Comentarii la Tratatul Despre Interpretare al lui Aristotel [PDF]

Zitiervorschau

Despre Interpretare

Mai Intii trebuie stabilit ce este un nume şi ce este un verb, apoi ce sînt o negaţie, o afirmaţie, o enunţare şi o rostire. Ceea ce apare In glas este un semn al celor ce sint In cuget şi ceea ce este în seri•, al celor din glas. Iar după l cum nici cele scrise nu sînt aceleaşi pentru toţi, la fel nici cele glăsuite nu sînt aceleaşi; în schimb cele pentru care toate acestea sînt dintru Inceput semne reprezintă stări de cuget, aceleaşi pentru toţi, iar lucrurile pentru care cele din urmă sint similitudini, dintru început sînt aceleaşi. Dar despre acestea s-a vorbit în scrierea Despre suflet; căci ele ţin de altă lucrare. După cum în cuget gîndul este lipsit uneori de adcverire sau falsitate, alteori însă trebuie dintru început să-i revină una din acestea, la fel este şi In glăsuire; ce e fals şi ce e adevărat poartă asu­ pra !mbinării şi diviziunii. Aşa fiind numele lnseşi şi verbele se aseamănă cu gindul fără îmbinare şi diviziune, ca de pildă cel de "om" sau cel de "alb", cînd nu li se adaugă ceva; căci ele nu s înt încă nici ceva fals, nici ceva adevărat. Iar ca dovadă a acest u i lucru : chiar şi "capra-cerb" înseamnă ce\a, insă. nu c nici adevărată nici falsă, dacă nu i se adaugă faptul de a fi sau a nu fi, In chip simplu sau după timp.

2 Numele este o glăsuire semnificativă pe bază de con­ venţie, fără indicaţie d e timp, In care nici o parte izolată nu

",

t>$te semnificativă; rări , in ruvi:ntul ,,K!\llipo"", "(h)ipp o s"nu semnifică ni mi i..' prin el însuşi, ea în expres ia. de "kalos {h)ipp0811 [raJ frumo:; J t. lntr-adevă,r, nu aid om a C la cele compu"e; căci in acele a , partea nu e nicid&•um sem.n.ifica.tivă., in acestea din urm ă însă tin de să fie, dar nu desprinsă din ren1, aşa cum, în "epa.ktrokeles', [vas de pirat], ••keles '' nu semnifică prin el ins u ş i ceva. Pe de altă parte numele este prin eonventie, căci nici unul dintre cuvinte nu există prin natură, ci do ar ca semn, sunetele sălbatice, ca aJe fiarelor, indicind şi t>le ceva, dar nici unul dintre ele nefi in d nume. ":Son-om" nu est e un nume. Într-adevăr nu există (nici n-a.r putea exista) nu m e in legătură ru ceea ce trebuie :-\ă denu ­ mească el; căci nu e ·mrba nici de o rostire, nici de o negaţie.

16b

Fie el aşadar nume nedeterminat, deoarece revine deopotrivă oricărui lucru, existent ori inexistent. Cît despre "al lui Filon" sau ��lui Filon " şi cele asemenea lor, ele nu sînt nume, ci ca­ zuri [oblice] ale numelui . Rostul acestor formulări este, în alte privinţe, legat de nume ; numai că, împreună cu "este", "era" sau ,;va. fi", ele nu exprimă adevărul ori falsul, pe cînd numele o face statornic. De pildă, al lui Filon este" sau "nu este" " nu exprimă nici !Wievărul nici falsitatea.

Verb este cuvintul care, semnificlnd ln plus timpul şi neavînd nici o pa.rte desprinsă semnificativă, este statorni( semn aJ celor spuse despre aJtce..-a. Afirm că semnificii ln plut timpul, sănătatea" fiind nume iar "insănătoşeşte" 2 verb " căci semnifică ln pln.s faptul de a se petrece acum. Şi el est< statornic semn al celor spuse despre altceTa, respectiv al celo1 spuse despre un subiect sau ca fiind intr-un subiect. [ln schimb], pe ,,nu lnsănătoşeşte" şi "nu imbolnăveşte" nu le numesc verbe; ele semnifică ln plus timpul, e drept, ş 1

1O

•

Parantezele pătrate &lnt ale traducătorului. Tradocena schimbi lDtructtva lnţele:sul verbului grec, pentru a pl.str a !ni Aristotel.

&Ugertia gramaticall

Despre Interpretare statornic Rint spuse cu privire la. ceva, însă pentru diferenţa aceasta nu e instituit un nume. Să le numim "verbe nedeter­ minate", fiindcă. sînt spuse in chip indiferent, atit pentru ce este cit şi pentru ce nu este. Deopotrivă. însă "a însănătoşit" sau "va însănătoşi" nu sînt verbe, ci o derivare a v erbului; iar ele se deosebesc de verb, în măsura in care acesta semnifică in plus timpul prezent, pe cînd celelalte pe cel înconjurător. Verbele enunţate, luate ca atare, sînt nume şi semnifică ceva (căci cel care vorbeşte îşi fixează gîndirea prin ele, iar cel care aRcultă e reţinut de sensul lor), dar ele nu semnifică încă dacă lucrul este ori nu; căci nici "a fil! nici "a nu fi" nu este semn al lucrului, chiar dacă spui "este" pur şi simplu. tr-ade ăr, în el însuşi nu reprezintă nimic ; însă indică. în plu s o sinteză, pe care fără componente nu o poţi concepe.

In

v

4 Rostirea este o gl ăsuire semnificati-ră şi convenţională,

în care unele dintre părţi sînt semnificative i zolat, ca parte de

vorbire însă, nu ca afirmaţie sau negaţie . Spun că, de pildă,

"om" înseamnă ceva, dar nu înseamnă faptul că el este sau nu este ; totuşi va fi o afirmaţie sau o negaţie dacă i se adaugă ceva .

ln

schimb o

înseamnă nimic,

singură silabă din cuvintu l "omul", nu

cum nici în cuvîntul "şoarece", "şoa" nu

înseamnă ceva, ci este doar o glăsuire. ln cele compuse partea înseamnă, este drept, ceva, dar nu prin ea însăşi, cum s-a arătat mai sus.

Orice rostire, însă, este senmificativă, nu ca in strumen t

firesc al cugetului, cum s-a arătat, ci prin convenţie. Dar nu

11 a

oricare este enunţiativă, ci doar aceea căreia îi revin adeve­

rirea şi neadeverirea. !nsă nu le revin tuturor ; de pildă ru� mintea este o r ostire, dar nu e nici adevărată nici falsă. Aşadar

cestelalte feluri de rostire trebuie lăsate de o parte, căci cer· cetarea lor este mai potrivită retoricii şi poeticii ; acum este vorba de teoria rostirii enunţiative.

11

5 O vrmu\ rostirt.• t•mmthLt h·ll eMt"' n.rirrna�iu., n.lta negaţia; toah• l't'lt>laltt' �tint una prin romtntnPrl'. Pe de o.lti parte e ne­ l't'S.lr ca urn·t• ru:ol in• t•nuo�io.t i\'A, �A. fio nlcAtniti din verb aa.u un t•.u [o mflL•xiun(' J :ti ''t>rhului; 'i tnt.r-:tdevA.r, dacA la "om" nu �e udaugi ,,t>ste", "Pra", "va fi" Ma.n (levu. de acest fol, nu ��e obţint• iDl·A o ro11tiru onunţiativi. Cum RO fooo tnRA ci re­ pftzmti un singur lurru, iar nu mai multe, formularea "vie· luitor podestru bipod" 1 Ollei door nu prin !aptul c! vorbele sint alitumte lW' t"l\pAtA unitale1t. Dn.r revine altei Hcriori si spun& ���t lut·ru. Cit dl'Mpro ro11tirea enunţio.tivi'L, ou. este ceva unitar fil' cind indiC'A. un singur lucru, fie ctnd o una prin cone­ Jiune, � l'i.nd mai multe Mint Cf'lo caro indici mai multe lu"' erori iar nu unul, K:.LU cele nelegate. Aşadar numele Han verbul umteaz4 bl\ fie socotite o NimplA vorbA, Intrucit nu HO poate Rpune l'4:tenprimă, prin pronunţarea. lor, ceva. ca un enunt­ fie cii e iD joc o intrebare, fie că nu - ci vorba respectiv& fndti indici numai ceva de la Hine. Dintre u.ceHte [feluri do I'OIItuo ], una este enunţare• simplA, co de pildA enunţareu. a. ceva despre ce\·a, Hau a ceva tAgiduit despre ceva, o alta este compusi din primele, cum ar fi o rostire anumitA dintru tn� ceput compusi. Iar enuntarea simpli este o gl4suire somni­ fieativl despre ce revine tut.U nu revine unui lucru, dupA dife� renliefea timpurilor.

6

12

Afirmaţia e�te o enunţare a r..eva. despre ceva.. Negaţia, In IChimb, este enunţarea deHprinderii a. ceva de ceva. Dar, Intru cit �w. poate enunţa �i es:iHtentul ca. inexisten t, şi inexis· tentul ca existent, 'i existentul ca es.istent, şi inexistentul ca. iDes.iltent, iar pentru timpurile Htrl.ine de prezent la. fel, &·ar putea llltlmpla ca tot ce a afirmat cinevo •A fie negat şi tot oe o. aept li fie afirmat - ""' Incit este evident c4 existA o nepţie optuA oricirei afinnalii ti o afirmaţie oricArei negaţii -

IJr��VI': lnterpretar� a�ll fiind, :-�(L 1111111im opo r.iţia acNt-Jil,a c·ontradic:ţic•, afirmaţia "i rwg-;Lţia. fiind o p uHc I n In Hprm c:ă cmunţarmt a c:c�va dc•.llp�B f'I\Va He opune c:elni nn U1g- ld nie"t c � ac·cJia."i ltwru, îrută nu in c·hrp o m onim; �;�i H[Hill tou.t.c1 c:fllcl de ac1da"i HOÎ HJU'c� a preîntîmp i na ohinc•.(iiJf• HOfiHf,j(\(}.

1

jm�. :

.

7 De\ vrerrw tă (;rice non-om''. Iar in ce pr iv eşte t impurile lă­ fel. 1nsă atunci cînd există enunţul suplimentar, ca un al trf'Jlea o poziţiile �înt �;puse in d ouă feluri. De pildă

tur�ln ice' Ia

" il s oc otesc a alcătui un al omnl e:-.te 'drept", pe "este în tre i a în f-înul afirmaţiei, fie că. e [s ocotit ] nume �au Yerb. A:-�a încît din acest motiv vor fi în joc patru [enunţuri], dintre ' ca re dou ă. se yor comporta faţ ă de afirmaţie şi negat ie , în ce priYeşte ordinea, ca p r iva ţ iile, pe cînd două. nu. Yreau :.;,ă, spun că "este11 se alătnră fie lui " drept' ' fie lui "non- d rept " , tot aşa şi la negaţie. Vor fi deci patru. Vom in�legecelespuse pe baza propoziţiilor : " omul este drept, negaţia ei ,,omul nu este drept"; "omul e,c;te non-drept", negaţia ei "omul nu es te non ­ drep t" ; căci aici "este" şi "nu este" se alătură lui "drept'' şi lui "n on- d r ep t" . Ele aşa dar, aşa cum se spune in .Analitice, sint intr-astfel rînduite. La fel se comportă lucrurile chiar dacă afirmaţia este a unui nume universal, ca in "orice om este drep t". N eg aţia ei este "nu orice om este drep t" . "Orice om este non-drept-nu orice om este non-drept!'. Numai că pot să. nu fie laolaltă adevărate cele aşezate în diagonală; insă uneori se intîmp lă să fie. Aceste perechi, aşadar, se opun, însă apar şi alte două op oziţii, dacă se adaugă ceva pe lîngă non-om ca " sub ie ct. "�on-omul este drept- non-omul nu este drept , "non-omul este non-drept - non-omul nu este non-drept". Mai multe opoziţii decît atîtea nu vor fi. Iar ele, desprinse de cele dintii, vor reprezenta ceva. in sine., ca punînd in joc numele de non-om. La. prop ozi ţi il e unde ,,este" nu se potriTeşte, ca in cazul lui "însănătoşeşte" sau "plimbA.", la acestea [verbul] se foloseşte, astfel pus, ca şi cum ar fi adăugat "este ", ca. de exemplu "orice om insănătoseşte" - "nu orice om insănito­ şeşte", "orice non-om însănătoşeşte" - "nu orice non�om " însănătoşeşte". Căci nu trebuie spus "non- orice om , ci "nu" negaţia, trebuie alăturată cuvintului de "om" "Orice" nu semni-

l�

ficA universalul, ci semnifică in chip universal. Şi lucrul e evident din următoarele opoziţii : "omul însănătoşeşte" - "omul nu însănătoşeşte", ,,non-omul însănătoşeşte" - "non-omul nu însănătoşeşte". Căci ace�tn\rat albul el însuşi atnnei e adevărnt şi intregul, astff'l incit ,·nm a vea nalb om alb". şi a._"ii. la nesfîrşit. La fel, fit' , ,muzir hm alb'', C'aro are sens· dar �i il �ole- efertuatt' prin le-garea cuTintelor s i mple şi care, ro fiind propuse de rătre cei re intenţionează să argumenteze

"'"· in TedelOOI impilrt�i rostirilor, au fost numite propo­ există cinci specii de

zitil de rătre rei Teebi. Dar, Intrucit rostire. pantt dt' intreg r orpul . Pe acest intelect nt-1 iniăţişt•az:l e l aci� dt'o�t·bindu-1 dt' cel n um i t in chip specific pa si v . l'J ŞI de Imagin a til' . de care, cum spuneam, acesta. nu $t' Ueosebeşte. De at't't' in{ele:-uri. da r 1U'Î in s P m n in d , cum spuneam, definitia. Faptul l'l a stabili e rost i t in nt1\i n m lt t> feluri, este evident : de pildă .:dese.a n u m im şi ipotezele lucruri �tabilite, ca atunci t•ind s p u ne m : .. si lll't"Suptm l'. dt>şi nu t>-xprimă a nu m i t e naturi ci pur şi stmplu Jtt>�o:mt>. i:U' ll;.lrtil'ipiul ca impărtăşindn-se de la. ambt>olt. n't'i\U să spun Mir dt> h• nume cit şi de la verb , cu toott>- că el inclini mai mult spre specificul ve-rbelor, ca indi­ cind •ituaţil '"mporale. pe rind articolul ca d epinzi n d de num(" şi avindu- şi I"Jportarea hl ele. C'it despre prepoziţie, adverb sau conju.ncţi(", ee t rebu ie si spunem ! Dintre acestea., prima e ralificată drept rindnindn-•e deopotrh·ă inaintea substantivelor şi (in limba greacă] a ,-erbelor , al d o il ea drept lmpletindu-se

cu ;erbul 'P"' a-i arăta felul. iar conjuncţ ia ca legind vorbirile continue. 8-ar putea crede, după unele locuri, că Aristotel admite părerea cu m că toate in general sint de numit părţi ale >orbirii , dat ffind cii. in cele ce urmează., ..-a spun e că unele dintre părtile ..-orbirii •ernnifi că realită ţi anumite, altele sint lipsitt de- semnificaţie ; dacă nu cumla neo exegeză a. acestei �.rţiuni ne rn da cern mai potriTit, care să nu fie în contra­ dicţie cu cele spuse acum.

