Emergenta Derek Rydall Ebook [PDF]

Zitiervorschau

EMERGENȚA

Emergence: Seven Steps for Radical Life Change Copyright © 2015 by Derek Rydall. Originally published by Atria Books/Beyond Words, a Division of Simon & Schuster, Inc. © 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202. tel: 0723 150 590, e-mail: [email protected] www.actsipoliton.ro Traducător: Grozea Alina și Dana Dobre Redactor: Ines Simionescu Editor: Camelia Zara Tehnoredactor: Teodora Vlădescu Coperta: Marian Iordache Copyright Manager: Andrei Popa Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RYDALL, DEREK     Emergenţa / Derek Rydall; trad.: Grozea Alina/Dana Dobre. Bucureşti: ACT şi Politon, 2019     ISBN 978-606-913-546-4 I. Grozea, Alina (trad.) II. Dobre, Dana 159.9 AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.

DEREK RYDALL

EMERGENȚA Șapte pași pentru a-ți schimba radical viața

Traducere din limba engleză de Alina Grozea și Dana Dobre

2020

CUPRINS Cuvânt-înainte Prefață: Sfârșitul „autoperfecționării” Introducere: Calea radicală spre casă Fundația: Legea Emergenței

CELE ȘAPTE ETAPE ALE EMERGINERIEI ETAPA ÎNTÂI

ETAPA A DOUA

ETAPA A TREIA ETAPA A PATRA

ETAPA A CINCEA ETAPA A ȘASEA

ETAPA A ȘAPTEA

Privește viziunea completă  Cultivă condiții armonioase  Creează planul cuantic  Dăruiește ceea ce pare să lipsească Acționează „ca și cum” ești deja împlinit Acceptă ceea ce pare să fie defect Așteaptă Legea

Cum să trăiești pe muchia Emergenței Glosar  Mulțumiri Note Resurse

7 9 23 37 71 97 129 155 181 219 257

279 299 303 307 313

CUVÂNT-ÎNAINTE

Din sălile ideologice ale mediului academic, de la frontie-

rele cercetării ș� tiinț� ifice ș� i dintre zidurile sfinț� ite ale lăcaș� urilor de cult răsună teoriile filosofilor, oamenilor de ș� tiinț�ă, î�nvăț�ătorilor spirituali, agnosticilor, ateilor, experț�ilor ș� i deschizătorilor de drumuri. La nivel global, poț�i trece pe această listă ș� i oamenii obiș� nuiț�i care sunt la fel de pasionaț�i de explorarea dinamicii transformării umane, de cufundarea î�n adâncurile procesului evolutiv ș� i de exprimarea potenț�ialului lor suprem. Cu toț�ii ne adresăm î�ntrebări mari despre ce anume dezvoltă potenț�ialitatea din cadrul galaxiilor, dar ș� i din mine ș� i din tine. Teoria Emergenț�ei are o istorie venerabilă ș� i a fost dezbătută cel puț�in din vremea lui Aristotel. Î�n secolul XXI, ceea ce se numeș� te acum Legea Emergenț�ei descrie structura procesului evolutiv. Emergenț�a stării supreme a conș� tiinț�ei face parte din ființ�a umană ș� i este dreptul nostru î�nnăscut, pe care unii î�l numesc revelaț�ie, satori, moksha sau iluminare. Imaginează-ț�i zâmbetul planetar care ar lumina sferele dacă familia globală ar intra î�n armonie cu Legea Emergenț�ei. La drept vorbind, asta se î�ntâmplă de la Big Bang î�ncoace, care a evoluat de la praf de stele la ceea ce suntem noi azi, aș� a cum scria Carl Sagan: „Toț�i suntem făcuț�i din praf de stele”. Deci, cum apare Emergenț�a? La fel de organic precum stejarul care răsare din ghindă, atunci când condiț�iile sunt

8

Emergența

propice. Chiar dacă nu producem apariț�ia Legii Emergenț�ei î�n viaț�a noastră, î�i putem crea condiț�iile propice. Când conș� tiinț�a este î�ndeajuns de fertilă, floarea de lotus a conș� tientizării iluminate î�nfloreș� te î�n noi. Acest proces de fertilizare este metoda spirituală î�n ș� apte etape pe care o prezintă Derek Rydall, pentru a crea condiț�iile potrivite activării Emergenț�ei î�n noi. Atunci când, de exemplu, cultivi ceea ce Rydall numeș� te „condiț�ii armonioase”, î�n meniul nostru mental, emoț�ional ș� i spiritual apare un nou mod de a relaț�iona ș� i de a răspunde la î�mprejurările interioare ș� i exterioare din fiecare zi. Î�n loc să lansăm un bombardament mental sau verbal asupra altora sau a noastră, răbdarea ș� i iertarea pline de compasiune devin noi opț�iuni. De asemenea, autorul ne arată cum să punem capăt ș� aradei spirituale de la exterior ș� i să punem î�n practică ce am î�nvăț�at ș� i când spălăm vasele, când mergem pe autostradă, când ne plimbăm câinele sau când ne spălăm pe dinț�i, aș� a cum o facem pe perna de meditaț�ie sau pe salteaua de yoga. Fără ezitare, el ne arată foarte clar că nu trebuie să renunț�ăm la bucuria de a fi oameni pentru a atinge iluminarea, că suntem deja reglaț�i pentru a face să iasă la iveală sinele nostru iluminat. Î� n laboratorul propriei conș� tiinț�e ș� i prin teste ș� i î�ncercări, cele Ș� apte Etape ale Emergineriei i-au furnizat lui Rydall dovezi concrete despre rezultatele practice ș� i transformatoare pe care le aduc. Fii sigur că, indiferent dacă eș� ti un practicant î�ncepător sau experimentat, cartea pe care o ț�ii î�n mână este un ghid de î�ncredere pentru potenț�ialul glorios care î�ncearcă să iasă la lumină î�n viaț�a ta. Michael Bernard Beckwith Los Angeles, California

PREFAȚĂ

SFÂRȘITUL „AUTOPERFECȚIONĂRII” Ceea ce se află în spatele nostru și ceea ce se află înaintea noastră sunt chestiuni minuscule în comparație cu ceea ce se află în noi înșine. Ralph Waldo Emerson

Se spune că universul mai î�ntâi î�ț�i ș� opteș� te la ureche, apoi te bate pe umăr.... ș� i î�n final î�ț�i trage una î�n cap.

A trebuit să văd moartea cu ochii de două ori ca să î�nț�eleg aluzia.

Nu aveam niciun ban, locuiam î�ntr-o garsonieră ș� i mâncam macaroane cu brânză la cutie de 19 cenț�i. Aveam inima frântă, fiindcă iubirea vieț�ii mele mă părăsise pentru un alt bărbat. Ș� i eram pierdut, neavând nicio idee î�ncotro să mă î�ndrept ș� i nicio speranț�ă că lucrurile s-ar putea schimba vreodată. Dar ceea ce făcea ca totul să doară ș� i mai mult era faptul că ajunsesem aici după câțiva ani buni de terapie de autoajutorare. Muncisem din greu să-mi vindec trecutul, să iubesc copilul din mine ș� i să-mi construiesc stima de sine, dar eram cuprins de o durere interioară ș� i un zbucium atât

10

Emergența

de mare, î�ncât cu greu puteam să traversez un pod fără să lupt cu dorinț�a de a mă arunca î�n gol.

Ș� tii că ai ajuns î�ntr-un un loc î�ntunecat atunci când medicul î�ț�i spune: „Eș� ti norocos că mai eș� ti î�n viaț�ă”, iar tu iei acest lucru ca pe o veste proastă. Aproape că murisem de la cât alcool băgasem î�n mine cu o noapte î�nainte. Cum stăteam î�ntins î�n acea cameră de la urgenț�e, cu perfuzia î�n braț� î�ncolăcită ca un ș� arpe ș� i monitorul spunându-mi că eram î�ntr-adevăr î�ncă printre cei vii, nu mă puteam gândi decât la î�ntrebarea: „Cum s-a putut î�ntâmpla aș� a ceva?”. Cum de toate eforturile mele m-au adus aici? După ani de autoperfecț�ionare, singurul lucru pe care l-am î�mbunătăț�it a fost capacitatea de a descrie de ce am ajuns atât de rău. Î�ncercasem tot ce ș� tiam; urmasem toate aș� a-numitele sfaturi de la experț�i. Oare problema era că î�ncă nu găsisem calea cea bună? Sau poate eu eram problema; eram defect fără speranț�ă să pot fi reparat?

Cei mai mulț�i oameni care aleg să-ș� i vindece sau să-ș� i î�mbunătăț�ească viaț�a se confruntă cu acest moment – punctul de criză, când au făcut tot ce trebuiau să facă, dar viaț�a lor î�ncă nu funcț�ionează. Î�n aceste momente, când am fost doborâț�i î�ncă odată la pământ ș� i ne gândim serios dacă mai vrem să ne ridicăm, avem tendinț�a să ne punem o î�ntrebare esenț�ială: De ce? De ce eu? De ce, dacă am făcut totul cum trebuie, totul e atât de greș� it? Eu ș� tiu că mi-am pus această î�ntrebare. De multe ori. Până când mi s-a dat un răspuns care nu numai că mi-a schimbat modul î�n care mi-am văzut viaț�a, dar m-a făcut să constat că mi-am pus tot timpul î�ntrebările greș� ite. Răspunsul a venit î�mpărț�it î�n două, la distanț�ă de câț�iva ani, precum un episod dintr-un serial care te lasă î�n suspans,

Sfârșitul „autoperfecționării”

11

pentru ca mai apoi să vină finalul ș� ocant al î�ntregii serii. Firul narativ al vieț�ii mele, personajul pe care î�l interpretam ș� i piesa î�n care jucam – toate aveau î�n sfârș� it un sens. Prima parte a venit la scurtă vreme după acea noapte petrecută la spital, când am î�nceput să mă î�mpiedic pe ceea ce credeam că este „calea cea dreaptă”. Devenisem bun î�n a juca rolul unui tip î�mplinit, când î�n sinea mea eram î�ncă distrus. Dar, î�n opinia agentului meu, eram un actor care făcea eforturi ș� i eram pe cale să dau lovitura, aș� a că nu era timp să mă pierd cu firea.

Î�mi plăcea actoria. Mi-a permis să explorez idei noi ș� i să î�ncerc noi posibilităț�i, oferindu-mi un răgaz temporar de la orice durere reală pe care o simț�eam. Ș� i mă pricepeam la asta. Am crezut că era menirea mea. Ș� i, î�n sfârș� it, după ani de muncă, am ajuns să joc î�ntr-un film pe care l-am crezut a fi î�nceputul unui lucru bun pentru mine, ceva care avea să mă ducă la viaț�a pentru care fusesem menit. Am avut dreptate, dar nu î�n felul î�n care î�mi imaginasem.

Filmarea a fost cu probleme de la î�nceput. Locaț�ia jamaicană era frumoasă, dar scenariul nu. Iar când regizorul ș� i actriț�a din rolul principal au fost concediaț�i, lucrurile au î�nceput să scape de sub control. Adaugă la toate astea niș� te povestioare complicate de dragoste pe platoul de filmare ș� i o lipsă generală de mulț�umire, aș� a că eram agitat. Trebuia să găsesc ceva, orice, pentru a-mi redobândi inspiraț� ia. Aș� adar, î�ntr-o după-amiază târzie, î�ntr-o pauză de filmări, am decis să fac puț�in snorkeling î�ntr-un recif aflat departe de ț�ărmul unui golf izolat. Î�notând printre crestele recifului de corali răsucite ș� i î�ntortocheate precum coarnele de elan, am urmărit câț�iva peș� ti î�n culori extraordinare care se jucau printre bureț�ii-de-mare

12

Emergența

ș� i printre anemone. Pentru o clipă, mi-am imaginat că sunt unul dintre ei, eliberat de poverile vieț�ii de la suprafaț�ă. Acolo era o altă lume, aproape mistică. Ș� i voiam să mă pierd î�n ea. Ai grijă ce-ț�i doreș� ti, nu-i aș� a?

Aventurându-mă mai departe î�n acest labirint, fără să mă gândesc unde eram, chiar m-am pierdut. De-adevăratelea. Am î�nceput să caut alarmat de colo-colo pe coridoarele de corali, î�ncercând să găsesc calea de î�ntoarcere – dar cu cât î�ncercam mai mult, cu atât mai dezorientat deveneam. Ce prost sunt! Î�n minte mi se î�nvolburau gândurile că „ar-fitrebuit-să” ș� i „dacă-aș� -fi-făcut”. Î�notam tot mai repede, cu miș� cări furioase, de parcă prin simpla putere a voinț�ei aș� fi putut scăpa din acel labirint subacvatic. Apoi, ocolind o masă de corali care părea un fel de creier gigantic (ceva ce mie părea să-mi lipsească), m-am trezit brusc blocat î�ntr-un intrând î�ngust – î�nconjurat din toate părț�ile de corali de foc (cel mai mic contact cu ei echivalează cu sute de î�nț�epături de meduze), iar sub mine rânduri de corali spinoș� i, la doar câț�iva centimetri de abdomen, piept ș� i faț�ă. Arăta ca un mormânt plin de capcane dintr-un film Indiana Jones. Numai că acesta nu era un platou de filmare, iar eu nu mai eram un actor arogant care juca rolul eroului. Mă aflam î�n real pericol ș� i ș� tiam asta. Abia mai puteam să î�not ș� i să rămân pe linia de plutire; dacă-mi scoteam capul din apă m-aș� fi dezechilibrat, iar acele coralilor mi-ar fi străpuns gâtul ș� i pieptul. Respiram cu greutate, trăgând aerul î�n piept superficial ș� i sacadat; o respiraț�ie completă mi-ar fi î�mpins pieptul ș� i stomacul direct î�n spinii coralilor. Respiraț�ia rapidă mi-a intensificat anxietatea tot mai mare, creând un fel de euforie care m-a forț�at să-mi concentrez ș� i ultimul dram de atenț�ie pentru a

Sfârșitul „autoperfecționării”

13

nu leș� ina. Cu puț�inele forț�e pe care le mai aveam să gândesc, am trecut î�n revistă toate scenariile posibile de evadare, î�ntr-un interval de timp care mie mi s-a părut echivalent cu câteva ore, imaginându-mi totul, de la cum eram salvat de o barcă de pescuit aflată î�n trecere, la cum eram scos din apă cu buzele vinete, umflat ș� i cu ochii bulbucaț�i, î�nconjurat de o mulț�ime de oameni care dădeau din cap ș� i î�ș�i spuneau: „Ce păcat că s-a î�ntâmplat aș� a ceva”, iar cei din distribuț�ia filmului consolându-se unii pe alț�ii, î�n timp ce jeleau tragica pierdere. Am reuș� it chiar să-mi imaginez cum voi deveni un articol de prima pagină la Hollywood, unde se deplângea moartea prematură a „unui actor atât de promiț�ător”. Eram pe punctul de a mă î�neca, iar egoul meu î�ncă î�ș�i căuta clipele de glorie!

Dar pe măsură ce soarele se î�ndrepta spre asfinț�it, iar rechinii-taur î�ncepeau să se unduiască printre coralii răsuciț�i ș� i ț�epoș� i de dedesubt, am intrat î�ntr-o stare de epuizare, iar creierul mi-a rămas fără opț�iuni, inclusiv fără scene ale unei morț�i tragice care m-ar face celebru postum. Nu mai puteam să gândesc sau să-mi imaginez cum voi scăpa de acolo. Toată î�nț�elepciunea ș� i tot farmecul meu (imaginare) erau inutile; toate mecanismele mele de luptă ș� i de apărare – chiar ș� i toate gândurile mele pozitive – erau neputincioase. Cortina căzuse î�n cele din urmă peste mintea mea ș� i, î�n loc să fiu stăpânul universului aș� a cum mă proclamam, nu eram decât un băieț�el laș� ș� i î�nspăimântat, fără nicio putere reală. Urma să mă î�nec ș� i știam asta. Trupul meu nu mai avea puterea să mă menț�ină pe linia de plutire ș� i, î�n lipsa unei posibilităț�i de a ieș� i din apă, pur ș� i simplu nu mai aveam nicio speranț�ă de care să mă agăț� .

Emergența

14

Tot ce-mi mai rămânea era să mă predau.

Dar nu o capitulare de genul: „Doamne, dacă mă scoț�i de aici, promit să merg la biserică î�n fiecare duminică”. Î�ncercasem deja să manipulez ș� i să mă târguiesc pentru o cale de scăpare, dar universul nu era dispus să cadă la î�nvoială. Nu-mi mai rămăsese nimic de făcut decât să renunț� . Ș� i aș� a am făcut.

Iar î�n acel moment – exact î�n momentul î�n care am renunț�at, mental ș� i fizic, un val m-a săltat pe o porț�iune de corali cu suprafaț�a netedă, care ieș� ea din apă. Reuș� eam î�n sfârș� it să mă ridic. Ș� i pentru prima dată, am văzut unde mă î�mpotmolisem. Ieș� irea se aflase tot timpul la doar câț�iva centimetri de mine. Dar am mai văzut ceva. Privind la acel recif, mi-am dat seama că am î�notat printr-un labirint ani de zile, urmărind numai lucruri strălucitoare unul după altul, căutând ceva care să mă î�mplinească, până când m-am trezit prins î�ntr-o percepț�ie de sine atât de limitată, î�ncât mă î�necam pe dinăuntru. Dar î�n acel spaț�iu de capitulare completă, î�n acel moment î�n care mintea mea ajunsese la capăt, î�n acel spaț�iu gol dintre gânduri, ceva s-a declanș� at. Egoul meu s-a rupt din lanț�urile cu care era legat. Humpty Dumpty a căzut de pe zid. Ș� i din carapacea spartă, a apărut ceva. A durat doar o fracț� iune de secundă, dar a fost suficient pentru a-mi schimba drastic identitatea; actorul egocentric care intrase î�n reciful respectiv nu mai era cel care a ieș� it din apă. Dar acesta a fost doar î�nceputul î�notului meu prin ape neumblate.

Sfârșitul „autoperfecționării”

15

Î�n următoarele luni, am fost chinuit de coș� maruri ș� i de o teamă inexplicabilă de moarte. Adevărul este că eram pe moarte. Nu fizic, ci din punct de vedere al egoului – iar egoul nu cunoaș� te diferenț�a dintre moartea identităț�ii ș� i moartea literală. Î�n spaț�iul pe care l-a creat această „moarte”, am î�ntrezărit un Sine care nu moare niciodată, un Sine care nu are nevoie de nicio î�mbunătăț�ire. Căci acest actor, care î�ncerca mereu să umple groapa fără fund a inadecvării, era ca ș� i cum ar fi fost eliberat dintr-o î�nchisoare î�n care nici măcar nu-ș� i dăduse seama că intrase. Repet, a fost doar o î�ntrezărire ș� i nu aveam cuvinte să descriu ce văzusem – dar de data asta am î�nț�eles mesajul. Am renunț�at la actorie, mi-am limitat legăturile cu familia, mi-am î�nchis abonamentul TV, iar următorii câț�iva ani mi i-am petrecut meditând, stând la picioarele maeș� trilor spirituali, cufundându-mă î�n î�nvăț�ăturile de î�nț�elepciune ale veacurilor ș� i căutând o relaț�ie profundă cu acest Sine care î�mi luase pământul de sub picioare ș� i mă făcuse să mă deschid spiritual. O perioadă scurtă de timp am studiat pentru a deveni preot, apoi am luat î�n considerare ideea călugăriei. Dar pe când posteam î�ntr-o mânăstire, mi s-a făcut atât de foame, î�ncât am intrat î�n bucătăria călugărilor î�n toiul nopț�ii ș� i am furat ceva de-ale gurii – ceea ce m-a făcut să-mi î�nchei cariera monahală. Î�n cele din urmă, am devenit consilier spiritual licenț�iat î�n cadrul Centrului Spiritual Internaț�ional Agape, una dintre cele mai mari comunităț�i spirituale interconfesionale din ț�ară, sub î�ndrumarea lui Michael Bernard Beckwith. Î�narmat cu principiile metafizice ale manifestării, am î�nceput să predau artiș� tilor, profesioniș� tilor din mass-media ș� i căutătorilor din î�ntreaga lume lecț�ii despre cum să-ș� i

16

Emergența

fructifice î�ntregul potenț�ial. După o practică î�nfloritoare de consultanț�ă ș� i câteva cărț�i publicate, lucrurile păreau să meargă bine. Obț�ineam rezultate. Clienț�ii mei obț�ineau rezultate. Lucrurile funcț�ionau cu adevărat! Apoi m-am lovit de un zid.

Totul a devenit mai mult o luptă. Tehnicile pe care le folosisem î�nainte nu mai funcț�ionau. Deș� i obț�inusem tot ce mi-am dorit, nu eram prea mulț�umit, iar î�n unele cazuri, cu cât î�ncercam mai mult să î�mbunătăț�esc lucrurile, cu atât se î�nrăutăț�eau. Nu numai pentru mine, ci ș� i pentru nenumăraț�i alț�ii care se foloseau de cele mai recente î�nvăț�ături de succes. Am perseverat, dar apele erau liniș� tite doar la suprafaț�ă. Ceva era î�n neregulă cu această imagine. Ceva lipsea. Am î�ncercat să-mi dublez eforturile, dar asta m-a făcut să mă blochez ș� i mai tare. Ca atunci când apeș� i pedala de acceleraț�ie ș� i pe frână î�n acelaș� i timp – roț�ile se miș� cau, dar nu î�naintam. Aveam sentimentul î�nspăimântător că recăzusem î�n labirintul subacvatic, dar fiindcă nu ș� tiam ce altceva puteam să fac, mi-am continuat cariera de consilier spiritual. La scurt timp după aceea, î�n timpul unei prelegeri, am avut cea de-a doua revelaț�ie.

Mă aflam î�ntr-un centru spiritual dintr-un mall din suburbii, aș� ezat î�ntre o curăț�ătorie ș� i un salon de bronzare. Publicul asculta cu atenț�ie î�n timp ce mă plimbam prin faț�a lui, vorbind cu pasiune despre atingerea potenț�ialului. Discutasem de mai multe ori despre acest subiect, ș� i după toate standardele obiective, mă pricepeam. Dar î�n noaptea aceea a fost diferit. Era o tensiune î�n aer. Feț�ele oamenilor nu arătau că s-ar simț� i inspiraț� i; exprimau frustrare.

Sfârșitul „autoperfecționării”

17

Auziseră deja toate acestea, î�ncercaseră totul î�nainte. Ș� i, î�n ciuda discursului meu entuziast, nu mă credeau.

M-am aplecat î�nainte, î�ncercând să-i scot din starea lor de amorț�ire, î�ncercând să le insuflu î�n inimă dorinț�a de a crede. Dar cu cât î�ncercam mai mult să-i inspir, cu atât mai neinspirat eram eu. Simț�eam cum energia se scurge din mine, deoarece cuvintele pe care le rosteam nu reuș� eau să aprindă nimic î�n oamenii aceia. Apoi s-a î�ntâmplat ceva. Am intrat î�n cădere liberă, dar î�n loc să mă prăbuș� esc la pământ, acesta s-a căscat. Percepț�ia mea despre realitate s-a deschis ca o cortină. A fost un moment de surpriză, apoi de expansiune. Apoi am văzut.

Î�n esenț�ă, am î�nț�eles că î�ntregul model de dezvoltare personală era greș� it. Nu trebuie să „atragem” nimic, pentru că nu ne lipseș� te nimic. Nu avem nevoie să ne perfecț�ionăm, deoarece Sinele nostru este deja î�ntreg. Aș� a cum stejarul este deja prezent î�n ghindă, tot ceea ce trebuie să fim ș� i tot ceea ce avem nevoie pentru a ne î�mplini se află deja î�n noi – un tipar perfect ș� i un scop divin. Ș� i, precum stejarul care se naș� te din ghindă, acest potenț�ial î�nnăscut apare de la sine atunci când condiț�iile sunt propice. Aceasta era Legea Emergenței.

Cu această schimbare profundă de perspectivă, era clar că cele mai adânci dorinț�e ale noastre nu se refereau la lucruri pe care le puteam căuta ș� i obț�ine î�n lumea exterioară; ele sunt indicii că ceea ce se găseș� te î�n interiorul nostru î�ncearcă să iasă la suprafaț�ă. Î�n loc să ne luptăm să ne vindecăm, trebuie să ne debarasăm de exteriorul fals ș� i să ne dezvăluim plenitudinea î�nnăscută.

18

Emergența

Dacă suntem deja compleț�i î�n mod inerent, atunci toate eforturile noastre de a repara, atrage sau realiza ceva – prin legile creaț�iei deliberate – nu fac decât să ne exacerbeze problemele. Acesta este motivul pentru care multe dintre î�ncercările noastre de a ne perfecț�iona nu funcț�ionează sau chiar î�nrăutăț�esc lucrurile. Atragem un nou partener, dar certurile sunt aceleaș� i dintotdeauna. Primim un salariu mai mare, dar ajungem faliț�i căzând de la un nivel mai ridicat al veniturilor. Ca ș� i cum am î�ncerca să săpăm pentru a ieș� i dintr-o groapă, cu cât săpăm mai mult, cu atât ne adâncim mai tare. Când pornim de la premisa falsă că suntem defecț�i sau necorespunzători, indiferent de tehnica pe care o folosim sau de cât de sincere sunt eforturile noastre, ele nu pot duce niciodată la o î�mplinire adevărată, ci ne vor menț�ine î�ntr-o luptă fără sfârș� it pentru a ne perfecț�iona un sine care nu există – decât ca un concept fictiv î�n mintea noastră. Acestea erau legăturile lipsă pe care le căutasem, motivul pentru care eu ș� i mulț�i alț�ii ne-am străduit să obț�inem rezultate durabile – ș� i motivul pentru care aproape că mi-am pierdut viaț�a î�ncercând.

Pe măsură ce aceste idei mi-au apărut î�n conș� tiinț�ă, am î�nceput să vorbesc din nou cu publicul: „Adevărul este că nu e nimic î�n neregulă cu voi; nu vă lipseș� te nimic. Tot ceea ce aveți nevoie pentru a vă împlini destinul se află în interiorul vostru, așteptând să iasă la iveală – ș� i majoritatea eforturilor voastre de a realiza acest lucru, î�n realitate î�l blochează! Aceasta nu este o altă tehnică de autoperfecț�ionare. De fapt, este sfârș� itul miș� cării de «autoperfecț�ionare»”. Eram ș� ocat de ceea ce tocmai spusesem. Declarasem sfârș� itul chiar acelui domeniu î�n care î�ncercam să devin un

Sfârșitul „autoperfecționării”

19

lider. Mă autodenunț�asem un ș� arlatan. Dar ceea ce vedeam brusc atât de clar, strălucind î�n faț�a mea ca o autostradă î�n deș� ert, era o nouă cale radicală de transformare reală, o cale care cuprindea tot ceea ce avem nevoie pentru a ne realiza pe deplin potenț�ialul ș� i a ne î�mplini. S-ar putea să fi fost sfârș� itul autoperfecț�ionării, dar era î�nceputul unui lucru mult mai important.

Să fie clar, nu spun că este sfârș� itul dezvoltării personale – adică al procesului natural de dezvoltare a talentelor ș� i capacităț� ilor noastre î�nnăscute –, spun că este sfârș� itul iluziei că suntem ființ�e defecte, inadecvate, care trebuie să repare sau să adauge ceva pentru ca sinele lor să fie complet. Spun că e sfârș� itul acestei căutări compulsive de a umple un gol imaginar care nu are capăt sau de a atinge o ș� tachetă care este la fel de evazivă ca linia orizontului ce se depărtează continuu. Spun că î�ntregul mod î�n care am î�nvăț�at să ne realizăm potenț�ialul este complet în antiteză cu modul în care am fost proiectați să ne dezvoltăm. Mai rău, ne î�ndepărtează de Sinele nostru adevărat, î�nsăș� i sursa a tot ceea ce căutăm.

Mi-am dat seama imediat că, dacă ceea ce descoperisem î�n conceptul de Emergenț�ă era adevărat (ș� i era pus î�n practică), î�n curând nu avea să mai fi nevoie de programe de autoajutorare sau de vreun guru. Desigur, nu era cea mai bună strategie de afaceri pentru un „guru aspirant de self-help”. Î�n cazul î�n care clienț�ii mei urmau Legea Emergenț�ei, î�n cele din urmă n-ar mai fi avut cine să se î�ntoarcă la cursuri!

Fireș� te, aceasta este de fapt intenț�ia profesorilor sinceri; scopul lor nu este niciodată acela de a forma adepț�i, ci lideri – de a le arăta oamenilor drumul către ei î�nș� iș� i. Din perspectiva Emergenț�ei, nu mai este vorba despre a fi un

20

Emergența

î�nț�elept pe scenă, ci un ghid î�n culise.1 Ș� i î�n acea lumină, mi-am dat seama că poate, până la urmă, există totuș� i o sarcină pentru mine. Aș� a cum nu este treaba fermierului să pună planta î�n sămânț�ă ș� i să o dezvolte – ci doar să pregătească condiț�iile care î�i permit seminț�ei ș� i solului să facă ceea ce sunt menite să facă –, aș� a e ș� i rolul unui adept al Emergenț�ei. Mi-am dat seama că acest adevăr pe care î�l descoperisem acț�ionează ca o lege universală, precum gravitaț�ia. Ș� i la fel ca gravitaț�ia, nu eu trebuia să o fac să funcț�ioneze; trebuia doar să mă aliniez cu ea – ș� i să-i ajut ș� i pe alț�ii să facă acelaș� i lucru –, iar legea se va ocupa de restul. Î�n acea seară, î�n timp ce priveam publicul, ș� tiam că mesajul despre Emergenț�ă era exact ceea ce aveau nevoie să audă. Ceea ce a urmat a confirmat acest lucru: oamenii din sală au oftat î�n cor, ca pentru a spune: „Î�n sfârș� it, suntem liberi”. Ș� i aș� a, tensiunea din sală a dispărut.

Am î�nchis ochii ș� i am respirat adânc, lăsând să se aș� eze informaț�iile. Ș� i când m-am uitat din nou la public, nu mai era la fel. Î�n loc să văd oameni care aveau nevoie de perfecț�ionare, am văzut ființ�e perfecte care aș� teptau să iasă la lumină. M-am simț�it ca Michelangelo, care credea că Dumnezeu a creat deja totul, iar sarcina lui era doar să elibereze capodopera captivă î�n blocul de piatră. Privind chipurile acelor oameni din public, ceea ce am văzut erau capodopere divine, ascunse î�n blocuri de piatră muritoare. Ș� i am ș� tiut că, din ziua aceea, munca mea nu era să repar sau să schimb pe nimeni, ci să-i ajut pe oameni să se elibereze. Din cauza presiunilor economice continue, a ș� omajului ș� i a pierderii locuinț�ei, multe dintre structurile noastre exterioare de siguranț�ă ne-au fost luate. Valul de cărț�i care

Sfârșitul „autoperfecționării”

21

promit î�mbogăț�irea grabnică – urmat î�n mod ironic de cel mai mare crah economic de la Marea Depresiune î�ncoace – i-a lăsat deziluzionaț�i pe mulț�i căutători. Acum, mai mult ca niciodată, oamenii caută un mod autentic de a-ș� i stabiliza viaț�a ș� i de a-ș� i recupera libertatea. Emergenț�a te va conduce pe acest teren solid, î�n singurul loc din lume pe care nimeni nu î�l poate atinge niciodată – î�n interiorul tău. Î�n aceste vremuri î�n care atât de mulț�i se simt î�nfricoș� aț�i ș� i dezrădăcinaț�i, Emergenț�a te va aduce î�napoi acasă, acolo unde î�ț�i vei găsi pacea, inspiraț�ia ș� i puterea de a-ț�i î�ndeplini menirea.

Această carte reprezintă î�ncununarea activităț�ii mele de a-i î�nvăț�a pe mii de oameni din î�ntreaga lume principiul Emergenț�ei. Sper că te va elibera de nevoia de a privi î�n afară pentru a găsi răspunsuri ș� i siguranț�ă, de a î�ncerca să umpli locurile pe care le percepi ca fiind goale sau chiar de a î�ncerca să „atragi” anumite lucruri. Î�n paginile acestei cărț�i, î�ț�i voi î�mpărtăș� i secretul suveranităț�ii ș� i puterii tale reale; adevărul antic pe care marii mistici au î�ncercat să-l transmită oamenilor, dar care a fost î�n mare măsură pierdut; un principiu pe care marii lideri din toate domeniile l-au folosit pentru a crea capodopere, pentru a construi imperii ș� i pentru a activa forț�ele revoluț�ionare – ș� i care totuș� i rareori a fost î�nț�eles sau exprimat. Până acum.

Să ne luăm î�mpreună la revedere de la „autoperfecț�ionare” ș� i să î�ncepem procesul de eliberare a Sinelui nostru real.

INTRODUCERE

CALEA RADICALĂ SPRE CASĂ Nu vom conteni cu explorarea, și sfârșitul dibuirii pururi va fi s-ajungem de unde-am pornit și să cunoaștem locu-ntâia oară.* T.S. Eliot

Am o prietenă care ia ca punct de reper un stejar atunci

când dă indicaț�ii despre cum să ajungi la ea acasă. Î�ț�i spune: „Vei ajunge la o curbă – ai grijă la gropile destul de mari din asfalt. Apoi vei vedea o ș� coală vizavi ș� i chiar lângă ea, un stejar uriaș� – acolo stau. Parchează sub el ș� i intră: uș� a este deschisă.”

Cei mai mulț�i oameni ar putea oferi ca punct de reper un stejar; există î�n jur de ș� ase sute de specii, atât verzi permanent, cât ș� i cu frunze căzătoare. Ș� i ca multe plante din familii mari, au străbătut distanț�e mari ș� i s-au stabilit peste tot. Pot fi găsiț�i î�n climatele reci ș� i la latitudini tropicale; de fapt, cresc pe toate continentele, mai puț�in Antarctica – doar dacă nu pui la socoteală vechile nave din stejar, care navigau pe apele periculoase pentru a-ș� i duce comorile î�n acel peisaj î�ngheț�at.1

* Patru cvartete, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Univers, Bucureşti, 1971, p. 81. (n.tr.)

24

Emergența

Stejarul din faț�a casei prietenei mele are peste o sută de ani, ceea ce î�nseamnă că rădăcinile lui pivotante au pătruns foarte adânc î�n sol, aproape la fel de adânc pe cât de î�nalt este copacul, sistemul de rădăcini având o treime din diametrul coronamentului. Acest centenar are un trunchi de cel puț�in doi metri î�n circumferinț�ă, ajungând la o î�nălț�ime de minim nouă metri, cu ramuri care se î�ntind pe ș� ase metri. Scoarț�a brăzdată adânc are porț�iuni de lemn neted tocit de generaț�ii de vreme ș� i de palmele oamenilor care au atins inima descoperită a lemnului, ca pentru a se conecta cu el. Această idee de conexiune pare a fi viabilă, având î�n vedere că stejarul era văzut î�n mod simbolic ca fiind protectorul uș� ilor sau chiar uș� a î�n sine – o uș� ă către următorul anotimp, deoarece renaș� te ș� i moare odată cu anotimpurile, sau poarta î�ntre cer ș� i pământ, î�ntrucât atinge atât solul, cât ș� i văzduhul. Era o uș� ă a ospitalităț�ii, un portal care priveș� te simultan spre trecut, prezent ș� i viitor.2

Î�n afară de a fi o uș� ă, stejarul a fost ș� i un păstrător al cunoaș� terii ș� i al legilor. El a oferit oamenilor î�nvăț�ături din vechile culturi – le-a povestit despre pădure ș� i le-a oferit exemple de flexibilitate ș� i generozitate prin lemnul său (verde ș� i dur), prin frunze, tanin, ghinde, excrescenț�e ș� i scoarț�ă.3 Despre cei foarte î�nț�elepț�i se spunea că „î�nț�eleg stejarul”.

Nu e de mirare, deci, că oamenii au căutat din vremuri străvechi să afirme î�nsuș� irile atribuite stejarului î�n mituri, cultură ș� i istorie: puternic, rezistent, trainic, maiestuos ș� i conectat cu divinitatea. Stejarul din faț�a casei prietenei mele este venerabil – un cuvânt potrivit pentru un stejar bătrân ș� i î�nț�elept, deoarece

Calea radicală spre casă

25

a văzut multe, caracterul său regăsindu-se î�n nodurile, î�n răsucirile ș� i ș� erpuirile trunchiului, precum ș� i î�n ramurile care se î�ntind cu exuberanț�ă. Î�n viaț�a sa, acest centenar a trăit î�ntr-un mod demn de admirat; s-a transformat surprinzător ș� i, dacă te gândeș� ti bine, radical, dintr-o ghindă î�n copac verde ș� i apoi î�n stejar matur, dezvoltat pe deplin. Ș� i-a trăit complet ș� i cu sfinț�enie fiecare etapă a devenirii sale, fără să se opună impulsului care a făcut coaja protectoare a ghindei să se spargă ș� i să moară odată cu identitatea ei; fără să se î�ndepărteze de pământ, deoarece rădăcinile i-au crescut î�n î�ntuneric, pentru ca ramurile să i se poată î�nălț�a î�n lumină; fără să se teamă de secetă, ci săpând pentru a găsi cele mai profunde resurse; fără să lupte niciodată î�mpotriva furtunilor, ci rămânând drept când putea, sau î�ndoindu-se, î�n loc să se rupă; ș� i fără să judece niciodată o situaț�ie ca fiind mai bună sau mai rea. Stejarul ne poate î�nvăț�a câte ceva despre Emergenț�ă.

Sămânța, solul, rădăcinile și fructele

Deș� i voi apela ș� i la alte metafore pe parcursul acestei cărț�i pentru a explica principiile ș� i practicile Emergenț�ei, am ales să mă bazez pe stejar mai mult decât pe altceva. Aș� fi putut alege mulț�i alț�i copaci; î�ntr-un fel, principiile care stau la baza oricărei creș� teri de la sămânț�ă la rădăcină, floare ș� i fruct, reflectă procesul Emergenț�ei. Dar este greu să baț�i eleganț�a stejarului. Marele stejar î�ncepe de la ghindă, o sămânț�ă mică de la care nu ne-am aș� tepta niciodată să fie capabilă de o manifestare atât de puternică, aptă să supravieț�uiască timp de generaț�ii ș� i să ofere hrană, umbră, adăpost ș� i multe alte

26

Emergența

lucruri la sute de alte vieț�uitoare. Cu toate acestea, î�n interiorul acelei seminț�e se află tiparul invizibil conceput perfect pentru a deveni stejar – ș� i nu numai stejar, ci un puiet care ar putea da naș� tere unei păduri de stejari ce dăinuie timp de milenii. Î�n interiorul acelei bucăț�i minuscule de carbon se află un potenț�ial infinit, etern. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine.

Aș� a cum ghinda nu este o coajă goală care î�ncepe apoi să „facă ceva cu sine”, nici tu nu ai fost proiectat pentru aș� a ceva. Sămânț�a din care te tragi conț�ine deja materialul ș� i mecanismul realizării sale – precum ș� i î�mplinirea tuturor oamenilor ș� i lucrurilor care derivă din viaț�a ta. Gândeș� te-te bine la implicaț�iile acestei afirmaț�ii. Aș� a cum o singură ghindă conț�ine păduri nesfârș� ite, sămânț�a ființ�ei tale conț�ine toate ideile, contribuț�iile ș� i impactul pe care viaț�a ta î�l va avea – precum ș� i efectul pe care î�l are ș� i î�l va avea asupra lumii din jurul tău. Nu ai nevoie decât de condiț�iile potrivite pentru ca acest lucru să se manifeste.

Pe măsură ce ghinda creș� te, rădăcinile se afundă î�n solul î�ntunecat, format din rămăș� iț�ele tuturor lucrurilor care ș� i-au depăș� it utilitatea ș� i au intrat î�n descompunere. Lucrând î�n acord cu natura, nu î�mpotriva ei, ș� i folosind ceea ce există, î�n loc să opună rezistenț�ă, î�ș�i creează condiț�iile pentru a lua naș� tere. Când î�mbrăț�iș� ăm toată „murdăria” vieț�ii noastre, folosindu-ne de experienț�ele crude prin care am trecut, care ne-au î�ngrădit ș� i, care, uneori, aproape că ne-au î�ngropat, procesul de Emergenț�ă transformă părț�ile î�ntunecate, aparent dezintegrate, î�n substanț�ele nutritive care ne hrănesc ș� i ne ajută să creș� tem. Renunț�ăm la luptă, la judecată ș� i la ruș� inea unei vieț�i petrecute î�ncercând să evităm, să reprimăm sau să negăm ceea ce este sau ce a

Calea radicală spre casă

27

fost, ș� i transmutăm totul î�n ceva util ș� i folositor. Dezvoltăm rădăcini adânci, dăm roade bogate ș� i evoluăm aș� a cum ne-a fost menit.

Pe măsură ce stejarul se î�nalț�ă, rădăcinile î�i devin tot mai adânci ș� i mai vaste, iar lăstarul se ridică î�n căutarea luminii. Cu cât rădăcinile sunt mai adânci, cu atât ramurile pot creș� te mai î�nalte. Echilibrul î�nnăscut al naturii î�nț�elege că nu poț�i avea una fără cealaltă. Dacă arborele s-ar lupta să ajungă la lumină fără să-ș� i î�ntindă rădăcinile î�n solul î�ntunecat, nu ar putea să-ș� i susț�ină î�nălț�imea. O secetă puternică l-ar usca, un incendiu l-ar nimici, iar o furtună puternică l-ar dărâma. Procesul de Emergenț�ă al oamenilor este la fel. Când ne ignorăm rădăcinile ș� i ne concentrăm doar asupra locului î�n care putem ajunge, ne pierdem centrul de greutate ș� i sursa de supravieț�uire. Când nu suntem bine fixaț�i î�ntr-un loc mai profund, î�n ceva care să ne hrănească dincolo de viaț�a noastră aglomerată, e foarte uș� or să ne uscăm, să ardem sau să fim doborâț�i la pământ de vânturile schimbării. Dar când ne găsim echilibrul natural prin procesul de Emergenț�ă, putem ajunge mai î�nalț�i ș� i mai vaș� ti decât sinele nostru ș� i-a imaginat vreodată – ș� i adesea mai repede decât te-ai aș� tepta. La fel cum vlăstarul are „zvâcniri” – părț�i care cresc dintr-odată, uneori mai multe î�ntr-un anotimp –, ș� i noi suntem capabili să facem salturi cuantice, din punct de vedere mental, fizic, spiritual, creativ ș� i î�n orice alt sector al vieț�ii noastre. Cu cât suntem mai î�nrădăcinaț�i î�n solul sufletului nostru, cu atât suntem mai conectaț�i cu sămânț�a adevăratei noastre naturi. Ș� i cu cât menț�inem o armonie mai mare î�ntre cele două aspecte, cu atât mai sus putem ajunge î�n viaț�ă.

28

Emergența

Î�n cele din urmă, stejarul ajunge la maturitate, oferind umbră ș� i adăpost ș� i semănând î�n lume noi ghinde, care devin alț�i copaci. Iar atunci când ne dezvoltăm la î�ntregul nostru potenț�ial ș� i ne î�ndeplinim cea mai profundă menire, darurile pe care le î�mpărtăș� im creează ș� i sprijină un ecosistem care permite lumii noastre să evolueze ș� i să prospere.

Aceasta este realizarea stejarului; se î�ntâmplă de fiecare dată când o ghindă poate să se manifeste conform naturii sale. Când condiț�iile sunt potrivite, natura î�ș�i î�ndeplineș� te mereu promisiunea. Nu poate face altceva. Ghinda este î�ntreagă, completă ș� i perfectă prin natura sa de ghindă, î�n parte pentru că există î�ntotdeauna un stejar care aș� teaptă să iasă de sub coaja ei. Nu un pin. Nu un măr, ci un stejar. De fiecare dată. Ș� tim că acest lucru este adevărat – ș� tim că ar fi greș� it să credem că o ghindă ar trebui să devină altceva. Nu ne-am aș� tepta niciodată ca o ghindă, indiferent cât s-ar antrena la „ș� coala brazilor”, să devină un pom de Crăciun! Ș� i nici noi nu am vrea asta. Orice lucru î�ș�i î�ndeplineș� te funcț�ia ș� i, la rândul său, susț�ine totul î�ntr-un sistem mereu î�n expansiune, care se autosusț�ine. Aș� a este ș� i cu devenirea noastră ca oameni, dacă suntem lăsaț�i să ne urmăm cursul natural. Din păcate, rareori avem acest lux. Conș� tiinț�a colectivă a separării, limitării ș� i autoconservării a creat un sentiment de sine fals ș� i o deconectare profundă faț�ă de sămânț�a adevăratei noastre naturi. Î�n loc să î�ndepărtăm resturile care s-au adunat î�n locul î�n care am fost plantaț�i ș� i să cultivăm solul sufletului nostru, ne-am pierdut î�n î�ncercarea de a deveni altceva decât ceea ce suntem cu adevărat. Din fericire, metafora stejarului, a oricărui lucru care se dezvoltă î�n mod natural,

Calea radicală spre casă

29

rămâne valabilă: ghinda ș� i potenț�ialul ei de a se transforma î�n stejar sunt idei perfecte care vor lua naș� tere î�ntotdeauna când condiț�iile sunt potrivite, ș� i la fel va fi ș� i î�n cazul tău.

Te rog, asimilează bine acest lucru. Nu este doar o altă ș� mecherie New Age, o afirmaț�ie care să te facă să te simț�i bine sau o teorie interesantă; acesta este adevărul universal. Există î�ntr-adevăr o ordine de fond pe care ne putem baza, de care putem depinde ș� i î�n care putem avea î�ncredere – o vedem î�n fiecare zi î�n natură, î�n jurul nostru. Este o ordine a lucrurilor care nu are nevoie de noi ca să se î�ntâmple, ci, aș� a cum spune Michael Bernard Beckwith, doar „să î�i ieș� im î�n î�ntâmpinare”.4 Procesul Emergenț�ei te aduce pe acest teren solid, pe care viaț�a ta poate î�nflori î�n sfârș� it la potenț�ialul său maxim.

De ce Emergența? De ce acum?

Odată cu atât de multe cărț�i ș� i programe de care putem dispune î�n prezent pentru a ne î�mbunătăț�i viaț�a, o î�ntrebare cinstită ar fi: „De ce Emergenț�a? De ce acum?”. Eu aș� răspunde cu o altă î�ntrebare: „Cum merg celelalte opț�iuni?”. Sau, recurgând la o î�ntrebare adresată deseori la î�nceputul fiecărui scrutin electoral prezidenț�ial din Statele Unite: „Î�ț�i este mai bine acum decât î�n urmă cu patru ani?”. Ș� i nu numai ț�ie, ci tuturor celorlalț�i. Deș� i am făcut paș� i importanț�i ca societate, î�ncă suntem flămânzi, faliț�i, speriaț�i ș� i ne omorâm unii pe alț�ii la niș� te cote alarmante. Ș� i dacă nu ne omorâm î�ntre noi, ne sinucidem. Î�n Statele Unite, au loc de două ori mai multe sinucideri decât crime.5 Iar mulț�i dintre noi se sinucid lent, prin alimentaț�ie, droguri, stres sau reprimarea adevăratelor dorinț�e ale inimii. Serialul de televiziune

30

Emergența

The Walking Dead se dovedeș� te a fi un reality-show – î�ntr-un fel devenim niș� te zombi, folosind tot felul de remedii rapide ș� i distrageri care să ne anestezieze î�n faț�a durerii pe care o simț�im.

Î�nainte să te î�ntinzi după sticla de Pinot Gris pentru a scăpa de aceste realităț�i tulburătoare, te rog să î�nț�elegi că nu sunt un sceptic; de fapt, uneori scot oamenii din minț�i cu manifestările mele idealiste ș� i romantice. Dar, de asemenea, ș� tiu că nu poț�i vindeca ceea ce nu simț�i ș� i că nu poț�i ajunge acolo unde vrei să ajungi până când nu eș� ti sincer privind locul î�n care te afli. Este la fel ca acele indicaț�ii dintr-un mall care spun „te afli aici”; ai nevoie de o evaluare exactă a punctului de pornire, altfel vei sfârș� i rătăcind fără ț�intă. Dar se mai î�ntâmplă ceva atunci când devenim conș� tienț�i – cu adevărat conș� tienț�i – cu privire la starea lucrurilor – fără judecăț�i de valoare, vină sau ruș� ine: î�ncepem să ne schimbăm. Dacă nu trăim conș� tient, egoul nostru va folosi orice truc de care dispune pentru a ne păstra neschimbaț�i, î�n timp ce ne va determina să ne gândim că ne schimbăm, convingându-ne că nu putem sau tocindu-ne simț�urile cu un alt episod din serialul Here Comes Honey Boo Boo. Misiunea egoului este autoconservarea, adesea cu orice preț� , iar schimbarea reală reprezintă o ameninț�are la adresa propriului program de sistem. Este un artefact evolutiv care a fost conceput pentru a se asigura că acest experiment numit umanitate va reuș� i. Ș� i, cu miliarde de oameni pe planetă, chiar a reuș� it. Din nefericire, acum este chiar ceea ce ne diminuează ș� ansele de supravieț�uire. Să recunoaș� tem: lucrurile nu funcț�ionează î�n felul î�n care le-am făcut până acum. Ș� i nici dacă facem mai mult

Calea radicală spre casă

31

din ceea ce facem deja, la nivel individual sau colectiv, tot nu vom rezolva niciodată problemele. Te rog să î�nț�elegi asta: nu ne vom rezolva niciodată problemele î�n mod viabil făcând aceleaș� i lucruri ca până acum sau fiind aceeaș� i oameni. Trebuie să evoluăm. Singura modalitate de a evolua este să trecem la un nivel superior, iar singura modalitate de a trece la un nivel superior este să ne folosim de impulsul evolutiv dincolo de mintea condiț�ionată ș� i de grijile ș� i problemele ei nesfârș� ite – deoarece mintea condiț�ionată nu poate decât să creeze o altă versiune a stării sale actuale. Cum accesezi (ș� i chiar accelerezi) acest impuls evolutiv? Prin Legea Emergenț�ei ș� i procesul de Emerginerie.

Am spus deja de ce este o cale unică, chiar revoluț�ionară, prin comparaț�ie cu ceea ce am î�nvăț�at – ș� i această carte are scopul de a-ț�i oferi abilitatea extraordinară de a aplica acest principiu revoluț�ionar î�n fiecare domeniu al vieț�ii. Dar pentru că egoul se opune adesea oricărei idei care ar putea provoca o schimbare reală – declarând „ș� tiu deja asta”, „nu este nimic nou aici” sau pur ș� i simplu „nu î�nț�eleg” – ș� i pentru că este necesară acceptarea premiselor de bază ale Legii Emergenț�ei pentru ca aceasta să fie aplicată cu succes, dă-mi voie să-ț�i explic ce este diferit î�n legătură cu ea. După cum am spus mai sus, principiul Emergenț�ei dezvăluie că tot ceea ce ne-ar putea fi de trebuinț�ă se află deja î�n noi – exact opusul modului î�n care majoritatea oamenilor au fost condiț�ionaț�i să trăiască. Când credem că cineva sau ceva din afară reprezintă sursa noastră de siguranț�ă sau de aprovizionare, ne zbatem ș� i ne chinuim, luptăm ș� i murim ș� i, î�n general, ne dăm peste cap î�ncercând să obț�inem ceva ce credem că nu avem sau să ne agăț�ăm de ceea ce avem. Rezultatul este o neliniș� te fără sfârș� it, resentimente,

32

Emergența

o stare de epuizare ș� i mult prea multe drumuri la frigider î�n toiul nopț�ii – ca să nu mai menț�ionez tot ce am descris mai sus despre starea actuală a lucrurilor. Acest conflict se î�ncheie î�n momentul î�n care adopț�i principiul Emergenț�ei. Ș� i atunci î�ncepe adevărata distracț�ie.

Imaginează-ț�i cum ar fi viaț�a ta dacă te-ai trezi î�n fiecare dimineaț�ă ș� tiind ș� i simț�ind că ai î�n tine tot ce ai putea avea vreodată nevoie. Cum ai interacț�iona cu ceilalț�i, cu cât ai fi mai deschis, mai generos, mai iubitor ș� i mai liniș� tit? Dacă ai ș� ti că î�n interiorul tău ai proiectul, mecanismul ș� i puterea de a da viaț�ă visurilor tale, ce alegeri ai face? Ce acț�iuni î�ndrăzneț�e ai î�ntreprinde? Emergenț�a este modul î�n care ai fost conceput să trăiești.

Nu este o exagerare. Este ceea ce a spus fiecare mare maestru spiritual sau filosof luminat. E modul î�n care este structurat î�ntregul univers. A î�nceput din nimic ș� i din el a luat naș� tere totul. Big Bang-ul este simbolul Emergenț�ei. Iar tu, fiind universul î�n miniatură, eș� ti un Big Bang mai mic care aș� teaptă să se producă. Eș� ti o expresie individualizată a perfecț�iunii infinite, eș� ti vlăstarul divinului. Dispui de aceeaș� i capacitate creativă pe care o are ș� i inteligenț�a cosmosului. Dacă î�ncă mai ai î�ndoieli, dacă te simț�i un pic inconfortabil cu toată discuț�ia asta despre scop ș� i potenț�ial ș� i nu ș� tii sigur cum să faci să se manifeste această putere ș� i frumuseț�e î�nnăscute, află că nu eș� ti singurul. La urma urmei, aceasta este călătoria î�n care urmează să pornim. O călătorie care te va duce din nou acasă, unde te aș� teaptă un stejar î�nalt ș� i maiestuos, paznicul sufletului tău ș� i poarta către o viaț�ă extraordinară. Poate că te-ai aflat pe un anumit drum

Calea radicală spre casă

33

o lungă perioadă de timp, căutând un semn că te apropii de ț�intă. Poate că ai luat-o pe mai multe căi, negăsind altceva decât teren stâncos, cărări incerte ș� i drumuri î�nfundate. Poate că te-ai oprit la marginea drumului, prea obosit ca să mergi mai departe. Indiferent de cotiturile pe care le-ai luat î�n drumul tău, acum te-au adus aici. La această carte, la acest moment, la această hartă.

Se spune că o persoană cu mintea ș� i inima curată deț�ine un „suflet de stejar”. Ceea ce simț�i, ceea ce te-a î�mpins să-ț�i descoperi drumul, peste munț�i, prin furtuni ș� i peste ape î�nvolburate, acela este sufletul tău de stejar, care te cheamă acasă. Pentru mine este cea mai mare onoare ș� i cel mai mare privilegiu să te î�nsoț�esc pe această cale eliberatoare către Sinele tău. Hai să pornim la drum.

Ce conține

Cartea este î�mpărț�ită î�n nouă capitole, î�ncepând cu „Legea Emergenț�ei”, care pune bazele spirituale, ș� tiinț�ifice ș� i filosofice pentru a reî�nvia acest principiu străvechi. Î�n acest fel, vom clarifica diferenț�a esenț�ială dintre atracț�ie ș� i emergenț�ă, spulberând mitul cauzei ș� i efectului ș� i î�ndreptându-ne din nou atenț� ia spre lumea interioară – prin curăț�area câmpului minț�ii ș� i inimii, pentru a-l pregăti pentru Emergenț�ă. De aici, î�ncepi „Cele Ș� apte Etape ale Emergineriei”: ș� apte capitole ce redau conceptele convenț�ionale despre autorealizare ș� i manifestare î�n cadrul noului model de Emergenț�ă ș� i te ghidează pas cu pas prin acest proces revoluț�ionar de transformare personală.

34

Emergența

Î�n etapa î�ntâi, „Priveș� te viziunea completă”, vei afla despre un proces unic de excavare pentru a-ț�i descoperi adevăratul destin – acea sămânț�ă a potenț�ialului deja sădită î�n solul sufletului tău.

Î�n etapa a doua, „Cultivă condiț�ii armonioase”, vei î�nvăț�a să-ț�i pui viaț�a interioară î�n acord cu viziunea – reglându-ț�i frecvenț�a minț�ii, asemenea unui radio, la postul care transmite muzica ta – punând capăt luptei de a face să se întâmple ceva ș� i deprinzând abilitatea de a întâmpina cum se cuvine lucrurile care-ț�i apar î�n viaț�ă. Î�n etapa a treia, „Creează planul cuantic”, î�ț�i vei transpune viziunea interioară ș� i exterioară î�ntr-un mod de viaț�ă care te va duce de la un trai la î�ntâmplare la unul care să aibă scop.

Etapa a patra î�ț�i arată cum să „dăruieș� ti ceea ce pare să lipsească”, dezvăluind adevăratul secret că ceea ce lipseș� te este ceea ce nu oferim. Avem un depozit de bine infinit î�nchis î�n conș� tiinț�a noastră – î�n acest capitol î�nveț�i cum să inversezi cursul, ș� i anume cum să laș� i să iasă acest potenț�ial î�ntemniț�at, î�n loc să iei ceva din exterior – ș� i să nu mai fii dependent de nimeni ș� i de nimic. Etapa a cincea î�ț�i arată cum să „acț�ionezi ca ș� i cum ai fi deja î�mplinit”, clarificând o dată pentru totdeauna rolul greș� it î�nț�eles ș� i reprezentat al acț�iunii potrivite î�n canalizarea acestui potenț�ial neexploatat, nu î�n vederea ​​obținerii lui – creând un efect ce reduce rezistenț�a interioară, scurtează timpul de aș� teptare ș� i accelerează rezultatele.

Î�n etapa a ș� asea, î�nveț�i cum să „accepț�i ceea ce pare a fi defect”, un proces puternic de transformare care î�ț�i oferă instrumentele necesare pentru a trece de pragurile critice ale conș� tiinț� ei ș� i a-ț� i transforma defectele ș� i temerile

Calea radicală spre casă

35

î�ntr-un î�ngrăș� ământ ce face să-ț�i crească rădăcini mai trainice ș� i roade mai bogate – activând ceea ce este cu adevărat extraordinar î�n tine.

Etapa a ș� aptea î�ț�i oferă î�nț�elepciunea de „a aș� tepta Legea”. Vom discuta una dintre cele mai distinctive trăsături ale Emergenț�ei: cea mai mare parte din muncă se desfăș� oară î�n interior, ascunsă vederii. Aș� a cum un fermier trebuie să cultive o sămânț�ă ș� i să aibă grijă de sol până când aceasta prinde rădăcini, aș� a ș� i tu trebuie să te î�ngrijeș� ti de ce ai plantat, nu să sari de la o sămânț�ă la alta, căutând câș� tigul pe termen scurt – altfel, seminț�ele tale nu vor da niciodată roade. Adoptând acest principiu vei dezvolta ceea ce cartea A course in Miracles (Curs de miracole*) numeș� te „răbdarea infinită, care aduce rezultate imediate” ș� i reprezintă primul pas pe calea măiestriei.6

Călătoria se î�ncheie cu „traiul la limita Emergenț�ei”, unde eș� ti invitat să devii un lider vizionar, un instrument pentru o idee mai presus de propria persoană – aceea că viaț�a ș� i contribuț�ia ta pot marca î�nceputul următoarei etape a evoluț�iei umane.

Cum să lucrezi cu această carte

Cărț�ile sunt instrumente excelente, dar degeaba eș� ti tobă de carte dacă nu ș� tii ce să faci cu informaț�iile asimilate. Cuvintele din pagini î�ț�i pot î�nălț�a conș� tiinț�a pentru a-ț�i î�ntrezări potenț�ialul maxim ș� i a vedea ce este posibil, dar numai folosind efectiv î�nvăț�ăturile ș� i stabilindu-ț�i o practică

*

Volum apărut sub acest titlu la Editura Fundația pentru Pace Lăuntrică, 2009. (n.tr.)

36

Emergența

zilnică vei avea parte de o transformare reală ș� i te vei bucura de o mai mare vivacitate, bunăstare ș� i î�mplinire.

Această carte este structurată astfel î�ncât fiecare capitol se bazează pe cel precedent, aș� adar ar fi bine să o citeș� ti mai î�ntâi de la cap la coadă, pentru a î�nț�elege conceptele ș� i principiile generale. Odată ce deprinzi elementele de bază, poț�i să parcurgi orice parte care te inspiră ș� i să reiei treaba. O sugestie, totuș� i, este să nu te grăbeș� ti. Pe măsură ce citeș� ti fiecare capitol, fii conș� tient de ideile sau de frazele care te pun pe gânduri. Acesta este un indiciu din partea intuiț�iei tale că mai este ceva acolo, ceva de citit printre rânduri. Liniș� teș� te-te, conectează-te la acea parte a ta care are deja toate răspunsurile ș� i deschide-te spre î�nț�elepciunea profundă care î�ncearcă să iasă la suprafaț�ă. Î�n acest fel, poate că nu vei citi cartea pe cât de repede eș� ti obiș� nuit, dar odată terminată, nu vei mai fi persoana care erai la î�nceputul acestei călătorii. Ș� i, î�n sfârș� it, iată ce este acest lucru: o călătorie, nu o destinaț�ie. Când î�ț�i dai seama că î�ntr-adevăr nu există timp sau spaț�iu – că totul se î�ntâmplă aici ș� i acum –, î�nț�elegi că nu există niciun loc unde să ajungi ș� i niciun scop final de realizat. Există numai descoperirea continuă ș� i exprimarea potenț�ialului tău infinit î�n momentul prezent. Aceasta este singura materie primă cu care trebuie să lucrezi; doar cu asta va trebui să ai de-a face mereu – cu clipa de faț�ă. Ș� i, aș� a cum sper că vei descoperi prin acest proces, este mai mult decât suficient.

FUNDAȚIA

LEGEA EMERGENȚEI Curg mai multe lacrimi pentru rugăciunile care ne sunt ascultate decât pentru cele care nu ne sunt ascultate. Maica Tereza

Î�nchide ochii pentru o clipă ș� i imaginează-ț�i un prunc de o

lună î�mbrăcat î�ntr-un body galben cu iepuri brodaț�i. Bebeluș� ul doarme, poate legănat î�ncet de cineva la piept. Păstrează imaginea î�n minte ș� i observă la ce te gândeș� ti. Ce simț�i faț�ă de acest copil?

Oare te gândeș� ti: „E atât de firav ș� i neputincios ș� i chiar trebuie să mai dea jos vreo câț�iva centimetri de pe coapse”…? Sau: „I se răreș� te părul, nici măcar dinț�i nu are, nu face decât să mănânce ș� i să doarmă, când o să facă ceva cu viaț�a lui? E aș� a o povară...”? Sună ridicol, nu?

Ș� i cu toate astea, aș� a ne vedem pe măsură ce creș� tem ș� i ajungem să fim hipnotizaț�i de convingerile culturale cu privire la ce î�nseamnă merit, valoare ș� i succes. Î�ncepem să ne comparăm (pe noi ș� i pe ceilalț�i) cu alț�ii, până când ne pierdem această conș� tientizare a inocenț�ei ș� i perfecț�iunii noastre inerente.

38

Emergența

Dar există un loc î�n interiorul tău care nu a î�ncetat niciodată să te privească prin ochii iubirii, la fel cum părinț�ii î�ș�i privesc copilul nou-născut. Acesta este divinul din tine, prezenț�a ce te ț�ine pe vecie î�n braț�ele sale ș� i cunoaș� te adevărul perfecț�iunii tale. Reconectarea cu acest adevăr originar este fundamentul Emergenț�ei. Fără această perfecț�iune î�nnăscută ca premisă de la care să î�ncepem, nimic din ceea ce facem nu ne va aduce libertatea ș� i î�mplinirea pe care le căutăm, ci ne va determina să î�ncercăm neî�ncetat să reparăm, să schimbăm sau să î�mbunătăț�im ceea ce credem că este greș� it sau ne lipseș� te, pentru a fi î�n sfârș� it „î�ntregi”.

Clienta mea Bonnie a î�nț�eles această luptă fără sfârș� it. Asemenea unui mic dinam, Bonnie era tot timpul î�n miș� care: genul bine faci, bine găseș� ti ș� i totodată un om care are grijă de toate. Nu mă î�nț�elege greș� it, este o persoană minunată – dar o mare parte din eforturile ei erau motivate de convingerea că nu este suficient ceea ce face ș� i că, dacă ar putea să fie mai mult sau să facă mai mult, va deveni î�n cele din urmă o persoană de succes. — Trebuie doar să-mi dau seama cum să fac să meargă afacerea asta, mi-a spus Bonnie î�ntr-una dintre ș� edinț�ele noastre telefonice de î�nceput. Sunt pe punctul de a-mi pierde casa ș� i, dacă se î�ntâmplă asta, nu ș� tiu unde mă voi duce cu copiii. Am î�ncercat atât de multe lucruri, am cheltuit atât de mulț�i bani – bani pe care nu-i aveam –, iar viaț�a mea î�ncă nu funcț�ionează. Nu ș� tiu cum de m-am băgat î�ntr-o aș� a î�ncurcătură – ce anume î�mi scapă ș� i toț�i ceilalț�i par să î�nț�eleagă?” Aproape că î�i venea să plângă î�n timp ce vorbea. Percepeam din vocea ei ce se î�ntâmplase; subtextul era dens, fiecare cuvânt fiind î�ngreunat de o poveste de luptă. Î�nainte

Legea Emergenței

39

de a-ș� i termina propoziț�ia, am ș� tiut unde bate. Am lucrat cu mulț�i oameni aflaț�i î�n această situaț�ie, iar cererea este î�ntotdeauna o variaț�ie a aceluiaș� i lucru: Poți să mă ajuți să-mi dau seama cum să fac mai mulți bani? Dar î�ți� voi spune un mic secret: banii sunt rareori problema principală, asta dacă sunt vreodată – chiar ș� i atunci când chiar sunt o problemă.

„Viaț�a mea nu funcț�ionează” era adevărata problemă. Care constituia un eufemism pentru: „Nu funcț�ionez. Sunt defectă. Ceva nu e î�n regulă cu mine. Ș� i mi-e teamă că nu se poate remedia, că nu sunt suficient de bună sau suficient de demnă pentru a obț� ine ceea ce vreau ș� i am nevoie”. Bonnie este o femeie puternică, cu un suflet blând, care a fost doborâtă de circumstanț�e. Toț�i ș� tim ce î�nseamnă, toț�i am trecut prin asta – mulț�i dintre noi chiar î�n clipa de faț�ă. Ea nu voia decât să scape de durere, să stăpânească situaț�ia, să aibă siguranț�a că copiii ei vor fi bine – ș� i, pentru Dumnezeu, să poată dormi ca lumea măcar o noapte. — Î�n primul rând, î�mi pare foarte rău că treci prin aș� a ceva, i-am spus. Cred că ai muncit foarte mult. E clar că eș� ti o mamă bună.

Î�ș�i ț�inea respiraț�ia. Apoi a î�nceput să respire superficial, mai cu greutate. După mii de ore î�n care am vorbit cu clienț�ii la telefon, mi-am dezvoltat o abilitate de a citi nu numai povestea din vocea lor, ci ș� i semnificaț�ia respiraț�iei. Cuvintele sunt indicii puternice, dar pauzele dintre cuvinte sunt adesea ș� i mai puternice. Era evident că nu se gândea foarte mult la ea î�nsăș� i. Dar era mai mult decât atât. Am simț�it vinovăț�ia ș� i ruș� inea care o î�mpovărau; simț�ea că a dat greș� ca mamă. Toată lupta vieț�ii sale era exprimată î�n acele câteva momente de respiraț�ie, î�n izbucnirile de panică, urmate de î�ncercarea neliniș� tită de a trage aer î�n piept, o î�ncercare

40

Emergența

ce părea î�ntotdeauna peste puterile ei. Nu avea nicio idee cât de profundă era lupta; se pierduse î�n ea. Indiferent cât de pregătit sunt pentru a le oferi oamenilor ocazia să se manifeste, inima mi se rupe de fiecare dată când le simt suferinț�a ș� i nu pot să repar totul pe loc. Vreau doar să-i pun capăt. Voiam să ajung la Bonnie prin telefon ș� i să-i dau o î�mbrăț�iș� are bine-meritată – voiam să o ajut să se regăsească. Dar nu putem face asta pentru nimeni. Trebuie ca fiecare să facă acest lucru pentru sine. Uneori, munca mea presupune să-i mângâi pe cei amărâț�i, dar de multe ori presupune să le tulbur zona de confort – să le zgâlț�âi tiparele familiare, dar limitate. Lui Bonnie nu avea să-i placă ceea ce urma să-i spun.

— Problema este că, indiferent cât te străduieș� ti, atâta timp cât porneș� ti cu frică ș� i cu sentimentul că-ț�i lipseș� te ceva de care ai nevoie, nu vei primi niciodată ceea ce-ț�i doreș� ti. Am lăsat-o să asimileze ce i-am spus, aș� teptându-mă la o mică rebeliune din partea ei. Dar ea a răspuns prin tăcere. Cred că aș� tepta să-i spun care e concluzia. Am continuat:

— Ș� i ce e mai rău, toate eforturile tale de a î�mbunătăț�i lucrurile te vor epuiza. Nu eș� ti obosită de toate î�ncercările astea de a face să se î�ntâmple ceva î�n viaț�a ta? — Oh, Doamne, nici n-ai idee.

— Crede-mă că am idee. Era să-mi pierd viaț�a de două ori î�ncercând să fiu mai bun! Asta a făcut-o să râdă. Gheaț�a era spartă. Scoase un oftat.

— Uite cum stau lucrurile, am continuat. Viaț�a pe care ai î�ncercat să o creezi există deja î�n interiorul tău, dar trebuie să o conș� tientizezi ș� i să fii î�n armonie cu ea. Î�n viaț�ă

Legea Emergenței

41

nu primeș� ti ceea ce vrei, ci cine ești î�n conș� tiinț�a ta. După cum a spus Gandhi, trebuie să devii schimbarea pe care vrei să o vezi î�n lume. Bineî�nț�eles, î�n realitate eș� ti deja schimbarea pe care vrei să o vezi... trebuie doar să știi asta. — Am lucrat atât de mult cu mine! Era exasperată, la capătul puterilor, ș� i ultimul lucru pe care î�l voia de la mine era să-i ț�in o prelegere. E clar că fac ceva greș� it, a sărit ea din nou să se acuze; devenise expertă la aș� a ceva. Mulț�i dintre noi ne pricepem la asta. Asta se î�ntâmplă atunci când credem că nu suntem destul de buni ș� i că avem nevoie de ceva sau de altcineva pentru a ne perfecț�iona. — Nu ai făcut nimic greș� it. Ai făcut ceea ce ai fost î�nvăț�ată. Nu este vina ta.

Aceste cuvinte pot fi un colac de salvare. Dacă te prinzi de el, te poț�i opri dintr-o cădere liberă. — Problema este că tu eș� ti fixată pe ideea pe care ț�i-ai făcut-o despre cum crezi că ar trebui să arate viaț�a ta ș� i cum ar trebui să funcț�ioneze lucrurile – dar adevărul este că nu ai nicio idee despre cum ar trebui să funcț�ioneze. A râs iar.

— Ai dreptate!

— Dar există ceva î�năuntrul tău care știe. Un model perfect ș� i o inteligenț�ă divină care ș� tie cum să materializeze lucrurile. — Deci asta va aduce ș� i niș� te bani? — Nu.

M-am oprit. O pauză este un lucru minunat. Permite lucrurilor să fie asimilate sau să se decanteze.

Emergența

42

— Această sursă din interiorul tău nu aduce mai multe lucruri î�n viaț�a ta; trage mai multă viaț�ă din tine. Drept rezultat, vei avea impresia că vin mai multe lucruri spre tine, dar adevărul e că ele vin din tine. — Deci, asta va face ca afacerea mea să funcț�ioneze? Părea jenată să î�ntrebe din nou. — Nu ș� tiu, i-am răspuns.

M-am oprit iar. Ș� tiam că dorea să audă un DA clar, iar î�n inima mea voiam să i-l ofer. Dar mai ș� tiam că î�nainte primise „răspunsul potrivit” de la mulț�i oameni care au î�ncercat să-i liniș� tească temerile sau să-i vândă ultimul program de î�mbogăț�ire rapidă. Trebuia să sape mai adânc dacă voia să aibă parte de schimbări de durată. — Dar ce ș� tii?

Era frustrată din nou, î�nsă părea că-ș� i cere scuze. Nu era genul care î�ș�i exprima furia (ceva de care avea nevoie pentru a-ș� i accesa puterea, lucru pe care am ajutat-o ​​mai târziu să î�l facă ș� i despre care vom vorbi î�n etapa a ș� asea).

— Ceea ce ș� tiu este că, atunci când te conectezi cu acest potenț�ial din interiorul tău ș� i te pui î�n acord cu el, indiferent de ce vei avea nevoie pentru ca viaț�a ta să treacă la nivelul următor, va apărea. Dacă asta se referă la afacerea ta, atunci asta vei obț�ine. — Ș� i cum fac acest lucru?

Veriga lipsă

La fel ca miile de oameni cu care am lucrat de-a lungul anilor, Bonnie a căutat multe modalităț�i de autoperfecț�ionare, î�mplinire ș� i succes, pentru a realiza diverse lucruri î�n viaț�ă, lucruri care credea că î�i lipsesc. Ea asociase totul cu

Legea Emergenței

43

faptul de a avea o afacere de succes sau, mai exact, bani. Nu-i păsa cu adevărat de afacere; era doar un mijloc pentru a ajunge la scop.

Pentru alț�ii, î�nseamnă un nou partener, o promovare, o maș� ină, o casă sau o vindecare. Ș� i, î�n unele cazuri, iniț�ial funcț�ionează. Chiar ș� i Bonnie a avut ceva succes la î�nceput prin aceste abordări diferite, făcând o „mare afacere” cu locuinț�a pe care era acum pe punctul de a o pierde.

Problema era că obț�inuse o casă mai mare, dar nu dezvoltase conș� tiinț�a unei „case mai mari”, ceea ce î�nsemna că a schimbat lumea din afară, dar a rămas aceeaș� i pe dinăuntru. Se lovea de o problemă esenț�ială pe care o prezintă multe strategii de dezvoltare personală: când nu sunt aplicate î�n contextul Emergenț�ei – ș� i anume, conș� tientizând faptul că totul se află deja î�n noi –, ele devin adesea doar versiuni abstracte ale acț�iunilor fizice. Cu alte cuvinte, î�n loc să se lupte fizic pentru a manipula circumstanț�ele, individul se luptă mental ș� i emoț�ional pentru a obț�ine aceleaș� i rezultate. S-ar putea să fie un pas î�nainte faț�ă de munca manuală – există cu siguranț�ă mai multă putere atunci când ne folosim mintea, ș� i nu materia –, dar rareori are o valoare transformatoare. Ș� i pentru că se bazează î�ncă pe sentimentul de a fi separat ș� i de a avea nevoie de ceva pe care nu-l ai deja, poate fi la fel de obositor precum î�ncercarea de a tăia un copac cu o toporiș� că. Chiar ș� i unele î�nvăț�ături spirituale sincere, î�ncă î�nrădăcinate î�ntr-o percepț�ie dualistă a vieț�ii, î�i î�nvaț�ă pe adepț�i să folosească această mare putere interioară pentru a obț�ine mai multe lucruri, ceea ce duce adesea la materialism spiritual (când folosim spiritul pentru a obț�ine mai multe lucruri materiale, î�n loc să ne folosim

44

Emergența

experienț�a materială pentru a creș� te spiritual) ș� i perpetuează tocmai problemele pe care î�ncearcă să le vindece.

Când pui î�n aplicare orice tehnică de realizare a obiectivelor care porneș� te de la premisa că eș� ti defect sau că î�ț�i lipseș� te ceva, creș� terea î�ț�i este determinată de nivelul curent al imaginii de sine – acea imagine pe care o ai despre tine, care este formată pe baza percepț�iilor, temerilor ș� i traumelor din trecut, precum ș� i a poveș� tilor pe care ț�i le spui ș� i a personajelor pe care le joci î�n aceste poveș� ti. Î�n cel mai bun caz, acest lucru aduce î�mbunătăț�iri superficiale. Ceea ce primim va fi î�ntotdeauna în armonie cu imaginea noastră actuală de sine, astfel î�ncât î�n spatele oricărei î�mbunătăț�iri pe care î�ncercăm să o facem se vor afla temerile ș� i convingerile limitate pe care le avem despre noi î�nș� ine, care pot duce numai la acelaș� i stres ș� i la aceeaș� i sforț�are. Î�n cel mai rău caz, aceste eforturi ne pot agrava problemele fundamentale ș� i pot aduce altele ș� i mai mari de-a lungul timpului.

