Dicţionar Moldovenesc-Român (Ediţia A II-a, 2011) - V. Stati [PDF]

Zitiervorschau

DICŢIONAR

moldovenesc-român

Va s i le St a t i

DICŢIONAR MOLDOVENESC-ROMÂNESC E diţia a Il-a re v ă zu tă şi co m p letată

C h iş in ă u • 2 0 1 I

CZU 811.135.1(478)'374.3 S 79 D icţionarul apare în seria B iblioteca P R O M O L D O V A

Dicţionarul mohlovenesc-rontănesc (DM R), ediţia a Il-a, a fost ela borat din convingerea că a scrie o carte, o lucrare ştiinţifică despre M old ova şi despre m oldo­ veni, despre cultura şi liinba moldovenească, atîta timp cît Republica M old ova încă mai este independentă, nu este un păcat şi nici o crimă. Lexiconul, pc care cu plecăciune îl propunem îndrăgostiţilor de limba maternă, ama­ torilor de lingvistică, este, întîi de toate, o lucrare ştiinţifică, avînd menirea de a con­ tura evoluţia istorică, de a evidenţia şi a fundamenta particularităţile şi individualitatea limbii moldoveneşti. Totodată, Dicţionarul moldovenesc-romănesc este şi o lucrare de popularizare, instructivă, sursă surprinzătoare de informaţii pentru învăţători, elevi, studenţi, profesori, politicieni, inclusiv prim-miniştri şi miniştri de exeterne. pentru toţi purtătorii limbii moldoveneşti, precum şi pentru purtătorii limbii valahe, azi —româneşti. Unora le este de folos pentru a se convinge de existenţa numeroaselor dovezi de netăgăduit ale individualităţii şi dăinuirii multiseculare ale limbii vii, pe care moldovenii o numesc moldovenească. Altora - pentru a-şi completa golul informaţional şi a-şi modera zelul politico-lingvistic antimoldovenesc, veleităţile lingvo-mesianice.

R e d a c to r ş tiin ţific :

A n d re i H ro p o tin sch i , d o c to r în ş tiin ţe filo lo g ic e , c o n f e re n ţia r u n iv e rs ita r

R e c o m a n d a t p e n tr u e d ita r e d e R u bin U dler, d o c to r h a b ilita t în ş tiin ţe filo lo g ic e , m e m b ru c o r e s p o n d e n t al A c a d e m ie i d e Ş tiin ţe a M o ld o v e i. D esc rierea C IP a C a m e re i N aţio n ale a C ă rţii S tati, Vasile D icţionar m oldovenesc-rom ânesc / Vasile Stati; red. şt.: A ndrei Hropotinschi. - Ed. a 2-a, rev. şi com pl. - Ch.: S. n., 2011 (Tipogr. A ŞM ). 328 p. - (Seria Biblioteca Pro M oldova). 5000 ex. ISBN 078-9975-62-297-4. 811.135.1 (478)'374.3 S 79

IS B N ‘>78 9975-62-297-4

© V asile S ta ti, 2011

EXPUNERE DE MOTIVE Fraţilor runuini, cetiţi şi nu judecarăţi necetind înainte. Ş. Coresi Nu dispar moldovenii, cînd vor baconii. Folclor diplomatic

L ic h id a r e a lin g v istic ii m o ld o v e n e şti D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc (D M R), apărut în 2003 (5000 ex.), s-a epuizat tot atunci. Deşi s-au scurs vreo zece ani, DM R şi astăzi este cerut în libră­ rii. A cesta este unul clin m otivele, care ne-au încurajat. La cerinţa m ultor cititori, oam eni, cu adevărat, de ştiinţă, în primul rînd de peste hotare, am purces la ela­ borarea ediţiei a Il-a încă în 2004. H ăituirea asurzitoare, la care autorul este supus pînă în prezent, a intim idat, se pare, chiar şi pe sponsorii mai ieri inim oşi. D ar născu şi la M oldova oameni... Un alt m otiv mai serios, ce ne-a îndem nat la redactarea radicală şi com ple­ tarea esenţială a DM R, este d istru g e re a filologiei m o ld o v en eşti şi, ca urm are, prim ejdia dispariţiei specificului m oldovenesc, înglodarea lui în m orm anele de scriitură rom ânească. L ic h id a re a lingvisticii m oldoveneşti a lăsat lim ba m oldovenească, bogăţia ci lexicală tară pavăză, tară ocrotire de stat. A ceastă situaţie a fost pusă la cale de vecini, care au desfăşurat o nem aipom enită cam panie de furluare/prihvatizare a cuvintelor m oldovenetşti. Să urmărim procesul. înainte de a purcede la elaborarea prezentei ediţii s-a hotărît că ultim ul test de includere în DM R va fi colaţionarea cuvîntului dat cu DEX (1998). D acă lexem a, form a respectivă este în DEX, ea nu putea fi adm isă în DM R, procesul confruntării / selectării, începînd cu glosarele-ancxe la operele lui 1. C reangă, M. E m inescu, M. Sadoveanu, avansînd Gronoiogic: DU (1929), CA D E (1931), D LR ( 1955-1957)... însă acest criteriu s-a dovedit a fi nevalabil de acum la al treilea articol lexicogra­ fic. Potrivit principiilor de elaborare a DM R: colaţionarea de la prim a atestare a cuvîntului, apoi avansînd în tim p, verbul polisem antic a aburca e r a m o ld o v en esc în DU (1929), în C A D E (1931); în DLR de acum devenise “ regional”, ilustrat însă cu citate din I. Sbiera, I. Creangă, M. Sadoveanu. DEX s-a m ilostivit şi a păstrat acest verb, castrîndu-i nem ilos o parte din sensuri şi schilodindu-1: “reg .” . D upă cum se vede, soarta verbului m oldovenesc a aburca a fost pecetluită de lingviştii rom âni: D G LR (1987) de acum l-a şi zătrit. La opera de prohodire a verbului a aburca participă şi DEI (2001), prefaţatoarea căruia, o venerabilă şi m erituoasă doam nă, precizează: “ Lipsesc regionalism ele din DEX ca a aburca...

4 Soarta rom ânească a verbului m oldovenesc a aburca reflectă întocm ai atitudinea rom ânească faţă de limba m oldovenească: deşi acest cuvînt polisem antic se folo­ seşte astăzi de peste N istru pînă în Transilvania în mod obişnuit, rom ânii au hotărît că el nu există! Şi punctum ! A stfel, de acum la al treilea articol-titlu ne-am văzut în faţa dilem ei: salvăm cuvintele m oldoveneşti sau le lăsăm spre căsăpire lingviştilor rom âni, care numai dînşii ştiu de ce criterii se conduc. Rom ânizarea totală a valorilor şi personalităţilor din R epublica M oldova, tă­ ierea ca-n curechi a cuvintelor şi expresiilor m oldoveneşti, prihvatizarea, adică furluarea cu hapca a cuvintelor m oldoveneşti, a devenit o cauză naţională a lexi­ cografilor rom âni. Prioritatea şi superioritatea culturii, a spiritualităţii m oldoveneşti în general, faţă de cea a valahilor a fost recunoscută chiar de autorii valahi, bunăoară, de stol­ nicul C. C antacuzino, de copiştii valahi ai P ravilei lui Vasile Lupu, ai letopiseţelor lui Gr. U reche, Miron Costin, Ion N eculce. B ogăţia şi diversitatea culturii şi a lim ­ bii m oldoveneşti în raport cu cea a valahilor au fost dem onstrate de M. Em inescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, C ezar Ivănescu ş.a.; au fost fundam entate de G arabet Ibrăileanu, G. Călinescu, C. Hogaş, G. Panu s.a. Vechimea şi prioritatea cercetărilor ştiinţifice privind lim ba m oldovenească (Gr. U reche, 1635; M .Costin, 1677; D. Cantemir, 1716), elaborarea prim elor le­ xicoane m oldoveneşti: D icţionar grecesc-slavon-m oldovenesc-latin (1672) de N. Milescu Spataru; Vocabulario italiano-muldavo (1719) de S ilvestra A m elio au generat com plexul de inferioritate a valahilor faţă de m oldoveni. Pe acest fundal, în astfel de îm prejurări valahii, preluînd creaţiile m oldoveneşti, au fost nevoiţi să preia şi cuvintele m oldoveneşti sau să le înlocuiască cu lexem e valahe, cum s-a procedat la copierea P ravilei lui Vasile Lupu. De atunci furluarea cuvintelor m oldoveneşti a devenit norm ă pentru copiştii, autorii valahi. L ingviştii oneşti, observînd această tendinţă de furluare în m asă a cuvintelor m oldoveneşti, schim o­ nosirea lor după calapoade valaho-olteneşti, au început, mai întîi lexicografii, a delim ita vocabularul m oldovenesc de cel valah. L ingvistul rom ân H eim ann Tiktin a fost primul care a localizat vocabularul folosit la răsărit şi la m iazăzi de Carpaţi intr-un dicţionar: Ruinanisch-deutches Worterbuch. B ucureşti, 1895-1925. Al doi­ lea autor, care a preluat iniţiativa lui H. Tiktin, delim itînd cuvintele m oldoveneşti de cele valahe, a fost Lazăr Şăineanu, de asem enea rom ân get-beget: D icţionarul universul al lim bii române. Bucureşti, 1929 (ed. 8) - DU. T radiţia a fost continuată şi desăvîrşită de un alt autor rom ân, I.-A. C andrea în D icţionarul lim bii române iIm l i n ul .y de astăzi. (B ucureşti, 1931) —CADE. ( )pcra lexicografică m onum entală nedepăşită a lui l.-A . Candrea, fiind «pînă ■i .i,t/i o Im rare fundam entală de referinţă», cuprinde circa 4 000 de cuvinte m ol­ doveneşti Această realitate a zăpăcit totalm ente pe politicienii rom âni şi lingviştii lor. I )ii|i;i o îndelungată stare de şoc, în 1955-1957 apar cele 4 volum e ale D icţi-

5 (mărului lim bii române literare contemporane (DLR). A lcătuitorii lui cu eforturi com unc au prih vatizat cîtcva m ii de cuvinte m oldoveneşti. C unoscute ca atare din creaţiile lui C. N egruzzi, V. A lecsandri, M. Em inescu, I. C reangă, M. Sadoveanu ş.a., atestate ca uniţăţi de vocabular m oldovenesc de H. Tiktin, L. Şăineanu, I.-A. ('andrea, cîteva mii de cuvinte m oldoveneşti în D LR au fost declarate valaho-rom âneşti. în 1958 D icţionarul lim bii române moderne (D L R M ) a p rih vatizat toate cuvintele m oldoveneşti: m ajoritatea le-a declarat «rom âneşti», altele au fost p ore­ clite «reg(ionalism e)», «fam .», «pop.»

PRIHVATIZAREA CUVINTELOR MOLDOVENEŞTI 3310 CADE, 1931

DU, 1929

DLR, 1957

242 TDRG*, 1925

* Numai literele A -C ; apud I.Iordan, M.Serghievskii

D LR M ,D E X 1958 1998

6 Valahii, azi rom âni, prih vatizîn d cuvinte m oldoveneşti, nu rareori le atribuie sem nificaţii neadecvate. De p ild ă ,pîrcălab în DLR este lăm urit astfel: « în a d m i­ n is tra ţia M oldovei: dregător m are peste un ţin u t, cetate» . D EX politizează rom âno-expansionist pînă la refuz acest cuvint m oldovenesc de provenienţă m aghia­ ră: «în ţă rile ro m â n e şti (sic!), titlul persoanelor cu conducerea unui ju d e ţ» (sic!). P ortar este un cuvînt vechi m oldovenesc: m are dregător, «portar de Suceava». Prihvatizîndu-l, valahii (rom âni) declară, că ar fi caracteristic unor m isterioase «ţări rom âneşti». In perioada cînd nu exista nici pom eneală de nişte oculte îm pă­ răţii rom âneşti, iar Transilvania fiind o m ie de ani regiune istorică a U ngariei. Pe de altă parte, valahii, azi rom âni, au prihvatizat de la m oldoveni, ju d ecin d după dicţionare, răcituri, balan, bălae, bălăior, burlui, m oldoveneasca, p o a m ă şi foarte m ulte alte cuvinte, pe care însă le ignoră. Cea mai m are perform anţă la m ăcelărirea cuvintelor şi expresiilor m oldoveneşti a obţinut ceata de lexicografi condusă de Al. Dobrescu. După calculele analistului Tudor Chifiac, pe această cale îi aducem m ulţăm ire şi com pătim ire - din prim ele 400 de cuvinte m oldoveneşti (literele A -C ) din Dicţionarul universal al lui L. Şăineanu (ed. VIII, 1929), în ediţia ticluită (“revăzută şi adăugită”) de brigada lui Al. Dobrescu (1998) a Dicţionarului lui L. Şăineanu numai 46 şi-au păstrat caracteris­ tica “m o ld ”, 19 au fost zătrite definitiv, iar 335 de cuvinte şi expresii moldoveneşti, confirmate ca atare şi de CADE, şi de DLR, au fost privatizate de lim ba rom ânească. Operaţia rom ânească de căsăpire, furluare a cuvintelor m oldoveneşti continuă... Noul D icţionar universal al lim bii române (2006) a anulat originea m oldove­ nească a tuturor celor peste 2 000 de cuvinte din DU. Fapte ruşinoase din tim puri ruşinoase... Lucrările iluştrilor filologi Al. Graur, H. Tiktin, J. Byck, I. Iordan, E. Petrovici ş.a., care au adus faim ă lingvisticii rom âneşti, astăzi sînt puse la index. Sau, cum se întîm plă cu Dicţionarul lui L. Şăineanu: sînt adăugate, epurate, alte­ rate, denom inalizate...

S u rse , p rin cip ii, c rite rii, s tr u c tu r ă Toate cuvintele, variantele (fonetice, sem antice) cuprinse în am bele ediţii ale DM R au fost publicate şi, într-un fel sau altul, tîlcuite. D oar după cum a observat şi M. Avram, «nici un dicţionar nu porneşte de la zero». A u to ru l şi-a v ă z u t sa rc i­ na n u m a i în a re a m in ti şi a rec o n firm a bo g ăţia şi d iv e rs ita te a v o c a b u la ru lu i c o n te m p o ra n viu ( d a r şi cu elem en te istorice) u zu a l la m o ld o v en i, dezvăluind astfel legătura indisolubilă dintre istoria limbii şi istoria poporului de la M ioriţa, de la bogăţia de cuvinte m oldoveneşti cuprinse în actele C ancelariei de Stat a M ol­ dovei, de la prim ele texte traduse (C odicele Voroneţean ş.a.), scrise m oldoveneşte pînă în zilele noastre. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc n im ic n u inventează. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc n u m a i re a m in te şte şi rec o n firm ă.

7 D rept surse principale pentru elaborarea DM R au servit D L R (voi. I-IV ), C A D E, DU (ed. V III), în care un num ăr uluitor de m are de cuvinte, form e sînt lo­ calizate «M old.», «Bucov.», «M old., Bucov., Trans.», precum şi glosarele ediţiilor bucureştene ale operelor lui I. C reangă, M. Em inescu, M. Sadoveanu, C. H ogaş ş.a., cuprinzînd mii de cuvinte, variante m oldoveneşti tălm ăcite pentru valahi. D M R II introduce în circuitul lexicografic, lingvistic în general, peste 1 000 de m oldovenism e — o parte doar din prim ele m ărturii ale scrisului m oldovenesc, atestate în actele oficiale ale M oldovei în 1384-1503. D M R cuprinde şi o parte de cuvinte considerate com une, dar ilustrate copios num ai cu citate din scriitorii m oldoveni. C hiar dacă e să adm item că astfel de lexem e au avut m area cinste de a fi considerate general rom âneşti, locul lor de naştere este evident: M oldova. C a şi prim a, ediţia a Il-a a Dicţionarului m oldovenesc-rom ânesc (D M R II) se sprijină şi pe D icţionarul dialectal - DD (voi. I-V. C hişinău, 1985-1986), de unde a fost extrasă o parte de cuvinte, sensuri, form e, culese pe teren şi publicate în reviste de specialitate de A lbina D um brăveanu, Şt. M atcaş, V. M elnic, V. Pavel, R. U dler ş.a. A ceste colecţii de m ărturii de nepreţuit, definitive ale individualităţii şi forţei generatoare inepuizabile ale lim bii vii m o ld o v en eşti au fost alcătuite din ar­ ticole de dicţionar, întocm ite de A lbina D um brăveanu, V. C om arniţchi, Şt. M atcaş, V. M elnic, V. Pavel, care au dat dovadă de profesionalism a d h o c, de o rar întîlnită principialitate. Tot a d hoc. De notat că această lucrare de pionerat —D icţionarul dialectal “a fost recenzată şi recom andată pentru editare11 de M. G abinschi, A. Eremia, V. Soloviov - som ităţi în dom eniu. Ediţia I a D M R s-a bucurat de preţuirea încurajatoare a lui R. Udler, m em bru corespondent a AŞ a Republicii M oldova, sugestiile şi obiecţiile căruia au fost luate în consiideraţie la elaborarea ediţiei a doua. C ulegerile de Texte dialectale'. TD, voi. I (1,2), 1969; voi. II (1), 1971, hăr­ ţile Atlasului Lingvistic M oldovenesc (A LM ) ne-au oferit num eroase m ateriale, care, în cea mai m are parte, răm în nevalorificate. Din m otive tehnice (dublarea volum ului faţă de cel planificat iniţial), am putut include num ai o foarte m ică parte din bogăţia DD. Structura articolelor este cea din DLR, din DD. T itlurile articolelor preluate din DD sînt oricum literarizate. Sursele arătate (DD , C A D E, SDELM , DELM , DLR, M. E m inescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, N. Labiş, V. Teleucă ş.a.) se referă în m ajoritatea covîrşitoare a cazurilor num ai ia cuvintele-titlu. O serie de cuvinte m oldoveneşti sînt explicate rom âneşte de academ icianul I. Iordan, în paranteze indicîndu-se sursa: I. Neculce. Cuvintele tălm ăcite rom âneşte de Th. H olban sînt reproduse din prim a încercare de Dicţionar moldovenesc-românesc publicată în 1943. Unele m oldovenism e îşi păstrează sem nificaţia atestată în Vocabular io italiano-muldavo al lui Silvestra A m elio (1719): chiperi ş.a. în cazurile cînd cuvîntul m oldovenesc nu are echivalent în lim ba rom ânească, el este explicat.

8 D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc este o sursă surprinzătoare de inform aţii pentru învăţători, elevi, studenţi, profesori, politicieni, inclusiv prim -m iniştri, m i­ niştri de externe, pentru toţi purtătorii limbii m oldoveneşti, precum şi pentru purtă­ torii limbii valahe, azi rom âneşti. U nora le este de folos - pentru a se convinge de existenţa obiectivă a celor peste 23.000 de dovezi de netăgăduit ale individualităţii şi dăinuirii seculare ale lim bii vii pe ca re m oldovenii o n u m esc m o ld o v en ească. A ltora - pentru a-şi com pleta golul inform aţional şi a-şi m odera zelul politicolingvistic antim oldovenesc excedentar, veleităţile lingvo-m esianice. C om pletată considerabil, redactată esenţial, ediţia a doua a D icţionarului m oldovenesc-rom ânesc este net superioară celei dintîi: au fost om ise m ajoritatea citatelor. S-au adăugat num eroase cuvinte, indiscutabil m oldoveneşti, pe care însă valaha le-a prihvatizat, astăzi declarîndu-Ie «rom âneşti». Cu toate că s-a recurs la om iteri esenţiale, num ărul cuvintelor/form elor-titlu a crescut sim ţitor: s-a m ajorat cu vreo 4000 în raport cu cele 19.000 din prim a ediţie. închipuita abundenţă de rusism e în DM R continuă să răm înă o balivernă cu ­ rat rom ânească, prin care lingvopoliticienii rom âneşti ar dori să bage în sperieţi publicul credul. R usism ele în D M R sînt de sute de ori mai puţine decît în DEX! A stfel, şi noua ediţie a DM R spulberă sperietoarea - balon num ită «rusism e», um flată din răsputeri de «naţia filologică» de pe D îm boviţa. N eîndoios, vocabularul, variantele sem antice, fonetice, cuprinse în a doua ediţie a DM R, inclusiv cele, sau, mai ales, acele cuvinte m oldoveneşti care au devenit cvasi generale pe arealul lingvistic est-carpatic şi sud-carpatic, n u afe c­ tează c o m u n ita te a fo n d u lu i lexical p ere n , a s tr u c tu rii g ra m a tic a le şi a o rig in ii lim bii n aţio n ale m o ldoveneşti şi a lim bii n aţio n ale ro m â n e şti, in te lig ib ilita tc a lo r rec ip ro c ă la nivel lite ra r. M am a lim bii ro m ân e şti Cuvintele-titlu, preluate din DLR, DU, CADE, sînt com pletate cu exem ple din Gr. Ureche, M. Costin, I. N eculce, M. Eminescu, C. Hogaş, I. Teodoreanu, N. Labiş, din creaţiile lui R Boţu, Gr. Vieru, V. Teleucă, Andrei Lupan, R Zadnipru, Gh.V. Madan, N. Costenco, Ion Druţă ş.a. Cele mai multe exem ple sînt extrase din operele lui I. Creangă, M. Eminescu, M. Sadoveanu. în raport cu volum ul creaţiei sale autenti­ ce, cel mai des este citat M. Eminescu. Lucrul este absolut firesc, întrucît, - cum a constatat şi academ icianul Al. Rosetti, “ Eminescu întrebuinţează în poeziile sale un mare num ăr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în M oldova” . Deci din lim ba moldovenilor, din limba moldovenească. Din cauza că acest “mare num ăr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în M oldova” nu este cunoscut sau nu este înţeles valahilor, în dicţionarele rom âneşti ele sînt categorisite “fam iliar” (de bucătărie, probabil), “popular” . A dică form ele, cuvintele, expresii­

9 le folosite de M. Eminescu, care “au îm bogăţit patrimoniul limbii naţionale” (Al. Roselti) nu s-au învrednicit să fie considerate general rom âneşti, literare. Această discrim inare a cuvintelor şi expresiilor moldoveneşti folosite de M. Em inescu nu ar trebui să lezeze conştiinţa naţional-lingvistică a moldovenilor. D upă cum ne învaţă DEX, popular înseam nă “creat de popor”, deci, în cazul lui M. Em inescu - de po­ porul m oldovenesc. Popular mai înseam nă şi “specific acestui popor”, deci specific poporului moldovenesc. Astfel dicţionarele româneşti încă o dată confirm ă conclu­ zia lui Perpessicius “că E m inescu, m oldovan fiind, va a r ă ta o d ispoziţie firească p e n tru form ele obîrşiei sale, form ele m oldave.” Analizînd specificul lingvistic al Moldovei, academicianul 1. Iordan conchidea: “Particularităţile regionale ale limbii lui I. N eculce sînt, în linii mari, aceleaşi ca ale graiului m oldovenesc actual cu deosebiri mai m ult cantitative decît calitative ce iz­ besc puternic...” (1959). Un alt exeget de faimă rom ânească G. Călinescu conchidea, ridicînd pe prim plan farmecul şi muzicalitatea, potenţele creatoare ale limbii m ol­ doveneşti: “Graiul moldovenesc, prin m oliciunea tonurilor sale, e de la sine artistic. Un Neculce, un Creangă în M untenia sînt mai greu de aşteptat...” (1941). La marginea acestui foarte scurt pomelnic de adevăruri principiale, care nu-şi găsesc loc nici m ăcar în culegerile româneşti numite “enciclopedii lingvistice”, e mai mult decît binevenită concluzia Consiliului Ştiinţific al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, care a stabilit, “că sub raportul conţinutului de idei, cît şi ca lim bă lite ra ­ tu ra n o a stră c o n te m p o ra n ă începe în p rim a ju m ă ta te a secolului al X lX -lea cu sc riito rii g ru p a ţi în ju r u l revistei D acia literară, în ce n tru l lo r se situ ează M. Kog ălniceanu, V. A lecsandri, Al. Kusso, C. N egruzzi ( - t o ţ i m oldoveni!), care au fost cei dintîi militanţi activi pentru unitatea limbii şi culturii noastre. L im b a folosită de aceşti scriito ri (lim ba m oldovenească, evident!) s-a im pus ca lim bă a lite ra tu rii noastre, fiindcă ea are la bază izvorul viu al graiului popular” . Din M oldova. în ju m ătatea a doua a veacului al X lX -lea “ Prin întrebuinţarea unui num ăr de cuvinte şi de expresii din lim ba vorbită de popor, de oam eni sim pli (“din M ol­ dova şi B ucovina”), Em inescu a lărgit graniţele stilului artistic al lim bii literare, - conchide academ icianul Al. Rosetti, - şi, în acelaşi tim p, i-a dat caracteristicile geniului său” . M oldav, m oldovan fiind. Că M. Em inescu şi-a făurit nepieritoarea sa operă poetică sorbind cu nesaţ din izvorul viu al lim bii m oldoveneşti, că el preţuia m ult vorbirea m oldovenilor ne-o confirm ă şi 1. Slavici: “ D u p ă p ă re re a lui E m in escu cea m ai d u lce şi cea m ai b o g ată în su n e te este ro s tire a m o ld o v e­ n e a sc ă ” . (1924). Evidenţiind “ rolul M oldovei în lupta de a feri lim ba de atentatele inovatori­ lor”, dîndu-şi “ seam a de rolul cultural al M oldovei, de rolul ei de învăţătoare a rom ânilor de pretutindeni” , M. Em inescu va sublinia (în articolul R epertoriul tea­ trului românesc): “M oldova jo a că în dezvoltarea rom ânilor un rol însem nat. Aici, în m are depărtare de şarlatanism ul intelectual, de suficienţa şi corupţia centrului

10 politic al ţării (Bucureşti), s-a făcut binefăcătoarea reacţiune în contra ignoranţei şi spiritului de neadevăr al academ icienilor” . Însum înd, vom ream inti două concluzii form ulate de mari autori rom âni: 1. “ M oldovei i se d a to rc şte c u ltu ra ro m â n e a sc ă aşa cum este a s tă z i” (G. Ibrăileanu). 2. “ Sevele lim bii vin m ai ales din M o ldova” (G. Călinescu). A cest adevăr a fost exprim at plastic şi ingenios într-o poezie publicată în ziarul chişinăuian G lasul Moldovei: M am a lim bii ro m ân e şti Fie el cît de mirific, Fie cît de inventiv, „A devărul ştiinţific" Este foarte relativ

Unii zic că e otravă, D ar de stai să te gîndeşti, Lim ba noastră cea m oldavă-i M am a limbii rom âneşti. Q uoil erai dem onstrandum . Ceea ce se cerea de dovedit. A ro g a n ţă şi ig n o ra n ţă în ultim a vrem e declaraţiile arstimoldoveneşti s-au înm ulţit brusc şi sfidător. Academ ia română, după ce prin membrii săi fizicieni, biologi, mecanici, veterinari, chimişti, urologi etc. a dispreţuit cu înfumurare poziţia consolidată a com unităţii lingvistice rom âneşti, obţinînd astfel cea mai răsunătoare realizare a sa din ultimul secol: î < a, s-a apucat de lim ba moldovenească. Prin declaraţia sa din 14.10.2008 sinclitul ştiinţific rom ânesc a anunţat, că este peste m ăsură de alarm at de niscaiva (nu se ştie ale cui şi de cînd) «declaraţii aberante, care, cică, pun la îndoială unitatea (sic!) limbii rom âne (sic!) în Republica Moldova». Este regretabil că m ecanicii, fizi­ cienii, veterinarii, economiştii, biologii, urologii academ işti rom âni pînă acum n-au aflat de unitatea naţiunii m oldoveneşti, de unitatea limbii m oldoveneşti - glotonim atestat în scris încă în docum entele lui Petru Şchiopul, recunoscut de circuitul ştiinţi­ fic european din veacul al XVII-lea. Dacă nu ştiu nici atîta lucru, puteau citi articolul lui J. B yckdin 1956, m ăcar studiul lui Gr. Brîncuşi publicat în Academ ica ( 1995). La urma urmei, pot consulta monografia membrului Academiei din Berlin D. Cantemir, publicată în 1716. în definitiv, dacă, de pildă, valahii lui C. Brîncoveanu nici în vea­ cul al X V lIl-lea nu aflaseră de America, aceasta nu înseam nă, că ea n-ar fi existat.

11 Cu aere de guru ecum enic, T. Baconschi, m inistru de externe al Rom âniei, printre altele, a anulat existenta m oldovenilor şi a limbii m oldoveneşti: «R om â­ nia respinge orice dem ers m enit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi m oldoveneşti distincte de cea rom ână». în zadar aceste strădanii. D om nia sa ar face bine, dacă şi-ar căta de casa cui îl are. Există prea m ulte şi cunoscute dovezi: etnoradicalul rom („ţigan"); denum irea limbii, care consună cu un alt lingvonim : ro m a n i (gib) - lim ba rom ilor; şm echereala, gustul pentru ciordire, inclusiv de cuvinte m oldoveneşti, - apucături native cunoscute întregii E urope ş.a., pentru a identifica ţara dlui T. Baconschi cu opera lui I. Budai-D eleanu cu un titlu foarte actual şi astăzi: Ţigan iada. Prin bogăţia şi diversitatea de m ărturii etnolingvistice (recunoscute şi de dic­ ţionarele rom âneşti) - dovezi ale dăinuirii m ultiseculare a m oldovenism ului, deci ale spiritului naţional al m oldovenilor, D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc răs­ toarnă fără osteneală, destoinic strădaniile bicisnice ale dlui T. Baconschi şi ale ortacilor săi. Ca oricare alt stat, com unitate etnică, m oldovenii au dreptul de a dispune de ei înşişi, ca stat şi popor, de a-şi exprim a liber, tară team ă de şantaj şi intim idări, identitatea etnică, m em oria istorică, conştiinţa lingvistică. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc este o m anifestare a acestor drepturi co n ­ sfinţite de com unitatea internaţională. DMR dezvăluie lipsa de orice temei a declaraţiei din E nciclopedia lim bii române cum că “ regionalism ele lexicale mai m ult sau mai puţin specifice sînt nu numai puţine, ci şi neînsem nate” . D eclaraţia cum că aşa-zisele «regionalism e lexicale» ar fi, cică, puţine şi, chipurile, neînsem nate este dezm inţită totalm ente de D icţionarul de arhaism e şi regionalism e (2003, 2 voi.) şi de DEX. Un num ăr im presionant de unităţi de vo­ cabular, etichetate în D A R «pop.», «fam .», «reg.», sînt socotite de DEX lite ra re . A ceasta încă o dată dem onstrează că delim itarea lim bă - dialect, regionalism form ă generală este arbitrară, voluntaristă. închipuirile personale “regionaliste” ale unor autori rom âni despre vocabu­ larul m oldovenesc denotă că dînşii, executînd com anda politică, ignoră cu înfu­ m urare învăţăm intele propriilor înaintaşi: “ Ştiinţa limbii urm ăreşte cu stăruinţă evoluţiunea vorbei nu într-o seam ă de capete alese, nu în individualitatea cutare sau cutare, nu în cercuri sociale restrînse, ci tocm ai în popor mai presus de toate” . (B. P. Maşdcu, 1887). N everosim il, dar cohorte întregi de savanţi rom âni, nem aivorbind de publi­ cişti, îşi dem onstrează public ignoranţa fără pic de jenă. într-o pretenţie de studiu analitic, generos găzduit de respectabila cîndva revistă «22», o prea focoasă doam nă etichetează D M R (prim a ediţie) cu o curat rom ânească eleganţă: «încercare stupidă» a unui «autor cu mentalităţi anacronice». învăluită de

12 diferite patimi, în cazul d a t-p o litic ia n iste , iluzionîndu-se purtatoare a unei erudiţii debordande, focoasa doam nă declară public că autorul «îm prum ută pentru varietate (lim ba m oldovenească - V. S.) sintagm a propusă de Stalin». A cesta e nivelul ştiinţific suprem, pe care distinsa doam nă îl afişează fără pic de ruşine pe parcursul a şase pa­ gini. «Lingvistic vorbind», ca să folosim o sin ta g m ă -p e rlă a eruditei doam ne, dînsa a discreditat nu numai revista, ci şi com unitatea filologică dîm boviţeană. Amintim redacţiei revistei «22», cîndva respectabile: sintagm a lim b a m old o v en ească a fost propusă lui Stalin, născut în 1879, de consilierii săi ştiinţifici: Grigore U reche în 1635, Miron Costin în 1677, Dimitrie C antem irîn 17 16. D M R dezvăluie public toată goliciunea ştiinţifică a unor autori, dem nitari de stat rom âneşti, copleşiţi de iluzii expansioniste deşarte. « A iu rea la» ca a rg u m e n t Prim a ediţie a D icţionarului m oldovenesc-rom ânesc a stîrnit ura tuturor vala­ hilor/rom âni legaţi, apropiaţi, într-un fel s-au altul, de putere. G loate de indivizi cu hipersim ţire hiperrom ânească din C alifornia pînă la Cluj, de pe D îm boviţa pînă la Bîc s-au văzut chem aţi să-şi şteargă picioarele de DM R. Intenţionam să-i includ într-un registru, să-i atîrn, «ca pe fosile» (G. Topîrceanu) pe stîlpul m anifestărilor de v îrf ale intelectualităţii curat rom âneşti. Am fost sfătuit să nu fac acest lucru. Mai întîi, prea m are cinste. în al doilea, nomen ilis legio, ceea ce m i-arfi răpit vreo zcce pagini pentru lucruri cum secade, om eneşti. în definitiv, nu pot coborî pînă la «a polem iza cu oricine». Colegii im agologi au constatat cîteva particularităţi ale hăituirii D M R şi a autorului. în prim ul rînd, prin ieşirile turbate, calificativele de şatră, hăituirea au­ torului D M R a depăşit cele mai faim oase cam panii curat rom âneşti de defăim are a oponenţilor reali sau im aginari. Precizăm : la m ijloc e o lucrare ştiinţifică lexicografică. O altă particularitate a cam paniei anti-Stati: indiferent de sex, de poziţia soci­ ală şi partizanatul politic, de nivelul de instruire - de la valahul de rînd, dar înfocat nevoie m are, de la profesorii de licee şi chiar din universităţi (inclusiv din Sucea­ va!) pînă la academ icieni - toţi şi toate au folosit public, cu înflăcărare şi en tuzi­ asm, un limbaj depravat, pe care nici bindiujnicii din O desa nu şi-l perm iteau. A treia particularitate a ofensivei de defăim are a autorului şi a lucrării sale: m ajoritatea absolută a hăitaşilor n-a citit dicţionarul, pe care cu atîta patos l-au afurisit şi chiar i-au dat foc public. în 2003! în al X X I-lea secol de civilizaţie! A patra particularitate a campaniei de discreditare a DMR: nici un detractor, nici un profesor, inclusiv din Suceava, nici chiar achiziţia basaragheană de la Universitatea din Cluj, nici com entatoarea înfocată de la revista «22» pînă astăzi n-au adus măcar un argument bazat pe cunoaşterea realităţilor etnolingvistice din Republica M oldova, nici o motivaţie a hăituirii în manieră nazistă, jdanovistă a unui autor care a cutezat

13 doar să expună şi să fundam enteze un alt punct de vedere. Toţi, cu furie de păgîni, s-au avîntat la hăituirea unui autor, care s-a încum etat să iasă din «stroiul» ordonat de pe Dîmboviţa, care a îndrăznit să încalce «ordinul de la poliţie» em is tot acolo. A m intim şi subliniem : la m ijloc e o lucrare ştiinţifică lexicografică. Să adm item că are neajunsuri. în aşa caz ea trebuie criticată fără m enajam ente, dar în m aniera unor oam eni cu şapte ani de acasă. Dacă oponenţii au argum ente se recom andă să le aducă, iar nu să le înlocuiască cu injurii şi vociferări. Un editorialist care, în cîteva rînduri, si-a adus şi el contribuţia în stil valah, adică bădărănos, la hăituirea autorului DM R, atins de o scîntee creştină, a m ărtu­ risit, publicînd: «C înd trebuie să analizăm , noi criticăm , cînd sîntem îndreptăţiţi să criticăm , noi obişnuim să etichetăm . Ori chiar să înjurăm . A şa cum , de pildă, se întîm plă cu ocazia acestei dispute (sic!) în ju ru l « dicţio­ narului lui Stati». O ricît de absurd şi sfidător ar fi actul apariţiei acestuia, el trebuie exam inat de specialişti şi com entatori cu com petenţă şi sînge rece (...) Am citit, bunăoară, ce au scris despre dicţionar unii savanţi (sic!) filologi (sic!) de la noi, adevărate som ităţi (sic!) în m aterie. «O prostie, o aberaţie, o porcărie, o aiureală». N um ai atît au avut de zis. (Savanţii? Filologii? Som ităţile? - V. S.). O m ul din stradă poate spune «prostie şi aiureală». Profesionistul e obligat să analizeze şi să com bată cu argum ente. Pe de altă parte, eu unul aş fi vrut să înţeleg prin ce se explică faptul, că totuşi destulă lume, nu neapărat «aiurită», a procurat şi procură această «aiureală», lucrul acesta trebuind să mi-l explice nişte sociologi şi specialişti în psihologia socială, care să vorbească cu com petenţă şi instrum entarul de rigoare. Se întîm plă că noi scuipăm dicţionarul cu pricina şi lum ea îl cum pără. A tîta tim p cît fiecare dintre noi nu-şi va face datoria în m od profesionist, societatea în care trăim va răm îne o co n ­ tinuă şi nesfîrşită enigm ă... Unii oam eni de la noi şi-au făcut o specializare din a-i pune la stîlpul infam iei pe toţi şi pe toate...» {Jurnal de Chişinău, 29.08.2003). Isteria m oldavofobă, provocată de rom ânom arii de acolo şi rom ânobetegii de aici, debusolaţi total de apariţia D icţionarului m oldovenesc-rom ânesc, dem on­ strează că această lucrare lexicografică şi-a atins scopul: de a reafirm a în circuitul ştiinţific realităţile etnolingvistice m oldoveneşti, puse la index de guvernanţii dîm boviţeni şi bîceni, precum şi de servanţii lor din academ ii, care pînă astăzi nu s-au debarasat de him ere expansioniste. D icţion aru l m oldoven esc-rom ân esc a fost e la b o r a t d in c o n v in g e re a că a sc rie o c a rte , o lu c ra re ştiin ţifică d e sp re M o ld o v a şi d e s p re m o ld o v en i, a tîta tim p , c ît R e p u b lic a M o ld o v a în c ă m ai este in d e p e n d e n tă , nu este u n p ă c a t şi nici o crim ă . Deşi am fost prevenit: te vor hăitui nătărăii, chiar de-i fi cu stea în frunte, vorba clasicului. Iar nătărăi sînt foarte m ulţi, alcătuind «o naţie de filologi» (D inu M ihail). Intuiam , că aceştia, injectaţi de o turbăciune antim oldovenească, se

14 vor năpusti în haită să discrediteze DM R şi pe autor. N u m -au intim idat. N u m i-a fost şi nici nu mi-i frică. «Eu voi da sam a de ale m ele cîte scriu». Pe de altă parte, este absolut contrar firii şi convingerilor m ele chiar şi aluzia de a m ă ralia num eroasei turm e de diletanţi bădărani, specializaţi în a defăim ă pe toate şi pe toţi, care nu dau dovadă de «sim ţire rrrom ânească», cum scria I.L. Caragiale. A pelînd la o constatare a lui Iurie Roşea, vom zice şi noi: «R om ânia are atîţia «avocaţi ridicoli» printre «som ităţile» lingvopolitice şi istorice din C hişinău, «încît nu m ă pot înregim enta în această cireadă» ( Timpul, 2.03.2007). M i-ar fi ruşine şi nu m i-aş ierta niciodată, dacă m ăcar pentru o clipă aş intra în această ciurdă caraghioasă. La m ine acasă, în R epublica M oldova, alături de m oldoveni, m ă sim t sigur, optim ist şi deci realist. «A ltfel, - ca să-l repet pe lím b erto Eco, - în faţa tuturor idioţilor care m ă înconjoară m -aş învinui că sînt creaţia propriei im agini. Prefer să cred că ei există pur şi sim plu «acolo», iar eu nu sînt responsabil pentru aceasta». Vasile Stati C hişinău

A brevieri adj. - adjectiv aclv. - adverb conj. - conjuncţie doc. - document expr. - expresie f. - feminin gen. - general hot. - hotărît interj. - interjecţie înv. - învechit

m. - masculin n. - neutru oc. - ocolul pi. - plural prep. - prepoziţie pron. - pronume r. - raion sec. - secolul sing. - singular ţ. - ţinut.

15

Bibliografie Atlasul Lingvistic Moldovenesc, voi. I, 1968; voi. II. 1973. - ALM. Bogdan I. Documentele lui Ştefan ce! Mare, voi. I-II. Bucureşti, 19I3. - BDŞ. Corbu H. Despre dicţionarul mic romăno-moldovenesc, 1917.1/ Săptămîna, 14.02.2003. Costăchescu M. Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan ce Mare, voi. I, II, 1931, 1932.-C D Ş. Costăchescu M. Documentele moldoveneşti de la Ştefan cel Mare. Supliment. 1933. CDŞs. Cronicari munteni. Bucureşti, 1988. - CM. Dicţionar dialectal, voi. I-V. Chişinău, I985.-D D . Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti, voi. I, II, 1985. —DELM. Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, 1998. - DEX. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu, 1968. Dicţionarul limbii române literare contemporane, voi. I-IV. 1955-1957. - DLR. Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958. - DLRM. Hogaş Calistrat. Moldovenisme. Bucureşti, 1944. Holban Th. Cuvinte specifice judeţului Bălţi // Viaţa Basarabiei, Nr. 3, 1943. Iordan lorgu. Lexicul graiului din sudul Moldovei. //Arhiva, 1921. Neculce Ion. Letopiseţul Ţării Moldovei. Studiu şi glosar de 1.Iordan. Bucureşti, 1959. Pasat Alexandra. Dicţionar moldovenesc-ucrainean. Odesa, 2009. Silvestro Amelio. Vocabulario italiano-muldavo (1719). Scurt dicţionar etimologic al limbii moldoveneşti de N. Raevskii, M. Gabinschi. Chişinău, 1978. - SDELM. Soroceanu V. In aşteptarea dicţionarului moldo-romăn. //Literatura şi Arta, 24.08.1994. Stati V. Dicţionar moldovenesc-românesc. Chişinău, 2003.-D M R . Şăineanu L. Dicţionar universal al limbii române. Ed a 8-a. Iaşi, 1929. - DU. Şăineanu L. Dicţionar universal al limbii române. Ediţie de Al. Dobrescu, 1998. Texte dialectale, voi. I, II, III. Chişinău, 1969-1991. Tohăncanu G. Expresia artistică eminesciană. Timişoara, 1975. Vasiliu Al., Kirileanu Th. Tălmăcirea cuvintelor mai neobişnuite. II Creangă Ion. Opere complete. Bucureşti, 1916. Zavadschi Iu. Dicţionar de istorie medie a Moldovei. Chişinău, 1995. -D IM . * * *

Aji. yuuKajibiia>i naxodKa: 1 'p e K O - c n a a H iio - M o n ó a a c K O - jia m im c K u ú cjioaapb HuKonan MujiecKy Cnacfrapm. / / Stratum plus, Nr. 6, 2003-2004. C e p rH e B C K H íi M. MondaGo-cjiaestncme 3mtodbi. MocKBa, 1959. I Ihkhth'i

16

Dicţionare m oldoveneşti (sec. X V I - înc. sec. XX ) Lexiconul de la Petru Şchiopul. (Registrul bunurilor mănăstirii Galata; circa 550 de cuvin­ te. forme). 1572 Milescu Spataru N. Dicţionar grecesc-slavon-moldovenesc-latin. 1672 Silvestra Amclio. Vocabulario italiano-moldavo. 1719 Mihail Strclbiţkii. Dicţionar ruso-moldovenesc. (Anexă Ia Lecţioane adecă cuvîntare scoa­ se de la întăe parte a gramaticii). Iaşi, 1789 Mihail Strelbiţkii. In scurtă adunare numelor după capetile aşezate cu două limbi întru folosul celor ce vor vre a învăţa limba rusască şi moldovenească. Iaşi, 1789 Adunare de cuvinte (dicţionar). Anexă la Scurtă rusască gramatică cu tălmăcire în limba moldovenească (...) cu adăugirea cuvintelor şi a dialogurilor, ce se întrebuinţează mai adeseori în limba rusască şi moldovenească. Chişinău, 1819 Slovele mari şi mici în ordinea alfabetică. Anexă la Bucoavnă, adică începătoare învăţătură pentru cei ce voesc a învăţa carte moldoveneşte. Chişinău, 1822 Iacov Ghinculov. Dicţionar moldovenesc-rusesc. 1829 lacov Ghinculov. Culegere d e c u v i n t e s l a v e f o l o s i t e în limba v a l a h o - m o l d o v e n e a s c ă . Ane­ xă la Coópaitue c o H u n e i iu ú a n p o 3 e u c m u x a x d n a y n p a . w t i e t t u x a H ib ix e a a jta x o -M o jid a e c K O M c npHCOBOKynjieiiHeiu: 1. Gnoeapx, 2. CoópamiM cjiaemtcKux nepeoo6pa3Hbix cjtoa e frjbixe eanaxoMOJtóaecKOM. CaiiKT-rieTep6ypr, 1840 Alexandru Baldescul. Dicţionar ruso-moldovenesc. Odesa, 1896 Gheorghe Codreanu. Dicţionar în scurt pentru convorbiri ruso-moldoveneşti. Chişinău, 1899, 1904 Gheorghe Codreanu. Rusesc-moldovenesc şi moldovenesc-rusesc cuvîntelnic. Chişinău, 1912 Mihail Ciakir. Rusesc şi moldovenesc cuvîntelnic (şi vorbirile pe limba rusască şi moldove­ nească). Chişinău. 1907

A a b â te (a) —a se pasiona, a b a te (a) - a se frăm înta (TD). abcós n. - urm ă de topor, a b isu l m. - şm echer. Expr. A fi a b isu ­ lui a fi şm echer. (TD). a b o rî (a) - a doborî, a b ra ş adj. - nărăvaş (despre cai), a b ra ş adj. - înşelător, arţăgos, a b rå ş adj. - nechibzuit, a b r ă i (a) - a deretica, a b ric o s ă ri m. —cais. a b ric o sîu adj. - portocaliu, a b ric ó s m. - cais (pom ). La DELM . a b ric o ă să f. - caisă. La DELM . a b u r ă ş n. - pom ană, a b u rc ă (a) —a se apleca, a b u rc ă (a) - a ridica (în spate), a b u rc ă (a se) - a se sui, a se căţăra, a b u rc ă (a) - a ajuta să urce. a b u rc ă (a) - a tovărî. La CADE. a b u r i (a) - a se usca. a b u r i (a) - a învălui cu aburi, a b u r i (a) - a se coace, a b u r i (a) - a scoate aburi, a b u r i (a) - a putrezi, a b u r i (a) - a adia (despre vînt). a b u r i (a) - a se aprinde la faţă. abureală f. - abur ce apare pe un lucru. La CA D E. a b u r e a l ă / - adiere. La Al.Vlahuţă. a b u r ir e /.' - ceaţă uşoară, a b u r it adj. - acoperit cu aburi, a b u r it adj. —înfierbîntat. a b u rii (a) - a se urca. a b u ro s adj. - învăluit de aburi, ac n. - hac. ac ad e le f. p i - bom boane, ac a rc ú m adv. - oricum , a c a rc în d adv. orieînd.

a c a rc ît adv. - oricît. a c a r e t n. - lot. a c a r iţă / - ac de siguranţă. a c â r n i ţ ă / - cutiuţă pentru ace. a c ă r n iţă / - p em u ţă pentru ace. a c ă t m. - s a lc îm . a c ă ţii m. p i - salcîm i. a c ă s tă i - case m ari. La C A D E. a c ă tă rii adj. - cum secade, de treabă. a c ă ţă rå (a) - a se căţăra. La I. Creangă. a c h i n d i e / - tim p la apusul soarelui. a c h ip u í ( a ) - a pipăi. a d u m. - boabă de strugure. acín o s adj. - ca boaba de strugure. aciu ă (a) - a se adăposti. La Gr. Ureche. ac iu a re f. - adăpostire. La C. Negruzzi. ac iu ă ş n. - adăpost. La I.Sbiera. acm ú adv. - acum. acolisí (a) - a se lega de capul cuiva. acolisí (a) - a nu lăsa ceea ce a apucat. acólo adv. - din cale afară. E x p r . p îu ’pc colo = peste m ăsură. acólo adv. E x p r. C e am eu de acolo = ce m ă interesează? (I. Creangă). a c o p e riş n. - căpac la cratiţă. å c ru n. - acreală (TD). ac u fu n d ă (a) - a cufunda. ad a m å sc ă f. - stofă de m ătase. ad a u s adj. - întîrziat. a d a u s adj. - într-adaus = îngreunată. a d ă lb í (a) - a albi, înălbi. a d ă lm ă s n. - aldăm aş. a d ă o s ă tú ră f. - adaus. ad ă o şå g adv. - adăugător. ad ă o şå g n. - dare. (I. N eculce). a d ă p ó i n. - toponim . a d ă p ó i m. - loc unde se adapă vitele. a d ă p o st n. - acioală.

18 a d ă s ta (a) - a aştepta. a d ă v ă si (a) - a aduna. a d ă v ă si(a ) - a cheltui. a d e v ă r å t adj. - istina. La CADE. a d e v e ri (a) - a se încredinţa reciproc. a d e v e rin ţă f. - zapíscă. La DLR. a d e v e rin ţă f. - îndatorire. (I. Neculce). adin io årea a d v . - nu demult. La CADE. a d în c adj. - înţelept. (DD). a d în c ă adj. - deasă. a d u s ă tú r ă f. - boală adusă. a d u n ă to â re f. - grebliţă (la coasă). a fa c e re (n e c in s tită )/ - bişniţă. a fa ră de prep. - başca. afe rim interj, - bine! bravo! a fíf adj. - lefter; lipsit de bani. afión m. - mac. a fíşu ri n. pl. - foi volante. află (nu se) - nu-i adevărat. La CADE. a fto n í (a) - a lovi (cu palm a, pumnul). a fto n ít adj. -c h e rc h e lit. afum n. - m iros de afumat. I. Creangă. a fu m a (a) - a lovi pe cineva. a fu m ă tó r n. - foi de prisacă. a f u m ă tú r ă / - afum are. a f u n d ă t ú r ă / - înfundătură. agem iu adj. - începător. La CADE. ag ést n. - îngrăm ădire de lemne. agesti (a) - a îngăm ădi buşteni. a g ă rlîc n. - calabalîc. a g h e a s m ă / - apă sfinţită. ag h e asm ă r u s e a s c ă / - r a c h i u . ag h clú şca adv. - abia. a g h e lú ţa adv. - abia. La V.Vasilache ag h e sm u í (a) - a bate. a g h iu ţă / - num e dat N ecuratului. a g h iu ţă m. - năzbîtios, neastîm părat (copil).

agonesi (a) - a îm pum uta. a g o n e s it ă / - cîştig, îm bogăţire. a g o n e s e å lă / - pom ost. La CA D E. ag ú d m. - dud. a g ú d ă / - dudă. a g ú r ţ m. —agriş. (DD). a g ú t m. - gutui (pom). a g ú t m. - dud. a g ú t m. - iagod. La CA D E. ag u tă i 111. - gutui (pom). a g ú te / pl. - dude. a h ó tă / - plăcere. a h ó tn ic adj. - dispus (TD). a h o tn ic m. - doritor. La N .C ostenco. ai ivi. - usturoi. ai m. pl. - ani. ai (an i) pl. - tim pi (CM ). aiă sta adj. - aia. aía sta prort. - aia. a ista lå lt pron. - ălălalt. la CA D E. aíst pron. - ăsta. a iste adj. - astea. a işti pron. - ăşti. aiştia lâlţi pron. - ăştilalţi. La DLR. a itú ri pl. - piftie. La CA D E. a iu rit n. - tînguire, geam ăt, ajegós adj. —argilos, cleios (păinînt). a jú n s (de cap ) adj. - hîtru, m intios. a ju n s n. - venit. E x p r . Bun a ju n s! bine ai venit. a jú n s n. - destul. E x p r. E d e a ju n s a jú n s 77. - belşug. a ju to r in ţă / - ajutor. alåc n. - crupe. alåci adj. - pestriţ. La CA D E. alag eâ / - bucluc, belea. a la g ic ă / - stofa de m ătase. alån m. - loc sterp în porum bişte. a l a r m ă / - trivogă. La C A D E. a lă m îe / - lămîe.

iililiMlIiiiirA / (ílIlUf iilnim tif i i i vei’Iii de moşie, SHm ( I tl iş I T'H) Nora lui Ivan. 'l>í>, M lf)) rftzeş. iilhii‘ I• ii / Imlifi L tiC A D Ii. •«IImiIAi l(ll / Home. la CADE. iilluH in leueom , albeaţă. illhi’.iM lc / />/ corcoduşe, itlliri) i i leucom. ulliflii i i i . cal alb. ulhcå/.ft n. leucom. A lbeşti (BD Ş, 1 4 6 9 )- s a t . A lbia (CD Ş, 1443) - selişte. lUble /. văgăună. La CADE. alb ie adj. - albicioasă. A lbina (CD Ş, 1428) —pîrîu. A lbina (BD Ş, 1484) —pîrîu. ulbiiiîirél in. - p rig o a r e . La CADE. iilb in căţă adj. - blondă, a lb in é ţ adj. - albicios. alb in ic adj. - albicioasă, albuie. A lb işo ă ra (BD Ş, 1466) - fîntînă. A lbotă (CD Ş, 1 4 4 0 ) - răzeş. A lboteşti (CD Ş, l 4 5 2 ) - s a t . a lb o ă re f. - licărire albă. albîu adj. - albicios. La CADE. A lbu (CD Ş, 1433) - ceaşnic. A lbul (CD Ş, 1446) - spatar. a ld ă n m. - cînepă de săm înţă. La DU. ald u i (a) —a lovi cu putere. alea n n. - dor. La DU. a le g ă to ri m. - trior. a lc rg å c i ni. - alergător. a le rg ă to a re /.' - harnică. ales adj. - înţărcat. a l c s ă t o å r e / - tr i o r . a lestîn că f. —ţesătură de bum bac. ålghie —vană. L a CA D E. a lg h iú ţă f. - vănuţă. a lg h in ă f. - albie.