·8

p. 16' 1. Apoi ct 8ÎIIt o negajie, o afirmaţie, o tftllnţare ri o r08tire. Este e>ident atit faptul că sint trei modurile principale de dffiziune , anume diruinnea genului in speci i , a intregului In păr!i şi a cn"l'intului omonim in diferitele lui sensuri, după cum e endent şi că enunţarea se divide in afirmaţie şi negaţie. intr-adem spunem despre enunţare că este uneori afirma tivă, alteori negativă. Se cercetează Insii, de către interpreţii lui Aris­ totel in ee fel se di>ide enunt area In afirmaţie şi negaţie. t'nii au a.les să spună că di'riziunea. este ca. a cuvîntului omonim in înţelesurile lui diferite, cum declară Alexandru din Afrodisia, pe cind alţil susţin că Oi!te ca a genului In sp ecii , cum spune filo­ zoful Porfir ; căci nici unul n-a îndrăznit să declare eă divi­ ziunea aceasta este ca a intregului in părţi, de vreme ce n u psre a fi vorba nici de un intreg divizat in părţi de acelaşi fel (diferenţa dintre afirmaţie şi negaţie fiind mare), nici in părţi deosebite ;

într-adC'nlr una d i ntrl' părţi nu ar putea fi calificată. cu nume­ le înt.rf'gului. Yom :�r:tta, adevărul în ce priveşte ace;.;tea - cum o confirmă. pă.rcn•a f i lozofului Porfir - pe măsură ee înaintăm în expunere �i cxplieăm definiţiile redate de Aristotel asupra lor.

Acum însă se cuvine s ă spunem mai întîi că expresia

trebuie stabilit, ceea ce însemna ,.a defini " , trebuie luată în general şi în cazul celor spuse : , .apoi trebuie stabilit ce sînt negaţia, afirmaţia, cnunţarea şi rostirea", iar în afară de aceasta, întrucît el afirmă, Uespre cele patru forme enumerate, eum că trebuie definite după nume şi verb dat fiind că tema propusă estlC' co urmează. Cit dt>,;.pn' rillt> se- int:reabă can> este at u n c i gf'llUl rostiri i , trebuie să-i flt' ;\llUnt lt:\ dh·iziunt>a făcută in Categorii c u p rivire la

molnnlt' Tn>buit> obst>nat că, in cele patru forme enumerate, ..!rlstott>l fat't' ÎD("('putul de- la eel e mai inromplete, el urcin d in .spre L't'le mai dtsăvirşit(', şi de Ia mo d urile mai particulare la eele mai nni>E'rsaiE'. fntr-adeYăr e mai d esăvîrşit ă afirmaţia dt'e.jte lucrurile ele înseşi, el ne va O!Wnta. ca şi rib'illrnat, după rînduiala naturală a lucrurilor, punind genurile inaintea speciilor �i cele mai d esă,irş i te înaintea. eelor nedesăvîrşite. De aceea le-a şi enumerat în felul men ţi onat , -vroind să !afiind dtl ft•l ;tşi 1wntrn toti. Într-atlcvăr C'l spune duptl

('tun niN cde S1-ri/)·e ,w sîn t tJcclcafi pen tru, to,ti, la fel nici cele gltlsu ilt tJ.I4 /)'int Melea.ti. Iar totdeodat ă prin aceast� a făcut 'ţ"ădit că socott�a dt•mn dt� nwnţionat �i cele scrise, datorită

folos.intt�i t•nvintrlor, prinwlt� fiind în chip mai evident prin conn•ntie şi :m\tindn-nr fl'lnl cum şi c u Yi nte le , pe baza asemă­ n:\rii t'n cdt• s.t•ris.e, pot fi s i mbo l u r i ale gîndurilor, aşa cum primt>lt> t•r:.m alr t'uvintelor. La ace-aM.a adaugă afirmaţia, de-spre ginduri şi dt•s.pre lucruri, rit fie ca re din acestea este prin naturii. c;� fiind tH't•leaşi pentru toti oamenii ; căci el spune

zr

58

l'tle pNJtnf. rare toate t1N'Slea S'Înt dintru. început semne, prin ..acestea " denum ind cele d i n aria cuvîn tu lu i, adică atît numele cit şi verbde. in::-ă form u la rea aceastea sînt d'in tru început semne ( el spune ale gindurilor, căci sînt semnificate prin cuvinte şi lucrurile, do.u nu imedia t, ci prin mij lo c irea. gîn d u rilo r , pe cînd gindurile nu sint serunificate prin alţi inte rme d iari , ci în pri m rind şi nemijlocit). exprimă pe cele cărora le sînt semne in p rim rind ce lf' din aria cuTi.ntuln i , semnifi ca t ive ca fi in d simbolu ri , adică gindurilf', ca afecţ,iuni ale sufletului şi ace leaşi pentru toţi. pent ru că şi sînt pri n natură. Ca a tare , exp res ia de octltaşi in aceleafi st ări de cuget pentru to,ti trebu ie citită ca aTind a ccf'nt ascuţit • . Iar cele cărora acelea le sînt cît se poate dt asemăn ătoare. spune el (prin "acelea " denumeşte afectele sufletului ) . a şa dar cele cărora asemănările le sint afecte ale sufletului (dar ale cui asemănări sînt ele ? în chip evident ale lucrurilor ), acelea sînt lu cruril e , spune el, care sînt aceleaşi pentru toţi. De ac.eea şi aci aceleaşi în cazul lucrurilor trebuie citit ca fiind cu accent ascuţit şi nu cu circumflex, cum face Herminos, pentru ca învăţătura lui Aristotel să reiasa. in chip desăvil'şit, at unci cînd ea prezintă literele şi cuvintele ca fiind con..-enţie , întru cît nu sînt pentru to ţ i acelea şi, pe cînd gindurile � lucrurile sînt prin nat ură, întru cît sînt pentru toţi aceleaşi. Dar după ee acestea. an fost ex aminate, trebuie adăugu.t, în continuare, pentrn cei ce vor să se raporteze la teoria realită· ţilor � să vadă teme iur ile adoptate pentru temele In discuţie, cum că trei fiind rînduielile primordiale cu privire la substanţele •

Ceea ce dă

In

greacă : .,Identic" (nota ediţiei romAneşti).

Cc""entan na turale, cea divină., cea inteligibilă şi, dincolo de ele, cea psihică, de�pre lucruri spunem că sînt date de divinitate, de la cugetări pu rced gîndurile, iar de la sufletele caracterizate potriTit cu ce cHtc logic şi avindu-şi natura separată de orice corp se alcă­ tu ieHc cuvintele ; căci acum vorbim nu despre cuTin.tul luat la întîmplare, ci despre cel ce semnifică lucrurile prin int-er­ mediul gîndurilor, printr-o convenţie şi o potrivire, un cuTin.t deopotrivă capabil să fie semnificat prin litere, ceea ce însf'.a-mnă cuvîntul articulat omenesc şi al limbii. Pentru acesta medicii, deoscbindu-1 bine, potri""Vit cu organele, de cuvintul luat pur şi sÎlllplu, spun că există unele organe fonetice, precum plăminul şi traheea, dintre care primul produce materia cuTintnlni, cealaltă contribuie la modelarea lui ca sunet grav şi a.scuţit, san cele asemănătoare, în timp ce alte organe sint necesare pentru limbaj , precum limba şi cerul gurii, buzele şi dinţii, care, supunilld u-se Îil chip diferit impnlsului dat de sufletul ginditor, modelează cu accent grav sau ascuţit cuTintul, provenit in chip simplu ca de la o "Vietate, întocmai ca o materie, in Yederea producerii literelor, silabelor şi în general a limbajului, producere la crtre se raportează şi specia de rostire enunţiativă, ce repre­ zintă tema propusă nouă in cartea de faţă. Cît despre sunetele nearticulate, cum spunem că sînt ct'le ale Tieţuitoarelor nera­ ţiouale, dacă s-ar cerceta cauza lor nu s-ar obţine nimic de folo s temelor propuse, dai' e eTident că dăm drept cauză. pentru ele , în chip imediat, sufletele lor neraţionale, prin care le este posibilă fiinţarea. Căci acestea, dînd urmare senzaţiilor ca şi închi­ puirilor ivite în ele, fac pe cele ce posedă această capacitate, să glăsuiască, după firea fiecărora, şi să pună în joc toate procesele, cîte sînt fireşti, pot.rivit cu efectele ce le reTin lor de fiecare dată. A admite însă că şi acestea sînt semnificati'f"e prin litere, cum au şi inregistrat unii dintre pretinşii grămătici, ar fi ridicul. Căci e drept, autorii de comedii imită broaştele prin "oac, oac " şi porcii prin "groh, groh", ca şi diferite păsări pl'in diferite sunete redate literal, dar nu e de socotit că acestea însăşi sillt glasurile lor, de vreme ce şi despre vuietul mării sau zgomotul roţilor şi al multor altor lucruri neîn sufleţite ar trebui să admitem că sînt articulate, dat fiind că şi pe fiecare dîn ace stea vedem că lncearcă să le imite comedia. Dacă Insi

nr

59

tl't'bu� l""l\'f't:ltâ şi in r31ul t"lt"mentt>lor [Yorbirii] o caud. sztik� 3l"t"$tor:l. d.r\'>}lt r:\UzA t"fif'it"nh\ nu Tom da altceva docit •uO.tul panir•"itoare la acestea le-a dez>"oltat complet, tre­ buit-trecut ineontinuare la teoria nume1ui, a verbului şi a celorlal­ te, despre eare .!ristotel a făgăduit să trateze încă din introducere. p. 16' 19. S• mtle este o glă311ire semnificativi! pe buil NI'PU'eftlie. fără indieaţie dt timp, în eare nici o parte izolat4 "" este sem n ifîMtiră.

de

" �

64

Fap tul eă pe bună dreptate se aşează numele înaintea Terbnlui. in C':ldrul expunerii, este etident. Intr-adeT"ăr numele s emnifică existenta lucrurilor, pe cînd verbele semnifică acţiu­ nile �i stările. iar existentele stau înaintea acţiunilor �i st!l.rilor. ln."orbirea alcătuită din ele, ca gen al cnvîntn­ lui pe bază de nume, spre deosebire de alte sunete, care se produc adesea şi de corpurile neînsufletite. Căci sunetul diferi!. de cuvint precum genul de specie ; sunetul reprezinti!. lovirea aerului perceptibilă auzului, pe cînd cuvîntul este sunetul emis de o fiinţ ă însufletită atunci cînd prin comprimarea [sis­ tola ] torac.lui aerul in.-p irat este eliminat din plămîn, năvăl�te in artera numită trabee şi in partea ei superioară, gîtlejul, iar prin lome dă un răsunet perceptibil, născut dintr-un impuls sufletesc, de soiul celui ce se i..-eşte în cazul înatrumentelor numite su..Dătoare de cAtre mw:icieni, ca al flautelor ori fiuiere­ IDr. aci necesare fiind limba, dinţii şi buzele spre a da limbajul, in timp ce la exerciţiul simplu al >"ocii ele nu contribnie de fel. Expresia de mnnijicatit şi cele ce urmeazil. sînt luate ca diferenţe ale numelui fată de celelalte sunete ale vocii. Astfel, lt:rnnificalit deosebeşte numele de cuvintele făr!l. sens, ca .,blitttri' ' sau , ,knax" ; căci daci numele este al cuiva, al celui

Comentam denu m i t , e e v ident că cuYintele fără sens, nefiind pentru ce.-a ;-.. n umit, nu ar putea fi nume. La rîndul său pe bazA. de ctmrenţie il deosebeşte pe el însuşi de cuvintele semnificative prin natură. D e ace•t fel sînt sunetele emise de ;ieţuitoarele neraţionale : de pildă, dind u - ş i seamă că este vorba de un străin, ciinele care l"'tră, a dat de lnţele• prezenţa aceluia. lnsă nu pe bază de con­ ,·enţie intre e i şi acord scot ciinii un astfel de sunet. S-ar put-ea lnregistra. şi la oameni astfel de sunete , pe care le scoatem xub •tări de suflet extreme, ca geamătul şi hohotul de rîs sau toate cîte le-am socotit scoase nearticulat de către surdomuţii din naştere sau de prunci, mai inainte de-a putea inţelege. Cu a.rcstea seamănă şi sunetele emise de tieţuitoarele neraţio­ na.le, uneori intărltate, alteori blinde şi sub o dispoziţie de seni­ nătate. Aşadar, de astfel de sunete separă adausul de aci, pe bază de convtmţie numele, adausul insemnind acelaşi lucru cu : prin instituire ; căci Elinii s-au invoit intre ei să denumeaseă lu­ crurile cu aceste nume, Indienii cu altele şi Egiptenii iarăşi

imeamnă in prim rind o acţiune sau o stare, iar după un al doilea inteles şi timpul, potrivit căruia se iotlmplă si!. aibă Joc acţiunea ori starea, IW)a cum "umblu" arată în prim rind un

66

anumit proe.. al corpului iar in al doilea rînd timpul prezent. De aceea se va li spune că verbele semnifică in plus timpul, in expuoerile Muprirle, ca an nd, in e.fară de cealalti!. semnifi -

Comentari i care, care c principala., deopotrivă indicaţia. de timp, c a. impli­ cată. Î n schimb "de ieri" nu semnifică în plus tîmpul,ci îl semnifică pur şi simplu , ca avînd la. baza lu.i însuşi, pentru o parte a timpului, un nume, sau mai degrabă posedîndu-1 lucrul ce are loc potrivit cu acea parte a timpului. Căci semnificăm acest timp, in speţă pe cel al zilei trecute ce tocmai s-a în­ cheiat, fie prin adverbul de ieri, fie enunţînd prin această expresie chiar ziua tocmai încheiată, expresia indicînd timpul în el însuşi, pe cînd adverbul reclamă adausul acţiunilor 8au stărilor ce au loc în sînul lui, după regula adverbelor. 1nsă astfel de cuvinte ar putea diferi de verbe, şi prin aceea că nu arată vreo acţiune sau Rtare, ca verbele, ci mai degrabă dau o determinare timpurilor lor, pe baza cărora. se iveşte cîte ceva. Prin în care nici o parte izolată nu e semnificatit·ă deos.ebeşte numele de expresiile produse din mai multe nume laolaJ.tă, ca atunci cind spun ,.\ieţuitor raţional muritor". Căci cu această definiţie, care e imperfectă ca enunţare, se potrivesc toate celelalte aspecte. Iar numele diferă de astfel de definiţii prin faptul că pă.rţile acestora din urmă sînt semnificative, dacă sînt rostite în sine, de pildă vieţ.uitorul, raţionaJul, muri­ torul, pe cind părţile numelor nu semnifică de fel ceva, ca de pildă sila.ba "ca." din numele de " casă' ' , ci sînt semnificative laolaltă cu celelalte părţi alcătuitoare ale cuvîntulu i , dar sin­ gure nu.

