiunii corpului omenesc, cu alte cuvinte, ideea afecţ iunii corpului omenesc nu include o cunoaştere adecvată a corpului extern. C . e .d.d . Propo7JI.ţla XXVI

Sufletul omenesc nu percepe ma un corp extern c a exis­ tînd actual, decît prin ideile afecţiunilor propriul ui corp. DEMONSTRAŢIE: D a că corpul omenesc n-a fost afectat în n ici un fel de vreun corp extern, (după prop. VII 1 de aci) nici ideea corpului omene sc, adică ( dup ă prop. XIII de aci) sufletul omenesc, n-a fo st afectat în vreun fel de id eea exis-

Despre natura şi originea sufletului

117

tenţei acelui corp; sau, el nu percepe în n i c i un fel e x i st enţa acelui corp extern. Dar, în măsura în care co r pu l omenesc este afectat de un corp extern într-un fel oarecare, în aceeaşi mă­ sură (după prop. XVI de aci cu cor. ei) el percepe cor pu l ex­ tern, C.e.d.d.

COROLAR: In măsur a în care sufletul omenesc îşi ima­ ginează1 un corp ex te r n , e l nu are c u n naş terea lui adecvată. DEMONSTRATIE: Cînd sufletul omenesc c onsideră cor­ purile externe pr i n' ideile afecţiunilor propriului corp, spunem atunci că le i'In a g i n ea ză (vezi nota prop. VIl de apî ),; Îf! nici o. altă condi ţ ie (după prop. prec.) sufletul n u p o a te imagin a cor­ purile străine ca existîn d actual. De aceea , ( după prop. XXV de aci) în m ă s ura în care sufletul îşi imaginează corpu r ile exter­ ne el nu are cunoaşterea lor a d e cv at ă . C.e.d.d. Propozliţia XXVII

Ideea oricărei afecţiuni a corpului omenesc nu include cunoaştere adecvată a însuşi c orpulu i omenesc.

o

DEMONSTRAŢIE: Orice idee a unei afecţiuni a corp ul ui omenesc include n a tu r a lui în m ăsur a în care este c nn s i d er at ca afectat într-un a n u m it fel (vezi pro p . XV 1 de aci). Dar, în măsura în care c orpu l omenesc este un i nd i vi d care poate . fi afectat în m ult e alte feluri, i deea sa etc. (vezi dem. prop . XXV de aci). Propoziţia XXVIII

Ideile afecţiunilor corpului omenesc, întrucît sînt rapor­

tate nu m ai la sufletul omenesc, nu sînt clare şi distincte, ci

confuze.

DEMONSTRAŢIE : In adevă r , ideile afecţiunilor co:p u l u !. omenesc includ n a t u r a atît a corpuri lor externe, cît şi a msuş1 corpului omenesc (după prop. XV1 de aci): şi t rebu i e să includă 1

Adică îşi formează

o

imagine.

liS

Etica. Partea Il

nu numai ,natura corpului omenesc, ci şi a părţilor sale, cact afecţiunile sînt moduri (după prop. III de aci) prin care sînt afectate p ă rţile corpului omenesc şi, prin urmare, corpul întreg. Dar ( după prop. XXIV şi XXV de aci) cunoaşterea adecvată a corpurilor externe, ca şi acee a a părţilor care compun corpul omenesc, este în dumnezeu întrucît el este considerat ca afectat, nu de sufletul omenesc, ci de a lte idei. Prin urmare , aceste afecţiuni ale ideilor, î n mă sura în care sînt raportate numai l a sufletul omenesc, sînt c a nişte concluzi i lipsite de premi se, adică (ceea ce se înţelege de la sine) sînt idei confuze. C.e.d.d. NOTĂ: In acelaşi fel se d emonstre ază că i deea care con'sti­ tuie natura sufletului omenesc, considerată numa i în sine, nu este clară şi distinctă . La fel în ce priveşte id ee a sufletului omenesc şi ideile ideilor afecţiunilor corpului omenesc - întru­ cît sînt raportate numai la suflet - ceea ce oricine poate vedea uşor. Propoziţia XXIX Ideea ideii unei include cunoaşterea

afecţiuni oarecare a

adecvată a sufletului

co rpului omenesc

nu

omenesc.

DEMONSTRAŢIE: Ideea unei afecţiuni a corpului omenesc (după prop. XXV Il de aci) nu include cunoaşterea adecvată a corpului însuşi , nu-i exprimă adecvat natura; adică (după prop. X/Il de aci) ea nu concordă adecvat cu natura sufletului. De aceea (după ax. VI, P. 1), ideea acestei idei nu exprimă adecYat natura sufletulu i omenesc sau, nu include cunoaşterea lui adec­ vată .. C.e.d.d. COROLAR: De aci .urmează că, ori de cîte ori sufletul omenesc percepe lucrurile în ordinea comună a naturii, nu are o cunoaştere adecvată nici despre sine, nici despre corpul său, nici despre lucrurile externe, ci numai una confuză şi mutil ată. Căci sufletul nu se cunoaşte pe sine decît în mă sura în care percepe ideile afecţiunilor corpului (după prop. XXIII de aci), iar propriul corp (după prop. XIX de aci) nu-l percepe decît prin înseşi ideile afecţiunilor corpului , şi tot numai pri n ele percepe corpurile externe (du pă prop. XXVI de a ci ). De aceea,

119

Despre natura şi originea sufletului

cît timp are a cel e i dei, el nu are nici de spre pro p. XXXI de aci), nic i des pre propriul său XXV II de aci), n ici despre corpuril e externe

sine însuşi (după corp (după prop.

'(după prop. X!XVJ aci) o cunoaştere adecvată, ci nurrEJ_!Jna m!:)ţjlaţ�_şi confuza (după prop. XXXV II de aci şi nota sa). C.e.d.d.

de

---· --·-

NOTA: Spun lămurit că sufletul nu a re nici de�re sin� însuşi, nici desR�_cor_pyJ._ş_�_\1 n ici _d�nr_�--�.Q!:Q!1J:Jl�-- �!_terne o cunoaşt ere aâ&V ată, ci numai una confuză, ori de cîte ori per­ cepe lucrurile. în or di nea comun ă a nat ur i i , adică ori de cîte ori este determinat din afară, prin contactul întîmplător cu lucru: rile, de a c ons i dera un lucru sau altul , şi nu ori de cîte ori este determ in at dinăuntru- adică prin aceea că el consi deră mai mult e lucruri deodată - să cunoască concordanţele, deose b iril e şi opoziţiile lor. C ăci ori de cîte ori el este dispus jnterjor..îi:J.tl:=l.lrl f e l sau în al tul, el cons i de r ă lucrurile clar şi distin;ct ...:.... ��!Jll voi arăta ma 1 JOS. __

·

··--·-··--·- ····· ·

·

· ·········

-

Propoziţia XXX Nu putem avea despre durata noaştere cu totul neadecvată.

corpului nostru

decît

o

cu­

cor pul ui nostru nu depinde (după de esenţa l u i şi nici de natura absolută a lu i du n prop. XXI, P. !). ln să (după prop. XXV/li, P. 1) ca să exi ste şi să l ucreze, cor p u l e deter mi nat de cauze care, la rîndul lor, ca să existe şi să lucreze într-un c hi p anumit şi de­ termin at, sînt determinate de alte cauze, iar acestea din urmă. la rîndul lor, au fost determinate de altele, şi tot a şa la infinit. A ş adar , durata corpului nostru depinde de ordinea c omu n ă a na­ t u r ii şi de const ituţi a lucrurilor. In ce priveşte felul cum sînt constituite lucrurile, dumnezeu ar e o cunoaştere adecvată, întru­ cît el are ideile tuturor lucruri l or, nu numai ale corpului ome­ nesc (după cor. prop. IX de aci). De aceea cu n oa ştere a duratei corpului nostru este cu t otul neadecvată în dum nezeu, numai î n trucît îl considerăm pe dumnezeu ca alcă t u i nd natura sufle­ tului omenesc; adică (după cor. prop. XI de aci) acea s t ă cu­ no a şte re este cu totul neadecvată în su flet ul nostru. C.e.d.d.

DEMONSTRAŢIE: Durata

ux. 1 de aci) n e zeu ( du pă

• ­

Etica. Partea li

120

Propoziţia XXXI ...... _

Despre durata Lucrurilor particulare, care sînt în afară noi, nu putem avea decît o cunoaştere cu totul neadecvată.

de

DEMONSTRAŢIE : In adevăr, ca şi c orpu l omenesc, fie­ care l ucr u particular, ca să existe şi să acţioneze. într-un chip anumit şi determinat, trebuie să fie d eterminat de un ; a l t Jucm p a r ticu l ar iar a c e s t a l a rîndu-i de un altul, şi a şa l a infinit ( dupd prop. XXVII, P. !). Plecînd de l a această pr opr ietate comună a lucrurilor particulare, am demon s tra t în propoziţia prece den t ă că despre durata corpu lui nostru avem numai o cu­ noaştere cu totul neadecvată. Trebuie deci să conchidem la iei despre durata l u cr u r i lor particulare, anume, că de spre ea nu p utem avea decît o cunoaştere cu :totul neadecvată. C.e d.d. ,

COROLAR: De aici u rmează că toate lucrurile particu1are sînt contingente1 şi pieritoare. Căci despre d u r a ta lor nu putem avea nici o cunoaştere adecvată (după prop. preced.); şi aşa trebuie să înţelegem con t i ngenţ a lucrurilor şi p utinţa ptemt lo� (vezi nota I, prop. XXXIII, P. I). Căci, (după prop. XXIX. P. I) în afară de aceasta, nu există nimic contingent. Propoziţia XXXII

Toate ideile sînt adevărate în la dumnezeu.

măsura în

care le

raportăni

D EMONSTRATIE: Toate ideile care sînt în dumnezeu st: întru totul � u obiectele l or (după cor. prop. VII de aci): (după ax. VI, P. !) toa te sînt a devărate. C.e.d.d.

acord ă şi dec i

1 S-a arătat mai înainte că Spinoza nu admitE> contingenta: tot ce PJ).e..��-l'i ..1nlăn1uir�l! l_or, ·Cl!te J.;� c ca ceva să exiS.lc şl· -să 5e

schi.mQe_in.-chij:t .ne.ce.sar.