19 a lic ă ríe f - piatră, pietriş, alici (a) - a licări din departare. alici (a) - a răni, a atinge cu o alică, alig n í (a) - a bate uşor; a adia. alig n í (a) - a şchiopăta uşor. alig n í (a) - a se sim ţi sleit, leşinat, a lió r m. - înfăţişarea (cînepii). alin n. - tihnă, a lin t m. - dezm erdare. a lin tă (a) - a dezm erda. La DELM . a lin tă (a) - a potoli, a lin tă (a) - a răsfăţa, a lin tă (a) - a se m işca graţios, a lin tă re f. - dezm erdare. a lin ta t adj. - răsfaţat. a lin tă tó r ni. - care m îngîe. a lin tă tu ră f. - copil răsfăţat, a liv ă n c ă f - m încare din faină de p o ­ rum b (ori de grîu) am estecată cu lapte acru. a liv å n ta adv. - de-a dura; peste cap; de-a rostogolul. E x p r. A v en i aliv an ta = a veni de-a rostogolul. Ion însă, îm piedicat cu p icio a rele în mînicile contăşului, căzuse alivanta la pămînt. (I.Creangă). aliv ă n í (a) - a se rostogoli, aliv ă n í (a) - a-şi pierde urma. aliv ă n í (a) - a se oploşi la cineva, aliv én ci f. pl. - dans popular, alivénci f. pl. - turte. L a DU. a lto å n m. - pom altoit. L a CA D E. a lto ă n ă f. - cireşe. L a CA D E. alto i(a) - a vaccina. La DU. a lu ă t n. - cocă. a lu n a ţi adj. - holbaţi, deschişi tare. Expr. O ch i a lu n a ţi = ochi holbaţi, a lu n ă r m. - pasăre. L a DU. a lú n e -d e -p ă m în t - plantă. L a CA D E.

20 a lu n ă ri m. —alun. a l ú n ă / - ghindă. a lu n ă rie f. - aluniş. a l u n e a / - alunică (fruct). a l u n c å s c a / - dans popular. a l u n é l e / pl. —pistrui. alu n ic ă f. - piatră scum pă la inel. a lu n iţă / - v. alu n ică . am ân n. - suferinţă, necaz. a m ă n d e a adv. - repede, fuga. a m å r adv. - tare. (TD). a m a r adj. - m are. La DU. a in ă r adj. - năm ar, num ăr m are (CM ). a m å rn ic adj. - aprig. a m a rn ic adv. —foarte. La DLR. a m ă g e a lă / - înşelăciune. La I.Creangă. am ăgélnic m. - înşelător. La D.Cantemir. am ăg é u m. - înşelător. am ăg i (a) - a prelăsti (CM ). a m ă g i t o a r e / - p a s ă r e . La DLR. a m ă r e a l ă / - fiere. a m ă r ît adj. - dosădit. La CADE. a m ă rú ş m. - arbust. La CADE. am eliţă (a) - a nota, a pomeni. a m d i ţ ă t ú r ă / - pom enire aiurea. am estecă (a) - a unelti. (1.Neculce). am estecat adj. - nedesluşit. (I.Neculce). a m e s te c ă tu r ă / - uneltire. (I.Neculce). am iaz ăz i adv. —am iază. La M .Costin. am iczi(a) - a se odihni. La CADE. ain ijă (a) - a sta cu ochii închişi. am ijí (a) - a face ochi mici. am ijí (a) - a se lum ina de ziuă. am irosi (a) - a mirosi. La DU. am istui (a) - a se ascunde. La N.Costin. am înéle (pe) adv. - pe întrecute. a m în å r n. - bucăţică de oţel. La DU. am în iu adj. —galben-verzui.

a m n a r n. —grindă, stîlp. a m n a r n. - spetează care leagă carîmbii. a m n a r n. - proptea la gard. a in p r ó r (pînă) n. - pînă la sfîrşit. am ú adv. —acum. La I.C reangă. am ú ş adv. - degrabă, a m u ţă (a) - a asm uţi. (TD). a n a p o d a adv. - razna. La RIspirescu. a n a p o d a adv. - nepotrivit, a n c h ir n. - iatac. La CA D E. a n c h iră ş n. - odae m ică. La C A D E. a n c lú z m. - ban ferm ecat, la C A D E. a n d re a f. - undrea. La CA D E. a n d r e a / - claviculă. La DU. a n d r e a / - stîlp. La DU. a n d ré iu l m. - obicei de Sfîntul Andrei. A n d rieş (CD Ş, 1429) - selişte. A nenii Noi, localitate: < anină „nisip” . La Gh.Bogaci. a n g ă rie / pl. - păsări. La CA D E. a n g ă r í e / - corvoadă, a n g h e rie / - pocitanie. La C A D E. a n g h i n å r e / - p l a n t ă . La CA D E. a n in m. - năm ol, a n in ă (a) - a atîm a. a n in a (a) - a se lega de cineva. La V.AIecsandri, I.Sbiera, M .Sadoveanu. a n in å (a ) - a spînzura. La C A D E. a n in ă / - nisip, an in ăc ió s adj. - agăţător, a n in ă to r /?». - care agaţă. La CADE. a n i n ă t o å r e / - loc unde vînătorii go­ nesc căprioara. La CA D E. a n in ă to å re / - vinăsiţă. A nini - toponim (H înceşti). A nini - sat, r. Hînceşti an in ó s adj. —nisipos, a n in ú ş n. —toponim , anisón n. - a n a s o n . La DU. a n o c åto adv. —anapoda. La DU.

« I lip ii , ii iii iiliirii unui zid. iiiiiill ii mii num idiliil " liiiioi tic o suin de vedre. 'iiiliiin n luiinn puilatA de Iclutari. .•tiiiiiii | ni nelegiuit. u n i u n i i it / plmiin erbacee. iiiilitiim i i i ! soi de măr. /■/ tributi slave din sec. I V •m l ni

VII imn isiii estim . La CA D E. ii ii ii ui c*si a d v . anum e. La DLR. iiniiineii adv. (B D Ş, 1458). iiiiiinl n afipt. ii 11 1ic A interj. - aoleu, upAr iii sacagiu. iipAus n. paus. rtpfl / rîu. (M .Sadoveanu). iip ilråic /. - apărie. La I.Creangă. npflriH oăre/ - corlate la puţ, la pod. u p ilră tú ră / - pădure. La CADE. a p ílrit n. - apărie. La CA D E. ap ă să to r m. - mai de bătătorit pămîntul. ú p e l e / pl. - frică. E x p r . A-i lua apele a înspăim înta, a înfricoşa, aplecă (a) - a alăpta (cu peptul). a p l e c ă t o ă r e / - m ulgătoare (oaie), a p lc c ă to â re / - podoiniţă. La CADE. a p o ă ic ă / - boală la picioarele calului, após adj. - a p ă to s . La M .Em inescu. a p re c ia tó r iii. - preţuitor. a p r e ţu í (a) - a aprecia, a p rin s o a re / - înserare. La CADE. a p ro d (CD Ş, 1436) - dregător, a p ró d m. - slujitor boieresc, ap ró d m. - dregător domnesc. M.Costin. a p ró d m. - oştean (CM ), a p u c ă (a se) —a se obliga. (I.N eculce). a p r în jó r n. - tim pul după răsăritul soa­ relui. aprînz n. - timp după aprînjór.

21 a p u c ă (a) - a fi pregătit să facă (ceva), a p u c ă (a) - a se angaja. E x p r . A se a p u c a la ră m ă ş a g = a se angaja, a se prinde. a p u c ă t adj. - sm intit; ţicnit, a p u c ă t o ă r c / - cîrlig de rufe. a p u c ă tu ră f. - boală. La CA D E. ap ú st n. - seînduri la stavilă. La CADE. apútere-fi adv. - a fi în stare. La CADE. a p u ş o å ră f. - pîrîu. a ra c å n interj. — vai. A ra c a n d e m in e = vai de mine. A ra m ă (CD Ş, I 4 4 0 ) - p o p ă . A răm cşti (CDŞ, 1448;BDŞ, 14 9 1) —sat. a r a m í n ă / —colorant galben, a r ă p c ă / - arăpoaică. La Varlaam. a r ă m o ă ic ă / - loc unde apa nu îngheaţă. a ră m u i(a ) —a spoi cu aramă, a r ă p o ă i c ă / - fem eie arabă. La DU. a r b ă n å ş m. - albanez, a r b iu n. - vargă de încarcat puşca. A rb u re (B D Ş) - pîrcălab de N eam ţ. A rb u re (B D Ş) - portar, a r b u z ă r m. - pepenar. a r b u z ă r m. - paznic la pepenărie. a r b u z ă r in. - stăpînul pepenăriei. a rb u z o å ic ă / - pepene verde lunguieţ, a rc ă c i n. - răscrucea unei văi. a rc ă n n. - pripon. a rc ă n n. - funie cu laţ la capăt. E x p r . A p rin d e cu a r c a n u l = a lua cu forţa, a rc ă n n. - arm ă de război: „arcan - ter­ m en special M oldovei” , a r c a n ă / - horă de brîu. a rc ă n í (a) - a prinde cu arcanul, a r d ă l m. - rapiţă sălbatică, a rd é l m. - ardei. a rd z ó i adj. - arzător, iute, ca focul, a re n ă l n. - preajm a unui vulcan.

22 arenår m. - gladiator, arendår m. - arendaş. La CADE. arestuí (a) —a aresta, argacícă / —m ieluţă pînă la un an. argăţeålă / - roboteală. La CADE. argăţí (a) —a roboti. La CADE. argea f - gîrlici. La CA D E. argea f. - construcţie. La CADE. argea f. —boltă. La CA D E. argint m. - bani. La CADE. argintăriţă / - plantă. La CADE. argintós adj. - argintiu. La M. Em i­ nescu. arhondaric n. - aripa unei m ănăstiri pentru oaspeţi. La C.Hogaş. arici m. - febră aftoasă. arici (a) - a face arici la chişiţă. aricitúră / —ariceală. aridicå (a) - a ridica. La M .Eminescu. a r i e / - grădină lîngă casă. arin ni. - anin. La DU. arin ă/ - nisip. La DLR. ariră/ - nisip. La CV. arişiţi adj. - piperniciţi (porum bi). arîc n. - p o d u ş c ă . La DLR, DAR. arm n. —şold (la pasăre). arlîc n. —traistă pentru m încare la cai. arm ă (a) - a înarm a. (Gr.U reche). arm ân m. - armean. arm ân n. —v. harm an. a rm å ş /». - dregător domnesc. La D1M. a rm å ş (BD Ş, 1493) - dregător. arm âş m. - paznic înarm at (CM ). arm åş n. - vin ales. La DU. arm aşam ént n. - harnaşam ent. armåşi m. pl. - păzitorii averii boierilor. årm ă/ - unealtă de apărare. arm ăsărél m. - unealtă. La CADE.

arm ăşie/ - dregătorie. La D1M. arm ăşéi m.pl. - arm aş al doilea, arm enesc (cuc) - pupăză. La CA D E. arm eneåsca / —dans. årm ie/ - arm ată, arm inden n. —prim a zi de mai. arm on ie/ - v. harm onie. arnăút m. - soi de grîu. arsătú ră/ - cînepă pălită, arsen ică/ - p la n tă . La DU. arsori (a) - a ţine Ia soare. A rsul (BD Ş, 1493) - pîrîu. arsură / - febră. A rs u ri (BD Ş, 1490) - localitate, a r ş iţă / - păşune. La CADE. a r ş iţ ă / - insectă. La CADE. a rşîc n. - pinten (la cal), a rté l n. - asociaţie de m eseriaşi, a rte i n. - tovărăşie. La C A D E. a rté ln ic m. - m em bru al unei tovărăşii, a rte ln ic m. - soldat care îm parte hrana, a r u n c ă tu r ă / - dojana. La DU. a r v ó n ă / - acont. La DELM . a rv o n i (a) - a aconta. La DELM . a rv o n i (a) - a se tocm i. La D ELM . arvoni (a) - a se înţelege. La I.Creangă. a rv o n it m. —logodnic. La C A D E. a rz u liu adj. - arzător. La I.C reangă. a s a m a n å (a) - a nivela, asem ă lu í (a) —a asemăna, asem ă lu í (a) - a nivela, a netezi, a sem ă n ăto r adj. - podobnic. La CADE. asfódel m. - plantă, a s íz ă / - strat al unui drum. aso lå (a) - a alterna culturile a p ic o le , asp arågin ă/ - substanţă diuretică, aspri (a) - a se aprinde la plămîni (calul), asprit adj. —aprindere la plăm îni. ăsta pron. - aceasta. Ba asta ba ceea = ba una ba alta; A sta-i altcev a = amu mai

\ ii tic íiiíis .T; Ei, sista-i = nu mai spune! A ml ii I >titit aista este un lucru ştiut. islrti ii cftpluşeală. istrti rt íielv deseară. La CADE. is(ii>I pron aceeaşi. E x p r . „îi tot i i.i r ii lot aceeaşi. is M i

I ( i i ) a căptuşi. ■sii nniU'l ii unealtă de cizmărie. ■sti u« ii ( i i ) a înm orm înta. La C. Ne(ni/./.i. islriincå (a) - a se arunca (DD). istu p iito å r c / - gurar la cuptor, istupătór a. - v. astupătoare. istupúş n. - dop (la dam igeană). isúpra prep. - îm potriva, isuprcâlă /.' - v. asprit. i>ăşi adv. - tocm ai, lychiå (a) - a rabota. i ţ c l i i é r e / - rabotare. i>cd/.ă (a) - a se învoi, a se îm păca, işed/.ătór m. - stabilit (cu traiul), işedzăm înt n. - învoială. (I.Neculce). işed/.ătóriu m. - om statornic. (I. Neulce). i ş c z ă t ú r ă / - loc drept. îşijd c rc a adj. - de asem enea. iş te r n ú t n. - covor pe podea. itacă (a) - a se sufoca. ita m â n m. —căpetenie a cazacilor. ita m ă n m. - năvodar de dreapta. i t a m ă n c ă / —sofa. ilins adj. - lovit de boală. itins adj. - jig n it . La I.Creangă. itocm ă (a) - a nivela, a netezi pămîntul. itó cm a adv. —întocm ai.

23 aţăp n. - m usteaţă la spice. a ţă f. - pînză de paianjen. åţă f. - păienjeniş. aţă f. - cîrlig la viţa de vie. a ţe (la tă lch ig i) f. pl. - podnojie. aţine (a) - a sta în calea cuiva. aţine (a) - a fi gata. La Al. Vlahuţă. aţinti (a) - a fixa privirea. aţó s - tare şi cîlţos (lem n). ău adv. - oare. (M .E m inescu). åu conj. - sau. La I.Sbiera, P.lspirescu. augură (a) - a prevesti, a prezice. augurăl adj. - de augur. aurar (BD Ş, 1484) - giuvaer. aureâlă f - aurire. aurel m. - soi de struguri. aurélia f. - m eduză. auríşti adj. - aurite. avaliu adj. - verde-deschis. a v ă lm a (d e-a v a lm a ) - laolaltă. La I.Slavici, V.AIecsandri, I.C reangă. avăiu adj. - ceriu. avăm adj. - aprig. La CA D E. avån adj. - rău, nemilos. La C.Negruzzi. avån adj. - straşnic, grozav. avån m. - piuliţă. La B.P.Haşdeu. av izú h ă m. - copil neastîm părat. avråm m. - soi de prun. La DELM . avråm ă f. - prună. La D ELM , CA D E. avrăm eåsă f. - p lantă m edicinală. az m å n m. - berbec ju g ăn it. azmân m. - tulpină groasă la tufa de vie.

B babacă f. - tată, tătucă. båba-cloånţa / - eroină de poveşti. b åba-coaja/ - fiinţă răutăcioasă. babadăm m. E x p r . De la Adam babadam = din vrem urile de dem ult. baba D o c h ia / - fiinţă mitică. babåe m. - tată, babacă. b a b å ic ă / - vîslă (DD). babalîc m. - bătrîn ram olit. La CADE. babalîc m. - tînăr tom natic. babalîc m. - stîlp la tem elia morii. babalúc m. - v . babalîc. baban n. - nod la furca de tors. babană f. - păcuină. La CADE. b a b a n ă / - oaie bătrînă. b abane/ p i - soi de fasole m ăşcate. babanică / - c o p i l obraznic. b abă-oarba/ - jo c de copii. babåscă-neagră/ - soi de struguri. babåş m. - resturi dc faguri. b abau a/ - bîrsă. b abåu ă/ - fiinţă închipuită. babă/ - doftoroaie pretinsă. E x p r . A îm bla prin babe = a se lecui, vrăji la babe bătrîne. b a b ă / - stîlp de sprijin. b a b ă / - părţi laterale la spată. babă/ - tăieţei cu ou şi zahăr. b å b ă / - peşte. La CADE. b å b ă / - nod la bîm eţ. La DU. b åbcă/ - copcă (la haină). b abele/ p i —v. baba Dochia. babelic adj. - am estecătură. babéşcă/ - căm aşă fem eiască. babilón m. —bărbat nepriceput, vlad. babíţă/ - boală de dentiţie la copii. båbnic m. - iarba fecioarelor. La DD.

babói m. - săm înţă de usturoi, babói m. —biban. babói n. - adunătură. E x p r . Ceata lui baboi = adunătură de oam eni fără căpătîi. La P.Ispirescu. babói m. - beţişor la barcas. baboiéş m. —biban mic. baboiéş m. - usturoi din săm înţă. b abórniţă/ - babă răutăcioasă, babui (a) - a moşi. babúc m. - m ai de bătătorit păm întul. båbu şcă/ - păsărică îm bătrînită. båbu şcă/ - peşte mic. babút n. - p e r in o c la căruţă, bac n. - vas de m etal pentru lichide, bac n. - vas de alum iniu închis ermetic, bac n. - vas de ferm entat basam acul, bac n. - lighean cu două urechi, bacål m. —băcan. Nu dispar m oldove­ nii cînd vreau baconii. (Folclor), bacål n. - pahar de vin. bacål n. - halbă, bacalâş n. - cănuţă (de sticlă), bacaléinic m. - băcan, bacău m. - bucluc. E x p r . A -şi găsi bacăul cu cineva - a o păţi. bacceå/ —bătrîn ram olit, baccelí (a) - a îm bătrîni. båci m. - păcurar-şef. båci m. - dom nitor, conducător, baclagícă / - vînătă. baclajånă/ - vînătă. baclajånă a lb astră/ - vînătă. b aclåle/ pl. - fasole, baclåşcâ / - p lo s c ă , b acşalå/ - m ahala (DD). båcşă / - pepenărie. bacşiş n. - dar de nuntă, bacón n. - tutun, badalău n. —putinei.

badană f. —bidinea, badap róste/ E x p r . C erut de badaproste = obţinut de pom ană; Ca un pui de badapróste = nenorocit, prăpă­ dit; A um ple de badapróste (ironic) = a ocărî. bade ni. adresare respectuoasă. Badea cel Bătrîn (CDŞ, 1399)-b o ie r. Badea Plopescul (CD Ş, 1436) - boier m oldovan. Badea (BDŞ, 1495) nepotul lui Frăţilă. B adcuţi (CDŞ, 1424; BDŞ, 1490)- s a t. badíică /.’ —ciutură. badiluri n. pl. - strujeni. bådiu m. - badea. b a d iå f. - ciutură (DD). b a d îl e / - curpeni de cartofi. badóg n. - bidon. b a d r a g ă n ie / - diaree. badroânc f.p l. - soi de perje mari roşii. b ac/ - vană. La CADE, DEX. b å c f - balie de scăldat; vană. b a c / - vîrstă. E x p r. A fi de o bac = a fi de o vîrstă. b a g d a d íe / - tavan. La Al.VIahuţă. bagdadie / - fronton la cerdac, b a g d a d íe /- ta v a n din scînduri. bageă/ - hogeag. La M .Sadoveanu. bageăc n. - horn. La DU. b a g e a c a / - lucarnă, bagér n. - lucarnă. b agh câu ă/ - cadă de 15-20 /. La DD. băghiţă/ - boală la copii, b agícă/ - lucarnă, b ahad îrcă/ —fem eie bogată, b ahah úc/ - m atahală. La CADE. b a h a r å n c ă / - fem eie m ică şi groasă, balilúi n. - groapă cu apă de ploaie, bahm ct m. - cal mic. La DU. Bahna (C D Ş, 1 4 3 1 )- s a t . Bahna (B D Ş, 1459)- s a t .

25 Bahna (BD Ş, 1 4 6 8 )- p îr î u . Bahnari (CD Ş, 1 4 3 6 ) -s a t. bahnă/ - Ioc m lăştinos, b ahniţă/ - fiinţă urîtă. La CA D E. b ahórniţă/ - babă răutăcioasă, băhur m - copil neastîm părat. bai m. - săm înţă de usturoi, baiăn n. - arm onică crom atică, baianíst m. - persoană ce cîntă la baian. baib m. - sămînţă de usturoi. La CADE. baibarâc n. - haină de iarnă. La DU. baibarăc n. - bărbat venit din alt sat. b âică/ - m olton, ţesătură groasă, baidcr n. - fular. baideraş n. - fular mic. La TD RG . băicră/ - toartă de căldare, baiétă/ - fată. b a ila m å / - balam a la uşa grajdului, baingic n. - perinoc. La CA D E. bairăc n. - pădure, baistrúc m. - copil din flori, baistrúc m. - căprior m ic la casă. baistrúc m. - lăstar neroditor, baistrúc /;/. - druc la carul încărcat, baistrucâş m. - pernuţă (pentru copii) baistrucél m. - v. baistrucaş. baiu interj, - nicidecum , b a jió c u r ă / - lepădătură, bajiócuri (a) - a se m urdări, bajiocuri (a) - a certa, bajiocurít adj. - m urdărit, m ăscărit, balabăn m. - nătărău, balabóncic n. - clopoţel, b alabústă/ - fem eie grăsană, balacări m. - palavragiu, balăe adj. - albă. balâhur m. - balaur, balăhur n. - trăsură boierească.

26 b a lå h u r ă / - convoi dc carc. (TD) balâia f. - săptăm îna albă (la creştini), b a la m a /' - rătcz (la ladă), balam a ţ ig ă n e a s c ă / - v. bailama. balam åre/ - rătez la ladă. balainíş n. - faină de porum b cu caş. La DLR. balam íş-balm uş n. - nărujnic. balam út m. - pezevenchi. balam út n. - traistă pentru cai. balam utí (a) - a vorbi m ult, fåră rost. balam úş n. - v . balam iş. balån adj. - bălai, cu laţa albă. balån adj. - alb (vin), balån adj. - albicios (nisip). Balan din Bahnă (CDŞ, 1439)- ră z e ş . Balan din Strîmba (CDŞ, 1431)-ră ze ş, balån m. - necuratul. La CADE. balån in. - bovină. La CADE. b aiån ca/ - jo c cu vărguţe m lădioase: de-a balanca. balåndră / - m încare pregătită prost. b a la n í (a) - a vărui. balbarîc n. —hat între loturi de pămînt. balcîz adj. —urît. La I.Creangă. balcon n. - cerdac. b alen ă/ - chit. La CADE. baler n. - butoi. balérc n. —butoi. balércă / - butoi. E x p r . A-şi face gîtul leică şi pîntccclc balercă = a bea pe nem ăsurate. La DLR. b a le r c ú ţă / - butoiaş. La DLR balhăni m. pl. - bolovani. (TD). balhúi n. - apă îm prejm uită de stuf. băii n. - albie, bâlie/ - albie de metal, båliga-oaiei adj. —untdelem niu. baliúţă/ - albiuţă. La CADE.

balón (de gaz) n. - butelie de gaz. balón n. - m aşină de stropit, balon n. - cupeu. La CA D E. b a ló ş ă / - scroafă mare, grasă, balót n. —paie presate şi legate, balota (a) - a împaceta, a lega baloturi. Balş Vasile (BD Ş) - vornic. Balta M ăstachinului (BD Ş, 1473) m laştină. baltag n. - secure, arm ă de luptă. baltagél n. - baltag mic. baltagiu m. - oştean cu baltag. baltúşcă / - zoaie. baltú şcă/ - nutreţuri cu m ultă apă. balţ n. - văl. La CADE. b åm ă/ - plantă erbacee. La CA D E. banåri m. - flăcău care strînge banii cîştigaţi. banåri m. - agent financiar, b åncă/ - borcan de sticlă, b ancnotă/ - bum aşcă. La C A D E. bancråt n. - posteucă, b a n d a b ú r c ă / - cartof, bandist m. - hoţ. band oålă/ - fem eie grăsană, bandól n. - cîrpă. La C A D E. bandós n. - topor cu coadă lungă, bandrabúrcă/ - cartof. La C A D E. bandurår m. - cîntăreţ la bandură. band úră/ - instrum ent muzical, b andúră/ - fem eie destrăbălată, bangîu m. - lungan. La C A D E. båni m. pl. - putere, voie. E x p r. A fi în banii cuiva = a fi la cherem ul cuiva, baniåc n. - oală (de schijă), baniac n. - bac. banicér m. - m eşter care face baniţe, banicioåră/ - inerţie de luat vam a b aníşcă/ - borcan de sticlă. Baniţa (BD Ş, 14 9 0 )- f i i c a M arei.

h å n iţă f. - vas folosit ca unitate de m ă­ sură. bant n. - fundă, b ă u t ă / - bandă, b ă u t e / - prăjină, ba 11tic n. - v. bant. båntină/ - c h in g ă la căpriori, bâpcă/ - batcă pe care se bate coasa, barabån n. - deşerl la vacă. barabån n. - fîntînă cu două căldări, barabån n. - val la fintînă. barabån n. - gură la treierătoare. barabån n. - haraba. barabån n. partea încovoiată a săniei, barabån ă / - tobă. b a r a b å n ă / - sem ănătoare, b a r a b å n c ă / - tobă. barabånci m. - toboşar, barabói m. - cartof. La DLR. barabói m. - dans popular, barabói ni. —cucută, b arabóşcă/.' - cartof, b a r a b ú lă / - cartof. La DLR. b a r a b u lc å n c ă / - arpagic, b a r a b u liş te / - ogor. La CADE. b a r a b u ş c ă / - cartof. La CADE. b a r å c ă / - căsuţă de scînduri. La CADE. b a r a d å ic ă / - trăsură (cu patru roţi), b arancióc n. - lam bă la căruţă, b aran íţă/ - blană de oaie. baranóc m. - brebcnoc. b å r ă / - conovăţ. b å r b a -b u le n c ii/ - m ătrăgună, barbaí (a) - a borfai nutreţul, b a r b å n i/ pl. - bărbi. La TD. b arb arís/ - coada-calului (plantă), b årb a-saftei/ - valeriană (plantă), barbåt m. - soţ. barbatói m. - bărbat. Barbă Stan (CDŞ, 1436) - unde este

27 Barbă Jam ără (CD Ş, 1446) - unde a fost b å r b ă / - pînza bărzii. Barbu (BD Ş, 1 4 9 0 )- d e a l. bare n. - ochi cu apă. barcåcc/ - cană de lut. b arcånă/ - dună. b å r c ă / - c r u c e la căruţă. bardåc n. - debandadă, dezordine. b a r d å c ă / - soi de prune m ari roşii. bardåci n. - topor de crăpat lem ne. bardåci n. - satîr de bucătărie. bardacióc n. - cuţit de bucătărie. bardahån n. - burta calului. b a r d å n c ă / - puşcă; arm ă de foc. bardår ni. pl. - m eşter de lem nărie. bardåş n. - topor de crăpat lemne. bårdă/ - secure scurtă. (M. Eminescu). bardíşă / - arm ă de luptă, secure. La M .Costin. barél n. - baler. b a r e lc ă / - v. balercă. barem adv. - măcar. La R Ispirescu. barbåt n. - barhet. bărbat n. - velvet. bårhat adj. - roşu-întunecat. barieră / - conovăt. b arín că/ - broboadă. baríş n. - mită. bariz n. - basm a în patru colţuri, barît m. - p ra f de puşcă, b a r j e ic ă / - săniuţă pentru copii. DU. b a r t iţ ă / - m ucegai. La DU. baróc n. - orcic. Basarabilor, voievod (CD Ş, 1395). Basarabi (CD Ş, 1408) - Ţ ara basara­ bilor (M untenia). Basarabi (CD Ş, 1434) - Ţ ara basara­ bilor (M untenia).

28

b â te ă / - coş cu care se prind păsărele, båtcă/ - pelican.

Basarabi (CD Ş, 1456) - Ţara basara­ bilor (M untenia). basarabi (CD Ş, 1457) - basarabi (m unteni). Basarabi (BD Ş, 1460) - U ngrovlahia (M untenia). Basarabi (BD Ş, 1462) - Ungrovlahia. basarabi (BD Ş, 1490) - ungrovlahi. basarabească (BD Ş, 1499) - U ngro­ vlahia (M untenia). Basarabi (BD Ş, 1503) - U ngrovlahia. basarabénci f. pl. - crini, b a sa r a b e a n ă / - soi de struguri, basalíc m. - păr (pom), basalicåri n. —livadă de peri. b a s a líc ă / - pară (fruct), b a sch in ă / - bluză femeiască. T.Pamfile. b å s m ă / —scul din zece jîghiuţi. basnă/ - scornitură. (I.N eculce). bastícă/ —şalincă de m ătase, basticú ţă/ - basm a de bum bac, bastón că/ - tunică, b å ş c ă / - beci, subsol. La DELM . b å ş c ă / - v. baştă. båşcărăuş m. —m ai m arele cărăuşilor. başcîri m. - plantă erbacee cu spini. başlîc n. - glugă la suman. b å ş n e / - pătul la vie. başneån m. - băştinaş. b å ş t ă / - fortificaţie. (M .Costin). baştină (BD Ş, 1481) - patrie. batåg n. - băltoacă. batâg aclj. Pămînt b a í a g - sărătură. b a ta lâ u c ă / - putinei. batalcic f. - m eliţoi. batalúţ n. - putinei. b âtă/ - betelie. La DLR. b â t ă / - cingătoare ţărănească. bătcă/ - peşte mic. La DU.

båtcă/ - ţăruş pe care se bate coasa. bate (a) - a ţese. (TD). baterie f. - lanternă. batic n. - broboadă mică. batistă / - băsm ăluţă. batîh m. - bici. batîr adv. - încalţe. La I.Creangă. batjiócoră/ - m urdărie, dezordine. batjóc n. batjocură. La CA D E. batoji (a) - a bătători. La C A D E. batojít adj. - istovit de bătrîneţe. batojítă adj. - murdară. batrînél m. - bunel. b azacon ie/ - n ă z b îtie . La I.C reangă. bazaóchi adj. - saşiu. bazaóchi adj. - nebunatic. b a z å r n e a / - vam ă la piaţă. bazarníc n. - v. bazarnea. bazin n. - uluc de piatră la fîntînă. bazin n. - vas m are din doage. b ă b å i c ă / - vîslă. La M .Sadoveanu. băbăş m. - v. babaş. b ăbăcúţă/ - tă t ic . (V.A lecsandri). băbăiån m. - locuitor din satul Babele. băbăíţă/ - dim inutiv al lui babale. băbălău m. - om bătrîn. băbălău m. - gîndac. băbălău m. - om urît. băbesc adj. - ca la babe. băbătie / - băborniţă. băbói m. - babă mare. b ăbórniţă/ —fem eie bătrînă. b ăbú că/ - bunicuţă. băbuí (a) - a moşi. b ăbu lică/ - v. băbucă. b ăbú şcă/ - mătuşă. b ăbú şcă/ -n e v a s tă . La I.C reangă. b ăbú şcă/ - peşte de apă dulce.

băbút n. - vîrtej. La DU. băbuţă / - b ă trîn ic ă . băcål m. —vînzător. La DU. băcan m. - vînzător. băcălie / - iască. La DU. băcălie f. - boală. L a DU. băcălie / - băcănie, băcălíşi f. pl. - copturi, prăjituri, b ă c ă liţ ă / - băcăneasă. La DU. băciuí (a) - a fi baci la stînă. bădăí (a) - a um bla haihui. bădădăi (a) - a um bla bram bura, bădărău n. - m ăm ăligă prăjită, bădălău n. —putinei, bădăna / - pensulă de vopsit, bădărău n. - ciorbă din pasat cu varză, bădărău m. - bădăran, bădícă m. - term en de respect, bădica m. - iubit, ibovnic, drăguţ, bădicúţă m. - drăguţ, iubit, bădíe m. - adresare respectuoasă. B ădioae (BD Ş, 1497) - unde a fost ~. bădişór m. - iubit, drăguţ, bădişór m. - adresare (ironică), bădzărîc n. - m em brană de grăsim e, băetăn m. - flăcăuan de 16-18 ani. băctăn m. - băiat mare. băétă /.' - fată. La R.Udler, ALM . băeţan m. - b ă e ţa n d ru . La DU. băeţél m. - jo c ţărănesc. La CADE. băeţícă m. —fetiţă, băeţícă m. - adresare (ironică), băeţím e m. - m ulţim e de băeţi. băetói in. - v. băctan. băgă (a) - a lua. E x p r. A nu băga sam a Ia ceva = a nu acorda m are aten­ ţie, a nu lua în seamă, băgcåcă f. - horn. băgcåg n. - hogeag. (TD). băgeâg (de lam pă) n. - sticlă la lampă.

29 băgecări m. - plătitor de impozit pe fum. Bălineni (BD Ş, 1468, 1 4 8 8 )- s a t . băhníş n. - loc m lăştinos, băhnít adj. - stătut. La DLR. Băhniţa (BD Ş, 1 4 8 8 )- d e a l. băhnós adj. - m ocirlos. La DLR. băietói m. - băiat mare. băieş m. - băiaş. La CA D E. b ă ie ţ îc ă / - fetiţă. băitănåş m. - flăcăuan. băiţă m. - adresare familiară. La DLR. băitån m. - flăcăuan. Bălauri M arco (CD Şs, 1 4 8 0 )- b o ie r , bălă adj. - blondă, bălăbănéală f. - m işcare legănată, bălăbăni (a) - a hurduca. La DU. bălăbăni (a se) - a se trudi, bălăbăni (a se) - a se clătina, bălăbăni (a se) - a se legăna, bălăcăní (a) - a trăncăni, bălăcări (a) - a trăncăni, bălăci (a) - a se spăla, b ă lă c ir e / - spălare. La TD RG . bălăioåră adj. - blondă, bălăicl adj. - blond, bălălăi (a) - a se clătina. La DU. bălăor adj. - blond. La DD. bălăoară adj. - blondă. La DD. bălălău adj. - care se clatină, bălălău m. - dugliş, pierde-vară. b ălănd å/ - caşă din făină de porum b, bălănél adj. - blond. Bălăncşti (CD Ş, 1 4 3 1 )- s a t . bălăngăi (a) - a se legăna greoi, bălănuţ adj. —blond, b ălăştioăgă/ - băltoacă. La CADE. bălăură (a) - a se ocărî crunt. (TD). băle n. - băltoacă. L a N .Ţ urcanu.

30 bălcău n. - băltoacă. bălcuri n. pl. - băltoace. băligăriu adj. - galben-întunecat. băligău n. - bălegar. băligău adj. - galben-întunecat. băligíu adj. - galben-întunecat. bălioåră / - albie mică. băliúţS /.' —v. bălioară. bălós adj. - neîngrijit, cu bale la gură. bălós ni. - burete. La DU. bălós m. - ghiborţ. bălós adj. - lipicios. (TD). băloşél m. - ciupercă necom estibilă. Băloşi (BD Ş, 1471) - cnez. baltag n. - hădărag la îm blăciug. băltăgí (a) - a bate cu baltagul. b ă ltă í (a) - a trăncăni. băltău n. - baltă mare. b ălti (a) - a se face baltă. băltită /.’ - baltă mică. La C.N egruzzi. băltóg n. - băltoacă. La CADE. b ăltoi n. - băltoacă. băltuím e f. - m laştină. Bălţaţi (BD Ş, 1 4 7 3 )- s a t . bălţărå f. - rugină, cade pe vii, livezi, b ă lţă tú r ă / - pată de altă culoare, bălţătúră / - obiect în m ulte culori, bălúc adj. - blond. La CADE. băluí (a) - a petrece. (TD). b ă lú ş c ă / - specie de plantă erbacee, bănat n. - învinuire. I.Creangă. La CADE. bănat n. - pică. bănat n. - m înie. La DLR. bănat n. - tristeţe, m îhnire. E x p r . A-i fi cu bănat = a-i fi jale. b ă n a t n. - form ulă de politeţe. E x p r . A nu-i fi cu bănat - a nu o lua în num e de rău.

bănărie f. - bănet. La CA D E. bănărít n. - bani m ulţi, bănet, bănculéţ n. - borcan mic. bănculí (a) - a m ugi. (TD ). bănculíţă f. - borcan mic. b ăncuşoără/ - v. bănculiţă. băncuţă f. - borcan de sticlă de 0,5 /. bănét n. - grăm adă, m ulţim e de bani. bănică f. —plantă erbacee, bănicér m. - m eşter de baniţe, bănicioară f. - baniţă. La C A D E. bănui (a) - a se supăra, bănui (a) - a regreta. La DLR. bănui (a) - a presupune. La DLR. bănuiélnic adj. - bănuitor, bănuit adj. - suspectat. La DLR. bănuţ m. - pată transparentă la ou. bănuţci m. pl. - bani m ărunţi, băpcér n. - pripon de lemn cu batcă. baråncă f. - piele de miel. La CA D E. băralícă / - borangic. bărăní (a) - a cicăli, a stărui. La DLR. bărbåri n. - gîtar la căpăstru, bărbat adj. - viteaz, curajos, bărbăcărí (a) - a paşte berbecii, bărbiér m. - v. barbari, bărbăţie adj. - găină care cînta ca un cucoş. bărbătíu adj. —viguros. bărbînţă f. - vas, din doage pentru păstrarea laptelui, brînzeturilor. Bărbînţă (CD Ş, 1438) - fîntîna lui bărbînţă f. - nim fa la furnici. Bărbosul N eag (CD Ş, 1426) - unde este Bărboşi (CD Ş, 1 4 3 6 )- s a t . bărbúnc n. - jo c ţărănesc. La C A D E. bcrbeniţă (BD Ş, 1458) - putinică. bărcăcică f. - cană de lut. bărdăc m. - varietate de prun.

liiluliU n / Iructul bftrdacului, prună ItAnluoA Iiilidih A / cunft de lut. La DLR. Mi«lAciifA / cană m ică. lniidAliiI (a) a ciopli cu barda. liA n lIc lo A ră / - bardă m ică. Iuti ill|A / bărdicioară. La I.Creangă. IiAi'i I ii I (a) a ciopli cu barda. liArghic / pînza bărzii, toporului. liAi lthic /. policioară la jug. ItArdAş ni. - dulgher. La E.Sevastos. ItArU'An m. locuitor din satul Barta. ItAsArA /. rugină pe vii. bAsArâb v. b ă s ă ra . liAiftrâbi - v. b ă s ă ra . Ii AsAii n. - am biţie, hatîr. La CADE. h A s m ă lú ţă / - batistă. IiAniiiuitór m. - povestitor. hAşcAluí (a) - a se da de o parte. liA tâ c / (bătălie) - oştire (CM ). I»A1Aş m. - ciocan cu buza şănţuită. hfltiíş n. - daltă cu care se bat cercu­ rile. Iiătâş n. - coadă cu roată la putinei. ItAIAş n. - mai pentru rufe. bătăg ó s adj. - bulgăros. b ă lă lă iă (a) - a bate cînepa cu bătălăul. b ă lă lă u n. - hădărag la îm blăciu. b ă lă lă u n. - m eliţoi. b ă lă lă u n. - mustuitor. b ă lă lă u n. - mai de bătătorit păm întul. b ă lă lă u n. - ciocan de bătut coasa. b ă lă lă u n. - pilug, pisălog. b ă lă lă u n. - coadă cu roată la putinei. b ă tă lu í ( a ) - a bătători păm întul. K ătărescu l N eg rilă (CD Şs, 1493) boier. b ă tă to a r e f. - m eliţoi. b ă tă tó r i n. - hădărag la îm blăciu. b ă tă to r i n. - m eliţoi.

31 bătătură / - băteală. bătătúră f. - cangrenă, b ă tă t u r ă / - îngroşare a pielii, bătău n. - lemn de bătut papura, bătăuş n. - îmblăciu. bătăúş m . - băţ de lovit mingea, b ăteâlă/ - batcă. la CADE. b ă t c â lă / - v. bătătură, b ăteâlă/ - căpcană. (TD). b ătélişte/ - loc bătătorit, b ătclişte/ -în tîln ire. La I.Creangă. bătrîníş n. - specie de plante decorative, b ătú că/ - rînză. La CADE. b ă tu c c ă lă / - bătătură (la mînă). bătugă - v. bătucă. băturí (a) - a tăvălugi (ogorul), b ătu ta/ - dans popular. La DELM. băţ (de bătut icre) n. —priboi, b ăzd ăgånic/ - drăcie. La I.Creangă. b echer n. - vînturătoare. bechét n. - pichet (de grăniceri), béchi 77. - nimic. E x p r . N ici bcchi = nici o boabă. E x p r. A nu şti bechi = a nu şti nimic. bechiruí (a) - a vîntura la becher, b ed ånă/ - trăsură de un cal. bedreâg 77. - butuc de cizmărie, bedrcåg 77. - dragoste. E x p r . S-a dat în bedreag = face dragoste, behai (a) - a zbera. La DU. behliţă/ - peşte mic de baltă, bejenår in. - băjănar (CM ), bejenar m. - pribeag. La CADE. bejenări (a) - a pribegi. La CADE. bejen ărie/ - pribegie. La CADE. bejenărit 77. - pribegie, la CADE. bejeni (a) - a pribegi. La CADE. b ejen ie/ - pribegie. La CADE.

32 bel n. - lînăcop. bclciúg n. - îm blăciu. beld n. - curpăn de cartofi. bcld n. pl. - răm ăşiţe de nutreţ. beldc de răsărită n. pl. - beţe de floarca-soarelui. beldie f. - fîşie de coajă de tei. b e ld ie / - ciom ag, bîtă. La N .Costin. b eld ie/ - toiag, cîrjă (CM ). beldie/ - prăjină. La DU. beldie/ - răm ăşiţe de stuf, lemne. b e ld ii/ - bălării, buruiene. beldiós adj. - lemnos, băţos. La CADE. b c ld iţă / - peşte de rîu de munte. belduri a. pl. - v. beldc. belea/ - necaz, bucluc. La C.Negruzzi. bcleâg n. - loc de adunare a oastei. belehău n. - curpăn de cartofi. belfer m. - învăţător, dascăl. bclcuji (a) - a holba ochii. La CADE. beli (a) - a jupui. beli (a) - a jefui. b c líg ă / - coajă de pe aldani. bclíni n. - hădărag la îm blăciu. b clín gu ră/ - buclă, m oţ de păr. bclitúră / - j a f . belitúri/ pl. - berbeci slabi. bclşíţă/ - plantă erbacee ornamentală. benchetui (a) - a petrece în ospeţe. b c n c h it n. - m asă pentru neamuri. bendiúh m. - haraba. bénga m. - num e dat N ecuratului. benghi n. - aluniţă naturală. La DELM. bengós adj. - isteţ, hîtru. béngu m. - copil neastîm părat. beníş n. - haină boierească. La DLR. berbant m. - bărbat afem eiat. La DU. berbant adj. - ştrengar. La M. Eminescu.

berbecăr m. - păcurar Ia berbeci, berbeci (a) - a izbi. La M. Sadoveanu. berbeniţă / - în doc. lui Ştefan cel Mare. berbecuţ m. - becaţină. La DU. berc n. - pădurice, dum bravă, berechét m. - noroc. La I.Creangă. berechét m. - aducător de noroc, berejníc m. - pădurar. La CA D E. b eréscă/ - volbură, bernevéci m. p l. - pantaloni ţărăneşti, bértă f. - broboadă m are de lînă. La DLR. béschie f. - ferăstrău cu lam ă lată. La DLR. beschiéri m. - tăietor de lemne. besectcă/ - cutioară de lemn. La DLR. bestârcă/ - v. bistarcă. bestcrm âc n. - furcă cu şapte coam e. b e ş ic ă / - garafă rotundă. bcşică/ - umflătură. La DU. beşicúră/ -to p o n im (deal m are). beşliu m. - călăreţ turc. La DLR. bctcă / - coşuleţ. beterí (a) - a term ina. beteşug n. - boală. La CA D E. béţe n. pl. - război de ales covoare. béţe de popuşoi n. pl. - strujeni. béţe de răsoare n. pl. - tulpini de floarea-soarelui. beţişor n. - beţigaş. beţişor (în stup) n. - preatcă. béţişte / - ogor de pe care s-a strîns răsărita. b éu că/ - vîrful capului. La CA D E. bezerău n. - m em brană de grăsim e, bezevénchi m. - şarlatan, bczm ănår m. - em baticar, arendator, bezmén n. - cîntar de mînă. La CADE. bezm etic adj. - zăpăcit. La I.C reangă bezm etici (a se) - a se zăpăci.

lu /in c tic it adj. zăpăcit. La TDRG. lic/iiiU ic adj. - întunecat, sum bru, biiic ii. hadarag la îm blăciu. Iiihil n. - cusătură. La DU. bibíu ni. - pui de curcă, bicåş n. - crem ene. La CADE. hichirí (a) - a lucra pe îndelete, bichis n. - dichis. La CADE. bici ii. - lovitură de bici. La C.Negruzzi. bicisnic adj. - neputincios. La l.Sbiera. bicisnic adj. - incapabil. La CADE. bicisnicéşte adv. —anevoios. La 1. N e­ culce. bicisnicie / —neputinţă. La CADE. bicisnicie f. - necinste. La D.Cantemir. biciului (a) - a preţui. La CADE. b ic iu ir e / - lovitură de bici. b ic iú ş c ă / - bici scurt şi subţire, biciuşor n. - bici mic. La I.Creangă. bidårcă/ - căruţă pentru cereale, b ih ú n c ă / - trăsură cu patru roţi. b ijoågă/ - v. ghijoagă. bilcalâ/ - sulem eneală. La DU. bili (a) - a înălbi (pînza). La CADE. bilí (a) - v. a ghili. bilihci n. pl. - tulpini de floarea-soarelui. b índ ă/ - fundă. bindisí (a) - a se sinchisi. La I.Creangă. bindiúh n. - coş la căruţă, bint n. - tifon, pînză albă subţire, bírnic ni. - liude, contribuabil, b iru in ţă/ - victorie. La M .Em inescu. biruitor adj. - învingător. La C. N egruzzi. b is t å r c ă / - căruţă cu un coş mare. b it c ă / - trăsură cu două roţi. biţă in. - bădiţă. La CA D E. bizui (a se) - a se baza. La I.Slavici, bîbăcă / - tată. b îc å t ă / - ju m ătate. Butelcă de o bîcată de litră = o garafă de 500 g.

33 bîcåte/ - m încare. E x p r. La vrem ea de bîcate = la am iază. b îcå te/ pl. - părţi. E x p r. A trăi în bîcate = a lucra în părţi. înainte trăie în bîcăţi oamenii. Face so coteală p e răbuş: o bîcată stăpînului, o bîcată ciobanului. La TD. bîcăţi (a) - a crăpa lemne. bîcăţi (a) —a tăia în m ulte bucăţi. bîcăţică/ -a d e m e n e a lă . E x p r. A lua pe cineva cu bîcăţică = a adem eni. Bîcovăţ (CD Ş, 1420) - pîrîu. bîcsí (a) - a îndesa. bîcsí (a) - a um ple de praf. bîcsí (a) - a ticsi, a îndesa. bîcsíre / - îndesire. bîdîi n. —putinei. b îhlă / - apă stătută. La DLR. bîhlí (a) - a se înăcri. (TD ). bîh lít adj. - stătut, clocit. La I.Creangă. bîhlită adj. - îm puţită. L aN .C o sten co . b îig u iå lă / - aberaţie. La TD RG . bîja / - frică. E x p r . I-i bîja = are frică. La CADE. bîlbău m. - bărbat neînţeles. bîlc n. - băltoacă. La V.Drăghici. bîlhoåcă/ - băltoacă. bîlión n. - pastă de roşii. bîltâe n. pl. - intestine (la cal). bîltîcăí (a) —a se bălăci în apă. bîltîcăí (a) - a cobîlţîi. bînăşél n. —colac, pom an ă la praznic. bîn g h ín n. —lam ă la bardă. bîngîí (a) - a croncăni (cioroiul). bîntuí (a) - a tulbura, a răzvrăti. b întuíre/ - jefu ire, devastare. bînzår m. - bărzăun. L a C A D E. bînzarí m. - albină. bîr interj. - se alungă oile.

34 bîrcîi (a) —a cotrobăi. La CADE. bîrdån n. - burtă la cal. bîrdån n. - burtă. bîrfée f. - chingă Ia boroană. bîrgalău n. —clopoţel la căpăstru. bîrghi f. pl. - mănunchiuri de stuf. bîrghidău n. —mustuitor. bîrghidău n. - coadă la putinei. bîrgîí (a) - a cicăli. bîrîiăc n. - paralel de tîmplărie. bîrîţă f. - oaie. bîrhae f pl. - măruntae. La CADE. Bîrlăzel (CDŞ, 1453)-p îr îu . bîrligå (a) - a se răsturna, bîrligăt adj. - fudul. La CADE. bîrligată adj. - ridicată: Cu coada bîrligată. bîrlóg n. - resturi de fin. La CADE. bîrnåg n. - teren pietros, bîrnåg n. - toponim (Camenca). bîrneåţă f. - brîu. E x p r . N ici lelea cu bîrneaţă, nici badea cu altiţă = fieca­ re cu trebile sale. bîrneåţă f. - baieră. La CADE. bîrnéţ n. - aţă la iţari. La DU. bîrnéţ n. —şervet cu flori, b îrn îitoåre/. - zbîrnîitoare, jucărie, bîrnuí (a) - a pune bîrnele. La CADE. b îr n u itú r ă / - bîrnele pereţilor. Bîrsan (CDŞ, 14 2 8 )-r ă z e ş. Bîrsana (CDŞ, 1 4 3 9 )- s a t . bîrsă f. - parte a plugului. Bîrsăneşti (CDŞ, 1439)- s a t . bîrşióg n. - buclă. bît m. - bunic, moş. bîtă f. - adresare respectuoasă unei bătrîne. La CADE. bîtcă f. - înălţime; măgură. bîtcă f. - măciucă.

b î t c ú ţ ă / - deal mic. La C A D E. bîtîcă f. - fată bătrînă. b îtlån m. - pasăre de baltă. b îtlån m. - om cu gîtul lung. b îtlă g ú ţă f. - butoiaş. b îtlău n. - tulpină de ceapă. b îţån in. - ţînţar mic. bîză f. - m uscă. La CADE. b îzălău n. - bondar. La CA D E. bîzdîc n. - capriciu, toane. bîzîícă f. —albină. bîzîói m. - bondar. bîzói ni. —v. bîzălău . bîzói ii. —coardă la instrum ent muzical. bîzói n . - E x p r . A ţin e cu iv a bîzoiul = a ţine isonul. bîzói m. - albină. b l å g ă / - avere, bogăţie. b la g o in a n ie / - moft. La CA D E. blago v eşn ic n. - a doua zi după Buna Vestire. La CADE. b lå h n iţă f. - ochi, smîrc. b lå jiţe f. pl. - curele la îm blăciu. b la m a n je a f. - gelatină. La C A D E. b lå n ă f. - palton cu guler de blană. b l ă ş t i n ă / - o c h i , smîrc. b la t n. - a obţine ceva ilicit. b la z g ó n ie / - năzbîtie. La CA D E. blăhncălă f. - partea de dinainte a săniei. b lă n íţă f. - palton cu guler de blană. b lăstăm n. - im precaţie. La I.Creangă. b lă stă m å (a) - a afurisi. La DU. b lă stă m å (a) - a se ju ra (ALM ). b lă s tă m å t adj. - ticălos, m işel. b lă stă m å t in. - nem ernic. b lă s tă m å t adj. - slab, lipsit de puteri. b lă stă m ă ţie - ticăloşie, m işelie. blăşíu 77. —îm blăciu. b lăşiú g n. - hădărag la îm blăciu. b lă tă re ş te adv. - în buestru.