27T

p. 16a. 21. Căci în cuvîntul "Kalippos", , . ( h ) ippos" 1Ut semnifică nimic prin el însuşi, ca în expresia de , . kal.os ( h ) ippos" [cal frumo s ] . Intr-adevăr, nu aidoma ca la nu1nele simple ae petrec lucrurile la cele compuae ; căci în acelea partea nu e ?lici­ decum semnificativă, în acestea d-in urmă însă ti11de să fie, dar nu desprinsă din, ceva, aşa cum, în , . epatrokeles : ' , [vas de pirat], " kelcs" nu semnifică prin el însuşi cet:a. Pe de altă parte este prin convenţie, căci nici unul dintre cttvinte nu există prin na­ t·ură, ci doar ca semn, sunetele sălbatice ca ale fiarelor indicînd şi ele ceva, dar nici unul dintre ele nefiind nume. Folosinţa diferenţelor ce a.u fost concepute în definiţia numelui ne este transmisă prin cuvintele de mai su�. începutul

67

:! r

..

w,·ităturil fidnd.u-St" dt' l� ul t i m t�k fntt·-::ad('\'ăr n i se s p u ne intil in t't' �t·op st' adaugi in t'flrt' Jli(·i u pal'tr i:olatif Jl1f r Bem­ El spunt". dt't'i. t•ă :�firmă n t't'S t lurru Rprc a face d�bin?� dt" tlXpl'\liliilt' t•ompnst• din nume. lntr-ndevA.r la numt'lt' de .. KtUippos", . , ( h ) ippos" ( t'::al] nu inseamnA. de fel :mimalul a t•ompară şi ti ru imaginiiI� după pu�ri, să l'('d.t'-3 chipul pc baza că ru ia ş i t ntreprin .. dt.'W :ideSt."a, pri n twaliz:' ee porneştr dhll'llt• m t i mpl:U't':� t l'f'bnit.• s.orot it ii. o t'Ol11.horat.oare a \"tlrbrri i l . d.n nu :-iut nit'I d i n 111Lt nri1 , t•mn �puneu. lleraclit ; ('âct ililt şi prm iust u uire m u l t t• dintrc.. tea sint prin natură, deci numele şi vorbele sint prin natură. Fată de acestea, trebuie spus cii nu mele şi verbele nu pot fi socotite de-a drept ul expresii sonore, ci pe ba.za m ate­ riei lor. După cum dacă s-ar spune : .. uşa. este de lemn, lemnul este un produs natural, aşa.da,r uşa. e un produs na.tura.l", s-ar ajunge la ce•• ridi col (căci uşa e nu mit ă de lemn pe baza materiei ei, dar nu e necesa.r ca t ot ce pune în joc lemnul na.turol sil fie deopotriYii natural, cele ce ţin d e tehnică avlndn-şi intruchiparea lor in imaginaţ ia noastră şi doar realizindu-se in materia naturolil), la fel trebuie spus şi aci ci expresia sonoră este intr-adevăr un produ.< natural (căci prin natură emitem .unele) , insii numele şi ;erbele nu s-ar putea califica drept expresii sonore pur şi simplu, ci sunete transformate şi pliz­ muite in chip anumit de către imaginaţia numită verbală, ce · pune in mişcare intr-un chip a.nnmit organele sonore, a.şa cum este [trau..Cormat ] lemnul de către constructor spre a da naş· tere llŞii. La fel deci cum lemnul, mai inainte de-a fi prelucrat, nn s-ar put ea numi . ,uşii" , tot aşa nici sunetele Inci netransfor­ mate nu s-ar putea numi nume ori verbe, astfel ci ele sint caii· ficate drept ce sint după specia lor, nilscute fiind din Inchipuirea noastril şi fiind astfel pe bază de instituire. Acestea fie deci spuse Impotriva raponamentului In chestiune.

1nlli intru cit nnmele este pri" CO'IIomjie, Aristotel amin· că numele se iveşte o dată cu prima ereaţie

teşte , prin faptul

Comentar11 şi instituire de cuvinte, că este dintru început simbol al denu­ mitului, iar nu copie naturală, sau dacă este, o face în general prin tehnica pusă în joc. De aceea se şi întîmplă că, dacll se cercetează care e genul numelui, de vreme ce arătăm că expresia Ronoră se comportă ca fiind însuşi cuvintul. vom invoca sensul ei de simbol, aşa incit definiţia numelui însuşi să fie .. simbol alcătuit d intr-un CU'\'int semnificati-v pe bază de convenţie şi fără indicaţia de timp, la care nici o parte separată nu 8emnifică o existenţă oarecare sau nu indică o persoană", genul numelui fiind înfăţişat abia acum , pe cînd cele spuse mai înainte, în desfăşurarea definiţiei, privesc ideea nmnelui atît pe baza con­ ţinutului lui material cît şi a speciei proprii lui. E la fel cum, vroind să se arate ce este un tron, s - ar socoti suficient să se spună, spre a înfăţişa ideea lui, că este o bucată de lemn lu· erată într-astfel, deşi este t-otodată posibil ca, vorbind mai exac t , :;ă spunem că e s t e o mobilă. folositoare în cutare s c o p şi lucrată din lemn într- astfel. Însă în chip evident acelaşi este şi genul verbului şi al definiţie i , potrivit cu capacitatea semnificativă din ele ; căci sensul şi semnificatul sînt spuse unul fa.ţă de altul, . . . :;.unete" ea. d(' g-en al vocii, în loc de s p e � L'lt" l , t'll tllt fiardor, indit'f1 şi ele ('t'l'a, da r 11 iâ 1mnl 11ejiind n u m r . filozoful a ,-orbit uşa intrucit, fără adaosul acesta , nu .un indien mai dE.'grnbă numt.>le decit !lUnetele proferate natural, t.'t'le t.>lemenrart.> l'a :1.le ::mimnlelor neraţionale, pe care le·a numit fiare. după cum faee şi Platon, întru rît ce e s ălba.tic � l'oruportă mai degrabă intr-acelaşi fel, ca. fiind neraţional şi ina.pt din natură să intn in co mu nit at e , pe cînd ce e domesticit prime� t e un caracte-r dobindit, cel pu t i n la. cele domestice la.. e-Me e caz ul să fie căpătat aşa. ceva.. Cît de s pre n ici umtl dintre r:lt nefiind n ume. este spus fie în loc de cele "la. care nici un �un e t nu t.>.St e nume", sau in chip elipt i c, pentru strigăt, "la anuualele la eare ni c i un strigăt nu este n u me ". Căci n u s-ar putea ;pune int ru totul dl. nu sînt denum i ri [feluri de-a co­ munica] printre sunetele animalelor neraţionale : un anumit lătrat. :52.:U nn ne eh ezat. �au un muget spun şi el e ceva. După. ee ex pli că aeestea nu adaugă nimic de s pre rest, adicil. despre nrint �i de� pre sem n ificatir, rn fiind lu c ruri prea. evidente. 1n 8ehimb intreprinde analiza. nu melu i nedeterminat şi spune : p. 16' 30 . . . Sm1 -om" nu est e 1111 mtme. 1ntr-ade",4r mt e.riltd r� u m e în legdturd cu ceea ce trebuie sit denumească el ; e rorba ni oastre teze. De aceea, In concluzie, 78

Comentani este de preferat punctul de vedere peripatetic in această pri­ vinţiL. !n cele de faţă, Aristotel distinge cazurile [oblice] de nume, şi aceasta este, pentru el, Ia fel cu a nu le acorda definiţia re­ dată pentru nume, in sensul că numele adevereşte ori desminte, intovărăşit fiind cu "este", "era" şi "va fi ' ' , pe cind cazurile, nu. Căci acela ce spune "Filon este", ori "Filon era", ori "Filon va fi", spune ceva adevărat sau ceva fals. pe cînd cel ce spune "Al lui Filon este" ori "era" ori "Ta fi ", sau "Lui Filon este", "era" ori "va fi ' \ nu a spus nici cel"a adeTirat nici ceva faJs deoarece asemenea. feluri de a vorbi au nevoie de un adaos pentru a pune la punct gindirea. Dacii deci nu se adaugă : fiul acesta, ori ogorul, ca de pildă "Al lui Filon este fiul, ori ogorul acesta", sau "Lui Filon ii aparţine acesta", nu se alcătuieşte nimic adevilrat ori fals. Căci o altă formă de vorbire, de pildă cea vocativă, poate fi manifestată şi printr-un simplu caz al numelui, cel ce se numeşte, din această cauză, vocativ neavind nevoie de nici un verb spre a da de inţeles ceva , ca de pildi> :

"'

O , fericite Agamemnon, tu plin de noroc şi de daruri (Horn.,

Il.,

III, r.

182 (llumu, 1 8 1 ])

motiv pentru care ne şi curmărn vorba aci şi indemnăm pe cel invocat, dacă nu se opune ceva, să răspundă, ca şi cum gindirea i s-ar pune in mişcare In a a Stoicilor,

79

l-alabtli in e"'.zul propozifiilor in ce prh·eşte termenii folosit i prEdir.at : .,Predicatul t>t' t'Dunti fie despre nume fie despre [oblic. al lui]. şi de ambele d ăţ i este s a u desă.virşit ca

t'&

1m ('aJ

pJYdie&t şi indeatub\tor spre :.l da, imprennă cu subiectul, o t>ounţare, sau dt"fectuos. şi a,·ind ne\·oie de un adaus spre a al� răru1 un predicat des.ă ,·irş it . tu cazul ci, deci, folo::lit fiind p en tru un nume oarecare, alYăr rlE"finitia redatol Jlt:'n t ru nume l't, omul. llt' dnd pt" .,alb" il rn u n t ă m l'U •n·i n d u - ş i propria hn fiintA intr- u n s.uhit'ct, - in .wdn.şi l'lt i p �e nt comporta şi E"nuntal'\"a făcură l'U wrl'K'lt•. C:ll'i �tt uul'i c i n d spun "a. umbla in�mnă :l :.-ot• mi�l'l\ di n llw" ::.au .. :t inrălzi in�enmnă n. săvîrşi o acti une " , e-s-te E"nttntat l'a dt>.�pre un :-:uhieet faptul de a se mişt'.\ pt-ntrn u mbhlre şi sth·irş.h't.'n unei n.c tiuni pentru încălzire, de \Tt"tu(' "�e sint mai gene:r-J.It> decît. ele. pE" cind dacă spun . . 8ot.•rn.tE" se plimbă", sau • • Pl a ton ri te.�t e " , aci pred i ca tul se t'nuntă accidental dt"spre subiecte. Aşadar, ca să tnfll.ţi şe z e ambele speii de- pred ie.are :t. şi sp u s el că statornic verbele obişnuiesc să se predi('E', adăugind acest lucru, cum eă uneori o fac despre s ubiec t, alte-ori ea fiind tn sub ie c t . Iar a ceastA interpretare se potriteşte, dară textul est e aşa cum n înfăţ i şăm şi du pă cum il găsim în rele mai multe di n tre cop ii . Chi::u· daci in..� n.nii ar l"I'Oi ca locul din �criere si fie aşa : fi totdea.una este atwm al ttlor re t.xistd, oo al ctlor ap use despre 1m subiect, aşa. cum socoteşte filozoful Porfir, noi Tom spune c i aci despre tm nbitt"t a fost luat şi in loc de �,intr-un subiect" ; căci obi,nui&

ca uneori si califice pe a fi într-un subiect şi prin " fi spus acestea este de prefera t pl'Înlll

d..pre rnbieet . �adar dintre "Ver-.iune sau interpretare.

Faptul eă "Verbele deTin uneori şi subiecte, ca "a filozofa" in propoziţia . ,a filozofa este a a"Vea un fol o s " , şi a " a umbla" in . .a umbla in�eam.nă a se mişca", pre cum şi că, în a ces t caz, ele nu sint lua t e ea ,·erbe în v orbi re ci toc ma i ca. substantive, motit pentru care li se ::i alătură lor art i col ul - a fost rel evat mai

inainte. Şi. ca no cum:f'a l'ă trebuiască să spunem că a cţi unile oi stările au naturi [ s u b s tan ţ iale ] şi p ropri e t ăţi , după care s-ar deol"ebi intre ele, se hpune că ţin de alte lucruri , de celece acţionează şi suferă ceva, iar noi le s e mnifi c ăm uneori ca şi cum ar fi din sînul realităţilor �i le pr i..-im ca avind o naturii anumită. alt eori in&ă le pri"rim ca subzistînd in jurul un o r su­ biecte oarecare� şi f:' nee el)Sr ca exp resiile care semnifică existen­ ţele să fie calificate nume, pe cînd cele care ara t ă raportul faţă

86

de subiecte ..-erbe- Astfel incit filoz ofarea , plimb a rea , toate cele denumite de grămătici �1aparemfata", in mă.sura in care semnifică in plu s timpul Bi nt numite verbe şi nu nume, dar, tn măsura

Ccmel'ltaru în care semnifică ceva ,:.,ubzistent oricum, noeau sA. spun inseşi �wţiunile şi tările , ş i li se alătură un articol, rare s ingu r obişn uieşte �ă fie pus in fruntea numelor, şi în măsura în care nu in to t d eau na p o sed ă aşezarea predicatelor, ceea ce .Aristotel socoteşte caracteristic pentru verb, in această măsură sint nume �i nu verbe. Trebuie insă să mai stabilim că, chiar atunci cind el(' devin predicate, ca "a se mişca" in propozitia "plimbarea în­ foeamnă a se mişca", sau expresia de "a a-vea un folos" în "fi­ lozofarea în�eamnă a avea un folos", nu incape nici o diferenţă fat.ă. de enunţarea numelor admise, ca de pildă cel de Tieţuitor. Căci �le nu pot să ��aducă o yorbire esăvirşită fără ada � "e�te , sau "nu este , sau "se spune, , sau "urmează sa. , in "urmează să spun", sau ceva. din acestea. Atunci aşndar cînd numele acestea sînt luate ca şi cum ar prh-i situaţii reale, atunci se şi face Yădit ceva despre cele se.mnificate prin ele, �i Intreprindem să enunţăm anumite verbe cu ade..-ărat despre ele, �a cum obişnuim să facem cu numele ..-eritabile. !Dsă aceste considerente slnt despre verbele cu forma de conjugare numită de către grămătici, la infinitiv prin care ..-erbe singure obişnuim să semuificăm In chip principal acţiunile sau stările luate ca subiecte, atunci cind e nevoie să se spună cel'"a despre ele. Dacă lnsă so creează un subiect şi dnpi celelalte forme de

�-.

�

42•

�

conjugare, cum este "tnsănătoşesc" in propoziţia "însănătoşe�dfitl'm inat, n u vom nvea nev oie de multt' t'UYill t t•. ' tml ::pune :u•rlenşi hu.•rttri ra d t:'s pre "numele lll'C.lrtt•rmm.u " . t�ă nu ::-.1 d.t•sprin� ru t otul de n u t u ra. -vcrbelor, lu\'tu ţlt.' t".lrt' �\rbrott•J 1-a tl:l t dr inţt:'lrm inn t . Atunci insă cînd ne �ptmt' di- pt'll lrtt ,/,jatnfa aceasta '"' r htstitu# 1111-me, el indică tlt'tl�ebnea d int re wrbul nOOrterminnt �i rei df:'tcrmina t . Pentru J.t't':Istă deo�ebll't'. spunr t>l. nu exist�i denum ire d u p ă rare să pmem pn:>l'iza ră n•rbul ll('{'Sta nede tr rm i n a t eflte al t ceva, tlt>�pl't' t':.ue să fie vorba. in afară dr Ycrb. nşn r u m prin deose­ bTrt:.l llmrre nume şi Terb n ,·em o denumire re îngăduie t ocmai de-• ealiii e-• pt' unul drept nume, pe altul wrb. D e neme ce del'I nu de-ţinem aHfel, pent ru Terb ca şi pentru verbul nede­ terminJ t , două nume cart' să ne poată arăta că p1·imele sint deosebite intre ele. ci unul dintre t>le şi-n căpătat un nume,cel de a fi . . wrb"". pe rind celălalt a fost trecut cu ved erea de către rei re au instituit numele, neexistind nici un astfel de cuvint care 'â·l S t'J'I.mifi ce . el spunt' că pentru deosebirea în chestiune, adică pentru natura Terbului nedeterminat, nu există nume in n.z. dincolo de rel determinat, deşi era cazul ca dătătorii de nume să o :>ocott'aseă demnă de o calificare proprie. Dind el insu�i un nume, a socotit că e cazul să-1 califice drept verb ne­ determinat. fiindcă deopolrird, spune el, reTine oricărui lucru, fie real, fie nu, el luind pe retine in sensul de "se enunţă. eu ade­ Tărat ' ' : căci nimic nu se opune să se enunţe cu adevărat ceva şi despre re nu e real, ea nereTenindu-i şi nefiind firesc să-i revină, ca de pildă cind spun "centaurul nu e sănătos " , sau "nu e bolnal'", de nerue ee e eu neputinţă să reYină ceva i n existen­

tului.