121

Despre natura şi originea sufletului

Propoziţia XXXIII

1n idei nu există nimic pozitiv1 în virtutea căruia ele

poată fi numite false.

să

DEMONSTRA ŢIE: Dacă negaţi aceasta, atunci concepeţi, dacă e cu putinţ ă , un mod pozitiv de cugetare care să con sti· tuie forma erorilî sau a falsităţii. Acest mod de cugetare n11 po ate fi în dumnezeu (după prop. preced.); i ar în afară de dum ne zeu nimic nu poate să ex iste şi să fie conceput (după prop. XV, P. /). Deci în idei nu poate exista nimic pozitiv în virtutea căruia ele să poată fi numite false. C.e.d.d. Propoziţia XXXIV

""'--------------

Orice idee care este în noi absolută sau adecvată şi per­ fectă este adevărată. DEMONSTRAŢIE : Cînd spunem ca m noi există o idee a d ecv a tă şi' perfectă , nu spunem (după cor. prop. X1 de aci) decît că o idee adecvată şi perfectă există în dumnezeu, întru�ît el constituie esenţa sufletului nostru. Prin urmare (după prop._ XXXII de aci), nu spunem decît că o astfel de idee este a decvată., C.e.d.d. Propoziţia XXXV

Falsitatea constă în lipsa de cunoaştere pe care o in cl ud ideile neadecvate sau muti: a te şi confuze . DEMONSTRAŢ IE: In idei nu e dat nimic pozitiv care e înHi neşt�

mai jos.

141

Despre natura şi originea sufletului

două afirmaţii, da că considerăm sufletul , sînt u n a faţă d e alta ca şi fiinţa faţă de nefiinţă . Căci nu există nimic pozitiv idei care să constituie forma falsităţii ( vezi prop. XXXV de aci şi nota ei, precum şi nota prop. XLVII de aci). De aceea, tre-: buie notat, m a i ales aci, cît de uşor ne în şe l ă m cînd confun ­ d ă m ideile un iver s a l e cu lucrl.trile s i ng u l ar e şi e n t i tă ţ il e ra­ ţ i u n ii cu re ali tă ţile I n sfîrşit, ce pr ive şte a patra obiecţie, d ec l ar, recunos­ cînd întru totul că omul care s-ar afl a într-o astfel de cumpănă ( a d ică un om c a re nu ar percepe decît setea şi foamea, o mîn ­ c are şi o băutură care se află l a egală d e p ă rtar e de el ) a r pieri de foame şi de sete. L a întrebarea, d acă pe un astfel de om nu t rebu ie să-1 considerăm ma i de gra bă un măgar decît u om, ră s pu nd că nu ştiu, du p ă cum nu ştiu cu m trebuie s ă - i c o n s i d e r ă m pe cei care se s plnzur ă, p e copii, p e pr oşt i , pe ne­

în

în

.

n

buni etc. In sfîrşit, mai r ă mî n e să arătăm în ce mă sură cunoaşterea a ces te i doctrine este folositoare în practica v i eţi i ceea ce se v a ve de a usor din cele ce urmează . Anume: ne 1nvaţă să l ucrăm numai după vo i n ţa lui dumnezeu şi că sîntem p ă rt a şi a i n aturii d ivine, şi aceas t a cu atît m a i mult, cu c î t s ă v î rş i m fap te mai perfecte şi cu cît cu­ n oa ş tem tot mai mult pe du m ezeu Deci această doctrin ă , în a fa r ă de faptul c ă d ă o l i n i ş te sufletească în toate p r i v inţel e mai are şi avantajul că ne î nv a ţ ă în ce constă fericirea sau beatitudinea noastră cea mai m are, anume n u m a i în cunoaste­ ' rea l u i dumnezeu; ea ne t ace să l ucrăm după î n d e m nu r i l e iu­ birii ş i p i e t ăţ i i . D i n a ceas t a în ţel e ge m limpede cît de d e p a rte sînt de adevărata p re ţu i r e n v i r t u ţ i i acei care aşteaptă de l a du mnezeu r ă sp l a t a supremă pentru virtutea ş i faptele lor cele mai bune, ca pe n t ru cel mai m a re servic i u , c a ş i cum v i rt u t e a şi slujirea lui dumnezeu n - a r fi î n să ş i ferictrea ş 1 ltbertatea ,

@intrucît

n

����

.

,

-

2) I ntru;cît ne învaţ ă cum trebuie să ne purtă m faţă de lucrurile care atîrnă de soartă sau faţă de acele care nu sînt în pute re a noastră, adică faţă de lucrurile care nu de r i v ă di n n atura noa stră : anume, să a şteptăm şi să îndurăm cu suflet senin cele două feţe a le soa r te i , fiindcă toate u r m e az ă din ho­ tărîrea etern ă a lui dumnezeu cu a c ee a şi necesitate ctt c a r e d i n

1 42

Etica. Partea Il

esenţa triunghiului urmează că cele trei unghiuri ale sale sînt egale cu două unghiuri drepte. 3) I ntrucît această doctrină promovează viaţa soci ală. E a n e învaţă să n u urim, să n u dispreţuim, să nu batjocorim p� nimen i , să nu fim mîniuşi şi să nu invidiem pe nimeni. I n afară de aceasta, ea învaţă p e fiecare să fie m ulţumit c u c e are, să ajute pe aproapele său, nu din milă femeiască, din părtinire sau din superstitie, ci num ai hmdcă aşa Îl spune raţiunea , aupă timp şi împrejurări, aşa cum voi arăta în partea a treia. 4 ) I n sfîrşit, întrucît această doctrină promovează în mare mă sură viaţa socială, căci ea ne învaţă cum trebuie să f i e guvern aţi şi conduşi cetăţenii în aşa fel ca să nu fie scl avi, c i să săvîrşească în mod l iber ceea ce e mai bine. Cu aceasta am încheiat ceea ce mi-am propus să tratez în această notă şi astfel sfîrşesc această a doua parte, în care cred că am explicat lă murit şi destul de dezvoltat natura sune­ tului omenesc şi proprietăţile sale, atît cît îngăduie g�tate!J subiectului, şi că am expus lucruri din care putem Trage con ­ cluzii foarte importante, folositoare în cel mai înalt gr a d şi necesare cunoaşteri i , cum se v a constata, în parte, din cele ce urmează.

PARTEA A TREIA

DE SPRE OR IGI NEA Ş I NATURA AFE CTE LOB!-

PREFATA

Cei mai mulţi care au scris despre a fecte şi despre iet ur de viaţă al oamenilor p ar a trata, n u despre lucruri n aturale, care urmează legile comu ne ale naturi i, ci despre lucruri care se află în afară de natură2• B a chiar ei p ar că concep pe om_... în natură ca pe un stat în stat, pentru că ei cred că omul mai mult tulbură, decît urmează ord inea n aturii şi că el are asup!"a acţiunilor . sale o putere absolută , că n u e determinat decît de sine însuşi . Apoi , ei n u explică neputinj a ţi nestatornici a ome­ nească prin puterea obişnuită a naturii, ci prin nu � tiu ce vicill al n a tur i i omeneşti, pe care de aceea o deplîng, o i a u tn rîs, o dispreţuiesc sau, cum se întîmplă de cele mai multe ori, o blestemă; iar cine ştie să ocărască.JDai e l ocven t şi maf iscusit neputinţa sufletului omenesc trece drept inspirat de zei . N-au lipsit totuşi bărbaţi iluştri ( mărturisim că datorăm mult mun­ di şi iscusinţei lor ) care au scris numeroase lu c ruri de seamă despre felul just de viaţă şi care au dat oameni lor sfaturi pline de înţelepciune. In schimb, după cît ştim , ei n-au determin at natura şi puterile afectelor, şi nici ce poate sufletul, I a rîndul său, pentru a le stăpîni. Tn adevăr, ştim că renumitul Descar­ tes, deşi a crezut şi el că sufletul are o putere absolută asupra acţiunilor sale, a încercat să expl ice afectele omeneşti cu aju1

I n sensul general de sentimente, emoţii, pa siuni. Considerind fenomenele psihice ca fenomene natura le (nu Sll!Pranatu­ rale) , supuse unor legi ce se pot cunoaşte, Spinoz a este un precursor al 2

psihologiei

ştiinţifice.

Etica. Partea 1/I

1 44

'torul cauzelor lor prill!e şi toto d ată să arate· calea pe c are -S ufletul poate să a jung ă l a o putere ab so l ut ă asupra afectelor. D ar, după părerea mea, el n-a arătat decît ascuţimea marel ui său talent cum vo i dovedi l a locul p o trivi t Deocamdată , vreau să mă întorc l a a cei c a re p r ef eră E ă blesteme saU' să batjocorească a fec te le şi acţiunile1 oamenilor, în loc să l e în­ ţel e agă Acestora, desigur, l i se va -1Jărea uimitor că m - am a pucat să ;{ratez ,.după tprocedeul "ge o m etr ic /(}e spre viciile şi neghiobiile oamenilor, Şi tcă vr eau să demonstrez--eu .certitudine r aţio n a lă ceea ee ei pr ocl a m ă că este contrar ra ţ i un ii zadar-' n ic, absurd şi în gro z itor . Justificarea mea e aceasta: în n a t ur ă_ o_u se întîmplă ni­ mic care Să poată fi P.US pe seaffia ei ca Un v i ciu ; căci n atura �§ta totdeatll] a acee a ş i iar v i rt u t� a şi pţttere aei de a lucra este pretutindeni una şi a cee a şi ; adică l e gi le şi __r��We ţta­ _tyri L potrivit cărora se întîmplă toate ş i trec de l a o formă l a alta sînt pretutindeni şi to.tdeaun a acele51şi2; şi prin urmare calea pe care cunoaştem n atura l ucrurilor, o r i c are ar fi ele, treot.iie să fie una ş i aceeaşi , aţliirrie l eg i l e şi regulile urtiversale a l e naturii. Deci a �� tele de ură, mîni e invidie etc. , privite in ele înse l e decurg din aceeaşi necesitate şi virtute ,.a na tur ii ca şi celelalte lucruri s i n g ul a re ; in consecin ţ ă , el�, definiţi a generală a p a siunilor, l a sfîrşitul părţi i