Ml >ili " Mi Aliiţ /

IInii Iu .1 I a I)l J. i «I•I.t («K- acoperit casa).

Iili ilirt I liivn M i -Om» / i aldine M M i i M ii ii •/./t brambura, t.ti *mia i Imlxfui itiiră. M mm 1 'iiilK'l; abur. La DU. li li ihţ i ii ' liuiiliea. Iili a*i ii ,/,// ud tare, leoarcă. Iili tiu i iubii) de fier. I-li >luu // îm blăciu. Iili u n i blcandă. li|i |Mi» vlflduţâ. La DU. iil< li ii 11 /// tinichigiu. Iili linl|n /. peşte. La DU. Mi Iiiiih'A /. trăsură cu patru roţi. i>li hal ( ii ) a trăncăni. Mi mii (n) a îm brînci. La CADE. Mi |l ( ii ) a ciuli urechile (calul). Menţin n hădărag la îmblăciu. Iili ii > Iii li /;. v . hlenşiu. Iilt otocilri (a) - a se bălăci. La CADE. M cntocări (a) - a vorbi aiurea. La DD. li Iun tocă re a lă - flecăreală. Ii U'ncAí (a) - a stropi cu noroi. liliM iită /. - placă de metal. lilcM iiişc ă/ - m om eală la undit. Iile ş iin c ă / - vas de tinichea, b lc şcă ri m. - tinichigiu, b k şte a iic ă /.' - vas de tinichea. Iileştí (a) - a sufla greu. La CADE. Iilcştí (a) - a vorbi fără rost. Iileu jct adj. - saşiu. Iiliil ii. - fel de m încare. Iilid n. - tavă. Iilid n. - tacîm. (M.Eminescu). Mul ii farfurie. (M .Sadoveanu). h lid ă r n. - dulap cu poliţe pentru blide, b lid a r ni. - m eşter de blidare. B lid a rilo r (B D Ş, 1491) - fîntîna ~.

35 Blidarul Jurj (C D Ş, 1435, 1443; BDŞ, 1459) - boier m oldovan. blidar n. - bufet (m obilă). blidar (de cărţi) n. - dulap. blidărâş n. - cotruţă. blide / pl. - veselă. E x p r. A intrat nora în blide = a fi neîndem înatic. A m înca dintr-un blid cu cineva = a fi în relaţii strînse cu cineva. blindişel n. - farfurioară. bliduri n. pl. - veselă. blidúşcă n. - farfurioară. bliduşcúţă f. - farfurioară. bliduşcúţă f. - străchinuţă. blinie f. - clătite. La DU, CA D E, DEX. blizniúc m. - snop m ic de stuf. blîndă f. - urticărie. (I.C reangă). blînduliţă adj. - blîndă. Blînzi (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . blúdnic adj. - rătăcit; zăpăcit, blúdnic adj. —haihui. bludnicí (a) - a se rătăci, zăpăci, boåghe f. - bufniţă. La CA D E. boâghef. - m oalele capului. La CADE. boaită f. - vită slăbănoagă. La DU. boaită/ - cuvînt de batjocură, boancă f. - ocheşică. La C A D E. boandă /.' - cojocel fără mîneci. b o å n z ă / - streche. La C A D E. boarea f. - peşte. La CA D E. boare / - ploiţă. boari m. —om care paşte boii. boăţă f. - năzbîtie. La CA D E. bobéică f. - vale adîncă. La CA D E. bobi (a) - a afla, a găsi. bobi (a) - a ghici. (P.lspirescu). bobîrnă f. - fem eie cîm ă. bobléţ adj. - nătîng. La C A D E. boboåcă f. - boboc (de gîscă).

36 b o b o å n ă / - farm ec, vrajă. La CADE. bobocéi m. pl. —franjuri mici. bobocíu adj. - galben-deschis. bóbot n. - vîlvătae. La C.Conachi. La TDRG. b óbote adv. - într-o doară. La DU. b o b o ti (a) - a se spuzi, a se beşica. bobou (BD Ş, 1 4 5 8 )- ţe s ă tu ră , boc n. - butuc. La DU. bocål n. - cană, păhar. La DLR. bocăni m. pl. - ghete bărbăteşti, b o că n eâ lă f. - chelfăneală. bocăn i (a) - a bate cu ciocanul, b o că n i (a) - a chelfana. boccea f. - prosop la nuntă, boccea f. - legătură de haine, bocciu adj. - neglijent, b o c îrn å t adj. - m are, gros (ardei), bó cn ă f. - lut ars. bocnă f. - ţiglă, olane, bócnă f. - ciob, hîrb. La DD. bócnă f. - îngheţat. E x p r. A în g h e ţa bo cn ă = a îngheţa pînă la oase. bocşi (a) - a pături frunze, b o d n å r m. —dogar. La CADE. b o d n ă re å lă f. - dogărie. La CADE. b o d o g ăn e ală f. -b o m b ă n e a lă . bodogăni (a) - a trăncăni. La DU. b odolân n. - os de vită. La DU. bodóşcă f. - butoiaş, bodrîng m. - chingă între două furci, bodrîngi (a) - a pune chingi, b o d ro å n ţe f. pl. - bulendre. La CADE. bodrogăni (a) - a trăncăni, bodrúnă f. - corcoduşe, b o g a tîr m. - bogătaş. (DD). Bogdana (BDŞ, 14 6 8 )- p îr î u . bogdan m. - stîlp. La CA D E. DD.

bogdan m. - m oldovan. (V.Alecsandri). bogdani - m oldoveni. La D1M. Bogdânia - M oldova. La DIM . bogdănésc adj. - m oldovenesc. Bogdăneşti (BD Ş, 1 4 9 0 )- s a t . bogheåcă f. - căpiţă. La C A D E. boghét adj. - m are şi frum os, boghét adj. - m oţat, boghí (a) - a privi atent, boghinţă / - bobiţă. boghit adv. - atent, b o g h itú r ă / - căscat, b o g h iţ ă / - puţin. bóghi - vrăjire. E x p r . A-i trage boghii = să-i ghicească în bobi. bogzăr m. - peştişor m ărunt. La DLR. boh n. - v. bour. bohån n. —burta calului; bîrdan. bohîrcă f. - vrăjitoare. bohoşél m. - cucoş cu pene în form ă de barbă. bói n. - trup, făptură. (M .Sadoveanu). bói n. - lot de păm înt (20 ha), boi (a) - a vopsi în culori. (DD). boi (a) - a farda, a sulem eni, boi (a) - a păcăli. (I.Creangă). boiå f. - vopsea. La DLR. b o iå lă / - fard, sulim an. La DELM . boiangeríe f. - m eseria boiangiului, boiangeríe f. - vopsitorie. La DELM . boiangíţă f. - vopsitoare. (DD). boiangiu m. - vopsitor. La DELM . boieresc n. - obligaţie de m uncă, boieri (a) - a ridica în rangul de boier, boieri m oldoveni (CD Ş, 1392). boieri m oldoveni mari şi m ici (CD Ş, 1403). boierie f. - rang, dregătorie de boier, boieríţă f. - nevasta unui boier, boierii (BD Ş, 1458).

Ihiii i i i h m Ii dI mI c

ni

( B D Ş , 1458).

37

bAt t Ui ş. L a D D .

Iintnii i i i luptător, atlet. La CADE. boli r / vopsire. La DD. Iloiţtru ( ( 'l)Ş , 1425; BDŞ, 1503) —sat. Iliilţltii (( D.Şs, 15 0 2 )- p îr î u . H uiţii’ (( I )Ş, 1446) - m ănăstire. Iinlţtr i i i peştişor. La CADE. Iiriiflc / locul de fecundare a icrelor, bnlţtnkn i i i . - peşte m ic din ape de munte. (M .Sadoveanu). bojhAi (a) a coţobăi. La I.Creangă. Iiojdéucil /. casă m ică. La DLR. Ixijniili (a) a căuta bîjbîind. bolflndilu m. - băiat m are, necopt la minte. bold i i . ac cu găm ălie. La CADE. bold ii. v îrf ascuţit. La C A D E, DLR. bold n. străm urare. E x p r. A d a cu boldul în cineva = a necăji, a tachina, bold i i . - cui. La DLR. bold n. - nuia. La DLR. bold n. - par. La DU. Boldeşti (CD Ş, 14 1 1 )- s a t . boldi (a) - a îm punge. La DLR. boldi (a se) - a se holba, boldi (a) - a ţinti. La DLR. boldiş adv. - holbat. La DELM . boldişór m. - bold mic. La DELM . b oldit adj. - căscat, holbat. H o ldor(C D Ş , 1426) - vistiernic. H oldur (B D Ş) - vornic H oldureşti (C D Ş, 1 4 2 6 )- s a t . b o ld u résc ni. - din satul Boldureşti. bolea / - fiinţă im aginară, boleåc adj. - bolnav, boléşnită / - boleaznă. La CADE. bólfă f. - gîlci. La DU. bolfeie f. - parte a jugului, bolhåş n. - groapă m are cu apă.

bolíşte f. - epidem ie, bolind adj. - sm intit. La DLR. b o lm o jå lă /-b o d o g ăn eală. La DELM. bolm oji (a) - a vorbi neînţeles. La DELM . bolm ojire f. - bolborosire. La DELM . bolm ojit adj. - nedesluşit. La DELM . bolneci m. - soi de hulubi, bolníţă f. - spital. La D ELM , C A D E. bolniţă (BD Ş, 1471) - spital, boloåtă f. - groapă cu apă de ploaie, bolocån ni. - ţipar. bolohån iii. - pietroi, bolovan, bolohăncålă - um flarea ugerului vacii, bolohăni (a) - a se um fla ugerul, bolohănit adj. - umflat. La DU. bolohănós adj. - noduros, b ó lt ă / - peşteră, bóltă f. - nişă în peretele pivniţei, bóltă m oldovenească / - s i s t e m speci­ al de sprijinire a bolţilor vestitelor bise­ rici m oldoveneşti m edievale. (ELA M ). bolotău n. - unealtă de pescuit, bolovănél n. - dans popular, b oltú nă/ - v. boloată. b óm b ă/ - bobiţă de struguri, bom băni (a) - a lovi la fundul pepenului verde. bom băróşă/ - ghindă, bom bí (a) - a bom barda, b om b íşcă/ - m îner la sertar, bom bíu adj. - liliachiu, bónca adv. - hoinar. E x p r. A îm bla bonca = a um bla bram bura, boncălui (a) - a scoate m ugete, boncăluit n. - răget puternic, bondar m. - bărzăun. La M .Em inescu. bónd ă/ - pieptar. La C A D E. bondăní (a) - a ocărî (sub nas).

38

borhăn n. - burduhan. La CADE. borhåt n. - boştină.

b o n d íţă / - cojocel scurt fară mîneci. bondíţă f. - p ieptar din piele de miel. bondoc adj. - scurt şi gros. La DU. bongăzói m. - bărbat care duce daruri. bongoåse f. pl. - istorioare hazlii. bonjúr n. - haină purtată de bonjurişti. bonjurist m. - num e de batjocură. b oníţă/ - v. bondiţă. bont n. - legătură de fîn, paie. bontăş /;?. - răzvrătit. La V.AIecsandri. bontăneålă / - trîn te a lă , bătae. bontăní (a) - a lovi cu zgom ot. bontănitúră f. - ciocănitură. La DLR. Bontica Toma (BD Ş, 14 7 1 )- b o ie r . bonzâr m. - bărzăun. La CADE. bonzalău m. —tăun. b o tari n. —vînt puternic cu ninsoare. borboănă / - broboană. borcan n. - gavanos. borcăni m. pl. - muci. borcănós adj. - m ucos. borceåg n. - sem ănătură pentru nutreţ. borcói n. - ardei gras. borcói n. - borcan. borcút n. - apă m inerală. La DLR. bord m. - bulgăre. La CADE. b o r d é a / - fiinţă im aginară. bordeéş n. —lucarnă. bordéi n. - locuinţă sem isubterană. b o rd e i n. - zom oniţă. La CA D E. bordéi n. - pivniţă. bordíu adj. - b o r d o , roşu-închis. bordói m. - necuratul. bordohăni (a) - a sfîşia. boréasă f. - femeie măritată. La CADE. borfăí (a) - a alege nutreţul (calul). borféte m. - peşte. La CA D E. borhåe pl. - intestine, măruntae. La DU.

borhău n. - burta calului, borhée f. pl. —m aţe de vită. borhói n. - loc la fundul apei. boroănă f. - grapă, boroghină f. —borhot. La T.Pamfile. boroghină f. —gunoi (DD). borohódnă f. - borhot. La C A D E. boronâr m. —cal slăbănog, boroní (a) - a grebla. (DD). boroní (a) - a grăpa. La DU. boronít adj. - zgîrîiat pe faţă. boronit adj. - grăpat. La CA D E. boronít adj. - ciupit de vărsat. (DD ). boroscåi m. - plantă ghim poasă. boroscodí (a) - a trăncăni, borsocåe n. - strigoi, borş n. - zeam ă acră din tărîţe. borş n. - ciorbă. borş n. - ciorbă făcută cu zeam ă acră. E x p r . A-i da cuiva borşul în foc = a-şi ieşi din fire; A sufla în borşul cui­ va = a se am esteca în treburile cuiva. A inînca borş = a spune m inciuni. A se face borş = a se înfuria. C ine s-a fript cu borş suflă şi în lapte acru = tot p ă­ ţitul îi priceput. A-i da cuiva borşul în foc = a-i sări ţandăra, borşâr m. - am ator de borş. borşăríţă f. - iubitoare de borş. La DD. borşér n. - oală, pentru um plut borşul, borşcu n. - m azăre, borşí (a) - a se înăcri, borşí (a) - a se strica (vrem ea), borşíncă f. —putină pentru borş. borşişór m. - plantă cu frunze acre. borşişór m. - un borş mic. borşişór n. —valeriană (plantă), borşít adj. - acrit. La DLR.

in ii >ii im ii ii un borş mic. 111111 ii lo rla lc la pod. Iii ii iun iii copac scorburos. La CADE. IIim Irt (BD Ş, 1499) - „unde a fost Iun iii / gaură. E x p r . A îm b la după Iun iu vîntului = a um bla zadarnic. La III K. Iun iu / groapă. La C.N egruzzi. Iun Ifl / scorbură în copac, hm Idilică /. - strecurătoare. Inii Id ilică /. - lopăţică cu găuri. Iun U'iiucă/. - v . bortcancă (lopăţică). borti (a) - a găuri, h n r tic íc ă / - gaură mică. Imm Iilcăncă/ . - v. bortcancă (lopăţică). hiirtili (a) - a găuri, horlilí (a) - a priboi. Iiorlilit adj. - prevăzut cu o gaură, hiirlit adj. - găurit. La DLR. h o r titú r ă / - găunoşitură. La CADE. Iiorlós adj. - găunos. La DLR. Iiorz adj. - z b îr lit. La CADE. borza f. - fiinţă închipuită. La CADE. boscar/w. - scamator. La V.Alecsandri. boscărie /. - scam atorie. La C.Hogaş, boscărie /. - înşelătorie, pungăşie, b o s c o å n e / - vrăji. La S.F.M arian. bosconi (a) - a vrăji, a fermeca, boscorodeală f. - vorbire nedesluşită, boscorodi (a) - a vorbi fără rost. La DU. boseåc m. - golan. La DD. Iiosoli (a) - a înghesui, a ghem ui, bostan m. - dovleac. La DLR. bostan m. - cap (ironic), bostan cu harbuji m. -p e p e n ă rie . bostană f. - pepenărie. La DU. bostană f. - pepene galben, bostangíu m. - cultivator sau negustor de pepeni. La DLR. bostaníu adj. - de culoarea dovleacului, hostangiu m. - pepenar. La DLR.

39 bostănår m. - cultivator de pepeni, bostănăr m. - păzitor la pepenărie. bostănăríe f. - pepenărie. bostănél m. - dovlecel. La DU. b o s tă n íc ă / - dovlecel, b o s tă n o å ic ă / - dovlecel, boşólcă/ - umflătură, gîlcă. La CADE. boşorogéală f. - vătăm ătură. La DD. boşteritúră f. - scorbură în copac, boştínă f. - răm ăşiţă de la faguri, bóştir adj. - v. boşteritúră. b o ş t iú r ă /- scorbură. La M. Sadoveanu. boştór adv. - gol, deşert, bóştoră adv. - boşturoasă (ridiche), boştorît adv. - găunos, boşturos. b oştorúgă/ - v. boşteritúră. boştúr adj. - găunos. La DU. bóştură f. - inim a copacului, boşturós adj. - scorburos. bot n. - m ordă. La CA D E. bot n. - parte de dinainte a luntrii, botåri n. - curea la căpeţea. botărnic n. - v. botari. bótă f. - butoiaş. bótă f. - bîtă. E x p r. A da cu bota în baltă = a da cu bîta în baltă. A nu şti botă = a nu şti nimic. Botăşani (BD Ş, 1 4 9 0 )- s a t . Botăş (BD Ş, 1 4 8 8 )- r ă z e ş . botău n. - bîtă m are şi lungă. botcåle f. pl. - turtele din aluat acru. bótcă f. - celulă a fagurelui. bótcă f. - trăsură m ică închisă. bóte f. pl. - tulpini de floarea-soarelui. b otcålă/ - v. botari. botează / - bobotează. botéi n. - cîrd (de oi). L a CA D E. botejúne f. - botez. botencúţe f . pl. - ghete.

40 b otérn ică/ - v. botari. b o te r n íţă / - v. botari. botí (a) - a se bosum fla. b o t ic ă / - bîtă mică. La I.Sbiera. botine f pl. —ghete. La M .Em inescu. botişór m. - bot. La AI.Donici. Botna (CDŞ, 1429; BDŞ, 1470)-p îrîu . Botna (CD Ş, 1452) - iezer. Botnişoara (CD Ş, 1443) —gîrlă. botnåri m. —dogar, botnări (a) - a fi botnar. botniţă f. - v. botari. b otórniţă/ - v. boţari. botroci (a) - a scotoci. Boţ Luca (BD Ş, 1491) - nepotul lui Laţcu Boţ. Boţ Laţcu (CD Ş, 1421) - m are boier m oldovan. Boţeşti (CD Ş, 14 3 9 )- s a t . boţ n. - m ănunchi de cînepă. boţ n. —cocoloş. boţi (a) - a m ototoli. boţi (a) - a cocoloşi. boţi (a) - a înjgheba. b oţi (a) - a strîm tora pe duşm an. boţişór n. - boţ mic. boţit adj. - m ototolit (haine, stofe). boţit adj. —zbîrcit. L a M .Sadoveanu. boţitúră f . - cută, încreţitură. bouåri m. - vacar. Boul (CD Ş, 14 5 6 )- p îr î u . bóur m. - partea încovoiată a săniei, bóur m. - taur sălbatic al cărui cap era reprezentat pe stem a M oldovei, bóur (stem a) m. - Ţ ara M oldovei. Bo­ urul m oldovenesc era singur stăpîn p e o ţară lungă. (N .G ane). bóur m. - semn de înfierare, bourean m. - bou. La DU.

Boureanu Ion (CD Ş) —m are boier, bourél m. - juncan, bourél m. - gurgui, bourél adj. - tare, ţeapăn, bourél adj. - cu coarne ascuţite, bourie n. - staniştea boilor. La CA D E. bouríe f. —cireadă de boi. bouroåică f. - fem ela bourului, bouşór m. - boulean. Bouşori (BD Ş, 14 9 7 )- s a t . bozåncă f. - soi de struguri negri, bozăi (a) - a m ucezi. La DU. bozgorói m. - nălucă, bózie adj. - brumărie. Bozicni (CDŞ, 1407; BDŞ, 1467)- s a t . b ozoâică/ —v. bozancă. brabanóc n. - brebenoc. brac n. - stricătură. La DLR. bracăce f. - cană (de sticlă), bråci m. - izmene, b r a c ó u c ă / - selectare. (l.D ruţă). brad (BD Ş, 1490) - sem n de hotar, brad m. - ornam ent pe ţesătură, bradanél m. - pedicuţă. bradåre f. pl. - ornam ent la streaşină. Bradul Muerci (BDŞ, l4 9 l) - to p o n im . brahări m. - beţivan, bråhă f. - drojdie de bere. La CA D E. b r ă h ă / - borhot de fructe, bråhă f. - bragă. La DLR. bråhă f. - tescovină de sfeclă, brahagiu m. - bragajiu. La DLR. bråhnău m. —vultur mare. bråjcă f. - bragă. bråm ă f. - poartă, brancåt adj. - breaz (despre cai), b rån işte/ - m uncă obligatoare, brånişte f. - dom eniu dom nesc; “p ădu­ re oprită pentru vînat” . b rån işte/ - opreală. (M .C ostin).

Iii itnişte /. - pădure. La A l.V lahuţă. Iit linişte (BD Ş, 1490) - pădure. Iii linişte (BD Ş, 1499) - sat pe Şiret. Ilrlinişte - s a t . I i i lin i ş te / -d e s c h iz ă tu ră la fustă. In j'iniţă /.' - baligă putrezită. Iinin/.ólc/ - piele de căptuşit câputa. In j is lé t ă / - brăţară. Iirn şo åv ă/ - p a la v ră . (I.Creangă). briitoş adj. - chipeş, frum os la statură. H iatu l N eted u l (CD Ş, 13 9 9 )- r ă z e ş . Iiraţ n. - druci verticali dc la loitre. h n ije n. pl. - m inere la ferestrău. h ra ţîş adv. - pe braţe, pe sus. lu a tu r i m. pl. - craci la căruţă. Iii i i z d ă / - hotar. b r ă z d a / - deasupra cînepii la muiat. I i i azi (BD Ş, 1 4 9 1 )- s e m n de hotar. H răcacel (BD Ş, 1473) —pîrîu. Iirăcåci m. - căldare turcească, b r ă c in å r n. - chingă la crăcii căruţei, b r ă c in å r n. - aţă de la bata iţarilor. h ră c u í (a) - a alege ce-i stricat, h ră c u í (a) - a strica, a deteriora, b r ă c u ír e / - alegerea lucrurilor stricate, b ră c u ít adj. - răvăşit, distrus, h ră c u ít adj. - stricat, deteriorat, b r ă d å n m. - brad stufos. La DLR. b r ă d ă n å ş m. - brad mic. b r ă d ă r íe / - cherestejerie. B ră d ă ţe l (BD Ş, 1 4 8 4 )- p îr î u . b ră d ă ţe l n. - brădet mic. b ră d e t n. - crîng de brazi. La DLR. b ră d íş n. - brădet. La A l.V lahuţă. b ră d íş n. - iarbă acvatică, de baltă. b r ă d iş ó r m. - brăduţ. b r ă d ú i / - brăduţ. (M .Sadoveanu). b ră d u le ţ (BDŞ, 1 4 9 1 )-s e m n de hotar. b r ă d u le ţ ni. - brăduţ. b r ă d u l i ţ ă / - brăduţ. La E.Camilar.

41 brăghidău n. - mustuitor. brăh ărie/ - bragaregie. La CADE. Brăneşti (CDŞ, 1429) - sat. Brănişteni (CDŞ, 1400) - sat. Brăniştenii de Jos (CDŞs, 1480) - sat. Brănişterul D ragom ir (CDŞ, 1400) boier. brăniştér m. - paznic la o branişte. Brănişterul D um a (CDŞ, 1436) - bo­ ier moldovan. b r ă ţ å r e / - lopăţele la vatale. b răţeå/ - brăţară. La DLR. b răţéle/ p l . - bulfee la jug. brăzda (a) - a zdrobi, brăzdét n. - teren îmbrăzdat. b răzd iţă/ - jo c de copii: de-a brăzdiţa. La CADE. brăzdós adj. - cu brazde mari. brăzduí (a) - a brăzda. (V.Alecsandri). bre interj. - bă. bre interj, (de mirare) - bă! brcåbîn m. - ghiocel. La DLR. breaslă/ - meserie. La DLR. brează adj. - pată albă. Brebi (BD Ş, 1490;C D Ş, l 4 0 0 ) - s a t . brec n. - trăsură cu patru roţi. brehăí (a) - a lătra (cînele). brehăí (a) - a trăncăni, brchăitúră/ - lătrat, brehní (a) - a scoate un sunet răguşit, brcslåji m. p l . - slujitori, paznici, brcslåş m. - asociat, breslåş m. - deţinător de priseci. breslaşi m. p l . - meşteri. LaN.Ţurcanu. brezătúră/ - pată albă în frunte, brezént m. —pînză de cort. brigadíri m. —chirovnic. La DLR. brighidău n. - coadă la putinei, brip tă/ - briceag. La CADE.

42 bríscalcă f - m aşină de stropit, brişcăr m. - m eşter de brişte. brişcă / - trăsură uşoară. La DU. b rişcúţă/ —brişcă mică. b r iş c u liţă / - brişcă mică. La CADE. britón n. - buclă. b r i t ú l c ă / -în c ă p e r e pentru inventar, brîncât adj. —slăbit dc puteri, obosit, b r în c ă / — mînă. E x p r. A m erge (a se tîrî) în brînci = a se m işca pe mîni şi picioare. b r în c ă / —ghiont. E x p r . A-i da cuiva o brîncă = a îm brînci. brîncă / —purcel. brînci (a) - a îm brînci. La I.Creangă. brînciş adv. - în patru labe. La CADE. b r în c ó r n iţă / - creţişori (plantă), b r în c ú ţă / - m înuţă. Brîndúşa (BDŞ, 1494) - nepoata lui Jurj. Brîndza Nicolai (BD Ş, 1490)- n e g u s ­ tor. brînzåri m. - păcurarul care face brînza. Brînză (BDŞ, 1490) - sat în Bucovina, b r în z ă lc â g ă / - săptăm îna albă. brînzăpríns m. - lapte prins fără sm întînă. b r în z é le / pl. - turte din brînză. brîn zéle/ pl. - brînză tocată cu diferi­ te com ponente. Brînzcşti - v. Brînză (sat), brînzéturi n. - dare pentru domn. brînzí (a) - a se înăcri, brîseăí (a) —a stropi via, pomii, brîu n. - curcubeu, brîul babei n. - v. brîu. brîul M ăriei n. - v. brîu. brîul lui dum nezeu n. - v. brîu. brîul ciobanului n. - v. brîu. brîul popii n. - v. brîu.

brîul dom nului n. - v. brîu. brîu de p loaie n. —curcubeu. brîu pe cer n. —curcubeu. brîul naşului n. - curea la căpeţea. broâjbă/ - nap. b roască/ - parte la cotigă. broåtec m. - brotac. La DU. broboadă/ - basm a. brod n. - vad. La CA D E. brod n. - bac. b rod ătú ri/ pl. - altiţe la ie. brodeai ă / - întîm plare. b rod ele/ pl. - broderii, brodi (a) - a se potrivi. (DD ). brodi (a) - a pune la cale o afacere. E x p r . pe brodite = pe apucate, brodi (a) - a se nim eri. (P.lspirescu). brodină (CD Ş, 1 4 2 9 )- v a d . brodíş n. —iarbă acvatică, broghinţâtă adj. - cu boabe mari. b roghínţă/ - bobiţă de poam ă. (DD). brojbăn ni. - căpăţînă de varză, brojbănåş m. - căpăţînă de varză, brójdi m. - v. brojban. broscăí (a) - a sparge băşica (broasca) de sub lim ba vacii, b roscărie/ - baltă cu m ulte broaşte. B r o s c ă r ie / - toponim (G lodeni). Broscău m. - pădure pe m oşia G oeni. broscodí (a) - a alege pleava (calul), bróşcă/ - piatră scum pă la inel. broşteån m. - locuitor din satul Broasca. Broşteni (CDŞ, 1438; BDŞ, 1491) - sat. b roşteåsca/ - stil de înot. brotac ni. - broatec, broscuţă verde, brotăcél m. - broscuţă verde, broticíu adj. - verde-deschis. brozolétă / - brăţară, b rózb ă/ - căpăţină de varză, brózdi m. - ciorbă de varză cu smîntînă.

cult, cu studii. ,i «••Im iii cel care conduce un brod. Inia (l l)Ş, l4 5 4 ) - v a d . H m ilu it/ pod plutitor. ■i minut / taxă pentru trecere. •i ml ii Ic iii brudar. •i mlitic adj. tînâr, necopt. La DU. ii utilii ii i . minor. n ml in ud/, necopt la minte. H ii11 ii prim a tencuială. La DLR. ii iiMuf (n) a pune pînza în leşie, n iillui (ii) - a tencui. La DLR. ii ulliiiúlă /.' - ceartă. La DLR. n u l i u i ă l ă / - am estecătură pentru bamnuc. n u li interj, - b r r ! (M .E m inescu). n iiitiir n . - rolă. n iijí (a) - a glum i. n u m ă r ii i . - noiem brie. ti u m ă r (BD Ş, 1473) - prisaca lui ~. in im ă /. - chiciură. ii u n iă rc l m. - septem brie/octom brie. n iin iăriu adj. - verde-deschis. iru iu ló i n . - plută din ierburi. in islú c n . —cojocel. m is tu re - g alb en m . - cioroi. iru ş 111. - bulgăre. La DLR. i r u ş t u i ă l ă / - noroi. iru ţa c n. - rucsac. u ib å n n . - tobă. m b é ric m. - plantă erbacee. >ubóinic m . - dracilă. m b ó ln i c ă / - ghiocel, iiib u eţ n . - boabă, la CA D E. n ib u lă e in. —trunchi gros. lu b u lă e m . - flăcău tom natic, u ib u lå c n. - chirpici, lampac. m b u lă c n . - tăvălug de farăm iţat. n ib u rú z ă f - merişor. m b u r ú z ă / - fărîm ă. La DU.

43

iiim ih i I ii w

bubuşlíe f. - boţ de aluat. buc m. - fag. La DLR. buc, búci m. - cîlţi. La DLR. buc in. - pleavă de cereale. La DLR. buc m. - clipă. E x p r . Intr-un buc = într-o clipă. (I-Creangă). buc m. - fag bătrîn. E x p r. A fi de cînd bucii = a fi foarte bătrîn. bucal n. - garafa de 3 /. bucata (D B Ş, 1503). bucată f - jum ătate. Bucată de ocă = jum ătate de litru. bucată f. - farăm itură (de pîne). bucată (de c a r n e ) / - ciozvîrtă. b u c a t e / pl. - avere. La DLR. b u c a t e / pl. - alim ente, provizii. bucate / / / . - m încări. La C .N egruzzi. b u c å v e / pl. - jir. bucălåic f. —oaie cu botul negru. b ucătăriţă/ - bucătăreasă. bucăţclí (a) - a tăia în bucăţele. bucăţi (a) - a crăpa (lem ne) cu toporul. bucăţi (a) - a tăia în bucăţi mici. bucăţică/ - m om eală. E x p r . L-a luat cu bucăţica = l-a adem enit, l-a atras. bucău ni. - jir. b u c c c å / - scripete la stative, b úcfe/ pl. - litere, búclic/ - literă. b ú ch e/ - boabă. E x p r. A nu şti bu­ che = a nu şti nim ic, nici o boabă, búche / - păcăleală. E x p r . A fi cu buche = a se potrivi bine. buchélişte/ - păm înt neroditor, buchér/ - prostănac. (I.C reangă). buchereşte adv. - ca un bucher. bucheri (a) - a silabisi, b ucherie/ - alfabetizare, buchet n. - fundă.

44 bucheturi n. pl. - flori la hainele nun­ taşilor. búehie f. - acelaşi (lucru), búchili n. - buclă, buchini (a) - a citi prost, buchiri (a) - v. buchini (a), buchirófcă / - rărirea sfeclei, buchiseala /.' - chelfaneală. buchisi (a) - a îm brînci, a lovi. buchiţăi m. pl. - pete mici. búci m. pl. —cîlţi. búcică f. - m uchia toporului, búcică f. - gaură la hîrleţ. búcin n. - sirenă, b uciulie/ - m ăciulie la bîtă. Bucium Ion ( C D Ş ) - m a r e boier. Bucium (B D Ş) - vistiernic, bucium n. - tub de metal. La CADE. bucium a (a) - a şterge calul. B ucium eni (CD Ş, 14 2 4 )- s a t . Buciumi (CDŞ, 1437; BDŞ, 1 4 7 9 )-sa t. buclér n. —buclă, bucluc n. - belea, necaz. La DLR. buclucuri n.pl. - catrafuse. buclucaş adj. - cîrcotaş. La I.Creangă. bucoåsă adj. - plină de scai (lînă). bucoavnă f - abecedar, bucóucă f. - peptene fem eiesc. Bucoveni (BDŞ, 1468)- s a t pe Simila. Bucovina f. - partea de nord a Moldovei, bucovină / - făget, pădure de fagi. bucovinean m. - persoană din Bucovina, bucovineăncă f. —femeie din Bucovina, bucsâi m. - rostogol (plantă), b u c ş ă / - bucea. La DU. Bucşă (CD Şs, 14 5 9 )- r ă z e ş . Bucşă (CD Şs, 1459)- s a t . Bucşăni (CD Şs, 1 4 5 9 )- s a t .

B ucşăneşti (CD Şs, 1 4 5 9 )- s a t . Bucşeşti (CD Şs, 1 4 5 6 )- s a t . Bucurăuţi (CD Ş, 1 3 9 2 )- s a t . Bucureşti (CD Ş, 1427) - sat din preaj­ m a pădurii N eam ţului, bucşi (a) - a coase pe însăilătură. bucşi (a) - a ticsi, a îndesa. La DLR. bucşi (a) - a năpădi, a năboi (sîngele). bucşi (a) - a se înghesui, a se îngră­ mădi. bucşít adj. - ticsit, îndesat. bucureşteân m. - ardei gras; gogoşar. búcuri m. pl. - fagi. bucuşí (a) - a bate zdravăn (pe cineva). b ud åcă/ - vas de încheagat caşul. budâcă/ - găleată de m uls oile. budåcă/ - putină. (DD). budalåş n. - putinei. budålcă f. - putinei. b udăşcă/ - putinică. b udåşcă/ - butoiaş (pentru vin). b u d å ş c ă / - fem eie corpolentă. búdă f. - prăvălioară de lemn. La DLR. búdă/ - cuşcă pentru cîne. búdă/ - colibă. La DLR. budăéş n. - putinei. La C A D E. budăi n. - vas din doage; găleată. budăi n. - trunchi scobit. La DLR. budăi n. - colac de piatră la puţ. budăi (de seînduri) n. - ghizdele Ia puţ. budăi n. —putinei. Budăiul (BD Ş, 1473) - gîrlă. budălåe n. pl. - ciubere. (TD). budălău n. - putinei. La DU. b ud ihåce/ - pocitanie, m onstru, budinci n. - putinei, b u d u h o å lă / - boală contagioasă, buduhói m. - om gras. La CA D E. budulån adj. - prostănac, tulan. La CADE.

luiiliii i i colac la puţ; ghizd. La t Al H inului/ felii. t iii 1111 III ni garofiţă. m m ude/ p ă tu lla v ie . • ,ii ,iii IIn // v. c a ra n tic . • m u plticc /. pl. E x p r . Cal cu caraI>< itn i u picioarele bălăi; pintenog. i iii npnic ii. cocină pe stîlpi. i ui A* i i i peşte de baltă. La DU. u n As/) beschie. >ni Ateii /. picior la stative. . ii i nul i i . ungher de pedeapsă. i ,ii uúlft /. - factor poştal. i uni v sin ă / . - dric. i Ai l)A /.' - um ăr la ferestrău. n u lio a n ţ ă / - carboavă, rublă. La DU. n u lio a v ă/ - rublă. (I.Creangă). n irh o iu íd m. —pastram ă. n i r l u i i t ú r ă / - v. c a rb ă . m r h ú r ă / - ghivent. n u calíu n. - pescuit cu năvoade. carcAii n. - pat la vîrtelniţă. n irc ă n n. - grăm adă de fîn într-o furcă. n u ci n. - rădăcină de salcie. cu rd ó n n. - canton. c a rd ó n n. - carton. n ir c tc ă /. - trăsură (cu patru roţi). c a rió r n. - năsîpărie. i iirîc n. - strat de legum e. i sirîc n. - val de păm înt. ciu îc n. —răzor. c a rîc n. - brazdă irigabilă. c a rîc n. - canal pentru apă la legume. n ir îm n. - fuscel la loitră. n ir în i n. - druc lateral la scară. n u îin n. - război de ales covoare.

53

mm iiiitiinii'

/< I,nulul /

C arîm bu Drăguş (BDŞ, 1497)-b o ie r, carîtâş m. - surugiu, carîtă f. - trăsură. carm ăc n. - unealtă de pescuit. La DU. carníc n. - poiată. carnizări n. - rindea cu daltă în figuri, carníznic n. - v. carnizari. c a r n i z ó u c ă /- v . carnizari. carnízuri n. pl. - ornamente la streaşină, carp in. - carpen. C arp (B D Ş) - vornic de poartă, carpétcă f. - şosete. C arpinului, gura (CDŞ, 1437) - pîrîu. c a r s în c ă / - basma simplă de bumbac, cartai n. - vultur, carte f. - scrisoare. (M .Eminescu). carte f. - scrisoare. (DD ). c a r t ín ă / - film. c a r t ín c ă / - portret mare, în ramă. cartoăple f. pl. - cartofi, cărtocică f. - fotografie, cårtocică f - portret în ramă. cartofăr m . - vierme alb de cartofi, cartofélniţă f. - coropişniţă. cartófişte f. - cartofărie. cartóflă/ - cartof. C artofleånca - mahala în satul Grinăuţi-Moldova. cartoíleâncă f. - plăcintă cu cartofi, cartóflişte f - v. cartófişte. cartúz n. - şapcă cu cozoroc, chipiu, căruceån n. - roabă, carúdă adj. - culoare a solzilor, caruri n. pl. - care (vehicule), carvasarå f. - vamă instituită de turci în Moldova. casap m. - măcelar. La DU. casåp in. - ucigaş. La N.Ţurcanu.

54 cåsă f. - gospodărie, căsă întorlocată / - fam ilie de soţi re­ căsătoriţi. casă bătută în c h e p t e n e / - casă aco­ perită cu stuf. caschét n. - pălăria florii-soarelui. casîncă / - broboadă cu flori. La DLR. c a s în c ă / - basm a albă. c a s în c ă / - năfram ă. c a s în c ú ţă / - basm a albă în trei colţuri. casnic m. —om de al casei, căsean. castålă/ - castană. La CADE. c a s t ín c ă / - basm a de bum bac. castiól n. - catifea. castron n. - cratiţă înaltă. castronél n. - cratiţă (de alum iniu). castrú gă/ - cratiţă. castrúlcă/ - cratiţă cu coadă. castrú le/ - cratiţă. castrúle de ceau n / - oală (de schijă). castrúle p l e t c ă / - c r a ti ţă joasă. castrulíţă/ - cratiţă (de alum iniu). castú rlă/ - oală (de schijă). c â şc ă / - spic de porum b. câşcă/ - fofează. caşíc n. - m ertic pentru vam a la moară. caşíţă/ - cutie pentru sare. c a şm ír adj. - cafeniu-roşietic. caşolcă cu t o a r t ă / - coş îm pletit. caşt n. - săpăligă. caşte/ pl. - aripi la vîrtelniţă. caştet n. - pălăria florii soarelui. cåşten 77. - cîrjă. caşúchi adj. - nătărău. cåşul-vrăbiei m. - cucută. catalici/ pl. - picioroange. La CADE. catalíg n. - picior mare. catalíg n. - patină.

catalíg n. - piciorong. catalige/ pl. - picioroange. catalige/ pl. - papuci de casă. catån ă/ şi - soldat. (I.C reangă). cataram ă / —curea. catărcă / - loitrac. catargă / - roabă. c a t a r ig ă / - picioroange. La CA D E. catarói n. - guturai, gripă. cåtcă / - putină. catérgă/ - galere. îi certa cu caterga în toată viaţa lor. (Pravila lui Vasile Lupu). catergâr m. - ticălos, pungaş, caterin că/ - flaşnetă. La C A D E. catigorie/ - clevetire. La V. A lecsandri. catîr 777. - cal m are, puternic. c a tîr o å ic ă / - catîrcă. catîrós adj. - noduros, cioturos. catrínţă/ - fotă dublă. La DU. c a t r ín ţ ă / - vîlnic. catrinú ţe/ pl. - m icşunele. catú şcă/ - m osor (de carton). c a t ú ş c ă / - m osorel (de lemn). catu şcú ţă/ - lădiţă, cutiuţă. caţån ă/ - bancă la m ijlocul luntrei. caţăp 77. - rus. c a ţ a r å / - b u c lă . caţaveică / - scurteică. c a ţ ă / - băţ cu cîrlig. cåţă/ - cange. c a ţ ú r c ă / - car mare. cåu ă/ - vrăjitoare. La DU. cåu ă / - babaua de speriat copiii. cău lă/ - p lută mică. La CA D E. caún 77. - pepene galben. caval 77. - strat de legum e. caval 77. - val de păm înt. caval 77. - brazdă. cavéi 77. - cafea.

■■•■ii nul t m im are din carne de oaie. ii m pci soană din populaţia libe' i ini l>>t/ 11 niI N iprului. (I.N eculce). ■.imii lum i) / bluză femeiască. i u/m Inc A / dans ucrainean. i inc i i dans ucrainean, i u/m Im i i i negustor din ţinutul ca­ lm lini • ln // ceaun. • u/rin m a rc n. - copcă pentru năvod. ia /rtn m oldovenesc n. - ceaun cu n i c i Iu şi toartă de fiert m ăm ăliga. i u/rtn rusesc n. - oală de schijă (fără III ci Iii). i ii/Ană /. căldare. i u /a n ă /. vas m are pentru fiert ţuica. ni/rtnă /. oală de schijă. i ii/ână /.' - ceaun de m ăm ăligă. cii/niiél in. - ceaun mic. cii/a n cţ n. - ceaun (de m ăm ăligă). cu /a n ó ţ n. - cazan mic. c n /â n ie /.’ - carte de predici. i n /iip ú h n. - ţesătură, un fel de catifea. o r / m ă / -tîr n ă c o p . La DLR. c a /m ă /. - teslă (DD ). cn/.iuån n. - tîrnăcop. c ílliă ră / - pojghiţă de gheaţă. < ă că rază Jurja (B D Ş, 1487)- b o ie r , c ă c ă sd e r n. - m ăcieş. La DU. căcclí (a) - a se rostogoli (cînele). căcelí (a) —a se zvîrcoli. c ă d i iţi (a) —a face căpiţe, c ă c i u g ă / - cegă. La DU. c ă c i u líe / - căpăţînă de usturoi, c ă c i u líe / —m ăciulie de mac. c ă d ă ţú e f. - cadă m ică. c ă d ú ş c ă / - cadă mare. c ă d /ă ţú ic ă f. - putină.

55 cădzút adj. - sleit, slab. c ă h le å ţ ă / - cahlă. La DU. căi (a) - a orăcăi. căimăcămíe f. - locotenenţă domnească, căinare f. - văicăreală. La I.Sbiera. căinţă f. - părere de rău. căiúş n. - felie de pîne. căiúş n. - cureluşă. La CA D E. călåndru m. - cal mare. călare/ - descălecare. E x p r. A se da jos de călare = a descăleca, călări in. sing. —călăreţ, călăraş m. - călăreţ. La C A D E. călăraş m. - slujitor dom nesc, călărăşím c f - călăraşi. (I.N eculce). călăreţi m. - vornicei (călări), călăruí (a) - a altoi, c ă lă ţu íc ă / - cană m ică; ceaşcă, călăvíe f. - m încare din pîne şi vin. călcare f. - cotropire, călcăéş n. - bucată de pîne. călcătoare f - vas de calcat strugurii, călcător m. - infractor, călcător m. - prădător, hoţ. călcători n. - vas de calcat strugurii, călcătóri n. - luntre, călcătúră f. - lut şi pleavă pentru chir­ pici. călcătúră f. - loc de am estecătură, c ă lc ă t ú r ă / - groapă de apă pe drum. călcîéş n. - bucăţică. La CA D E. călcîi n. - urm ă de to p o r pe tulpină, călcîi n. - unde se fixează toporîştea. călcîi n. - bucată de pîne. căld are/ - ceaun (de m ăm ăligă), căldare de m ăm ăligă/ - ceaun, căldărări m. - tinichigiu, căldări (a) - a se zăpăci. (DD ).

56 C ădăruşa (BD Ş, 1492) - pîrîu (oc. D orohoi). C ă ld ă r ú ş a / - pîrîu, afluent de stînga al Prutului. căldărúşă / - c e a u n e l. căldzí (a) - a încălzi. c ă le å n c ă / - cahlă (la sobă). căleåp n. - scul. La DU. căli (a) - a supune răcelii un obiect înfierbîntat. căli (a) - a răci (opăritura). C ălim an (CD Şs, 1492) - selişte. călindar n. - calendar La DU. C ălm ăţui (BD Ş, 1 4 9 0 )- s a t . c ă lţă to å r e / - sac de călcat strugurii, căluccăn m. - mînz. căluceån m. - greier de cîmp. căiúş n. - m ănunchi. La CADE. căluşăreştc ac/v. - precum căluşarii, căluşei ni. pl. - scripţi la iţe. Călugâreni (BDŞ, 1499) - sat (Vaslui). C ălugăriţa (BD Ş, I493) - pîrîu. căm ånă (CDŞ, 1408) - piatră de ceară, c ă m å n ă / - piatră (un calup) de ceară, căm ånă / - m ăsură pentru greutăţi, căm ånă f. - piatră de ceară folosită ca valută. căm ånă / - Dare la care erau supuşi în M oldova m edievală producătorii de băuturi, tăbăcarii. căm ånă cojocărcască f. - dare ce se lua de la tăbăcari. căm åră/ - încăpere lîngă casă. căm åră f. - odaie, iatac, c ă m å r ă / - odaie pentru alim ente, căm åşa-răn du nicii/ - volbură, căm ănår ni. - percepea căm ana. cămănåş m. - pescar ce fixează năvodul, căm ăråş m. - căpetenie a urătorilor.

căm ări/ pl. - năravuri. (DD ). căm eşă/ - rubaşcă. La DEX. căm eşă/ - căm aşă. La DU, CA D E. căm éşă/ —foi de porum b, căm eşi/ pl. - albituri, căm eşói n. - căm aşă lungă de noapte, căm eşúică/ - căm aşă m ică. căm eşúică / - m em brana nou-născutului. căm eşúică/ - peliţă la vin. căm in år ni. - strîn g ea d ările de la crîşm e. căn ăgăi/ pl. - m îzgălituri (pe hîrtie). căn ăgălíi/ pl. - m inciuni, pătărănii. căn ăţú e/ - cană (de lut). La TD RG . căn eålă/ - vopsea neagră. La CA D E. căni (a) - a vopsi în negru. La DU. căn ílă/ - m oviliţă pe ogor. căntuí (a) - a rindelui. căpåc n. - pălăria florii soarelui, căpåc n. - gurari la cuptor, căpăníţă / - săpăligă. căpăstrå (a) - a coase, căpăstru n. - bucată de piele la barcas. căpăşică / - r o tu l a genunchiului, căpăşúnă adj. - ca căpşuna, căpătîi n. - călcîi (la plug), căpătîi (la balcrcă) n. - podval. căpătîi n. - proptea la gard. căpătîi n. - pernă. căpăţînåtă adj. - căpăţînoasă. (TD). căpăţînă (de c u r e c h i) / - ciorfå. căp ăţînă/ - m ăciulie la bîtă. căp ăţînă/ - butuc la roata carului, căpăţînă / - căpeţea. căp ăţînă/ - partea de sus a jugului, căp ăţînă/ căp ăţînă/ căp ăţînă/ C ăpăţîroasa

pălăria florii-soarelui. găm ălie la cui. glavă (cap prost). (BD Ş, 1 5 0 3 )- p îr î u .

i A|>Au /// copoi. La CA D E. i A|ic;'mfl /. - cursă. L a CADE. ■itpchia (a) - a căpia. La DU. n ip o n i ni. pl. - căpcăuni. • Apcnóags?. haină. La CA D E. t iip c s tr e å lă / - cusătură dublă. i Apia (a) - a se îm bolnăvi de creieri. cApiri f. pl. - capre. • Apială / - nebunie. cA pitcníe/ -c o m a n d ir. La DEX. cA pitcnie/ —nacealnic. La DEX. cApiţă f - grăm adă. cA piţcâlă f. - căpeţea la ham. La DU. cA plăúţ n. - cleşte de cizm ărie. l i l |o l í t )). ţipătul şoarecilor. | ( i i )

i u ş i

85

( ii)

coştéi n. - coş de pernă, co şte re ă ţă f. - cocină. La DU. co şte ré ţ n. - coteţ, c o ş tîrn e å ţă f. - coteţ, coşuleân n. —coş. coşúm n. - gură de ham. coşúţ n. - sertar (la masă), eoşúţ de s a re n. - cutie pentru sare. io t n. - m ăsură de lungim e - 0,637 cm. cot iii. - m ahala, parte a satului, col in. - cotitură, ro tå c m. - genunchi, co tar in. - îngrăditură între ocol şi spătar, c o ta r in. - cotlon în pivniţă, c o ta rå ş n. - cam eră pentru alimente, cotă re n. - tăvălug de lemn. c o tâ rc ă f. - sîsîiac. La CA D E. c o tă rlâ f - javră. La CA D E. cotåş m. - ţăran îm proprietărit, cotcovi (a) - a tăvălugi, cotcui (a) - v. cotcovi. cóte n. pl. - uneltire. E x p r . A-şi da cote cu cin ev a = a se înţelege cu cine­ va îm potriva altcuiva. (I.N eculce).

cotcovi (a) - a tăvălugi ogorul. cotcui (a) - a tăvălugi ogorul. coteåţă f. - coteţ. La C A D E. cotéi in. - câine de vînătoare (CM ). cotéică f. - căţeluşcă. cotelí (a) - a deretica. La C A D E. cotéţ n. - cocină. La CA D E. cotéţ n. - îngrăditură pentru prins peşte. C o te ţ (BD Ş, 1 4 7 1 )- r ă z e ş . coti (a) - a schim ba direcţia. coti (a) - a atinge cu cotul. cótic n. - catifea. cótic n. - tăvălug de fărîm at bulgării, cótic n. - tăvălug de treierat, cótice n. - pisălog pentru usturoi, cotigår n. - loitrar. cotigår/tf. - terchea-berchea. cotigă f. - roabă. cotigă f. - două roţi prinse cu o osie, pe care se pune grindeiul plugului. cotigă f. - rotilă. cotigă f. - căruţă. La C A D E. cotigi (a) - a schim ba direcţia. cotigít adj. - întortocheat. (TD). cotigúţă f. - cărucior. cotiléţ n. - chirpici. cotiléţ n. - bloc de piatră m oale. cotilí (a) - a rostogoli. cotilí (a) - a m erge încet, legănîndu-se. cotilí (a) - a um bla prin locuri cotite. cotilí (a) - a tăvălugi ogorul. cotilígă f. - cotigă. cotín ă/ - căpiţă. cotinéţ n. - bufet (m obilă). cotinéţ n. - dulap (de cancelarie). cótis n. - m aşină de strivit strugurii. cotiugăr m. - căruţaş. La C A D E. cotiú h ă / - câine. La C A D E.

86 cotivåi (a) - a afina păm întul. cotivålcă f. - cultivator, cotîrneåţă f. - cocioabă, c o tîr n e å ţă / - cocină, cotîrşí (a) - a ridica, cotléţi m. pl. - ochiuri la iţe. cotii (a) - a cocli. cotloånă f. - nişă în peretele pivniţei, cotloånă de chiatră / - peşteră, cotlon n. - cuptor de vară. cotlon n. —cotruţă. cotlon n. —scobitură în mal. cotlonåş n. - cuptoraş (de vară), cotloní (a) - a săpa Ia tem elia unui zid. cotloníţă / - cenuşar la plită, co tlo v å n e//}/. - răsadniţe (sub sticlă), cotoånă / - plită la bucătăria de vară. c o lo a n ă / - nişă în peretele pivniţei, cotoån ă/ - încăpere fără fereastră, cotoårbă/ - cotoroanţă. La CADE. cotoare n. pl. - unghere, cotóc m. - pisoi. cotóc n. - tăvălug de fărîmiţat bulgării, cotocår m. - persoană care tăvălugeşte. cotocåri m. - m eşter de tăvălugi, cotocí (a) - a tăvălugi ogorul, cotocí (a) - a treiera cu tăvălugul, cotói m. —pisoi. cotom ån adj. - voinic. (Th.H olban). cotonóg m. - şchiop, cotonogi (a) - a frînge piciorul cuiva, cotonogi (a) - a moci. La DLR. cotór n. - coadă de m ătură, cotórc n. - tăvălug de lemn. cotorî (a) - a tăia viţele neroditoare, c o to r îr e / - tăierea vitelor neroditoare, cotorît adj. - curăţit de lăstari, cotórniţă/ - bărdiţă pentru cotorît.

cotoroåbă/ - pisică. La CA D E. cotoroâsă adj. - zgîrcită. cotorós adj. - sîcîitor. eotorós adj. - trăncănitor. (TD). cotorosi (a) - a se dezbăra. La DU. cotoşm an m. - cotoi, cotrăí (a) - a coţobăi. c o tr e å n ţă / - zdreanţă. La CA D E. cotrenţós adj. - zdrenţăros. La CADE. cotricél n. - cotruţă. cotrişoåră/ - cenuşar (la plită), cotrîm bí (a) - a se fandosi, cotroåfe/ pl. - boarfe, cotrobăi (a) - a scotoci. La DU. cotrobăiâlă/ - scotocire, cotrobói n. - cocioabă, cotrobói n. - bucătărie de vară. cotrobói n. - cotruţă. cotrubău n. - cenuşar la plită, cotruţă/ - spaţiu între cuptor şi perete, cotruţă/ - adîncitură sub vatră, cotú n ă/ - cotruţă. cotú n ă/ - nişă în peretele pivniţei, coţ n. - plapom ă. coţcår m. - pungaş. La DU. coţcår m. - glum eţ. La CA D E. cóţcă / - piatră pentru pavat, c ó ţ c ă / - înşelăciune. La C A D E. coţcărie/ - pungăşie. La C A D E. cóţi m. pl. - unitate de m ăsură, coţi (a) - a m ăsura tortul, c o ţ o å b ă / - cuşcă pentru câine, coţób n. - cenuşar. coţób m. - num e de câine. (Th.Holban). coţób m. - om făţarnic. (Th.H olban). co ţo b åş n. - cotruţă. co ţo b ăn i (a) - a se îndîrji. La CA D E. coţobó n n. - cotruţă. co ţo b o n âş n. —cenuşar (la plită). c o ţo c h ín ă / - rădăcină de porum b.