După aceasta, ne transmite care e diferenţa d i n t re verbe 4i formele lor de c:onjugare, aşa cum o făcea in cazul numelor, ti ne 'pune cii pe cele rostite la timpul prezent, la orice persoană ar fi, le numeşte terbe, ca de pildă "insăn ătoşe!-c", "însănătoşeşti", ,,lru;ănăto.jeşte" " , care ţin de prezent în chip limpede şi in seDII

ee

in prezentul de aşa-zisa instantaneitate nu le-ar fî posibil nici Să facă CCTO nici Să fie rostite), pe CÎnd p e celelalte,

larg (căci

Coment.a r 1 1 ce f>emnifi,·�l î n p l m: t i mpul înconjurător ( el consideră Î11ton­ < · e e l rerbului, el vrea să arate prin cele de mai sus cum se comportă Yerbele în ce priveşte inţele­ sul lor de ade>ăr ori falsitate, spunind încă de la încei>Ut - acolo unde menţiona relaţia între ele a lucl1ll'ilor , gindurilor şi cuvin­ telor. atunci cind '\"" Orbea în general despre toate cuvintele sim:ple - cum că. ele seamănă cu gîndurile fără îmbinare şi di­ nziune. nefiind indicatoare de ade'\"" ă r, nici de falsitate ; dar

:wum el urmăre�te să stabilească mai lămurit acest lucru, ară­ tind că ceea ce prin excelenţă pare să fie susceptibil de adevăr �i b.lsitate , '{)Tintre cuvintele :-imple, vreau să spun verbul, nu 8emni:fică totu.şi nici -pe unul nici -pe cealaltă. Căci pe una din păr­ ţile de vorbire, numele, o indicase la c uv inte simple - chiar dacă era. '{)rin e xcelenţă compuRă. ca numele de "Kallipos"

ta

sau .,ca:pră.-cerb'' - drept �emnificînd o natură anumită ori un gind, nu însă unul ade.a [ . , a fi" şi "a nu fi"] sint :.tHfel int•i t nu repNzintă a de Y ărnl ori fal�itatea, cun1 oare ar :n·e-a ro�t să spunem co.\ indică adf'Yăt·ul 1\rtU falsitatea prin ele

...

inseşi c ele Ccă a d e>ăru l ori falsitatea, pe cînd fiecare din acelea, neau să spun fiinţa şi este, e ceH •implu şi străin de orice a stfel de compunere.

. .a

Dacă aşadar citatul est e aşa cum il înfăţişăm, ctlci nici niri .,a nu fi" nu este semn al lucrului, Yei găsi inter·

fi"'

pretarea dată drept singura de menţ inut , îns ă da că e aşa cum scrie Porfir. căci nu este semn al lucmlui pentru faptul de-a

fi l2

ori a nu fi, a tu nc i , chiar dacă se ajunge la prim a versiune şi interpre t are , s-ar putea spune in gener al despre toate vor­ bele cum că semnifică - a.,a cum s-a arătat - dar nu ade-

vărul şi falsi t at e a , ceea, ce el a făcut vădit pri n dar ele n 1l dacă lucrul este ori nu ; i ar cauza acestui lucru el o redă pr i n căci nici "a fi" nici "a nu fi" nu este sem n al l1wrultl'i. Aceasta înseamnă : verbul în sine nu semnifică exis­ tenţ.a ori i nexi s tenta lucrului indicat de el, căci doar dacă ar face aceasta a r f i sm.;ceptibil de falsitate şi adeYăr. Cine spune "umblă" a da t de înţ eles o anumită a cţi une, dar n-a t'pu:-: despre ea nici ceva, a,i wrbelor p ărţ i p rinc ip a le alcătuitoare pentru acestea. Căci in cazul tuturor lucrurilor organizat al­ cătuite. obişnuim să dăm sens fiecăreia dintre părţi pe baza adaptării ei la întreg, aşa cum de pildă le m nul cel scurt, des­ -prin.� de cirma nă'rii, sau cel de la fundul vasului, nu-l nu­ mim parte a lor, căci nu-l m a i rostim ca rap o rtat la navlt. La fel şi cu celelalte obiecte artifi c iale ori naturale. B i n ei nţeles , noi numim silabe primele unităţi [formate] din c o mbin area literelor. dar spunem că numele e trisilabic c a rapor tind fiecare unitate simplă la ceea. ce e in chip propriu compus din ele. De altminteri părţile numelor şi Yerb el or nu ar putea fi numite 96 părţi ale lor decit ca sunet, dar nu ca avind vreo cap acitate

Comentarit

flemantică ; de aceea s-a şi spus mai inainte că nici o parte de-a lor nu e semnificativă separat. Astfel că şi faţă de Torbire, ele înseşi [silabele] pot fi socotite şi nu pot fi drept părţi. în schimb numele şi verbele, prin faptul că alcătuiesc, cu sinteza lor specifică, nu numai expresia sonoră dar şi sensul rostirilor şi prin aceea că ele au, primele, capacitatea de a sem­ nifica, se pot numi totodată în chip firesc părţi prime ale vorbirii. De aceea şi Socratele din "Cratil" declară că numele este cea mai mică parte a vorbirii, acel nume in speţă enunţat în comun pentru nume propriu-zis ca şi pentru \erb. Dacă însă cineva ar fi nedumerit, cum oare socotim că orice rostire îşi are partea ei cu înţeles, deşi vedem că, în ce prileşte rostirea numită vocativă, ajunge chiar un singur caz al unui nume, ca de pildă "Rector" ( căci de o altă rostire, cea enun­ ţiativă, ţine ce urmează, "fiindcă tu . . . ")1 sau "Mentor" ("apără, bărbate", care urmează ţine de imperatil, iar nu de vocati-v) 2, atunci vom dezlega nedumerirea spunînd că invocarea sau che­ marea se produce şi printr-un singur nume rostit pe baza cazului vocativ, dar că nu este o adevărată \Orbire \Ocati\ă decît dacă e o reuniune de mai multe nume ori cazuri rostite " aşa, ca de pildă "o fericite Atrid 3 şi "o :Kestor al lui Ke­ leus" 4 şi cele asemănătoare cu ele, de vreme ce nu sînt acelaşi lucru numele şi rostirea. Spunlndu-ne că partea vorbirii este cu înţeles ca spusă şi nu ca afirmaţie, el nu a mai adăugat că "nu e şi ca negaţie'', deoarece e limpede că, neconsiderînd părţile \orbirii ca afirmaţii ci drept simple cuvinte, cu atit mai mult, nu putea să le ia drept negaţii, de vreme ce in chip necesar in negaţie este cuprinsă şi afirmaţia. Explicind pe de altă parte el însuşi acestea, ia un exemplu de spusă, anume "om", şi declară că înseamnă ceva, dar nu înseamnă faptul că el este sau nu este, adică nu reprezintă o afirmaţie ori negaţie. Lucrul acesta el îl face mai limpede, adăugînd : dar m fi o afirmaţie sau o negaţie dacă i se adaugă ceva, in speţă un verb, fie afirmativ, fie negativ. Astfel că şi

lliada, VI, 429. Odiseia, XXII, 208. : ��:: g�fs���. 1gi,1;:_-

4�'

1 Homer, 2 ld.,

97

dt:- al'l t' văd.it t.•ă, �utf•:t vorbiril fiind cu int.elcs, p rin lnsuşi faptul ,·ii ,• ..,mnifil'ativ:\ Aristoll'l o numeşte spusă. Faptul ciL vorbrrilt• dift>fă. dt' t•uvintt>lt• simpll• prin cu•eea ('.ă, au părţi sem­ nifil':l tl\"0, el il dt•d:tră menţionînd eă In sch imb o silab/1 din tl4 rint!d "t) m ur , subintt'lt:-gind şi : in gen t:-ra l , nu Îllseam.n4 nimic. f'.k1 b : sp1m rd, dt pildă . . ,om'' tnsea m n ă eeva, trebuie pus :iliit uri in srhimb '' oi/abă din Ctlfintul " o11wl". Însă stabi­ hnd din nou at-est lueru, anume eă părţile cu,intelor s i m ple nu sint St"mnifi('a t iT't' ea atare, el face şi aci precizarea prin exces, spunind t"«m nin 1n rurintul ..fDarece", " şoa" nu înseamn4 cet�a l't. esre doar o glăauire, adiC'ă "şoan spus ca atare ar pu tea. " ;enmifiea cem. dar atunci eind il iei ca parte din "şoarece este eu totul lipsit de înţeles, iar acum, aşa cum se petrece In eon.>Ider-.!l"e'a lui ea parte, este doar un sunet, nediferind de fel de >en.>ul nesenmificat i; . 1n eazul cu>intelor simple, aşa. cum s-a spus şi mai inainte, părţile nu ar putea fi de fel seruni­ fic-.atiT"e, ca in cazul C'Uvintului "om " ori "şoarece". Căci,. In eazul a ees t uia din urmă, partea "şoa" nu a dat numele de şoa­ rece ea fiind eomb ina t ă cu o alta, ci doar intimplător ar putea fi ce-rn C'U sens, intrucit luată. ca parte a cuvintului cu sens de �arece nu înseamnă nimic, nici măcar inchipuit. !ntr-a.devăr, nimeni care ar auzi ,.şoa" nu s-ar gindi la vreun nume " eorespunzător. cum se intimplă că, auzind "Kallippos sa.u " ..capră·eerb", nu · i rămin neinteligibile partea "(h)ippos [cal] sau ..capră". �· se intimplă deci la cu>intele simple. 1n cele rompUit din p4rţi, spune el, parrea Î!>Beam!>d, e drept, c""" [tinde ,;; insemne ce\"a], dar nu prin ea ÎI>Biifi, cu aJte cuvinte părţile par a fi cu sens. deoarece şi apare o dată cu ele In cbip hmpede o anumită c ombinaţ ie de cuvinte, chiar dacă altul

ele, In realitate lnsă nimic dacă sint spuse ca atare. Bezumind, verificarea ar putea fi aceasta : dacii. sunetele sint semnificative, luate fiind ca atare, aşa cum s-ar putea intimpla cu .,joa'', atunci cind de>in părţi aJe unor nume ele sint total nesemnificative dacă le desprindem de Intregul respectiv, iar astfel ce ma.i merită să fie spus despre una. din silabele cu­ l'intului "omul", sau despre alte părţi ale cuvintelor, toa.te cite,

este gindul, ca li lucrul semnificat prin nici ele

... 98

nesemnificind

Comentarii 1 ără sensul l u a t in ntmw, nu f.. €' doTedesc a semnifica nimic ' AreRte lu cnu· i f.. i n t d n i ev i dente . Dar trebuie, pe baza celor

f.. ă np1 c (' i e m că Aristotel nu t:e gîndeşte să numească logos doar gîn d i r e n der.;ăTir�ită , independentă şi împlinită, ci �i pe ('orbirea este un mijloc [organ] al capacităţii noa Rtre de em isiun e sonoră. Trebuie atunci spus care anume este organul capacităţii de emisiune sonoră, de vreme ce aceasta, naturală fiind , are neToie de un organ, ca oricare alta dintre capacităţile naturale, şi trebuie spus ce reprezint ă faţă de el vorbirea, de vreme ce spunem că nu este organ, şi eă nu e prin natură ci prin convenţie. 1n ce priveşte organele capacităţii de emisiune sonoră, ele sint plăminul şi a.rtera nu· mită trabee. Acestea sint pentru sunetul simplu, iar pentru

w

99

limbaj exis t ă limb.l şi l't'rul gurii, l'sr . ci ţin de teoria proprie retoricii şi poeticii, Intrucit li '-'l se indeletni'-'lsc cu fieeare d in t re acestea se apleacă asupra spuselor luate ca atare, retorii preocupindu-se de ritmurile spnselor. de perioade şi de figuri de stil, în timp ce grămăticii o far eu privire Ia ratiunile şi formele primelor expresii, la eonfiguraţiile şi transformările lor, la declinări ş i toate celelalte ; iar în plus primii obişnuiesc să facă imitaţii de vorbire, evo­ cind pe ooilalţi. porunelnd. intrebind sau neglndu-se, ba adesea ei pnn în joc şi pe s o co teala proprie asemenea demersuri, spu­ nind : ,.Mai intii, o .Atenieni, mă rog tuturor zeilor şi zeiţelor", sau : ,.Biopunde aci, cu mine de faţă". Oei aşadar care se preocupă de aceste două discipline şi care !şi iau drept temă de teoretizare spllSele, oorcetează fie numai aceste specii de ros­ tire, în afara celei enunţiat ive , fie şi cîte o alta, şi dau pentru fiecare dintre ele clasificări, uneori în număr finit, alteori la ne­ sfîrşit, dar de oole mai multe ori în cazul fiecăreia trecerea se

faoo de la nn număr limitat sau de la unu, Ia infinit. Căci aşa ceva se potriveşte

să ia în

considerare specialistul, în legătură

cu

lucrnrile supuse oorootării sale, după cum precizează Socratele din Fileb. !nsă se poate constata că această p reocupare revine

retoricii şi poeticii nu de la sine, ci de la arta vorbirii In general, despre care a tratat divinul Platon după palinodia din Fedru,

artă • cărei operă este să cerceteze atit principiile poeticii cit �i ale retoricii. întreprinderii propuse acum, declarăm, i se potriv�te doar teoria rostirii ennnţiative, deoarece am spus mai inainte eă se vor da principiile ştiinţei demomtrative, iar pe ool ce se preocupă de acestea nu trebuie să-I reţină nici o altă specie de rostire decit cea enunţiativă, care singură con­ vine filozofului, ca. luind in con.r;iderare demonstratia, şi care

1 02

e necesară pentru conceperea acesteia, numai prin ea fiind p o 81bil să se cnnOOi!eă în chip exact natura lucrurilor.

Col"'enu.fl ÎntJ- � ă ea

53,

însăşi , care se asociază tuturor celorlalte specii de vorbire pe baza faptului că indică ceva, şi de a spune de ce natură este şi cum diferă de celelalte specii de rostire, Aristotel ne declară cum că nu oricare este enunţiativă, ci doar aceea căreia îi re'l?in adeverirea şi neadeverirea. Trebuie stabilit de la început că, prin acestea, el dă definiţia vorbirii enunţiative fără a fi avut nevoie in plus de afirmaţie şi negaţie pentru teoria respectivă, ceea ce a făcut mai tirziu pe unii să creadă că enunţarea se divide In afirmaţie şi negaţie in felul

în

care se divid omoniruele

in sensurile lor diferite, iar nu in felul cum se divid genurile în specii. Totuşi, care ar putea fi definiţia unui cuvint omonim care nu ar semnifica nici o natură comună t Dacă insă şi pen-

tru definiţia afirmaţiei şi negaţiei se ia enunţarea, atunci cînd se va spune că "afirmaţia este enunţarea a ceva despre ceva, negaţia în schimb enunţarea a ceva desprins de ceva", atunci cum se face că enunţarea este indicată ca un gen cît se poate de lămurit al ambelor, în timp ce cuvintele omonime niciodată nu sînt luate

în

s-tr

consideraţie in formularea definiţiilor : De

aceea se poate ajunge la precizări despre specia enunţiati>ă de rostire, cu privire la. care urmează să se desfăşoare cu precădere

1 03

dol'trin.l. adil' şi să exprime ceva ori nu ; după o a doua definiţie- inseamnă earaeter. Pen tru ca lucrul să nu fie discu­ tabil el n·a. �pus nici silabă nici lit-eră ci ceea ce este în scris ; inu-ade'ăr ce e scris. adică însuşi tiparul, este simbol al numelor. GI..ăsuirea nu e aşa ce,a, căci ea es t e o parte a cuvîn­ tului - .!.restea le spune filozofnl Ammo nius. D a s călnl nostru de-clară eă ..llistotel s-a folosit de "cele scrise" spunind aşa in loc de litere, intrucit scrisul nu este dat încă. Dar ceea ce nn există încă, cum ar putea de"reni simbol pentru n-eun lucru ! 91, in al doilea rind, de unde se poat-e arăta că litera îns eamnă m clup principal nn lucru, în al doilea rind un alt lucru, şi că silaba face inTers ! In fapt, nici unui dintre filozofii şi exegeţii ma1 'echi n-a spus aceasta, nici Alexandru, nici Porfir. p. 16-s. Cele pentru care toate acestea sînt di n tru început lt"lft.ne repezintă itări de cuget, aceleaţi pentru fuţi. ln prim rînd, a. spru el, numele şi 'erbele sint semne ale gindurilor, de aceea. in al doilea. rind sint şi semne şi ale lucrurilor. Di nt re acestea patru, unele nu fac decit oă aducă la cunoştinţă., precum cele serise, altde doar sînt adtiSe la cunoşt inţ ă , cnm se înti mplă cu lucrurile , pe cind altele şi 'estesc şi sînt vestite, cum fac gindurile şi cmintele. Ele vestesc pe cele de dinaintea lor, fund vestite de cele de snb de. De pildă gindurile, de vreme

oe sint secunde faţă de lucrnri, dar prime faţă de cuvinte ş i 1 1-4 scris , veste8c lucrurile, dar sint vestite d e cuvinte ş i de cele