Invers, atunci când ne dăm seama că tot ce ne trebuie se află deja î�n noi ș� i î�ncepem să ne reconectăm la acel sentiment de integritate ș� i perfecț�iune î�nnăscute – aș� a cum am simț�it faț�ă de acel copil –, punem bazele Legii Emergenț�ei pentru a iniț�ia procesul de a deveni (sau, mai degrabă, a dezvălui) mai mult din cine eș� ti cu adevărat, eliberându-ț�i potenț�ialul infinit, adesea î�ntemniț�at. Pe acest drum nu există niciodată pericolul de a merge î�ntr-o direcț�ie greș� ită sau de a ajunge î�ntr-un punct mort, deoarece î�n loc să î�ncerce să repare, să corecteze sau să completeze ceva ce lipseș� te, Legea Emergenț�ei susț�ine că atunci când cultivi condiț�iile interioare, următoarea etapă evolutivă va avea loc î�n mod organic. Ș� i pentru că următoarea etapă se află

Legea Emergenței

45

deja î�n tine, ea este completă, aducând cu ea tot ce este necesar pentru a se realiza.

Acest lucru nu î�nseamnă că trebuie să te descotoroseș� ti de toate strategiile de succes sau instrumentele de dezvoltare personală. Pe măsură ce descoperim paradigme mai mari, ideile anterioare se pliază deseori pe ele. La urma urmei, nu ne-am descotorosit de roată atunci când modul nostru preferat de transport a evoluat de la cal ș� i căruț�ă la maș� ină. Î�ncă mai folosim roț�i, numai că acum, î�n loc să fie trase de ceva din afara vehiculului, sunt alimentate de motorul de sub capotă. Î�n acelaș� i fel, Legea Emergenț�ei conț�ine principiile planificării, acț�iunii, atracț�iei, conș� tientizării de sine, conexiunii spirituale ș� i toate celelalte elemente necesare pentru a crea viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti atât de mult. Dar pe măsură ce activezi Emergenț�a, nu va fi nevoie să te foloseș� ti ș� i de alte legi; după ce î�ț�i dai seama că eș� ti deja cine vrei să fii ș� i ai deja ceea ce vrei, procesul se va referi mai mult la realizarea de sine. Ca produs secundar, legile universale vor continua să funcț�ioneze pentru a atrage spre tine – sau, mai precis, din tine – tot ce ai nevoie î�n vederea atingerii adevăratului potenț�ial. De asemenea, este important să î�nț�elegem că realizarea de sine nu este o linie dreaptă; este ca ș� i stejarul cu sistemul său de rădăcini ș� i ramurile î�ntinse, care ajunge din lăstar copac matur. Toț�i ne aflăm la diferite stadii de dezvoltare î�n diferite sectoare ale vieț�ii ș� i s-ar putea să trebuiască să mai foloseș� ti ș� i alte metode pentru a-ț�i stabiliza structurile umane (acele zone esenț�iale care alcătuiesc o persoană completă, cum ar fi sănătatea, bunăstarea, relaț�iile, munca, spiritualitatea ș� i aș� a mai departe). Aș� a cum un copac poate avea nevoie de suport pentru a-ș� i menț�ine

46

Emergența

poziț�ia verticală î�n timp ce trece prin anumite etape, la fel ș� i noi s-ar putea să avem nevoie.

Prin urmare, dacă te străduieș� ti să-ț�i satisfaci nevoile financiare de bază, s-ar putea să trebuiască să î�nveț�i mai multe despre bogăț�ie, abundenț�ă ș� i responsabilitate fiscală, până când eș� ti suficient de pregătit î�n domeniu ca să nu-ț�i mai epuizezi energia. Dacă î�ț�i dai silinț�a să-ț�i menț�ii o stare minimă de sănătate, s-ar putea să ai nevoie de un abonament la sală, de un antrenor personal sau de o nouă dietă, astfel î�ncât problemele tale fizice să nu te scoată din joc. Dacă ai de-a face cu traume profunde, nu ar fi o idee rea să consulț�i un psiholog. Fiecare etapă a dezvoltării noastre are scopul de a ne ajuta să ajungem la nivelul următor. Bebeluș� ii se târăsc î�nainte să meargă, plâng î�nainte să vorbească ș� i se joacă cu Lego î�nainte să construiască o clădire. Suntem î�ntotdeauna î�n proces de Emergenț�ă ș� i, dacă nu interferăm cu el, vom continua să evoluăm către etapa următoare. Secretul este să nu ne ataș� ăm sau să ne identificăm prea mult cu o practică sau o condiț�ie, ci să ne continuăm ascensiunea. Dat fiind că Legea Emergenț�ei vizează atingerea Sinelui, care este deja integral, complet ș� i infinit, aplicându-i principiile î�n timp ce consolidezi oricare dintre sectoarele menț�ionate mai devreme te va ajuta să continui procesul indiferent de condiț�iile î�n care te afli. Deocamdată, ia î�n considerare faptul că multe dintre modalităț�ile pe care le-ai î�nvăț�at pentru a î�mplini, atrage sau crea lucruri î�n viaț�a ta fac parte dintr-o veche paradigmă evoluț�ionistă ș� i fii pregătit pentru un salt î�n timp pe scara evoluț�iei. O creș� tere bruscă, dacă vrei.

Legea Emergenței

47

Scopul principal al acestui capitol (ș� i al cărț�ii) este să-ț�i ofere o cunoaș� tere mai profundă a principiilor psihologice ș� i spirituale de bază ș� i a practicilor care alcătuiesc ș� i sprijină Legea Emergenț�ei – pentru a te ajuta să î�nț�elegi ce se î�ntâmplă î�n interior, modul î�n care funcț�ionează ș� i să ai î�ncredere că funcț�ionează. Emergenț�a funcț�ionează indiferent dacă ș� tii sau nu cum ș� i de ce, dar având această bază tinde să funcț�ioneze mai bine, mai repede ș� i mai consecvent. S-ar putea să existe momente când te vei simț�i derutat sau frustrat de ideile prezentate. Nu te descuraja. Acest lucru nu este doar normal, ci ș� i necesar. Î�nseamnă că o idee nouă, mai î�naltă, î�ncearcă să-ș� i facă loc prin gândirea veche condiț�ionată. Te invit să priveș� ti acest lucru ca pe o oportunitate de a-ț�i î�nfige mai adânc rădăcinile, ț�inând un jurnal ș� i reflectând. Adesea, acest lucru duce la observaț�ii revoluț�ionare, modificări de paradigmă care schimbă viaț�a ș� i noi modalităț�i de a vedea lumea ș� i de a trăi. Î�n orice caz, nu te lăsa paralizat de o analiză î�n exces. Lasă sămânț�a acestor idei să cadă pe pământul fertil al sufletului tău, udă-l cu dorinț�a de a creș� te ș� i continuă să mergi mai departe. Aceasta este o cale a revelaț�iei; te vei dezvălui ț�ie. Din propria experienț�ă ș� i din rolul de ghid pe care l-am avut pentru mulț�i alț�ii pot spune că nu există nimic mai uimitor ș� i care să aducă o mai mare î�mplinire decât faptul de a descoperi cine eș� ti cu adevărat ș� i lumea posibilităț�ilor care te aș� teaptă. Este, de asemenea, o cale a revoluț�iei; te va ajuta să detronezi modalităț�ile vechi, î�nrădăcinate de a trăi care ț�i-au sufocat potenț�ialul ș� i te va elibera î�n moduri care î�ț�i depăș� esc imaginaț�ia. Dar ce s-a î�ntâmplat cu Bonnie? Ei bine, pe măsură ce a pornit pe drumul Emergenț�ei, a descoperit cine era î�n

48

Emergența

realitate – cine fusese dintotdeauna, dar uitase. Lucrul de care credea că are nevoie – să-ș� i î�mbunătăț�ească afacerea – nu s-a materializat. Î�n schimb, a obț�inut un loc de muncă care i-a permis să-ș� i plătească facturile, ceea ce a făcut-o să se relaxeze suficient cât să revină la adevărata sa pasiune – muzica. Asta a făcut-o să intre î�ntr-o formaț�ie, unde s-a î�ndrăgostit de unul dintre membri ș� i, astfel, a î�nceput o nouă aventură plină de romantism, pasiune ș� i posibilităț�i la care nici nu visase.

Principiul ghindei

Deoarece mulț�i dintre noi cred că soarta ne este determinată de condiț�iile exterioare ș� i că lucrurile de care avem nevoie sunt „undeva acolo” – contrar modului î�n care funcț�ionează cu adevărat viaț� a –, luptăm tot timpul î�mpotriva ordinii naturale a universului. Convingerea falsă de bază este cam aș� a:

Ne-am născut ca niște tăblițe goale, niște carcase goale și trebuie să facem ceva cu noi – la interior și la exterior. Cunoștințele, resursele și sistemele de sprijin de care avem nevoie pentru a realiza acest lucru se află în afara noastră, în alte persoane, în alte locuri – sau în puteri superioare – la care e greu de ajuns, care ne obligă să ne conformăm normelor culturale, sociale sau religioase pentru a le obține, adesea cerându-ne să muncim din greu la ceva care nu ne place cea mai mare parte din viață și să ne dedicăm unei practici religioase care ne dă mai mult o stare de vinovăție decât de bine, totul ca să putem economisi suficienți bani pentru a începe să ne trăim viața și să acumulăm suficiente credite karmice pentru viața de apoi, dar murim înainte de a ajunge să trăim cu adevărat.

Legea Emergenței

49

Indiferent dacă accepț�i conș� tient sau nu acest sistem de gândire, probabil că î�l pui î�n aplicare î�ntr-o oarecare măsură, deoarece face parte din conș� tiinț�a colectivă a unei mari părț�i a lumii occidentale ș� i este rapid adoptat de ț�ările î�n curs de dezvoltare, î�ntr-un efort de a realiza stabilitatea socială ș� i libertatea economică. Î� ndeplinirea nevoilor noastre î�n creș� tere reprezintă un obiectiv necesar ș� i chiar nobil, dar dacă credinț�ele ș� i valorile care ne ghidează sunt în contradicție cu armonia fundamentală a universului, î�n cele din urmă rezultatul va consta î�n mai multă suferinț�ă ș� i limitare.

Dar ce are principiul ghindei de a face cu asta? Î�n primul rând, dezvăluie cum să valorificăm puterea universului, î�n loc să ne opunem ei. Î�nț�elegând acest aspect al Mamei Natură, vei descoperi un indiciu vital pentru natura proprie ș� i cum ai fost conceput să te dezvolț�i. După cum am mai spus, ghinda conț�ine deja modelul perfect ș� i potenț�ialul de a deveni stejar. Nu este o coajă goală care trebuie să se lupte, să-ș� i dea seama cum funcț�ionează viaț�a, să adune o mulț�ime de informaț�ii ș� i, î�n sfârș� it, să decidă ce vrea să fie atunci când va creș� te mare. Indiferent de părerea altor copaci din pădure, ghinda nu va deveni niciodată altceva decât ceea ce este î�n interior – stejar. Chiar dacă părinț�ii săi stejari doresc ca ea să devină măr, nu se va î�ntâmpla aș� a ceva. S-ar putea să nu reuș� ească să se dezvolte sau să-ș� i atingă potenț�ialul dacă nu se creează condiț�iile potrivite, dar destinul ghindei este să devină stejar. La marile î�ntrebări ale vieț�ii, cum ar fi: „Cine sunt eu?” ș� i „Care este scopul meu?”, s-a răspuns î�nainte ca sămânț�a să fie plantată î�n pământ.

50

Emergența

Principiul Corespondenț�ei, o lege ermetică, spune: „Ce e deasupra e ș� i dedesubt, ce e î�năuntru e ș� i î�n afară.”1 Aceasta î�nseamnă că orice se î�ntâmplă la un nivel al realităț�ii, se î�ntâmplă la toate celelalte niveluri, î�n microcosmos ș� i î�n macrocosmos. Prin urmare, î�nț�elegând natura profundă a ceva ce poț�i observa, poț�i deduce natura unui lucru paralel pe care nu-l poț�i observa cu uș� urinț�ă. Cu alte cuvinte, există î�ntr-adevăr doar o singură realitate supremă – numai că este percepută de la diferite niveluri ș� i din diferite unghiuri. Michael Coleman Talbot a descris acest punct de vedere drept principiul „Universului Holografic”.2 Identificarea acestui principiu, alături de alte corelaț�ii î�n studiile interdisciplinare, i-a condus pe unii cercetători ș� i filosofi, precum Ralph Waldo Emerson ș� i Albert Einstein, la concluzia că aceleaș� i procese care se produc î�n natură – ș� i principiile aflate la baza lor – pot fi regăsite ș� i î�n alte zone ale vieț�ii. Pentru multe legi naturale, există adesea o lege paralelă morală, ș� tiinț�ifică ș� i spirituală care o oglindeș� te. De exemplu, sarcina pozitivă ș� i cea negativă necesare pentru a transporta curentul electric pot fi corelate cu energia masculină ș� i feminină care trebuie să se unească pentru a crea o viaț� ă nouă; masculinul ș� i femininul sunt corelate cu emisfera stângă ș� i cea dreaptă a creierului ș� i funcț�iile sale; iar conceptul de yin-yang î�n filosofia, medicina ș� i ș� tiinț�a chineză reflectă o multitudine de dualităț�i contradictorii, dar ș� i interdependente, găsite î�n natură – focul ș� i apa, lumina ș� i î�ntunericul, soarele ș� i luna. William Blake a scris î�n poezia sa „Augurii inocenț�ei”: „Î�ntr-un grăunte de nisip să vezi o lume, Î�n muș� eț�el – un rai ș� i-o auroră; Cuprinde-n palmă infinitul fără nume, Cuprinde

Legea Emergenței

51

veș� nicia î�ntr-o oră”.3* Einstein, care a inventat sintagma „teoria câmpului unificat” (numită ș� i „teoria atotcuprinzătoare”), î�n î�ncercarea de a enunț�a o teorie care să includă ș� i să explice toate principiile majore ale fizicii, credea că dacă am putea î�nț�elege pe deplin legile universului, am putea cunoaș� te mintea lui Dumnezeu.4

Plecând de la această idee fundamentală despre echilibru ș� i unitate, care persistă oriunde privim î�ndeaproape, am putea spune că legile fundamentale care guvernează ghinda – sau orice sămânț�ă – se aplică ș� i seminț�ei ființ�ei noastre, care conț�ine deja planul ș� i mecanismele pentru materializarea sa perfectă. Aș� a cum stejarul se află deja î�n ghindă î�nainte ca planta să fie pusă î�n pământ, tot ceea ce ai nevoie pentru a-ț�i î�mplini destinul se află deja î�n tine î�nainte de a fi sădit î�n pântecele mamei tale.

James Hillman, î�n cartea sa The Soul’s Code (Codul sufletului**)5, prezintă ideea de ghindă ca metaforă a modului î�n care se desfăș� oară destinul nostru, deș� i conceptul de destin, chemare sau „imagine guvernatoare” din sufletul nostru a fost exprimat de-a lungul veacurilor – î�n Cabala, budism, hinduism, î�n Republica lui Platon ș� i î�n multe culturi indigene. Î�n contextul Emergenț�ei, î�nsă, analogia cu ghinda este dusă la nivelul următor: î�nchisă î�n sămânț�a sufletului tău nu este doar o imagine, o chemare sau un model de potenț�ial – ci Sinele complet realizat, format î�n dimensiunea invizibilă a ființ�ei tale. Ș� i, chiar dacă se foloseș� te de materiile prime din viaț�a ta pentru a lua formă, nu depinde

*

„Nevinovăţie”, „Gânduri despre bine şi rău”, din volumul Poeme, traducere de Cicerone Theodorescu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958, p. 57. (n.tr.)

**

Volum apărut sub acest titlu la Editura Trei, Bucureşti, 2017. (n.tr.)

52

Emergența

de nimic din afara ta pentru a exista, deoarece posedă deja puterea ș� i substanț�a de a manifesta tot ce are nevoie.

După cum subliniază Hillman, se pot vedea semne ale acestui model de potenț�ial la copiii care, fără nicio condiț�ionare externă – sau î�n ciuda ei – devin interesaț�i de lucruri care nu reflectă influenț�ele culturale ale părinț�ilor sau fraț�ilor lor. Exprimă ceva unic, care pare să vină din interior. De ce doi copii care cresc î�n aceeaș� i casă, cu aceleaș� i experienț�e î�n mare parte, ajung să urmeze căi diferite, precum preot ș� i instalator sau poliț�ist ș� i escroc? Poate argumentul educaț�iei să explice cu adevărat acest lucru? Poate explica formarea lui Da Vinci, ai cărui părinț�i nu aveau nimic de-a face cu artele, sau a lui Mozart, care a devenit pianist ș� i violonist la vârsta de patru ani ș� i a compus prima simfonie la vârsta de cinci ani?

Hillman chiar sugerează – ș� i sunt de acord cu el – că multe comportamente aparent aberante ale copiilor (ș� i ale unor adulț�i) sunt de fapt dovada unui conflict interior î�ntre sămânț�a vocaț�iei lor ș� i mintea lor conș� tientă nedezvoltată. La un anumit nivel, aceș� ti copii simt destinul măreț� dinăuntrul lor, dar nu au capacitatea psihologică sau emoț�ională de a-l gestiona – conducând la ceea ce numim probleme de comportament. Psihologia tradiț�ională î�ncearcă adesea să „vindece” copiii de aceste probleme comportamentale percepute, î�n loc să lucreze pentru a le recunoaș� te drept expresii posibile ale destinului interior ș� i, prin urmare, un psihic insuficient dezvoltat care î�ncearcă să î�nț�eleagă aceste expresii. Oricât de sincere ar fi intenț�iile medicilor, profesorilor ș� i părinț�ilor, trebuie să ne î�ntrebăm: câte genii au fost suprimate pentru că ceea ce î�ncerca să iasă la suprafaț�ă nu a fost î�nț�eles? Câte capodopere, invenț�ii ș� i inovaț�ii

Legea Emergenței

53

reprimăm prin presiunea noastră socială de a ne conforma normelor de a fi copii cum se cuvine?

Poate că î�n copilărie ai avut porniri care au fost î�nț�elese greș� it ș� i au fost considerate problematice sau „ciudate”. Din această cauză, ai dezvoltat probabil gânduri vinovate sau o ruș� ine din pricina unor idei, sentimente ș� i acț�iuni unice. Poate că le-ai ș� i reprimat din teamă, confuzie sau dorinț�a de a te integra, de a fi iubit ș� i de a fi acceptat sau de a nu deranja pe nimeni. Când eram copil, aveam o dorinț�ă intensă de a crea, indiferent dacă î�ncercam să cânt la pianul de jucărie, să torn filme SF cu camera mea sau să stau sub pătură cu lanterna aprinsă ș� i să umplu blocul de desen cu schiț�e ale unor lumi utopice. Unii m-ar fi putut descrie ca pe un copil hiperactiv sau ca pe un visător cu capul î�n nori (ceea ce au ș� i făcut), neatribuind nicio altă semnificaț�ie acelor activităț�i (cum s-a ș� i î�ntâmplat). Î�n adolescenț�ă, am dezvoltat o dorinț�ă puternică de a afla mai multe despre religiile prietenilor mei: creș� tinismul, iudaismul, budismul – oricare ar fi fost, eram fascinat. De asemenea, aveam un impuls puternic de a vedea ș� i de a î�ncuraja binele din oameni, pe care un prieten l-a numit „love bomb” („bombă afectivă”), deoarece î�i făceam complimente spontan, fără motiv. Prietenii mei mă considerau ciudat ș� i nu prea puteam să-i contrazic. La urma urmei, nu aveam comportamentul tipic al adolescenț�ilor „obiș� nuiț�i” pe care î�i ș� tiam. Nu î�nț�elegeam de unde veneau toate acestea sau unde duceau – pur ș� i simplu aș� a eram. Pe măsură ce am î�nvăț�at să ascult aceste impulsuri, chiar dacă nu le î�nț�elegeam, ș� i să cultiv condiț�iile care le sprijineau, seminț�ele care odinioară păreau atât de ciudate au devenit trunchiul puternic ș� i rădăcinile adânci ale unei

54

Emergența

vieț�i pline ș� i variate. Tot aș� a, ș� i tu ai ș� ansa unică de a-ț�i revizui aspectele caracterului care au fost prezente î�ncă din copilărie, ș� i de a descoperi cine eș� ti cu adevărat. Semnele adevăratului tău Sine au fost acolo î�ncă de la î�nceput. Uită-te la lucrurile de care ai fost ș� i î�ncă mai eș� ti interesat – activităț�ile care te-au făcut să pierzi noț�iunea timpului, lucrurile la care visai cu ochii deschiș� i, filmele ș� i cărț�ile preferate sau oamenii pe care i-ai admirat sau idolatrizat – ș� i vei vedea numeroase indicii care î�ț�i indică scopul. Vom discuta mai pe larg acest subiect î�n Etapa î�ntâi.

Adevărul – aș� a cum ne-au î�nvăț�at marii maeș� tri spirituali – este că toată viaț�a conspiră î�ntru trezirea ș� i î�mplinirea noastră. Aș� a cum există anumite plante care au nevoie de un teren arid pentru a activa substanț�e chimice care le fac mai rezistente ș� i mai capabile să se dezvolte î�n mediul lor, provocările cu care m-am confruntat au creat condiț�iile perfecte pentru dezvoltarea mea, obligându-mă să î�mi î�nfig mai adânc rădăcinile ș� i să-mi î�ntăresc structurile interioare. Precum anumite seminț�e care au nevoie de un incendiu pentru a germina, acele experienț�e din copilărie au declanș� at un foc lăuntric care a deschis sămânț�a potenț�ialului meu, permiț�ându-i să crească. Ceea ce văd acum este că toate aceste î�ndemnuri puternice au fost ghinda (sau Sinele adevărat) care m-a î�ndrumat ș� i direcț�ionat, creând oportunităț�i pentru a-mi cultiva condiț�iile interioare ș� i exterioare necesare pentru dezvoltarea ei. Acelaș� i proces este valabil ș� i pentru tine.

Legea Emergenței

55

Indigen vs. endogen Dacă, la fel ca o ghindă, am avea nevoie de condiț�iile prielnice pentru a creș� te, am fi revenit la problema existenț�ei î�n funcț�ie de capriciile forț�elor externe –, dar, î�n această privinț�ă, naturii umane i s-a dat o capacitate mai presus de Mama Natură. Î�n timp ce ghinda este indigenă (provenind sau găsindu-se î�n mod natural î�ntr-un anumit loc) ș� i, prin urmare, nu poate să prospere decât î�n anumite condiț�ii externe, care nu se află sub controlul său, ființ�ele umane sunt endogene (având o origine internă), ceea ce î�nseamnă că, î�n cazul nostru, condiț�iile favorabile sunt generate sau derivate din interior. Nu contează care sunt condiț�iile externe î�n care eș� ti plantat. Sufletul tău este solul tău, iar dacă creezi condițiile interioare potrivite – din punct de vedere mental, emoț�ional ș� i spiritual –, seminț�ele tale vor avea substanț�ele nutritive potrivite pentru a creș� te. Î�n plus, î�n timp ce majoritatea seminț�elor au nevoie de lumină din exterior pentru a creș� te, ființ�ele umane sunt radioase, adică generăm lumină din interior. Acesta nu este doar un fapt spiritual care poate fi perceput prin meditaț�ie; oamenii de ș� tiinț�ă au descoperit că ființ�ele umane „licăresc”, emiț�ând fotoni care pot fi măsuraț�i.6 Indiferent cât de gros este stratul de nori sau cât de î�ntunecată este noaptea, lumina străluceș� te î�ntotdeauna din interior, gata să ilumineze sămânț�a Sinelui tău adevărat ș� i să-ț�i alimenteze creș� terea. Î�n Facerea 1:27 se spune: „Ș� i a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său”. Acest principiu este prezentat î�n diferite moduri de majoritatea religiilor ș� i, uneori, este interpretat ca î�nsemnând că avem aceleaș� i trăsături fizice cu ale lui Dumnezeu. Este ca gluma aceea metafizică: Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, iar omul î�ncearcă de atunci

56

Emergența

să-i î�ntoarcă favoarea! Cu alte cuvinte, tot î�ncercăm să-l î�nț�elegem pe Dumnezeu î�n termeni umani, materiali, ca pe o ființ�ă antropomorfă care stă pe un nor. Dar aceasta este o interpretare prea literală a î�nvăț�ăturilor antice. Î�n Ioan 4:24, se spune că „Duh este Dumnezeu ș� i cei ce I se î�nchină trebuie să I se î�nchine î�n duh ș� i î�n adevăr”. Sau, î�n Tao Te Ching, „Tao care poate fi spus nu este Tao veș� nic; numele care poate fi numit nu este Numele veș� nic”. Î�n termeni mistici, a fi creat „după chipul Său” nu î�nseamnă că „arătăm” la fel ca Dumnezeu; î�nseamnă că avem aceleaș� i calităț�i constitutive, care au fost descrise ca fiind spirit, adevăr, dragoste, frumuseț�e, putere ș� i inteligenț�ă, printre altele – aș� a cum valul conț�ine aceleaș� i elemente precum oceanul. Î�n Psalmii 81:6 se spune: „Dumnezei sunteț�i ș� i toț�i fii ai Celui Preaî�nalt”. Î� n esenț� ă, suntem doar cărămizi din Vechea Construcț�ie.

Această moș� tenire divină include capacitatea noastră de a decide asupra a ce să ne concentrăm conș� tientizarea (adică liberul-arbitru) ș� i puterea creatoare a conș� tiinț�ei. Ș� i, deoarece centrul propriei atenț�ii determină ceea ce este î�n conș� tiinț�a noastră, iar conș� tiinț�a ne determină experienț�a, î�n cele din urmă căpătăm o putere divină asupra propriei lumi. După cum spune poemul „Invictus” de William Ernest Henley, eș� ti „stăpânul sorț�ii tale, cârmaciul sufletului tău.”7 Indiferent sub ce stea ​​te-ai născut, ce fel de copilărie ai avut, cu ce provocări curente te confrunț�i sau ce rasă, culoare, orientare, crez sau vârstă ai, atunci când creezi condițiile interioare potri v ite, scopul important pentru care te-ai născut trebuie să se arate.

Legea Emergenței

57

Sinele vs. sinele Ne-am născut sub o identitate greș� ită ș� i aproape tot ceea ce vedem, auzim ș� i experimentăm – aproape tot ceea ce este produs de societate – ne face să rămânem î�n î�ntuneric cu privire la cine ș� i ce suntem cu adevărat. Identitatea noastră greș� ită este aceea că suntem numai niș� te ființ�e umane care au câte o experienț�ă spirituală din când î�n când; că ne-am născut î�n păcat, că suntem limitaț�i de personalitatea noastră, un produs al culturii ș� i al familiei noastre, concepuț�i la o anumită dată ș� i destinaț�i să moară. Dar natura noastră adevărată este exact opusul. Filosoful Pierre Teilhard de Chardin a exprimat adevărul a tunci când a spus: „Nu suntem ființ�e umane care au o experienț�ă spirituală. Suntem ființ�e spirituale care au o experienț�ă umană.”8

Dacă dăm la o parte dogma ș� i doctrina tuturor marilor î�nvăț�ături spirituale, descoperim că au î�ncercat să ne trezească din starea iluzorie, sau maya, aș� a cum este numită î�n hinduism. „Păcatul” nu este o trăsătură demonică a sufletului nostru, ci un termen din tirul cu arcul care î�nseamnă „să ratezi ț�inta”. Singurul păcat originar cu care ne-am născut este această credinț�ă falsă referitoare la cine suntem. Faptul că acest sine uman pe care î�l percepem nu este ceea ce suntem noi cu adevărat nu î�nseamnă că reprezintă ceva rău sau că ar trebui să î�l subjugăm (aș� a cum au concluzionat unele practici religioase extreme). Această î�ncarnare umană este un lucru magnific, asemenea unei opere de artă, cu potenț�ialul de a dezvălui o mare frumuseț�e ș� i î�nsemnătate. Dar este o reflectare palidă a adevărului, la fel cum un portret al persoanei iubite păleș� te î�n comparaț�ie cu faptul de a fi î�mpreună cu ea. Sinel e tău adevărat este, după cum se spune î�n Facerea 1:27, „după chipul lui

58

Emergența

Dumnezeu” – etern, imuabil ș� i infinit –, pe când sinele tău uman este făcut după chipul ș� i asemănarea istoriei, culturii ș� i multelor schimbări care izvorăsc din Sine ș� i dispar tot î�n el. Tot ceea ce ai nevoie pentru î�mplinirea ta totală se află deja î�n interiorul tău, constituit ca parte a acestui Sine esenț�ial. Ș� i atunci când te identifici cu Sinele tău adevărat – ș� i î�nveț�i să depinzi de el pentru absolut orice –, toate nevoile tale se vor realiza fără efortul ș� i lupta care sunt atât de obiș� nuite î�n experienț�a umană.

Î�mi aduc aminte prima dată când acest principiu a devenit real pentru mine. S-a î�ntâmplat î�nainte de a mă afla pe scena despre care am povestit la î�nceputul cărț�ii ș� i î�nainte de a dispune de cuvintele necesare pentru a-l explica. A fost o iniț�iere, ceva de care beneficiem cu toț�ii la un moment dat – deseori de mai multe ori – pe drumul dezvoltării personale. O astfel de experienț� ă ne forț� ează să trecem dincolo de simpla î�nț�elegere sau credinț�ă intelectuală ș� i să dovedim adevărul principiilor pe care î�ncercăm să le respectăm – transformându-ne cunoaș� terea teoretică î�n î�nț�elepciune practică. Am renunț�at la actorie, am î�ncetat să mă mai uit la televizor ș� i să citesc ziarele ș� i aproape că m-am izolat î�n micul meu apartament din nordul Hollywoodului (mobilat cam ca î�ntr-un serial prost din anii ’70, cu un frigider verde ca mazărea ș� i blatul acoperit cu laminate Formica), meditând, rugându-mă ș� i scriind î�ntr-un jurnal despre călătoria interioară pe care o făceam. La un moment dat, mi-am terminat economiile, nu aveam o slujbă sau perspective ș� i epuizasem toate mijloacele de susț�inere din afară. Nu mai aveam nimic, cu excepț�ia percepț�iilor mele interioare – trăiam efectiv din rugăciune. Ca să fiu sincer, mai eram ș� i foarte

Legea Emergenței

59

supărat pe Dumnezeu. Eu î�mi dedicam viaț�a practicii spirituale, î�ncercând să fiu o făclie î�n lume, dar nu puteam să-mi plătesc nici măcar factura la lumină!

Î�ntr-una din zile, după ce l-am rugat î�n genunchi pe proprietar să mă mai amâne puț�in cu plata chiriei, m-am aș� ezat pe scaunul de meditaț�ie, uzat, din piele artificială, ș� i am aruncat mănuș� a: Doamne, fie există un Sine adevărat cu tot ceea ce este necesar pentru a-și îndeplini scopul, fie totul nu este decât o aiureală. În orice caz, voi afla acest lucru astăzi, deoarece nu am de gând să mă ridic de aici până când nu primesc un răspuns. Î�mi place să compar momentul acesta cu scena din Forrest Gump a lui Gary Sinise, când locotenentul Dan se află la timona navei î�n timpul unei furtuni violente ș� i rosteș� te tot felul de invective la adresa celui Atotputernic, spunând practic: „Hai să te văd!”. Aș� a că am stat, ș� i am stat, până când ziua s-a transformat î�n î�ntuneric, iar greierii ș� i-au î�nceput cântările î�n cor î�n timpul nopț�ii. Am meditat ș� i m-am rugat, am implorat ș� i am renunț�at, î�ncercând să intru din nou î�n legătură cu acest Sine esenț�ial, când mi-am adus aminte de experienț�a avută î�n reciful de corali, unde aproape că mi-am pierdut viaț�a. Valuri continue de emoț�ii m-au străbătut, ameninț�ând să mă î�nece din nou, fără ca sfârș� itul să se î�ntrevadă.

Apoi, la un moment dat î�n toiul nopț�ii, după ce m-am luptat cu demonii ș� i m-am simț�it ca ț�intuit pe scaun, a fost ca ș� i cum am auzit o voce care mi-a spus: „Ț� i-ai făcut din contul de economii o sursă, un dumnezeu, ș� i oricând faci din ceva aflat î�n afara ființ�ei tale o sursă a propriei siguranț�e sau a rezervelor tale, universul te va trăda – ca să te î�ntorci î�n tine ș� i să-ț�i găseș� ti din nou Sursa reală”. Aproape că mă aș� teptam ca Moise să se afle acolo, semănând puț�in cu

Emergența

60

Charlton Heston*, arătând una dintre tablele legilor: „Să nu ai alț�i dumnezei afară de Mine!”. Acea poruncă a răsunat ca un tunet, având un nou î�nț�eles mistic. Ș� i î�n acel moment, a fost ca ș� i cum o supapă s-a deschis î�n corpul meu, secându-mă de toată neliniș� tea. M-am simț�it inundat de o pace interioară, o pace care „covârș� eș� te orice minte”, după cum se spune î�n Filipeni 4:7. M-am târât până la pat ș� i am adormit.

Î�n următoarele zile, mi-am văzut de treburile mele, uitând practic că aveam o problemă. Când mi-am adus aminte („A, da, am toate facturile astea restante ș� i nicio idee despre cum aș� putea să le plătesc”), nu am mai fost cuprins de obiș� nuita frică sau frustrare, ci de sentimentul că lucrurile se vor aranja, ca ș� i cum acum aș� fi fost susț�inut de ceva mult mai mare decât capacitatea mea personală de a gestiona lucrurile. Ș� i apoi a sunat telefonul.

Era fostul meu impresar, care î�mi aranjase să mă prezint la un casting. După cum mi-a spus, ș� tia că sunt „prea spiritual” ca să mai fac reclame (eram, ca să spun aș� a, puț�in cam „excentric” pe atunci), dar un director de distribuț�ie sunase din senin, solicitându-mă pe mine. Am ș� tiut imediat că era răspunsul pe care î�l aș� teptam ș� i am acceptat să particip la casting. Am semnat contractul pentru acea reclamă, iar î�n două zile am câș� tigat suficienț�i bani pentru a-mi plăti cheltuielile de trai pentru un an. Această experienț�ă are câteva elemente-cheie pe care vreau să le subliniez. Î�n primul rând, nu aveam niciun plan. Nu am creat un panou al viziunii ș� i nici nu am vizualizat un

*  Actor american care a jucat rolul lui Moise în filmul Cele zece porunci (1956). (n.tr.)

Legea Emergenței

61

anumit rezultat. Pur ș� i simplu am reintrat î�n legătură cu acea parte din mine care era deja întreagă, am avut un sentiment al completitudinii mele î�nnăscute ș� i apoi am renunț�at să mai controlez rezultatul. Realizând această conexiune, am cultivat î�n propria conș� tiinț�ă condiț�iile care i-au permis să apară î�n mod natural. Dacă aș� fi î�ncercat să vizualizez rezultatul, poate că aș� fi visat cu ochii deschiș� i la o mulț�ime de lucruri, de la a î�ncepe o activitate de î�nvăț�ător spiritual sau de scriitor (pentru care nu aveam competenț�a necesară) până la un câș� tig la loterie sau la o moș� tenire de la un unchi de mult pierdut (hei, omul are voie să viseze!). Dar niciodată nu mi l-aș� fi imaginat pe fostul meu impresar că mă sună ș� i î�mi aranjează un casting pentru o reclamă, deoarece această idee era în afara sinelui meu cunoscut ca fiind „un tip spiritual” care nu se mai ocupa de actorie. Nu spun că nu ar trebui să î�ț�i faci un plan sau să nu foloseș� ti vizualizarea ș� i afirmaț�iile – aceste instrumente au locul lor î�n cultivarea condiț�iilor conș� tiente pentru Emergenț�a ta. Dar pentru a putea permite celui mai mare bine al tău să se exprime î�n cel mai puternic mod posibil, trebuie să te identifici mai puț�in cu sinele uman limitat care este captiv î�n timp, ș� i să te armonizezi cu Sinele nemărginit ș� i etern din interiorul tău. La î�nceput, la fel ca î�n cazul meu, procedând astfel ar putea să te ajute să-ț�i plăteș� ti chiria ș� i să ai de mâncare – î�ndeplinirea necesităț�ilor de bază pentru a supravieț�ui este adesea unul dintre rezultatele iniț�iale ale realizării acestei conexiuni. Dar principiul de fond are implicaț�ii mai profunde. Realizarea Sinelui tău esenț�ial ș� i activarea Legii Emergenț�ei care î�i urmează pot transforma orice aspect al vieț�ii tale – ș� i al vieț�ii celor care te influenț�ează –, punând capăt conflictelor, disipând teama ș� i creând o lume care contribuie la binele suprem al tuturor.

62

Emergența

Odată ce știm că suntem deja î�ntregi ș� i tot ceea ce avem nevoie se află î�n interiorul nostru – inclusiv iubirea, respectul, validarea, puterea, bogăț�ia ș� i sănătatea –, realizăm că nu există niciun motiv pentru care să cerem, să luptăm sau să ne temem de pierderea oricăruia dintre aceste lucruri.

Ne pierdem timpul î�ncercând să găsim soluț�ii la toate problemele sociale, politice, personale ș� i profesionale. Creăm noi politici, legi mai restrictive, î�nchisori mai mari ș� i arme mai puternice pentru a ataca problemele, sau ne dăm peste cap î�ncercând să rezolvăm lucrurile. Dar, indiferent de ce nouă invenț�ie sau teorie găsim, sau î�n ce practică ne implicăm, dacă aceasta nu provine din adevărata realizare a Sinelui – dintr-o conș� tientizare a plenitudinii noastre î�nnăscute –, nu va aduce niciodată pace, abundenț�ă sau î�mplinire de durată î�n viaț�a noastră sau pe planetă. Î�n afară de aceste implicaț�ii mai largi, o î�nț�elegere a Sinelui nostru adevărat î�n comparaț�ie cu sinele nostru uman este o condiț�ie principală pentru activarea cu succes a Legii Emergenț�ei. Cu cât te identifici mai mult cu acea parte din tine care se schimbă – sinele uman –, cu atât opui mai multă rezistenț�ă acelei părț�i din tine care î�ncearcă să iasă la suprafaț�ă – Sinele adevărat –, cam la fel cum s-ar î�ntâmpla cu o ghindă dacă s-ar identifica cu coaja sa, ș� i nu cu stejarul. Mai mult, cu cât te identifici mai mult cu sinele care se schimbă, sinele care pare defect, cu atât mai mult intri sub legile umane ale limitării ș� i le faci să dăinuie î�n viaț�a ta. Acest lucru ne î�mpiedică evoluț�ia. Î�ncercăm să rezolvăm problemele create de mintea umană ș� i de percepț�iile sale limitate sau distorsionate – probleme precum separarea, autoconservarea, competiț�ia ș� i conflictul – folosind

Legea Emergenței

63

acelaș� i mod de gândire care le-a dat naș� tere. Dar nu poț�i rezolva niciodată o problemă de la acelaș� i nivel al conș� tiinț�ei care a creat-o.

Î�nsă, atunci când te identifici cu Sinele tău imuabil ș� i nemărginit, rămâi î�nrădăcinat î�n esenț�a ta, chiar dacă incarnarea ta umană ș� i lumea exterioară continuă să-ș� i schimbe forma ș� i să-ț�i dezvăluie propriul bine aflat î�n continuă expansiune. Nu mai trăieș� ti la nivelul la care s-au creat problemele. Nu mai faci acelaș� i lucru de nenumărate ori, aș� teptând de fiecare dată rezultate diferite. Intri î�ntr-o stare de pace ș� i î�mplinire care nu mai depinde de condiț�iile exterioare, ci este susț�inută ș� i alimentată de î�ntregul Univers.

De la cauză și efect la grație

Multe dintre religiile lumii, atunci când sunt interpretate dintr-o perspectivă mai literală, ne î�nvaț�ă uneori că ne aflăm la cheremul unui Dumnezeu din afară care ne răsplăteș� te sau ne pedepseș� te pentru faptele bune sau rele, cam la fel cum Moș� Crăciun are o listă cu cine a fost sau nu cuminte – sau care acț� ionează î�ntr-un mod capricios ș� i misterios pe care nu suntem meniț�i să î�l î�nț�elegem. Dar o interpretare mai spirituală sau mistică a î�nvăț�ăturii creș� tine care spune că „culegi ceea ce semeni”, a î�nvăț�ăturii budiste a karmei sau a legii metafizice a atracț�iei, sugerează că nu există nici o putere exterioară; că seminț�ele pe care le semănăm î�n inima ș� i î�n mintea noastră – calitatea generală a conș� tiinț�ei noastre – sunt cele care ne fac să culegem răsplata ș� i pedeapsa de care avem parte.

Deș� i acesta este un adevăr eliberator ș� i un mare pas pe scara evoluț�iei, poate fi ș� i o realizare copleș� itoare. Dacă

64

Emergența

toate lucrurile pe care le-am gândit, spus ș� i făcut î�n trecut (sau î�n vieț�ile anterioare) ne creează prezentul ș� i, î�n cele din urmă, viitorul, nu ne va trebui oare o viaț�ă î�ntreagă (sau mai multe vieț�i) să rezolvăm harababura pe care am creat-o? Multe cauze au fost puse î�n miș� care – cum vom mai inversa vreodată toate efectele lor?

Din fericire, există o lege mai î�naltă: graț�ia. Legea Graț�iei spune că, indiferent ce a fost î�nainte, indiferent ce ai pus î�n miș� care, atunci când restabileș� ti legătura cu adevărul ființ�ei tale – acest tipar perfect al seminț�ei pe care lumea nu l-a atins ș� i pe care nu î�l poate distruge niciodată –, integralitatea, î�nț�elepciunea ș� i puterea î�nnăscute de care ai nevoie vor apărea din nou. Din această conș� tiinț�ă, trecutul nu î�ț�i determină viitorul – nici greș� elile trecute ș� i nici vieț�ile trecute. Seminț�ele rele pe care le-ai semănat sunt dezrădăcinate indiferent cât de adânc au pătruns, iar seminț�ele bune de care nu te-ai ocupat prind rădăcini ș� i dau roade. Î�n baza Legii Graț�iei, lucrurile cu care te lupț�i î�ș�i pierd puterea; cauza ș� i efectul, karma, până ș� i fizica newtoniană care altădată acț�ionau ca legi imuabile ș� i absolute ș� i stăpâne ale sorț�ii tale, devin slujitorii destinului tău. Natura relativă a cauzei ș� i efectului a fost investigată prin intermediul unor subiecte precum inseparabilitatea cuantică, un fenomen î�n care două sau mai multe obiecte, altădată unite, rămân conectate ș� i receptive unul faț�ă de altul chiar ș� i atunci când sunt separate de distanț�e mari, ș� i prin vindecarea la distanț�ă, care a analizat puterea rugăciunii de a vindeca de la distanț�ă suferinzii prin studii dublu-orb randomizate.9 Acestea ș� i alte descoperiri î�ncep să ne dezvăluie că nu trăim î�ntr-o lume materială liniară ce reacț�ionează î�ntr-un

Legea Emergenței

65

mod logic care ț�ine de cauză ș� i efect (aș� a cum spune cel de-al treilea principiu al mecanicii lui Newton, că pentru fiecare acț�iune există o reacț�iune egală ș� i de sens opus), ci că existăm î�ntr-un câmp unificat indivizibil, din care izvorăș� te totul. La suprafaț�ă, lucrurile par să fie separate ș� i solide – ș� i, la acel nivel relativ, avem impresia că legea cauzei ș� i efectului există –, dar pe măsură ce pătrundem mai adânc, descoperim că lumea „solidă” este de fapt alcătuită numai din energie ș� i informaț� ie invizibilă; atomul, considerat odată piatra de temelie a î�ntregii realităț�i materiale, este î�n realitate 99,9% spaț�iu gol.

La acest nivel profund, realitatea nu funcț�ionează aș� a cum o face la un nivel material grosier. Lucrurile nu sunt materiale sau legate de spaț�iu ș� i timp. Se pare că această inteligenț�ă aflată la bază există simultan pretutindeni (omniprezentă), având cunoș� tinț�ă despre absolut orice (omniscientă) ș� i este singura putere care există (omnipotentă). Pe scurt, ar putea fi descrisă drept o inteligență omni-activă cu o putere de organizare infinită într-un câmp de potențialitate nemărginit. Î�n plus, se î�ntâmplă să fie ș� i modul î�n care mulț�i mistici, profeț�i ș� i, î�ntr-o anumită măsură, religiile l-au descris pe Dumnezeu – precum ș� i modul î�n care mulț�i oameni de ș� tiinț�ă remarcabili descriu conș� tiinț�a. Î�n locul unei interactivităț�i î�ntre toate lucrurile – baza cauzei ș� i efectului – există o omni-activitate. O singură acț�iune. La cel mai profund nivel, apare ceva – o idee infinită – ș� i pe măsură ce trece prin timp ș� i spaț�iu, lasă impresia că anumite lucruri interacț�ionează ș� i determină producerea altor lucruri, dar este numai o iluzie a simț�urilor. Iată că am ajuns î�napoi la ideea noastră centrală: î�n interiorul seminț�ei tale – de fapt sămânț�a î�ntregii lumi – există

66

Emergența

un plan al î�mplinirii sale. Lucrurile nu au loc la î�ntâmplare. Tu nu te afli la mila altor cauze – lucrurile nu ț�i se î�ntâmplă; au loc prin intermediul tău. Există o ordine sau un model care stă la baza tuturor lucrurilor ș� i este deja perfect, căutând să iasă la lumină din sufletul tău, aș� teptând pur ș� i simplu condiț�iile potrivite. Ș� i totul conspiră pentru a crea aceste condiț�ii, indiferent de experienț�ele prin care ai trecut sau unde te afli î�n prezent. După cum spunea Ralph Waldo Emerson, „zarurile lui Dumnezeu sunt mereu pregătite să fie aruncate.”10 Î�ntregul univers este aranjat î�n favoarea ta. Ș� i aici intră î�n acț�iune graț�ia.

Graț�ia î�nseamnă să realizezi că, indiferent ce apare la suprafaț�ă – indiferent ce s-a petrecut î�nainte sau ce pare că s-a pierdut, când foloseș� ti aș� a cum trebuie modelul perfect al seminț�ei, acel lucru va apărea din nou, proaspăt, energic, plin de noi posibilităț�i. Î�n timp ce regulile karmei spun că eș� ti destinat să trăieș� ti efectele cauzelor tale anterioare, Graț�ia spune că, î�ntr-o „clipă sfântă”11, viaț�a ta poate fi refăcută ș� i „de vor fi păcatele tale cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi.” (Isaia 1:18) Mai mult, î�n timp ce gândirea obiș� nuită dictează adesea că efectele pe care le resimț�i sunt limitate de cauzele pe care le poț�i pune singur î�n miș� care la nivel uman – determinate, de obicei, de condiț�ii externe care par să se afle sub controlul tău –, când te pui î�n acord cu modelul perfect care caută să iasă la lumină, nu numai că te va ajuta să te î�ndrepț�i spre acț�iunea potrivită, dar va schimba î�ntreaga lume dacă este necesar pentru ca scopul tău măreț� să se manifeste. După cum ai văzut î�n povestea mea cu plata chiriei, aparenta lipsă de soluț�ii lumeș� ti nu a contat; din

Legea Emergenței

67

momentul î�n care m-am conectat cu acest Sine superior, a pus î�n miș� care oameni ș� i evenimente dincolo de limitele sferei mele personale de influenț�ă ș� i mi-a oferit exact ceea ce î�mi trebuia. Un pasaj cunoscut din Vechiul Testament rezumă această apariț�ie atotputernică a iertării: „Toată valea să se umple ș� i tot muntele ș� i dealul să se plece; ș� i să fie cele strâmbe, drepte, ș� i cele colț�uroase, căi netede”. (Isaia 40:4)

Pe măsură ce reflectăm la cum funcț�ionează graț�ia, ajungem la o concluzie inevitabilă: dacă putem influenț�a acest câmp unificat prin conș� tiinț�a noastră, iar acest câmp este omniprezent ș� i indivizibil, atunci trebuie ca noi să fim acel câmp, iar el să fim noi. Î�ntr-o omniprezenț�ă nu poate exista un sine separat – o relaț�ie subiect/obiect. Aici ni se dezvăluie un î�nț�eles ezoteric profund din spatele a două afirmaț�ii biblice rar î�nț�elese: „Î�mpărăț�ia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21) ș� i „Voi sunteț�i Lumina lumii” (Matei 5:14). Sau, pentru a ne referi la filosofia hindusă, sinele adevărat al unei persoane, Atman, este identic cu sinele transcendent, Brahman. Cu alte cuvinte, tu eș� ti acel ceva infinit, omniprezent, î�n continuă desfăș� urare. Nu tu, omul – care s-a născut, are o poveste ș� i î�n cele din urmă va ajunge din nou î�n ț�ărână –, ci tu cel real, Sinele adevărat care apare î�ntotdeauna. Acesta este adevărul suprem, explicat de toate marile religii, de maeș� trii spirituali ș� i, î�n multe privinț�e, de legile lumii fizice î�n care trăim, dar care a fost adesea ascuns, chiar dacă cu bune intenț�ii, de o interpretare materialistă prea literală a acestor î�nvăț�ături străvechi. Din această perspectivă a Sinelui adevărat ș� i a puterii Graț�iei, nu mai eș� ti constrâns de forț�ele exterioare; nu mai

68

Emergența

eș� ti un prizonier al experienț�ei trecute sau al condiț�iilor prezente. Alături de î�nț�elegerea că nu eș� ti o persoană limitată, î�n plan fizic, ci faci parte dintr-o structură mai amplă a existenț�ei – la fel ca un val din ocean, niciodată separat –, ț�i se oferă acum o viziune nouă ș� i curajoasă a felului î�n care funcț�ionează realitatea. Poț�i să renunț�i la lupta pentru autoperfecț�ionare, manifestare ș� i atracț�ie, ș� i să te abandonezi acestui sens profund al armoniei ș� i ordinii ș� i să activezi conș� tient Legea Emergenț�ei, care î�ț�i va schimba viaț�a.

CELE ȘAPTE ETAPE ALE EMERGINERIEI

ETAPA ÎNTÂI

PRIVEȘTE VIZIUNEA COMPLETĂ Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân.

Imaginează-ț�i o ghindă căzută î�n pădure.

Pilde 29:18

Este un î�nveliș� mic, tare, î�n formă de cupă, ce conț�ine o sămânț�ă ș� i mai mică; o sămânț�ă care, î�n condiț�iile potrivite, se va transforma î�ntr-un stejar puternic.

Pare atât de normal, de natural, ca un copac uriaș� să iasă dintr-o sămânț�ă micuț�ă. Rareori punem la î�ndoială fizica imposibilă a unei astfel de realizări. De pildă, unde se află depozitată î�n acea sămânț�ă minusculă „materia” stejarului ș� i fabrica pentru a o produce? Unde sunt planurile, creierul, reț�eaua complicată a inteligenț�ei necesare pentru a transforma acel mic fruct de stejar î�ntr-un stejar mitic? Pentru mulț�i, ș� tiinț�a nu a explicat î�ncă pe deplin cum se î�ntâmplă astfel de lucruri. Până ș� i teoria evoluț�iei pare incompletă atunci când analizăm complexitatea ce rezultă din câteva particule de materie care conț�ine carbon – cu adevărat numai praf de stele. Ș� i atunci, unde se află stejarul înainte să iasă din ghindă?

72

Emergența

Am putea susț�ine că nu există niciun „stejar” ca lucru singular; că este rezultatul î�ntâmplător al multor lucruri mai mici: este pur ș� i simplu ceea ce se î�ntâmplă atunci când principiile vieț� ii – matematica, fizica, biologia – intră î�n coliziune.

Oare toate aceste legi, principii ș� i structuri sunt „create” de fiecare dată când un stejar iese dintr-o ghindă? Iar dacă nu – unde se află ele – ș� i unde anume au fost create? Cu alte cuvinte, î�ț�i poț�i î�nchipui o vreme î�n care matematica nu exista? Chiar dinainte de a ș� ti ce era, chiar î�nainte de a exista un „noi” aici care ne gândim la acest lucru – doi plus doi era egal tot cu patru. Oamenii ar fi putut să construiască avioane ș� i computere î�ncă de pe vremea lui Buddha dacă ar fi avut acces la secretele pe atunci î�ncă ascunse care au făcut posibile astfel de progrese – deoarece toate aceste idei, structuri ș� i capacitatea de a le materializa au existat dintotdeauna. Ele există î�n acelaș� i loc î�n care există ș� i stejarul î�nainte de a apărea. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine ș� i pentru viziunea asupra vieț�ii tale.

O viziune nu se află niciodată în viitor

Î�n tine se află un destin care aș� teaptă să se nască. Nu î�n trupul tău, ci î�n acea parte din tine care a existat dintotdeauna. Pentru a-l î�ndeplini, trebuie să accesezi viziunea sufletului tău. Dar ce este o viziune? Cum o creăm?

Viziunea adevărată nu poate fi nici creată, nici schimbată, deoarece face parte din această realitate supremă

Privește viziunea completă

73

despre care am vorbit – ceea ce Platon numea tărâmul prototipurilor perfecte sau al „formelor ideale”. Vine dintr-un loc aflat dincolo de minte, dincolo de timp, dincolo de spaț�iu ș� i dincolo de experienț�ă. Ș� i, datorită acestui lucru, o viziune adevărată nu este o imagine a ceea ce va fi î�n viitor, ci o realizare a ceea ce este î�n dimensiunea atemporală a conș� tiinț�ei tale.

Ziua ta de mâine este o prelungire a zilei de astăzi a lui Dumnezeu. Gândeș� te-te la acest lucru ca ș� i cum ai sta deasupra unei furnici care se î�ndreaptă spre un chips, pe care furnica nu î�l poate vedea deoarece este ascuns de un deal. Din punctul de vedere al furnicii, mâncarea ei se află î�n viitor, dar din punctul tău de vedere, se află î�n prezent. Furnica, drumul ș� i chipsul sunt toate acum ș� i aici. La fel este ș� i pentru viziunea ta; dintr-o perspectivă mai amplă, se î�ntâmplă deja.

Î�n plus, viziunea nu este statică; este transformatoare. Dacă te laș� i pătruns de energia ș� i ritmul său, te î�ntinde ș� i te remodelează, accelerându-ț�i dezvoltarea ș� i expansiunea. Pe măsură ce î�ncepi să î�nț�elegi că tot ceea ce aș� tepț�i ș� i speri pentru viitor se află deja aici ș� i acum, î�n interiorul tău, acest lucru î�ț�i pune sub semnul î�ntrebării ș� i î�ț�i schimbă modul î�n care gândeș� ti, simț�i ș� i acț�ionezi î�n aproape orice domeniu al vieț�ii tale. Î�ncepi să nu mai fii dependent de condiț�iile externe ș� i să te bazezi mai mult pe cele interioare pe care le poț�i controla. Treci de la a obține lucruri pentru a te î�ndestula la a lăsa liber mai mult din Sinele tău infinit. Nu mai î�ncerci să realizezi ceva, ci pregăteș� ti calea dezvoltând o legătură mai profundă cu această sămânț�ă lăuntrică de potenț�ial ș� i cultivând terenul sufletului tău pentru o nouă creș� tere.

74

Emergența

Acesta este fundamentul pentru o viziune reală – iar stabilirea lui activează prima etapă a Legii Emergenț�ei.

Vizualizare vs. viziune

Mulț�i oameni care se străduiesc să trăiască cea mai bună viaț�ă posibilă, mai ales î�n arena self-help-ului ș� i succesului, apelează la o formă bine cunoscută de imaginaț�ie creativă numită vizualizare, procesul de a avea î�n minte imaginea unui rezultat dorit până când, prin Legea Acț�iunii Minț�ii (numită ș� i Legea Atracț�iei), prinde formă. Acesta poate fi un instrument util pentru multe obiective pe termen scurt. Dacă te concentrezi î�ndeajuns de mult timp asupra unei imagini, cu suficient de multe sentimente, poț�i ajuta la materializarea unei versiuni a ei, indiferent dacă este vorba de o lovitură mai bună la golf, un loc de parcare sau un concediu cu familia. Dar î�ncercările de a-ț�i vizualiza viaț�a măreaț�ă duc adesea numai la materializarea unei versiuni î�mbunătăț�ite a conceputului tău limitat despre sine – o ghindă mai lucioasă, rareori un stejar. Ceea ce este mai rău, de fiecare dată când obț�inem ceva cu forț�a din acest concept limitat de sine, acel lucru poartă cu sine sămânț�a propriei distrugeri.

M-am confruntat cu această dilemă î�n drumul meu, oscilând î�ntre a răspunde chemării profunde a viziunii ș� i nerăbdarea de a utiliza vizualizarea pentru a obț�ine ceea ce doream, astfel că dădeam peste aceleaș� i probleme de care mă mai lovisem, numai că la un nivel mai î�nalt. Cu mulț�i ani î�n urmă, când mă simț�eam blocat î�ntr-o anumită categorie financiară, am lucrat intens cu multe dintre instrumentele tradiț�ionale de manifestare pentru a-mi î�mbunătăț�i venitul ș� i stilul de viaț�ă – obț�inând o maș� ină mai mare, o casă

Privește viziunea completă

75

mai mare ș� i un buget lunar mai mare. Eforturile mele au avut succes ș� i m-am simț�it minunat – pe moment. Dincolo de toate acestea, nu-mi realizasem adevărata viziune a vieț�ii – nu făceam decât să atrag mai multe lucruri pe baza imaginii mele limitate de sine. Destul de curând, problemele mele nerezolvate au ieș� it la iveală, aducând acelaș� i stres ș� i aceleaș� i griji financiare, î�nsă la un nivel mai î�nalt. De fapt, era ș� i mai stresant, deoarece acum aveam mai mulț�i bani, mai multe relaț�ii ș� i mai multe responsabilităț�i de gestionat. Structurile interioare nu fuseseră consolidate ș� i nu puteam să fac faț�ă unei poveri mai grele. Î�mi schimbasem imaginea superficială a lumii, dar î�n esenț�ă rămăsesem acelaș� i. Simț�indu-mă copleș� it, am decis să î�ncetinesc ritmul ș� i să petrec mai mult timp meditând ș� i scriind din nou î�n jurnal. Ș� i î�n momentul î�n care am rămas nemiș� cat î�n mijlocul vâltorii, am descoperit un impuls profund, o dimensiune autentică a mea care î�ncerca să iasă la suprafaț�ă – pe care o suprimasem, pe măsură ce teama că î�mi lipseș� te ceva ș� i sentimentul de inadecvare m-au determinat să obț�in î�n mod artificial ceea ce credeam că î�mi era necesar pentru a mă simț�i î�n siguranț�ă ș� i destoinic. A fost nevoie de o anumită credinț�ă ș� i voinț�ă pentru a-mi lăsa viaț�a să se destrame ș� i să o refac la un nivel mai î�nalt. Asta nu a î�nsemnat că viaț�a mea trebuia să se destrame, ci numai că trebuia să fiu dispus să las să se î�ntâmple acest lucru; a trebuit să renunț� la ataș� amente, la ideile mele despre ceea ce ar trebui să fie ș� i ce nu. Ș� i, î�n acel spaț�iu de abandon, cu o doză sănătoasă de smerenie, am reuș� it î�n sfârș� it să răspund chemării unei viziuni mai profunde. M-am pus î�n acord cu sinele meu autentic – care a adus cu el nu numai o abundenț�ă mai mare, dar ș� i o senzaț�ie de liniș� te ș� i î�nsemnătate.

76

Emergența

Mulț�i dintre clienț�ii mei m-au căutat după ce s-au vizualizat î�ntr-o nouă relaț�ie, î�ntr-un corp care arată mai bine, î�ntr-o casă mai mare sau având mai mulț�i bani (toate putând fi privite drept manifestări ale succesului), dar descoperiseră că scopul lor real nu fusese î�mplinit de aceste simboluri convenț�ionale extrinseci, ceea ce i-a făcut să se simtă ș� i mai epuizaț�i ș� i deziluzionaț�i. Obț�inuseră ceea ce ș� i-au dorit, dar nu ceea ce aveau nevoie cu adevărat. Î�nsă de fiecare dată când se lăsau î�n seama viziunii profunde din interiorul lor ș� i depuneau eforturi pentru a intra î�n armonie cu ea (lucru pe care î�l vom analiza î�n Etapa a doua), viaț�a lor intra pe un nou făgaș� . Presiunea pe care o simț�im pentru a ț�ine pasul cu tot ce realizează prietenii ș� i vecinii, ș� i faț�adele complexe pe care le construim pentru a susț�ine această imitaț�ie a succesului devin atât de mult parte din identitatea noastră, î�ncât avem senzaț�ia că ar trebui să ni se prăbuș� ească î�ntreaga lume pentru a putea reveni pe drumul cel bun. Dar nu trebuie să fie asta povestea ta. Deș� i este adevărat că trebuie să renunț�ăm la anumite părț�i vechi, uneori preț�uite ale vieț�ii noastre interioare ș� i exterioare pentru a permite noului să apară – la fel cum ghinda trebuie să lepede coaja protectoare pentru a deveni stejar, iar omida trebuie să renunț�e la forma sa familiară pentru a-i creș� te aripi –, atunci când avem acces la viziunea măreaț� ă a vieț� ii noastre ș� i trăim conform acestui spaț�iu profund, bucuria, inspiraț�ia ș� i aventura Emergenț�ei depăș� esc cu mult durerile temporare ale facerii. Vizualizarea ș� i alte tehnici de manifestare (panou al viziunii, afirmaț�ii ș� i altele) sunt instrumente utile, dar nu suficiente. Cu ajutorul lor nu ț�i-ai î�mplini decât dorinț�ele

Privește viziunea completă

77

egoului, nu destinul sufletului ș� i nici, de altfel, cel mai î�nalt scop al unui proiect, al unei relaț�ii sau al unei afaceri. Această abordare te ț�ine blocat î�ntr-un ciclu neî�ntrerupt de vizualizare-materializare-vizualizare-materializare, fără să-ț�i afli niciodată pacea sau mulț�umirea. Pentru a-l putea depăș� i, trebuie să treci de la vizualizare la viziune, de la imaginile proiectate î�n minte ș� i bazate pe concepte limitate de sine la ideile divine sădite î�n sufletul tău.

De la imaginație la emerginație

Imaginaț�ia este apreciată uneori ca fiind unul dintre cele mai importante instrumente ale inovaț�iei. Inclusiv Einstein a spus că „imaginaț�ia este mai importantă decât cunoaș� terea”.1 Ș� i aș� î�nclina să fiu de acord. Imaginaț�ia este o aptitudine importantă care ne permite să ne stăpânim gândurile ș� i să obț�inem un anumit control asupra experienț�ei pe care o avem. Stăpânirea acestei facultăț�i ne ajută să î�nț�elegem că mediul nostru nu ne determină destinul, ci ne permite să trecem de la statutul de victimă pasivă la cel de creator activ. Dar imaginaț�ia, aș� a cum o î�nț�elegem ș� i o utilizăm adesea, este limitată de experienț�a noastră, de conceptele de sine sau de credinț�ele colective ale culturii noastre. Prin urmare, nu poate construi decât pe baza a ceea ce cunoaș� te; este numai o variaț�iune a conț�inutului care se află deja î�n conș� tiinț�a noastră. Este la fel ca rearanjarea mobilei î�ntr-o cameră prea mică pentru scopurile tale sau construită pe o fundaț�ie care nu te mai poate susț�ine. Poț�i să ajungi la o aranjare mai plăcută – poate chiar total diferită ș� i creativă –, dar nu ai schimbat fundaț� ia ș� i nici nu ai făcut camera mai mare, astfel că, indiferent de problemele de

78

Emergența

dimensiune ș� i scop pe care le-ai avut, acestea vor continua să existe odată ce te obiș� nuieș� ti cu noul design. Pentru a-ț�i realiza î�ntregul potenț�ial ș� i scop emergent, punctul tău de pornire trebuie să se afle î�n afara camerei. Deș� i Einstein este posibil să fi utilizat imaginaț�ia drept rampă de lansare, î�n cele din urmă a accesat ceva mai adânc, aflat dincolo de intelect. Î�n orice domeniu î�n care omenirea a făcut un mare pas î�nainte s-a î�ntâmplat astfel. Un răspuns firesc la acest lucru ar putea fi: „Nu este adevărat! Pot să-mi imaginez că zbor la bordul unei navete spaț�iale spre alte galaxii, ș� i nu am mai făcut niciodată aș� a ceva.” Dar gândeș� te-te la următorul lucru: abilitatea de a-ț�i imagina posibilităț�i din altă lume nu este neapărat transformatoare sau evolutivă; de fapt, dacă analizezi numeroase cărț�i de science-fiction, vei vedea că, deș� i ș� i-au „imaginat” cum va fi viaț�a î�n viitor, î�n multe cazuri protagoniș� tii suferă î�n continuare de aceleaș� i probleme pe care le avem ș� i azi, dacă nu chiar mai rele. Nu s-a petrecut nicio evoluț�ie. Imaginaț�ia ne poate purta î�ntr-o călătorie până la marginea sinelui nostru cunoscut, dar pentru o viziune adevărată care ne face să evoluăm la următorul nivel (personal, profesional sau al societăț�ii), trebuie să trecem graniț�a minț�ii condiț�ionate ș� i să intrăm pe un pământ de frontieră necartografiat pe care se poate umbla numai cu ajutorul sufletului nostru. Prin urmare, ce este acest simț� al sufletului, această facultate perceptivă interioară care î�ț�i permite să vezi ș� i să accesezi adevărata viziune? I s-a spus î�n multe feluri – intuiț�ie, ghid interior, î�nț�elepciune superioară – dar pentru scopurile noastre, haide să sugerăm un nou termen – Emerginaț�ie. Gândeș� te-te la el ca la un fel de Imaginaț�ie 2.0. Î�n

Privește viziunea completă

79

timp ce imaginaț�ia î�ț�i permite să selectezi din baza ta de cunoș� tinț�e ș� i experienț�e acumulate pentru a crea noi aspecte, Emerginaț�ia î�ț�i permite accesul la câmpul ideilor fără precedent care caută să iasă la lumină, idei aflate dincolo de experienț�a ta, dincolo de orice experienț�ă – prototipurile perfecte unice. Dacă sufletul tău tânjeș� te după o relaț�ie mai bună, activându-ț�i Emerginaț�ia vei deveni mai receptiv la acea parte din tine deja î�ndrăgostită, transformându-te î�ntr-un magnet pentru un partener care se potriveș� te cu cele mai î�nalte idealuri ale sufletului tău. Dacă e vorba de un proiect la care lucrezi, poț�i face apel la Emerginaț�ie pentru a-ț�i dezvălui adevărata esenț�ă a acestuia ș� i potenț�ialul său, precum ș� i mijloacele pentru a le dobândi – adesea î�n moduri care te surprind, care î�ț�i extind orizontul ș� i depăș� esc ceea ce ț�i-ai fi putut imagina. Dacă e vorba despre o afacere pe care vrei să o dezvolț�i, dând ascultare Emerginaț�iei nu te va ajuta numai să-ț�i dai seama care este următoarea etapă de evoluț�ie, ci ș� i să o poziț�ionezi pe piaț�ă astfel î�ncât să devină o forț�ă a progresului î�n domeniu. Ș� i, spre deosebire de unele tehnici de manifestare care se concentrează pe schimbarea lumii externe, Emerginaț�ia este un proces care are loc î�n interior ș� i care te transformă î�n persoana care trebuie să fii pentru a ajunge la următoarea fază de dezvoltare cu uș� urinț�ă, graț�ie ș� i integritate.

Această facultate de Emerginaț�ie a sufletului este o parte naturală din noi – o abilitate pe care oricine ș� i-o poate dezvolta ș� i ceva cu care aproape oricine s-a confruntat la un moment dat. Este mai uș� or de activat î�n momentele î�n care eș� ti relaxat ș� i receptiv, având un sentiment de iubire, recunoș� tinț�ă sau veneraț�ie, sau când o criză te-a pus î�n

80

Emergența

genunchi. Mintea se opreș� te, altceva se deschide ș� i ai o idee sau o soluț�ie fulgerătoare la o problemă, fără să treci printr-un proces de analiză. Dar nu este nevoie să aș� tepț�i până ajungi la cel mai de jos nivel sau la marginea prăpastiei; prin practică, î�ț�i poț�i cultiva conș� tient Emerginaț�ia, ajutându-ț�i viziunea să iasă la lumină.

Exerciții

Există multe feluri î�n care poț�i accesa această sursă interioară de inspiraț�ie, de la meditaț�ie ș� i rugăciune la incantaț�ie ș� i scriere automată. Indiciile referitoare la persoana care eș� ti cu adevărat ș� i motivul pentru care trăieș� ti se află peste tot, î�năuntru ș� i î�n afară. Cheia activării acestei facultăț�i este să-ț�i î�ndrepț� i atenț� ia spre acea î�ndrumare ș� i să-ț� i dezvolț� i o minte mai pătrunzătoare, mai receptivă ș� i mai meditativă. O altă cheie este să stai î�ntr-un spaț�iu creativ, ingenios, lipsit de orice judecăț�i de valoare – ceea ce eu numesc „studioul viziunii”. Acesta este un mediu interior sacru î�n care revizorilor, criticilor ș� i analiș� tilor nu le este permis să intre, cel puț�in nu până nu ț�i-ai reprezentat versiunea completă a viziunii care te inspiră. Următoarele patru exerciț�ii sunt concepute pentru a te ajuta î�n această sarcină. Pentru a î�ncepe, iată o practică simplă ca să î�ncepi să te deschizi către această viziune î�naltă.

Activarea Emerginației

Î�nchide ochii ș� i respiră lent ș� i profund de câteva ori. Când expiri, eliberează-ț�i toată tensiunea din corp, toate problemele zilei ș� i î�ngrijorările legate de viitor. Eliberează-te de toate ș� i cufundă-te î�n momentul prezent. Fii conș� tient de

Privește viziunea completă

81

respiraț�ie pe măsură ce aerul intră ș� i iese, concentrându-ț�i atenț�ia fie pe nări, fie pe miș� cările abdomenului care se ridică ș� i coboară. Nu o controla; lasă respiraț�ia să facă ce vrea, uneori respirând profund, alteori mai superficial. Nu trebuie decât să rămâi conș� tient ș� i relaxat. Pe măsură ce te acomodezi, stabileș� te-ț�i intenț�ia pentru acest exerciț�iu. Nu contează ce scop ai – dacă vrei să obț�ii un loc de muncă, să găseș� ti un nou partener, să te vindeci sau să câș� tigi mai mulț�i bani –, cea mai pură intenț�ie, pentru scopul acestei activităț�i, este să intri î�n legătură conș� tientă cu spiritul tău, să conș� tientizezi adevărul ființ�ei tale. Acest lucru este cel mai eficient deoarece nu urmăreș� te nimic altceva decât realizarea de sine ș� i, prin urmare, nu opune niciun fel de rezistenț�ă, pe când intenț�ia de a obț�ine ceva ce pare separat de noi ne trage î�napoi î�n dualitatea fundamentală pe care această activitate urmăreș� te să o vindece.

Simte vibraț�ia intenț�iei tale. Respiră adânc ș� i permite simț�urilor să se extindă, umplându-ț�i î�ntregul corp. Respiră din nou ș� i lasă această energie să umple spaț�iul î�n care te afli, până când eș� ti complet î�nvăluit î�n strălucirea sa caldă. Renunț�ă la toate ideile pe care le ai cu privire la ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să fie. Nu există o modalitate bună sau greș� ită de a face acest lucru. Doar ai î�ncredere î�n intuiț�ia ta. Odată ce ț�i-ai stabilit ferm intenț�ia, poț�i trece la etapa următoare a exerciț�iului î�n care î�i adresezi conș� tiinț�ei mai î�nalte î�ntrebări referitoare la propria viziune. Ne concentrăm deocamdată numai asupra unei singure teme, dar poț�i adăuga oricând altele pe măsură ce te familiarizezi cu acest exerciț�iu.

82

Emergența

Î�ntreabă-te: care este viziunea vieț�ii mele? Care este ideea divină (sau cea mai î�naltă) a vieț�ii mele? Cum arată, ce î�mi transmite? Care este esenț�a ei? (Î�n loc de „viaț�a mea” poț�i pune tot ce doreș� ti să lămureș� ti: „familia mea”, „relaț�ia mea”, „activitatea mea”. Poț�i, de asemenea, să î�ntrebi: „Care este ideea lui Dumnezeu cu privire la viaț�a mea?” sau: „Ce anume î�ncearcă să iasă prin mine?”)

Rămâi alert. Aș� teaptă, priveș� te, ascultă. Fii atent la imaginile, sunetele sau senzaț�iile care apar. Câteodată ceea ce apare va fi clar; vei vedea imagini care redau explicit viziunea ta î�n lume. Alteori, experienț�a poate fi mai simbolică, iar legătura va fi neclară. Unii oameni văd imaginile color. Alț�ii vor avea o experienț�ă mai fizică, senzuală. S-ar putea să ai numai o senzaț�ie sau o vibraț�ie. Fii atent, dar nu judeca; nu există mai bun sau mai rău, nu există corect sau greș� it. Tot ceea ce apare ț�ine de acest proces. Dacă î�ncepi să te abaț�i de la ceea ce faci – planificând lista de cumpărături, î�ngrijorându-te din cauza facturilor –, concentrează-ț�i din nou atenț�ia asupra respiraț�iei. Dar nu desconsidera nimic. Î�n acest exerciț�iu, chiar ș� i distragerile aparent exterioare pot fi indicii de sincronizare din partea sufletului tău.

Poț�i repeta î�ntrebările de câte ori vrei sau consideri că este necesar pentru a avea o experienț�ă autentică. Pe măsură ce î�ncep să î�ț�i vină ideile, poț�i să deschizi ochii ș� i să ț�i le notezi sau să aș� tepț�i până termini meditaț�ia. Unii oameni preferă să aș� tepte deoarece, dacă deschid ochii ș� i î�ncep să scrie, ies din starea de flux. Alț�ii constată că dacă aș� teaptă, uită ce au perceput, la fel cum visele se estompează după ce te trezeș� ti. Î�ncearcă î�n ambele moduri. Î�n orice caz, ai î�ncredere

Privește viziunea completă

83

că ceea ce trebuie să percepi ș� i să î�ț�i aminteș� ti, î�ț�i vei aminti, ș� i chiar dacă nu î�ț�i vei mai aminti, î�n cotloanele ascunse ale conș� tiinț�ei tale se realizează o activitate importantă.

Pe măsură ce avansezi, poț�i să adăugi ș� i alte î�ntrebări sau să adresezi î�ntrebarea de bază î�n alte moduri. Atâta vreme cât intenț�ia ta rămâne pură – ca să conș� tientizezi mai mult cine eș� ti cu adevărat ș� i viziunea vieț�ii tale – ș� i practici acest lucru cu o anumită consecvenț�ă, î�ț�i va aduce roade bogate. Dacă vrei să aprofundezi o variantă mai detaliată a acestei practici, citeș� te lucrarea deosebit de î�nsemnată a lui Michael Bernard Beckwith, Life Visioning (Viziunea vieții).

Excavarea sufletului: un workshop pentru viziune

Unii oameni nu-ș� i percep prea uș� or viziunea vieț�ii. Iar asta nu pentru că viziunea nu le vorbeș� te, ci mai degrabă pentru că a fost reprimată atât de mult timp de gândirea raț�ională ș� i de condiț�ionarea culturală, î�ncât nu mai reuș� esc să o audă. Aceasta conduce de obicei la î�ntrebarea des î�ntâlnită: „Cum pot să-mi dau seama care este viziunea mea reală sau scopul meu real?”. „Cum pot ș� ti ceea ce sufletul meu vrea cu adevărat?” Ș� i atunci când răspunsurile î�ncep să vină, ele sunt î�nsoț�ite de obicei de o altă î�ntrebare: „Oare cel care î�mi vorbeș� te este spiritul/intuiț� ia sau egoul?”. Rezultatul este acela că ne î�ndoim de î�ndrumarea primită, ne î�ndoim de noi î�nș� ine ș� i ne temem să nu facem o alegere greș� ită. Î�n primul rând, rareori poț�i face o alegere greș� ită dacă ai intenț�ii bune. Chiar ș� i o alegere greș� ită, dacă se naș� te

84

Emergența

dintr-o intenț�ie sinceră, te va ajuta să î�nveț�i ș� i să creș� ti, consolidându-ț�i abilitatea de a-ț�i asculta ghidul interior ș� i de a face alegeri mai bune. Am fost î�nvăț�aț�i că drumul spre succes î�nseamnă să faci tot „ce trebuie” – dar cât de mulț�i oameni au dat greș� făcând tot ce trebuie ș� i câț�i au reuș� it î�ncălcând toate regulile? Nu spun că dezvoltarea aptitudinilor ș� i luarea unor măsuri de prevedere nu sunt importante – dar intenț�ia este cârma aflată sub suprafaț�a apei; este ceea ce ghidează cu adevărat nava.