• ••(•>%í-lcfl / cojocel fară mîneci. i m >ili m fierar. . uvAyfl / făină de porum b cu zahăr ţ! «pfl. • uvAşfl / - íăină de porum b cu lapte i ovAsil. i oviişsl/ - plăm ădeală fiartă. . m iişă f. - faină m uiată şi dospită. La ( a i )i:. l im ită /. - albie (de spălat), i oviilă /.' - albiuţă de scăldat copilul, i o v å t ă / - albie de tablă, c o v å t ă / - troacă pentru găini, c o v å t ă / - uluc pentru porci; troacă, covåtă f - copaie pentru plăm ădit, covåtă de e iu p ă f. - albiuţă de scăldat, covată d im -m e re u f. - covată dintr-un trunchi. covåtă de se ă ld u şe ă f. - albiuţă de scăldat. covălíe f. —fierărie. covălíe f. - cuzniţă. La CADE. covăseålă f. - sm întînă pentru covăsit. covăsi (a) - a acri laptele cu sm întînă. covăsit adj. - prins, închegat. c o v ăşâlă f. - noroi. co v ăţícă f. —albiuţă. covăţeå f —albiuţă. eovăţi (a) - a scobi. eovăţít adj. - cioplit în forma unei coveţi. e o v ă ţít adj. - hopuros (drum ). e o v ă ţít adj. - sem icercular. (DD). eovérgă/ —nuia încovoiată. La CADE. covét n. - şanţ de-a lungul gardului. eoviét adj. - şerpuit. eovíncă f. - baston. covíţ n. —guiţ. coviţâ (a) - a guiţa. L a DLR. co v iţăí (a) - a guiţa. L a CADE. eo v îrşí (a) - a depăşi.

87 covor în ciuchiuri - covor în laţuri. covorél n. —covoraş. covricél n. - podnojie. La CA D E. covricót n. - coviltir. covrig m. - cerc de fier la butucul roţii. covrigar m. - pierde-vară. covrigi (a) - a se frînge de durere. covrigi (a) - a se încovrigi. cóvru n. - culcuş. cóvru n. - locuinţă prim itivă. cóvru n. - culcuş. La V.Vasilache. coz m. - atu în jo cu l de cărţi. coz adv. - foarte. (V.AIecsandri). cózi f. pl. - beţe de floarea-soarelui. cozîrcă f. - partea încovoiată a săniei. cozonac m. - pască rusească. cozoroc n. - partea ieşită înainte a chipiului. cozoroc n. - parte încovoiată a săniei, crac n. - cîrlig la cange, crac n. - parte a hăţului, crac m. - picior la om. crac m. - parte a pantalonilor, crac m. - braţ al unui obiect ram ificat, cracaléte m. - copil hazliu, cråcă f. - creangă. La C A D E. cracoveånca f. - dans. cråi adv. - num aidecît. E x p r . îm i tre­ buie crai = îmi trebuie num aidecît. cråi m. - carte de jo c. c r å ic ă / - cingătoare pentru fete. cråinic m. —vestitor. La DU. cråinic m. —gonaş, hăitaş. cråinic m. - pristav. La CA D E. cram anåri m. —închisoare, cråm ă f. - pătul la vie. L a DU. cråm năc n. - gogineaţă. crancadău m. - accelerat. La CA D E.

88 crancalîc n. - ştrengărie. crâncă / - cîrlig la cange, crancău m. - om fară căpătîi. La DU. crancău m. - cioară. La CADE. crangău n. - proptea la frînghia de rufe. crap m. - carp. crăpătură f. - scorbură, crap-chéleş m. - crap-golaş. crap-în-oglinzi m. —crap-oglindă. cråscă f. - vopsea în ulei. erastón n. - oală (de schijă), crastúle / —cratiţă. cratiţă f. - oală de schijă, cratiţă de p r ă j it / - tigaie, crăcån n. - ciorchine de strugure, crăcăn a/ - creangă mare. crăcån ă/ - coarne la rîşchitor. crăcån ă/ - pat la vîrtelniţă. crăcånă/ - scaunul tăietorilor. La DU. crăcån ă/ - furcă la puţ cu cum pănă, c r ă c å n ă / - cîrlig la cange, crăcåne/ pl. - gem ănări la car, căruţă, crăcåne / pl. - pari pe care se aşează plugul. (Th.H olban). crăcăn úţă/ - crăcuţă. crăcăn úţe/ pl. - coam e la rîşchitor. crăci (a) —a se răscrăcăra. crăcit adj. - răscrăcărat, crăciunél n. - begonie. crăiţă/ - fem eie cu m oravuri uşoare, crăiţă / —ciupercă galbenă-roşietică. crăncăi (a) - a um bla bram bura, c r ă p ă r e / - m încare. crăpå (a) - a m înca crăpåtu m. - m oartea. (TD). crăpăcióşi adj. - cu crăpături, crăpăcióşi adj. -m în c ă c io şi. crăpăt n. - alim ente.

crăpăţăl adj. - cu crăpături, crăp oåică/ - fem ela crapului, crăscău n. - vin negru, crătişoåră / - cratiţă înaltă, crean gă/ - cracă. La DU. creåsta-cucoşului n. - cioroi. creåsta-cucoşului n. - lăcrăm ioară, creåstă/ - m ătase Ia ştiulete, creatură/ - nem ernic, crcdcnţă/ - bufet (m obilă), cred in ţă/ - datorie, credit, cred in ţă/ - logodnă, credzút adj. - de încredere, credincios, créiser n. - sfredel de tîm plărie. crem n. - crem ă de ghete, crem en e/ - piatră care face scîntei. crém en e/ - bucăţică de crem ene, crém ine / - unealtă prim itivă de tre­ ierat. crestă (a) - a încondeia. La DD. crestât m. - cocoş. (I.C reangă). crestături/ pl. - ornam ent la streaşină, crestite adj. - încondeiate. (DD). creţ m. - ornam ent la streaşină. Creţeana (BD Ş, 1 4 6 6 )- v a le . C reţeşti (BD Ş, 1500) - sat. Creţescul (CD Ş, 1 4 4 3 )- s a t . crcţós adj. -c îrlio n ţa t. C reţovnicul (BD Ş, 1458) - boier, c r e ţú ic ă / - tava cu m arginea vălurată. C reţul (B D Ş) - boier. C re ţu l (CD Ş, 1 4 4 8 )- p îr î u . c re ţú ş c ă / —v. cre ţu ică . c ríc lă / - pahar pentru bere. c r id ă / - cretă. La DU. c rih å n n. - m ăm ăligă mare. La CADE. c r ijm ă / - p î n z ă de învălit copilul, crilă/ - droaie. La T.Pamfile. La CADE. c r ílă / - ju m ă ta te din năvod, c r im ă / - crem ă de ghete.

c i imíii adj. - galben-deschis. el im inări m. —hoţ. crin m. - trandafir. c r í n c ă / - t i g a i e cu coadă lungă. erínocică / - cratiţă. c r ín tă /.' - m asă pentru caş. erip ă lă / - clipă. (TD ). eripalcă f. - cordenci. La DU. erip d işó n n. - basm a de bumbac. criså lă / - amnar. erisă lc ă f. - scăunel (cu spătar). crisă n eă să / - barba-boierului (plantă). eriş m. - crişan. La DU. eríşeă / - capac (la ladă). críşcă f. - capac la sicriu. e r í ş e ă / - fund de acoperit căldarea. c r í ş c ă / - capac la cratiţă. e r í ş e ă / - cratiţă cu coadă lungă. e ríşe ă / - m ăsură de rachiu. c r í ş c ă / - bucăţică. La CA D E. c ríşc o v ă / - pescăruş de baltă. crişní (a) - a scrîşni. c r i ţ ă / - amnar. c r i ţ ă / - oţel. La DLR. c riţă adv. - din cale afară. E x p r . B eat c riţă = beat turtă. criţós adj. - rău, arţăgos. La CADE. crivåc n. - lemne la părţile luntrei. crivâlă/ —m enghine de lemnărie, crivâlă/ - unealtă de sucit frînghii. c r iv â lă / - v. conovăţ. crivat n. —pat. La DLR. crivat n. - ladă cu crivat. (Th.H olban). crivăţ n. —vînt care suflă iam a în M ol­ dova dinspre nord-est. crivăţ n. - nord. (I.C reangă). crivéle n. pl. —v. crivac. crivoåce n. pl. —v. crivac. crîjm ă / —v. crijm ă. c r îj n iţ ă / - răscol la căruţă.

89 crîjunéţ n. - parte în covoiată a săniei, crîlåş m. - năvodar de stînga năvodului, crîm m. - stînjenel. crîm eån m. - locuitor al Crîm ului. crîm potw . - răstim p. La CA D E. crîm poţi (a) - a sfîrteca. La DLR. crîng n. - prisnelul m orii. La DU. crîng n. - crug. La DU. C rîngul (BD Ş, 1 4 9 5 )- p îr î u . crîsnic m. - paracliser. La CA D E. C rîstişor (CD Şs, 1 4 8 0 )- b o ie r , crîsnic n. —halău. La DEX. críşcă (a) - a scrîşni. La DLR. crîşcåre / - scrîşnire. críşcă/ - acoperiş, fundişor. crîşm år m. - cîrcium ar. La DLR. crîşm ă (CD Ş, 1408) - orîndă. crîşm ă/ - circium ă, crîşmăreâsă/ - cîrciumăreasă. La DLR. crîşm ăriţă/ - cîrcium ăreasă. La DLR. crîşm uşoåră/ - cîrciumioară. La DLR. c r îş m ú ţ ă / - cîrcium ioară. crîşni (a) - a scrîşni. La DU. crîtiţă / - cîrtiţă. c r o h m å lă / - aspreală. La DLR. crohm ălă/ - scrobeală albă. crohm ălí (a) - a scrobi, crohm ălít adj. - scrobit. La DLR. crohm olí (a) —a aspri. La DLR. crói n. - croială. croi (a) - a lovi, a bate cu biciul, cróilea. interj. - la fugă. E x p r . Croilca, băiete = la fugă, băiete. C roitorii (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . Croitorul M ihail (CD Ş, 14 4 8 )- ră z e ş , croitori m. - cuţit la plug. croitul n. hot. - îm părţirea zestrei, crom påşi n. - tîrnăcop.

90 croncån m. - corb. croncău m. - corb. La CADE. crópcă / - dop de sticlă la garafă, crópcă f. - neghiob. E x p r. îi prost ca cropca = prost de-a-ntregul. cropílniţă f. - m aşină de stropit, cróşnă f. - sarcină purtată în spate, crovleăncă f. - cîrnaţ din măruntaie, crúce f. - orcic. c ru c e f. - încrucişarea firelor la ţesut, c r ú c e / - capăt al rîşchitorului. c r ú c e / - braţe la vîrtelniţă. c r ú c e / - chingă la ferăstrăul cu ramă. c ru c i (a) - a înjura de cruce, c ru c i (a) - a se mira. cru c ió c n. - cîrlig la cange, cru c ió c n. - vargă arcuită la coasă, cru c işă culj. - pezişă. c ru d â c adj. - cam crud. c ru d z î (a) - a se fierbe rău. (DD). c ru d z î (a) - a nu se coace bine. (DD). cru g n. —orbita unei planete, c rú g u ri n. pl. - lam be la căruţă, cru h ó s adj. - bulgăros (păm înt). c r ú jc ă / -c r ig h e l. crum åri n. - cultivator dreptunghiular. crum åri (a) - a afina. crum aruí (a) - a afina. crunt adj. - însîngerat (CM ). cruntă (a se) - a săvîrşi fapte urîte. (I.N eculce). crú p că/ - faină am estecată cu tărîţe. crú p e/ pl. - grîu m ăcinat mare. crúpe f .p l. - u rlu ia lă . crupós adj. - bulgăros (păm întul). cru şălă/ - argăsire. L a DU. c r u ş ă lă / - preparat din scoarţă de arin. cruşí (a) - a argăsi (pieile). La CADE.

c ru şít adj. - argâsit, tăbăcit. La C A D h c ru ş î (a) - a se înroşi. E x p r . Poam i p rin d e a se c ru ş î = începe a se coace c r ú tc ă / - tort pentru zeghi. La DU c ru z i (a) - a nu fierbe. (TD ). c u b ă n c ă / - căciulă cu apărători. cubeéş n. - putinei. cub éi n. - putină. cub ó ş n. - coş de prins peşte. cuc n. - buclă. c ú c ă / - unealtă de pescuit. c ú c ă / - legătură de aţă de bum bac. c u c ă / - fem ela cucului. cu ch í (a) - a se încurca (firele). c ú c i m ă / - căciulă. cu c iú e / - cuşcă pentru câine. C u c iu lă te ş ti (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . cuciuléi m. - căţel. C u c iu le şti (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . c u c o å ră / - cocor. La DU. C u c o a ra (CD Ş, 1 4 4 3 )- v a le . C uco ară G rigore(C D Ş , 1441)-sto ln ic. C u c o ra n u l Ion (CD Ş, 1 4 5 3 )- b o ie r . cu c o stîrc m. - cocor. La DLR. cu c o stîrc d e rac h iu n. - carafă de 3 /. cucóş m. - cîrlig de rufe. cucóş m. - stînjenel. cucóş m. - m iez de pepene verde. cucóş m. - parte a plugului. cucóş m. - cocoş. cucoşéi m. pl. - floricele. La CA D E. cucoşél m. - stînjenel. cucoşel m. - crin. cucoşél m. —ghiocel. cucóşi m. pl. - gogoaşe. E x p r . A-i cînta cuiva cucoşi = a-i spune minciuni. cucoşi (a) - a se um fla în pene. c ú c u d ă / - oaie înaltă, slabă. cu cú i n. - umflătură. La DD. cu cú i n. - buclă.

licúi n. - moţ. La C A D E. u im ii) (a) - a se cocoţa, i i i c i i ú U adj. - m oţat. ( M . Sadoveanu). ciieuiât adj. - cu corniţe mici. ■u m ilit adj. - cocoţat. La CA D E. cueuétă / - biserică. La CADE. c u c u lc ă s ă / - cucă. cuculcţ m. —cucuşor. La CADE. u c u l ó u c ă / - tr i o r . cucului (a) - a alege cereale cu triorul. n i e u r ă / - p i e s ă la plug. n ie u r ă / - tolbă. La DU. c u c u rb ă u n. - curcubeu, e u c u r b e ţíc ă / —plantă erbacee, eucu rig i (a) - a cînta cucurigu, cu cu ríg i m. pl. - floricele, c u c u ru z m. - rodul bradului. La DU. ciicurúz m. - porumb. La M.Sadoveanu. «'iicurúznic n. - sîsîiac. cucuvea f. - buhnă. La DU. c u c u v e å u c ă / - buhnă; bufniţă, e u c u v é ic ă / - buhnă. cu d a lb adj. - cu vîrful cozii în alb. C u d a lb i (C D Şs, 14 7 2 )- s a t . C udalbul Ştefan (CDŞs, 1472)-v o rn ic. c u d é r c ă / - soi de struguri albi. c ú fa / - butoi m are. c u fîrn ă ş n. - carafa mică. cufleţ n. - căpăcel la fitilul lămpii. c u f u n d å r m. - bodîrlău. La DU. c u h å n c a / - j o c popular. c u h a í (a) - a icni. c u h ă í (a) - a tuşi. (Th.H olban). cúhlic n. - cană (de sticlă). c ú h n e / - bucătărie. (N .Labiş). C u h n e O a n ă (BD Ş, 1 4 8 2 )- b o ie r , c ú h n e / - bucătărie de vară. c u h n iş o â ră f. - căsuţă în ogradă, c u h n o å ic ă / - bucătărie de vară. C u h u re ş ti (CD Şs, 1 4 8 3 )- s a t .

91 cúi (la cataram a curelei) n. - zîm bóc. cúi (despicat în braţe) n. - şplint. cúi n. - fuscel la scară. cúi n. - m îner la sertar. cuiår n. - scîndură cu mai m ulte cuie. c ú ib n. - vizuină. c u ib â b ă f. - păpădie. cuibăbă f. - p o d b a l. cuibar n. - ou lăsat în cuibar. cuibar n. - pînză de păianjen. cuibuşel n. - m uşuroi de păm înt. cuiéri n. - blidar. cuiéri cu poliţi n. - blidar. cuitoăre f. - zăvoraş la uşă. cuiúţ n. - cuişor de metal. cuiúţ n. - cuişor de lemn în cizm ărie. cújbă f. - nuia pîrlită şi răsucită. cújbă f. - băţ încovoiat la un capăt. cú jb ă/ - loc de întins plasa la uscat. c ú j b ă / - cureluşă la m arginile luntrei. c ú jm ă / - căciulă. culac m. - chiabur. culåe adj. - vacă cu părul alb. culâre/ - holdă buruienoasă. La CADE. culâri n. - s tu f vechi. c ú l ă / - sac din pînză groasă. culăcím e / - chiaburim e. culbec m. - melc. culc n. - cuişor de lemn în cizm ărie. cu lcătoåre/ - dorm itor. culeån n. - loc îngrădit pentru pui. culege (a) - a sm ulge (cînepa). culeşer n. - fa c ă le ţ. culíc n. - snop de secară îm blătit. cu lícă / - peşte m ic cu m ulte icre. culisă / - plantaţie în form ă de fîşii înguste. c ú lm e / - prăjină pentru rufe.

92 cúlm e (B D Ş) - v îrf de deal. eúlm e (BD Ş, 1475) - v îrf de deal. cultişóri adj. - culţi. (DD). cultiúc n. - pernuţă (pentru copii), cultiúc n. - pernuţă decorativă, culticăş n. - pernuţă decorativă, cultivat n. - săpăligă. cultivat n. - prăşitoare. cultivat n. - cultivator triunghiular, cum ăr n. - oală de noapte. La CADE. cum ăş n. - stofa de m ătase. La DLR. cum ătră f. - naşa, în raport cu părinţii copilului botezat, c u m ă tr ă / —dans popular, cum ătru m. - lup. La I.Creangă. cu m ătrie/ - petrecere de la botez, c u m ă tr iţă / - cum ătră tînără. cum nat (BD Ş, 14 7 0 )- î n doc. lui Şte­ fan cel Mare. cu m nată/ - tătaişă. La CADE. cum năţí (a) - a deveni cum naţi, c u m p å n ie / - petrecere (a rudelor), cu m paratívă/ - magazin, cu m p ăn ă / - cîntar cu două talere, c u m p ă n ă / - p îr g h ie Ia cîntar. c u m p ă n ă / - furcă la puţ. cú m p ăn ă/ - lemn de ridicat greutăţi, c ú m p ă n ă / - pîrghie la ferestrău. cú m p ăn ă/ —cruce la căruţă, cú m p ăn ă / - cruce la grapă, c ú m p ă n ă / - cobiliţă. c ú m p ă n ă / - năpastă, cum păni (a) - a preţui. (TD). cúm pcnc de cîntărit/ pl. - cîntar. cu p îşoåră/ - cană de lut. cum plí (a) - a nim ici, cunichíe adj. - verzuie, cuníţă f. - dare plătită de străini pentru iernatul vitelor în ţară. La DU, DIM.

cunúnă/ - împletitură de aluat la colac cu n ún ă/ - tălpile războiului de ţesut c u n ú n ă / -îm p le titu r ă de usturoi, cu n ún ă/ - coroniţă de flori. La DD cu n un ie/ - piatră scum pă la inel. cu n u n íţă/ - vinăriţâ. La DU. cupår m. - dregător dom nesc care tur na vin la m asa dom nitorului. . cú p ă/ - glugă de porum b, cú p ă/ - vas de “m ăsurat o ile” , cú p ă/ - ceaşcă, cú p ă/ - urcior de lut, sticlă, cú p ă/ - teică. cú p ă/ - vas legat deasupra găleţii cúpă de sare f. - cutie pentru sare. cu p ăríe/ - slujba cuparului. cupirim înt n. - acoperiş. c u p îş o å ră / - cană de lut. cuprinde (a) - a ocupa. cuptiór n. - cuptor. La DLR. cuptióri n. - nişă în peretele pivniţii. c u p tio râ ş n. - bucătărie de vară. cu p tiórişte/ - cenuşar (la plită). curår n. —curea la ham uri. curaråri n. - curelar. curaţitóri n. - cuţit de curăţit copita. curaţitóri n. - rindea de prim ă operaţie cu raú şă/ - gîtar la căpăstru. cu ră/ - piele tăbăcită. cu ră/ - fîşie de piele. cu ră/ - cureluşă la opinci. cu ră / - cureluşă la puhă. cu ră/ - curea (în general). cură / - iuft. cură lată/ - chimir. C urăluşa (CD Şs, 1 4 9 7 )- m o ş ie , curătór adj. - curgătoare. (Gr.Ureche). cu răţen ie/ - ulei de ricin, curăţí (a) - a ju p u ia coceanul de po­ rumb.

c u ra ţi (a) - a castra. c u ră ţí (a) - a peni (o pasăre). c u ră ţit adj. - castrat. c u ră ţito ă re f. - cuţit se curăţat copita. c u ră ţito ă re f. - unealtă de jupuiat. curcan n. - viţă de vie bătrînă. c ú r c ă / - tu tc ă . La CA D E. C u rc ă (D C Ş, 1448) - vecin, şerb. c u r c ă r í ţ ă / - îngrijitoare de curci, curcióc n. - cîrlig la fereastră, curcióc n. - z ă v o r a ş la fereastră, curcióc n. - cîrlig la cange, curcióc n. - cîrlig de rufe. curcióc n. - cui la m arginea luntrei. curcióc n. - clenci la fereastră (uşă), c u rc iu í (a) - a curăţa copacul, c u rc u b ă u n. - m elc. c u rc u b ă u n. - m ăcieş. cu rc u b ee n. - curcubeu, eu rc u b éci m. - curcubeu, cu rc u b él n. - curcubeu, c u rc u b é tă f. - curcubeu, c u rc u b é tă f. - dovleac, e u rc u b ó u n. - curcubeu, c u rc u b ó u lu i n. - curcubeu, cu rc u d ú ş n. - soi de prune, c u r c u d u ş å r m. - prunar. c u r c u l í ţ ă / - pui de curcă, c u rd m. - persoană din Curdistan. c u rd ú c n. - rană la lim ba calului, c u rd ú n n. - v. c u rd u c . c u re c h e ríe f. - vărzărie. m r e c h e r íu adj. - albastru-deschis. m rc c h é ş te adv. - pe un cap. E x p r. îi (ăia curecheşte = tăia de-a rîndul. m réch i n. - varză. E x p r. A r vrea să lie şi cu curcchiul uns, şi cu slănina-n pod = a trage foloase din toate, curechi - “în ju m ătatea de nord a ţăni". La DLR.

93 curechi m. - curechi de munte. La DEX. curechi m urat n. - varză acră. curechíşte f. - vărzărie. curechíţă f. - albiliţă (fluture), curechíu adj. - de culoarea curechiului. Curéchiu n. - localitate în Transilvania, curelúşi f. pl. - curele la opinci, curgăn n. - lucarnă, curgăn n. - m ovilă mare. curgătoare f. - jghebuleţ la teasc, curiåc n. - coteţ. curm ă (a) - a tăia lemne cu ferăstrăul, curm ătură f. - tăietură pe copac, curm ătură f. - rumeguş, curm edzîş n. - fuscel la scară, curm edzîşări n. - răscol la căruţă, curm edzîşări n. - druci la car. curm éi n. - papură împletită, curm éi n. - urzeala pentru rogojini, curm éi n. - şuviţă de coajă de tei. curm éi n. - sfori de papură, cúrnic n. - coteţ. c u rn ú ţ m. - p lantă erbacee tîrîtoare. cu rn ú ţi m. pl. - spini. (Th.H olban). curochíşniţă f. - urechelniţă. c u rp a n å r m. - hoţ de pepeni verzi, cu rp ăn åş n. - cîrlig la curpeni. cu rp in í (a) - a face curpeni. cu rp in í (a) - a culege păstăi, curpiníş n. —curpeni de fasole, cursă f. - autobuz de rută. cu rtculíţă f. - palton scurt, cu rţîí (a) - a scîrţîi. cu rú c n. - ciorchine de struguri, cu rú c n. - frîntură de ciorchine, curú ci n. - ciorchine de struguri, curúci n. - cîrcel la o plantă agăţătoare, curugíu m. - paznic la vie.

94 c u ru g íu m. - paznic la cîmp. c u ru í (a) - a gînguri (porum beii). C u s a ră (CD Ş, 1437) - „unde a fost C usară...” . c ú s c ă / - lăcustă. cúschic f. - pîrghie. cu stâ (a) - a fi în viaţă, a trăi. c u s to ri (a) - a drege cu custura. c u s u tó ri m. - croitor. e u s tú ră /.' - unealtă de curăţat copita. c u s t u r í c ă / - cuţitaş de curăţat faguri. c u ş c u li ţă / - loc îngrădit pentru pui. cu şcú ţă / - v. cuşcu liţă. c u ş c u ş o â r ă / - v. cu şcu liţă. c u şm åri m. - m eşter care coase cuşme. c ú ş m a - ş e r p e lu i/ - zbîrciog. cuşm ă / - căciulă. E x p r. A u m b la cu c u şm a în m în ă d u p ă cineva = a se umili. cuşm ă f. - gujm ă (CM ), cuşm ă f - găm ălie la cui. cuşm ă f. - pălărie la floarea-soarelui. cu şm ă cu u rec h i f. — căciulă cu apă­ rătoare. cu şm u líţă / - căpăcel la fitilul lămpii.

cúştic n. - loc sterp în porum bişte. cuşúlcă / - căm aşă fem eiască. cuti! interj. —se alungă viţeii. cutie (pentru tutun) f. - carabuşcă. cutie f. - toc la fereastră. cutie f. - solniţă (de lemn, pe perete). cutiór n. - cuptor. cuturi (CD Ş, 1425) - cătune. C uţitna (BD Ş, 1490) - pîrîu. cuţitoăe / - rizacă. cuţitói n. —cuţit de dulgherie. cuţitoí (a) - a ciopli draniţa. cuţitúră f. - cuţit de curăţat copita. cuţiubúşcă f. - vătrai. cuţiúpcă f. - vătrai mic. cúţu m. - căţel. cuţulåchc m. - căţeluş. cuţulåi m. —căţeluş. cuveni (a) - a dostoi. La C A D E. cuvertură f. - covor în rom buri. cuvîntăréţ m. —bun de gură. cuzíst adj. - m em bru al partidului de extrem ă dreaptă condus de A .C .C uza cúzne f. - fierărie. cuznéţ m. - fierar. cuzniţă f. - fierărie. (T.Pamfile).

D iIk (a) o m ă t - a ninge, tiu (ii) eu b a lå n - a vărui. ( I n d i c / - dădacâ. La CA D E. tliih n. - acoperiş Ia casă. iluliiúcă / - olane, iliiht n. - acoperiş la casă. (Iiijd ic / - dare. La DIM d alac ån n. - căleap. (Iii 111 n. - grajd. (DD ). iliitu n. - sarai. La CA D E. du m ase n. - adam ască. iliiiiiască (BD Ş, 1462)- î n doc. lui Şteliin cel Mare. la m ă / - ornam ent pe ţesături, tliin ib lå/ - apoplexie. La DU. d a m b la g ii adj. - ţicnit, ilå m c ă / - burdufuri la vintir. tliim că/ - unealtă de pescuit, tlanăc m. - viţel de 1-2 ani. (låncic m. - slugă, argat, d a n c ú ţ ă / - viţică de un an. d a n g å / - sem n făcut pe şoldul vitei, ilangalău n. - mai de bătătorit pămîntul. iliinie (BD Ş, 1 4 9 7 )- î n doc. lui Ştefan tel Mare. (lănţu n. - dans de nuntă. d ap n. - căprior. d a r prep. - da. La DU. d a r å / - taler la cîntarul de mînă. d a r a b a n m. - soldat de gardă. d u ra b å n c ic m. - toboşar. La DU. d a r a b a n ă / - roată de transm isie. d a r a b a n ă / - tobă. La DU. ila r ă b ă / - calup (de săpun). d a r å b ă / - turtă (de ceară). ( la ra d å ic ă / - trăsură veche. La DLR. d a r a v é lă / - bucluc, tlarn (în) adv. - în zadar. (M.Eminescu). dascăl (BD Ş, 1 4 7 6 )- d ia c .

dascăl m. - învăţător. La M .Em inescu. d atin ă/ -p re d a n ie . (DLR). dăbălăză (a) - a lăsa (capul), dăbălăzăt adj. - lăsat în jo s capul, dăbilăr m. - strîngător de dări. d ăb ílă/ - dajdie, bir. dăcău n. - unealtă prim itivă de treierat, dădacă / - guvernantă, d ăd ăe/ - dădacă dădăóri adv. - de două ori consecutiv, dăinăí (a) - a se legăna pe picioare, dălåc m. - v ită nărăvaşă, dălcăúş m. - cîrm aciul plutei, d ăltíţă/ - şurubelniţă, dăngălui (a) - a bătători cu maiul. dănăn âie/ - bazaconie, dăndăna / - tăm bălău. d ănd ănae/ - năzbîtie. La CA D E. dănuí (a) - a dărui, d ăn u íre/ - dăruire. D ănuţa (CD Ş, 1 4 3 3 )- s a t dărăb n. - ciorchine de strugure, dăråb n. - parte dintr-un lot. dăråc n. - vargă Ia coasă, dărăbån m. - soldat pedestru, d ărăb oâe/ - fem eie grăsană, dărăbúţ n. - bucăţică. M .Em inescu. dărăpănă (a) - a lipi prim ul lut. d ărăpăni (a) - a flecări. dărăúş n. - alunecuş. dărcări m. - om care dărăceşte lîna. dărm ă (a) - a distruge, dărîm ă (a) - a doborî (copacul), dărîm ă (a) - a rupe (haine), dărîm ă (a) - a se risipi (butoiul), dărîm ătú ră/ - crengi tăiate. La DU. dărm åt adj. - zdrenţăros, dărm óşi adj. - zdrenţăroşi.

96 dăruşåg n. - dar. La V.AIecsandri. dăseălâş m. - dascăl începător, dăscălie / - învăţătură. La I.Neculce. dăúd n. - apă înconjurată de stuf. de-acúşca adv. - acuş. dc-a-n curcili babii adv. - de-a dura. deal (CD Ş, 1392) —ridicătură. deal tócm a n. —loc drept. Dealul Paltinului (CD Ş, 1411) - în­ sem n de hotar. Dealul H olm ului (BD Ş, 1491) - în­ semn de hotar. Dealul Rusului (CD Ş, 14 3 7 )-în s e m n de hotar. Dealul Săcării (BD Ş, 1490) —însem n de hotar. deal n. - movilă. La DD. deal n. - cîmp, ogor. deam înă adv. - la îndem înă. de asem enea adv. - t i j . deavólna adv. - îndeajuns. L a DLR. deåvur m. - vom icel (la nuntă), dec! in te r j- iata-aşa! La DU. d é c ă / - pătură. d é c ă / - tava cu m arginea reliefată. d c c ă / - tava dreptunghiulară. decíndca adv. - dincolo. deciocălå (a) - a jupuia. La CADE. decît adv. - dar. La CA D E. d éd ină/ - datină, obicei. d éd iţă/ - plantă erbacee otrăvitoare. dediţíu adj. - liliachiu. deghelúşca adv. —de abia. deghelúţa adv. - de abia. dégit n. - cîrlig la cange. déjă / — vas în care curge vinul din teasc. La DU. dejghioca (a) - a jupuia cocenii de foi. dejéri n. - ciubăr. La DU.

d e le å n c ă / - parcelă de legume, deliu adj. - îndrăzneţ. La V.AIecsandri d é ln iţă / - parcelă de păm înt. D é l n i ţ ă / - toponim , d é ln iţă / - m oşie (a satului), d é ln iţă / - şanţ adînc. delóc adv. - canci. La DEX. d e lu n g í (a) - a prelungi. (TD). d e lu n g ít adj. - prelungit, d e m în c ă t n. - m încare. d e m în c å te (pe) adv. - dis-de-dim inea ţă. La Th.H olban. d e m o ld o v e n iz å re / - m untenizare, ol tenizare. d é n ie / - ritual bisericesc, d é n ie / - rug în noaptea învierii, d e n tín ă / - pană la coarda ferăstrăului D eocheţi (BDŞ, 1 4 6 8 )- c ă tu n . D eocheţi (BDŞ, 1 4 9 5 )- s a t . d eo seb it adv. - başca, d e p in z ă tó r m. - dependent, d e p ră c i adv. - cu totul. La CA D E. d e p rin d e (a) - a m oşteni, d e rb e d é u m. —vagabond, d eré g m. —stîlp la casă. D erép tu l (CDŞ, 1 4 3 7 )- p îr î u . deríş adj. - roşietic cu peri albi (calul). d e rîd ic a (a) - a deretica. La DU. d e rin é c m. - druc de-a curm ezişul. d c rm c lí (a) - a se m întui. d e r t m. - necaz. d e r t n. - urluială. d e rtó s adj. - îngrijorător. d erv e lí (a se) - a se m urdări. des adj. - puternic, rezistent. d e s ă g ă riţă / - ţesătoare de desagi. d esăg í (a) - a încărca, a îndesa. d e s ă lg ú ţă / - desagă. d e s b îrn å (a) - a se desprinde. d esb u n g h iå (a) - a-şi descheia nasturii

descăleca (a) - a se da jo s de pe cal. descăleca (a) - a întem eia o ţară descăleca (a) — term en folosit pentru prima oară în m oldoveneşte de croni­ carul m oldovan G r.U reche pe la 1635 în legătură cu întem eierea M oldovei, descăleca (a) - a aşeza statornic întrun loc. La Gr.U reche. d escă lec are f. - aşezare, statornicire, întem eiere. La C. N egruzzi. d e sc ă le c ă to r m. — întem eietor de ţară. La M .Em inescu. d esch id e (a) - a începe. E x p r. A des­ chide cîm p u l = a începe lucrările de prim ăvară. d esco to ro si (a) - scăpa de cineva, dése f. pl. - plase de prins peşte, d cscå tcă f. —zece. d esetín ă f. - zeciuială, impozit, d csetín ă f. —m ăsură agrară, d esétn ic m. - strîngător al desetinei. d esfacă (a) - a ju p u ia porum bul. La CA D E. d esfacă (a) - a ju p u ia de foi ştiuleţii. desfăcât adj. - jupuiat de foi. La CADE. d esfă tu i (a) - a dejuca. La I.Sbiera. d e s fă tu ire f. - abatere. La I.Sbiera. d e s f îiţa ( a ) - a schimba feţele pernelor, d e sfă ta (a) - a expune m ărfurile, d e s fă ţa t adj. - deschis privirii, d e sm e ţí (a) - a se trezi. I.Creangă. d e s p ă n å t adj. —descheiat, d esp ică (a) - a crăpa (lem ne), d e s p ic a t adj. —crăpat d c s p ic ă tú ră (la iţa ri) f. - ghizdă. d esto í (a) - a-şi descărca sufletul, d e s tr ă b ă lă tú r ă / - desfrînat. d e s tro ie n í (a) - a ieşi dintr-un troian, d e s ţe râ (a) - a exila. La M. Kogălniceanu. d c ş å n ţ n. - m irare. La DU.

97 deşănţat adj. - de m are m irare. L a DU. deşchicătúră / - despicătură. deşiră (a) - a depăna, deşucheat adj. - ţicnit, într-o ureche, détcă f. - puiet de albini. detun n. - senin. E x p r . Ca din detun = ca din senin. La N .Ţ urcanu. detună (a) - a doborî, devăroăică / - m am a voinicelului, devărói n. - tata voinicelului, dezbarå (a) - a se debarasa, dezbăte (a) - a elibera. La G r.U reche. d e z b in a r e / - neuniciune (CM ), dezbum bă (a) —a descheia nasturii, dezbum băt adj. - cu nasturii descheiaţi, dezgheţat adj. - m arghiol. M oldovenii sînt marghioli: Bagă fetele-n fiori. La G. Dem. Teodorescu. dezghin n. - lovitură. La DU. dezghina (a) - a dezbina. La DU. dezghioca (a) — a cura boabele de pe cocean. dezghiocare / - curarea cocenilor de boabe. dezghiocăt adj. - curat de boabe. d ezgh iocătoåre/ - unealtă dinţată cu care se cură boabele de pe porum b. diac n. - pisar, grăm ătic. diåc m. - cîntăreţ bisericesc. d i a t ă - sarcină testam entară. d icăn ie/ - unealtă de treierat. d í c ă / - m om ent de vîrf. E x p r. La dică = la m om entul decisiv. dichíci n. - cuţit de cizm ărie. L a DU. d ic h in m. - econom la o m ănăstire. d ichisit adj. - priceput. dicît conj. - încît. didån m. - sperietoare de păsări. d ih a i adv. - mai m ult, m ai bine.

98 dihanie/ - fiinţă, vietate. La I.Creangă. dihocå (a) - a scoate sîmburii din prune, dihocå (a) - a bate zdravăn, a frînge. dihoeå (a) - a se destrăm a (hainele), dihocå (a) - a hăcui came, varză. La DU. dihocåt adj. - sfîşiat. dihonie n. - ceartă, díjă f. - ciubăr. dijghiocå (a) —a strivi poam a, dijghiocå (a) - a cura boabele, dijghiocå (a) - a cura. dijghioeătoåre f. - m aşină de strivit poam a. d ijg h io e ă to å r e / - curătoare. D i j m ă / - m a h a l a în satul Babele, dilică (a) — a se găti, a se sulem eni, dilicå (a) - a dezm ierda. d ile å n c ă / —legumărie. dilijån n. - placă (de schijă la plită), dilín adj. - în m intea copiilor, dilim ån adj. - prostănac, d ím c ă / - arpagic. d ím c ă / - usturoi m ărunt din săm înţă. dim erlíe f. —m ăsură de capacitate, dim ii m. pl. - berneveci. dim inecioåră adv. —tare dim ineaţă, d im itr íţ ă / -c riz a n te m ă , dím on m. - diavol, drac. La I.Creangă. dímon m. - ştrengar. La M.Sadoveanu. dimpreună adv. - împreună. I.Creangă. din prep. - cu. dinapoi n. - coadă. (TD). dindåtă adv. - îndată, dineasårî adv. - din sara aceasta, dinga-danga interj. - sunete de clopote, dinioåre adv. - adineauri. La DU. din partea prep. - despre, dinspre prep. - despre.

d in s p ri p a r te a prep. - despre. d in te / - cîrlig la cange. d in te m. - lătunoaie. d in ţii b ab ei m. pl. - lătunoaie. d in ţă r it n. - bir p lătit pentru osteneala dinţilor. La I.Creangă. d iochi n. - m irare. La DU. d íp a prep. - după. d íp i ci conj. - după ce. d ípi prep. - după. d iré s n. —hrisov. (M .C ostin). d ir e s å lă /- m în c a r e direasă. La CADE. d iriå c m. - stîlp la casă. d is c a p a rå t n. - amnar. d isc ălţå (a) - a lepăda copita (calul). d isc h iz ă tó r n. - m îner Ia sertar. d isc o to ro sî (a) - a ţăm ui. discuí (a) — a afina cu boroanele cu discuri. d i s c u í r e / - afînarea cu boroanele cu discuri. d isc u itó r n. - boroană cu discuri, d is c u rs å re f. - iscodire, discusut. d isfa c å lc ă / - plantă m edicinală, d ishob o tå (a) - a lua coroana de pe m i­ reasă. dispunså (a) - a dezlega aţele la opinci, d istin g e (a) - a se descinge, d istu p å (a) - a destroieni. d isu p ra m e å z ă adv. - spre am iază, d işa lå t adj. - fåră şa. d işíic ă / - viţică în ziua fatării. d işíic ă / - m ieluţă ori viţică de o lună. d iş p å n c a / - dans popular, d işté rn e (a) - a-şi petrece zilele. La M Em inescu. d ité n c ă / - vergea la gura urzelii. (DD) d itu n å (a) - a fi lovit de fulger. (DD). d iu im en n. - parte a cotigii, d iú d iu adv. - frig. A fa ră îi d iu d iu = afară îi frig.

iltiiilluc n. - fluerâtoare. illvrtn n. laviţă lată. •Ilvilii n.

pat cu speteze. minune. illvfl /. femeie care se vrea adm irată. ilIvU’lAr m. - slujitor care avea grijă de i iincclaria dom nească, illvlul (a) - a proveni. (DD ). illvuf ( a ) - a se mira. tlIshiii'A (a) - a se debărăsa. ili/bsiiră (a) - a se debarasa, tll/h ră c a (å) - v. a d isc ă lţa (calul), ill/b le liu iâ (a) - a descheia. ill/M eliuiét adj. - cu haina descheiată, tll/b le h u ie tú ră f. - fem eie neîngrijită, illsg ă ib a râ (a) - a se descotorosi, d l/h o lb ă (a) - a vedea lumea, ill/.lcgå (a) - a se lăm uri, ili/.inetici (a) - a-şi veni în fire. d izinúlge (a) - a peni (găina), dl/.vălí (a) - a scrînti. (DD). d ld îrlă n m. - prostălan. tlIcAri m. - păr pădureţ, ilm iiíri in. - foi la prisacă, fumar. tlíiubăc n. - dîm b. ilini p n. - greabăn (la cal), ilîreăei in. - m orişcă de hîrtie. (lîi câei 111. - mătură de ogradă. d ir d â lă / - palavragiu. La CADE. dîrdîí (a) - a pălăvrăgi. dîrdîí (a) - a suna a dogit (butoiul). dîrdîi (a) - a funcţiona (motorul). dîrdîiålă f. - v. dîrdală. dîrdîitóri m. - palavragiu. dîrî (a) - a lăsa unne. dîi î il o å r e / - m orişcă de hîrtie. ilîrjâc n. - coadă la îmblăciu. ilîr j ă / - băţ ciobănesc. La Th.Holban. dlr jé /. —coadă la îmblăciu. tlîrjé/. —v. dîrjă.

99 d îrjéf. - toroipan, dîrjé f. - p răjină de bătut nucile, dîrjél n. - coadă la îm blăciu. dîrlău m. - pierde -vară. dîrloågă f . - lepădătură. La N .Ţurcanu. dîrlom ăn m. - om leneş, dîrm éa f. - broboadă fară franjuri, dîrm oetúră f. - ciuruitură. dîrm ói n. - dîrmon. E x p r. A trece prin ciur şi prin dîrm oi = a cerceta ceva am ănunţit; a derveli, a ponegri pe cineva. A fi trecut prin ciur şi prin dîr­ moi = a fi trecut prin m ulte încercări, dîrm oiă (a) - a cerne cu dîrm onul. dîrvålă f. - lucru prost. E x p r. D e dîrvală = care nu prezintă nici o valoare, dîrvălí (a) - a im pune la m unci grele, dîrvălí (a) - a terfeli (hainele), dîrz adj. - tare sem eţ. La DU. dîsă f. - vatră de ferărie. d oap ă/ - fem eie scurtă şi grăsană, d oăp ă/ - sarm a, dobâr m. - toboşar, dobâş m. - toboşar, dóbă / - tobă. La DU. dóbă f. - sem ănătoare, dóbă f. - caro. C rai de dobă.(D D ). dóbă f. - traistă pentru hrană la vacă. dobăí (a) - a scobi, dobăí (a) - a bate toba. dobíncă f - ciocan de lemn. dobitoc (C D Ş, 1443) - în doc. lui Ş te­ fan cel M are. dóbne f. - mai pentru crăpat buturugii, d óbne f. - ciocan m are în lem nărie, dóbne f. - ciocan de netezit tabla, dob oşår m. - toboşar, doboşer m. - toboşar. L a CA D E. dobrílcă f. - m aşină de strivit poam a.

100 dobzăla (a) - a bate crunt, doc n. - pînză groasă, docoşí (a) - a mocni (focul), docovoåe f. - rolă. dódă f. - fem eie cu părul lins. d ó d i i / pl. - aiurea. E x p r. A grăi în dodii = a grăi fară rost, într-aiurea. dódii f. pl. - bram bura. E x p r. A um­ bla în dodii = a um bla bezm etic, năuc. doftorie f. - leac. dogău n. - plută. (DD). dogoare f . - para focului, dogori (a) - a aerisi (răsadul), d ogorî (a) - a se coace prea tare. dograi (a) - a se înlege. dóhot n. - păcură. La DU. dohotâr m. - persoană care vinde pă­ cură. dohótniţă f. - păcorniţă. La CADE. doinår m. - cîntăreţ. doinaş m. - cîntăreţ de doine, doinaş m. - lăutar. La N .Ţurcanu. doină / - cîntec popular m oldove­ nesc. La C.N egruzzi, M .Eminescu, V.AIecsandri, I.C reangă, M .Sadoveanu, C .Ivănescu... dóină f. - copcă m are pentru năvod, doini (a) - a cînta doina. La M.Eminescu. dóiniţă f. - şiştar. doióncă f. - şiştar. dolåp n. - bîrnă. dolbăe n. - unealtă de spart gheaţa, dolbâlcă f. - daltă de dogărie. dolbéşcă / - ciocan de netezit tabla, dólcă f. - căţea. dólie s .f. - loc dom ol în cursul apei. dólie f. - j h e a b la acoperiş, dólişte f. - loc bun de pescuit, doljoní (a) - a dojeni. (DD).

dolofan adj. - durduliu. La DU. dom ni (a) - a crăi (CM ), dom nia zim brului f. - M oldova, dom ol a d j - potolit. La DU. dom oli (a) - a se potoli. La DU. dom olit adj. - odihnit (CM ), donată f. —carte im prim ată în lemn. dondăni (a) - a m orm ăi. La DU. donicioåră f. - şiştărel. d o n ic ú ţ ă / - şiştar mic. doniţă f. - găleată de m uls oile. doniţă f. - şiştar. dop n. - bondoc. dop própcă n. - dop la dam igeană. dopuri n. pl. - resturi la lucrarea cînepii. dopurós adj. - de calitate proastă (lînă). dornic n. - priboi. doróşcă f. - covoraş pe podea. dos n. - căptuşeală. dos n. - um brar pentru vite. dos n. - cuşcă. D os pentru cîne. {DU). d o så lă f. —căptuşeală. dosålă f. - loc acoperit pentru vite. dosar n. - loc um brit pentru vite. dosălnie adj. - dosnic. doschí (a) - a dormi. d o s c h iţé le / pl. - turte de aluat dospit. dosélnic adj. - lăturalnic. dosi (a) - a da dosul, a fugi. doúdza (a) adv. - a doua zi. dovadă (scrisă) f. - rospiscă. L a DEX. dovedi (a) (BD Ş, 1472) - a dovedi, a proba, în doc. lui Ştefan cel M are. dovedi (a) - a învinge. dovedi (a) - a pobedi. La CA D E. dovedire f. - victorie. (TD). doveditor /«. - învingător. drăbină f. - scară deasupra ieslei. drac m. - melc. draci n. - ferăstrău.

ilrA cIcă/ - maşină de strivit poama, di A dcă/ - lopată de fier. ilm rîşór m. - dentiţă. ih iieóvcă/ - lopată de fier. dnicuşân m. —melc. drnganåtă adj. - înclinată. (IrAge (a se) - a se găti. drAghin n. - stinghie la boroană. ilrnghinâri m. - carîmb la căruţă. drAghină f. - loitră. La DLR. drAgilă f. - cătină, druglatúră f. - greblătură. drugnătă adj. -p o v îm ită (movilă). (IrAgoste f. - vinăriţă. Dragul Pitic (CDŞ, 1 4 1 4 )-b o ie r . Dragul (CDŞ, 1473) - spatar. drAiniţă f. - prăjină sub streaşină. drAlea adv. - brambura. E x p r . A îm lila dralea = a umbla brambura, d r a m / - unitate de măsură a greutăţilor. drAneă f. - şindrilă. drAniţă f. - culm e de atîmat haine. (IrAniţă f. - prăjină la corlatele puţului. drAniţă f - şindrilă. La DLR. draniţi (a) - a acoperi casa cu şindrilă, draniţít adj. - acoperit cu şindrilă, dranţuroâsă adj. - zdrenţuroasă. drapåc n. - mătură, drapåc n. —grapă. ilrapăc n. - cultivator de afînat pămîntul. ilrapăeică f. - mătură de ogradă. drapacuí (a) - a afîna. drapaluí (a) - a afîna. drapaní (a) - a netezi pămîntul cu grapa. d r A p ă / - cultivator. drnpînă (a) - a zgîrîia (mîţa). ilrAhinåri m. - loitre. dt'Ahinceåc n. - loitrari. (IrAcAríe f - minunăţie. drAcAríef. - năzbîtie.

101 d răeăríe f. - farm ec. drăcăríi f. pl. - pătărănii. drăcim e f - draci m ulţi L a I.C reangă. drăcoăică f. - verigar. drăcuşor m. - drac mic. La C.Negruzzi. drăgăica f. - dans popular. drăgăn m. - dragun. drăgănéle f. pl. - farmece. La C.Hogaş. d răgănéle f. pl. - cireşe necoapte. d r ă g ă n í (a) - a dezm ierda. drăgăstoasă adj. - drăgălaşă. drăgucică adj. - drăguţă L a I.Sbiera. drăguşóri m. pl. - drăgălaşi. D răguţa (B D Ş, 1502) - sora lui Stan. drăm ălui (a) - a cîntari. La I.C reangă. drăncăní (a) - a suna a dogit (butoiul), d răncuí (a) - a acoperi cu şindrilă, d rănicér f. - sindrilar. L a DLR. drănicioâră f. - şindrilă m ică. (TD ). drăniţări n. - covor în carouri, drăniţi (a) - a şindrili. L a DLR. drăniţít - şindrilit. La DLR. drăpăi (a) - a grăpa. drăpănå (a) - a afîna. drăpănåtă adj. - dărăpănată, drăsluí (a) - a m ătura cu m ătura de draci lă. dreåla adv. - bram bura. (DD ). dreâsă adj. - încărcată. dreåsă adj. - întinsă. d re ă s ă adj. - gătită. d re a v ă f . - peptene de dărăcit. L a D U . d réble f. - scară deasupra ieslei. dregător m. - diriguitor la o petrecere. dregător m. - paharnic la nuntă. d ré g e (a) - a unge pod eau a casei. drége (a) - a um ple paharele. drége (a) - a cenătui.

