52 1 19MB
CAPITOLUL I: NOTIUNEA DE DOCTRINE , JURIDICE. APARTENENTA DISCIPLINEI
'
DOCTRINE JURIDICE LA SISTEMUL DREPTULUI
Se spune
din ce în ce mai mult sub
imperiul dreptului,1
sale se succed în
de când ne
ca un cortegiu juridice nu
formulate dintr-o
în
rezultatul
dreptului, ele sunt
gândirii juridice
pe principii, teorii, curente, pe juridice.
Dreptul
nu
poate
acestor principii
se sisteme
fi
conceput
teorii, deoarece ele
lui în timp, nevoia adaptare la
au fost
sociale
de celor mai
adecvate solutii. '
au fost trei mari 1
ale
Michel Troper, La Philosophie du droit, PUF, Paris,
2003, p.3.
15
gândirii juridice: 2 · -
cele
legate
de
definirea
dreptului
sau
ontologia -
izvoarele dreptului3;
-
axiologie
(principiile care
dreptului). Definirea definirea
dreptului
conceptelor,
a însemnat, a
implicit
categoriilor
sale
fundamentale . În ceea ce formula
doctrinele juridice, vom
mai întâi
o
prezentând apoL locul dreptului (li),
a acestora rolul lor în sistemul dintre acestea
a dreptului,
(I) ,
teoria
cu filosofia dreptului,
continuând cu obiectul de studiu al disciplinei (III), scopul 2
acesteia(IV),
starea
disciplinei
în
Michel Villey, La Formation de la pensee juridique
moderne, PUF, Paris, 2003, pp.51-52. 3
juridice se
unii autori ,
metodologie. A se vedea în acest sens,
Michel Villey, op. cit., p.51 .
16
a doua mare linie a gândirii
juridic (V). · . I
doctrinelor juridice
I.
Termenul de
poate comporta mai multe
Astfel, într-un prim sens, prin „opiniile
emise asupra dreptului de
persoane care au
de a-l studia (profesori, etc.).114 Este vorba despre sensul
de izvor de drept,
opiniile profesorilor sau ale
(communis opinio doctorum), fiind opus
celui de
sau lege.
În sens
prin
o opinie
asupra unei chestiuni particulare. 5 Termenul de juridice) teoriilor, curentelor,
folosit la plural (doctrine Într-un alt sens, totalitatea cu privire la fenomenul
juridic. Acesta este sensul care ne
4
Frarn;ois Tern§, lntroduction generale au droit, 6e edition,
Dalloz, Paris, 2003, p.153. 5
Idem, p. 154.
17
De asemenea, trebuie doctrina
facem o distinctie între '
doctrina era
de exegeza textelor legale
(în special , a Codului civil) la la
Doctrina
cuprindea operele
secolului al XIX-iea, având
ideologia
Doctrina
sau
doctrina secolului al XX-iea se desprinde de exegeza legii, analizând probleme noi, de unde
o
comentariul sau nota de
în
categorie de observându-
se,
Astfel ,
studiile juridice fac apel din ce în ce mai mult la sociologie,
economie etc. Tot în
dobândesc o mare amploare studiile de drept comparat. li.
Locul
sistemul
rolul doctrinelor juridice În dreptului
Doctrinele juridice nu sunt în afara sistemului dreptului.
De aceea, vom analiza, pe de o parte,
18
dintre doctrinele juridice dreptului, iar pe de doctrinele juridice
A.
teoria
a
parte,
dintre
filosofia dreptului.
dintre doctrinele juridice
teoria
a dreptului Teoria
a dreptului a
secolului al XIX-iea ca o de
la
la filosofia dreptului
atunci,
prea
de un drept ideal. Teoria dreptului este
a
de studiul dreptului
pozitiv, ea
„exclusiv
analizeze dreptul
cum este el,
unei metode
descrie
se
folosirii de orice
de valoare." 6 Doctrinele juridice sunt o completare Teoriei
generale
a
dreptului,
contribuind
a la
Teoriei generale a dreptului, la crearea
devenirea conceptelor, a ramurilor juridice. În plus, doctrinele juridice pun
6
M. Troper, op. cit., p.11 .
19
accentul pe la
de
fiind un
de schematizare
generalizare.
B.
dintre doctrinele juridice
filosofia
dreptului
în
literatura de specialitate se o
trebuie
·între filosofia dreptului a filosofilor
filosofia dreptului a dreptului
Astfel, filosofia
filosofilor este o filosofie care „ar consta în principal în transpunerea
problemelor de drept
de
ale marilor
doctrine filosofice. Ea se distinge, de altfel, destul de slab de ramurile filosofiei care
asupra
legate de drept cu un titlu sau altul, ca filosofia
filosofia
sau filosofia
'' 7 Filosofia dreptului a este
este mult mai pe
Norberto Bobbio categorie de filosofie a dreptului 7
20
Idem, p.12.
conceptul
dreptului, teoria
teoria
juridice,
plecând de la studiul fenomenelor juridice face
8
asupra
în
„ea nu
I
dreptului, ci
a
determine esenta I
elaboreze conceptul dreptului, care sesizarea fenomenului juridic ca un
complex de norme,
va face efortul
determine
le
... ] Filosofia dreptului a
apare astfel ca o descriere a practicilor juridice, care nu se
decât prin nivelul
ridicat de abstractizare
9
generalizare."
Doctrinele juridice nu se
nici cu
filosofia dreptului a filosofilor
nici cu cea a
Ea se cuprinde o
prin faptul
nu
a opiniilor juridice, ci
o
a
principalelor concepte
categorii juridice, rezultat al gândirii juridice din antichitate 8
în perioada
Norberto Bobbio, Essais de theorie du droit, Paris,
LGDJ, 1998, p. 15. 9
M. Troper, op. cit., p.14.
21
Disciptina Doctrine · juridice nu cronologie a teoriilor
juridice, o
istorie a
curentelor, ci prezentarea principalelor teoretice ,
În ce
dreptului. rolul
sistemul în
o
Doctrinelor juridice în
dreptului , apreciem
prin punerea
a principalelor dezbateri juridice cu
privire la
dreptului, se contribuie ta mai
buna
a
juridice (Teoria
a altor discipline a dreptului, disciplinele de
disci pi inele
sau participative) ,
neputându-se face
de faptul
fiecare
fiecare concept este rezultatul unui proces îndelungat, proces depinde
iar de
acestui devenirii continue a
conceptelor juridice . Nu trebuie pierde din
deoarece, teoriile
opiniile juridice exprimate nu au
legii
nici pe
cea a
Opinia unui autor nu se
impune
nici legiuitorului, dar poate
22
ghida
sau
„Autorii nu se
pe legiuitor:
doar la a comenta legile
deciziile de
explicând sensul lor, de aplicare; ei fac asupra lor o
de valoare, apreciind mijloacele tehnice folosite, rezultatele practice date de lege sau Prin din dreptul comparat
inspirându-se din istorie, doctrina poate
propune reforme, aducând astfel o "10 În plus, prin
sale, prin
modelele juridice pe care le propun, doctrinele juridice contribuie la crearea dreptului, dat fiind adeseori, principiile pe care le preluate
de
legiuitor
sau
sunt de
Dat fiind rolul pe care îl dreptului pozitiv, doctrina are
rolul de a
practica în mai
valoarea celorlalte izvoare
ale dreptului , în special, legea
,,nu
ne putem imagina un sistem juridic
°Fran~ois Tern§, op. cit., p.157.
1
23
pentru
· ea este cea care face ca celelalte
componente ale dreptului
propriei
"11 Dreptul trebuie pus în
lor originile
cu
sursele sale. Dar, pentru a defini dreptul,
pentru a
specificul
doctrina,
trebuie
privilegiem
ea deschide accesul la surse." În
acest spirit, s-a afirmat
dreptul este în fapt ,
doctrina dreptului. 12
III. Obiectul de studiu al disciplinei Disciplina Doctrine juridice are ca obiect studiul critic al principiilor sistemelor Fiecare
dreptului.
de drept propriile sale teorii, concepte
fiind singurele ca apelul
metode ca
singurele demne de a fi în acest context, este necesar
la metoda
cursul
prezentare a doctrinelor din antichitate zilele noastre. Pe de
o în
parte, diversitatea de
opinii, unele controversate contribuie la progresul 11 12
24
Idem, p. 159. Ibidem.
juridic
sunt expresia unei ·anumite în sensul
a controlului
puterii politice. 13 În concret, obiectul de studiu al disciplinei În antichitate: Grecia
Dreptul
Roma rolul
Formarea dreptului modern:
Evul mediu, teoria contractului
social,
teoria
inalienabile,
puterilor,
drepturile
dreptului natural,
moderni; Criza dreptului: teoriile formaliste (H. Kelsen
normativismul juridic, C. De Malberg sau
pozitivismul etatist francez); Teoriile antiforma/iste : C.
Schmitt
decizionismul
juridic,
realismul
american, realismul scandinav, Fr. Geny liberului drept, M. Weber
sociologia dreptului,
teoriile pluralismului juridic; Teoriile idealiste ale
dreptului: neokantianismul, fenomenologia dreptului natural: Leo Strauss, Michel
Villey,
Neopozitivismul juridic:
H.L.A. Hart, Neil MacCormick. 13
Idem, p.158.
25
IV. Scopul disciplinei
Dincolo de regulile
de
sistemele de drept, care le
prezentate de principii,
le fac viabile.
Teoria
a dreptului are menirea de a prezenta ce este dreptul, Doctrinele juridice
nu numai ce
poate fi dreptul, ci
ceea ce trebuie
fie dreptul. 14
Sistemul
dreptului are la
doctrinele formulate de urmare, cristalizat
principiile de drept. Prin
juridice sunt cele în care s-au conceptele,
categoriile
1
fundamentale ale dreptului, formulându-se teorii generale. Scopul disciplinei este de a pune în geneza
juridice, pentru a desprinde juridicului", deoarece „ca
14
Vezi Fram;ois Terre, op. _cit. , p.125. În literatura de
specialitate, acest lucru se
ontologie
J-L
Vullierme, Elements d'ontologie juridique, These, Paris, 1981; P.
Amselek,
C.
Grzegorczyk,
/'ontologie du droit, Paris , 1989.
26
Controverses
autour
de
1n alte domenii, istoria ideilor posibile ale timpului prezent."15 V. Disciplina În
juridic
Disciplina Doctrine juridice este câteva decenii în
europene, având o
mare dezvoltare în special, în germane, italiene, spaniole în România planul de
de de drept franceze.
ca
în
înscriindu-se astfel, în spiritul
european al
15
Frarn;ois Tern~, op. cit. ) p.125.
27
CAPITOLUL li
DREPTUL
Dreptul
ÎN ANTICHITATE
apare
cu
studierea
conceptelor dreptului nu
poate face Grecia
statul , astfel
de epoca (I)
de Roma
în special de (li).
SECTIUNEA I I GRECIA
În Grecia
dreptului este
îndeosebi de operele ·fui Platon avut
Aristotel, care au
în Roma
În ceea ce
Grecia
plecând de la
doi mari filosofi, vom prezenta legate de definirea dreptului (I) , izvoarele dreptului (li), teoria legilor pozitive (III).
28
I.
dreptului
La Platon,
dreptului este
de
cu
cu rolul juristului în societate.
Astfel, juristul nu are doar rolul de a aplica legea. Aceasta se
cu atât mai mult cu cât, în
sa, o lege drept.
are ca principal rol acela de a da ce este al
este
nu este lege, nu este
doar
acela
,,regimul unde
just
oamen11
subordonarea scopurilor curajului sau
" 16 De
fapt, scopul juristului este acela de a face cu ideea de bine. Scopul
legii
este virtutea,
,ar obiectul de
reglementare al legii trebuie proprietatea ,
succesiunile,
doar contractele ,
bunele
moravuri, educatia. '
În limba
un singur termen ,
dikaion, care
atât termenul de drept,
16
Michel Villey, La Formation de la pensee Juridique
moderne, PUF, Paris, 2003, p.69.
29
cât
cel de Pentru Platon, prima m1s1une a dreptului este Dreptul nu constituie ansamblul normelor
juridice pozitive elaborate de stat,
cum
pozitivismul juridic, scopul dreptului nu este nici de a asigura
sau
nici
ordinea sau securitatea Regimul
just este acela unde
oamenii sunt În
curajului
concluzie , I
la
Platon,
dreptul
este o virtute
care include toate virtutile. Justitia este I
I
Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe
Claudiu
se
de
La Aristotel,
17
nu
în
Dan
Filosofia dreptului. Marile curente, AII Beck,
2002, p.33. A se vedea
Georgescu,
Filosofia dreptului. O istorie a ideilor din ultimii 2.500 de ani, AII Beck,
30
200 1, p . 14 .
raporturile dintre membrii are drept scop principal distribuirea bunurilor, a onorurilor, a sarcinilor publice, iar pe de respectarea
a
parte,
între schimburi. dintre particulari ,
fiecare trebuie
nici mai mult, nici mai
decât cere buna important este faptul de
Ceea ce este la Aristotel,
iar cele
este
forme de
sunt considerate de unii autori originea dreptului în drept public
drept privat. Doar legile
morale se disting de cele juridice. Spre deosebire de
lui Platon, nu orice lege este
Cele
lege
sensuri ale termenului dikaion, just
drept, dobândesc
diferite. Astfel ,
just
echilibrul realizat intre membrii este vorba despre un just politic instaurat între 18
Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe
Claudiu
Dan
op. cit. , p.47. A se vedea
Georgescu, op. cit., p. 21.
31
oamenii liberi ai onorurile
între care se împart
bunurile. Sensul de drept se
numai în ceea ce
raporturile dintre
li. Izvoarele dreptului
Dintre cele
sensuri ale lui dikaion, cel de
drept este cel mai sugestiv pentru a ne ajuta
desprindem
lui
Platon
în
izvoarelor dreptului. Dreptul are sensul de lege, dar este lege numai ceea ce este relevat de oamenii de printr-o Metoda lui Platon de a descoperi legile se pare este
pe
Platon pune în centrul
sale tot ce vine din lumea
iar
singurul care are rolul de legiuitor este filosoful, idee atât în Republica, cât
'
se
o mare
în sensul
19
studii de
pentru a putea vedea
Michel Villey, La Formation de la pensee Juridique
moderne, PUF, Paris, 2003, p.71.