Atunci când te confrunț�i cu o alegere î�n ceea ce priveș� te acț�iunea, î�n loc să te axezi pe motivul pentru care nu ar trebui să faci ceva, î�ntreabă-te de ce ar trebui (sau de ce vrei s-o faci). Pe măsură ce te conectezi la acea parte din tine, nu numai că descoperi straturile motivaț�iei false – ș� i î�ncepi să le î�ndepărtezi –, ci î�n final ajungi la acel nucleu moale ș� i strălucitor unde de ce se transformă î�n ce. Descoperi că lucrul pentru care te lupț�i, lucrul care î�ț�i alimentează motivele este de fapt lucrul din care eș� ti făcut. Eș� ti deja acest lucru, î�ț�i aminteș� ti? Acea dorinț�ă puternică de a realiza ceva reprezintă î�n fapt acel ceva din tine care caută să iasă la lumină. Aș� adar, hai să ne acordăm puț�in timp pentru a săpa mai adânc, să mergem î�ntr-o expediț�ie arheologică a sufletului tău ș� i să vedem ce este de fapt î�ngropat acolo.

Dorințe și obiective

Să aruncăm o privire la dorinț�ele ș� i obiectivele tale. Toate lucrurile pe care vrei să le ai ș� i să le realizezi sunt indicii ale unei viziuni mai mari care î�ncearcă să iasă la lumină. Nu vei obț�ine neapărat toate aceste lucruri ș� i nici tabloul final nu va arăta aș� a cum ț�i-l imaginezi – de fapt, pe măsură ce faci săpături, vei descoperi că multe dintre lucrurile pe

Privește viziunea completă

85

care ai crezut că le vrei erau numai ademeniri – dar pentru că nu există decât o singură realitate, chiar ș� i falsele dorinț�e te ghidează spre un adevăr mai profund. Pe măsură ce ai o conș� tientizare mai mare a acestor dorinț�e, coaja dură a egoului î�ncepe să se crape iar tu î�ntrevezi ce se află î�năuntru ș� i î�ncearcă să iasă. Eș� ti pregătit pentru o schimbare de proporț�ii?

Î�n primul rând, trasează două coloane pe o coală de hârtie. Î�n partea stângă scrie dorinț�a/obiectivul. Î�n partea dreaptă scrie de ce vrei acel lucru. Fii sincer. Î�ncepe cu lucrurile pe care le vrei cel mai mult. Dacă motivul pentru care vrei ceva este acela de a obț�ine ceva tot material, adaugă-l la coloana „Dorinț�elor”, apoi scrie de ce î�l doreș� ti. De exemplu, dacă la „Dorinț�e” ai scris: „Vreau să fac un milion de dolari”, iar î�n coloana „Motivelor” scrii: „Pentru a-mi cumpăra o casă”, trece apoi „Să-mi cumpăr o casă” î�n coloana „Dorinț�elor” ș� i spune de ce vrei casa î�n coloana cealaltă. Fă acest lucru până când î�n coloana din dreapta obț�ii un motiv nematerial. De exemplu, î�n ceea ce priveș� te casa, ai putea scrie: „Pentru a mă simț�i î�n siguranț�ă”. Ț� i-ai filtrat dorinț�ele până ai ajuns la sentimentul de siguranț�ă, care constituie obiectivul real.

Acum uită-te la motivele scrise pe hârtie. De ce vrei ceea ce vrei? Vezi ceva care se repetă? Ai trecut acelaș� i motiv pentru mai multe dorinț�e? Motivele se bazează pe ceea ce vrei de la alț�ii sau sunt caracteristici interioare? De exemplu, să spunem că scrii î�n coloana „Dorinț�elor”: „Vreau să fiu un autor de succes”. Apoi, î�n coloana „Motivelor” scrii: „Pentru ca oamenii să mă iubească ș� i să mă respecte”. Î�ncă nu ai ajuns la motivul real aflat î�n adâncul tău. Ș� i acest motiv aparț�ine, de fapt, de coloana „Dorinț�elor”. Ia motivele

86

Emergența

care depind de obț�inerea unui lucru de la cineva – chiar dacă nu este material – ș� i pune-le î�n coloana „Dorinț�elor”. Apoi scrie de ce vrei acele lucruri. Pornind de la: „Vreau ca oamenii să mă iubească ș� i să mă respecte”, ai putea pune î�n coloana „Motivelor”: „Pentru ca eu să mă simt iubit ș� i respectat” sau „Pentru ca eu să mă iubesc ș� i să mă respect”. Iată, acesta este un motiv de la care să pleci.

Dar s-a mai î�ntâmplat ceva important. Ai î�nceput să te gândeș� ti că ceea ce doreai era să fii un autor de succes, să ai parte de celebritate ș� i avere ș� i să obț�ii respectul celorlalț�i, dar ai descoperit că ceea ce vrei cu adevărat este să te simț�i iubit ș� i respectat. Dar să te simț�i iubit ș� i respectat este ceva ce ț�ine de tine! Nu are nimic de-a face cu ceva din afara ta. Tu ș� i numai tu ai puterea de a da naș� tere acestor sentimente. Ele reprezintă scopul tău real ș� i esenț�a viziunii tale. (Î�n etapa a doua: Cultivă condiț�ii armonioase, vom lucra mai specific la activarea acestor calităț�i.) Pe măsură ce descoperi adevărata motivaț�ie din spatele dorinț�elor de a obț�ine diverse lucruri, ele î�ncep să-ș� i piardă strălucirea, atracț�ia irezistibilă. Cu cât ajungi să î�nț�elegi mai mult că ceea ce î�ț�i doreș� ti cu adevărat se află deja î�n interiorul tău, cu atât mai puț�in te atrage lupta din afară. Când î�nț�elegi că ceea ce urmăreș� ti cu adevărat este dragostea de sine ș� i acceptarea (sau orice calitate esenț�ială ai viza) ș� i constaț�i că nu poț�i găsi acest lucru decât î�n interiorul tău, călătoria ta se î�ncheie ș� i, î�n acelaș� i timp, î�ncepe. Dispare î�mpotrivirea, iar dragostea de sine ș� i acceptarea apar î�n mod firesc.

Asta nu î�nseamnă că ar trebui să nu mai faci nimic. Nici pe departe. Ba chiar vei deveni mai productiv – pentru că vei ș� ti de unde vine cu adevărat binele tău ș� i, prin urmare,

Privește viziunea completă

87

nu î�l vei mai bloca proiectându-l asupra altei persoane sau altui lucru. Toate dorinț�ele false bazate pe motive false dispar, iar ceea ce rămâne este drumul adevărat pe care eș� ti menit să mergi. Fii sigur că pe acest drum te vei confrunta cu diverse sarcini, vei avea obiective ș� i un scop măreț� , dar ele nu vor fi motivate de ceea ce poț�i obține – ci mai degrabă de ceea ce ai de oferit. Î�n acest spaț�iu, ș� tiind că tot ce î�ț�i doreș� ti se află deja î�n interiorul tău, acț�iunile tale izvorăsc din dorinț�a de a î�mpărtăș� i ceea ce ai ș� i ceea ce eș� ti – nu pentru că ai nevoie să te exprimi pentru a te simț�i î�ntreg, ci pentru că integralitatea nu poate face altceva decât să se exprime.

Mai uită-te o dată la lista aceea. Î�n coloana din dreapta (motivele) ar trebui să ai calităț�ile pe care vrei să le î�ntruchipezi. Probabil că de-a lungul drumului vei mai descoperi ș� i obiective/dorinț�e care nu sunt legate de obț�inerea unui lucru de la cineva. De exemplu, poate că ai scris ca dorinț�ă: „Vreau să î�mi î�mpărtăș� esc talentele cu î�ntreaga lume”, iar î�n coloana „Motivelor”, poate că ai scris sincer: „Pentru ca oamenii să se bucure de ele”. Aceasta este o motivaț�ie autentică. Nu este creată de ego – nu este creată de nimic. Este adevărata ta natură care î�ș�i anunț�ă prezenț�a – iar această natură se referă î�ntotdeauna la dăruire, strălucire, î�mpărtăș� ire, revărsare a splendorii î�ntemniț�ate, fără a avea un motiv ascuns. (Singura obiecț�ie legată de acest lucru, î�n cazul î�n care ai planuri ascunse, dacă priveș� ti î�n profunzime ș� i realizezi că motivul pentru care vrei să dăruieș� ti este acela de a obț�ine acceptare, validare sau recunoaș� tere, atunci dăruirea nu este obiectivul real, ci activarea sentimentului interior al propriei valori.)

88

Emergența

Nimic din toate acestea nu are rol de judecată de valoare cu privire la alte tipuri de motive. Există un loc pentru orice pe scara evoluț�iei noastre. Dar un motiv care nu caută să obțină nimic – un motiv care este o dorinț�ă esenț�ială – nu va perpetua răni vechi ș� i nu te va ț�ine pe tine sau pe ceilalț�i din jurul tău î�ntr-o stare de inconș� tienț�ă. Va avea asupra ta ș� i asupra tuturor celor cu care intră î�n contact un efect eliberator, iluminator, de extindere. De asemenea, se va elibera de opoziț�ia care î�nsoț�eș� te de obicei motivele egoului nostru. Acum ar trebui să ai două categorii de obiective/dorinț�e. Pe de o parte, ș� tii lucrurile materiale pe care le urmăreș� ti: o afacere nouă, o casă nouă, o situaț�ie materială mai bună, orice vrei. Ș� i e foarte bine. Dar ai ș� i o listă de obiective interioare ș� i devii tot mai conș� tient că ceea ce vrei cu adevărat este î�n principal o experienț�ă interioară, o calitate a ființ�ei, cum sunt dragostea de sine, î�ncrederea, siguranț�a, abundenț� a. Din această perspectivă, expresia „a duce o viaț� ă de calitate” are o nouă semnificaț�ie.

Să reluăm: stabilirea acestei fundaț�ii interioare pentru viziunea ta nu este finalul; este î�nceputul. Pe această fundaț�ie spirituală vei construi o casă pe care furtunile acestei lumi nu o vor dărâma. Prin urmare, să continuăm construirea ei.

Visul atotcuprinzător

Î�n primul exerciț�iu pentru Emerginaț�ie, te-ai deschis celei mai profunde viziuni ale tale. Nu ai permis egoului să î�ș�i impună ideile asupra ei ș� i poate că ai fost surprins, chiar ș� ocat, de ceea ce ai descoperit. Î�n trecut, probabil că ai

Privește viziunea completă

89

conceput viziuni pe baza a ceea ce î�ț�i doreai. Cu ajutorul Emerginaț�iei, ai î�nceput să descoperi entuziasmul de a te deschide către ceea ce te doreș� te pe tine. Apoi, scriindu-ț�i dorinț�ele ș� i obiectivele, te-ai concentrat asupra valorilor esenț�iale care căutau să iasă la lumină. Acum că eș� ti mai receptiv ș� i mai pregătit din punct de vedere mental, te vom lăsa să î�ț�i imaginezi, fără niciun fel de limite, viaț�a visurilor tale. Din acest spaț�iu, mintea ta este mai puț�in un creator ș� i mai mult un canal pentru viziunea ta adevărată. Acordă-ț�i o clipă ș� i fă-te comod. Î�nchide ochii ș� i respiră adânc de câteva ori pentru a te liniș� ti. Cu fiecare inspiraț�ie, imaginează-ț�i că inima î�ț�i este inundată de lumină. Cu fiecare expiraț�ie, imaginează-ț�i că dai afară tot ceea ce nu î�ț�i mai este de folos. Relaxează-te, eliminând orice preocupare legată de viitor, orice rămăș� iț�ă din trecut.

Adu-ț�i aminte de o perioadă din viaț�a ta î�n care te-ai simț�it cu adevărat conectat. Orice moment care a dat naș� tere unui sentiment pozitiv, unei vibraț�ii de dragoste, de inspiraț�ie, de vivacitate. Lasă-te purtat acolo. Fii prezent acolo, simte din nou acel lucru. Apoi inspiră ș� i, pe măsură ce expiri, lasă acel sentiment să ț�i se răspândească î�n corp ș� i să ț�i-l umple cu acea energie. Plecând de la această activare ș� i receptivitate, deschide-te faț�ă de cea mai î�naltă viziune a vieț�ii tale. Nu viziunea pe care crezi că ar trebui, ai putea sau trebuie să o trăieș� ti; nici măcar viziunea despre care crezi că este practică, logică sau rezonabilă. Dă-ț�i posibilitatea să vezi ș� i să simț�i ceea ce î�ț�i doreș� ti cu adevărat din adâncul inimii. Dacă ai ș� ti că ai fi pe deplin susț�inut ș� i ai avea toate resursele necesare – talente, daruri, abilităț�i ș� i sprijin –, care ar fi viziunea?

90

Emergența

Cine ai fi tu? Ce ai face? Cum ai contribui sau ce ai crea? Pe cine ai susț�ine sau ajuta? Cum ar arăta? Eș� ti liber să incluzi orice latură a vieț�ii – sănătatea, bogăț�ia, munca, relaț�iile, spiritualitatea, dezvoltarea personală ș� i serviciile aduse celorlalț�i. Dă-ț�i voie să vezi ș� i să simț�i cea mai î�naltă viziune posibilă. Creionează tabloul. Imaginează-te că procedezi ș� i te comporț�i î�ntr-un fel care te inspiră cu adevărat, fără să te reț�ină nimic. Imaginează-ț�i că oamenii te felicită, te respectă, te elogiază. Oriunde mergi, eș� ti î�ntâmpinat cu dragoste ș� i aprobare, recunoaș� tere ș� i răsplată. Concentrează-te pe această senzaț�ie ș� i lasă-te cuprins de ea. Dacă vocea ta critică î�ncepe să-ț�i spună lucruri precum: „Cine te crezi? Cum să faci vreodată aș� a ceva? Este imposibil!”, mulț�umeș� te-i pentru că ț�i-a î�mpărtăș� it părerile, dă-le deoparte – scoate-le din studioul viziunii – ș� i reia creionarea tabloului. Adu-ț�i aminte, cum î�l va distruge pe ce dacă î�i permiț�i acest lucru. Nu vom permite acest lucru astăzi.

Acum î�ntreabă-te, pe o scară de la zero la o sută, unde zero este: „Vă rog, să mă scape cineva de chinul ăsta!” ș� i o sută este: „Doamne, abia î�mi î�ncap î�n piele de bucurie!”, unde se poziț�ionează viziunea ta. Ce simț�i î�n corpul tău, î�n acest moment, când î�ț�i imaginezi viziunea? Dacă este sub o sută, î�ntreabă-te de ce anume ar fi nevoie pentru a mai urca zece puncte pe scară. Dacă se poziț�ionează la cincizeci, de ce ar fi nevoie pentru a ajunge la ș� aizeci ș� i aș� a mai departe. Ascultă, apoi adaugă viziunii acel element. Fă acest lucru până când ajungi la o sută, până când nu î�ț�i poț�i imagina o viaț�ă mai bună. Dacă te î�mpotmoleș� ti, gândeș� te-te la alte aspecte ale viziunii – de exemplu, dacă ț�i-ai imaginat ceva legat de serviciu, adaugă elementul sănătăț�ii, bogăț�iei

Privește viziunea completă

91

sau relaț�iilor până când ajungi la o sută. Sau dacă te concentrezi cu intenț�ie asupra unei singure zone, cum ar fi relaț�iile intime, raportează-te la diferite aspecte ale acestui lucru. Este deosebit de important, deoarece este mai uș� or să ne activăm resursele emergente mai profunde atunci când avem o „viteză de eliberare” – adică o viziune care ne face să depăș� im atracț�ia gravitaț�ională a gândirii de fiecare zi – decât când î�ncercăm să realizăm ceva care ne-ar face să accelerăm numai un pic. De fapt, î�n lipsa acestui combustibil de rachetă, am fi atraș� i din nou pe pământ.

Acordă-ț� i câteva clipe pentru a scrie î�n jurnal ce ț�i-a apărut î�n acest proces de vizualizare. Fii foarte atent la caracteristicile pe care le-ai simțit ș� i la cele pe care le-ai întruchipat. Ele vor fi foarte importante î�n Etapa a doua: Cultivă condiț�ii armonioase, deoarece î�ncepem activarea vibraț�iei vizionare – semnătura energetică unică a propriei viziuni, care este efectiv substanț�a ei.

Cum să-ți formulezi declarația viziunii

Următorul pas presupune să î�ț�i restrângi viziunea la o declaraț�ie de forț�ă care te face să-ț�i concentrezi mintea ș� i inima asupra celor mai importante detalii. Această puternică conș� tientizare a viziunii tale este ceva cu care poț�i compara tot ceea ce faci, pentru a putea rămâne pe drumul cel bun. Fără un astfel de instrument, poate fi dificil să î�ț�i faci planuri ș� i să nu te abaț�i de la ele. Este uș� or să te laș� i prins î�n detaliile nesemnificative ale vieț�ii, î�n mentalitatea „listei cu lucruri de făcut”, pentru ca apoi să te trezeș� ti la apusul soarelui că nu ai realizat nimic semnificativ. Sau să urci pe scara succesului ș� i să descoperi că nu se sprijină de zidul care trebuie – sau că nu există niciun zid!

Emergența

92

Pentru a face acest magnet, care te va ghida asemenea unei busole spre Nordul tău Adevărat, vei utiliza datele pe care le-ai adunat de-a lungul acestui capitol. Să î�ncepem. 1. Alege câteva verbe care rezonează cu tine, te inspiră sau te entuziasmează – care reprezintă valorile tale fundamentale. De exemplu: a te juca, a sluji, a construi, a ilumina, a ajuta etc.

2. Î�n contextul vieț�ii tale personale ș� i/sau profesionale, decide cu cine sau î�n ce te vei implica sau la ce vei contribui.

3. Care este obiectivul tău suprem pentru oamenii sau grupurile pe care le vei ajuta? Care este valoarea, beneficiul sau rezultatul final la care ajungi? 4. Acum ia răspunsurile de la î�ntrebările 1, 2 ș� i 3 de mai sus ș� i combină-le pentru a realiza schiț�a Declaraț�iei Viziunii. Odată ce ai schiț�a, o poț�i dezvolta folosind celelalte idei pe care le-ai adunat din acest capitol. De exemplu:

Ca scriitor, orator ș� i profesor, fac proiecte care reflectă umanitatea, inspirând oamenii să-ș� i vindece trecutul, să-ș� i trezească la viaț�ă î�ntregul potenț�ial ș� i să-ș� i î�mplinească destinul – creând o lume care funcț�ionează pentru toț�i. Desfăș� urându-mi activitatea cu onestitate, integritate, entuziasm ș� i generozitate, creez o atmosferă sigură ș� i productivă î�n care oamenii pot să facă greș� eli, să-ș� i asume riscuri, să inoveze ș� i să acț�ioneze î�n moduri care le depăș� esc aș� teptările ș� i să se dezvolte cum nu au crezut că este posibil!

Privește viziunea completă

93

Declaraț�ia viziunii nu trebuie să fie lungă, dar trebuie să fie î�ndeajuns de clară ș� i de evocatoare pentru a-ț�i crea un film î�n minte care te poate motiva să treci la acț�iune. Nu te î�ngrijora dacă ț�i se pare că nu surprinde perfect toate nuanț�ele intenț�iei tale. Este o î�ncercare, ca atunci când porț�i o haină nouă. Dacă, după o vreme, te î�nț�eapă, te face să transpiri sau î�ț�i dă impresia că eș� ti prea elegant, ia-ț�i o haină nouă.

Poț�i, de asemenea, să o reduci la ceea ce eu numesc „mantra emergenț�ei”, un sunet, un cuvânt sau o frază care conț�ine esenț�a energetică a viziunii tale. Este ca procedeul de reducț�ie din gastronomie, când toate ingredientele, mai puț�in cel esenț�ial, sunt reduse prin preparare – ș� i o singură picătură este ca o explozie de savoare. Ideea este că î�ț�i rezumă scopul ș� i poartă cu ea vibraț�ia vizionară. Rhonda Byrne, creatoarea documentarului The Secret (Secretul), avea ca mantră „Bucurie pentru miliarde de oameni”. Mantra mea este mai simplă: „Conș� tient”. Gândeș� te-te la declaraț�ia viziunii tale ș� i vezi dacă o poț�i reduce la numai câteva cuvinte – la o mantră a Emergenț�ei care te poate duce la o conexiune mai profundă cu esenț�a scopului tău.

Captarea viziunii ș� i crearea acestor instrumente de navigare reprezintă un pas important î�n direcț�ia visurilor tale. Ș� i este numai î�nceputul. Î�n continuare, ai nevoie de o practică zilnică pentru a activa vibraț�ia vizionară ș� i de un plan clar bazat pe aceste valori esenț�iale. Î�mpreună, ele î�mbină munca interioară cu cea exterioară ș� i formează o strategie unitară care te conduce de la o viaț�ă la voia î�ntâmplării la una cu scop.

94

Emergența

Am văzut foarte multe vieț�i transformate de acest proces. O persoană care nu avea un acoperiș� deasupra capului, era singură, profund deprimată ș� i lua zilnic câte douăzeci-treizeci de pastile, a urmat aceș� ti paș� i ș� i s-a deschis î�n faț�a viziunii mai largi a vieț�ii sale ș� i a ajuns să aibă propria casă, să se logodească ș� i să-ș� i reducă medicamentele la numai unul sau două. Dacă această persoană ar fi rămas la convingerile limitate ș� i preconcepute ale minț�ii cu privire la ce era posibil, cel mai bun lucru pe care ș� i-l putea imagina era să scape de durere ș� i să nu mai trăiască pe stradă. Ideea de a nu mai lua medicamente ș� i de a se căsători cu bărbatul visurilor sale se afla cu mult î�n afara imaginii sale despre sine.

Un alt client se afla î�n pragul falimentului, primind din partea băncii avizul că trebuie să î�ș�i vândă afacerea ș� i casa. Dar după câteva luni î�n care a apelat la viziunea profundă a vieț�ii sale, afacerea i s-a dezvoltat peste măsură ș� i a î�nființ�at un centru de vindecare, î�ncepând să practice coaching-ul, care reprezenta chemarea sa. Din punctul din care pornise, cel mai bun lucru pe care ș� i-l putea imagina era să-ș� i î�mbunătăț�ească afacerea ș� i să scape de datorii. Posibilitatea de a prospera ș� i de a deveni un vindecător se afla î�n afara paradigmei sale prezente – dar nu î�n afara potenț�ialului său atunci când s-a deschis î�n faț�a acelui spaț�iu aflat dincolo de intelect.

O altă persoană pe care am î�nvăț�at-o procesul Emergenț�ei s-a deschis energiei viziunii sale ș� i ș� i-a schimbat complet munca ș� i viaț�a de familie, vindecându-ș� i un rinichi bolnav. Nu sperase decât să-ș� i vindece corpul, ceea ce nu este lucru puț�in, dar s-a dovedit că boala era manifestarea unei probleme mental-emoț�ionale – ș� i o invitaț�ie să-ș� i

Privește viziunea completă

95

î�nț�eleagă mai profund adevărata natură. Dacă ar fi trebuit să-ș� i formeze o viziune cu privire la direcț�ia î�n care ar fi putut sau ar fi trebuit să i se î�ndrepte viaț�a, nu ar fi prevăzut niciodată transformarea totală a muncii ș� i a vieț�ii de familie – deoarece gândurile lui actuale erau mult prea concentrate pe durerea fizică pentru a vedea potenț�ialul ș� i scopul măreț� aflat dincolo de ea. Prin acest proces, oamenii au fost î�ndrumaț�i să-ș� i refacă relaț�iile abandonate ș� i să-ș� i reconstruiască familia destrămată; afacerile sau firmele non-profit s-au dezvoltat î�n organizaț�ii de nivel mondial; unii dintre cei care se simț�eau cu adevărat fără speranț�ă au fost inspiraț�i de percepț�ii profunde ș� i de o legătură semnificativă cu divinul. Când apelăm la viziunea noastră adevărată, posibilităț�ile sunt nesfârș� ite – deoarece viziunea adevărată nu este ceva ce inventezi, ci este ceva din care ești făcut. Reprezintă natura ș� i esenț�a ta adevărată, locul sufletului tău ș� i sursa puterii tale – dincolo de ceea ce crede lumea despre tine, dincolo chiar ș� i de ceea ce crezi tu despre tine. Drumul meu a luat multe turnuri neaș� teptate, dar î�n cele din urmă necesare, pe măsură ce am utilizat aceste practici pentru a avea acces la propria viziune. Cele mai multe transformări extraordinare pe care le-am văzut – atât la mine, cât ș� i la oamenii cu care am lucrat – nu ar fi apărut niciodată pe un panou al viziunii sau prin vizualizare, deoarece se aflau î�n afara tărâmului paradigmelor personale. Tehnicile de manifestare tradiț�ionale nu ar fi putut să ducă la multe dintre aceste rezultate deoarece nu ar fi putut niciodată să fie imaginate. De fapt, î�n multe cazuri, dacă persoana respectivă s-ar fi adâncit numai î�n propria imaginaț�ie, eforturile i-ar fi blocat cele mai bune rezultate posibile.

96

Emergența

Chiar ș� i mai grăitor este faptul că, î�n toate aceste situaț�ii, pe măsură ce eu ș� i clienț�ii mei am evoluat ajungând la nivelul următor, aceste talente ș� i abilităț�i nu ne mai dădeau impresia că se află î�n afara noastră, ci simț�eam că am descoperit părți din noi care existaseră acolo în tot acest timp. Aceasta este o experienț�ă des î�ntâlnită. Pe măsură ce viziunea î�ncepe să iasă la lumină, nu-ț�i lasă impresia unui teritoriu străin, ci simț�i că ai ajuns î�n sfârș� it acasă.

Î�nainte de a trece la partea următoare, acordă-ț�i ceva timp pentru a reflecta la ceea ce ai aflat. Vezi exact unde te afli ș� i î�ncotro vrei să te î�ndrepț�i. Eș� ti pregătit de schimbare? Adică, să te schimbi cu adevărat? Nu uita că pentru schimbarea adevărată – indiferent dacă e î�n lumea ta interioară, î�n lumea ta exterioară sau î�n lume î�n general – trebuie să mergi dincolo de sinele tău cunoscut, dincolo de poveș� tile vieț�ii tale, dincolo de toate scuzele care te-au ț�inut pe loc ș� i să accesezi acel tărâm unde se află viziunea ta cea mai î�naltă. Vestea bună este că se află deja acolo – î�n acelaș� i loc î�n care trăieș� te stejarul î�nainte de a ieș� i din ghinda cea minusculă. Vestea ș� i mai bună este că nu contează dacă te simț�i inadecvat, dacă simț�i că ț�i-ar lipsi ceva sau dacă nu te simț�i î�n stare; la fel cum stejarul puternic apare din nimic altceva decât dintr-un mic ghem de carbon atunci când condiț�iile din sol sunt potrivite, la fel ș� i destinul măreț�iei tale apare când î�ț�i cultivi terenul sufletului. Î�n continuare ne vom ocupa tocmai de crearea acestor condiț�ii.

ETAPA A DOUA

CULTIVĂ CONDIȚII ARMONIOASE Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Mohandas Gandhi

Era o altă zi toridă pe autostrada 405 din Los Angeles – una dintre cele mai aglomerate din ț�ară –, cu maș� ini circulând bară la bară peste care plutea un val de căldură, creând un fel de cimitir de fiare vechi care se î�ntindea cât vedeai cu ochii. Era o priveliș� te dezolantă. Toate acestea erau ș� i mai insuportabile din cauza instalaț�iei defecte de aer condiț�ionat din maș� ina mea, un model Camry din 1993 la limita legalităț�ii, fiindcă o folosisem până la epuizare. — Unde naiba se duc toț�i oamenii ăș� tia – nu au ș� i ei o viaț�ă?! Î�i uram. Î�i uram pe toț�i. Ș� i nu doar cu un dispreț� detaș� at – mă simț�eam ofensat personal de existenț�a lor! Ar fi un eufemism să spun că eram î�ntr-o stare proastă.

Voiam să apăs tare pe claxon, chiar dacă ș� tiam că nu ar fi ajutat la nimic – dar m-aș� fi simțit bine. Am î�nceput să caut un post de radio – muzică country, clasică, melodii mai vechi, muzică alternativă – totul era numai zgomot.

98

Emergența

Măcar de-aș� găsi melodia potrivită, î�mi spuneam, care să elimine tot zgomotul din mintea mea ș� i poate, cu puț�in noroc, aș� fi putut î�ndura iadul prin care mă târam.

Î�n cele din urmă, dezgustat, am î�nchis radioul, î�ncercând să respir ș� i să-mi restabilesc calmul. Eram foarte agitat, mai mult decât de obicei, mai mult decât î�mi aminteam că fusesem de mult timp. Simț�eam că o iau razna. Ș� i nu î�nț�elegeam de ce, ț�inând cont de toată munca „interioară” pe care o depusesem î�n ultima vreme. Aș� a că am făcut ceea ce orice om care î�nvaț�ă despre dezvoltarea personală ș� i se respectă ar trebui să facă atunci când se află pe punctul de a avea o cădere nervoasă: am î�nceput să cânt „Let It Be”. Dar nu î�n stilul celor de la Beatles. Era mai mult un strigăt de luptă, o incantaț�ie frustrată, de parcă î�ncercam să mă transpun î�ntr-o stare mai bună. „Let it be, let it be, let it be, let it be, whisper words of wisdom, let it beeee!” „Let It Be” nu a sunat niciodată atât de mânios (sau atât de distonant). Am cântat cât mă ț�ineau plămânii, simț�indu-mă ca un imbecil, dar fără să-mi pese câtuș� i de puț�in. M-am lăsat pur ș� i simplu luat de val. Am dat-o pe operă. L-am cântat precum Freddie Mercury, apoi ca Elton John ș� i ca Bob Dylan. Niciun om nu ar trebui să audă vreodată aș� a ceva. Dar m-a făcut să uit de situaț�ie, să uit că eram î�n maș� ină, să uit de căldura toridă, măcar pentru o clipă... Ș� i apoi s-a î�ntâmplat. O schimbare subită, radicală î�n conș� tiinț�a mea.

Unde cu câteva clipe î�n urmă î�mi imaginam că trag de volan ș� i plec î�n trombă, fără să-mi pese de cei peste care treceam ca un tăvălug î�n timp ce ieș� eam de pe acea autostradă post-apocaliptică – acum eram ameț�it de bucurie. M-am uitat prin parbriz la blocajul din trafic care se

Cultivă condiții armonioase

99

î�ntindea impasibil: ceea ce păruse un fel de cimitir de suflete pierdute arăta acum ca o operă de artă, o sculptură metalică excepț�ională scânteind cu un milion de puncte lucitoare. Am privit î�n stânga mea, la maș� ina care mă î�nsoț�ise î�n această călătorie prin Infernul lui Dante pe ultimii doi kilometri. Ș� oferul se uita la mine de parcă aș� fi fost nebun. I-am adresat un rânjet ca de lup, î�n stilul lui Jack Nicholson. Mă simț�eam minunat!

Schimbarea a fost atât de bruscă, de completă, î�ncât uluirea m-a redus la tăcere ș� i mi-a trimis mintea î�n căutarea unei cauze pentru această bucurie subită. Am reflectat la ziua avută până î�n acel moment. Primisem vreun telefon neaș� teptat care mi-a dat veș� ti bune? Nu. Făcusem vreo descoperire revoluț�ionară? Nici asta. Se î�ntâmplase ceva bun, orice? Nu. Ziua fusese destul de nesemnificativă, chiar î�ngrozitoare, până î�n acel moment.

Ș� i atunci de ce mă simț�eam atât de bine? Nu putea să fie numai de la cântat. Am mai cântat î�n maș� ină, la fel de prost ș� i cu aceeaș� i plăcere, dar nu m-am simț�it niciodată de parcă î�ntreaga mea viaț�ă s-ar fi schimbat datorită acestui fapt. Se î�ntâmplase ceva profund. La nivel cosmic, lucrurile se aș� ezaseră î�n matca lor.

Descifrarea codului armoniei

Privind î�n urmă la acea zi î�n care mă aflam pe autostradă, î�mi dau seama că au fost două lucruri deosebit de importante care m-au pregătit pentru acea experienț�ă de extindere a conș� tiinț�ei. Î� n primul rând, î�n acel moment, am ales să-mi recapăt controlul asupra realităț�ii interioare ș� i să î�ncerc să mă simt mai bine indiferent de condiț�iile

100

Emergența

exterioare – indiferent chiar ș� i de impulsul meu mental ș� i emoț�ional. Izvora din disperare ș� i frustrare, iar eu nici măcar nu eram pe deplin conș� tient de asta, dar uneori este cel mai bun lucru pe care î�l putem face – ș� i, aș� a cum s-a dovedit până la urmă, a fost suficient. Î�n al doilea rând, mi-am ieș� it din minț�i, la propriu; m-am relaxat, nu am mai dat atenț�ie purgatoriului din mintea mea ș� i m-am lăsat î�n voia prezentului. Î�n acel spaț�iu, s-a creat o breș� ă. Iar î�n acea breș� ă, roadele î�ntregii munci pe care o realizasem au putut î�n sfârș� it să iasă la lumină.

Î�n realitate, această schimbare a î�nceput pe Sunset Boulevard, cu câteva săptămâni î�nainte. Luam prânzul cu un prieten la unul dintre localurile î�n vogă, deplângându-mi situaț�ia ș� i faptul că nu aveam de lucru ca scriitor, când a intrat cel mai grozav tip pe care l-ai putea vedea vreodată, purtând ochelari de soare Dolce & Gabbana, o geacă de piele ș� i blugi rupț�i, pentru a lua o comandă la pachet. M-am uitat pe fereastră, unde o blondă la fel de perfectă aș� tepta î�n automobilul Porsche decapotabil al tipului, bucurându-se de soare de parcă ar fi fost al ei. Mr. Cool ș� i-a luat mâncarea ș� i a ieș� it alene din local, părând să fie cel mai fericit om din lume. Aproape că mă aș� teptam să sară peste capotă. Î�n schimb, i-a dat Zeiț�ei Soarelui un sărut ca î�n filme, apoi s-a urcat î�n maș� ină. Era chiar mai grozav decât mă aș� teptasem – ș� i î�l uram pentru asta. Apoi, jur că l-am văzut cum ș� i-a ridicat privirea, m-a surprins uitându-mă la el prin geam ș� i a dat din cap î�n semn de milă – dar poate că partea asta mi-am imaginat-o. Mi s-a părut atât de nedrept, de parcă universul î�mi arunca î�n faț�ă propria insuficienț�ă. Eram hipnotizat de apariț�ia sa, gândindu-mă că această î�ncredere deplină î�n sine era rezultatul succesului său indiscutabil. Avea î�n mână biletul câș� tigător la loterie. Singurul bilet pe

Cultivă condiții armonioase

101

care î�l aveam eu era amenda pe care o primisem pentru că parcasem î�n zona interzisă!

Apoi, ca din senin, am primit una dintre acele lovituri cosmice. Mi-am dat seama că fericirea pe care o proiectam asupra vieț�ii sale perfecte nu avea nimic de-a face cu tabloul din afară, ci numai cu cel dinăuntru. Ș� tiam că mă puteam simți bogat, deș� i contul meu era gol ș� i că mă puteam simț�i „cineva” chiar dacă nimeni nu-mi dădea atenț�ie – pentru că starea mea de a fi nu era legată de ce deț�ineam. Mai mult, am simț�it că singurul lucru care conta, lucrul la care aspiram (ș� i la care, î�n final, aspiră, oricine) era să mă simt î�ntr-un anumit fel, î�n ciuda î�ncercărilor neî�ncetate ale egoului de a ne convinge că avem nevoie de lucruri din lumea exterioară. Iar faptul de a mă simț�i bine depindea, î�n ultimă instanț�ă, numai de mine.

Eram sigur că exista î�n mine o pace, o libertate ș� i o î�mplinire mai mare, dar trebuia să găsesc o modalitate de a le face să iasă la lumină. Până î�n acel moment, mă lăsasem stăpânit de î�mprejurările exterioare; î�ncă aș� teptam ca ambuteiajul din viaț�a mea să ia sfârș� it ș� i să se audă melodia potrivită pentru ca eu să î�ncep să cânt cât mă ț�ineau puterile ș� i să simt ceea ce doream cu adevărat să simt. Acest tip de gândire m-a inspirat. Ș� tiam ce trebuie să fac. Mi-am luat rămas-bun de la prietenul meu, am ieș� it relaxat din cafenea, păș� ind puț�in mai mândru, ș� i am î�nceput ceea ce am ajuns să numesc „rutina de antrenament interior”. Mă aș� ezam î�n faț�a oglinzii ș� i emiteam o serie de declaraț�ii pline de zel pentru a activa sentimentul că eram deja persoana care doream să fiu. Mă ridicam î�n slăvi, apoi luam loc ș� i meditam la semnificaț�ia acelor lucruri, devenind puternic conș� tient de tonul sentimentului (tonul sentimentului

102

Emergența

este o emanaț�ie a sufletului ș� i se extinde odată cu conș� tientizarea; emoț�ia, pe de altă parte, fiind un produs secundar al gândirii, tinde să se disipeze odată cu atenț�ia relaxată). Nu l-am forț�at ș� i nici nu m-am agăț�at de el. Pur ș� i simplu m-am cufundat î�n el. Am făcut acest lucru î�n fiecare zi, iar periodic reveneam la această stare î�n timpul deplasărilor zilnice, printr-o practică pe care o numesc „Mistic la minut” (pe care o vom analiza imediat). Nu aveam niciun obiectiv special, î�n afară de acela de a stârni î�n mine un sentiment de mai bine. Ș� i, deoarece nu mă concentram asupra lucrurilor sau evenimentelor exterioare, nu acordam prea mare atenț�ie modului î�n care se desfăș� urau lucrurile î�n lumea din afară – ceea ce era un lucru bun din moment ce, î�n cea mai mare parte, nu mergeau chiar atât de bine!

Aveam perioade î�n care mă simț�eam bine, dar î�n afara unor scurte momente de entuziasm, nu am observat nicio schimbare semnificativă sau permanentă – ș� i uneori chiar m-am î�ntrebat dacă nu pierdeam teren sau î�mi pierdeam minț�ile – până î�n acel moment de blocaj î�n trafic când, având toate motivele să fiu frustrat, plictisit ș� i să-mi deplâng soarta, m-am simț�it deodată ca persoana care-mi doream să fiu, persoana despre care ș� tiam î�n adâncul meu că eram. Am devenit perechea la nivel energetic a ideii mele celei mai î�nalte de sine – a celui mai mare potenț�ial al meu – ș� i î�n acel moment de stres intens, amestecat cu renunț�are (ș� i abandon), rezistenț�a care rămăsese a dispărut ș� i a apărut nivelul următor. Nu a fost nevoie să fac gimnastică mentală pentru a intra î�n acea stare; nu mai făceam afirmaț�ii. Ceva mă afirma pe mine. Nu mă mai rugam. Eu eram rugat. Acum conducea natura mea mai extinsă – Sinele meu mai î�nalt; eu eram

Cultivă condiții armonioase

103

doar un pasager î�n acea cursă. Am î�nț�eles pentru prima dată că ne putem afla î�n rai î�n mijlocul a ceea ce pare a fi un iad. Am putea fi liberi î�n ciuda î�mprejurărilor. Toț�i oamenii de pe autostradă se aflau î�n ambuteiaj, dar eu zburam pe deasupra, fără ca niciun obstacol să î�mi stea î�n cale. Nu-mi lipsea nimic. Nu mai aveam dorinț�a să am succes sau să fiu bogat. Eram acest lucru. Starea interioară, nu condiț�iile exterioare, a fost cea care mi-a adus libertatea ș� i î�mplinirea. A persistat o vreme, apoi s-a integrat (un cuvânt important pentru viitor).

Experienț�a de a „trece la nivelul următor”, dacă vrei, ar fi fost suficientă. Î�nsă era numai î�nceputul. Cam î�ntr-o săptămână, o nouă viaț�ă a î�nceput să prindă formă – noi oportunităț�i, condiț�ii financiare mai bune, mai multă creativitate, percepț�ii mai profunde. Starea extinsă de recunoș� tinț�ă ș� i de abundenț�ă interioară pe care o activasem crease condiț�iile armonioase pentru ca următoarea etapă a evoluț�iei mele să emeargă. Trăind mai mult cu această vibraț�ie î�naltă a bucuriei ș� i recunoș� tinț�ei, universul mi-a dat ș� i mai multe lucruri pentru care să fiu bucuros ș� i recunoscător. Dar î�n acelaș� i timp mi s-a dezvăluit ș� i un adevăr mai profund.

Această viaț�ă bogată ș� i plină de bucurie fusese dintotdeauna î�năuntrul meu – era deja eu. Doar că nu se putea manifesta până când nu m-am acordat cu ea. Viaț�a nu mă î�mpiedica de la nimic – eu fusesem cel care mă î�mpiedicam. Ș� i pe măsură ce am analizat mai bine această experienț�ă ș� i am stabilit paș� ii necesari pentru a atinge această nouă stare, am putut să o folosesc pentru a face progrese î�n toate sectoarele vieț�ii mele – de la faptul de a avea copii ș� i a obț�ine o casă de vis pentru familia mea î�n creș� tere, la

104

Emergența

dezvoltarea afacerii î�ncepute î�ntr-o garsonieră la dimensiunile sale globale de astăzi. Î�ț�i voi arăta ș� i ț�ie cum să procedezi, dar î�nainte de a ne concentra pe cum să facem, este util să ș� tii ceva mai mult despre cum funcționează, ca să nu te bazezi pe o credinț�ă oarbă. Î�nț�elegând că nu este ceva personal, ci principial, vei avea mai multe ș� anse să pui principiile î�n practică indiferent de ceea ce crezi sau simț�i despre ele – ș� i să obț�ii rezultate consecvente.

Ecologia conștiinței

Tot ceea ce vedem, simț�im, gustăm, atingem – orice relaț�ie pe care o avem – se petrece î�n minte. Calitatea spaț�iului nostru interior – ecologia conș� tiinț�ei – este cea care creează condiț�iile lumii noastre exterioare. Acest lucru este eliberator, deoarece ne atribuie nouă factorul determinant al propriei experienț�e, nu unui lucru aflat „î�n afară”; nu mai trebuie să acceptăm credinț�a că genele noastre, stelele, vieț�ile trecute, printre alte lucruri, au vreo putere asupra noastră – ș� i putem pretinde î�n sfârș� it toată puterea la care am renunț�at. Primul pas î�n dezvoltarea acestei noi conș� tientizări este î�nț�elegerea mecanismului de creare a realităț�ii pe care î�l deț�ine conș� tiinț�a – că experienț�ele simț�urilor sunt o expresie a activităț�ii mentale ș� i spirituale, nu o realitate î�n sine. Nu vedem ș� i nici nu auzim pentru că avem ochi ș� i urechi; avem ochi ș� i urechi deoarece văzul ș� i auzul sunt aspecte ale conș� tiinț�ei. Acesta este unul dintre motivele pentru care poț�i percepe imagini ș� i sunete î�n minte fără să-ț�i foloseș� ti simț�urile fizice – iar atunci când dormi, simț�i

Cultivă condiții armonioase

105

totul la fel de deplin ca atunci când eș� ti î�n viaț�a reală. De fapt, visarea activează multe dintre regiunile senzoriale ale creierului pe care le utilizăm când suntem treji, deș� i nu suntem, deoarece totul este o reprezentaț�ie a conș� tiinț�ei. Aș� adar, faptul că lumea î�n care suntem treji pare reală nu î�nseamnă neapărat că este astfel. Ducând raț�ionamentul un pas mai departe, nu corpul simte de fapt, ci mintea. Fenomenul membrului lipsă ilustrează acest lucru. Când cineva î�ș�i pierde o mână sau un picior, uneori va simț�i dureri sau mâncărimi la acel membru lipsă ș� i va î�ntinde mâna să scarpine ceva ce nu mai este acolo. Î�ntreaga lume „de afară” este un film pe care î�l proiectăm pe ecranul minț�ii.

Dacă vrei să activezi pe deplin Legea Emergenț�ei ș� i să devii stăpânul vieț�ii tale, trebuie să accepț�i că ceea ce se află î�n afară este o reflexie a ceea ce se află î�năuntru. Acesta este aproape un cliș� eu î�n cercurile metafizice, dar este rareori î�nț�eles profund sau practicat pe deplin. Adevărul este că toț�i credem, î�ntr-o anumită măsură, î�n puteri sau influenț�e din afara noastră. Nu suntem de blamat pentru această perspectivă; am fost prinș� i î�ntr-o iluzie de masă că suntem separaț�i de natura noastră divină. Dar caută marile î�nvăț�ături spirituale ș� i vei vedea că aceasta este iluzia esenț�ială din care au î�ncercat să ne trezească. Când Iisus a stat î�n faț�a lui Pilat, care declara că are puterea de a-i dărui viaț�a sau moartea, Iisus a spus: „N-ai avea nicio putere asupra Mea dacă nu ț�i-ar fi fost dat ț�ie de sus” (Ioan 19:11), acest lucru î�nsemnând conș� tiinț�a divină sau superioară. El a spus că această natură divină este singura putere. Ș� i unde a spus că se află? Î�n noi. Aceasta nu este o declaraț�ie religioasă; este un principiu spiritual universal. Î�ntreaga putere se

106

Emergența

află î�n tine. Nu o parte din timp sau î�n unele cazuri, ci tot timpul, fără excepț�ie. Viaț�a nu ți se î�ntâmplă; se î�ntâmplă prin intermediul tău. Dacă lumea din afară pare contaminată, aceasta se datorează faptului că uzina puterii divine aflate î�n tine – acea sursă de energie capabilă să genereze tot ce doreș� ti – varsă produsele reziduale toxice ale gândirii negative. Dacă te găseș� ti î�n condiț�ii de avarie – fie la nivelul corpului sau al afacerilor –, î�nseamnă că î�n interiorul tău sunt locuri neglijate sau abandonate care au nevoie de î�ngrijire. Dacă relaț�iile tale sunt pline de conflicte ș� i jocuri de putere, aceasta î�nseamnă că unele părț�i din tine se află implicate î�ntr-o luptă pentru teritoriu. Î�ntreaga noastră situaț�ie planetară este o reflectare a ecologiei conș� tiinț�ei umane. De aceea nu vom trăi niciodată î�n armonie cu natura sau cu cei din jur până când nu vom trăi î�n armonie cu noi î�nș� ine.

Acesta este un subiect controversat deoarece pare să sugereze că toate problemele pe care le avem sunt din vina noastră. Dacă ne confruntăm cu greutăț�i, noi suntem responsabili. Dacă ne î�mbolnăvim, noi am provocat boala. Dacă avem un accident, gândirea noastră l-a provocat. Pare să fie o idee de tipul „dă vina pe victimă” ș� i nimic nu este mai rău decât să fii la pământ ș� i cineva să spună că este din vina ta. Dar acest lucru nu se referă la vină sau judecată. Î�n primul rând, nu tu ai creat percepț�iile greș� ite care î�ț�i fac ravagii î�n viaț�ă – au fost aici î�naintea ta. Nu este vina ta; toț�i suntem afectaț�i de convingeri universale până când le respingem î�n mod conș� tient. Î�n al doilea rând, este ceva principial, nu personal. Legea care transformă convingerile î�n experienț�ă nu face discriminare î�ntre gândurile de „neputinț�ă” ș� i cele „dătătoare de viaț�ă” pe care ni le sădim î�n minte tot

Cultivă condiții armonioase

107

aș� a cum nici solul nu poate să facă discriminare î�ntre seminț�ele unei flori ș� i cele ale unei păpădii. Dacă plantezi un trandafir, indiferent cât de „rău” crezi că eș� ti ca om, legea va creș� te un trandafir. Dacă plantezi o păpădie, indiferent cât de „bun” ai fi ca om, legea î�ț�i dă o buruiană.

Prin simplul fapt că ne-am născut, devenim receptivi la toate credinț�ele omenirii. Ș� i aceste seminț�e de gândire limitată sunt purtate de vânturile experienț�ei umane la fel ca seminț�ele de păpădie care sunt purtate de vânt. De noi depinde să le ț�inem departe de lotul nostru de teren sau să le smulgem când le descoperim acolo. Î�n caz contrar, acele seminț�e vor deveni o recoltă nedorită – nu pentru că suntem răi, buni sau ghinioniș� ti, ci pur ș� i simplu pentru că aș� a merg lucrurile. Poate părea că universul este nedrept ș� i neî�ndurător, dar este conceput pentru a ne da cea mai mare libertate. Ș� i atunci când î�nț�elegem cum funcț�ionează cu adevărat ș� i î�nvăț�ăm să cultivăm solul sufletului nostru – asumându-ne î�ntreaga responsabilitate (nu vina) pentru tot ceea ce apare î�n viaț�a noastră – va î�nflori cu o bogăț�ie ș� i o frumuseț�e fără limite.

Criza incongruenței

Odată ce î�nț�elegi că totul este o activitate a conș� tiinț�ei ș� i nimic din afară nu are putere asupra ta, următorul principiu pe care trebuie să-l asimilezi este că binele tău este deja î�n curs. La fel ca undele radio, muzica ta preferată cântă exact acolo unde te afli, dar nu poț�i cânta cu ea până când nu schimbi frecvenț�a pe postul care o difuzează. Când faci asta, nu creezi muzica, ci o dezvălui pe cea deja difuzată. Nu este dintr-un alt timp sau loc; este aici ș� i acum. Distanț�a dintre tine ș� i muzica ta este o distanț�ă ce ț�ine de frecvenț�ă.

108

Emergența

La fel se î�ntâmplă ș� i cu melodia sufletului tău. Notele abundenț�ei, armonia sănătăț�ii, ritmul relaț�iilor intense – toate marile hituri sunt transmise exact acolo unde te afli. Numai că, la fel cum eu a trebuit să nu mai aș� tept melodia potrivită care să mă scoată din acel ambuteiaj ș� i să î�ncep să o cânt singur, ș� i tu trebuie să î�ncetezi să mai aș� tepț�i ca viaț�a să transmită melodia perfectă ș� i să cânte ce vrei tu să auzi; ș� i trebuie să faci asta ca ș� i cum î�ntreaga ta viaț�ă ar depinde de acest lucru!

Când nu avem parte de o simfonie a succesului, este din cauză că nu suntem acordaț�i la ea î�n sinea noastră. Am putea î�ncerca tot felul de tehnici pentru a fi sănătoș� i, bogaț�i ș� i î�nț�elepț�i, dar obiș� nuinț�ele noastre cronice de natură mentală, emoț�ională ș� i fizică, nu sunt î�n concordanț�ă cu ele; suntem incongruenț�i. Am putea să medităm ș� i să analizăm obiectivele ș� i panoul viziunii î�n fiecare dimineaț�ă, să ne acordăm la o frecvenț�ă superioară, dar dacă apoi ne continuăm ziua nefiind pe deplin conș� tienț�i, asta ne aduce î�napoi la o stare inertă. Dacă ascultăm ș� tirile î�n drum spre serviciu, î�ncepem să emitem vibraț�ii de frică. Dacă ne adunăm î�n jurul filtrului de cafea ș� i discutăm despre momentele grele prin care trece economia, creăm un buton prestabilit pentru conș� tiinț�a sărăciei. Dacă ne petrecem pauza de prânz plângându-ne de toț�i oamenii răi care ne fac rău, am putea consuma o mâncare sănătoasă, dar î�n realitate ingerăm judecăț�i toxice. Ș� i dacă ne uităm la alte ș� tiri negative î�nainte să mergem la culcare sau nu facem nimic pentru a scăpa de lucrurile negative de peste zi, voinț�a noastră inconș� tientă se va frământa ore î�ntregi, fără î�ncetare, disecând toate detaliile î�nspăimântătoare.

Cultivă condiții armonioase

109

Acesta este un motiv deosebit de important pentru care nu reuș� im să ne î�mplinim potenț�ialul: gândurile, sentimentele, cuvintele și acțiunile noastre inconștiente merg într-o direcție din punct de vedere vibrațional, în timp ce sufletul merge în alta. Î�ncercăm să servim doi stăpâni: sistemul de credinț�e al oamenilor alcătuit din temeri ș� i lipsuri, respectiv realitatea divină făcută din iubire ș� i abundenț�ă. Devenim o casă dezbinată, iar o casă dezbinată nu poate sta î�n picioare. Soluț�ia este să acceptăm că suntem singura lege din viața noastră, ș� i apoi, pas cu pas, să punem la punct o strategie care ne pune viaț�a î�n concordanț�ă cu viziunea noastră cea mai î�naltă, la nivel conș� tient ș� i inconș� tient. Acesta va fi scopul principal al capitolului de faț�ă – ș� i al î�ntregii cărț�i. Să î�ncepem armonizarea.

Cei trei pași pentru crearea condițiilor armonioase Indiferent de unde vii sau unde te afli, atunci când aplici cei trei paș� i de mai jos, î�ț�i poț�i racorda conș� tiinț�a la postul care transmite muzica ta, acordându-te cu vibraț�ia vizionară a sufletului tău. Pe scurt, cei trei paș� i sunt: 1. Identifică cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului viziunii tale: simț�irea, ființ�area, realizarea. 2. Activează primii doi Stâlpi ai Scopului Sufletului: simț�irea ș� i ființ�area („realizarea” va fi discutată î�n detaliu î�n următoarea etapă).

3. Practică zilnic strategia LIFT (Living In the Feeling Tone – Trăieș� te î�n tonul sentimentului viziunii tale), adică î�n ton cu vibraț�ia ta vizionară.

110

Emergența

Cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului Viziunea ta este alcătuită din trei stâlpi principali: cum te-ai simți, cum ai fi ș� i ce ai face dacă ai trăi-o pe deplin. Aceasta este o distincț�ie importantă, deoarece oamenii se concentrează cel mai mult pe ce ar face, mai puț�in pe cum s-ar simț�i ș� i rareori pe cum ar fi. Dacă viziunea lor este să aibă o afacere î�nfloritoare ș� i să-ș� i găsească iubirea vieț�ii, aș� tern pe hârtie cum ar arăta ele – î�n principal, î�n ce tipuri de activităț�i s-ar vedea implicaț�i (realizare). Apoi pun la punct un plan, după care î�ncearcă să-l î�ndeplinească. Î�nsă, aș� a cum am spus deja, chiar dacă reuș� im să ne atingem obiectivele exterioare, tindem să ducem cu noi acelaș� i concept de sine; sau mai rău, conceptul nostru de sine este chiar mai afectat de demersul î�ntreprins. Î�n afară de faptul că nu ne-am armonizat cu ceea ce credem noi că ne dorim, există o perspectivă spirituală ș� i mai semnificativă: la nivelul sufletului, dacă obții ceva în lumea aceasta, dar nu evoluezi spiritual, nu ai obținut nimic. Este un non-eveniment. Î�n termeni mai generali, dacă treci prin viaț�ă obț�inând numai bunuri materiale, fără să-ț�i transformi ființ�a interioară, atunci ai trăit o non-viață. Din perspectiva sufletului, ai fi putut la fel de bine să rămâi acasă ș� i să sari peste viaț�a asta. Ceea ce se spune î�n Matei 16:26: „Ce-i va folosi omului dacă va câș� tiga lumea î�ntreagă, iar sufletul său î�l va pierde?”, ar putea fi reformulat astfel: „Ce-i va folosi omului dacă va câș� tiga lumea î�ntreagă, dar nu se dezvoltă ca om?” La sfârș� itul zilei – ca să nu mai vorbim de sfârș� itul vieț�ii –, nu ceea ce am obț�inut ne oferă cea mai mare satisfacț�ie, ci persoana care am devenit. Eș� ti mai î�mpăcat, mai iubitor, mai răbdător, mai conectat cu tine ș� i cu cei din jur? Te simț�i

Cultivă condiții armonioase

111

mai puternic ș� i mai autentic î�n exprimarea propriului sine? Dacă te simț�i mai stăpân pe tine – chiar dacă nu ai mai multe bunuri –, atunci a fost un an bun. Apoi, prin Legea Emergenț�ei, această nouă stare de a fi trebuie să se manifeste ca având mai mult. Î�n mod interesant, î�n acest moment vei descoperi că a avea mai mult reprezintă doar cireaș� a de pe tort.

Identificarea celor trei Stâlpi ai Scopului Sufletului

La acest pas î�ț�i vei folosi viziunea pentru a descoperi cum te-ai simț�i ș� i cine ai fi, dacă ai trăi-o pe deplin.

Stâlpul unu: Cum te simți

Acordă-ț�i un moment pentru a contempla ș� i/sau analiza viziunea ta ideală, indiferent că ai descoperit-o î�n î�ntregime sau doar parț�ial, ș� i î�ntreabă-te: „Cum mă simt î�n această viaț�ă ideală? Cum mă simt oferind, primind, având, fiind ș� i acț�ionând la acest nivel?”. Concentrează-te asupra viziunii pentru a intensifica acest sentiment. Dacă î�ț�i doreș� ti relaț�ia ideală, imaginează-ț�i că eș� ti î�nconjurat cu afecț�iune plină de iubire. Dacă î�ț�i doreș� ti locul de muncă ideal, imaginează-ț�i că eș� ti î�ntâmpinat cu mulț�umiri ș� i felicitări, cu î�mbrăț�iș� ări ș� i strângeri de mână. Dacă î�ț�i doreș� ti să fii î�n centrul atenț�iei, imaginează-ț�i că eș� ti aplaudat la scenă deschisă, că te bucuri de recunoaș� tere ș� i recompense oriunde te duci. Nu sta să te î�ntrebi cum vei ajunge acolo, doar extinde posibilităț�ile ș� i intensifică-ț�i senzaț�iile. Respiră, asimilează viziunea ș� i scrie caracteristicile pe care le-ai simț�it.

112

Emergența

Stâlpul doi: Cum ești Revino la viziune ș� i î�ntreabă-te: „Dacă aș� trăi pe deplin î�n acest mod, cine aș� fi? Cum aș� merge, cum aș� vorbi ș� i cum aș� interacț�iona cu ceilalț�i?”. Î�nchide ochii ș� i vizualizează acest lucru. Observă cum acț�ionezi î�n lume, ce trăsături de caracter ai. Te simț�i mai stăpân pe tine, mai î�ncrezător, mai generos? Gândeș� te-te la o situaț�ie dificilă cu care te-ai confruntat ș� i vezi cum ai reacț�iona acum. Eș� ti mai concentrat, mai răbdător, mai iertător? O caracteristică a ființ�ării tinde să fie mai activă decât o caracteristică a simț�irii (de exemplu, „generos” este o caracteristică a ființ�ării, î�n timp ce „abundent” este o caracteristică a simț�irii). Fii atent la diferenț�ele dintre viziune ș� i comportamentul tău actual. Scrie aceste caracteristici ale ființ�ării.

Activarea Stâlpilor Scopului Sufletului

Î�n această etapă vei descoperi oamenii, locurile, activităț�ile ș� i obiectele care te ajută să simți caracteristicile viziunii tale ș� i să fii mai mult persoana care ai fi dacă s-ar petrece î�n realitate. Aceasta te ajută să î�ncepi să trăieș� ti î�ntr-un mod care î�ț�i activează periodic vibraț�ia vizionară până când o asimilezi definitiv.

Activarea simțirii

Ia o foaie de hârtie ș� i trasează două coloane. Î�n coloana din stânga, scrie „Sentimente” (sau „Calităț�i”), iar î�n coloana din dreapta, pune „Activare”. Sub numele coloanei din stânga, lăsând câteva rânduri libere î�ntre ele, trece calităț�ile sau sentimentele pe care vrei să le trăieș� ti cel mai mult – cum

Cultivă condiții armonioase

113

ar fi fericirea, afecț�iunea, liniș� tea sufletească ș� i aș� a mai departe. Apoi, î�n partea din dreapta, notează activităț�i, oameni, locuri ș� i lucruri care î�ț�i stimulează simț�urile – cum ar fi fotografii, obiecte, sunete ș� i miresme – ș� i care crezi că ț�i-ar transmite acel sentiment sau care te-au făcut să î�l simț�i undeva î�n trecut.

Să spunem că ai trecut calitatea î�ncrederii î�n tine. Poate î�ț�i aminteș� ti de un sport sau o activitate creativă care te-au făcut să ai o impresie bună despre tine, dar î�n timp ai renunț�at să o mai practici. Ai putea să î�ț�i aduci aminte de un prieten care te susț�ine la greu ș� i te face să te simț�i ca ș� i cum ai putea realiza orice, dar cu care nu vorbeș� ti foarte des. Scrie acest lucru. Poate că î�ț�i doreș� ti liniș� te sufletească, ș� i când te plimbi te simț�i liniș� tit, dar nu mai faci plimbări. Sau un anumit gen de muzică î�ț�i stârneș� te un sentiment de bucurie, dar o asculț�i rareori. Ai putea chiar să-ț�i aminteș� ti cum te duceai la bunica ta, unde mirosea a pâine abia scoasă din cuptor, ș� i cum asta te făcea să te simț�i î�n siguranț�ă ș� i ca acasă – dar tu nu ai făcut niciodată pâine de casă. Aș� terne totul pe hârtie: plimbările, muzica, pâinea. Vei descoperi astfel un î�ntreg ansamblu de situaț�ii, circumstanț�e ș� i oameni care î�ț�i activează vibraț�ia vizionară ș� i te ajută să te pui î�n acord cu – ș� i chiar să intri – î�ntr-o stare care corespunde cu propria viziune. Tema ta pentru acasă (sau, mai degrabă, jocul pentru acasă) este să alegi o calitate; apoi, din lista pe care ai alcătuit-o î�n partea dreaptă a paginii, selectează o activitate sau două ș� i introdu-le î�n viaț�a ta. Ar putea fi o î�ntâlnire sau poate chiar obiceiul de a te î�ntâlni regulat cu prietenul care te ajută să te simț�i mai bine. Ar putea presupune să agăț�i noi fotografii pe perete, să pui noi obiecte pe birou sau să faci pâine de casă. Ar

114

Emergența

putea î�nsemna să te î�nscrii la o sală de sport sau să intri î�ntr-un grup de î�mpletit pleduri, să participi la un curs de yoga sau să î�ț�i programezi o plimbare zilnică prin pădure – orice te face să ai acele sentimente pozitive.

Î�ncepe cu o calitate. Apoi alege alta ș� i introdu mai multe activităț�i care î�ț�i ridică vibraț�ia ș� i pe care le-ai trecut pe listă, pentru a-ț�i activa ș� i mai multe sentimente bune. Nu este neapărat vorba despre a adăuga mai multe la un program deja î�ncărcat. Î�n unele cazuri ai putea suprapune unele activităț�i cu altele pentru a le face ș� i mai pozitive – cum ar fi să faci miș� care î�n parc, nu la sală, deoarece faptul de a te afla î�n aer liber î�ț�i aduce bucurie. Sau să adaugi o anumită muzică, un anumit parfum sau obiecte î�n spaț�iul tău de lucru pentru a-l î�mbunătăț�i. Î�n alte cazuri, ar putea fi vorba de a î�nlocui o activitate cu una mai potrivită, cum ar fi să te plimbi î�n pauza de masă î�n loc să te joci pe telefon, sau să meditezi î�n timpul unei pauze publicitare î�n loc să te uiț�i la reclame.

Activarea ființării

Trasează două coloane pe o altă foaie de hârtie. Î�n coloana din stânga, scrie „Ființ�are”, iar î�n cea din dreapta pune „Activităț�i”. Î�n coloana „Ființ�are” scrie calităț�ile pe care le-ai deț�ine dacă ț�i-ai trăi aievea viziunea ideală, lăsând câteva rânduri libere î�ntre ele. Î�n timp ce calităț�ile simțirii sunt mai pasive ș� i lăuntrice prin natura lor, calităț�ile ființării sunt mai active, cum ar fi „curajos”, „sociabil”, „spontan”, „rebel ș� i extravagant”, „afectuos” etc. Î�n coloana cu „Activităț�i”, scrie acț�iunile pe care le poț�i face pentru a î�ncepe să fii de pe acum o astfel de persoană. Pentru a afla care sunt aceste acț�iuni, î�nchide ochii ș� i gândeș� te-te din nou la

Cultivă condiții armonioase

115

viziunea ta, imaginându-ț�i că o trăieș� ti. Apoi î�ntreabă-te: „Cum ar fi viaț�a mea dacă aș� adopta acum această atitudine?”. Pe măsură ce apare răspunsul, indiferent de forma sa – ca viziune, sentiment, idee –, continuă să te î�ntrebi până când obț�ii o î�ndrumare specifică, î�n baza căreia poț�i acț�iona. De exemplu, am avut o clientă care î�ș�i dorea calitatea de a fi stăpână pe sine ș� i a primit ca î�ndrumare: „Iubeș� te-te mai mult”. Dar aceasta nu era î�ncă o î�ndrumare; era numai o idee abstractă, un truc al egoului pentru a o face să creadă că primea informaț�ii utile ș� i că făcea progrese. Când este ceva vag, rareori conduce la o nouă acț�iune sau la o nouă perspectivă ș� i sfârș� im complăcându-ne din nou î�n vechile tipare. Prin urmare, am instruit-o să insiste cu privire la acea î�ndrumare, î�ntrebând: „Ce ar î�nsemna să mă iubesc mai mult?”. Aceasta i-a adus răspunsul: „Să am mai multă grijă de mine”. Era un progres, dar tot nu era nici ceva specific, nici ceva î�n baza căruia putea acț�iona. Aș� a că a î�ntrebat: „Ce ar î�nsemna să am mai multă grijă de mine?” sau „Cum ar trebui să am mai multă grijă de mine?”. Apoi a auzit: „Î�ncepe să faci miș� care”. Mai bine, î�nsă tot neclar. Iar gândirea neclară duce la rezultate neconcludente. Prin urmare, am invitat-o să ceară detalii: „Ce tip de miș� care? Când? Unde? Cât de mult?”. A continuat până când mintea ei s-a î�nduplecat î�ntr-un final: „Bine, fie! Cursurile alea de yoga la care te-ai tot gândit – mergi la ele de trei ori pe săptămână!”. Ei, asta era o î�ndrumare reală. Ș� i când a respectat-o, i s-a activat sentimentul mai adânc al stăpânirii de sine pe care î�l căuta. Dacă ar fi rămas la indicaț�ia: „Iubeș� te-te mai mult”, poate că s-ar fi î�mbrăț�iș� at, ș� i gata!

116

Emergența

Poate crezi că este prea mult ș� i că nu ai timp să te gândeș� ti la toate astea, dar adevărul este că, indiferent î�n ce ar consta viaț�a ta, te-ai gândit deja la acel lucru, chiar dacă î�n mod inconș� tient. Cei mai mulț�i oameni vor să fie fericiț�i, sănătoș� i ș� i să-ș� i trăiască visurile, dar din frică sau pur ș� i simplu pentru a face faț�ă, au conceput involuntar o strategie care nu este în armonie cu ceea ce doresc cu adevărat. Urmăresc emisiuni ș� i citesc ziare care î�i afectează negativ din punct de vedere mental ș� i emoț�ional, consumă mâncare ce nu le asigură energia necesară ș� i nici nu este î�n acord cu cea mai î�naltă viziune a lor, continuă să meargă la o slujbă pentru care au prea puț�ină pasiune sau chiar deloc, se lasă atraș� i î�n conversaț�ii sau activităț�i care î�i interesează prea puț�in sau deloc ș� i, lipsindu-le o intenț�ie clară, sunt purtaț�i î�n larg de contracurenț�ii tendinț�elor disfuncț�ionale. Chiar ș� i mulț�i dintre căutătorii sinceri se trezesc î�n astfel de situaț�ii. Î�nainte să-mi dau seama cum să î�mi planific conș� tient viaț�a pe baza celei mai î�nalte viziuni, cădeam deseori î�n aceste tipare inconș� tiente. Meditam puț�in dimineaț�a, dacă aveam timp, ș� i ascultam CD-uri de self-help la sală sau î�n maș� ină. Î�n unele cazuri, î�mi făceam timp pentru a mă concentra la jurnalul cu visurile mele sau la panoul viziunii ș� i î�ntreprindeam o acț�iune sau două î�n direcț�ia vieț�ii mele ideale. Problema era că mă î�nconjurasem de oameni, imagini ș� i energii care nu erau î�n acord cu viaț�a mea ideală – ceea ce m-a condus la acț�iuni care erau deseori î�n contradicț�ie cu ce voiam să creez ș� i cu cine voiam să fiu. Era proverbialul dicton doi paș� i î�nainte ș� i trei î�napoi. Nu aveam un plan consecvent – lucrurile mergeau î�n toate direcț�iile ș� i nu puteam avea niciun fel de avânt.

Cultivă condiții armonioase

117

După ce m-am deschis spiritual, am eliminat tot ce î�nsemna televiziune, ziare, reviste, – orice avea un mesaj sau o energie negativă – ș� i m-am izolat î�n casă, citind literatură spirituală, meditând, scriind î�n jurnal ș� i petrecându-mi timpul numai cu oameni care procedau la fel. A fost o reconstruire radicală; era ceea ce î�mi trebuia. Uneori, poț�i face progrese prin schimbări graduale; alteori, inerț�ia vechilor tipare este prea puternică. La fel cum o rachetă trebuie să fie lansată pentru a se elibera de gravitaț�ia pământului, câteodată sunt necesare mai multe acț�iuni radicale pentru a scăpa de forț�a gravitaț�ională a identităț�ii noastre limitate. Nu î�ț�i sugerez să te lepezi de toate bunurile, să-ț�i laș� i locul de muncă ș� i să-i scoț�i din viaț�a ta pe toț�i cei care nu au o atitudine pozitivă. Acestea sunt lucruri pe care fiecare persoană trebuie să le evalueze individual – ce poate să păstreze, ce trebuie să plece, ce trebuie ajustat ș� i ce anume funcț�ionează cu adevărat. Dar pentru a trece la nivelul următor, va trebui să creezi o strategie aflată pe aceeaș� i lungime de undă cu sufletul tău.

Strategia LIFT zilnică

Esenț�a eforturilor tale zilnice legate de Emergenț�ă este să trăieș� ti î�n tonul sentimentului viziunii tale (calitatea vibraț�ională). Această practică uneș� te toate elementele pe care le-ai dezvoltat până acum î�ntr-o serie de exerciț�ii simple pe care le poț�i introduce î�n programul zilnic. Pe măsură ce va deveni o parte constantă din viaț� a ta, ț� i se va î�ntipări î�n conș� tiinț�ă, integrând frecvenț�a mai î�naltă până ajunge un nou punct de referinț�ă ș� i creând condiț�iile armonioase pentru următoarea etapă din evoluț�ia ta. Eș� ti gata de decolare?

118

Emergența

Procesul de „vizualizare-vibrație-radiație” Această meditaț�ie fundamentală î�ț�i activează, extinde ș� i integrează vibraț�ia vizionară – tonul sentimentului specific viziunii tale. Î�ncepe prin a vizualiza rezultatele ideale pentru tine, lăsându-te cuprins cu adevărat de sentimentul pe care l-ai avea. Vizualizarea este o abilitate pe care o deprinzi tot mai bine prin practică, aș� adar, dacă î�ț�i vine greu, î�ncepe prin a te gândi la imagini ș� i idei ș� i lasă acele gânduri să-ț�i trezească sentimente. Pe măsură ce simț�i că te conectezi cu energia vizualizării, respiră adânc de câteva ori, ș� i cu fiecare expirare, imaginează-ț�i că se extinde ș� i î�ț�i umple inima, pieptul, corpul ș� i mediul î�nconjurător.

Când simț�i că ț�i-a crescut nivelul de energie, î�ntinde-ț�i mâinile î�n faț�ă, cu palmele î�n sus. Imaginează-ț�i î�n faț�a ta Pământul de dimensiunea unei mingi de baseball ș� i transmite-i această energie, imaginându-ț�i că pătrunde î�n fiecare persoană, î�n fiecare ființ�ă, î�n fiecare râu ș� i ocean ș� i î�n pământul care le desparte. Î�n timp ce simț�i sau î�ț�i imaginezi această forț�ă a vieț�ii curgându-ț�i prin inimă, braț�e ș� i ieș� indu-ț�i prin mâini, spune o rugăciune, de exemplu: Fie ca toți oamenii, toate ființele și toate creaturile să fie binecuvântate necondiționat. Fie ca toți să fie/să aibă (completează cu calităț�ile de care vrei să te bucuri mai mult î�n viaț�ă). Fie ca orice om, orice ființă și orice creatură să devină conștientă și liberă. Foloseș� te orice cuvinte te emoț�ionează, atâta vreme cât au un î�nț�eles similar.

Continuă să repeț�i î�n gând rugăciunea, simț�ind cum energia se canalizează prin tine spre lume, inclusiv spre toț�i cei din viaț�a ta – mai ales spre cei faț�ă de care ai sentimente negative. Oferă iertare sau cere iertare î�n timp ce

Cultivă condiții armonioase

119

transmiț�i această energie. Dacă î�ntâmpini rezistenț�ă, imaginează-ț�i „sinele care se opune” ș� i radiază această binecuvântare necondiț�ionată către acest sine – apoi reia î�ntregul proces. Î�n timp ce energia curge prin tine, imaginează-ț�i că dezrădăcinează orice gânduri limitative, orice imagini negative, amintiri distructive sau energia toxică veche – toate acestea ies din tine ș� i se dizolvă î�n fluxul de energie.

Când te simț�i pregătit, î�ntoarce palmele spre tine ș� i oferă-ț�i aceeaș� i binecuvântare. La final, pune-ț�i mâinile pe inimă ș� i î�ncurajează-te aș� a cum nu ai mai făcut-o niciodată, spunând toate lucrurile pe care ț�i-ar plăcea să le auzi – cu o atitudine plină de iubire.

Mistic la minut

Meditaț�ia este unul dintre cele mai puternice instrumente spirituale pentru a intra î�n legătură cu Dumnezeul ființ�ei tale ș� i pentru a cultiva condiț�iile potrivite pentru Emergenț�ă. Indiscutabil, î�nsă, este o piatră de î�ncercare pentru mulț�i. Pentru proaspătul iniț�iat, meditaț�ia poate fi o experienț�ă frustrantă sau chiar dureroasă. Chiar ș� i cei care o practică deja mai î�ntâmpină, uneori, greutăț�i î�n a medita cu regularitate. Dar meditaț�ia nu trebuie să fie o corvoadă ș� i nu contează ce tehnică foloseș� ti pentru a trece dincolo de minte ș� i a atinge dimensiunea atemporală a ființ�ei.

Există tot atât de multe căi spre această dimensiune profundă, câț�i oameni. Când este vorba despre cultivarea condiț�iilor armonioase, continuitatea conexiunii este mai importantă decât durata timpului pe care î�l petreci meditând. Cu alte cuvinte, ai putea medita mult dimineaț�a, iar apoi să fii cutremurat de un titlu de ș� tire sau un eveniment

120

Emergența

din viaț�ă care te deconectează pentru tot restul zilei. Dar meditând mai des, suficient cât să-ț�i regăseș� ti concentrarea, î�ț�i poț�i accelera progresul.

Numesc acest exerciț�iu „Mistic la minut” deoarece, cu ajutorul unor ș� edinț�e simple, de un minut, pe parcursul zilei, î�ț�i consolidezi concentrarea, î�ț�i sporeș� ti atenț�ia, anihilezi piedicile ș� i intensifici conexiunea. Î�n aceste „minute mistice” poț�i să reflectezi la calităț�ile esenț�iale ale viziunii tale, să-ț�i consolidezi sinele î�nalt sau să te relaxezi ș� i să intri î�ntr-o stare de tipul „s-a î�ntâmplat deja” – ceea ce este, la urma urmei, adevărul care stă la baza Emergenț�ei. O atenț�ionare: trebuie să fie ceva simplu; aici nu este vorba despre ego, care de obicei are nevoie de procese complexe care să-l facă să se simtă important. Atunci când foloseș� ti cu regularitate această tactică – ceea ce reprezintă secretul eficacităț�ii sale –, se va produce o schimbare profundă î�n conș� tiinț�ă.