102 drége (a) - a schim ba bucatele, drége (a) - a curăţi pînza ţesută, drége (a) - a curăţi peştele, drélcă f. - burghiu de tîm plărie. d r é l c ă / - unealtă de făcut ghivent, dréle f. pl. - ciuperci com estibile, drélic n. - v. drelcă (burghiu), dreng n. - v. drelcă (burghiu), d re p n e å f. - lăstun-negru. La CADE. dréţă f. - plantă m edicinală, d r é u c ă / - catarg la vela barcasului. dric n. - coviltir (la căruţă), dric n. - coşul căruţii. dric n. - partea de m ijloc a unui obiect, d rişcă/ - lopăţică de uns. drit n. - drept. La CADE. drîgîí (a) - a zgîlţîi, a hurduca, d r îg lă / - m îrţoagă (cal), drîm bă / - val de oşti. (M .C ostin). drîm bă /. - rătez (la ladă), d r î m b ă / - cîrlig la căpăstru, d r îm b ă / - instrum ent m uzical, d r îm b ă / - unealtă de întins lîna. drîm boí (a) - a se bosumfla. drîm boi (a) - a se foi. La N .Ţurcanu. drîm búlcă f. —arpagic, drîngîí (a) - a da din picioare, droågă f. - căruţă mare. La CADE. d roån gă/ - ta la n g ă . La CADE. drob (BD Ş, 1502) - drob de sare. drob n. - tescovină, drobílcă/ - unealtă de strivit strugurii, drobílcă/ - m aşină de curat porumbul, d rob ínă/ - m ocirlă, d r o b ín ă / - alică. drobíncă/ - unealtă de strivit strugurii, d r ó h ă / - trăsură cu patru roţi. drójde / - boştină.

d rop niţă/ —drobiţă. La T.Pamfile. d r o s c ă r íe / - atelier pentru droşte. droscăríe/ - şopron. drosél n. - bobină. d róşcă/ - săniuţă joasă. drot n. - belciug, sîrmă la botul porcului. drot n. —fier de frizat. drot n. —vergi de m etal la loitră. drotuí (a) - a pune sîrm ă în bot. druc m. - cum pănă Ia puţ. druc cu crăcånă - furcă la puţ. druc m. - drug. druc m. - carîm b la loitră. La DU. druc de fer m. - lom. La DEX, DAR drúci m. pl. - beţe de răsărită, drúci m. pl. - război de ales covoare drufleåc n. - strecurătoare, drugâri n. —carîm b la căruţă, drugåri n. - druc lateral la scară, d ru gă/ - fus m are de răsucit, d ru gă/ - coadă cu roată la putinei, drughínă / - prăjină la corlatele pu­ ţului. d r u g h ín ă / - p ro p te a , d ru ghin eåţă/ - creangă groasă, d ru ghin eâţă/ - prăjina pentru găleata de la un puţ. D rughineâţă/ - toponim , d rú glă/ - drugă. drujinăr m. —m em bru al unei drujine d ru jín ă/ - prăjină la puţ. d rujínă/ - ceată arm ată, d ru jîn că/ - nadei, drum (BD Ş, 1473) - î n doc. lui Ştefan cel Mare. drum ăr m. - călător, drum åş m. - călător, drum eţărí (a) - a călători, drúnchi n. —greabăn la cal. drú şcă/ - prietena miresei.

103

rin işlcăc n. - strecurătoare, ilu b i d ă / - argăsire. ilu h i ilă / - puşcărie. Inhala / - vin prost, d u b ås n. - luntre mare. i l ú b ă / - luntre. D u b ăsa ri - oraş pe m alul stîng al N is­ trului. D u b ăsa rii Veclii - sat pe malul drept ui Nistrului. d u b ă /. - vas în care se scurge rachiul, ilu b ă lâ r m. —tăbăcar. La DLR. ilu b ă lă ríe /. - căldură, d u h ă l ă r í e / —m eseria de tăbăcar. ilu b ă lă ríe / - tăbăcărie. La CADE. d u b i (a) - a tăbăci. La DLR. d u b i (a) —a topi cînepa. La DLR. •Iubi (a) - a bea peste m ăsură. La DD. • I u b ir e / - tăbăcire. La DD. (Iubire/ - topire. La DD, DELM . d u b it adj. - tăbăcit. La DD. d u b it adj. - topit, destrăm at. La DD. ilu h lå r n. - rindea cu două cuţite. d u b la t n. - v. d u b la r. d iib o å e / —luntre. d iib ó i/ pl. - luntre. d u b ra v ă (BD Ş, 1 4 9 3 ) - crîng. du b ra v ă (CD Ş, 1393, 1400, 1407) — a mg. d u d å c m. —cufundai', d u d ă /. - m îndruliţă. ilu d ă n å ş n. - parcelă de bălărie, d u d ă u n. - bălării, d ú d c ă / - cucută-de-apă. d u d u c ă / - term en de politeţe, d u d u c ú ţă / - dom nişoară. La DLR. d u d u ie / - cuconiţă. La CA D E. ( I ii d u iţă / —cuconiţă. L a CADE. ilu d u lc ă n ă / - m îndruliţă. La DLR. d u g h e a n ă / - m agazin.

dughenår/w. —prăvăliaş, d ugh en íţă/ - prăvălie mică. d u gh íe/ - mei. dughíe / —sem ănătură, duglån adj. - trîndav. L a CA D E. dúgliş adj. - leneş. La D LR. dugós adj. - leneş. duh n. - răsuflare. E x p r . într-un duh = într-un suflet. La C A D E. duhån n. - uliu. duhån n. - tutun. duhăni (a) - a fum a. L a C A D E. duhlí (a) - a răspîndi un m iros greu. duhlít adj. - puturos. La CA D E. d u h óu că/ - rolă. d uhovnici (a) - a se spovedi. duhuri n. pl. - parfum . duh rău n. - năpust. La CA D E. duién n. - unealtă prim itivă de treierat. duiúm n. - v. duien. duiúm n. - m ulţim e de oam eni robiţi. dulachél n. - bufet (m obilă). dulåm ă/ - haină îm blănită. dulåm ă/ - haină a dom nitorilor. dulandragíu m. - haim ana. La DU. dulap n. - m obilă pentru haine, cărţi. dulap n. - sistem rudim entar de irigaţie. dulåp n. - piuă. dulap n. —scîndură pusă pe două luntri. dulåp n. - scîndură groasă. dulap n. - m asă de bucătărie. dulår n. - chirpic. d ulâu că/ - căţea. La N .Ţ urcanu. d ú lă/ - pară altoită. dulău m. - câine mare. d u lău cú ţă/ - căţeluşă. Dulcescu (C D Ş )-v is tie rn ic . D ulceşti (CD Ş, 1480) —sat.

104 dulhăní (a) - a îndopa. dulúţă f. —haim ana. E x p r. A se duce duluţă = a o şterge, a fugi iute. dulvúri pl. - şalvari. La DU. dum ådă roşă f. - roşie. dum ăn m. - pepene verde mare. dum ån m. - viţel fatat dum inica. d u m åtă/ - roşie. dum ătă f. - pastă de roşii. dúm ă f. - pernuţă decorativă. dúm ă /. - specie a eposului ucrainean. dum béţ n. - dîm buleţ. Dum brava C aprei (CD Ş, 1425) - pă­ durice. Dumbrava Roşie (BDŞ, 1495) - pădure, dum bravă f . - pădure de stejar. Dumbravă (CDŞ, 1430) - „curţile lui d um brăvnic m. - plantă erbacee, dum brăvån adj. - de dum bravă, dum brăveăncă - pasăre m igratoare. D um brăveni (CD Ş, l 4 2 7 ) - s a t . Dum brăveni (BD Ş, l4 9 9 ) - s a t . D um brăviţa (CD Ş, l4 4 7 ) - s a t . D um brăviţa (BD Ş, 1470) - sat. d u m e ă / - pernuţă decorativă, dum elór pron. - dum nealor, dum ésnic adj. - dom estic. Cela ce va fu ra găini, gişte ş i alte p a se ri dumesnice... (Pravila lui Vasile Lupu). dum ésnic adj. - blînd. dum ésnic adj. - gras (pămînt). La DU. dum ésnici (a) - a dom estici, dum esnicit adj. - dom isticit. Dumeşti (CDŞ, 1420) - „sat pe Bîcovăţ” dum ică (a) - a strivi struguri, dum ică (a) - a strivi. La N .Ţurcanu. dum icat n. - un fel de supă. La DU. dum inicănă f. - vacă fatată într-o du­ minică.

dum itriţă f . - tufanică. dum nedzăréşti adj. - dum nezeieşti dum nedzăréşti adj. - evlavioase. dup n. - sm oc de lînă. La DU. dupăc n. - lovitură, pum n. La DU. după prep. - la. dupăbăgeåc n. - cotruţă. dupăci (a) - a da pum ni. La DU. dupăcí (a) - a tivi. dupăcuptiór n. - cotruţă. dupăi (a) - a tropăi. La DLR. d u p ă i( a ) - a tropăi. (DD). dupăít n. - tropăit. La C A D E. dupăitúră f. - tropăitură. La DLR. dupăolăltă adv. - unul după altul. dúpcă f. - monedă de argint. La CADE. dúpi m. pl. - jo c de copii. duplăc n. - rindea de prim ă operaţie. d ú p lă / - pliu (la haină). duplí (a) - a se m urdări. duplít adj. - murdar. dupurós adj. - plin de curnuţi. dupurós adj. - ciufulit. La CA D E. dură (a) - a clădi. La DU. dură (a) - a se ocupa. durăn n. - sticlă rezistentă. dúră f. —baterie pentru lanternă. durăí (a) - a z u r ă i . dúrăt n. - zăpăceală. La DU. d ú r d ă / - a r m ă . La V.AIecsandri. durducån m. - cium ăfas. durduí (a) - a hodorogi. durduí (a) - a hurui. La C A D E. durduít a d j - huruit. La CA D E. durdum ănă adj. - scurtă şi groasă. durdúră f. —nevoie. durdúţă f. - armă. durlân m. - băieţandru. dúrlă f . - puştan. La CA D E. durlígi m. pl. - ciupici. La DLR.

diirlúi n. - prichici. durlúi n. - tulpină de ceapă, durlui (a) - a cînta din trişcă. (Iurşlåc n. - strecurătoare, d ur u i (a) - a da de-a dura. d u r u ito å r e /.'—cascadă. La DLR. D u ru ito å rc a / - sat. d úşcă / - înghiţitură. E x p r. A d a de duşcă = a b ea dintr-o înghiţitură, d ú ş c ă . / - toartă (la căldare), duşég n. - saltea. duşegúbină/ - p l a t ă de răscum părare a unei crim e. La DIM . duşi m. pl. - dispoziţie. (TD). duşleân n. - strecurătoare, duşm ană adj. - periculoasă.

105 duşníc duşníc duşnie duşníc

n. n. n. n.

-

cenuşar (la plită). cahlă. lucarnă. răsuflătoare la poloboc.

d ú tcă/ - tulpina cepei. d ú tcă/ - m onedă poloneză. La DLR. duvålnic n. - cenuşar (la plită). duvleåc n. - strecurătoare. d v o r e å lă / - gospodărire. La I.Neculce. dvorí ( a ) / - a sluji. La C.N egruzzi. dzåm ă (de p eşte)/ - uha. La DLR. d zâm ă/ - ciorbă de găină. D zîrnă (BD Ş, 1488) - răzeş.

E econom ír m. —bogătaş. eetår n. - hectar. edec n. - ogor m oştenit. La DU. édechi n. - frîu la căpăstru. édechi n. - coadă de căpăstru. eftin adj. - darnic (CM ). egheréc n. - stanişte (a vitelor). ei interj. - îndem n, o poruncă. ei interj. - se întreabă ceva. ei interj, ei şi? ei bine. - arată trecerea de la o idee la alta. éiţi m. pl. - cazaci de pe rîul laic. eléi interj. - interpelează ascultătorul. cleléi interj. —elei. elinésc adj. - grecesc. Ene m. - personaj folcloric. E x p r. A veni inoş Ene pe la gene = a fi cuprins de somn. Eni Nicolai (B D Ş) - jitnicer. éni m. - guzgan de apă. Epei (BD Ş, 1 4 8 1 ) - pîrîu. epirót m. - locuitor din Epir. epitróp m - m em bru dirigent al unui aşezăm înt public, al unei biserici, e p it r o p íe / - adm inistraţia unui aşeză­ mînt public, bisericesc, epóhă f. - epocă. La C .N egruzzi. epråc m. - som n (pînă la 2 kg). epurâş m. - şoldan.

epuråş m. - burete galben, épure m. - ştiucă. epureâscă f. - stil de înot. erbărie f. - depozit de p ra f de puşcă, erbíu adj. - verde-saturat. ereâsă f. - erezie. La D .Cantem ir. ereticíc f. - păgînie. La Gr.U reche. eres n. - rătăcire, crm å m. - som n mare. crm úluc « .-m a n ta cu mîneci. crtå (a) - a-şi lua răm as bun. ertăciúne f. - oraţie de nuntă, erúncă f . - găinuşă. La DU. estorlålte pron. - acestorlalte. eşí (a) - a deveni. La I.N eculce. eşitoăre /.' - latrină, etåc n. - iatac. La C .N egruzzi. etéră f. - unealtă de pescuit. La DU. étră f. - vintir. evgheiiís adj. - nobil. La C .N egruzzi. ev ghen isí (a) - a boieri, evg h en íst adj. - boieresc. Rominismul, —zise tot Alecsandri, — avea un înţe­ les insultător pentru tagm a evghenistă. “Român e ţăranul, eu sînt boier m oldo­ va n ’’. La M .Sadoveanu. c z ă t ú r ă / - stavilă. La CA D E. E ze r (BD Ş, 1 5 0 2 )- p îr î u . E z e re a n u l Petru (C D Ş) - com is. E z e re a n u l M ircea (BD Ş, 1502) - fiul D răguţei. E ze ru l Lahului (CD Şs, 1459) - propri­ etate.

F liU 'liic/ —făclie. La DU. lu d ó n n. —pasăre acvatică, lac tón n. —trăsură luxoasă. Iiictón n. —autoturism cu capotă. Iiictón n. - caroserie la autoturism , lunuri m. pl. —fagi. Ini in. - ţesătură deasă cu dungi în relief. IViică / —flanelă. IViină adj. —bun. N u-ichiar faină.(DD). Iiilacuí (a) - a făcălui. lalafói in. - căpăţînă de varză înfoiată. falc arâe / - boală la gît, falei. la lca ri n. - falcă la cal. falcâri n. - curea la căpeţea. íiílcă / - lam a bărzii. laice (B D Ş) - m ăsură de suprafaţă. l a i c e / - unitate de suprafaţă. La DLR. falcér 111. - cosaş tocm it cu falcea. í a l c c r í c / - dare pentru fiecare falce de vie. La DIM. lalcésc adj. - de falce. E x p r . P ră jin ă fălcească = prăjină de falce. La CADE. fald n. - lam a bărzii. fald n. - cîrlionţ. fald n. —cută. lalét adj. - stînjeniu. lalí (a) - a se lăuda. falitu l n. - arătarea darurilor la nuntă. fălit n. - rindea. I'alón n. - veşm înt preoţesc. lalóşi adj. —fudulani. falş (BD Ş, 1472) - î n doc. lui Ştefan cel Mare. falţ n. - lam a cuţitoaiei. lalţ n. - rindea cu daltă în figuri, l a l ţ o u c ă / - rindea pentru jgheaburi, lalţo v íc n. - rindea de făcut jgheaburi, fan a ra g iu m. —cel ce aprinde fanarele, la n a rg iu m. - fanariot. La DU.

fanaticesc adj. - fanatic. La C.Conachi. fanastîcuri n. pl. - m ofturi, f å n ă / - steag. fandosit adj. - fudul, lăudăros, făngle/ - tigaie (cu coada lungă), fantăl m are n. - vas din doage de 500/. fantazíu adj. -p ric e p u t, fantozí (a) - a face m ofturi, fapt n. - duşm an. farafagåuă/ - cleşte de scos cuie. farafastîc n. - mofturi, fasoane. La DU. farafói n. - varză pipernicită, faraon m. - căpcăun, faraon m. - copil obraznic, farasîu - drac. farb arå/ - ornam ent la streaşină, fârbă/ - vopsea, farbuí (a) - a vopsi, farelnic ni. - geam baş. farfåsít adj. - m ofturos, năzuros, farfurie/ - faianţă, porţelan. La 1. N e­ culce. farfurie d isfăţată/ - farfurie întinsă. farm agíu adj. - ferm ecat. farm azon m. - şarlatan. farm azoån ă/ - vrajitoare. La CA D E. fârm e (a) - a fărîm iţa. f a r n ic ú ţă / - farîm ă. farsófcă/ - rindea cu daltă în figuri. fărşi ii. pl. - foarfece. fartăl n. - lot de păm înt. fårtă/ - şorţ de ferar. fartúh n. - şort de fierar. fartujóc n. - şorţ de fierar. fartúşcă/ - şorţ de fierar. fåsc n. - lam a toporului. fâs c ă / - lam a cuţitoaiei. fasolă/ - fasole. La CADE.

108 f a s o lir e / - fandosire. fast n. - rindea cu daltă în figuri, fasúia-ciorii / —curcubeţică. fa su la -lu p u lu i/ -c u rc u b e ţic ă . fasulăríe/ - loc unde se cultivă fasole, fasúle-pu tu roase/ pl. - curcubeţică. fasúle-sălb atice/ pl. - curcubeţică. fa sú le-p e n tru -p lo şn iţ/ pl. - curcube­ ţică. fasúle-glonţ / pl. - m încare: fasole fierte, oloi şi ceapă crudă. få ş ă / - cingătoare colorată. f a ş ú c ă / - faşă. faşú e/ - bucată de slănină. f å ta -p o p ii/ - j o c popular. fată p răp urică/ - văl la mireasă. fåtcă f. - halău. La Th.H olban. fåtcă/ - coş de prins peşte. f â t c ă / - pînză de păianjen. f a t ílc ă / - ram ă (Ia fereastră). fatírcă/ - fereastă la iatac. fatírcă/ - oberi iht. faţa c a s e i / - podea de lut. faţa b a lc o n u lu i/ - fronton. fåţa calid oru lu i/ - fronton. fåţa ca sei/ - podea. faţa cerd acu lu i/ - fronton. faţa cucoanei adj. - roz. faţa m esei/ —faţă de masă. fåţa paravan ulu i/ - fronton. faţa forgan cu lui/ - fronton. faţă/ - faţă de pernă. faţă / - cearşaf. f a ţă / - căpută la cizmă. faţă alb ă/ - cearşaf. faţă de cap atîi/ - faţă de pernă. faţă de coldără/ - cearşaf. fåţă de iorgan / - cearşaf.

fåţă de masă de g u m ă / - m uşam a fåţă de plită/ - placă de schijă la plilft faţeråri m. —fluierari. faţiåtic n. - fronton (la cerdac), faţîiåt n. - fronton (la cerdac), fåur m. —fierar, fåur m. - februarie. Fauri (BD Ş, 14 6 8 ) - s a t pe Bistriţa. fåză/ - lam a toporului. făcălătniţă/ - mustuitor. făcălău n. - v . făcălătniţă. făcălău n. - facăleţ. La CA D E. făcăléţ n. - vergea. făcăluí (a) - a strivi strugurii. făcăluí (a) - a am esteca legum e fierte făcăluít adj. - făcut pireu. făcător m. - tvoreţ. La CA D E. făcătură/ - înfăţişare. făcătură / - ferm ecătorie. făcut adj. - contrafăcut. făcuţél adj. - chipeş, trupeş. făcuţél adj. -c h e rc h e lit. făgån m. - fag tînăr, fåguleţ. La CADE făgădår m. —cîrcium ar. făgădåş n. - făgăduinţă. La CA D E. făgădău n. - cîrcium ă. Făgădău n. - sat. făgăt n. - pădure de fagi. Făguleţului (BD Ş, l4 7 3 ) - v a d . făguråş m. - făgurel. La M .Sadoveanu. făină de păpu şoi/ - mălai. La DLR. făitå/ - văl la m ireasă, fălălăí (a) - a fîlfîi. La C A D E. fălbărîcă/ - ornam ent la streaşină, fălcăríe/ - oreion (boală), fălcăríţă / - tetanos (boală), fălcău adj. - fălcos. La CA D E. fălceå/ - lopăţele la vatale. La DU. fălceå/ - f ie c a r e din tălpile săniei, f ă lc e å / - falcă la cai.

litlrc'le/. pl. - stinghii la boroană. iillcír in. - fălcer, c|)a.nKapb-lucrătorul nuci fălci de păm înt sînt elemente îm­ prumutate (de ruteni) din lim ba moldo11 'neas că. La I.Bogdan, ffllcer m. - cosaş tocm it cu falcea. lAlccsc adj. - prăjină fălcească. Irtlci / pl. - craci la car. Iillcícă/ - lam a bărzii. Iillfărå m. - palavragiu. lAli (a) - a se lăudă. La M .Em inescu. IAli (a) - a pream ări. La C.N egruzzi. Iillitór m. - lăudător. La C.N egruzzi. lăloåsă adj. - m îndră. I’ă lós adj. —sem eţ. La A l.Russo. lă lţu itú ră / - jgheab făcut cu rindeaua. fă n å r n. —fanar. La CA D E. fiínă prep. - fară. Coş fa n ă fund.{ DD). fă n ín ă / - faină. fă ră n é le / pl. - farîm iţe. f ă rb ă ră le / pl. - ornam ent la streaşină. fă rd e c ît adv. - num aidecît. tarfål n. - ferfeniţă. fă rfă c å (a) - a ferfeniţă. fă rfă c å ri m. - rădaşcă. fă rfă c â t adj. —ferfeniţos. fărfă ló g adj. - lăudăros. I'ărfós adj. - terfos. ţa r in ă / - faina. (DD ). f ă r i n ă / - faină. La C A D E. fă rîm â (a) - a crăpa (lem ne), fă rîm ă (a) - a fårîm iţa. La CADE. fă rîm å ( a ) - a s t r i v i , fă rîm ă (a) - a ciopîrţi. f ă rîm ă (a) —a nim ici, f ă rîm å (a se) - a face m ofturi. F ă rîm ă (CD Ş, 1 4 4 9 ) - răzeş, f ă r î m ă t ú r ă / - fărîm ă. La DLR. fă rm å (a se) - a se preface, f ă rm â (a) - a strivi strugurii.

109 fărin ă/ - fărîm ă (de pîne). fărm ăciós adj. - farîm icios. fărm ătú ră/ —fărîm ă (de pîne). fărm ătu réle/ pl. - fårîm iţe. fărtåt m. . - frate de cruce, fărtoi (a) - a da într-o parte (carul), făşcúţă/ - putinică cu capac. La DLR. fătåu ă/ - văl al m iresei, fătălói n. - fată bine dezvoltată, fătú ţă/ - fetiţă. făţăríe/ -ip o criz ie. La I.N eculce. făţăríe/ - făţărnicie. La M .Em inescu. făţăríe/ - făţare. făţoåsă adj. - m are la faţă (fem eie), făurår n. —februarie, făuråş n. - v. făurar, făurél n. - v. făurar. Făureşti (BD Ş, 1502) —sat pe Tutova. fecior bătrîn m. - flăcău stătut. feciorie/ - tinereţe. fehréi n. - rindea cu daltă în figuri. féld ă/ - rindea cu daltă în figuri. felegeån n. - păhărel (de rachiu). felegós adj. - zdrenţăros. La CADE. felehérţ n. - crucea carului. La CADE. feleşåg n. - fire, fel de a fi. feleştióc n. - păm ătuf. La DU. feleştiúc n. - bucăţică. felezău n. - m ătură rasfirată. felezui (a) - a m ătura pleava. felgarée/ - rindea cu daltă în figuri. féli n. - m od, chip. L a DU. feliurit adj. - de tot felul. La I.Creangă. felţåri n. - rindea de făcut jgheaburi. felţuitóri n. —v. felţari. feluri n. pl. —culori. fenér n. - fanarul m orii. La DU. férbe (a) - a suda.

110 férbe (a) - a se cicatriciza. fercheş adj. —repezit, feredeu n. - baie. La DLR. fereduí (a) - a se îm băia. La CADE. ferencă f. - cerc la plită, feresău n. —ferestrău. La DU. fereståri n. —toc la fereastră, fereståri n. - ochi de fereastră, mobil, ferestrâri m. - m eşter de ferestre, ferestrâri m. - toc la fereastră. Dzîşim ramcă, da m ai m oldoveneşte —ferestrari.( TD). ferestrâri n. - pervaz, ferestrâri n. - rindea dublă, ferestruică f. - ochi mobil la fereastră, ferestruică la g a n o c/. - lucarnă, ferestruică la n a s - lucarnă, ferestruică m ică f. - ochi de fereastră, ferestúcă /. - lucarnă, f e r c s t ú ţ ă /- v. ferestúcă. ferfeliţós adj. - zdrenţuros. ferfeniţă f . —zdreanţă. La DU. ferfeniţite adj. - v. ferfeniţoase. ferfeniţoåse adj. —cu foi multe, ferfeniţos adj. - zdrănţăros. La DU. ferghiréu n. - rindea (cu daltă în figuri), ferire / . - protejare. Că M oldova lup­ tase mult pentru ferirea lim bii de ... construcţiunile arbitrare ale filologi­ lor era... cunoscut moldovenilor. La G .lbrăilcanu. ferm ecătoreăsă f. - vrăjitoare, ferm i f. pl. - docum ente, ferm ól n. —fermoar, ferpelcţ n. - foaie pentru o piroşcă. férşăl m. - felcer. fes n. - festă. E x p r . A -i face cuiva fesul = a-i face, a-i ju c a festa, fesfeséle f. pl. - dichisuri. La CADE.

f e s f e ş é le / pl. - zorzoane. féşnic m. —sfeşnic. feştéală f. - vopsea cu ulei. feştelí (a) - a ocărî, a batjocori feştelí (a) - a m înji. E x p r. A o feşteli = a încurca treaba. feştclít adj. - ocărit, batjocorit. feştelít adj. —murdar. La CA D E. féşter m. - pădurar superior. feştilă f. - cîlţi. feştilă f. - ţesătură groasă din cînepă feştilă f. - urzeală gros sucită, feştilă f. - aţă de cînepă gros sucită, feştilă f. - aţă (întreagă) a lum inării feştilă f. - lum înare. La M .Sadoveanu Fete G otcă (D B Ş) - pîrcălab. fetească f. - varietate de poam ă, fetelég m. - bărbat care nu poate avea copii. Feteleşti (BD Ş, 15 0 2 ) - s a t . feteléu m. - flăcău stătut. Feteşti (BD Ş, 15 0 3 ) - s a t . fetică f . - feţişoară. La Gr.Vieru. fetică f. - plantă ierboasă. f e t n e g c â / - fetişcană. La DU. f e t n e g íc ă / - fetişcană. fetneşică /.' - v. fetnegică. feţuí (a) - a unge podeaua (cu lut). feţuít adj. —uns cu lut. feţuitóri n. - rindea (cu două cuţite). íiå c u r n. - trăsură (cu patru roţi). f i d e å n ă / - p u i de vişin. fiéşti adj. —din rude m ari. figăre f. - rindea (cu daltă în figuri). figăree n. —v. figare. fig h ír n. - v. figare. fig u ró u c ă f. - rindea. figuri/ pl. —ornam ent la streaşină. fihrél n. - rindea (cu daltă în figuri). filandél m. - agent financiar.

ulm ii ii - rindea (cu daltă în figuri). I iliir iic ă / - v. filarei. Ulii / foae. La DU. liH ir ă / - unealtă de făcut ghivent. IlU-tin adj. - stînjeniu. IlUgus adj. - zdrenţuros. Illiliérie f. - rindea cu daltă în figuri. Illlştióc n. - bucată m are. I lllú n c ă / - rindea cu daltă în figuri. Illi'ui 11. - rindea cu daltă în figuri. Illoncår n. - rindea cu daltă în figuri. Iluaghél m. —agent financiar. Ilnadél m. - v. finaghel. Iliiânţ m. - agent financiar. I l n ă n ţ ă / - agent financiar. I l o å r ă / - frică. liong n. - fundă; bant. La CADE. liorós adj. - n ă p ra z n ic . La DLR. lira n c å ri n. - carniz (la fereastră). fire / - m îndrie. E x p r. A se ţin e de lire = a se ţine m îndru. La I.Neculce. liro ån că /. - perdea. lirm å n n. -g ra m o tă . (TD). firm an n. —surugiu. l í r l ă / - măsură de teren. La C.Negruzzi. liştånie f. — curăţenie. E x p r. A face liştanie = a face curăţenie. li) adv. - gata. litiríe f. - strat de legum e. fitóc n. —fiţuică cînd se trage la sorţi. lituí (a) - a term ina. l i ţ i å n c ă / - ciocan m are de lemn. liţu ito å re f. - m istrie. lîlfiít adj. - peltic. La CA D E. lîn å r n. - felinar. La M .Sadoveanu. lîn ă ri n. - felinar. ITnări n. - lucarnă. iM naţelor (BD Ş, l 4 6 9 ) - v a le . I ln a ţe lo r (BD Ş, 1 4 6 9 )- p îr î u . lîn ă ra ş n. - fanar mic. La CA D E.

111 fînăríe f. - islaz, fîntål n. - puţ artezian. fîntăl n. - puţ mare. Fîntîna B lidarilor (B D Ş, 14 9 1) sem n de hotar. Fîntîna Iui Epure (B D Ş, l4 9 3 ) - s e m n de hotar. Fîntîna P ăducelului (C D Şs, 1493) semn de hotar, fîntînår m. - puţar. fîntîna f. - puţ. La DEX. Fîntîncle (CD Ş, l4 2 5 ) - d e a l . Fîntîncle (BD Ş, 1482) —pîrîu. Fîntîncle (CD Ş, 1426) - sat pe Bahlui. fîntîníţă f. - izvor făcut de m îna omului, f în t în íţ ă / - puţurel. La DEX. fîrcigói n. - băţ de sucit funia, fîrfâlă f. - prăpăd, fîrfălóg m. - bărbat desfrînat. fîrfîí (a) - a lucra de m întuială. fîrfîít adj. - făcut de m întuială. fîrfîitú ră/ - lucru făcut de m întuială. fîrîí (a) - a forăi (calul), fîrncå ni. - v. fîrnoagă. fîrnîi (a) - a fonfai. La DU. f îr n îit - fo n f fîrnoågă m. - om fîrnîit. fîrşí (a) - a term ina. F îrtat(C D Ş , 1460) - „fratele lui Vlaico” . fîrţîcúş m. - corcoduş (pom ). fîrţîcúş m. - porum brel (arbust). fîrţîgău adj. - fudul. La CA D E. fîrţîí (a) - a se fuduli. fîrţîí (a) - a se preface. fîrţîí ( a ) - a cleveti. fîrţîiåc adj. - clevetitor. fîrţóg adj. - zburdalnic. La CA D E. fis m. - copil pipernicit.

112 fisă adj. - certăreţ. fisîí (a) - a m ocni (focul). fistic n. - nucuşoară. La DU. Fîstîc (BD Ş, 15 0 2 )- p îr î u . Fîstîci (BD Ş, 1497) - mănăstire. fistici (a) - a se buim ăci. La DU. fîstoåge f. pl. - floace. (TD). f i ş c ă / - sadină (plantă). fişcîi (a) - a fluera printre dinţi. La DLR. fişchi n. - tulpină de ceapă. La CADE. f îş c h ie / - scursură de bălegar. fişîc n. - sm oc (de iarbă). fişnéţ m. - om iute la caracter. fiştichíu adj. - verde-deschis. fiştichíu adj. - galben-verzui. fiţ m. - copil neastîm părat. fiţă /.' - lepădătură. La N .C ostenco. fîţă f. - fetiţă neastîm părată. fiţcă f . - fetiţă zglobie. fiţîitúră f. —fem eie înfum urată. flanca f. - flanelă. La CADE. flanícă / —flanelă. ílanilíu adj. - roşu-întunecat. flaim uc m. - nătăfleţ. La DU. flăcăi (a) - a holtei. llăcănåci m. pl. -flă că u an i de 15-18 ani. flăcăríe f. - flăcăraie. flăcăuan in. - tinerel. La CADE. Ilăcăuăndru m. - flăcău chipeş. flăcăuăş m. —tinerel. La CADE. flăcău bătrîncios m. - flăcău stătut. flăcău vechi m. - flăcău stătut. flăcău de-a doilea m. - văduvoi. ílăcău răm as m. - flăcău stătut. flăcău trecut m. —flăcău stătut. flăcău tîrdzîu m. - flăcău stătut. flăcău în stare m. - flăcău stătut. flăcău întreg m. - flăcău stătut.

flăcău în tot bunu m. - flăcău stStm flăm înjiune f. - foam e grozavă flăm înjiúne f. Şi astfel general teanu (la început de ianuarie 1918/ u trecut Prutul ş i provincia (Basarabiiil devenise depozit de p ro vizii pentru flam înjiunea noastră, a devenit, aş teptin d vremuri mai bune, un teritoriu ocupat m ilităreşte. La N.Iorga. flăm înjiórii m. pl. - flăm înzii. flăm înjiúne f. - foam ete. Flăm înzilor (CD Ş, 1448) —gîrlă. flă r ă so å r e / - floarea-soarelui fle å n d u r ă / - zdreanţă. fleanduroåsă f. -te r f o a s ă . (TD). fleåşă f. - pansam ent. fleåşcă f. - zăpadă moale. flccău m. - maladeţ. La DLR. flecui (a) - a strivi (strugurii cu maşina) flecuí (a) - a m esteca bine. flecuşteţ m. - m ărunţiş. flecuşteåţă f. - bagatelă. La DU. flegherâş n. - turn. flendărós adj. - zdrenţuros. fleoårcă f. - fem eie desfrînată. fleoărcă f. - bîrfitoare. fleoårcă/ - gură spartă. E x p r . Tacăţi fleoårcă = tacă-ţi gura. fleoåşcă f. - noroi. fleorcăí (a) - a trăncăni. íleoşcăiålă f. - noroi. flc o şc ă r å e / - noroi. fleoşcăråiniţă f. - noroi. fleóşniţă f. —noroi. fléşie f. —flecăreală, trăncăneală. fleşteríţă f. - glod cu zăpadă. fleşteriţă f. - bîrfitoare. flcştură f. - flearţă. La CA D E. fligher n. - cerdac. fliónc n. - cravată. fliónd n. - bucăţică de varză acră.

IIIiiiiiI ii fundă. HlomieAlă / —noroi. II111 şt ai (a) - a bate cu biciul, lliuşi Ai (a) - a se m urdări (de noroi), lliuşi'ă /. ciocan de rachiu. (CA D E). HmşcA/ m ăsură de rachiu. (DU). IIm>( iúc n. — m încare la răpezeală. La ( AI)E. H oiicA/ - păr nepieptănat. Ilnarc/ - ghirlandă de flori la mireasă. llo A re / - ornam ent la streaşină. llo A re / - fundă. M oare/ - verigă la pripon. lloAre/ - vază. llo A r e/ - spic de porum b. lloAre/ - jo c popular. Iloare-boierească / - crizantem ă. MoAre-de-casă/ - vază cu floare. Iloare-de-ceai/ - trandafir. Iloare-de-diur/ - trandafir. Iloare-de-rujă / - trandafir. Iloâre-galbenă f. - trandafir. Moâre-n-gavanos/ - vază cu floare, flo a r e -n -h îr b / - vază cu floare. Moare-n-litră/ - vază cu floare. Iloâre-olo / - aloe. Iloåre-roşie / —trandafir, (loarea-bonzarului / —vetrice. (loârea-bostanului adj. - galben. Moårea-brumei/ - brînduşă. Iloårea-cabacului adj. -galben-deschis. Iloårea-cea-m are / - iarba-m are. Iloårea-crestei/ - ornam ent. Iloårea-ghiorghivanului adj. —liliachiu. M oărea-gram afonului - crin. floârea-răsăritei adj. - galben-închis. Iloårea-soarelui adj. —galben-închis. M oårea-stuh ului/ - s p ic u l stufului, flocăiålă/ - păruială. Floceşti (BD Ş, 1 4 7 2 )- s a t .

113 florår n. - luna mai. florari n. —rindea (cu daltă în figuri), florari n. - ornam ent la streaşină, florărie/ - ornam ent la streaşină. Florea (BDŞ, 1495) - nepot al lui Frăţilă. florean adj. - bălţat, cu pete. Floreşti (BD Ş, 1495) - sat. flori/ pl. - ornam ent la streaşină. flóri/ pl. - coroana m iresei. flóri la c a s ă / - ornam ent la streaşină. florícă adj. - floreană, cu pete (vacă). f lo r ic ic a / - num ele unei hore. floricică/ - fundă. floricică de co rd ică / - fundă. florós adj. - înflorit. flueråş n. - to tîlc ă . flueråş m. - fluerist. La CA D E. flúir n. - tulpină de ceapă. fluturåş m. - libelulă. foåe lin iată/ - propis. La DLR. foam ete/ - flăm înzilă. (TD). foåşcă/ - pelicică prea uscată. focâri m. - cuptoraş de vară. focaşîu adj. - roşu-portocaliu. focăí (a) - a face des focul în sobă. f o c ă r â e / - foc mare. focăríu adj. —roşu-deschis. focos adj. - înfocat. L a M .Sadoveanu. focós adj. - rosu-aprîns. La M .Eminescu. focşór m. - degeţel-roşu (plantă). Focşa (BD Ş, 1495) - boier m oldovan. focşór m. - lum înărică (plantă). focşór in. —m ieşunea. focşór m. - scrîntitoare (plantă). focuri n. pl. - procente de alcool. focuri n. pl. - baterii (pentru lanternă). focuşór n. - aprindere la plămîni (la cai). fodolíe/ - fudulie. (TD).

114 fodulóşi adj. - fudulani. fofåină f. - diaree, fofåină / - guturai, fofélniţă / - lim ba melifei. La CADE. fofleåncă f. - om de nimic, foflénchi interj. - tronc! La CADE. fóflic n. - buclă, fofológ m. - prostănac, fói n. - căpăţînă de varză înfoiată. fói n. - deşert (parte dintre ultim a coas­ tă şi şold la vită). fói n. - aprindere la plăm îni (la cai). fói n. - plăcinte. E x p r . Foi cu brînză = plăcinte cu brînză. foi (a) - a respira. fói n. - foaie la fierărie. La DU. foileånă / —v. foiliţă. f o i l í ţ ă / -fru n z u liţă . foişor n. - pătul la vie sau la pepenărie. foişor n. - pernuţă (pentru copii). foişor n. - aprindere la plămîni (la cai). foişor îm brodat n. - pernuţă decorativă. fóiul n. - frunza. E x p r . Foiul verde = frunză verde. fojgăí (a) - a m işuna. La DLR. fojgăitúră / - foşnitură. La DLR. folår m. - dregător care strîngea folăritul. folărít n. - dare pe stîni şi pe brînză. L aD IM . f o lb ó t c ă / - tricou, folcúţ n. - floc (de păr). Foleşti (BDŞ, 1502) - selişte pe Crasna. Foleşti (CD Ş, 1 4 2 9 ) - sat. foleşti (a) - a face tîrg la Făleşti. (DD). folfăí (a) - a fonfai. foltån n. - parcelă. La CADE. foltăun n. - petec de păm înt. La T. Pamfile. Folticeni (CD Ş, 1490) - sat pe Şomuz.

fom etóşi adj. -flă m în z i. fom feå f. - buclă, fom eticióşi adj. - înfom etaţi, fonţonâri n. - funcţionar, foråib n. —m îner la sertar, f o r å ş c ă / - faraş. forăí (a) - a sufla zgom otos pe nări forcăí (a) - a sufla zgom otos. forcoteålă f. - forfoteală. forfăí (a) - a fierbe în clocot. forfecătór adj. —cu vorbă m ultă. forgăng n. —cerdac. fórm ă f. - tava rotundă reliefată. fort n. - cerc (la plită). fórtcă f - ochi de fereastră, mobil. fórtocică f. - ochi de fereastră, mobil fórtocică f. - ram ă de fereastră. forţoli (a) - fandosi. La N .Ţ urcanu. fosăí (a) - a m ocni (focul). La DU. fósăiâlă f. - învălm ăşeală. f o s ă ílă / - care răsuflă greu pe nas. fósîe f. - ezătură la izvor. foşalău n. - unealtă de scărm ănat lîna. foşcåri n. - căpăţînă de varză înfoiată foşcăí (a) - a fîşîi. La DLR. foşcăitúră f. - fîşîire. La DLR. f o ş n e å lă / - fîşîire. La C A D E. foşni (a) - a fîşîi. La M .Em inescu. fo şn ire/' - fîşîire. La M .Em inescu foşnitură f . - fîşîitură. La I.C reangă. foşnit n. - fîşîit. La N.Gane, Al.Vlahuţă. frag m. - fag. frågă f. - viţă de vie. frågă f . - struguri. frantórcic n. - fronton (la cerdac). franţuz n. - cheie franceză. fr a n z e lă / - bulcă. La DEX. franzolí (a) - a se fuduli. fråsan m. - frasin. fråsnî m. - frasin.

.........

şalincă cu franjuri. s o n i m. - toporaş. u | »i />/ lăstari neroditori, i | m p i - toporaşi. i itliiţ in curelar, m eşter de frîe. i ..... . pînea (a) —a zoii. La DLR. • m unţii (a) - a m ototoli. i nmliitA (a) - a strivi strugurii. • numişi (a) - a ferm enta. i im ml A (a) —a durea. (DD). • a m ií ( h ) a se tîngui. La CADE. • i>iiin|i (CD Ş, 1 4 2 9 )- s a t . i iilrtuţi (BD Ş, 1503) - sat. m ilţfl (CD Ş, 1452) - „fecior al lui Ihedcon” . rrA|IIA (BDŞ, 1495)-b o ie rm o ld o v a n . i Aţileşti (CD Ş, 1448) - selişte. i ilţlór m. - lăstar neroditor, i u ii (a) - a cura cocenii de boabe, i m i (a) - a strivi strugurii (cu maşina), •vi’ăţéi m. pl. - bucăţele mici de aluat, i ecăţei - sat. i ccAţéi m. p i —drojdii, i r n lţé l m. - drojdie din plăm ădeală, i ig ;ir n. - cuţit cu două capete, i éiichi in. - roşie, l í'iicic n. - haină bărbătească, .1

/

r í z ă / - buclă. rezîu adj. - de culoarea fragilor, rc/.uí (a) - a netezi, i ig å re f. - tigaie (cu coadă lungă), i i g ă r e / - vergea pentru descîntat. i ig å re f. - descîntec de sperieţi. i ig arie f. - rindea (cu daltă în figuri), h g a tó r n. - tigaie (cu coadă lungă), i ig u rå t adj. - am orţit de frig. i íg u ri n. p i - febră vitulară. rip t adj. - zgîrcit. i iz ú ră f. - buclă. ■icnite f. p i - nările calului.

115 frîm bie f. - ciucuri. La CA D E. frînc m. - francez, frînghi m. - franj, frînghie f. - brîu îngust, frînghíu n. - bom faer. frocní (a) - a forăi (calul), fructe n. p i - legum e, frúcturi n. p i - fructe, frum oasă f. - peşte. F rum oasa (BD Ş, 1491,1503) - pîrîu. Frumoasa M are (BD Ş, 1491) - p îrîu . Frum osul (CD Ş, 1 4 1 1 )- p îr î u . Frum oşiţa (BD Ş, 1 5 0 3 )- p îr î u . frum uşăl adj. - roşu-aprins. frum uşâţă f . - frum useţe. L a V. Vasilache. F ru m u şălu l (C D Ş, 1452) - unde a fost ~. F rum uşălul (CD Ş, 1 4 2 8 )- p îr î u . Frum uşica (BD Ş, 1 4 7 3 )- s c h it . Frum uşiţa (C D Ş, 1 4 3 6 )- p îr î u . frundzări m. - plop. frundzåri m. - varză înfoiată. frúndză f. - felie subţire de pâine, frundzări (a) - a culege într-ales. frundzîşoåră f. - frunză de dafin, frúndzul m. - frunză. (TD ). frundzuleână f. - frunzuliţă. (TD). frundzuoâră f. - frunzişoară. (TD). fruntåri n. - căpăstru, fruntâri n. - răscol la căruţă, fruntâri n. - fronton (la cerdac), fruntaş n. - curea pe fruntea calului, frúnte f. - fronton (la cerdac), frunte f . - bogat. E x p r . Tare de frun­ te = fruntaş, bogat. f r u n t e / - prim ul cules. E x p r. A cule­ ge fruntea la harbuji = a culege prim ii pepeni.

116 frunte (a face). - a da în copt. E x p r. A face frunte de copt = a da în copt. frunteråş n. - fruntar. Frunteş (D B Ş, 1488) - stolnic, fruntiéră f. - fruntar. f r u n t íţ ă / - fruntar. frunţît adj. —îm blătit. frúnza-nucului adj. - cafeniu-închis. frúnza-plopului f. - plătică. frúnză-uscată adj. - cafeniu-deschis. frupt n. - produse lactate. La DU. fudulåni adj. - fuduli, fudulåş adj. - fuduli, fudulii n. pl. - testicule de bovine, fudulóşi adj. —fudulani. fugâlnic n. —rîndea lungă, fugån n. - r â n d e a lungă, fugåncă f. - v. fugan. fugånoc n. - rindea lungă, fúgă /.' - vijelie. E x p r . A fară-i fugă = afară ninge şi bate puternic vîntul. fugăní (a) - a netezi cu fuganul. fugări (a) - a răzm eri. La DLR. fughéucă f. - peşteră, fugi (a) - a se decolora, fugi (a) - a se şterge, a se lua. fugi (a) - a aluneca, a se surpa, fuguí (a) - a netezi cu fuganul. f u io å g ă / - răm ăşiţi după alesul covo­ rului. fuioågă f. - persoană istovită, fuiór n. - mănunchi de cînepă nelucrată, fuioare n. pl. - daruri mirilor, fulău m. - netrebnic. La CADE. fulg n. —spic de porum b, fulg n. - spic de stuf. fulgân n. - rindea lungă, fulgăní (a) - a netezi cu rindeaua.

F u lg e r (C D Şs, 1489) - M ovilă lui Fulger. fulgeréşte adj. - iute ca fulgerul. fulguí (a) - a rindelui. fulgui (a) - a şterge cu m ătura de stuf. fuligoâsă adj. -m iţo a s ă . fultån n. - insuliţă acoperită cu stuf. fultăn n. - tufăriş des. fum n. - gospodărie, casă. La I.Neculce, fum agåri m. pl. - cărbuni presaţi. fum år n. - lucarnă. fum år n. - hogeag. fum år n. - foaie de prisacă. fum år n. - foc m ocnit cu m ult fum. fum årnic n. - lucarnă. fum årnic n. - foaie de prisacă. fum ăgå (a) - a m ocni (focul). fum ăgări n. - foaie la prisacă. fum ăgăí (a) —v. a fum ăga. fum ăgí ( a ) - v . a fum ăga. fumăråri n. - dregător, încasa fumăritul. fum ăréţ m. - fum ător începător. fum ărít n. - dajdie plătită de fiecare gospodărie (hogeag). La DIM . fum ător n. - foaie de prisacă. fum egai (a) - a fuma. fum eghi (a) - a mocni (focul). fund n. - fronton (la cerdac). fund n. - m ăsuţă jo asă cu trei picioare. fund n. - fundişor de hăcuit varza. fund n. - gurar la c u p tio r . fund n. - capac la cratiţă,. fund de bucătărie « .- fund de hăcuit varza. fund de sac n. —tăbultoc. fund la cuptor n. - g u ra ri. fund cu picioare n. - m ăsuţă rotundă. fund la cerdac n. - fronton. fundăc n. - fronton (la cerdac). fundåc n. - gurar la cuptior.

Ilimlm n înfundătură. ...... n partea încovoiată a săniei. Iti / m ăsuţă jo a să cu trei picioare. tiimlii / Inud de hăcuit varza. • Iiiiiuire / - parte a săniei. iio.ni /. partea din urmă a căruţei. u i m i r e / - fronton (la cerdac). ..... l> .i(('l)Ş , 1428) —boier moldovan. I ii it(i (BD Ş, 1 4 8 4 ) - s a t. ...... ii capac pentru oala cu lapte. I mulul ( BDŞ, 1491) - sat. Iul ealidorului n. —fronton. Iiin iliird i i . - v. fu n d u c. •m u l u r i i i . pl. - obloane (la fereastră). I um ilirii Noi - sat. I um ilirii Vechi —sat. Imiilfiţ n. picior la păhăruţ, im iícéi pl. - bubuliţe. La DU. Iniile /. cunună (de ceapă). Iun ie de usturoi f. - cunună de usturoi, lim itei pl. - fire de paianjen. Iu n íj> h c/ —funingine. Itinff’în ă f. - funingine. La CADE. Im i i i . - hoţ. La I.N eculce. lu rå ( a ) - a s e furişa. La I.N eculce. furaj n. —raţie pentru cai. íui ii j n. - făraş. lu ra jîr m. - grăjdar. lurajîr m. - herghelegiu. Curatori m. —tîlhar. lurăciúne / —hoţie, furăjăl n. - făraş. C u rc ă / - druc lateral la scară. C ú rc ă / - stîlp Ia gard. f u r c ă / - p ar Ia corlatele puţului, f u r c ă / - coam e la rîşchitori. La DU. f ú r c ă / - unealtă de pescuit, l ú r c ă / - şezătoare. Cúrcă de a r i e / —furcă cu trei coam e, furcă de chiatră/ - furcă cu opt coarne.

117 fúrcă de cu m p ă n ă/ - furcă la puţ. fúrcă de pleavă/ - furcă cu opt coame, fúrcă de trier/ - furcă cu cinci, şapte coam e. fúrcă d ea să / - furcă cu opt coam e, furcărie/ - şezătoare, clacă de tors. furcu liţă/ furcu liţă/ furcu liţă/ furculiţă/ furcu líţi/ furdéliţă/

- parte cărnoasă la copită, - pieptene de b ătu t firele, - co am e la rîşchitor. - beţişor cu care se urzeşte, pl. - ornam ent pe ţesătură, - viscol,

furdí ( a ) - a viscoli. Furdui (BD Ş, 1493) - nepotul lui M îndrea. furdú şă/ - prune mici. furíngine/ - funingine, furlandisi (a) - a se fuduli, furluå (a) - a şterpeli. La I. Creangă, furtişag n. - găinărie, furtunåtic adj. - sperios (cal). Furul Laţcu (CD Şs, 1502) - seliştea lui Laţcu Furul. fus n. - coadă cu roată găurită la putinei, fus n. - ax cu ghiventuri la teasc, fus n. - m îner la m enghine, fus n. - boştină. fus n. —rădăcină în form ă de con. fuşalău n. - unealtă de scărm ănat lîna. fuşălíşte/ - risipă. fuşél n. - vergea la sulul de dinainte. fuşél n. - chingă. fuşél n. - tulpină de ceapă. fúştă / - fustă. fúşti n. - arm ă (ghioagă). futbólcă / - căm aşă bărbătească. fútru n. —piele de căptuşit cizm ele.

G ga interj. - găgaitul gîştelor. gåbjă / - m înă, labă. L a DU. gåbjă f. - palm ă, gåble f. - furcă cu 3 -5 coam e, gab ru létă/ - trăsură cu patru roţi. gad n. - dihanie. La CA D E. gadină / - jivină. La CA D E. gaganâ n. - scrob. gågă f. - specie de gîşte. gaibă / - m înă, labă. La CA D E. gåică / - ureche la pantaloni, gaidă / - c i m p o i . gåid e/ pl. - picioare lungi. La DLR. gåid n. -g ă rd in a r. gaidunăr n. - gărdinar. gaigan å/ - scrob. La DD. gaiţă / - zaică. gaiţă/ - petrol lam pant. La DLR. g aiţă/ - lam pă ţărănească, galadâc / - s e c e tă , galagån n. - lemnuş la lanţul năvodului, galån ă/ - specie de găini, galbanåreţ m. - icter, boală de ficat, galbanări m. pl. - am ică (plantă), galbanúş m. - gălbinare. galbâţ m. - gălbează (la oi), galbeni m. - m onedă de aur. G albina (CD Şs, 1460) —pîrîu. galb in åre/ - icter, boală de ficat, gålb in i/ pl. - icter. G albini (CD Şs, 1460) - sat. galbinúţă / - m icşunea. gålbîn-balaór adj. —galben-deschis. gålbîn-lum inat adj. - şarg (cal), gålbîn-turungiu adj. - şaten, gålbîn-zoios adj. - galben-închis.

gale/ pl. - gogoaşă pe frunze. G aleş (BD Ş, 1499)- t a t ă l vistiernicului Eremia. gåliţă/ - pasăre de curte. La DLR. gåliţă/ - pui de pasăre de casă. gåliţă/ —m reajă dintr-o singură reţea G albin D um a (C D Ş) —boier, galón cu coş n. - dam igeană. galón în grăd it n. - dam igeană. galón îm brăcat n. - dam igeană. galtéli n. - rindea cu daltă m ică. galús n. - vopsea pentru ţesături, gâlust n. - cravată. ganafíri m. pl. - spini pe m arginea dru­ mului. ganc n. - p rispă din scînduri. gånci n. - defect. gånoc n. - cerdac. gånoc n. - verandă sticluită. gânoc n. - pridvor de lemn în faţa casei. gånoc n. - prispă. g aråfă/ - carafa. La M .E m inescu. g aråfă/ - butelcă. La DEX. garåfă burdu hoasă/ - butelcă. garåfă m ică / - butelcuţă. L a CADE. garåflă / - toporaş. gard n. - plasă între două vintire. gard ín ă/ - colac de piatră la puţ. g a r d ín ă / - plasă cu două vintire. gardíni/ pl. - ghizdele de lemn la puţ. gardiróp n. - bufet (m obilă). gardiróp n. - m asă de bucătărie. garitóni m. pl. - porum bei cu coada înfoiată. gåriţă / - m ertic de vam ă la moară, gårniţ n. - m ăsură pentru cereale, gårniţ n. - m ertic de vam ă la m oară, gårniţ n. - vam ă (la m oară), garn iţă/ - vas de tinichea. La CADE. garníz n. - ornam ent la streaşină.

/ urcior cu toartă. i i il / cană (de lut) de băut apă. n>efl / ceaşcă (de faianţă). HhhíI iii cioroi. H u n n ţesătură de lînă. K mi .1 / jachetă femeiască tricotată. Hftti il / şatră. Unwkn n nod la furca de tors. i•i•' ti ii ii partea de jo s a m ăturii. »un an ii partea greblei cu dinţii. ii .iw Ui //. gavanos. iun mi ii oală de schijă. Uuvikn ii orbita ochiului, iun nml /.' groapă cu apă şi noroi, iri*\ iinós n. - vas cu toartă deasupra, p iv u n ó s ii. - vas de lut tară torţi. i ' n v i i i i ó s n. — borcan. La DLR.