32
viitorilor legiuitori,
un filosof trebuie de
în Legi. De altfel,
ideile. Dar, descoperirea · legilor presupune
un
proces de purificare, de apropiere de divinitate, de unde
la Platon , unul din izvoarele
dreptului îl constituie religia . Elementul religios va fî preluat de fiind dezvoltat în special la Sfântul Augustin.
la
Platon, dreptul are un caracter ideal, acesta nu poate fi
considerat drept natural.
În
lui Aristotel, sunt
ale dreptului, dreptul natural
mari surse legile scrise ale
statului. Primul moment în elaborarea dreptului presupune
studiul
naturii;
intelectual. Termenul lume
este
un
moment
are mai multe sensuri:
finalitate (,,Natura
scopul social
este
finalitatea sa. "). Omul este un animal (zoon
politikon) ,
numa,
cetatea
este
20
20
Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorgh e
Claudiu
op. cit. , A II Beck,
Da n
2002, p.58. A se
33
Politica,
În
elemente
întâlnim
constitutional; astfel, se ale statelor
se
cel mai
potrivit regim politic se
între
fiecare
posibilitatea
trebuie
'
participe la
dar
onorurilor, a sarcinilor publice va de
capacitatea
drept
mai multe
'
democratie; ,
de
cont
21
vârsta
la Aristotel, dreptul natural este dedus din principii, fie din principii apriori , ale
practice,
fie din definitii abstracte ale naturii umane. Acest l
lucru este considerat a
dreptul comparat
sociologia
Georgescu, op. cit. , AII Beck,
vedea
2001,
p. 20. 21
Idem, p.90. A se vedea
Jean-Cassien Billîer, Aglae
Maryioli, Histoire de la philosophie du droit, Armand Colin, Paris, 2001 , p. 64 ; Bruno Oppetit, Philosophie du droit, Dalloz, Paris, p.35. 22
34
Ibidem .
III. Teoria legilor pozitive La Platon, dreptul are un puternic caracter normativ legile trebuie
fie foarte exigente. De
1
altfel, ele sunt create de un filosof cu o putere
Platon dernonstrând
este
împotriva
este
legii
scrise,
de defecte:
este corolarul tezei filosofului-rege: filosoful percepe, în termenii unei lungi ascensiuni dialectice, ai unui efort prelungit de
de contemplare
eidos, ideea de
Dar filosoful este
incapabil
comunice celui vulgar fructul
sale, este incapabil
beneficieze de
luminile sale prizonierii cavernei. ''23 Legea deoarece aceasta nu poate fi
în baza formulelor scrise; de fapt,
orice lege
se
cu ocazia
ei. Dar, 23
a filosofului-rege nu poate
Idem, p.74.
35
decât într-o cetate
care
nu poate exista decât
tiranul
ar
împrumuta puterile sale unui filosof. Nu filosoful ar fi tot timpul la putere, rolul lui este de legiuitor. Platon descrie, de asemenea, trei tipuri de monarhia, care
fiecare în tiranie, oligarhie
demagogie,
din
cauza
faptului
legile
sunt violate de putere. Astfel, ideea ia locul central în ajungând
sa, Platon
schimbe
în favoarea
legilor scrise. Cu toate acestea , el legile nu vin de la popor, ele vin de sus, prin intermediul filosofului , care devine legiuitor ansambluri
de
legi.
Legile
care trebuie
precedate de un preambul, iar poporul va participa, de fapt, prin intermediul legilor la filosofi. Dar, nu trebuie uitat decât o copie sunt
a
legile nu sunt altceva perfecte.
legii, se cere, de fapt, o de lege. La fel ,
36
de
trebuie
aplice cu
legile scrise. Interesant este faptul este scutit de supunerea
de lege
(Princeps legibus solutus est).24 Aristotel
necesitatea legilor, plecând
de la observarea naturii. Dreptul este obiect de cercetare,
pe
În
Retorica, se sunt
moduri de creare a
legilor scrise: pe de o parte, cu ajutorul legiuitorilor pe de ajutorul pot
dar nu a
care
într-o stare de simpatie sau
vorba de
parte, cu ci este
legiuitorului.
Puterea
sau
este
de cel care conduce afaceri publice, ceea ce
este
pe care o are (starea
onoruri, nivel de Aristotel
anumite limite ale
puterii legilor. Astfel, legile pozitive nu pot avea valoare decât 24
sunt stabilite în cadrul unui just
Idem, p. 76.
37
natural: ,,legea este
pasiune." Pe de
parte, legile trebuie
emane de la
competente, dar Aristotel admite
legile pot lua
cutumei,
sau
emanând direct de la popor, de unde legea
de stat nu mai are
autoritate ca
atunci. SECTIUNEA A li-A ' ROMA
Roma
a fost
de cultura
inclusiv sub aspectul gândirii juridice. s-au inspirat din sistemele ales stoicismul, dar (I). Cea mai Cicero, astfel I.
romani filosofice, mai
doctrina lui Platon
Aristotel cea lui
o vom analiza în mod special (li). principiile dreptului
roman Stoicismul roman a fost inftuentat de stoicismul , grec.
38
doctrina stoicismului roman este mai
o
decât
În
lor, filosoful ,
retras,
separat de cetate, de interesele acesteia urmare, nu-l lege
prin
scopul dreptului. care
o
în ratiunea ,
parte a acestei
o
se
om , dar are o
în '
va
determina
dreptului roman clasic. Dreptul natural pierde din amploare,
juridice nu sunt
considerate
Ele nu
din
dreptul
„stoicismul mai
dintr-o natural.
a deturnat
De
romani de
la metoda dreptului natural; el i-a invitat mult caz de textul pozitiv, istoric, precum a omului deductiv. În aceasta a sa
asupra
metodei
altfel, mai de
de filosofie marca
de
interpretare
a
dar, numai plecând de la ea au fost puse fundamentele
romane a dreptului
39
· ., ,,25 CIVI.
Platon a
de asemenea,
roman, fiind recunoscute
dreptul
principii create de
sa: Qoud principi p/acuit, Jegis habet vigorem (ceea ce place pricipilor are
de lege)
Princeps legibus solutus est (principele este
absolvit de legi). Neoplatonismul dezvoltat în Imperiul roman a ideea
unui
drept autoritar,
în
26
Aristotel, dat fiind faptul
este singurul
la
acel moment care a analizat conceptul de drept izvoarele sale a exercitat, de asemenea, o asupra 25
romani. Astfel, ca
Michel Villey, La Formation de la pensee juridique
moderne, PUF, Paris, 2003, p.102 . 26
Idem, p. 103; Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe
Dan Claudiu
op. cit. , Ali Beck,
2002, p.66; Jean-Cassien BiUier, Aglae Maryioli , Histoire de la philosophie du droit, Armand Colin, Paris, 2001, p. 75 ; Bruno
Oppetit, Philosophie du droit, Dalloz, Paris, p.39.
40
la Aristotel, este al
a da
(suum cuique tribuere) ; dreptul este
ceea ce este just parte,
ceea ce
din
crearea dreptului, precum
acestuia
Pe de interpretarea
doctrina lui Aristotel, în sensul
în ambele cazuri trebuie
se
avându-se în vedere fie traditia '
la texte, '
'
actele pretorului sau ale Senatului.
era
modificarea textelor, aceasta se numele
în
prin confruntarea opiniilor de
Nu se cercetau toate
legile, ci numai legile juste. Se considera se
fie
justul
în natura lucrurilor, în dreptul natural. Acest
lucru se
prin faptul
regula de drept nu se
poate crea decât plecând de la ceea ce este just.
în
izvoarelor dreptului, izvorul principal
nu este legea, ci natura. Dreptul clasic roman este în special, opera doctrinei. Legile (edictele pretorilor sau ale altor
senatus-consultele) nu sunt
ierarhizate cum propune Aristotel.
41
li. Cicero
Cicero a fost
de scepticism , care
punea accentul pe studiul
a
formulat noi
de a respecta în
fiecare om, fie
sclav
umanitatea,
sinceritatea, pietatea în raporturile familiale. În Republica, Cicero a definit legea afirmând
este
naturii,
în
om. Ea este o lege
se
cel mai bine în
conceptul de drept natural. Astfel, în ceea ce
dreptul, acesta nu
este rezultatul vointei libere, ci este dictat de '
Dreptul nu se pentru
pe o
ar rezulta
pozitivitate,
în anumite cazuri
legile
tiranilor ar fi drept. De aceea, este necesar la o
ne
Dintr-un
jus naturale decurge un jus gentium, care
ca 42
în
reciproce dintre popoare, pentru
este fondat pe nevoi comune. Jus civile este dreptul pe care îl are fiecare popor în particular. Ceea ce este interesant în este faptul
lui Cicero necesitatea dreptului
natural,
acesta poate fi ameliorat cu
ajutorul legiuitorului, ,,opera legiuitorului poate avea sensul de a tempera
pure
ale
naturale pure."27 Ideea dreptului natural comun tuturor oamenilor provine din stoicism
se
la majoritatea
romani , fundamentele dreptului se în natura lucrurilor, jus naturale este in fapt legat de aequitas, de unde
lucrurilor.
Dreptul
tratamentul egal al natural
la
formularea
principiilor generale, unul din cele mai importante principii fiind acela egali
în mod natural, oamenii sunt
liberi. Cu toate acestea, sclavia, dreptului natural, este
ca
lui jus gentium, fiind 27
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., Armand
Colin, Paris, 2001 , p. 80.
43
pnn faptul
este
la toate
popoarele, ca urmare a
jus gentium este un concept propriu romanilor, jus naturale este un concept de preluat de romani , în special de Cicero. Un concept cu o
este cel de
care a fost dezvoltat
de Cicero.
la
codurilor (Codices) în dreptul roman, când au fost
unei legi unice
nu se mai
între romani
nu
în prim-plan decât cu ocazia litigiilor privind dobândirea codificare,
sau
pierderea
care a însemnat unificarea tuturor, a devenit mai mult un statut
,
social, de unde
consecinte. Prima J
faptul nimeni nu poate fi
este
în sensul
a
sau mai multe
iar a doua este de ordin pragmatic, în sensul buna
a
romane presupune a
egalitate a drepturilor între 28
44
Ibidem.
Georgescu, op. cit., pp. 30-33.
a doua
a fost
'
de
Cicero. Astfel, egalitatea între
a devenit o
egalitate
legii civile
o egalitate
legislative
executive.
în în
Egalitatea
a dus la
privilegii, care au
anumitor
dreptul public, dar
dreptul privat, unde apare ereditatea obligatorie în exercitarea anumitor profesii, ceea ce a presupus anumite privilegii. La fel, în dreptul penal, din cauza privilegiilor apare inegalitatea între pedepsele procedura Prin urmare,
este în fapt un
statut social superior se la baza privat.
dreptului public de dreptul cum
statut social
29
neunitar, aflându-
Michel Villey, ea este un dreptul îi
o
lde1n, p. 82.
45
CAPITOLUL III FORMAREA DREPTULUI MODERN
I: ROLUL
ÎN
FORMAREA DREPTULUI. EVUL MEDIU
§1. Doctrina
a Sfântului Augustin
Motto: Sfântul Augustin nu este jurist;
o
dar, el
in istoria dreptului. Michel Villey
Doctrina
a Sfântului Augustin este
de viziunea statului, legii
asupra lumii, asupra Astfel, întâlnim o
între legea
legea
drept
pe care o
elaborând o teorie
legii profane (I)
de asemenea, o teorie a
izvoarelor dreptului (li), precum statului (111). 46
a a
I. Teoria legilor profane
Teoria Sfântului Augustin asupra legilor are fa principii: legile profane nu sunt juste, injuste,
legile
trebuie
respectate. În lucrarea sa De civitate Oei, Sfântul Augustin toate
statului, sociale, judiciare
militare. Dreptul nu poate iar
decât
în a da
ce este al cea care nu Îl are în
nu poate fi centru pe Dumnezeu, Autorul lucrurilor, precum le
tuturor
onoarea
respectul pe care I
Prin urmare,
este
pentru
nu are la
iar unde nu
nici drept. 30
nu
Nu trebuie oamenii, pentru 30
este just,
numim drept ceea ce stabilesc ei
nu numesc drept decât
Georgescu, Filosofia dreptului. O istorie
ideilor din ultimii 2.500 de ani, AII Beck,
a
2001, pp.
34-35.
47
ceea vine de la
Astfel, ,,Sfântul Augustin
fidel, cel
în terminologia sa doctrinei
a romane ,
filosofiei
anume,
clasice juridice
greco-
dreptul este ceea ce este just
[ ... ]. El ajunge
desemneze prin expresia jus
humanum legile
terestre, dar nu este decât o
facilitate de limbaj: propriu-zis, el
sublinieze
profane nu sunt deloc drept "31 Cu
toate
acestea ,
respectate, pentru
legile
profane
trebuie
este al Cezarului.
trebuie
Cezarului ce
are nevoie de stat
legile sale profane; prin urmare, este firesc
de le
respecte. Justificarea în faptul
legilor profane injuste ele
la pacea
fiecare
se înscrie în realizarea unei anumite ordini. Orice activitate tinde pace. pacea 31
asigure o
mai multe grade de pace, inferioare. Pacea
Michel Villey, La Formation de la pensee juridique
moderne, PUF, Paris, 2003 , p. 117.
48
ordine, o
este numai cea
de o
iar
inferioare,
provizorie, ca cea a
o ordine
terestre. Legile statului
nu pot asigura decât o astfel de pace Pe de
parte, Sfântul Augustin
necesitatea
legilor terestre prin faptul
supunându-ne legilor umane, ne supunem implicit unui plan divin , pentru
ele au rostul lor în planul
lui Dumnezeu, nimic nu se
voia lui
Dumnezeu; aceste legi Dumnezeu
ceva din ordinea lui
de aceea trebuie
le
Doctrina Sfântului Augustin este ceea ce se afirmase
atunci în
de tot este
de dreptul natural, apropiindu-se
unii
autori de pozitivismul juridic, promovând
ca
ordine
respectarea istoriei, respectarea
legilor pozitive, cum
32
Idem, p. 12Q.
49
dreptului.
li.