Câteva „minute mistice” zilnice:

• Î�nainte să te dai jos din pat, concentrează-te un minut pe respiraț�ie. Observă numai cum intră ș� i iese aerul. Dacă mintea î�ncepe să-ț�i zboare î�n altă parte, spune-i că î�i vei acorda atenț�ie î�n scurt timp ș� i apoi adu-ț�i atenț�ia din nou la respiraț�ie. Î�n loc să spui: „Dumnezeule Mare, s-a făcut dimineaț�ă!”, î�ncearcă să spui: „Bună dimineaț�a, Doamne!”. Mulț�umeș� te pentru tot ceea ce ai î�n viaț�a ta... apoi dă-te jos din pat. • De fiecare dată când faci baie sau duș� , acordă-ț�i un minut să simț�i cum apa î�ț�i curge pe piele, să percepi senzaț�iile ș� i sunetele. Rămâi î�n corp, î�n momentul prezent, nu

Cultivă condiții armonioase

121

rătăci î�n viitor pentru a face planuri sau î�n trecut pentru a-ț�i imagina că ai avut câș� tig de cauză î�ntr-o ceartă! Pe măsură ce te speli, imaginează-ț�i că te cureț�i ș� i de reziduurile mental-emoț�ionale.

• Când iei masa, rezervă-ț�i un minut să apreciezi aromele ș� i savoarea mâncării ș� i mulț�umeș� te pentru că î�ț�i hrăneș� te corpul. Dacă ai mai mult timp, gândeș� te-te de unde provine mâncarea, la drumul făcut până a ajuns la tine pe masă. Ingredientele probabil că au fost obț�inute la o fermă, livrate de un camionagiu ș� i vândute de un comerciant de produse alimentare. Mai î�n urmă, seminț�ele au fost plantate, grânele recoltate, iar animalele hrănite. A fost nevoie de munca multor oameni pentru ca mâncarea respectivă să devină realitate – ca să nu mai vorbim de soare, ploaie ș� i de î�ntregul dans cosmic. • Ori de câte ori conduci (sau eș� ti î�ntr-un mijloc de transport), când ajungi la un stop, acordă-ț�i o clipă pentru a-ț�i observa respiraț�ia ș� i mulț�umeș� te pentru armonia universului ș� i cum se reflectă aceasta î�n felul î�n care semafoarele, străzile ș� i metrourile creează ordine î�n haos. (Când te gândeș� ti la organizarea necesară pentru a gestiona fluxul masiv de oameni ș� i maș� ini, este un miracol că mai ajungem vreodată undeva!) Apoi imaginează-ț�i că aceeaș� i ordine ș� i armonie î�ț�i guvernează viaț�a ș� i viziunea.

• Î�nainte de a te apuca de lucru (la birou sau acasă), rezervă-ț�i un minut pentru a mulț�umi pentru slujba pe care o ai, binecuvântându-i pe toț�i cei care fac parte din ea ș� i pe toț�i cei de pe planetă pe care î�i influenț�ează, ș� i propune-ț� i ca aceasta să fie cea mai bună zi din viaț� a

122

Emergența

ta. Dacă nu ai un loc de muncă, mulț�umeș� te pentru aptitudinile pe care le ai ș� i pentru timpul î�n plus pe care î�l poț�i dedica meditaț�iei ș� i persoanelor iubite. Dacă apare vreun lucru negativ, doar remarcă-l, apoi concentrează-te din nou la lucrurile pentru care eș� ti recunoscător. Aceasta cultivă abundenț�a.

• Când mergi la toaletă, rezervă-ț�i un minut pentru a mulț�umi pentru cum corpul tău elimină ceea ce nu-i mai este necesar – ș� i imaginează-ț�i că inima ș� i mintea fac acelaș� i lucru. Dacă te confrunț�i cu o afecț�iune sau ai probleme fizice, concentrează-te asupra unei zone sănătoase. Simte acolo starea de bine. Mulț�umeș� te. Aceasta cultivă condiț�iile pentru o sănătate mai bună.

• Dacă te uiț�i la televizor, î�n timpul pauzelor publicitare dă volumul la minim ș� i reconectează-te cu tine. Mai bine promovează-ț�i singur î�n minte ideile de a-ț�i î�mbunătăț�i viaț�a decât să laș� i pe altcineva să ș� i le promoveze pe ale sale. • Cam o dată pe oră de-a lungul zilei, opreș� te-te un minut să-ț�i analizezi gândurile, să respiri, să te reconectezi cu tine ș� i să mulț�umeș� ti pentru viaț�a pe care o ai, apoi reia-ț�i lucrul. Aceasta este practica de bază a tehnicii „Mistic la minut”. Chiar dacă nu mai faci nimic altceva, această practică va avea un impact semnificativ.

• Când eș� ti pe cale să adormi, spune-ț�i că mintea ș� i corpul ț�i se reî�nnoiesc î�n orele de odihnă ș� i că te vei trezi mai inspirat ca niciodată. Exerciț�iul „Mistic la minut” cere disciplină ș� i poate părea maș� inal la î�nceput, dar după o vreme vei observa că-ț�i poț�i trimite atenț�ia automat î�n interior – chiar ș� i cu ochii

Cultivă condiții armonioase

123

deschiș� i, î�n mijlocul unei conversaț�ii sau al unei activităț�i. Secretul este să fii consecvent. Dacă te opreș� ti câteva clipe de mai multe ori î�n timpul programului tău aglomerat, nu numai că vei avea mai multă energie ș� i creativitate, dar ț�i se vor forma totodată mai multe căi neurale care te vor ajuta să te simț�i concentrat, capabil să profiț�i de ceea ce ț�i se oferă ș� i gata mereu să te apuci de treabă.

Afirmațiile 3D

Afirmaț�iile ne ajută să ne corectăm convingerile limitative pe care le avem despre noi î�nș� ine. Problema este că majoritatea dintre noi am abordat afirmaț�iile î�ntr-un mod plat, unidimensional, î�n timp ce convingerile ni s-au format după un tipar multidimensional, chiar holografic. Deoarece primim impresii la persoana î�ntâi, a doua ș� i a treia (cu alte cuvinte, nu doar sub forma „Eu sunt”, ci ș� i sub forma „Tu eș� ti”, „El/Ea este”), ele ni se imprimă î�n subconș� tient î�n acest fel. Prin urmare, poate fi util să ne formulăm ș� i afirmaț�iile î�n acelaș� i mod. Spre exemplu, dacă afirmaț�ia ta este: „Sunt o persoană puternică, bogată ș� i î�ncrezătoare!”, ai putea să o formulezi ș� i sub forma: „Tu, (numele tău), eș� ti o persoană puternică, bogată ș� i î�ncrezătoare!”. Pentru a face acest lucru, poț�i lua tonul sentimentelor ș� i trăsăturile pozitive de caracter pe care le-ai scris la exerciț�iul cu cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului ș� i să le transformi î�n afirmaț�ii 3D, exprimându-le î�n cele trei feluri. Pentru î�nceput, alege una până la trei calităț�i î�n loc să le foloseș� ti pe toate deodată. Lucrează la fiecare afirmaț�ie până simț�i că s-a integrat î�ntr-o oarecare măsură – până î�ncepi să ai impresia că acea calitate este o parte activă din câmpul tău emoț�ional-vibraț�ional.

124

Emergența

Practică afirmaț�iile 3D î�n faț�a oglinzii, ca să te priveș� ti î�n ochi î�n timp ce le rosteș� ti. Dacă apare un gând limitativ de orice fel, scrie-l pe hârtie, după care reia afirmaț�iile (poț�i transforma acel gând negativ î�ntr-o afirmaț�ie pozitivă mai târziu). Î�ncepe prin a repeta metodic afirmaț�iile la persoana î�ntâi, a doua ș� i a treia. Apoi, pe măsură ce creș� te energia, poț�i să le amesteci. Ai putea trece de la persoana î�ntâi la persoana a treia sau la persoana a doua, apoi să revii la persoana a treia. Ai î�ncredere î�n proces. Pe măsură ce te familiarizezi cu exerciț�iul, vezi dacă apar ș� i alte afirmaț�ii sau variaț�iuni.

De exemplu, „Sunt o persoană puternică ș� i bogată...” s-ar putea transforma de la sine î�n: „Sunt o persoană puternică, bogată ș� i frumoasă...” ș� i chiar „Sunt o persoană inteligentă, puternică, bogată, frumoasă ș� i sexy!”. Spune tot ce î�ț�i trece prin minte. Apoi, î�n punctul culminant al experienț�ei, când eș� ti plin de energie, aș� ază-te să meditezi la acel sentiment pentru măcar câteva minute, sau mai mult dacă vrei. Lasă-l să te cuprindă. Apoi î�ntreabă: „Din această energie, ce anume sunt chemat să eliberez sau să adopt pentru a intra mai mult î�n viziunea mea?”. Ascultă. Vezi dacă ț�i se transmite vreo î�ndrumare pe acest post. Dacă mesajul este vag, continuă să î�ntrebi până obț�ii ceva specific. Scrie răspunsul. Iar atunci când ț�i se pare potrivit, introdu î�ndrumarea î�n strategia LIFT zilnică. Dacă nu-ț�i place să stai î�n faț�a oglinzii, î�ncearcă să depăș� eș� ti acest disconfort. Ș� tiu că poate părea ciudat ș� i prostesc, dar este numai o flecăreală a egoului, o judecată la adresa propriei persoane ș� i ziduri protectoare pe care le-ai construit î�n jurul inimii. Dacă î�ț�i poț�i î�nfrunta mecanismul de apărare, vei vedea zidurile prăbuș� indu-se ș� i î�ț�i vei simț�i

Cultivă condiții armonioase

125

inima deschisă. Dacă vrei să mai faci schimbări din când î�n când, î�ncearcă să spui afirmaț�iile î�n timp ce te plimbi sau alergi. Ritmul propriului corp te poate ajuta să intri î�ntr-o cadenț�ă plăcută care susț�ine afirmaț�iile, iar energia cinetică te poate ajuta să dai naș� tere sentimentelor ș� i să le activezi î�n tine ș� i mai eficient.

Pagini nocturne

Acest exerciț�iu de a scrie î�ntr-un jurnal este cel mai bine să fie realizat la sfârș� itul zilei, ca un fel de inventar al progresului făcut. Scriind ce observi ș� i ce simț�i te ajută să-ț�i extinzi conș� tiinț�a î�ncrederii, posibilităț�ile ș� i abundenț�a î�n general – ș� i creează condiț�iile interioare pentru o mai mare perspectivă, inspiraț�ie ș� i expansiune. Nu te lăsa î�nș� elat de simplitatea sau familiaritatea acestei activităț�i. Am văzut oameni făcând acest lucru ș� i trezindu-se imediat cu oportunităț�i ș� i prosperitate î�n viaț�a lor. Î�ntocmeș� te patru liste: • Am

• Pot/Sunt capabil

• Am obț�inut/Succese

• Sunt recunoscător pentru

Sub „Am”, scrie tot ceea ce deț�ii, la interior ș� i la exterior; calităț�ile pe care le posezi ș� i exprimi; darurile, talentele ș� i aptitudinile; oamenii ș� i lucrurile; banii pe care î�i ai (chiar dacă par puț�ini). Include lucrurile la care ai acces, dar pe care nu le deț�ii efectiv. Poate beneficiezi de străzi asfaltate, de sisteme de canalizare, de biblioteci ș� i de Internet. Per total, probabil că ai o avere mai mare decât unele persoane

126

Emergența

de viț�ă nobilă din timpurile străvechi. Bucură-te de tot ce ai. Dacă există un anumit domeniu din viaț�a ta î�n care cauț�i să ai succes, fii foarte atent î�n privinț�a acestuia ș� i cât se poate de riguros când treci pe hârtie tot ce ai î�n acel sector. De exemplu, dacă vrei să î�ncepi o afacere, dar ai nevoie de un capital de un milion de dolari, ai putea avea tendinț�a să te axezi pe ceea ce nu ai, pe ceea ce lipseș� te, ș� i să porneș� ti de acolo, lucru care tinde să intensifice sentimentul de lipsă ș� i să-ț�i pună obstacole î�n cale. Concentrează-te pe ce ai, atât î�n tine, cât ș� i î�n afara ta. Sub „Pot/Sunt capabil”, scrie toate lucrurile pe care le poț�i realiza ș� i toate lucrurile pe care eș� ti capabil să le realizezi. Este important să faci acest lucru mai ales î�n sectoarele î�n care simț�i că te-ai î�mpotmolit, te victimizezi, simț�i că-ț�i lipseș� te ceva sau că eș� ti inadecvat. Utilizând exemplul de mai sus despre pornirea unei afaceri, gândeș� te-te la ceea ce poți face. Poț�i crea un plan de afaceri; poț�i să î�i suni pe toț�i cei pe care î�i cunoș� ti ș� i să le propui să investească î�n afacerea ta; poț�i să afli informaț�ii despre oamenii care ș� i-au construit afaceri din nimic; poț� i să depui efort ca să-ț� i formezi mentalitatea unui om de afaceri de succes – sunt foarte multe lucruri pe care le poți face.

Pentru lista „Am obț�inut/Succese” scrie toate lucrurile pe care le-ai realizat sau obț�inut. Apoi, î�n fiecare zi, scrie cel puț�in cinci reuș� ite pe care le-ai avut î�n ziua respectivă, chiar dacă este vorba numai de „m-am dat jos din pat” sau „m-am spălat pe dinț�i”. Mulț�i oameni nu reuș� esc să facă nici măcar asta. Din nou, fii atent la orice sferă î�n care î�ncerci să faci un progres major. Dacă e vorba despre bani, vezi ce lucruri ai realizat î�n acea zonă, inclusiv câț�i bani ai obț�inut, economisit, investit, dat sau găsit – chiar dacă este

Cultivă condiții armonioase

127

numai o monedă de un ban! Legea universală nu ș� tie de cantitate, ci numai de calitate. Pentru lista „Sunt recunoscător”, este destul de evident, dar lărgeș� te-ț�i perspectiva. Gândeș� te-te la lucruri pentru care să fii recunoscător ș� i pe care le-ai luat de bune. Lasă-te surprins de ce găseș� ti pentru a fi recunoscător. Simte recunoș� tinț�ă cu adevărat. „Î�i sunt recunoscător acelei persoane care mi-a deschis uș� a”, „Sunt recunoscător pentru soarele care î�mi stimulează producerea vitaminei D”, „Sunt recunoscător pentru capacitatea mea de a fi recunoscător!”. Î�ncă o dată, gândeș� te-te cu atenț�ie mai ales la domeniul î�n care î�ț�i doreș� ti să ai succes. Pentru ce poț�i fi recunoscător î�n acel domeniu? Făcând acest lucru, creezi condiț�ii armonioase pentru viziunea ta – condiț�iile pentru a o î�ntâmpina. Bogăț�ia nu poate veni î�n condiț�iile unei conș� tiinț�e sau experienț�e care nu transmite vibraț�ia bogăț�iei. Nici iubirea nu se poate stabili acolo unde sălăș� luiesc furia, resentimentele sau î�nvinuirile. Viziunea care î�ncearcă să iasă la lumină este efectiv alcătuită din calitățile pe care le activezi.

De la anticipare la participare: gânduri de final despre crearea armoniei

Una dintre cele mai mari schimbări care are loc î�n conș� tiinț�a noastră când lucrăm la cultivarea condiț�iilor armonioase pentru Emergenț�ă este că trecem de la anticiparea binelui viitor, de la teama de un rău viitor sau de la î�mpotrivirea faț�ă de condiț�iile actuale – la o participare mai mare la binele spiritual care se află mereu aici, aș� teptându-ne recunoaș� terea. Aminteș� te-ț�i de analogia cu radioul. Muzica

128

Emergența

ta preferată nu cântă î�n viitor sau î�n depărtare; este deja aici ș� i acum. Ș� i, indiferent de câte perturbaț�ii există la postul actual – indiferent care este starea ta mentală, emoț�ională ș� i fizică actuală –, î�ntotdeauna poț�i să te acordezi la această frecvenț�ă mai î�naltă.

Nu trebuie să aș� tepț�i ca lucrurile să se î�mbunătăț�ească; nu eș� ti la bunul-plac al vreunei puteri sau î�mprejurări exterioare, deoarece stă î�ntotdeauna î�n puterile tale să alegi un alt post. Asta s-a î�ntâmplat cu mine atunci când m-am trezit brusc î�n paradis, î�n ciuda faptului că eram blocat pe autostrada infernală.

Timp de mii de ani, lumea s-a rugat unui Dumnezeu î�ndepărtat sau a folosit tot felul de tehnici pentru a obț�ine sau a realiza ceva, î�n condiț�iile î�n care totul a fost tot timpul aici. Dumnezeu a realizat tot ceea ce trebuia să realizeze. Munca este î�ncheiată. Muzica se difuzează. Dar trebuie să fii racordat la ea pentru a o auzi. De aceea atât de multe rugăciuni rămân fără răspuns, atât de multe afirmaț�ii sunt spuse î�n gol ș� i atât de multe practici nu-ș� i ating ț�elul – sau î�nrăutăț�esc lucrurile. Oamenii fac toate acestea pentru a obț�ine ceva ce consideră că le lipseș� te; ș� i prin î�nsăș� i legea pe care o pun î�n miș� care, aceasta va reflecta o lipsă, o limitare ș� i o separare ș� i mai mare. Acesta este unul dintre cele mai mari secrete. De aceea î�l repet î�ntruna. Eș� ti deja î�n rai, eș� ti î�ntreg, complet ș� i bogat – dar trebuie să cultivi condiț�iile î�n concordanț�ă cu acest adevăr pentru a te putea bucura de el. Stăpâneș� te acest principiu ș� i vei cânta o cu totul altă melodie.

ETAPA A TREIA

CREEAZĂ PLANUL CUANTIC Fiecare nou început vine odată cu sfârșitul altui început. Seneca

Calea unei dorinț�ei (numită ș� i linia dorinț�ei) este un feno-

men remarcabil. Este o cărare bătătorită de călători atunci când aceș� tia găsesc cea mai bună rută spre locul dorit. Am auzit despre ea dintr-o povestire apocrifă care descrie un incident referitor la crearea unui astfel de drum. Nu contează dacă î�ntâmplarea s-a petrecut cu adevărat sau nu; ca orice poveste deosebită, ceea ce ne impresionează este adevărul pe care î�l reflectă.

Î�n această poveste e vorba despre o universitate cu mai multe curț�i ș� i spaț�ii publice care, după mulț�i ani, căzuseră î�n paragină. Mărăcinii sufocau gardurile vii, iar zonele golaș� e se uniseră asemenea petelor maronii de pe o pajiș� te, răspândindu-se de la nenumărate cărări create de studenț�ii care se grăbeau pe cel mai bun drum de la un curs la altul. Consiliul de administraț�ie al universităț�ii, temându-se că î�mprejurimile nu reflectau calitatea unităț�ii de î�nvăț�ământ, s-a adresat unui arhitect peisagist renumit pentru a face

130

Emergența

un campus care să exprime nivelul de excelenț�ă al profesorilor ș� colii ș� i realizările deosebite ale studenț�ilor săi.

Consiliul voia ca lucrările să fie realizate rapid, î�nainte de î�nceperea semestrului următor. Arhitectul a evaluat î�mprejurimile ș� i a fost de acord cu termenul de timp, cu condiț�ia să poată crea un model bazat pe adevăratul caracter ș� i pe adevărata personalitate a ș� colii ș� i să i se dea libertatea să-ș� i continue activitatea, chiar dacă membrii consiliului nu î�i î�nț�elegeau pe de-a-ntregul planul sau abordarea. Era bine-cunoscut pentru acest lucru. Î�nsă munca lui vorbea de la sine. Prin urmare, consiliul a fost de acord. Arhitectul s-a plimbat prin campus, luând notiț�e ș� i făcând schiț�e, fiind atent la adânciturile ș� i ridicăturile de teren, precum ș� i la modul î�n care clădirile erau î�ncadrate î�n spaț�iile create. Pentru el, configuraț�ia naturală a terenului, cărările bătătorite ș� i liniile care le tăiau – toate spuneau o poveste. Sarcina lui era doar să o interpreteze. Ș� i până la sfârș� itul zilei, ș� tia cum va arăta campusul când va termina. A desenat planurile de reamenajare ș� i le-a predat consiliului pentru a fi aprobate. Nu exista decât o omisiune flagrantă: nu adăugase nici măcar o alee. Administraț�ia nu i-a î�nț�eles planul ș� i, la î�nceput, s-a opus ideii, temându-se că studenț�ii se vor rătăci, că vor recurge la tot felul de scurtături, vor crea un labirint de cărări fără nicio logică ș� i vor distruge î�ncă o dată terenul. Î�n plus, membrii administraț�iei erau siguri că vor primi multe plângeri de la oameni din cauză că trebuie să meargă prin praf ș� i noroi la cursuri. Ar fi fost un haos.

Creează planul cuantic

131

Arhitectul le-a amintit că experienț�a anterioară dovedise că oamenii recurg la scurtături ș� i î�ș�i creează oricum propriile alei, ceea ce duce deseori la reproiectare, la o nouă pavare ș� i la mai multe cheltuieli. De această dată, î�nsă, aveau să afle care erau aleile potrivite ș� i să le paveze. După câteva dezbateri, consiliul s-a î�nduplecat ș� i i-a acordat peisagistului un scurt interval de timp pentru a-ș� i demonstra teoria. După câteva săptămâni, rezultatele nu arătau prea bine.

Aș� a cum se temuse consiliul, studenț�ii păreau să formeze tot felul de rute arbitrare – terenul era î�n dezordine, iar plângerile nu mai conteneau. Arhitectul i-a rugat pe planificatori să aibă î�ncredere î�n el. Găsirea drumului bun necesită timp ș� i răbdare, a explicat el, dar rezultatul va economisi timp ș� i bani ș� i va crea calea optimă – calea dorinț�ei – care reflectă armonie cu î�mprejurimile, se î�mbină mai bine cu variaț�ia naturală a terenului ș� i a vremii ș� i î�i duce pe oameni acolo unde vor î�n cel mai rapid ș� i mai eficient mod posibil. Din nou, administraț�ia universităț�ii a cedat ș� i i-a acordat mai mult timp.

Până la sfârș� itul semestrului, alei clare ș� i distincte î�ncepuseră să apară din haosul de opț�iuni; alei pe care ei nu ar fi avut cum să le ș� tie dinainte, dar care serveau scopului lor î�n mod mai elegant ș� i mai eficient. Acestea au fost pavate. Arhitectul peisagist ș� i-a î�ndeplinit sarcina, iar aleile respective au rămas până î�n ziua de azi.

132

Emergența

Paradoxul planificării Una dintre problemele planificării tradiț�ionale este aceea că deseori vine din modul nostru de gândire limitat ș� i din perspectiva istorică limitată. Planificăm î�n funcț�ie de ceea ce credem că ne dorim ș� i de modul î�n care considerăm că ar trebui să fie făcut. Dar aș� a cum peisagiș� tii nu pot ș� ti dinainte care este aleea cea mai bună pentru oamenii care nu au mai trecut prin acea zonă, la fel de dificil este ș� i să planifici viaț�a – să prezicem unde ar trebui să mergem ș� i care este cea mai bună cale de a ajunge acolo – dacă nu am ajuns î�ncă acolo. Î�n plus, î�ntr-un mod asemănător Emergenț�ei, persoana care se ocupă de planificare nu va fi aceeaș� i persoană când viziunea devine realitate, aș� a cum nici omida nu mai este acolo atunci când fluturele î�ș�i deschide aripile. Perspectiva, nevoile ș� i dorinț�ele unui fluture apar dintr-o lume de posibilităț�i cu totul nouă, dincolo de ceea ce ar putea concepe vreodată o omidă. La fel se î�ntâmplă ș� i cu noi – ș� i atunci cum putem planifica o viaț�ă pe care nu ne-o putem imagina? Acesta este paradoxul planificării.

Am putea vizualiza o imagine superficială a viitorului nostru, dar calea care apare î�n cele din urmă din haosul transformării este mai presus de î�nț�elegerea noastră – ș� i rareori este un lucru la care ne aș� teptăm. La fel ca un fluture, sinele nostru viitor va vedea lumea dintr-o perspectivă mai î�naltă, ceea ce va influenț�a ce ne dorim, modul î�n care mergem mai departe, scurtăturile pe care le avem la dispoziț�ie ș� i locul î�n care ajungem.

Î�n plus, cele mai multe tehnici de planificare, chiar ș� i cele mai iluminate, se bazează î�ncă pe modelul newtonian

Creează planul cuantic

133

al vieț�ii care spune că ne lipseș� te ceva ș� i trebuie să facem planuri pentru a putea realiza ceva, spre deosebire de modelul Emergenț�ei conform căruia planificăm pentru a î�ntâmpina acel „ceva”, care are deja loc. Dacă nu î�nț�elegem că î�l avem ș� i că se produce deja (din punct de vedere spiritual sau al energiei), vom porni pe un drum greș� it, cu lipsuri î�n privinț�a percepț�iei de sine ș� i, prin legea atracț�iei, vom avea parte de limitare – indiferent cât de bine ne planificăm munca sau cât muncim la planul nostru. Aceasta duce adesea la metode de planificare mai complexe pentru a preveni orice eroare, până când, plini de frustrare, renunț�ăm la tot. Dar nu-ț�i fie teamă – complexitatea nu este necesară!

Planificarea cuantică este î�n acord cu natura, punând greutatea asupra principiului Emergenț�ei, nu asupra persoanei – ceea ce permite ca modelele complexe să fie executate cu eleganț�ă ș� i eficienț�ă.

„A fi sau a nu fi?” Aceasta este întrebarea (cu privire la planificare)

Ceea ce face ca această planificare să fie „cuantică” este faptul că nu se referă la a obț�ine ceva, la fel cum nici ghinda nu trebuie să obț�ină un stejar; se referă la crearea unei structuri a vieț�ii ce reflectă planul sufletului nostru (drumul dorinț�ei noastre divine) ș� i î�i susț�ine Emergenț�a – asemenea unei structuri pe care un grădinar o pune î�n jurul unei plante tinere pentru a sta dreaptă, pentru a-i da formă ș� i pentru a o ajuta să crească. Î�n fizică, cuvântul „cuantic” se referă la cantitatea minimă din orice entitate fizică implicată î�ntr-o interacț�iune. Î�n mecanica cuantică, termenul „cuantic” este folosit pentru a descrie cadrul fundamental

134

Emergența

pentru î�nț�elegerea naturii la nivelul său esenț�ial. Cu alte cuvinte, este esenț�a noastră centrală î�n acț�iune. Când ne punem î�n acord cu această esenț�ă ș� i facem planuri de la acest nivel, ajungem la destinaț�ie î�nainte să facem primul pas.

Î�n plus, un plan cuantic se ocupă mai mult de cine î�ncearcă să iasă la lumină decât de ce anume este realizat la exterior. Este conceput să î�ț�i accelereze evoluț�ia, să dezvăluie mai mult din sinele tău adevărat. Dacă obiectivul final al planului nu presupune să te schimbi, să devii mai mult tu î�nsuț�i, atunci nu este un plan cuantic; este doar un plan. Nu e nimic î�n neregulă cu asta, dar nu este o Emergenț�ă. Planificarea prin lentilele Emergenț�ei – de fapt, totul prin lentilele Emergenț�ei – se referă, ei bine, la Emergenț�ă! Trebuie să scoată la suprafaț�ă mai mult din potenț�ialul tău infinit. Deoarece sufletul este deja plin până la refuz, singura lui dorinț�ă este să aducă î�n prim-plan mai mult din ceea ce este (î�ț�i aduci aminte de exerciț�iul din etapa a doua legat de ființare?) – mai multă viaț�ă, mai multă lumină, mai multă dragoste ș� i mai multă frumuseț�e î�ntr-un mod unic, irepetabil.

Asta nu î�nseamnă să nu creezi planuri care să aibă toate componentele tradiț�ionale – obiective ș� i programe zilnice, lunare, anuale. Până când nu vei î�nț�elege pe deplin că nu există nicio logică î�n a te separa de el, vei avea nevoie destul de des de un plan pentru a realiza lucrurile î�n lumea aceasta. Dar î�n ce priveș� te modelul Emergenț�ei, va fi un plan creat î�n interior – astfel î�ncât să obț�ii nu numai bunuri mai preț�ioase, ci ș� i o mai mare stăpânire de sine. Î�n loc să î�ț�i foloseș� ti puterea pentru a pretinde mai mult de la această lume, planul tău cuantic te va ajuta să utilizezi această lume pentru a-ț�i recupera puterea.

Creează planul cuantic

135

Planificarea cuantică se referă la proiectarea unui mod de viață î�n acord cu cea mai î�naltă viziune a ta ș� i la construirea unei căi pentru ca aceasta să se desfăș� oare cu uș� urinț�ă. Te ajută să planifici de parcă tu ai face munca, ș� i să trăieș� ti ca ș� i cum ar face-o Dumnezeu.

Cel mai bun an din viața ta

Ce-ar fi dacă următorul an ar fi cel mai bun an pe care l-ai avut vreodată? Ce-ar fi dacă ai putea proiecta fiecare an astfel î�ncât să fie mai bun decât cel care a trecut? Este posibil. Dar va fi nevoie de dedicare, nu numai de interes. Nu uita, misiunea egoului este să rămâi neschimbat î�n timp ce î�ț�i dă iluzia că te dezvolț�i – sau că nu te poț�i dezvolta –, aș� adar e normal să î�ntâmpini rezistenț�ă când vrei să te apuci serios de schimbare.

Poate că î�ț�i este teamă să-ț�i aș� terni viziunea pe hârtie. La urma urmei, dacă este prea mare ș� i nu eș� ti pregătit pentru ea? Dacă este viziunea reală, atunci chiar este prea mare ș� i chiar nu ești pregătit pentru ea – deoarece scopul unei viziuni (ș� i a obiectivelor aferente) este să facă î�n aș� a fel î�ncât să scoată la lumină mai mult din tine. Viziunea reală este mai presus de paradigma ta prezentă, astfel î�ncât vei simț�i, prin definiț�ie, că este mai mare decât tine – la fel cum pentru o ghindă ar părea imposibil să devină stejar. Poate î�ț�i este teamă că te vei dedica realizării ei, iar ea se va schimba. Dar dacă este o viziune reală, chiar se va schimba (sau, mai exact spus, conș� tientizarea ta cu privire la ea va creș� te; viziunea î�n sine este un tipar infinit, perfect, imuabil care devine din ce î�n ce mai clar pe măsură ce tu devii mai conș� tient). La fel ca î�n exemplul cu calea dorinț�ei, nu poț�i vedea î�ntotdeauna ce va veni, deoarece nu s-a mai î�ntâmplat

136

Emergența

– este mai presus de imaginaț�ia ta. Chiar dacă omida ș� i-ar putea imagina ce î�nseamnă să fii fluture, nu ar ști cu adevărat, deoarece nu a zburat niciodată.

Cele mai multe dintre schimbările majore ș� i î�ntorsăturile de situaț�ie din drumul meu nu au făcut parte din plan, nu le-am prevăzut nici pe departe. Dar pentru că am avut o viziune ș� i un plan – ș� i le-am urmat –, m-am aflat î�n postura potrivită pentru a face acea schimbare care m-a dus la nivelul următor al Emergenț�ei. Aș� adar, scrie ceva pe hârtie, ș� tiind că se poate schimba ș� i dezvolta; este un document care trăieș� te ș� i respiră. Credinț�a fără muncă este moartă. Acț� iunea este cea mai sinceră afirmaț� ie. Iar crearea documentelor efective ale viziunii ș� i planificarea sunt paș� i importanț�i î�n cultivarea condiț�iilor armonioase pentru ca viziunea ta să apară.

Declarația viziunii pe un an

Mulț�i oameni au visuri, dar nu ș� tiu ce trebuie să facă pentru a le realiza. Uneori ne creăm niș� te aș� teptări atât de nerealiste, î�ncât ne pregătim pentru eș� ec. Am avut clienț�i care ș� i-au propus obiectivul de a face un film de succes î�ntr-un interval de un an, fără să realizeze că cele mai multe filme au nevoie de ani de zile pentru a fi turnate, sau să publice un bestseller, fără să î�nț�eleagă că de obicei este nevoie de optsprezece luni pentru a tipări o carte, sau să facă mai multe milioane î�ntr-un an î�n condiț�iile î�n care abia aveau bani să-ș� i ducă zilele. Nu spun că aceste obiective nu sunt posibile. Am ajutat clienț�i să ajungă de la o situaț�ie aproape de faliment la aceea de a avea mai multă activitate decât î�ș�i puteau imagina, totul î�n decurs de câteva luni, ș� i cunosc autori care au scris o carte devenită bestseller î�ntr-o

Creează planul cuantic

137

perioadă foarte scurtă de timp prin self-publishing sau prin metode netradiț�ionale de publicitate. Trebuie doar să ș� tii pentru ce eș� ti aici ș� i ce eș� ti dispus să faci. Î�n etapa î�ntâi, am formulat declaraț�ia viziunii care reflectă planul general, de ansamblu al viziunii ș� i al sufletului tău – acum hai să vedem cum arată acest plan divin î�n parametri lumeș� ti, practici, bazaț�i pe obiective, pe care î�i putem î�ndeplini atât î�n termeni subiectivi (de a simț�i, de a fi), cât ș� i obiectivi (a face).

Î�nainte de a-ț�i formula declaraț�ia viziunii pe un an, mai sunt de făcut câț�iva paș� i. Î�n primul rând, uită-te la viziune ș� i imaginează-ț�i cât eș� ti inspirat să realizezi din ea î�ntr-un an de acum î�ncolo. Acest lucru î�ț�i impune să fii mai precis. Aici intră î�n joc planificarea obiectivă (pe care o vom explora mai î�n detaliu î�n scurt timp, alături de planificarea subiectivă). Dacă viziunea vieț�ii tale este să fii medic, să construieș� ti o ș� coală î�n Africa, să porneș� ti o afacere cu î�mbrăcăminte, să fii o actriț�ă de Oscar – sau poate să-ț�i cumperi o locuinț�ă, să obț�ii o diplomă de studii superioare, să î�ț�i î�ntemeiezi o familie – care este termenul pe care ț�i l-ai stabilit? Este o viziune pe zece ani sau pe cinci ani? Cum va arăta peste un an? Cu alte cuvinte, unde ar trebui să fii peste un an pentru a te afla pe drumul cel bun î�n privinț�a viziunii tale?

Poate că nu ș� tii răspunsul. S-ar putea să trebuiască să ghiceș� ti sau să te documentezi, ceea ce este î�n regulă – mai mult decât î�n regulă; reprezintă jumătate din distracț�ie! Tot ceea ce te face să fii mai conș� tient de viziunea ta te menț�ine î�n direcț�ia cea bună. Trebuie să-ț�i stabileș� ti obiective dificile, dar nu chiar atât de dificile î�ncât mintea să nu se poată implica î�n realizarea lor. Nu uita, î�n modelul Emergenț�ei, scopul stabilirii obiectivelor nu este să obț�ii mai mult „din

138

Emergența

afară”, ci să scoț�i la lumină mai mult din ceea ce se află î�n tine. S-ar putea să trebuiască să mergi o vreme pe calea dorinț�ei tale î�nainte ca drumul cel mai bun să devină vizibil.

Poate că ai auzit despre sistemul clasic pentru obiective SMART1 – un instrument util pentru a-ț�i face obiectivele mai uș� or de obț�inut. SMART î�nseamnă Specific, Măsurabil, Accesibil, Realist ș� i î�ncadrat î�n Timp. Nu se referă la limitare; se referă la structură. Când vine vorba despre viziunea cea mare, ț�inteș� te până la stele ș� i fii deschis la visul imposibil (practică strategia LIFT ca să trăieș� ti î�n acea vibraț�ie î�naltă la care pot avea loc miracolele). Dar când vine vorba să stabileș� ti obiective ș� i să planifici realizarea lor, trebuie să creezi tipare de succes, nu de eș� ec – lucru pe care oamenii î�l fac adesea când stabilesc obiective care nu au nicio legătură cu realitatea lor prezentă. Majoritatea oamenilor supraestimează ceea ce pot face î�ntr-un an ș� i subestimează ceea ce pot face î�ntr-o viaț�ă. Poț�i avea o viziune măreaț�ă, dar creează-ț�i obiective anuale pe care intenț�ionezi cu adevărat să le realizezi. Priveș� te obiectivele ca pe niș� te angajamente, ca ș� i cum ț�i-ai da cuvântul faț�ă de tine. Se află î�n joc integritatea ta. Aceasta nu este o listă de dorinț�e care speri să ț�i se î�ndeplinească; este o viziune clară pe care te angajezi să o duci la îndeplinire. Este o diferenț�ă î�ntre a fi interesat de ceva ș� i a te dedica acelui ceva. Cum ai spune despre un mic dejun constând î�n bacon ș� i ouă: găina ș� i-a adus contribuț�ia, dar porcul i s-a dedicat!

Pentru a stabili un obiectiv-ț�intă care este î�n acelaș� i timp realist ș� i dificil – un obiectiv pentru care eș� ti gata să-ț�i riș� ti integritatea –, găseș� te acea versiune a viziunii care te face să te simț�i agitat, dar nu ș� i să vrei să renunț�i î�nainte de a î�ncepe. De exemplu, dacă î�n prezent câș� tigi cincizeci de

Creează planul cuantic

139

mii de dolari pe an, iar obiectivul tău este să faci un milion, î�ntreabă-te ce sumă mai mică de un milion va fi oricum î�n acord cu viziunea ta? Continuă să scazi până când obț�ii un număr care nu te inspiră, apoi măreș� te suma până când ai acea senzaț�ie de furnicături pe care ț�i-o dă inspiraț�ia ș� i apar primii stropi de transpiraț�ie. Dacă ideea de a face ș� aizeci de mii pe an te î�ntristează ș� i te dezamăgeș� te, dar o sută de mii te entuziasmează, o sută de mii este un obiectiv dificil potrivit pentru un an – ca parte a unui obiectiv pe cinci ani pentru a ajunge la un milion (dublându-l î�n fiecare an).

Acelaș� i principiu se aplică ș� i obiectivelor subiective. Dacă obiectivul subiectiv este să devii un maestru iluminat, probabil că nu este o ț�intă potrivită pentru un an. Î�ț�i aplaud entuziasmul, dar ia-o uș� or ș� i î�mparte acest scop al vieț�ii tale î�n elemente constitutive. De exemplu, care sunt câteva dintre calităț�ile unei ființ�e iluminate? Ce-ar fi să î�ncepi de aici? De asemenea, nu uita că aceste obiective subiective sunt legate de cine vei fi dacă ț�i-ai trăi viziunea obiectivă. Aș� adar, dacă î�n marea ta viziune obț�ii o sumă din ș� ase cifre, eș� ti î�ndrăgostit de sufletul pereche sau termini prima versiune a următorului mare roman – cine vei fi dacă se adeveresc aceste lucruri? Aceasta este calitatea ființ�ei pe care o vizezi pentru partea subiectivă a planului cuantic. Odată ce ș� tii care este scopul pe un an, obiectiv ș� i subiectiv, următorul pas presupune să creezi o imagine clară a momentului î�n care vei ști că l-ai atins – momentul doveditor. De exemplu, dacă obiectivul tău este să câș� tigi o sută de mii de dolari, atunci acest moment ar putea fi când te uiț�i pe fluturaș� ul de final de an sau la soldul băncii care arată venitul total. Dacă scopul tău este să pui pe picioare o afacere de consultanț�ă cu un venit din ș� ase cifre, acest

140

Emergența

moment poate fi când te uiț�i î�n agendă ș� i vezi programaț�i suficienț�i clienț�i cât să câș� tigi zece mii pe lună. Odată ce î�ț�i este clară partea de a face/a avea a viziunii, acordă atenț�ie părț�ii a fi/a simți. Cu alte cuvinte, nu vezi doar extrasul de cont, ci te vezi ș� i pe tine relaxându-te î�n birou sau lângă piscină, bucurându-te de viaț�ă, fiind liniș� tit sufleteș� te ș� i radiind î�ncredere î�n sine.

Dacă poț�i, fii chiar ș� i mai precis. De exemplu, dacă î�n prezent ai tendinț�a să te enervezi î�n trafic sau să te superi pe copiii tăi, î�ntreabă-te: „Cum m-aș� purta î�n aceste situaț�ii dacă aș� î�ntruchipa obiectivul meu de a fi pe un an?” Rezultatul pe care ț�i-l imaginezi va fi î�ntr-o zi dovada că ai atins obiectivul. Apoi integrezi ceea ce î�ț�i imaginezi î�n cadrul viziunii tale. Această practică nu î�nseamnă să fii rigid sau să te ataș� ezi de un obiectiv – fiindcă adevărul este că nu ș� tim cum vor arăta lucrurile î�n final. Mai degrabă trebuie să stabileș� ti ceva concret î�n minte, căruia să i te poț�i dedica, ș� i să emiț�i o vibraț�ie vizionară î�n acea direcț�ie. Altfel, egoul va î�ncerca să te facă să î�ț�i laș� i obiectivele vagi ș� i abstracte, iar rezultatele vor fi la fel de nedefinite – cel mai probabil nu se va produce nicio schimbare reală. Cheia acestui exerciț�iu este să incluzi toț�i cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului – ce faci, ce eș� ti ș� i ce simț�i. Odată ce ț�i-ai imaginat momentul doveditor, dezvoltă-ț�i viziunea pornind de acolo pentru a-ț�i face o idee despre cum va arăta restul vieț�ii tale de la acel nivel. Ce exprimi î�n toate dimensiunile fundamentale ale vieț�ii – sănătate, bogăț�ie, muncă, relaț�ii, dezvoltare personală, spiritualitate ș� i ajutorarea celorlalț�i? Acum rezervă-ț�i ceva timp pentru a te conecta cu momentul doveditor, imaginea care ilustrează cel mai limpede

Creează planul cuantic

141

î�ndeplinirea viziunii tale pe un an. Apoi analizează restul componentelor acestor aspecte esenț�iale până când obț�ii o descriere detaliată a viziunii pe un an. La final, scrie o declaraț�ie a viziunii de o pagină, la timpul prezent. De exemplu: „Suntem î�n ianuarie 2016, iar eu stau pe veranda vilei mele din Italia, sorbind dintr-un pahar cu vin î�mpreună cu sufletul meu pereche. Suntem atât de î�ndrăgostiț�i î�ncât abia pot descrie ce simt. Tocmai am terminat de scris cea mai recentă carte a mea...”.

Rezervă-ț�i timp pentru a te bucura cu adevărat de ceea ce scrii. Lasă-ț�i inima ș� i sufletul să vorbească pe hârtie. Dacă simț�i nevoia să dai drumul la muzică ș� i să dansezi sau să cânț�i pentru a activa energia, fă-o. Poț�i face la fel ș� i pentru viziunea ta pe cinci ani, dar noi ne vom folosi de documentul cu viziunea pe un an. Pentru a fi sigur că nu ai impus limite, poț�i adăuga la finalul acestei declaraț�ii: „Accept acest lucru, sau ceva mai bun, pentru cel mai mare bine al tuturor celor implicaț�i”.

Planul cuantic

Un plan lipsit de viziune duce adesea la mediocritate sau perpetuează starea de fapt. Dar o viziune fără un plan este doar o î�nchipuire deș� artă. Dacă ai o viziune, dar nu ai un plan, este la fel cu a avea o destinaț�ie fără a avea o hartă sau un mijloc pentru a ajunge acolo. Este numai o idee drăguț�ă. Dacă este suficient de puternică, te-ar putea inspira î�n cele din urmă să te î�ndrepț�i spre ea, aș� a cum evoluț�ia ne-a făcut î�n final să ajungem ființ�e raț�ionale care merg î�n două picioare. Dar nu vrei să aș� tepț�i alte 10 milioane de ani pentru a te

142

Emergența

lăsa î�n voia cursului natural al evoluț�iei. Acum am ajuns î�ntr-un punct î�n care trebuie să creăm î�mpreună cu impulsul evolutiv pentru a ne î�mplini destinul; trebuie să î�ncetăm să mai credem că lucrurile ni se î�ntâmplă pur ș� i simplu ș� i să realizăm că noi facem lucrurile să se î�ntâmple.

Latura obiectivă

Latura obiectivă a planului cuantic este reprezentată de ce faci ș� i ce obț�ii – partea cu care suntem cel mai familiarizaț�i. Dacă ai urmat paș� ii pe care trebuia să î�i faci până acum, ț�i-ai î�nț�eles viziunea vieț�ii. Poate chiar ai î�nceput să te gândeș� ti cum să o î�ndeplineș� ti. Î�nsă, dacă eș� ti asemenea majorităț�ii oamenilor, acesta este momentul î�n care lucrurile devin un pic delicate – ș� i prin delicate vreau să spun că ne simț�im blocaț�i. Î�ncepem să ne î�ntrebăm cum ajungem de aici, acolo – sau ne imaginăm că suntem acolo ș� i î�ncercăm să refacem drumul î�napoi până aici –, dar sunt atât de multe gropi ș� i unghiuri moarte, atât de multe alei î�ntunecate ș� i fundături, î�ncât renunț�ăm să mai planificăm sau nici măcar nu î�ncepem. Plecăm de la presupunerea că ar trebui să avem toate răspunsurile înainte de a î�ncepe să facem planuri – î�n loc să î�nț�elegem că principalul motiv al planificării, din punct de vedere al modelului Emergenț�ei, este tocmai datorită tuturor necunoscutelor.

Nu numai că este firesc să ai un plan cu goluri, dar golurile sunt, de fapt, daruri. Ele î�ț�i arată unde poț�i î�nvăț�a ș� i te poț�i dezvolta, unde î�ncearcă să iasă la lumină mai mult din ceea ce eș� ti, ș� i î�ț�i dau o temă pe care să o analizezi. Aș� adar, pe măsură ce planifici, ai grijă să acorzi puț�ină atenț�ie ș� i acestor „goluri”. Atunci când nu identificăm în mod conștient ceea ce nu știm, ignoranț�a rămâne inconș� tientă ș� i se

Creează planul cuantic

143

poate manifesta sub formă de anxietate, tergiversare ș� i tot soiul de modalităț�i de a ne sabota singuri. Aceasta ne poate face să ne simț�im nevrednici, să credem că nu a fost să fie sau că pur ș� i simplu e ceva î�n neregulă cu noi. Adevărul este că, atrăgându-ne atenț�ia cu privire la lipsa noastră de claritate ș� i de direcț�ie, inconș� tientul î�ncearcă de fapt să ne protejeze. Când eș� ti conș� tient de goluri, le poț�i î�ntâmpina, iar ele vor deschide noi posibilităț�i, ghidându-te să descoperi ș� i să studiezi oameni care au reuș� it î�n ceea ce vrei să faci, astfel î�ncât să î�nveț�i din ceea ce au realizat ei, să eviț�i greș� elile pe care le-au comis ș� i să adaugi ceea ce lipseș� te – poate chiar să faci noi descoperiri. Dacă nu ș� tii cum să faci un lucru, î�n loc să spui: „Nu ș� tiu cum să fac” ș� i să te dai bătut, mai bine include î�n plan: „De aflat cum să fac”. Această mentalitate va face imposibil să te î�mpotmoleș� ti ș� i, î�n timp, î�ț�i va veni natural să gândeș� ti astfel. De fiecare dată când te loveș� ti de un gol, vei ș� ti că trebuie să î�nveț�i ceva nou. Adresează î�ntrebări care lasă puterea î�n mâinile tale: „Unde pot î�nvăț�a cum să fac lucrul ăsta? Cine face bine acest lucru ș� i pot î�nvăț�a de la el sau cine ar putea să mă î�ndrume spre cineva care ș� tie?”. Apoi vei include aceste experienț�e de î�nvăț�are î�n plan ș� i le vei marca î�n calendar. Acest sistem nu te va face doar mai deș� tept ș� i mai puternic – te va face de neoprit. O altă observaț�ie cu privire la crearea planului obiectiv: abordează numai câteva puncte de interes major. Dacă î�ncerci să faci prea multe lucruri, va fi mai puț�in probabil să realizezi vreunul – sau cel puț�in să le faci bine. Ultimul lucru pe care vor să î�l audă unii dintre noi este că trebuie să alegem, dar trebuie. Asta nu î�nseamnă că nu vei face mai multe sau că nu vei face tot ce doreș� ti. Dar dacă î�i analizezi

144

Emergența

pe oamenii de succes care au obț�inut rezultate (excepț�ionale) î�n lumea reală, vei descoperi că, cel puț�in la î�nceput, au ales un punct de interes ș� i l-au urmărit până la capăt.

Latura subiectivă

După cum am discutat deja, o diferenț�ă majoră î�ntre un plan cuantic ș� i planurile obiș� nuite este aceea că planul cuantic ia naș� tere î�n noi; se referă î�n aceeaș� i măsură la cine plănuieș� ti să fii, precum ș� i la ce plănuieș� ti să faci. Latura subiectivă a planului cuantic se axează pe atingerea unei stări interioare, deoarece dacă planul interior nu e aliniat, planul exterior nu te va duce acolo unde trebuie – chiar dacă ajungi unde crezi că trebuia să ajungi. Se referă la evoluț�ie, să laș� i să iasă acel tu mai mare ș� i mai rafinat. De acest lucru este preocupat sufletul tău, iar scopul lui asta a fost conceput să facă. Vei avea parte de produse derivate, de lucruri distractive, dar cine devii, cum te transformi ș� i te î�mbogăț�eș� ti pe tine ș� i pe alț�ii din punct de vedere mental, emoț�ional ș� i spiritual – acestea sunt lucrurile care fac o zi să fie grozavă, un an să fie cel mai bun ș� i o viaț�ă să fie extraordinară.

La partea subiectivă a planului cuantic, revenim la Stâlpii Scopului Sufletului, ș� i anume ce suntem ș� i ce simțim, precum ș� i la calităț�ile specifice pe care le-ai ales când ai făcut exerciț�iile. Cu ajutorul acestor exerciț�ii ț�i-ai identificat trăsăturile de caracter pe care crezi că le vei deț�ine ș� i sentimentele pe care le vei simț�i dacă ț�i-ai trăi viziunea ideală. De asemenea, ar trebui să ai o listă de activităț�i care crezi că vor da naș� tere acestor sentimente ș� i î�ț�i vor permite să păș� eș� ti mai mult î�n această etapă ulterioară a devenirii. Ele vor face parte din planul tău. Dacă nu ai făcut aceste exerciț�ii, te î�ncurajez să le faci. Nu sări peste această parte

Creează planul cuantic

145

a procesului. Î�ntregul model al Emergenț�ei se bazează pe ideea că viaț�a se desfăș� oară prin tine, nu ț�i se î�ntâmplă ție. Dacă la interior nu are loc o schimbare reală – dacă î�ncerci să schimbi lumea, dar rămâi acelaș� i –, aceasta nu este Emergenț�ă; î�nseamnă să faci lucrurile ca de obicei. Iar dacă intenț�ia ta este să trăieș� ti scopul sufletului tău ș� i să-ț�i atingi cel mai mare potenț�ial, viaț�a ta interioară trebuie să facă parte din plan î�n aceeaș� i măsură ca lumea exterioară.

Crearea planului

Pentru a-ț�i crea planul cuantic, ia declaraț�ia viziunii pe un an ș� i fă drumul î�n sens invers de la fiecare obiectiv pe un an până la primul pas pe care trebuie să î�l faci pentru a-l realiza. Dacă ai o viziune pe cinci ani, poț�i aplica acelaș� i proces ca să o î�mpărț�i mai î�ntâi î�n viziunea pe un an ș� i obiectivele aferente. Să spunem că obiectivul tău este să porneș� ti o afacere. Î�nainte să faci asta, va trebui să faci rost de un loc pentru desfăș� urarea afacerii sau să construieș� ti unul – fie online, fie î�n lumea fizică. Î�nainte de asta, va trebui să produci sau să cumperi marfa pe care o vei vinde ș� i poate să angajezi niș� te oameni. Î�nainte de asta, va trebui să faci rost de bani pentru a finanț�a afacerea. Î� nainte de asta, ai putea avea nevoie de un plan de afaceri ș� i de o strategie de marketing. Iar î�nainte de asta, ai putea avea de cercetat tipul de afacere pe care vrei să î�l î�ncepi, găsindu-i pe cei mai de succes jucători din domeniul tău, aflând ce anume fac ș� i funcț�ionează ș� i ce nu fac ș� i ai putea face tu. Fă acest lucru până când ajungi î�n momentul prezent, inversând procesul Emergenț�ei. Repetă paș� ii pentru fiecare scop obiectiv. Apoi procedează la fel pentru scopurile subiective. Ș� i nu uita că nu este nicio problemă dacă sunt

146

Emergența

goluri ș� i î�ntrebări. Pentru a te ajuta î�n organizarea planului, î�ț�i sugerez să î�l î�mparț�i î�n cele patru trimestre ale anului ș� i să stabileș� ti ce anume ar trebui să realizezi până la î�ncheierea fiecărui trimestru pentru a fi pe drumul cel bun.

Cea mai grozavă zi din viața ta

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm ș� i să ne veselim î�ntru ea”, se spune î�n Psalmii 117:24. Metafizic vorbind, „Domnul” î�nseamnă „marea lege a vieț�ii”. Afirmaț� ia respectivă este o reamintire a principiului că această zi, la fel ca acest an, aș� a cum am discutat mai î�nainte, este o idee perfectă î�n mintea divină, iar modalitatea de a trăi această armonie î�nnăscută ș� i posibilitate nesfârș� ită este „să ne bucurăm ș� i să ne veselim î�ntru ea”. Î�n cadrul Emergenț�ei, aceasta î�nseamnă să avem o strategie zilnică ce ne menț�ine î�n armonie cu cea mai î�naltă viziune a noastră – să simțim vie î�n noi vibraț�ia vizionară –, astfel î�ncât să permitem celei mai grozave zile din viaț�a noastră să se manifeste. Zi după zi. Imposibil? Nu. Vei realiza acest lucru î�n fiecare zi? Puț�in probabil. Dar dacă î�l realizezi chiar ș� i de două ori pe săptămână, nu ar merita efortul? Aș� adar, î�n timp ce te concentrezi pe toț�i paș� ii practici, ț�ine minte î�n primul rând că cea mai grozavă zi din viaț�a ta – de fapt î�ntregul model al Emergenț�ei – se referă la crearea unui mod de viață care corespunde esenț�ei ș� i scopului sufletului tău. Asta î�nseamnă să faci o prioritate maximă din faptul că ceea ce gândeș� ti, ce vorbeș� ti, la ce te concentrezi ș� i ce faci să fie î�n acord cu cine eș� ti ș� i intenț�ionezi să fii cu adevărat. Dacă eș� ti atent la acest lucru, chiar dacă nu

Creează planul cuantic

147

faci totul „bine”, tot vei progresa. După cum spune vechea axiomă metafizică: Cel care greș� eș� te î�n gândire poate să facă lucrurile bine ș� i până la urmă tot greș� ite vor fi; dar cel care gândeș� te cum trebuie poate să facă toate lucrurile greș� it ș� i până la urmă vor ieș� i bine. Fiindcă am acoperit deja multe dintre practicile de armonizare î�n cadrul strategiei LIFT zilnice, î�n această secț�iune ne vom concentra asupra structurii practice a zilei – cum să stabileș� ti priorităț�ile, cum să o gestionezi ș� i să o foloseș� ti pentru a activa ș� i exprima ceea ce contează cel mai mult. O tehnică obiș� nuită pentru a decide ce trebuie pus pe primul loc este modelul ABC: A) se va î�ntâmpla ceva rău dacă nu fac asta;

B) se va î�ntâmpla ceva bun dacă fac asta, sau C) ar fi frumos dacă fac asta.

Î�n categoria A ar putea fi un proiect care trebuie terminat astăzi, altfel vei fi dat afară sau vei pierde contractul, o factură a cărei scadenț�ă a trecut ș� i care trebuie plătită sau orice altceva pentru care ai fost angajat sau plătit să faci. Un exemplu pentru categoria B ar putea fi să predai o propunere pentru un post care ț�i-a fost oferit, să mergi la o î�ntâlnire importantă, să scrii cinci pagini la cartea la care lucrezi, să suni mai mulț�i clienț�i pentru a face vânzări, să meditezi, să mergi la sală ș� i aș� a mai departe. Iar î�n categoria C ar putea intra lucruri precum să iei prânzul cu un prieten, să mergi la un film sau să analizezi un proiect interesant sau un potenț�ial parteneriat pe care ț�i-ar plăcea să-l î�nchei, dar care nu este legat de obiectivele tale imediate. Asta nu

148

Emergența

î�nseamnă că nu faci niciodată activităț�i cum ar fi să iei prânzul cu un prieten – de fapt, dacă ele fac parte din practica ta LIFT zilnică sau ț�i-ai făcut o prioritate din a construi o relaț�ie cu cineva, ar putea intra î�n categoria B. De asemenea, ai putea avea o categorie î�n care să treci planificările pe termen lung ale acestor priorităț�i: ceva rău se va î�ntâmpla în cele din urmă/cel mai probabil; ceva bun se va î�ntâmpla în cele din urmă/cel mai probabil. Majoritatea se vor rezolva dacă ț�i-ai respectat planul ș� i î�l revizuieș� ti continuu. Uneori, î�nsă, la orizont se î�ntrevăd lucruri bune ș� i lucruri rele de care trebuie să te ocupi, dar care nu sunt î�ncă urgente. De exemplu, un e-mail cu programările pe care trebuie să î�l trimiț�i clienț�ilor tăi cu o săptămână î�nainte de sfârș� itul lunii, altfel programul tău va deveni imposibil de gestionat, sau o propunere pentru un posibil post care nu e imediat disponibil.

Dacă ș� tii că ai tendinț�a să fii distras ș� i să nu duci la capăt ceea ce intenț�ionezi, analizează-ț�i ziua ș� i î�ntreabă-te: „Ce lucru trebuie să fac neapărat azi, fără de care această zi ar fi incompletă?”. Apoi fă mai întâi acel lucru. Mulț�i dintre noi se uită la lista cu lucruri de făcut ș� i î�ncep cu cele mai uș� oare. Asta ne dă elan ș� i un sentiment de î�mplinire, iar uneori poate fi o strategie utilă dacă ne simț�im blocaț�i. Dar dacă laș� i mereu cea mai grea sarcină pentru mai târziu ș� i deseori nici nu mai ajungi la ea, această tactică ar putea să-ț�i dea iluzia că eș� ti productiv ș� i să ascundă o problemă mai profundă. Aș� adar, î�ncearcă să tai de pe listă mai î�ntâi cel mai important sau cel mai dificil lucru. Cei mai de succes oameni au ritualuri pe care le aplică dimineaț�a ș� i î�n diferite momente ale zilei, care î�i ancorează de ceea ce contează cel mai mult ș� i le asigură un echilibru

Creează planul cuantic

149

î�ntre efort ș� i recuperare, ceea ce este necesar pentru atingerea unei performanț�e optime de-a lungul zilei ș� i de-a lungul vieț�ii. Faptul de a rămâne ancorat este chiar mai vital atunci când treci prin procesul de Emerginerie, deoarece abilitatea ta de a fi î�n armonie cu cea mai î�naltă viziune pe care o ai ș� i de a trăi î�n acea vibraț�ie – cheia obț�inerii Emergenț�ei – este legată de lucrurile asupra cărora te concentrezi clipă de clipă de-a lungul zilei. Deș� i gestionarea timpului ș� i stabilirea priorităț�ilor sunt importante, gestionarea energiei este ș� i mai importantă. Un ritual pentru a susț�ine gestionarea energiei ar putea fi să te plimbi la o anumită oră, să bei un pahar mare cu apă, să faci puț�in sport sau yoga, să meditezi, să te rogi sau să citeș� ti ceva care te inspiră, apoi să mănânci ceva sănătos ș� i hrănitor. Apoi, la fiecare 90-120 de minute, ai putea să iei o pauză pentru a face stretching, să mai bei un pahar cu apă sau să iei o gustare care conț�ine proteine, să faci o scurtă plimbare sau să meditezi, pentru a te destinde î�nainte să-ț�i reiei activitatea. Dacă î�ncepi să introduci aceste practici î�n cursul zilei, vei constata că eș� ti mai alert, mai concentrat ș� i mai productiv – iar după-amiaza nu te mai simț�i epuizat. Indiferent de profesia pe care o ai sau de situaț�ia î�n care te afli, principiul este î�ntotdeauna acelaș� i: nu-ț�i lăsa viaț�a să fie efectul î�mprejurărilor exterioare – mai degrabă, fii cauza vieț�ii tale. Rezervă-ț�i acum puț�in timp pentru a-ț�i concepe cea mai grozavă zi, cu tot ceea ce vrei ș� i trebuie să realizezi pentru a avea un sentiment de î�mplinire atunci când pui seara capul pe pernă. Include toate aspectele importante vieț�ii – munca interioară ș� i exterioară, rezultatele personale ș� i profesionale.

150

Emergența

După ce termini, ar fi bine să-ț�i revezi planul săptămânal ș� i să verifici dacă trebuie să fie revizuit.

Nu e î�ntotdeauna uș� or să respecț�i un ritual de succes, dar pe măsură ce î�l pui î�n practică, î�ț�i va î�ntări capacitatea de a fi prezent ș� i concentrat pe ceea ce contează cel mai mult, lucru care se va transfera asupra muncii interioare. Nu uita, Emergenț�a nu este un instrument sau o tehnică pentru remedieri rapide; este un mod de viaț�ă. Pentru a o stăpâni – de fapt, pentru a stăpâni orice – trebuie să acceptăm orice lucru din viaț�a noastră ca făcând parte din drumul pe care î�l avem de parcurs. Aș� a cum a spus odată Pelé, unul dintre cei mai mari jucători de fotbal ș� i sportivi din toate timpurile, „orice lucru necesită antrenament”.2

Cum să trăiești în zona propriei genialități

Aș� a cum am discutat, crearea unui plan puternic, solid din punct de vedere structural ș� i urmarea unui ritual de succes care î�ncorporează practicile LIFT zilnice te ajută să scoț�i la lumină persoana care eș� ti cu adevărat – adică î�ț�i ajută Emergenț�a. Organizându-ț�i viaț�a pe baza acestor structuri î�ț�i permite să î�ncepi să trăieș� ti mai mult „î�n zona genialităț�ii” – acel talent sau set de aptitudini unice care fac parte din scopul sufletului tău –, acordând mai mult timp ș� i atenț�ie la ceea ce trebuie să fii ș� i să faci î�n mod autentic, până când asta este tot ce faci. Un motto pe care m-am străduit să-l respect de-a lungul anilor este: „Deleagă orice, numai inteligenț�a ta sclipitoare, nu.”3 Aș� a este structurată natura. Totul î�n natură are un scop ș� i un rol unic ș� i serveș� te numai acelui scop sau aproape, lăsând toate celelalte aspecte î�n seama restului naturii – creând î�n final un

Creează planul cuantic

151

ecosistem complicat, ș� i totuș� i eficient. Dacă fauna ș� i flora ar î�ncerca să trăiască aș� a cum trăiesc oamenii, stejarul î�ncercând să facă câte ceva ș� i din activitatea unui pin, iar albina să preia sarcini ș� i din domeniul unui colibri, lucrurile s-ar duce rapid la vale. Nu vedem acest lucru la fel de clar î�n experienț�a umană – considerăm de la sine î�nț�eles că pur ș� i simplu aș� a stau lucrurile –, dar avem câteva exemple cu privire la ceea ce este posibil atunci când oamenii î�ș�i organizează viaț�a î�n jurul zonei lor de genialitate: naș� terea filosofiei occidentale, personalităț�i ca Platon ș� i Aristotel care ș� i-au dedicat viaț�a pasiunii lor unice pentru gândirea, discursul ș� i scrierea filosofică, sau Renaș� terea, care ni l-a dat pe strălucitul artist ș� i inventator Da Vinci ș� i pe sculptorul î�nzestrat cu un talent nemaiî�ntâlnit, Michelangelo. Alte exemple sunt genialul compozitor Mozart, campionul la golf Tiger Woods ș� i surorile Polgár, cel mai mare trio din istoria ș� ahului – toț�i fiind rezultatul nu ș� ansei, norocului sau al vreunei hotărâri divine, ci al unei viziuni, al unei structuri ș� i al unui plan construit metodic asupra cărora s-au concentrat ș� i datorită cărora au trăit î�n zona genialităț�ii lor din ziua î�n care au î�nceput să meargă (sau chiar mai devreme). Acum ș� tim că succesul, genialitatea ș� i î�mplinirea la cel mai î�nalt nivel nu sunt rezultatul vreunui har sau al vreunui talent special acordat doar câtorva oameni norocoș� i, ci al unei activităț�i concentrate care ț�inteș� te un scop unic, î�n cadrul unei structuri care elimină majoritatea celorlalte activităț�i care ne distrag atenț�ia – cu alte cuvinte, o viziune clară, un plan ș� i practică zilnică. Prin urmare, organizează-ț�i viaț�a î�n jurul acelui domeniu sau activităț�i î�n care aduci cea mai mare valoare, î�n care simț�i cea mai mare putere ș� i obț�ii cele mai consecvente rezultate. Apoi găseș� te oamenii, sistemele ș� i structurile de susț�inere pentru a face

152

Emergența

restul. Pe măsură ce î�ncepi să stăpâneș� ti arta planificării cuantice, ar putea fi nevoie să angajezi pe cineva care să î�ț�i tundă peluza, să se ocupe de curăț�enie sau de contabilitate, taxe ș� i alte lucruri pe care altcineva le poate face la fel de bine sau chiar mai bine. Nu e o problemă dacă nu poț�i delega acum toate sarcinile î�n plus, dar î�ncepe să te gândeș� ti la asta. Este mai uș� or să plănuieș� ti aceste lucruri î�nainte să te aglomerezi. Când eș� ti î�n plin avânt, este mult mai greu să reorganizezi ș� i să delegi fără să faci o harababură.

Rezervă-ț�i acum puț�in timp pentru a-ț�i da seama de la î�nceput de tipul de ajutor de care ai putea avea nevoie, de ce sisteme ai putea concepe î�n viaț�a ta ș� i, prin urmare, î�n planul tău. Unul dintre obiective ar putea fi: „Să găsesc un asistent, un grădinar sau un contabil bun”. Fii creativ. Dacă nu ai banii necesari pentru acest ajutor suplimentar, poate poț�i face un schimb. Poate găseș� ti pe cineva care vrea să facă practică ș� i ar vedea î�n munca de asistent al tău o experienț�ă valoroasă pentru a î�nvăț�a sau ar putea primi credite universitare pentru acest lucru. Î�ntotdeauna există o cale. Cel puț�in ia î�n considerare să cauț�i ajutor, pentru ca tu să î�ț�i concentrezi energia acolo unde trebuie: asupra viziunilor tale pe un an ș� i pe cinci ani.

Planul de a planifica

Una dintre cele mai mari ironii este aceea că suntem deseori atât de ocupaț�i să trăim o viaț�ă pe care nu ne-o dorim, î�ncât nu găsim timp pentru a planifica viaț�a pe care ne-o dorim. Vrem mai mult timp ș� i î�nț�elegem că un plan ne-ar putea da acest lucru –, dar nu avem timp să ne facem mai mult timp! Nu lăsa percepț�ia „lipsei de timp” să te î�mpiedice să-ț�i faci timp pentru a-ț�i î�ntocmi planul. Nu amâna

Creează planul cuantic

153

acest lucru săptămâni sau luni de zile, altfel î�ț�i vei pierde elanul. Ș� tiu că eș� ti ocupat – toț�i suntem –, dar mai ș� tiu, din proprie experienț�ă, că este numai o scuză care ne î�mpiedică să î�naintăm.

Dacă viaț�a ta ar depinde de crearea unui plan î�n următoarele treizeci de zile, ai spune: „Fir-ar să fie, pur ș� i simplu nu am timp”? Î�mi dau seama că e puț�in exagerat, dar î�ntr-un sens foarte real, viaț�a ta chiar depinde de asta – doar că acum nu-ț�i dai seama. Uite aș� a ne ț�ine pe loc egoul: nu realizăm importanț�a unui lucru până când nu î�l vedem retrospectiv. Aș� adar, î�n loc să aș� tepț�i să-ț�i treacă viaț�a ca să î�nț�elegi acest lucru, te invit să te bazezi pe experienț�a mea. După ce am lucrat două decenii cu oameni ș� i i-am observat cum î�ș�i amână planul până când pierd elanul, am avantajul multor retrospective. Ș� tiu ce se î�ntâmplă cu majoritatea oamenilor î�n acest moment, iar intenț�ia mea este să nu devii ș� i tu o dată statistică iar acest proces o altă carte de self-help care rămâne pe raftul bibliotecii. Adevărul este că prea puț�ine, dacă nu chiar niciunul dintre lucrurile despre care crezi că te ț�in pe loc, nu o fac – nu au niciun fel de putere asupra ta. Eș� ti mai plin de resurse, mai capabil, mai ingenios ș� i mai sclipitor decât î�ț�i poț�i imagina. Î�n momentul î�n care vei termina, vei fi mult mai obiș� nuit cu persoana care vei fi devenit. Î�ț�i propun o provocare: rezervă-ț�i un interval de timp î�n următoarele două săptămâni ș� i ia-ț�i angajamentul să te ocupi de acest lucru, cel puț�in atât cât trebuie să te pui î�n miș� care. Aceasta ar putea î�nsemna să aloci câteva ore î�n fiecare weekend sau chiar mai mult. Ar putea î�nsemna să-ț�i programezi câteva ore î�n timpul săptămânii ș� i/sau ceva timp î�n fiecare zi. Ar putea î�nsemna să le explici celor dragi

154

Emergența

că î�n următoarele două săptămâni te vei concentra asupra acestui lucru ș� i s-ar putea să nu mai fii la fel de disponibil. Cu alte cuvinte, va trebui să creezi o structură de susț�inere – un plan pentru a planifica – ca să î�ntocmeș� ti un plan î�n vederea î�mplinirii celei mai î�nalte viziuni. Există ceva mai important? Dacă nu ș� tii î�n ce direcț�ie te î�ndrepț�i, orice drum va fi bun. Dacă nu trăieș� ti după planul tău, vei trăi după planul altcuiva. Ș� i dacă nu trăieș� ti viaț�a pentru care te-ai născut, atunci nu ț�i-o trăieș� ti deloc. Viaț�a nu ne refuză nimic; noi refuzăm ceea ce ne oferă viaț�a. Aș� a că fă tot ceea ce este nevoie pentru a realiza acest lucru, chiar dacă te-ai obiș� nuit să crezi că nu este posibil. Când vei privi î�napoi la acest moment, vei putea spune acela a fost momentul care a schimbat totul. La fel ca studenț�ii care ș� i-au făcut singuri aleile î�n peisajul haotic al campusului, vei vedea că drumul dorinț�ei care aș� teptai să apară este croit de tine, clipă de clipă, zi de zi, î�ndrumat de un concept interior care te conduce î�napoi la tine î�nsuț�i – unde toate bogăț�iile pe care le aș� teptai te aș� teptau de la bun î�nceput.

ETAPA A PATRA

DĂRUIEȘTE CEEA CE PARE SĂ LIPSEASCĂ Nu păstrezi decât ceea ce dăruiești. Sheldon Kopp

„Eu nu pot să schimb nici două vorbe cu soț�ul meu fără

să ne scoatem ochii”, s-a plâns Jill terapeutului ei. „Din momentul î�n care intră pe uș� ă sărim unul la beregata celuilalt. Ș� tiu î�n adâncul sufletului că î�ncă ne iubim, dar dragostea pare să fie î�ngropată, fără speranț�a de a mai putea ieș� i la lumină”. Ascultând cu atenț�ie, terapeutul a scos o sticlă dintr-un sertar ș� i i-a dat-o. „Aici e apă sfinț�ită, binecuvântată de un swami* din India”, i-a spus el. „Î�n următoarea săptămână, ori de câte ori soț�ul tău este pe cale să intre î�n cameră, ia o î�nghiț�itură, ț�ine puț�in pe limbă ș� i priveș� te-l î�n ochi. După câteva secunde, î�nghite. Ar trebui să observi imediat o î�mbunătăț�ire a interacț�iunilor voastre”.

* În hinduism, un swami (sanscrită) este un ascet sau yoghin care a fost inițiat într-o ordine monastică. (n.tr.)

156

Emergența

Jill a plecat acasă ș� i a aș� teptat cu nerăbdare î�ntoarcerea jumătăț�ii sale. Când a sosit, a luat o gură din apa sfinț�ită ș� i i-a susț�inut privirea î�n liniș� te. El s-a uitat la ea cu suspiciune, apoi a zâmbit curios. Ea a î�nghiț�it apa ș� i l-a î�ntrebat cum i-a mers î�n ziua respectivă. Î�n mod uimitor, nu s-au certat. De fapt, au avut una dintre cele mai intime discuț�ii din câte î�ș�i aminteau. Î�n noaptea următoare, î�nainte ca el să vină la culcare, Jill a mai luat o gură din lichidul magic, urmând acelaș� i ritual. După câteva clipe, a fost ca ș� i cum i s-ar fi ridicat un văl de pe ochi ș� i l-a văzut î�ntr-o lumină nouă, l-a văzut din nou pentru prima dată... l-a văzut pe bărbatul de care s-a î�ndrăgostit. Cearta previzibilă nu a mai avut loc. Iar restul nopț�ii a fost oricum, numai previzibil nu. Î�n săptămâna următoare, cu rezerva de apă secătuită ș� i viaț�a amoroasă aproape reî�nnoită, Jill a revenit la terapeut, anunț�ându-l că tratamentul avea efect vindecător asupra căsniciei sale ș� i că avea nevoie de mai multă apă sfinț�ită... cât mai repede.

Terapeutul a zâmbit ș� i i-a dezvăluit că „poț�iunea magică” nu era nimic altceva decât apă de izvor luată de la magazin. Puterea care î�i vindecase relaț�ia nu era de la un swami din India sau vreun elixir secret; se aflase tot timpul î�n ea.

Tu ești răspunsul pe care îl căutai

Aș� adar, ce anume a făcut-o pe Jill să obț�ină acest rezultat? Aș� teptarea sau intenț�ia ei, ori consecinț�a faptului că a î�ntrerupt o obiș� nuinț�ă? Cu siguranț�ă aceste lucruri sunt importante. Dar altceva se petrecea aici. Alegând tăcerea î�n locul unui răspuns condiț�ionat, ea a pus pauză filmului din mintea ei ce arăta vechile conflicte. Iar î�n acel spaț�iu, a

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

157

făcut loc pentru ca ceva nou, ceva mai autentic ș� i mai iubitor – natura sa mai profundă – să iasă la lumină. Î�n plus, a creat condiț�iile pentru ca partenerul ei să facă la fel.

A ieș� it pe moment din cadrul poveș� tii care spunea că problema era reprezentată de partenerul ei ș� i că lipsea ceva ce el nu dăruia, ș� i a creat astfel posibilitatea să iasă ceva din ea. Î�n loc să aș� tepte din partea lui să o asculte, l-a ascultat ea pe el; î�n loc să aș� tepte din partea lui s-o vadă, l-a privit ea î�ndeajuns ca să-l vadă cu adevărat; î�n loc să acuze ș� i să rămână o victimă a î�mprejurărilor, ș� i-a recuperat puterea ș� i s-a comportat î�n felul î�n care voia ca el să se poarte. Poate că î�n mare parte a fost „î�ntâmplător”, dar cu toate acestea ni se dezvăluie un principiu important: Tot ceea ce credea că lipsește din cadrul relației se aflase în ea în tot acest timp, așteptând doar ca ea să intre în armonie cu acel lucru și să-l lase să iasă la lumină.

Ne-am condiț�ionat să credem că, dacă pare să lipsească ceva, trebuie să ni-l procurăm sau să linguș� im, să controlăm ș� i să ne plângem până când cineva ne dă acel lucru. Dar, de fapt, este adevărat contrariul: trebuie să găsim î�n noi ceea ce pare să lipsească ș� i să-l lăsăm să iasă la lumină.

Trăind conform noț�iunii false că trebuie să obț�inem de undeva din afara noastră ceea ce vrem a dus la majoritatea lipsurilor, limitărilor, lăcomiei ș� i conflictelor noastre. Dar î�n această etapă, vei î�nvăț�a să schimbi asta î�nț�elegând că orice lipseș� te este ceea ce tu nu dăruiești. Mintea Universală, Î�mpărăț�ia Raiului, Nirvana – se află î�n interiorul tău. Iar pentru a ajunge acolo nu trebuie să mori, ci să trăieș� ti – ș� i să dăruieș� ti – de acolo. Aceasta se aplică tuturor lucrurilor care par să lipsească din viaț�a noastră. Dacă vrei mai mult respect, respectă-i

158

Emergența

mai mult pe alț�ii; dacă vrei mai multă iubire, iubeș� te mai mult; dacă vrei un partener ideal, devino un partener ideal dând dovadă de calităț�ile pe care le cauț�i. Î�n acest capitol, vei fi î�ndrumat să identifici zonele-cheie î�n care simț�i că te-ai blocat, aș� teptând ca o persoană sau vreo condiț�ie să se schimbe, ș� i vei î�nvăț�a strategiile pentru a î�ncepe să dăruieș� ti ceea ce ai î�ncercat să obț�ii – mai î�ntâi ț�ie î�nsuț�i, apoi oamenilor ș� i mediilor î�n care apare lipsa. Acest lucru inversează cursul energiei, făcându-te să fii cauza î�n lumea ta, î�n loc să simț�i că eș� ti la cheremul efectului, dându-ț�i puterea să obț�ii tot ce ai nevoie pentru viziunea ta. Nici n-am cuvinte să spun cât de importantă este această etapă: când realizezi că tot ceea ce ai nevoie se află î�n tine – nu metaforic vorbind, ci literal –, î�ntregul î�nț�eles al scopului vieț�ii tale se schimbă; eș� ti eliberat de cătuș� ele dependenț� ei economice, sociale ș� i guvernamentale care î�i î�nrobesc pe cei mai mulț�i oameni, iar tu devii elementul care î�i î�nalț�ă pe toț�i cei din jurul său.