119

| ' i ...... i

(íim m ós n. - vază pentru flori. Uiivnnós adj. — adînc. Loc gavanos = Ine uilîiic. rnvim oşcl n. - b o rc ă n a ş . un/ ii lampă, in /iirii / —borul pălăriei, i'íi/dil /.' - c v a rtir. La DEX. l’ii/uíc n. —lampă. KiV/.niţă/ - lampă. Kfllijf (a) - a prinde fără veste, a înhăţa. l'jlh jiref. - prindere, înhăţare, l'.illijit adj. —prins, înşfăcat. Hrthuí (a) - a înşfaca, a prinde. H ilg ilíre/ - gîgîit. ^ ilg iílíc e / —copil, pui. L a T h . Holban. m lg ă líc e / - f i i n ţ ă m ică. La DU. ivlgăuzoâică / —găgăuză. K ilibaråce n. - craci, picioare. K ilibărå (a) - a se căţăra, a se aburca, l-.ăidâc n. —prăjină de întins vintirul. Kilinâr m. —jan d arm rom ân în Basalabia. Cum e N eguşi găinar, ce-o să-i mai frece p e unii, să tragă de la ei

ceva.(P.D um itriu). D a că -l va prin de un găinar, adică un jan darm , să -l ia cu vo/-fta.(l.Pas). La DLR. găin ărie/ - coteţ. găin ă rie/ - loc unde se vînd găini. găinăríţă/ - găinăreasă. La I.Creangă. gălănă adj. - v. galană. gălăm óz n. - învălm ăşeală. gălătúş m. - bîm ă. gălătúş n. - cocoloş mare. gălătú şcă/ - m ăciucă. g ă lă tú ş c ă / - m ăciulie la bîtă. gălbăjoåsă adj. - palidă. gălbănåşi adj. - gălbui. (TD ). gălbănúţă adj. - galbenă. L aT D . gălbărúi adj. - gălbui. gălbenåşi m. pl. —m onede deiaur. gălb en eålă/ - paloare. gălbinél m. - viţel cu părul gălbui. gălb in éle/ pl. - gălbinare. gălb in âre/ - icter. gălb in éliţă/ - v. gălbinele. gălb in íe/ - v. gălbinele. gălbinfţă/ - vacă de culoare gălbuie. gălb in íţă/ - icter. gălbîu adj. - şaten. gălbîu-olecuţă adj. - şaten. găleată/ găleată/ găleată f. găleată/ -

vas din doage de 150-200 /. căldare. putinei. putină.

găleată/ - vas de doage de m uls oile. găleată/ - ciubăr, găleată / - ciutură, găleată/ - cofa. găleată / - baniţă, unitate de m ăsură, găleată de p îne/ - v. găleată (baniţă), găletåri m. - ciubăr. L a C A D E.

120 g ă lg h ió r m. - ciupercă galbenă, g ă lg h ió r adj. —şaten, g ă lg h işio å ră adj. - gălbioară, g ălúş n. - sfoară la plasa năvodului, g ălú şcă f . - sarm a. La DELM . g ălú şcă f. - cocoloş din aluat, brînză. gălú şe f. pl. - sarm ale, gălú şe f. pl. -co c o lo şi din aluat, g ăm ân m. - om m are şi nerod, g ăm ăió g n. - grăm ăjoară, g ăm ălie f. - nod. găm uéţ n. - stog mic. La Th.H olban. garafă burdujăl f. - carafa rotundă, garafă cu corzîncă f. - dam igeană. garafă harbuzîe f. - carafå rotundă, garafă tortoşîcă f. - carafa rotundă, gărbîlă f. - capete de scîndură. gărdiní (a) - a face gardină la doage, gărlăbån n. - lovitură, gărnişiór n. - cană m are de sticlă, g ă r u itú r ă / - tăietură de topor, găşiulíe / - m ăciulie de mac. găşiulíe / —căpăţînă de usturoi, găşiulíe f. - găm ălie de chibrit, gătå (a) - a pregăti. La M .Em inescu. g ă t e a lă / - pregătire. La N .Turcanu. gătéj n. - creangă subţire şi uscată, găti (a) - a pune capăt zilelor, găti (a) - a da gata. gătiţăl adj. - ferchezuit, g ă ú n ă / - gaură (în păm înt). G ăunoasa (CD Ş, 1400, 1448) —pîrîu. găuritori n. —priboi, găvănós cu floare - vază. găvozdí (a) - a înghesui, a îngrăm ădi, găvozdí (a) - a se ghem ui. La CADE. găvozdi (a) - a se cocoţa. La DU. găvozdi (a) - a ţintui. La CADE.

găvozdí (a) - a dosi. găvozdít adj. - ghem uit, găzărniţă/ - bidon pentru gaz. găzdui (a) - a conăci (CM ), găzduleâsă / - stăpîna casei, gealău n. - rindea; “în M oldova, în re­ stul ţării rindea lu n g ă ...” . (D LR ). gealău n. - robanc. geam n. - ochi de fereastră, mobil, geam andăn n. - valiză. La CA D E. geam an dån ă/ - dam igeană. geåm baş m. - intrigant, înşelător, geam lîc n. - răsadniţă; seră. gean ă/ - sprinceană, gea n ă / - zori. E x p r. Se face geană = se lum inează de ziuă. geån d ră/ - fiertură din crupe, gh eară/ - cîrlig la cangă. gelåt m. - călău. La DU. geluí (a) - a rindelui. gelu íre/ - netezire cu rindeaua, geluit adj. - rindeluit. gem ănâr m. - fiecare din fraţii gemeni, genunchiåt adj. - îngenuncheat, genunchér n. - sum an pînă Ia ge­ nunchi. La CADE. gerår m. —ianuarie, g e n u n e / - apă adîncă. La DU. G erilă m. - eroul basm elor populare. geruí (a) - a scoate rufele la ger. geruí (a) - a înălbi (pînza) la ger. geruít adj. - atins de ger, îngheţat. geruít adj. - care a stat la ger. geruít adj. - înălbit prin scoatere Ia ger. get-begét adj. - adevărat, veritabil. M oldovan g et-beget.(DD). gh éară/ - cîrlig la cange. gheb n. - m oviliţă. gheb n. - cocoaşă. La DLR. ghébă n. - cocoaşă. ghebos adj. - cocoşat. La D l£

i lirl>ós adj. - încovoiat, gîrbovit. eliós adj. —încăpăţînat. (ilieboşâ (a) - a se cocoşa. La CADE. ilich o şăt adj. - gîrbovit. Ithcltlúm n. - ghiont, i li»'In iţă f. - hindichi în ju ru l pădurii, (•hélniţă / - toponim . (Rezilia). 1‘licm isél n. - ghem uleţ. I'.licrdån n. - cunună. Ul>crg n. —jargon. Limba p a triei se îmI•• sirifă, form in d un gherg ce se întinde i u o pecingine. (C .N egruzzi). Ilherghín m. —păducel. Iţlicrghíri n. - custodie, plieri f. pl. - gheare. l>hcrmån m. —neam ţ, g h erm ă n ésc adj. - germ an, glierm é f. - răscol la căruţă, glierm é / - druc de-a curm ezişul, glicrm e /. - fuscel deasupra la scară. (> liésp ed e/ - viespe. ^h eţú şcă f. - gheaţă subţire. n h ez ú m ţ n. —rindea cu daltă mică. jihibâci adj. - dibaci. La DU. í>hiåvol m. - drac. La DU. iíhibcli n. - fronton (la cerdac). ghibirdíc /« .-c o p il, om m ărunţel. ghibirí (a) —a pieri. jţh id ån m. - scam ator la clăci. g h id u ş m .- m ucalit. La I.Creangă. ghidúşer adj. - ştrengar. La C .Hogaş. g h id u şi (a) - a glum i. ghiduşíe f. - com icărie, ştrengărie. g h ié rs n. - v. viers. ghiftuiålă f. - îndopare. ghiftui (a) - a îndopa. La DU. ghiftuit adj. - îndopat. ghígă f. - m ăciucă. ghigilíc n. —scufie de noapte. g h íg o r m. - guvid.

121 gh igoseålă/ —îngrăm ădire, indesire. ghigosi (a) - a îndesa, a îngrăm ădi, ghigosít adj. - îndesat, gh ijoågă/ - m îrţoagă. La DLR.. ghil n. pl. - fire răm ase după pieptănat, ghilåe adj. —bălţată. ghilån m. - beţivan, ghilân m. - bou cu dungi albe. gh ilån dră/ - văl la m ireasă, ghilăuci (a) - a bate crunt, gh ileålă / - sulim an alb, pudră albă. ghilişór n. - fire de cînepă răm ase după pieptănat. ghilí (a) - a înălbi. La I.C reangă. ghilíre n. - în ă lb ir e (pînzei). La DLR. ghilít adj. - înălbit. G h ilitoåre/ - to p o n im (Floreşti). g h ilo s c å lă / - bălăcire, ghilosí (a) - a se spăla m ult. La DLR. ghilosít adj. - dichisit. La DLR. ghilotí (a) - a se spăla prea mult. ghilotí (a) - a snopi în bătaie, ghim bosí (a) - a se înghesui, ghím puri n. pl. - ghim pi, ghin n. - pîrghie de ridicat greutăţi. G hinda (CD Şs, 1495) - sora Fedcăi. G hindă Toma (C D Ş ,l4 4 7 ) - boier, gh in d ă/ - daltă pentru butuci, ghindår m. - stejar. La C A D E. g h ín d u r ă / - ghindă, ghindóc m. - bondoc, g h in d e n. - avere. ghint n. - unealtă de cizm ărie. La DU. gh ioagă/ - bîtă cu m ăciulie, ghioagă / - m ă c i u l i a buzduganului, ghioålcă adj. - plin de apă. Cu hainele ghioalcă = cu hainele cu totul ude. Ud ghioalcă = ud pînă la piele, ud lioarcă.

122 ghioalcă / —băltoacă, ghioalcă adv. - leoarcă. La DU. ghioångă / - m ăciulie (la bîtă). ghioc m. —băşicuţă de aer sub gheaţă, ghioci n. - loitrar. ghioci n. - căruţă specială pentru cărat grăunţe. ghiogår m. - răufăcător, ghiojghioåre adj. - în văzul lumii, ghiol m. - bivol. ghiolbånă f. - fem eie cu ochii mari. ghioldúm n. - ghiont. La CADE. ghiondúz m. - om răutăcios, ghiordúm n. - j o c de cărţi. L a DLR. ghiorghiovăşíu adj. -s tîn je n iu . ghiorghivån m. - liliac, ghiorlån m. - ţo p îr la n , ţărănoi, ghiotlúcuri n. pl. - ham uri, ghiótură/ - m u l ţ i m e . L aM .E m inescu. ghióz n. - secţie într-un hambar, gh iozm eå/ - turtă din aluat dospit, ghipcån m. -m îrţo a g ă . La V.AIecsandri. gh irlân că/ - ghirlandă la m ireasă, g h ir lå n d r ă / - ghirlâncă. ghirón n. - vas de lut cu floare, ghism ăn n. - coptură din făină de po­ rumb. ghíşcă / - p u tin ă . g h iţa lú ş c ă / - viţică. gh iţă / - Iele. La CADE. gh iţălăríe/ - ferm ă de viţei. ghiţm ån m. - coptură din aluat cu chişleag. ghiţm ån m. - plăcintă cu brînză şi sm întînă. La E.Sevastos. g h iţm å n ă / - t u r t ă din făină de porum b cu chişleag. La DU. ghiţm åne n. pl. - plăcinte cu brînză.

gh iţom ån că/ - plăcintă din aluat dos­ pit. La DLR. gh iţom ån că / —sarm a mare. ghiţós adj. - m iţos. La I.C reangă. ghiúj m. - om bătrîn. La V.AIecsandri La DLR. ghiul m. - trandafir. ghiurm éc ni. - druc deasupra carului. ghiurtår m. - netrebnic. gh iu zlem é/ - plăcintă din aluat. gh iu zlem é/ - plăcintă cu brînză. ghiúzuri n. pl. - curele Ia îm blăciu. ghivéci n. - pivniţă. ghivizíu adj. - sîngeriu, roşu-închis. ghizdåv adj. - elegant. La DU. g h iz d éle/ pl. - lem ne la puţ. gh izd éle/ pl. - ghizduri. La I.Sbiera. ghizoróg m. - văduvioară (peşte). gig n. - vig, val. La I.C reangă. gigea adj. - drăguţ. La A l.V lahuţă. gigéle/ pl. - jucării. gigît adj. - zvelt, suplu. La C.Stam ati. gim nót m. —peşte de apă dulce. gingél m. - gingie. gin gin ă/ - gingie. La C A D E. gin gie/ - om scund. gingină/ - margine (la oală, strachină). gioí (a) - a învinge. La C A D E. gionatån m. - soi de mere. giosån m. - locuitor al Ţării de Jos = M oldova de Jos. (M .C ostin). gireåd ă/ - siră (de paie, grîu). giubån n. - haină cu poalele lungi. giu m ătåte/ —m ăsură pentru m iere. giurătóriu m. - martor. La I.Neculce. giu ru ín ţă/ - jurăm înt. La I.N eculce. giuvîr n. - ciubăr. givórniţă / - viscol m are. La DU. gîci (a) - a găsi, a afla a descoperi. gîcire/ - aflare, descoperire, intuire.

Hli li ,i,l/. descoperi, nim erit. )iii ii m ire /. cim ilitură, iilillllci i i . -m în c ă rim e la limbă, i II i i covată. La CA D E. Illut'ii ///. purcel. HIUlll>i in. pl. - ştiuleţi mici de porumb, utulliţi/ pl. - gîrliţe, gîşte sălbatice, i l|i nîji interj. - se cheam ă porcii, i'i|iii adj. - răguşit. UlIhAşi m. pl. - cîrnaţi. Iţlli il /. - copil bolnăvicios. |tlc eví (a) - a bom băni. La I.Neculce. |{tl|{tft adj. - bîlbîit. Ijlliţií f. - cocor. Itltnboåse f. pl. - zarzavaturi, i'im uéţ n. —grăm ăjoară de fîn. lltiulălâc m. - m orm oloc. La CADE. c liu lu rí (a) - a se gîndi. l'.m j n. - nuia de schim bat iţarul. KÎn j n. - funie de tei. La DU. Ijîn jós adj. - tare şi cîlţos (lemn). i;in ju ri n. pl. - curele la îm blăciu. cîn juí (a) - a îm pleti (sîrm a). l^însâc m. - sticlă de 31. uînsâc m. - g îs c a n . La M .Em inescu. UÎuscă f. - gîscă. (iîn sc ă D u m itru (CD Ş, 14 4 1) —boier. HÎrbă f . - stăruinţă, supărătoare. HÎrbă f . - cîrcă. La CA D E. HÎrbí (a) - a lătra. ( íîr b o v ă ţ Radu (BD Ş, 1479) - stolnic, ( iîr b o v ă ţ Petru (B D Ş, 1495) - boier moldovan. ^ îrgîlíci adj. - pipernicit. H îrgîríţă f. - buburuză. j>îrlån n. —cunună (pe cap). ^ îrlån n. - ghirlandă de flori la mireasă, g îrlå n n. - gîrlici la pivniţă. ^ îrlă f. —pîrîu mic. !>îrlă f. - afluent al unui pîrîu.

123 gîrlă f. - vîrtej în N istru. gîrlă f. - canal. gîrleåncă f. - esofag. gîrleåncă f. - trahee (la cal). gîrlici n. - canal de irigare. gîrlici n. - cărare prin stufarii. gîrlici n. - gură la coşul de prins peşte. gîrlici n. - gură la vintir. Gîrliţă f. - hidronim în stînga Nistrului. g îr liţ ă / - gîscă sălbatică. La DLR. gîrlúţă f. - urm ă lăsată de un şuvoi. gîrlúţă f. - jg h eab la teasc. gîrn åte/ pl. - legume. gîrneåţă f. - varietate de stejar. gîrneâţă f. —pădure tînără. gîrnéţ m. - stejar. La DLR. gîrnéţ in. - vas pentru a m ăsura griul. gîrnéţ m. - bucată de lemn. gîscă f. - carafa de 31. gîscă f. - cană m are de sticlă. gîscăríţă f. - îngrijitoare de gîşte. gîscói m. - gînsac. gîsculíţă f. - boboc (de gîscă). gîsnăc m. - gînsac. gît n. - gîrlici. gît n. - partea rotundă a hîrleţului. gîtåri n. - opritoare (la ham ), gîtâri n. - curea la căpeţeală. gîtarniţă f. - gîtari (la căpăstru), g ît é ln iţ ă / - opritoare (la ham ), g ît é r n iţă / - v. gîtélniţă. gîtină f. - cătină, gîtireådză f. - esofag, gîtiţă f. - gîtlej. La DLR. gîtlån ni. - gît. La DLR. gîtlån n. - carafa de 31. gîtlån adj. - beţivan, gîtlâri n. - gîtar (la căpăstru).

124 g ît le å n c ă / - gîtiţă. gîtléj n. - opritoare (la ham ). gîtuéle /.' pl. —gîtare la gura de ham. gîtuitóri n. - opritoare (la ham ). gîturår n. - gîtar (la căpăstru). gîţă f. - cosiţă. E x p r. A îm pleti gîţe albe = a răm îne fată bătrînă. La DLR. gîţă / —căleap. g î ţ ă / - m ătase de porum b. gîţişoâră/ - cosiţă mică. La DLR. g îz ă / - insectă. La CA D E. g îz o å b ă / - insectă. La CADE. g la g ó r e / - m inte. La I.Creangă. glåjă/ - sticlă. La DLR. glangău m. - om zdravăn. glåsnic adj. - care răsună cu putere. glavân n. - găvan la greblă. glavån n. - um ăr la ferăstrău. glavån n. - num e de fam ilie. glavaţín ă/ - căpăţînă. glavaţín ă/ - căpăţînă de usturoi. glavaţín ă/ - m ăciulie la bîtă. g lå v ă / - căpăţînă. La M .Em inescu. glăjér m. - geam giu. La CADE. g lă j e r íe / - sticlărie, fabrică de sticlă. glăju ţă/ - sţicluţă. La CA D E. glăsuí (a) —a vota. glăscior n. - glas subţire. g lă s u ir e / - votare. glăsuit adj. - votat. glăsuitor - votant. glăsuţ n. - glăscior. La V.AIecsandri. g lie/ - bulgăr. gligan m. - vier, porc necastrat, g lo a b ă / - pagubă. g lo a b ă / - am endă, despăgubire la care erau supuşi princinaşii. La DIM . gloab ă / - ştraf. La CADE.

gloată (BD Ş, 1 4 6 4 ) - în doc. lui Şlclim cel Mare. gloată/ - oaste de ţară, din ţărani. gloată/ —fam ilie mare. g lo a tă / - nat. La CA D E. globân m. - m îrţoagă. globi (a) - a ştrăfuí. La CA D E. globín n. —crem ă de ghete. glob ire/ - am endare. La C.N egru/./i glóbnic m. - cel ce încasează gloabeh glod n. - noroi. La C .N egruzzi. glod n. - ochi, m ocirlă. glod (CD Ş, 1426, 1428) - în doc. de pînă la Ştefan cel Mare. „glod la C ăld ăru şa” (BD Ş, 1492) sintagm ă din doc. lui Ştefan cel Mare. g lo d ă r å e / - v . glodărie. g lo d ă r íe / - noroi mare. G lodeanul (BD Ş, 14 8 4 ) - r ă z e ş . G lodeanul (BD Ş, 1462) - proprietar al satului Glodeni pe Telejna. G lodeni (BD Ş, l 4 7 5 ) - s a t . G lodeni (BD Ş, l 4 6 4 ) - d e a l . G lodenii G îndului (CD Ş, 1443) - sat. G lodinoasa (BD Ş, 14 6 4 ) - v a le . glodíu adj. - cafeniu-întunecat. glodós adj. - noroios. La DU. G lodos (CD Ş, 14 2 8 ) - p îr î u . glodurós adj. - noroios. La CA D E. gloghi (a) - a sărăci (DD). glogozålă / -în g h e su ia lă , glogozí (a) - a se buluci, glogozí (a) - a se frăm înta Iară rost. glogozí (a) - a fierbe prea tare. glogozît adj. - prea fiert, glonte n. - glonţ. La C A D E. glu gă/ - obiect ce acoperă capul, glugă/ - grăm adă de snopi de porumb, glum ós adj. - glum eţ, goån dră/ - plantă. La CA D E.

|ih iu i(m'iu interj. - strigăt cu care se fit ui porcii la m încare. ginlitr ni purcel de un an. |n iliii’i'l ni. purcel. nmldeii'il /. - purcică. guillii h i purcel. La M .Sadoveanu. ymlliiA / scroafă de 3 luni. (iiit'iH'scul (BD Ş, 1459) —boier. (înlí i i i bom boană. iMilţrt /.' glugă de porum b. Urtţjrt /.' arc de înhăm at. ((dHfl /.' căpăcel la fitilul lămpii. f. nucă cojită. La DU. tţúgft/. - strigoaică. UogcAn i i i . - purcel. La Th.H olban. U ngcA nă/ - gogineaţă pe tălpi de lemn. (•uniri n. - gogineaţă. La CA D E. H o g h íc / - roşioară (peşte). i:óui f. pl. - glugi de porum b. (TD). l> o g in e å ţă / - loc îngrădit pentru pui. g o g í r e / - bolire. gogîlţ n. - înghiţit zgom otos, gogoaşă / - ghindă, g o g o a ş ă / - gogoşar. gogoli (a) - a cocoli. La CA D E. gogom an i n - „în M untenia: gugu­ m a n ” - gugum an, prostănac. La DLR. gog o m ăn ie / - “în M untenia: gugum ăn ie” - gugum ănie. La DLR. gogonél m. - gogoşar. gogóş n. - gogoşar. gogoşån m. - gogoşar. go g o şå r de s te ja r m. - ghindă, g o g o ş i/ pl. - păstăi. G o g o şa t(B D Ş , 1 4 8 7 )- s lu g ă . Goian (B D Ş) - vornic, pîrcălab. g o jå n ă / - gogineaţă. g o jd e r n. - gogineaţă. goji (a) - a zace.

125 golăşél in. - pui m ic fără pene. golchír n. - rindea cu daltă m ică. goldan in. - arbore. La DU. gold an ă/ - prune m ari roşii, golércă/ - ţuică, golgorós n. - borş cu crupe, góli adj. pl. - goi. golíş n. - loc sterp în porum bişte. gólişte/ - teren lipsit de vegetaţie, gologóţ n. - cocoloş (de m ăm ăligă), golom óz n. - codină. golom óz n. - ierburi uscate, gombóţ n. pl. - găluşte din aluat cu came. gom olteåţă/ - grăm ăjoară de paie. gom olteåţă/ - căpiţă de fîn. gom oni (a) - a sta la taifas. La DU. gom ot n. - vuet. La C A D E. gon n. - lot de păm înt. gonaci m. - insectă. La C A D E. gonåri m. - libelulă, gonăş m. - gonaci (hăitaş). gonåş m. - gonaci (urm ăritor), gondzorós adj. - bulgăros. gon gânie/ - om rău. gonitór m. - urm ăritor, prigonitor, gon itoâre/ - viţică. gon itóri/ pl. - vite tinere, goniţâr m. - insectă. La CA D E. góntă / - ş in d r ilă , gopăc n. - dans popular ucrainean, gorgolíci n. - gogoneţ. La DU. gorgozån m. - stîlp la prispă. La DU. górlă/ - babă rea. La T h.H olban. górnic m. - pădurar. La M .Sadoveanu. gospód adj. - dom nesc, gospodar m. - domnitor, gospodar m. - om cu stare, harnic şi pri­ ceput în ale gospodăriei. La I.Creangă.

126 gospodar m —bărbat, soţ. gospodărie f . - avere. La DU. gospodărie (CD Ş, 1455) —curte, gospodări (a) - a dom ni. (TD). gospodărit adj. - în stare, înavuţit, gospodărós adj. - priceput şi harnic, gospodină f - femeie pricepută, harnică, goştinår m. - dregător care strîngea goştina. góştină f. - dare pe porci (din veacul XV) şi pe oi - din veacul XVI. La M .Costin. gotcån m. - cucoş de munte, g ó t c ă / - raţă sălbatică mare. g ó t c ă / - găină sălbatică. La I.Creangă. gotcói m. - curcan. govîrnåci m. - colăcel din faină neagră, goz n. - strugure fără bob iţe de struguri, goz n. - resturi la vînturarea grînelor. gózdă f. - gălăgie, gozgoitoåre adj. - cicălitoare. gózură f. pl. - codină. grabnică adj. - galopantă, grafín n. - carafa, grafín n. - cană de sticlă, grafínă f. - carafă, grafiníc n. - cană m are de sticlă, grăi n. - lim bă. C ărţi ş i reviste din toate tim purile ş i în toate graiurile pămîntului. (Z.Stancu). Un glas de fem eie rosti deasupra capului ceva într-un g rai ne­ cunoscut. (C .Petrescu). Prin vremuri poate mai aspre decît cele de acum ne­ am păstrat graiul. (L.Rebreanu). grai n. - lim bă. La C.Ivănescu. grajd n. - încăpere pentru cai. gråle f. - furcă cu mai m ulte coam e, gråle de barabule f. - furcă cu opt coarne.

G ram a Oană (B D Ş) - boier. G ram a (CD Ş, 1430) - întem eietoi gram afón n. - crin. gram ofår n. - v. gram afon. grâm otă f. - docum ent oficial emis ;'ii (a) - a coţobăi. (I.Creangă). Iiu|i (a) - a cînta (în biserică). Iin|ma / - săptăm îna cărnii. liAJina adv. - m ereu, într-una. La DLR. Iiojm alău m. - vlăjgan, hiijnialău m. - gros. (CM ), hulită (a) - a căsca ochii. La DU. I io lh o ă n ă / - bolboană. La CA D E. h o lh u ră (a) - a se învîrteji (apa). Iiólhură / - vîrtej de apă. h A lb u r ă / - loc adînc. H ó lh u r ă /- v o lb u r ă . La DU. h ó lc ă / - zarvă. La CA D E. hólcă / - curea la gura ham ului, hólcher n. - rindea cu daltă mică. Iiolcí (a) - a face gălăgie. La CADE. h o l d ă / - lot lîngă casă. I ió ld ă / - ogor sem ănat. La DU. h o le rc ă/ - rachiu. La C A D E. Iiolcţă/ - căptuşeală la cizme. Ilolni (CD Ş, 14 4 3 )- f în t în a de la ~ . holin n. - deal, m ovilă, hólinas n. - daltă de dogărie. Ilo lin u l (C D Ş, 14 4 3 )- s a t . Ilo lm u l N eg ru (C D Ş, 14 3 8 )- d e a l. ilo lm u l Z ă p o d ic i (CD Ş, 1439) - deal. Iio lm u råt adj. - delurat. Iiolm urós adj. - d e lu r o s . Iiólnic n. - echer triunghiular, h o l o â t ă / - pedestrim e, gloată. I io lo å tă / - m ulţim e (de oam eni). Iiololódzi m. pl. - bulgăraşi. h o ltcéşte adv. - ca flăcăii, holtei m. - celibatar. L aN .G an c. holtei (a) - a trăi viaţă de flăcău, h olteiaş m. - băeţandru. La CA D E. h o lteie/ —starea de holtei, holteiul N eanciul (B D Ş, 1487) - neîn­ surat.

139 holteii n. - rindea cu daltă figurată. honoróş adj. - fuduli. hopåc n. - dans popular ucrainean. hopăí (a) - a călca greu. hopăí (a) - a se m işca ritmic. hopîc interj. - hop. hopní (a) - a cădea. hopocí (a) - a arde vuind. hopşí (a) - a reuşi, a termina cu bine. hopşít adj. - neîngăduit. E x p r. Nu e de hopşit = nu-i lucru de şagă. hopurós adj. - cu hopuri. horăí (a) - a sforăi. La M .Eminescu. horăiâlă / - sforăială. h orăílă/ - care sforăie. horăít n. - sforăit. La CADE. horăítură / - sforăitură. h orbărniţ m. - palavragiu. h ó r b ă / - vorbă. (D osoftei). hórbă / - vorbă. E x p r. A şedea la horbă = a vorbi. horbí (a) - a vorbi. h órb ăucă/ - talger. h órb otă/ - dantelă. La DLR. horboţícă / - danteluţă. h orb oţícă/ - pînză de păianjen. h orb oţícă/ - ornament la streaşină. horcăí (a) - a scuipa. horcoti (a) - a sforăi. La CADE. horeţ n. - coşuleţ pentru peştele prins. horhăi (a) - a rătăci. La DLR. horhúnă/ - ţigancă bătrînă. La CADE. hori (a) - a cînta o horă. h orílă/ - rachiu. h orílcă/ - rachiu (monopol). hori (a) - a cosi cu coasa cu hreapcă. horleâncă / - policioară la jug. horn n. - cahlă (la sobă).

140 horn n. - hogeag. La DLR. horn n. - ursoaică (în pod). horn n. - vatră la fierărie. hornăr m. —coşar. hornăr m. - curăţitor de hogeaguri. hornări n. - hogeag. h órn ă/ - horn. hornéşnic n. - cîrpă de şters m âinile, hornéţ n. - coş. (I.Sbiera). hornişór n. - cahlă (la sobă), h ó r n iţ ă / - cotruţă. h o r n o å ic ă / - hogeag. h o r n o å ic ă / - ursoaică (în pod), hornoåică / - horn la fierărie, hornói n. - hogeag. hornói n. - horn (la cuptor), hornói n. - ursoaică în pod. hornói n. - horn (la fierărie), hornói n. - lucarnă, hornosåri m. - ţistar. hornóu n. —jignă. horochítă adj. - nătîngă. horodínă f. - legum ărie. horodincă/ —dans popular. La DU. H orodişte (BD Ş, l4 6 6 ) - s a t . horodişteån m. - din Horodişte. horoí (a) - a forăi (calul), horopsi (a) - a asupri. La I.Creangă. horpăí (a) - a sorbi cu zgom ot, hórstcă f. - m ănunchi de cînepă. horşîţă f. - ridichioară. horştínă f. - răm ăşiţi din faguri, hortăí (a) - a ţămui rădăcina porumbului, horţíş adj. - pieziş. La A l.Russo. hoschí (a) - a dorm i, h oschitúră/ - om care doarm e mult. hostochínă f. —tescovină de la sem in­ ţele uleioase. La CA D E.

hostropăţ ti. - dans ritual de nuntă, hoşotí (a) - a ucide, hóştină f. - resturi din faguri. La Dl). hóştină f. - tescovină, hóştină f. - m ăruntaie (de vită), hoştochínă f. - resturi din faguri, hoştochínă f. - struguri striviţi, hotår n. - m argine. E x p r. A fi în ho­ tar cu = a se m ărgini, hotar (CD Ş, 1 3 9 2 )- m a rg in e , hotaril (BD Ş, 1494) - a hotărnicit, „hotaril Braţul arm aş” (B D Ş, 1493) - a hotărnicit ~. „hotaril Jurj G albinul cu mejieşii" (CD Şs, 1 4 6 0 )- s in ta g m ă d in doc. lui Ştefan cel Mare. hotarile (CD Ş, 1442) - m arginile, hotarnic (CD Ş, 1453) - martor, hotărnicii (CD Ş, 1453) - m artori, hotarul A lbeştilor (BD Ş, 1489) - mar­ ginea m oşiei ~. hotarul Petreştitor (C D Şs, 1472) m arginea m oşiei ~. hotărî (a se) - a se m ărgini, hotărî (a) - a preveni, hotărnici (a) - a răzori. La CA D E. hotnóg m. - sutaş. hotoroågă f. - fară rost. E x p r. A şe­ dea de hotoroågă = a şedea degeaba, hozní (a) - a îm pinge, hrabârcă f. - lopată de fier. hråblă/ - rablă, hrablíţă f. —ţesală. h rabuí (a) - a jefui, hram n. - biserică, catedrală, h råm ă/ - cramă, hram uri f. pl. - crame, h r a n ă / - vrană. hråpă f. - coastă rîpoasa. La CADE. hråşpă / - raşpel. hråturi n. pl. - gratii la ferestre.

Iii ilnăci adj. - care m ănîncă bine. lirAnit adj. - m aturizat (vin). Iinlpă f. - coastă prăpăstioasă. lu i'å m ă t n. - fream ăt. La A l.D onici. I ir c a n c ă / - bucăţică subţire de pîne. hrcâp că f. - greblă la cosîe. Iircbîn n. - peptene de peptănat lîna. I ir é b le / - iezătură. In cn tu i (a) - a se strica. Iircntuit adj. - stricat, dărăpănat. Iircnui (a) - a am ărî (viaţa cuiva). Iircpcui (a) - a cosi cu coasa cu hreapt .1 La CADE. Iircpcui (a) - a rum ega, lirism us n. - paralel de tîm plărie. In eşti n. - m ătură de curte. Iiróşturi n. - resturi de nutreţ, hrib m. - burete. La M .Em inescu. Iiríhă / - ciupercă. I ir i m n ă / - grivnă. In în c ă / - felie m are de m ăm ăligă. In in c u líţă f. —felie m ică. h r i n c ú ţ ă / - felie mică. La DLR. In i u t ă / - bucată m are de m ăm ăligă. Im 'pcă/ - viţă de vie uscată. Iiríp că/ —hac la potcoava calului, hrisov (BD Ş, 1 4 6 6 )- a c t dom nesc. Iirîşti (a) - a înşfăca, hrom n. —crem ă de ghete, li rom n. —iuft. h ro m o v o âe/ —crem ă de ghete. I i r ó n ă / - ciorchine de strugure, hi ú bă n. - ursoaică (în pod). Iirú b ă n. - cahlă (la sobă), lim b ă n. - sobă, plită, lim b ă n. - lucarnă. In u b ă n. - nişă în peretele pivniţei, lirú b ă n. - peşteră. La C A D E. lim b ă n. - toponim . (Cim işlia). lin i jd n. - curpăn de cartofi.

141 hrujdån n. - porum b tăiat (cu frunze). hrúm nic n. - căm ară pentru alim ente. hruşăn m. - din H ruşca. hruşåri m. - p r ă s a d . hruşcåri m. - v. hruşari. h rú şcă/ - pară altoită. h ú b ă / - ciupercă. hue n. - felie. hue n. - boţ (de m ăm ăligă), hue n. - bucăţică (de plăcintă, pâine), h úce/ pl. - tărîţă de borş. huceåg n. - hăţiş, crîng des. La M .E m i­ nescu, M .Sadoveanu. La C A D E. huchit adj. - nedezvoltat. La C A D E. huchiúm n. - bucată m are (de pâine). La CA D E. húci n. - hăţiş. La M .E m inescu. hueií (a) - a alunga găinile, h úd ă/ - drum uşor îngust în sat. hudéşi m. - desiş, h ud icioåră/ - drum uşor îngust, húdin n. - viţă subţire la castraveţi, húd ină/ - curpăn de cartofi, h úd iţă/ - stradă strîm tă. La DLR. h ud iţă/ - drum uşor îngust între curţi, hudrón n. - asfalt. hudubåe / - casă m are. La M .Sado­ veanu. huduléţ n. - beţişor în suveică. La DU. húet n. - vuet. La CA D E. H ueţeni (BD Ş, 1468) - sat. huhurå (a) - a striga în gura mare. huhuréz ni. —ciof. La DU. hui ( a ) - a se lovi. hui (a) - a izbi ceva de păm înt. hui (a) - a cădea ceva greu, cu zgomot. hui (a) - a vui. La CA D E. hui (a) - a trăncăni.

142 h u iå lă / - gălăgie. La CADE. huiâlă / - zgom ot, húib adj. - năuc. La CADE. huidicăít n. - strigăt, huim ăci (a) - a zăpăci, huim ăcít adj. - zăpăcit, húit n. - vuiet, gălăgie, huitúră f. - lovitură, húiuri n. pl. - aiureli, hujeåg n. - ursoaică (în pod), h ú l ă / - defăim are. La C.N egruzzi. hulbcåtnic n. - lucarnă, hulbcâtnic n. - porum bar, hulchí (a) - a creşte prea mari. hulehit adj. - crescut prea repede, hulchínă / - coajă de hăldan. hulchitúră f. - iarbă după cosit, hulei (a) - a petrece, a chefui, huligan m. - derbedeu. La DU. h ulire/.’ - defăim are, hulitor adj. - defăim ător, h u litú r ă / - pasăre de casă. h ú lp ă/. - vulpe. h ú lp e / - despăgubire. E x p r. A plăti húlpca = bani plătiţi de m ire flăcăilor din satul miresei. h ú l p e / - v u lp e . (M .Sadoveanu). húlpoae/ - vulpe. hultån n. - vultur. hultăn n. - m lădiţă altoită. h u lt å n ă / - altoi. h ultoårc/ - v. hultană. hultănăş m. - vultur mic. hultănoâieă / - vulturoaică. hultcn oålă/ - vulturică. La DU. h ultoănă/ - altoi. La CADE. hultúi n. - altoi. La DU. hultuí (a) - a vaccina.

hultuí (a) - a altoi. hultuiålă f. - altoire. hultuíc n. - altoi. h ultuícă/ - v. hultuic. hultuitór n. - ferăstrău de mînă. h ultuitú ră/ - altoire. húltur i7i. - vultur. hulúb ni. - porum b. La CADE. hulúb m. - guguştiuc. hulúb in. - colăcel ca un hulub. hulúb m. - dans popular. hulúb m. - porum bel. La DLR. hulubåri n. - lucarnă. hulubâri n. - porumbar. hulubårnic n. - porum bar. hulubăş m. - porum bel. La DLR. hulubåş in. - porum baş. hulubăş n. - colăcel ca un hulub. hulúbă adj. - surie (vacă). h u lu b ă r ie / - porum bar. La DLR. H u lu b ă ţ(B D Ş , 1 4 6 9 )- p îr î u . hulubcåtnic n. - porum bar. hulubcåtnic n. - lucarnă. hulubel in. —porum bel. La DLR. h u lu b í ţ ă /-p o ru m b iţă . La DLR. h ulú bi-vu rtun i m. pl. - porum bei cârc fac vîrtej. hulúbnic n. - porumbar. hulúbnic n - lucarnă. hulúbniţă/.' - porumbar. hulúc n. - troacă (la găini). hulúc n. - lădiţă pentru m încare la cai. hulúc n. - scîndură la acoperiş. hulúg n. - burlan. h u lu g h e r n iţ ă /-p o ru m b a r. hulughí (a) - a se drăgosti. hului (a) - a dărîma.^La CADE. hulujdean n. - cocean. H u m ărie(C D Ş, 1 4 5 6 )- l o c . h um ărie/ - loc de unde se ia humă.

lumina / - teren cu m ultă hum ă. Iiim io å e / - hum ă vînătă. La CADE. tumuli (a) - a da cu humă. La I.Creangă. Iluinuleşti (CD Ş, 1455) —sat. Iiiiinuríe adj. - de culoarea humei, lumea adj. - destrăbălat, lumea adj. - murdar, lui uit adj. - zăpăcit. Imp n. - bucată de pâine. Iiupit adj. - lihnit. La CA D E. Impîít adj. —neîndem înatic. h ú r ă / - glugă de porum b. lu îr ă / - g ră m a d ă . h iirb u leåc n. - rindea cu daltă mică. h u rd u că (a) — a se zdruncina. La V. Alecsandri. hurducă (a) - a-i face vînt, a ajuta, hurducătură / - sdruncinătură. Ilurduga (C D Ş, 1 4 3 7 )- m u n te . Ilurduga (C D Ş, 14 3 7 )- p îr î u . hurdughíe/ - casă veche. Imrdui (a) - a hurui. La CADE. h u r d u iă lă / - hurducătură, h u r d u iă lă / - vin prost, h u r d u itú r ă / - huruitură. hurez m. - ciuhurez. La DU. Iim iu iă lă / - urluială. li u rn ei adj. - nătîng. Iiu rtăş m. —angrosist. h u rtå şi m. pl. - flăcăi care fac jocul. l u î r t ă / - grăm adă. La DLR.

143 h urub éln ică/ - lucarnă, huruí (a) - a suferi. H uruiata (CD Ş, 1449) —pîrîu. husăn n. - m elodie la nuntă, húsăş n. - veche m onedă. La DLR. húscă/ - calup de sare. La C A D E. h u şăn că/ - jo c popular, huşeăg n. - hăţiş. huşi interj. - strigăt de alungat găinile, húşi n. - pădurice tînără. húşi n. - tufăriş. huşioiå (a) - v. huşi (interjecţie), h úşte/ pl. —tărîţe din borş crud. huştiulí (a) - a răsturna un lichid, huştiuliúc interj. - zgom ot produs de căderea unui corp în apă. hutuchí (a) - a lovi pe (cineva), hutuchí (a) - a îm brînci (pe cineva), hutuchí (a) - a tu rn a prea mult. h utuchitú ră/ - lovitură puternică, hututúi adj. - neghiob. La C A D E. huţăn m. - r u te a n . huţăn n. - catîr. h uţăneăsca/ - dans popular. L a DU. huţînă (a) - a se legăna. La CA D E. h uzun íe/ - peşteră, h uzun íe/ - nişă în peretele pivniţei, huzúr n. - trai comod. La V.AIecsandri. huzuri (a) - a trăi în belşug.

144

I ia p r o n . —această, iabå f. - aba. i a c ă - tutun bun. E x p r . Tutun iaca = tutun de bună calitate. La C.Hogaş, iaca interj. - ascultaţi. La C.N egruzzi. iaca interj. - iată. La M .Sadoveanu. iaca interj. - uite. (I.Creangă). íacată interj. - iaca, iată. i å c ă / - bunică. La V.AIecsandri. iacă interj. - deodată, íacătă interj. - uite. íacuri n. —cange. ia h n ie / - mîncare din came. La CADE. iahníţă f. - m ieluţă abia fåtată. ialóghi f. - v. ialoviţi. íalovă adj. - stearpă. Vacă ialovî. (DD). ía lo v iţ ă / - vacă îngrăşată. La DU. íaloviţă adj. - stearpă. ialoviţi f. pl. - junei. iama f. - risipă. E x p r. A face iama = a îm prăştia agonisirea. ian interj. - hai. ian interj. - ia. íanga interj. - iată, iaca. ianîe f. - m încare din carne fiartă. ianîe f. - sos de legume. Iapa (CD Ş, I449) - selişte. Iapa (BD Ş, 14 8 1) —cătun, iapă f. - coadă la îm blăciu. iarăşi adv. - iar. (M .Em inescu). iarăşi adv. - de asem enea, ía r b a -b o e r u lu i/ - v. iarba-m îţei. ía r b a -m îţe i/ - plantă decorativă, ía r b a -tă la n u lu i/ —spînz. ía r b a -n e a g r ă / - m ăzărichea-cucului. iarbă / - p raf de puşcă. La M .Costin.

iarbă adj. - verde-deschis. íarbă-închisă adj. - verde-închis. íarcie f. - cutie pentru sare. iar-întîi adv. - din nou. iarm ă f. - porţie de hrană pentru cai iarm ân m. - arm ean. iarm aroc n. - t î r g ţinut la date fixe. iarm aroc n. - zbor. La DLR. iarm órniţă f. - policioară la ju g . ia rm ú rc ă f . - tichie. La CA D E. iarnă f. - splină (la porc). iartagån n. - sabie încovoiată. La DLK iartîc m. - mertic. iåscă f. - carne de calitate proastă. iască f. - m aterie spongioasă. iåsic n. - pernuţă (decorativă). iâsta pron. —astă. iastalăltă pron. - ăstălaltă. iatac n. - odae de culcare. La DU. iâtră f. - vintir. iåz n. - heleşteu. La CA D E. iåz n. - iezătură. La CA D E. Ia z e r(B D Ş , I458, 1500) - vale în br.i niştea m ănăstirii Bistriţa. iazerul Z ahorna (CD Ş, 1429). iăzm ă f. - plantă erbacee. iåzm ă f. - turtă din zer, faină de porunih ibårcă f. - batcă. ibovnică f. - am antă. ibovnişeålă f. - dragoste. ib ric n. - cratiţă (cu coada lungă). ibric n. - cană. ibrişin n. - mătase răsucită. La CADI ibrişin n. - aluzie m uşcătoare, ic n. - pană pentru crăpat butuci, ícichi n. pl. - încălţăm inte uşoară, icliân adj. - v ic leâ i. icneală f. - icnet. icni (a) - a geme înăbuşit. La I.CreanjíA icni (a) - a vorbi răstit. La M.Sadoveanu

icni (a) - a se înăcri (m încarea). i c n i t u r ă / - icnet. La M .Sadoveanu. icoană / - portret m are, în ramă. ic tå r n. —v. ec ta r. ictåre n. pl. - hectare. ic tărn ic m. - ţăran îm proprietărit. idoliţă / - zeiţă. iebå / - furcă cu m ulte coam e. iedéc n. - odor păstrat din vechime. ielâc n. - troacă (Ia găini). ielåc n. - uluc de piatră la puţ. ielåc n. —troacă (la porci). ielcovån n. - pescăruş. iclfcc / - m orişcă (jucărie). iepåş m. - hoţ de cai. (I.N eculce). iep u re de p ă m în t n. - cîrtiţă. i e p u ş o â r ă / - m înzişoară. ier m. - vier. ie rb ă ríe f. - depozit de p ra f de puşcă, ie rb ă ríu adj. —verde-deschis. ierbíu adj. - verde-saturat. ie rb u liţă / - iarbă mică. La V.AIecsandri. ic rb ú ţă / - ierbuliţă. La V.AIecsandri. ierchéc m. - viţel abia fatat. ierchéc m. - m iel sau viţel de o lună. ie rtă c iu n e f. - oraţie la nuntă, iertişél n. —cutie pentru sare. i e r u n c ă / - găinuşă de m unte, ieslåri n. —esle din nuiele, ieslåri n. - lădiţă pentru m încare la cai. ieslói n. - esle din nuiele, ieslói n. - lădiţă pentru m încare la cai. ieståci n. - m ăsuţă cu trei picioare, ietåc n. - căm ară pentru alim ente, ietac n. - căm ăruţă adiacentă tinzii. ietac n. —anexă în spatele casei, ietac n. - bucătărie de vară. ietac n. - secţie a unui ham bar, ietåc n. - coş pentru pleavă, ietac n. - coş m are din nuiele.

145 ietacă/ - închisoare. ievaşå/ —sîrm ă la cai în buze. iez n. - ochi de apă. iezătú ră/ - baraj. La M .Em inescu. Iezer (BD Ş, 15 0 2 ) - v a l e . Iezer (BD Ş, 15 0 2 ) - s a t . Iezerul C ovurluiului (C D Ş, 1445) baltă. Iezerul Zahorna (BD Ş, 1500) - pe N istru. iezi (a) - a stăvili. La I.N eculce. iezuníe/ - groapă adîncă. (Th.Holban). iezurcăn n. - iaz mic. iezuşór n. - topilă de cînepă. iezuşór n. - ieduţ. La I.C reangă. ígliţă/ - prăjină orizontală la corlate. ígliţă/ - corlate (la pod). ígliţă / - v. conovăţ. ígliţă / - stinghie la boroană. ígliţă / - pridvor. ígliţă / - corlåtă la puţ. igliţí (a) - a îm pleti plasa cu igliţa. ih n é/ - m încare din carne de pasăre. ih n é/ - cam e tocată, prăjită cu sos. iia pron. —ei. ijåc m. - arici. ilâc adj. - cu coam ele în lături. La DU. ilău n. - nicovală. La M .Em inescu. Ileana (BD Ş, 1488) - fata lui N echit. iliåc m. - liliac (zool). ilíc n. - vestă fem eiască. ilíc n. - p ulover bărbătesc, ilíş n. —dare pentru cereale şi alte p ro ­ duse agricole. La DIM . iliş (BD Ş, 1458) - dare, bir. ilişår m. - dregător ce strîngea ilişul. ilişari (BD Ş, 1458) - strîngător de bir. im ålă/ - noroi. La CA D E.

I

146 imåş n. - islaz. La CA D E. im biríc n. - cratiţă (cu coada lungă), im brí (a) - a trage. im britór m. - pescar care trage matiţa. încă adv. - încă. indíşi m. - urm ă lăsată de apă. inél n. - petricică la inel. inele n. pl. - cîrlionţi. inelúţ m. —inel mic. inéţe f. pl. - plantaţii de in. ínga interj. - iată. íngliţă / - corlåtă (la pod), íngliţă f. - croşetă, inie f. - m ucegai la suprafaţa vinului, inim a vinului / - vinul care nu în­ gheaţă. inim ă f. - chingă la ferăstrăul cu ramă. inim ă f. - diaree. inim ă f. - m ăduva unui trunchi. inim ă / - vergea pentru fixarea iţelor. in im ă / - burtă. in im ă/ - m uchie la barcas. in im ă/ - bulă de aer în m ămăligă. in im io a r ă / - piatră scum pă la inel. ín işte/ - plantaţie de in. injí (a) —a se uita pe furiş. instrucţie/ - şm otru. La DLR. iobag m. —rum în. iobăgie / - rum înie. lonăşel (BD Ş, 1497) - aprod. iordăní (a) - a stropi cu apă sfinţită. iorgăn n. - plapum ă. La CADE. iorghénie/ - gheorghină. iorghiål subţire n. - pătură de lînă. iorgovan m. - lum înărică. ióu pron. —eu. i ó p ă / - paltonaş cu guler de blană, ióp ă/ - scurteică de lînă.

iortom ån adj. - iute, focos. (TD). ióti interj. - iată, ia te uită. i ó v ă / - lozie. i o v ă / - salcie plîngătoare. ir n. -alifie .(C A D E ). irând ă/ - verandă. irim íc n. - faină cu tărîţe. irind eå/ - râzătoare (de bucătărie). irm ilíc m. - veche m onedă. irm izíu adj. —roşu-închis. irm izíu n. - piele roşie-închisă. irod m. - copil neastîm părat. irod m. - colindător (m ascat). irod m. - paiaţă. La M .E m inescu. iroplăn n. - libelulă. iroplân de apă n. - libelulă. irosålă/ - risipă. La CA D E. irosi (a) - a risipi. La I.C reangă. iro zi m. pl. - j o c popular dram atizat. irtíc n. - mertic. irúgă/ - urm ă lăsată de apă. irúgă/ - văiugă. La M .Sadoveanu. iscălitură f. - podpisă. La CA D E. is c o d e â lă / - cercetare în ascuns. iscodeålă/ - plăsm uire. iscodeâlă / - dopros. E x p r. A Iun (pe cineva) la dopros = a descoase. Líi DLR. is c o d é n ie / - v. iscodeâlă. iscodi (a) - a privi pătrunzător la cineva, iscodi (a) - a căuta esenţa unui lucru, iscodi (a) - a plăsm ui. La C.Negruzzi. iscodi (a) - a se interesa. La I.Creangă. iscodi (a) —a interoga, iscoditor adv. - scrutător, iscoditor adj. - priceput în a pune l.i cale ceva. La I.Creangă. is c o d i t ú r ă /- v. iscodeâlă. iscusíre/ - p ric e p e re .^ a C.Conachi, iscusit adj. - frum os.

|«i nill adv. dibaci, t i u*l(ór adj. - adem enitor. ItpAncA /. erizipel, brîncă. topiis i i sărbătoare pravoslavnică. / despăgubire. La I.Creangă. i .|n\>l (a) a despăgubi. ItpUóc i i . vechi act dom nesc. i*|iiliil i i . spital. ItpllA / iscuşenie. La CADE. (a) a se lăsa adem enit. Iipól i i . m ertic de vam ă la moară, topol i i . laraş. I«púl i i căuş pentru scos apă. La DU. iipuli (a) a curăţa (puţul). (a) - a scoate apă cu ispolul, lipi Avă /. - faptă. La C.N egruzzi. ItpruvA (BDŞ, 1 4 6 6 )- î n doc. lui Ştel i i i cel Mare. l* p r A v ă /- d e c r e t, dispoziţie. UprAvA /.' - aventură. U prA vA / - urm are. (CM ). U|. n ivnic m. - ş e f al poliţiei unui judeţ. I ii Al Kusso, V.AIecsandri. ItprA vnic ni. - dregător. I-P rAvnic ni. - pristav. La DLR. IM>rAvnic m. - reprezentant, mandatar. i i'ln cu va sudui p e ispravnicul cuiva, nu \ii chiam ă cum au suduit pre acela . .• a iste ispravnic, ci pre stăpînu său. Ih n v ila lui Vasile Lupu). l»|irAvf (a) - a săvîrsi, a pune capăt. 1*1*i Avi (a) - a se epuiza. •*l>i Avi (a) - a face. La M .Em inescu. I*pi A v n ic e å s ă / - soţia ispravnicului, lupi Avnici (a) - a se face ispravnic. Itpi A v n ic ie / - funcţie de ispravnic. l«pi rtv n ic ie/ - instituţie. La C.Negruzzi. ./(// ăst. La DLR. M ii pron. - ăsta. La V.AIecsandri. MnlAII pron. - ăstălalt. Mi c u i n e / - isteţim e. La A l.Russo.