Teoria izvoarelor
dreptului dreptului, trebuie
Pentru a sensul
de
în
Sfântului Augustin. Sensul este diferit antichitate, pentru · egalitate,
de cel din
la Sfântul Augustin, c1
caritate,
nu
gratuitate
generozitate. El
câteva
-
ale
are caracter subiectiv. fiind o
de caritate
reguli
diferit.
este
imprecise , care se ea nu poate fi are la
decât
credinta în Dumnezeu. '
-
are ca scop
ea
nu admite realizarea niciunui interes personal. Sfântul Augustin dar
ideea
ideea
private, comune ,
prin punerea în comun a bunurilor de 33
50
Idem, pp. 127-130.
mai ales de
În fapt, în
acestui
aspect, întâlnim o reafirmare a dreptului natural, devenind În
Sfântului Augustin,
Astfel, primele
de
la proprietatea bunurile proprii
au unii cu
implicit, experimentând o
de proprietate, deoarece proprietatea nu
are izvorul în dreptul divin. Nimic nu este just,
corect
iar
în -
este just
se
lui Dumnezeu. Acesta
În
este un element de
pentru dreptul
nu poate
nu poate fi
Ceea ce este interesant este
el pe
dreptul
poate coexista în armonie cu dreptul laic, terestru, Faptul
nu au puncte comune, nu
trebuie Dreptul
se
unul altuia.
pune accent pe
omului
de cele materiale, terestre, iar
se
lucrurile
familie, statut
(libertatea
de
social, bunuri etc.).
51
Dreptul pentru
se
cu dreptul laic,
pentru un
divine
între respectarea legii
cea laice,
legea
ce dispune legea pentru un
(de exemplu,
chiar suprimarea propriei nu are
legea
neavând
de
el a respectat
astfel
legea
poate fi
,
în
izvoarelor
Augustin
dreptului,
Sfântul
3 categorii de legi prin
care ni se
ce
natural, legea lui Moise, legea lui Hristos. 34 1. Dreptul natural
Dreptul natural ne este just
modul de
ceea ce a
Sfântul Augustin nu este un adept al dreptului natural, doctrina sa sentimente religioase, dar 34
elemente de
A se vedea în acest sens Michel Villey, op. cit., p.123; Georgescu , op. cit. , p.35 .
52
de puternice
armonie între dreptul natural
cel
în
sa, Dumnezeu a impus o ordine în iar
oamenilor nu ar trebui decât
execute
ordine
credem
Nu trebuie
Sfântul Augustin face apologia dreptului
natural, pentru
el
bun înainte de
dreptul natural era în
originar; în fapt,
dreptul natural este legea
/ex gentium.
au acces la
pe alte
2. Legea lui Moise Poate
bizar faptul
Sfântul Augustin
o
a
legea dreptului
modelul de
Tora, pentru de legea
promovat de
aceasta este fundamental El o
pentru
provine de la Dumnezeu, a fost
aceasta direct de
Dumnezeu în mâinile lui Moise, dar o acelui timp, fiind
de legea
53
3. Legea lui Hristos Legea lui Hristos sau legea singura
est
pe oameni spre spre descoperirea sensului termenului
drept, just. Ea se
în cele 4 Evanghelii.
În De civitate Oei, se ce este just
fide
vivit) ,
faptul
(justus ex
are originea în deoarece
este
ceea ce este valabil Aceasta se
principiul
pentru drept.
prin faptul
este prea
pentru a descoperi ea justului;
la o lege natural al Pe de legile
ceea
drept este este substituirea dreptului cu un drept sacral."35
parte, Sfântul Augustin
cutumele nu au valoare decât
textele
divine tac, mai exact au rolul de /ex specialia. în faptul sunt Calea, 35
54
Michel Villey, op. cit. ,, p. 125.
Hristos a spus „Eu nu
cutuma
sunt
de urmat pentru omenire.
III. Teoria statului Statul trebuie
se bazeze pe legi
trebuie
el
atingerile aduse bisericii mergând
la folosirea
respectarea fie în
Legile
ar trebui
cu legile
este automat o
pentru
dar aceasta nu pentru respectarea
aplicarea lor. Sfântul Augustin trebuie
oricum,
respecte legile terestre, chiar
sunt rele, pentru
ele sunt o parte din
întregul ordinii divine. Este ideal ca ele
fie juste,
dar justul nu poate fi cunoscut decât prin revelatie '
în trebuie care
Sfântului Augustin, statul evolueze spre crearea unei fie un refugiu al o copie a
divine, iar cetatea
divine, dreptul omenesc
devenind astfel
55
§2.
despre
drept
lege
a
Sfântului Toma d'Aquino Sfântul Toma d'Aquino a preluat teoria dreptului natural (I)
a
a
la crearea I.
dreptului (li).
Noi
ale
Teoriei dreptului
natural La Sfântul Toma, dreptul natural se
întâlnim
legile
distinctia dintre '
Dreptul natural nu
cu morala
este muabil
nu
imuabil) , deoarece natura
este
Din
ar trebui
ca
legile
ele sunt
fie dreptului natural.
în ceea ce
legile
doctrina Sfântului Toma este aspecte: necesitatea legii
56
pentru
pozitive, pe cinci originea legii,
autoritatea legii. 36
continuitatea legii, Aceste
nu sunt
pentru
le
la Aristotel, dar Sfântul Toma le
noi
semnificatii. '
Astfel, necesitatea legii prin faptul
se
nu
legea este un remediu al ci prin faptul
pe care o
al
provine din natura Legea
are în
nu numai represive , ci permisive
preventive.
Originea legii este cuprinde sau
de regimul politic
pentru monarh , pentru cei pentru popor. Este
Aristotel
legile
ideea lui un maximum de
virtute (/eges habent maximam virtutem). Continuitatea
legii
este
intermediul dreptului natural, pentru
tot
pnn
orice lege
provine din dreptul natural . Legea de legiuitor nu este altceva decât expresia 36
Michel Villey, op. cit., p.164.
57
justului natural. Dreptul este rezultatul a componente importante: pentru
,,al
el (dreptul -n .n.)
naturii; a
din
umane, pentru puterea
i-a
(dreptului n.n.) fixitate , precizie. Pe ansamblu ,
natural este atât de
dreptului
încât în
noastre
cea mai mare parte a arbitrariului .[ .. .] Dreptul nostru este extrem de pozitiv."37
legii,
În ceea ce aceasta trebuie comun
fie
reflecte binele
nu interesele personale ale legiuitorului,
dar, trebuie
fie
de
timp, în conformitate cu justul natural.
Autoritatea legii nu poate exista decât legea este natural.
ea corespunde justului ea este expresia a ceea ce este just,
va fi
de oameni.
este
atunci ea trebuie De aceea , s-a considerat în
37
58
Ibidem.
legea de
la Sfântul Toma, autoritatea legii
este
'
Din
Sfântului
termenul drept se just, ca la greci din
Toma
în continuare cu cel de la romani , fiind un just care
este vorba despre un just natural,
flexibil, care nu
reguli fixe. Prin urmare,
dreptul natural, la Sfântul Toma, nu are decât rolul de a oferi reguli generale, imprecise, Legile
pozitive
partea
în ansamblul dreptului natural. În acest context, cum poate fi
aplicat dreptul
natural de faptul
în atunci
când
legea
trebuie aplicarea acestor reguli , chiar .
tace, cazul
prin
sunt generale,
.
1mprec1se. la crearea
li. dreptului
în lucrarea sa, Summa theologiae, Sfântul Toma
59
rolul
în
dreptului este dublu.
Astfel,
formarea
pe de o parte,
divinitatea38 are rolul de a ne nu este
natura
în Univers,
o lume
deasupra ei. Pe de
parte,
poate fi Dumnezeu
lungul
îl
de omul de-a
descopere
rationale. I
Termenul drept are Aristotel,
ca la
dreptul este obiectul
Se
dreptului natural, a dreptului Dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decât legile
profane.
Legea
este legea
a tuturor lucrurilor pentru
ea este
cauza
din care
totul,
Preceptele sale nu sunt
cunoscute direct de om, ele trec în legea 38
Este
în vedere divinitatea în sens larg , cu tot ce
ea, nu numai Dumnezeu, ci lui Dumnezeu , judecata
60
îngerii ,
judecata
legile etc.
Legea om
este de altfel, sursa moralei pentru poate fi
de orice om, indiferent
este
În Tratatul legilor,
sau
Sfântul Toma
legea
din
legea
este o prelungire a acesteia
expresia
profane.
În ceea ce
izvoarele dreptului, acestea
sunt de origine Testament,
anume, Vechiul legea veche
Scopul acestor
Noul
legea
izvoare este de a ne
o dimensiune
în plus, cea a
prin
care
Mântuirea sufletului ne
ne putem
salva
sufletul.
accesul la o altfel de
de
I
pentru
este
de
este o
>
de
Sfântul Toma ca fiind o beatitudine refuzând nu putem accede la Dumnezeu vrea
nici o
o
legile divine, lume
pe care
cu noi. este pur
aparent
cu dreptul. Legea
legea lui 61
Hristos este total
de legea
clasic
forma
fiind
ea nu are
legii scrise. Legea
celor care doresc
nu
cu nimic din ceea ce
lege
ea este
presupune o
pentru o
pentru a ne schimba. Legea
f
stare de spirit, pe care trebuie
astfel,
este o o
în
spre deosebire de Sfântul
Augustin, la Sfântul Toma apare o legea
fie
Între
drept, acesta din
la îndemâna tuturor, inclusiv a celor care nu sunt 39
Ceea ce este interesant este faptul
doctrina
Sfântului Toma readuce în prim-plan teoria dreptului natural al
la el întâlnim
dreptului în drept public 39
Georgescu, op. cit., p. 40; Nicolae Popa, Ion
Dogaru, Gheorghe
90~91 .
62
drept privat.
Dan Claudiu
op. cit, pp.
Pentru dreptul public, a
teoria
a
ceea ce deschis calea apoi pentru separarea statului de
în
suveranitatea este pentru
sa,
inclusiv pentru ce,
Suveranitatea sau autoritatea a statului este
prin intermediul teoriei
dreptului natural; ea
din
este
Astfel, suveranitatea nu este
o
a
omenesc, un
remediu . regele Papei,
sub supunerea
regele ocupându-se mai mult de lucruri
terestre, el este mai mult legat de dreptul natural. de aceea, se
în chestiuni materiale trebuie regelui , iar în cele spirituale Papei.
Dreptul privat este marcat de teoria private
(dominium),
respingându-se
comunitare a planul dreptului face referire la
teoria din
plasând-o în sfera moralei. Se de
uz, de contracte, Sfântul Toma
de de
63
asemenea,
de delict
cum a fost ea
de dreptul roman . are un regim mixt, juridicoreligios, în sensul unire cu Hristos
aceasta are
cu biserica, de un de a poligamiei
În
concluzie,
putem
Sfântului Toma , însemnat natural,
un rol divin, de a incestului. 40
aprecia
doctrina
este
a
un progres al teoriei dreptului ,,reconstruind
fundamentele
temporal autonom, ale unei
unui
a dreptului,
necesare vigorii artei juridice ( .. . ), dar sacrifica scopurile spirituale ale omului."41
40
Michel Villey, op. cit. , p. 173.
41
Idem, p. 176.
ordin
a
SECTIUNEA A li-A
'
LAICIZAREA DREPTULUI
doctrina despre drept a Sfântului Toma îl are în centru pe Dumnezeu, ulterior epocii sale, se tendinta de a conferi omului un rol tot mai '
important în
dreptului, cu ajutorul
Dreptul natural se
,,se trece
de la superior la inferior, de la Dumnezeu fa oameni sau de la rege la popor. "42 , legea
este
cu ratio naturalis. Procesul de laicizare, numit
de
intermediul
(de a cuprins
dreptul,
prin ce s-a
manifestat în toate celelalte domenii ale Astfel, au
noi teorii care au
puternic
modernizarea dreptului: teoria contractului social, teoria
puterilor, drepturile inalienabile, jus
naturalismul etc. 42
I
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, Histoire de la
philosophie du droit, Armand Colin, Paris, 2001 , p. 101 .
65
I.
Teoria
contractului
social
Teoria
puterilor
Teoria contractului social puterilor au
teoria
pe fundamente noi teoria asupra
statului (A)
dreptului (B).
A.
asupra teoriei statului
Teoria asupra statului a suportat diferite,
în
de
contractului social
ai
conform
lui
Teoriei puterilor. Astfel, Hugo
stat este
Grotius,
crearea
de un contract social
prin care poporul transmite puterea forma sa de încheierea contractului, poporul pierde dreptul de a-i controla sau pedepsi pe sa, ar rezulta
De fapt, din nu trebuie
respecte promisiunile asumate prin pactul social.
66
În ceea ce trebuie forma
forma pactului, aceasta forma tratatului
actelor
invocând
interne, a
contractelor,
nu Grotius
obligatorie a tratatelor
Pactul social, la Grotius are o valoare poporul are o
de a se
supune suveranului. La
Thomas Hobbes, statul este creat, de
asemenea, în baza unui contract social, pentru a se pacea în societate, deoarece omul pentru om este lup (homo homini lupus), iar starea
a oamenilor, care
este contra
statului,
tuturor contra tuturor (bellum omnium omnes).
contractului
Ca
social ,
la Grotius, cu ocazia oamen11
anumite
drepturi în favoarea statului, dar nu puterea ca la Grotius, ci drepturile lor naturale, în schimbul De aceea, în
lui Hobbes , statul este
totalitar. Contractul se încheie între stat nu între suveran
popor
popor.
67
Statul este singura
a dreptului , numai
statul spune dreptul , numai el îl numai el are puterea de
pentru iar legea este un
comandament. Puterea statului este un summum imperium , are caracter absolut, este
concret, legile sunt
În
de monarh, dar, el nu
este supus legilor sale, el este ex lege /egem.