2 Jn acea st ă notă, se comb-ate dualismul ca rtezian.

1 48

Etica. Partea III

ordinea acţiunilor şi pasiunilor sufletului. Aceasta reiese cu Claritate şi din fe l ul în care am demonstrat prop. XI I, P. I I . Deşi n u încape vreun motiv d e îndoi ală c ă a ş a stau lucru­ ri l e, totuşi de ab i a îmi vine să c red că oamenii pot fi făcuţi să accepte toate acestea cu sufletul senin, dacă n u le voi confirma şi prin experienţă; atît sînt ei de convinşi că corpul aci se mişcă, aci stă în repaus, num ai la un semn al sufletului, şV că el săvîrşeşte lucruri care depind numai de voinţa sufletului şi de iscusinţa lui de a combina gîndurile. tn adevăr, nimeni n-a arătat l impede pînă acum ceea ce poate corpul, adică pe nimeni nu 1-a învăţat experienţa pînă în prezent ce poate săvîrşi un corp numai după legile naturii întrucît natura este co n sid e rată num ai sub raport corporal - şi ce nu poate săvîrşi, cînd corpul nu este determinat de suflet. Căci nimeni n-a cu noscut pînă acum structura corpului atît de precis, încît să-i poată explica toate funcţiile, ca să nu mai vorbesc de faptul că la anim ale1 se ob s ervă m ulte lucruri care întrec cu mult pătrun­ derea omenească şi c ă somn ambulii fac în somn fo a r t e multe lucruri pe care ei n-ar îndrăzni să le facă în stare de veghe. Aceasta arată îndeajuns că însuşi corpul poate săvîrşi, numai prţn lE;lgile n aturi i s ale, multe lucruri care u mplu de admiraţie sufletul însuşi. Mai departe, nimeni nu ştie în ce condiţii şi prin ce mijloace sufletul m i şcă corpul , nici cîte grade de miş­ care îi poate comunica şi cu ce repeziciune îl poate pune în mişcare. De aci urmează că, dacă oamenii spun că cutare sau cutare acţiune a corpului i a naştere din suflet, care domin,ă corpul, nu ştiu ce spun şi nu fac decît să m ă r turisească în c uvinte răsunătoare că nu cunosc adevărata cauză a unei ac­ ţiuni, fără ca aceasta să le trezească mirare. Dar, ripostează ei, fie că ştim, fie că nu ştim prin ce mijloace sufletul mişcă corpul, este totuşi fapt constatat că c orpul ar fi inert, dacă sufletul omenesc n-ar fi capabil să gîndească2• Ştim apoi, din experienţă, că numai sufletul poate să vorbească, să tacă şi să facă multe altele, care ei cred că de acee a ele atîrnă d e hotărîrea sufletului. -

-

1 2

­

Descartes susţinea că animalele nu au suflet, c ă sînt simple ,.maşini". Cartezienii susţineau că sufletul gîndeşte tcotodeauna - gîndirea fiind

esenţa lui .

Despre originea şi natura afectelor

1 49

I n ce priveşte primul punct, îi întreb dacă e x perienţa nu ne învaţă că, şi invers, dacă corpul este inert, nici sufletul nu p o ate gîndi? Căci atunci cînd corpul se odihneşte în somn, sufletul stă aţipit împreună cu el şi nu are putere de gind i ca în stare de veghe. Apoi, cred c ă toţi ştim d i n experienţă că sufletul nu este totdeauna la fel de capabil să cugete asupra aceluiaşi subiect, ci, cu cît corpul este mai capabil să trezească in el i m aginea unui obiect sau a altuia, cu atît sufletul est'e mai capabil să considere un obiect sau altul. Dar, riposteaz;ă ei, este peste putinţă să derivăm numai din legile n aturii - întrucît o considerăm sub raport corporal - cauzele clădi­ rilor, picturilor şi ale lucrurilor de acelaşi fel , care există numai datorită artei o m en e şt i, iar corpul omenesc nu es1ie în stare să cl ădească, de e xe m plu un templu , dacă nu e deter­ minat şi condus de suflet. Dar am arătat m a i înainte că ei nu şt i u ce poate corpul s au ce poate fi dedus numai din conside­ rarea lui. Ei înşişi ştiu, din experienţă , că numai prin le g ile naturii se înfăptuiesc multe lucruri care n-ar fi crezut niciodată c ă se pot înfă ptu i fără conducerea sufletului. Astfel, somnam­ bulii săvîrşesc 'in som n lucruri de care se m ir ă ei înşişi; cînd se trezesc. Mai amintesc a ici însăşi structura corpului, care în­ trece prin meşteşug ul ei cu foarte mult tot ce p o ate con's trui meşteşugul omul u i , ca să nu mai repet ceea ce am arătat mai sus, anume că din n atură, considerată sub orice atribut, decurg infinite lucruri. In ce priveşte al doilea punct, desigur că lucrurile ome­ neşti ar fi mult mai fericite, dacă ar depinde de puterea omului , atdt de a tăcea, cît şi de a vor bi. Dar experienţa ne învaţă de aj u n s şi prea de ajuns că oamenii sînt stăpîni pe l imba şi pe poftele lor mai puţin decît pe orice. De aci rezultă credinţa multora că noi săvîrşim liber n u m a i lucrurile pe care le dorim m ode r at, fiindcă pofta după acele lucruri poate fi stăpînită uşor prin i m a gi n e a unui alt lucru de care ne aducem aminte adeseori ; dimpotrivă , că nu săvîrşim liber l ucrurile pe care le dorim cu u n afect puternic, ca re nu poate fi potolit prin amin­ tirea altu i lucru . Dacă ei n-ar şti din experienţă că noi săvîr­ şim multe lucruri de care mai apoi ne căim şi că a desea, înt caz de conflict între a fecte contrare, le vedem pe cel e mai bune, dar le urmăm pe cele mai rele, nimic nu i-ar împiedica să creadă că noi săvîrşim totul în mod l iber . Astfel , copilul ,

1 50

Etica. Partea III

crede că pofteşte l a ptele în mod liber, tînărul mmtos că vre a să se răzbune, iar fricosul să fugă. Mai departe, un om beat crede că vorbeste din l i bera hotărîre a sufletului ceea ce, m a i " tîrziu, d u p ă ce s-a tre z i t , ar v re a să nu f i vorbit; tot a ş a un nebun, o f l ec a r ă , u n copil şi mu l ţ i alţi i de aceeaşi tea p ă cred că vorbesc din libera hotărîre a sufletului lor atunci cînd nu - s' i pot stăpîni pornirea de a vorbi. A stfel, experienţa însăşi ne învaţă, tot atît de clar ca şi raţiunea, că oa meni i se. qecLJjber i fiindcă ei cunosc numai actiqn.ile.Jor, da r-- iiit cunosc cauzele de c are sînt determin aţi şi nu ştiu că hotărîrile sufletului nu sî n t decît poftele tor care, de aceea, variază d upă dispoziţia variabilă a corpului. I n ade­ văr, fiecare se conduce în toate după p r o pr i u l său afect; de aceea, ace i care sînt copleşiţi de afecte opuse nu ştiiu ce vor: i ar acei fără nici un afect sînt împinşi încoace şi încolo de cel mai uşor motiv. Toate acestea arată cît se poate de clar că atit hotărîrea şi pofta s u fle tu l u i cît şi de.ţ�rmin area corpului sînt d ate de la natură în acel aşi ti mp sau, mai de grabă , sînt unul ş i a celaşi lucru, pe c are îl nu �nim.� h2!�.r� atunc i cîn d este ceiffsi derat ca atribut al cugetărirşr·expl ic at pri n acesta , sau îl numim de ter m i n at i e cînd este consi derat c a u n atribut al în­ " tinderii şi es te '",1eefu� din legile m i şcăr i i şi repausului. Aceasta se va vedea mai clar d i n cele ce mai avem de spus. Ceea ce aş dori să se ia în seamă este m a i ales că noi n u p�_tem înfăptui prin hotărîrea s u fletul u i ni m ic , decît cu a j utorul m�.ITIQriei. De exemplu, nu pute m expri m a un c u vî n t de care nu ne aducem aminte. Dar sutletul nu este liber să-şi poată aminti sau să u ite un l uc r u . Se crede că n u m a i de puterea sufletului depinde ca n o i , prin si mpl a l ui hotărîre, să vorbim sau nu despre lucruri de care ne amintim. Cînd visăm că vorbim, credem că vorbim p r i n liberă hotărîre a sufletului, şi totu ş i noi nu vorbim, i ar dacă cumva vorbim, aceasta se în­ tîmplă prin mişcarea spontană a co rpul u i . Tot aşa noi visă m că a scundem ceva oamen i lor, p r i n aceeaşi hotărîre a sufletului prin care, î n stare de veghe, trecem sub tăcere ceea ce ştim. I n sfîrşit, v i s ă m că prin hotărîrea sufletului înfăptuim ceea ce în stare de veghe nu îndrăznim. Aş dori de aceea să ş t i u dacă în suflet există două feluri de hotărîri, u nele fantastice, altele l ibere. D acă nu ne este îngăduit să ajungem la această absur­ ditate , atunci trebuie să se recunoască ne apărat că hotărîrea ,

Despre originea şi natura afectelor

151

sufletului, p e care o credem l iberă , nu s e deosebeşte d e imagi­ naţie sa\1 de memorie şi nu este decît afirmaţia pe care o in­ clude cu necesitate ideea ca idee ( vezi prop. X LVIl, P. Il) . Aşadar, aceste hotărîri a l e sufletului s e nasc în el cu aceeaşi necesitate ca şi ideile lucrurilor care există actual. Prin urmare, acei care cred că vorbesc, sau tac, sau fac altceva prin hotă­ rîrea liberă a sufletul ui, visează cu och i i deschişi . Propoziţia III

iar

Acţiunile sufletului sînt produse numai de . ideile adecvate, pasiunile depind numai de cele neadecvate l .

