Craniul Este Format Din Două Parți [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

Facultatea Arte Plastice și Design

Referat la Anatomia Artistică Tema : “ Construcția anatomică a

craniului ”

Elaborat : Suman V. Verificat :

Chișinău 2013

Scopuri :  Să localizeze și să explice rolul părților componente ale craniului

Obiective:

Craniul sau cutia craniana (din latina cranium; denumire populara: teasta, din latinescul testa, cap) este o structura osoasa care contine si protejeaza encefalul. Acesta se afla in partea superioara a endoscheletului mamiferelor. Craniul uman este compus din opt oase care impreuna formeaza o cavitate ovoida cu duritate variabila si cu o capacitate de circa 1.450 ml (la adulti). Craniul reprezintă baza anatomică a capului. Protejează creierul, organele de simț ( ochii, urechea medie si internă) și porțiunile craniale ale sistemelor respirator si digestiv. Servește, de asemenea, insertiei muschilor faciali si masticatori. Oasele craniului propriu-zis sunt unite intre ele prin suturi care se osifica in timp. Singurele oase mobilizate al craniului sunt mandibula si hioidul. Partea aborala a craniului reprezinta craniul propriu-zis sau neurocraniul (Cranium/Neurocranium) si este format din oasele care delimiteaza cavitatea craniana, oasele craniului (Ossa cranii). Cele plasate in plan sagital sunt impare: occipitalul,

sfenoid, etmoidul, vomerul si interparietalul. Oase pare sunt: parietalul, temporalul si frontalul. Partea rostrala a craniului, cuprinzand cavitatile nazale, cavitatea orala, mandibula si hioidul este denumita fata (Facies) sau splanhnocraniu (Splanchnocranium) sau viscerocraniu. Oasele fetei (Ossa faciei) sunt pare si sunt reprezentate de: zigomatic, maxilar, lacrimal, nazal, incisiv, palatin si mandibula. Hioidul este format din mai multe parti componente. La animalele domestice, splanchnocraniul este mai dezvoltat decat neurocraniul. Oasele capului sunt late. Sunt formate din doua lame de tesut osos compact, una externa si una interna (Lamina externa et lamina interna), intre care se gaseste un strat spongios, denumit diploe (Diploe). In unele oase, inca din perioada prenatala, aceasta se resoarbe si este inlocuita de invaginari ale mucoasei respiratorii din cavitatile nazale. Se formeaza, astfel, spatii pneumatice care comunica direct sau indirect cu cavitatile nazale, denumite sinusuri paranazale (Sinus paranasales). Craniul este format din două parți : cutia craniană și masivul facial. Cutia craniană se mai numește craniu cerebral. Este alcătuit din oase pare și impare. Oasele impare sunt : frontal, occipital și sfenoid. Oasele pare sunt : parietal și temporal. Osul frontal este așezat în partea anterioară (în față) a cutii craniene. Au o importanță plastic două proeminențe care se află deasupra cavitații orbitale numite arcade sprîncenoase care la craniile masculine sunt mai evidențiate ca la cele feminine.

Mai sus de arcadele sprșncenoase se afla doi tuberculi frontali, care se observă la copii noi-născuți. Acești tuberculi ajută la modelarea suprafeții frunții. Osul frontalse unește cu oasele parietale prin sutura coronară. Oasele parietale formează colota cutiei craniene. Sunt așezate în partea superioară a cutiei craniene. Sunt așezate în partea superioară a cutiei craniene. Au formă patrulateră neregulată, se unesc între ele prin sutura sagitală. Fiecare os parietal are pe suprafața lui cite un tubercul parietal. Oasele parietale se unesc cu osul occidital prin sutura lambdoidă. Osul occipital e os impar așezat la baza cutiei craniene în partea inferioară al ei. Dacă îl privim de jos, observăm pe suprafața lui orificiul occipital (o gaură). Prin ea are loc comunicarea dintre creier și măduva spinării. Din ambele părți al ei se află doi condili occipital. Ei se articulează cu prima vertebra al gîtului “atlas”. Mai sus de gaura occipitală se află o proeminență numită tubercular occipital, care la craniile masculine este mai evidențiat ca la cele feminine. Osul temporal e așezat pe partea lateral a cutiei craniene sub osul parietal. Este considerat unul dintre cele mai complicate oase ale craniului. Pe suprafeța lui, aproape de mijloc se află conductul auditiv. Mai jos de el – două apofize. Apofiza mastoidă cu contur rotund și apofiza stiloidă, ascuțită. În fața conductului auditv se află arcada zigomatică. Pe marginea inferioară a ei, se află o cavitate articulară, locul unde se unesc osul temporal cu mandibula.

