Copiilor Cu Deficiente de Vedere [PDF]

Zitiervorschau

copiilor cu deficiente de vedere Structura -

Terminologie si definitii

-

Evaluare si psihodiagnoza; indicatori de avertizare

-

Particularitati si recomandari in educarea perceptiei vizuale la scolarul cu ambliopie

-

Managementul mediului de invatare

-

Instrumente si echipamente in clasa

-

Copii cu d.v. la examene si in activitati extrascolare

1 Terminologie si definitii Sintagma 'deficiente de vedere' semnifica o serie de aspecte limitative ale vederii, dintre care cele mai cunoscute sunt cecitatea (orbirea) si ambliopia (pierderea partiala a vederii). In literatura de specialitate romaneasca, ca si in cea straina ((in mare masura), expresiadeficienta vizuala este utilizata echivalent cu cea de handicap vizual, in pofida distinctiei terminologice descrise de OMS (inca din 1980) sau a tendintei recente (inclusiv a OMS) de evitare a acestui termen in terminologia internationala de limba engleza. Intrucat in cazul deficientelor de vedere este afectat un organ de simt ochiul - ele sunt incluse (alaturi de deficienta auditiva) in cadrul deficientelor senzoriale. Domeniul de studiu psihopedagogic al deficientelor de vedere a fost denumit in literatura romaneasca de specialitate ‘tiflopedagogie’ sau ´tiflopsihopedagogie˝. Cecitatea (orbirea) –

se manifesta la indivizi in situatiile cand nu au nici o perceptie a formelor, culorilor sau a luminii;

–

acuitatea vizuala (AV) este cuprinsa intre 0 si 1/10;

–

lumina nu poate fi zarita deloc.

Ambliopia bilaterala (slab vazatorii)

-

acuitatea vizuala este intre 1/10 (0,1) si 5/10 (0,5) la cel mai bun ochi, dupa ‘corectie’ (aplicarea ochelarilor) – se manifesta la circa 12% din populatia scolara;

Deficienta perceptiva (dupa unii autori, Goins, 1958) – situatia in care un individ nu are dificultati in a vedea un obiect sau o forma, ci o dificultate de a interpreta, de a integra conceptual, la nivelul scoartei cerebrale, un anumit stimul vizual (dificultate/tulburare specifica de invatare dupa alti autori) Acceptia educationala

-

copii care au vederea redusa (amblipie, vedere scazuta, limitata, partiala) – care au nevoie de adaptari si metode speciale de invatare, dar cu implicarea vederii…

-

copiii nevazatori (orbi), care nu au deloc vedere, sau aceasta este atat de limitata incat necesita modalitati educationale care nu implica vederea.

Compensarea copiii cu d.v. implica: -

mobilizarea vederii restante, activizarea tuturor potentialitatilor vizuale; se poate face prin mijloace tehnice (ochelari), si psihopedagogice

-

interactiunea analizatorilor, potentarea legaturilor functionale intre analizatorul vizual si cel auditiv sau tactil - kinestezic

4.2 Evaluarea si psihodiagnoza. Indicatori (semne) de avertizare Evaluarea complexa, multidsicplinara are in vedere coroborarea tuturor informatiilor si rezultatelor investigatiei oftalmologice, functionale si psihodiagnostice, precum si a datelor empirice Obiective ale echipei de evaluare

 Detectarea si evaluarea initiala a functiei si comportamentului vizual, bazate pe: -

diagnosticul oftalmologic

-

investigarea functionala a nivelului de dezvoltare psihica

 Urmarirea

evolutiei, pentru stabilirea programelor specifice de compensare si recuperare (reabilitare) si urmarirea modului de aplicare a acestora

 Consilierea si orientarea specifica a parintilor, profesorilor si educatorilor Examinarea indicilor functionali ai vederii  Acuitatea vizuala – se determina atat static cat si pentru obiecte in miscare, in cele 4 directii, in functie de distanta si oboseala. Cele mai simple probe sunt perceperea luminii (minimum vizibile) si perceperea a 2 puncte (minimum separabile). Pentru copii se folosesc optotipi standardizati, conform varstei sau optotipi speciali, pentru acuitatea vederii la citit. Exista diferite scale, care in esenta redau acuitatea vizuala printr-un raport numeric (fractie), in care numaratorul este distanta intre examinat si optotip iar numitorul reprezinta distanta la care percepe un ochi ‘normal;.

 Campul vizual (vederea periferica) se determina cu perimetrul optic si respectiv campimetrul - pentru determinarea spatiului pe care-l percepe ochiul care priveste fix un obiect. Prin campimetrie se determina deficitele pana la 30 de grade jurul centrului campului vizual iar perimetria evidentiaza zonele periferice. Vederea obisnuita (normala) cuprinde cam 180 grade in plan orizontal si cam 140 in plan vertical).  Sensibilitatea luminoasa si de contrast se poate determina empiric (de pilda prin aprindereea unor becuri de intensitati diferite) si prin aparate specifice, ca de pilda: -

nictometrul – adaptarea la lumina

-

adaptometrul – adaptarea la intuneric etc.

 Sensibilitatea cromatica si alterarile congenitale ale vederii culorilor se determina de catre medicul specialist cu aparate de laborator (calorimetru, anomaloscop etc). Se poate determina si prin probe psihopedagogice: -

de asortare si identificare a esantioanelor colorate

-

tabele pseudoizocromatice (de confuzie, tonalitatilor la luminozitate identica)

-

probe de denumire si diferentiere a culorilor.

pentru

identificarea

 Vederea binoculara si stereoscopia se determina cu sinoptoforul etc. Rolul psihologului in evaluare.

In echipa cu medicul (oftalmolog), asistentul social si cadrul didactic, psihologul scolar contureaza profilul psihologic al copilului cu deficiente de vedere, prin urmatoarele modalitati principale: -

Evaluarea initiala a functiei vizuale si a dificultatilor de invatare care influenteaza invatarea (conduitele observabile, influenta problemelor de vedere asupra citit-scrisului, probe pentru determinarea unor parametri functionali etc)

-

Interviul diagnostic – testarea necesare actului de invatare

preliminara

a unor capacitati

(orientarea spatio-temporala, atentia, memoria, comunicarea si limbajul) -

Examinarea psihologica propriu-zisa – examinarea proceselor psihice, a personalitatii si comportamentului prin probe si teste.

Indicatori de avertizare (in gradinita si scoala)

 Indicatori de natura fizica: ochi rosii, coji pe pleoape intre gene, urcioare repetate, pleoape umflate, ochi umezi sau care curg, strabism (privire incrucisata), ochi de dimensiuni diferite, pleoape lasate, ochi cu aspect obosit.

 Elevul se freaca frecvent la ochi sau atunci cand are de facut ceva care-i solicita mai mult ochii.

 Elevul isi acopera sau inchide un ochi, daca simte ca nu vede bine cu acel ochi sau ridica ori inclina capul inainte.

 Mimica speciala: clipeste foarte des, strange ochii, se incrunta sau are o

mimica distorsionata atunci cand citeste sau cand priveste ceva cu atentie.

 Nu are capacitatea de a localiza si de a ridica un obiect de dimensiuni mici.  Sensibilitate la sau dificultate in functie de lumina: elevul clipeste foarte

des sau tinde sa inchida ochii, cand lumina este mai puternica. Este posibil sa vada cu dificultate cand lumina este slaba, sau sa nu vada de loc, dupa ce se insereaza.

 Dificultate in a citi si a lucra cu obiecte: aduce cartea sau obiectele foarte aproape de ochi dar se descurca foarte bine daca i se dau instructiuni si sarcini verbale.

 Dificultate in a lucra in scris: cand scrie nu poate respecta randul sau scrie intre spatii.

 Problemele legate de faptul ca nu vede la distanta pot conduce la evitarea

spatiului de joaca sau la evitarea oricaror activitati care presupun miscare. Un astfel de elev prefera sa citeasca sau sa faca orice alte activitati statice (Ghid UNESCO, 2001).

4.3 Particularitati si recomandari de educare a perceptiei vizuale la scolarul cu ambliopie La copilul cu ambliopie consecinta principala a scaderi vederii este, in plan psihologic,afectarea perceptiei vizuale. Calitatea perceptiei vizuale este conditionata de mai multi factori: 

particularitatile analizatorului vizual (localizarea afectiunii)



modificarile aparute la nivelul indicilor functionali ai vederii:

-

acuitatea vizuala – marimea si distanta la care ochiul poate distinge corect obiectele

-

campul vizual (spatiul perceput de ochiul ce priveste fix un obiect

-

sensibilitatea luminoasa – capacitatea diferentierii intensitatii diferite a luminii

-

sensibilitatea cromatica – capacitatea de percepere a culorilor fundamentale

-

vederea binoculara – capacitatea de percepere a reliefului, a pozitiei corecte a obiectelor in adancime, a aprecierii distantelor



consecinte posibile ale scaderii modalitati senzorial-perceptive



particularitatile psihice in general

vederii

Caracteristici ale perceptiei in cazul ambliopiei: -

lipsa de precizie

-

lipsa de claritate

asupra

celorlalte

-

fragmentarea, parcelarea

-

vederea cu lacune etc.

Procesualitatea – lipsa in mare masura a caracterului instantaneu si de automatizare – sunt necesare mai multe fixari ale privirii pentru receptarea informatiilor, in paralel cu constientizarea si interpretarea informatiilor. -

Ritmul este lent

-

Aparitia greselilor ilustratiilor etc

-

Fazele perceptiei sunt mai putin delimitate

de

recunoastere

–a

obiectelor,

desenelor,

Educarea pe etape a actului perceptiv

1. Impulsul declansator si reglajul anticipativ sunt problematice: -

stimulul/impulsul extern poate sa nu fie sesizat, ceea ce afecteaza si reglajul anticipativ

-

in alte situatii sesizarea stimulului face sa creasca reactivitatea corticala, dar afectarea nervului optic nu ingaduie cresterea reactivitatii retinei.

-

tulburarile motricitatii oculare influenteaza si vederea binoculara si reflexul de orientare (ceea ce impiedica uneori antrenarea altor analizatori)

Recomandari

 Pregatirea pentru activitatea vizuala, prin crearea de situatii care sa stimuleze atentia si concentrarea vizuala  Pregatirea presupune: -

stabilirea prezentei sau absentei semnalului vizual

-

intelegerea semnificatiei actului perceptiv

 Cunoasterea de catre profesor a importantei indicatiilor verbale – au atat rol declansator cat si integrator, prin evocarea reprezentarii sau notiunii generale, in cadrul instruirii pregatitoare 2. Procesul analitico-sintetic vizual

Probleme

–

lipsa sintezei primare globale, cu repercusiuni asupra formarii reprezentarilor (suport al gandirii, dupa Piaget)

–

dificultati de localizare a obiectului si de centrare a privirii asupra lui etc

–

capacitate redusa de explorare

Formarea si exersarea unor strategii exploratorii eficiente include: 

logica explorarii – formarea schemelor exploratorii perceptive



centrarea optima si relevarea proprietatilor reale si esentiale ale obiectelor



interpretarea si verificarea mesajului senzorial, inclusiv prin limbaj

3. Identificarea – recunoasterea si raportarea semnalului la o clasa (gen proxim) Probleme -

confuzii de recunoastere (cu implicatii asupra citit-scrisului)

-

viteza redusa – performanta scazuta

 implicarea limbajului si gandirii – obtinerea imaginii generalizate, care este foarte importanta in compensarea vederii slabe 4. Interpretarea – ‘transformarea informatiei semantice in informatie pragmatica’ Influente negative asupra imaginilor grafice, desenelor si mai ales asupra scrierii Dificultate in transformarea structurii grafice in structura sonora Recomandare:  Formarea si educarea campului perceptiv , ca de pilda pe masura silabei sau cuvantului 4 Managementul mediului de invatare la elevii cu deficienta vizuala

Recomandari generale in sprijinul integrarii scolare a copilului cu d.v. - Un copil cu d.v. este mai intai este unul dintre elevii clasei, avand ca fiecare dintre ei particularitati si nevoi. - Cadrele didactice trebuie sa utilizeze fara retinere verbe ca 'a privi' sau 'a vedea', care fac parte si din vocabularul copiilor cu d.v. - Deoarece un zambet sau un alt comportament nonverbal de aprobare nu este intotdeauna vizibil, se recomanda ca modalitati de apreciere, aprobarea verbala sau o atingere tactila (ca de pilda o bataie usoara pe umar). - Aflati de la elevul cu d.v. care este locul de unde vede cel mai bine la tabla, de exemplu din randul din fata. - Lumina nu trebuie sa se reflecte pe tabla iar ceea ce se scrie cu creta pe tabla trebuie sa fie foarte vizibil. - Daca elevul este sensibil la lumina, nu-l asezati langa fereastra. Permiteti-i sa poarte o sapca cu cozoroc, pentru a-si proteja ochii de lumina sau puneti-i la dispozitie un carton pe care sa-l foloseasca ca ecran de protectie, atunci cand citeste sau scrie. - Este necesara asigurarea unui spatiu suplimentar pentru unele materiale speciale utile acestor elevi, ca si incurajarea de a le folosi. - Utilizarea unor materiale ori a asistentei speciale (cadru didactic de sprijin) este bine sa se faca numai la nevoie si pe cat posibil numai daca elevul doreste. - Elevii cu d.v. pot si trebuie sa realizeze, in principiu, aceleasi sarcini ca si colegii lor de clasa, desi ei pot avea nevoie de adaptari ale mijloacelor de invatamant sau de o reducere a sarcinii de lucru, datorita unor limite de timp (sau extinderea acestor limite). - Este recomandabila includerea unor teme legate de vedere sau deficienta vizuala in curriculum; exemple: in stiinte(fizica)-informatii despre lumina-optica; la literatura sau alte arte - lucrari care au avut autori nevazatori etc.) Mobilitatea in clasa si scoala

Copilul cu d.v. trebuie incurajat sa se miste prin clasa, pentru a intra in posesia unor materiale sau informatii. Trebuie luate toate masurile ca elevul sa cunoasca bine scoala si clasa. Profesorii sau elevii care vad trebuie sa-l conduca atunci cand se deplaseaza, mai ales la inceput, stand in spate si usor in lateral, tinandu-l usor de cot. Copilul va fi avertizat asupra obstacolelor sau treptelor ori intrarilor / iesirilor mai inguste. Obstacolele nu trebuie intotdeauna inlaturate, deoarece copilul trebuie sa invete sa le ocoleasca singur. Este posibil ca la inceput copilul sa se izbeasca de obstacole sau sa cada; nu trebuie niciodata ca ceilalti sa rada de acel copil. Un elev cu deficiente de vedere poate invata astfel, treptat, sa evite singur obstacolele in clasa si pe coridoare. Daca exista profesor de sprijin, acesta va cunoaste ariile specifice la care trebuie sa se acorde totusi atentie deosebita: scarile, terenul de joaca exterior etc, cu deosebire in cazul elevilor complet nevazatori sau cu dificultati foarte severe de vedere. Un copil nevazator va avea uneori nevoie, sau poate hotari sa utilizeze un ghid vazator. In aceste situatii, exista recomandari specifice cu privire la pozitia, miscarea si conduita ghidului. Copiii care nu vad deloc trebuie incurajati sa se deplaseze singuri prin scoala folosind un baston. Lungimea acestui baston va fi exact cat distanta de la pamant pana la jumatatea bustului persoanei respective. Bastonul alb, de diverse forme, de culoare alba sau cu diverse posibilitati de semnalizare luminoasa, este un auxiliar util in realizarea mobilitatii si orientarii spatiale. Pentru siguranta copilului cu d.v.- ca si pentru a celorlalti copii - este recomandabil ca usile si dulapurile clasei sa fie ori inchise ori deschise complet. Profesorul de sprijin poate recomanda serviciile unui 'instructor de mobilitate si orientare', in consultare cu cadrele didactice ale clasei si cu parintii. Acesta ii invata pe copiii in cauza o serie intreaga de deprinderi foarte utile - parte componenta a curriculumului specific destinat acestora in invatamantul special. Diferite instrumente de feedback senzorial (tactil ori auditiv) sau instrumente optice, cum ar fi de pilda lentilele telescopice, sunt foarte necesare, atat in orientare cat si in instruirea pentru mobilitate si orientare.

Cum poate lucra elevul cu d.v cu materiale scrise



Notitele de la tabla se pot lua mai usor daca elevul cu vedere slaba este asezat

cat mai aproape, de preferinta in prima banca a randului din mijloc. Alti elevi pot avea nevoie de locuri mai aproape de fereastra, pentru a beneficia de cat mai buna lumina naturala. 

Proceduri de facilitare a lucrului cu materiale scrise

-

Scrierea notitelor cu carbon de catre un coleg

-

Pe tabla se va scrie mai mare sau se vor utiliza alte mijloace vizuale. Se recomanda folosirea cretei colorate.

-

Imprumutarea notitelor de la profesor

-

Incurajarea copilului cu d.v. sa se apropie cat mai mult de tabla

-

Lectura cu voce tare a textului, pe masura ce acesta se scrie la tabla

-

Elaborarea si utilizarea de materiale didactice care pot fi citite cu usurinta, cu texte tiparite cu litere de dimensiuni mari.

-

Punerea la dispozitie de caiete sau foi cu liniatura mai pronuntata.

-

Incurajati copilul sa urmareasca randul folosind un indicator sau cu degetul. Se va acoperi

cu o hartie restul textului si se va lasa doar paragraful pe care il citeste copilul. Pentru ca lumina sa nu se reflecte pe carte, se poate folosi un suport. -

Copiii care au probleme de vedere trebuie sa invete si prin pipait cu degetele cat si prin

indicatii verbale. Trebui oferite, de aceea, ocazii ca sa lucreze cu obiecte. -

Pentru a-i ajuta la ceea ce au de facut, este bine ca acesti copii sa lucreze impreuna cu un

coleg care vede. Partenerul de lucru il poate ajuta sa gaseasca pagina, ii poate repeta indicatiile si altele. -

Incurajarea copilului sa foloseasca diverse instrumente de tipul lupei sau telescopului

Utilizarea inregistrarilor audio sau a dactilografierii pe un calculator portabil (lap-top) 

La folosirea metodei demonstratiei se va avea in vedere:

-

evitarea asezarii profesorului cu spatele la lumina

-

posibilitatea asezarii elevului cu d.v. cat mai aproape de locul demonstratiei

-

permisiunea pentru acest elev de a manipula eventualele materiale utilizate la demonstratie

-

utilizarea, daca este posibil, a unor mijloace de amplificare optica.



Utilizarea hartilor si schemelor este o alta problema in atentia profesorului, care trebuie sa tina cont de:

-

apropierea elevului de harta sau de schema respectiva

-

posibilitatea ofertei unei copii individuale din materialul didactic in cauza

-

utilizarea unor eventuale variante marite ale materialului grafic, pe care este firesc sa le aiba la dispozitie profesorul itinerant (de suport sau resursa)

-

folosirea unor materiale grafice in relief, sau asociate cu semnale sonore.



Utilizarea textelor tiparite se poate face de catre multi elevi cu d.v. chiar la

dimensiunea obisnuita a caracterelor grafice. Pentru aceasta, ei pot aduce cartea mai aproape, pot folosi diferite instrumente optice sau pot modifica pozitia textului de citit. Acesti elevi au adeseori nevoie de mai mult timp pentru a realiza sarcini scolare legate de citit-scris.

Pentru elevii cu ambliopie, utilizarea unor caractere marite ale textelor este absolut necesara. Pentru elevii nevazatori se foloseste citirea si scrierea Braille. Unii elevi cu d.v. utilizeaza o combinatie a acestor moduri de comunicare scrisa. Accente speciale in predare Predarea-invatarea de calitate, cea eficienta pentru cat mai multi elevi, este benefica si la copiii cu d.v. Exista totusi unele elemente importante care trebuiesc avute in vedere, in asigura sanselor egale de educatie scolara ale acestor copii: -

descrierile si instructiunile verbale sa fie cat mai clare si mai usor de auzit

-

asigurarea unor demonstratii si explicatii individuale, sau pe grupuri mici

-

alocarea unui timp suficient pentru rezolvarea sarcinilor de invatare

-

masuri care sa compenseze experienta redusa (ca de pilda sansa de a manipula obiectele)

-

programe de educatie vizuala (parte integranta, inseparabila a curriculumului din scoala speciala de profil)

-

atentia acordata abilitatilor de ascultare

-

axarea unei parti importante a pregatirii scolare pe deprinderile de autoservire si de organizare personala

-

dobandirea unor abilitati de dactilogafiere

-

metode si adaptari speciale - pentru elevii nevazatori.

5 Instrumente si echipamente de care poate avea nevoie copilul cu d.v. in clasa

Instrumente optice



ochelari cu diverse prescriptii



instrumente de amplificare (la ochelari sau de tinut in mana)



telescoape mici

Instrumente non-optice



Instrumente care intaresc functionarea vizuala

-

suporturi speciale pentru carti

-

stilouri si pixuri speciale, care produc litere marcate puternic

-

acetatul, de preferinta amelioreaza contrastul

-

lampile cu posibilitate de control asupra intensitatii luminii

-

carti tiparite cu caractere mari si groase

-

hartie cu linii marcate puternic

-

markere si alte instrumente asemanatoare

-

ochelari de soare

-

instrumente de masurare adaptate



Instrumente care intaresc functionarea tactila

-

instrumente de tip Braille, inclusiv electronice, care produc linii sau alte forme in relief

-

rigla sau abac special

-

instrumente de masurat cu adaptare Braille

-

markere speciale (care creaza linii in relief)



Instrumente care potenteaza functionarea auditiva

-

casetofoane si radiocasetofoane

-

carti inregistrate

-

diverse piese si/sau componente audio



Instrumente electronice

galben,

care

innegreste

scrierea

si

-

calculatoare (matematice) vorbitoare

-

optaconul (convertor optic-tactil)

-

televiziune cu circuit inchis

-

calculatoare (computere)

-

sintetizatoare (electronice) de voce

-

diverse programe (soft) pe calculator care pot utiliza scrierea Braille

6 Elevii cu d.v. la examene si in activitati extrascolare Un sistem flexibil si modern de examinare scolara este benefic si pentru elevii cu deficiente vizuale. Este foarte important ca la acesti elevi evaluarile sa ia in considerare intregul lor potential individual Este bine ca ei sa nu fie penalizati pentru o citire mai lenta sau pentru folosirea unor metode mai speciale si mai complexe de comunicare, decat colegii lor vazatori.

Accentul trebuie sa se puna pe o evaluare globala, pe ceea ce elevii sunt capabili sa arate in termeni de produs al activitatii, nu pe o notare a ceea ce ei nu stiu sau nu pot sa faca. Evaluarea continua, formativa este si in cazul acestor elevii o maniera docimologica benefica. Aspectele organizatorice urmatoarele recomandari:

ale

examinarii

pot

fi

condensate

in

-

prezentarea sarcinilor de lucru intr-o maniera vizuala adecvata

-

o abordare flexibila a notarii

-

o atentie speciala acordata nevoilor candidatului cu d.v. – asigurarea unei incaperi separate, a echipamentului (Braille) necesar, asigurarea unui interpret si/sau a unui timp suplimentar de lucru. Activitatile extrascolare la copiii nevazatori

Grija cadrului didactic pentru copilul cu probleme de vedere este un lucru natural, atata vreme cat aceasta este bine calibrata si nu se proiecteaza negativ chiar asupra elevului in cauza. Nevoile de explorare si independenta ale acestor

copii si tineri trebuiesc echilibrate cu masuri si practici solide de siguranta (securitate personala), care adesea sunt valabile pentru toti copiii. La modul general, este dezirabil ca acesti elevi sa nu fie exclusi de la activitatile adecvate varstei, din teama de a nu li se intampla ceva. Anumiti copii cu d.v. nu vor dori sau nu vor putea in mod obiectiv sa participe la activitatile extrascolare. In asemenea situatii, decizia in consecinta va fi luata dupa o analiza foarte atenta, in care profesorul de sprijin (daca exista) si parintii elevului sunt parteneri valorosi. 

Jocurile cu focul (artificii, focuri de tabara etc) fac parte dintre acele activitati in afara scolii care trebuiesc discutate mai intai foarte serios cu toata clasa. Este necesara o instruire speciala, atat a elevului cu d.v. cat si celorlalti copii, pentru a-l ajuta si proteja in asemenea situatii.



Excursiile scolare, care includ si un copil nevazator, este bine sa fie notificate ca atare celor care raspund de organizarea si desfasurarea acestora. In acest fel, cei care fac organizarea pot gasi din timp solutiile necesare, cu deosebire in ceea ce priveste accesul si mobilitatea fizica.

 Mobilitatea si orientarea prin scoala in afara orelor de clasa este o componenta semnificativa a integrarii scolare si sociale. Ca atare, ea trebuie pregatita si incurajata de catre cadrele didactice, de intregul personal al scolii si de parinti. Asistenta directa a unui coleg sau membru al personalului este binevenita, in etapele initiale.