DEMONSTRA Ţ I E : Ceea c e constitu ie, m a i întîi, esenţa sufletului nu este decît ideea corpului care există actu al (după prop. VI {>i XIII, P. II), idee care (după prop. XV, P. Il) este alcătuită din multe altele, din care unele (după cor. prop. XXXV II/, P. Il) sînt adecvate, i ar altele neadecvate (după cor. prop. XXIX, P. Il). Deci tot ce rezultă d in natura sufletului şi a cărui cauză cea m a i apropiată este sufletul, prin c ar2 acest l�cru trebuie să fie inteles, trebu ie în mod necesar să rezu l te dintr-o i dee adecvată �au d i n un a ne adecvată. D ar în m ăsura în c a re sufletu l (după prop. I de aci ) are idei neadecvate, în aceea şi măsură el este în mod necesar pasiv. Deci acţiU:nile sufletului rezul tă numai din i deile adecvate, şi de aceea sufle­ tul n u suferă decît pentru că are idei neadecvate. C.e.d.d. ·

NOTA : Vedem deci că pasiun ile nu s e raportează la suflet decît întrucît el are ceva c are include o negaţie, sau întru.cît este considerat ca o parte a naturi i , care nu poate fi percepută clar şi d istinct prin ea însăşi fără de celelalte părţ i . Aş putea să arăt că pasiunile se t:aportează la lucrurile singul are la fel ca la suflet şi că nu pot fi percepute în alt fel . lnsă scopul meu este să · nu m ă ocup decît de sufletul omenesc. 1 R eam i n t im că, pentru Spinoza, intel·ectul ( i de i l e ) , s e nt i ment el e şi voinţa sînt unnl şi· acelaşi lucru, adică manifestăr i ale substanţei, considerati

sub

a tri butul cugetări i .

Elica. Partea Il 1

1 52

Propoziţia IV Nici

un tucru nu poate fi distrus decît

de o

c a u ză externă.

DEMONSTRAŢI E : Această propoziţie este evidentă prin sine însăşi. Căci definiţi a fiecărui lucru afirmă esenţa lucrului însuşi, nu o neagă; altfel spus, o impune, nu o suprimă. Aşa­ dar, dacă luăm în considerare numai lucrul însuşi, nu cauzele externe, nu vom putea găsi în el n imic care ar putea să-I dis­ trugă. C.e.d.d. Propoziţia V

Lucrurile s î n t de o na t u ră cu atît mai contrară, adică cu mai mult nu pot exista în acelaşi subiect, cu cît mai mult se pot distruge unul pe altul.

atit

DEMON STRAŢIE: Intr-adev ă r, dacă s-ar putea acorda intre ele sau să fie în acel aşi timp în acelaşi subiect, atunci ar putea să existe ceva în acel subiect care ar putea să-I distrugă - ceea ce ( după prop. prec.), este absurd. Deci lucrurile etc. C.e.d.d. Propoziţia VI

Orice lucru năzuieşte, atît existenţa.

cît

depinde de el,

să-şi

menfind

DEMONSTRAŢIE: Lucrurile singulare sînt moduri prin care atributele lui dumnezeu sînt exprimate într-1m fel cert şi determ inat (dupd cor. prop. XXV, P. !); adică (după prop. XXXTV , P. l) sînt lucruri care exprimă într-un fel cert şi de· terminat puterea lui dumnezeu, prin care acesta există şi lu­ crează. Nici un lucru nu are în sine ceva prin care să poată fi distrus sau care să-i suprime existenţa (după prop. IV de aci J c i , dimpotrivă , se opune l a tot ce ar putea să-i suprime exis­ tenţa ( după prop. prec ) ; şi, de aceea, cît poate şi depinde de el , năzu ieşte să -şi menţină exi stenţa. C.e.d.d.

Despre originea şi natura afectelor

153

Propozitia VII

Năzu inţa prin care orice lucru tinde să-şi menţină existenţa nu e · nimic în afară de esenţa actuală a lucrului î nsuşi .

DEMONSTRAŢI E : Din esenţa dată a orică rui lucru, ur­ mează (după prop. XXXVI, P. I) cu necesitate ceva, iar lucru­ rile nu pot avea decît ce urmează cu necesitate din natura lor determinată (după prop. XXIX, P. I ) . De aceea, puterea sau năzuinţa oricărui lucru prin care el, singur sau împreună cu alţii, lucrează sau tinde să lucreze, adică (după prop . VI de aci) puterea sau năzuinţa prin care el tinde să-şi menţină exis­ tenta nu e nimic în afară de esenta dată sau actuală a lucrului îns {tşi. C.e.d.d ·

Propoziţia VIII

Năzuinţa prin care fiecare lucru tinde să-şi ment ină exis­ tenţa nu include u n t imp finit , ci unul nedefinit. DEMONSTRAŢ I E : In adevăr, d acă ar include un timp ftnit care ar determina durata lucrului, atunci ar rezulta, din însăşi unica putere prin care lucrul există, că lucrul nu poate să existe după acest timp finit, ci ar trebui să fie distrus. Jnsă aceasta (după prop. IV de aci) este absurd . Deci năzuinţa prin care lucrul există nu include nici un timp definit ci, dimpotrivă, deoarece (după aceeaşi prop. IV de aci), dacă nu este distms de nici o cauză externă, el va continua să existe prin aceeaşi putere prin care există dej a . Deci această năzuinţă include un timp nedefinit. C.e.d.d. Propoziţia IX

Sufletul, şi întrucît are idei clare şi distincte, cît şi întru­ cît are idei confuze năzuieşte să-şi menţină existenţa pe o du­ rată nedeterminată şi este conştient de năzuinţa sa. ,

D EMONSTRAŢ I E : Esenţa sufletului este alcătuită din idei adecvate şi neadecvate (cum am arătat în prop. III de aci); in consecinţă (după prop. V II de aci), el năzuieşte să persevereze

Etica. Partea Il/

154

în fiinţa sa, întrucît are ambele feluri de idei şi năzu ieşte l a aceasta (după prop. VIII de aci) pe o durată nedeterminantă .; Deoarece însă (după prop. XXIII, P. II) sufletul este cu nece­ sitate conştient de sine însuşi prin ideile afecţiunilor corpului, urmează (după pr op. V II de aci) că el este conştient de nă -1 zuinţa sa. C.e.d.d. NOTA: Această năzuinţă, cînd e raportată numai la suflet, se cheamă voinţă1 , iar cînd e raportată, în acelaşi timp, şi la suflet şi l a corp, se che amă poftă. Prin ur mare, pofta nu e decît însăşi esenţa omulu i , din n atura căreia urmează cu necesitate cele ce îi servesc conservări i sale; şi astfel omul este determi n at să le înfăptu iască . Apoi , între poftă şi dorinţă nu e nici o deosebire, afară de aceea că dorinta se referă l a oameni maii ales întrucît sînt conştienţ i de poft � lor şi, prin urmare, poa:t� fi determinată astfel: dorinţa este pofta însoţită de con�tiinţd de sine. Deci din toate acestea se constată că noi nu n ăzui m , nu voim, nu poftim, n ici nu rîvn im un lucru fiindcă îl socotim bun, ci, dimpotrivă , noi socotim că u n lucru este bun fiindcă năzuim, voim, poftim şi rivnim acel lucru. ·,

Propozitia X

O idee care exclude existenţa corpului nostru nu poate; exista în sufletul nostru, ci îi este contrară. DEMONSTRAŢ lE : Ceea ce poate să distrugă co:-pul nostru nu poate exista într-însu! (după prop. V de aci). De aceea , n ici ideea acel ui l ucru nu poate exista în dumnezeu, în­ trucît el are ideea corpu lu i nostru ( după cor. prop. I X, P. 1 ) ; adică (după prop. XI �i XIII, P. II) ideea acelui lucru nu poate exista î n sufletul nostru. Dim potrivă , f i indcă (după prop. XI �i XIII, P. li) primul factor care constituie esenţa sufletulu i e:ste ideea corpului care există actual, prima şi principala n ăzuinţă a sufletului nostru este (după prop. VIl de aci) să afirme exis tenţ a corpului nostru . Deci o idee care neagă existenţa corpu­ lui nostru este contrară sufletu l u i nostru. C.e.d.d. ·

1

Vezi , mai departe, la etc .

poftei, voinţei

sfîrşitul păr\ii a trei a , de f i n i ţ i a l, a

dorinţei,

Despre originea şi natura afectelor

1 55

Propoziţia XI

Dacă un lucru frînează puterea de acelui lucru măreşte terea de a cugeta a

măreşte sau micşorează, sprijină sau1 în ­ a lucra a corpului nostru, atunci şi ideea sau micşorează, sprijină sau înfrînează pu ­ sufletului nostru .

DEMONSTRAŢ I E : Această propoziţie este evidentă prin prop. VII şi XIV, P. li . NOTĂ: Am văzut că sufletul nostru poate suferi mari schim­ bări, ş i că poate trece, cînd la o perfec ţie mai m are, cind l a una mai mică . Aceasta n e explică afectel e de bucurie ş i tristeţe� . Prin bucurie2 înţeleg, în cele ce urmează, •J pashne prin cari... su(i eful trece la o perfecţie mai mare. I a r prin tristeţe3 înţeleg_ o pasiune prin care sufletul trece la o perfec(ie mai mică. 1\'i.a i dep&rte, dacă raportăm afecful de bucurie, îrt aceia;;i ftmp, :;,.i la suflet şi la corp, atunci îl numesc voluptate sau veselie; p·e cel de tristeţe îl numesc durere sau melancolie. Trebuie să ţi­ nem seama însă că voluptatea şi durerea sînt r a portate l a om atunci cînd una d in părţile sale este a Eectată m a i mul t deeît celelalte. iar veselia şi mel ancol i a , cînd sînt a fec tate deopo­ trivă toate părţile. Am explicat în nota prop. IX de aci ce est� dorinţa4; iar în afară de aceste trei nu cunosc nici un alt afect primar. In cele ce urmează, vo i arăta că celel alte afecte iau, n aştere din aceste trei. Dar, îna inte de a păşi mai departe, so­ cotesc că e bine să explicăm aci, mai pe l arg, propoziţia X ele aici , ca să se cunoască m a i clar în ce cond iţie o idee este con­ trară alteia. I n nota prop. XVI I , P . I I , am arătat că ideea care consti­ tuie esenţa sufletului include existenţa corpului atîta timp cît corpul însuşi exist ă. Din cele arătate în cor. şi în nota prop. V III, P. I I , urmează că exi stenţa prezentă a sufletului nostm depinde numai de faptul că sufletul i nclude existenţa actu ală 1 2 3 •

Termenii a u înţeles dle plăcere şi durere, ca sentimente fund amentale. Vez i def. II a a·fectelor, P. I I I . Vezi def. 1 I I a afectelor, P . I I I . Vezi def. 1 a afectelor, P . I I I .