S-a apreciat
supra
în sistemul lui Hobbes nu
un just natural, ci un just legal. 43 În
lui John Locke, omul este natural
sociabil, dar nu se o stare de
într-o stare de Starea de
ci întrcuprinde mai
multe drepturi fundamentale : dreptul la libertate, dreptul la
dreptul la proprietate
Contractul social la Locke are ca scop garantarea drepturilor naturale în cadrul dreptului pozitiv. publice ale statului sunt învestite cu 43
Idem, p. 105. A
se vedea
Georgescu, Filosofia
dreptului. O istorie a ideilor din ultimii 2. 500 de ani, Ali Bec k, 2001, pp. 53-54; Nicolae Popa, Ion Dogaru , Gheorghe
Dan Claudiu
Marile curente, AII Beck,
68
Filosofia dreptului. , pp. 155-156.
putere, dar ele trebuie
garanteze aceste drepturi
naturale.
de puterea
poporul are dreptul de
lua înapoi suveranitatea.
Din acest fapt, bilateralitatea
pentru
statului
politice:
poporului
de a se supune legilor pozitive ale statului se pe
pentru stat de a respecta
drepturile naturale ale oamenilor. Astfel, supunerea de puterea pentru
nu este
drepturile fundamentale sunt o a
John
puterii.
Locke
liberalismului
este
politic,
un
considerat pact
un act al întregii
majoritatea
de exemplu, un
vot majoritar poate
unui individ dreptul private.44
inalienabil al Scopul
cu
fondatorul
statului
nu
îl
constituie
pacea,
securitatea individului ca la Hobbes, ci maximum de 44
Georgescu, op. cit., pp. 53-54; Nicolae Popa, Ion
Dogaru, Gheorghe
Dan Claudiu
op. cit, pp.
155-156.
69
libertate pentru om. Cel mai de
reprezentant al Teoriei
contractului social, J.-J. Rousseau sustine
omul
I
se
într-o stare de
omul nu este un
animal social, ci un biet animal, cu mila
perfectibilitatea, care-l fac uman. Omul se cu
încheie un contract prin care
totalitatea drepturilor sale naturale create prin contract, statul, care i le restituie imediat. Astfel,
drepturile
naturale,
pnn
intermediul
contractului, devin drepturi civile. În
fui Rousseau, pactul are la
totalitatea într-o
individuale care se contopesc ajungându-se la o comunitate
prin fuziune.
este
Suveranul este reprezentat de ansamblul lor poate valora Oricum, guvernarea ideal , nu este
70
la oameni.
este un
B.
dreptului
La Grotius, dreptul este mijlocul
natural de a asigura pacea. Dreptul natural este imuabil, Grotius crede atât de puternic în caracterul imuabil al acestuia, încât ar fi existat chiar
Dumnezeu nu ar fi existat. Se
preia ideea lui Aristotel social, astfel
dreptul natural omul este un animal
simpla sociabilitate a omului este
pentru crearea dreptului. Sociabilitatea omului decurge din dreptul natural, ea se prin intermediul pactului social.
în
se
Grotius se dreptului
dreptul natural al lui între curentul dogmatic al
natural
care
tinde
se
subordoneze dreptul natural dreptului divin pozitiv curentul tinde
al dreptului natural modern, care elimine dreptul divin pozitiv ca ordine
45
45
Alfred Dufour, Droits de f'homme. Droif nafurei et
Histoire, PUF, Paris, 1992, p.60.
71
La Hobbes, dat fiind
suveranul este unicul
legiuitor, legea este cea care Astfel, un act este legal, legea
de
este conform cu
suveran. 46
specialitate, s-a considerat
dreptul. În
literatura
de
Hobbes s-ar apropia
de pozitivismul juridic. sa este,
pe 3 man
coordonate,47 care o
de pozitivism.
Astfel, în primul rând , Hobbes legi naturale, chiar a securitatea
unei
este
ca fiind o
Pe ea este
pacea
legea
nefiind decât
mijlocul prin care se atinge pacea. Legea este inevitabil
de legea
În al doilea rând , la Hobbes nu întâlnim ideea puterii statului de pentru suveranitatea este
drept,
cum
el ei nu I se
pot aduce atingeri.
72
46
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 105.
47
Idem. p. 106.
în al treilea rând , sistemul juridico-politic al fui Hobbes nu se
celui pozitivist, caracterizat
de neutralitatea dreptului. La Hobbes, legile pozitive au ca scop suprem asigurarea
a
indivizilor, fiind subordonate legii naturale care le ceea ce trebuie
fie .
La John Locke, dreptul trebuie
asigure
libertatea individului, prin toate categoriile sale de dreptul
permite,
interzice etc. La Rousseau, legea se generalizare
printr-o
ea nu are valoare decât prin
pactul colectiv. În fapt, este vorba despre o generalitate a legii: o generalitate provine din autoritatea faptul
legea, venind de la o generalitate
care
ceea ce este
de
care
pe care legea le generalitate are fiind un act de
a) legea, nu poate
se
73
asupra particutarului; 48 b) faptul este expresia
generale
legea ea este
Doar legea poate împlini omul, pentru
ea
Din
libertatea teorie reiese
Rousseau nu
respinge dreptul natural, dar îl
îl face
un drept analogic natural, în sensul
nu are
validitate decât prin intermediul publice Pe de
legii pozitive civile. parte, Rousseau nu este n1c1
pozitivist, el
legilor absolute venite de la
Dumnezeu o
li.
lui Kant cu privire la drept
Kant face o separare a dreptului de precum
între dreptul natural
dreptul pozitiv.
Dreptul natural este definit ca ansamblul a
48
Acest lucru, la Revolutia '
între lege
74
decret.
se
s-a consacrat ca
poate armoniza cu
a
în
cadrul unei legi universale de libertate. Dreptul
se
pe
necesitatea
iar dreptul natural este, de fapt, întregul drept, dreptul in ansamblu, nemaireprezentând un set de drepturi particulare, ca
atunci.
Dreptul pozitiv cuprinde normele reglementate de
legiuitor.
dependent de
Dreptul
pozitiv
legiuitorului, dar un factor
important în determinarea pozitiv îl
este
dreptului
constituie cadrul limitarea
sociale,
care
individului, pentru a
putea coexista cu dintre dreptul natural în faptul
dreptul pozitiv
dreptul natural este bazat pe
iar dreptul pozitiv pe ajungând
49
din
fie arbitrar. 49
Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe
Claudiu
op. cit , pp. 218-219;
Dan
Georgescu, op.
75
Ca
Rousseau , Kant
libertatea
egalitatea cele mai importante valori juridice. Ele sunt atât drepturi
naturale, dar
cele
mai importante drepturi ce trebuie reglementate de dreptul pozitiv. III. Drepturile inalienabile ale omului Drepturile
inalienabile
sau
drepturile
fundamentale ale omului s-au afirmat în timpul din secolul al XVIII-iea,
fiind
consacrate
în
Oeclaratia ,
de
a statelor americane din 1776 drepturilor omului 1792, precum 1793 din drepturile
din
drepturilor omului din Cele
omului
(dreptul
fericirea)
la
libertatea
au cristalizat 3 concepte
fundamentale: fericire, libertate
egalitate.
În literatura de specialitate se
de
cit. , pp 87-88; Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 114.
76
fapt,
analiza
pune
3
probleme: cine este titularul drepturilor inalienabile?; cine le drepturi
în numele cui?; care sunt aceste au?50
ce
s-au conturat
Cu privire la prima
opinii, cea a omului natural ca titular de drepturi inalienabile
cea a omului
politic sau a omului civil
franceze) .
Rousseau este primul care
trebuie
între om
dintre de
conceptului
de
o
la
libertate.
se
date Astfel,
la libertatea unui om concret,
aflat sub dominatia coroanei britanice, libertatea , imediate franceze
vorbesc despre libertatea
a unui om abstract, denumit
50
a
,
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 124. A
se vedea
Corneliu Liviu Popescu,
drepturilor omului - surse,
a
proceduri - , AII Beck,
2002 .
77
A doua
cine
omului
drepturile
de asemenea, un
diferit.
o dat fiind faptul
suntem
suntem egali
de Dumnezeu, noi
suntem
cu anumite
drepturi inalienabile. deci, avem dreptul pentru
le
aceste drepturi ne
ele au fost create de Dumnezeu pentru noi. nu
faptul
omul e
creatura lui Dumnezeu , dar
drepturile
inalienabile au o rezultatul
ele nu sunt lui Dumnezeu, pentru
omul se
poate declara titular al drepturilor pe care natura sa le presupune.
A treia din
privitoare la conceptul•cheie
tripticul proclamat de ca
acum. în
libertate, iar cea
centru
conceptul
de
cel de egalitate.
Cu toate acestea, ambele Declaratii '
scopul suprem este fericirea
78
În literatura
de specialitate, acest concept a determinat analiza metodelor de acces la fericirea
a
continutului fericirii. I
în
Metodele
functie I
de
cele
plecând de la ideea
contractului
social,
Republica
poporul nu statul,
nu statul
poporul. Este doctrina guvernare este rea de la
fericirea
prin afirmarea are
rolul
central.
Orice se
unde poporul
Declaratiile '
franceze
sustin I
primatul statului în fondarea Republicii (doctrina Doar puterea
are rolul de a garanta
drepturile fundamentale, iar libertatea trebuie
de egalitate. fericirii publice presupune analiza a
fundamentale pe care le
Primul drept
inalienabil este dreptul la acestui drept are la scopul
statului
drepturilor
Reglementarea teoria lui Hobbes, potrivit îl
constituie
79
individului. Pentru ca
un drept
al omului, trebuie îndeplinite nu
puterea
drept de
asupra
(jus
sau de moarte vitae
necisque
imperatorului roman) 51 ; puterea
al
nu fie
proprietatea cuiva, iar suveranul
nu fie
puterea suveranului trebuie se exercite în numele legii. Din
statul,
creat trebuie
se autolimiteze, puterea lui trebuie
de
lege. S-a apreciat
despre ideea statului de drept, care în la
statul trebuie
unei ordini obiective,
este vorba a dus
se subordoneze fie pe solidaritatea
fie pe o germani au formulat o se ajunge la un cerc vicios , în sensul
51
80
statul nu poate fi limitat decât prin
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 128.
regulile pozitive pe care tot el le-a creat. 52
Libertatea
este
al
inalienabil al omului, fiind tuturor
drept
fundamentul
publice.
Hobbes,
doilea
potrivit teoriei lui
este un scop al contractului
social, libertatea este un scop mai mare, libertatea de
fiind
de
Al treilea drept este dreptul de proprietate, fiind întâlnit
sub denumirea de dreptul la proprietate.
Legitimitatea sa provine din teoria lui J. Locke, care proprietatea o extensie a dreptului la un om are dreptul inalienabil de apropria
sa ca pe un bun, el are dreptul cu atât
mai mult de oameni, pentru
apropria bunurile din oamenii nu sunt bunuri.
Justificarea
în ideea de
Ceea ce produce omul, îi de 52
dar nu
se
În proprietatea
Doar normele pozitive pot restrânge alte norme
pozitive.
81
are originea în drepturile naturale, deturnate de un monarh injust.
franceze
proprietatea este o extensie dreptului
natural.
o expresie a
Proprietarul
devine
simbolul
dreptului. Proprietatea
se
existenta individului. Posedând
un bun , individul
'
pe
are simbolic, posesia propriei lui persoane, are un drept personal de neconstestat. Este dreptul la o '
asupra fericirii , la o de interventia statului. '
Proprietatea permite,
asigurarea
simbolizând un drept universal la fericire sunt necesare anumite limite ale fericirii private, pentru
proprietatea
egalitate. Asocierea conceptului de libertate
de cel de egalitate este, de fapt,
un mit, un ideal, pentru egalitate a dat
la
fraternitate, prin intermediul
82
binomul libertatealt concept, cel de se ajunge la
53
celui de fericire IV.
moderni
A. Hegel
Hegel se opune doctrinei antice a dreptului natural.
omul este un produs al
istoriei, nu un substrat al acesteia. Dreptul natural se
pe o libertate
a individului.
Sistemul de drept est expresia
realizate.
Dreptul natural nu se opune dreptului pozitiv. Omul este membru al
sub un dublu aspect: pe
de o parte, în cadrul statului
unde
a omului este realizarea interesului
l
subiectiv; pe de
parte, în cadrul statului propriu-
zis , omul ca ;ndivid social, intervine ca participând la puterea În ceea ce ele se
53
A
drepturile omului, la Hegel, în
ale
se vedea Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. ,
p. 131.
83
libertatea este un principiu de drept, drepturile omului nu sunt altceva decât un moment relativ al dreptului. În
54
materia
Hegel este adeptul
private,
proprietatea
este o contradictie în termeni. I
B. Pozitivismul juridic
propuse
la începutul secolului al
XX-iea pentru definirea conceptului de drept, de
fundamentate pe jus naturalismus au determinat
unor curente opuse în gândirea
formându-se curentul pozitivist
curentul
idealist. Curentul pozitivist propune fundamentarea dreptului pe elemente exterioare
fiind
împotriva
dreptului.
Curentul idealist (de care ne vom ocupa în capitolul V),
dreptul este opera
acesta este o 54
sau
sau
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 132; Georgescu, op. cit., p. 97.
84
fie
Doctrina
la
al XIX-iea , exclude
secolului
de just din
dreptului.
a dat
curente de gândire:
la 3
exegezelor, 55
1.
exegezelor exegezelor a
în
1830-1880, fiind codificare al
de
lui Napoleon.
între anii procesul
de
exegezelor
exclude filosofia dreptului din studiul juridic al dreptului. Cu toate acestea, valoarea transferat
la
dreptul
o filosofie a dreptului natural s-a
pozitiv, creat de
a statului. 56
55
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryiolî, op. cit., pp. 136-
138 56
Idem, p. 136.