Comentaru

�-;crise. La. rindul lor cuv int d c Yestesc lucrurile �i gindurile, dar sînt Yestite de cele sc.rise. Însă nici lucrurile nu vestesc ceva vr eod ată , de vreme ce n u le e nimic anterior, nici cele scrise nu sînt vestite de ceYa, de \'Teme ce nu au nimic după. ele. Şi lucrul este ci t se poate de firesc ; căci trebuie să existe mai întîi calul de pildă, şi astfel gindul asupră-i, după gîndul calului n umele, iar d up ă nume, cele scrise, dacă in general există lucruri scrise. p. 1 6 o. 7 . Jar lucrtlrile pent·ru care cele din urmă sînt si­ militudini, dint'ru început sînt aceleaşi. Trebuie şti u t că a de­

numit gîndurile ca fiind �imilitudini ale lucrurilor, pe cînd numele, si mb ol u r i ale gînd ur il or. Similitudinile şi s i mbolurile diferă prin aceea că i magi nea asemănătoare redă pe cît posibil lucrurile, precum ima gi n ea lui So cra te - chipul zugrăvit - reproduce pe cît poate î n săşi natura caracteristică a lui So­ cra t e , cum e s t e el, cu nasul teşit, cu privirea saşi e, chel şi cu alte t r ăsă.tu ri , pe cît e eu p utinţă. să fie redat şi să· semene cu Socrate. Dar simb o lu l nu e a şa . De pild ă, putem să dăm un s i m b o l al ră.zboiului cum vrem noi, inălţînd focul sau bătînd din s cu t ur i , şi în alte feluri de acest soi ; în sch i mb asemănarea nu putea fi r c d at ă de pictor î ntr - un fel ori altul, ci aşa cum este modelul. ln c h ip firesc deci şi în cazul gîndUiilor el a Y orbi t

de asemănare, dat fiind că e cu neputinţă ca unul să conceapă calul într· un fel iar altcineva intr-alt fel ; pe cî nd la nume, de -vreme ce se î ntîmplă ca eu să semnific înt r-un fel şi printr-un nu me lucrul i a r a ltcineva printr · un alt nume, este fires e ca el 8ă fie simbol. p. 1689. IJupă cum fn cuget gfndul este lipsit uneori de adcverire sau falsitate . .Aci avem a doua parte a in trodu cerii , in care, după cum spuneam, el ne dă o analogie între cuYinte şi gînduri. Analogie s e numeşte asemănarea raportUiilor dintre (ev a şi a l t ceY a, ca între gîndul si mplu şi cuvîntul simplu. Căci aşa cum la gîn d ul si mplu nu există adevăr şi falsit a t e, la fel şi la cuvîntul s i m pl u ; şi după cum în gindul compus există

3"'

jntru totul adevăr şi falsitate, la fel şi în "Vorbirea compnsă. AC'i are deci loc an alogi a aceasta. 1 15

p. 16" 1:!. c� e fals l!i {'f f flderdmt poartil asupra îm. fJt'ndrii �i diri:iunii. Trebuie ş t iut ca. f.'l numeşte îmbinare afir. znaţia. d�-e le�u-ă pred ica t ul de subiect, iar diviziune ne. gaţia. deoaf't"(."e desp..vte predic.1.tul, prin , .nu"·ul negaţiei, de subie pe bază de c on> enţ ie , nesemnificînd în plus timpul, la care nici una dintre părţi nu este semnificativă 8Cparat, introducind o natură determin.:'ltă , i�r inl.prcună cu "era", "este" şi ">a fi" ade>erind 1-- a.u tăgă duind" . Fn.ţă de a.cea.sta Galenus declară că nu e Yor ba de o definiţie chia.r, ci de un discurs. El În:JUŞi defineşte n u m ele astfel : "cuvint 8emnifica.tiv, pe br.ză de f O nYenţie, al unui gind simplu" . Xumai că acea.-;tă definiţ ie nu l'e potrinşte doa.r la nume, ci şi la vorbire şi la alte părţi 1 22 de vor bire . .A.�tfel că nu se poate face o vină lui Aristotel pen-

1

Correntar11 tru fa ptul că a trebuit să înfăţişeze, definiţia numelui prin n1ai multe cuvinte. - In acestea constă expunerea des· pre nume. p. 1 6&33 . Cît despre "al lui Filon" sau "lui Filon" şi cele asemenea lor, ele nu sînt m4me, ci cazuri de ale nu m ehti . Ca­

zuri numesc filozofii toate derivările, formările transformă:rile, iar nu numai acele derivări denumite de grămătici "oblice''. Căci pentru filozofi justul, in chip just, cel mai just. sau mai just ş i t o ate cele asemănătoare, sînt cazuri.

p . 16bl . Da?' despre el este vorba [despre nume] pe cînd celelalte, sînt la fel. Aristotel a luat procedeul acesta din rîndul

obiceiurilor ateniene. Era intr-adevăr obiceiul Ia. ei ca, la. un vot cuprinzînd o parte din conţinutul nnui •ot anterior, să se spună în cazul celei de a doua votări : ,,în ce pri>eşte celela.lte-. la fel, în s chimb propun ca Demostene ;;.ă fie încununat în teatru · · , în cazul că se intimpla să fie vorbr.. de un •ot asupra. lui Demo­ stenc. Iar acest lucru îl făceau ca să •orbe.:'l..Je in �·ht•st i unt• să. se enunţe un altul, ca atunci l'inli. !-punem t•i\ .. drt•pt u l t>�te folositor". Dar cum f Nu este tlMt' �� wrbul un $.Ubit�t· t in sp us n că. "eu lovesc este verb", .,.\ fi sână.ros t>StE' :' aw.a o dispoziţie' ' , "a umbla inseamnA a $t' mişca .. � RăspunUt>m ră a r i Yel"bul este în locul numelui.

,·ă.r wrbele au �i o na tură proprie, sint şi dătătoare dt> inţelt>s i\ C'H:\. Ele �emnifică in fapt acţiuni şi stări, cum s-a �pu�. iar n:ltură p r pri t> au in sensul că, de pildă, reprezinti ('Uti.\re p.,rtt> de vorbire. Căc.i in afirmaţ.ia că "eu lo"l-�esc este l"t>rb·· • . Jow�r" !\'prezintă nu mele acţiunii insitşi a verbului res.pt>l'th· . In s c h i mb in 1'firmaţia că e simbol, e limpede ci reprezintă un st>mn al nrthmilor şi stărilor.

o

p . 1 6bl0. Şi Î1ltotdea u n a. este s e n pentru cele existente .!rest lucru nu e ade•ărat : există in fapt şi substanţele. Fireşte ca., in această priTinţ ă , a.c.elea dintre cOpii care conţin pe "pen­ tru r ele spuse des pre un alt ul " ' , exprimă mai bine lucrul. Căci existA şi substanţele. iar ..-erbele nu semnifică substanţa.

m

.

O. 16 .".! 1 . Dat rerbele n" semn ifică îneă dac4 lucrul est8 ori 11 u . Lucrul e exprimat de el eliptic, atit aci cit şi in eele ce urmează indat ă. Căci ar fi trebuit să spună aşa : "dar cum că este ad.eT"ărat ori nu, aceasta nu e încă. e,;dent" . Ceea ce in­ seamnă că nu reprez intă o afirmaţie şi o negaţie. Verbele sem­

nifică într-adel'"ăr ceT"a, in general, ca. de pildă o acţiune sau o .stare. Dar nn alcătuiesc o afirmaţie ori o negaţie, in sinul cărora e considerat ade•ărul ori falsul .

p. 16b 24. 1ntr-adet:ăr, în el însuşi nu reprezinttJ nimic ; i..ă indică in piUI o sinteză, pe care făr/1 componente '"' o poţi concepe. Iată că şi aci lipseşte , in ce priveşte formularea, ade­ Tărul, ca şi faptul de a alcătui o afirmaţie ori o negaţie.Cit deepre indică in plus, 1-a opus in loc de "semnifică IaolaJtă".

1 26

Căci in ,, Socrate e&te existent", Socrate reprezinti numele, iar "eet�" ..-erbul . ln afară do• acestea . . . care o.nume fiinţă eete san adevărată !IaU falsă. - ln acestea constă capitolul.

Comentar i i CAPITOLUL 5 .

DESPRE ROST/RE (PROPOZITIE)

p. 16b 26.

Rostirea este o glăsuire semnificatiră şi conven­ ţională, În eaTe unele dintre părţi sînt. semnificative izolat, ca parte de t·orbi1·e însă, nu ca afirmaţie.

Am dat dinainte justificarea ordinei în baza căreia, în introducere, el a făcut enumerarea pornind de la cele mferioare, în speţă de la elementele mai particulare, spre a încheia la rostire ; iar acum el incepe cu rostirea. 1nsă procedează aşa. deoarece i n definirea enunţiativului menţionează in ( ontinuare rostirea . Iar rostirea o defineşte în felul uxmător : ea este

o glăsuire semnificativă şi convenţională în care unele dintre p ărţi sînt semnificati'l}e izolat, ca parte de vorbire însă, nu ca afirmaţie. Despre I'O stire a tratat şi mai inainte, arătînd în­ deajuns in ce fel se spune că vorbirea e rostire. Dar rostire-a este şi semnificativă, iar el însuşi lămureşte eă e a�a pe bază de convenţie. Cît despre cîte o parte a rostirii, izolată,ea este semnificativă ca spusă, dar nu ca afirmaţie. Iar acest lucru e evident, ca de pildă în " Socrate umblă ' ' . C ă r i "umblă" şi " So­ crate' ' , fiecare cite o pa rt e fiind a propoziţiei, rerrezintă in chip izolat o spusă. lnsă în cazul numelor şi al verbelor nu se întîmplă aşa ceYa : părţile izolate nu semnificau nim.c. Totuşi, de vreme ce a adăugat : ca parte de t'01'bire însă, n u ca afirmatie, s-ar putea pune problema greşit în legătuxă cu 1 ropoziţiile compuse, ca " Socrate umblă şi Platon discută'' sau "dacă se află. soarele deasupra pămîntului, atunci este ziuă · · , de ce se spune că părţile lor nu reprezintă afirmaţii. Vom răspunde pe scurt, la aceasta, că el a definit doar vorbirea Sl mplă. Cît despre convenţională, cum am spus, el însuşi lămureş t e lucrurile , inlăturînd un silogîsm ce s-ar desfăşura astfel : oorbll ea - s-ar putea spune - este un organ al capacităţii noastre de txprimare, care e naturală ; orice organ al unei capacităţi natuxale este d înwşi prin natură ; a şadar vorbirea e pe bază de natuxă. Noi acceptăm premisa majoră, cum că orice organ � 1 unei ca­ pacităţi naturale în general este şi el natural, ca de piidă ochiul, ce ţine de facultatea de a vedea, urechea ce ţine de cea de a auzi, nasul de cea de a mirosi şi bT"aţul de cea de a apu ca . ln schimb nu vom accepta prima premisă, care afirmă că vorbirea e un instrument. Căci ea nu e un i nstrumental facul-

1 27

..-

r ă ţ i l noa.stl"t� dt:" a ,·uvint:.l, l'i rstt" tocmai produsul, aşa cum e d:m.sul faţă dt' mişl' ostaşul se fol o seşte şi de in­ mumentele nutunue ale fi i n ţ ei sale. ca de picioare, braţe şi celelalte, îns ă in a cel a şi timp se foloseşte de instrumente fa­ bri,-ate. ra de s.• bie. la n ce . srut şi z ale . La fel deci şi vorbirea me at i t inmument rit şi produs, anume produs al facultăţii natunlle dar organ al rele i de exprimare. Iar instrumentele facultăţii natunlle sint p lă nrin ul, tmheea, gîtlejul, pe cînd or­ gane ale l i mbii >orbite sint buzele, limba, dinţii şi celelalte .

.!stfel ră, rbiar dară >orbirea e organ, nu este al facultăţii na­ turale ci al limbii > orb it e , care este prin instituire. Faptul că >orbirea nu este prin nat ură ci prin instituire, se vădeşte din părţile >orbirii ; ră ri in multe feluri s-a arătat că părţile ei, numele şi wrbele , sînt prin instituire. D acă însă părţile sînt "*'· e e"lident ră şi întregul este.

De rreme ce a c eas t ă definiţie se potriveşte în cazul ori­ în ca z u l celor 5 t ipuri de ro s t ire (căci la . Ie a tit vorhirea este ru Een s cît şi partea izolată semnifică < E>a) • .!risto t el de sprinde rostirea enunţiativă din rindul de.r re ea fiin d a cum >Orba. şi s pune că "rostirea enunţiativă E ste cea în care are lo c adeTerirea ori neadeverirea". De pildă .. Sorrate umblă" reprez in t ă înt ru t otul sau un adevăr sau ceva fals. In schimb în cazul celorlalt e tipuri men ţ i onate nn se în­ tîmplă aşa : ele nu reprezintă nici ceva adevărat, nici ceva fala. De ac i se face ră unii, presupu nind ci acest fel de a vorbi este o definiţie a rostirii enunţ ia ti>e, declară că enunţarea repre­ zintă genul pentru negaţie şi afirmaţie ; căci nu a definit enun­ tarea prin cele de sub ea , aşa cum mergînd mai departe pare să definească prin cele de sub ea , vreau si spun prin afirmaţie cărei >orbiri. in sveţă

şi negaţie, c ontradic ţia . Pe de alt ă parte, făcînd diviziunea rostirii

spune că una dintre părţi e primă, cealaltă se­ nep utinţă ca ennnţarea să fie genul afirmaţiei şi al negaţiei. Mai intii, 1 28 este evident aci că nu e vorba de un gen, deoarece s-a dat o enunţiative, el

cundă. Acceptind acestea, .Alexandru a spus că e cu

1

lor, 1

Comentar1 i

descriere �i nu o definiţ.ie. Î ntr-adevăr, într-o definiţie este cu neputinţ,ă să figureze ceva mai particular decît definitul, ci trebuie Ră. figureze fie termeni de ordin mai general, fie termeni ce se echivalează ; termeni de ordin mai general, ca în defi­ niţia omului : "omul este vieţuitor raţional muritor" ( căc i acestea trei sînt mai generale decît omul, ca potrivindu-se nu doar lui ci şi în alte cazuri), iar termeni ce se echivalează, ca : "susceptibil de a avea intelect şi cunoaştere, capabil să rîdă" . Căci acestea din urmă dau echivalenţă, conT"ertindu-se [cu definitul ] : dacă e capabil să rîdă atunci e om, iar dacă eRte om atunci e vieţuitor care rîde. Aci însă e vorba de ter­ meni mai particulari ; căci afirmaţia şi negaţia sînt mai par­ ticulare. - în al doilea rînd, încă ceva : la cele în care figu­ rează un prim şi un secund, e cu neputinţă să existe un gen comun de-al lor. Dacă deci Aristotel a spus că afirmaţia este an ­ terioară iar negaţia ulterioară, e evident că ele nu sînt coor­ donate. Căci la speciile coordonate, suprim.îndu-se una nu se suprimă şi cealaltă, pe cînd aci, suprimîndu-se afirmaţia nea­ părat că se suprimă şi negaţia. -Dar Porfir spune că e cu nepu­ tinţă ca enunţarea să fie un omonim şi să se dividăomonimic în afirmaţie şi negaţie ; căci niciodată nu se ia un cutint omonim în definiţia sau descrierea a ceva,aşa cum nimeni nu spune "limbă" definind sau descriind ieşitura încălţămintei sau cîine vieţuitorul lătrător. Aci însă el spune că face o enunţare atît definind afirma,ţia cît şi negaţia. Aşa încît enunţarea ar trebui totuşi să fie gen al afirmaţiei şi al negaţiei, iar nu cuvînt omonim, din pricina invocată. Dar că diviziunea nu are loc nici ca a în­ tregului în părţi, şi acest lucru se dovedeşte aci, după cum nu are loc nici potrivit cu vreun alt mod de diviziune. Rămîne deci N ă invocăm un mod, intermediar, care se numeşte : cel pornind de la unu şi tinzînd spre unu. ! ntr-ade>ăr aci se adoptă aspectul comun, în descrierea unora sau altora. De pildă, ce este comun în ce priveşte incizia vinelor şi alimentaţia ·? Yom spune că este de a fi un mijloc de însănătoşire după avizul cuiYa, sau de a fi o cauz ă eficientă a sănătăţii. La. fel şi aci, numim afirmaţ ia şi negaţia afirmări, fără să rezulte nimic nepotriT"it. Trebuie însă condamnati cei care, în loc să adopte Ue ce stă la mijloc - vreau să spun diviziunea ce porneşte de la un lucru - adoptă