1 56

Etica. Partea 1 li

a corpului. Tn sfîrşit, am arătat ( vezi prop. 1 şi XVIII, P. II cu nota ei) că puterea suiletului de a-şi i m agina lucrurile şi de a le memora rezultă tot din faptu l · că el include existenţa actuală a corpulu i . Urmează de aci că existenţa prezentă a sufletului şi puterea lui de a imagina sînt suprim ate, de îndată ce sufletul încetează de a afirma existenţa prezentă a corpului. Dar cauza pentru care sufletul încetează de a afirma această existenţă a corpului nu poate fi sufletul însuşi ( dupti prop. IV de aci) , nici faptul că corpul încetează de a fi. Căci (după prop. V/, P. II) cauza pentru care sufletul afirmă existenţa corpului nu este fi indcă corpul începe să existe; şi , din acelaşi motiv, el nu încete ază să afirme e::dstenţa corpului fiindcă acesta încetează de a fi ; ci ( după prop. XV Il, P. II) dacă sufle · tul încetează să afirme existenţa corpului, aceasta provine de la o altă idee, care exclude existenţa prezentă a · corpului nostru, prin urmare şi existenţa prezentă a sufletu lui nostru , şi în con ­ secinţă această idee este contrară idei i care constituie esenţ a ufletului nostru.

Propozitia XII

Sufletul ntizuieşte, cît poate , sti-şi imagineze ceea ce mă­ reşte sau ajută puterea de a lucra a corpului.

DEMONSTRAŢIE : Cît timp corpul omenesc este afectat într-un fel care include n atura unui corp extern, suiletul ome­ nesc consideră acest corp ca prezent (dupti prop. XV Il, P. II) . Prin urmare, cît timp (dupti prop. VI/, P. II) sufletul omenesc consideră ca prezent un corp extern, adică ( dupti nota la ace­ eaşi prop. XV II, P. II) şi-1 imaginează, atît timp corpul ome­ nesc este afectat într-un fel care include natura acelui corp extern. Astfel, cît timp sufletul îşi imaginează ceea ce măreşte sau sprijină puterea de a lucra a corpului nostru, atîta timp corpul este afectat în feluri care măresc s au sprijină puterea lui de a lucra ( vezi post. I de aci); şi prin urmare (dupti prop. XI de aci), atîta timp puterea de a gîndi a sufletului este mă­ rită sau sprijinită. Deci (dupti prop. V 1 sau IX de aci), sufletul năzuieşte, cît poate, să-şi imagineze un astfel de lucru . C.e.d.d.

Despre originea şi natura afectelor

157

Propoziţia XIII

Dacii sufletul îşi imaginează Lucruri care micşoreazit sa.u. înfrînează puterea de a Lucra a corpulu i el năzuieşte , cît poate, să-şi amintească Lucrurile care exclud existenţa celor imaginat e ,

.

DEMONSTRAŢIE : Atît timp cît sufletul îşi imagineazii astfel de lucruri, puterea sufletului şi a corpului este micşo­ rată sau înfrînată (cum am demonstrat în propoziţia prece­ dentă); şi totuşi el va continua să ş.i' le imagineze, pînă cînd sufletul îşi imaginează altceva, care exclude existenţa prezentă a celor dintîi (după prop. XVII, P. Il); adică (tocmai cum am arătat) puterea sufletului şi a corpului e micşorată sau înfrî­ n ată, pînă cînd sufletul îşi imaginează alte lucruri, care exclud existenţa celor dintîi, şi de aceea sufletul (după prop. IX de aci) va năzui, cît poate, să-şi imagineze sau să-şi amintească aceste lucruri. C.e.d.d. COROLAR : De aci urmează că sufletul simte o repulsie cînd îşi imaginează ceea ce micşorează sau înfrînează puterea sa şi a corpului său. NOTĂ: Din acestea cunoaştem lămurit ce este iubirea şi ce este ura. Anume, iubirea1 nu este decîit bucuria însoţită de i deea cauzei externe, iar ura nu e decît tristetea în sofi tă de ideea cauzei externe. Vedem de asemenea că c ine iube ste năzuiesfe · cu necesitate să aibă prezent şi să păstreze lucrul pe care îl iubeşte; şi, di mpotrivă , cine urăşte2 năzu ieşte să înlăture şi să distrugă lucrul pe care-1 urăşte. Dar despre toate acestea vor trata mai pe l arg în cele ce urmează. Propoziţia XIV

Dacă suflet u l a fost afectat o dată în acelaşi timp de do uă. afecte, de îndată. ce, după aceea, el va fi afeC'tat de unul din­ tr-insele, va fi afedtat şi de celă.lalt3• 1 Vezi def. VI a afectelor, P. III. Vez i derul este dorinţa sau pofta de a avea un luc ru , care este· aliii:1entată dJri airiiii tirea acelui aşi lucru şi care totod ată este· înfrînată de amintirea altor lucruri c are exclud existenţa lucrll-· lui dorit.

208

Etica. Partea III

EXPLICAŢIE: Cînd ne amintim de un lucru, cunP am mai spus adesea, prin chiar aceasta sînte m d i spuş i să-1 considerăm cu acelaşi sentiment ca şi cum lucrul ar I i de f a ţă . Dar această dispoziţie sau năzuinţă, cînd s î n te m t re j i! , este cel mai a desea oprită de imaginile lucrurilor care exclud existenţa lucrului de care ne amintim. Cînd d ec i n e a d uce m a m i nte d espre un lucru c are ne afectează cu un an um i t fel de bucurie, n ă z u i m să-I con­ siderăm cu acelaşi afect de bucurie, ca prezent. Şi această nă• zuinţă este nu m ai d ecî t împiedicată de amintirea l u c r u r i lo r care îi exclud existenţa. De aceea dorul este în realitate o triste ţe , care se opune a cel e i bucurii care se naşte din lipsa lucrului urît d e noi. Despre aceasta, să se vadă nota prop. XLVII de ac i . l n s ă , pen tru că cuvîntul lor se referă l a d or i nţ ă , reduc acest afect la afectul de dorinţă. XXXII I

R.ivnirea este dorinţa unui lucru care . se naşte î n noi pentnt că ne-·î m aginăm că alţii au aceeaşi dorinţă .

EXPLICAŢI E : Despre cel ce fuge fi indcă vede că a l ţ i i fug. sau despre cel ce se teme fiindcă alţii se tem, ca şi d espre cel ce îşi tr age mîn a şi îş i mişcă corpul , ca şi cînd i s-ar arde mîn a lui proprie, pentru că vede pe altul arzîndu-şi mîna, spunem dă imită afectul altuia însă nu spunem că îi este rival ; nu fiindcă recunoaştem o altă cauză a rivalităţii ş i alta a imitaţiei, ci fiind­ că ne-am obişnuit -să numim rival numai pe acel a care i m i tă ceea ce judecăm că este c in s t i t , folositor sau plăcut. In ce pri­ veşte restul referitor Ia cauza rîvnirii, a se vedea prop. XXVI I de aci cu nota ei. Jn ce priveşte motivu l pentru care foarte ade-· sea se leagă invidi a de acest afect, a se vedea, referitor l ei 2ceasta, prop. XXXII de aci c u nota ei.

7

După Sptn oz a , imaginile lucruri lor 1pe c a re le avem în cimştiinţ ă ne înfăţi şează ca prezente lucru rile la care se referă, fie că aceste ima i n i sînt aJ,e c ri l o percepute in acel moment, fie că sint simple i m a gini memo11ate. Pr i' n acea stă teorie, el explică faptul că a�'unci cînd visăm, cons\ derăm ima­ gi n i l e memorate drept percep ţii actu a l e, provenJte de la obiecte o e se găsesc in faţa noastră. Numa i cînd sîntem trej i ne dăm a a că anumite i m a i n i nu sînt a l e unor obiecte prezente, d a torită altor imagini care rprov i n d e l a rpercepţii actual·e, ca-re ne conving că ac e e obiecte n u mai sînt în fata noa srl:ră. 1

lu ru

g

r

l

se m

g

Despre originea şi

natura afectelor

Z09

XXXIV

Recunoş;tinţa sau gratitudin,eq este dor:inţ a sau silinţa pe care ne-o dăm din iubire c a să facem un bine aceluia care este însufleţit faţă de noi de aceeaşi iubire ( a se vedea prop. XXXIX Şi no t a prop. XLI de aci ) . XXXV

e

Bunăvoinţa este dorinţa de a face bine acelui a de care ne milă\veii nota prop. XXVII de aci }. XXXV I

Minia este dorinţa care, din ură, ne îndeamnă s ă facem rău Bceluia pe care îl urîm (vezi prop. XXXIX de aci ) . XXXV I I

Răzbunarea este dorinţa care, din ură reciprocă , ne îndeamnă să facem rău acelui a c are, împins de un afect asemănător, ne- a făcut un rău ( a s e vedea cor. I I al prop. XL c u nota e i ) . XXXV I I I

Cruzimea -�lltţ _s,ălbăticia este ,dorinţa care îl îndeamrtă pe cinev'll.-s1Filac ă rău acelu.i a pe c are îl iubim sau de care ne e milă. EXPLICAŢIE: Cruzimii i se opune clemenţa care nu este o pasiune, ci o putere a sufletului prin care omul potoleŞ,-fe mînia şi răzbunarea. ,

·

XXX IX

Frica este dorinţa de a înlătura un rău mai mare, de care ne temem, printr-unul mai mic ( vezi nota prop. XXX I X de aci ) .

Etica.

210

Partea lll

XL

ln!J:tă_Znf!ala este d orinţa

care îl

îndeamn ă pe cineva

facă ceva înfruntînd o primejdie pe care eg a l ii săi se tem

înfnmte.

sa s-(l>

XLI

frică

Sfia(a §e atri b u i e celui a cărui dorinţ ă este stînjenită de j:îiiine j diei pe care eg al i i săi cutează s-o înfrunte. ..

EXPLICAŢI E : Sfiala nu e s te deci decît teama de un rău de care cei mai m u l ţi n-au obiceiul să se teamă; de aceea n-Qo reduc la un afect de dorinţă. Am voit totuşi s-o explic aci fiindcă , întrucît avem în vedere d o rinţa se opune de f apt afec­ tului de îndrăzneală. ,

XLI I

Consternarea se atribuie cel ui a c ă ru i dorintă ' de a înlătur a un rău e s te restrînsă datorită mir ă rii faţ ă de răul de care î i' e fr i că . EXP L I CAŢ I E : Deci co nster n ar e a este un tel de sfi a l ă . lnsă fi indc ă se naşte dintr-o îndoită fri c ă, e a po a te fi definită m a i b ine ca fiind teama care îl reţine în aşa fel pe un om uimit sau şovăitor, încît el nu poate înlătura răul. Spun uimit, într u cît în­ ţeleg că dori nţ a de a înlătura răul este înfrîn ată de mirare. Spus însă şovăitor, î n tru cî t concepem această dori nţ ă înfrînată de team a unui alt rău, care îl chinuie deopotrivă. De unde re� zu l tă că el nu ştie pe care din două rele să-I înlătu re Des p re aceasta, a se vedea noţn prop. XXXIX şi no t a prop. L I I de aci. T n plus, despre sfială �/i î n dr ă znea l ă a se vedea nota prop. L I d e aci. .