Marea inversare

Am fost î�nvăț�aț�i că viaț�a ni se î�ntâmplă ș� i că trebuie să găsim modalităț�i mai bune de a evita, de a ne eschiva sau de a accepta acest lucru pentru a putea obț�ine ce ne dorim ș� i a scăpa de ceea ce nu ne dorim. Chiar dacă aceste mecanisme de adaptare ne-au ajutat să supravieț�uim ca specie, acum am ajuns î�ntr-un punct unde ne limitează evoluț�ia. Aș� a cum sămânț�a conț�ine deja planul plantei, iar solul î�n care este sădită conț�ine deja substanț�ele nutritive necesare pentru creș� terea sa, sămânț�a plantată î�n solul sufletului nostru conț�ine tot ce avem nevoie pentru a creș� te. Prin urmare, transpunerea î�n realitate a potenț�ialului nostru nu este un

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

159

proces de a adaptare, de apărare sau de luptă pentru a ajunge la nivelul următor; este un proces de activare a potenț�ialului î�nnăscut.

Î�n calitate de expresii individualizate a iubirii ș� i inteligenț�ei divine, nu am venit aici pentru a obț�ine ceva, ci pentru a elibera această grandoare captivă. Suntem cu adevărat darul lui Dumnezeu î�n această lume. Trăind î�n mod diferit – zbătându-te să obț�ii ceva de la lume –, se va instala o convingere de lipsă pe care o vei resimț�i continuu ș� i care î�mpiedică apariț�ia darurilor pe care trebuie să le dăruieș� ti. La extrem, această premisă falsă duce la toate actele î�ngrozitoare de corupț�ie ș� i violenț�ă. Suntem dispuș� i să minț�im, să î�nș� elăm ș� i să furăm pentru ceva care se află deja înăuntrul nostru. Nesocotim sau distrugem nenumărate relaț�ii deoarece nu ne dau dragostea, respectul ș� i validarea pe care numai noi le putem activa în noi înșine. Ș� i suntem dispuș� i să-i rănim, să-i trădăm sau să-i ucidem pe semenii noș� tri – inclusiv pe semenii de peste ocean – pentru a obține ceea ce ei nu ne-ar putea da niciodată. Î�n Occident, avem mai multă abundenț�ă decât oricând î�n istorie, ș� i totuș� i suntem unii dintre cei mai nefericiț�i oameni de pe planetă. Nu poț�i avea niciodată destul din ceea ce nu î�ț�i trebuie cu adevărat. De fapt, nu poț�i potoli niciodată acea foame insaț�iabilă prin „obț�inerea” unui lucru. Deoarece deja ai totul, numai dăruind poț�i avea. Numai lăsând lumina din tine să strălucească î�ț�i poț�i lumina propria viaț�ă. Î�n Emergenț�ă, să dăruieș� ti înseamnă să primeș� ti.

Marea inversare nu este numai să realizăm că tot ceea ce avem nevoie se află î�năuntrul nostru, ci să ne dăm seama î�n acelaș� i timp că tot ceea ce avem nevoie este de natură spirituală.

160

Emergența

Motivul pentru care suntem atât de ataș� aț�i de lucrurile materiale ș� i credem că ceva sau cineva din afară deț�ine fericirea noastră este pentru că am materializat spiritul î�n loc să spiritualizăm materia. Făcând această muncă, ne vom da seama că niciun bun material nu ne poate aduce pacea adevărată sau î�mplinirea. Î�nsă când intrăm î�n legătură cu spiritul nostru interior ș� i î�l eliberăm, poate lua formele î�mplinirii exterioare. Pomul fructifer ilustrează acest lucru. Un agricultor nu adună recolta temându-se că, dacă o dăruieș� te, nu va mai avea nimic. El î�nț�elege că roadele sunt efectul unei cauze invizibile din interiorul copacului; sunt simbolul adevăratei bogăț�ii a copacului, ș� i anume procesul invizibil prin care rădăcinile transformă pământul brut î�n sevă, floare ș� i fruct. Astfel, iarna, când copacul este sterp, agricultorul nu-ș� i pierde î�ncrederea ș� i î�l taie – deoarece ș� tie că pomul este la fel de î�mbelș� ugat ca î�ntotdeauna.

Î�n acelaș� i fel, chiar dacă peisajul vieț�ii tale (sau contul din bancă) pare să fie gol, tu eș� ti î�n continuare infinit de bogat – deoarece procesul invizibil din tine, un proces care transformă solul sufletului î�n gânduri, acț�iuni ș� i forme î�n lumea ta, este cel care constituie averea ș� i valoarea reală. Lumea nu poate contribui cu nimic la ele ș� i nici nu ni le poate lua; nu poate decât să reflecte ceea ce laș� i să iasă la lumină. Atâta vreme cât rămâi î�nrădăcinat î�n sufletul tău ș� i cultivi condiț�iile interioare care sunt î�n armonie cu seminț�ele potenț�ialului, vei produce o recoltă bogată sezon după sezon.

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

161

Nu poți dărui decât ceea ce ai Deș� i este adevărat că ai deja tot ce î�ț�i trebuie î�năuntrul tău, nu poț�i trăi această realitate ș� tiind acest lucru numai prin intelect – pentru a „avea” ceva, trebuie să participi conștient la acel lucru. Mai devreme am discutat despre trecerea de la anticiparea binelui viitor la participarea la binele care se află deja aici, î�n interiorul ș� i î�n jurul nostru. Asta î�l activează î�n conș� tiinț�ă, făcându-l „real”, dându-ț�i experienț�a efectivă a faptului de a-l „avea”. O greș� eală pe care o fac mulț�i căutători spirituali sau dintre cei care sunt axaț�i asupra lumii interioare este aceea că î�ncearcă să dăruiască ceea ce nu au – ceea ce nu a fost activat î�n conș� tiinț�ă. Rezultatul este reprezentat deseori de stres, î�ndoială de sine, stagnare, resentimente, epuizare sau falimentare din cauza a tot ceea ce au dăruit, iar uneori chiar î�nrăutăț�esc lucrurile pentru cei pe care î�ncearcă să î�i ajute (nu există nimic mai rău decât o persoană care dăruieș� te ș� i e plină de resentimente!).

Este simplu de î�nț�eles: dacă nu inspiri, nu poț�i să expiri. Dacă nu primeș� ti, nu vei avea nimic de dăruit. Este un singur flux constant, î�năuntru ș� i î�n afară, î�nainte ș� i î�napoi, fără î�nceput sau sfârș� it. Nu inspiri ș� i î�ț�i ț�ii respiraț�ia – aerul trebuie dat afară. Î� n mod similar, nu păstrăm darurile pe care le avem, fie ele materiale sau spirituale. Primim, î�mpărț�im ce avem ș� i primim din nou. Aceasta este legea circulaț�iei. A primi nu este, î�nsă, acelaș� i lucru cu a „obț�ine”. Atunci când î�ncerci să obț�ii ceva, deseori forț�ezi, insiș� ti ș� i acț�ionezi dintr-un sentiment de frică, lipsă ș� i limitare. Dar când primeș� ti ceea ce vine la tine – fie că este următoarea gură de aer, un gest iubitor, bani sau oricare dintre bogăț�iile din

162

Emergența

jur –, este un act binevoitor de acceptare care nu cere efort. Î�n plus, permite ciclului vieț�ii ș� i circulaț�iei energiei să-ș� i afle î�mplinirea – precum ș� i un nou î�nceput – î�n tine.

Unul dintre cele mai generoase lucruri pe care le poț�i face pentru altă persoană este să-i dai voie să-ț�i dăruiască. Gândeș� te-te la gesturile de iubire pe care le-ai făcut faț�ă de cineva – un compliment, un dar sau o compensaț�ie pentru o sarcină dusă la bun sfârș� it. Nu te-ai simț�it grozav să le poț�i dărui? Acum aminteș� te-ț�i când ai î�ncercat să oferi un cuvânt de apreciere, un dar sau să faci un act de bunătate ș� i nu au fost acceptate cu amabilitate. Cum te-ai simț�it? Când cineva nu permite energiei să circule spre el, ciclul este incomplet ș� i î�ț�i poate da senzaț�ia că ceva s-a blocat. Dumnezeu î�ncearcă î�ntotdeauna să toarne prin tine, î�n jurul tău ș� i î�n tine – chiar ș� i atunci când vine prin ceilalț�i. Este o singură circulaț�ie, un singur curs; este modul î�n care se manifestă Integralitatea Infinită. Ș� i cu cât accepț�i mai mult această circulaț�ie, cu atât mai mult vei primi ș� i cu atât mai mult vei avea de dăruit î�ntr-o spirală ascendentă fără sfârș� it a abundenț�ei.

Desigur, viaț�a nu este î�ntotdeauna atât de generoasă cu noi. Când se î�ntâmplă acest lucru, nu este ceva personal. Universul nu face decât să reflecte cum am gândit sau cum ne-am purtat cu noi, de exemplu, că „nu merităm” sau „nu suntem suficient de buni”. Dar putem schimba acest curs dăruindu-ne ceva nouă î�nș� ine. Acest lucru poate fi dificil pentru oamenii care sunt orientaț�i asupra lumii interioare. Dacă ideea de a primi ț�i se pare egoistă, ideea de a ne dărui ceva nouă înșine ș� i de a ne satisface toate nevoile poate părea aproape o blasfemie. Poate stârni sentimente de vină ș� i ruș� ine, pentru că la un moment dat am primit mesajul că

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

163

este greș� it să avem grijă de noi î�nș� ine ș� i am găsit validare î�n a avea grijă de ceilalț�i. Dar adevărul este că dacă nu te î�mplineș� ti (dacă nu inspiri) ș� i dacă nu te ocupi mai î�ntâi de nevoile tale, totul este zadarnic. La fel ca masca de oxigen din avion: când scade presiunea ș� i trebuie să o foloseș� ti, dacă î�ncerci să-i ajuț�i pe alț�ii î�nainte să ț�i-o pui mai î�ntâi ț�ie, vei leș� ina ș� i nu vei mai fi de ajutor nimănui. Numai atunci când contribui la abundenț�a care se află peste tot î�n jurul tău, poț�i fi cu adevărat generos. Numai atunci când ai, poț�i dărui. Numai atunci când ai avut grijă de nevoile tale, poț�i avea grijă de cele ale altuia î�n cel mai profund sens. Orice altceva este un truc manipulator al egoului, făcându-te să crezi că trebuie să dăruieș� ti ca să obț�ii un sentiment de valoare, validare sau aprobare.

Nu uita că natura abundenț�ei ș� i î�mplinirii nu este un lucru static; este un flux constant de a inspira ș� i a expira, de a dărui ș� i a primi; este important să dăruieș� ti, să serveș� ti sau să î�mparț�i cu alț�ii, chiar ș� i atunci când accepț�i ceea ce este dăruit ș� i î�ț�i dai voie să fii servit. Din perspectiva Emergenț�ei, a dărui î�nseamnă a primi, iar a primi î�nseamnă a dărui; dacă ai grijă de tine, ai grijă ș� i de alț�ii, iar dacă ai grijă de alț�ii, î�nseamnă că ai grijă de tine. Totul este o î�ntreagă acț�iune, o singură respiraț�ie – ș� i, din punct de vedere spiritual, totul are aceeaș� i energie. Să ne mărim capacitatea pulmonară spirituală.

Îmbunătățirea circulației

Gândeș� te-te la un aspect al vieț�ii tale î�n care te simț�i blocat, sub influenț�a altei persoane sau situaț�ii, incapabil să mergi mai departe sau să obț�ii lucrurile de care ai nevoie. Ce

164

Emergența

aș� tepț�i să vezi, să auzi sau să primeș� ti î�nainte de a te simț�i stăpân pe tine? Poate că aș� tepț�i un partener de la care să primeș� ti respect sau validare. Poate că este un ș� ef care nu ț�i-a dat aprobarea pe care simț�i că o meriț�i. Poate fi o situaț�ie financiară problematică ș� i simț�i că nu poț�i merge mai departe până când nu ai o anumită sumă de bani, sau o problemă fizică care te-a convins că este imposibil să mergi î�n direcț�ia visurilor tale. Î�ntreabă-te ce calităț�i ar trebui să î�ntruchipezi pentru a te simț�i eliberat ș� i î�mplinit î�n această situaț�ie – chiar dacă î�mprejurările nu s-au schimbat. De exemplu, dacă situaț�ia care te î�ngrijorează este o aparentă lipsă de bani, poate că acea calitate pe care trebuie să o î�ntruchipezi ar fi un simț� al siguranț�ei, un sentiment că totul este bine. Dacă este o relaț�ie î�n cadrul căreia nu eș� ti validat, ar putea fi să fii mulț�umit de persoana ta. Scrie aceste calităț�i.

Apoi priveș� te din nou această situaț�ie ș� i î�ntreabă-te: „Ce î�nseamnă pentru mine acest lucru pe care î�l vreau/de care am nevoie/care î�mi lipseș� te? Ce reprezintă sau ce simbolizează?” Aceasta este o altă modalitate de a căuta indicii î�n semnificaț�ia mai profundă a ceea ce lipseș� te. De exemplu, să spunem că vrei un job – ai putea descoperi că simbolizează siguranț�ă, putere ș� i un sentiment de utilitate. Scrie orice semnificaț�ie simbolică pe care o asociezi cu faptul de a avea un loc de muncă. Vizualizează-te obț�inând slujba ideală pe care o aș� tepț�i. Dă-ț�i voie să o simți. Respiră î�n ritmul tău ș� i lasă acest sentiment să se extindă, să-ț�i umple pieptul, apoi î�ntregul

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

165

corp. Dacă simț�i chiar ș� i un strop din calitatea care te-ar face să te simț�i î�mplinit, atunci ai indicat cheia spre libertatea ta: că abilitatea de a trăi această calitate nu are de-a face cu nimeni și nimic în afară de tine. Dacă, î�n loc de slujbă, sectorul î�n care te simț�i blocat sunt banii, iar acum ai un sentiment de abundenț�ă sau siguranț�ă (sau calităț�ile pe care le-ai trecut pe listă), tocmai ai dovedit că banii – acest obiect din afară – nu sunt, ș� i nu au fost niciodată, cauza sentimentului de abundenț�ă sau siguranț�ă la care ai tânjit. Nu contează cât de slab percepi sentimentul respectiv, prin practică va creș� te î�n intensitate până va emite lumină din interior. Această practică ridică unul dintre Stâlpii Scopului Sufletului, acela de a simți. Ș� i pe măsură ce sentimentul se integrează, noua vibraț�ie sau conș� tiinț�ă va topi frica ș� i senzaț�ia de lipsă care te blocau – ș� i va deveni î�nsăș� i substanț�a următoarei etape a Emergenț�ei (î�n acelaș� i fel î�n care solul devine sevă, floare ș� i fruct). Tu ș� i numai tu eș� ti cel care poate controla acest proces. Nu eș� ti sub efectul î�mprejurărilor; tu eș� ti cauza.

Acum î�ntreabă-te: „Cine aș� fi dacă această situaț�ie ar fi rezolvată î�n î�ntregime? Cum m-aș� comporta? Cum aș� acț�iona?”. Aceasta î�ț�i creș� te conș� tientizarea pentru a cuprinde un alt Stâlp al Scopului Sufletului, cel de a fi. Scrie aceste calităț�i. Ș� i, din nou, acordă-ț�i un moment pentru a simț�i cu adevărat cum este să fii persoana care î�ntruchipează pe deplin calităț�ile pe care le-ai descris. Făcând acest lucru, activezi acea stare de a fi ș� i, î�n timp, va î�ncepe să se integreze î�n conș� tiinț�a ta ca un nou punct de referinț�ă. Dar mai sunt ș� i alte lucruri pe care le poț�i face pentru a-ț�i ancora aceste calităț�i î�n minte, î�n corp ș� i î�n experienț�ă.

166

Emergența

Priveș� te calităț�ile de a fi ș� i î�ntreabă-te: „Cum ar fi dacă aș� fi acum acea persoană?”. Nu accepta un răspuns vag, precum: „Fii mai autentic”. Î�ntreabă cum ar fi î�n mod exact. Î�ntreabă până când obț�ii o î�ndrumare pe baza căreia poț�i acț�iona. De exemplu, „Fii mai autentic” poate conduce la: „Să-i spun partenerului ce părere am despre faptul că lucrează până târziu” sau „Să î�i spun ș� efului care este viziunea mea reală cu privire la acest proiect”. Î�n cele din urmă, î�ntreabă: „Ce activităț�i, oameni, medii sau obiecte mă fac să mă simt î�n modul î�n care m-aș� simț�i dacă această situaț�ie ar fi rezolvată?”. (Acest lucru ar trebui să-ț�i fie familiar de la activitatea anterioară legată de Stâlpii Scopului Sufletului î�n etapa a doua). Fă o listă a posibilităț�ilor. Include-le pe cele care rezonează cel mai mult cu tine î�n planul cuantic. Pentru a-ț�i accelera Emergenț�a î�n această zonă, creează o strategie săptămânală concentrată care include:

• Cel puț�in o modalitate î�n care poț�i fi persoana care ai fi dacă această situaț�ie ar fi rezolvată. • Una până la trei activităț�i care te fac să ai aceste sentimente de putere personală. • Să petreci timp de calitate cu oamenii care te fac să ai aceste sentimente. • Cel puț�in o călătorie î�ntr-un mediu care te face să ai aceste sentimente.

• Unul până la trei obiecte (imagini, muzică, parfumuri, bijuterii) care activează aceste sentimente.

Includerea acestor elemente î�n program te va ajuta să eviț�i activităț�ile obiș� nuite care nu sunt î�n armonie cu frecvenț�ele mai î�nalte ale lucrurilor pe care le doreș� ti. După

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

167

prima săptămână, reevaluează dacă ai ales oamenii, locurile ș� i lucrurile potrivite pentru a-ț�i susț�ine Emergenț�a. Dacă situaț�ia necesită mai multă muncă, pune la punct o strategie pe termen mai lung.

Nu poți păstra decât ce dăruiești

Acum că î�ncepi să-ț�i activezi sentimentul superior de a avea, următorul pas este să-l transmiț�i î�n experienț�a ta dăruindu-l. Acesta nu este un truc metafizic. Nu dai pentru a primi – lucru care te duce î�napoi la vechea paradigmă, anume că î�ț�i lipseș� te ceva. După cum am văzut deja, dăruieș� ti pentru că dăruirea este mecanismul prin care atragem ceea ce este necesar în lumea noastră. Nimic nu apare î�n această lume decât prin actul de a dărui sau de a exprima. Iar actul de a dărui ceva din conș� tiinț�a faptului de a avea î�ț�i permite să fixezi frecvenț�a respectivă la fel ca un buton presetat al radioului. Amândouă sunt necesare. Cu cât dăruieș� ti mai mult conștient fiind că ai, cu atât ai mai multe de dăruit. Î�nț�elegem acest principiu fiindcă se aplică î�n cazul cunoaș� terii; cu cât un profesor predă mai mult, cu atât va dobândi mai multă cunoaș� tere. Actul de a î�mpărtăș� i cunoaș� terea elevilor (a dărui) este cel care o face să crească, o activează ș� i o sporeș� te fără limite. Vedem acest lucru ș� i la calităț�i precum curajul sau recunoș� tinț�a; cu cât le exprimăm mai mult, cu atât avem mai mult din ele; profunzimea sentimentelor ș� i î�nț�elegerea noastră creș� te. Când este vorba despre alte aspecte ale vieț�ii, î�nsă, deseori intrăm î�ntr-un hăț�iș� de convingeri negative. Dacă cineva ne-a frânt inima, am putea să ne păstrăm iubirea ca pe o resursă limitată ș� i am ajunge să avem parte de mai puț�ină

168

Emergența

– nu pentru că nu ni se dă suficientă iubire, ci pentru că nu permitem ca mai multă iubire să treacă prin noi. La fel, am putea ț�ine pentru noi sprijinul, respectul, validarea sau aprobarea deoarece simț�im că nu primim suficient din ele ș� i credem că, dacă le păstrăm pentru noi, cineva ni le va da până la urmă. Dar niciodată nu funcț�ionează aș� a. Ne-am putea teme că, dacă oferim aprecierea ș� i validarea care simț�im că ne lipsesc nouă, vom da altora putere, iar ei nu vor mai avea nevoie de noi. Dar unde duce acest lucru? La situaț�ia î�n care ambele părț�i se simt mai puțin sprijinite, respectate ș� i validate. Nu numai că binele nu se mai răspândeș� te, dar se atrofiază asemenea unui muș� chi nefolosit. După cum se spune î�n Matei 13:12: „Căci celui ce are i se va da ș� i-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, ș� i ce are i se va lua”.

Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru lucrurile materiale, cum ar fi contribuț�iile caritabile. Dacă simț�im că ne lipsesc banii, este un adevărat test de credinț�ă să dăm din puț�inul pe care î�l avem. Nu este vorba despre sumă, ci despre intenț�ie. Dăruirea ar trebui să fie simț�ită ca atunci când î�ț�i î�ntinzi un muș� chi, dar nu atât de mult î�ncât să faci î�ntindere. Când dăruieș� ti simț�indu-te bogat, accelerezi legea circulaț�iei î�n viaț�a ta, iar universul, care caută î�ntotdeauna să se î�mplinească prin tine, te vede acum ca un canal disponibil ș� i capabil prin care se poate revărsa pe Sine.

Alte modalităț�i provocatoare prin care putem dărui ar fi să susț�inem pe cineva care nu ne susț�ine, să-i ajutăm pe alț�ii să aibă succes când vrem ca noi să fim ajutaț�i de alț�ii sau să ne arătăm prieten ș� i tovarăș� atunci când ne dorim cu disperare să primim dragoste ș� i afecț�iune. Cu cât suntem mai dispuș� i să-i ajutăm pe alț�ii să aibă parte de ceea ce

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

169

ne dorim noi, să-i tratăm pe ceilalț�i cum am vrea să fim trataț�i ș� i să-i susț�inem pe ceilalț�i aș� a cum am vrea noi să fim susț�inuț�i – nedăruind pentru a obț�ine, ci manifestând ceea ce este necesar î�n lume, ș� tiind că avem acel lucru – cu atât activăm ș� i extindem mai mult acele calităț�i î�n noi, care se răspândesc î�n mediul nostru ș� i devin oamenii, locurile ș� i oportunităț�ile care formează următoarea etapă a evoluț�iei noastre. Pe măsură ce î�ncepi să dăruieș� ti aceste calităț�i care aparent lipsesc, nu uita să te incluzi și pe tine. Aș� a cum am discutat mai sus, aceasta este adesea o lecț�ie despre suflet pentru oamenii care sunt orientaț�i asupra lumii interioare sau pentru cei care provin dintr-un mediu î�n care munca grea ș� i sacrificiul de sine sunt valori esenț�iale. Dar este esenț�ial să ai grijă de tine, indiferent de mediul î�n care te-ai născut sau de credinț�ele tale. Nu doar le activa î�n tine – dăruieș� te-ț�i-le efectiv.

Făcând asta, se pot î�ntâmpla lucruri interesante. Nu numai că vei simț�i mai intens aceste calităț�i, dar te eliberezi de iluzia că cineva sau ceva a fost vreodată sursa ta de î�mplinire. Egoul se va lupta pentru a te trage î�napoi prin monologuri precum: „Cum poț�i continua să iubeș� ti, să respecț�i ș� i să validezi această persoană, î�n condiț�iile î�n care ea nu î�ț�i oferă aceste lucruri? Cum poț�i continua să dai tot ce ai pentru această slujbă, când nu este ceea ce eș� ti menit să faci ș� i, î�n plus, nici măcar nu te apreciază nimeni?”. Dar dacă eș� ti dispus să rămâi pe acest drum, nu numai că vei depăș� i aceste monologuri, ci vei continua să te dezvolț�i de parcă te-ai afla î�n situaț�ia sau î�n relaț�ia ta ideală – ș� i vei deveni persoana care ai fi dacă ai fi iubit, apreciat, aprobat ș� i validat!

170

Emergența

Î�n această etapă, se î�ntâmplă unul din două lucruri: dacă cealaltă persoană sau situaț�ie este dispusă ș� i capabilă să-ț�i răspundă la această frecvenț�ă mai î�naltă, lucrurile se vor î�mbunătăț�i ș� i se vor extinde, deseori î�n moduri pe care nici nu ț�i le poț�i imagina. Iar dacă nu î�ț�i poate răspunde la fel, universul te va duce î�ntr-un mediu sau î�ntr-o relaț�ie care pot interacț�iona cu tine la acest nou nivel. Trebuie, î�nsă, să ș� tii, că noua situaț�ie poate să nu apară imediat. Î�nainte există adesea o perioadă de aș� ezare, de integrare mai profundă ș� i care seamănă cu un test final al noilor limite – cum ar fi sufletul care spune: „Eș� ti sigur că î�ț�i doreș� ti asta?”. Î�n plus, aceasta se poate î�ntâmpla î�n timp ce te afli î�n vechea experienț�ă, aș� a cum a fost cazul cu ce urmează să-ț�i povestesc. Dar fii optimist. Atunci când se produce schimbarea, deoarece conș� tiinț�a precedă î�ntotdeauna forma, realitatea exterioară trebuie să se conformeze noului nivel al ființ�ei tale.

Cum am învățat să nu mai aștept și să încep să servesc

După deschiderea mea spirituală iniț�ială ș� i perioada de muncă de aprofundare care i-a urmat timp de câț�iva ani, am sfârș� it fără un loc de muncă ș� i având puț�ini bani î�n buzunar. Î�n condiț�iile î�n care itinerariul multor actori este de la statutul de chelner la cel de artist, eu am procedat invers: am î�nceput de sus, prin a fi un actor de succes, ș� i am sfârș� it jos, prin a fi chelner, servindu-i pe oamenii cu care jucasem î�n filme. A fost o experienț�ă care î�ndeamnă la modestie, ca să spunem numai atât. Deș� i nu mai aveam mândrie, aveam o viziune – voiam să-mi folosesc talentele creative pentru a-i inspira ș� i transforma pe oameni. Ș� i deș� i nu aveam niciun

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

171

fel de perspective pentru a le transpune î�n realitate, aveam instrumentul de bază al Emergenț�ei pentru a le î�ntâmpina (cu toate că nu aveam pe atunci limbajul pentru acest lucru). Prin urmare, am î�nceput să practic acest principiu de a dărui ceea ce pare să lipsească; prezentându-mă î�n fiecare zi pentru rolul meu de chelner de parcă ar fi fost slujba mea de vis – intenț�ionând să fiu persoana care credeam că aș� fi dacă î�mi trăiam destinul.

Am î�nceput prin a aduce un nivel de excelenț�ă, oferind servicii de cinci stele î�ntr-un restaurant de trei stele. Am î�ncetat să mă mai plâng ș� i să-i mai critic pe clienț�i aș� a cum făceau ceilalț�i chelneri. Am avut grijă mai mult să fiu recunoscător, să mă distrez, să simt bucurie ș� i pasiune ș� i să-i tratez cu cel mai mare respect pe toț�i cei cu care intram î�n contact. Pas cu pas, am manifestat mai mult din calităț�ile de caracter care erau î�n armonie cu viziunea mea mai î�naltă ș� i am renunț�at la comportamentele care nu erau astfel. Clienț�ii au î�nceput să mă aprecieze foarte mult ș� i să î�mi dea bacș� iș� uri mai mari, spunând că vor contacta administraț�ia pentru a spune că s-au bucurat de cele mai bune servicii de care au avut parte vreodată. Steaua mea strălucea î�n sfârș� it... Iar managerul m-a concediat.

Nu î�mi aduc aminte de ce. Ceva de genul că „nu m-aș� potrivi cum trebuie”, dar după o scurtă perioadă de discuț�ii – ș� i cu sprijinul altui manager care a subliniat că nu am greș� it cu nimic – m-au angajat la loc. M-am simț�it neî�nț�eles, tratat nedrept ș� i cumva ca un fel de paria, dar am considerat că este un fel de provocare ș� i am insistat, manifestând calităț�ile viziunii mele, scoț�ând la lumină calităț�ile caracterului meu mai î�nalt, debarasându-mă de critica cu privire

172

Emergența

la personal, sărind ca să ajut ș� i să servesc ș� i mai mult. Iar curând eram din nou plin de energie, simț�indu-mă ș� i mai bine, mai plin de putere ca niciodată. Ș� i m-au concediat din nou.

De data aceasta chiar s-a î�ntâmplat ceva, ceva concret – numai că nu avea nimic de-a face cu mine. Ș� i după o perioadă de investigare, au descoperit că a fost o greș� eală – cineva m-a făcut ț�ap ispăș� itor sau a greș� it – ș� i m-au angajat la loc.

Personalul a î�nceput să-mi arunce priviri pieziș� e, iar unii au ajuns la concluzia că nu aveam cele mai bune intenț�ii. M-am simț�it î�nstrăinat, singur ș� i, î�n esenț�ă, un ratat. Dar aveam nevoie de acea slujbă (chiar dacă sentimentul necesităț�ii î�ncepea să dispară). Aș� a î�ncât am săpat mai adânc. M-am î�ntrebat: „Unde altundeva nu acț�ionez cu integritate?”. Ș� i am î�nceput să găsesc locuri î�n care mă simț�eam nepotrivit, căutând aprobare ș� i validare ș� i nefiind onest. De exemplu, am î�nceput să bănuiesc că sucurile ș� i chiflele pe care le consumam î�n spate erau de fapt furt. Mi-am spus că toată lumea făcea acest lucru ș� i că era ceva normal. Dar nu m-am putut î�mpiedica să nu mă î�ntreb din ce î�n ce mai mult de ce ne ascundeam cu toț�ii î�n privinț�a asta. Ș� i când m-am î�ntrebat de ce nu le plăteam pur ș� i simplu, am descoperit o conș� tiinț�ă a sărăciei – o parte din mine care, la un anumit nivel, simț�ea că trebuie să mint sau să î�nș� el pentru a obț�ine ceea ce voiam ș� i aveam nevoie. Nu voiam să pierd chiflele ș� i sucurile gratuite, dar eram mult prea conș� tient de această breș� ă interioară la nivelul integrităț�ii – aș� a că mi-am adunat curajul pentru a-l î�ntreba pe manager dacă ne era permis să facem asta. După cum era de aș� teptat, mi-a spus că nu. Pas cu pas, am eliminat aceste mici minciuni ș� i î�nș� elăciuni, devenind mai armonios ș� i î�n interior, ș� i î�n exterior.

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

173

Deș� i mi-a fost greu să renunț� la aceste comodităț�i ș� i condiț�ii cu care mă obiș� nuisem, am î�nceput să mă simt din nou bine, mai puternic, chiar inspirat să-mi fac treaba. Am căutat ș� i alte modalităț�i prin care să-mi ofer serviciile, să dau mai multă valoare clienț�ilor ș� i personalului. De data aceasta eram sigur că mă potriveam. Ajunsesem î�n sfârș� it acolo unde trebuie! Ș� i, bineî�nț�eles, m-au concediat din nou!

De data asta am decis să nu mă mai î�ntorc. M-am gândit că universul î�mi trimitea cu siguranț�ă un mesaj. Lucrul grozav a fost că nu simț�eam nici un fel de ranchiună; nu am dat vina pe ei. Am considerat că totul ț�inea de ordinea divină. Logodnica mea, pe de altă parte, ar fi ars acel loc din temelii. Când î�i sugeram să mergem să luăm masa acolo, î�ș�i ieș� ea total din fire, î�ntrebându-se cum puteam să mai iau î�n calcul să merg acolo. I-am î�nț�eles – ș� i i-am apreciat – sentimentele. Nu făcea decât să fie de partea bărbatului ei. Dar î�n mine nu exista nici urmă de duș� mănie. Eram liber. Ș� i, î�n scurt timp, am fost angajat să instruiesc directori executivi ai companiilor din topul Fortune 500 pe tema comunicării ș� i a aptitudinilor interpersonale. De la ospătar î�ntr-un restaurant de trei stele am ajuns să iau masa ca invitat la restaurante de cinci stele din toată ț�ara, făcând de douăzeci de ori mai mulț�i bani decât făceam î�nainte. Fiindcă mi-am crescut vibraț�ia î�n postul de chelner, mediul respectiv nu s-a putut ridica la î�nălț�ime pentru a mi se potrivi. Nu este un reproș� ; este doar natura situaț�iei. Î�n plus, nici nu î�mi era menit să mi se potrivească. Pe măsură ce creș� tem, nu ni se mai potrivesc pantofii sau pantalonii – tot aș� a, ajungem să nu ni se mai potrivească nici oamenii, locurile ș� i scopurile î�n viaț�ă (nu poț�i să nu te potriveș� ti cu

174

Emergența

propriul scop, dar poț�i ș� i trebuie să î�ț�i depăș� eș� ti percepț�ia limitată referitoare la el). Aceasta nu î�nseamnă că formele ș� i măsurile diferite sunt greș� ite. Nu trebuie să te descotoroseș� ti de cineva sau de ceva nepotrivit; trebuie doar să ș� tii că nu mai e potrivit pentru tine. Un alt element-cheie de reț�inut din această experienț�ă este că viaț�a la un alt nivel ș� i oportunitatea care m-a dus acolo nu s-au î�ntâmplat î�n viitor – s-au î�ntâmplat pe când eram chelner. Trebuie să creăm echivalentul mental-emoț�ional al vieț�ii pe care ne-o dorim î�n timp ce ne exersăm potenț�ialul î�ntr-o experienț�ă mai mică, aparent limitată. Graniț�ele ș� i limitările acț�ionează ca o sală de fitness pentru sufletul nostru, care utilizează toată rezistenț�a pentru a deveni mai puternic. Dacă aș� teptăm să apară o oportunitate mai bună î�n loc să ne bucurăm de cea care se află î�n faț�a noastră ș� i să ne purtăm asemenea persoanei care ne-am imaginat că putem fi, nu vom dezvolta o conș� tiinț�ă î�n armonie cu viaț�a pe care ne-o dorim – iar dacă totuș� i reuș� im cumva să o transpunem î�n realitate, nu vom reuș� i să o păstrăm. Am văzut acest lucru la persoanele care au avut succes peste noapte sau cărora le-au picat bani din cer, precum cineva care câș� tigă la loterie ș� i ajunge iar sărac sau î�nglodat î�n datorii mai mari decât î�nainte. Fazele Emergenț�ei sunt ilustrate de un pui de găină aflat î�n ou. La un moment dat, puiul ajunge să consume toate resursele, să-ș� i polueze mediul ș� i să nu mai î�ncapă. Stă î�nghesuit, î�i este foame, iar locul î�n care stă miroase î�ngrozitor. Dacă ar avea o conș� tiinț�ă de sine, ar putea să se simtă ca o victimă, considerând că viaț�a î�i stă î�mpotrivă, că este un păcătos care î�ș�i primeș� te pedeapsa sau că tot ce se î�ntâmplă este din vina părinț�ilor care l-au abandonat î�n

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

175

aceste condiț�ii teribile. Î�nsă, dacă ar reuș� i să iasă din ou prin rugăciune sau afirmaț�ii, sau dacă un fermier binevoitor l-ar ajuta, puiul de găină ar muri. Din fericire, puiul este guvernat de legile naturii ș� i î�ncepe să lovească cu ciocul ș� i să zgârie, căutând orice sursă benefică din mediul său. Nu deplânge ceea ce nu poate face; face ceea ce poate. Nu se concentrează pe ceea ce lipsește; se concentrează pe orice bucăț�ică de bine pe care o are – folosind toate abilităț�ile ș� i resursele disponibile la capacitate maximă. Făcând acest lucru, loviturile cu ciocul nu numai că sparg oul ș� i el poate să iasă, dar î�i ș� i î�ntăresc muș� chii gâtului ș� i plămânii, pregătindu-l să supravieț�uiască î�n lumea cea mare.

Deblocat pe viață

Una dintre cele mai importante concluzii din exemplele anterioare este aceea că nu trebuie să rămâi niciodată o victimă a î�mprejurărilor ș� i, î�n ciuda aparenț�elor, nu eș� ti niciodată blocat cu adevărat. Vei avea parte de provocări? Da. Te vei simț�i î�ncolț�it fără să vezi nicio soluț�ie? Cel mai probabil. Vor continua să se schimbe condiț�iile exterioare? Schimbarea stă î�n natura experienț�ei umane. Dar dacă accepț�i faptul că eș� ti o centrală energetică divină, nimic din toate astea nu te poate face să te simț�i o victimă sau să rămâi î�n starea de victimizare atunci când ai suferit o decepț�ie. Nu trebuie să aș� tepț�i energia sau să o obț�ii de undeva; o poț� i genera singur. Indiferent de condiț� iile cu care te confrunț�i, poț�i activa ș� i radia tot ce ai nevoie î�n mediul tău interior ș� i exterior ș� i să î�ncepi procesul reî�nnoirii ș� i Emergenț�ei.

176

Emergența

Nimic din toate acestea nu sugerează că î�ncurajăm oamenii ș� i acț�iunile care ne fac rău nouă sau altora; face parte din procesul de vindecare să-i tragem la răspundere pe nelegiuiț�i pentru fărădelegile comise. De asemenea, acest lucru nu î�ț�i răpeș� te dreptul să simț�i tot ce simț�i ș� i să te î�ngrijeș� ti de rănile pricinuite î�năuntrul tău. O iubire de sine atotcuprinzătoare este fundamentală pentru vindecare – ș� i pentru modelul Emergenț�ei, aș� a cum vei vedea î�n etapa a ș� asea. După cum am spus anterior, nu este vorba despre „a da vina pe victimă”. Este vorba despre faptul de a deveni liber ș� i de a trăi î�n deplinătatea puterii tale. Aș� a cum este de î�nț�eles, acest lucru nu e î�ntotdeauna uș� or, mai ales dacă te-ai confruntat cu o dramă reală din vina altcuiva. Dar aproape î�n fiecare caz î�n care victima unui abuz s-a recuperat, un aspect din procesul de vindecare a fost reprezentat de drumul său î�napoi spre plenitudine. Aș� adar, te invit să te gândeș� ti cum ar fi viaț�a ta dacă ai ș� ti că nu ai mai putea fi niciodată o victimă – sau cel puț�in să ș� tii că nu ai mai putea rămâne î�ntr-o stare de victimizare. Cum te-ai comporta? Ț� inuta ț�i-ar fi un pic mai dreaptă, ț�i-ai ț�ine capul puț�in mai sus, pasul ț�i-ar fi mai alert? Ț� i-ai asuma mai multe riscuri, ai lua poziț�ie ș� i te-ai remarca – măcar puț�in mai mult? Ț� i-ai lăsa garda jos, ai dărâma zidurile, ț�i-ai deschide inima ș� i ai î�ntinde mâna? Simte toate aceste lucruri. Imaginează-ț�i posibilităț�ile. Găseș� te acel loc al dorinț�ei din interiorul tău pentru a î�mbrăț�iș� a acest principiu ș� i pentru a te elibera. Dar sfârș� itul stării de victimizare este doar î�nceputul noului tău nivel de putere. Dacă nu te-ai mai bloca niciodată?

Pentru mulț�i oameni, faptul de a fi blocaț�i pare să fie o stare cronică. Dar pe măsură ce ne dedicăm Emergenț�ei,

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

177

adevărul devine evident: faptul de a fi blocat este o convingere, o chestiune de perspectivă. Are putere asupra noastră numai atunci când rămânem concentraț�i pe blocajul nostru, î�n loc să ne gândim unde vrem să ajungem. Indiferent care este situaț�ia ta, poț�i să faci î�ntotdeauna ceva pentru a merge mai departe, pentru a schimba canalul – din punct de vedere mental, emoț�ional sau fizic. Ș� i odată ce î�ncepi să î�naintezi î�ntr-o dimensiune a ființ�ei tale, î�ncepi să-i eliberezi pe ceilalț�i.

De exemplu, dacă eș� ti de părere că te afli blocat î�ntr-o relaț�ie, poț�i să-ț�i imaginezi tipul de relaț�ie î�n care vrei să te afli – ș� i apoi să simț�i cum ar fi. Acest lucru î�ț�i va pune imediat energia î�n miș� care. De acolo, poț�i observa cine ai fi dacă te-ai afla î�n acea relaț�ie ideală ș� i ai î�ntreba: „Cum aș� putea intra î�n pielea acelei persoane acum?”. Asta î�ț�i va da î�ndrumare, direcț�ie ș� i următoarea miș� care – ș� i uite aș� a, nu mai eș� ti blocat. Nu contează cât de î�ngrozitoare este situaț�ia, nu contează ce pare să lipsească, să nu existe sau să te facă să te simț�i blocat, dacă aplici principiul conform căruia „ceea ce lipseș� te este ceea ce nu dăruieș� ti” ș� i urmezi practicile din acest capitol, vei începe din nou să te pui în mișcare – crescându-ț�i energia, extinzându-ț�i starea de ființare î�n mediul tău sau obț�inând î�ndrumare pentru următorii paș� i pe care să î�i faci. Î�ntotdeauna stă gata să iasă la lumină, gata să fie exprimată, atunci când te aliniezi cu ea ș� i î�i permiț�i acest lucru. Imaginează-ț�i cum este să nu mai fii niciodată blocat, î�mpotmolit, reprimat sau ț�inut pe loc. Scuzele zboară pe fereastră. Tergiversarea devine imposibilă. Cum ar arăta viaț�a ta dacă toate acestea ar fi adevărate? Te-ai trezi cu mai multă bucurie î�n suflet ș� i mai mult entuziasm pentru

178

Emergența

ziua care î�ncepe? Ai fi dispus să î�ncepi proiectul pe care î�l tot amâni? Ai trece prin viaț�ă cu mai multă eleganț�ă ș� i putere? Acordă-ț�i puț�in timp acum să reflectezi la toate acestea, să scrii î�n jurnal despre ele. Cu cât simț�i mai puternic posibilităț�ile cu ajutorul acestui principiu, cu atât mai motivat vei fi pentru a-l aplica.

Provocarea de a dărui timp de treizeci de zile

Afirmaț�ia biblică: „Cereț�i ș� i veț�i primi” (Ioan 16:24) ar putea fi formulată mai exact: „Dăruieș� te ș� i vei primi”. Deș� i am discutat deja despre importanț�a gestului de a dărui ca mijloc de a face să circule mai mult din substanț�a ta spirituală sau forț�a vieț�ii, este atât de importantă pentru î�nț�elegerea ș� i activarea Emergenț�ei î�ncât merită să-i acordăm ultimul cuvânt. Simplu spus, dăruirea este cea mai puternică metodă pentru a obține tot ce ne dorim de la viață.

Nu î�ntr-un mod cinic – dăruirea nu ar trebui folosită ca mod de manipulare pentru a obț�ine ceva. Dacă dăruieș� ti pentru a obț�ine, nu mai eș� ti î�n acord cu acest adevăr. Dar pe măsură ce î�nț�elegi acest principiu, vei vedea că cuprinde î�ntregul univers. Nu mai ai ce să iei din „afară”; există doar mai mult î�năuntru care î�ncearcă să iasă afară. Când trăieș� ti î�n conformitate cu acest principiu, vei avea impresia că primeș� ti mai mult, dar de fapt nu faci decât să laș� i să iasă la lumină mai mult. Propune-ț�i ca de azi î�nainte să dăruieș� ti ș� i î�ntreabă î�n fiecare dimineaț�ă: „Cum pot să fiu un om care dăruieș� te mai mult?”. Apoi caută moduri de a dărui – ț�ie, celor dragi, colegilor ș� i lumii. Te invit să te dedici acestui lucru î�n fiecare

Dăruiește ceea ce pare să lipsească

179

zi pentru următoarele treizeci de zile ș� i să observi ce anume iese la lumină. Pe măsură ce porneș� ti centrala energetică divină din interiorul tău, nu va mai exista nimic ce să nu poț�i realiza conform planului sufletului tău. Poț�i chiar să stabileș� ti o provocare specifică de treizeci de zile, î�n care să identifici toate situaț�iile î�n care te-ai î�nfrânat, ai aș� teptat, ai î�ncercat să obț�ii ceva ș� i apoi să scrii toate modalităț�ile prin care poț�i fi o persoană care dăruieș� te mai mult – toate zonele din viaț�a ta î�n care poț�i î�ncepe să generezi, să răspândeș� ti ș� i să-ț�i reverș� i potenț�ialul neexploatat. Foloseș� te această listă pentru a deveni un om care dăruieș� te mai mult î�n fiecare zi, chiar ș� i î�n cele mai mărunte moduri.

Gândeș� te-te ce puternic trebuie să se simtă soarele fiindcă poate să strălucească î�n toată plinătatea sa fără niciun scop anume. Asta poț�i face ș� i tu – să păș� eș� ti prin această lume, î�n armonie cu ea ș� i plin de energie, strălucind de lumină divină, fără să cauț�i să obț�ii nimic ș� i dăruind totul. Vei deveni de neoprit. Mai mult, vei fi o binecuvântare pentru toț�i cei cu care te intersectezi pe drum. Universul va trimite prin tine, spre tine ș� i î�n jurul tău toate bogăț�iile divine pe care ț�i le-ai putea imagina vreodată ș� i chiar mai mult de atât. Aceasta este marea promisiune făcută de toț�i maeș� trii de-a lungul veacurilor. Tu eș� ti lumina lumii.

Aș� adar, mobilizează-te ș� i las-o să strălucească.

ETAPA A CINCEA

ACȚIONEAZĂ „CA ȘI CUM” EȘTI DEJA ÎMPLINIT Pentru cel care poate practica la perfecțiune inacțiunea, toate lucrurile sunt posibile. Ernest Holmes

Î�mbrăcat î�n hainele mele de camuflaj de culoarea nisipu-

lui, stăteam î�ntr-unul dintre separeurile romantice ale bodegii cu taco a lui Ernie ș� i mă uitam la o pictură prăfuită î�n ulei cu un matador aflat faț�ă î�n faț�ă cu fiara pe care urma să o î�nfrunte. Era un portret mecanic, neimpresionant, dar avea ceva care m-a miș� cat; era neî�nfricat, î�ș�i ș� tia locul, iar privirea lui spunea că nimic nu î�l va opri să facă ceea ce era î�n adevărata sa natură. Mă refer la taur.

Matadorul nu mă interesa. Toate ș� ansele erau de partea lui: avea o sabie, o mulț�ime care î�l aclama ș� i un animal î�ncolț�it – totul era un spectacol. Dar taurul... taurul nu se afla acolo pentru spectacol. Nu el a cerut să fie acolo. Era acolo pentru că trebuia să fie. Era acolo printr-o î�ntâmplare a

182

Emergența

sorț�ii. Avea ceva real, autentic; era expresia intenț�iei pure. Voiam ca taurul să câș� tige. Merita să câș� tige. Nu ș� tiu, poate că eram sub efectul cocteilului Margarita.

Pe măsură ce lingeam sarea de pe un chips tortilla cald î�ncă, î�l î�nmuiam î�n renumitul sos de ierburi al lui Ernie ș� i muș� cam din el, mă gândeam agitat la ce urma să se î�ntâmple. Nu cu taurul, ci cu mine. Tocmai mă î�ntorsesem din zona de conflict a Golfului Persic, iar logodnica mea urma să apară dintr-o clipă î�n alta. Nu o mai văzusem de când fusesem trimis î�n misiune. Ea a fost singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe, primul gând care î�mi apărea î�n minte când mă trezeam dimineaț�a la ora cinci î�n iadul acela cenuș� iu ș� i ultimul gând atunci când priveam noaptea arabă caldă î�nainte să cad pradă somnului. Eram atât de î�ndrăgostit de ea, î�ncât aproape că abia mai puteam suporta. Din păcate, nimic din toate acestea nu era adevărat.

Eu nu eram soldat, iar ea nu era logodnica mea. Nici măcar nu era prietena mea. Î�n regulă, lasă-mă să-ț�i spun povestea de la î�nceput. Actor fiind, această î�ntâlnire la bodega lui Ernie era un exerciț�iu de actorie pe care eu ș� i colega mea de curs, Elizabeth, l-am inventat pentru a exersa cum ar fi să trăim î�ntr-o anumită situaț�ie imaginară î�n afara orelor. Ideea era că, dacă reuș� eam să î�i păcălim pe toț�i cei din jurul nostru ș� i să credem și noi cu adevărat, am fi actori mai buni. Ideea cu separeul romantic a fost ideea mea. Adevărul este că eram puț�in atras de Elizabeth. Bine, fie, eram foarte atras de ea. Dar ea nu era liberă, aș� adar... dacă nu puteam să fiu cu ea, măcar puteam să mă port ca ș� i cum aș� fi fost, timp de câteva momente preț�ioase. Î�i scrisesem chiar ș� i o scrisoare de dragoste (ca ș� i când ar fi fost concepută î�n Golful Persic), î�n

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

183

care î�i mărturiseam că era singurul lucru care mă ț�inea î�n viaț�ă î�n acele zile nesfârș� ite de conflicte violente. Apoi i-am trimis-o.

Aș� teptând-o, uș� or ameț�it de la tequila – sau doar de la mirosul intens de grăsime arsă –, chiar intrasem î�n pielea personajului.

Când a sosit, am î�nceput imediat să ne jucăm rolul. Ne-am î�mbrăț�iș� at ca doi iubiț�i care nu se mai văzuseră de mult timp, ne-am mărturisit cât de mult ne lipsise celălalt ș� i am plâns. Lacrimi adevărate. Hei, era un exerciț�iu de actorie; niciodată nu ne prefacem. S-a aș� ezat lângă mine, cu mâinile î�ncleș� tate î�ntr-ale mele, ș� i am î�nceput să ne spunem noutăț�ile. M-am pregătit bine, aș� a că am avut multe să î�i spun, inclusiv despre tragica pierdere a celui mai bun prieten al meu, care a murit î�n braț�ele mele. Amândoi am plâns din nou. Apoi, mi-a spus ș� i ea veș� tile ei: era î�nsărcinată. Urma să avem un copil! Ne-am î�mbrăț�iș� at, am vărsat alte lacrimi, am râs de toată nebunia asta, am povestit despre soartă ș� i destin... apoi ne-am sărutat. Ne-am sărutat cu adevărat. Cum o fac actorii.

Ș� i atunci mi-am dat seama că s-a î�ntâmplat ceva ciudat.

La un moment dat î�n timp ce râdeam, plângeam ș� i vorbeam despre moarte ș� i naș� tere, soartă ș� i destin, totul a î�ncetat să mai fie o joacă... ș� i iubeam cu adevărat. Spun că „iubeam”, nu că „mă î�ndrăgostisem”, deoarece simț�eam că nu eram la î�nceput; era ca ș� i cum mă uitam la o emisiune care î�ncepuse mai devreme. Am luat-o î�n braț�e ș� i am sărutat-o, ș� tergându-i lacrimile, apoi ș� tergându-le pe ale mele, ș� i am sărutat-o din nou. Dar de data asta a fost puț�in cam prea real pentru ea. S-a

184

Emergența

tras î�ncet î�napoi, s-a uitat la ceas ș� i mi-a spus că trebuie să ajungă la serviciu – dar că mai târziu ajungea acasă ș� i vom putea continua; voia să audă tot ce aveam de spus. Ne-am î�mbrăț�iș� at ș� i am sărutat-o din nou î�nainte să iasă din bodegă ș� i să se facă nevăzută. Nici măcar nu s-a uitat î�napoi. Acesta ar fi trebuit să fie finalul, nu? Ar fi trebuit să î�nț�eleg mesajul, să plătesc nota, să sun o fată care era liberă ș� i să am o î�ntâlnire reală. Î�n schimb, m-am î�ntors acasă ș� i am aș� teptat-o pe ea. Ș� i am aș� teptat. Până când nu am mai putut aș� tepta ș� i am sunat la locul î�n care mi-a spus că lucrează. Trebuia să î�i aud vocea. Mi s-a spus că nu lucra acolo. Niciodată nu lucrase acolo. Cum? De ce m-ar minț�i? Femeia pe care o iubeam!

L-am sunat pe cel mai bun prieten al meu ș� i l-am rugat să î�mi ț�ină companie. Eram derutat ș� i practic simț�eam că o iau razna. Acum nu mai ș� tiam ce să cred. Linia dintre ficț�iune ș� i realitate era complet neclară. Oare avea de gând să mai vină? Sau acea promisiune făcută la despărț�ire a fost doar replica de final î�n timp ce ieș� ea î�n grabă din scenă? Ș� tiam că ceea ce am simț� it î�n separeu era real. Ș� i eram destul de sigur că ș� i ea simț�ise la fel. Nu a fost o fantezie, mi-am spus. Chiar urma să vină pe la mine la ora zece seara. Trebuia să am î�ncredere î�n ceea ce simț�isem. M-am plimbat î�nainte ș� i î�napoi mai bine de o oră, î�ncercând să lămuresc lucrurile cu prietenul meu, stând cu ochii pe ceas, numărând minutele până la ora zece seara... apoi 10:15, 10:30. Poate doar î�ntârzia, avusese o urgenț�ă î�n ultima clipă; asta se î�ntâmplă mereu î�n restaurante, nu-i aș� a? Ce naiba era în capul meu – nici măcar nu lucra la restaurantul acela, poate că î�n niciun restaurant. Probabil că era la un bar undeva, râzând cu un prieten despre tipul ciudat

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

185

de la cursul de actorie care s-a pierdut complet î�n timpul unui exerciț�iu ș� i a î�nceput să o pipăie ca un ciudat!

Î�ntr-un final, prietenul meu s-a săturat, mi-a spus să uit de ea ș� i să mă î�mbăt, apoi a plecat. Eram distrus. M-am prăbuș� it efectiv pe pat ca un adolescent cu inima frântă ș� i am scris pe o bucată de hârtie (probabil pătată de lacrimi) o poezie de dragoste:

Primul lucru care î�mi vine î�n minte când mă trezesc, Elizabeth. Ultimul lucru care î�mi vine î�n minte î�nainte să adorm, Elizabeth. Sunt bolnav de iubire ș� i nu vreau niciun leac.

O, da, era chiar atât de siropoasă. Nu eram î�ntr-o stare prea bună. Am pus hârtia sub pernă, pe care am î�mbrăț�iș� at-o ca ș� i cum ar fi fost ea... ș� i am adormit.

Dar nu puteam să-mi iau gândul. Î�n următoarele săptămâni, am curtat-o ș� i am rugat-o să mă ajute să repet o scenă pentru un casting – scenă care, surpriză, presupunea ș� i un sărut. Ca un partener bun de actorie, a fost de acord, deș� i era oarecum suspicioasă (ș� i pe bună dreptate). Cu fiecare scenă, sentimentul pe care l-am avut atunci când am făcut repetiț�ie a revenit. Nu am obț�inut rolul pentru care am repetat. Dar am obț�inut fata.

Aproximativ un an mai târziu, eu ș� i Elizabeth eram logodiț�i. Cam la un an după aceea, ne-am căsătorit. Apoi am avut un copil. Apoi, î�ncă unul. Asta se î�ntâmpla acum mai bine de douăzeci de ani, iar î�ntr-un colț� al pozei noastre de nuntă se află acea poezie scurtă ș� i naivă a mea.

186

Emergența

Acțiunea este convingerea în haine de lucru Acț�ionând uneori ca și cum un lucru este adevărat, activăm ceva î�n interiorul nostru care chiar este adevărat. Simț�eam ceva pentru Elizabeth î�nainte să facem acea repetiț�ie, dar actul de a mă arunca î�n acea realitate imaginară a fost cel care a apăsat un buton î�n mine ș� i, î�n cele din urmă, ș� i î�n ea. După acea primă „î�ntâlnire”, am avut toate motivele să nu mai continui povestea. Nu m-a căutat, nu a dat niciun semn de interes. Dar eu atinsesem o realitate î�năuntrul meu, prin viziunea iniț�ială pe care am creat-o cu privire la relaț�ia noastră imaginară, prin povestea convingătoare pe care o pregătisem î�n avans, prin munca interioară pe care am depus-o pentru a intra î�ntr-o stare î�n care simț�eam iubire, iar î�n final trăind ca ș� i cum aș� a era. Iar acț�iunea mea constantă, î�ntr-o stare î�n care simț�eam ș� i știam că era real, a fost cea care chiar a făcut posibil acest lucru.

Pentru mine, această experienț�ă a fost o demonstraț�ie atât de puternică ș� i de practică a faptului că exista un principiu care se pusese î�n miș� care, î�ncât am î�nceput să mă gândesc mai profund la el. Am î�nceput să reflectez la toate dăț�ile î�n care mi-am dorit ceva ș� i am depus munca interioară de a crede că pot avea acel lucru, dar cu toate acestea nu l-am obț�inut. Ceea ce am descoperit a fost că, î�n multe dintre situaț�iile î�n care nu am reuș� it să obț�in ce-mi doream, nu mă dedicasem suficient noii realităț�i pe care î�ncercam să o creez. Făcusem afirmaț�ii, aveam intenț�ia ș� i chiar simț�isem un anumit grad de convingere – dar nu am fost constant. La un moment dat, fie pentru că a devenit prea greu, prea î�nspăimântător sau pentru că au ieș� it la iveală unele răni

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

187

nevindecate, acț�iunile mele nu au mai concordat cu cel mai adânc adevăr al meu. Convingerea interioară ș� i viaț�a din exterior nu mai erau î�n armonie; erau divizate. Ș� i, dacă suntem dezbinaț�i, ne prăbuș� im.

Acest lucru m-a făcut să î�mi pun alt fel de î�ntrebări. Î�ntrebări care nu erau bazate pe î�mprejurări, ci pe un adevăr superior, pe principii universale. Ș� i când am răspuns cu onestitate la ele ș� i am acționat sincer pe baza răspunsurilor, am ajuns din nou î�n acord cu viziunea mea î�naltă care s-a manifestat î�n toate sectoarele vieț�ii mele. Te invit să î�ț�i adresezi următoarele î�ntrebări î�n legătură cu viziunea pe care î�ncerci să o faci să iasă la lumină: • Ce ai face dacă ai fi iubit ș� i susț� inut moral pe de-a-ntregul? • Ce ai face dacă ai fi extraordinar ș� i talentat? • Ce ai face dacă ai avea tot ce ai nevoie?

• Ce ai face dacă ai ș� ti că nu ai cum să dai greș� ?

Răspunsurile la aceste î�ntrebări, dar ș� i la altele pe care le voi adresa î�n acest capitol, duc la un alt tip de acț�iune, o acț�iune bazată pe o afirmare fundamentală a ființ�ei tale: că eș� ti iubit ș� i susț�inut moral pe de-a-ntregul, că ai tot ceea ce î�ț�i trebuie ș� i că ești extraordinar din naș� tere. Din păcate am fost hipnotizaț�i să credem că suntem mai puț�in de atât – ș� i multe dintre acț�iunile noastre perpetuează această premisă falsă. Credem că ne lipsesc dragostea sau abundenț�a, prin urmare î�ncercăm să le obț�inem sau să atragem mai mult – ceea ce exacerbează conș� tientizarea lipsei, chiar dacă reuș� im să ne mobilizăm pentru a avea mai multe bunuri materiale. Credem că nu merităm sau că suntem lipsiț�i de

188

Emergența

talent, prin urmare nu facem nimic – ceea ce ne sporeș� te sentimentul de insuficienț�ă, ne adânceș� te depresia ș� i ne limitează abilităț�ile. Sau credem că este suficient să „credem” pentru ca toate visurile noastre să devină realitate ș� i aș� teptăm ceva sau pe cineva să vină să ne salveze, î�n loc să î�nț�elegem că acț�iunea nu este separată de ceea ce credem; acț�iunea este dovada convingerii ș� i mecanismul prin care o facem să devină realitate. Acțiunea este convingerea în haine de lucru.

Principala problemă prezintă două aspecte: acț�ionăm (sau nu acț�ionăm) bazându-ne pe o identitate falsă sau pe o imagine de sine falsă (alcătuită din idei false pe care le avem despre noi), ceea ce ne face să nu mai fim una cu adevărata noastră natură. Ș� i când acț�ionăm – chiar dacă o facem cu ajutorul tehnicilor metafizice sau al altor tehnici de autoperfecț�ionare –, î�ncercăm să obț�inem ceva, î�n loc să ne dăm seama că trebuie să eliberăm ceva din noi. După cum a spus Robert Browning: „Adevărul se află î�n noi: nu izvorăș� te din lucrurile exterioare. Indiferent de ceea ce ai crede, există un centru tainic î�n noi toț�i, unde adevărul stăruie în plinătatea lui... ș� i a ș� ti î�nseamnă mai degrabă a ne croi un drum pe care splendoarea î�ntemniț�ată poate evada”.1 Cele mai ascunse dorinț�e ale tale sunt indicii pentru ceea ce se află deja î�n tine ș� i î�ncearcă să iasă la lumină. Când acț�ionezi ca ș� i cum „eș� ti deja î�mplinit”, acț�iunile tale nu î�ncearcă să obț�ină acel lucru; mai degrabă sunt o expresie a alinierii cu el, o afirmare a adevăratei tale naturi. Î�n această poziț�ie nu se mai opune nicio rezistenț�ă, nu există negare, iar tu devii o deschizătură prin care se î�ntrevede î�n experienț�a ta următoarea etapă a celui mai î�nalt Sine al tău.

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

189

Cheia pentru a-ț�i pregăti Emergenț�a este să pui toate elementele ființ�ei tale – gânduri, sentimente, cuvinte și acțiuni – î�n concordanț�ă cu cea mai î�naltă viziune a ta, cu natura ta adevărată. Asta î�nseamnă să î�ț�i proiectezi obiectivele, planurile ș� i acț�iunile î�n funcț�ie de ceea ce este adevărat î�n tine, de impulsul emergent, nu de ceea ce pare posibil sau ce spune lumea că ar trebui sau nu ar trebui să faci – chiar dacă acț�iunile par nepractice, ilogice, nerezonabile sau paradoxale. Acest capitol î�ț�i va clarifica î�ntrebările legate de ceea ce să faci ș� i când, dându-ț�i puterea de a acț�iona cu î�ndrăzneală ș� i inspiraț�ie (sau de a alege curajos să nu acț�ionezi), deblocând „splendoarea î�ntemniț�ată” ș� i ducându-ț�i viaț�a la un nivel cu totul nou.

Î�nainte să pun la punct terminologia, eu ș� i soț�ia mea obiș� nuiam să numim impulsul emergent o „miș� care”. Era o senzaț�ie că ceva fremăta, dorind să se exprime. A fost î�ntotdeauna o aventură, deoarece miș� cările rareori păreau a fi susț�inute de fapte din afară. Eram î�ndemnaț�i frecvent spre î�ndeletniciri pe care nu ni le puteam permite, pentru care nu aveam timp ș� i pentru care aproape niciodată nu dispuneam de talentul sau de resursele necesare. Tot ce aveam era acel simț� interior că ceva mai mare dorea să iasă la lumină din noi ș� i suficientă credinț�ă pentru a susț�ine ceea ce simț�eam. Ș� i pe măsură ce am păș� it pe acest pod invizibil ș� i am luat măsuri care erau î�n armonie cu viziunea pe care o aveam, visele noastre s-au materializat – de la copii ș� i case, la serviciu ș� i călătorii.

Aceeaș� i practică a dus la rezultate la fel de puternice ș� i pentru clienț�ii mei, dându-le curajul să plece de la o slujbă care nu le mai aducea nicio satisfacț�ie ș� i să facă ceva ce î�i î�mplinea, să î�ș�i sporească averea î�n ciuda recesiunii

190

Emergența

investind ca ș� i cum se aflau deja î�n situaț�ia î�n care doreau să fie, nu î�n cea î�n care se aflau, ș� i să-ș� i găsească partenerul ideal iubindu-se pe sine ca ș� i cum s-ar fi aflat deja î�n cea mai frumoasă poveste de iubire. Urmând exemplul meu, mi-am sfătuit clienț�ii să scrie scrisori de dragoste partenerului imaginar, să pună un tacâm î�n plus la masă, să facă loc î�n dormitor, să î�mbrăț�iș� eze perna ș� i să ț�ină conversaț�ii cu voce tare ca ș� i cum persoana iubită s-ar afla acolo. Poate părea o nebunie, dar „interpretând” realitatea viziunii tale activezi vibraț�ia vizionară ș� i vei acț�iona eficient, scoț�ând la iveală ș� i convingerile inconș� tiente care te blochează, pentru a putea fi remediate.

Nu există nicio limită cu privire la ce poț�i scoate la lumină dinăuntrul tău atunci când eș� ti dispus să te conformezi acestui principiu ș� i apoi să acționezi ca și cum cele mai adânci dorinț�e ale tale sunt adevărate.

Paradoxul acțiunii

Î�nainte să intrăm î�n acț�iune, vreau să vorbesc puț�in despre confuzia care se naș� te adesea când vine vorba de autoperfecț�ionare ș� i spiritualitate cu privire la câtă acț�iune este necesară pentru a realiza ceva, asta dacă e nevoie de vreo acț�iune. Adevărul este că, de cele mai multe ori, pentru majoritatea oamenilor, acț�iunea este necesară pentru ca lucrurile să devină realitate. Aproape tot ceea ce vedem, simț�im, gustăm ș� i atingem este exprimat prin acț�iune. Dar nu î�ntotdeauna eș� ti tu cel care î�ntreprinde acț�iunile ce aduc rezultatul. Uneori, se î�ntâmplă lucruri pe care nu le-ai provocat direct, prin mijloace fizice. Sună telefonul ș� i la celălalt

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

191

capăt al firului este persoana la care te gândeai. Spui că oriunde te-ai duce găseș� ti mereu un loc de parcare, iar când eș� ti î�n parcarea aglomerată a unui mall, o maș� ină din faț�a ta tocmai pleacă î�n momentul î�n care tu cauț�i un loc. Stai la birou confruntându-te cu o problemă ș� i primeș� ti un e-mail de la un prieten, un coleg sau un agent de publicitate care are exact informaț�ia de care aveai nevoie pentru a merge mai departe. „Nici nu trebuie să ieș� i din cameră”, spunea Franz Kafka, explicând ce î�nț�elegea el prin acest principiu. „Rămâi aș� ezat la masă ș� i ascultă. De fapt, nici măcar nu asculta, doar aș� teaptă î�n tăcere, nemiș� cat ș� i solitar. Lumea se va oferi de bunăvoie să-ș� i scoată masca, nu are de ales, se va rostogoli î�n extaz la picioarele tale”.2 Cu toț�ii am trecut prin situaț�ii asemănătoare. Le numim coincidenț�e, noroc, ș� ansă, o î�ntâmplare fericită. Sau, î�n cazul locului de parcare, î�l poț�i numi chiar puterea intenț�iei. Dar oare numai asta să fie? Când î�nț�elegi natura realităț�ii ca pe un singur î�ntreg, un model divin infinit ce apare permanent, î�ț�i dai seama că este posibil să î�ț�i atingi potenț�ialul profund ș� i să î�l vezi cum se materializează î�n moduri care sfidează logica, î�ngenunchează timpul ș� i spaț�iul ș� i î�ncalcă toate regulile cauzei ș� i efectului – cel puț�in atât cât le putem măsura. Când se î�ntâmplă ceva spectaculos, î�l numim miracol. Dar miracolul este doar o demonstraț�ie instantanee a tiparului perfect al realităț�ii care se află mereu aici – la fel ca emisiunea de radio la care comutăm brusc. Când ne punem î�n acord cu adevărata noastră natură, se pot î�ntâmpla lucruri surprinzătoare. Oportunităț�ile apar chiar ș� i atunci când ni se pare că nu am făcut nimic să se producă. Ne vin idei geniale. Au loc vindecări spontane. Traume sau drame

192

Emergența

de o viaț�ă dispar. De ce? Pentru că atunci când eliminăm filtrele timpului, spaț�iului ș� i ale credinț�elor noastre false, descoperim că la baza tuturor se află pură ordine, armonie ș� i un concept divin.

Cu toate acestea, este important să reț�ii că nu poți plănui miracolele. Plănuieș� te ca ș� i cum tu ai face toată munca, apoi trăieș� te ca ș� i cum Dumnezeu ar face-o. Asta nu î�nseamnă să „te laș� i dus de val”; î�nseamnă să trăieș� ti î�n contextul miracolelor, î�ntr-un spaț�iu flexibil ș� i deschis î�n care se poate î�ntâmpla ceva mai bun sau diferit de ceea ce ai plănuit, dar ș� i mai repede decât ai plănuit. Adevărul este că, î�n marea majoritate a timpului, cei mai mulț�i dintre noi nu trăim î�ntr-un flux constant de demonstraț�ii spontane ale realităț�ii supreme. Când avem parte de o astfel de demonstraț�ie, cel mai probabil este vorba despre un loc de parcare sau de o carte care cade de pe raft ș� i se deschide exact la pagina potrivită (ceea ce este destul de grozav). Dar ne putem î�ncuraja manifestarea potenț�ialului ș� i obț�ine unele miracole introducând î�n mod conș� tient acț�iuni armonioase î�n viaț�a noastră de zi cu zi. Nu acț�iunea aș� a cum tindem să o î�nț�elegem, adică să î�ncercăm să facem să se î�ntâmple ceva, ci acț�iunea aș� a cum am redefinit-o î�n modelul Emergenț�ei – să pregătim terenul pentru ceva. Probabil că ț�i s-a î�ntâmplat să simț�i un impuls irezistibil să faci sau să spui ceva, uneori î�n ciuda raț�iunii sau î�nainte de a avea timp să te gândeș� ti. Alteori, ț�i-ar putea veni brusc o idee care să te trimită la acț�iunea care trebuie. Sau ai putea trudi cu orele sau cu zilele la un proiect, pentru ca, după o perioadă de odihnă, de refacere, de rugăciune sau meditaț�ie, ceva să se declanș� eze, rezistenț�a să se risipească – ș� i să te trezeș� ti că î�i dai de cap acelei sarcini până

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

193

atunci imposibile, î�ntr-un timp mult mai scurt ș� i cu un consum de energie mult mai mic decât î�n mod normal, având la î�ndemână toate răspunsurile, fără niciun efort. Când te conectezi cu natura realităț�ii supreme din tine, acest impuls emergent te va folosi ca pe un instrument pentru a transpune ideea î�n realitate. Prin urmare, acesta ia forma acț�iunii – dar acum este o acț�iune inspirată.

Este o axiomă că adevărul, odată î�nț�eles, trebuie să se materializeze. Uneori, î�ț�i apare la uș� ă, alteori te î�mpinge pe uș� ă afară, iar alteori te face să te aș� ezi ș� i să nu mai spui nimic – ceea ce se va dovedi că este exact ce trebuie pentru ca următoarea etapă să apară. De aceea, fundaț�ia acestei munci constă î�n a obț�ine o mai bună conș� tientizare a unităț�ii cu adevărata noastră natură ș� i adevăratul nostru scop. Cu cât este mai clar acest lucru, cu atât acț�iunile noastre devin mai uș� oare ș� i este necesară mai puț�ină acț�iune pentru a obț�ine rezultate. Nu mai lucrăm la ceva; ceva lucrează asupra noastră – ș� i, î�n cele din urmă, prin noi ș� i drept noi.

Cele șapte reguli ale acțiunii potrivite

Deș� i există mai multe căi de a deveni un maestru al acț�iunii corecte, următoarea structură de ș� apte reguli s-a dovedit eficientă î�n practica mea privată cu oameni din diferite profesii: 1. Să ai o viziune clară.

2. Să acț�ionezi ca ș� i cum viziunea ta este reală.

3. Să acț�ionezi î�n conformitate cu cele mai î�nalte convingeri ale tale. 4. Să acț�ionezi ca ș� i cum te-ai afla deja î�n situaț�ia î�n care vrei să te afli.

194

Emergența

5. Să acț�ionezi ca omul care vrei să fii, nu după cum te simț�i î�n prezent. 6. Să acț�ionezi fără să te preocupi de rezultate. 7. Să acț�ionezi cu calm.

Când î�ț�i ghidezi comportamentul după aceste reguli, nu numai că ț�i se activează Emergenț�a, dar acț�iunile tale au efectul unui ritual de purificare, suprimând î�mpotrivirea egoului. Ș� i pe măsură ce te eliberezi de planurile ascunse ale egoului ș� i devii un canal al impulsului divin, acț�iunile tale se transformă î�ntr-o prelungire a î�nsuș� i dansului cosmic. Hai să î�nvăț�ăm paș� ii de dans pentru a ajunge la viaț�a visurilor tale.

O viziune clară

Î�n etapa î�ntâi, am explorat ideea de a avea o viziune clară pentru obiectivul tău măreț� . Dar pentru a ajunge la acț�iunea potrivită î�n fiecare sector al vieț�ii tale, poț�i să-ț�i formezi o viziune pentru tot ce faci. Î�n acest fel, î�ț�i creezi un mod de gândire vizionar care î�ț�i activează constant potenț�ialul creativ. Indiferent dacă î�ț�i doreș� ti o nouă oportunitate î�n carieră, o relaț�ie, o excursie, o î�ntâlnire sau doar să mergi la cumpărături, este foarte important să î�ț�i acorzi măcar câteva momente î�n care să-ț�i clarifici cea mai î�naltă viziune ș� i cea mai adâncă intenț�ie pentru ceea ce urmează să vină. Definindu-ț�i ș� i chiar anunț�ându-ț�i rezultatele ideale te ajută să ieș� i din inerț�ia tendinț�elor mentale ș� i emoț�ionale – dinăuntrul ș� i din afara ta – ș� i te pun din nou î�n centru, unde deț�ii controlul. Simplul fapt de a î�ncepe fiecare zi, fiecare proiect sau fiecare eveniment cu o viziune clară,

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

195

bazată pe valorile tale esenț�iale ș� i pe obiectivul tău măreț� , poate să dea tonul ș� i să creeze condiț�iile pentru o î�ndrumare clară ș� i o acț�iune inspirată. Î�ț�i acordă un fel de imunitate la multe dintre provocările obiș� nuite care î�i abat pe oameni din drumul lor ș� i î�ț�i permite să trăieș� ti la nivel optim.

Acționează ca și cum viziunea ta este reală

Când personajul principal din piesa Hamlet a lui Shakespeare spune: „Potriveș� te fapta cu vorba ș� i vorba cu fapta”*, se referea la interpretarea unei scene dintr-o piesă de teatru, dar ar fi putut la fel de bine să se refere la cum să te porț�i î�n această dramă divină numită viaț�ă. Cu alte cuvinte, fă ceea ce spui. După cum am discutat, cheia pentru ca acț�iunile să aibă efect este să fie î�n acord cu cea mai î�naltă viziune a ta. La fel cum o afirmaț�ie poate ajuta la atingerea unui nou nivel de conș� tiinț�ă, acț�iunile tale pot fi afirmații emoționante care ancorează această conș� tiinț�ă î�n sistemul nervos, î�n căile neurale ale creierului ș� i î�n măduva oaselor. Este ca ș� i cum ar exista un pod invizibil î�ntre locul î�n care ne aflăm ș� i locul î�n care vrem să fim, dar nu apare sub picioarele noastre până când nu păș� im pe el – la fel ca î�n filmul Indiana Jones și ultima cruciadă, când personajul interpretat de Harrison Ford trebuie să treacă o prăpastie adâncă – „Calea lui Dumnezeu” – pentru a salva viaț�a tatălui său, dar singura modalitate de a o trece este să facă un „salt de credinț�ă”. Acest lucru nu este o provocare tiranică pusă la cale de univers, ci este menit să ne î�ntărească legătura cu sursa invizibilă din interiorul nostru, făcând-o la fel

* Teatru, traducere de Ion Vinea, Editura Univers, Bucureşti, 1971, actul III, scena 2. (n.tr.)

196

Emergența

de reală ca ș� i lumea pe care o percepem cu simț�urile – ceea ce ne ajută să ne simț�im mai stăpâni pe noi î�n ciuda condiț�iilor limitate.

