Etica CFL - Dox [PDF]

Zitiervorschau

Etica si integritate academica Originalitate

si

creativitate

in

lucrarile

stiintific:lucrarea de licenta,master si doctorat

cu

caracter

1.Conceptul de originalitate Originalitatea reprezinta abilitatea de a gandi independent si de a fi creativ,fiind totodata expresia noutatii,a inovatiei .O lucrare cu caracter stiintific originala este cea bazata pe cercetarea proprie a autorului ,care genereaza noi contributii referitoare la un subiect anume prin experimente ,propuneri de solutii si noi observatii . 2.Notiunile ,,licenta’’, ,,master’’, ,,doctorat’’. Licenta,conform Dictionarului Explicativ roman , reprezinta ,,1)lucrarea realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare. 2) Examenul susținut pentru a obține acest grad universitar. 3) Diploma care confirmă acest grad’’ Prin lucrarea de licenta,este validata capacitatea studentului de a lucra stiintific,urmatorii pasi spre aprofundare fiind realizarea lucrarilor de master si doctorat. Disertatia este definita in DEX astfel: ,,1) Lucrare științifică susținută public pentru obținerea unui grad științific (de master); teză. 2) Expunere în care se tratează o problemă în mod științific pe baza argumentelor și datelor dobândite prin studiu.’’ In cazul lucrării de disertație, abordarea este mai complexa, se acordă o mai mare importanță

punctului de vedere personal al autorului și interpretării acestuia cu privire la tema abordata, iar accentul cade pe aportul de noutate prin cercetare și mai puțin pe descrierea în cadrul lucrării a studiului lucrărilor anterior publicate pe subiectul respectiv. Teza de doctorat,potrivit DEX, este : ,,Teza care atestă stagiul de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor; examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor obținut în urma acestui examen.’’

Teza de doctorat reprezinta rezultatul propriului efort de cercetare si de redactare . Aceasta trebuie să prezinte un nivel științific ridicat, raportat la investigatiile și studiile acumulate pe plan național și internațional în ultimii ani. Referitor la întrunirea criteriului originalității în sistemul de învățământ, trebuie să avem în vedere nivelul pregătirii universitare: de licență, master,doctorat. În conformitate cu practica academică internațională , in cazul licentei, abordarea preponderenta este reproductivă (80% din lucrare va reprezenta documentare și 20% inovare),in cazul lucarii de master este analitică (60% din lucrare va reprezenta documentare și 40% inovare) iar in cazul doctoratului ,abordarea preponderenta este speculativa (40% din lucrare va reprezenta documentare și 60% inovare).

4. Noţiunea de noutate în stabilirea originalităţii Originalitatea nu trebuie confundat cu noutatea. În timp ce „originalitatea este un criteriu subiectiv, noutatea este un criteriu obiectiv… Lipsa de noutate nu lipseşte opera de originalitate, originalitatea unei opere fiind dată de „execuţia personală care relevă personalitateaŗ autorului’’, cum remarcă Viorel Roş . Aşadar, originalitatea şi noutatea nu se suprapun, o operă putând fi originală chiar dacă nu este nouă. În acest sens, „jurisprudenţa a admis că originalitatea nu înseamnă noutate; o operă poate fi originală chiar dacă se aseamănă mult cu alte opere, câtă vreme similaritatea este fortuită şi nu rezultatul copierii’’, arată Ciprian Raul Romiţan . Opiniile de mai sus sunt întărite şi de cele ale reputatului profesor Lucian Mihai (iniţiatorul şi titularul cursului de Dreptul proprietăţii intelectuale de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti), care precizează: „Originalitatea nu trebuie sa fie confundată cu noutatea absolută. Există originalitate chiar dacă problema tratată nu este nouă;important este ca modul de tratare a aceleeaşi probleme să constituie o reflectare a personalităţii autorului’’. Originalitatea într-o lucrare stiintifica(licenta,master) nu inseamna neaparat ca autorul trebuie sa elaboreze o idee la care nu s-a mai gândit nimeni înainte ,deși dacă poate face acest lucru va fi cu siguranta un mare avantaj.Cele mai multe lucrari stiintifice se bazează mai degraba pe originalitatea abordării sau perspectivei,decât pe un subiect complet original. 4.Originalitatea ca amprenta a personalitatii autorului Rigorile impuse stilului stiintific nu pot limita posibilitatea unui autor de lucrari stiintifice de a fi original. Dimpotrivă, şi textele ştiinţifice pot fi mai puţin anoste, mai puţin plictisitoare dacă adoptă un limbaj variat atât din punct de vedere al lexicului, cât şi ca structură. Si redarea lucrărilor ştiinţifice oferă prilejul unui autor să se manifeste ca personalitate. Acest lucru se

întâmplă în măsura în care el este orginal, adică nu reproduce, nu imită stilul altora, are un mod personal, inedit, creativ de a combina cuvintele, de a construi propoziţii şi fraze. Evitarea monotoniei, a repetiţiilor supărătoare, exploatarea unui fond lexical cât mai vast prin apelul la sinonime şi alegerea celor mai elocvente şi adecvate dintre acestea; ocolirea clişeelor verbale, a propoziţiilor şi frazelor stereotipe ca structură, dau scrierilor ştiinţifice expresivitate, făcândule mai atrăgătoare şi mai puţin rigide.