147 istoria M oldovei / - istoria Statului M oldovenesc. istóv « .—com plet, deplin. E x p r . De is­ tov = cu totul, de tot. La V.AIecsandri. istóv n. - m oarte. (CM ), ístovo adv. - pe veci. (TD ). iştealânţ pron. - ăilalţi, iştór n. - latrină, itåc n. - v. etac. italiană/ - vintir cu trei burdufuri, iţåg m. - iţari la războiul de ţesut, iţalú şcă/ - viţică. iţåri m. pl. - schim bător de rost la răz­ boiul de ţesut, iţă / - vergea de aluat, iţăl m. - viţel. iţi (a) - a privi pe furiş, a se ivi. iţit adj. - pitit. La N .Ţ urcanu. iţîi interj. - a se iţi. E x p r. A face iţîi = a se arăta puţin. La V.AIecsandri. iucostău n. - priboi. iudí (a) - a aţîţa, a instiga. La CA D E. iúftă / - iuft. iú ftă / - m eşină pentru căptuşit. iuruşi (a) - a năvăli. (V.AIecsandri). iú şcă/ - închizător la sobă. iú şcă/ - zeam ă de piftie. iúşcă / - piftie. iú şcă/ - zeam ă de găină. iuşcă / —ciorbă. iú şcă/ —biciuşcă. La M .Sadoveanu. iú şcă/ - lovitură cu biciuşca, iuşní (a) - a plesni (cu biciul), iúşti interj. - lovitură cu biciul. L a DLR. iuţåri m. pl. - ciuperci com estibile, iuţi (a) - a se aprinde. L a I.C reangă. iuţi (a) - a-i sări ţandăra. La V.AIecsandri. iuţi (a) —a întărîta. L a C.C onachi. iuţi (a) - a se strica.

148 iuţi (a) - a ardeia. ívără f - dovleac. ívără-albă f. - dovleac com estibil. ívără-róşie f. - dovleac de nutreţ. ivéri m. - dovleac. ivícă f. - dovlecel. ivire f. —apariţie. Ivul (CD Ş, 1488) - popă. izări (a) - a se prăpădi. La T.Pamfile. izbåvă f. - scăpare, salvare. izbăvi (a) - a scăpa dintr-o prim ejdie, a se salva. La V.AIecsandri. iz b é liş t e / - prim ejdie, nenorocire. izbélişte (a lăsa de) - a năpusti. (CM). izbélişte f. - părăsire. La I.Creangă. Izbişte (CD Ş, 1453) - sat pe Răut. izgoniref - stupai. E x p r . A-i da cuiva stupai = a alunga pe cineva. La DLR. izí (a) - a dosi. izîdí ( a ) - a irosi. izîditór n. - irositor. i z î n í e / —vizuină. izm éne f. pl. - lam be la căruţă. iznoåvă f. - înnoitură. La N .G ane.

iznoåvă f. - snoavă. îţi venea să l> strici de rîs de iznoavele lui Ivan (I.Creangă). izvår n. - băutură din apă fiartă cu zahăr izvâr n. —vin fiert cu piper şi zahăr. Izvareţ (BD Ş, 1466) - boier. Izvareţ (BD Ş, 1466) - boier, izvărniţă f. - zăr de la urdă. izvoare (CD Ş, 1411) - sem n de hotar, izvód n. - cronică. în izvoadele bătrinc p e eroi mai p o t să caut (M .Eminescu). izvód n. - condică. La V.AIecsandri. izvód n. - docum ent copiat, izvód n. - model de ales covor, pe hîrtie. izvód m oldovenesc —scriere m oldove­ nească. izvodi (a) - a com pune. (M .C ostin). izvodi (a) - a pune la cale. La I.Creangă. izvodi (a) - a scorni. izvoditór m. - autor. izvoditúră f. - născocire. izvór«. - origine, sursă. (M.Sadoveanu). izvor (BD Ş, 1490) - sem n de hotar. izvorâş n. - jg h e a b la teasc. izvorós adj. - loc cu m ulte izvoare. izvozí (a) - a însem na, a stabili.

Itf•I*> 111( 1.

im itlrit adj. - împlinit la trup. La I.Sbiera. Iiicrtlrtră (a) - a încăleca. Im rtlrtrăre / - încălecare. Innllărăt adj. - călare. Incrtlccă (a) - a se sui călare. La CADE. Innllecå (a) - a porni la război. Incrtlîfăt adj. - pus într-o pungă. I n c r tlţă r i /pl. - încălţăm inte. liicill|ăto ăre f. - sac din pînză pentru i ,ikal strugurii. m edici m. pl. - încălţăminte. La I.Sbiera. Iik rtluşălă / - aţă ac|) m arginile avei. Iik ilp ă ţin å t adj. - nevendicat. (CM). Incilpeâ (a) - a intra. Iik'âpoşå (a) - a slobozi muguri, în c ă rc ă tu ră / - baterie pentru lanternă. Incilrcăţícă adj. - o u ă to a r e . Incilrí (a se) —a se încălzi. Iik a l ă r ă m å (a) - a strînge cingătoarea. Incillărăm å (a) - a se ghiftui. (CADE). I ik cn uşă (a) - a se face cenuşă.

151 în c e n u ş å t adj. - m ohorît. La M .Sado­ veanu. în cercui (a) o cetate - a ocoli. (CM ), în cét adv. - fără grabă. L a C A D E. încetişor adv. - atent. La V. Alecsandri. în ceţi (a) - a i se pune ceaţă pe ochi. în ch eét adj. - puternic, trăg ăto r (cal), în ch efălu í (a) - a se chercheli. în ch efălu í (a) - a chefui, închegare f. - întruchipare, închegătoåre adj. - vie (apă), în ch egăţică f. - plantă. La C A D E. în ch eitoåre adj. - vie (apă), în ch estritú ră / - ornam ent la streaşină, înche.tríe adj. - de culoarea pietrei, închiciorå (a) - a prinde puteri, în ch id ere f. - întrerupere, închina ( a ) - a d ă r u i , închină (a) - a cinsti. Boieri! Pen­ tru M oldova pah arul meu închin. (V.AIecsandri). închină (a se) - a se supune, închinăre f. - supunere, închinăre f. - urare. (V.AIecsandri). în c h in ă r e / - ciocnire de pahare, în ch in ăt adj. - cherchelit. în ch in ării adj. - posom orit, închiorchioşă (a) - a se oploşi. La DLR. în ch iorchioşăt adj. - chiorîş. La DLR. închipurlui (a) - a închipui. La CADE. în ch ircit adj. - chircit. La M.Eminescu. în ch isoăre/ - gherlă, în ch istritóri n. - rindea cu daltă mică. închizători n. - zăvoraş (la fereastră), închizători n. - ram ă (la fereastră), în ch izători n. - rătez la ladă. în cin ch ít adj. - ghem uit. La CA D E. în ciorapăt adj. - cu pete. înciotă (a) - a se încleşta.

■

152 în cîrcí (a) - a se părăgini. încîrjoét adj. - întortocheat, încîrjoetúră f. - cotitură, încîrjoiå (a) - a se încovoia, încîrjoiå (a) - a ocoli, încîrjoiå (a) - a se îndoia, încîrjoiå (a) —a coti (drum ul), încîrjoiå (a) - a se răsuci. La I.Sbiera. în cîn í (a) - a se înrăi. în cîrligåt adj. - cîrn. în cîrní (a) - a ocoli, încleştå (a) - a înfereca. încleştå (a) - a încercui, în cociobåt adj. - gîrbovit. în colătăcí (a) - a se încolăci, încon ju ră (a) - a cuprinde. La M .Em i­ nescu. în c o n tră (a) — a se îm potrivi. La M. Sadoveanu. în con tråre f. - opor. (CA D E), încordătúră/- î n t o r s ă t u r ă a drumului, încordătór n. - zăvor la stative, încordzî (a) - a se umfla picioarele la cal. încotoşm ănå (a) - a se îm bodoli. în crăm ăluí (a) - a se am ărî. (TD). în crăvăşåt adj. - cu cravaşă. încréde (a) - a se convinge, încrcdinţå (a) - a-şi ju ra credinţă, încrestå (a) - a încondeia, în crestí (a) - a încondeia (ouă), încrişcå (a) - a crîşni. încrosnâ (a) - a încărca în spinare, în crucí (a) - a se cruci. La I.Creangă. încrucít adj. —crucit, în crud zî (a) - a se încrunta. (TD). încrunta (a) - a însîngera. (CM ), în crun tåt adj. -în s în g e ra t. La Gr. U re­ che. în c ru ş ă t adj. - saşiu.

în cruşăt adj. - cu ochi diferiţi, în cruşăt adj. - strîm b. în cruşí (a) - a înroşi. La M .Eminescu. încruşit adj. - înroşit. La C A D E. în cru şî (a) - a se învîrtoşa. încuiå (a) - a se constipa. încu ib åtu r n. - incubator, încuietúră / - constipaţie. în cu itoåre/ - rătez (la ladă), încujbå (a) - a se încovoia. La C. N e­ gru zzi. în cu jb åre/ - încovoiere, încujbåt adj. - încovoiat, în cu m ătrí (a) - a deveni cum ătru. încurcålă/- în c u r c ă tu r ă . La I.Creangă. încurnuţåt adj. - plin de cum uţi. îndata - m are adv. - acuş, im ediat. La DLR. în dăm în åre/ - dibăcie. La CA D E. îndăm înåtic adj. - iscusit, dibaci, îndăm înă adv. - uşor. îndărăptå (a) - a da îndărăt. (I.Neculce). în d e prep. - unul cu altul, îm preună, înde prep. - între, unul cu altul, îndelungă (a) - a amîna. La Gr.Ureche. în deplini (a) - a îm plea. (CM ), îndesă (a) - a veni des. îndesăt adj. - insistent, îndeseåră adv. - în am urg, îndestulătă adj. - lăptoasă, îndilică (a) - a dezm ierda. îndîrji (a) - a se ţine dîrz. La DU. în d îrjire/ - sem eţie. La CA D E. îndîrjit adj. - sem eţ. La C A D E. în dob rí (a se) - a se îndrăgosti, în doit adj. —coroiat. Nas îndoit. (DD). în dosí (a) - a ascunde. La I.Creangă. în d o sî (a) - a se adăposti, îndosît adj. - ferit, în d osîtú ră/ - adăpost, îndrăci (a) - a se înfuria. La I.Creangă.

imit Agilor m. - îndrăgostit de sine. îndreptă (a) - a trim ite, im lreptă (a) - a reteza (m ucul lămpii), îndreptă (a se) - a se dezvinovăţi. Im lreptăre f. - m asă oferită de mire. In d rc p tătó ri n. - m istrie, în d rep tăto ri n. - rindea specială, hid rcp tu í (a) - a îndreptăţi. Indrituí (a) - a da dreptul. La CADE. în d ru g ă (a) - a toarce. (I.Creangă). în d ru g ă (a) - a răsuci cu druga, îndrugă (a) - a flecări. La M.Eminescu. în d ru g ă (a) - a răsuci cu druga. (TD). în d ru g ă (a) - a răsuci lîna cu mîna. In d ru g ăt adj. - tort lucrat din drugă. I n d r u g ă tú r ă / - tort răsucit cu druga. In d ru m ă tó r m. -n ă sta v n ic . La CADE. Indudică (a) - a înfuleca, îndulci (a) - a presăra. (TD). în d u ră (a) - a tîrpi. La CA D E. în d u ră (a) - a fi nem ilos. (I.Neculce). înecă (a) - a se înfunda. Inccå (a) - a se revărsa. (DD). înecă (a) - a cufunda (în copcă), în făp tu i (a) - a se lum ina de ziuă. In ră rm ă c ă t adj. - ferm ecat, vrăjit. Infåţosă (a se) - a se prezenta. Infăţo săre f. - prezentare. La CADE. I i i ferecă (a) - a încătuşa. In lirip a (a) - a-şi veni în fire. La DU. In lîrn îiă (a) - a se enerva. In fîrtă ţí (a se) - a se înfrăţi. In llăciú n ef. - inflam aţie. înflori (a) - a încărunţi. In focă (a) - a încălzi ceva la foc. tufoiă (a) - a form a căpăţînă. in fo rţă (a) - a sili din răsputeri, in lră ţişă (a) - a se înfrăţi. In frîu ă (a) - a pune frîu. In fru m u se ţå (a) —a onora, în fru p tă (a) - a m înca de frupt. La DU.

153 înfulecă (a) - a m înca lacom . La DU. în fu nd ătura (CD Ş, 1428) - sem n de hotar. în fu rgon ăt adj. - încărcat cu vîrf. în fu ştăt adj. —boşturos. în găib ărăt adj. - plin de cum uţi. în găib ăråt adj. - cu m ulţi copii, în găib ărăt adj. - încolţit de câini, îngăim ă (a) - a zăbovi. La V.AIecsandri. în gălb iní (a) - a începe să se coacă, în gălu şă (a) - a lega sfoara la năvod, îngănésc adj. - cu boabe galben-roşietice. în gheboşă (a) - a se cocoşa, îngheboşăre f. - cocoşare. în gheboşăt adj. - cocoşat, în ghiă (a) - a îm bia. înghiă (a) - a tocm i, a angaja (o slugă), în ghim p ă (a) - a da ac (albina), în ghim p ătór m. —ciulin, în ghiţitoăre f. - beregată, în ghizlu í (a se) - a se încum eta, în ghizu í (a) - a se gîndi. (DD ). în ghizu í (a) - a se hotărî. (DD ). înglodă (a) - a se cu funda în noroi, înglodă (a) - a întroieni. (DD ). înglodåre f. - cufundare în noroi, în glod ăt adj. - îm potm olit, înglotí (a) - a strînge oaste. (I. Neculce). îngrădeălă f. - corlate (la puţ), îngrăditură f. - v. în grăd eălă. îngrăditură de stu f f. —gard. în grăm ădeălă f. - adunare, îngrăunţă (a) - a se um fla picioarele, în grău nţăt adj. - zgrunţuros (păm înt). îngrebănoşăt adj. - cocoşat. (TD). îngreblă (a) - a grebla, îngreună (a) - a răm îne gravidă. (TD). îngreună (a) - a îngreca. La CA D E.

154 în g re u n a tă adj. - îngrecată. La CADE. în g r e u n a tă adj. - însărcinată, în g ro p a (a) - a trage ţărînă la rădăcină, în g ro p ă m ín te f. - înm orm întare. (TD). în g u rlu í (a) - a se îndrăgi. La DU. în g u ri (a) - a pescui cu două năvoade, în g u rm e d z î (a) - a trage ţărînă. în g u rz í (a) - a uni m arginile opincii, în g u rz í (a) - a înţepeni. La M .Sado­ veanu. în gurzít adj. —încreţit. (TD). înhăinåt adj. - îm brăcat, înhălcí (a) - a tăia în bucăţi, înhăm ătóri adj. - buni de înhămat, în h ă m ă t ó r i/pl. - harnaşam ent. (TD). înhăm ătúră / - harnaşam ent. (TD). înhăpå (a) - a apuca repede cu gura. în hîrzob åt adj. - îm pletit. (TD). înhobotă (a) - a pune vălul miresei, înholbâ (a) - a se concentra. La CADE. în horbotât adj. —îm podobit, înhuli (a) - a înfuleca, înjiunghiâ (a) - a surîde. E x p r. A se înjunghia a rîde = a surîde. înjugătóri adj. - buni de înjugat. (TD). înjură (a) - a se jura. înlăbă (a) - a înhăţa. (TD). înlăúntru adv. - în interior. La DU. înlesni (a) - a salva. (TD). înm alacofåt adj. — îm brăcat cu malacof. La DU. în m ă / - m am ă. (Gr.U reche). în m ă rg e lå tă adj. - cu m ărgele. (TD). în m în iă (a) - a se mînia. (TD). înm ohorît adj. - umplut cu mohor. (TD). în m o r m în tå r e /-p o g r ib a n ie . La DEX. în m o r m în tå r e / - pogrebanie. (CM ), în m o r m în tă r e / - petrecere. (CM), în m u lţi (a) - a năboi (apa).

în m u lţi (a) - a um noji. (C A D E), înnădi (a) - a suda. în naruí (a) - a ţărnui porum bul, în năb uşí (a) - a năvăli. La CADE. în năb uşí (a) - a sufoca. La CADE. în năb uşí (a) - a podidi. La CADE. în năd i (a) - a com pleta. La CA D E. în năd i (a) - a-şi face drum . La DU. înnădusălă / - căldură mare. înnăduşålă / - transpiraţie, în năd uşí (a) - a face să se înm oaie, în năd uşí (a) - a fierbe, la foc mic. în năd uşí (a) - a se sufoca. La CADE. în năd uşí (a) - a lichida, în năd uşí (a) —a reprim a. (DD ). în năd uşí (a) - a stinge. La DU. în năd uşí (a) - a sugrum a, înnăduşí (a) - a îm piedica dezvoltarea, în năd uşí (a) - a face cuiva necazuri, în năd uşí ( a ) - a - ş i stăpîni em oţiile, înnăduşírc / - strangulare, înnăduşíre / - sufocare, înnăduşít adj. —potolit, înnăduşít adj. - înfundat. La I.Creangă. în năd uşít (a) - fără rezonanţă, în năd uşitór adj. - sufocant, în nem ăluí (a) - a se înrudi. (TD). în nem ăluít adj. - înrudit, în nem u í (a se) - a se înrudi, înnem uíre f —înrudire, în nem u rí (a) - a se înrudi, în nem u rí (a) - a înrubedeni. La DLR. înnem uít adj. —înrudit. (DD ). înnoură (a se) - a apărea nori pe cer. înnourå (a se) —a se întuneca, înnoura (a se) - a se am ărî, a se scîrbi. înnourå (a) - a um bri. La N .G ane. înnouråt adj. - acoperit de nori. înrotåt adj. - cu coroană bogată. (TD). însam nå (a) - a num i. (TD ). însam nå (a) - a stabili. (TD). s

r

jgiHHtiiulóri n. - paralel de tîm plărie. ptHininW ») un bucheţel. PMHiiiArc/. - nadpis. La DLR. |H«Aiii ii Ar i i i . - chern. iM'Aiinioşi (a) - a se face sănătos. Ut in/v. - ojină. La CA D E. ItMi 1 1* ii zapis. La DEX. Im Ih Ii'A (a) - a se trezi. (TD). Imit i i jíi (a) - a se învîrtoşa. (DD). li"ii|c(A (a) - a-l apuca cîrceii. Im ic / - jurubiţă de 30 de fire de tort. ( I r é b ie / - fîşie îngustă de păm înt. |lţtn a r i m. - vişin (pom ). |lţtn iu adj. - şaten. |l> în î/ - cireaşă. |!)îiiî coaptă adj. - roşu-întunecat. JltAr m. - păzitor de ţarină. La DU. (ItAri m. - om care îngrijeşte vitele, jltiiri 111. - văcar. Jitelepăzăjîtari. (TD). |IIArí (a) - a îndeplini funcţia de jitar. J l l ă r í e / - plata jitarului. j i t ă r í e / - o c u p a ţia şi plata jitarului. |ltslríe / - c a s a jitarului. ( i l i e / - povestea vieţii. La I.Creangă. jitu iţă / - m agazie de grîne. j í l n i ţ ă / - cuptor de copt pâine. |í|ă (de s ă d i t ) / - s a d ă . La CADE. j i ţ ă / - viţă, filon, liţă (CD Ş, 1 4 5 5 ) - padina lui jiţós adj. - tare şi cîlţos (lem n), liu b ă í (a) - a pişcă. (TD ). Im bilí (a) - a greşi, jiudecå (a) - a sudi. La DLR. j i u d e c å t ă / - sud. La DLR. jiúg n. - sem icerc la ju g u l carului, jiúg n. - gură de ham de piele. |iii}> n. - arc de înhăm at. jiúg n. - gîtar (la căpăstru). jiúg n. - unitate de măsură pentru lemne.

159 jiuganåri m . - persoană care castrează, jiugări in. - m eşter de ju g u ri, jiu gălí (a) - a m îngîia. jiugléji in. pl. - coceni fară frunze, jiu í (a) - a îndestula copiii, jiu í (a) - a ieşi din nevoi, jiu m ă tă te/ - p an to f (bărbătesc), jiu m ă tâ te/ - pingea. Jium ătăte Ion (C D Ş, 1 4 0 8 )- b o ie r . jiún ghi m . - om rău. (D D ). jiu ru í (a) - a făgădui (de m ire). (TD). jiu ru í (a) - a dărui. (TD ). jivâlcă / - secerătoare. jiv é ţ n. - lemn la frînghia năvodului. jivo rî (a) - a bate vînt cu ninsoare. jizdån n. - portofel de piele. jízdă / - talpă la puţ. jîg n. - jîg ă ra ie . M ă frig ijig u . (TD). jîg n. - astm ă. jîg å lă / - vergea de răscolit focul. j î g å l ă / - v. juvală. jîgh iú ţă/ - ju ru b iţă de 30 de fire. jîg h iú ţă/ - m otcă. La DLR. jîgîrît adj. - (copil) pipernicit. jîgn í (a) - a scrobi (urzeala). jîlós adj. - tare şi cîlţos (lem n). jîm b ă / - persoană cu dinţii în faţă. jîm b ătoăre/ - dinţar pentru ferăstrău. jîm b ă tú ră / - greşeală la nividit. jîm óc n. - unealtă de tras obezile. J îtă ríe/ - toponim (U ngheni). jlo å b ă / - m îrţoagă. (DD ). jlob m . —bădăran. jm arcaí (a) - a bate, a lovi. (TD ). jm îh n. - tescovină. jm îh ă / - boştină. jnăp ăí (a) - a bate. (I.C reangă). jnăp ăi (a) - a toroipăni.

160 jncåpan m. - brad mic. La DU. jncåpan m. - toroipan, jnicioågă f . - nuia. joâgîră f . - ferăstrău de o mînă. joânghină f . - băbom iţă. joărdă f - nuia. La DU. jo ă rd ă / - jo a p ă . La CA D E. joc n. - dans popular moldovenesc. E x p r . A lua la joc = a invita la dans; A lăsa în joc = a ofensa public pe flă­ cău sau dom nişoară, joc n. - hora satului; E x p r. A ieşi la joc = se spune despre dom nişoarele şi flăcăii care prim a oară iau parte la hora satului. A scoate la joc = a invita o dom nişoară la hora satului, joc n. - parte de plasă la avă. jócul cel m are n. - hora nuntaşilor, jóile adv. - în fiecare joi. joim ír m. - m ercenar polonez, joim íri m. pl. - corp de oaste, jolb n. - uluc. jolb n. - lădiţă pentru m încare la cai. jolb n. - loc pentru uneltele pescăreşti. jólnă f . - um flătură la gît. La DU. jolnós adj. - roşcovan. jom n. - tescovină. jórdie f . - joardă. La I.Creangă. jos adv. - după. E x p r . Din jos de am iază = după am iază. joseăn m. - locuitor din Ţ ara de Jos. La DLR. j r é g h ie / - ju ru b iţă din trei fire. jú b ră / - bubă. La CADE. jucărícă f . - jucărie m ică şi frumoasă, juchétcă f . —jachetă, juchétcă f . - veston, juchetcúţă f . - căm aşă bărbătească, júchi m. pl. —secară îm blătită.

juchişóri m. pl. —v. juchi. júde m. - căpetenie a unei obşti săteşti jude (CD Ş, 1425) - căpetenie a um i obşti ţărăneşti. judecie (CD Ş, 1434; BD Ş, 1488) Ir ritoriu în stăpînirea unui jude. ju d éţn . - judecată. (M .Em inescu). ju d éţ n. - proces. La M .Sadoveanu. jud éţ n. - delă. La DLR. Jugani (BD Ş, 1 4 9 5 )- s a t . ju går m. - bou bun de înjugat, juganåri m. - persoană care jugăneşlc jugăríţi m. pl. - cai ju g ăn iţi. (DD). jughínă f. - jivină, jughínă f. - oaie slăbănoagă. ju gu í (a) - a înjuga. (TD). ju gu v ín ă f. - jiv in ă , câine. (DD). J u la (BD Ş, 1491) - boier moldovan. ju lă n adj. - înşelător. Th.H olban. Ju le a (BDŞ, 1 4 9 5 ) - fratele lui Pîntecc. J u le şti(C D Ş , 1 4 3 7 )- s a t . julétcă f. - vestă. júlfă / - m încare de post. júlfă f. - turtă din săm înţă de cînepti frecată cu zahăr. julí (a se) - a-şi jupui pielea. La CADE. ju lí (a) - a zgîrîia. M iţaju leşti. (DD). Julici (CD Ş, 1 4 5 3 ) - boier, ju litú ră f. - ju p u ir e uşoară. L a CADE. jum âlţ n. - sm alţ. L a M .Em inescu. jum ălţ n. - smalţ. (DD ). jum ălţuí (a) - a sm ălţui. jum ălţuít adj. - sm ălţuit, jum ări f. pl. - v. jum ere. jum ătate f. - soţie. (P.Ispirescu). jum ătatef. —claie mică. (V.AIecsandri). Ju m ătate (BD Ş, 1491) - neam boie­ resc. j u m ă t ă ţ / pl. - pantofi de dam ă. j u m ă t ă ţ / pl. - pantofi bărbăteşti.

Im n ătăţc n i (CD Ş, 1430; BDŞ, 1492)

161

sat.

|u m é re f pl. —cam e de porc îm bucătă|ită, prăjită bine şi pusă la păstrare. jtiuc m. - juncan. L aN .Ţ u rcan u . juncani m. pl. - cai tineri. (TD). junél 111. - flăcăuan. junghi (a) - a surîde. E x p r . A se ju n g h i ii rîde = a zîmbi cu colţul gurii. junghi n - pum nal. La C .N egruzzi. junghiå (a) - a înjunghia. ju p m. - m ănunchi. La CA D E. ju p n. - m aldăr de stuf. jup n. - snop îmblătit de grîu ori secară. ju p an m. —înalt titlu boieresc. ju p ăi (a) - a lovi. La CA D E. jupi (a) - a jupui. La C.N egruzzi. jupi ( a ) - a beli. j u p í r e / - ju p u ir e . ju p ít adj. —jupuit. j upitór m. - ju p u ito r. ju p în e â să f. - soţia unui boier.

jupîneşică f . - nevastă tînără. jup îniţă f . - boieroaică tînără. jupîn m. - titlu de politeţe, jup îniţă f . - fiica unui jupîn. jură (a) - a înregistra căsătoria (TD). Juratul (BD Ş, 1 4 6 9 )- b o ie r , jurub iţă f . —nuia. ju ru gh íci m. pl. - snopi m ici de stuf. ju ru í (a) —a făgădui. ju ru í (a) - a făgădui (de soţie). ju ru í (a) - a se lega prin jurăm înt. juruín ţă f . - fagăduială. L a C A D E. juruită f . - făgăduială. La CA D E. juvâlă f . - jig a lă . (TD). ju vâlă f . - frigare. ju vă ţ n. - laţ. La M .Sadoveanu. juvăţ n. - laţ la postoroncă. ju v én ief. - jivină. juvínă / - jiv in ă . jvală f . - cuţit de ju n g h ia t porcii.

L la (a se) - a-şi spăla capul. E.Sevastos. la (a) - a scălda. La I.Creangă. låbă f. - cîrlig la cange, l a b ă / - arc cu cîrlig la coasă, låbă/ - unealtă de scos cuie. låba-broaştei - coada-racului (plantă), lac (BD Ş, 1493) - semn de hotar, lac (CD Ş, 1437) - sem n de hotar. Lacul Puturos (BD Ş, 1493)- s e m n de hotar. lac n. —groapă cu apă. Iac n. - vopsea cu ulei. iacatui (a) - a unelti. låcăt ii. - parte a cotigii pentru grindei. låcom adv. - tare, adînc. (TD). lå c r ă / - secţic într-un hambar. låcră/ - strat de legume. låcrăm / pl. - lacrimi. lacuşór n. - groapă cu apă de ploaie. lådă/ - ladă pentru păstrat cereale. lådă cu sp ătar/ - sofa. låe adv. - negru amestecat cu alb. DU. lafét n. - secerătoare. lågăr n. - loc um bros pentru vite. lågăr n. - loc îngrădit pentru păsări. lâgh iţă/ - laviţă. lâgh iţă/ - sobă orizontală. lagivérde adj. - verde-m ăsliniu. lagúm m. - şanţ subteran. låi n. —mîl. laidăc m. - netrebnic. låinic m. —pierde-vară. La I.Creangă. lainşeri n. - covor. låitic n. - laviţă. lå iţă / - pat de lemn. låiţă/ - scaun lung. M .Em inescu.

låiţă/ - scaun m are fară speteze. låiţă/ - prispă din scînduri. la la n g h ită / - c lă tite . La CA D E. lam bår n. - rindea pentru lam be. låm b ă/ - rindea pentru jgheaburi, låm bă/ - rătez la ladă. låm bă/ - m îner la ladă. låm bă/ - lam pă (de gaz), låm oste/ - diaree acută. La DU. lam påc m. - chirpic. lam påc m. —cărăm idă nearsă. Iam pacåri n. - form ă pentru chirpici lam pacåşi n. - chirpic. (TD). lam påtcă/ - candelă, lam påtic n. - candelă la icoană, låm pă de e le c tr ic ă / - bec. la-m prcjúr adv. - de jur-îm prejur. lan n. - ogor sem ănat. La DU. landråt m. - porc urecheat, låndruş n. - lăcrăm ioară, lanşer n. - lăicer. ia n té ţ n. - scîndură îngustă şi lungă. la n tú h n. —sac mare, ţuhal. lan ţîu n. - potîng. la n ţú g n. - lanţ. L a V.AIecsandri. la n ţú g n. - lănţişor. La M .Sadoveanu. la n ţú h n. - potîng. la n ţu jé le n. pl. - opritori (la hamuri). la p a ţó n m. - om înalt, sdravăn. lå p ţi m. pl. - lapte m uls la o mulsoare. L a rg a (BD Ş, 1 4 9 3 )- p îr î u . lå sc h ir n. - plătică. la t n. - covoraş pe laviţă. la t n. - ţol pe podea. la t n. - lăţime. La DU. lå tă / - prăjină pe corlate la puţ. latéş adv. - încovoiat într-o parte. E x p r. C o a rn e lateşe = coarne aduse, sucite în lături şi înapoi. lå tin a adj. - viclean. (D D )

I.iiitm

•

ii

lim ba latină. A I.M ateevici. covoraş pe laviţă.

lalIVM a covoraş cu ciucuri. Ulm ii. troacă. IkIih i i burlui la teasc. U lu it' / ram ă (de fereastră). Imn .1 / prăvălie. I mu n / rindea lungă. Mm ,i / unealtă pentru finisat şindrila. Uiu ui (n) a rindelui. I (linii (UDŞ, 1 4 9 0 )- p îr î u . Iii' «mi i i . fibră sintetică. I.M mi ii ii. ţesătură din fibre sintetice. In i i i teren defrişat. Iiii ii locaş. Im iktA /. lacăt. La CA D E. Iiii illiil (a) - a pune la cale pe cineva. Im .Huit adj. - încuiat. I.h rflniiór m. - iasom ie. Iilt i Iţfl /. - cutioară rotundă. Im i ú | ă / - sertar. Im ui (a) - a locui. Im ul (a) - a vopsi. I m u i n ţ ă / - locuinţă. Im u ito r in. - locuitor. Im u stâ ri m. - g reier de cîmp. Irtiliiri n. - covoraş de lînă. M diţă de s a re / - cutie pentru sare. lm li|ă /.' - cutie pentru vopsea. I m l i |ă / - form ă pentru chirpici. Imliţă /.' - form ă pentru cărămizi. Imlói n. - ladă pentru cereale. lAdiincă / - ladă (la trăsură). lAilúncă f. —urcior de lapte. Iftlfti (a) - a se desfăta. La DU. ItUccr n. - covor. La I.C reangă. Irtid o åră f. —laviţă m ică. Imiiicí (a) - a umbla brambura. CADE. I d i l i c ă / - pat de lemn fară speteze. lălăi (a) - a cînta prost.

163 lălăi (a) - a trăncăni. L a DD. lălăi (a) - a păşi legănat. La DU. lălîe adj. - nepricepută, lălîu adj. - neîndem înatic. La DU. lă-m ă-m ăm ă m. - prostănac, lăm bări n. - rindea de făcut jgheaburi, lăm buí (a) - a face lam bă. Iăm buí (a) - a fălţui cu rindeaua, lăm buitóri n. - rindea de jgheaburi, lămbuitúră/ - jgheab făcut cu rindeaua, lăm păcåş m. - cărăm idă nearsă. lăm păşél m. - cărăm idă nearsă. lăm urătă adj. -ră m u ro a s ă . (TD). lăm uri (a) - a răzvidi. La C A D E. lăm uri (a) - a disparea. N egurile de p e M oldova se lămureau. (M .Sadoveanu). lăm urit adj. - topit. (TD). lăm uritor adj. - explicativ, lăm úştie/ - m ulţim e mare. Th.H olban. lăór n. - partea textilă a cînepii. Iăptåş n. - plasă de pescuit, lăptóc n. - scoc. La I.C reangă. Iăptóg n. - traistă pentru m încare Ia cai. lăptúgă / - alior. lărm ălu í (a ) - a face gălăgie, lăsătóri n. - b ăţ la sulul de dinapoi, lăsăţilă m. - lăţi-lăţilă. (TD ). lă strícă / - lastră (stofă). La C.H ogaş, lăstún m. - persoană sîcîitoare. lăstun m. - leneş, lătórn iţă/ - fem eie grasă, lătunoăe/ - greşeală la ţesut. La CADE. lătunoăe/ - boroboaţă, lătunói n. - păretar cu ornam ente, lătu raln ic adj. —de m argine, lăturaşi m. pl. —druci de-a curmezişul, lăturaşi m. p l. - pofitiţii cum ătrilor. lătureån m. - om dintr-un sat vecin.

164 lă tu ri f. pl. - m încare proastă, l ă t u r í c ă / - ţol pe podea, l ă t u r i l e . / pl. - bram bura. E x p r . U m ­ blă lă tu rile = trîndăveşte. lă tu riş adv. - pe o coastă, lă tu ró i n . - lătunoăe (la ţesut), lă tu şe ån n . - covoraş pe laiţă. lă tu şe ån n . - ţol îngust pe podea, lăţi (a) - a subţia (aluatul), lăţi (a) - a strivi srugurii. lăţíş n . - în toate părţile. E x p r. în Iăţiş şi-n c u rm e z iş = în toate părţile, lă ţu í (a) - v. a leţui. lău adj. - suriu-deschis. lău adj. - cărunt, lă u d o å să adj. - lăudăroasă. (TD). lă ú n tru n . - interior, lă u ta r m. - trîntor (la albini). La DU. lă u to å r e / - apă caldă de spălat capul, leåcă / - puţintel. E x p r. O leacă = puţină, puţintel. Ic å d ă / - capac (la ladă), lc â d ă / - capac la puţ. leafă f. - găvan la greblă. Icå fă/ - lam a sapei. LaT .Pam file. Icåfă/ - lopăţică de tăpuşit m ăm ăliga. leågăn n. - scaun cu arcuri la trăsură. L ea h u lu i (CD Ş, 1459) —iezer. leåncă f. - m intean. La DU. leâncă / - giacă. le å n c ă / - palton de suman. léat m. - an. le a să / - grapă de spini. le asă/ - strat de legum e. leåsă / - sîsîiac. le a să / - poartă. leåsă / - gard la coteţ. le å să / - plasă între două vintire.

leåsă/ - îm pletitură din nuele. lebădoi m. - bărbătuşul lebedei. lecăríi/ pl. - leacuri. lecúţă / - puţintel. lederín n. - ţesătură im pregnată. leg n. - m oştenire testam entată. legå (a) - a începe să d ea rod. legătoåre/ - basm a. La CA D E. legătoåre/ - obicei nupţial. legătoåre/ - petrecere după nuntă. legătoåre/ - obicei de nuntă. legătoåre/ - v. conovăţ. legătoåre/ - balam a la uşă. legătoåre/ - prosoape pentru rude. legătoåre/ - cravată. La N .G ane. legătu ră/ - logodnă. leghişér n. - covor. (DD ). legiuit adj. - pravilnic. La DEX. legum ărie/ - verdeţuri. legum e / pl. - fructe. M erili cînd ja c leguni, cînd nu. (TD). legúm uri / pl. - fructe. D a alti legumuri nu cresc p i la noi, prăsadili, perji l i ■(TD). lehåm ite/ - dezgust. La DLR. lehăuc m. - palavragiu, lehăí (a) —a trăncăni. La DU. lehăí (a) - a spori. La DLR. lehăitóri m. - palavragiu, lehăítă adj. - învechită, lehăitoåre adj. - guralivă, lehăm etí (a) - a-i fi silă. La DLR. lehăm etisí (a) —a se dezgusta. DLR. lehăm etít adj. - dezgustat, lehăm etuí (a) - a se dezgusta. La DLR. lehăm etuít adj. - dezgustat. L a DLR. lehău m. - flecar. La DU. lehím e m. - p o lo n im e . lehúză/ - fem eie, care a născut, lehuzi (a) - a fi lehuză. La C A D E.

M m'i< / prim ele zile după naştere. M> '»/ pîlnie. ti ti A / pîlnie. E x p r. A face gîtul i) Icică şi p în te ce le b a le rc ă = a i 1 1* irtc m ult. La CA D E. Mi A/ stropitoare. li Ii >1 / íăraş. li Ii ií / teică, li i i | . i /. pîlnie mică. (E.Sevastos). ii iit’iirint m. - parúcic. La DEX. li | >n ii ursoaică (în pod). li | iíiicA /. sobă orizontală. li i nu A /. —ursoaică (în pod). i' In i idv. bram bura. E x p r. A u m b la ii Iu a um bla bram bura. La CADE. li Ii / tătaişă. ii Ii / ghiţă. La C A D E. li Ii ! fem eie cu purtări urîte. li Ir / tanti. li lin ni - nătăfleaţă. li llm f. - m ătuşă tînără. Ii'llcil /. - leliţă. La C.Conachi. Icllşoâră f. - leliţă. (TD). Iell|;l f. - m ătuşă tînără. li ll|;l /. - cum nată. Ii llţă /. - lelişoară. leliţă /, - tătaişă. Iil|a -n a ş a f. - nănaşă de botez. Irm n n. - coardă uscată. li iii n ă ri m. —butuc de crăpat lemne. Ir ui ncălă f. - lem nul pentru acoperiş. Inim i n. pl. - război de ales covoare, le m n işó r n. - huludeţ. Irniniu adj. - de culoarea lemnului. In n n iú adj. - cafeniu-închis. Icinnuí (a) - a pune lem nul pe casă. Irn in u lé ţ n. - lemnuşor. Ir ni n úş n. - pană la ferăstrău. Ir úş n. - huludeţ. (TD). Icm núş n. - bucată m ică de lemn.

165 Iemnuşcă f . - răchitan. L a C A D E. lene f . - vinăriţă. lenevoăsă adj. - lenoasă. (TD). lení (a) - a se lenevi. (TD ). lenoşí (a) - a lenevi, lentă f . - parte din aripa năvodului, léntă/ - ţop. La DLR. léntă (în cosiţe) - pleteancă. La DLR. léntă (pe căm eşă) f . - platcă. La DEX. leoåpă f . - palm ă. E x p r. A da o leoapă = a da o palm ă, leoarcă f . - zeam ă proastă, leoarcă f . - vin prost, leorbăi (a) - a trăncăni. La M .Sado­ veanu. leorbaiålă - trăncăneală. La M .Sado­ veanu. leorpăí (a) - a sorbi cu zgomot. CADE. lepăí (a) - a trăncăni, lepăí (a) - a m işca picioarele tîrîş. lepşít adj. - sm intit. La DU. Iéră f . - instrum ent de m ăsurat. Iércă f . - m aşină de făcut ghivent, lergătoåre f . - unealtă de urzit, lériu n. - vrem e. La C A D E. lerpăí (a) - a se ghilosi. (TD). Iespijoâră f . - capac la oala cu lapte, leş n. - segm ent din gard de stuf. leş n. - plătică. leş n. - miel, iepure tăiat şi jupuiat. leş n. - cadavru. La N .Ţ urcanu. leşân m. - polonez, leah. (TD). L eşåsca f . - Polonia. leşiér m. - scrum ieră. L a CA D E. leşîér n. - şervet din pînză de cîlţi. leşîér n. - pînză pentru strecurat leşia. leşteâv ă f . - loc m lăştinos. lé ştire f . - groapă cu apă de ploaie.

166 létcă f . - unealtă de depănat. I.Creangă. leto p iseţ n. - cronică. (M .Em inescu). lé tre f - grinzi. (TD). leţ n. - fuscel la scară. leţ n. —prăjină la corlatele puţului. leţu í (a) - a bate leaţuri. leţu itó ri m. - meşteri de leţuit tavanele. leuåş m. - dregător, strîngea dările în lei. La DIM. leucăş adj. - cu picioare strîmbe. CADE. léucă f . - lemn la loitra căruţei, leucă / —E x p r . A fi lovit cu leuca = a fi zăpăcit, am eţit. (S.F.M arian). leuci (a) - a bate zdravăn pe cineva, lc u cú ţă f . - făraş. L eu rd eş (CD Ş, 1456) - fîntîna lui L e u rin ţi (CD Ş, 1436) - localitate, leuşâc adj. - stîngaci. leu şó r m. - pui de leu. le v ă r n. - stropitoare, levént adj. - viteaz, voinic, levent m. - năim it m oldovan. levent m. - voluntar călăraş. Iibóv n. - dragoste. (M .C o stin / E x p r . A fi cu libov = a fi sim patic, plăcut, atră­ gător. în ţeleg că eşti bărbat cu libov şi cu inima ca p în e a . (M .Sadoveanu). liboví (a) - a petrece. (TD). liboví (a) - a iubi. (TD). libovít adj. - cu voie bună. (TD). libóvnic m. - iubitor. Era şi om libovnic, ospătători. (I.N eculce). libovnişél m. - iubit. (DD). iíchi interj, - zgom otul unei lovituri, lichíe f . - pâine din aluat nedospit, l ic h í e / - turtă groasă din aluat, lichiéş n. - lichie mică. La DELM . liciúne / - ruşine. (TD). lic tå r n. —m agiun de prune. La DU.

lideåncă f. - soi de prăsade. lider m. —al unui grup de ţărani. Lie (CDŞ, 1414) —selişte unde a lb:.t lift n. —ban de aur. (TD). liftiríc n. - am igdală. liganâş n. —scaun cu arcuri la trăsni a lighean n. - albie pentru spălat rufele lighioåef. - om plictisitor. lighioană f. - vrăjm aş. lihíe f. - v. lichie (turtă). lihtâr n. - felinar. lílie f - crin. liliú ţ ă / - plantă din fam ilia liliaceeloi lím ba-boului f. - stînjenel. limbă f. - popor, naţiune. M .Eminescu Lim bădulce (CD Ş, BD Ş) - boieri. Lim bădulce Duma (B D Ş) - boier. Lim băeşti (BD Ş, 14 9 9 ) - s a t . lim iştérgură f . - prosop. lim itéţ n. - văl de m ireasă. lim onåle f. pl. - lămîi. lim o n íe / —lămîie. lim oníu adj. - galben-verzui. lim påtcă f . - candelă. lim pede adj. - răzvedit. La CA D E. lim pezi (a) - a se sfeti. La DLR. lim pczíu adj. - suficient de clar. lin n. - linişte. (I.N eculce). lin n. - vas de calcat strugurii. La DLR. linchcrí (a) - v. a linchi. linchí (a) - a linge, a sorbi. La DU. linchi (a) - a m încă fără poftă. linciurí (a) - a se bălăci. La DU. linéică f . - trăsură cu patru roţi. Iinéică f . - lopăţică de uns pereţii, lingår m. - desfrînat. lingărí (a) - a mînca cîte puţin din ceva. linge-blide m. - linguşitor. V.AIecsandri. linge (a) —a se linguşi. E x p r. A linge pragul = a se lingu^f.

•rr

..............

I

ii

iii.

lingău. V.AIecsandri.

167

b lid a r.

bufet (m obilă). llHHHt rti I n. cotruţă. *•••( ••• ii I // vas în care se ţin lingurile, îm i"" >ti I n linguroi. Ilii(iinil/ linguroi. Ilii|in ifl/ lăraş. Mtlillll ii / mistrie. Ilii|iin tt/ coş de prins peşte. ll«»Kii il(ă /. m istrie. Iimi' iii l | ă / furca pieptului. li u l |ă /. - stom ac. E x p r . A-l suge |it t'lncva Ia lin g u riţă = a-i fi cuiva mume. Imit / drum de fier. Ilulşnr adv. - încetişor. (TD). 11 ii iu' m lin (peşte). liiiN oiirc/ - ninsoare, i111* .11 i (a) a gusta o mîncare fără poftă. Iinsli i t ú r ă / - vită care m ănîncă prost. Ilnlúr adj. - chihlim bariu. Ilniu b ă / - gură. E x p r . Tacă-ţi lioarI■>i iaci din gură. (I.C reangă). linii ii. pivniţă pietruită. l!n|t interj. - sunetul căderii unui corp moale. (C .N egruzzi). Ilorhăí (a) - a trăncăni. La M .Sado­ veanu. Hm hăiălă / - trăncăneală. La M. Satlovcanu. lip i i . - j e g . La DLR. Iipâci in. - căpriori scurţi. lipan in. - sol. (TD). lipcan m. - tătar lituanian de lîngă Hotin. lipea adv. - lipit de cineva. La CADE. lipi (a) - a se întorlocå (două familii). lipi (a) - a se apropia. (TD ) lipi (a) —a unge podeaua cu lut. lipi (a) - a porneşti. La CA D E. lipici n. - hîrtie de m uşte.

lipici n. - plasture, lipici m. - scai. lip icioasă/ - plantă cu perişori aspri. lipicioasă/ - plantă cu tulpina vîscoasă. lipicioasă / - turiţă. lipit adj. - m uruit (cu lut). lipitoare / - vinăriţă. lip itură/ - copil înfiat. lipitúră/ - adaus. L ípnic n. - toponim (Cernăuţi), lípnic n. - lipitoare. Lípnic n. - toponim (O cniţa). lipós adj. —jegos, lipoşít adj. - m urdărit, lipovån m. - rascolnic rus. lip ovån că/ - fem eie lipovană. lipovenésc adj. - propriu lipovenilor, lipovenéşte adv. —ca lipovenii, lipsi (a) - a izgoni. (TD ). lipşît adj. - necuviincios. (TD). lira adv. - bram bura. E x p r. A îm bla lira = a um bla haihui. lisoåre/ pl. - arcuri la trăsură, list n. - tava (dreptunghiulară), líşcă / - lişiţă. Iişc ă râ e / - cîrd de lişiţe. lişíţe/ pl. - gem ănări la căruţă, liştåi adv. - întocm ai. La C A D E. líşte/ - lişiţă. litå rc ă / - lucernă. lit r ă / - cană pentru apă. litră / - ceaşcă (de faianţă), lit r ă / - cratiţă cu coadă lungă, li t r ă / - pahar, lit r ă / - unitate de măsură, litr ú ţă / - ceaşcă (de porţelan), líţă / - lelicuţă (m ătuşă), liţă rin ă / - lucernă.

168 i ţ e / pl. - chingi la boroană. iţeríe/ - lucernă. iţîcă / - leicuţă. iubeníţă/ - dovleac pentru nutreţ. iu beníţă-alb ă/ - dovleac alb. iubi (a) - a-i plăcea. (TD ) iu bóv/ - iubire, dragoste. iubovnişél m. - iubit. iu le a / - pipă. La CA D E. u leå/ - am eţit. E x p r. A fi cu capul ulea = a fi zăpăcit de băutură. u l e å / - tare. E x p r. A fi îndrăgostit ulea = a fi tare am orezat. uleú ţă/ - pipă mică. La CADE. iunguråri de sare n. - cutie de sare. ivåd ă/ - terenul unei gospodării. ivåd ă/ - lot de păm înt pe lîngă casă. ivådă de v ie / - vie. ivålnic n. - stropitoare. iv å ln iţ ă / - stropitoare. ivărånt n. - geam baş. (TD). ivínţi in. pl. - m oldoveni năimiţi. ivír m. - m îner la vînturătoare. iv ír m. - m îner la valul puţului. ízniţă/ - m ăr pădureţ. în ced adj. - fără gust. (DD ). înă (CD Şs, 1459) - în onom astică. în ícă / - aţă de lînă de diferite culori. înós adj. - cu lînă bogată. (DD). înós adj. - asem ănător cu lîna. îsca adj. - brează (iapă). oåză/ - v iţă de vie. Gr. Vieru. oåzb ă/ - lespede de piatră. oåzb ă/ - suport de lemn la butoi. ób d ă / - despicătură de trunchi. óbdă / - scîndură groasă. ob ojioåră/ - lobodă. (TD). oc (de atîrnat năvoadele) n. - plavcă.

locåş n. - um ăr la ferăstrăul cu ram ă locovíşte / - bîrlog. locul tîrgului n. - vam ă. E x p r . A plăti locul tîrgului = a plăti vam a la piaţă, loc-şez n. - şes. loc tocm a n. —loc drept, şes. lódbă/ - scîndură groasă. I.C reangă lódbă/ - doscă. La CA D E. lódoră/ - fem eie leneşă, lóghin m. - leneş (Th.H olban). logodeålă / - logodnă. (TD ). logoditór m. - logodnic. (TD). logofăt/ - dregător la curtea Moldovei, logofăt m are in. - b oier de divan, con­ ducea cancelaria dom nească. La DIM. loh ăncă/ - albie, lohăncúţă/ - albie mică. loitră (a) - a afîna. loitrăc n. - car mare. loitråc n. - căruţă cu loitre lungi, loitråc n. - car cu loitre lungi, loitrăre m. pl. - loitre. loitråri n. - v. loitråc (haraba). loitrăt adj. - afinat. Ogor loiírat. (DD). ló it r ă / - căruţă cu loitre lungi, lóitră/ - scara deasupra ieslei. lóitră/ - scară de asalt, lóituri n. - căruţă cu loitre lungi, lóituri n . —loitre. lójniţă/ - v. lozniţă. lójniţă/ - lăsnicior. lólă/ - fem eie urîtă, nătîngă. (Th.H ol­ ban). lolóţ n. - cocoloş de lînă. loloţoåsă / - fem eie zoioasă. (TD ) lom n. - viţă la curpănul de castraveţi lom n. - vrej de castravete, lom n. - rangă. (TD). lóm că/ - excavaţie m inieră, lo p åtă/ - tîrnăcop.

■ lo p r i t ă / - vîslă. lu p ă tă / - ispol. lopAtcă f . - m istrie, lo p ă tc ă / - daltă de dogărie. Inpătcă f. - făraş. lopătnic n. - sfredel de lemnărie. topaţîcă f - cazma. lopaţîcă f . - coadă cu roată la putinei. lopăţică f. - lim bă la clanţa uşii. lopaţîcă f . - fund de hăcuit varza. lopaţîcă f - închizător la sobă. lopaţîcă f . - fund de m ăm ăligă. lo p aţîcă/ - zăvor la sulul de dinainte. lopăcio åră f. - bulfee la jug. L a DU. lo p ăcio åră f . - m istrie. lopălău n. - lim bă (la m eliţă). lo p ă tă r m. - pelican. lopăţeå f . - lopăţică. lopăţeå f - plantă din fam ilia cruciferclor. lópoti n. —sfredel de lem nărie, l o s l o p â n ă - risipitură. La CADE. losto p ån ă f . - buturugă, loslopănós adj. - făcut din lostopane. lolåri m. - proprietar al unui lot. lótcă f - luntre. La M .Sadoveanu. lotírcă f. - m osorel. lolizâ (a) - a îm proprietări cu loturi, lolizåt adj. - împroprietărit cu lot. (TD). •lolóc n. - troacă (la găini), lotocí (a) - a se hîrjoni în apă. lo tru (C D Şs, 1 4 5 9 )- î n doc. lui Ştefan te l Mare. Ic'ttru m. - tîlh a r . La M .Em inescu. lovi (a) - a se înţelege. (TD). lovitór m. - paloş. (TD). In/.åc n. - dam igeană. ló/.ie f. - salcie. (M .Sadoveanu). lo/.ie (BD Ş, 1488, 1491) - în doc. lui Şlcfan cel M are.

169 lózie f - ram ură de răchită, lózie/ - viţă la tufa de struguri, lozioâră/ —lozie subţire, lozîncă f . - ram ură de lozie. lozîncă f - c iu lin . lozniţă (BD Ş, 1491) —în doc. lui Şte­ fan cel M are. lózniţă f . - leasă de uscat fructe. lózniţă f - groapă cu leasă. luare (la arm ată) f . - nabor. La DLR. lucióc n. - arc la coasă. luciul (CD Ş, 1409) - în doc. de pînă la Ştefan cel M are. lúcniţă f . - lutărie. lu coăre/ - lum ină. (M .Sadoveanu). lucråucă f . - fată prost crescută. (DD). lucrătór adj. - arabil. (D D ). lucrătór m. - robotaş. La DLR. lucrătură f . - dantelă. lucúni m. pl. - piroşti. lui (pron.) (BD Ş, 1491) - în doc. lui Ştefan cel M are. lujån m. - cocean. lum åtic adj. - um blat prin lume. lúm e f . - lum ină. (I.N eculce). lu m e / - piatră scum pă la inel. lum éţ adj. - sociabil. (S.F.M arian). lum ín m. - alum iniu. Lum inata (CD Ş, 1439) —m oşie. L um inata (CD Ş, 1448) —pîrîu. lum inícă f . - lum înărică. Lum ircani (CD Ş, 1435) —selişte. lu m înăre/ - lum ină. (TD). lum inarea f . - E x p r. A se duce cu lum inarea = a vizita un m uribund, lu m înărica-dom n ulu i/ - plantă, lum năre f . - şurup la teasc. Luna (B D Ş, 1467) - soţia boierului Luca.