Putem dezvolta conș� tient această legătură interioară păș� ind zilnic pe acest pod invizibil. Putem î�ncepe cu paș� i mici – să avem o conversaț�ie mai dificilă cu un coleg sau să facem o mică achiziț�ie care ne susț�ine viziunea, dar care nu ne va sărăci. Fiecare zi ne va aduce o nouă oportunitate de a mai face un pas ș� i este important să profităm de ea. Dacă nu ne implicăm î�n acest proces, vom rămâne pe buza prăpastiei, î�n timp ce visurile noastre se vor afla de cealaltă parte. Un alt avantaj de a folosi acț�iunile ca afirmaț�ii vii este că eliminăm presiunea de a vedea rezultate imediate î�n ceea ce î�ntreprindem, aș� a cum nu ne aș� teptăm să facem o afirmaț�ie, iar viaț�a noastră să se schimbe ca prin magie. Facem muncă interioară pentru a cultiva solul sufletului nostru, pentru a-l face fertil, astfel î�ncât sămânț�a potenț�ialului să germineze. De asemenea, atunci când acț�ionezi î�n acelaș� i mod, vei face lucruri care sunt î�n armonie cu viziunea ta, fără să forț�ezi producerea unui lucru. Ș� i, drept urmare, acț�iunile tale vor fi mai limpezi, nu vor mai î�ntâmpina piedici ș� i vor avea o forț�ă mai mare.

Este varianta mistică a dictonului: „Prefă-te până î�ț�i reuș� eș� te”. Î�n acest caz, „a te preface” este doar o modalitate de a face repetiț�ii pentru ceea ce î�ncearcă să iasă la lumină, pregătindu-ț�i structura mentală, emoț�ională, spirituală ș� i, uneori, fizică pentru a putea ajunge la nivelul următor. Din moment ce î�n fiecare zi experienț�ele ș� i acț�iunile noastre ne pregătesc pentru ziua care urmează, î�ntr-un fel mereu facem repetiț�ii pentru ceva, conș� tient sau inconș� tient. Depinde

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

197

de noi să repetăm cea mai î�naltă ș� i mai pură versiune a Sinelui nostru. Kurt Vonnegut spunea: „Suntem ceea ce pretindem a fi, aș� adar trebuie să fim atenț�i la ceea ce pretindem că suntem”.3 Tu eș� ti lumina lumii, expresia unică a iubirii ș� i puterii infinite; când te comporț�i ca ș� i cum ai fi mai puț�in de atât, pretinzi că eș� ti ceva ce nu eș� ti.

Faci repetiț�ii pentru rolul unei ființ�e spirituale valoroase, demne, comportându-te precum protagonistul, sau î�ț�i asumi rolul unei ființ�e umane slabe, î�nfrânte, sărace ș� i care abia o scoate la capăt? Te prefaci că eș� ti un om î�ncrezător, vizionar, cu o misiune măreaț�ă de î�ndeplinit – ș� i te avânț�i cu î�ndrăzneală din această perspectivă – sau o persoană confuză, inadecvată, care nu are niciun motiv î�nsemnat să trăiască... ș� i care î�ncearcă să supravieț�uiască de la acel nivel de conș� tiinț�ă? Putem alege piesa ș� i rolul pe care î�l vom juca. Î�n care poveste vei juca rolul principal?

Î�n această săptămână, fii atent la spectacolul divin î�n care joci. Este un rol pe care l-ai ales conș� tient? Se potriveș� te cu viziunea pe care o ai despre viaț�a ta, cu ceea ce vrei să creezi, cu persoana care vrei să fii? Conș� tientizându-ț�i î�mprejurările ș� i comportamentul, vei î�ncepe să remarci zonele î�n care doreș� ti să vezi o schimbare – ș� i, î�n unele cazuri, chiar să î�ncepi să vezi producându-se o schimbare. Dacă vrei să-ț�i accelerezi procesul Emergenț�ei, identifică o zonă î�n care poț�i să î�ț�i pui î�n acord acț�iunile cu viziunea, creând o afirmație în acțiune – adică o acț�iune care corespunde persoanei din viziunea ta. Apoi exersează acest lucru câte puț�in î�n fiecare zi timp de cel puț�in o săptămână. Dacă apar teama sau rezistenț�a, acceptă-le. Fii blând cu tine, dar nu te

198

Emergența

abate din drum (vom aprofunda ceea ce urmează î�n etapa a ș� asea: Acceptă ceea ce pare să fie defect).

Acționează în conformitate cu cele mai înalte convingeri ale tale

Mulț�i oameni sincer interesaț�i de autoperfecț�ionare ș� i spiritualitate susț�in că ei cred î�n conceptele de bază ale acestui material; că î�ntr-adevăr există un Dumnezeu ș� i că fiecare dintre noi este o expresie a acestei inteligenț�e iubitoare divine. Ar putea chiar să vorbească elocvent pe această temă ș� i să citeze din cele mai recente cărț�i din domeniu. Dar, dacă i-ai analiza fără să le cunoș� ti convingerile, ai vedea prea puț�ine semne ale acestui adevăr manifestându-se î�n viaț�a lor. Î�n zonele care contează cel mai mult pentru ei, nu se comportă ca ș� i cum ar crede că sunt conectaț�i la o sursă infinită de siguranț�ă, susț�inere ș� i alimentare. Iar această discrepanț�ă dintre ceea ce spun că gândesc ș� i cum se comportă ar putea foarte bine să fie nesfârș� ită, fiindcă până nu se face legătura î�ntre ele, o Emergenț�ă reală este aproape imposibilă.

Uneori, convingerile pot deveni o zonă de confort care ne î�mpiedică să dăm piept cu percepț�iile noastre cele mai profunde ș� i să facem acele acț�iuni dificile care ne-ar transforma. Iar adevărul poate să devină o realitate vie, ș� i nu să rămână o simplă filosofie frumoasă, doar prin procesul alchimic de transformare a convingerilor î�n acț�iuni. Aceasta a fost pentru mine o trezire brutală la realitate atunci când, după ani de studiu ș� i practică, nu numai că nu obț�ineam rezultatele dorite – dar lucrurile se î�nrăutăț�eau. Când am î�nceput să compar sincer ceea ce „credeam” cu modul î�n care acț�ionam, trebuie să recunosc că am

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

199

descoperit o prăpastie destul de mare; nu credeam cu adevărat ceea ce spuneam. Doar î�mi plăcea ideea de a crede, precum ș� i sentimentul pe care mi-l dădea faptul de a crede că credeam! Vrei să ș� tii ce crezi cu adevărat, ca să porneș� ti la drum cu onestitate ș� i autenticitate – ș� i să construieș� ti pe această fundaț�ie? Nu te uita doar la ce gândeș� ti, ce spui, ce afirmi sau pentru ce te rogi; uită-te la ceea ce faci – mai ales sub presiune. Dacă acț�iunile tale nu sunt î�n concordanț�ă cu ceea ce declari, vei suferi ș� i vei stagna. De fapt, dacă î�n prezent te confrunț�i cu probleme î�ntr-o zonă î�n care ai o mulț�ime de „convingeri pozitive”, probabil este un semn că nu eș� ti î�n armonie cu ele. Pentru a trece la nivelul următor, trebuie să î�ț�i acordezi acț�iunile cu cele mai î�nalte credinț�e despre Dumnezeu, viaț�ă ș� i adevăratul Sine. Abia atunci va prinde formă următorul nivel al călătoriei. Cu ani î�n urmă, doream să î�mi dezvolt afacerea, dar aș� teptam ca î�mprejurările să devină mai „favorabile” î�nainte de a face următorul pas. Vizualizam, afirmam ș� i mă băteam î�n piept cu credinț�ă, dar condiț�iile continuau să fie potrivnice. Plin de frustrare, m-am dus la mentorul meu spiritual, căutând confort ș� i sprijin moral. Î�n loc de asta, am obț�inut o provocare. M-a î�ntrebat ce aș� face dacă aș crede toate adevărurile spirituale pe care le susț�ineam – că viaț�a era plină de bogăț�ii ș� i că Dumnezeu mă sprijinea? Am î�nceput să î�i explic că trebuia să-mi plătesc chiria ș� i am bălmăjit o poveste tristă cum că î�n copilărie nu am fost susț�inut – dar m-a î�ntrerupt fără milă, spunându-mi că nu era interesat de văicărelile mele. M-a î�ntrebat din nou: „Ce ai face dacă ai crede cu adevărat î�n toate aceste lucruri?”. Am protestat spunându-i că nu î�nț�elesese: aveam facturi de plătit, o

200

Emergența

investiț�ie cu un rezultat nesigur ș� i o logodnică pe care voiam s-o păstrez! Din nou m-a oprit scurt ș� i mi-a spus că dacă nu mă comport î�n conformitate cu lucrurile î�n care cred – î�n special cele pentru care mă rugam, pe care le afirmam ș� i vizualizam –, atunci nu eram î�n concordanț�ă cu mine ș� i aveam să sufăr î�n continuare.

M-am simț�it tratat cu ostilitate, rănit ș� i chiar puț�in enervat. Dar ș� tiam că are dreptate. Mă comportam contradictoriu, afirmând pe de o parte că viaț�a era plină de bogăț�ii, dar, pe de altă parte, inventând motive din cauza cărora nu puteam să progresez. Gandhi, al cărui nume este sinonim pentru mulț�i oameni cu integritatea, a spus: „Este necinstit să crezi î�n ceva ș� i să nu trăieș� ti î�n spiritul acelui lucru”.4 Trăiam î�n minciună î�n ceea ce priveș� te propriile mele valori. Lipsa de integritate mă î�mpiedica să am energia necesară pentru a-mi face viziunea să devină realitate. La fel ca o casă căreia î�i lipseș� te integritatea structurală ș� i se prăbuș� eș� te sub propria greutate, casa mea interioară era divizată ș� i nu putea rezista. După î�ncă puț�ină suferinț�ă, am făcut pasul, mi-am ascultat sinele interior ș� i am făcut o investiț�ie î�n viziunea mea. A fost î�nspăimântător să scriu cecul, dar a fost o spaimă incitantă – un amestec de frică ș� i exaltare – care este adesea un semn că eș� ti pe cale să realizezi ceva. Î�n prima lună, mi-am recuperat banii. Î�n a doua lună, am obț�inut de zece ori investiț�ia iniț�ială. Ș� i nu m-am mai uitat niciodată la vechiul nivel. Dar nu au apărut numai mai mulț�i bani; odată cu ei s-a manifestat ș� i mai mult din mine. O definiț�ie a integrităț�ii este să î�ț�i pui î�n concordanț�ă credinț�ele, cuvintele ș� i acț�iunile, ca să devină un î�ntreg indivizibil. Dar asta este o integritate relativă, deoarece ai putea crede că viaț� a este grea (chiar dacă, î�n realitate,

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

201

nu este) ș� i apoi să te zbaț�i î�n conformitate cu această convingere, ajungând obosit, epuizat ș� i deziluzionat. O altă definiț�ie a integrităț�ii este să fii moral, etic ș� i onest. Dar poț�i fi o persoană morală, etică ș� i onestă care, conform credinț�elor culturale, nu ar căuta niciodată să-ș� i î�mplinească cea mai arzătoare dorinț�ă. Totuș� i, cel mai adevărat sens al integrităț�ii este acela de a fi î�n armonie cu scopul sufletului tău, cu adevărata natură ș� i ființ�ă a ta – care pot fi î�n opoziț�ie cu convingerile ș� i valorile tale culturale, parentale sau sociale. De aceea mulț�i dintre liderii vizionari au fost consideraț�i eretici, nebuni sau chiar mai rău.

Pentru a trăi la acest nivel de integritate este nevoie de credinț�ă – substanța lucrurilor la care speri, dovada lucrurilor nevăzute. Credinț�a adevărată nu este doar „convingere”, este o cunoaștere ce vine din a trăi mai mult conform celor percepute decât conform celor văzute; este un contact efectiv cu realitatea, un simț� al sufletului care se dezvoltă pe măsură ce acț�ionezi pe baza credinț�ei pe care o ai, a viziunii tale interioare, ș� i primeș� ti recompensa. De fiecare dată când faci acest lucru, î�ț�i consolidezi capacitatea de a păș� i pe acest pod invizibil, până vei putea să mergi neclintit î�n această lume, fără să poț�i fi oprit. Dacă eș� ti pregătit să î�ț�i transformi convingerea î�ntr-o credinț�ă aprigă, alege un domeniu î�n care crezi că ai o convingere plină de forț�ă, dar î�ncă nu ai obț�inut rezultatele pe care le doreș� ti. Apoi î�ntreabă-te: „Dacă aș� crede cu adevărat î�n …….. (completează spaț�iile libere), cum aș� acț�iona î�n această situaț�ie?”. Gândeș� te-te cum te-ai comporta, cum ai vorbi ș� i ce ai face dacă ai crede cu adevărat acest lucru. Stai î�n tăcere ș� i ascultă î�ndrumarea. Apoi respect-o cât de mult poț�i. Reț�ine că această practică devine mai puternică î�n

202

Emergența

timp. Nu practica aduce perfecț�iunea; ci practicarea perfecț�iunii – a idealurilor mai î�nalte. Fii blând cu tine, fii răbdător ș� i continuă să exersezi.

Acționează ca și cum te-ai afla deja în situația în care vrei să te afli

Deș� i capacitatea de a rezolva probleme este considerată o calitate, adesea poate fi un obstacol î�n calea soluț�iei, deoarece nevoia de a corecta ceva este o formă de î�mpotrivire faț�ă de ceea ce există – iar lucrurile cărora li te î�mpotriveș� ti dăinuie. Când te lupț�i cu o problemă, vibrezi la aceeaș� i frecvenț�ă cu ea ș� i rămâi blocat. Problemele sunt simptome ale unei anumite stări de conș� tiinț�ă care va exista mereu la acel nivel, aș� a cum apa va î�ngheț�a î�ntotdeauna la zero grade Celsius. Nu poț�i rezolva problema apei î�ngheț�ate atâta timp cât trăieș� ti la zero grade. Dar, dacă ridici temperatura, gheaț�a se topeș� te.

Problemele nu se rezolvă; ele dispar pe măsură ce evoluezi. Pentru a evolua, trebuie să nu ne mai gândim la acea chestiune ca la o problemă, ci să o vedem ca pe o oportunitate – trebuie să mergem dincolo de simplul fapt de a rezolva problemele ș� i să devenim vizionari. Acest lucru ne impune să acț�ionăm î�n funcț�ie de unde vrem să ajungem (viziunea noastră), nu de unde ne aflăm (problema). Acelaș� i principiu se aplică ș� i când conducem maș� ina. Atunci când pierzi controlul vehiculului ș� i derapează, î�ndreptându-se spre un obstacol, ai tendinț�a să te uiț�i acolo unde nu vrei să ajungi – ca ș� i cum acest lucru te va ajuta să-l eviț�i. Dar asta te va face să intri exact î�n el! Î�n schimb, trebuie să te

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

203

concentrezi asupra locului î�n care vrei să mergi, deoarece mâinile urmează î�n mod natural ochii – determinându-te să corectezi cursul ș� i să eviț�i obstacolul. Acelaș� i lucru este valabil atunci când viaț�a î�ț�i scapă de sub control; î�n loc să te concentrezi asupra obstacolului, trebuie să priveș� ti dincolo de el, spre locul î�n care vrei să mergi. Ș� i pentru că energia curge acolo unde î�ț�i concentrezi atenț�ia, te va face să gândeș� ti, să spui ș� i să faci lucruri care te readuc pe calea succesului.

Dar mai mult decât să evităm problemele sau să le atenuăm impactul, când acț�ionăm ca ș� i cum ne-am afla deja î�n situaț�ia î�n care vrem să fim î�nseamnă că deschidem posibilitatea pentru viaț�a măreaț�ă care î�ncearcă să iasă la lumină. O problemă cronică este adesea un simptom că trăim î�ntr-o lume care nu ni se mai potriveș� te. Ceva mai mare î�ncearcă să apară, dar fiindcă ne concentrăm pe situaț�ia î�n care ne aflăm ș� i nu pe cea î�n care vrem să fim rămânem limitaț�i mental, emoț�ional ș� i fizic – iar o viaț�ă de o anvergură mai mare nu poate să se manifeste. Energia nu numai că se blochează ș� i î�ncepe să facă ravagii, dar ș� i noi rămânem mici, discipoli î�n loc de lideri, victime î�n loc de î�nvingători, plângăreț�i î�n loc de câș� tigători. Ne luptăm cu î�mprejurările, î�ncercând să scoatem energie din ele – când noi suntem centrale energetice divine, proiectate să o generăm. Când ne concentrăm pe direcț�ia î�n care ne î�ndreptăm, pe viziune, ș� i trăim ca ș� i cum am fi deja acolo – î�n loc să î�ncercăm să ajungem acolo –, nu doar că atragem acea realitate către noi; o creăm. Ca urmare, ne găsim mai des î�n locul potrivit la momentul potrivit – pentru că trăim deja acolo. „Eu alunec spre locul î�n care va fi pucul, nu acolo unde a fost”, a declarat jucătorul de hochei Wayne Gretzky.5

204

Emergența

Asta î�nseamnă să acț�ionezi pe baza a ceea ce vezi î�n tine, nu î�n exterior; să fii tu cauza, nu cel care suportă efectul. Asta î�nseamnă să trăieș� ti o viaț�ă vizionară.

Uită-te la o problemă pe care te-ai chinuit să o rezolvi sau la o zonă î�n care ai î�ncercat să eviți o problemă (ceea ce î�nseamnă că atenț�ia ta este î�ncă acolo, chiar dacă î�n mod inconș� tient, ș� i te ț�ine blocat la nivelul problemei). Dacă te foloseș� ti de această carte pentru a-ț�i î�mplini viziunea, te poț�i ocupa ș� i de un aspect mai provocator. Î� ntreabă-te: „Unde vreau să merg? Ce rezultat î�mi doresc?”. Imaginează-te î�n acea realitate, cu rezultatul respectiv, ș� i î�ntreabă-te: „Cum m-aș� comporta î�n aceste condiț�ii? Cine aș� fi? Cum aș� vorbi? Ce aș� face?”. Observă ideile care apar. De exemplu, poate că te confrunț�i cu probleme financiare, iar atunci când î�ț�i imaginezi că nu mai ai aceste probleme – ș� i te î�ntrebi ce ai face î�n această situaț�ie –, descoperi că „te-ai distra mai mult”, ai „scrie mai mult”, ai „lua cursuri de dans” sau, î�n sfârș� it, ai „avea acea conversaț�ie cu persoana pe care o tot eviț�i”. Î�n următoarele două săptămâni, concentrează-ț�i atenț�ia asupra uneia sau mai multor acț�iuni de acest fel, î�n loc să te lupț�i cu situaț�ia ta actuală, ș� i observă ce energie nouă ș� i ce perspective apar. Dat fiind că problema nu poate exista la o frecvenț�ă mai î�naltă, pe măsură ce î�ncepi să acț�ionezi din această nouă postură vibraț�ională, ai putea găsi tocmai soluț�ia pe care o căutai.

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

205

Acționează ca omul care vrei să fii, nu după cum te simți în prezent Poate că ai fost crescut de părinț�i care te-au î�ncurajat să î�ț�i exprimi sentimentele, pentru ca apoi, la ș� coală ș� i la serviciu, să ț� i se spună că trebuie să le reprimi. Sau poate ai studiat tehnici de self-help care ț� i-au spus să î�ț�i asculț�i emoț�iile, iar apoi te-ai găsit î�ntr-o relaț�ie î�n care nu te simț�eai liber să le dai glas. Î�n consecinț�ă, există multă confuzie cu privire la cât din emoț�iile noastre să exprimăm. Soluț�ia este să fim î�n armonie cu ele, dar să nu devenim niciodată sclavul lor.

Mulț�i oameni cred că dacă nu „se simt î�n stare” să facă ceva, este un motiv legitim să nu acț�ioneze. Dar nu este nicidecum un motiv; este doar o falsă credinț�ă care nu a fost analizată. Se manifestă ș� i î�n dialogul interior, î�n moduri mai puț�in evidente, dar la fel de dăunătoare, ca de exemplu: „Pur ș� i simplu nu am inspiraț�ie” sau „Nu am energia necesară”. Faptul de a lăsa sentimentele să ne determine acț�iunile se numeș� te gândire emoț�ională. Este o distorsiune cognitivă care ne face să credem că ceea se simț�im este adevărat doar pentru că simț�im acel lucru. Apoi, aceste sentimente sunt folosite pentru a ne gândi la motivul pentru care nu acț�ionăm (adică pentru a spune minciuni raț�ionale). Din punct de vedere cultural, este un pact pe care î�l facem adesea: „Dacă î�mi dai voie să vin cu scuza că nu mă simt î�n stare, atunci te las să ai ș� i tu aceeaș� i scuză”. Dar aici nu facem lucrurile aș� a.

Î�n modelul Emergenț�ei, lăsăm adevărul despre noi î�nș� ine să ne determine sentimentele, iar viziunea să ne determine acț�iunile.

206

Emergența

A acț�iona î�n ciuda a ceea ce simț�i, î�n special a fricii, se numeș� te curaj. Dar î�ndemnul „chiar dacă ț�i-e frică, acț�ionează” ar putea fi aplicat î�n egală măsură tuturor sentimentelor: „Chiar dacă simț�i că nu vrei să faci ceva, fă-o oricum”, „Chiar dacă te simț�i neinspirat, fă-o oricum”, „Chiar dacă te simț�i nevrednic, fă-o oricum”. Folosesc de mulț�i ani strategia „fă-o oricum” cu toț�i clienț�ii mei. Dacă un client spune, spre exemplu: „Azi nu am reuș� it să lucrez la proiect pentru că nu am avut inspiraț�ie”, adăugând adesea ș� i o î�nfloritură dramatică precum: „Am fost efectiv paralizat. Nu m-am putut aduna să mă apuc de lucru!”. Răspunsul meu este ceva î�n genul: „Vai, sună î�ngrozitor. Cum e să fii paralizat, să nu poț�i să te aduni? A fost dureros? Până la urmă cum au reuș� it paramedicii să te facă să te miș� ti?”.

De obicei î�nț�eleg gluma ș� i î�ș�i dau seama că-ș� i născocesc î�n minte poveș� ti î�nfricoș� ătoare ș� i imagini î�ngrozitoare doar ca să aibă o scuză. Apoi, când le spun să facă acele lucruri pentru care erau „prea paralizaț�i”– indiferent că e vorba să vină cu idei pentru un proiect, să conceapă primul pas al planului lor sau doar să alerge pe loc –, de fiecare dată, fără nicio excepț�ie, sunt î�n stare să o facă. Deseori este un moment puternic de conș� tientizare când î�ș�i dau seama că nu sentimentele erau cele care le stăteau î�n cale. Când acționează ca ș� i cum ar avea inspiraț�ie ș� i lucrează la un proiect chiar ș� i atunci când se simt goi pe dinăuntru, pun î�n miș� care inspiraț�ia. Când se comportă ca o persoană î�ncrezătoare ș� i î�ntreprind acț�iuni î�ndrăzneț�e chiar ș� i atunci când sunt speriaț�i, pun î�n miș� care î�ncrederea. Iar atunci când se comportă ca o persoană plină de energie ș� i fac sport chiar dacă se simt obosiț�i, pun î�n miș� care energia.

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

207

Când „facem oricum”, avem o experienț�ă directă care ne demonstrează că suntem cu adevărat sursa de putere a vieț�ii noastre. Î�n ciuda a ceea ce simț�im, putem folosi acț�iunea, bazată pe viziunea noastră, ca pe un instrument pentru a crea orice sentiment de care avem nevoie. După cum a spus Ralph Waldo Emerson, „Fă acel lucru ș� i ț�i se va da puterea”.6

Brian era un client al meu care se chinuia să scrie o carte. După ce a venit la o ș� edinț�ă cu o serie de motive bine puse la punct pentru care nu ș� i-a respectat obiectivul de a scrie săptămânal, l-am pus să treacă prin acest proces ș� i, î�n doar câteva momente, l-am făcut să scrie cu pasiune. A râs când ș� i-a dat seama cât de bine se pricepea mintea să î�l ț�ină blocat ș� i cât de uș� or a fost să se elibereze. Am venit atunci cu o nouă î�ntrebare: „Dacă nu sentimentele te-au oprit, de ce nu ai scris?”. După ce a î�nș� irat mai multe motive, i-am spus simplu: „Pentru că nu ai făcut-o”. Asta e tot. Nu ai scris pentru că nu ai scris. Nu există niciun motiv mai bun, nicio pedeapsă karmică, niciun sabotaj din partea copilului tău interior. Părea î�ncă nesigur î�n privinț�a capacităț�ii lui de a se ț�ine de treabă, fiind convins că trebuia să existe o problemă mai profundă. Aș� a că i-am adresat o î�ntrebare pe care o folosesc pentru a influenț�a emoț�iile oamenilor: „Dacă viaț�a cuiva drag ar depinde de scrierea cărț�ii – legal ș� i etic – î�n timpul alocat, nu ai găsi voinț�a ș� i modul prin care să faci acest lucru?”. Instantaneu, s-a produs o schimbare î�n energia lui. Scuzele s-au evaporat ș� i, până la finalul ș� edinț�ei, a devenit un om cu o misiune. De unde a apărut toată energia aceea? S-a vindecat brusc de problemele emoț�ionale, astrologice, numerologice care l-au î�mpiedicat să acț�ioneze mai devreme? Nu. Părinț�ii lui

208

Emergența

î�ncă nu î�l apreciau suficient, ș� eful lui nu î�l respecta î�ndeajuns, copiii nu î�l ascultau î�n continuare, iar Mercur era î�ncă retrograd! Ba chiar avea î�n continuare multe dintre vechile î�ngrijorări, î�ndoieli ș� i temeri. Dar acum era pregătit să acț� ioneze. De ce? Pentru că ceea ce crezi ș� i simț�i î�ț�i pot influenț�a acț�iunile doar dacă le permiți. Singure, gândurile și sentimentele tale nu au nicio putere.

Î�ntotdeauna poț�i face următorul pas, chiar dacă asta î�nseamnă doar să î�ț�i legi ș� ireturile, să deschizi calculatorul sau să ridici receptorul. Apoi poț�i să mai faci un pas, ș� i apoi î�ncă unul.

Sentimentele sunt importante ș� i au rolul lor. Procesează-le, acceptă-le, află care sunt convingerile ș� i poveș� tile din spatele lor. Î�n cele din urmă, acest lucru va oferi informaț�ii valoroase care vor scoate la iveală un potenț�ial mai mare ș� i vor da mai multă î�nsemnătate vieț�ii tale (de fapt, chiar asta vom face î�n etapa a ș� asea). De asemenea, sentimentele sunt o parte importantă a sistemului de ghidare. Dar ele nu î�ț�i spun ceea ce este adevărat; î�ț�i spun ceea ce crezi. Nici convingerile nu î�ț�i spun ceea ce este adevărat; ele î�ț�i spun ce crezi tu că este realitatea – care este î�ntotdeauna relativă ș� i adesea î�nș� elătoare.

Ascultă-ț�i sentimentele. Recunoaș� te-le meritul. Dar nu le lăsa să-ț�i comande acț�iunile. Dacă ai un scop ș� i un plan care izvorăsc din valorile tale fundamentale ș� i sunt î�n acord cu cea mai î�naltă viziune a ta, acț�ionează î�n consecinț�ă chiar și atunci când nu te simți în stare. Apoi, ca parte a planului tău, rezervă-ț�i timp să le analizezi. Î�n acest fel, vei fi sănătos din punct de vedere emoț�ional și î�ț�i vei realiza potenț�ialul. Dacă tot ceea ce faci este să te laș� i condus de ele, nu vei rezolva nimic. Vei rămâne blocat î�ntr-un cerc vicios

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

209

al gândirii emoț�ionale, având o grămadă de minciuni raț�ionale care spun de ce nu poț�i obț�ine viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti cu adevărat, viaț�a care î�ncearcă să iasă la lumină.

Analizează un domeniu din viaț�a ta î�n care nu faci progrese – sau î�n care ai vrea să accelerezi lucrurile – ș� i vezi care sunt deciziile care se bazează pe ceea ce simți, nu pe ceea ce vrei. Î�ncerci să slăbeș� ti, dar nu te simți î�n stare să faci miș� care – ș� i laș� i ca acest lucru să fie un motiv bun pentru a nu face sport? Ai vreun proiect pe care vrei să î�l î�ncepi sau să î�l termini, dar nu te simți inspirat, deci nu lucrezi la el? Dacă vrei să ajungi la nivelul următor, alege unul dintre domeniile î�n care î�ntâmpini piedici ș� i promite-ți să faci ce trebuie î�n următoarele treizeci de zile, indiferent de situaț�ie. Observă cât de des te tentează sentimentele să î�ncetineș� ti, să te retragi sau să te opreș� ti. Conș� tientizează cât de reale par scuzele. Dacă ai impresia că sunt probleme esenț�iale, poț�i î�ncepe să pui î�n practică exerciț�iul prezentat î�n etapa a ș� asea din următorul capitol – dar continuă să acționezi. După o lună, reevaluează-ț�i pragul emoț�ional ș� i recunoaș� te modalităț�ile prin care ai devenit mai rezistent.

Acționează fără să te preocupi de rezultate

Atunci când acț�iunile noastre nu ne aduc rezultatele pe care le dorim, adesea renunț�ăm să mai lucrăm cu universul ș� i vrem să-l gestionăm. Credem că ș� tim mai bine ce trebuie să se î�ntâmple ș� i când. Dar mintea noastră limitată nu poate să perceapă inteligenț�a infinită care a creat totul. Aceeaș� i iubire universală care a pus peș� tii î�n mare, fructele î�n copaci ș� i guvernează totul î�ntr-o ordine perfectă ne conduce ș� i viaț�a. Ș� tie de ce avem nevoie ș� i are grijă de interesele noastre (din moment ce suntem, la urma urmei, expresii

210

Emergența

ale sale). Un adevăr foarte greu de acceptat este că, deș� i noi putem controla acț�iunile, universul este cel care controlează rezultatele.

Când î�ncercăm să controlăm rezultatele, ne impunem conceptele mărginite î�n faț�a unei idei nemărginite, limitând-o enorm. Nici ghinda ș� i nici omida nu s-ar gândi să î�ș�i controleze naș� terea – iar rezultatul divin este mult mai mare decât orice ș� i-ar putea î�nchipui. Când ne lăsăm î�n voia acestui plan divin ș� i î�i permitem să se desfăș� oare prin noi, pot exista momente de-a lungul drumului când vom crede că starea noastră actuală lasă de dorit. Dar nu trebuie să ne schimbăm direcț�ia. Acț�ionăm cum trebuie pentru că asta suntem noi; este î�n natura noastră autentică. Dacă eș� ti scriitor, scrii ș� i faci tot ceea ce presupune viaț�a unui scriitor – chiar dacă nu eș� ti sigur că ceea ce scrii este citit sau apreciat. Dacă eș� ti profesor, predai, indiferent dacă ai de-a face cu elevi interesaț�i sau nu. O floare î�nfloreș� te pentru că acest lucru este î�n natura ei. Nu o face pentru ca cineva să o remarce, să o aprecieze sau să o poarte la corsaj. Nu se ofileș� te din cauza lipsei de recunoaș� tere; continuă să î�nflorească, dăruindu-ș� i parfumul, deschizându-se spre lumină. Acest lucru nu î�nseamnă că trebuie să ignori rezultatele pe care le obț�ii. Să nu te preocupi de rezultate nu î�nseamnă să le ignori. Rezultatele sunt un feedback, iar feedbackul este valoros. Din moment ce lumea se conformează conș� tiinț�ei tale, ceea ce trăieș� ti î�n afară – î�n special ce te atrage ș� i ce te respinge – este o reflectare a ceea ce este î�năuntru. Deci, dacă lucrurile nu par să funcț�ioneze după cum ai planificat, î�nseamnă că ar trebui să mai arunci o privire î�năuntru ș� i poate să aduci câteva ajustări acț�iunilor tale. Dacă

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

211

vrei să devii cântăreț� ș� i de fiecare dată când cânț�i câinii urlă iar copiii plâng, nu este neapărat un semn că ar trebui să renunț�i la visul tău, dar ar putea î�nsemna că trebuie să iei niș� te lecț�ii sau să asculț�i mai bine cântecul pe care eș� ti menit să î�l cânț�i. Dacă cea mai recentă campanie de marketing pe care ai făcut-o a adus puț�ine vânzări, asta nu î�nseamnă că n-ar trebui să mai vinzi, ci că ar trebui să ș� tii mai clar ce vinzi, de ce vinzi ș� i cui vinzi.

Aliniază-ț�i acț�iunile cu viziunea ș� i poartă-te ca ș� i cum eș� ti deja persoana care vrei sau ai deja lucrul pe care ț�i-l doreș� ti – fără să te preocupi de rezultat. Apoi, evaluează rezultatele ș� i vezi dacă feedbackul e pe măsură. Aduce î�n discuț�ie emoț�ii nerezolvate sau convingeri limitate? Foloseș� te această informaț�ie pentru a-ț�i perfecț�iona intenț�ia ș� i viziunea – ceea ce te va face să acț�ionezi cu mai multă eficienț�ă. Acț�iunea care izvorăș� te din viziune, fără să te ataș� ezi de rezultate, este cea mai puternică acț�iune. Nu există nici rezistenț�ă, nici separare. Î�n excelenta carte a lui Eugen Herrigel Zen in der kunst des bogenschießens (Zen în arta de a trage cu arcul*), arcaș� ul ajunge la o stare mentală î�n care săgeata a ajuns deja la ț�intă î�nainte de a fi lansată. Din acea stare, este imposibil să ratezi. Tot aș� a, când acț�ionezi având o stare de non-ataș� ament, rezultatul rezidă deja î�n acț�iune î�nainte ca acț�iunea să aibă loc. După cum spune Krishna î�n Bhagavad Gita, „renunț�ă la toate ataș� amentele faț�ă de rezultatele acț�iunii ș� i atinge pacea supremă”.7

Pentru a practica această lipsă de ataș� ament, găseș� te un domeniu î�n care ai insistat asupra rezultatelor ș� i î�ntreabă-te: „Dacă nu m-ar interesa rezultatele, cum aș� aborda acest lucru? Ce aș� face diferit, ce aș� face mai mult ș� i ce aș�

* Volum apărut sub acest titlu la Editura For You, Bucureşti, 2007. (n.tr.)

212

Emergența

face mai puț�in?”. Apoi, aplică î�ndrumarea. Ș� i dacă doreș� ti o versiune puț�in mai avansată a acestui lucru, î�ntreabă-te: „Dacă nu aș� fi preocupat deloc de rezultate, ce aș� face ș� i nu fac în prezent – ș� i cum aș� proceda?”. Apoi, acceptă provocarea.

Acționează cu calm

Cu atâtea discuț�ii despre acț�iune, ai putea crede că ar trebui să fii mereu î�n miș� care, altfel nu vei mai fi î�n acord cu viziunea. Dar nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Uneori, cea mai î�ndrăzneaț�ă acț�iune este aceea de a nu î�ntreprinde niciuna. Î�nseamnă să ai impulsul de a te apăra, de a dovedi un punct de vedere sau de a-i arăta cuiva că greș� eș� te – dar să alegi tăcerea, fiind doar martor al acelei energii, privând-o de putere. Î�nseamnă să ai o pornire intensă să mai trimiț�i un e-mail plin de reproș� uri, să dai un telefon pentru a convinge un client să cumpere de la tine sau pe cineva să iasă la î�ntâlnire cu tine – dar alegi, î�n schimb, să ș� tergi e-mail-ul, să laș� i telefonul, să stai liniș� tit ș� i să te î�ntorci î�n centrul ființ�ei tale, care nu cunoaș� te decât abundenț�a. Î�nseamnă să nu te ocupi de un proiect sau să accepț�i un job doar fiindcă ai nevoie de bani, ca să ai timp pentru lucrul pe care eș� ti menit să-l faci. „Cel care vede inacț�iunea î�n acț�iune ș� i acț�iunea î�n inacț�iune este un om inteligent printre oameni”8, a spus Krishna î�n Bhagavad Gita. Aceste momente de inacț�iune tăcută sunt î�ncărcate cu un potenț�ial transformator care poate neutraliza tipare vechi de-o viaț�ă, poate dezvălui noi calităț�i ș� i î�ț�i poate aș� terne viaț�a pe un drum complet nou. După cum spune proverbul, „Nu doar fă ceva, stai ș� i gândeș� te-te la ce faci”. Uneori trebuie să stăm cu mâinile î�n sân până trece valul de anxietate sau impulsivitate. Dacă ai

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

213

practicat vreodată acest gen de inacț�iune, ș� tii că este oricum, numai inactivă nu. Obiș� nuiam să iau astfel de pauze de fiecare dată când simț�eam că acț�ionez cu prea multă anxietate. Î�mi luam o zi liberă ca să meditez ș� i să fac doar ceea ce mă inspira, apoi reveneam la meditaț�ie. De fiecare dată când am luat acest gen de pauză intenț�ionată, viaț�a mea a urcat la un nou nivel. A fost un mod de a î�ntrerupe ș� irul de motive bazate pe teamă. Când faci acest lucru, scapi de convingerile limitate – ca ș� i cum ț�i-ai smulge buruienile din minte ș� i ai elibera energia care-ț�i hrăneș� te sămânț�a potenț�ialului. Ș� i ca orice meditaț�ie, pe măsură ce o practici constant, indiferent dacă durează un minut, o oră, o zi sau o perioadă mai lungă, are efect asupra interacț�iunilor zilnice. Cineva î�ț�i taie faț�a pe autostradă ș� i declanș� ează î�n tine o reacț�ie. Dar î�n loc să î�i dai curs, te trezeș� ti că te retragi î�ntr-o inacț�iune conș� tientă ș� i o observi. Pentru că nu ai alimentat acel tipar vechi, o bucată din egoul tău dispare ș� i o mică parte din karma este anihilată. Aceasta este Emergenț�a fără efort, calea trezirii.

Săptămâna asta, observă situaț�iile î�n care acț�iunile tale par să izvorască din frică sau nerăbdare – când forț�ezi sau î�ncerci să faci să se î�ntâmple ceva – ș� i practică puț�ină inacț�iune. Ar putea î�nsemna să asculț�i mai mult decât vorbeș� ti, să-ț�i verifici e-mail-urile doar o dată pe oră sau (oftat) o dată pe zi, să reduci la jumătate lista cu lucruri de făcut sau, dacă ai tendinț�a să nu te deconectezi niciodată, să-ț�i iei o zi liberă î�n care să nu faci nimic productiv (exceptând poate doar rugăciunile ș� i meditaț�ia). Scrie î�n jurnal despre ceea ce apare î�n absenț�a acț�iunii; observă sentimentele pe care poate le-ai evitat comportându-te compulsiv... ș� i acordă-ț�i timpul necesar ca să le simț�i pe deplin. Ca orice post,

214

Emergența

ș� i acesta poate fi detoxifiant, scoț�ând la suprafaț�ă lucruri vechi. Prin urmare, fii bun ș� i ai grijă de tine. Bea multă apă. Dacă lucrurile se precipită, fă o baie relaxantă cu săruri sau ieș� i la o plimbare. Ș� i dacă iese la lumină ceva mai adânc, sari direct la etapa a ș� asea ș� i î�ncearcă să faci exerciț�iile prezentate acolo.

Blestemul lui „nu pot”

Aș� a cum nu există să rămâi î�mpotmolit, nu există nici nu pot. „Nu pot” este doar un obstacol pe care egoul î�l ridică î�n calea dezvoltării tale. Este o convingere limitată ș� i nu are nicio putere asupra ta.

Observă î�n ce punct te-a lovit această idee. Te-a făcut să spui „Da!” sau te-ai trezit că iei partea limitărilor? Ultimul răspuns este umbra de „victimă” care scoate capul la lumină – acea parte din noi fără nicio putere care nu a fost complet î�nț�eleasă ș� i integrată (subiect despre care vom vorbi î�n etapa a ș� asea). Supravieț�uirea sa depinde de povestea lui „nu pot”. Când ajungi la acest prag, una dintre cele mai puternice î�ntrebări referitoare la Emergenț�ă este „Cum pot să?”. Ea te pune din nou î�n acord cu cel mai profund adevăr al tău ș� i te ajută să descoperi acț�iuni care sunt î�n armonie cu viziunea ta. Dar lasă-mă să explic ce î�nț�eleg eu prin „nu pot”. Poate sunt anumite lucruri pe care nu le poț�i face acum, sau poate niciodată. Dacă aș� vrea să fac o aruncare la coș� de 3 puncte, trebuie să recunosc că nu prea am cine ș� tie ce abilităț�i î�nnăscute pentru baschet, ca să nu mai vorbim de marcat. Dar dacă spun că nu pot face acest lucru acum, nu î�nseamnă că sunt victimă; sunt victimă dacă spun că „nu

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

215

pot” ș� i apoi mă dau bătut. De asemenea, asta este ș� i o minciună – deoarece nu ș� tiu sigur că nu pot face ceva până nu î�ncerc. Chiar ș� i atunci, î�ntotdeauna pot să fac ceva mai mult. Thomas Edison ar fi putut spune „nu pot” după o mie de tentative de a inventa becul electric (ca să nu mai vorbim după zece mii de î�ncercări pe care se spune că le-a făcut până a reuș� it). Ș� i cei mai mulț�i oameni ar fi de acord – deoarece marea majoritate se opresc după primele câteva î�ncercări. Dar pentru fiecare exemplu de persoană care spune „Nu pot” ș� i se opreș� te, există multe alte exemple de oameni care spun „Pot” ș� i continuă. Dacă vrei ceva cu adevărat, acesta este un indiciu că acel lucru se află deja în tine, ceea ce î�nseamnă că mereu poți face mai mult, poți avansa mai mult, poți î�ntreprinde î�ncă o acț�iune – ca să creezi condiț�iile potrivite pentru ca el să apară. Când spui că nu poț�i, ceea ce spui de fapt î�n marea majoritate a timpului este: „Nu vreau”. Dacă eș� ti dispus să conș� tientizezi asta, atunci te afli cu un pas mai aproape de deblocare – sau să scapi de impresia că eș� ti blocat, din moment ce „blocajul” este o stare a minț�ii. Apoi te poț�i î�ntreba: „De ce nu vreau?” ș� i descoperă ceea ce te opreș� te cu adevărat – pentru că nu sunt î�mprejurările. Niciodată nu sunt împrejurările. Indiferent cât eș� ti de departe de destinaț�ie, poț�i mereu să faci un pas î�n direcț�ia ei – chiar dacă paș� ii sunt făcuț�i mental la î�nceput, apoi emoț�ional, ș� i apoi fizic. Mereu există pasul următor. „Sunt multe modalităț�i de a î�nainta, dar numai un singur mod de a sta pe loc”9, a spus Franklin Roosevelt.

Deci, analizează un domeniu din viaț�a ta î�n care eș� ti convins că te-ai blocat ș� i ascultă-te când spui „Nu pot”. Apoi schimbă asta cu „Nu vreau” – ș� i î�ntreabă-te de ce. „Nu

216

Emergența

pot să î�ncep o afacere” devine: „Nu vreau să deschid o afacere pentru că... mi-e teamă de eș� ec... nu am banii necesari... mi-e teamă că nimeni nu va cumpăra ceea ce vând eu... mi-e teamă că oamenii mă vor judeca... Va fi atât de greu î�ncât mi-e teamă că nu voi mai avea timp pentru familia mea...”. Deș� i poate fi greu la î�nceput, este primul pas spre libertate. Cel puț�in vei ș� ti ce convingeri foloseș� ti pentru a rămâne blocat. Apoi poț�i aplica tehnicile din această carte pentru a accepta ceea ce pare defect (subiect despre care vom discuta î�n capitolul următor) ș� i după aceea vei ș� ti unde trebuie să cultivi condiț�ii mai armonioase.

Aș� a cum am precizat mai sus, unul dintre cele mai rapide moduri de a te elibera de ceea ce nu poț�i face este să te concentrezi pe ceea ce poți face. „Sunt un singur om, dar totuș� i sunt unul”, a spus Edward Everett Hale10. „Nu pot face totul, dar pot face ceva ș� i nu voi lăsa ceea ce nu pot să fac să interfereze cu ceea ce pot face”. Faptul de a te î�ntreba: „Ce pot să fac” î�n orice situaț�ie cu care te confrunț�i î�ț�i va deschide un nou nivel de î�nț�elepciune. Poate că te loveș� ti de multe lucruri pe care „nu poț�i” să le faci, dar dacă vei continua să te î�ntrebi, vei pune î�n miș� care acea î�nț�elepciune interioară ș� i vei primi o nouă energie ș� i noi idei. Răspunsurile există mereu î�n tine; trebuie doar să găseș� ti postul pe care sunt transmise ș� i se vor manifesta.

Prețul inacțiunii

După cum a observat Thoreau, tristul adevăr despre experienț�a umană este că majoritatea oamenilor î�ș�i duc viaț�a î�ntr-o disperare tăcută, fără să-ș� i urmeze niciodată vocea interioară, aș� teptând condiț�iile perfecte sau sigure pentru a acț�iona î�n vederea realizării celor mai adânci dorinț�e pe

Acționează „ca și cum” ești deja împlinit

217

care le au – condiț�ii care nu vin niciodată. Nu au cum, deoarece nu vor să vină la ei; trebuie să vină prin ei. Acest lucru nu duce numai la o viaț�ă netrăită; duce la multe dintre problemele care î�i afectează pe oameni. Când nu respectăm impulsul care se naș� te î�n noi, privăm prietenii, familia ș� i pe restul lumii de darurile noastre. Gândeș� te-te la toate invenț�iile, ideile inovatoare, cunoș� tinț�ele transformatoare ș� i capodoperele nemuritoare care nu-ș� i vor găsi niciodată drumul spre materializare deoarece persoana care s-a născut pentru a le realiza nu a acț�ionat. Remediile pentru tot ce ne afectează – ș� i inspiraț�ia pentru crearea unei vieț�i mai presus de cele mai sălbatice vise ale noastre – se află chiar acum î�n conș� tiinț�a umanităț�ii, asemenea seminț�elor care aș� teaptă să germineze, aș� teptându-i pe cei care sunt suficient de curajoș� i să cultive condiț�iile pentru Emergenț�a lor. Prin urmare, î�ntrebarea este: ce se află î�n tine ș� i vrea să iasă la lumină?

Unde ț�ii ascunse cadourile pe care trebuie să le dăruieș� ti – darurile pe care eș� ti obligat să le î�mparț�i? Aș� a cum fiecare parte din celulă există pentru a servi unui bine mai mare din trup, tot ce deț�ii î�năuntrul tău este pentru binele mai mare al planetei. Asta nu î�nseamnă că ț�ie nu trebuie să î�ț�i aducă bucurie – î�ț�i va aduce, ș� i î�ncă foarte mare –, dar nu există nicio modalitate de a simț�i plinătatea ființ�ei tale ș� i î�mplinirea inimii ș� i a sufletului tău fără să trăieș� ti, să oferi ș� i să acționezi î�n baza celei mai î�nalte viziuni ale tale. Va fi î�nfricoș� ător sau dificil să faci acest lucru? Te vei î�mpiedica de câteva ori, la fel ca Edison, î�nainte de a reuș� i? Poate. Dar aș� a cum mersul este o cădere controlată, succesul este un eș� ec controlat. Aș� a evoluăm. Iar la sfârș� itul vieț�ii, rareori

218

Emergența

ne apasă lucrurile pe care le-am î�ncercat ș� i nu le-am reuș� it – ci lucrurile pe care nu le-am î�ncercat niciodată.

Profită de ocazie. Nu vei avea nimic de pierdut, poate doar o viaț�ă trăită î�n mediocritate. După cum a spus Oliver Wendell Holmes: „Păcat de cei care nu vor cânta niciodată, dar au murit cu muzica î�n ei”.11 Lasă muzica din tine să răsune.

Trebuie să iei câte o notă pe rând ș� i nici nu-ț�i vei da seama când o să î�ncepi să cânț�i.

ETAPA A ȘASEA

ACCEPTĂ CEEA CE PARE DEFECT Nu ajungi la conștiință fără durere. Carl Gustav Jung

Profilându-ș� i conturul î�n lucirea aurie ș� i purpurie a soa-

relui care se reflecta î�n Marele Lac, un pin bancsian solitar cu ramurile plecate, dar intacte, se ridică dintre stâncile străvechi ș� i î�nmugureș� te. Prinzând rădăcini pe aceste ț�ărmuri ostile unde alț�i copaci nu au î�ndrăznit, este unul dintre puț�inii supravieț�uitori ai unui incendiu recent ș� i un simbol al vulnerabilităț�ii ș� i al rezistenț�ei. Î�n acest climat aspru unde alte specii nu ar putea să supravieț�uiască, pinul bancsian cu crengile sale î�ndoite de vânt ș� i arse de foc continuă să se adapteze ș� i refuză să capituleze.1

Pinul are o relaț�ie specială cu focul. Spre deosebire de alț�i copaci, el nu î�ș�i eliberează toate seminț�ele când se maturizează, ci le protejează ani de zile – chiar ș� i zeci de ani – î�n conuri groase, dure, sigilate de o răș� ină solidă. Un singur lucru poate forț�a acest copac să î�ș�i cedeze fructele ascunse ș� i să le lase să-ș� i urmeze cursul natural: focul. Când acesta soseș� te, măturând pădurea, flăcările se ridică până

220

Emergența

la coronamentul copacului, căldura lor mistuitoare topeș� te răș� ina, iar solzii conului se deschid ș� i eliberează urmaș� ii.

Dar transformarea prin foc nu se opreș� te aici. Arzând o mare parte din solul pădurii, flăcările curăț�ă locul ș� i pregătesc pământul pentru seminț�ele căzute. Ș� i pe măsură ce pun î�n miș� care lumea pinului bancsian, distrug copacii ș� i plantele bolnave ș� i bătrâne, reducând competiț�ia pentru noua viaț�ă ș� i creând o cale pentru Emergenț�a sa. Pârjolind totul din temelii, dansul pinului bancsian cu inamicul său incandescent ne arată că mânia divină ș� i renaș� terea sunt unul ș� i acelaș� i lucru.

Problemele sunt răspunsuri la rugăciuni

Universul nu este neutru; are un plan, un tipar, o idee evolutivă care caută locurile pregătite pentru manifestarea sa continuă. Din această cauză, chiar ș� i î�n mijlocul a ceea ce pare haos ș� i distrugere, conspiră pentru libertatea noastră ș� i ne pregăteș� te solul sufletului pentru ca ceva mai mare să iasă la lumină. Dar pentru a beneficia de acest lucru, trebuie să devenim ceea ce W. Clement Stone, om de afaceri ș� i autor aparț�inând curentului New Thought (Noua Gândire), numeș� te un „paranoic invers”, adică cineva care crede că viaț�a complotează în favoarea noastră.2

Rareori trăim î�n acest fel. Ne î�mpotrivim adesea impulsului emergent – sau pornirii de a ieș� i la lumină – pentru că ne este teamă de schimbare. Pentru ego, schimbarea este echivalentă cu pericolul, chiar ș� i cu moartea, fiindcă de multe ori o parte din el trebuie să ardă pentru ca ceva nou să se nască. Î�nsă negarea acestei chemări evoluț�ioniste cauzează o presiune interioară care trebuie să găsească o supapă,

Acceptă ceea ce pare defect

221

uneori chiar î�n moduri distructive – manifestându-se, de exemplu, printr-o boală, un colaps financiar sau o destrămare a relaț�iilor, dintre multe alte posibilităț�i neplăcute.

Dar semnificaț�ia acestor evenimente nu este aceea că suntem pedepsiț�i sau că e vina cuiva; aceste provocări sunt avertismente care ne spun că ne mulț�umim cu o viaț�ă mediocră ș� i că trebuie să ne deschidem către o viziune mai largă. După cum se spune î�n Evanghelia după Toma, „Când veț�i naș� te ceea ce este î�n voi, ceea ce aveț�i vă va salva, [iar] dacă nu aveț�i aceasta î�n voi, ceea ce nu aveț�i î�n voi vă va omorî�”.3* Aș� a cum pinul bancsian are nevoie de foc care să ardă răș� ina ce î�mpiedică seminț�ele să cadă, situaț�iile de criză ne ard conceptele de sine limitate, permiț�ând naturii noastre mai profunde să se desfăș� oare. Aș� a cum vreau să arăt î�n acest capitol, î�n suferinț�a noastră se găsesc seminț�ele propriei mântuiri, problemele noastre conț�in răspunsurile la rugăciuni, iar î�ntunericul este un pântec î�n care se naș� te lumina noastră mai mare. Dar pentru a activa această lumină trebuie să ne acceptăm umbra ș� i să realizăm că plenitudinea ne cere să devenim î�ndeajuns de mari pentru a ne susț�ine defectele. Aceasta este o condiț�ie de bază pe care trebuie să o cultivăm pentru Emergenț�ă. Ș� i acest lucru ne duce la esenț�a celei mai mari lupte a noastre: am fost crescuț�i să credem că trebuie să ne î�mpotrivim, să luptăm sau să distrugem forț�ele negative – sau că trebuie să ne reparăm, să ne controlăm ori să ne reprimăm slăbiciunile. Dar î�ntunericul nu ne este duș� man, ci reprezintă pământul roditor î�n care trebuie să săpăm ș� i să ne afundăm pentru ca ceva nou să iasă din el. Aș� a

* Evanghelia după Toma, traducere din limba coptă de Gustavo-Adolfo Loria-Rivel, Editura Polirom, Iaşi, 2003, versetul 70, p. 91. (n.tr.)

222

Emergența

cum anumite plante trebuie să se chinuie cu un sol pietros ca să-ș� i î�ntărească scoarț�a, să-ș� i fortifice rădăcinile ș� i să î�nflorească, procesul uneori dificil de a ne accepta ș� i integra părț�ile rănite sau cu lacune – î�n loc să î�ncercăm să le vindecăm sau să le î�mbunătăț�im – activează î�n noi lucrurile de care avem nevoie pentru a î�nflori. Cu cât descoperim ș� i folosim mai mult î�ntunericul ș� i părț�ile aparent deficitare din noi, cu atât mai î�mbelș� ugată ne va fi recolta. Pe scurt, acceptarea a ceea ce pare să fie defect î�nseamnă să iei adevărul pe care l-ai aflat, acela că nu este nimic î�n neregulă cu tine, ș� i să faci din el o experiență de viață – eliberându-te de luptă ș� i ruș� ine ș� i cunoscând adevărata dragoste a vieț�ii tale – tu.

O conspirație a binelui

Prima parte a acestei noi paradigme de vindecare este acceptarea tuturor lucrurilor ca element de susț�inere î�n drumul tău spre conș� tientizare ș� i î�mplinire. Asta î�nseamnă că, indiferent de cum pare situaț�ia, vei spune că e bună ș� i o vei accepta cu recunoș� tinț�ă. Nu doar o dată sau de două ori, sau din când î�n când, ci ca pe un mod de viaț�ă. De ce? Fiindcă adevărul e că există o singură viaț�ă, o singură putere care guvernează totul, iar natura sa este binele absolut. Armonia ș� i integritatea există deja. Dar nu poț�i trăi acest adevăr decât dacă este o parte activă a conș� tiinț�ei tale. Nu poț�i să spui: „Voi crede atunci când voi vedea”, fiindcă vei vedea atunci când vei crede. Ceea ce vezi nu e realitatea, ci o percepț�ie a ta – o proiecț�ie relativă a perfecț�iunii infinite. Considerând că totul e de bine, te aliniezi cu „modul î�n care este realitatea”, activezi sensul cel mai profund al sufletului ș� i,

Acceptă ceea ce pare defect

223

progresiv, vezi că totul chiar este de bine – până când noua percepț�ie devine î�nsăș� i experienț�a ta.

Povestea lui Iosif – pe care o găsim î�n Coran, î�n Tora ș� i î�n Vechiul Testament – este un exemplu excelent al acestei paradigme. El a transformat orice problemă î�ntr-o sămânț�ă cu mare potenț�ial. A fost vândut ca sclav de fraț�ii săi, a fost trădat de femeia î�n casa căreia lucra ș� i apoi trimis la î�nchisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o. Problemă după problemă, s-a confruntat cu greutăț�i ș� i obstacole care i-ar face pe mulț�i oameni să cedeze ș� i să se afunde î�n resemnare. Dar el a continuat să se concentreze pe viziunea pe care i-o dăduse Dumnezeu – o viziune care părea imposibilă î�n situaț�ia modestă î�n care se afla – ș� i a acceptat ce era î�n faț�a lui, căutând să vadă cum ar putea să crească pe baza fiecărei experienț�e. Acest lucru l-a făcut mereu să se ridice, indiferent de locul î�n care se afla, fie că era sclav sau deț�inut. Î�n cele din urmă, Iosif ajunge să interpreteze visul faraonului, care prorocea venirea foametei. Luând î�n seamă ce i s-a spus, faraonul a făcut rezerve de hrană ș� i, când a venit foametea, oamenii au fost salvaț�i. Acesta l-a numit pe Iosif mâna lui dreaptă, făcându-l al doilea cel mai puternic om din ț�ară – ș� i î�mplinindu-i, astfel, viziunea. Î�ntr-un final, fraț�ii săi i-au fost aduș� i î�nainte, fiind siguri că urmau să sufere o pedeapsă foarte severă. Dar Iosif nu le-a purtat pică ș� i i-a iertat. Dar nu le-a spus: „Aț�i făcut un lucru rău ș� i sunteț�i oameni foarte răi, dar eu sunt mai bun decât voi”. Aceasta nu este iertare adevărată; adevărata iertare î�nseamnă să realizezi că nu s-a comis nicio greș� eală ș� i că nu a fost făcut niciun rău. Iosif a î�nț�eles acest lucru când a spus: „Iată, voi aț�i uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a î�ntors î�n

224

Emergența

bine, ca să facă cele ce sunt acum ș� i să păstreze viaț�a unui popor numeros” (Facerea 50:20). El a î�nț�eles imaginea de ansamblu. Dacă fraț�ii săi nu l-ar fi vândut ca sclav ș� i nu ar fi trecut prin toate î�ncercările, nu ar mai fi fost acolo să interpreteze visul ș� i să salveze ț�ara de foamete. Totul conspiră pentru binele tău, trezindu-ț�i cel mai adânc potenț�ial ș� i pregătindu-te pentru lucruri mai importante – fie că asta î�nseamnă să te aducă pe prima pagină a ziarului sau î�n faț�a casei unui vecin aflat la ananghie. Dar pentru a culege binecuvântările călătoriei tale, trebuie să atingi această conș� tientizare – să reinterpretezi tot ceea ce vezi până observi peste tot conspiraț�ia divină.

Spectacolul divin

Există o singură inteligenț�ă atotiubitoare, atotdăruitoare, care desfăș� oară un tipar perfect de potenț�ial infinit. Acolo unde i se opune rezistenț�ă, apare o criză, un conflict sau un duș� man pe care trebuie să-l î�nfrunț�i. Asta include ș� i duș� manii din interiorul tău – personajele care par a fi defecte, rele, nevrednice ș� i că ar avea nevoie să fie vindecate, reparate sau eliminate. Î�n calitate de povestitor, î�nț�eleg că obstacolele ș� i î�ncercările prin care î�mi pun să treacă personajele sunt menite să le scoată la lumină cele mai adânci dimensiuni, astfel î�ncât să devină eroii poveș� tii lor ș� i să li se clarifice cel mai profund laitmotiv – mesajul poveș� tii. Am proiectat acest lucru în poveste. Este mecanismul spectacolului.

Acelaș� i mecanism funcț�ionează ș� i î�n viaț�a noastră. Suntem participanț�i activi la un spectacol divin. Aș� a cum a scris Shakespeare î�n Cum vă place: „Lumea-ntreagă e o scenă ș� i toț�i oamenii-s actori”.4 Problema este că ne identificăm mai

Acceptă ceea ce pare defect

225

degrabă cu personajul nostru (personalitatea/egoul) ș� i cu piesa î�n care jucăm (povestea) decât cu autorul care a scris-o (î�nț�elepciunea supremă) ș� i cu actorul care o interpretează (Sinele suprem). Când interacț�ionăm, nu ne vedem pe noi, ci personajele pe care le jucăm – producând ceea ce Michael Bernard Beckwith numeș� te „fricț�iunea ficț�iunilor”. Reacț�ionăm, judecăm ș� i născocim poveș� ti despre poveste – inventând convingeri despre trădare, respingere, victimizare ș� i lupta binelui î�mpotriva răului, ceea ce ne face să trăim î�ntr-o permanentă luptă. Apoi, prin legea minț�ii (care transformă convingerile î�n experienț�ă), perpetuăm, exacerbăm ș� i amplificăm tocmai lucrul pe care î�ncercăm să î�l schimbăm sau de care vrem să scăpăm. Dar când î�nț�elegi că joci rolul principal î�n această producț�ie divină pentru evoluț�ia sufletului tău, î�ț�i dai seama că nu eș� ti o victimă a î�mprejurărilor – ai contribuit la scrierea acestei piese ș� i la distribuț�ia personajelor. Ai proiectat acest spectacol pe scena pământească ș� i toț�i î�ș�i joacă rolul pentru ca tu să-l poț�i juca pe al tău. Acest lucru pare a fi total opus faț�ă de ce î�ț�i spune intuiț�ia, ș� i anume că lucrurile rele ș� i oamenii răi chiar există, iar tu trebuie să te lupț�i cu ei ș� i să î�i î�ndrepț�i – inclusiv lucrurile negative din tine. Poate sună a gândire relativistă care face totul să fie egal, ș� i deci neî�nsemnat. Să fie clar, faptul că totul conspiră pentru binele tău nu î�nseamnă că trebuie să aprobi acț�iunile distructive sau să faci totul fără compasiune pentru durerea ta sau a altora. Departe de asta. Dar dacă te lupț�i cu aceste lucruri, le vei alimenta – vei rămâne blocat î�n acest spectacol, confundându-te cu personajul pe care î�l joci, neî�nț�elegând intenț�ia divină a autorului cu privire la piesă ș� i fără să ai parte de transformarea destinată unui erou adevărat.

226

Emergența

Antoinette Tuff, bibliotecară la Ronald E. McNair Discovery Learning Academy din Decatur, Georgia, a fost o astfel de eroină. Când Michael Hill î�n vârstă de 20 de ani a intrat î�n ș� coala cu peste 800 de copii, î�narmat cu o mitralieră AK-47, cu 500 de gloanț�e ș� i „fără niciun motiv să trăiască” – ș� i a luat-o pe Tuff ostatică –, ceea ce ar fi putut să fie o altă poveste tragică despre un asalt armat î�ntr-o ș� coală a devenit scena unui miracol modern.

Tuff nu a negat piesa î�n care juca, dar nici nu a rămas blocată î�n acea dramă. Ancorată î�n viaț�a spirituală, a putut să vadă dincolo de î�nfăț�iș� area unui „băiat rău” – chiar ș� i dincolo de propria supravieț�uire – ș� i a negociat cu Hill, ajutată prin telefon de serviciul de urgenț�ă. „Nu te vom urî�”, l-a asigurat ea pe Hill, numindu-l „scumpule” ș� i „dragule”, iar la final, spunându-i: „Te iubesc. Sunt mândră de tine. Toț�i trecem prin momente dificile î�n viaț�ă. Vei fi bine, scumpule”. A părut hotărâtă nu doar să salveze copiii de Hill, dar să î�l salveze ș� i pe Hill de el î�nsuș� i. Ș� i î�n timp ce ț�inea poliț�ia la distanț�ă, a î�ncercat să se apropie de el. S-a văzut pe sine î�n Hill ș� i, î�n loc să î�l judece, a î�ncercat să-l î�nț�eleagă ș� i i-a mărturisit: „Anul trecut am î�ncercat să mă sinucid după ce m-a părăsit soț�ul”.5 Î�n cele din urmă, Hill a lăsat arma jos ș� i s-a predat.

Stăpână pe sine datorită obiceiului de a se ruga, a ierta ș� i auto-conș� tientizării, Antoinette a fost capabilă să vorbească dintr-un loc al vulnerabilităț�ii ș� i să construiască o relaț�ie adevărată, să transforme deznădejdea î�n posibilitate ș� i să convingă un om instabil psihic să renunț�e la armă ș� i, î�n cele din urmă, să se predea – fără violenț�ă, fără niciun glonț� tras ș� i chiar fără să ridice vocea. După asaltul armat din 2012 de la o ș� coală din Newtown, Connecticut,

Acceptă ceea ce pare defect

227

vicepreș� edintele executiv al Asociaț�iei Naț�ionale a Armelor declarase: „Singurul lucru care poate opri un om rău î�narmat este un om bun î�narmat”.6 Dar rezultatul Antoinettei Tuff a demonstrat că armele nu sunt singura soluț�ie. Un om î�narmat cu credinț�ă, cu o convingere î�ntr-o putere superioară ș� i cu curajul de a acț�iona astfel, nu numai că poate determina un om să lase arma jos, dar î�l poate ajuta să î�ș�i deschidă ș� i sufletul. Tuff a ieș� it din sfera limitată a societăț�ii, chiar ș� i din sfera proprie, ș� i a fost capabilă să acț�ioneze dintr-o perspectivă mai î�naltă ș� i mai „adevărată” care cuprinde tot ce există. Rezultatul a fost transformarea unei posibile tragedii î�ntr-un triumf; rezultatul a fost o nouă poveste. Acest capitol are un scop dublu: primul este să te scape de durerea provocată de luptă ș� i de nevoia de a î�ndrepta lucrurile ș� i să te facă să te concentrezi pe pacea iubirii ș� i a acceptării, iar al doilea, să te î�ncurajeze să faci munca sacră de a accepta părț�ile pe care le-ai ț�inut ostatice sau care teau ț�inut ostatic pe tine. Trebuie să eliberezi î�ncărcătura emoț�ională a judecăț�ii, să integrezi locurile pe care le-ai respins ș� i să le descoperi darurile, aptitudinile ș� i puterile ascunse. Trebuie să pui capăt războiului interior. Deș� i este bine să î�nț�elegem procesele ș� i motivele care stau î�n spatele lor, cel mai mult trebuie să î�nț�elegem cum putem crea o schimbare reală. Dacă faci acest lucru – nu doar citeș� ti despre el –, nu vei mai fi aceeaș� i persoană când vei termina acest capitol. Vei î�ncepe să trăieș� ti o nouă poveste.

228

Emergența

Povestea vieții tale Viaț�a nu ț�i se î�ntâmplă pur ș� i simplu; se petrece prin tine, printr-o activitate a conș� tiinț�ei tale. Mai simplu spus, totul este plănuit î�n minte – î�n mare parte î�n mod inconș� tient –, iar î�ntâmplările prin care treci sunt doar proiecț�ia filmului interior. Asta î�nseamnă că î�mprejurările exterioare nu au putere decisivă asupra ta. Ar putea părea că au; ar putea părea că tot felul de forț�e s-au adunat î�mpotriva noastră ori s-au năpustit asupra noastră. Dar î�n cel mai profund sens mistic – chiar bazat pe fizica cuantică –, nimic din afara noastră nu are ultimul cuvânt despre ceea ce putem face sau cine putem deveni. Ia orice provocare ce pare a fi un obstacol de nedepăș� it ș� i vei descoperi povestea cuiva asupra căruia nu a avut nicio putere.

Cu excepț�ia momentelor de pură conș� tientizare, nu trăieș� ti viaț�a direct; î�ț�i trăieș� ti povestea sau percepț�ia asupra vieț�ii prin aceste filtre interioare. Poț�i fi î�nconjurat de oportunităț�i, dar dacă eș� ti condiț�ionat să vezi ce lipseș� te, asta e tot ce vei vedea. Imaginează-ț�i un dezvoltator imobiliar de succes ș� i un activist furios care merg pe o stradă din New York ș� i trec pe lângă un teren părăsit. Activistul se plânge din cauza acestui cusur al cartierului, deplângând economia aflată la pământ ș� i cât de mult a decăzut oraș� ul. Dezvoltatorul imobiliar susț�ine că este un loc perfect pentru un nou hotel cu multe etaje. Un an mai târziu, activistul este î�n continuare fără niciun ban î�n buzunar ș� i luptă î�mpotriva sistemului, î�n timp ce dezvoltatorul imobiliar pune temelia unui nou hotel care va î�mbunătăț�i sistemul ș� i va crea zeci de locuri de muncă, adăugând zeci de mii de dolari î�n veniturile fiscale ale oraș� ului ș� i î�n propriul cont bancar. Aceeaș� i situaț�ie, o conș� tientizare diferită.

Acceptă ceea ce pare defect

229

Uneori, perspectiva noastră asupra vieț�ii se bazează pe o judecată total greș� ită. O femeie pe care am cunoscut-o, Jenn, s-a luptat cu probleme legate de respectul de sine î�n cea mai mare parte a vieț�ii ș� i nu a putut î�nț�elege niciodată de ce sau cum să le depăș� ească – până nu a făcut o ș� edinț�ă de hipnoză ș� i ș� i-a amintit că a fost lăsată de mama ei î�ntr-un cărucior de cumpărături. Î�n aparenț�ă a fost un eveniment nesemnificativ, dar pentru această fetiț�ă a fost un moment de pură teroare când s-a uitat î�n jur ș� i ș� i-a dat seama că este singură. O clipă mai târziu, mama ei s-a î�ntors, dar răul fusese făcut. Î�n acel moment cu î�ncărcătură emoț�ională, Jenn a luat o decizie importantă î�n privinț�a propriei persoane, a vieț�ii ș� i a relaț�iilor ei cu ceilalț�i – aceea că nu merită să aibă pe cineva lângă ea, că este pe cont propriu ș� i că viaț�a este periculoasă.

Oricât a î�ncercat să î�ș�i ierte mama ș� i să se vindece de această suferinț�ă, nu a putut. Hotărâtă, î�nsă, să meargă mai departe, a confruntat-o î�n cele din urmă î�n legătură cu această experienț�ă, ș� i a aflat că mama ei nu a părăsit-o niciodată – doar se dusese până la capătul culoarului să ia ceva. Din poziț�ia î�n care era, copila nu putea să o vadă, dar mama nu ș� i-a pierdut niciodată fiica din ochi. Aș� adar, î�n realitate, mama ei a fost mereu prezentă, dar povestea pe care ș� i-a spus-o copila – ș� i apoi ș� i-a trăit viaț�a pe baza ei – a fost o poveste fictivă conform căreia nu este iubită, dorită ș� i î�n siguranț�ă. Aș� a se ț�es adesea poveș� tile noastre de viaț�ă. Trecem printr-o experienț�ă ș� i, cu informaț�ii limitate, decidem ce semnifică ea – ce este viaț�a, cine sunt ceilalț�i ș� i cine suntem noi î�n raport cu totul – apoi creăm mecanisme de apărare ș� i adaptare pentru a supravieț�ui poveș� tii pe care am creat-o. Prea puț�ine dintre ameninț�ările efective care ne-au

230

Emergența

făcut să ne inventăm povestea mai există î�n viaț�a noastră, dacă nu chiar niciuna (cu excepț�ia celor pe care le perpetuăm prin mecanismele de apărare). Cu toate acestea, continuăm să trăim de parcă ar exista.

Nu orice moment are această putere de a crea poveș� ti. Dar câteva evenimente-cheie ne pot face să luăm decizii esenț�iale, care ne influenț�ează povestea vieț�ii. De exemplu, să spunem că ai fost respins de un prieten, de un membru al familiei sau de persoana iubită ș� i, episod după episod, î�ncepi să joci rolul persoanei respinse – căutând dovezi că nu meriț�i, stând cu ochii î�n patru după următoarea dezamăgire. Evenimentele î�ncep să se bazeze unele pe altele î�n contextul poveș� tii tale, repetându-ț�i angajamentele inconș� tiente, până când disonanț�a cognitivă nu î�ț�i va mai da voie să vezi lucrurile bune, care nu se potrivesc cu povestea ta. Aș� a cum se î�ntâmplă când cumperi o maș� ină nouă sau o pereche de pantofi ș� i î�ncepi să-i vezi apoi peste tot, odată ce te-ai identificat cu o anumită poveste, tot ceea ce vezi sunt dovezi care să o sprijine – până când ajunge să se perpetueze singură. După cum se spune, „Dacă singura ta unealtă e un ciocan, totul arată ca un cui”. Tot aș� a, dacă trăieș� ti povestea victimei, totul ș� i toț�i arată – ș� i devin adesea – un posibil agresor. Nu vreau să bagatelizez traumele cu care ne confruntăm. Se î�ntâmplă ș� i lucruri dureroase, nu neg asta, dar nu evenimentele ne modelează caracterul sau viitorul, ci modul î�n care le interpretăm – deciziile pe care le luăm î�n privinț�a noastră, a relaț�iilor cu ceilalț�i ș� i a vieț�ii î�n general. De aceea doi oameni pot să treacă prin aceeaș� i experienț�ă ș� i unul iese mai puternic, î�n timp ce celălalt este mutilat emoț�ional. Dar deciziile pe care le-am luat î�n trecut nu trebuie

Acceptă ceea ce pare defect

231

să fie permanente. Când le descoperim ș� i vrem să luăm altele – sau să î�nț�elegem mai bine semnificaț�ia adevărată sau rostul unui eveniment –, ne schimbăm efectiv trecutul ș� i î�ncepem să trăim ca persoana care am fi putut fi dacă lucrurile ar fi ieș� it aș� a cum ne doream.

Chiar ș� i atunci când nu putem să descoperim incidentul din spatele suferinț�ei noastre actuale, putem totuș� i să facem o alegere ș� i să î�ncepem să spunem o poveste nouă care se potriveș� te mai mult cu viaț�a la care aspirăm, viaț�a pe care o avem î�n realitate î�n noi. Î�mi aduc aminte de povestea lui Paul, un bărbat care credea că a avut o copilărie nefericită ș� i suferea din cauza tuturor limitărilor care merg mână î�n mână cu această convingere – din punct de vedere emoț�ional, creativ ș� i financiar. Apoi, î�ntr-o zi, după ce o altă despărț�ire dureroasă i-a reconfirmat cât de afectat era, a avut un moment de revelaț�ie ș� i s-a decis să î�ș�i schimbe concepț�ia despre copilăria sa. A î�nceput să afirme: „Am avut o copilărie frumoasă” ș� i să se gândească la toate aspectele care erau adevărate î�n această privinț�ă.

Î�n aparenț�ă, părea cu totul lipsit de logică, dar î�n curând au î�nceput să iasă la iveală amintiri noi, frumoase: cum venea acasă de la ș� coală ș� i mama lui î�i dădea lapte ș� i fursecuri, cum stătea î�n poala tatălui său ș� i se uita la televizor, cum i se citea o poveste la culcare. Episod după episod, dovezile au î�nceput să se strângă, convingându-l că situaț�ia nu a fost chiar atât de rea pe cât î�ș�i amintise el atâta timp. Nu nega lucrurile dureroase, dar nu se mai concentra asupra lor. Ș� i pe măsură ce povestea lui s-a schimbat, i s-a schimbat ș� i caracterul; a devenit î�ncrezător, sigur de sine, mai creativ ș� i a descoperit mai multă liniș� te ș� i putere. Cu

232

Emergența

alte cuvinte, s-a transformat într-un om care a avut o copilărie frumoasă.

Dar reinterpretarea poveș� tii noastre are ș� i o dimensiune mai profundă. Nu numai că majoritatea circumstanț�elor nu sunt î�ntru totul cum le percepem, dar implică adesea un scop mai important, la fel cum fiecare personaj ș� i fiecare răsturnare de situaț�ie dintr-o poveste bună au fost perfect concepute pentru a pune î�n lumină tema fundamentală. Ș� i atunci când î�nț�elegi intenț�ia autorului divin, nu numai că poț�i transforma o copilărie nefericită î�ntr-una frumoasă – ș� i să te bucuri de roadele acestei noi perspective –, dar poț�i, de asemenea, să descătuș� ezi î�n aceste momente-cheie o putere care te pregăteș� te pentru Emergenț�a adevăratului scop al sufletului tău.

Cum să-ți rescrii povestea vieții

Î�n cele ce urmează vei merge î�napoi î�n timp, la un moment î�n care ai avut una dintre acele experienț�e fundamentale ș� i ai luat o decizie importantă care ț�i-a influenț�at restul vieț�ii. Î�nainte de acest moment-cheie, lucrurile erau diferite. Nu vedeai viaț� a aș� a cum o vezi acum. Nu ai simț� it niciodată emoț� ia cronică pe care o simț�i acum î�n jurul acelei zone. S-ar putea să nu fi fost cel mai traumatizant eveniment din viaț�a ta; câteodată, un episod aparent inofensiv poate să ne facă să ne creăm o percepț�ie nouă care devine parte din momente ș� i mai intense din punct de vedere emoț�ional. Dar nu vom stărui asupra acestui moment din trecut aș� a cum s-a petrecut, ci ne vom ridica deasupra lui, pentru a-i descoperi scopul mai profund. Acest lucru te va elibera de sentimentul de victimă ș� i î�ț�i va da acces la potenț�ialul latent, pe măsură ce î�ț�i rescrii istoria personală.