46�

'P'

1 29

S:ephan .. s f:!c:c\.1 unul dintr . Să c e rc et ă m deci la care specie de -vorbire s i mplă se reduce vorbirea definitorie . .A.risto· tel inmşi spune că nu .-e reduce la rostirea enunţiativă. Dacă. insă cineva ar spune că presupune pe "este", şi că deci se redu­ ce li.\ enunţiatiY. vom spune : .,Atunci intrucit orice nume, in­ tr-un fel. are sub înţele s o da t ă cu el un verb, ia r verbul are subinteles o da t ă eu e l un nume, un pronume sau un infi­ niti�. inseamnă că ele ar alcătui o vorbire''. Dacă insă acest lucru nu e adevărat, atunci e eT"ident din cele spuse că aşa· numita Yorbire definitorie reprezintă o altă specie printre YOrbiri. şi nu Yor fi cinci specii de rostire simplă ci şase. Căci da că nu este. eum ne spune el însuşi, enunţiativă, cu atit mai mnlt n u Ya fi rog-atiYă, nici imperatiYă, nici de vreun alt tip . p. 1 7' 13. Cum se face însă că reprezintă un singur lucru, " iar nu mai -multe, formularea " 't"ieţuitO'r pedestru biped ! Căci

doar n u prin faptul că rorbele sînt aldturate se capătă unitatea. Dar reTi n e altei l ucră,-i să spu11ă acest l ucru . Într · a devăr, el ;pune in al t e părţi. ca de pild ă in ca rt ea a VII-a a Metafizicei, eă. întrucît :-ensul este unu. iar aceste cuvinte d escri u desăvir­

,

��

�it firea lucrului semnificat . din aceRt motiv este în joc o singuri Yorb ire �i

nu mai multe. cu definiţia omului. Dar ce vrea să.

in;emne pentru el faptul că sint spuse laolaltă ? Vom răspunde că a :-pus la.ola.ltă in loc de : .,fără legătură". - Astfel se incheie1 cu �oia Domnului, capitolul. CJ.P TO.U� 6 CU VOIP. O:JMNULUI

132

p.

li'l:.i.

Cît desp re rostirea enunţiati1:ă, ea este ceva unitar fie cî n d indică un singur lucru, fie cînd e una prin conexiune,

Comentarii pe cînd mai m1llte s î n t cele care indică mai mttlte l ucruri iar " " unul, sau cele n elegate.

D upă îm])ărţ i rcn rostirilor enun ţia t ive potrivit cu pri ma d ivizi une şi apoi cu a Uoua , el ne dă şi diviziunea f,U plimenta ră pe bază de unu şi mu ltip l u , iar mergîn d mai departe. dhi­ ziunea după Yorbil·ea simplă şi c ea compusă. 'C'ltima diferă de ce alal ta , respectiv de prima, ca după an t erior şi serund� in mă­ sura în care prima e l u a t ă pe bază d e expresie. pe cind ea e l u at lt pe bază. de înţeles. lntr-adeYăr pent ru prima se numea v orbir e u ni tar ă. , in t ii , cea alcătuită d in d o uă c uli nte, ca . . So­ crate umblă" ; a p o i se nu mea Yorbire unitară cea alcătuită din trei cuvinte , ca " S o c rat e nu umblă". Iar acestea sînt afir­ ma ţ ia şi negaţi a, alcătuite numai din subiect şi pred.ic at . Ce le ­ lalte toate, însă, sînt una prin legătu ră , cum s-a spus : "Soerate umblă şi Platon discută", sau "Dacă soarele e deasupra p ă­ mîntului, este ziuă". Diviziunea ce ne e redată acum e pe baza inţel es u lu i celor ce ni se a rat ă. Căci în cazul acestora , dacă aceea ce se arată e unu, atun ci Torbirea re spe c t iYă e u na , chiar dacă ea e a l c ittu i t ă din mai multe curinte, atît in ce pri•eşte p re d i c at u l cît şi subiectul. Dacă însă inţele suril e sînt m a i mu lt e , cum se î ntîm pl ă in c a zu l omonimelor, şi dacă a lcătu irea e fă­ cu tă din doult cuvinte - în c e pri•eşte fie sub iect ul, fie pre­ dic a tu l , fie ambele - atunci spunem că sin t mai mul t e T"Orbiri, şi nu una , ca fi in d virtuale . . . diviziunea ; fiindcă printre ros­ tiriie e nu nţ iative una sau enunţă un •ingur lucru despre unul - fie în ch i p afirmativ, fie negativ, de p il d ă afirm a t iv ca " o mu l u mb lă" , negativ ca. "omul nu um blă' ' , - sau reprezintă o rel aţie oarecare. Iar dacă reprezint ă o rela ţ ie , o face fie prin i m plic a re f i e pri n d i sj unc ţie . Prin implicare, ca în . ,dacă s o arele e dea s u pra pll mi ntu lui , est e ziu ă " ; căci aceasta arată cum că, o dată c e soarele se afllt dea supra pămî nt ulu i , este ziuă. Prin disj u n cţi e : "este fie ziuă , fie noapte". Dacă insă nu e indicată o relaţi e şi vorbirea nici nu enu nţă un si ngur lucru d es pre unul singur, atunci nu e Yorba de ceva unitar ci de mai multe lucruri, fie ca in cazul o m on im elor, fie ca în cazul celor nele­ gate . Dup ă ce a precizat care e diviziunea, Aristotel d e s c rie ce e enunţarea, dar in b az a celor de su b ea, spu nind că enuntarea este vorbirea ce semnifică a reTeni sau a nu reYeni cuira.

�tr

1 33

Faptul de a rewni cui,-• U indici\ dre p t afirmaţie, a nu reveni cuiTs drept negaţie. llsr to•te cite trebuiau spuse In legiturr. cu sceasts. le-sm şi redut dinainte. p. 1 ;• :! 3 . .Afirmaţt'a t8tt o r" u nţare a l"et•a despre oetUJ, �f�afiG. în BChimb. tstt tnrmţarta dtsprinderii a ce-va tle CeH. Prin �le ee spune, el pune in joc şi cea de a treia diviziune, cea pe bază de simplitate ori com punere, arătînd ei enunţare& simplă in..pt." ( c ă ci fiind . . . :H't':H hu•ru rea l , totuşi il dedar c on şt ien t ca uefiilHl, a nume că. Sol'rate nu e d rep t ) in p lu s şi i ne x i s t en t.ul C:\ inrxistcnt, ca de ptld:\ . . Soera te nu e nedrep t " , şi i n e x is te n t ni mt existe.nt, ca'de pildă. . . Socra t r este ne drt' p t " , - :t�:l f i i n d , în chip necesar uega ţ i.t adnăr:ttersal negat i>ă. Ci\ci uni>ersal negativa, in cazul contin· genţei. e totdeauna falsă, ca de pildă propoziţia " nici un o m nu se plimbă"' ; pe cind propoziţia "nu orice om se plimbi"' e adffitrată. Faptul c ă spunem pe bună dreptate aceasta, e evident din afirmati>e . Căd a şa cum particular aiirmativa se raportă la nni>ersal afirmativa , la fel trebuie să se raporta şi particular negati"' la universal negativă. Parti cular afirma­ ti>a nu e implicată de universal afirmativă in cazul contin­ genţei ; căei nni>ersala fiind falsă, parti cu larea e adevăratll.. Dar in celelalte două cazmi e impli cat ă. " Orice om respiri" şi cu "cite un om respiră" sint amînd o uă adevărate. Iar in 1

H2

Ar f1 trebmt poate : etle un om nu V. sup., nota 1. 1 \'. sup., nota t .

l

zboari\.

ComenW•i cazul imposibilului, atit propoziţia "orice om zboară" e falsă cit şi propoziţia particulară "cite un om zboară". Căci ele sint opuse universal negativei. Astfel că şi particular negativa e implicată de universal negativă, in cele două cazuri din urmă, insă In cazul contingenţei nu. Cu acestea se Incheie atit capito­ lul al treilea cit şi teoria de faţă, cu >oia Domnului. p. 17• 38. De weme ce unele dintre luCT1Jri sint unirersale altele singulare. Aceasta inseamnă : particulare. Căci indi;idua­ lul lnseamnă mai multe : semnifică singularul însuşi, ca Socrate (căci Socrate este denumit şi ce,-a individual şi ceva singular) ; dar individualul indică şi ceea ce e greu de divizat, ba chiar ce nu e de fel de divizat, ca punctul sau specia cea mai restrinsă. Aci lnsă a spus singular In loc de particular şi indhidual ; adică denumeşte ceea ce se poate dhide dar după di..-iziune nu păstrează prima formă. Prin urmare virtual el spune aceasta : "intrucit dintre lucruri unele sint universale, altele particu­ lare".

s ...­

p. 1 7 •3. Dac4 ae spune In chip universal [despre uni..-ersal] că-i revine ceva fi că nu-i revine, inseamna c4 en unţdrile vor fi contrare. El a denumit enunţări contrare afirmaţiile uni..-er­

sale şi negaţiile universale, atunci cînd şi subiectul este uni;er­ sal şi determinaţia suplimentară e universală, fie că e afirma­ tivă, fie că e negativă. De pildă orice om se plimbă". , .nici un om " nu se plimbă". Iar el a denumit contrare aceste enunţări pentru că se aseamănă contrariilor cu intermediari. Căci aşa cum contra­ riile cu intermediari, de pildă albul şi negrul, caldul şi recele, nu pot fi prezentate simultan în acelaşi timp şi acelaşi subiect . . . la fel şi aceste propoziţii nu pot fi adevărate In acelaşi timp, dar false lmpreună pot fi. Intr-adevăr, în cazul contingenţei amlndouă sint false, ca de pildă "orice om se plimbă, nici un om nu se plimbă". lnsă In celelalte două cazuri, una e întru totul adevărată, coalaltă falsă. Căci negativa universală, In nici un om nu zboară" e cazul necesa.rului . . . propoziţ.ia " adevărată, iar universala afirmativă "orice om zboară" e falsă. p . 1 7 •6. Cind În.94 [enunţ4rile se fac] despre cele universale, dar n.u fn chip universal, ele înseşi nu sint contrare ; dar

143

:5tephan�s t r 'c�cful

�-r

lucr1•ril� pe t•arf" le it•dietl ele pot fi 1meori cor�trare. Universale spus!." ne univt:>rsal denum�tt:' el propoziţiile care au subiectul uniwr&il insă determinaţi:t- snplinwntaJ"ă nu. Pe acestea nu le SOl'Ute�te unb·ersale, pe-ntru rii uneori sint adeT'ărate împreună. El � spus insă ră lut•rurile indicate prin asemenea propozi­ tmni sint uneori contrare. fă rind a l uzie la contrariile fără inter­ mediari. .înt r- adHă.r atunci cind se iau astfel de propoziţiuni cu privire la rontrariile- fără intermediari, cele semnificate de ele in troduc lurruri contrare, ca de pildă " numărul e cu soţ, numărul nu e cu soţ ... Cări ele nu sînt contrare, intrucit sînt ade•ă.rate impretmă. insă cele indirate de ele sînt contrare. într-ade>ă.r. re nu e ru soţ se mni fic ă imparul, iar imparul şi t'U soţul se do>edesr a fi c o n t rare . La fel cu " Socrate e sănătos, &>cr-.ue nu e sănătos". de neme ce "nu e sănătos " indică a fi bolna>. iar boala şi sănăt a tea se arată a fi contrare. Aşa Incit cele indicate de ele sint cont rare, cum sînt contrare boala şi sănătatea, sau soţul şi imparul . p. 17bll. 1ntr-aderJăr "orice'' 111l semnificd universalul, ci doar că îl ia în chip u n i wsal. El a ro s t it In chip eliptic cele ce ţin de formularea aceasta. Complet este aşa : determinaţia suplimentară ��orice" sau ,.nici un'' nu semnifică o natură uni­ >ersală. ca la ,,om", ei semnifică doar o anumită relaţie a pre­ dicatului faţ ă de subiect. De pildă " orice om se plimbă" . .!ci .. orice" semnifică faptul că, nniwrsal fiind subiectul, in speţă omul. faptul de a se plimba se atribuie tuturor indivi­ " zilor e:llitind so.b .. om··. A.şadar sensul comp le t este că " orice nu semnifică o natură u.niversală ca expresia de om, ci că, uni­ >ersal fiind subiectul, predicatul reTine tuturor categoriilor de lacrnri de sub subiect. Astfel se incheie, cu voia Domnului, capitolul de faţă. r:A� TQLUL

p.

li�.

2)

A enunţa unitiersalul în chip universal nu duce

la eera adetărat în cazul predi.catului ; căci nu va fi ade'lJă­ rată o afirmaţie în care unirersalul ş.a.m.d.

După ce a redat care e deosebirea dintre propoziţii pe 144 baza subiectului, ce e Hau determinat sau n e de terminat ; pe

Comentani

baza rc!:tpci predicatului faţă de subiect ; în plus şi pe baza de­ terminaţiilor suplimentare (căci una e propoziţia "omul [oa­ recare 1 se plimb ă", altul e tipul de propoziţie "orice om se plimbă" ) el cercetează acum dacă - aşa cum determinaţia supli­ mentari'i. a fost alăturată subiectului în ,,orice om se plimbă'', fă­ cîndu-se un alt tip de propoziţie dincolo de "omul se plimbă"e posibil să se alăture determinaţia suplimentară predicatului şi să �e facă alt tip Ue propoziţie, ca de pildă "orice om e orice vieţu itor" . El declară că acest lucru e cu neputinţă, deoarece o a�cmenea propoziţie, vreau să spun cea care posedă determi­ naţ,ia. Ruplimcntară la predicat, e falsă. lnsă mai întîi să spunem cîte asemenea propoziţii universal determinate se nasc, care să posede, in afară de determinaţie, determ.inaţia supli­ mentară. Se nasc astfel 16 propoziţii. Căci sint 4 determinaţii suplimentare : acestea multiplicate dau 16 propoziţii, fiindcă de •! ori 4 dau 16. Într-adevăr, e necesar ca subiectul să posede nna. din aceste determinaţii suplimentare, iar predicatul să Yarieze în patru feluri, cum se arată mai jos : Orice om

e

orice vieţuitor

c

un vieţuitor

ss"'

l.Jn om e orice \-ieţuitor

Orice om nu e orice vieţui tor

Un om nu e orice Yieţuitor

Orice om

Un om e un vieţuitor

Orice om e nici u n vieţuitor

Un om e nici un \"ieţuitor

Nu orice om e orice vieţuitor

Nici un om e orice tieţuitor

Nu orice om nu e orice vieţuitor

Nici un om nu e orice vieţui tor

Nu orice om e un vieţuitor

Nici un om e un vieţuitor

Nu orice om e nici un vieţuitor

Nici un om nu e nici un vieţuitor .