·

,

XLI I I

Omenia sau modestia este dorinţa d e a face ceea c e place oamen ilor şi de a nu face ceea ce nu le pl ace.

Despre originea şi natura afectelor

21 1

XLIV

Ambiţia este dorinţa nemăsurată de renu me. EXPLICAŢIE : Ambiţia este dorinţa prin care toate afec­ tele (după prop. XXV II şi XXXI de aci) sînt alimentate şi întă; rite şi de aceea acest afect poate fi înfrînt cu mare greutate. Căci cît timp un om este stăpînit de o dorinţă oarecare, el este stăpînit în acelaşi timp cu necesitate de ambiţie. Cei mai buni dintre oameni spune Cicero sin t stăpîniţi cel mai mult de dorinţa de renume. Chiar şi filozofii care scriu despre dispretul cuvenit măririi, îşi pun numele pe ceea ce scriu eţc. -

-

XLV

Lăcomia este dor inţa

... � ·-...,.....,..____ ··-·-.- . .,

masura .

sau şi

plăcerea de a mînca fără

XLVI

Beţia este dorinţa şi plăcerea nemăsurată de a bea. XLVI I

Avariţia e ste pofta ş i dragostea nemăsurată de bogăţii. XLV I I I

Senzualilatea este pofta şi dragoste a împreunării fizice. EXPLICAŢ I E : Fie că această dorinţă de împreun are este cumpătată, fie că nu este, ea este numi t ă de o bi ce i tot senzuali­ tate. Yn plus, aceste cinci afecte 1 (cum am observat în nota prop. LVI de aci) nu au contrarii. C ăci modesti a este un fel de a " bi­ ţie; referitor la aceasta să se vadă nota prop. XXIX de aci. A poi, am arătat mai înainte că cumpătarea, sobrietatea şi c a stitatea 1

Am biţia, l ăcomi,a, beţ i a , avari\i a şi senzualitatea .

212

Etica. Partea 1Il

nu sînt pasiuni, ci puteri sufleteşti. Şi, deşi se poate întîmpl a ca un om avar, ambiţios şi timid să se abţină de l a mîncare, de la băutură �i de la împreun are, totuşi avariţia, ambiţia şi frice­ menea) nu are siguranţa lucrurilor decît în măsura în care arc idei adecvate, sau (ceea ce după nota Il a prop. XL, P. II este acelaşi lucru ) în măsura în care r aţ i on eaz ă Deci nimic nu ştim sigur că este bun decît ceea ce ne duce cu adevărat l a cunoaştere; şi, dimpotrivă, nimic nu ştim sigur că este rău decît ceea ce ne poate împiedica să cunoaştem. C.e.d.d. .

Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

2.37

Propo7Jlţla XXVIII

Binele cel mai mare al sufletului este cunoaşterea lui dum­ nezeu, iar virtutea cea mai mare a sufletului este să-I cunoască pe dumnezeul . DEMONSTRAŢIE: Lucrul cel mai înalt pe care sufletul î l poate cunoaşte este dumnezeu, adică (după def. VI, P. I) fiinţa absolut infinită şi fără de care (după prop. XV, P. I } nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput; şi deci ( dapji prop. XX VI şi XXV II de aci) lucrul cel mai folositor sufletului sau ( după def. I de aci ) binele suprem este cunoaşterea l ui dumne­ zeu. Apoi, sufletul lucrează numai în măsura în care cunoaşte (după prop. I şi III, P. III) şi în -această măsură (după prop. XXJ/I de aci) se po ate spune în mod absolut că lucrează din vir­ tute. Deci a cunoaşte este virtutea absolută a sufletului. Dar lucrul cel mai înalt pe care sufletul îl poate cunoaşte este dum­ nezeu ( cum am şi demonstrat ) . Deci virtutea cea m a i m are a su­ fletului este a-l cunoaşte sau a-l înţelege pe dumnezeu . C.e.d.d. Propoziţia XXIX

Un lucru particular oarecare, a cărui natură este în tot1ul diferită de a noastră, nu poate nici să ajute , nici să înfrîneze puterea noastră de a acţiona, şi în mod absolut nici un: lucru nu poate fi bun sau rău pentru noi dacă nu avem ceva comun cu el.

DEMONSTRAŢIE : Puterea oricărui l ucru particular şi deci ( după cor. prop. X, P. II) puterea omului, prin care el există şi acţionează , nu este determin ată decît de alt lucru particul ar (după prop. XXVIII, P. /), a cărui n atură (după prop. VI, P. Il) trebuie să fie înţeleasă prin acelaşi atribut prin care este conce­ pută n atura omenească. Deci puterea noastră de a acţ ion a , oricum am concepe-o, poate fi determ inată, şi deci a jut a tă sau înfrîn ată prin puterea altui lucru particular care are ceva com un cu noi, şi nu prin puterea unui lucru a cărui natură este cu totul dife­ rită de a noastră. Şi fiindcă numim bine sau rău ceea ce este t Binele supPem, în ce priveşte sufletul, este pentru Spinoza cunc-a şterea lui dumnezeu, a dică a naturii sau , cu alte cuvinte, ştiin ţ a .

238

Etica. Partea IV

cauză de bucurie sau tristeţe (după prop. VIII de aci ) , adică! (după nota prop. XL, P. III ) ceea ce măreşte sau micşorează, ajută sau înfrînează pu terea noastră de a acţiona, urmează că un lucru a cărui n atură este cu totul d iferită de a noastră n u poate fi pentru noi n ici bun, n ici rău. C.e.d.d. Propoziţia

XXX

Nimic nu poate fi rău prin ceea ce are comun cu natura noastră, ci în măsura în care este rău pentru noi, în aceeaşi mă­ su ră ne este contra r .

DEMONSTRAŢIE : Numim r ă u ceea ce este cauză de tristeţe (după prop. VIII de ac i ) , adică (după def. ei, de văzut în nota prop. XI, P. III) ceea ce m icşorează sau înfrîne ază pute r e a noas­ tră de a lucra. Dacă deci u n lucru ar fi rău pentru noi prin aceea ce are comun .cu noi, acest lucru ar putea să micşoreze sau să înfrîneze tocmai ceea ce are comun cu noi - cee a ce ( duptt prop . IV, P. III) este absurd . Deci n imic nu poate fi rău pentru n oi prin ceea ce are comun cu noi, ci, dimpotrivă, în măs u r a în care este rău, adică ( cu m am arătat mai sus) în măsura în care poate micşora sau înfrîn a puterea noastră de a acţiona, în aceeaşi măsură (după prop. V, P. III) ne e s te con tr a r . C . e . d . d . Propoziţia XXXI

1n măsura în care un lucru oarecare se potriveşte cu natura noastră, în aceeaşi măsură el este în mod necesar bun:.

D EMONSTRAŢ I E : Jn adevăr, întrucît un lucru se potriveş t e n aturii noastre, nu poate fi rău (după prop . prec . ) . Deci el va fi în mod necesar sau bun sau indiferent. Dacă presupunem aceasta, anume că nu este n ici bun; nici rău, în acest caz ( dupi:i def. I de aci) n u va rezulta nimic din n atura sa care să slu jească la men­ ţin erea n aturii noa stre , cu a l te cuvinte (după ipoteză) care să slu iească l a men+inerea n atuni lucrului în s u s i . Dar a c e a st a este absurd (după prop. VI, P. III ) . Deci, întrucît se potriveşte naturii noastre, el va fi cu necesitate bun. C.e.d.d.

Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor

239

COROLAR : De aci rezultă că cu cît un lucru se pot r ive ş t e n o a s tr ă , cu atît ne este ma i folositor sau mai bun; şi invers, cu atît u n luc.ru ne e s te mai folositor, cu cît se· potriveşte mai m u l t cu n atura noastră. Căci, întrucît el nu se potr ive ş te cu natura noastră, va fi cu necesitate diferit d e n at u r a noastră sau îi va fi co n tr a r De va fi diferit, atunci ( dupti. prop XXIX de aci) n u va p u te a fi nici b u n , nici rău; i ar de va fi c o n trar, va fi de asemenea contrar acelei naturi care se p ot r i veşte cu n a tur a n o a st ră a d i c ă ( duptt prop. prec. ) contrar bunului, adică rău . Nimic d ec i nu po a t e fi bun decît întrucît se p otr i ve ş te n a t u r i i n oa s tre ; şi a st fe l , cu cît un lucru se p otrive ş te mai mult cu natura noastră. cu atît e s t e mai fo l os i t or , şi invers. C.e.d.d. m a i mult cu n atur a

.

..

­

,

Propoziţia XXXI I

!n măsura în care oamenii sînt stăpîniţi de pasiuni,. în aceeaşi mti.sură nu se poate spune că se potrivesc prin na­ tura lor. D EMONSTR AŢI E : Ace le l ucruri despre c a re se spune că se· potrivesc prin n atura lor se înţelege că se po tr ivesc prin p u tere (după prop. V Il!, P. Il!); nu însă prin neputinţă sau prin negaţie ş i d e c i (vezi nota prop. !!!, P. !Il) d e asemenea nici p ri n pa­ siune. De aceea, întrucît sînt stăpîn i ţi d e pas i u n i , nu se p o a te spune că oamenii se p otrive sc p ri n natura lor. C.e.d.d. ·

NOTĂ : Lucrul acesta este ev i d e nt ş i de la sine. Căci cine spune că albul şi negrul se potrivesc n u m a i pri n aceea că n i c i unul , n ici altul nu este roşu afirmă în mod absolut că albul şf

negr u l nu se potrivesc prin nimic. De asemenea , dacă cineva spune că p ia t r a şi omul se potr i ve sc numai prin aceea că sî nt lucruri l a fel de mărginite, neputincioase s a u că nu există pr i n necesitatea n aturii lor sau că, în sfîrşit, s î n t infinit d epă şite d'e· pu t e re a cauzelor externe, este ca şi cînd a r afirma în ge ne r a l că pi atra şi omul nu se potrivesc pr i n nimic. Căci lucrurile care se potrivesc n u m ai pr i n o negaţi e , a d ic ă p rin ceea ce nu au, nu se, po tr i ves c în realitate prin nimic.