170 lunăia f . - vaca fătată într-o luni. lunari m. - alun (pom), luncă f. - salcie, luncet n. pl. - aluniş. (TD). lúncuri f. pl. - lunci. (TD). lundunícă /.' - rîndunică. Lungani (CD Ş, l4 3 9 ) - s a t . Lungeşti (CDŞ, 1436) - sat. Lungoci (CD Ş, 1439) - răzeş, lungóci m. —oblete. lungoåre / - tifos. Lungul (BDŞ, I487) - boier moldovan. luninå (a) - a lumina. lunínă / - lampă. lu n ín ă / - lum inare. lu n ín ă / - piatră scum pă la inel. lu niníţă/ - piatră scum pă la inel. lu niníţă/ - lum ina ochiului, pupilă. lu n t r e / - plavcă. lup m. - m iezul pepenelui verde. lupån m. - pui de lup. (M .Sadoveanu). Lupe (B D Ş) - armaş. Lupoaei (BD Ş, 14 7 3 ) - p îr î u . Lupşa (BD Ş, 1500) - localitate. L u p şe(B D Ş , 1499) - boier moldovan. Lupşe (BD Ş, l4 8 9 ) - p o p ă . luptător m. - voinic, trăgător (cal).

Lupu Balş (B D Ş) - vornic. Lupul (CDŞs, 15 0 2 )- b o ie r moldovan lusiét adj. - alunecos, lustrui (a) - a văcsui. Iúşcă/ - pat de lemn fără speteze. luşí (a) - a cura bobii de pe coceau lúşiu n. - lunecuş. lúşiu m. - polei. luşuí (a) - a aluneca. lu ş u iå r ă / —alunecuş. luşuúş n. - alunecuş. lut alb n. - var. lut balan n. - hlei albicios. lutăríu adj. - galben-închis. lú tcă/ - toc la fereastră. Iuti (a) - a ţărm ui. lu tínă/ - coaja de aldani. lutíş adj. - lutos (păm înt). lutişór m. - varietate de argilă, lutîu adj. - galben-închis. lú tn iţă/ - loc de unde se scoate Iul lutós adj. - care are m ult lut. lutuí (a) - a ţărnui porum bul, luţúfăr m. - om rău. luxem burghéză / - dialect al limbii germ ane; lim bă oficială a D ucatului iii Luxem burg. luzuí (a) - a cura bobii de pe cocean

M iiuinidân n. - pietriş im inilión n. —pilug. im u ald ău m. - vlăjgan. HIHniră f. —inosorel. iiiu n irin â r n. - strecurătoare. n iucaroână f. - m osorel. miicât n. - v. m a ca t. mncâz n. - căprior gros la casă. muciíu n. - toroipan. (T.Pamfile). m iW liin ă/ - vînturătoare. ninchiríş n. - m ăcriş. iim chítră f. - piuă. m n c h itră /. - oală m are rotundă. nincilíc de să rn ic f. - gămălie de chibrit. im ic iu líe / - m îner (la sertar). inaciulíc f. - găm ălie (la chibrit). m i i c o r t e a ţ ă - hîrdău. La CADE. mucovéi n. - pilug. im icúhă f. - tescovină bine presată. iiiu c iih ă / - boştină. iiiiiculă f. - pată. iu ud u f n. - m ăduva (osului). Miudzîríşe f pl. - bulgăraşi de pămînt. im illcr m. - v. m a h le r. m iinaliúţă f. - găm ălie la chibrit. niugiíri m. - catîr. m ajţări m. - ursoaică (în pod). , iiuigâz n. - subsol, iiiagăz n. - pivniţă pietruită, maniíz n. - bordei pentru legume, m ag azie/ - căm ară pentru alimente, uiiigazîn n. - ham bar pentru grîne. inug azîn ă f —v. m a g azin , iin ig lă / - o biect pentru spălat rufele, iniiglincţ n. —v. m aglă. u m g l î n e å ţ ă / —v. m aglă. niiiglîiicåţă f. - m ai pentru rufe. m iigopåţă/ - femeie desfrînată. La DU.

m ahål m - ham al. La V.AIecsandri. m ahala f. - case învecinate. în m ahala = în apropiere, în vecinătate, m ahalagíţă f. - vecină, m ahalagiu m. - vecin, m ahler m. - şarlatan. La CA D E. m ahm úr adj. - zăpăcit, m åhnă f. - tristeţe, m åhnă f. - dosadă. La C A D E. m ahorcă f - tutun prost. L a CADE. m åhră f. - franjuri, m ahulícă f - buclă, m âi n. - ficat. (TD). m âi rt. - ficat. La DU, DLR. mâi rt. - coadă cu roată la putinei, m ai (de bătut cînepă) n. - naboinic. mai (de bătut pari) rt. - naboinic. m aíca-dom n ulu if. - vaca-dom nului. m aică f. - m aiou, m aică f. - soi de cartofi, m aidån rt. - piaţă. (V.AIecsandri). m aiglíhin m. - urda-vacii. m aim ărúţă f. - boul-lui-D um nezeu. m aióg rt. - mai pentru rufe. m âistiri m. - m eşter de uşi, ferestre, m ăistiri m. - zidar, m aistiróucă f. - m istrie, m aistru m. - tîm plar. m åiură f. - ficat, m åiuri albe f. pl. - plăm îni. m aiúţ rt. - mai mic. m ăizîl rt. - daltă de tăiat fier. m ajåră f. - car cu loitre lungi, m a j å r ă / - car mare. m âjă f. - car de peşte. (I.N eculce). m åjă (CD Ş, 1443; BDŞ, 1466) - m ă­ sură la vam ă. M ajă de morun. m åjă f . - m ăsură de o sută de oca.

172 m al n. —deal. m alâ / - m istrie. La DU. m a lâc n. - m ătrăgună. m a la g â m b ă /.'- tu n ic ă . m alahâi n. - m ai de crăpat butuci. m alăi n. - turtă din făină de porum b. E x p r . Şi-a trăit traiul, şi-a m încat m alaiul = a îm bătrînit. m alâi n. - mei. E x p r . Vrabia m ălai visează = fiecare se gîndeşte la ceea ce-i place mai mult. m alâi-tătăresc n. - mei. m alâncă / - dram ă populară. La DU. mald n. - snop de stuf. mald n. - snop m are (de mălai). m aldăc n. - car cu lemne. La DU. m aldâc n. - sarcină de lemne, fîn. m âldur n. - legătură de stuf. m âld u r/i. - m ulţim e. La A l.Vlahuţă. m alíc n. —jeg. m alicós adj. - jegós. m aligúţă /. - m ăm ăligă mică. mălin m. —liliac. mălin m. - dud. mălin m. - crem ă de ghete. m ălină / - zm eură. m ă lin ă / - crem ă de ghete. m ălină de c o p a c / - dudă (fructul). m alinăríu adj. - roşu. m a lin iţă / - lemn câinesc. (CADE). m aliníu adj. - roşu. m alós adj. - rupt dintr-un mal (pămînt). m aloróscă/ —bluză cu altiţă. M alul (CD Ş, 1443) - sem n de hotar, m am åe/ - bunică din partea mamei, m åm a-sacării - com ul-secării. m åm că/ - doică, m åm că/ - mei (boabe), m am elúc in. - om nepriceput.

m a m îc ă / - soacră, m a m îd é le / pl. - m onede, m a m p a s é le / p i - bom boane, m a m ú ţ ă / - m ă tu ş ă , m a n a fé tu ri n. pl. - daruri. (TD). m â n ă / - roadă. m â n ă f. — folos. E sti m ani la i ,\\ i (TD). m â n ă / - belşug. La V.AIecsandri. m å n c ă / —doică, m a n d å c ic ă / - m istrie, m a n d r a b ú r c ă / - cartof, m a n d ra b u rc ă r íe / - cartofărie. m a n d ra b u ré n ie / - cartofărie. m a n d ra g ó c i m. - ciofligar. m â n d r ă / - plasă pentru pescuit, m â n d r ă / - nim ica. O m a n d ră = o m m ica toată, m a n é / - pîrghie. m anércă/ - bidon de gaz. La CADI m anéşcă/ —încreţitură la guler, m ang m. - nătărău, m angafa/ - răpciugă. La C îşlifa-ispn ni rapşiugî, da la noi mangafa. (TD). m ângâi n. - cărbune de lemn. m angalău n - lemn de înfoiat rufele, m ân ge/ - tocană de carne, m ânge/ - tocană de legum e, m ânge/ - sos din roşii, m â n g h in ă / - om greoi, m angosítm . - ticălos. (Săptăm îna). m angositít adj. - om de nim ic, m anícă/ - vopsea pentru lînă. m aníjuri n. pl. - grajduri, m ânin ă/ - năm ilă. La DU, CADE. m ânin ă/ - sperietoare de păsări, m ânin ă/ - m atahală. (TD). m ânin ă/ - năm ilă. L a V.AIecsandri. m aníşcă/ - brodătură pe căm aşă, m anlúc m. - sperietoarg de păsări.

m u n liiu a ş ă /- m ă n tă lu ţă . hi.ii U rn ă / - broboadă. La Al. Vlahuţă. inunim gíu adj. - roşu-închis. (TD). unu ungóci m. — lungan, mu ni/, n. - m ofturi. La I.C reangă. unm -liir n. - furcă cu şapte coarne, iiiiii crttcă/ - tutun prost. La CADE. iim rcotéţ n. - h îr d ă u . (TD). iniircotéţ rt. - vas pentru pisat macul, im ircotéţ n. - vas pentru mujdei, m urcotéţ n. - oală de sarm ale, •iiiircotéţ n. - scafa, m urcotéţ n. - gavanos, m urcotéţ d e a r a m ă n. - piuliţă, u nircotişiór n. - strachină (de lut), m urcóucă/ - morcov. murIViri n. - şlep. m iirfări m. pl. - negustori. (TD). m urghiól adj. - m a la d e ţ. La CADE. m nrghiól adj. - deştept, isteţ. M oldo­ venii sînt marghioli: bagăfetele-n fiori. K ili.D em .Teodorescu). m u r g h io le ă lă /- ş m e c h e r ie , m arg h io líe f. - şiretenie, iil â r g in ă / - codru de pâine, m iirg in ă /. - mal. in u rh ó tc ă f. - m ahorcă, m úrie f. - mare. (DD ). m u rie tåte f. - m aiestate, m a rin ă (a) - a conserva legume, m a rin ă t adj. - conservat în m arinată, m a rin ă tă f. - soluţie pentru conservat, m â r î / pl. - m ăr (fructul). (Vlarjină (CD Ş, 1452) - semn de hotar. m ă r i e / - tifon-pînză. m aró i adj. - mare. m a r ş î n ă / - autom obil. m a rş în ă / - cam ion. m a rş în ă / - locom otivă. m a rşîn í (a) - a treiera cu batoza. m a rtå c n. - carîm b la loitră.

173 m artăc n. - costoroabă. (TD). m arturia (BD Ş, 1467) - depoziţie, m arturisåli (BD Ş, 1480) - „m ejieşi m arturisali” . m artúşcă/ - mai pentru crăpat butuci, m arţafoí (a) - a se um fla în pene. m årţile/ pl. - m arţia, în fiecare m arţi, m arţólea/ - vacă fătată într-o marţi, m arţolín a / - v. m arţolea. m ărţurile/ pl. - în zilele de marţi, marúnchiuri n. pl. - mănunchiuri. (TD). m ărunţişuri n. pl. - verdeţuri, m ărunţişuri n. pl. - legume, mas n. - popas pe noapte. I.C reangă. mas n. - găzduire. La I.Sbiera. m asalări m. - crin. m asalări adj. - cu m ăsele neregulate, m asalín m. - dud (pom ul), m asăt n. - amnar. m asăuă/ - parte a coasei la toporîşte. m ă s ă / - faţă de masă. m å s ă / - strung de tras şinele la roţi. m ăscur m. - porc castrat. La I.Sbiera. m ascarå/ - prostituată. m ascara/ - cuvînt obscen. (DD ). m ascaralîc n. - caraghioslîc. m ascaralîc n. - dezordine. m ascaralîc n. - faptă indecentă. m ascarăuă / - sluţenie. m asîcă/ - m ăsuţă. m ăslă/ - vărguţă în jocul “de-a masla” . m asleăn că/ - putinei. m ăslin n. - crin. m ăslina / - săptăm îna albă. m ăsliniu adj. - cafeniu-roşu. m aståcan m. - m esteacăn. m astacărul (C D Ş, 1455) - sem n de hotar.

174 m aståg m. - m esteacăn, m asúică / - m ăsuţă joasă, mâşă f. - fundă. m a ş i n ă / - m aşină de tocat struguri, m a şiú rlă adj. - pietros, m aşiueş b ă tu t m. - trandafir, m aşiu éş h u ltu it m. - trandafir, m a ş î n c ă / - unealtă de tăiat paie. m a şîn că / - m oară cu motor, m a şîn că de m în ă / - desfăcătoare, m a şîn u í (a) - a treiera cu batoza, m a şîn ístru m. - m aşinist la tren. m âşteh m. - tată vitreg. La CADE. m å ş te h ă / - m am ă vitregă. La DU. m a ş ú ţ ă / - fundă, m a tă pron. - dum neata, m a ta h a lă /.' —om mare. m a tale pron. - dum neata, m a ta r â /. - tidvă de dus apă. La DU. m a tca N eg rite asc a (BD Ş, 1479) semn de hotar, m a t c ă / - izvor, obîrşie. m a t c ă / - şes. m â tc ă / - imaş. m a tc ă / - albină femelă. La B.P.Haşdeu. m ate/ pl. —învelitori pentru sere. m âtcă/.' - viţă la tufa de struguri, m aterie / - ţesătură, m atíhă /.' - săpăligă. m atíncă adv. - pesem ne, m atiriâl n. - soluţie de stropit via. m atiţă/ - plasă pentru peştele prins, matofi (a) - a se veştezi. La DU. m atrapazlîc n - afacere ilicită. La DU. m atrâs n. - saltea, m atúf/n. - babalîc. La TD RG , DU. m atu ratoâre/ - grapă de spini, m âtu şcă/ - preoteasă.

m azåc adj. —murdar. L aT .Pam íili' m âză/ - crem ă de ghete, m azîl m. - categorie socială, m azîlí (a) - a destitui, m azilire/ - destituire, m azurcă/ —biscuit de casă. m azút n. - păcură, m ăcât n. - covor. m ăcât n. - cuvertură de pat. (I. Necule»I m ă c ă itú ră / - strigătul raţelor I u M .Sadoveanu. m ăcăleândru m. - pasăre insectivmfl La DU, CADE. m ăcău n. - toroipan. L a CA D E. m ăcăuåş n. -to ro ip ă n e l. m ăcelår m. - ucigaş. La V.Alecsandi i m ăcelărâ (a) - a tăia în bucăţi, m ăcelărât adj. - tăiat în bucăţi. M ăceşul (BD Ş, 15 0 3 ) - s a t . m ăchinå (a) - a vîntura. m ăchinâ (a) - a strivi (struguri), m ăchinâ (a) - a mistui, m ăchinâ (a) —a trăncăni, m ăciniş n. - măcinat. La M.Sadoveanu m ăciucåt adj. —rotund. M ăciucă (CD Ş, 1439) - selişte, unde .i fost M ăciucă. măciucă / - m ă c i u l i e la bîtă. La DELM m ăciu că/ - ciom ag cu m ăciulie, m ăciu că/ — E x p r. A face cuiva ca­ pul m ăciucă = a-I băga în sperieţi. m ăciúcă f. - găm ălie la cui. m ăciu că/ - c io c a n de lemn. m ăciu căriţă/ —băţ de prins măciuca, m ăciuchiţă/ - bîtă mică. m ăciu cú ţă/ - bîtă mică. m ăciuéş hultuit m. - trandafir, m ăciulăr m. - măcelar, m ăciu lie/ - găm ălie la cui. m ăciu lie/ - g ă m ă lie de chibrit, m ăcråm e/ pl. - broboad,|. (TD).

175

unii i Ici n. - m ăcriş. in a i n>ş ni. - ardei gogoşar. iiiAtliiri (a) - a se alinta. (S.F.M arian). mAilArit adj. - alintat. (TD). m f l i l i i h ă / - m ăduva (osului). mAdulAr/n. - membru al unei academii. uiAtliilări (a) - a rupe (în bătaie), m Adu rări f. pl. - m ădulare, iiiilil/.ăråt adj. - bulgăros (păm înt). in.Wl/.Arós adj. - bulgăros (păm înt). iih tcslríe/ - m istrie. HiAgAdăn m. - vlăjgan (Al.V lahuţă). I n lD R G . im lU ă iå ţă / - m om îe. La DU. im lg ă lic / - găm ălie de chibrit. mAjtălíc f. - m ăciulie de m ac. La DU. iintgălic f. - căpăţînă de usturoi. inAgălie f. - floare la cui. mAgălief. - găm ălia acului. mAgălie / - partea îngroşată a furcii de lins. inAgălíe f. - nod la caier.

m ăhniţéle adj. - m îhnite. (TD). măi! interj. - bă! m ă ic u ţă / —căm aşă bărbătească. m ăişór n. - ciocan mic. m ăiúg n. - mai mic. m ăiuştéţ n. - ciocan de netezit tabla. m ăjărit n. - neg o ţ de peşte. m ăjér m. —pescar. La M .Sadoveanu. m ăjerit n. - dare pentru peşte. L a DU. m ăi n. - m ocirlă. m ălåi n. - mei. La DU. m ălai n. - tescovină. (TD ). m ălåi turcesc n. - mei. m ălăile n. pl. - plantaţii de mei. (TD). m ălăéş n. - m ălai mic. (I.C reangă). M ălăeşti (BD Ş, l 4 8 7 ) - s a t . m ălăiéţ adj. - zem os. (TD). m ălăiâţă adj. - farîm icioasă. (DD). m ălăíşte/ - teren cultivat cu mei. m ălăiú şcă/ - cocean.

•nAgăóae f. - arătanie. La CADE. inA găreâţă f. - plantă de baltă. inA găréte in. - nătărău. niA găroăice f. pl. - m ăgăriţe. M ă g u ra (BD Ş, 1458) - deal în braniş­ ti-, i m ănăstirii Bistriţa. M ă g u ra (BD Ş, 1475) - m unte în Bu• m vina. M ă g u ra M oşului (CD Ş, 14 1 1 )- s e m n de hotar. M ă g u ra P lo p u lu i (C D Ş, 1 4 1 1 )-se m n de hotar. m ă g u ră (CD Ş, 14 1 1 )- d e a l . u iă h ă lc å n c ă f. - vecină, n iă h ălc n i m.pl. —vecini. (TD). iiiăhălcni m.pl. - vecini. L aN .Ţ urcanu. m ăhălít n. - scoaterea butoaelor din beci. m ăhălós a d j - m ătăhălos, m ă h ă re å ţă f. - iarbă acvatică.

m ălătú ri/ pl. - legum e acrite. m ălăúţ n. - m ălăeş. (DD ). m ălcălúţă/ - struguri sălbatici. înăldăci (a) - a lega snopi de stuh. m ăldărí (a) - a lega snopi de stuh. m ăldărél n. - snopuşor. (T.Pamfile). m ăldărúş n. —snop mic. m ăldiråşi m. pl. - snopi îm blătiţi. m ălcålă/ - mîlişte. m ăligă/ - m ăm ăligă. m ă lig ú ţă / - m ăm ăligă m ică. M ălin (BD Ş, 1458) - boier m oldovan. M ălina (BD Ş, 1493) - n epoata lui Mănăilă. M ălina (BD Ş, 1495) —m am a M arinei. Mălini (BDŞ, 1499) - sat în oc.Sucevei. m ăliniş n. - loc unde cresc mălini, m ălin íţă/ - lem n-câinesc. La CADE.

176 m ăluceăn n. —mal mic. (TD). m ăluí (a) - a vopsi. (TD). m ăluíală /. —vopsea, m ăluít adj. - sm ălţuit. (DD). m ălure (CD Ş, 1448) - semn de hotar, m ăluştéţ n. - mal m ic. (TD). m ălúţ n. - mal mic. m ăm ăligår m. - bădaran. m ăm ăligói n. - m ăm ăligă mare. m ăm ăligói n. - facăleţ. m ăm ăligós adj. - bleg. m ăm ăligúţă f. - m ăm ăligă, m ăm úcă/.' - bunică, m am a mamei, m ă m ă r ú ţă / - insectă. La CADE. m ă m u c ú ţă / -m ă ic u ţă , m ăm uţă / - m am ă. m ănåte adj. - stricate (cereale), m ănăstire/ - m iezul pepenelui verde, m ănătårcă / - ciupercă. La CADE. M ăneşterguréni n. - toponim m oldo­ venesc atestat în textele vechi, m ăngăfós adj. —cu guturai, m ăngălău n. - scîndură de înfoiat rufe. m ănunchéri n. - m îner la sertar, m ănuşă f. —m îner la uşă. m ănuşă / - carîm b la căruţă, m ănuşă / - m ănunchi de cînepă. m ă n u ş ă / - ţepuşă la sanie, m ă n u ş ă / —m îner la vînturătoare. m ănu şîţă/ - m îner la sertar, m ărăcini m.pl. - p ă d u c e l. La DD. m ă r ă c iú n i/ pl. - legume, m ăre interj. - m irare, surprindere, m ărcştérgură/ - şervet, m ărcştérgură / - şervet, m ăreştergura - în C odicele Voroneţean (CV ) din secolul XV. m ă rg ă rín t n. - m ărgărit.

m ă rg ă rín t n. - num e de fam ilie, în ă rg ă rită r é le f.pl. - lăcrăm ioare. Lii CADE. m ă rg ă to ă re adj. - curgătoare. (TD). m ă rg ă to å r e / - unealtă de urzit. m ă rg é a n n. - podoabă. m ă rg h ilă / - loc apătos. L a M.Sadoveanu. m ă rg in å ri m. - druci de-a curmezişul, m ă rg in â r i m. - călcîi de pâine, m ă rg in ean m. - locuitor de Ia margine. M ă rg in e n i (CD Ş, 1440) - sat. m ă rg io å r ă / - m al, m argine. (TD). m ă ri (a) - a se lăuda. (D D ). m ă ri interj. - v. m ăre. m ă rire a (Sa) - m ăria Sa. (TD ). m ă rit m. —m ire. La CA D E. m ă rit m. - m ăritat. E x p r . F a tă de m ă rit = de m ăritat, m ă rit adj. - slăvit. La M .Em inescu. m ă r iú ţă / - vaca dom nului (insectă), m ă rlă d i (a) - a bate. (DD ). m ă rm în t n. - ursoaică (în pod), m ă rm u ră ri m. - cărbune emfizematos. m ă rm u rit adj. - obiect de m arm ură, m ă rm u riu adj. - ca m arm ura, m ă r- p ă r n. - pară (fructul), m ă r u n ta / - dans popular, m ă r u n t å e / - adîncuri. L aA l.R usso. m ă ru n tå i m. —peşte m ărunt, m ă ru n ţé l adj. - mic. La I.Creangă. m ă ru n ţé l adj. - m ic de statură, m ă ru n ţic a / - dans popular, m ă ru n ţic ă / - cîlţi răm aşi, m ă ru n ţú ş n. - obiecte m ici. m ă ru n ţiş n. - bani m ărunţi, m ă ru n ţiş å re / - fărîmiţare. La TDRG. m ă r tu r is ir e / - pocaianie. La DEX. m ă rţiş o r n. - m artie, m ă s ă lå r m. - august.

Mi.ivrtliír m. -m ă s e lă riţă . m isitlâ ri m. - capăt al toporiştei. iii.isrtlăt adj. - cu m ăsele neregulate, mrtsrtlåtic adj. - v . m ă să la t. m.tssllârós adj. - cu m ulte m ăsele (cal), mrtsălós adj. - v. m ă să la t. m rtscăreălă f. —cleveteală. i i i rt.scări (a) - a m urdări (haina), m rtscărí (a) - a cleveti, m flscărí (a) - a ponoslui. nirtscărít adj. - m urdărit, m rtschiruí (a) - a se m asca, m ăscu it adj. - m ascat. La C.N egruzzi. m r ts c u r o a ic ă /- s c r o a f ă . La I.Sbiera. înrtscå f. - parte a toporîştei. mflsîcă f. - m ăsuţă cu trei picioare, uirtslíu adj. - m ăsliniu, niilslui (a) - a falsifica, mrtsoiéş d e cîlţi n. - ştergar, m rtsúră f. - paralel de tîm plărie. m ă s u ră to r n. - com pas de tîm plărie. m ă su ri f. pl. - cîntar. m ă su ţîcă f. - m ăsuţă cu trei picioare. M ă şcău ţi (C D Ş, 1 4 3 6 )- s a t . m ă ştih o å e f. - m am ă vitregă, m ă tăln ic adj. - glum eţ. La CADE. m ă tå să f. - iarbă acvatică, m ă t å s ă / - fire subţiri de pe gogoşi, m ă tâ s a -b ro a ş te i f. —iarbă acvatică, m ă tă c iú n e f. - plantă erbacee, m ă tă h â lă f - m ătăhuie. m ă tă h å lă f. - sperietoare de păsări, m ă tăh ă í (a) - a se clătina. La I.Creangă. m ă tă h ă lo s adj. - neîndem înatic. m ă tă h ó i m. —sperietoare de păsări, m ă tă lă u m. - gligan, n iă tă l n ic í e / - năzbîtie. m ă tăln icíi f. pl. - nim icuri, m ă tă lú ţă pron. —dum neata, m ă lă rîn g ă f. - hădărag la îm blăciu.

177 m ătăsică f. - ţesătură de m ătase, m ătăsică f. - m ătase la porum b, m ătăsúcă f. - m ătase (dim inutiv), m ătăvâlă f. - scul. mătcâlă/ - jurubiţă de aţă. (Th.Holban). m ătincă part. - probabil. m ătrăşi (a) - a prăşi la răpezeală. m ătrăşi (a) - a lucra de m întuială. m ătrăşi (a) - a dosi. m ătrăşi (a) - a nimici. La V.AIecsandri. m ătrăşi (a) - a alunga. m ătrăşit adj. - ascuns. m ătreåţă f. - saltea. m ătreåţă/ - iarbă acvatică. m ătreăţă f. - m ătase la ştiuleţi. m ătură f. - grapă de spini. m ăturătoâre f. - grapă de spini. m ăturíţă f. - spicul stufului. m ăturói n. - m ătură de ogradă. m ăzăcie f. - ignoranţă. La D.Cantemir. m ăzăcie/ - m urdărie. La T.Pamfile. măzdri (a) - a pungaşi. (V.AIecsandri). m ăzănăi n. - m ofturi. m ăzărâr m. - insectă. m ăzăríc ă / - oreşniţă. m eårî f. pl. - m ere. m eåtcă f. - bubă. m edeån n. - loc deschis. (I. Creangă), m edeleăn adj. - m are şi puternic, m edélniţă f. - lighean (de aram ă), m edelnicér m. - dregător la curtea M oldovei. m edenicear (BD Ş, 1497) - dregător, m edzuină (BD Ş, 1491) —hotar, m ehénghi adj. - isteţ. La I.Creangă. m éjă f. - hotar, m é j d ă / - răzor, m ejiéş rn. - vecin.

178 mcjicşi (BD Ş, 1480) - vecini. m cjieşi (a) - a se m ărgini. m cjicşi ocolnici (BD Ş, 1480) - vecini. m cjicşícf. - învecinare. m clciúg n. - îm blăciu. m eleag n. - păm înturi. La DU. m clcstcu /?. —facăleţ. La V.AIecsandri. m clcstéu rt. —m estecău. m cleşn iţă /. - terci. m clcz n. - m aterie de lînă. La DU. mcliăn m. - om înalt şi voinic. (DU) m eliciúg n. - îm blăciu. incliţă (a) - a snopi în bătăi. m cliţîcă f —m cliţă m ică. mcliţói n. - bătălău. meni (a) - a hărăzi. La M .Em inescu. meni (a) - a vrăji. La M .Sadoveanu. meni (a) - a blestem a. La I.Creangă. meni (a) - a ura. (V.AIecsandri). m enire f. - chem are, m isiune. m cnitór m. - prezicător. m eragiu m. - paznic de cîmp. m erår m. - m ăr (pom). mercân m. - vită fåtată miercuri. m é r c ă / - m ertic de vam ă la moară. m erciúc n. - vam ă (la moară). m crcuí (a) - a chibzui. m é r c u r ile / pl. - zilele de miercuri. m crcurína f. - vacă fătată miercuri. mérc de grădină n. pl. - napi porceşti. m crcănă f. —mreană. meredéu n - unealtă de pescuit. La DU. m erem et adv. - fară rost. A lucra de m erem et = a lucra degeaba; Vreme de m erem et = vrem e fară vreun rost. meren m. —m înz de doi ani. merén m. - arm ăsar castrat. m erendeu n. —m inciog.

m e ré şc ă f. - rindea cu daltă mică. m e re u adj. - mişcător. P o d -m creu pod umblător. m e re u adj. - dintr-o bucată. (DD). m e re u , in e ré c adj. - întins, nesfîrşil, C odrii m e r e i... (M. Sadoveanu). m e re u adv. - nepristan. La CADE. m ereu adj. - lemn fară noduri. La DU. m e re ú ţ adv. - precaut. La A l.D onici. m e rin d e f. - hrană pentru drum . m c rin d e â ţă f. - ştergar. La S.F.Marian. m c rin ó s adv. - rasă de oi. m e rín tc m. - colac pentru lehuză. m e rişó r n. - pinteni (la cal), m c rişó r n. - gleznă. M c rla (BD Ş, 1499) —fata Iui Ignat, m e rs ă tú r ă f. - urm ă de cam ion, m e rtic â r m. - vam eş. (TD). m é r ţ ă / - măsură pentru cereale. La DU. m e ru ít adj. - încărcat cu m ere. (TD). m erv ă - boştină. m csål n. - faţă de masă. m esăş m. - m esean. (E.Sevastos). m e sări n. - ştergar pentru veselă, i n é s e pl. - feţe de masă. m cscån m. - comesean. La M.Eminescu. m e s e r n i ţ ă / - m ăcelărie. La DU. m esí (a) - a benchetui, in e sişo å ră f. - ospăţ de pom enire, rnesiţă f. - m ăsuţă. La A l.V lahuţă. m e s o å e / - faţă de masă. m csnic n. —sertar (la masă). M c sta c h in u lu i (BD Ş, 1473) - baltă, m esteca (a) - a frăm înta m ăm ăliga, in csti m.pl. - cizm uliţe. (D U ), m eş n. - inel la tăietura unui copac. m c şc c r(B D Ş , 1476) - meşter, m e ş i o å r ă / - faţă de m asă. m eşină f. - piele lucrată, m eşîn că f. - nutreţ am estecat.

mu «Ini i i i p l . pantaloni din piele. *nl|il / m încare din lapte cu păsat. h i m I i i (MI)Ş, 1470) - armurier. mii ( I i i i i i zidar. mu > lc > u g irc / - iscusenie. La CADE. m u ţlc>ugós adj. - şmecher. mii lulilrisi (a) - a cinsti. La DU. mii lirtliiu l/. - cusur, un I r m id z ă / - corlåtă (la pod), im tli prt.s n. - vaterpas. im / i i m ijloc. C în d a ajuns la mez de (DD). inc/clic ni - floricele, mí /l piírcsi n.pl. - m ijlocul postului. Mi i /in i i i . - ultim ul copil. La DU. m c/in w. - zapriste. La CA D E. m í / u r ă / - tărîţe de grîu. La CADE. m lilrfă / - copil pipernicit. La P. Isplrcscu. iii Iu ii ii n. - m e u n a t. La M .Sadoveanu. •Mirtu l ii. - m eunat. La M .Em inescu. Mica (BDŞ, 1 4 9 3 )- f i i c a lui Brîndză. m lc ă n c ă / - cîlţi răm aşi după răgilat. m ic ii/ - clipă. E x p r . în tr-o mică de i cas într-o clipă. La CADE. micii /. - m om ent. E x p r . Pc m ică pc i cas în orice m om ent. La CADE. m lchca m. —drăcuşor. m icliidúţă m. - drăcuşor. La I.Creangă. m icliim ăos in. - drăcuşor. (DD). m lcic n. - c h e rn e r. m lcic n. - sfredel de tîm plărie. niícíc n. - butelnic. M id c a d in B ahnă (CDŞ, 1 4 3 4 )-răzeş. in ic şu n c ă / - to p o r a ş . La C.N egruzzi. m ie şu n ic ă/ - m icsandră. La CA D E. M icul (B D Ş, 1 4 9 1 )- p o p ă . M icul G ălc sc u l (B D Ş, 1497) - selişte unde a fost ~. M icul R uptură (B D Ş, 1490) - sat unde a fost ~.

179

mu

M icul M ăcău (B D Ş, 1497) - boier, m iéd n. - hidrom el. La M .Sadoveanu. m ielúş m. - m ieluşel, m icluşór m. - m ieluşel, m ierior adj. - albăstriu, m ieriu adj. - albastru. M ieriul (BD Ş, 1495) - unde a fost ~. m icrlú şcă/ - m ierliţă. m icrui (a) - a unge cu m iere. m igăí (a) - a lucra cu m igală. m igăiâlă/ - răbdare, concentrare. m igălcălă / - m igală. La TD RG . m igăli (a) - a lucra încet. m igdal m. - arbore din A sia. La DU. m igdalăt adj. - decorat. m igdălă/ - m edalie. m ihohó interj. - im ită nechezatul. m ihohó m. - cal. (C. N egruzzi). m ijă lă / - m ijire. m ijătcă/ - de-a v-aţi ascunselea. m iji (a) - a închide ochii pe jum ătate. m iji (a) - a m ocni (focul). m iji (a) - a se lum ina. E x p r. A m iji dc ziuă = a se lum ina de ziuă. Se trezi p e cînd m ijea de ziuă. (M .E m inescu). m ijirc/ - lum ină. (A l.V lahuţă). m ijloc n. - m ijlocire. (I.N eculce). m ijlocări n. - chingă la ferăstrău. m ijlocåri n. - pană la ferăstrău. m ijlocăş n. —v. m ijloc. m ijoårcă/ - de-a v-aţi ascunselea. m ilarct n. - num ăr mare. (Şezătoarea). m ilcoşi (a) - v. m ilcui (a). milcuí (a) - a se ruga. La V. Alecsandri. mildui (a) - a lovi uşor. La E. Sevastos. m ilincuí (a) - a vîntura. m ilinduí (a) - a bate (pe cineva). m ilinóc n. - vînturătoare.

180 m ilitéţ n. - văl la m ireasă, m iliţie / - cătină. m ilos adj. - îndurător. La C.Conachi. m ilós adj. - binefăcător. La I.Sbiera. m ilostrdie - milă. La M .Sadoveanu. m ilostiv adj. - b lîn d . L aA l.D onici. m ilostivnic adj. - cu inim ă bună. milostivă f. - veninariţă. La C. Negruzzi. m iluţă f - milă. (Şezătoarea), m iluit adj. - îngrijit, m inavét n. - flaşnetă. La V.AIecsandri. mină / - adîncitură în peretele pivniţei, m ină / - p ivniţă nepietruită, m ină / —peşteră, m indăl n. - m edalie, m indír n. - covor de lînă. m indír n. - saltea. La M .Em inescu. m indír n. - s tr ă ja c . (M .Em inescu). m indirói n. - saltea (de fîn, pae). m ingiéş m. - vecin, m inóc n. —vînturătoare. minişcéugură f. - ştergar pentru veselă, m inişioåră /.' - faţă de masă. m inişioåră / - m uşam a, m in işté rg u ră / - şervet (pentru mâini), m iniştérgură / - ştergar (decorativ), miniştérgură f. - ştergar (pentru veselă), m iniştérgură de o g lin d ă / - prosop, m iniştérgură de părete / - prosop, m iniştérgură de patret/ - prosop, m iniştérgură de şters/ - şervet, m inşiuní (a) - a minţi, m inteân n. - palton de suman, m intos adj. - deştept. La C.N egruzzi. m inunea / -p riv ig h e to a re , m inunică/ - m inune. (A l.V lahuţă). m ioărce/ pl. - broaşte. (TD). m io a r ă / - m ieluşă în al doilea an.

m iór m. - m iel de un an. (DU ). m iorår m. - p ăcurar la m ioare. m ioreå/ - m ieluşă în al doilea an. m ioréle adj. - tinere. m ioriţă/ - m iorea. (V.AIecsandri). m io rc ăíz adj. - ursuz. m ircuí (a) - a cum păni. (Th.H olban). m ireådă / - podoabă. m irean m. - laic. La M .Em inescu. m ireasúică / - vinăriţă. m irél m. - m ire. (S.F.M arian). m irénie/ - viaţă laică. m iresuícă/ - m ireasă frum oasă. m iriştérgură/ - ştergar (pentru veselă). m iritéţă/ - văl la m ireasă. m iroase/ pl. - arome. (M. Eminescu). m irós n. - em anaţie. La C A D E. m iroznă m. - m ireasm ă. La I.Creangă. m irvå/ - boştină. m ischiu n. —oţel. (DU). m ischiu adj. - castaniu. m isit m. - m ijlocitor. L a DU. m isníc n. - blidar (m obilă). m istréţ adj. - sălciu. (DD). m istréţ n. - hibrid. (V. A lecsandri). m istíu n. - amnar. mistíu n. —oţel. m istui (a) - a dispărea. La C.H ogaş. m istui (a) - a se ascunde. La I.Creangă. m istui (a) - a face ceva să dispară. m işålă/ - nutreţ am estecat. m işălnic m. —ticălos. m işăucă adj. - netrebnică. La DLR. m işclă (a) - a se căina. m işelie/ - sărăcie. La M .Sadoveanu. m işélnic adj. - m işeleşte. m íşenită f. - m ulţim e de oam eni. La CADE.’ m íşină / - învălm ăşeală. La V. A lec­ sandri.

Hilţhiós adj. - palavragiu. Idljlni; ii m inciog. Ş í li vîri cu inişiovn Şl li scoati cu vologu. (TD). hi i viri g u r ă / —v. m iniştérgură. m lţul (a) —a m işuna. La A l.V lahuţă. m llm nic m. - care ia mită. (I. Neculce). •illllcA adj. - m ică. tiiiiii ii|;1 adj. —mică. oi li ii isi (ii) - a repara (biserici). m idiei adj. —mici. m ultei m. pl. - m ici (m încare). m llllciúţi adj. - mici. m llltlóc adj. - mic. •iilloi han ni. - cîrtiţă. La DU. m i li osi ( 11 ) - a înghesui. (Th.H olban). iii lirică f. - certificat de naştere. înllKiik'ă f. - piesă la duba de pescuit. m llroşi (a) - a se vînzoli. miţe / pl. - răm ăşiţă de lînă. ml|A /. sm oc de păr sau lînă. nil|ús adj. - păros. La V.AIecsandri. mt|ór in. - pisicuţ. La DU. itilflyór m. - spic pufos cu flori. La DU. MlIţlcA /. - pisică. Mititeii adj. - mică. M il|tl(eă/ - pisicuţă. mil|ijícil adj. - mică. Mil|l|iíl adj. - m ic. nitţrte n. —pisicuţ. miI|('ií i i i . - pisoi. La CA D E. llit|íic in. - pisic. •••l/di! /.' - şpagă, in t/d rfl / - boştină. m l/nit /. - noroi. Mil/jţîi (a) - a aluneca, m l/gîiii (a) - a aluneca. (TD). ml/|>uitlă f. - noroi. MilAdA /. - ram ură tînără. La Al.Russo. inlA > ni(ă/ - m laştină. itilA c u in ă / - m ocirlă. înlAdi (a) - a da m lădiţe. înlAdiór adj. - flexibil. La V. Alecsandri. Milndiós adj. - flexibil. La M.Eminescu. n d A d i(ă /- ramură tînără. La I. Creangă. nilAdoifcă f. - ram ură grosuţă. iMlAdoåică f. - m lădiţă altoită; altoi. MilAjót n. - lozie. MdA|f|A/ - viţă la curpănul de castraveţi. miIa>íii n. - îm blăciu. MilAţiúg 11. - îmblăciu. M i l i ş n i ţ ă / - lapte fiert cu porum b. MMiik'il /. - scăfîrlie. mioiU'A /. - som n (peşte). Iliuiiclic / ' - neroadă. iiimAcIic/ - toantă. (V.AIecsandri). in o A c h ic / - fem eie urîtă şi leneşă. iiimAic /. - zeam ă de legum e acrite. I \ p r . A m înca, gusta din m oarca i ulvii a cunoaşte năravul cuiva.

183 m o aşă f. - fem eie care scaldă copilul după botez. m o b ilă rå e f. - depozit de m obilă, m o b ilă ríe f. - m agazin de m obilă, m o b ilié r m. - m eşter de m obilă, m ó că f. - bot. m o căí (a) - a m igăli. La DU. m o c ăit adj. - m igălos. m o căn i m. pl. - toponim . m o c h in éţ n. - horn. m o c h io n e å ţă f. - toantă. m o c iaríe f. - m laştină. m o c íră f. - m laştină. m o cn i (a) - a se înm uia. La C A D E. m o cn i (a) - a fierbe încet. La CA D E. m o cn i (a) - a lîncezi. (V.AIecsandri). m o c n it adj. - m ucezit. Satul Humuleş-

tii... nu-i un sat lăturalnic, mocnit şi lipsit de priveliştea lumii. (I.Creangă). m o c n it adj. - tăcut. m o c n it adj. - încet şi stăruitor. m o c o rtc ţ n. - piuliţă. m ocoşí (a) - a lucra fără spor. La DU. m ocoşílă m. - persoană m igăloasă. m o c ră c n. - ariceală (la copita calului). m ó d ă f. - broboadă. (TD ). m o d í (a se) - a se dichisi. m o d ín că f. - pernuţă (pentru copii). m o d in c ú ţă f - pernuţă (pentru copii). m o d íşc ă / - croitoreasă. m o d íţă f. - pernuţă decorativă. m o d iţícă f. - pernuţă pentru copii. m odílc n. - v îrf de deal. m o d îlcă f. - greabăn la cal. m o d îl c ă / - gîlcă. La DU. m o d îrlå n m. - bădăran. m o d ir lă / - ţărănoi. (V.AIecsandri). m ó d lă f. - paralel de tîm plărie.

184 m o d o ra n n. - neîndem înatic. m o d o ró i m. - om ursuz. La CADE. m oghílă f. - m ovilă. M oghilă (B D Ş) - paharnic. M oghilă lo a n (C D Ş) - logofăt, m oghiliţă (CDŞ, 1453) - semn de hotar, m o g îld ân n. - m oviliţă. m o g îld ân n. - m uşuroi, m o g îld ân n. - rădăcină de papură, m o g îld eâ ţă f. - arătare. (DU), m o g îld e â ţă / - movilă, m oglan m. - bădăran, m oglău m. - m itocan, m ogorogi (a) - a bom băni. (DU), m ohílă f. - m ovilă. M o h o r (CD Ş, 1452) - sat „de la un M ohor” . m o h o ríc i m. —aldăm aş. m o h o rît-în tu n e c a t adj. - şaten. M o h o rîţi (CD Ş, 1452; BDŞ, 1495) sat. m o ic ălú t adj. - m oale. m oim ă f. - m aim uţă. Viu îl băga întrun sa c şi într-acel sa c băga şi un dulău, şi un cucoş şi o năpîrcă, ş i o moimă. (Pravila lui Vasile Lupu). m o im iţă /.' - m aim uţă. m óină f. - păm înt necultivat. m oină /. - vrem e m oale, iam a. m oinícă f. - prăjitură. m oinós adj - ploios. La T.Pamfile. m o ito âre f. - topilă. m ojic m. - om de jo s. (I. N eculce). m o jd ilít adj. - m urdar de noroi. m o jilíc ă / - m uşuroi de ţărînă. m o jilú şcă f. - m oviliţă. m olăc adj. - greoi (om). m olan m. - vin. m o lău n. - m olatic. La DU.

m olcălúţ adj. - m oale, m olcălúţ adj. - m ătăsos. (TD). m olcăúţ adj. —m ătăsos, molcom adj. - potolit. (M .Em inescu). molcom adj. - a nu se mişca. (I.Sbiera). m olcúţ adj. - moale. M olda (BD Ş, 1490) - num e de copil, m oldav m. - m oldovan. LaN .Ţurcanu. m oldav adj. - m oldovan, m oldove­ nesc. (C.Ivănescu). m oldav m. - m oldovan. Sînt un naţio­ nalist moldav. (C .Ivănescu). M oldava (CD Ş, l 4 0 0 ) - r î u . m oldavă adj. - lim ba m oldovenească. In lim ba m ea m oldavă zic: m i-e bine! In lim ba m ea m oldavă zic: m i-e rău! Cu lim ba mea m oldavă mă voi ţine Şi-atunci cînd mistui—m ă-voi în hău. (PZ adnipru). m oldavi m.pl. - m oldoveni. L a C. Ivănescu. m oldavít n. - ozocherită de culoare neagră, care se găseşte în M oldova. M oldaviţa (CD Ş, 14 0 0 ) - v a m ă . M oldaviţa (CD Ş, 1400) - m ănăstire. M oldaviţa (CD Ş, 1443) - afiuent al M oldovei. m óldă f. - albie m are şi largă. M oldova (BD Ş, 1458, l 4 9 9 ) - r î u . M oldóva M are f. - M oldova în hotare­ le sale istorice dintre M ilcov, Carpaţii Răsăriteni şi N istru, M oldova lui Şte­ fan cel Mare. M oldóva N o u ă / —spaţiul dintre N is­ tru şi Bug, denum ire istorică, m oldovan m. - persoană care aparţine populaţiei de bază a Republicii M ol­ dova sau este o riginală din M oldova; Unu-i moldovan, Unu-i ungurean şi unu-i vrîncean. (V.AIecsandri). m oldovan m. - p ersoană care aparţine populaţiei de bază a M oldovei sau este

;

mi minară din M oldova; care are con­ ţine,crea că aparţine com unităţii etnice moldoveneşti. (M .E m inescu). Minldovånă adj. - referitor la m oldoH'ill şi lim ba lor; lim ba m oldoveneasi rt l imbă m oldovană, zîn ă între zîne... i N ( ’ostenco). iimldovăncă f. - fem eie de naţiune moldovană, din M oldova, originară din M oldova.... eu m oldav ancă! N ici mai. í/c nu ştiu ruseşte, toate-s m oldoven­ i i (M. Sadoveanu). moldovâni m. pl. - persoane care fac i»iitc din populaţia de bază a M oldovei, moldoveni. M oldovenii s ă osăbesc de i.) răspund: m oldovani. (Constantin ( 'nnlacuzino, 1716). Moldovånia f. - ţara Moldovenilor, Moldova. Ştefan, prin mila lui Dumneii'ii, voievodul Moldovaniei. (Docum ent .il lui Ştefan cel M are din 5.01.1477). m oldovănåş m. —m oldovan tinerel, inoldovăncúţă f - m oldovancă tinerică, m oldoveneasca f. - dans popular m ol­ dovenesc. m oldoveneasca f. - m elodie după care ic execută acest dans. m oldoveneasca f - dans (horă) popu­ lui m oldovenesc. L aN .Ţ u rcan u . m oldoveneasca f Jocurile lor la nuntă \in t:... rusasca, m oldoveneasca (hora), briul, ungureasca. (Şezătoarea), m oldovenească adj. - ca la m oldo­ veni. Cere p e negrul din g ra jd înşeuat iil (CDŞ, 1411)-m ă g u ra M o şu lu i, motún m. - pisoi. La C. N egruzzi. (lin m. - om prefăcut. motiinåş m. —pisicuţ. La M. Sadoveanu. motilnél m. - pisicuţ. m olfiním e / - neam ul pisoilor, m otănós adj. —greoi (om), m i'ilc ă / - legăturică de tort. La DU. iiio tfc ic ă / - vargă la coasă, m otirlă / - pisică, m oltrlău m. - pisoi, motóc m. - pisoi. La DU. m otocii m. pl. -c a n a f u ri. (TD). m olocél n. —ghem uleţ. La I.Creangă. ihotucól n. - păm ătuf. La CA D E. Miolohoí n. - neîndem înatic. m o l o l c ú ţ ă / - p i n t e n la cizm ă. (DD). m olór n. - m oară cu motor. (DD). m o ló ş c ă / - legătură de lucruri. * imitoşél m. —pisicuţ. Miiitovélnic n. - rîşchitor. (TD). toolovélnic n. —căleap. (TD). roşi (a) - a lucra încet. La DU. (rim ă / - sort de prune. M io liilă/ —năvod. mio|óc n. - buclă. |óc n. - m oţ de păr. La N .G ane. loojóc n. - c h e f de ceartă. E x p r. A , idila c uiva m oţocuri = a căuta nod în |M|Mirîl.

189 m oţochin m. - erizipel. (TD ). m oţoch in ă/ - m oţ de păr. La CA D E. m oţochin ă/ - umflătură, m oţocós adj. - nărăvos. m oţpån m. - dom n, boier. La DU. m oţpån n. - ştrengar. L a V .AIecsandri. m oţpăncă / - ştrengăriţă. M ovila lui M ogoş (BD Ş, l4 7 2 ) - s e m n de hotar. M ovila P uiului (CD Ş, 14 15) - semn de hotar. M ovila R usului (C D Ş, 1415) - semn de hotar. m ovilă (CD Ş, 1400) - ridicătură. M ovilă (CD Ş, 1435) - neam de boieri, m ozăc adj. - posac. L a C A D E. m o z ílă/ - glugă de porum b, m ozól n. - bătătură (la picior), m o z o leâ iă/ - terfelire, m ozoli (a) - a terfeli.L a C A D E. m ozoli (a) - a m olfai. La DU. m ozoli n. - bătătură, m ozo lit adj. - m urdărit (haina), m re å h n ă / - m reană. m ră n iţó s adj. - gunoiat. La TD RG . m re ji (a) - a îm pleti m reje, m re ji (a) - a um bla cu intrigi, m uc n. - fitilul opaiţului. La DLR. m uc n. - creasta curcanului, m uc n. - floarea cînepii. (TD ). m u c de g a z n iţă n. - fitilul lămpii, m uc d e să rn ic n. - găm ălia chibritului, m u c a lit adj. - caraghioz. La DU. m u c å r n. - sfeşnic. m ucarem eå / - dare pentru înnoirea dom niei. (M .Sadoveanu). m ucări/ pl. - foarfece de retezat, m uced adj. - cafeniu-închis. m ú ch e/ - m argine. (C .H ogaş).

190 m u c h e (C D Ş , 14 3 9 ) -m a r g in e , colţ. M u ch ea H o lm u lu i (CD Ş, 1439) semn de hotar. M u ch ea H o lm u lu i Z ăp o d iei (CDŞ, 1439) - sem n de hotar, m u c h c r n. - v. coluş. m u ch eri n. —rindea pentru muchie. DU. m ú c h e / - lam a tîrnăcopului. m ú c h e / - colţ de casă. m ú c h e f i - călcîi de pâine, m u c itó ri m. - păm ătuf. m u c ú ţă /. - m ăm ică, m u e r c å n ă / - m uiere zdravănă, m u c re (BD Ş, 14 9 1) - fem eie măritată, m u é re / - soţie. La M .Sadoveanu. m u e ro â ic ă / - fem eie uşuratică, m u e ró i n. - fem eie zdravănă, m ú fte f i pl. - curele la îm blăciu. m ug n. - mugur. M ug de floare. (DD). m u g u r n. - sfredel cu coarbă. m ú g u r m. - spic de porum b, m ú g u r n. - rum eguş, m ú g u r de sărnic m. - gămălie de chibrit, m u g u ra t adj. - îm bobocit, m u h u ré l adj. - cenuşiu. (TD). m u ia (a) - a topi (cînepă). m u j d e å / - noutate, ştire. La DU. m u jd e i (a) - a unge cu m ujdei. (DD). m u jd e i n. - m încare din usturoi. La DU. m u jd ié ri n. - pisălog pentru usturoi, m ú l ă / - c a tîr . (DD). m ú ld ă fi - albie. La CADE. m u lsú ră /.' - m ulgere. m ú m i e / - urîţenie. (TD). m ú n c ă (în folosul b o ie ru lu i)/ - robo­ tă. (A l.O dobescu). m ú n c ă f. - chin, caznă. (I.N eculce). M uncei (BD Ş, l 4 6 2 ) - s a t. M uncelul (BDŞ, l4 7 3 ) -s e m n de hotar.

m unci (a) - a chinui. (I.Neculce). m undiråş n. - veston militar. m u n g e r ie / - fabrică de luminări. m un ícică/ - m înerul vîslei. m unt n. - greabăn la cal. m u n t «. - partea răm asă după ce i u