.Aristotel afirmă aşadar că nu trebuie alăturată determi· naţia suplimentară universală de predicat, pentru că se nasc afirmaţii false. La aceasta adăugăm că spusa lui este ade>ărată, dar nu numai în cazul menţionat, de VTeme ce se ivesc şi alte pro­ poziţii false , de pildă toate afirmaţiile In cazul imposibilului şi toate afirmaţiile şi negaţiile universale in cazul contingenţii. Aşadar cit priveşte adevărul şi falsitatea, el ar li trebuit să înlăture şi celelalte propoziţii, nu numai pe acestea. Iar dacă le vom accepta pe acelea, de ce nu şi pe acestea ! Declară deci că, chiar dacă se găsesc în cazul acestor propozitii unele adevă�

1 45

:t·

ratl', t•um t' l'l�.t l'il .. oru•t• om f'Sh.' un Y ie t u it o r" şi , ,ori re om nu estt• orh•t• vit>t nitor", !'Xts.tă totuşi llonă mot in• pentru care nu l"Olll �ll'l't'tHa as.t�m{'llf'll provoziţii. I nt i i , din ca.u z u ext•c..;ului ; l'ăt'i propoziţia .. oril't" om f' ' it•ţ uitor"' şi .. oricf' om e u n anumit ,-irţnitllr" inse:.nună acelaşi lucru . în afara fapt.ulni carach' rului t'X�srv. şi pentru considert>'ntnl e�\ propo zi ţ i a. l" ele nefolosit in ro priw�te silogisticn. De pildă, fie o impletire •ilogistică. de- :lt>e.St soi : . . orice o m e un Tieţuitor. u n Y i e ţ n ito r este sub­ >tanţă". O asemenea im ple t ire est nesilogistică. într-adevăr, .l doua premisă este partiruLuă ; iar dacă premiRa. 1najoră Re dowdeşte şi e'lt el fi particulară, o a:o"�emenea impletire se Ya. dowdi nt>silogistică� in pri ma figură, cum o vom afla, cu voia Domnului. din ..!11alitice. De vreme ce, deci, o astfel de premisă. este de nefolosit in cadrul metodei silogistice, in chip firesc n-o

,-om aerepta. - .A.ceasta, cu privire la propoziţiile de două ori determin.'l.te suplimentar.

:In cele ee urmează, .Aristotel redă diferenta opoziţiilor eoll5Îderate in sinul propoziţiilor. Ele sint in număr de patru. l:"na. este opoziţia propoziţiilor singulare ; " Socrate se plimbă. Socrate nu se plimbă", a doua, cea a contrariilor, " ori­ " ce om se plimbăt nici un om nn se plimbă ; a. treia cea a subcon­ trsriilor, fie cA posedA ori nu o determinaţie suplimentară particulară. ca "omul [oarecare] se plimbă [omul oarecare nu ..e plimbăT' sau "un om se plimbă, nu orice om s e plimbă " 1 ; iar a patra. cea a propoziţiilor ce se infruntă contradictoriu. El >orbeşte despre o opoziţie cu infruntare contradictorie atunci cind una este uni,-ersa!ă, cealaltA particulară, şi una e afirmati,-ă. cealaltă negati\'"11, numind opoziţia contradicţie. De pildă ..orice om se plimbă, nu orice om se plimbă" , " un om sint laolaltă. a d e vărate , cum s-a spus. D:w:\ imă eontr:tdirti:l nu adPn'r('ş t e laolaltă niciodată, in­ s.eaiUn:i. l'ă Ut'ţ.ltiY:l fi\r:\ de t ermi naţ ie suplimentară nu are :lt'eeaşi valo:U't' cu negăratii. Aşa încît întotdeauna negativa fără determinaţie su­ plimentară e implicată de particular negativă. Cît despre par· ticnlar negativă ji afirmativa particulară, ele nu se înfruntă in chip wntradictoriu. S-a spua într-adevăr că se înfruntă con·

1 48

1

Textul e nesigur, piota ediţiei român�ti.)

Comentarii tradictoriu acele propoziţii care în ce priveşte timpul întreg şi materia întreagă îşi distribuie adevărul şi falsitatea. Este,

în concluzie, evident că şi propoziţiile fără determinaţie supli­ mentară slut laolaltă adevărate în cazul contîngeuţii, nefiind socotite că se înfruntă în chip contradictoriu. Cît despre argu­

mentele lui Aristotel, e limpede că au fost luate în cazul coutin­ genţei. El avea drept ţintă să arate doar atît, cum că propoziţiile nu se înfruntă contradictoriu. - Cu acestea se încheie capito­ lul.

(01'/TOLUL Ji p . 17b 38. Este pe d• altă parte evident 'i că o B'ing11ră negaţie aparţin• unei singure afirmaţii, cdci negaţia treb11ie să nege acela,i lucru p• care U enunţă afirmaţia. Infruntind toate tipurile de propoziţii şi arătînd care anume sînt socotite că se combat contradictoriu, care In chip contrar, care subcontrar ş i care sînt socotite singulare, aoum el recoltează un rezultat pe baza celor spuse. Rezultatul acesta este că a devenit evident, din cele spuse, cum că o singură afirmaţie se înfruntă contradictoriu cu o singură negaţie. Dar cum obţine el aceasta din cele spuse ! Se părea că unei singure afirmative, cea universală, i se impotrivesc două propoziţii, atît universal negativa cit şi particular negativa, şi doar ele. lntr·adevăr am arătat negativa lipsită de determinaţie supli­ mentară drept echivalentă cu particular negati'l'a. :Sumai că, dintre acestea, universal negativa nu se impotrivea. orieăreia ; căci ea era laolaltă falsă, în cazul contingeoţei, cu nni'l'ersal afirmativa. Rămîne atunci o propoziţie, cea de speţa "nu orice om" care să fie înfruntată în chip contradictoriu. Şi într-ade­ văr, în orice timp şi !n cazul oricărei materii ele îşi impart adevărul şi falsitatea. Din nou, !n ce priveşte particular afir­ mativa de speţa " [ cîte] un om se plimbă", două propoziţii par să i se împotrivească, anume universal negativa şi parti­ cular negativa. Dar particular negativa a fost laolaltă adevărată cu ea, !n cazul contingenţei, aşa cum s-a arătat. Căci propoziţia "[cîte] un om se plimbă" şi "nu orice om se plimbă ' ' sînt adevărate . . . ln cazul contingenţei şi al necesităţii, particular

,., 14

afumatin1. t' adt•rUr:ltă., ca dt.• pildi\ .. u n om M' plimbă, un om rt'$pinl' ' : iu st•himb unt n"'r:;al Dt'{V:lti\"lL t' falsă in ambele cazuri, atit {'(lod: l'art' spunt• l'i , , nici un om nu ret;piră ' ' cit ş i "nici un om nu $t' plimbă". In cazul m:.t teriri i m posibile [al conţinutu. lui impo�ibil ] . inn•rs, universnln nega t i v ă adevereşte, spunind . .ni('i un om nu zboară" . . . pe rind nfirnU:lth·a singulară este combătu tii ari de o singură negatiYă ; c ăc i nu are o altă negaţie cea care :uată i m potri nrea i n gen eral . De pildă propoziţia . . 8oerate se plimbă · · e combătută de o singură propoziţie, anume de . . 8ocrate nu se p li mbă· · . . . s-a arăt a t in general a nu fi o negaţie. In chip e�ident deci o s ingură propoziţie a fost com­ bătută in chip contradictoriu de una singură. - Cu acestea se incheie primul p unct .

In al d oilea rind stă punctul in care ni se lnfăţişează un principiu oarec um de felul celui care s-a înfăţişat In secţiunea intii. A.eesta este că uneori pentru ce\11 adevărat există o sin­ gură afirmaţie şi o singură negaţie, alteori nu una singură. Principiul înfăţişat acum diferă de cel din secţiunea Intii, in acest sens că in prima secţiune ni s-a înfăţişat diferenţa dinm �orb irile simple şi cele compuse, pe cind aci se determină a.est lucru in el însu şi, anume cind există o singură enunţare, ;pre a se căpăta propoziţia ce se împotriveşte contradictoriu. El spune aşadar că, atunci cind unul dintre termeni este omo­ nim . nu ellit ă o singură propoziţie, dind drept cauză faptul că nu e eu put inţ ă ca o alta să i se impot•·ivească In chip con­ tradict ori u . Căci de pildă sint laolalt ă adevărate propoziţiile • .Aia-8 se plim bă" ' şi • . .l.ias nu se plimb ă " , dacă sint luate des­ pre alte subiecte. Dacă Îllb ă unul din termeni nu e omonim, fie subiectul fie predlcatul. a tu nci există pe deplin o singură afirmaţie şi prin aceas t a >a exi s t a şi o altă propoziţie care s-o combată contradictoriu. d e pildă . . Socrate se plimbă, Socrate nu •e plimbă" " , in cazul că Socrate înseamnă un singur lucru.

sa" 1 50

p.18' 18. Dacă Î>18ă e pus "" si11gur nume pentru două lu­ cruri , at u nci la cele la care nu este -rorba de un singur lucru xu este o singurA afirmaţie. El însuşi a luat exemplul de "om" şi "cal"'. Să aibă aşadar - spunea el - omul şi calul denumirea oomună de "haină" ; ea atare propoziţia "haina este albă"

Comentaru înseamnă ş i "calul este alb", şi "omnl este alb"', ambele pro­ poziţii întîmpllndu-se să fie adevărate. Aşa încît prim.a pro­ poziţie, "hn.ina este albă", semnifică fie două lucruri, fie nici unul ; căci nu e cu putinţă ca omul sil fie şi cal, calul şi om, astfel încît să putem socoti una singură propoziţia "haina este albă". - C u acestea se încheie al doilea punct.

ln cele ce urmează, el ridică o nedumerire şi despre con­ trc�.dictoria singularei, anume cum se spune că se distribuie adevărul şi falsitatea în cazul timpului Tiitcr, - dezlegînd nedumerirea. lnsă acestea ne ajung pentru consideraţiile de !aţă. Cum anume face el aceasta, o vom afla, cu voia Domnului, în eadrul altor consideraţii. Ce înseamnă "expresie" fiind lămurit, ca şi toate din sînul ei fiind bine cercetate, vom putea incheia aci capitolul de faţă.

(CAPITOLUL 4) p . 18• 28. ln CIJOU! lucrori!or ce atnt şi au fost, e """'""r ca afirmaţia BIIU negaţia Bil fie adeoilrată ori falail ş.a.m.d.

Deosebind cit se poate de lămurit şi de exact cele patru opoziţii, iar dintre acestea pe U1la numind-o snbcontrarie, cu propoziţii care nu-şi distribuie întotdeauna adevărul şi falsi­ tatea, ci sînt adevărate laolaltă, in speţă propoziţiile particulare şi cele fără determinare suplimentară. pe alta numind-o contrarie, vreau să spun cu propoziţii universale. cea afirma· tivă şi cea negativă, care de asemenea in cazul conţinutului contingent sint laolaltă adevărate, pe cînd celelalte opoziţii, atit a singnlarelor cit şi a particularei fată de uni'l"ersală, fie a particulare! afirmative fie a celei negati'l"e, sint socotite de tip contradictoriu, - spunînd deci toate acestea în perspectiva celor de mai inainte, el cercetează acum pe drept faptul că, î n cazul celorlalte trei opozi tii, comportarea ,-a fi aceeaşi pentru toate timpurile in ce priveşte distribuirea după ade'l"ăr şi falsitate, fie că exprimă laolaltă adevărul, fie că exprimă laolaltă falsul. Dar în cazul singularelor. dacă pentru prezent �i pentru trecut iară.şi ele se distribuie întru totul in acelaşi mod determinat în ce priveşte adevărul ori falsitatea, in cazul v i itorului încape o nedumerire, dacă s-ar putea cumrn

""

151

sA s,�;> Uistrtbnit' ad.eYărul şi fal sitn tra in a relaşi mod, tn chip dett'rnnnat. lhtcă t't•.tt' :\*:l, va rt.' zulta ceva a b surd : faptul că St" :mprimă eonting-t'ntul şi t o n t �;> ::::, �;> petrec in chip necesar. l.\r :ll't"astă problt'Imi.. pe �·;ue .A ri sto t el a pus�o a cum in joc, este ş1 dt' ordin teologie ; redi, pe dea.upra, fie că urmează sit aibă loc Jncrnl, fie că nu urmează. Căci dacă c falsă afirmaţia care susţine că miine va avea Joc o bătălie navală _ _ _ falsă fiind afirmaţia rezultă că e ade..-ărati!. negaţia. care era presupusă şi ea drept falsă. Şi in..-ers, dacă e falsă negaţ.ia care susţine că "mline nu va a>ea Joc o bătălie na>ală", urmează că e adevărată afirmaţia şi va a>ea loc o bătălie, astfel că din nou se Ya petrece acelaşi lucru. p. 18 • 26. Dar cele de m ai sus fi altele de acest fel sînt fă!'ii "ici o noimă. Care anume sint cele absurue, de >reme ce - 1 5 5

Stephanus filozoful ar spunt:> cineva - una din at't•str propoziţii este precis falaă. in t ru totul ! Ya rezulta l'l'Ya absurd în st'ns u l că este suprimată. contin�nţa �i t oa t e se in>.sc :mb o neces.itat.e. p. lSb �H . .A r rt'::ulta ril n u ar m a� treb1t.f·n·ici să chibzuieşti, niri sd te ostenc::ti . •-\ci, l';l şi cum a r apăra t.eza, pune inaintea ellitt.>nţt:>i contingentul. Cit despre făptuire, vorbeşte in sensul unui demers in "srt'neral in sinul lucrurilor. Cu acestea se incheie capitolul.