240

Etica. Partea I V

Propoziţia XXXIII_

Oamenii se pot deose bi prin natura lor, întrucît sint frămîn­ taţi de afecte care sînt pasiuni; # în aceeaşi măsură unu{ şi acelaşi om este schimb ător şi nestatornic.

DEMONSTRAŢIE : Natura sau esenţa afectelor nu se poate explica numai prin esenţa şi n atura noastră (du pă def. I şi II, P. III); ci ea trebuie definită prin puterea, adică (după prop. VII, P. III) prin na t u r a cauzelor externe, comparată cu iJ noastră. De unde rezultă că există tot atîtea specii din fiecare afect, cîte specii de obiecte de care sîntem afectaţi ( vezi prop. LV/, P. III), şi că oamenii sînt afectaţi în chipuri diferite de unul şi acelaşi obiect (vezi prop. LI, P. III), şi în această măsură se deosebesc prin n atură . t n sfîrşit, mai rezultă că unul şi acel aşi om ( după aceeaşi prop. LI, P. III ) este afectat în chipuri di fe­ rite de acelaşi obiect şi că în această măsură este schimbător etc.

C.e.d.d.

Propoziţia XXXIV

In măsura în care oamenii sînt frămîntaţi de pasiuni, ei pot fi potrivnici unii altora.

DEMONSTRAŢI E : Un om, bunăoară Petru, poate fi cauza că P avel se întristează, pe n tr u că el are ceva asemănător cu u n lucr u pe care-I urăşte (după prop. XVI, P. III); sau pentru că Petru este singur stă pîn pe un l ucru pe care-I iubeşte şi Pavel (vezi prop. XV I, P. III cu nota ei) ; sau din alte cauze (a se v edea principalele in nota prop. LV , P. III) ; de aci se mai în · tîmplă (după def. V II a afectelor) că P avel îl urăşte pe Petrtt ; ş i prin urmare s e întîmplă lesne (după prop. XL, P. III, c u nota ei) ca Petru să-I urască la rîndul său pe P avel , şi astfel (după prop . XXXIX, P. III) să caute a-şi face rău unul altu i a , adică (după prop. XXX de aci) să fie potrivnici unul altuia. lnsă un afect de tristeţe este totdeauna o pasiune (după prop. L/X, P. 1 1 1 ) . Aşadar oameni i, în măsura în care sînt stăpîniţi de afecte care sînt pasiuni, pot fi potrivnici unii altora. C.e.d.d.

Despre

sclavia

omalui

sau

despre puterile afectelor

24 1

\IOTA: Am spu s că P ave! îl urăşte pe Petru pe n t r u ca IŞt imaginează că Petru stăpîneşte ceea ce i ube ş te şi Pavel. De u n d e pare să rez u l te, m a i întîi, că aceştia doi, prin a cee a că iubesc a c elaş i lucru şi deci prin aceea că n at u r i l e lor se p otr ivesc , îşi dăunează unul altui a . Dacă este adevărat aceasta, sînt false prop. XXX şi XXXI d e aci . D a r , dacă vrem să judecăm lucrurile tem e i ni c , vom vedea că toate acestea se î m p a că în întregime. Căci aceştia doi n u sînt s t t p ăr ăt o ri unul altuia, în măsura î n care se potrivesc prin natură , adică în măsura în care a m î n do i iu besc acelaşi lu cr u , ci în măsura în care ei diferă unul d e altu l . Căci, în măsura în care ambii i ubesc acel aşi l ucru , prin chiar ace a s ta i u birea şi a unuia şi a celuilalt este întreţinută (după prop. XXXI, P. III), adică (după def. VI a afecte/ar) prin chiar aceasta este întreţinută bucur i a unuia ş i a celuilalt. De aceea este de­ parte c a ei s ă - ş i fie rec i pr oc s u p ăr ători în m ă s u r a în c a re iubesc acel aşi lucru şi se potrivesc pri n n atură. Dar cauza acestui fapt. cum a m spus, nu este d ecît că se presupune că ei diferă pr i n natură . C ă ci presupunem că Petru are ideea unui lucru iubit pe care îl are în st ă pîn i r e , i a r Pavel, dimpotrivă, ideea lucrului iubit pe care l-a pierdut. De aci rezultă că unul este afectat de trîsteţe, iar celălalt de buc urie, şi în această măsură ei sînt po­ tr ivn ici unul a l t u i a . Tn felu l ncesta putem arăta u şor că cele­ l alte cauze de u r ă atîrnă n u m ni de acce:l că oamenii difer ă pr i n n atură şi nu fiindcă ei s e potrivesc . Propoziţia XXXV

Numai în măsura în care oamenii trăiesc condusi de ratiune. necesitate prin natură.

s� potrivesc totdeauna cu

·

·

DEMONSTRATIE: I n măsura în c a re oamenii sînt zbuciu­ ca re sînt p a s i u n i , ei p o t fi diferiţi prin natu r ă (după prop. XXXIII de aci) şi potrivn ici unii altora ( dupâ prop. prec.). D ar se p o a te spune că o a men i i sînt activi n u m a i în măsura în care t r ăie sc c o n d uş i de ra ţ i u n e (după prop. III, P. III); şi a stfe l , tot ce rezultă din n a tu ra omenească, întrucît este defin it ă prin raţiune, tr e b u i e (după def. II, P. III) să fie cunoscut numa i pr i n natura umană, ca prin cauza sa cea mai a p ro p i a tă . I nsă, fiindcă fiecare pofteşte po tr i vit cu legile n aturii sale ceea m a ţ i de afecte

242

Etica. Partea 1 V

ce socoteşte că este bun şi năzuieşte să î n lătu r e ceea ce consi­ deră că este rău (după prop. XIX de aci); ş i f i i n d c ă , apoi. ceea ce noi socot im, du p ă p or u nc a r aţ iuni i că este bun sau rău este cu n e ce s it a te bu n sau rău (după prop. XLI, P. III), o a m e n ii nu­ m ai în măsura în care t r ăi e s c c o n d uş i de r aţ i u n e fac cu necesi ­ tate ceea c e este bun pentru natura omenească, şi, prin un v are. pentru orice om , adică (după cor. prop. XXXI de aci) c ee a ce se p o t rive şte cu n atura oricărui om. Deci oamenii se p otr ive sc de asemenea cu nec e s i t a te totdeauna între ei, în măsura în c a rt""! tră iesc c o n d u şi de r a ţ i u n e C.e.d.d. ,

.

COROLARUL 1: Nu există nici un lucru particular în n at u r ă c are să fie m a i fol os i t o r omului decît omul care trăieşte condus de r a t i u n e Căci omulu i îi este de c e l mai mare folos cee a ce se potriv"eşte cel m a i mult cu n a tu r a s a (după cor. prop. XXXI de aci), a d i c ă (cum se înţelege de la sine) omul . Dar omu'l tu­ crează î n mod a bsolut d u p ă legile n aturii sale, cînd trăieşte condus de raţiune (după def. II. P. III) , şi numai în a c ea s t ă mă­ sură se potriveşte totdeauna cu necesitate cu n atura altui om (după prop. prec. ) Deci p r i ntre l u c r ur i l e pa r tic u l ar e n u există nimic m a i folositor omu lui decît omul. C.e.d.d. .

.

COROLARU L I I : Cînd fiecare om caută ceea ce- i e ste folo­ sitor, atunci oamenii îsi ' sînt de cel mai mare folos u n i i altora . Căci c u cît m a i m u l t c aută f i ec a r e ceea c e îi est e folositor şi nă z ui e ş te s ă se menţină , cu atît mai mult este înzestrat cu vir­ tute (după prop. XX de aci) sa u ceea ce este a c e l aş i l ucru (după def. V III de aci ), cu atît mai m are este puterea cu care este în · zestrat ca să lucreze după legile n a tur ii sale, adică (după prop. III, P. III) s ă tră iască condus de raţiune. Dar oamenii atunci se p ot r ive s c cel mai mult pr i n natură, cînd trăiesc c o n d uş i de ra­ ţ iune (după prop. prec. ). Deci (după cor. p�ec. ) atu n c i oamenii îşi vor fi de cel mai mare folos unii altora, cînd fiec are îşi v a c ă ut a cît mai mult ceea ce-i este de folos. C.e.d.d. ,

NOTA : Ceea ce am arătat mai sus e st e întărit şi de expe.­ rie n ţ a de fiecare zi, prin d o vezi atît de multe şi de grăitoare,. încît aproape toată lumea spune: omul este pe n tru om un dum-

Despre sclar:ia omului sau despre puterile afectelcr

24:3

nezeu 1 • Dar se întîmplă rar ca oameni i să trăiască s u b conduce­ rea raţiunii; cu ei însă lucrurile stau în aşa iei', î n cît de cele mai' multe ori, sînt i n v id ioşi şi-şi fac rău unul altuia. Cu toate acestea, ei n u pot să tră i a scă izolaţi, aşa că cei m a i mulţi socotesc foarte potrivită defi n iţ i a că omul este un animal social. In a devăr, l u crurile stau în asa fel, încît din viata comună a oamenilor izNo­ răsc mult mai m {tlte foloase decît d a'une. · P ot să-şi bată joc cî t or vre a s atiricii de cele omeneşti, teologii pot să le blesteme, iar me­ l a n c o l i cii să l aude cît or putea viaţa lipsită de cultură şi sălba­ tică , să-i dispreţuiască pe oameni şi să admire dobitoacele, căci oamen ii tot vor şti din experienţă C!ă ei pot să cîştige cele de trebuinţă mult mai uşor d acă se a jută reciproc; şi că nu se pot feri de primejd iile care îi ame n inţ ă din t o a te părţile, decît d acă îşi u nesc puteri le. Nu mai vorbesc de faptul că este mult mai preţios şi mult m ai vrednic de cunoaşterea noastră să cercetăm faptele oameni lor decît pe ale dobitoacel or. Dar despre acea sta vo i vorbi mai amănunţit în a ltă parte2• ­

Propoziţia XXXVI Binele suprem al celor care practică virtutea este se pot b u cu r a de el în aceeaşi măsură.

comun

tuturora şi toţi

UcMONS! R ll TIE: A actiona di n v i rt u te e s te a a c t i o n a sub raţiunii (după prop XXIV de aci ) , şi tot ce n ă z u i m să facem conduşi de raţiune este de a cunoa şte (după prop. XXV 1 de aci). Aşa î n c î t (după prop. XXVIII de aci ) binele suprem al celor care practică virtute a este să - I cunoască pe dumnezeu, cu alte cuvinte (după prop. XLVII, P. III ş i nota ei) un b i n e care este comun tuturor oa meni lor şi de care se pot bucura toţi oa men i i d e o p o t r i v ă întrucît sînt de aceeaşi n atură . C.e.d.d. con ducerea

.