85
2. Al doilea mare curent este reprezentat de gândirea
din
al
principat reprezentant este Jeremy Bentham. Jeremy Bentham law
sistemul de comrnon
propune codificarea; el
din conceptul
de drept orice element extrajuridic, pentru a construi o
a dreptului perfect Legea este comandamentul celui care are
putere asupra altuia. Dreptul este un ansambf u de semne care provin de la suveran, dar scopul pe care legea trebuie
în vedere este binele
public. John Austin
doctrina lui Bentham, dar
a reintroduce dreptul natural, plasând legea în
57
86
Idem, pp. 136-137.
dreptului pozitiv.57
3. În originea
acestei
dreptul
are
în istoric. Dreptul este izvorât dintr-un
singur comandament statal. Apare ideea legilor în vigoare (ideea codului unic). Legile dreptul impun o Pe de
autoritate dreptului.
parte, un sistem
naturale trebuie
al drepturilor unui sistem
de drept pozitiv, sub forma unui cod unic. Savigny nu este de acord cu ideea dreptului; legile
codurile
dreptul dintr-
un sistem deschis, flexibil, într-unul închis, rigid. Dreptul
este
expresia
juridice
populare, concept care trimite la termenul de nu este
Volksgeist .
altceva decât care se
a dreptului, în cutume, de unde a dreptului este
Pozitivismul
pozitivismului.
rolul istoriei ca rol primordial în 87
formarea dreptului, subliniind rolul
juridice în
elaborarea dreptului în vigoare. Rolul istoriei este important în genealogia conceptelor. Este vorba despre
a dreptului,
de reelaborarea pandectism. Pandectismul se
a dreptului, pe metoda
conceptelor (Begriefsjurisprudenz). 58
58
88
Idem, p. 138.
CAPITOLUL IV CRIZA DREPTULUI
Prin
sa
pozitivismul juridic a dreptului,
fiind
de
dreptul
natural,
o reconsiderate
acestuia, iar
a fundamentele
termenului drept dobândind
noi
Pozitivismul a dat
la
mari
pe de o parte, juridicizarea
etatizarea dreptului,
în literatura
de specialitate sub denumirea de formalismul juridic sau teoriile formaliste parte,
de
I) ; pe de de lege, ca unic
fundament al dreptului, punându-se accentul pe sociologizarea dreptului, pe ancorarea lui în realitatea
aplicarea
- teoriile antiformaliste -
a li-a). SECTIUNEA f ' JURIDICIZAREA ETATIZAREA DREPTULUI
Este vorba, în fapt, despre Teoriile formaliste. 89
Formalismul juridic dreptului legea
în centrul studierii
statul,
le
un rol
in explicarea dreptului. Pe de
parte, trebuie precizat
pozitivismul
juridic german izvorât din
a dreptului
din Pandectism a fost criticat la începutul secolului al XX-iea, când se în
gândirea
autonomiei
o anume
cea
a
dreptului.
Realizarea acestui deziderat a fost obiective dreptului
'
maJore:
de
sistematizarea
separarea conceptelor dreptului în
sistemul
dreptului.
Sistematizarea
59
dreptului o
de stabilire de reguli juridice prin Se
treptat pozitivismul
distinct de pozitivismul legii din timpul 59
Bruno Oppetit, Philosophie du droit, Dalloz, Paris, 1999,
p. 58; Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, Histoire de la
philosophie du droit, Armand Colin, Paris, p. 143.
90
franceze. În Germania, dreptul este considerat un drept pozitiv, observându-se o
de separare
de pozitivismul conceptualist. Al
doilea
obiectiv,
dreptului are
autonomia
conceptelor
componente: formularea unei
Teorii generale a dreptului dreptului de
separarea filosofiei
dreptului, filosofice din domeniul juridic.60
I. Juridicizarea dreptului. Teoria
Hans Kelsen este cel care conform statului, pentru iar
dreptul este produsul dreptul
statul,
limitare, de fapt, autolimitare a statului
prin drept
în
statului, care nu este
decât o transpunere a autonomiei
de
contractuale din dreptul privat. El teorie
a dreptului, care este
o de teoria
a dreptului.
60
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 144.
91
Ideea
a doctrinei lui Kelsen este aceea conceptele fundamentale ale dreptului,
care
celelalte concepte juridice
se
în vârful genealogiei conceptelor trebuie fie epurate de orice unde reiese
de
teoria dreptuJui trebuie
nu
fie pur
sau
Kelsen
astfel o dreptului, care
asupra
este
din
fundamentale: 1) Teza
teze dreptului de
(dreptul este independent de preceptele morale ale dreptului natural; 2) Teoria care face o Astfel,
între drept
fapt.
statului ceea ce este obiectiv
real valid , ceea ce este stabilit de o obiectiv
61
61
Idem, p. 148 ; Hans Kelsen , Law and Morality, in
Essays in Legal and Moral Philosophy, Dord recht, 1973, pp. 90-93; Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe Claudiu
Dan
Filosofia dreptului. Marile curente, AII Beck, 2002, p.392. A se vedea
Georgescu,
Filosofia dreptului. O istorie a ideilor din ultimii 2.500 de ani,
92
1. Teza
dreptului de
Teoria
definea dreptul ca un act de
comandament al legiuitorului
de o
Este o
asupra dreptului,
conform
norma
este actul de
legiuitorului, care unu,
în
comportament
de la altul a
determinat
Kelsen
a
într-o
situatie '
teorie, pentru a agentului de a
de la altul un
comportament adecvat, e ceea ce trebuie
loc.
între fapt care o
a el face o
drept. Comportamentul pe
trebuie
(sollen), este
independent de subiectivismul încorporat într-un ordin, într-un comandament. Acest comportament este obiectiv, independent de emitentului ordinului.
personale ale legiuitorului trebuie
fie
de subiectivism
de
AII Beck,
2001, p. 160; Patrick Wachsmann, Le
kelsenisme est-ii en crise?, Oroits, nr.4, 1986, pp.53-55.
93
o 2. Teoria Conform
lui Kelsen, dreptul este un
sistem de norme ierarhizate. Legiuitorul, când o
este abilitat
de o
ce îi
abilitare. În acest caz, omul se supune normei juridice
nu unor simple comandamente. El este
obedient dreptului
nu faptului sau actului de
a ordinelor. Ordinele nu pot fi obiective, nu pot fi ceea ce trebuie
fie (so//en), decât
le
o
acestor ordine o
asemenea putere. În statele moderne, este
altor
norme. Toate celelalte norme juridice trebuie
fie
conforme cu normele imediat superioare lor acestea cu
Este vorba despre formarea
dreptului pe grade sau trepte. În acest context, s-a pus
problema
din
ce
validitatea este o 94
se Constitutiei? '
Kelsen
Ea
are
o
destinatarii normelor trebuie
se conformeze
normelor puterii constituante. Ea nu prevede nimic decât
care poate fi
(cum este în Marea Britanie). Kelsen respinge, astfel, Teoria dreptului natural, pentru
jusnaturalismul principii de
care ar
dreptului natural. Dreptul pozitiv
dreptul natural, în
Kelsen sunt total diferite natural preceptele de
ireconciliabile. Dreptul
validitatea unei norme depinde de ceea ce
afara ordinii juridice pozitive morale absolute
lui
unice
situarea în deci, trebuie
unei i se
conformeze dreptul pozitiv. Validitatea
eficacitatea ordinii juridice este
de norma
Validitatea
modul de este
a normelor. O a fost
într-un anumit mod,
95
care
o
care la rândul ei a fost
de În
obiectului
prin Teoria
dreptului, la Kelsen
a dreptului ajungem 1
dreptului,
structura
sa
dreptului nu are ca obiect stabilirea de norme juridice, stabilirea a ceea ce trebuie descrierea
normelor
sistemului,
fie, ci
desemnarea
normelor valide ale acestuia.
li. Etatizarea dreptului. Pozitivismul etatist francez
Pozitivismul german, rezultat al dreptului s-a creat având la
istorice a Teoria statului,
conform
statul este un subiect autonom de
drept cu
proprie
entitate
este o
de societate, are organe care în numele
62
teorie a pus
Jean-Cassien Bitlier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 150;
Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe op. cit., p.397;
96
Dan Claudiu
Georgescu, op. cit., p. 163.
problema raportului stat-drept, mai exact cum este posibil ca statul care nu poate fi identificat cu este supus dreptului, pe care tot el îl se
pentru
Statut
este un stat de drept,
care se supune voluntar dreptului. Este teoria care s-a impus
în
Cel mai de
reprezentant al pozitivsmului etatist francez este Carre de Malberg. Carre de Malberg preia teoria
a
a sublinnind
statului,
statul este
juridic,
iar Parlamentul, expresie a
generale a
este organul suprem al statului. Doctrina sa se
în contextul în care la
începutul secolului al XX-iea, legea este ca fiind unica
a dreptului; legea,
actul
juridic al Parlamentului trebuie Ideea
a doctrinei lui Malberg este
statul este supus dreptului, de unde aspecte:
un drept superior dreptului pozitiv
creat de stat (dreptul obiectiv), ale
reguli sunt
97
inspirate de un principiu de
solidaritate (regula
fondat pe
b) se
teoria
de cea
crearea statului este un simplu fapt nesusceptibil de a primi o calificare pentru
alte
ceea ce nu este cazul
persoane
calificarea
primesc
cu actul care îl instituie. 63
Malberg este la
pol al Teoriei lui Kelsen,
în spatele dreptului se
un fapt, nu o
Conform Teoriei
a lui
Malberg, statul este prin pentru
care
de la stat, atunci
statului se
pentru
juridice
el nu se poate
decât printr-o
limitat de drept, nu poate subzista Statul este o putere
de drept, o
de
Co nstitutie. '
63
Jean-Cassien Bill ier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 165. A
se vedea
lucrarea lui Guido Fasso, Histoire de la
philosophie du droit aux
x,x.e et xx.e siecles, L. G. D. J., Paris,
1976 ; Leon Husson, Nouvelles etudes sur la pensee juridique, Dalloz, Paris, 1974.
98
Spre deosebire de Kelsen, Malberg ordinea de drept nu o ierarhie de norme juridice, ci o ierarhie de organe. Parlamentul este organul suprem, care În
ordinea de drept este o ierarhie
de organe, de norme juridice sau de Malberg
teoria lui Kelsen de creare a
dreptului pe grade de norme. Malberg ierarhie a
(organelor) de stat, o
a puterilor acestora. care
statale sunt cele
statului
Unitatea statului este
atunci când nu
o autoritate care mai mare care de unde
o putere de decizie
o
autoritate
super,oritatea puterii
constituante. trebuie
o
inegalitate a se
în ordinea puterilor
constituite. Acesta este cazul
unde organul
suprem este Parlamentul. Constituirea
puterilor
statale
stabilirea regulilor juridice care
coincide
cu
statut statal
99
le
Astfel, ordinea
nu se poate rezuma la o ierarhie de organe. Nu
organe
drept, dreptul este cel care Doctrina
lui
propune o ierarhizare a
Malberg
a a statului este
cea mai
ea ordinea SECTIUNEA A li-A ' TEORIILE ANTIFORMALISTE
Teoriile juridic
antiformaliste
normativismul
se pot grupa, la rândul lor, în mai multe
curente: decizionismul juridic (I), drept
(li),
realismul
american
liberului (III),
realismul
scandinav (IV), sociologia dreptului (V), teoriile pluralismului juridic (VI).
I. Decizionismul juridic Fondatorul decizionismului juridic este Carl Schmitt, care 100
Teoria
a lui Kelsen
a statului de drept. Schmitt este inadmisibil ca o creeze
propriei sale
poate
se aplice,
,,o lege nu
se utilizeze sau execute ea
ea nu se poate interpreta ea se
nici
nici
se sanctioneze."64 Este de I
neconceput ca o
se realizeze prin ea
În plus, ,,ceea ce omite normativismul este interventia unei
'
'
Decizia
nu
care
de o autoritate face
existenta chiar a norrnei."65 Este Teoria '
sau decizionismul juridic. Disocierea
de Kelsen între validitatea
unei norme, care acesteia
64
a
eficacitatea sa sau aplicabilitatea este în
doctrina
modul de
sa
se
lui Schrnitt. De altfel, prin
amestecul
Carl Schmitt, Les trois types de pensee juridique, PUF,
Paris, 1995, p.74. 65
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 171.
101
politicului cu juridicul
chiar prin primatul politicului
asupra juridicului. Astfel, ,,decizia este
nu
în integralitatea sa dintr-o cum
unei legi nu poate fi
dedus din
piramida
a lui Kelsen este o În ceea ce
iluzie. ordinea de drept, spre
deosebire de Kelsen, Schmitt
validitatea
acesteia are fundamente diferite, pentru ordinii de drept nu
o
în vârful
cu atât mai
o
cum spune Kelsen, ci decizia suveranului. Ordinea de drept se pe o decizie decizia suveranului
Este
poate fi suveran cel care
decide starea
Starea
imprevizibilitate, în
nu pe o
ceea ce nu este
ordinea
Ea
permite
suspendarea ordinii de drept în cazul în care 66
J.-F .
Kervegan,
La
critique
schmittienne
du
normativisme, in Le droit, le po/itique. Autour de Max Weber, Hans Kelsen, Carl Schmitt, ed. C.-M. Herrera, L'Harmattan, 1995, p. 32.
102
statului este Schmitt În
În pericol.
de asemenea, doctrina sa , statul este legiuitor, este statul în
care
legii se
criterii
formale,
procedura care a
fost
Legalitatea devine un principiu de
legitimare legea devine
cu conceptul de
1
Statul-legiuitor este caracterizat de separarea '
civile de entitatea statului. Statul, de altfel,
a devenit
din anii '20 un stat social, vorbindu-
se despre
Schmitt
un stat-social, pentru
el intervine în toate
domeniile
este
nu numai în economie, spre
deosebire de doctrina
(a
statului). li.
liberului drept
Fran~ois Geny este principalul reprezentant al 67
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 177.
103
acestei
El
exegezelor; doctrina
lui precede
a liberului drept. mai multe izvoare
de drept, nu numai legea, iar cercetarea dreptului este o cale Prin
a
pentru metodologia
viziune se deschide practic,
calea sociologiei juridice. liberului
drept
fundamentale: drept (A)
teze
legii , ca unic izvor de
necesitatea
libere a dreptului
(B).
A.
legii
În
s-a ajuns la o între lege
sociale,
legiuitorul refuzând, adeseori, modificarea legii Geny monopolul legii ; dreptul se umane
104
la acte
nu la obiecte ideale. Pe de
natura
în a
pe de o parte,
parte , el
care nu
doar în baza legii scrise, nu
doar a aplica legea
ci are rolul de a crea
dreptul. Se recunosc
de lege
de drept: cutuma, dar
alte izvoare
doctrina
izvoarele reale izvorâte din libera cercetare Izvoarele reale
drept
dreptul, devin
când sunt acceptate de izvoarele
formale ale dreptului. Geny face o clasificare a izvoarelor dreptului în 4 categorii:68 -
daturile
reale
ale
'
economice,
sociale, morale pe care se
norme
juridice; -
daturi/e istorice constitutive ale
a
tot ce este legat de istoria unei -
daturile
rationale '
constitutive
natura lucrurilor sau natura
a
tot
ce
(este,
de fapt, dreptul natural); -
daturi/e ideale
omului.