Acceptă ceea ce pare defect

233

Exerciț�iul de mai jos este destul de complex, dar merită osteneala. Poț�i să î�l citeș� ti mai î�ntâi pe tot ș� i apoi să î�l faci din memorie, poț�i să pui un prieten sau o persoană dragă să te î�ndrume, sau poț�i să te î�nregistrezi citindu-l ș� i apoi să foloseș� ti î�nregistrarea.

Linia timpului

Fă-te comod. Inspiră adânc, imaginându-ț�i că inima ț�i se umple de lumină. Când expiri, eliberează-te de tot ce nu î�ț�i mai este de folos, orice energie toxică sau î�n exces. Conș� tientizează zona î�n care te simț�i blocat, î�n care simț�i o emoț�ie cronică sau î�n care ș� tii (sau bănuieș� ti) că ai luat o decizie care te limitează. Imaginează-ț�i că î�ncepi să te ridici deasupra corpului, deasupra casei, î�n î�naltul cerului – până pluteș� ti deasupra liniei timpului care se î�ntinde din trecut î�n prezent ș� i până î�n viitor. Poț�i să î�l vizualizezi curgând de la stânga la dreapta sau din spate î�n faț�ă, cum ț�i se pare ț�ie mai firesc. Rămâi să pluteș� ti acolo o vreme.

Intră î�n contact cu emoț�ia cronică pe care ai identificat-o. Este frică, furie, un sentiment copleș� itor, deznădejde? Unde se află î�n corpul tău? Ce culoare are, ce formă, ce temperatură? Observă ce gânduri apar când te concentrezi asupra acestui sentiment; ai poveș� ti legate de el? Te poț�i concentra ș� i pe cea mai dureroasă convingere a ta care te limitează: „Nu merit nimic. Sunt urât. Sunt un ratat”. Sau o convingere specifică zonei î�n care te simț�i blocat: „N-am să realizez nimic niciodată. Am mereu prea multe de făcut ș� i

234

Emergența

prea puț�in timp”. Dacă nu eș� ti sigur cu ce convingeri să lucrezi, priveș� te la o zonă î�n care ai dificultăț�i ș� i observă care sunt emoț�iile ș� i convingerile obiș� nuite. Imaginează-ț�i că lângă tine se află un disc gradat ș� i pe măsură ce î�l roteș� ti, intensitatea acelei emoț�ii creș� te. Permite-ț�i să o simț�i complet.

Imediat vei ajunge la evenimentul-cheie când ai avut prima dată acest sentiment sau ț�i-ai format această convingere. Poate că nu a fost cea mai intensă experienț�ă, dar a fost prima dată când ai avut această emoț�ie sau ai luat această decizie. De atunci î�nainte te-ai gândit la ea sau ai simț�it-o periodic, probabil cu o intensitate din ce î�n ce mai mare, până când a devenit parte din sistemul tău nervos ș� i un tipar mental-emoț�ional obiș� nuit. Pluteș� te î�ncet spre trecut. Nu forț�a – ai î�ncredere î�n spiritul tău; ș� tie ce face. Î�nț�elepciunea ta î�nnăscută ghidează, conduce ș� i protejează acest proces. Pe măsură ce continui să pluteș� ti î�nspre trecut, î�ncepi să simț�i cum te trage ceva. Ca un far, acest tipar emoț�ional te duce î�napoi la locul ș� i momentul î�n care a luat naș� tere. Ai î�ncredere că mintea ta subconș� tientă ș� tie exact unde trebuie să meargă... până la momentul î�n care ai simț�it prima dată acea emoț�ie.

Coboară î�n acel punct din linia timpului ș� i uită-te î�n jur. Observă unde eș� ti, cu cine eș� ti, câț�i ani ai ș� i ce se î�ntâmplă – chiar dacă sunt numai frânturi de amintiri, imagini parț�iale. Orice ar apărea este perfect î�n regulă. Inima ș� i sufletul tău ș� tiu ce să facă. Observă numai ce simț�i, cine este acolo ș� i ce se î�ntâmplă.

Acceptă ceea ce pare defect

235

Acum ridică-te din acest eveniment ș� i deplasează-te la un moment dinainte ca acesta să aibă loc, î�nainte să fi simț�it acea emoț�ie negativă sau să iei decizia care te limitează. Î�nalț�ă-te din ce î�n ce mai sus, până când acest eveniment ș� i toată viaț�a ta sunt doar un punct dedesubt, apoi dispar cu totul din vedere. Mult deasupra liniei timpului, deasupra acestui eveniment, î�nainte ca el să aibă loc: acesta este locul tău sacru î�n care eș� ti conectat profund cu spiritul tău, partea din tine care ș� tie că totul are un scop mai mare.

Eș� ti deschis ș� i gata să apelezi la î�nț�elepciunea divină, să î�ț�i aminteș� ti motivul pentru care ai creat această poveste î�n vederea evoluț�iei sufletului tău. A fost creat ca să te facă să sapi mai adânc ș� i să tinzi la mai mult, să î�ț�i deschizi inima, să î�ț�i dezvolț�i mintea sau să î�ț�i trezeș� ti spiritul. Există o lecț�ie de compasiune sau o temă de viaț�ă pe care eș� ti menit să o î�ntruchipezi sau să o prezinț�i altora, astfel î�ncât să î�ț�i poț�i oferi darurile. Oricare ar fi acest motiv important, eș� ti pe cale să î�l descoperi acum.

Respiră ș� i imaginează-ț�i că o lumină colorată, de orice culoare preferi, î�ț�i intră prin creș� tet ș� i te umple cu energia acestei î�nț�elepciuni superioare. Pe măsură ce cunoaș� terea sacră î�ț�i intră prin creș� tet ș� i î�ț�i umple corpul, ea atinge coarda mistică a memoriei, activând ADN-ul divin, acel tipar spiritual unic al ființ�ei tale, reamintindu-ț�i cine eș� ti cu adevărat, de ce trăieș� ti ș� i că acest eveniment a fost creat pentru a servi acestui scop.

236

Emergența

Ascultă când î�ț�i vorbeș� te acest adevăr profund. Poată să apară sub formă de cuvânt, imagine sau senzaț�ie. Pot fi frânturi de amintiri, simboluri sau sunete. Doar fii atent la ce apare. Nu lua nimic ca de la sine î�nț�eles. Fii conș� tient ș� i ai î�ncredere că partea aceea superioară a ta, autorul divin din interior, vorbeș� te pe măsură ce această energie te umple ș� i te reî�nnoieș� te. Chiar dacă ai impresia că nu apare nimic, să ș� tii că există ș� i că î�ț�i umple fiecare parte a ființ�ei tale. Ș� i pe măsură ce face acest lucru, toate convingerile greș� ite, emoț�iile negative ș� i energia toxică a acestei percepț�ii limitate sunt scoase din fiecare celulă, din fiecare por, apărând ca un fum care se ridică ș� i pluteș� te î�n spaț�iu. Fiecare atom este curăț�at de î�ncărcătura negativă ș� i de convingerea care te limitează. Te purifici, te detoxifici ș� i acest adevăr î�ț�i umple fiecare colț� al conș� tiinț�ei. Inspiră adânc. Simte cum are loc schimbarea. Simte cum asimilezi această î�nț�elepciune î�nnăscută, uș� or accesibilă când ai nevoie de ea.

Pluteș� te iar până la linia timpului, vibrând î�n ton cu culoarea ș� i energia acestui adevăr străvechi. Pe măsură ce te apropii, transmite-o evenimentului, acoperindu-i cu ea pe toț�i ș� i toate. Coboară î�n momentul evenimentului ș� i priveș� te î�n jur, imaginându-ț�i că totul străluceș� te datorită acestei energii ș� i culori. Observă din nou ce simț�i. Are o î�ncărcătură diferită? Î�nalț�ă-te din nou, părăsind evenimentul, ș� i simte cum î�n sistemul nervos ț�i se adună o nouă putere ș� i inteligenț�ă, care te reprogramează ș� i te realiniază, creează noi căi neurale, te

Acceptă ceea ce pare defect

237

schimbă la nivel celular ș� i sufletesc – schimbându-ț�i istoria personală și viitorul. Când priveș� ti î�nainte, observi cum se răspândeș� te noua energie din acest eveniment, transformând, redefinind ș� i schimbând culoarea liniei timpului. Este posibil chiar ca dimensiunea ș� i forma liniei timpului să se schimbe, dat fiind că apar noi afluenț�i ș� i niveluri...

Pe măsură ce î�ncepi să pluteș� ti de-a lungul liniei timpului, vor ieș� i î�n evidenț�ă toate evenimentele legate de cel iniț�ial – î�n care s-a manifestat această percepț�ie veche. Când te loveș� ti de unul, transmite-i energia colorată a acestei î�nț�elepciuni, acoperind cu ea totul ș� i pe toț�i cei implicaț�i. Imaginează-ț�i că evenimentele se reintegrează î�n linia timpului, răspândind efectul pozitiv până î�n prezent ș� i mai departe. Continuă să pluteș� ti î�nainte, binecuvântând ș� i acoperind cu energie fiecare aspect din linia timpului, până ajungi la momentul prezent. Planează deasupra lui, inspiră adânc ș� i dă voie acestei transformări să te ajungă din urmă, simț�ind că trecutul s-a schimbat. Nu mai eș� ti acelaș� i personaj; acum ai un rol mai important, î�ntr-o piesă mai importantă. Toată î�nț�elepciunea pe care trebuia să o descoperi – lecț�iile, binecuvântările, darurile ș� i energia – iese acum la suprafaț�ă, este integrată î�n tine. Acum pluteș� te î�nainte pe linia timpului, din ce î�n ce mai repede, până ajungi la un an distanț�ă de ziua de azi. Planează deasupra acestei date, priveș� te retrospectiv la ziua de azi ș� i dincolo de ea ș� i uită-te la toate schimbările din viaț�a ta, simț�ind toate transformările interioare care au luat naș� tere din această nouă î�nț�elepciune. Apoi coboară î�n linia timpului ș� i priveș� te î�n jur.

238

Emergența

Uită-te la o zonă î�n care simț�eai un blocaj; cum este acum? Uită-te î�n oglindă. Uită-te la relaț�iile tale, la muncă, la situaț�ia financiară. Cum ț�i s-a schimbat viaț�a odată cu recuperarea ș� i refacerea identităț�ii tale ș� i cu această nouă energie ș� i informaț�ie pe care le-ai cultivat? Ce faci? Cu cine eș� ti ș� i unde te afli? Cum te simț�i?

Este î�n regulă dacă apar alte chestiuni. De fapt, sunt veș� ti bune – î�nseamnă că elimini straturi subconș� tiente mai profunde care sunt gata să se vindece. Poț�i să aplici această tehnică pentru noua problemă care a apărut sau poț�i să lucrezi î�n continuare la cea veche până când î�ncărcătura dispare. Indiferent ce apare, fii conș� tient că se face o treabă reală, că are loc o schimbare reală. Spiritul este intangibil; nu poate fi auzit, văzut sau pipăit, prin urmare chiar ș� i atunci când nu pare să se î�ntâmple nimic, la un nivel mai profund, ceva lucrează – ș� i s-ar putea să nu ș� tii până nu se iveș� te la suprafaț�ă. Lasă-te tras î�napoi pe linia timpului, la momentul prezent. Coboară î�ncet î�n corpul tău, inspiră adânc ca să revii la realitate ș� i fii recunoscător pentru procesul pe care l-ai făcut.

Când eș� ti gata, deschide ochii ș� i ia-ț�i câteva minute ca să scrii î�n jurnal despre ce ai descoperit. Î�n restul zilei rămase ș� i apoi î�n toată săptămâna care urmează, fii atent la visele, revelaț�iile, emoț�iile sau experienț�ele cu care ai de-a face. Sunt ș� anse să fie legate de procesul pe care l-ai făcut. Dacă visele iau o tentă î�nspăimântătoare, nu te î�ngrijora; egoul percepe schimbarea ca fiind periculoasă, aș� a că uneori poate să transpună aceste transformări interioare î�n ceea ce numim coș� maruri. Continuă î�nsă să faci exerciț�iile, fiind bun ș� i blând cu tine î�nsuț�i. Ori de câte ori este posibil, caută sprijinul altora care merg pe această cale.

Acceptă ceea ce pare defect

239

Acceptă-ți partea întunecată Î�ntunericul din noi este o potenț�ială lumină, iar umbra este dimensiunea reprimată a sinelui nostru. Î�n realitate, nu există decât plenitudine. Dar pe măsură ce î�naintăm pe calea vieț�ii ș� i avem experienț�e fundamentale, luăm decizii cu privire la cine suntem ș� i la cine nu suntem, apoi ne î�mpărț�im plenitudinea î�n două: identitatea inconș� tientă, care este umbra, ș� i identitatea conș� tientă, care este masca. Experimentând toate aspectele posibile ale existenț�ei, decidem: Eu nu sunt așa, sunt așa, Nu sunt așa, sunt așa... până când am î�mpărț�it grămada. Tot ce intră î�n categoria „Eu sunt” devine egoul nostru, iar tot ce intră î�n categoria „Eu nu sunt” devine umbra noastră.

De exemplu, hai să zicem că ai avut un părinte care te ț�inea din scurt. Din cauza suferinț�ei pe care ț�i-a provocat-o acest lucru, ai decis că a controla este ceva rău ș� i că tu nu vei controla niciodată pe nimeni. Controlul a fost deci reprimat, respins ș� i a devenit parte a umbrei tale. Apoi partea cu „Eu sunt” – egoul sau personalitatea ta – a trebuit să preia o trăsătură opusă pentru a compensa. Aceasta poate fi numită masca ta. Î�n acest caz, porț�i probabil masca spiritului liber sau a genului relaxat. Prin urmare, creș� ti evitând organizarea, regulile, limitele ș� i devii iresponsabil ș� i indolent. Eviț�i angajamentele ș� i confruntarea – orice ar putea să ț�i se pară că te controlează pe tine sau pe altcineva. Dar această dualitate nu este autentică; este un mecanism de adaptare pentru a evita frica sau ruș� inea cu care este î�ncărcată această calitate, precum ș� i consecinț�ele asociate cu ea. Sunt mai multe probleme î�n această privinț�ă. Prima este că dualitatea, lipsa de autenticitate, este o formă de rezistenț�ă la energia nerezolvată din tine. Ș� i această energie

240

Emergența

trebuie să se manifeste î�ntr-un fel – fie erupe sub forma unei nevoi subite ș� i iraț�ionale de a prelua controlul î�ntr-un mod distructiv; fie se reflectă î�mpotriva oamenilor care î�ncearcă să te controleze; fie devine o nevoie compulsivă de a evita cu orice preț� controlul, având ca rezultat o criză majoră. Î�n general, va duce la o viaț�ă cu o structură instabilă sau lipsită cu totul de structură – carnete de cecuri descoperite, planuri care nu sunt făcute sau urmate până la capăt, probleme cu banii, probleme cu angajamentele, cu autoritatea ș� i aș� a mai departe. Î�n unele cazuri constatăm că nu ne putem controla dorinț�a de a nu controla (sau orice trăsătură cu care ne luptăm) ș� i devenim lucrul pe care î�l urâm cel mai mult. Trăsătura poate fi ș� i interiorizată, caz î�n care ne controlăm pe noi î�nș� ine î�ntr-un mod care ne debilitează, devenind pentru copilul nostru interior un părinte precum cel pe care l-am avut noi. Controlul este doar un exemplu. Natura distructivă a umbrei se poate vedea î�n multe aspecte. Preotul care condamnă homosexualii ș� i este prins apoi î�ntr-un scandal cu un iubit homosexual; politicianul care luptă vehement pentru valorile familiale ș� i este prins apoi că are o aventură, un copil î�n afara căsătoriei sau mai multe divorț�uri. Ne interiorizăm umbra, o proiectăm asupra altora ș� i î�ncercăm apoi să î�i „reparăm” pe ei. De fiecare dată când cineva are o reacț�ie puternică la ceva, este semn sigur că e vorba de umbră. Cel care protestează cel mai puternic se luptă cel mai tare cu umbra sa. Ș� i este doar o chestiune de timp până când bestia se va dezlănț�ui ș� i va face ravagii. Pentru majoritatea dintre noi, sabotajul î�mbracă o formă mai puț�in demnă de un tabloid. Tergiversăm lucrurile, nu comunicăm, ne izolăm, mâncăm prea mult, bem prea

Acceptă ceea ce pare defect

241

mult sau cheltuim prea mult, ajungem dependenț�i de ceva, distraș� i, sau devenim adepț�i î�mpătimiț�i ai industriei de self-help î�n î�ncercarea de a scăpa de toate aceste laturi negative. Dar î�n final ne blocăm ș� i sfârș� im î�n rutină, fără să avem idee cum am ajuns acolo sau cum să ieș� im. Ș� i ultimul lucru de care credem că avem nevoie este să ne acceptăm chiar laturile de care o viaț�ă î�ntreagă am î�ncercat să scăpăm, să le ascundem, să le vindecăm, să le remediem sau să le eliminăm – ș� i pentru care, uneori, am cheltuit o avere.

Dar singura cale de a ne elibera de caracterul lor aparent distructiv este să iubim, să acceptăm ș� i să asimilăm aceste laturi ale umbrei. Spun „aparent distructiv” pentru că nu este nimic inerent negativ la ele; sunt aspecte ale ființ�ei noastre care au fost judecate, percepute ș� i î�nț�elese greș� it – iar manifestarea lor este un strigăt de ajutor. Au nevoie de atenț�ia noastră. Au nevoie ca povestea lor să fie auzită, durerea să le fie simț�ită ș� i să fie acceptate fără nicio î�ncercare de a le schimba. Apoi nu ne vor mai sabota. Cea mai profundă parte a acestui proces este realizarea faptului că răul este doar o parte a vieț�ii pe care o percepem prin obiectivul distorsionat al raț�iunii ș� i respingerii – ca ș� i cum ne-am uita î�ntr-o oglindă din parcul de distracț�ii. Cuvântul î�nsuș� i este „a trăi” scris invers*.

Nu poț�i să î�ț�i vindeci viaț�a reprimând-o, nu poț�i să ai mai multă viaț�ă dacă o respingi ș� i nu poț�i să trăieș� ti mai intens dacă te războieș� ti cu ea. Calea pentru a vindeca orice formă de rău sau negativitate – din interior sau din afară – este să o accepț�i, să te uiț�i dincolo de aparenț�e ș� i să-i vezi adevărata natură ș� i să î�i reintegrezi puterea. De aceea toț�i marii maeș� tri ne-au î�nvăț�at „să ne iubim duș� manul” ș� i

*  Live („a trăi”) scris invers, evil, înseamnă „rău”. (n.tr.)

242

Emergența

chiar ș� i mai la obiect, că acel aș� a-zis duș� man este „î�n propria casă”, care, metafizic vorbind, se referă la mintea sau conș� tiinț�a noastră.

Să facem inventarul umbrei

Hai să descoperim cum acț�ionează umbrele î�n mod inconș� tient î�n viaț�a noastră. Pentru î�nceput, uită-te la o zonă î�n care ai dificultăț�i sau simț�i un impuls incipient de a te extinde, de a fi/de a face/de a avea mai mult. Dacă este o zonă î�n care î�ntâmpini dificultăț�i, identifică o parte din această situaț�ie î�n jurul căreia ai sentimente negative puternice. Poate este o boală sau o problemă financiară ce î�ț�i stârneș� te emoț�ii puternice. Simț�i poate că nu deț�ii controlul, eș� ti disperat, furios. Observă ce simț�i. Î�ntreabă-te apoi ce crezi că spune despre tine – faptul că nu ai serviciu, că eș� ti supraponderal, că eș� ti falit sau doar la pământ. Te simț�i ca un ratat? Ce spune vocea critică interioară despre acest lucru? Î�ț�i spui că eș� ti leneș� , prost, lipsit de valoare? Conș� tientizează aceste gânduri fără să te identifici cu ele. Notează-le. Î�n timp ce priveș� ti situaț�ia î�n care ai dificultăț�i, î�ntreabă-te: „Cum aș� fi eu mai bun sau cum ar fi viaț�a mea mai bună sau diferită dacă aș� putea depăș� i sau obț�ine asta?”. Devino conș� tient de ceea ce apare; s-ar putea să fie o amintire, un sentiment, un gând trecător sau o voce interioară limpede. Dacă nu apare niciun răspuns, poț�i să repeț�i î�ntrebarea ș� i să o laș� i sa-ț�i revină î�n mintea conș� tientă. Indiferent de răspunsul primit, î�ntreabă apoi: „Ce se va î�ntâmpla cu mine dacă nu schimb acest lucru sau nu î�mi ating scopul?”. Observă orice gând care apare, dar nu te identifica cu el. Rămâi martor ș� i observă tot ce apare.

Acceptă ceea ce pare defect

243

Hai să mai privim problema dintr-un unghi. Î�ntreabă-te: „Dacă fac asta, realizez asta, vindec asta, trec peste asta, de ce mi-e teamă că vor crede ceilalț�i despre mine?”. De exemplu, poate că trebuie să ai mai multă grijă de tine, să î�ncepi să faci miș� care, să meditezi, să î�ț�i iei timp liber... dar te temi că oamenii vor crede că eș� ti egoist sau că î�ț�i î�ngădui prea multe. Sau poate că trebuie să investeș� ti î�n tine, ceea ce ar î�nsemna să nu mai cheltuieș� ti prea mult cu ceilalț�i, dar te temi că oamenii vor crede că eș� ti zgârcit sau lacom. Poate trebuie să iei atitudine, să î�ț�i exprimi părerea ș� i să î�nfrunț�i pe cineva, dar te temi că vor crede că eș� ti agresiv, răutăcios sau o scorpie furioasă! Poate vrei să devii speaker, să porneș� ti o afacere sau să desfăș� ori o altă activitate care te-ar pune mai mult î�n faț�a oamenilor, dar te temi să nu creadă că eș� ti arogant, lăudăros sau atotș� tiutor; ș� i, la urma urmei, cine naiba te crezi?

Observă sentimentele pe care le ai î�n privinț�a blocajului, ș� i pe cele î�n privinț�a eliminării sale. Ambele au o umbră. Notează-ț�i aceste informaț�ii. Aruncă apoi o privire peste ce ai scris. Când examinezi trăsăturile, care dintre ele are cea mai puternică î�ncărcătură? Î�n jurul căreia simț�i cea mai mare frică, ruș� ine, furie sau tristeț�e – pe care dintre ele nu ai recunoaș� te-o nici mort? Este ruș� inea că eș� ti lipsit de valoare, nedemn de iubire, urât, dărâmat sau falit – sau teama de a fi judecat ca fiind egoist, arogant, furios sau cu tendinț�e de a controla? Fii deosebit de atent la trăsăturile pe care eș� ti sigur că nu le ai. Dacă „protestezi prea tare”, atunci ai probabil o umbră cu privire la acea zonă de protest. Odată ce identifici umbra cu cea mai puternică î�ncărcătură, reflectează la toate modalităț�ile î�n care ai î�ncercat să o negi, să o respingi, să o remediezi, să o vindeci sau să

244

Emergența

o reprimi. Conș� tientizează câtă energie ai consumat î�ncercând să nu fii aș� a. Ai muncit mult ca să te menț�ii astfel ș� i î�n sprijinul acestui lucru ai creat o mască. Dacă suferi din cauza faptului că eș� ti „băiat rău/fată rea”, ț�i-ai creat probabil o mască de „băiat bun/fată bună” – cu un preț� mare pentru respectul ș� i î�mplinirea de sine. Dacă ț�i-e ruș� ine sau teamă de egoism, ț�i-ai creat masca altruismului sau a unei persoane care face pe plac oamenilor, spunându-le „da” celorlalț�i, când vrei de fapt să spui „nu”, spunându-ț�i „nu” ț�ie , când vrei să î�ț�i spui „da” – plin de furie ș� i resentimente. Ceea ce î�ț�i evocă aceste cuvinte ș� i expresii dezvăluie proiecț�ia ta inconș� tientă sau umbra din jurul lor. A fost epuizant, nu-i aș� a? Toate măș� tile, manipularea, planurile inconș� tiente. Ș� i nu au funcț�ionat cu adevărat. Dacă ai identificat î�n tine umbra faptului că eș� ti rău sau lipsit de valoare ș� i ț�i-ai pus masca unei persoane care le face oamenilor pe plac, ai observat probabil până acum că, indiferent cât î�ncerci să î�i mulț�umeș� ti pe oameni, nu poț�i. Dacă ai umbra faptului că eș� ti un ratat sau un prost ș� i contracarezi purtând masca unei persoane cu foarte multe realizări, ț�i-ai dat probabil seama de faptul că, indiferent câte titluri ai î�naintea numelui tău, tot î�ț�i este frică de eș� ec sau te simț�i un ratat ș� i î�ț�i este teamă că vei fi descoperit.

Asta nu î�nseamnă că nu ț�i-ai dezvoltat câteva calităț�i minunate. O persoană care le face oamenilor pe plac dezvoltă o adevărată abilitate de a relaț�iona cu ceilalț�i. Un obsedat de control dezvoltă un adevărat talent pentru organizare ș� i ordine. O persoană cu foarte multe realizări face tot felul de lucruri ș� i se dezvoltă din multe puncte de vedere. Acestea sunt darurile umbrei, pe care vei avea ocazia să le descoperi mai bine î�n exerciț�iul următor. Dar la un

Acceptă ceea ce pare defect

245

moment dat, nu mai este suficient; nu mai funcț�ionează, cel puț�in nu ca î�nainte. Î�ț�i pierzi echilibrul. Deoarece ț�i-ai dezvoltat comportamentul ca reacț�ie la o falsă convingere î�n legătură cu tine, ț�i-ai dezvoltat doar o dimensiune a ta. Î�ncepi să te simț�i epuizat ș� i deprimat ș� i î�ncepi să î�ț�i sabotezi succesul. Sau nu a funcț�ionat niciodată ș� i î�n cea mai mare parte a vieț�ii tale ai î�ncercat să ieș� i din groapă – ș� i toate acestea nu au făcut decât să te adâncească.

Acum vom lucra la aceste tipare. Nu ca să le distrugem sau să scăpăm de ele, ci ca să le reconciliem, să le reintegrăm ș� i să le reabilităm; vom lua energia pe care ai folosit-o pentru a lupta cu aceș� ti duș� mani ș� i î�i vom transforma î�n aliaț�i – eliberând darurile captive, talentele ș� i revelaț�iile care au fost î�ntemniț�ate. Latura ta egoistă va deveni maestra grijii de sine. Sinele obsedat de control va crea organizarea care î�ț�i sprijină dezvoltarea neî�ntreruptă. Puș� tiul rău î�ț�i va deschide latura sălbatică, spontană, permiț�ându-ț�i să î�ncalci regulile care ț�i-au stat î�n cale ș� i te va face un lider inovator prin forț�e proprii – chiar dacă rebel câteodată. Sinele furios te va î�nvăț�a despre limitele reale ș� i autoritatea interioară, iar sinele nevrednic te va face î�ndeajuns de modest ș� i receptiv cât să primeș� ti î�ndrumare ș� i sprijin divin. Imaginează-ț�i că nu te mai lupț�i cu tine. Imaginează-ț�i că te iubeș� ti sincer ș� i te accepț�i în întregime. Nu numai că te vei simț�i ca acasă î�n inima ta, dar vei avea ș� i o compasiune profundă, o î�nț�elegere ș� i o influenț�ă vindecătoare asupra tuturor celor din jurul tău.

246

Emergența

Să intrăm în casa umbrelor: meditație Uită-te iar la lista cu trăsăturile tale î�ntunecate ș� i alege pe care să te concentrezi prima. Cu ea te vei î�ntâlni pe tărâmul î�ntunecat lăuntric. Poț�i să citeș� ti până la capăt acest exerciț�iu ș� i să î�l faci apoi din memorie; poț�i să pui un prieten să ț�i-l citească ș� i să te î�ndrume; sau poț�i să î�l î�nregistrezi ș� i să asculț�i apoi î�nregistrarea. Odată ce procedeul î�ț�i devine familiar, poț�i să î�l adaptezi î�n funcț�ie de nevoile tale.

Aș� ază-te î�ntr-o poziț�ie confortabilă. Î�nchide ochii ș� i inspiră adânc, până î�n inimă. Odată cu expiraț�ia, elimină tot ce nu î�ț�i mai este de folos. Repetă de câteva ori ș� i relaxează-te.

Cu ochii minț�ii, imaginează-ț�i că stai î�n faț�a unei păduri misterioase cu arbori î�nalț�i. Î�ncepi să mergi pe o cărare ș� i simț�i negura acestui loc străvechi. Cu fiecare pas, simț�i cum lumea normală se estompează, iar lumea magică interioară capătă consistenț�ă î�n jurul tău. Te afunzi din ce î�n ce mai mult î�n pădure, până când nu mai rămâne nimic din lumea cea veche. Nu este deloc ameninț�ătoare; are un caracter magic, î�ț�i transmite un sentiment de aventură ș� i că totul este posibil. Î�ntr-un luminiș� din faț�ă vezi o casă splendidă care se integrează perfect î�n î�mprejurimile luxuriante. Imaginează-ț�i-o aș� a cum crezi că arată cel mai bine conacul tău lăuntric, locul unde locuiesc personajele inconș� tientului tău. Mergi pe o cărare peste un pod mic, care trece peste o apă ce î�nconjoară conacul ș� i te î�ndrepț�i către marile uș� i duble de la intrare.

Acceptă ceea ce pare defect

247

Uș� ile se deschid la o atingere uș� oară. Te opreș� ti puț�in ca să te uiț�i prin foaierul conacului, observând decorul, apoi o iei la dreapta ș� i î�ncepi să mergi pe un coridor lung, cu uș� i ș� i de o parte ș� i de cealaltă. Pe acest hol treci de camere î�nchise ș� i simț�i cum te adânceș� ti din ce î�n ce mai mult î�n acest tărâm lăuntric, î�n zone care nu au mai fost vizitate de mult timp – poate niciodată –, î�n camere care găzduiesc artefactele ș� i arhetipurile ce alcătuiesc poveș� tile vieț�ii tale; aici locuiesc umbrele tale. Te simț�i atras de o uș� ă anume – aceasta este camera î�n care se află umbra pe care ai ales-o.

Deschizi uș� a ș� i păș� eș� ti î�năuntru, intrând î�n mediul umbrei. Ce vezi? Eș� ti î�ntr-o î�ncăpere sau î�n aer liber? Peisajul este tropical, e o pădure sau un deș� ert? Intri ș� i te uiț�i î�n jur, simț�ind podeaua sau pământul sub tălpi, observând tavanul sau cerul de deasupra. Simț�i pe piele temperatura ș� i auzi sunetele celorlalte elemente sau vietăț�i care locuiesc aici. Te î�ndrepț�i către locul tău de meditaț�ie – un scaun, o canapea, un buș� tean, pe iarbă, orice este confortabil – ș� i inviț�i această trăsătură î�ntunecată alături de tine. Observă de unde a venit ș� i, pe măsură ce se apropie, conș� tientizează cum este î�mbrăcată, cum se miș� că ș� i cum se prezintă. Inspiră adânc ș� i î�ncepe interogatoriul, î�ntrebând această umbră când a intrat prima oară î�n viaț�a ta sau când ai respins-o prima oară. Care a fost evenimentul sau momentul care te-a făcut să o judeci, să o negi sau să o reprimi? Poate că ț�i-l va descrie umbra sau poate î�ț�i va apărea î�n minte o imagine. Poate să fie vie ș� i concretă sau doar scurte fragmente, gânduri sau sentimente. Nu lua nimic ca fiind de la

248

Emergența

sine î�nț�eles. Dacă ț�i se pare că e mai mult de văzut sau de experimentat, dă timp evenimentului să se integreze. Adresează-i umbrei una sau mai multe dintre următoarele î�ntrebări: „Cum m-ai ajutat de la acest eveniment î�ncoace? De ce ai apărut î�n viaț�a mea? Î�n ce mod mi-ai fost aliat, nu duș� man? Ce ai venit să mă î�nveț�i? Cum m-ai ajutat să mă dezvolt î�n tot acest timp?”. De exemplu, dacă este umbra lenei – creată pentru că tatăl tău te făcea de ruș� ine sau te pedepsea când pierdeai vremea, dormeai prea mult sau nu î�ț�i făceai treburile casnice ș� i tu te-ai decis că nu vei fi niciodată leneș� –, poate că respingerea acestei umbre te-a făcut să devii foarte muncitor ș� i productiv ș� i, prin urmare, ai obț�inut un adevărat succes î�n viaț�ă.

Acum î�ntreabă: „Care este binecuvântarea sau lecț�ia pe care mi-o aduci? Ce trebuie să î�mi spui sau să mă î�nveț�i acum? Care este scopul tău benefic î�n viaț�a mea din prezent?”. Asta te ajută să vezi reversul pozitiv a ceea ce părea o trăsătură distructivă. De exemplu, pentru că ț�i-ai respins sinele leneș� (sau orice umbră la care lucrezi), nu î�ț�i dai voie să te odihneș� ti. Eș� ti, prin urmare, obsedat de muncă, stresat, nu petreci destul timp cu cei dragi ș� i nu ieș� i să te distrezi – deoarece, când nu munceș� ti din greu, simț�i frica/ ruș� inea/vinovăț�ia acestei umbre a lenei. Aș� a că poate expresia pozitivă a acestei trăsături nu se referă la lene, ci la timp liber, odihnă, joc, reî�nnoire ș� i găsirea unui echilibru – care te vor face î�n cele din urmă chiar mai productiv. Următoarea î�ntrebare este una dintre cele mai importante. Î�ntreab-o: „Ce pot să fac eu ca să te simț�i iubită ș� i acceptată,

Acceptă ceea ce pare defect

249

astfel î�ncât să î�ț�i poț�i ocupa locul de drept, locul constructiv î�n viaț�a mea?”. Nu î�ntrebi ce trebuie să faci ca să te schimbi din leneș� î�n productiv, din trist î�n fericit sau dintr-o persoană obsedată de control î�ntr-una fără griji –, î�ntrebi de ce anume are nevoie umbra ca să se simtă iubită ș� i acceptată așa cum este. Ai considerat această latură ca fiind rea ș� i ai î�ncercat să o reprimi, să o respingi sau să o schimbi ș� i asta a făcut-o să se manifeste pentru a-ț�i atrage atenț�ia – ca un copil care plânge. Lucrul de care are nevoie cel mai mult este să fie văzută, auzită ș� i iubită î�n mod necondiț�ionat. Î�ntreab-o ce poț�i face ca să se simtă respectată, validată ș� i apreciată. Când primeș� ti î�ndrumare, aceasta trebuie să fie precisă ș� i practică. Lucruri precum: „Iubeș� te-te mai mult” sau „Exprimă-ț�i adevărul” nu sunt î�ncă î�ndrumări. Sapă mai adânc: „Cum ar trebui să mă iubesc mai mult? Ce să fac să mă iubesc mai mult? Unde ar trebui să î�mi exprim adevărul? Ce ar trebui să spun?”. Umbra lenei ar putea să spună lucruri precum: „Aș� vrea să iei o pauză, să î�ncepi să meditezi, să te odihneș� ti când eș� ti obosit, să nu lucrezi î�n weekenduri, să faci miș� care ș� i să te î�ngrijeș� ti mai bine, să faci o plimbare pe plajă sau prin pădure, să te relaxezi, să miroș� i florile... ”. Dacă este umbra lăcomiei, ea ar putea spune: „Aș� vrea să nu mai cumperi cadouri scumpe pentru toată lumea, să nu mai cheltuieș� ti bani pe care nu î�i ai, să păstrezi mai mult din banii pe care î�i câș� tigi ș� i să î�i economiseș� ti sau să î�i investeș� ti”. Sau dacă este umbra controlului, ar putea să spună: „Aș� vrea să î�ț�i organizezi mai bine viaț�a, cum ar fi să î�ntocmeș� ti un plan anual, o agendă săptămânală ș� i rutine zilnice; aș� vrea să impui limite mai precise copiilor tăi, care nu se poartă cum trebuie deoarece au prea multă libertate; impune-le limite clare î�n ceea ce priveș� te ora de culcare, cât timp se

250

Emergența

uită la televizor ș� i cât folosesc computerul – ș� i respectă-le orice ar fi”.

Dacă î�ndrumarea arată rezistenț�ă, acesta este tiparul emoț�ional al umbrei. Dacă trebuie să le impui limite copiilor, s-ar putea să te temi că te vor considera un părinte rău. Asta ar putea să te facă să î�ț�i aminteș� ti cât te controlau părinț�ii tăi, cât de rău te făcea să te simț�i acest lucru ș� i cum ai luat decizia să nu fii niciodată aș� a. E un lucru bun. Zgâlț�âie lucrurile, făcându-le să iasă la suprafaț�ă pentru a fi acceptate ș� i integrate. Respiră ș� i ascultă. Dacă ai nevoie de mai mult sprijin, î�ntreabă: „Cum va fi viaț�a mea dacă urmez î�ndrumarea ș� i integrez această umbră? Ce puteri ș� i abilităț�i noi î�mi va aduce? Cum voi arăta ș� i cum mă voi simț�i? De ce vor fi lucrurile mai bune?”. Mulț�umeș� te-i acestei laturi ale tale pentru că ț�i s-a confesat, indiferent ce a apărut î�n discuț�ie. Cere-i să te ierte pentru modul î�n care ai abuzat-o. Vezi ș� i simte cum umbra î�ț�i oferă iertarea. Î�mbrăț�iș� eaz-o ș� i spune-i că nu o vei mai abandona niciodată; vei fi mereu alături de ea. Î�n timp ce o ț�ii î�n braț�e, observă cum evoluează ș� i se schimbă; poate că nu mai este chiar personajul deplorabil, slab sau î�nfricoș� ător. A fost reabilitată. Și apoi închipuie-ți că se unește cu tine, devenind unul și același. Inspiră adânc, simț�ind cum ț�i se integrează această latură î�n interior.

Simte-te recunoscător pentru activitatea profundă pe care ai realizat-o ș� i ieș� i apoi pe uș� ă, mergând pe coridor până î�n foaier. Inspiră adânc, simț�ind satisfacț�ia unei munci bine făcute ș� i ieș� i apoi pe uș� a mare din faț�ă. Treci peste pod,

Acceptă ceea ce pare defect

251

mergi pe cărare, aruncând o privire î�napoi la conac, plin de recunoș� tinț�ă pentru activitatea profundă care a avut loc î�năuntru, apoi intră din nou î�n pădure ș� i ieș� i pe partea cealaltă, î�n lumina „lumii obiș� nuite”. Opreș� te-te ca să simț�i energiile noi ș� i revelaț�iile care se trezesc î�n interiorul tău. Ceva s-a schimbat. Nu mai eș� ti aceeaș� i persoană care a intrat î�n pădurea fermecată; eș� ti mai aproape de tine î�nsuț�i, mai viu.

Când eș� ti gata, poț�i să deschizi ochii. Fă-ț�i timp să scrii î�n jurnal. Bea niș� te apă. Fă o baie fierbinte sau o plimbare plăcută. Ș� i fii atent pe măsură ce trec zilele. Observă cum reacț�ionezi î�n faț�a oamenilor – ș� i cum reacț�ionează ei î�n faț�a ta. Poate vei descoperi că nu te mai deranjează la alț�i oameni o trăsătură care î�nainte te enerva – sau nu î�n aceeaș� i măsură. Poate că î�ț�i vei vedea mai clar proiecț�iile ș� i î�ț�i vei asuma mai uș� or responsabilitatea pentru reacț�iile tale – î�nceputul adevăratei libertăț�i, aceea de a fi stăpân pe viaț�a ta. Pentru o muncă mai aprofundată cu umbra, vezi cartea lui Debbie Ford, Dark Side of the Light Chasers (Partea întunecată a căutătorilor de lumină**), sau operele complete ale lui C.G. Jung. Eș� ti acum pe cale să accepț�i ceea ce pare defect, acceptând totul î�n lumina plenitudinii – creând această condiț�ie primară pentru marea ta Emergenț�ă. Acesta este î�nceputul unei frumoase prietenii – cu tine î�nsuț�i.

* Volum apărut sub acest titlu la Editura For You, Bucureşti, 2013. (n.tr.)

252

Emergența

Inima vindecătoare Există aici două idei de bază: (1) nu trebuie să te „repari”; trebuie să accepț�i, să integrezi ș� i să reabilitezi laturile pe care ț�i le-ai criticat ș� i respins; ș� i (2) trebuie să le transformi î�ntr-un mod de viaț�ă. Nu e ceva ce faci de două ori ș� i gata, la fel cum vreo două conversaț�ii cu un membru î�nstrăinat al familiei nu vor vindeca relaț�ia ș� i o vor face să î�nflorească. Ar fi de neconceput, nu? Dar noi aș� a ne tratăm adesea. Facem un workshop de weekend despre cum să ne iubim pe noi î�nș� ine, intrăm î�n contact cu copilul interior ș� i apoi ne supărăm când se manifestă î�n următoarea săptămână – ș� i î�ncepem din nou să î�l atacăm.

Reț�ine, aceste umbre sunt ca niș� te copii pe care i-ai abandonat, nu i-ai recunoscut, i-ai judecat sau criticat – probabil ani de zile. Dar adevărul este că, mult timp, tu ai crezut că drumul spre vindecare, dezvoltare ș� i perfecț�ionare este să le judeci, să le faci de ruș� ine sau să le ataci. Ș� i acum faci un fel de intervenț�ie, de reuniune de familie, adunând laolaltă aceș� ti membri aparent defecț�i ș� i dezbinaț�i pentru a î�nvăț�a cum să vă iubiț�i din nou unii pe alț�ii. E nevoie de timp. Este cu siguranț�ă posibil să vezi progrese radicale – la fel cum poț�i avea parte de vindecarea unei relaț�ii, devenind î�n sfârș� it sincer ș� i iertător. Dar cel mai adesea este un proces treptat de a recâș� tiga î�ncrederea acestor aspecte ale tale, de a reconstrui relaț�ia, de a afla cine sunt cu adevărat, ce le interesează ș� i ce-ș� i doresc ș� i cum să le satisfaci nevoile.

Probabil că nu va trebui să lucrezi î�n fiecare zi cu umbrele sau să faci exerciț�iul cu linia timpului, dar nu este o idee rea să le faci pentru î�nceput o dată sau de două ori pe săptămână. Pe măsură ce te familiarizezi cu o umbră, poț�i

Acceptă ceea ce pare defect

253

să te ț�ii sub supraveghere î�n mod mai informal de-a lungul zilei sau săptămânii. Ș� i atunci când te simț�i deosebit de prost dispus (furios, trist, speriat), poț�i să î�mbrăț�iș� ezi sau să alini acea latură a ta aș� a cum ai face-o cu un copil supărat – î�n loc să apelezi la reacț�ia instinctivă de a î�ncerca să î�l faci să tacă, să î�l ignori sau să mănânci/să bei/să faci cumpărături/să munceș� ti pentru a î�năbuș� i sentimentul respectiv. Imaginează-ț�i că ai deasupra ta o pancartă pe care scrie: Toate sentimentele sunt bine-venite. Ș� i î�ncepe să accepț�i aceste sentimente atunci când apar, î�n loc să li te opui. Cu cât primeș� ti mai mult din tine cu braț�ele deschise, cu atât aceste laturi î�ntunecate vor face mai puț�ină gălăgie pentru a-ț�i atrage atenț�ia.

Pe de altă parte, să iubeș� ti aceste laturi nu î�nseamnă să le laș� i să te controleze. Tot tu eș� ti ș� eful. E ca ș� i cum ai avea un copil supărat care î�ncearcă să î�ț�i atragă atenț�ia î�n timp ce tu te afli î�ntr-o conversaț�ie telefonică importantă. Ca părinte, nu ai lăsa imediat totul baltă. S-ar putea să î�l iei î�n poală ș� i să î�l liniș� teș� ti î�n timp ce î�ț�i continui convorbirea. Dar uneori trebuie să fii mai ferm. Dacă face o criză ș� i nu î�ț�i respectă spaț�iul personal, s-ar putea să fii nevoit să î�i spui pe un ton plin de iubire, dar ferm că nu are voie să se poarte aș� a – ș� i că te vei ocupa de el după ce termini treaba pe care o ai. Dacă eș� ti consecvent î�n acest sens, creezi limite care fac copilul să se simtă mai sigur ș� i să se comporte inadecvat mai rar. Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n ceea ce priveș� te aspectele tale. Nu se poate să cedezi ori de câte ori una dintre aceste laturi o ia razna. Ș� i nici nu poț�i să te opreș� ti de fiecare dată ca să meditezi. Pe măsură ce î�ț�i consolidezi această poziț�ie de autoritate, ca un părinte ferm ș� i iubitor, acele laturi ale

254

Emergența

tale vor î�nț�elege mesajul. Se vor simț�i mai î�n siguranț�ă î�n interiorul tău ș� i tu vei deveni mai stabil din punct de vedere emoț�ional. Când faci acest exerciț�iu, aminteș� te-ț�i regula principală: Nu faci asta ca să schimbi aceste laturi.

Când î�ncepem un astfel de proces, este un lucru obiș� nuit ca egoul să preia din nou controlul. Credem că lucrăm cu umbrele pentru a le iubi, dar adesea egoul este cel care î�ncearcă să le manipuleze să facă ceea ce vrem. Nu le ascultăm ș� i le acceptăm fiindcă le iubim pentru ceea ce sunt – o facem ca să nu se mai manifeste, să î�nceapă să fie fericite ș� i să ne ajute să realizăm ceea ce ne dorim î�n lume. Acest lucru nu funcț�ionează. Este ca ș� i cum am î�ncerca să stabilim o relaț�ie cu un copil supărat. Ne aș� ezăm ș� i î�l î�ntrebăm ce face, cum se simte ș� i cu ce î�l putem ajuta. Par a fi acț�iunile potrivite. Dar noi avem un plan ascuns – să fie mulț�umit ș� i ascultător ș� i să ducă gunoiul. Ș� i el ș� tie, chiar dacă doar la nivel inconș� tient. Simte manipularea ș� i nu vrea să se deschidă. Sau dacă o face ș� i imediat î�i impunem sau î�l rugăm să facă ceva, se î�nchide imediat la loc. Î�ncrederea scade brusc ș� i durează ș� i mai mult să o restabilim. Aceste părț�i interioare ș� tiu când intenț�iile tale sunt sincere ș� i necondiț�ionate. Ș� tiu dacă î�ț�i pasă cu adevărat sau dacă doar î�ncerci să le repari, astfel î�ncât să î�ț�i facă din nou voia. Aș� a că verifică-ț�i intenț�iile atunci când î�ncepi ș� i reaminteș� te-ț�i de adevăratul tău scop. Nu căuta la aceste laturi ale tale decât î�nț�elegere. Să nu ai altă dorinț�ă î�n afară de aceea de a le iubi ș� i accepta necondiț�ionat. Merită. Sunt demne de dragostea ta. La urma urmei, ele sunt tu.

Acceptă ceea ce pare defect

255

Aceasta este o călătorie î�n inima lui Dumnezeu. El nu caută nimic. Iubeș� te pentru că este natura lui să iubească. Nu vede altceva decât pe sine î�nsuș� i, chipul ș� i asemănarea divinităț�ii. Î�n cele din urmă, acest exerciț�iu de autovindecare se referă la deș� teptarea inimii noastre vindecătoare – natura noastră similară lui Hristos sau lui Buddha. Î�n sfârș� it, acesta este adevăratul motiv pentru care am creat spectacolul divin: să conș� tientizăm cea mai adevărată ș� i mai profundă semnificaț�ie ș� i dimensiune a iubirii. Bine ai venit acasă, î�n plenitudinea ta.

ETAPA A ȘAPTEA

AȘTEAPTĂ LEGEA Răbdarea infinită produce rezultate imediate. Din A course in miracles (Curs de miracole)

Bambusul chinezesc este unul dintre profesorii care ne

î�nvaț�ă cel mai bine răbdarea. Plantezi rizomul de bambus – ca o bucată de rădăcină de ghimbir din care vor răsări lăstari ș� i rădăcini –, î�l uzi, î�l hrăneș� ti, ș� i, î�n următorii patru sau cinci ani, nu vezi practic nicio schimbare. După toate aparenț�ele, nu se î�ntâmplă nimic productiv. Dacă ai î�nclinaț�ie spre ocaziile de î�mbogăț�ire rapidă sau eș� ti o persoană „orientată spre rezultate”, asta s-ar putea să te î�nnebunească sau cel puț�in să te facă să renunț�i.

Dar dacă poț�i să rabzi, dacă poț�i să continui să fertilizezi solul î�n ciuda absenț�ei recompenselor pe termen scurt, vei fi răsplătit peste măsură. Î�n al cincilea an, bambusul se trezeș� te la viaț�ă ș� i, î�n ș� ase săptămâni, creș� te până la o î�nălț�ime de opt etaje. Cartea Recordurilor atribuie titlul de planta cu cea mai rapidă creș� tere anumitor specii de bambus, despre care s-a descoperit că cresc până la 89 cm pe zi.1 Pe parcursul acelor ani de aparentă stare latentă, la adâncime, unde se î�ntâmplă foarte puț�ine lucruri, se dezvoltă un

258

Emergența

sistem puternic de rădăcini, î�ndeajuns de adânci ș� i de î�ntinse cât să susț�ină nu numai tulpina de peste 24 de metri, ci ș� i să extragă din sol toate substanț�ele nutritive, necesare unei asemenea creș� teri.

Cele trei chipuri ale așteptării

Î�n această epocă a soluț�iilor rapide, de-a gata, majoritatea dintre noi vrem ceea ce vrem ș� i vrem acum – fie că este viteză de descărcare instantanee, un câș� tig consistent la loterie sau ultimul model de iPhone. Dar la fel cum nu poț�i să forț�ezi bambusul să crească î�nainte să î�ș�i stabilească un sistem care să î�l poată susț�ine, nu poț�i forț�a nici sămânț�a potenț�ialului tău să crească până când nu este coaptă ș� i pregătită. Dacă i-ai pus bazele î�n interior, va ieș� i la exterior – dar nu poț�i să controlezi evenimentele, deoarece nu ș� tii î�ntotdeauna ce se pregăteș� te. Aș� teptarea face parte din procesul perfect.

Nu vreau să spun aș� teptare î�n sens pasiv, să stai ș� i să te uiț�i cum se usucă vopseaua. Pe calea către Emergenț�ă, aș� teptarea este o experienț�ă activă, care necesită curaj ș� i tărie de caracter. Dar are diferite niveluri; la un nivel, chiar î�nseamnă să ne oprim ș� i să nu facem nimic atunci când î�ntreaga noastră ființ�ă vrea să facem ceva, orice, pentru a obț�ine ceea ce credem că avem nevoie. Este nevoie de o mare credinț�ă ș� i hotărâre interioară. La un alt nivel, aș� teptarea î�nseamnă să ai liniș� te interioară ș� i receptivitate faț�ă de ceea ce are loc. La suprafaț�a vieț�ii noastre zilnice, pare că nu facem nimic sau prea puț�in, dar î�n interior ne dezvoltăm simț�urile sufletului ca să vedem, să auzim ș� i să primim î�ndrumarea ș� i hrana de care avem realmente nevoie pentru

Așteaptă Legea

259

a prospera pe termen lung. Ș� i, î�n sfârș� it, aș� teptarea î�nseamnă să rămânem acolo unde suntem, să creș� tem î�n pământ – să ne î�ntindem rădăcinile î�ndeajuns de adânc cât să intre î�n contact cu adevărata sursă a împlinirii noastre – astfel î�ncât să putem rezista î�n faț�a secetei ș� i a furtunilor inevitabile ș� i să dăm roade bogate când ne vine vremea.

Impulsul care vine din interior are un scop pentru tine. Ș� i odată cu acest scop vin un mesaj, un mediu ș� i o misiune. Dar fără o fundaț�ie interioară puternică, poț�i fi influenț�at de condiț�iile exterioare, de tendinț�e ș� i de schimbările opiniei publice. Scopul este să devii atât de bine î�nrădăcinat î�n solul sufletului tău î�ncât să te hrăneș� ti din ș� uvoiul tăcut al vieț�ii care trece pe dedesubt – o sursă care nu este determinată ș� i nici diminuată de î�mprejurările exterioare – ș� i să te ridici mai î�nalt ș� i mai puternic ca niciodată. Pentru a ne dezvolta rădăcini sănătoase, trebuie să ne î�nț�elegem pragurile conș� tiinț�ei – graniț�ele conceptului nostru de sine care determină ceea ce credem că este posibil ș� i ne modelează identitatea. Când î�ncepem să ne dezvoltăm ș� i ne lovim de aceste graniț�e, declanș� ăm mecanisme de adaptare ș� i apărare menite să ne menț�ină la fel. Este o rămăș� iț�ă a evoluț�iei care ne-a ajutat specia să supravieț�uiască, făcându-ne să nu ne aventurăm prea departe de hotarele familiare, unde am putea să ne rătăcim, să fim atacaț�i sau să murim de foame. Dar acum, acest mecanism de supravieț�uire ne î�mpiedică adesea creș� terea. Aceste praguri ne î�mpiedică să intrăm pe teritorii noi ș� i să avansăm, ț�inându-ne pe loc î�n tiparele noastre familiare. Rezultatul este că o persoană obiș� nuită nu trăieș� te 70-90 de ani; trăieș� te acelaș� i an de 70-90 de ori.

260

Emergența

Î�n esenț�ă, principalul scop al Emergineriei este să producă condiț�iile interioare congruente cu viziunea ta supremă, făcându-te să te simț�i î�mplinit ș� i realizat chiar ș� i atunci când condiț�iile exterioare nu reflectă î�ncă acest lucru. Î�nseamnă să î�nveț�i să exiș� ti în lume, dar nu să faci parte din ea, fiind mai puț�in ataș� at de rezultat ș� i mai conș� tient de ceea ce transmiț�i – strălucirea naturală a ființ�ei tale. Când poț�i atinge acest nivel – ceea ce urmăreș� te să te ajute să faci prezentul capitol –, vei ajunge la „răbdarea infinită care produce rezultate imediate”2 ș� i, î�n cele din urmă, la adevărata libertate.

Câmpul visurilor tale

Există o poveste despre un persan, Ali Hafed, care trăia lângă râul Indus ș� i avea o fermă mare ș� i o livadă. Era mulț�umit de viaț�a lui, chiar dacă nu era inspirat de nicio viziune. Până când î�ntr-o zi, un preot budist i-a spus o parabolă despre cum a fost făcută lumea, î�n special cum au apărut diamantele – sub formă de „picături solidificate din lumina soarelui” – ș� i despre valoarea lor imensă. „Cu un diamant cât degetul mare ai putea cumpăra tot teritoriul”, a spus preotul. Ali a fost atât de impresionat de această viziune a bogăț�iei, î�ncât a luat hotărârea să găsească o mină de diamante ș� i l-a î�ntrebat pe preot unde sunt î�ngropate. Preotul i-a descris un râu care trece printre munț�i î�nalț�i ș� i prin nisipuri albe ș� i i-a spus că î�n acele nisipuri va găsi diamantele. Ali se î�ndoia că aceste pietre preț�ioase există sau că î�i sunt accesibile; nu cunoș� tea un asemenea loc precum cel descris de preot ș� i nici nu ș� tia de unde să î�nceapă. Dar preotul a insistat că tot ce are de făcut este „să se ducă ș� i să le găsească”.

Așteaptă Legea

261

Mânat de ambiț�ia acestei viziuni, Ali a vândut tot ce avea pentru a-ș� i finanț�a călătoria, ș� i-a lăsat familia î�n grija vecinului ș� i s-a apucat să caute legendarele nestemate î�n munț�ii, râurile ș� i nisipurile din Palestina ș� i până î�n Europa, î�n Spania, fără să stea prea mult î�ntr-un loc, nerăbdător din cauza dorinț�ei de a avea comoara, bântuit de î�ndoiala că există ș� i î�ntrebându-se dacă o va găsi vreodată. Î�ntr-un final s-a trezit fără niciun ban, suferind ș� i pe moarte, pe malul unui golf din Barcelona, unde valurile mari se rostogoleau î�ntre Coloanele lui Hercule. Pierzându-ș� i speranț�ele ș� i viziunea, s-a aruncat î�n apele î�nvolburate care l-au î�nghiț�it. După o vreme, omul care cumpărase ferma lui Ali ș� i-a dus cămila î�n grădină ca să bea din pârâul ce trecea prin nisipurile albe. Ș� i acolo, sclipind î�n lumina soarelui, a găsit o piatră care lucea î�n nuanț�e multicolore. A pus-o pe poliț�a căminului ș� i nu s-a mai gândit la ea, până când preotul budist a venit î�ntr-o zi î�n vizită ș� i, văzând punctul strălucitor de pe poliț�ă, ș� i-a dat seama că succesorul lui Ali găsise un diamant. Dar nu doar unul; când s-au î�ntors î�n grădină ș� i au săpat î�n nisip, au descoperit pumni î�ntregi din aceste nestemate, una mai splendidă decât alta. Mai târziu va deveni cunoscută drept mina de diamante din Golconda, cea mai bogată mină de diamante din istorie, cea care va da bijuteriile coroanei din Anglia ș� i Rusia ș� i chiar diamantul Hope*. Dacă Ali ar fi rămas acasă ș� i ar fi săpat î�n pământul lui, î�n loc să caute prin ț�inuturi străine, condus ș� i de teamă, ș� i de ambiț�ie, până la moarte –, ar fi găsit „hectare de diamante” î�n propria-i curte.3

* Diamant albastru extrem de rar care se formează la 660 de kilometri

adâncime, în zona mantalei inferioare a Pământului. Diamantele albastre reprezintă doar 0,02% din toate diamantele extrase din mine. (n.ed.)

262

Emergența

Cât de adânc ești dispus să sapi? O trăsătură esenț�ială care deosebeș� te persoanele cu rezultate de cele fără rezultate este aceea că ultimele renunț�ă atunci când lucrurile devin dificile ș� i rezultatele nu vin imediat, pe când primele merg mai departe indiferent de ce se î�ntâmplă, până î�ș�i ating scopul. Deș� i Ali chiar s-a străduit î�n ciuda tuturor greutăț�ilor, multe dintre aceste obstacole ș� i le-a creat singur ș� i la sfârș� it s-a dat bătut. Dar un alt semn distinctiv la fel de important al persoanelor cu rezultate extraordinare, cele care rezistă ș� i devin mai puternice î�n urma eforturilor depuse î�n loc să se lase doborâte, este că ș� tiu că cea mai mare resursă a lor sunt ele însele, că î�n ele – î�n propria curte – este î�ngropată adevărata comoară. Tuturor ni se dă un câmp al visurilor, plin de potenț�ial, dar ceea ce facem cu el determină ceea ce producem. La fel ca Ali, mulț�i căutători de comori plini de speranț�ă nici nu se gândesc să î�nceapă să sape acolo unde trăiesc. Iar alț�ii, fie că î�ncep de acasă sau î�n altă parte, rareori sapă î�ndeajuns ca să dea de un minereu bogat din adâncime. Conduș� i de viziunea posibilităț�ilor, î�ș�i revendică drepturile, î�ncep să sape ș� i găsesc câteva fărâme de aur. Dar î�n curând dau de rocă, î�ntâmpină dificultăț�i, au puț�ine satisfacț�ii sau niciuna, ș� i renunț�ă. Devin nerăbdători, frustraț�i ș� i plictisiț�i. Cred că e ceva î�n neregulă cu ei, cu uneltele sau cu locul. Î�ș�i pierd speranț�a cu privire la zona pe care au ales-o, cumpără unelte mai bune ș� i caută alt loc – dar povestea se repetă la nesfârș� it. Iar la sfârș� itul vieț�ii au un câmp cu gropi săpate pe jumătate ș� i visuri spulberate. Omul care î�ntr-un final are succes nu este diferit de cel care nu are, î�n afară de o diferenț�ă esenț�ială: cel cu rezultate refuză să renunț�e. Ambii trec prin aceleaș� i î�mprejurări

Așteaptă Legea

263

– î�ncep plini de speranț�ă ș� i entuziasm (câmpul posibilităț�ilor, fărâmele de aur), î�ntâmpină dificultăț�i care le aduc î�ndoieli, descurajare, dezamăgire ș� i deziluzie. Se î�ntreabă dacă este locul potrivit, dacă au uneltele potrivite – sau dacă sunt normali la cap! Dar persoanele cu rezultate continuă totuș� i să sape – pe propriul teren, nu pe al altuia.

Perseverează până străpung stratul de rocă ș� i obț�in rezultate. Î�ș�i fac apoi o structură î�n jurul lor (ritualuri, planuri, responsabilităț�i, obiș� nuinț�e), astfel î�ncât să devină sustenabile. Nu se implică doar pentru satisfacț�iile pe termen scurt; se implică pentru a crea o afacere adevărată, o practică pentru toată viaț�a, un produs complet dezvoltat sau o relaț�ie profundă – î�n funcț�ie de viziunea lor.

Trecerea pragurilor

După cum am menț�ionat ș� i î�nainte, obstacolele cu care te confrunț�i dau naș� tere pragurilor interioare ș� i sunt, î�ntr-un sens foarte real, o reflectare a lor. Ele fac parte din sistemul de supravieț�uire al egoului, menit să te protejeze ș� i să te apere. Pentru ego, suferinț�a emoț�ională de a fi î�mpins dincolo de limitele sinelui cunoscut este un semn de pericol – iar adevărata transformare echivalează cu moartea. Acest sistem ne-a fost cândva de folos. Cu mult timp î�n urmă, dacă părăseam peș� tera la momentul nepotrivit, ne mutam î�ntr-un loc nou sau deviam de la calea bătută, puteam să î�ngheț�ăm de frig, să murim de foame sau să fim atacaț�i de un tigru cu dinț�i sabie. Structura egoului ne-a ț�inut departe de toate pericolele (animale, duș� mani, elementele naturii), păstrându-ne viu spiritul de autoconservare.

264

Emergența

Dacă la î�nceputul evoluț�iei noastre o schimbare semnificativă ar fi putut î�nsemna moartea, acum este exact invers: să nu ne schimbăm sau să nu evoluăm ar putea î�nsemna sfârș� itul speciei noastre. Când ajungem la un prag al conș� tiinț�ei, trebuie să recunoaș� tem ce se î�ntâmplă î�n realitate ș� i să-l depăș� im. Să aș� tepț�i Legea î�nseamnă să ai î�ncredere că seminț�ele pe care le plantezi cresc ș� i să rămâi pe acelaș� i drum chiar dacă cele mai multe dovezi sunt contrarii. Problema este că acest mecanism de adaptare a avut mult timp la dispoziț�ie să se dezvolte. Se pricepe de minune să ne convingă că nu ne putem schimba sau să ne păcălească făcându-ne să credem că ne schimbăm – când de fapt tot ceea ce facem este să ne mutăm dintr-un loc î�n altul, fără să ajungem prea adânc, acolo unde sunt î�ngropate cele mai bogate resurse ale noastre. Egoul ne cunoaș� te temerile ș� i fanteziile ș� i foloseș� te aceste informaț�ii din interior ca să ne manipuleze ș� i să alegem validarea î�n locul viziunii, confortul î�n locul angajamentului ș� i siguranț�a î�n locul realizării de sine.

Frustrarea, î�ndoiala, vina sau nerăbdarea pe care le simț�im odată cu procesul Emergenț�ei pot fi atribuite direct acestei funcț�ii bine consolidate a egoului. Ș� i, de parcă nu ar fi suficient, egoul ne loveș� te î�n punctul cel mai sensibil. Ș� tii refrenul familiar: „Sunt prea bătrân, sunt prea tânăr; sunt prea gras, sunt prea slab; nu am destui bani, nu am destul timp, nu am destul sprijin ș� i nu am destule cunoș� tinț�e – î�n esenț�ă, nu sunt bun de nimic!”. Uneori avem ș� i dovezi – o, cât î�i place egoului să aibă dovezi cu care să argumenteze! Poate că te simț�i cu adevărat obosit. Poate că nu ai bani să investeș� ti î�n acel program. Poate că te confrunț�i cu obstacole serioase. Ș� i dacă accepț�i argumentul final al egoului

Așteaptă Legea

265

– care spune că toate acestea sunt dovezi că nu ai cum să reuș� eș� ti –, vei pierde.

Î�n ultimele două decenii, am lucrat cu mulț�i oameni care nu credeau că au timp, sprijin sau bani ca să continue – toate dovezile le spuneau să renunț�e ș� i să nu mai creadă î�ntr-un miracol. Eu personal am dat peste nenumărate praguri ș� i chiar am trăit î�ntre graniț�ele lor perioade lungi de timp, î�ntins pe marginea acelor ș� anț�uri, sub zidurile care separau ceea ce eram de ceea ce puteam să ajung. Î�n parte, ceea ce m-a făcut să merg mai departe a fost ambiț�ia oarbă, naivitatea ș� i ignorarea evidenț�ei. Când acestea au ajuns la capăt, au apărut panica ș� i disperarea. Am văzut acest tipar repetându-se î�n cazul clienț�ilor mei cu o regularitate aproape predictibilă. Ș� i aproape de fiecare dată, ceea ce le-a dat curajul ș� i puterea să î�nainteze a fost o viziune limpede ș� i convingătoare, î�nrădăcinată î�n valorile lor fundamentale, ș� i o practică ancorată î�n aceste principii. Î�n loc să î�ncerce să evite pragurile, au trebuit doar să le analizeze, să sape sub ziduri ș� i să iasă pe partea cealaltă. Acest lucru nu numai că i-a ajutat să obț�ină progresele la care aspirau, dar procesul i-a făcut suficient de puternici ca să dea piept cu următoarea etapă a călătoriei.

Ț� ine minte că ceea ce lipseș� te este ceea ce nu dăruieș� ti. Asta este valabil atât pentru lucrurile mărunte, dar totuș� i importante, cât ș� i pentru cele majore, care î�ț�i schimbă viaț�a. După cum am spus mai devreme, sunt multe momente î�n care clienț�ii mei sunt obosiț�i ș� i nu vor să facă exerciț�iile, dar atunci când urmează această practică ș� i le fac oricum, apare ș� i energia. Î�ntâlnesc săptămânal oameni care nu se simt inspiraț�i să facă ce trebuie pentru a-ș� i realiza visurile, dar, fiindcă sunt dedicaț�i viziunii lor, trec la acț�iune – apoi

Emergența

266

găsesc ș� i inspiraț�ia. Sau nu. Dar totuș� i scriu paginile pe care trebuie să le scrie, pictează tablourile pe care trebuie să le picteze sau dezvoltă un plan de afaceri. Și-au format o obișnuință.

La fel este ș� i cu practica spirituală. Pot trece multe zile, chiar luni, î�n care munca ta spirituală nu pare să dea prea multe roade. Ar fi uș� or să schimbi practica, să te î�ndoieș� ti de credinț�a ta sau să renunț�i de tot. Dar din toate î�ntâlnirile mele cu maeș� trii spirituali, cu propriii clienț�i ș� i cu mine î�nsumi, am î�nvăț�at că tocmai î�n aceste vremuri, când trebuie să fim neclintiț�i, să medităm ș� i să ne adâncim rădăcinile î�n solul sufletului, eforturile noastre au cel mai mare efect – deș� i rezultatele ar putea să nu se vadă luni sau ani de zile. Ca să-l citez pe Samuel Johnson: „Lanț�urile obiș� nuinț�ei sunt prea slabe pentru a fi simț�ite, până când devin prea puternice pentru a fi rupte”.4 Cei care reuș� esc î�n orice î�ncercare î�ș�i dezvoltă această disciplină, capacitatea de a sta neclintiț�i, de a nu se abate de la drum, de a-ș� i î�ntinde rădăcinile – indiferent de ce se întâmplă. Indiferent de cum î�i primeș� te lumea. Indiferent de rezultatele pe care le obț�in la î�nceput. Se spune că î�n casa din Calcutta a Maicii Tereza, pe unul dintre pereț�i, se află următoarea poezie care rezumă minunat această atitudine: Oamenii sunt adesea neî�nț�elegători, iraț�ionali ș� i egocentrici. Iartă-i oricum.

Dacă eș� ti bun, oamenii te pot acuza de motive ascunse egoiste. Fii bun oricum.

Așteaptă Legea

267

Dacă ai succes, vei câș� tiga prieteni falș� i ș� i duș� mani adevăraț�i. Caută succesul oricum.

Dacă eș� ti cinstit ș� i sincer, oamenii te pot î�nș� ela. Fii cinstit ș� i sincer oricum.

Ceea ce construieș� ti î�n ani, alț�ii pot dărâma î�ntr-o zi. Construieș� te oricum.

Dacă găseș� ti liniș� tea ș� i fericirea, oamenii pot fi geloș� i. Fii fericit oricum.

Binele pe care î�l faci oamenii î�l vor uita mâine. Fă bine oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun ș� i tot nu va fi de ajuns. Dă-i lumii tot ce ai mai bun oricum.

La urma urmei, este î�ntre tine ș� i Dumnezeu. N-a fost niciodată î�ntre tine ș� i ei, oricum.5

Aceste cuvinte sunt ș� i mai semnificative acum, când ș� tim că Maica Tereza a trecut mulț�i ani printr-o criză de credinț�ă, prag pe care l-a trecut cu greu. Dar datorită practicii ș� i dedicării, a reușit oricum. Pragurile fac parte din viaț�ă. Te vei lovi de ele. Nu vei obț�ine ceea ce vrei tot timpul, nu vei avea chef să faci ceea ce trebuie făcut, lumea te va î�nț�elege greș� it ș� i te va respinge ș� i vei trece prin nopț�i î�ntunecate ale sufletului. Lucrurile î�ț�i vor scăpa de sub control. Dar dacă î�nț�elegi ș� i aplici acest principiu, vei trece de praguri, vei depăș� i meandrele identităț�ii limitate, ș� i vei avea parte de o creș� tere ș� i un progres adevărate. Ia-ț�i angajamentul faț�ă de viziunea ta ș� i nu te abate de la drum. Iar

268

Emergența

atunci când pragurile te fac să crezi că nu poț�i merge mai departe... fă-o oricum.

Ia-ți darul înainte să pleci

Modul de operare al ființ�ei umane obiș� nuite este să î�ncerce să î�ș�i î�mbunătăț�ească situaț�ia ș� i, î�n acelaș� i timp, să evite schimbarea. Acest lucru e de î�nț�eles la î�nceput, dar din cauză că o astfel de existenț�ă statică duce rareori la liniș� te de durată sau la î�mplinire, rămânem neî�mpliniț�i, trăindu-ne viaț�a î�ntr-o disperare tăcută ș� i lipsiț�i de satisfacț�ie. Adevărata bucurie ș� i î�nsemnătate pot veni doar din dezvoltarea potenț�ialului nostru profund. Nu poț�i să î�ț�i schimbi situaț�ia ș� i să rămâi la fel, tot aș� a cum ghinda nu poate să rămână ghindă și să devină î�n acelaș� i timp stejar. Pentru a ne î�mbunătăț�i viaț�a nu e de ajuns să căutăm o experienț�ă umană mai bună ci, asemenea lui Iacob din Vechiul Testament, să ne luptăm cu î�ngerii noș� tri până ne dau binecuvântările transformării.

Indiferent dacă lupta noastră este aceea că suntem prinș� i î�ntr-o relaț�ie ireconciliabilă, o slujbă nesatisfăcătoare sau o suferinț�ă fizică incurabilă, niciunul dintre noi nu poate evita această etapă. Reacț�ia instinctivă este să vrem să ieș� im din ea, să scăpăm de ea sau să găsim ceva mai bun – să fugim î�n toiul nopț�ii ș� i să ne trezim undeva unde nimeni nu ne ș� tie numele sau trecutul. Dar nu putem să ne lăsăm necazurile î�n urmă; ele sunt o expresie a conș� tiinț�ei noastre. Aș� a că ne prelungim ș� i ne exacerbăm suferinț�a ș� i va trece mai mult timp până vom sta faț�ă î�n faț�ă cu Dumnezeu ș� i vom stabili legătura după care sufletul nostru tânjeș� te – lucrul care ne va aduce viaț�a pe care ne-o dorim cu adevărat.

Așteaptă Legea

269

Un semn sigur că trebuie să facem ceva, fie î�ntr-o relaț�ie, la o slujbă sau î�n orice situaț�ie din care vrem să ieș� im, este reacț�ia emoț�ională pe care o avem. Dacă î�ncă ne enervează, are de-a face cu noi, nu cu oamenii faț�ă de care reacț�ionăm. Asta nu î�nseamnă că nu au ș� i ei un rol; î�nseamnă doar că facem cu ei un dans al umbrelor, ne proiectăm asupra lor problemele nerezolvate – ei nu sunt decât un î�nlocuitor asupra căruia ne fixăm proiecț�iile. De asemenea, nu î�nseamnă că ar trebui să rămâi mereu unde eș� ti, mai ales dacă este ceva distructiv sau periculos din punct de vedere fizic. Dacă te găseș� ti î�ntr-o situaț�ie î�n care suferi un abuz, pleacă imediat ș� i aplică aceste principii de la distanț�ă. Dar adesea când ne „simț�im” abuzaț�i, suntem doar prinș� i î�ntr-un război cu noi î�nș� ine, trecând printr-o traumă interiorizată ș� i nerezolvată din copilărie. Este important pentru sănătatea, siguranț�a ș� i bunăstarea ta să faci această distincț�ie. De exemplu, un coleg sau o persoană iubită ne spune ceva ce sună a critică sau nepăsare sau î�ncearcă să ne controleze fiecare miș� care î�ntr-o anumită situaț�ie – ș� i ne trezim gândindu-ne că este un comportament abuziv. Dacă am făcut cu adevărat tot ce puteam să reacț�ionăm controlat, recunoscându-ne rolul î�n altercaț�ie ș� i, dacă este necesar, luând o poziț�ie de autoritate pentru ceea ce considerăm a fi corect – dar persoana respectivă tot nu î�ș�i schimbă comportamentul –, atunci chiar poate fi un abuz. Cel puț�in s-ar putea să devină clar că nu suntem respectaț�i ș� i preț�uiț�i î�n acea relaț�ie ș� i, din noua poziț�ie de autoritate, am putea alege să mergem mai departe. Î�n orice caz, dacă vrem să remediem situaț�ia o dată pentru totdeauna, trebuie să facem o distincț�ie: oare emoț�iile de durere ș� i suferinț�ă vin din ceea ce gândim, simțim ș� i proiectăm asupra persoanei sau situaț�iei, sau vin din î�mprejurările reale? Dacă reacț�ionăm

270

Emergența

la o proiecț�ie, dăm vina pe aparenț�e ș� i plecăm, nu vom face altceva decât să proiectăm din nou acelaș� i lucru. Un cadru nou, aceeaș� i poveste.

Mai rău este că poate să dureze săptămâni, luni sau chiar ani până să ajungem î�n locul î�n care dansăm din nou cu umbrele, aș� adar ne vom da mai greu seama că am revenit î�n aceeaș� i situaț�ie, iar senzaț�ia de timp pierdut ș� i regret este intensificată. Aș� a că, dacă te afli deja î�n toiul unei proiectări puternice – o slujbă sau o relaț�ie faț�ă de care ai sentimente negative intense –, profită de asta. Nu fugi î�n noapte; rămâi cu umbra ș� i lucrează cu ea! Este un sol fertil pentru dezvoltare. Nu irosi munca grea pe care ai depus-o ș� i nu te lăsa prins î�n capcana de a crede că următoarea relaț�ie, slujbă sau proiect te va salva. Niciodată nu se va î�ntâmpla asta. Salvarea pe care o cauț�i se află în tine, în acest moment. Dacă eș� ti î�ntr-o relaț�ie ș� i eș� ti plictisit, furios, simț�i că partenerul nu î�ț�i mai răspunde nevoilor sau nu mai eș� ti î�ndrăgostit, plecarea nu te va face să te simț�i mai vizibil, mai auzit sau mai preț�uit. Dacă ai o slujbă î�n care te simț�i nerespectat, nevalidat sau neapreciat, demisia nu te va face automat să simț�i validarea ș� i aprobarea pe care le cauț�i. S-ar putea să te simț�i bine pe termen scurt deoarece î�ț�i exprimi liber sentimentele ș� i reacț� ionezi î�n faț� a a ceea ce Eckhart Tolle numeș� te „corpul durerii”, care este o acumulare de suferinț�ă emoț�ională veche ce se comportă ca o entitate ș� i se hrăneș� te cu emoț�ii negative ca să supravieț�uiască.6 Dar nu te vei simț�i bine prea mult timp. Î�n curând te vei afla din nou faț�ă î�n faț�ă cu tine î�nsuț�i, având aceleaș� i sentimente – numai că acum nu vei mai avea pe cine să î�nvinuieș� ti ș� i se vor î�ntoarce î�mpotriva ta.