,

1 In scrierile lui S p i n o z a nu s-a găsit lra,tarea "amănu nţită" a proble· mei sup eriorităţii omului faţă de animale. Ca ş i Tra tatul des pre în dreptarea in telectului, multe din lucrăril e lui au rămas neisprăvite, datorită mortii sale premature. 2 u bstanţa fiind unica realitate _e2Cistent!,._ji\.LOilll1l. unuL.din modurile sa��me a ca oam!B.ii..s.are alCa-funt.la c.u�oaitţer��--��r.-��-�y-�r�ţă şi s.w; traiesc _c01rdtrşlllefăţmne vor recunoa� e ca. toţ1 smtuna ŞI aceeaşt ..SubslJmţa �1! . vjiaŢ� şr..:a}lltmut:-rgJ:J]tl?!; ·esk�cea mai ·in}ţ)ţaptă şi mai folosi­ toare lormă de viaţă pentru ei . Această maximă a fost r el u a tă şi dezvoltată ··de---1:_-tttfwig ·Fetterlrach (veii "Colecţia "Texte !ilozofice", Feuerbach, Buc E . S . P . L . S., 1 954, p . 1 63) . ,

. •

Etica. Partea I V

244

NOTĂ: D acă c ine v a întreabă: c e s-ar întîmpla î n cazul cînd b i nele suprem al acelora care practi c ă virtutea n-ar fi comun tuturor? I n acest caz. n-ar rezulta, ca m ai sus (vezi prop. XXXIV de aci), că oameni i care tr ă i esc conduş i de raţiune , adi c ă (duptl prop. XXXV de aci) oa meni i , întrucît se p o trivesc prin n atura lor, sînt contrari i unii altora? A cestuia să i se ră spundă că nu d in accident, ci din însă şi n atura raţiunii rezultă că binele suprem al oamenilor este comun tuturor, iar aceasta pe n tru că se deduce din esenţa însăşi a omului, întrucît se defineşte prin raţiune; şi fiindcă omul n ar putea n ici să existe, nici să fie conceput, dacă n-ar ave a puterea de a se b u cur a de acest bine suprem. Căci (după prop. XLV II, P. li) ţine de esenţa sufletului omenesc să a ibă cunoaştere a adecvată a esenţei eterne şi i nf i nite a lui dum­ nezeu. -

Propoziţia

XXXV II

Binele pe care, şi-! doreşte oricine practică virtutea îl do­ reşte şi pentru ceilalţi oameni, şi cu atît mai mult, cu cît va avea o cunoaştere mai mare a lui dumnezeu1 •

DEMONSTRAŢIE: O a me n i i , întrucît trăiesc conduşi d e ra­ ţiune, sînt pentru oameni foarte folositori (după cor. I al prop.

XXXV de aci). Aşa î n cît (după prop. XIX de aci) noi năzuim su b con ducerea r a ţ iunii cu necesitate, să facem ca oameni i să tră­ iască sub conducerea ra ţi un i i . Dar b i n ele pe care şi-1 doreşte ,

oricine care trăieşte d u pă porunca raţiunii, a dic ă (după prop.

XXIV de aci) cine pr act i c ă virtutea, este de a cuno a ş te (dupil prop. XXVI de aci). Deci binele pe care şi-1 d or eş te oricine prac­ tică virtutea îl doreşte şi celorlalţi oamen i . Apoi, dorin t a , întru­ cît se referă la suflet, este în săşi ese n ţ a sufletului (după def. I rz

afectelor ). Tnsă esenţa sufletului con stă în cu noaştere prop. XI, P. II), care include cunoaşterea lui dum nezeu prop. XLVII, P. II ) şi fără de care (după prop. XV, P. poate n ici să exi ste, nici să fie conceput. Aşa încît, cu cît

( dupt't (dupd !) nu esenţa

1 A d ic ă cu cît vor CUUbstanţă in diferitele ei forme de înfăţişare (vezi despre acestea, mai departe, p a rt ea V) .

245

Despre scla v ia omului sau despre puterile afectelor

sutletului include o m ai mare cu no aster e a lui dumnezeu, cu atît mai mare va fi şi dorinţa prin care acel care practică v irt u tea do­ reşte a ltor a binele pe care şi-1 doreşte. C.e.d.d.

ALTĂ DEMONSTRAŢI E : Binele pe care o m u l şi-1 doreşte iubeşte, îl v a iubi , cu atît mai statornic, cu cît va ve d e a că ş i alţii i u besc a cel a şi bine (după prop. XXXI, P . III) ; şi astfel (după· cor. aceleiaşi prop. ) va n ăzu i ca ş i ceilalţi să iubească acelaşi bine. D ar fiindcă a ce st bine (după prop. prec.) le este comun tuturor ş i pe ntru că toţi se pot bucura de el , el va năzu:i dec i (din acelaşi motiv) c a toţi să se bucure de el, şi (după prop. XXXV II, P. III) cu atît m a i mult, cu cît se bucură mai mult de acest bine. Ci.e.d.d. şi-1

NOTA 1: Cine năzuieşte nu m a i din afect ca a l ţ i i să i ube asc ă ceea ce iubeşte el şi ca ceilalţi să trăiască d u pă mintea lui l u ­ crează numai d i n pornire, şi d e aceea este odios, îndeosebi ace­ l ora cărora le plac altele şi care de aceea năzuiesc şi ei, din acel aşt imp uls, ca ceilalţi s ă tră i ască, dimpotrivă , după mintea lor. A poi f i i ndcă b i n el e suprem pe care oamenii îl dor es c din aîect este adese a a şa fel încît n u m a i u n si ng u r om poate fi stă pîn pe el , rezultă că acei care iubesc nu sînt de acord cu ei înşişi în sufletul lor Şi că, în t i m p ce le pl ace să povestească şi să l aude l ucrul pe care îl iubesc, se tem c ă sînt c re zuţi . Dar cine n ă ­ zuieşte să-i con ducă pe ceilalţi prin raţiune, nu a cţi o n ează din pornire, ci cu omenie şi cu b lîndeţe, şi este în totul de acord cu sine în s u f l e tul lui. Apoi , eu raportez l a religie or ice dorim şi facem şi a căror cauză sîntem î ntrucît avem i de e a lui dumnezeu sa u în m ă s ur a în c are îl cunoaştem pe dumnezeu1.· Dorinţa însă de a f a c e bine, care se n aşte din f a ptul că tră i m c ond u ş i de r a ţ iun e , o n u me sc moralitate. A poi , do r i n ţ a de care este stăpînit omul care tră ieşte c o n d u s de raţiune de a se lega cu ceil alţi prin p r i e te n i e o nu­ mesc onest itate, si numesc onest ceea ce laudă ace i care tră iesc conduşi de raţiu � e ş i , d i m p otriv ă ruşinos cee a ce se opune în­ ţelegerii prieteneşti . I n afară de a ce a s ta , deosebirea dintre vir­ tu tea adevă r ată şi neputinţă se observă uşor din cele spuse mai ,

,

,

1 Avînd în vedere c e l e lămurite în notele anterioare, ,.religia", î n con· lui Spinoza, este i dentică cu ştiinţa s a u cunoaşterea ştiinţifică a naturii.

cepţia

Etica. Partea I V

246

sus; a nume, c ă adevărata virtute n u este decît a tră i numai sub conducerea raţiunii. Aşa încît neputinţa nu constă decît în aceea că omul se I asă să tie condus de lucruri care există în afara lui şi să fie determinat de către acestea să facă ceea ce cere alcă­ tuirea comună a lucrurilor externe şi nu ceea ce cere propria sa natură, considerată numai în ea însăşi. I ată ce am făgăduit să demonstrez î n nota prop. XVI I I din această parte; de unde se vede că legea de a n u sacrifica ani­ m alele este în temeiată mai mult pe o superstiţie deşartă şi pe milă femeiască decît pe raţiune sănătoasă. Căci raţiunea ne în­ vaţă că trebuie să căutăm ce ne este folositor, să ne legăm de oameni, nu de animale sau de lucrurile a căror n atură se deose­ beşte de n atura omenească; şi că acel aşi drept pe c are îl au an i­ malele asupra noastră îl avem şi noi asupra · lor. Mai mult, fiind­ că dreptul fiecăruia este defi nit prin virtutea sau puterea lui, oamenii au asupra animalel or m u l t mai multe drepturi decît aces­ tea asupra oa men ilor. Totuş i, n u tăgăduiesc că animalele simti ; însă tăgăduiesc că pentru aceasta nu ne este îngăduit să ţinem seama de i nteresul nostru , să ne folosim de animale asa cum poftim şi să le tratăm cum ne convine mai bine, deoarece ele nu se potrivesc cu noi în natură, iar afectele tor sînt diferite prin natură de afectele omeneşti (vezi nota prop. LVII, P . III). Hămîne să ma i explic ce este drept, ce este nedrept, ce este păcatul şi, în sfîrşit, ce este meritul . In afară de acestea, voi mai arăta şi care sînt temel iile cetăţii2• Dar despre aceasta �ă se vadii nota următoare. NOTA I I : I n adaosul părţii întîi, am făgăduit că voi explica sînt l auda şi ocara, meritul şi păcatul, ce este drept şi ce este nedrept. In nota prop. XXIX din partea a treia, am tratat despre l audă şi ocară; despre celel alte este locul să vorbesc aci. D ar. în ainte de aceasta, trebuie să spun cîteva cuvinte despre .starea ce

n aturală şi 1

despre .starea civilă a omului.

In concepţi a l u i S p i n o z a , anima:lele fiind şi ele moduri ale substanţei

(căci în afară de su bst a n ţ ă nu există nimic) , urme a z ă că şi ele vor fi moduri