68
Idem, p.1 91.
105
Prima
a
doua
categorie
corespund
de fapt, ultimele normative care trebuie a
magistratului
preceptelor
inspire opera legiuitorului, a
teoreticianului
dreptului .
de fapt pot fi cunoscute prin metodele pozitiviste
ale
normative
fac
dreptului.
sociale.
Preceptele
obiectul
a
Preceptele
de just, de
fapt, sunt preceptele dreptului natural. B. Cercetarea
a dreptului
Cercetarea
a dreptului are ca scop
umplerea lacunelor legii, antinomiei legii. Fr.
pentru
Geny
metodologic: interpretarea legii teza
un
dualism
libera cercetare subiective, care
cercetarea vointei autorului textului . '
apare o
între libera cercetare legiuitorului,
106
are
prioritate
legiuitorului. III. Realismul american
Realismul american Geny
a fost influentat de Fr. '
liberului drept din
Fondatorul
realismului american este Oliver Wendell Holmes, a este
din
4
teze
fundamentale:69 -
sau
a dreptului, conform
dreptul este un mijloc de
realizare a diferitelor politici puse în unei
de
În ceea ce
dreptul,
acesta nu mai este definit ca ansamblu de reguli concepte deduse din câteva principii, ca în tezele formaliste ale dreptului. -
Conform
teza
normele juridice
termeni în
Teoria
care fac
a normei respective.
Normele juridice au un
69
acesteia,
este
nedeterminat. de
Teoria
Idem, pp.179-184.
107
precedentului judiciar în sistemul de common-law. Potrivit teoriei precedentelor, se
o
autoritate normelor
le-au
validat existenta în cauze solutionate de ei anterior. , ' -
teoria
(Behaviorismul). este rezultatul
personale ale
teorie
pentru reorientarea gândirii juridice, care trebuie
fie
de deciziile
judiciare. 70 -
teza
(Anticonceptualismul).
În baza acesteia, se cauze
faptele
în
în
au
sociale. Anticonceptualismul
la rândul lui,
aspecte: pe de o parte, gândirea trebuie
cel mai aproape posibil de
modelele de comportament impuse de tribunale sau alte
care
dreptul,
juridice inutile. Pe de gândirea
nu trebuie
de valoare asupra acestor modele 70
108
Idem, p. 181.
evitând parte,
nici o
cu atât mai
elaboreze o teorie a IV. Realismul scandinav
Cel mai important reprezentant este danezul Alf Ross. În
sa, dreptul este un fenomen
psihic, normativitatea
este o constrângere
Dreptul este, în schimb, definit ca un ansamblu de norme juridice. Astfel, ,,un sistem juridic
considerat
un sistem valid de
norme, poate fi definit ca un ansamblu de norme care sunt real pentru
în spiritul de el ca social-obligatorii"71 ,
sunt
deci, respectate. De fapt, I
obligatorie a normei juridice
realismul scandinav de cel american .
Ross
el
eficacitatea (sein)
de Kelsen între validitatea (sollen) dreptului.
Pentru Ross, Kelsen este un cvasipozitivist.
71
Idem, p. 187.
109
V. Sociologia dreptului
Rudolph von
lhering
scopul
dreptului este
a ceea ce
este necesar pentru afirmarea
omului,
în special, în aspectele legate de onoarea sa proprietate. Calitatea persoanei are
Max Weber
de
asupra
dreptul este compus din
norme juridice ierarhic ordonate
stabilite
norme prealabil definite
o alte
norme. Ordinea de drept este un sistem logic clar, o ordine
lacune. În caz de litigiu, depind de supunerea unei
concrete
la o
prin
intermediul unui rationament deductiv. 72 '
VI. Pluralismul juridic
Maurice Hauriou
72
alte
Idem, p. 202. ; Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe Dan Claudiu
110
statul
op. cit., p.418.
colective sunt interiorul
private sau publice, în
se
norme juridice, atunci
statul nu poate fi unica
de
drept. Leon Duguit
dreptul este nu ceea ce
este sanctionat oficial de stat, ci ceea ce este I
socialmente necesar. Statul nu
sub forma
puterii publice sau a
Acestea sunt
concepte vide, golite de
Ideea
statului apare ca fiind
în
ale statului. Duguit
o Teorie a
serviciului public, serviciile publice sunt asigurate de stat
sub
autoritatea
lui.
necesitatea distinctiei între functiile exercitate de I
grupuri între ideea
l
de indivizi, ceea ce
echilibrului
În schimb, respinge a dreptului, care a fost
de
111
CAPITOLUL V TEORIILE IDEALISTE
cum am
în capitolul al III-iea, opus
pozitivismului s-a dezvoltat curentul idealist, pentru care dreptul este produsul o
omului, fiind
a spiritului omenesc.
I. Neokantianismul. Giorgio de/ Vecchio
R.
Stamm/er
În Italia, s-a dezvoltat un pozitivism critic, axat pe ideile filosofiei lui Fichte , dar
pe natura
a dreptului. Astfel, Giorgio de/ Vecchio face o
juridic. În
a pozitivismului lui, sistemele juridice
idealul de
care permite realizarea
persoanei. De asemenea, face o conceptul de drept, obiect al unei logice
ideea de drept
de drept, obiect al 112
între pur idealului
deontologice. Dar, pe
aceste treilea
tipuri de cercetare,
un al
anume, o cercetare
ce
dreptul din punct de vedere istoric sociolog ic. Orice
este un subiect de drept, care
are un drept subiectiv,
îi corespunde o
care
altuia. Idealului de
drept îi corespunde principiul de orice
conform
are posibilitatea de a nu fi exercite propria libertate.
Idealul de drept cu
de
73
Oei Vecchio
lui Kant,
în ceea ce
conceptul de drept. Astfel, Oei
Vecchio
dreptul nu trebuie definit prin (deci, prin ideile de
forma sa. Forma dreptului trebuie astfel încât
73
se
ci prin fie
în orice sistem juridic.
Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe
Claudiu
Dan
op. cit., p.242; Jean-Cassien Billier, Aglae
Maryioli, op. cit., p. 241.
113
Conceptul de drept este strâns legat de umane; -autorul italian considerând domeniului dreptului orice cum cu
a unui subiect
este
sau
altui subiect. Dreptul se
independent de
la
mai multor subiecte, care au dreptul subiectiv de a
Acestui drept de a
corespunde
a altui subiect de a
nu împiedica pe altul
exercite acest drept.
Oei Vecchio
în domeniul dreptului,
sunt întotdeauna bilaterale iar în domeniul moralei, necesare, pentru care
se
sunt unilaterale doar la subiectul '
aici apare o deosebire
de Kant, pentru nu
în caracterele în cazul moralei
dintre drept (adeziune la legea. conformitate cu
Giorgio del Vecchio, Philosophie du droit, Dalloz, Paris,
1953, p.270.
114
coordonate,
Astfel, se face o demarcatie
'
între drept
74
îi
în cazul dreptului), ci in
interne ale unui act în materie
75
dar
permite ceea ce este prescris de
dar nu
ce este
,,dreptul
posibilitatea unei sa."76 Dreptul
Dreptul
nu necesitatea
morala sunt, în
sa,
complementare. Rudolph Stamm/er se înscrie, de asemenea, în
curentul neokantianist, având
legate de
conceptul dreptului. El formula o
pentru a putea
a dreptului, trebuie, mai întâi,
de factorii istorici
sociologici. Conceptul
dreptului nu poate fi cercetat decât de o a dreptului (ca la Kelsen)
este expresia unei
vointe inviolabile, coercitive, autonome, suverane. '
Dreptul este, ca
la Oei Vecchio,
idealului de
acest ideal având la
principii: principiul
75
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli , op. cit., p. 243.
76
Giorgio del Vecchio, op. cit., p. 271 .
115
:~
în sensul
niciunui om
altuia
nu fie
principiul
omul nu trebuie
în sensul
fie exclus din comunitatea
din care face parte, ci trebuie în
fie implicat
În literatura de specialitate se aceste
vag, imprecis
principii au un reiau
a
dreptului just (libertatea
trebuie
fie în
cu libertatea tuturor). 77 li. Fenomenologia dreptului A
ln
filosofie,
fenomenologia
întoarcerea la concretul lucrurilor, la puritatea for pentru a putea
le
tor (eidos). Toate obiectele din lume sunt, de fapt, fenomene,
pe
care
numai drept,
ajunge
le
esenta lor. În '
a fost
de Edmund Husserl, care a criticat toate la el,
atât naturalismul, cât
antinaturalisrnul, pozitivismul juridic etc., pentru a 77
116
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 244.
impune o viziune spre
asupra dreptului,
acestuia.
De altfel, curentul fenomenolog iei juridice a cunoscut
pe de o parte, o de asimilarea
conceptelor juridice cu cea a valorii acestora; pe de parte, o care
dreptul este în mod exclusiv opera
omului,
fiind libertatea
a omului în
domeniul valorilor. 78 Metoda
de
a
dreptului are caracter descriptiv, ea are rolul doar de a constata (eidos)
în
tuturor
structura dreptului. Se
astfel,
trei categorii de eidos, care structura dreptului: 79
78
Bruno Oppetit, Philosophie du droit, Dalloz, Paris, 1999,
p. 78. 79
Paul Amselek, La Phenomeno/ogie et le droit, Archives
Philosophie - Droit, tome XVII , Sirey, 1972, p. 185-187.
117
- eidos cu caracter generic (elemente de generale),
dreptul in
sa
apare ca fiind un ansamblu de norme;
- eidos cu caracter special (elemente de specifice): normele care compun dreptul sunt norme cu continut etic, având vocatie de comandament; '
'
- eidos cu caracter particular (elemente de cu caracter particular): având comandament,
normele
de
juridice
conduc
comportamentele umane.
A. Curentul axiologic Edmond Husserl cutuma
dreptul are la este compus din numeroase
elemente cutumiare. Cu toate acestea, acolo unde simpla
a unei
sociale în mod relativ, nedeterminat, dreptul are un singur izvor determinat,
anume,
fie a
monarhului, fie a Parlamentului, fie a statului.
Membrii
se supun unei astfel de
în mod
voluntar, nu este o
subordonare 118
'
de
stat,
c1
în
baza
poporului. Doctrina lui E. Husserl are în centrul analizei forma
de
de drept,
care apare ca o
ce vine din exterior.
Autorul nu este preocupat
cerceteze structurile
juridice efective, conceptele de drept. Pentru el, din exterior. 80
dreptul este ceea ce ne Doctrina sa a fost Husserl
de fiul
Gerhart
de un discipol, A. Reinach. Astfel,
dreptului (eidos) necesare
în caracterele a priori
ale
conceptelor a restrângerii
a lucrurilor (eidos) a conceptelor
ideale, dar reale ,
Metoda
la structura
la desprinderea a
dreptul, în ansamblul care este tot
juridice.
juridice. are propria sa
Normele juridice sunt Gerhart Hussert, pentru
putem studia structura lor
Dar, uneori,
dreptul pozitiv
sa (eidos) a
80
de la
Rene Toulemont, L'essence de la societe selon
Husserl, PUF, Paris, 1962, p. 206.
119
în acest context, se pune problema
priori,
dreptul pozitiv trebuie
se conformeze
sale a priori, sau altfel spus, care este raportul dintre ordinea (ceea
ce
(un fapt juridic)
trebuie
Fundamentul
fie
axiologic
al
acestora,
ordinea
dreptului
normelor juridice se
valoarea sa
pozitiv,
al
în efectivitatea
în faptul
normele juridice
existente sunt respectate de destinatarii lor. B.
juridic
Potrivit
acestui
curent,
precede
Pentru drept, problema nu este aceea de a a acestuia, pentru dreptul
lumea, în general, depind de
umane, de
omului, de interesele
valorile lui.
a avut ca principali pe M. Scheler, N. Hartmann, E.
Fechner, Werner Maihofer etc. În ceea ce obiective ale 120
valorile, acestea sunt lucrurilor,
sunt a priori
'
sunt
ierarhizate. Astfel,
valori absolute care sunt
fundamentul principiilor juridice supreme. Deasupra tuturor
valorilor
absolute
se
persoanei umane , din care
demnitatea principiile juridice
supreme, cum ar fi , libertatea de exprimare (cea mai
dintre toate
libertatea
dreptul la au caracter universal
Aceste se
în fiecare
Ele cauza
sociale tipice, din lor
Dreptul are izvoare reale
încetare. mari categorii de izvoare:
izvoare ideale,
continuare de separarea sollen, dintre fapt
cont în dintre sein
valoare. Pe de
parte, are
loc o „reabilitare" a dreptului natural, afirmându-se omul
valorile
natural, dar
liber
preceptele dreptului creator în deciziile
sale. Nu este vorba despre un drept natural cu un
preexistent, nici cu un
variabil, ci despre un drept natural al continut este în '
devenire, deoarece omul
ia parte la formarea acestui 121
CAPITOLUL VI . REABILITAREA DREPTULUI NATURAL
Reconsiderarea teoriei dreptului natural a dus la critica modernismului, în
în special,
in Germania. Reabilitarea dreptului
natural a fost de
în special, de Leo Strauss (I). în
cel mai de
a fost Michel Villey (li). Ambele cea
cea
antimoderniste, subliniind
sunt
doar întoarcerea la
dreptul natural poate salva dreptul.
I.
Criza modernismului.
Leo
Strauss
modern.
femei
o dreptul
unei
modern
a dreptului presupune
bazate pe egalitatea dintre acest lucru este un defecte ale
122
Leo Strauss
mai dreptului
modern: istoricismul
pozitivismul.
lstoricismul, pentru
este bun
ceea ce este consacrat
validat istoric, el pune
accent numai pe ceea ce este (sein) ce trebuie
just
nu pe ceea
fie (sollen). Pozitivismul juridic este
criticat, pentru
în materia dreptului, în
nu este
în
nici o
Pozitivismul
mai multe
sisteme de valori , iar
izvorâte din ele sunt
rezultatul deciziilor subiective
arbitrare.
lstoricismul
pozitivismul
subiectul (ego cogitans)
în
dreptului.