Așteaptă Legea

271

Nu uita că adevăratul tău scop nu este să manipulezi ș� i să controlezi aparenț�ele exterioare până când te fac să te simț�i mai bine, ci să te aliniezi cu esenț�a ta interioară care se simte deja extraordinar. Atunci, circumstanț�ele exterioare se vor modela î�n funcț�ie de asta. Pentru acest lucru trebuie uneori să ai răbdare ș� i să analizezi straturile. Trebuie să vezi dincolo de minciunile pe care le-ai crezut fără să î�ț�i dai seama, să simț�i emoț�iile pe care le-ai î�ngropat, să integrezi umbrele pe care le-ai respins ș� i, î�n final, să revendici adevărul ființ�ei tale. Acesta este momentul tău de graniț�ă sau poate chiar anul de graniț�ă. Este un punct de cotitură î�n evoluț�ie, conceput de sufletul tău ca să te ducă mai î�n profunzime, să te facă mai puternic ș� i să activeze puterile ș� i posibilităț�ile latente din tine; o divinitate care, altfel, nu ar fi pusă î�n miș� care. Atunci când pui problema î�n acest fel, î�ț�i dai seama că adversarul – fie că este ș� eful, partenerul de viaț�ă, un membru al familiei sau o boală – este cel mai mare î�nvăț�ător al tău, un guru, divinitatea î�nsăș� i care apare pentru a te ajuta să î�ț�i duci viaț�a la următorul nivel. Este un principiu dificil ș� i probabil din acest motiv î�l urmează atât de puț�ini. Perioada de î�nceput la o slujbă sau î�ntr-o relaț�ie nouă este minunată. Toate endorfinele ș� i feromonii aceia – totul este frumos ș� i posibil din nou! Dar este un truc al egoului să te ț�ină pe loc, î�n timp ce te convinge că te schimbi. Dacă nu a avut loc nicio schimbare interioară reală – dacă povestea nu s-a schimbat fundamental printr-o conș� tientizare profundă a adevăratei tale naturi –, te vei î�ntoarce î�n curând î�n aceeaș� i piesă, cu personaje noi. După cum am spus la î�nceputul acestei cărț�i, s-ar putea să obț�ii un salariu mai mare, dar vei ajunge falit la un nivel mai î�nalt. S-ar putea să obț�ii o slujbă nouă, dar să ai acelaș� i

272

Emergența

ș� ef ticălos î�n altă uniformă. S-ar putea chiar să î�ț�i găseș� ti un nou partener de viaț�ă, dar să sfârș� iț�i î�n aceleaș� i certuri – deoarece cearta a fost mereu cu tine. Dar adevărata tragedie este nu numai că ajungi să ai de-a face cu aceleaș� i probleme la nesfârș� it sau să le reprimi ș� i să î�nchizi mai multe părț�i ale sinelui tău, ci că nu ai ș� ansa să trăieș� ti, să î�ț�i exprimi ș� i să-ț�i î�mpărtăș� eș� ti adevăratul scop – părț�ile tale cele mai profunde, mai bogate ș� i mai grozave. Eș� ti ca un personaj blocat î�n actul 1 al piesei ș� i adevărata aventură nu î�ncepe decât î�n actul 2. Potenț�ialul de geniu, extazul ș� i fericirea, adevăratul destin al măreț�iei tale – fie el î�n muncă, relaț�ii, creativitate sau descoperire spirituală – se află dincolo de prag. Hai să trecem î�mpreună acest prag.

Reprezentarea pragurilor

Fă-ț�i puț�in timp pentru a reflecta la ultimul an – sau la ultimii câț�iva ani – ș� i vezi dacă observi un tipar care se repetă. Eș� ti unul dintre indivizii aceia care sar dintr-o relaț�ie î�n alta, de la o slujbă la alta, de la un proiect la altul, dar nu au un sentiment de realizare sau î�mplinire? Poate că tiparul este să pui capăt unei relaț�ii chiar î�nainte să î�nceapă cu adevărat, să renunț�i chiar î�nainte să î�ncepi să cauț�i slujba la care visezi sau să te plictiseș� ti, să te sperii sau să devii frustrat chiar î�nainte să î�ncepi (sau să termini) un proiect. Poate că eș� ti blocat î�ntr-o slujbă sau î�ntr-o relaț�ie din care ai vrut să pleci de ani de zile, dar de fiecare dată când ajungi î�n acel punct, te loveș� ti de prag ș� i te convingi să te retragi ș� i să găseș� ti o cale de a fi fericit acolo unde eș� ti. Poate că nu este vorba de un domeniu anume, ci de un

Așteaptă Legea

273

sentiment general de neî�mplinire – un proiect de muncă nedus până la capăt, o reparaț�ie făcută pe jumătate, o conversaț�ie lăsată î�n suspensie, o relaț�ie plină de momente neterminate. Nu te judecă nimeni – dă-ț�i seama î�nsă de aceste tipare. Observă sentimentele care apar î�n jurul acelor zone incomplete. Pe măsură ce î�ncepi să identifici tiparele ș� i orice element comun pe care l-ar putea avea, caută o convingere fundamentală ce te limitează, care î�ț�i afectează î�ntreaga viaț�ă. Fă-ț�i timp să te gândeș� ti la acest lucru, să meditezi la el ș� i să scrii î�n jurnal despre el. Pune-ț�i aceste î�ntrebări: • Unde se ivesc pragurile?

• Care sunt gândurile ș� i emoț�iile fundamentale care apar chiar î�nainte să î�ncetinesc, să dau î�napoi sau să mă opresc? • Care sunt gândurile ș� i sentimentele fundamentale pe care le am acum cu privire la aceste zone?

• Ce cred că spune despre mine faptul că nu termin ceva sau că dau î�napoi din faț�a unei provocări importante? Ce î�mi spun singur? (Sunt un î�nvins, un ratat, un inadecvat ș� i aș� a mai departe). • Ce mă tem că se va î�ntâmpla dacă termin acest proiect, caut să ating acest scop, am această conversaț�ie? (Voi eș� ua, mă voi face de râs, voi fi respins, î�mi voi pierde slujba ș� i aș� a mai departe.) • Ce mă tem să nu creadă ceilalț�i despre mine dacă î�nchei acest proiect, urmăresc acest obiectiv, am această conversaț�ie? (Sunt arogant, egoist, lacom, î�mi place să deț�in controlul etc.)

274

Emergența

De exemplu, dacă ai ieș� it dintr-o relaț�ie pentru că ai î�nceput să te simț�i neadecvat, invizibil sau neapreciat, s-ar putea să descoperi că te lupț�i cu aceste probleme ș� i î�n relaț�ia actuală, ceea ce te face să vrei să pleci. Apoi î�ț�i aduci aminte că ț�i-ai dat demisia de la ultima slujbă sau ai abandonat o activitate creativă deoarece ai simț�it ceva similar. Când î�ț�i examinezi cu grijă viaț�a, vezi că acelaș� i tipar a cauzat rupturi î�n familie, î�n muncă, î�n relaț�ii sau î�n pasiunile tale profunde. Este î�ntotdeauna o lamentaț�ie bine cunoscută: „Oamenii nu mă apreciază. Nu mă văd ș� i nu mă validează. Nu mă respectă”. Sau î�n cazul unei activităț�i creative sau antreprenoriale, s-ar putea să sune aș� a: „Nimeni nu va aprecia vreodată acest lucru. Nu are niciun sens. Eu nu am niciun sens. Este o pierdere de timp!”. Cu alte cuvinte, preiei rolul de a te ataca singur, dat fiind că nu mai e nimeni prin preajmă care să facă asta î�n locul tău. Dar este același comportament – pentru că este aceeași poveste.

La î�nceput, o descoperire de acest fel te poate tulbura. Prinde î�nsă curaj! Acesta este î�nceputul eliberării. Când observi tiparul care se repetă, î�ncepi să î�nț�elegi că problema nu a fost niciodată ceva din exterior; problema a fost acel tipar inconș� tient. Ș� tii că nu poț�i să-i schimbi pe ceilalț�i, oricât ai î�ncerca; ce uș� urare să ș� tii că nici nu trebuie. Trebuie doar să î�ț�i schimbi tiparul interior – sau relaț�ia ta cu el. Iar asta o poț�i face. De fapt, eș� ti singura persoană care poate. Este dureros la î�nceput să î�ț�i dai seama că tu eș� ti numitorul comun î�n toate eș� ecurile tale aparente, dar este ș� i î�nceputul adevăratei puteri. Când priveș� ti aceste situaț�ii diferite prin prisma exerciț�iilor efectuate î�n capitolele precedente, î�ț�i dai seama că

Așteaptă Legea

275

niciunul dintre factorii declanș� atori externi nu este relevant. Singurul lucru care contează este ceea ce ai în tine. Dacă observi un tipar conform căruia eș� ti neapreciat, este din cauză că nu ț�i-ai activat î�n tine sentimentul că eș� ti apreciat. Făcând acest lucru, efectuând exerciț�iile din carte, calitatea aprecierii se va trezi la viață. Atunci când se trezeș� te, fie te vei purta diferit iar ceilalț�i te vor aprecia, fie nu î�i vei mai atrage pe cei care nu o fac. Vei vibra la o frecvenț�ă care î�i va î�ndepărta pe oamenii care nu te apreciază sau te vei simț�i atât de sprijinit din interior, î�ncât nu î�ț�i va mai păsa de ce crede lumea. Uită-te la răspunsurile î�ntrebărilor anterioare sau la orice altă descoperire pe care ai avut-o făcând acest exerciț�iu. Fii deosebit de atent la ceea ce proiectezi – calităț�ile negative pe care ai crezut sau te-ai temut că ț�i le-au atribuit ceilalț�i. Acestea sunt umbrele tale. Observă cu care dintre ele rezonezi cel mai puternic, apoi refă exerciț�iul cu umbra prezentat î�n etapa a ș� asea.

Sper că e limpede acum: un prag este adesea un catalizator evolutiv ș� i majoritatea problemelor creează de fapt condiț�iile pentru a primi răspunsul la rugăciune. Făcând ce trebuie pentru a depăș� i un prag vei avea un sentiment mai intens de iubire de sine, de apreciere sau orice altă calitate care părea că lipseș� te. Dincolo de prag, eș� ti o persoană nouă – te-ai luptat cu î�ngerii tăi, ț�i-ai schimbat natura ș� i ai avansat pe scara conș� tiinț�ei. Din acest punct, î�ț�i duci relaț�ia la următoarea etapă, mediul de lucru se î�mbunătăț�eș� te ori se extinde sau termini un proiect ș� i are succes. Iar dacă persoana cu care eș� ti sau locul unde munceș� ti nu poate sau nu este dispus să crească odată cu tine, vei găsi o relaț�ie sau un mediu care poate să joace la acest nivel nou.

276

Emergența

Iată adevărata schimbare. Adevărata evoluț�ie. S-ar putea să mai treci prin provocări î�n acest domeniu pe măsură ce continui să creș� ti, dar nu vei mai trece niciodată peste același prag.

Cum să obții sprijin în viață Ț� i-am oferit aceste principii de bază ș� i exerciț�ii pentru a-ț�i afla viziunea, pentru a crea un plan, pentru a vindeca ceea ce ț�i-a î�mpiedicat progresul ș� i pentru a rămâne pe drumul cel bun – indiferent ce s-ar î�ntâmpla. Î�nț�elegi acum că, la fel cum un avion se poate afla î�n afara itinerariului î�n 90% din timp, î�mpins de forț�ele de inerț�ie – ș� i să ajungă totuș� i la timp la destinaț�ie –, ș� i tu te vei abate de la drum când mergi pe calea turbulentă a transformării. La fel ca avionul, ai o destinaț�ie – viziunea ta – care î�ț�i dă o direcț�ie, ș� i un plan după care să-ț�i orientezi acț�iunile. Dar asta nu garantează că î�ț�i vei păstra direcț�ia. La fel ca avionul, tot ai nevoie de un sistem care să te anunț�e când te abaț�i de la drum, să facă o corecț�ie ș� i să revii la traiectorie – altfel, curenț�ii te vor face să aterizezi foarte departe. Instrumentele care ț�i-au fost oferite pe parcursul acestei cărț�i te vor ajuta să faci asta. Când rămâi pe drumul tău, indiferent ce-ar fi, ajungi la destinație.

Uneori ne putem descuraja ș� i vrem să ne oprim sau să renunț�ăm. Ne aflăm î�n faț�a unui prag major ș� i nu ș� tim. Sau poate ș� tim, dar suntem prea imobilizaț� i de frică ori de durere ca să facem ceva î�n această privinț�ă. Atunci avem nevoie de putere, de un sistem de sprijin, de o strategie. Asta ar putea î�nsemna să ne î�nscriem î�ntr-un grup

Așteaptă Legea

277

mastermind*, î�ntr-un program de coaching, să avem parteneri de sprijin sau chiar să ne luăm un coach personal, un mentor sau un ghid spiritual. Majoritatea marilor experț�i, a liderilor, artiș� tilor, sportivilor ș� i antreprenorilor au un sprijin de acest gen. Cu toț�ii avem nevoie de ajutor. Nu este un zbor solitar; suntem meniț�i să călătorim î�mpreună. Acest sprijin poate să î�mbrace multe forme. Dacă vrei să faci miș� care, te-ar ajuta să ai un coleg de antrenament, fiindcă atunci vor fi mai multe ș� anse să te duci la sală când nu ai chef. Dacă vrei să scrii sau să realizezi un alt proiect creativ, găseș� te un partener de creaț�ie cu care să te î�ntâlneș� ti săptămânal – î�n persoană sau online – ș� i să lucraț�i î�mpreună. Faptul că ai pe cineva î�n faț�a căruia să răspunzi te va menț�ine pe drumul cel bun ș� i te va ajuta să nu te mai simț�i atât de singur.

O clientă a mea, Valerie, voia să scrie un anumit număr de pagini pe săptămână, dar găsea mereu motive să nu se apuce de lucru. Aș� a că a î�ncheiat o î�nț�elegere cu un prieten ca î�n cazul î�n care nu î�ș�i atinge scopul, să-i ofere o masă la un restaurant scump. Cum nu î�ș�i permitea prea multe asemenea ieș� iri – a scris paginile. I-am î�ndrumat pe părinț�i să facă î�nț�elegeri cu copiii lor: părintele trebuia să atingă un anumit obiectiv, altfel trebuia să facă curăț�enie î�n camera copilului (sau o altă treabă casnică) timp de o săptămână. Bineî�nț�eles că puș� tii ș� i-au tras părinț�ii la răspundere!

* Un grup mastermind, sau un grup „al minților strălucite” este format din oameni care au interese și scopuri comune și care se întâlnesc periodic (lunar, săptămânal sau chiar zilnic, dacă este nevoie) pentru a-și sprijini reciproc creșterea și dezvoltarea în vederea atingerii acelor interese și scopuri. (n.ed.)

Emergența

278

Uneori poț�i să te convingi singur să treci la treabă sau oricum să faci să-ț�i vină mai uș� or. Gândeș� te-te la următoarele:

• Dacă vrei să î�ncepi să faci miș� care, ț�i-ai putea spune: „Tot ce trebuie să fac este să merg la sală. Nici măcar nu trebuie să fac exerciț�ii. Doar să mă duc”. Apoi ajungi acolo, î�ț�i faci de lucru la câteva aparate, te uiț�i la cine a mai venit ș� i nici nu î�ț�i dai seama când ai î�nceput să faci miș� care. • Dacă vrei să scrii sau să creezi ceva, ai putea să î�ț�i spui: „Tot ce trebuie să fac este să stau î�n faț�a computerului, să deschid un fiș� ier Word ș� i să tastez orice î�mi vine î�n minte. Nu trebuie să fie ceva bun. Nu trebuie să nimeresc de prima dată, trebuie doar să scriu ceva”. Aș� a că î�ncepi să tastezi gânduri î�ntâmplătoare, ș� i uite – scrii.

Emergineria nu este o reț�etă magică sau o tehnică de î�mbogăț�ire rapidă. Nu î�ț�i pui dorinț�e, î�ntrebări sau speranț�e; î�ț�i proiectezi un mod de viață care te sprijină să fii ceea ce eș� ti cu adevărat. La fel ca bambusul chinezesc, î�nseamnă să investeș� ti energie ș� i să ai răbdarea de a săpa ș� i de a-ț�i dezvolta un sistem de rădăcini care este destul de adânc, de puternic ș� i de extins pentru a sprijini destinul măreț� pentru care te-ai născut. După cum spunea Henry David Thoreau î�n Walden sau Viața în pădure: „Dacă cineva î�naintează cu î�ncredere î�n direcț�ia vieț�ii sale ș� i se străduieș� te să trăiască viaț�a pe care ș� i-a imaginat-o, [atunci acesta] va fi î�ntâmpinat de un succes neaș� teptat”.*7

*  Traducere

de Ştefan Avădanei şi Alexandru Pascu, Editura Act şi Politon, Bucureşti, 2016, p. 341. (n.tr.)

CUM SĂ TRĂIEȘTI PE MUCHIA EMERGENȚEI Dacă nu trăiești pe muchie, ocupi prea mult spațiu. Anonim

S-a născut cu mii de ani î�nainte ca omul să fi creat prima

civilizaț�ie pe văile râurilor din Mesopotamia. Chiar î�nainte ca Marile Piramide să fie î�nălț�ate î�n deș� ertul egiptean sau monoliț�ii masivi de la Stonehenge să fie ridicaț�i, această ființ�ă maiestuoasă exista deja de milenii. Numele său este stejarul Jurupa. A ieș� it prima dată din sol î�n timpul ultimei ere glaciare ș� i de atunci a rămas, ca un mare gardian al erelor, î�n vârful unui deal bătut de vânturi aprige din sudul Californiei, de mai bine de 13.000 de ani – ceea ce î�l face cel mai bătrân organism viu cunoscut. Luându-ș� i numele de la dealurile Jurupa din comitatul Riverside, acest stejar multimilenar se î�ntinde pe mai bine de 22 de metri ș� i a î�nvăț�at să î�ș�i menț�ină ritmul de creș� tere la 0,127 cm pe an, fapt care contribuie la distincț�ia de cel mai răbdător organism viu din istorie ș� i făcându-l probabil să fie mult mai vechi decât cred oamenii de ș� tiinț�ă. Ș� i-a asigurat supravieț�uirea de-a lungul timpului, printre altele, dezvoltându-ș� i un sistem de rădăcini capabil să extragă

280

Emergența

apă ș� i substanț�e nutritive dintr-un teren uscat ș� i stâncos ș� i să reî�ncolț�ească direct din rădăcină după numeroase incendii de vegetaț�ie.1 Jurupa este un copac al moș� tenirii, adică unul care trăieș� te mai multe generaț�ii, secole ș� i chiar milenii ș� i nu numai că poartă î�n el trecutul asemenea unui pergament uriaș� nedesfăcut, dar sprijină î�n acelaș� i timp ș� i viitorul prin ceea ce oferă: hrană pentru unii, umbră pentru alț�ii ș� i un habitat pentru ș� i mai mulț�i. Un copac al moș� tenirii păstrează ș� i protejează natura ș� i, după cum am spus mai devreme, devine un gardian al porț�ilor sau poarta î�nsăș� i – o poartă către următorul anotimp, deoarece creș� te ș� i descreș� te aș� a cum fac anotimpurile, sau portalul dintre pământ ș� i cer, deoarece atinge atât pământul, cât ș� i cerul.

Viaț�a unui copac al moș� tenirii î�nseamnă mai mult decât supravieț�uirea sa, mai mult decât î�mplinirea sa; viaț�a lui aparț�ine comunităț�ii î�n care este plantat. Este adesea o piesă centrală, un loc de adunare sau o făclie care atrage oamenii, î�i adună sub umbra lui ș� i î�i ancorează trainic de trecut, prezent ș� i viitor – chiar ș� i de sentimentul eternităț�ii.

Cum să devii un copac al moștenirii

Am fost î�nvăț�aț�i să urmărim finalităț�i care se referă la a ajunge î�n formă î�n ce priveș� te fizicul, afacerile, psihicul, banii ș� i relaț�iile. Aceasta este funcț�ia iniț�ială a celor ș� apte etape ale Emergineriei. Dar este doar î�nceputul. Odată ce aceste structuri ale vieț�ii sunt stabilizate, ele devin scândurile dintr-o platformă care î�ț�i permite să te lansezi î�n adevăratul tău destin. Dacă vrei, poț�i folosi principiul Emergenț�ei ca să trăieș� ti o viaț�ă mai mare decât personalitatea ta, î�n serviciul

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

281

unei viziuni măreț�e, ș� i să devii un instrument al progresului evolutiv – î�n familie, î�n afaceri, î�n comunitate ș� i î�n lume.

Pentru asta, trebuie să te uiț�i mai atent la convingerile ș� i acț�iunile tale, pentru a vedea nu doar î�n ce măsură te ajută, ci ș� i impactul pe care î�l au asupra planetei, asupra altor oameni ș� i asupra generaț�iilor viitoare. Comportamentele, obiș� nuinț�ele ș� i convingerile tale vin din perspectiva evoluț�iei sau sunt rămăș� iț�e ale unei vechi paradigme? Când î�ț�i descoperi limita, vei putea să eliberezi blocaje ascunse, să î�ț�i extinzi potenț�ialul ș� i să trăieș� ti viaț�a ca un vizionar. Î�n loc să trăieș� ti din perspectiva î�ngustă a unei î�ntrupări umane limitate î�n timp, vei î�nvăț�a să trăieș� ti din natura ta eternă – devenind „un portal î�ntre cer ș� i pământ” – ș� i să dai rădăcini acestor adevăruri atemporale. Când păș� eș� ti î�n următoarea etapă a evoluț�iei tale, acț�iunile, interesele ș� i scopurile tale ajung să se refere din ce î�n ce mai mult la impactul pe care î�l vor avea nu peste un an, cinci sau zece, ci peste 25, 50 sau chiar 100 de ani ș� i mai mult. Pe măsură ce sentimentul de sine î�ncepe să se extindă pentru a include mai mult din omenire ș� i din planetă, lucrurile care contează cel mai mult ș� i proiectele cărora î�ț�i dedici viaț�a î�ncep să se refere mai mult la sustenabilitatea pe termen lung, la evoluț�ia rasei umane ș� i la generaț�iile viitoare care vor recolta ceea ce ai semănat. Viziunea ta nu devine sfârș� itul călătoriei, ci un î�nceput nou ș� i î�ndrăzneț�.

Cum să scapi de vechile obișnuințe

Până acum ț�i-ai definit deja viziunea ș� i ț�i-ai integrat conflictele interioare pentru a stabili un nivel de armonie care să sprijine pe deplin viziunea ș� i să o facă să se materializeze.

282

Emergența

Intenț�ionezi serios să devii cea mai bună versiune a ta. Pentru a-ț�i accelera progresul, te invit ca pe măsură ce mergi mai departe să-ț�i adresezi î�ntrebări mai profunde despre modul tău de viaț�ă, î�ntrebări care te duc dincolo de î�mplinirea personală, î�ntrebări care s-ar putea să-ț�i conteste convingeri sau obiș� nuinț�e la care ț�ii.

Un exemplu este războiul. Dar nu război î�n sensul evident – mă refer la formele de război mai puț�in deschise, dar î�n unele cazuri la fel de distructive: războiul î�mpotriva drogurilor, î�mpotriva sărăciei, î�mpotriva corpului nostru ș� i î�mpotriva propriei persoane. Războiul de orice fel se află î�n interior. Î�ncepe cu un strigăt de luptă î�n inima noastră, o mină care ne explodează î�n suflet, schimburi de focuri cu laturi ale noastre pe care le considerăm periculoase, invadatori străini – ș� i î�n cele din urmă se revarsă î�n lumea noastră la fel ca toate conflictele î�n care ne implicăm: certurile î�n familie, activismul furios, partizanatul politic ș� i modul general î�n care ne tratăm pe noi î�nș� ine, pe ceilalț�i ș� i planeta. Purtăm războaie pe multe fronturi. Dar din cauză că lucrurile cărora li te î�mpotriveș� ti dăinuie ș� i ceea ce combatem alimentăm, cu cât ne războim mai mult, cu atât creăm ceva împotriva căruia să luptăm. Aș� adar, de ce este important acest lucru pentru a activa Legea Emergenț�ei ș� i pentru a trăi pe muchia Emergenț�ei? Vorbesc doar ca să mă aflu î�n treabă? Nu, nu vreau să te conving să gândeș� ti î�ntr-un anumit fel – vreau să te î�ncurajez să gândești. Mare parte din activitatea pe care noi o numim gândire, nu este de fapt; regurgităm idei vechi, dintre care multe nu sunt ale noastre. Adevărata gândire î�nseamnă să ne folosim mintea ca pe o alee a conș� tiinț�ei, deschizând-o tărâmului realului, unde următoarea etapă a evoluț� i ei

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

283

noastre este mereu gata să intre î�n scenă. Pentru a ne realiza pe deplin potenț�ialul, pentru a deveni ceea ce suntem meniț�i, trebuie să adoptăm acest fel de a fi evolutiv – chiar revoluț�ionar.

Indiferent că vrei sau nu, eș� ti parte a unui sistem mai mare, ca o creangă dintr-un copac al moș� tenirii. Ș� i pe măsură ce acesta evoluează, trebuie să evoluezi cu el, altfel vei fi scos din uz. Dar ș� i tu eș� ti un sistem complet î�n sine – propriul copac al moș� tenirii. Pe măsură ce faci aceste exerciț�ii ș� i î�ț�i foloseș� ti mai bine energia, î�ț�i vei transforma ș� i felul î�n care gândeș� ti, te simț�i ș� i te comporț�i. Pe măsură ce vibraț�ia planetei creș� te, cei care vor să crească odată cu ea vor fi sprijiniț�i ș� i vor primi mai multă energie – dacă sunt dispuș� i să renunț�e la gândurile ș� i obiș� nuinț�ele cu energie joasă – pe când cei care nu sunt dispuș� i vor primi din ce î�n ce mai puț�ină, până când va deveni insuficientă să le sprijine Emergenț�a. Trăind la limita Emergenț�ei, vei fi purtat de forț�a evoluț�iei care face ca î�ntreaga planetă ș� i cosmosul să î�nainteze – ca atunci când profiț�i de curentul de aer ce vine din spatele unei semiremorci – ș� i te extinzi, lăsând la lumină Sinele superior cu o uș� urinț�ă ș� i o graț�ie din ce î�n ce mai mari. Viaț�a ta î�ncepe să fie condusă de univers, nu de convingerea universală, iar capacitatea ta de a fi un instrument al binelui î�n lume nu se mai bazează pe capacităț�ile tale omeneș� ti, ci pe caracterul nelimitat al vieț�ii î�nseș� i.

284

Emergența

Cum să îți găsești limita Emergenței Prima parte a acestui exerciț�iu poate fi făcută scriind î�n jurnal sau stând cu ochii î�nchiș� i, caz î�n care ai putea să te î�nregistrezi î�n prealabil citind î�ndrumările ș� i apoi să asculț�i î�nregistrarea, sau să rogi pe cineva să te ghideze. A doua parte este un proces pe linia timpului care se realizează cel mai bine fie cu un prieten, fie cu o î�nregistrare audio (după cum am spus mai devreme), fie din memorie după ce l-ai citit î�n î�ntregime. Î�ncepe cu câteva respiraț�ii profunde ș� i stabileș� te-ț�i intenț�ia prin rugăciunea de bază: „Doamne (sau oricare alt concept divin pe care î�l preferi), mai mult decât să controlez, să manipulez sau să schimb ceva, vreau să î�nț�eleg adevărul care mă eliberează ș� i mă face un instrument al binelui suprem pentru toț�i”. Simte energia acestei intenț�ii. Nu î�ncerci să obț�ii nimic, ci te deschizi î�n faț�a adevărului ființ�ei tale.

Î�ntreabă-ț�i Sinele superior dacă te agăț�i de un mod mai vechi de a acț�iona ș� i de a fi, de o paradigmă veche sau de o perspectivă evolutivă care î�ț�i î�mpiedică progresul. Fii deosebit de atent la orice sector al vieț�ii î�n care î�ț�i spui: Am făcut întotdeauna așa. Poate ai î�nvăț�at un anumit fel de a acț�iona sau de a fi de la familie, ș� coală, de la o slujbă sau din societate î�n general. Poate a funcț�ionat o vreme – poate î�ncă pare că funcț�ionează –, dar numai pentru a păstra starea actuală, nu pentru a-ț�i permite să te î�ntinzi ș� i să te extinzi. L-ai depăș� it din punct de vedere mental, emoț�ional ș� i energetic, dar nu ai renunț�at la el.

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

285

Dacă te străduieș� ti să te dezvolț�i î�ntr-un anumit sector, î�ntreabă-te î�n ce privinț�ă î�ncerci să acț�ionezi după o perspectivă sau un tipar depăș� it al obiș� nuinț�elor, ceva care nu mai este î�n armonie cu ceea ce eș� ti sau cu ceea ce te rogi să devii. Ce obiș� nuinț�e mentale, emoț�ionale sau fizice se află î�n opoziț�ie directă cu viziunea ta î�naltă sau cu rugăciunile, afirmaț�iile ș� i dorinț�ele arzătoare actuale? De exemplu, dacă te rogi să fii mai afectuos ș� i mai î�nț�elegător atunci când te enervează cineva, î�ncă obiș� nuieș� ti să-ț�i aperi punctul de vedere sau să-i demonstrezi persoanei respective că s-a î�nș� elat? Dacă ai dificultăț�i financiare, î�ncă te plângi că nu ai destul sau de cât de prost merge economia? Conș� tientizează că răspunsul ar putea fi ascuns de ego cu scopul de a te î�mpiedica să te schimbi î�ntr-un fel inoportun sau incomod. Poate va trebui să renunț�i la bârfă, la a-i judeca pe alț�ii sau la a te apăra; poate va trebui să ierț�i o persoană pe care o dispreț�uieș� ti, să-ț�i petreci timpul singur î�n loc să ieș� i î�n oraș� , să meditezi î�n loc să te uiț�i la televizor. Sau s-ar putea să trebuiască să faci ceva mai dificil, cum ar fi să renunț�i la o slujbă sau la o relaț�ie ori să te muț�i î�n altă parte.

Acestea sunt praguri mari. O parte din tine a ajuns deja aici, datorită î�ntregii munci pe care ai realizat-o până acum, dar î�ntotdeauna este loc de cugetare ș� i evoluț�ie. Gândeș� te-te că faci „muncă de perfecț�ionare” î�n timp ce te mai eliberezi de un strat de obiș� nuinț�e vechi ș� i te stabileș� ti mai ferm pe muchia Emergenț�ei.

286

Emergența

Când î�ncerci să devii conș� tient de obiș� nuinț�ele mentale, emoț�ionale sau fizice pe care le-ai identificat ca fiind î�nvechite sau î�n dizarmonie, î�ntreabă-te î�n ce fel ț�i-au servit. De exemplu, caracterul tău defensiv a servit ca un scut î�ntre egoul tău ș� i lume? Tendinț�a de a sta treaz până târziu î�n faț�a calculatorului te-a î�mpiedicat să î�ț�i î�nfrunț�i problemele cu insomnia sau somnul agitat? Î�n majoritatea cazurilor, vei descoperi că aceste obiș� nuinț�e depăș� ite ț�i-au servit la un moment dat sau î�ntr-o oarecare măsură. Nu te gândi că sunt ceva greș� it; fii dispus să renunț�i la ele astfel î�ncât să te poț�i dezvolta.

Când cauț�i aspectele î�n care te agăț�i de convingeri depăș� ite, ridică-te deasupra tuturor, deasupra vieț�ii tale, deasupra timpului (aș� a cum am făcut î�n etapa a ș� asea). Din această poziț�ie care permite o vedere de ansamblu, uită-te î�n jos la situaț�ia î�n care acț�ionezi î�n acest mod anume. Observ-o fără să judeci. Evalueaz-o. Imaginează-ț�i apoi că ai renunț�at la acea obiș� nuinț�ă sau ai adoptat alta, care te susț�ine. Coboară pe linia timpului ș� i imaginează-ț�i că te vezi comportându-te î�n acest mod nou; vezi cum î�ț�i influenț�ează viaț�a. Î�n ce fel te porț�i cu tine? Cum interacț�ionezi cu ceilalț�i? Ce faci? Cine eș� ti?

Ridică-te iar ș� i deplasează-te î�nainte, observând cum linia timpului se schimbă î�naintea ochilor tăi, cum culorile devin mai vibrante, cum noi posibilităț�i se leagă de ea ca afluenț�ii unui râu. Fără obiș� nuinț�ele vechi, viitorul tău este diferit; o poveste cu totul nouă iese la lumină. Continuă să mergi î�nainte: o lună, două, din ce î�n ce mai repede, ș� ase luni, un an î�ntreg – ș� i coboară pe linia timpului când ajungi

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

287

acolo, la un an din momentul prezent, unde obiș� nuinț�a veche este inexistentă ș� i ai deprins-o pe cea nouă. Ce vezi? Ce s-a schimbat? Cum te simț�i? Cum te comporț�i? Uită-te la viaț�a ta – la relaț�ii, muncă, situaț�ia financiară, spiritualitate – ș� i observă ce s-a schimbat, dacă s-a schimbat ceva. Au ieș� it la iveală comori ș� i bucurii noi ș� i neaș� teptate? Dacă lucrurile arată mai rău, dacă apar imagini negative, nu te î�ngrijora; este un semn că ai agitat gânduri inconș� tiente – ai atins surse mai adânci. Acum poț�i să te î�ntorci î�n timp ș� i să efectuezi procesul de vindecare aș� a cum am făcut mai devreme.

Dacă vrei să mergi mai departe, ridică-te iar deasupra liniei timpului ș� i pluteș� te î�nainte... doi ani, trei ani, patru ani î�n viitor. Observă cum timpul trece î�n goană sub tine. Simte cum se acumulează energia. Simte transformările ș� i schimbările pe măsură ce această obiș� nuinț�ă nouă continuă să afecteze ș� i să influenț�eze fiecare sector al vieț�ii tale (de exemplu, efectul cumulativ al exerciț�iilor fizice periodice, faptul că nu mai mănânci ceva anume, că nu te mai aperi ș� i nu te mai plângi – indiferent care este obiș� nuinț�a nouă – zi de zi, lună de lună, an de an). Când ajungi la punctul care marchează cinci ani, coboară ș� i priveș� te î�n jur. Ce vezi acum? Cum arăț�i peste cinci ani î�n acest nou viitor? Cu cine eș� ti? Ce faci? Cum î�i influenț�ezi pe ceilalț�i? Î�ncă o dată, dacă apare ceva negativ, nu î�ț�i face griji; te scuturi de problemele vechi. Reț�ine ce apare ș� i, dacă simț�i pornirea să aprofundezi, aplică-i procesul de vindecare. Dacă eș� ti mulț�umit de acest nou fel de a fi, pluteș� te î�napoi î�n momentul prezent ș� i coboară î�n corp. Fii recunoscător pentru munca depusă, pentru acest moment î�n care ai

288

Emergența

creat ceva î�mpreună cu impulsul evolutiv al universului. Ai răspuns dorinț�ei din tine. Eș� ti î�n armonie, î�n acord cu natura ta ș� i nu î�i mai opui rezistenț�ă. Inspiră adânc ș� i relaxează-te cu acest gând. Poț�i să te î�ntorci oricând să descoperi limitele evolutive ș� i să treci peste ele.

Cum să trăiești o viață vizionară

Când dr. Martin Luther King Jr. a avut viziunea egalităț�ii rasiale, a trebuit să se elibereze de multe idei ș� i obiș� nuinț�e pentru a da formă acestei viziunii ș� i pentru a-ș� i î�ndeplini rolul. Nu ș� i-a dorit de la î�nceput să fie pastor ș� i nu a vrut să î�ș�i riș� te siguranț�a sa sau pe cea a familiei sale. La un moment dat, a făcut presiuni să poată purta o armă ascunsă ș� i se spune că avea un arsenal acasă – el, unul dintre cei mai mari susț� inători ai păcii. Dar pe măsură ce chemarea devenea tot mai puternică, a ales să fie un exemplu al nonviolenț�ei ș� i î�n armonie cu î�nvăț�ăturile lui Hristos. Nu a fost uș� or; a trebuit să trăiască pe muchia Emergenț�ei. La fel a fost ș� i î�n cazul lui Gandhi, al Maicii Tereza, al lui Oprah, al lui Thomas Jefferson, Thomas Edison ș� i Walt Disney – cu toț�ii au avut o viziune care i-a obligat să se elibereze de concepț�iile vechi ș� i să î�ș�i părăsească zona de confort pentru a fi î�n armonie cu viaț�a care î�ncerca să iasă din ei.

Să fii vizionar nu î�nseamnă să fii celebru sau să faci istorie – nu trebuie să stai pe un podium, să ț�ii un megafon sau să mărș� ăluieș� ti spre Capitoliu. Î�nseamnă să vezi diferit lucrurile, să vezi invizibilul ș� i să î�l exprimi, fie familiei, prietenilor, colegilor sau lumii î�ntregi. Poț�i să fii un părinte, un profesor, un politician, un artist, un om de afaceri sau un instalator vizionar. Cu toț�ii avem chemarea de a trăi o viaț�ă vizionară, indiferent de statutul nostru. Î�nseamnă să

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

289

fim fideli faț�ă de ceea ce este mai bun î�n noi. Î�n timp ce alț�ii urmează tendinț�ele, judecă după aparenț�e ș� i se lasă conduș� i ca oile, un vizionar î�ș�i aliniază gândurile, cuvintele ș� i acț�iunile cu ideea care î�ncearcă să iasă la lumină din el. Gândeș� te singur – deoarece dacă nu gândeș� ti singur, gândeș� te altcineva pentru tine. Dacă ai surprins o viziune pentru viaț�a ta sau doar un aspect din ea, poate că te deplasezi deja î�n direcț�ia ei. Dacă nu, revino la exerciț�iul din etapa î�ntâi ș� i fă-l până când viziunea prinde formă. Repetă procesul de cât ori vrei. De fiecare dată când î�l faci, î�ț�i ascuț�i simț�urile sufletului pentru a vedea invizibilul, pentru a auzi inaudibilul ș� i pentru a simț�i intangibilul – astfel î�ncât să faci ceea ce pare imposibil.

Acesta este domeniul vizionarului; el vede, aude ș� i simte dimensiunea potenț�ialului infinit ș� i a posibilităț�ilor fără margini. Aici trăieș� te adevăratul Sine. Aici există tot ce ai putea avea vreodată nevoie pentru a-ț�i î�mplini destinul. Acesta este izvorul din care iese î�ntreaga viaț�ă. Doar o avertizare: nu este pentru cei slabi de inimă. După cum a spus Ralph Waldo Emerson: „Dumnezeu nu va accepta ca lucrarea sa să se manifeste î�n cei laș� i”.2 Provocarea de a duce o viaț�ă vizionară este aceea că nu e î�ntotdeauna un lucru popular, deoarece un vizionar prezintă, descrie ș� i activează o idee aflată mai presus de paradigma prezentă, iar pentru asta, ceva – sau cineva – va trebui să se schimbe. Asta fac marii lideri, indiferent dacă sunt liderii unei familii, ai unei comunităț�i, ai unei ț�ări sau ai unei cauze. Trăind ca un exemplu viu ș� i fiind un instrument al unui ideal mai î�nalt, ei creează î�n mediul lor un soi de presiune care î�i cheamă pe oameni la acț�iune. Uneori, această presiune î�i alină pe cei suferinzi, dar mai adesea î�i

290

Emergența

face să sufere pe cei care trăiesc confortabil, zguduind starea de fapt, descoperind locurile î�n care ne ascundem, luminându-ne umbrele ș� i deschizându-ne cu forț�a carapacea protectoare atunci când ne limităm existenț�a.

Ț� i s-a î�ntâmplat vreodată să dormi cufundat î�n î�ntuneric ș� i cineva să tragă brusc draperiile sau să aprindă lumina? Este neplăcut, ș� i primul impuls este să-i strigăm acelei persoane să facă î�napoi î�ntuneric. Tot aș� a, latura noastră care trăieș� te î�n beznă nu primeș� te lumina cu entuziasm; ne arde ochii. Din perspectiva egoului este ceva periculos – ș� i o va ataca, î�ncercând să o blocheze sau să o stingă. Dacă te afli pe calea Emergenț�ei de ceva timp, au fost probabil membri ai familiei, prieteni sau colegi care nu ț�i-au susț�inut foarte mult ideile, visurile ș� i scopurile – poate chiar te-au judecat, te-au făcut de râs sau te-au atacat. Dar chiar dacă vei avea de î�ndurat critici ș� i adversităț�i din partea celor care nu sunt pregătiț�i pentru viziunea ta, nu trebuie să duci o viaț�ă plină de suferinț�ă sau să te martirizezi. Nu trebuie să convingi oamenii care nu sunt dispuș� i sau interesaț�i sau să stai la colț� de stradă cu o pancartă pe umeri, făcând profeț�ii. Nu trebuie decât să rămâi pe calea cea bună, să î�i ierț�i pe cei care te resping, „să scuturi praful de pe picioarele tale”* ș� i să mergi mai departe. Sau după cum s-a exprimat Jack Canfield î�n The Aladdin Factor (Factorul Aladdin**): „Unii vor, unii nu vor, ș� i ce dacă!... Cineva aș� teaptă!”.

* Se face referire la Matei 10:14. (n.tr.) ** Volum apărut sub acest titlu la Editura Amaltea, Bucureşti, 2007. (n.tr.)

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

291

Viața ta nu îți aparține Viaț�a ta nu î�ț�i aparț�ine î�n î�ntregime. După cum am analizat pe scurt la î�nceputul călătoriei noastre, la fel cum î�n fiecare ghindă există posibilitatea unor păduri infinite, viaț�a ta plantează seminț�e care vor influenț�a generaț�iile viitoare. Modul î�n care gândeș� ti ș� i acț�ionezi nu doar extinde sau restrânge viaț�a ta, ci î�mbogăț�eș� te sau epuizează ș� i solul mediului tău – familia ta, profesia, comunitatea ș� i mai departe. Fiecare gând pe care î�l ai ajunge să facă parte din mintea colectivă – ș� i î�i poate influenț�a ș� i pe alț�ii din viaț�a ta ș� i î�ntreaga conș� tiinț�ă umană. Ca vizionar, viziunea ta funcț�ionează ca un antidot î�mpotriva gândurilor colective, pătrunzând î�n inima ș� i mintea celor cu care intri î�n contact, răspândindu-se î�n sistemul lor, reproducându-se până când preia controlul. Astfel pui capăt moș� tenirii restrictive care a fost transmisă din generaț�ie î�n generaț�ie ș� i, cu timpul, î�ț�i transformi nu doar familia, ci î�ntregi culturi. Munca interioară ș� i exterioară pe care o faci, cuvintele pe care le spui ș� i impactul tău î�n lume alcătuiesc opera de artă care este viaț�a ta – moș� tenirea ta. Când auzi numele Iisus sau Buddha, Shakespeare sau Da Vinci, Martin Luther King Jr. sau Maica Tereza, nu auzi doar numele unei personalităț�i, ci simț�i o vibraț�ie a eternităț�ii, o idee divină care s-a manifestat prin aceste ființ�e. Dincolo de operele lor extraordinare, aceș� ti indivizi – ș� i mulț�i alț�ii de care nu am auzit niciodată – au surprins o viziune a vieț�ii î�n afara timpului ș� i spaț�iului ș� i apoi au făcut-o să prindă rădăcini î�n conș� tiinț�a umană. Aceasta, mai mult decât orice, este ceea ce simț�im atunci când intrăm î�n contact cu aceste persoane ș� i cu opera lor – acesta este copacul moș� tenirii lor.

Emergența

292

Ai acelaș� i potenț�ial de exploatat din această idee eternă, din acest cod de geniu din tine, ș� i să î�i pui bazele pe pământ î�n aș� a fel î�ncât să î�ț�i servească ș� i să î�ț�i binecuvânteze viaț�a, familia ș� i umanitatea secole de-acum î�ncolo. Indiferent dacă oamenii î�ț�i vor cunoaș� te numele sau nu, dacă faci asta, vibraț�ia vieț�ii tale va continua să se propage veș� nic î�n lume – deoarece o idee eternă, odată ce Emergenț�a ei se activează, nu are sfârș� it. Viaț�a ta va deveni sămânț�a din care răsar păduri infinite, un î�ntreg ecosistem care va servi ș� i va hrăni pe mulț�i, mult timp după ce tu vei dispărea.

Viziunea „moștenirii” de o sută de ani

O modalitate de a te ancora î�n această viziune este să te gândeș� ti la impactul vieț�ii tale asupra mai multor generaț�ii. Eu o numesc „Viziunea moș� tenirii de o sută de ani”. Poate fi interesant ș� i eliberator să te gândeș� ti la viaț�a ta î�n felul acesta. Hai să o explorăm.

Stai nemiș� cat. Inspiră profund de câteva ori ș� i relaxează-te. Când eș� ti pregătit, pune-ț�i următoarele î�ntrebări: • Care este impactul celei mai î�nalte viziuni ale mele peste o sută de ani? • Dacă mi-aș� trăi scopul divin, care ar fi impactul asupra familiei mele peste o sută de ani?

• Dacă mi-aș� trăi scopul divin, cum aș� putea să influenț�ez domeniul î�n care lucrez peste o sută de ani? • Dacă mi-aș� trăi scopul divin, cum mi-aș� influenț�a ț�ara peste o sută de ani?

• Dacă mi-aș� trăi scopul divin, cum aș� influenț�a planeta peste o sută de ani?

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

293

Dacă te simț�i î�ndrăzneț� , mergi ș� i mai departe ș� i î�ntreabă: „Dacă mi-aș� trăi pe deplin viziunea, care ar fi impactul ei peste o mie de ani?”. Un act de bunătate făcut azi poate avea un efect î�n lanț� care să î�nconjoare globul. Zâmbetul pe care î�l oferi cuiva î�n autobuz poate să-i salveze viaț�a. Poate că avea o stare î�ngrozitoare, dar datorită acestui gest, î�n seara aceasta nu se va certa cu soț�ia. Poate că, dacă s-ar fi certat, ar fi ajuns la divorț� . Dar î�n seara aceasta sfârș� esc prin a face dragoste – ș� i concep un copil. Acest copil creș� te ș� i descoperă leacul unei boli sau devine pompier ș� i salvează pe cineva dintr-o clădire î�n flăcări, iar persoana pe care a salvat-o va face un lucru important pentru altcineva – sau pentru lumea î�ntreagă. Impactul merge mai departe, ani de zile, decenii, secole, schimbând nenumărate vieț�i, î�ntr-o spirală ascendentă fără sfârș� it. Acț�iunile de o clipă pot schimba cu adevărat lumea.

Dacă un singur moment conș� tient poate avea un asemenea impact, imaginează-ț�i impactul pe care l-ar putea avea o viaț�ă î�ntreagă trăită astfel – mii de momente care se propagă î�n timp, influenț�ează nenumărate vieț�i, activează un potenț�ial de neimaginat, cultivă apariț�ia unor moduri cu totul noi de a trăi ș� i î�ntregi sfere de noi posibilităț�i. Poț�i vedea acest lucru? Î�l simț�i? Simte puterea pe care o ai. Inspiră adânc ș� i absoarbe puterea î�n acest moment. Toată capacitatea de a vindeca vieț�i, de a transforma industrii ș� i de a schimba planeta – toată î�ncrederea, genialitatea, iubirea ș� i î�nț�elepciunea se află î�n tine chiar acum. La fel cum î�n ghindă există păduri infinite, această putere infinită se află î�n tine acum.

294

Emergența

Pe măsură ce î�ț�i extinzi hotarele imaginaț�iei, lăsând-o să depăș� ească limitele timpului ș� i spaț�iului, ș� i explorezi noi perspective ș� i posibilităț�ii, î�ntrebă-te:

• Care este cea mai î�naltă viziune pentru viaț�a mea? Ce î�ncearcă să iasă la lumină î�n viaț�a mea? Ce idee are Dumnezeu (sau orice concept divin preferi) pentru viaț�a mea? • Cum trebuie să mă schimb? De ce anume trebuie să mă eliberez, ce trebuie să adopt, la ce trebuie să renunț� sau ce trebuie să devin pentru a crea condiț�iile corespunzătoare ca viziunea mea cea mai î�naltă să se materializeze î�n viaț�a aceasta?

• Cum trebuie să mă schimb sau ce trebuie să accept pentru a permite viziunii moș� tenirii mele de o sută de ani să se dezvolte? • Ce fel de persoană trebuie să devin acum pentru a garanta că viziunea moș� tenirii de o sută de ani are loc?

• Cum trebuie să mă schimb, de ce anume trebuie să mă eliberez sau ce trebuie să accept pentru a permite viziunii moș� tenirii mele de o sută de ani să se dezvolte? • Ce acț�iuni sunt chemat să fac pentru a păș� i î�n realitatea acestei viziuni, pentru a mă î�ndrepta către cea mai î�naltă posibilitate a vieț�ii mele?

S-ar putea ca unele răspunsuri la aceste î�ntrebări să depăș� ească ceea ce î�ț�i poț�i î�nchipui la nivel intelectual, dar sufletul atemporal va ș� ti. Prin intermediul sufletului ai acces la un izvor de potenț�ial pe care nu l-ai explorat probabil niciodată. Pe măsură ce viziunea iese la lumină, lasă-te

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

295

cuprins de deplinătatea ei. Nu judeca ș� i nu elimina nimic din ceea ce apare. Poate că vezi impactul său asupra copiilor tăi, asupra copiilor lor ș� i copiilor copiilor lor. Poate că î�ț�i dai seama că ceea ce faci acum ar putea să î�i determine pe nepoț�ii tăi să î�ntreprindă o schimbare semnificativă când se fac mari – sau să î�i î�mpiedice, dacă nu opreș� ti o anumită activitate.

Î�ncepi să vezi că ceea ce ai considerat probabil nesemnificativ sau mărunt, î�n comparaț�ie cu alte viziuni pământeș� ti, face parte dintr-un ț�el mult mai mare. Î�ntins î�ntr-o asemenea măsură, impactul vieț�ii tale este la fel de important precum cea mai extraordinară persoană care a trăit vreodată. Î�n loc să trăieș� ti cu vibraț�ia slabă a ceea ce percepi a fi istoricul tău neî�nsemnat, deț�ii energia cauzei î�ntregii omeniri – ș� i î�ncepi să exprimi această forț�ă cosmică la fiecare pas.

Cea mai mare chemare

Una dintre marile transformări ale modelului Emergenț�ei este trecerea de la simpla î�mplinire de sine la slujirea lumii. Ne aflăm aici ca să plantăm copaci ale căror roade se vor coace pentru generaț�iile viitoare. După cum am văzut, viaț�a noastră nu ne aparț�ine cu adevărat ș� i nu ne aflăm aici doar pentru noi î�nș� ine. Când ne dăm seama că avem deja totul ș� i facem parte dintr-un sistem al unității, viaț�a noastră ajunge să î�nsemne ajutorarea altora pentru a-ș� i trezi potenț�ialul deplin. Devine motivul pentru care ne trezim dimineaț�a, combustibilul care ne alimentează î�n nopț�ile î�ntunecate. Trăim ca să oferim ș� i să ne aducem contribuț�ia oriunde mergem. Conflictul ș� i competiț�ia dispar, dându-ne seama că toț�i suntem una. După cum spune proverbul

296

Emergența

Ojibwa*: „Niciun copac nu are crengi atât de nesăbuite î�ncât să se lupte î�ntre ele”.4

Acest lucru î�nseamnă să devii un slujitor al vieț�ii – fie pe scena mondială, fie î�n comunitatea sau î�n familia ta – unde te transformi nu numai î�ntr-un instrument al propriei Emergenț�e, ci ș� i al Emergenț�ei altora. Toată lumea este chemată, dar puț�ini răspund apelului. Dacă ai ajuns până aici, ai făcut exerciț�iile prezentate ș� i ai continuat pe acest drum, atunci eș� ti unul dintre cei puț�ini.

Aș� adar, felicitări. Ș� i mulț�umesc. Pe măsură ce î�ț�i ridici conș� tiinț�a, ea î�nalț�ă î�ntreaga conș� tiinț�ă umană. Ș� i când destui dintre noi î�ș�i ridică vibraț�ia la un nivel mai î�nalt, ș� i alț�ii î�ncep să se trezească î�n mod spontan.

Î�ntr-unul dintre numeroasele studii despre impactul creș� terii conș� tientizării, un grup de aproximativ 4.000 de persoane din cadrul programului de meditaț�ie transcendentală al yoghinului Maharishi Mahesh, a mers la Washington, DC, ș� i a meditat timp de două luni î�n cadrul unui experiment, pentru a vedea dacă prin crearea unei unităț�i mai strânse a grupului ș� i reducerea stresului î�n conș� tiinț�a colectivă ar putea să scadă criminalitatea. Ipoteza lor s-a dovedit corectă. Î�n perioada respectivă, rata criminalităț�ii a scăzut cu până la 23%. De fiecare dată când meditezi, î�ț�i ridici conș� tiinț�a sau realizezi un progres, devii ca drojdia din pâine care le permite altora să se î�nalț�e.5 Acesta este rolul profund al persoanei care realizează Emergenț�a. Nu î�nseamnă să efectuezi doar Emergenț�a vieț�ii tale – ci ș� i pe a planetei. Este cea mai î�naltă formă de slujire, adevăratul î�nț�eles al măreț�iei. După cum a spus

* Popor indigen din America de Nord. (n.ed.)

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

297

Martin Luther King Jr., „oricine poate fi extraordinar fiindcă oricine poate să servească”.6

Călătoria neîntreruptă a Emergenței

Pe această cale a Emergenț�ei, ai avut probabil multe revelaț�ii, ai făcut multe schimbări ș� i te-ai dedicat sau rededicat unei viziuni î�ndrăzneț�e. Ai dat probabil ș� i peste multe obstacole ș� i ai dezgropat temeri fundamentale ș� i convingeri restrictive, extinzându-te î�n moduri care nu au fost mereu comode. Trebuie să ș� tii doar că este î�n regulă indiferent de ceea ce a apărut ș� i că face parte din procesul normal de creș� tere. Cu alte cuvinte, oriunde te afli astăzi este exact locul î�n care trebuie să fii. Ș� tii de unde ș� tiu?

Fiindcă eș� ti acolo unde eș� ti, ș� i nu se poate să fie altfel.

Fii răbdător ș� i blând faț�ă de tine, poartă-te cu tine aș� a cum ai vrea să se poarte ceilalț�i. Chiar mai mult, poartă-te cu tine aș� a cum te-ai purta cu o persoană pe care o preț�uieș� ti foarte mult. Î�n fiecare zi.

Aceasta este o aventură fără sfârș� it. Nu există nicio linie de finiș� ș� i nu este o î�ntrecere. Eș� ti o ființ�ă infinită aflată pe drumul Emergenț�ei nesfârș� ite. Indiferent cât din ea s-a desfăș� urat, î�ntotdeauna mai este ceva de ieș� it la suprafaț�ă. Apreciază locul î�n care te afli, unde ai fost ș� i ceea ce ai realizat.

Continuă să î�ț�i afunzi rădăcinile ș� i mai adânc, să î�ț�i î�ntinzi crengile ș� i mai departe, să î�ț�i ridici inima de stejar ș� i mai sus, spre soare – ș� i să-i binecuvântezi pe toț�i cei care se adună la umbra copacului moș� tenirii tale. Î�n cinstea Emergenț�ei tale!

GLOSAR calea dorinței: cărare pe care oamenii o formează pe măsură ce găsesc cel mai bun traseu către un loc dorit (numită ș� i linia dorinț�ei)

declarația viziunii: afirmaț�ie la timpul prezent care descrie realizarea unei viziuni ca ș� i cum ar fi avut deja loc sau care are loc î�n prezent. De obicei se scrie pe hârtie pentru a fi repetată zilnic. Emergineria: procesul efectuării celor ș� apte etape ale Emergenț�ei.

Emerginația: aptitudine a sufletului care î�i permite să exploreze formele originale din planul divin aflat î�n spatele tuturor formelor (numit ș� i Imaginaț�ie 2.0).

LIFT (Living in the Feeling Tone – Trăirea î�n tonul sentimentului viziunii tale): cunoscută ș� i sub numele de vibraț�ie vizionară. Strategia LIFT zilnică face parte din cei trei paș� i către condiț�iile armonioase din etapa a doua: Cultivă condiț�ii armonioase. planul cuantic: plan axat pe crearea unei structuri a vieț�ii care oglindeș� te planul sufletului (calea divină a dorinței) ș� i î�i sprijină Emergenț�a. Nu este un plan care se referă doar la a obț�ine ceva. Î�n fizică, termenul „cuantic” se referă la cantitatea minimă a oricărei entităț�i fizice implicată

300

Emergența

î�ntr-o interacț�iune. Î�n mecanica cuantică, „cuantic” este folosit î�n vederea descrierii cadrului fundamental pentru a î�nț�elege natura la nivelul său esenț�ial. Pe scurt, este esenț�a noastră fundamentală î�n acț�iune. Ne aliniem cu această esenț�ă ș� i planificăm de la acest nivel, ajungând la destinaț�ie î�nainte să facem primul pas. Un plan cuantic se referă mai mult la cine î�ncearcă să iasă la iveală decât la ceea ce se realizează pe plan extern. Este menit să î�ț�i accelereze evoluț�ia, să scoată la iveală mai mult din persoana ta reală. Dacă scopul final al planului nu î�ț�i cere să te schimbi, să exprimi mai mult din tine î�nsuț�i, nu este un plan cuantic; este doar un plan. Trebuie să scoată la suprafaț�ă mai mult din potenț�ialul tău infinit.

simțul sufletului: deș� i gustul, pipăitul, văzul ș� i auzul sunt abilităț�i perceptive ale corpului, simț�ul sufletului este o abilitate perceptivă interioară care ne permite să vedem ș� i să simț�im tărâmuri interioare aflate dincolo de simț�urile fizice.

Stâlpii Scopului Sufletului: să simț�i, să fii ș� i să faci. Fac parte din cei trei paș� i către condiț�iile armonioase din etapa a doua: Cultivă condiț�ii armonioase. studioul viziunii: mediu sacru interior pe care î�l creezi pentru a-ț�i descoperi, defini ș� i concepe viziunea ideală, unde revizorii, criticii ș� i analiș� tii au accesul interzis – cel puț�in până când ț�i-ai formulat o versiune completă a viziunii care te inspiră. Cheia creării acestui sanctuar creativ o reprezintă disponibilitatea de a rămâne î�ntr-o stare deschisă, de copil, î�n care nu critici. tonul sentimentelor: dacă emoț�iile sunt energie î�n miș� care sau transmutaț�ia gândului î�n corpul emoț�ional,

Glosar

301

tonul sentimentelor este energia sufletului, adevărata esenț�ă sau frecvenț�ă a ființ�ei noastre. Deș� i emoț�iile se vor schimba ș� i se vor disipa î�n cele din urmă printr-o stare de prezenț�ă conș� tientă, tonul sentimentelor – deoarece este real, neschimbat ș� i infinit – va continua să se extindă ș� i să crească î�n intensitate printr-o atenț�ie concentrată.

vibrația vizionară: semnătura energetică unică a viziunii tale; cum te simț�i când te imaginezi trăind-o. Mai mult decât un sentiment de bine, aceasta este chiar esenț�a ș� i substanț�a viziunii tale emergente.

MULȚUMIRI Cu cât î�nț�elegi mai bine adevărata natură a vieț�ii, cu atât î�ț�i dai seama că î�ntregul univers a conspirat pentru a face posibil fiecare moment. Î�n această lumină, sunt recunoscător tuturor oamenilor ș� i lucrurilor care au făcut posibilă apariț�ia acestei cărț�i.

Î�n calea mea am î�ntâlnit oameni care mi-au fost lumină călăuzitoare, mâini care m-au ajutat ș� i agenț�i vindecători fără de care probabil că nu aș� fi acum aici, ca să nu mai vorbim că nu aș� fi scris această carte. Î�i mulț�umesc mamei mele, care a crezut mereu î�n mine, chiar ș� i atunci când eu nu credeam; î�ncrederea ei mi-a dat aripi. Tatălui meu, care m-a adus cu picioarele pe pământ; î�nț�elepciunea lui pragmatică m-a trezit la realitate. Soț�iei mele, care a fost cel mai mare susț�inător ș� i critic al meu ș� i care a dansat cu mine î�n î�ntuneric ca să î�nț�eleg î�n ce privinț�e trebuia să-mi dezvolt inima (iubito, î�ncă mai lucrez la asta!). Copiilor mei, care m-au ajutat să î�mi păstrez simț�ul realităț�ii; am crezut că am multe să î�i î�nvăț� , dar atunci când elevul este cu adevărat pregătit, copiii se transformă î�n profesori! Multe mulț�umiri lui Michael Bernard Beckwith, care a făcut acest fiu risipitor să se î�ntoarcă la Dumnezeu ș� i m-a ancorat nu doar la principiile adevărului universal, dar mi-a activat ș� i dorinț�a de trezire, care a devenit din ce î�n ce

304

Emergența

mai intensă. Ș� i lui Nirvana Gayle, mentor spiritual care mi-a fost alături ș� i s-a rugat alături cu mine, ajutând astfel un tânăr pierdut să asimileze î�nvăț�ăturile ș� i să se transforme î�ntr-un bărbat sigur pe el. Î�ntr-o mare măsură, cartea de faț�ă este rezultatul acestor două suflete minunate.

Î�i sunt recunoscător lui Joel Goldsmith, vindecător ș� i mistic puternic, care a părăsit această lume î�nainte să ajung eu aici, dar ale cărui î�nvăț�ături au fost o sursă continuă de inspiraț�ie ș� i de reî�nnoire, provocându-mă să trăiesc cu o integritate spirituală tot mai profundă. Ș� i apoi mai este Iisus, cu care am o relaț�ie mai puț�in obiș� nuită. Ca profesor al adevărului universal ș� i ca elev al marilor religii ș� i filosofii ale lumii, î�i respect ș� i î�i venerez pe toț�i maeș� trii spirituali, de la Buddha la Yoda. M-am hrănit din abundenț�ă cu î�nț�elepciunea lor, dar dintr-un motiv anume, î�nvăț�ăturile unui rabin din Galileea s-au dovedit a fi pâinea ș� i apa care m-au hrănit cel mai mult. Cartea nu ar fi apărut niciodată dacă nu ar fi fost credinț�a, răbdarea ș� i tenacitatea agentei mele, Stephany Evans, care a crezut î�n munca mea ș� i m-a î�ndrumat la fiecare pas. Mulț�umesc Annei Noak, editorul meu, care nu doar că a crezut î�n această carte, dar a crezut ș� i că sunt un scriitor mai bun decât credeam eu. Nu s-a mulț�umit niciodată cu „suficient”! Disponibilitatea ei de a mă confrunta nu numai că a făcut din acest volum o carte mai bună, dar m-a făcut ș� i pe mine un scriitor mai bun ș� i poate chiar o persoană mai bună. Le mulț�umesc, de asemenea, lui Gretchen Stelter, Sylviei Spratt, lui Sheila Ashdown ș� i Lindsay Brown, care au editat neobosite acest manuscris, ca să nu mai spun că s-au luptat cu î�ntrebările ș� i comentariile mele incoerente

Mulțumiri

305

de pe margine. Sunteț�i toate adevărate zeiț�e ale revizuirii ș� i sunt profund recunoscător pentru eforturile voastre. Mai sunt mulț�i alț�ii de la Beyond Words, Atria ș� i Simon & Schuster care au muncit din greu pentru ca această carte să devină realitate ș� i care continuă să muncească chiar ș� i după lansarea ei. Vreau să ș� tiț�i că sunt recunoscător pentru contribuț�ia voastră.

Ș� i, î�n final, cu riscul de a suna a cliș� eu, î�i mulț�umesc lui Dumnezeu î�n toate formele sale pentru că ș� i-a pus spiritul î�n sufletul meu, î�n această carte ș� i î�n această lume. Am făcut o treabă bună î�mpreună. Ruga mea este ca această lucrare să poată face, î�ntr-un fel, viaț�a mai bună pentru noi toț�i.

NOTE Prefață

1. Alison King, „From Sage on the Stage to Guide on the Side” („De la înțelept pe scenă la ghid spiritual în particular)”, College Teaching 41, nr. 1 (iarna 1993): 30-35, http://www.jstor.org/ stable/27558571.

Introducere

1. Colin Tudge, The Tree: A Natural History of What Trees Are, How They Live and Why They Matter (Copacul: istoria naturală a ceea ce sunt copacii, cum au trăit și de ce contează), Three Rivers Press, New York, 2006, pp. 193-195. 2. William Bryant Logan, Oak: The Frame of Civilization (Stejarul: cadrul civilizației), W.W. Norton, New York, 2005, pp. 30-32. 3. Idem, pp. 90-95. 4. Michael Bernard Beckwith, Your Life’s Purpose: Life Visioning Practices for Activating Your Highest Potential (Scopul vieții tale: Practici de vizualizare a vieții pentru activarea celui mai mare potențial al tău), Sounds True, Louisville, Colorado, 2012, audio. 5. The Centers for Disease Control and Prevention (CDC), National Cen­ter for Health Statistics, Division of Vital Statistics, National Vital Statistics Report (Raportul Național de Statistici Vitale) 58, nr. 19 (mai 2010): tabelul 29, http://www.cdc.gov/nchs/data/ nvsr/nvsr58/nvsr58_19.pdf; Biroul Federal de Investigații, Uniform Crime Report, Expanded Homicide Data (2007): table 20, http://www2.fbi.gov/ucr/cius2007/data/table_20.html. 6. Helen Schucman și William Thetford, A Course in Miracles (Curs de miracole, Fundația pentru Pace Lăuntrică, Polonia, 2009).

308

Emergența

Fundația

1. Hermes Trismegistus, Hermetica: The Greek Corpus Hermeticum and the Latin Asclepius in a New English Translation, with Notes and Introduction (Hermetica), Good Reads, http://www. goodreads.com/quotes/636262-as-above-so-below-as-withinso-without-originated-by. Publicată inițial în Kybalion, un text hermetic tipărit anonim în 1908. 2. Michael Talbot, The Holographic Universe: The Revolutionary Theory of Reality (Universul holografic, Editura Cartea Daath, București, 2006). 3. Elizabeth Knowles, Oxford Dictionary of Quotations (Dicționar Oxford de citate), ediția a VII-a, Oxford University Press, New York, 2009, p.119. 4. Walter Isaacson, Einstein: His Life and Universe (Einstein: viața sa și universul), Simon & Schuster, New York, 2008. 5. James Hillman, The Soul’s Code: In Search of Character and Calling (Codul sufletului: În căutarea caracterului și a vocației, Editura Trei, București, 2017). 6. Masaki Kobayashi, Daisuke Kikuchi și Hitoshi Okamura, „Imaging of Ultra­weak Spontaneous Photon Emission from Human Body Displaying Diurnal Rhythm” („Imaginea unei emisii foarte slabe și spontane de fotoni din corp care arată ritmul diurn”, nr. 7 (2009), doi:10.1371/journal.pone.0006256. 7. William Ernest Henley citate, Think Exist.com, http://en.thinkexist.com/quotes/william_ernest_henley/. 8. Pierre Teilhard de Chardin, GoodReads.com, http://www.goodreads.com/quotes/21263-we-are-not-human-beings-having-a-spiritual-experience-we. 9. Studii și articole despre vindecări la distanță, studii de cercetare, Ions: Institute of Noetic Sciences (Institutul de Științe Noetice), http://www.noetic.org/research/project/compassionate-intention-prayer-and-distant-healing/reading/; A Conversation About the Future of Medicine (O conversație despre viitorul medicinei), Larry Dossey, http://www.dosseydossey.com/larry/ QnA.html; Larry, Dossey, Prayer and Medical Science (Rugăciunea și știința medicală), Archives of Internal Medicine, Mercola.

Note

309

com (26 iunie 2000) 160: 1735-1738, http://www.mercola. com/article/prayer/dossey.htm. 10. Ralph Waldo Emerson, citate, Think Exist.com, http://thinkexist. com/quotation/the_dice_of_god_are_always_loaded/297304. html. 11. Helen Schucman și William Thetford, A Course in Miracles (Curs de miracole).

Etapa întâi

1. Albert Einstein, citate, BrainyQuotes.com, http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/alberteins129815.html.

Etapa a treia

1. George T. Doran, „There’s a SMART Way to Write Management’s Goals and Objectives” („Există un mod SMART de a scrie scopurile și obiectivele managementului”), Management Review 70.11 (noiembrie 1981): 35, EBSCO Business Source Corporate. 2. Pelé (Edson Arantes do Nscimento), citate, Think Exist.com, http://thinkexist.com/quotation/everything-is-practice/535485.html. 3. Jennifer White, Work Less, Make More: Stop Working So Hard and Create the Life You Really Want! (Muncește mai puțin, câștigă mai mult: nu mai munci din greu și creează-ți viața pe care o dorești cu adevărat!), John Wiley & Sons, Hoboken, New Jersey, 1999, p.75.

Etapa a cincea

1. D.H.S Nicholson și A.H.E. Lee, The Oxford Book of English Mystical Verse (Cartea Oxford a poeziei mistice englezești), The Clarendon Press, Oxford, 1917, Bartleby.com (2000), Robert Browning, „Paracelsus”, http://www.bartleby.com/236/102.html. 2. Citat al lui Franz Kafta, GoodReads.com, http://www.goodreads. com/quotes/18883-you-do-not-need-to-leave-your-room-remain-sitting. 3. Kurt Vonnegut, Mother Night (Mama Noapte, Editura Art, București, 2018.

310

Emergența

4. Citat al lui Gandhi Mahatma, ThinkExist.com, http://thinkexist. com/quotation/to_believe_in_something-and_not_to_live_itis/216405.html. 5. Citat al lui Wayne Gretzky, BrainyQuotes.com, http://www. brainyquote.com/quotes/quotes/w/waynegretz383282.html. 6. Citat al lui Ralph Waldo Emerson, ThinkExist.com, http://thinkexist.com/quotation/do_the_thing_and_you_will_be_given_ the/167062.html. 7. Citat din Bhagavad Gita, ThinkExist.com, http://thinkexist.com/ quotation/those_who_consciousness_is_unified_abandon_ all/254220.html. 8. Bhagavad Gita, 4:18, Krishna.org, http://krishna.org/what-isaction-and-what-is-inaction/. 9. Citat al lui Franklin D. Roosevelt (data necunoscută), http://aboutfranklindroosevelt.com/franklin-delano-roosevelt-quotes/480/. 10. Citat al lui Edward Everett Hale, BrainyQuotes.com, http:// www.brainyquote.com/quotes/quotes/e/edwardever393297. html. Edward Everett Hale a fost preot în Senatul Statelor Unite ale Americii, dar s-a făcut cunoscut prin romanul său The Man Without a Country (Omul fără patrie). 11. Citat al lui Oliver Wendell Homes, Brainy Quotes.com, http:// www.brainyquote.com/quotes/quotes/o/oliverwend392895. html.

Etapa a șasea

1. Vanessa Chiasson, „Discovering The Jack Pine in Algonquin Provincial Park” („Să descoperim pinul bancsian în Parcul Provincial Algonquin”), Ontario Travel Blog, 9 decembrie 2013, http://ontariotravelblog.com/2013/12/09/discovering-the-jack-pine-in-algonquinprovincial-park/. 2. Brian Tracy, Change Your Thinking, Change Your Life: How to Unlock Your Full Potential for Success and Achievement („Schimbă-ți gândirea, schimbă-ți viața: cum să deblochezi întregul potențial al succesului și realizărilor”), John Wiley & Sons, Hoboken, New Jersey, 2005, p.189. 3. Evanghelia după Toma (45.29-33), Think Exist.com, http:// thinkexist.com/quotation/if-you-bring-forth-what-is-

Note

311

within-you-what-you/1329600.html. Parte din Noul Testament, Evangheliile apocrife sau Biblia pierdută nu sunt incluse în versiunea canonizată. 4. Citat al lui William Shakespeare, Brainy Quotes.com, http://www. brainyquote.com/quotes/quotes/w/williamsha166828.html. 5. Greg Botelho, Vivian Kuo și Josh Levs, „Antoinette Tuff Hailed as «True Hero» for Handling Georgia School Gunman” („Antoinette Tuff declarată «Adevărată eroină» pentru că a făcut față atacatorului de la școala din Georgia”), CNN online, 22 august 2013, http://www.cnn.com/2013/08/21/us/ georgia-school-gunshots/. 6. Mark Memmott, „Only «A Good Guy with a Gun» Can Stop School Shootings, NRA Says” („Numai «un om bun cu o armă» poate opri atacurile din școli, a declarat purtătorul de cuvânt al National Riffle Association”), blog The Two-Way, Radioul Public Național, 21 decembrie 2012, http://www.npr.org/blogs/ thetwo-way/2012/12/21/167785169/live-blog-nra-newsconference/. 7. Debbie Ford, The Dark Side of the Light Chasers: Reclaiming Your Power, Creativ­ity, Brilliance, and Dreams (Partea întunecată a căutătorilor de lumină), Editura For You, București, 2013).

Etapa a șaptea

1. „Fastest Growing Plant” („Planta cu cea mai rapidă creștere”), Cartea Recordurilor, http://www.guinnessworldrecords.com/ records-3000/fastest-growing-plant/. 2. Helen Schucman și William Thetford, „Healing and Wholeness” („Vindecare și integralitate”), Curs de miracole. 3. Russell H. Conwell, Acres of Diamonds (Hectare de diamante, Editura Act și Politon, București, 2014). 4. Citat al lui Samuel Johnson, BrainyQuotes.com, http://www. brainyquote.com/quotes/quotes/s/samueljohn385293.html. 5. Lucinda Vardey, Mother Teresa: A Simple Path (Maica Teresa: o cale simplă), Ballantine Books, New York, 1995, p.185; citată de Kent M. Keith în „The Mother Teresa Connection” („Conexiunea Maicii Tereza”), http://www.kentmkeith.com/mother_teresa. html/.

312

Emergența

6. Eckhart Tolle, A New Earth (Un pământ nou, Editura Curtea Veche, București, 2012). 7. Henry David Thoreau, Walden (Walden sau viața în pădure, Editura Act și Politon, București, 2016), p.181.

Cum să trăiești pe muchia Emergenței

1. Steve Connor, „At 13,000 Years, Tree Is World’s Oldest Organism” („La 13.000 de ani, copacul este cel mai bătrân organism din lume”), The Independent Online, 22 decembrie 2009, http://www.knowtex. com/nav/at-13-000-years-tree-is-world-s-oldest-organism_5943. 2. Ralph Waldo Emerson, Self-Reliance and Other Essays (Încrederea în sine și alte eseuri), CreateSpace Independent Publishing Platform, Seattle, 2014, p.2. 3. Jack Canfield, The Aladdin Factor (Factorul Aladdin, Editura Amaltea, București, 2007). 4. Citat Ojibwa, Lumea ilustrată a proverbelor, http://www.worldofproverbs.com/2012/12/no-tree-has-branches-so-foolishas-to.html. 5. J.S. Hagelin et al., „Effects of Group Practice of the Transcendental Medita­tion Program on Preventing Violent Crime in Washington D.C.: Results of the National Demonstration Project, June-July, 1993” („Efectele practicii de grup a Programului de Meditație Transcendentală asupra prevenirii infracțiunilor violente în Washington, D.C.: Rezultatele Proiectului Național Demonstrativ, iunie-iulie 1993”), Social Indicators Research 47, nr. 2 (1999): 153-201. 6. Citat al lui Martin Luther King Jr., ThinkExist.com, http://thinkexist.com/quotation/everybody_can_be_great_because_ anybody_can_serve/9180.html.

RESURSE Vizitează site-ul meu www.DerekRydall.com pentru a afla informaț�ii despre activitatea mea, despre evenimente ș� i alte instrumente gratuite, inclusiv resursele directe sugerate mai jos: Instrumente gratuite pentru a-ț�i susț�ine Emergenț�a http://derekrydall.com/main/free-offers/

Procesul audio VVR care face parte din practica LIFT din carte http://derekrydall.com/vibrationradiation/

Obț� ine o lună de consiliere privată î�n grup cu Derek Rydall (î�mpreună cu o mulț� ime de alte resurse pentru numai 1 penny) http://www.derekrydall.com/bestyearofyourlife

Un curs electronic audio gratuit pentru a î�ncuraja creș� terea www.LawOfEmergence.com

Un curs online audio gratuit despre Procesul Umbrei descoperit î�n etapa a ș� asea www.derekrydall.com/shadowprocess

Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202. tel: 0723.150.590, e-mail: [email protected] www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro