36 0 95KB
Conceptul de politica fiscala Definitie: Prin politica fiscala se întelege ansamblul masurilor initiate si implementate de guvern, prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizarii si mentinerii echilibrului macroeconomic în economia reala Trasaturile politicii fiscale - este o forma de interventie indirecta a statului în economie (este o politica de ajustare) - este apanajul guvernului (prin intermediul, îndeosebi, a ministerului finantelor publice) - este aplicabila pe piata bunurilor si serviciilor (asupra economiei reale) - se refera cu precadere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne - este relativ rigida: modificarea ei este dificila si lenta - este relativ eficace: aplicarea ei este asigurata prin forta legii - efectul aplicarii politicii fiscale este imediat - este strict si total reglementata juridic OBS: Exista si alte concepte care interfereaza cu conceptul de politica fiscala, cel mai frecvent fiind cel de politica bugetara - în continuare, cele doua concepte vor fi utilizate în mod substituibil
4.1.2. Instrumentele politicii fiscale Exista patru instrumente principale ale politicii fiscale: a) impozite b) taxe c) alte prelevari obligatorii d) cheltuieli guvernamentale a) Impozitele a.1. definitie: sume prelevate din venitul sau averea subiectilor economici, la dispozitia statului, pentru acoperirea cheltuielilor publice a.2. caracteristici: - plata impozitului este obligatorie - plata impozitului este definitiva
- plata impozitului este nerambursabila - plata impozitului nu implica contraprestatie din partea statului a.3. rol: - financiar: mijlocul principal de procurare a resurselor fondurilor publice - economic: realizeaza cointeresari ale subiectilor economici (stimulari/inhibari) - social: realizeaza redistribuirea venitului în societate, în acord cu politica de securitate sociala a guvernului a.4. elemente constitutive: - subiectul impozitului (platitorul): subiectul de drept care achita impozitul - destinatarul impozitului (suportatorul): subiectul de drept caruia i se diminueaza venitul sau averea cu marimea impozitului - obiectul impozitului: materia economica (venit, avere etc.) supusa impozitarii - sursa impozitului: materia economica din care se achita impozitul (venitul curent, venitul adus de avere etc.) - unitatea de impozitare: detalierea, din punct de vedere tehnic, a obiectului impozitului (pe m2, pe suma etc.) - cota impozitului: marimea impozitului aferent unei unitati de impunere - asieta: modul de stabilire a impozitului - termenul de plata: data pâna la care trebuie achitat impozitul a.4. tipologie: - impozite directe: subiectul impozitului coincide cu destinatarul impozitului - ex: impozitul pe venitul global, impozitul pe profit - impozite indirecte: subiectul impozitului difera de destinatarul impozitului - ex.: TVA, taxele vamale, accizele b) Taxele - definitie: sunt prelevari obligatorii care implica o contraprestatie subechivalenta din partea statului c) Alte prelevari obligatorii - definitie: prelevari realizate din rezultatele financiare nete ale societatilor comerciale cu capital integral de stat (proprietatea privata a statului)
d) Cheltuielile guvernamentale 1. definitie: sume monetare utilizate pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii, cu titlu gratuit (bunuri publice) 2. rol: - curent: satisfacerea nevoilor curente ale functionarii societatii în ansamblu - de macrostabilizare: inducerea de efecte de cointeresare în sensul realizarii, mentinerii sau restabilirii echilibrului macroeconomic în economia reala 3. tipologie: - cumparari (achizitii) guvernamentale - investitii guvernamentale - subventii (ajutoare) guvernamentale - transferuri
4.1.3. Bugetul public Definitie: Bugetul public este un tablou comparativ, corelat si sintetic cu privire la veniturile si cheltuielile publice aferente unei perioade date, de regula un an - are putere de lege: este aprobat de Parlament - cuprinde ansamblul fluxurilor financiare care privesc veniturile si cheltuielile publice - constituie cadrul metodologic de exercitare a politicii fiscale Structura bugetului public (bugetului general consolidat) - bugetul de stat: cuprinde veniturile si cheltuielile aferente administratiei publice centrale - bugetul asigurarilor sociale de stat: cuprinde veniturile si cheltuielile publice aferente securitatii sociale - bugetele locale: cuprind veniturile si cheltuielile administrativ-teritoriale care au personalitate juridica
publice unitatilor
- fondurile speciale: cuprind venituri si cheltuieli publice cu destinatie prestabilita - bugetul trezoreriei statului: cuprinde veniturile si cheltuielile aferente activitatii trezoreriei statului - bugetele unor institutii publice cu caracter autonom: în conditii de echilibru financiar
Principiile bugetare: principiile care guverneaza procesul bugetar (elaborarea, aprobarea, executia si controlul): - principiul universalitatii: veniturile si cheltuielile sunt trecute cu sumele lor totale si nu doar cu soldurile - principiul unitatii: toate veniturile si cheltuielile publice sunt trecute într-un document unic (imagine sinoptica) - principiul anualitatii: Parlamentul autorizeaza încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor doar pentru un an bugetar (financiar) - principiul neafectarii: veniturile nu sunt afectate unor anumite cheltuieli ci sunt depersonalizate - principiul specializarii: diferentierea veniturilor pe surse si a cheltuielilor pe destinatii - principiul echilibrului bugetar: veniturile si cheltuielile publice trebuie balansate (daca acest lucru nu este posibil, atunci balansarea se va face prin prevederea unui deficit bugetar - cheltuieli mai mari decât venituri - sau a unui excedent bugetar - venituri mai mari decât cheltuieli) - principiul publicitatii: aducerea la cunostinta opiniei publice a bugetului aprobat (în România, aceasta se realizeaza prin publicarea legii bugetului în Monitorul Oficial) OBS: Pe parcursul executiei bugetare (încasarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor în cursul anului bugetar) pot fi aprobate legi rectificative ale bugetului, care modifica unele capitole de venituri sau/si de cheltuieli publice
4.1.4. Modelarea politicii fiscale Politica fiscala are drept obiectiv esential asigurarea si mentinerea echilibrului macroeconomic pe piata bunurilor si serviciilor (economia reala) Conform ecuatiei de echilibru macroeconomic, oferta agregata pe piata bunurilor si serviciilor trebuie sa fie egala cu cererea agregata pe aceasta piata (consideram cazul unei economii închise):
4.1.8. Macrostabilizarea prin politica fiscala Definitie: Prin macrostabilizare se întelege restabilirea egalitatii dintre cererea agregata si oferta agregata, dupa aparitia unei perturbatii în acest sens - macrostabilizarea prin politica fiscala se obtine prin folosirea instrumentelor fiscale în scopul restabilirii egalitatii mentionate Pot aparea doua perturbatii majore în economie
- somajul: PIB efectiv este mai mic decât PIB potential - inflatia: PIB efectiv este mai mare decât PIB potential Pentru restabilirea echilibrului macroeconomic, pot fi folosite: - variatia veniturilor bugetare (prin intermediul impozitarii) - variatia cheltuielilor bugetare
1 Conceptul de politică fiscală 1.1 Dimensiunea spaţială a politicii fiscale 1.2 Teorii contemporane privind fiscalitatea 1.3 Principiile unui sistem fiscal optimal 2 Politica fiscală europeană 2.1 Reglementările existente 2.2 Obiectivele politicii fiscale 2.3 Fundamentele politicii fiscale europene 3 Politica fiscală în România