Enigma Otiliei Rezumat [PDF]

Zitiervorschau

Copyright © http://www.oricereferat.com/ ™ Enigma Otiliei George Calinescu ,,Enigma Otiliei” a aparut in anul 1938 si este al II-lea roman al lui George Calinescu dupa ,,Cartea nuntii”. ,,Enigma Otiliei” este un roman obiectiv, iar din punctul de vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, naratiunea fiind astfel una liniara. Naratorul este omniscient si omniprezent. Prin temetica, ,,Enigma Otiliei” este un roman citadin, iar prin tehnica narativa poate fi considerat si un roman modern. Titlul initial al romanului a fost ,,Parintii Otiliei”, cel care a propus schimbarea fiind editorul. Noul titlu, ,,Enigma Otiliei”, evidentiaza povestea de dragoste in care Otilia ramane pentru Felix o enigma. Scriitorul insusi spunea despre titlu: ,,Nu Otilia are o enigma, ci Felix crede ca are. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmataica va fi in veci fata care il respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune.” Tema romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Actiunea incepe in iulie 1909, cand tanarul Felix Sima, fiul unui madic militar din Iasi, vine la Bucuresti, la unchiul sau, ca sa urmeze medicina. In urma mortii ambilor parinti, Costache Giurgiuveanu devenise tutorele sau. In casa unchiului sau, Felix o cunoaste pe Otilia, il cunoaste pe Leonida Pascalopol, prieten cu Mos Costache si protector al Otiliei si pe membrii clanului Tulea: Aglae, sora lui Mos Costache, Simion si Aurica. Felix devine un observator direct al intamplarilor din cele doua familii. Invitati la Pascalopol, Felix si Otilia Petrec o perioada la mosia acestuia. Indragostit de Otilia, Felix ii cere ca dovada de iubire sa nu-l mai vada pe Pascalopol, situatie care duce la o cearta intre cei doi. Situatia Otiliei era nesigura. Desi ii folosea averea, Costache Giurgiuveanu ezita sa o adopte si, de frica Aglaei, nu-i face nici testament. Aceasta pandea orice miscare a batranului, fiind convinsa ca averea lui ii revine de drept. Romanul de buteaza instil balzacian, cu precizarea timpului si a actiunii. Venirea lui Felix in strada Antin, in casa lui Costache Giurgiuveanu, este simetrica cu finalul in care Felix revine in acelasi loc si isi reaminteste cuvintele cu care fusese intampinat: ,,Aici nu sta nimeni.” Descrierea in amanunt a locuintei si prezentarea personajului principal prin portrete care vor fi dezvoltate pe parcurs, evidentiaza in mod realist legatura dintre individ si mediu. Subiectul romanului evolueaza pe doua planuri: pe de-o parte viata lui Felix si iubirea lui pentru Otilia si pe de alta parte, existenta familiilor Giurgiuveanu si Tulea. Incipitul balzacian creaza impresia de

autenticitate, dar in acelasi timp anticipeaza doua laitmotive: problema paternitatii si mostenirea. George Calinescu a optat pentru un realist de tip balzacian, naratorul fiind clasic. Relatarea se face la persoana a IIIa. Prezenta autorului este evidenta din primele randuri, cand ii realizeaza lui Felix un portret fizic si cand da detalii arhitectonice. Felix este un personaj narator. El percepe evenimentele si semnificatia acestora. Cititorul patrunde in universul romanului odata cu personajul. Reprezentand tipul zgarcitului, Costache Giurgiuveanu este comparabil cu Hagi Tudose, personajul lui Delavrancea. Portretul fizic, ,,capul atins de o calvitie totala, fata aproape spana, buzele intoarse in afara si galbene de prea mult fumat”, indica varsta si decreptitudinea personajului. Pe de-o parte iubirea pentru Otilia si pe de alta parte teama de Aglae, il fac pe Mos Costache sa fie ezitant. Preocupat de soarte Otiliei, batranul vrea sa depuna bani la banca pentru a-i construi acesteia o casa. Atacul de aploplexie ii impiedica realizarea intentiilor. Celelalte personaje il apreciaza diferit pe Mos Costache: Aglaie si Stanica il supravegheaza atent pentru a pune mana pe avere; Otilia il considera un om bun, dar cam avar; Pascalopol il priveste cu intelegere si prietenie, iar Felix este contrariat de comportamentul sau. Mos Costache traieste drama omului singur si neajutorat care, vazand ca ramane fara bani, nu mai vrea sa traiasca. Otilia este un personaj realizat prin tehnica oglinzilor paralele. Felix o vede ,,adorabila, atragatoare, culta, talentata, o fata superioara”. Pascalopol crede despre Otilia ca este ,,o mare strengarita, cu un temperament de artista”. Mos Costache o numeste ,,fetita” si o soarbe din ochi. Stanica o elogiaza: ,,Desteapta fata. Stiu ca se descurca in viata.” Iar Aglae o considera o ,,stricata”. Portretul ei fizic sugereaza tineretea si distinctia: ,,optsprezece-nouasprezece ani, fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastrii”. Eroina acumuleaza o serie de trasaturi contradictorii. Este copilaroasa si matura, expansiva si interiorizata, rationala si impulsiva. Comportamentul ei este derutant atat pentru Felix, tanarul in formare, cat si pentru Pascalopol. Fire complexa, plina de neprevazut, libera in atitudini si capricioasa, ea are o influenta magica asupra celorlalti. Are puterea de a se autoanaliza, gasindu-se mediocra si este constienta de relativitatea frumusetii: ,,Noi nu traim decat cinci-sase ani. Pe urma am sa capat cearcane la ochi si zbarcituri pe obraz.” Otilia oscileaza intre Felix si Pascalopol, ei reprezentand doua ipostaze ale masculinitatii, optand in cele din urma pentru mosier care ii putea asigura o existenta linistita. Intre Otilia, pe care Felix o vede la inceput plina de farmec si femeia din fotografia de

la final, este viata unei eroine moderne: ,,O doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, dar care nu mai era Otilia, nu mai era fata nebunatica. Un aer de platitudine feminina, stingea totul.” Felix este tipul intelectualului in formare. Portretul lui fizic este prezentat in prima pagina a romanului: ,,Un tanar de vreo optsprezece ani, cu fata juvenila, prelunga, aproape feminina, cu o culoare maslinie a obrazului si o taietura elinica a nasului.” Fire rationala, cu un spirit de observatie foarte dezvoltat, Felix este cel care observa si analizeaza, perspectiva lui fiind cea dominanta. Intelegand ca studiul pentru el este unica sansa, el merge la universitate , publica articole in reviste de specialitate si ajunge un medic apreciat si profesor universitar. Simpatia lui pentru Otilia devine in timp dragoste, iar purtarea contradictorie a fetei, familiaritatea ei fata de Pascalopol, plecarea lor surprinzatoare la Paris sunt manifestari care il surprind si il fac sa devina banuitor si gelos. Otilia revine si prietenia lor se reia. Dupa moarte lui Mos Costache, ea se casatoreste cu mosierul, iar in sufletul lui Felix ramane amintirea unei iubire romantice si enigmatice. Autorul foloseste tehnici artistice diferite care apartin clasicismului (prin arta scenica si tipurile de personaje), romantismului (prin lirismul iubirii dintre Felix si Otilia) sau realismului (prin prezentarea detaliata a strazii, a arhitecturii caselor si prin prezentarea veridica a societatii humulestene de la inceputul secolului al XX-lea). Scriitorul are capacitatea de a plasticiza detaliul, de a evidentia semnificativul si de a folosi un limbaj neologic. Copyright © http://www.oricereferat.com/ ™