în locul
subiectivitatea, omul care lumea care îl
Dreptul natural antic
trimite la raporturile subiectului cu lumea din care provine. Subiectul are
de a îndeplini ceea
ce trebuie (so/len) în
de ceea ce este (sein) .
Drepturile sale nu revine subiectului
Ceea ce drepturile) va fi determinat
prin raportarea la ordinea
finalitatea acestei lumi 123
ierarhizate. Leo Strauss nu respinge subliniind
doctrina
„întoarcerea la filosofia
este
... ].
Numai noi singuri, care
putem
o
la problemele de azi." 81 Este de acord cu dar nu unde este opinii
formarea unei veritabile
individuale.
întoarcerea pentru
de
De
asemenea,
el
propune
la antichitate, la
ea permite omului modern activ,
un
de problemele a dreptului
principii mai puternice decât orice statut juridic. Aceste principii sunt, de fapt, dreptul natural sau dreptul
care se
în
drepturilor omului sau drepturilor civice. Reabilitarea dreptului natural are loc, în special,
al doilea
mondial, când se pune accentul pe ideea drepturilor 81
124
omului,
idee
care
L. Strauss, La Cite et l'Homme, P.U.F., p. 19.
se
atât în
cât
În
În cazul în care o lege este drepturilor omului, ea este nu este obligat
juridic, poporul
o respecte, iar
curajul
refuze caracterul juridic."82
Astfel, în gândirea a
trebuie
s-a pus problema de care au misiunea
dreptul, trebuie
aplice
respecte inclusiv atunci când
este contrar valorilor fundamentale, omului, doar pentru
drepturilor
a fost emis de legiuitorul
competent. la întrebare este legat de
dreptului cu
morala. Validitatea normelor juridice depinde de conformitatea lor cu morala;
nu sunt
morale,
normele nu sunt juridice, ele nu constituie drept. germane a fost de drept, special, de H.L.A. Hart 82
de în
Lon Fuller, care au
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 256.
125
separarea dreptului de o
ei au
de
care
criteriile de validitate a regulilor juridice. Criteriile de validitate sunt criterii de constatare, descriptive ale normei juridice. Norma de nici
nu este nici
ea nu
din ratiunea '
precum norma Critica
a lui Kelsen.
a dreptului nu
face
decât
de propuneri
fifosofice
discutabile. un minim al dreptului natural, care trebuie se
în mod necesar în orice sistem de
drept pozitiv. Este vorba despre „forme minimale de a promisiunilor,
persoanelor, care
sunt
a ele
componente
indispensabile ale dreptului unu, drept superior, izvorât din moralitatea
a
dreptului. Legile care nu sunt morale nu trebuie nici 83
126
H.L.A. Hart, Le concept de droit, Dalloz, Paris, p.239.
respectate de
nici aplicate de
statale.84 Dreptul superior este dreptul natural la baza dreptului pozitiv Ideea
dreptului natural se
în
fiind
în principal, de Michel
Villey.
li. Declinul modernismului in
lui
Michel Vil/ey
Michel Villey nu este de acord cu dreptul modern, pentru realism
este individualist
lipsit de
obiectivitate. Autorul francez
spre
dreptul natural, despre care
îl
dreptul roman, singurul care
ceea ce este
autentic în drept.
lui Villey este împotriva
tui Kant, dar el
în
a celei a lui Kelsen. Astfel,
de drept subiectiv, deoarece
dreptul nu se 84
în
cu un subiect} ci cu
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli , op. cit., p. 258.
127
natura ·1ucrurilor. De altfel,
de subiect
cea de individ sunt echivalente. modernismului o
a
individualismul, pentru
nu tine cont de sociabilitatea
a omului.
'
Individualismul este fondat pe un voluntarism face confuzie între ordinea de drept anexând dreptul moralei. Toate acestea dreptului. Michel Villey
trebuie ca omul
la dreptul natural, iar
se
la gândirea
a dreptului natural, care este ca reprezentând un nou realism juridic. Doctrina lui Villey este
pe
majore: critica pozitivismului juridic
critici
critica dreptului
natural modern. Pozitivismul juridic este criticat, pentru
dreptul nu poate fi creat de om, deoarece îi fiind înscris în natura lucrurilor. Dreptul
natural modern nu poate fi acceptat, pentru se pretinde a fi un drept al omului de la o Villey
128
pentru om, el
anume, starea de de fapt, omul trebuie
graviteze
în jurul dreptului
omului. Singurul capabil
nu dreptul în jurul
arate ce este dreptul este
jus naturalismul antic. Astfel, dreptul este de fapt, sollen provenit din sein,
ceea trebuie
fie
din ceea ce este. Doctrina lui Villey a fost
ea la rândul e1,
Pe de o parte, s-a
autorul
francez
de individ
iar
de subiect,
unui drept natural clasic, antic invocarea
unu,
drept
impracticabil, fiind în fapt, un demers teoretic. Ideea dreptul
în jurul omului, idee pe care o
respinge Villey, nu are nu sens individualist, ci universalist, fondat pe ideea de libertate, deoarece omul
dreptul nu au nici un sens decât prin
intermediul
ideii
de
libertate.
Prin
universalitatea subiectului practic în mod
urmare, a
de Villey individualismului. 85
fost Pe de
parte, doctrina lui Villey este
sub aspectul faptului 85
întoarcerea la
Idem, p. 261.
129
jus naturalismul antic, la prima versiune a dreptului natural fondat pe o armonie idee
cel
trei probleme: cum
poate fi aplicat dreptul natural antic în societatea naturalismul antic este destul de ambiguu, de neclar in raport cu lumea nu poate
problemele
actuale; natura lucrurilor nu este altceva decât natura
romane
nu natura dreptului cum
Villey. 86 Ceea ce este interesant este ideea
doctrina lui
dreptului de
ca
pozitivismul juridic pe care ii Ca o
la reabilitarea dreptului natural, de drept
gândirea 86
o orientare
în
neopozitivismul juridic.
Idem, p. 262. A se vedea
Paul Amselek, Ch.
Gregorczyk, Controverses autour de /'ontologie du droit, PUF, Paris, 1989,
p.25; S. Goyard-Fabre, Les fondements de
l'ordre juridique, PUF, Paris, 1992, p.229; Clement Rosset. L'anti-nature, coli. Quadrige, PUF, Paris, 1995.
130
CAPITOLUL VII NEOPOZITIVISMUL JURIDIC
Pozitivismul traditional a fost criticat, cunoscând '
noi
legate de redefinirea conceptului de
drept, de sistemul juridic Rolul
în
de
juridice.
pozitivismului revine
anglo-saxone de drept, în cadrul
s-au
formulat noi teorii, care au dus la un nou curent de gândire, neopozitivismul juridic. Cei mai de ai neopozitivsmului juridic sunt H. L.A. Hart (I)
Neil MacCormick (li), care au creat o
în doctrina
de
I. Conceptul de drept juridic.
atunci. structura sistemului
lui H.L.A. Hart
Autorul englez H.L.A. Hart are ca preocupare definirea dreptului, principala sa lucrare intitulându-se Conceptul de drept. Hart nu a dreptului, dar
o în
definirea dreptului este foarte important limbajul 131
juridic folosit, regulile de deoarece pot
probleme de interpretare.
Oricum, claritatea unei reguli juridice nu depinde doar de limbajul folosit, ci de contextul regulii (stabilirea a
procesului,
de fapt, organizarea administrarea
probelor).
care într-un litigiu este
Astfel, în altul
poate pune probleme de interpretare. în
lui Hart, normele juridice au un deschis, ceea ce face ca unele litigii
fie
iar altele dificile. Sunt dificile acele litigii în care nu decurge nici o nici din
nici din lege, Numai în litigiile dificile,
chemate putere
aplice dreptul, dispun de în ceea ce
normei juridice
sensul
sfera ei de aplicare. Dar,
putere
a
executive neutralitatea puterii
pentru
aprecierea
normei are caracter subiectiv, fiind 87
132
de libertate de apreciere.
asupra pe
principii extrajuridice cu un ·
social, politic
sau economic. 88 Aplicarea regulii de drept depinde, în sa, de obiectivele pe care le care a creat
În
normei juridice putem constata sub sfera de
de obiectivele litigiile dificile
a normei sau nu. Astfel,
'
formulele lingvistice ale normei conferind acesteia un care
legiuitorul
o
de deschis,
în aplicarea normei,
nu se tine seama de obiectivul avut în vedere de '
legiuitor. de norma
de prin
oamenilor de a
se supune legilor. Cu toate acestea, pentru Hart, a fi obedient
'
de o
caz
nu
chiar ce
în nici un
este o în
repetate ale
88
H.L.A. Hart, op . cit., p.295.
89
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit. , p. 274; P.
Amselek, Ch. Grzegorczyk, op. cit., p. 11 O.
133
membrilor
unui
grup
social.
Orice
conduitei reglementate de de
membrii
grupului
este social.
În
,,faptul de a fi obedient unei reguli sociale nu se
pe o
acceptarea
ci pe
a regulii de
actorii
sociali. "90 În
izvoarelor dreptului, Hart
pe
izvoarele formale ale dreptului, considerate de el imperative,
izvoare facultative, care
constau în influente cauzale sau materiale care '
dezlegarea pricinii pe care o face care Autorul
inclusiv de buna
englez
izvoarele
facultative nu fac parte din sistemul de drept. Cu privire la structura sistemului de drept, sunt relevate
considerate necesare
suficiente pentru o
parte,
normele
reglementate 90
134
sistemului. Astfel, pe de de
care
sunt
apreciate ca valide, trebuie
fie
Jean-Cassîen Billier, Aglae Maryîoli, op. cit., p. 271.
respectate de
iar pe de
de
care
validitate
o
criteriile de
iar modificarea normelor sau orice
decizie cu privire la ele trebuie de
parte,
fie
ca reprezentând modele publice
comune pe care ele le
în
calitate.91
Sistemul de drept este compus din categorii de norme: norme primare, care stabilesc modelele de comportament care trebuie urmate norme secundare, care stabilesc modul în care regulile primare pot fi identificate, edictate, abrogate sau modificate. Aceste norme secundare sunt reguli care
de
criteriile de validitate a
normelor juridice,
reguli de creare a normelor,
reguli de schimbare (de modificare sau abrogare) reguli
de
decizie
instaurând
de
Cu toate acestea, toate regulile valide ale sistemului
de
drept
sunt
intermediul unei reguli ultime de
recunoscute
prin care
cuprinde criteriile de validitate pentru toate regulile 91
H.L.A. Hart, op. cit. , p.277.
135
din sistem. Hart
nu se pune în
validitatea acestei norme ultime de modelul lui Kelsen, care nu validitatea
normei
fundamentale.
Dar,
autorul
englez
de nu este o
cum
apare la Kelsen, ea nu este nici o social. S-a spus
ci un fapt
piramida lui Kelsen este invers , de la vârf fa
pentru de
'
iar
este o se
,
de Constitutie, '
la toate regulile secundare,
pe care
care au misiunea
dreptul, trebuie Se
'
le respecte. validitatea normei juridice este
de eficacitatea sa, Hart problemei problemei 92
136
aplice
poarta ordinii
juridice,
sale
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryiol i, op. cit. , p. 277.
spre necesare
interogarea
asupra
suficiente ale unui sistem juridic valid."93
li. Negarea jusnaturalismului. Doctrina lui
Neil MacCormick Neopozitivismul juridic se negarea
prin
a jusnaturalismului, în cadrul
anglo-saxone, cel mai reprezentativ autor fiind scotianul Neil MacCormick, a
a fost
'
în
literatura
de
specialitate,
juridic . MacCormick
jusnatura1ismul, pentru
dreptul nu se princip~ile
pe valorile
universale,
la
care
ar
pe
trebui
ordinea De asemenea, este criticat normativisrnul pur al lui Kelsen , pentru
ordinea de drept
nu pe so/len, care 93
se o
Idem, pp. 276-277.
137
o
a
Kelsen), ci pe fapte
(ca la
în care se înscrie
,,atunci când faptele brute se înscriu în timp
în
orice
în mod independent de faptele
veritabile
artificii
sunt, în care
existenta conventiilor umane - conventii sociale, '
'
'
juridice, morale - : nu putem face fapte
cu
(fapte sociale , fapte juridice)
decât prin intermediul regulilor sociale, morale juridice. "94 În plus, se
normative nu
pot deriva din
descriptive sau altfel spus,
pe so/len din sein. Dar, se pe planul
sociale,
lui sein cu
sol/en este
Ordinea
este,
în
schimb,
un fapt
compus din reguli juridice, care sunt 94
Idem, p. 281 . A se vedea
J. L. Searle, Les actes de
langage. Essai de philosophie du langage, Herman, Paris, 1972, pp. 91-94.
138
necesare pentru determinarea
actorilor
sociali. problematica
astfel pozitivismului,
nemaifiind
ordinea
doar din reguli juridice care
corespund criteriilor de validitate stabilite de regula de
a lui Hart, ci
din norme care
logice de
efectuate
provin din
pe baza altor norme ale sistemului de drept. În
nu poate
concepe
unei
independent de
normele care o compun . Normele juridice valide care
ordinea
putem
stabili principiile juridice capabile interesului general
139
CAPITOLUL VIII RECONSTRUCTIA DREPTULUI J
Critica pozitivismului a cunoscut o evolutie '
în gândirea care a tras
asupra
dreptului cu Astfel,
a reducerii dreptului la fapte . rolul
trebuie
nemaifiind suficient de drept, pentru
regândit,
se limiteze strict la normele trebuie luate în calcul
o serie
de criterii exterioare dreptului. fost
,
a
de Ronald Oworkin (I).
Pe de
parte, autorul german Jurgen
Habermass
dreptului nu
se poate face decât pe
dreptul se
deoarece în
ei, dreptul
poate justifica legitimitatea (li). Critica dimensiune 138
pozitivismului
juridic
în Italia.
o de
drept este
de
axe de gândire: dreptului
realismul
discursului juridic (III).