Osul sfenoid are o formă neregulată. Pe suprafața lui se vede doar o mică parte a lui din ambele părți ale cutiei craniene. Este un os median și nepereche ce ia parte la formarea bazei craniului (cea mai mare parte a fosei craniene mijlocii), plafonului foselor nazale, plafonului și peretelui lateral ai orbitei, fisurilor orbitare superioară și inferioară, parțial fosele temporală și pterigopalatină. Are forma unui fluture cu aripile întinse sau unei viespi în zbor. Prezintă un corp și șase prelungiri - apofize: două din ele sunt aripile mari, alte două aripile mici, toate întinse lateral, iar două apofize sunt orientate în jos, apofizele pterigoide, conține sinusul sfenoidal. Se articulează cu osul frontal, occipital, etmoid, temporal, parietal, vomer, palatin, zigomatic. Oasele masivului facial : două nazale, două maxilare, două zigomatice (malare),mandibula (maxilarul inferior ). Oasele nazale sunt așezate la baza nasului, au formă patrulateră. În partea de sus se unesc cu osul frontal, la mijlocîntre ele, lateral – cu maxilarele superioare. În partea de jos mărginesc cavitatea nazală. De forma, înclinația, lungimea oaselor nazale depinde lungimea nasului și forma lui. Maxilarele superioare sunt așezate în centrul feței și participă la formarea cavităților orbitare, nazale și bucale. Sunt formate din corp și trei apofize. Cea frontală se îndreaptă în sus, unindu-se cu osul frontal, lateral cu cel nazal, în cealaltă parte mărginește cavitatea orbitară. Apofiza orizontală se unește cu osul zigomatic, cea auviolară are pe suprafața ei 8 alviole, locul unde sunt implantate rădăcinile dinților. Oasele

maxilare se unesc mai jos de cavitatea nazală. În procesul acestei uniri apare spina nazală. După ea se măsoară înălțimea nasului din profil. Oasle zigomatice se află pe părțile laterale ale feții. Prezintă cele mai variabile elemente ale ei, adică, la diferiți oameni, mărimea, înclinația, distanța între ele este diferită. Aceste oase servesc ca piesă de legătură dintre cutia craniană și masivul facial. Mandibula este unicul os impar din oasele masivului facial, și unicul os mobil din oasele craniului. Se află în partea inferioară a feței. Este alcătuită din corp și două ramuri. Pe marginea de sus al corpului mandibulei se află 16 alviole. Pe marginea de jos a corpului se află o proeminență de formă tringhiulară numită protuberanța mentonieră. Fiecare ramură în partea de sus prezintă o tăietură în formă de semilună, mărginită de doua apofize, una articulară, cu contur rotund, și a doua coronară, cu contur ascuțit.

Repere craniometrice la desenarea craniului Față Eu (Eurion) - sunt așezate pe oasele parietale - arată lățimea maximă a cutiei craniene Ft (Fronto - temporale) - se află pe liniile fronto-temporale -ne arată partea frontalului ce se îngustează Zy (Zighion)- sunt așezate pe arcadele zigomatice -arată lățimea feții în partea de jos

Profil V (Vertex) - se află pe sutura sapitală -e punctul cel mai inalt al bolții G(Glabela)-se află