I. Ronald Dworkin prima transformare a pozitivismului juridic a constat în inversarea piramidei lui
Kelsen ,
pozitivismul
o
este
caracterizat
transformare: extinderea
de de ordine
În opinia autorului arnerican Ronald Dwokin, ea cuprinde atât norme emise de legiuitor, cât principii de În ceea ce definit
ca
un
dreptu( acesta nu mai este
fapt
(ca
la
Neil
MacCormick), ci este un fapt interpretativ. Dworkin opune
(în care
deciziei judiciare cu valorile
principiile aplicabile
unui sistem juridic particular)
narative care
se
la stabilirea faptelor in cursul unui proces.
Dreptul, înainte de a fi un ansamblu de norme care se
mecanic atât la cazurile
cât
la
139
cazurile dificile, este atitudinea
a unei
care O
în toate cazurile are sens,
pentru
ea corespunde satisfacerii unui interes
material, unei valori, unui scop sau unui principiu. Oricum, conceptul de drept nu poate fi independent de
asupra fenomenului juridic
a
Înainte de a vorbi despre drept ca ansamblu de reguli,
96
ideea de drept, dreptul ca
Atitudinea
este
în aplicarea
dreptului, iar la Dworkin (fiind american, provenind deci, din familia dreptului anglo-saxon}, aplicarea dreptului presupune dimensiunea trebuie
se
seama de precedentele judiciare).
Cu toate acestea, el nu am
atitudinea ceea ce
întotdeauna în drept, în toate detaliile, ci 95
Jean-Cassien Billier, Aglae Marioli, Histoire de la
philosophie du droit, Armand Colin, Paris, 2001, p. 285. 96
R. Dworkin, La theorie du droit comme interpretation,
Droit et societe, nr. 1, 1985, p.87. V. Aglae Mariali, op. cit., p. 286.
140
Jean-Cassien Billier,
sensul normei juridice, ceea ce faptul
normele trebuie
aplicate, extinse, modificate, precizate sau limitate în
de acest sens . Aplicarea dreptului trebuie,
pnn
urmare,
(interpretarea
îmbine istoriei
dimensiunea
juridice)
cu
dreptului 97 . În procesul de
a dreptului, rolul
important revine
Pentru a atinge acest
obiectiv, el trebuie,
o a istoriei juridice. În acest sens,
este foarte important principiul care
ca
principiu
de
dreptului,
decizie,
se
publice. Acest principiu crearea unei a
coerente a astfel, un nou criteriu cu
privire la drept, în sensul
97
Dworkin
o
de drept
dreptul cu un roman cu mai
autori. Fiecare este un romancier
care scrie câte un
nou capitol, la un roman început de
înaintea lui. V. R.
Dworkin, L'empire du droit, PUF, Paris, 1994, p. 250-254.
141
ea apare ca cea mai interpretare a fenomenului juridic. În ceea ce este o reluarea
dreptului1 aceasta
ceea ce
,
istoriei
dreptului
sa
care nu se
nici de
acestei
istorii,
nici
Este
vorba
întotdeauna
interpreta o istorie
de
structura de
a
nu de a prezenta una
Dworkin
reguli de interpretare a
dreptului: a)
regula
vederea
conform
in
sale, dreptul trebuie mai întâi
identificat, stabilit în mod concret, trebuie
'
dreptul care convine
faptelor. Este vorba de a identifica ansamblul de norme, de precedente apficabile în litigii juridice;
142
care
principii care sunt
b) regula valorii : ar trebui,
ce lista de
posibile ale normei juridice a fost alegem pe cea care este cu morala
sau
a
chiar
interpretare fost
cu teoria a fost
o
pe un principiu care nu a expres recunoscut.
Procesul de interpretare în dimensiune (a
a valorii) are ca scop
asigurarea
dreptului, unitatea sa.
juridice sunt determinate, ce impune o a doua cea mai
de morala anume, cea de a alege
interpretare
Este preocupat, de asemenea, de elaborarea dreptului
ideea
doar legiuitorul poate
crea dreptul; el traduce politica sa în norma care trebuie
realizeze,
binele întregii
nu este liber în aplicarea dreptului. Deciziile lui în cazurile dificile nu pot fi motivate
prin
argumente
politice,
problematica obiectivelor propuse de
care ci
143
trebuie motivate prin argumente de principiu, pnn care
se fixeze drepturile subiective ale
în
momentul faptelor98 . Dworkin mai este preocupat
de conceptul de
dar, fiind adeptul liberale (unde ideea de a
este cea a autonomiei,
statul intervine doar pentru a ideea
de
autonomie),
ideii de
pe care o
având o prioritate Ulterior,
ca
asupra ideii de bine. opinia, el afirmând
ideea de
bine nu este numai un concept de drept privat, ci de drept public, deci, statul trebuie pentru a asigura binele minim de
un
plecând de la respectarea
autonomiei sale, a
individuale.
lui este cea a redistribuirii mai juste a resurselor pentru a asigura o a
98
mai
este o
sale. Oricum, în opinia lui, rolul
Jean-Cassien Billier, Aglae Mariali, op. cit., Armand
Colin, Paris, 2001, p. 289.
144
iar
trebuie regândit, în sensul trebuie
judece
dreptului;
acesta
pe baza unor criterii exterioare
principii deasupra normei juridice,
de care el trebuie
seama. Scopul acestui
demers este acela de a ca
cea mai
se asigure cea mai
a sistemului jurid ic99 . De fapt, de
sa este
de ideea
care trebuie
ca aflându-se
la temelia sistemului de drept: ,,sistemul nostru se
pe
o
teorie
oamenii au drepturi morale contra statului"100 . De aceea, morala trebuie înaintea, cât
la finalul
normativ), dat fiind
atât
dreptului (actului
ulterior, orice act de aplicare
a dreptului trebuie motivat, justificat. Aceasta este teza
99
a lui Dworkin 101 .
Bruno Oppetit, Philosophie du droit, Dalloz, Paris, 1999,
p. 84. 100
Ibidem.
101
Jean-Cassien Billier, Aglae Mariali, op. cit., p. 284.
145
.· · ' Morala
la el
în respectarea
în ceea ce
pentru puterilor, separarea a
este
puteri, cea
de cea
(de control). politica drept tipul de standard care
un scop de atins din punct de vedere economic, social sau politic. Principiul este definit un standard care trebuie observat, nu pentru permite atingerea unei
economice, sociale,
politice, ci care constituie o
a
sau a
sau unei alte dimensiuni a moralei102 . între
principii a determinat
numeroase critici, în special, din partea lui Neil MacCormick, care
moralitatea procesului
judiciar nu provine din structura ci e
din exterior, de o teorie a
a dreptului, al
criteriu de identificare este conturat de principii
102
R. Dworkin, Le positivisme, în revista „Droit et societe"
nr. 1, 1985, p. 36 .
146
obiective, izvorâte din
sociale existente la
un moment dat103 . li. Jiirgen Habermas
Autorul german J. Habermas dreptului trebuie
în vedere, în
primul rând, r~~_naliz_ area fundamentului normelor jurid_ice.: În opinia lui, o trebuie
pentru a fi
o
anume, aceea de a da satisfactie, în mod universal, '
intereselor tuturor
de a fi
de toate
persoanele vizate de reglementare, în sensul destinatarii normei nu
alte
de
reglementare 104 . Astfel, nu pot fi pretinse valide 11
decât normele care sunt acceptate (sau ar putea fi) de
toate persoanele vizate
participe la o
103
Jean-Cassien Bill ier, Aglae Marioli, op. cit. , p. 289.
104
Idem, p. 291 .
105
J. Habermas, Notes programmatiques pour fonder en
raison une ethique de la discussion, in Morale et Communication.
147
: Oricum , justificarea normelor juridice nu vine din continutul lor normativ, din valorile morale care le '
corespund,
c1
din
procedura
de
de
adoptare,
ca
nu
putem asimila legitimitatea normei juridice doar formei juridice a procedurii de adoptare
în
interiorul unui sistem de drept. Justificarea normelor e
de
procedurii de edictare
de
aplicare a acestor norme. Habermas îl opune
statului
pe Max Weber, pentru social nu
drepturilor
se
sociale; îi
cont de avantajele statului
social. Este preocupat de principiile statului de drept, în special, de: principiul
populare (care
presupune drepturile politice ale ca dreptul de participare la referendum) ; principiul principiul
la alegeri, la juridice a individului, administrative, controlului
Conscience morale et activite communicationnelle, ed . du Cert, 1986, p. 114.
148
parlamentar
al acestora, ·principiul
statului
civile.
Drepturile politice ale
nu pot fi puse
în
noastre
nu
garantate (dreptul la libertate dreptul proprietate) . S-a spus,
sunt
libertatea
la
dreptul
de
pe de o parte, el este un
al teoriei liberale, care
prioritatea
drepturilor clasice asupra drepturilor politice, iar, pe de
parte, este un republican , ce
prioritate drepturilor politice. Dreptul, în viziunea lui, poate
ca mediu social pentru coordonarea
un instrument sociale)
Dreptul, ca
ca
acele norme juridice
care
legitimitatea la
constituie
în
fundamentele
în
trimiterea
Sunt tipice normele care dreptului
principiile dreptului penal , normele penale care
106
Jean-Cassien Bill ier, Aglae Mariali, op. cit. , p. 293.
149
fapte ce
de nerespectarea
moralei (avortul, adulterul). Aceste norme cer o justificare
pentru
unei ordini sociale legitime. Dar, în ciuda faptului
se
la
acestor norme, justificarea lor nu poate fi independent de procedura de adoptare. Cu alte cuvinte,
justificarea
din
normelor nu
provine
lor normativ,
valorile morale care se
din
în el, ci mai ales
din modalitatea de adoptare, care trebuie
fie
ca Dreptul, ca mijloc de integrare
trebuie
seama de doi factori: starea de fapt justificarea
sale. Starea de fapt, în opinia
lui, provine din sistemul economiei de sistemul administrativ108 . Integrarea deoarece coordonarea
devine sociale nu
107
Idem, p. 294.
108
Idem, p. 295. Pentru detalii, a se vedea J. Habermas,
Droit et democratie. Entre faits et normes, Gallimard, 1997.
150
se face prin intermediul eforturilor de comunicare, ci prin efortul Modelul de
pe care îl
propune Habermas este necesar în crearea de noi juridice care
ideea
1
constituirii unei
de persoane libere
egale. Reamenajarea nu poate fi
a
public
decât printr-un joc combinat al juridice
al
în
sociale actuale,
lor în timp.
a dreptului
III.
îmbinarea a teorii ale dreptului: teoria
teoria
Ambele tendinte au determinat crearea a '
ramuri în cadrul
ramura
de
teoriei pure a dreptului a
lui H. Ketsen
definirea dreptului ca un ansamblu
de
obligatorii
ramura
care
pune accent pe studiul limbajului juridic contextul
normative.
pe
a doua
151
are la
teoria
în filosofia
N. Bobbio
cu originea
a limbajului. De fapt, s-a spus este o
Cei mai de
ai
analitice italiene sunt
U. Scarpelli.
La întrebarea "ce este dreptul?", depinde de putem
dreptul,
stabilirea
naturii
în care
fiind
de
statutul
dreptului
(giurisprudenza) 109.
Norma
nu este un act de
suveranului , ca la teoria ·ea devine o ordine
a dreptului, ci obiectiv
Norma
este o entitate poate face obiectul
actul
care dreptului. Sub
piramidei lui Kelsen, se trece de la o micro-teorie a normei,
ca obiect singular
autonom la o
macro-teorie ce presupune luarea în considerare a unui complex de norme juridice ce ordinea 109
152
Jean-Cassien Billier, Aglae Marioli, op. cit. . p. 303.
a cunoscut, care .
o
concilieze
cu cea
Cei mai
sunt R. Guastini propune o
ramura
V. Villa. R.Guastini
a dreptului
mai
Astfel, dreptul legiuitorului,
publice, care
dreptul de fiecare
sunt chemate
când
arate într-un mod
sau altul 110 . Creatorul normei de drept nu este cel care o ci numai interpretul ei, care, în opinia lui este
fie
legiuitorul
atunci
când
fie
atunci
când
legea sau
etc. El
oricum, validitatea dreptului nu
este
110
de practica
Idem,
p.
307.
A.
Maryiolli-Billier,
Le
statut
epistemologique de la connaissance juridique dans la theorie contemporaine du droit: R. Guastini et V. Vil/a, R.I.E.J., 37, 1996, p. 45-69.
153
V. Villa
o
a
dreptului, ceea ce
dihotomiei
sein-sol/en, dintre fapt
limbaj
valoare, descriere
metalimbaj, prin intermediul
unui model epistemologic al constructivismului. Dreptul, în opinia lui, înainte de a fi un ansamblu de „semnificatii normative într-un ansamblu de enunturi '
'
- n.n.) ale legiuitorului,
sau
teoreticianului dreptului este o care
se · a
111
pe
o
inclusiv a
V. Villa, Conoscenza giur;;dca e conetto di diritto
positivo, ed . Giapichelli, Torino, 1993, capitolele 8, 9 Jean-Cassien Billier, Aglae Mari oii, op. cit., p. 308.
154
10 in
CONCLUZII
Prezentarea dreptului în valorile
lui ne
pot fi de actualitate in epoca (neojusnaturalismul),
dinamica noi
dar
faptul
sociale de
impun no,
juridice
deci, noi curente
de gândire. Am
prezentat
principalele neutri
sintetic
nu
teorii, încercând
axiologic,
exhaustiv fim cât mai
cu
personale transmiterea mesajului autorilor autentice (deci dreptului) presupune asimilarea devenirii în timp a acesteia curentelor Se spune
deci, apelul la care au fundamentat-o. în drept nu
conceptuale imuabile, pentru mult poate, ca oricare alta o
scheme dreptul este mai ce permite 155
interpretarea. La ora de
acestea sunt teoriile
în gândirea
în timp , sigur vor
altele, dar scopul acestei unul didactic
este
de aceea, am preferat
ne oprim
la acestea. Dreptul este dinamic, precum societatea este el
continue
de concepte, dar
in
timp , o
pentru
dreptul se
se
pe drept; el nu
apare din eter, iar dreptul vechi nu poate fi pentru a se fonda noul drept. dreptului din antichitate noastre devenire de necontestat.
156
el se se
teorii
în zilele într-o con cepte