(L.:.ilTJd.JL 5)

,. ,

1 56

p. 195 �3. Este aşadar 1UCesar ca ea:istentul să fie, atunci cînd estr. ţi ine:ristentul sif n u fie, a t unci cînd nu este ş. a.m.d. A..m aflM a stfe l care sînt nedumeririle ridicate cu privire la contingent . cum anumt:> a conceput el să·i obţină suspendarea. Pe de altă pnrte am adus şi soluţiile . Prima incercare se întemeia pe cunoaşterea dinnă . soluţie propusă de către Iamblichos • ..l doua er-a pe baza irnplicaţ iei lucrurilor şi vorbirilor, anume că. dacă a de•ăru l sp u sel or . . . şi nea d e"Cărul spuselor implică inellitenţa l uc rului i ar ine.tist enţa lucrului falsitatea spuselor, atunci se " suprima contingentul. A.cest lucru 1- a soluţionat .Aristotel pe baza pron denţ ei, cind a spus că, întrucît divinitatea ne-a făcut. prin mijlocirea firii, fiinţe cu To inţă, iar faptul de·a noi nu poartă nici asupra celor necesare nici asupra celor impo­ sibile ci a .mpra C'elor contingente, atunci în chip evident contin­ gentul e::ti.stâ. iar nu in m ăsura în e are vorbirea e adevărată ee i�eşt e luerul. ei in măsura în care �e iT"eşte lucrul respectiv este �orbirea a de�ăra t ă , in cazul s puse lor adevărate şi al exis­ tent ei luernrilor. Şi in�eri' , nu în măsura doar în care e falsă �orb irea are loc ine::tist enţa lucrurilor, ci prin inexistenţa lor :-e face că nu e adevărată vorbire a , ci falsă. Pe toate acestea infăţişindn-le. în legătură cn t emele întîln ite , el soluţionează acum aeeea�i nedumerire în ehip organizat . El aduce argumentul pe te· meiul dhiziunii . r,pnnind că realul, respectiv necesarul, este de două feluri. fie ne ce sarul absolu t , fie ce l pe bază de ipoteză . Numim necesar pe bază de ipoteză cazul în care predicatul revine in fapt Sllbiectulni . IIL!ă acela', i predicat poate şi să nn revînă1 ca faptul de

Ccmen tan1 a şedea, in ce priveşte pe Socrate, sau de a dormi ; căci dacă in fapt doarme, atunci cu necesitate îi revine somnul. Cît despre necesarul ab s olut , el e îndoit . El există sau în cazul celor -veşnice, sau :într-al celor d e sub naştere şi pieixe, atunci cînd apare o diferenţă. constitutivă a. lu crulu i - s ubiect . O numim "constituti'\ă'', de "\Teme ce, în cazul necesarului prin ipoteză, dacă separăm atri­ butul, respectiv p red icat ul , ca de pildă pe a se plimba sau a dormi, subiectul nu s e suprimă, pe cînd aci se întîmplă C..'1 la foc unde, sep arînd u - s e căldura, se suprimă subiectul. adică focul. Dar care este perspectiva in cazul celor T"eşnice ! Este ca în spu sel e : "soarele se mişcă în chip necesar'' sau ,,dhin.i­ tatea este în chip necesar bună". ln cazul celor de sub naştere şi pieixe totul se p e t rec e ca la foc. 1n speţă se petrece, spunem. c a la ceva particular, nu general, de neme ee particularul se naşte şi piere, pe cînd uniTl•rsalul rămîne acelaşi T"eşnic şi nu piere. Aşa sînt d e luat în consideraţie necesarul ab�olut ca şi cel ipotetic, in cazul fiinţei. Dar e e-vident că şi nefiinta e îndoită : ceea ce nu există în general. ce nu a fost, nu este. nici nu va f i, ca de pildă, "skindapsul ' ' [sau centaurul] şi cele de acest soi ; sau ceea c e într-un fel este, intr-altul nu, ca in cazul celor contingente. Este deci necesar ca� in felul în care se comportă fiinţa faţă, de n eces itate şi lipsa de necesitate. la fel să se comporte şi spusele. Iar întru cit un fel de fiinţă este, cum s-a spus. pe bază de necesitate în ch ip absolut şi principal, un alt fel de fiinţă este In chip condiţionat, aşa întru totul trebuie să se comporte şi contradicţ ia lor . . . o parte a contra dicţiei să fie

62r

adevărată în chip det erm inat, o alta falsă. 1n cazul celor con­ tingente care există intr-un fel - ceea ce am spus că şi este necesarul condiţionat - este indiferent ca fie afirmaţia fi e

negaţia să fie a devărată ori fal să în chip determinat. Căci întregul acesta, faptul că mîine sau are loc o bătălie n avală. sau nu are loc, este întru totul necesar ; de asemenea fie va avea loc la o an u mită oră, fie nu T"a a�ea loc. Dar a spune în chip determinat, precizînd că va avea loc întru totul ( s au că nn va avea), nu m ai este ceva adevărat, întru cît acest lucru însuşi este nedeterminat. Iar aceasta este solu ţ ia nedumeririi. El ne mai dă un principiu în legătură eu diviz iunea pro­ poziţiilor, cele alcătuite din subiect şi predicat, principiu pe

1 57

rart' !-.un �� llldit';H, l'Um l'ă in propoziţ i i in rhip necesa.r s ubiectul t'$h' -tl'fnun:u s.:.m nt•(h•tl'rmina t . �i fie că sub ie ctul este dt>tt'rmm. n , f1t> t'ă t' IH'dt'tt•rminat . t•l i�i otsot'iază întru totul verbe, ...m fnruw :tlt' wrbului - C'N'a l't' pl'ntrn clarit.atc el a lăsat J.t�.I�Urtt' - . .s.tu pL)i'eti:l un Yt•rh IH'df'termina t . Iar p en tru .Jt�Stt\1. ;t d:H exemplt'. la rt•lt> ee an subiectul d e terminat : .. Stwratt' "t' plimb;\ " , . . omul [oarera rC'] se p limbă" , "un om ,t' plimbă", .. oriet' om sr plimbă". ht fel şi negaţ.iile : " Socrate nu st> plimb;\" . . . omul [oarrcarel nu se plimb ă ' ' , " ni ci un om !IU �t' plimb;\", . .nu orieE' om �r plimbă". �ed e termina t insă. t'ste subirt·tnl rr are lt'g;ttă dt." el nega ţ i a "nu". Iar exemplele b �stea :c-int evidt>Utt'. A.ş;t vorbind, el pune cap ăt teoriei de Llţă. Căci se etmnă ari secţia a doua , ra şi c ap i t ol u l respectiv.

iNCEPUTUl SECŢIU N I I A TREIA ;C,P TOLUL f , p . 19b l9. l11să atunc-i cî n d e.ristă enunţul ca un al trrilea. op()-:iţiile sînt sp use în do u tl feluri.

ln

,'l uplim.entm·,

area. un:\ � - �oi in&\ nnn rt\, i n t ru ci t n m enţ i o na t in l'hip stăruitor �i a stabilit dti:u t.>XNnplu p Nl t r u prop oz i ţ iile t't:' au su b it"te drept". Căc i � , o r i ce " [ ca aşa cum s-a spus mai su8, nu semnifică o natură umvel"::' ală. cum St'mni.fică , ,Tieţ ui t or raţional muritor" pe om, ci semnifică acest lucru cum că, universal fiind subiectul, pr ed i c at u l reTine tutmor celor de sub s ubiect . Şi el a dat exemple e vid e nte .

prelieat

i

de

adje-t:ti•�·

..!.poi. de vreme ce in exem pl ul precedent nu era cuprinsă universal nega tiTa. cea care spune că "nici un om nu e drept", el h�rcetează care propozi ţi e e i m plicat ă de aceasta. Ş i ara t ă c-ă e afirma tiTa uniT"ersală ob ţ inut ă prin metateză. Fie negativa. simplă !.nici un om nu e inari pat ' ' ; prin ea este implicată .. orice om este non-inaripat". Insă uneori şi afirmativa part i ­ cnla.ră. este implica t ă de negativa particulară. ""Gn om este drept · · . afirmativă particulară, "n u orice om este drept",

1 66

negath·ă partico.lară. ln ace..em intr-ade;ăr 173

convingena de-spre nefii n ţă nu c-ă e ste , ci că nu este. - Cu acestea. e-l p u ne rapăt relei de n treia secţiuni.

p. :!1"' 3:?. In ce prireşte Însă -non-exist.entul, nu. e adev4rat sd St' �'P !mă, pn·n simplul fapt că este l1mt în consideraţie, cum cd este ara ; cik•i con.'tideraţia asupră-i nu e că este ci c4 nu este. Trebuie ş t.iu t eă e x i s tl'i. o ipoteză a lui Platon in sensul că universul aresta constă

d in realităţi şi nefiinţă. El a

numit

nefiinţă. adică m:lterie, fa ptu l de nu a fi ni mic din cele ce sint in act. A..ri:�.totel deci sptme că nefiinţa este părelnică ; nu cum eă este. ci tocmai că a •em părerea despre ea că nu·1 este. - Pe

olC"estea

le conţine capitolul.

fNCEPUTUl SECŢI U N I I A PATRA (CAPITOLUL 1) p. :?1• 3-t . ..:!restea fiind prec-i:ate, trebu·ie cercetat cum se comportă în tre ele Jlega,tiile şi afirmaţiile ş.a.m.d.

1 74

în ar•astă sectiune filozoful are drept ţintă să discute despre propoziţiile cu cite un mod, cercetînd următoarele două probleme . intii. cnm se nasc negaţ.iile pornind de la afirmaţii, iar al d oilea . care este impli c a ţ i a acestor propoziţii. Noi însă , inaintea exegezei cuTint cu c uTint , vom cerceta mai intii ce in5eamnă mo d şi cite moduxi s înt , şi în ce sens diferă modul de a�-nnmita ma terie ; în al doilea rînd, care e numărul unor astfel de p ropoz iţ ii . Să începem cu primul punct. Mod, aşadar, este adau5ul. re spect iv cuTintul c e semnifică felul crun revine pre­ dicatul :-:: u biectului. Det ennina ţi a suplimentară preci z a can­ titatea ( ;;; -a s p u s într-ade�ăr că determinaţia suplimentară este ad.au.'ml ,;;; enmificînd în ce măsură revine subiectului pre­ dicatul), pe cind modul defineşte calitatea. )lodurile sint in­ tr-nn fel nelimitate şi de neprecizat ca număr, totuşi în linii mari se red u c la patru, care sînt : necesarul, imposibilul, uentul, po:dbilul. lntr-ade�ăr, orice ar spune cineva, cont� indic ă intru tot ul , fie modul necesităţii, ca faptul că soarele se mişcă >e?n i c ( căci aci �,veşnic'\ chiar dacă nu reprezintă un mod propri u zis, totuşi j oac ă rolul de mod al necesităţii ; într­ ade>ăr soarele se miş c ă în chip necesar), fie indică. modul con-

Comentanr

tingent, ca în " Socrate se plimbă frumos" (căci frumos dă de inţeles modul contingent), fie indică modul posibil, ca in "So­ crate iubeşte mult" (căci "mult" semnifică aci posibilul), fie indică imposibilul, ca atunci cînd spunem că Socrate e cu ne­ " putinţă să fie înaripat". Aşa da,r acestea sînt cele patru mo­ duri, şi nu încape loc pentru un altul, aşa cum an închipuit unii dintre interpreţii lui Aristotel, din spusa acestuia in Analitice cum că orice propoziţie este fie a existentului, fie a existentului necesar, fie a existentului contingent. Căci ei au socotit şi modul existentului . . . Însă că e cu neputinţă să fie un mod al ex.is tentului, este limpede şi din cele stabilite de Aristotel, şi după adevăr. Din cele stabilite de Aristotel însuşi, fiindcă nicăieri în scheme el n-a menţionat existentul, ci numai patru moduri ; iar după adevăr, fiindcă prima diferenţă in sînul propoziţiilor este că ele sînt fie cu mod fie fără de mod. Propoziţia de mod o numeşte Aristotel existentă, aşa cum \om vedea, ru T"oia Domnului, la Analitice, cînd se nL \Orbi despre conYersiunea propoziţiilor. Pe de altă parte modul diferă de materie prin aceea că materia se manifestă laolaltă. cu tipul respectiY de propoziţii, cum s-a spus, pe cînd modul se adaugă din afară. De pildă. spu­ nîndu-sc " Socrate e vieţuitor" s-a manifestat totdeodată şi faptul material că este necesar ; dacă însă spun că Socrate este în chip necesar vieţuitor, atunci s-a pus din afară ,.în chip ne­ cesar", adică modul. De aceea ele sînt şi în dezacord adesea : dacă. materia e necesară pe cînd modul nu este. propoziţia va. fi găsită falsă. De pildă în "omul este vieţuitor'' materia e necmmră ; dacă însă alătur modul contingent. de propoziţia, necesară şi spun : "omul este în chip întîmplător Tieţuitor". atunci fac ca această. propoziţie să fie falsă. lntr-ade\ăr con­ tingentul semnifică ceea ce nu este dar poate să se i\easră. - Cu acestea se încheie primul punct. Al doilea punct em : care este numărul unor astfel de propoziţii. Se ivesc aci 1296 propoziţii, din cauza următoare. Modul se găseşte, fie în propoziţiile alcătuite numai din su· biect şi predicat, ca în "Socrate se plimbă în chip intiruplă- 1:• tor, respiră în chip necesar", şi în cele de acest fel, fie în propoziţiile alcătuite din subiect, predicat şi enunţul supli­ mentar ca al treilea. Iar atunci cînd se găseşte în propoziţiile 1 75

alcătuit� numai din subiect �i pre di cat, afirmaţiile vari ază in p at ru fduri. Si\ presupunem deci acest lucru , p e ca re e l insu şi il >ptme l it Nal , eum că, atunci cind negaţ i a "nu " nu este a t a şat ă de mod , se alcătuieşte o afirmaţie . Este necesar dermeni, predicatul, subiectul şi enun� ţul suplimentar. ca un a l treilea ( a cum este presupus şi ter­ menul de enunţ suplimentar, ca al treilea), să fie : sau deter­ minaţi . sau toţi trei nedeterminaţi, sau unii determinaţi, alţii nedeterminaţi . Iar din nou, dintre ei, sau extremii sînt determinati iar mediul nedeterminat, sau invers extremii nede­ t�rminaţi iar mediul determinat, sau primii doi determinaţi, ultimul nedeterminat, sau invers, ultimul determinat, primii nedeterminaţi , sau primul determinat iar ultimii doi nede­ terminaţi, sau in\ers, primul nedeterminat, ultimii doi deter­ minaţi. Exemplele pentru acestea sint cît se poate de evidente de dat , celui ce ar dori- o . Aşadar printre propoziţiile alcătuite numai din subiect şi predicat erau 4 afirmaţii, dar acum s-au int 8 , in cazul celor alcătuite cu enunţul suplimentar ca al

treilea. �tfel că pină acum >or fi 12. Aceste 12 propoziţii le >om multiplica prin propoziţiile de acolo, respectiv cele 4 tipuri de propoziţii afirmatiT"e, neau să spun cea singulară, cea fără determinaţie suplimentară, cea cu determinaţie su­

plimentară şi cea cu determinaţie suplimentară universală. A.tnnc i cele 12 propoziţii, înmulţite cu patru, pe baza acestora din urmă, >or da 48. A-ceste 48, inmulţite pe baza tripartiţiei timpului, �or da 144. D in nou acestea vor fi înmulţite pe baza tripartiţiei materiei, dînd 432. La rindul lor aceste 432, in­ mulţite după cele tre i moduri, 'or da o mie două sute nouăzeci şi şase. Spunem însă numai trei m oduri, dat fiind că modul posibilului se spune mai general, atît cu privire la necesar cit 76 �i la contingent, divizindu-se în aceste două moduri. Cel ce se

Comentarii

divide nu este nimic dincolo de diviziunile sale, iar acesta e motivul pentru care spunem că sint doar trei moduri, necesarul, contingentul şi imposibilul. S-au produs astfel in c hip firesc 1296 afirmaţii de-ale acestor propoziţii. La acestea se adaugă şi celelalte afirmaţii de la secţiunea a 2-a şi a 3-a. Cele din secţiunea a 2-a erau 72, produse de propoziţiile alcătuite doar din predicat şi subiect, iar cele din secţiunea a 3-a, produse de propoziţiile al­ cătuite din subiect, predicat şi enunţul suplimentar ca al treilea, erau 1H. Aşadar adăugînd pe acestea 216 din secţiunea a 2-a şi a 3-a celor 1296 obţinem, ca afirmaţii, 1512. Iar intrucit este evident că sint tot atîtea negaţii cîte afirmaţii, înseamnă că toate negaţiile şi afirmaţiile, respecti> toate propoziţiile pe care ni le înfăşişează, in cartea aceasta, filozoful >or fi în număr de 3024. - Iar astfel, cu voia Domnului, se incheie şi punctul 2 şi capitolul de faţă. (U.P/TOLUL 2)

p. 21a. 34. Acestea fiind precizate, trebuie cercetat cum se comportă între ele negaţiile şi afirm aţiile ş.a.m.d. Spuneam In capitolul precedent că in aceasta de-a 4-a secţiune se tratează despre propoziţiile cu mod, cercetîndu-se următoarele două probleme : intii, în ce fel se produc negaţiile w din afirmaţii, In al doilea rind, care sint implicaţiile unor astfel de propoziţii, cercetindu-se la punctul 1 cui trebuie ataşată negaţia "nu", dacă trebuie modului, lui "este'\ sau pur �i simplu verbului. Căci in cazul altor specii de propoziţii alăturăru negaţia "nu" de verbul a fi. într-adevăr, dacă n-am face aceasta, s -ar găsi cazuri cînd afirmaţia ar fi laolaltă falsă eu ne­ gaţia. Astfel, pentru afirmaţia că "lemnul este om alb", o afirmaţie falsă, dacă am face negaţia "lemnul nu este om alb'', am o bţine-o drept adevărată ; dacă însă am spune : .,lemnnl este om non-alb", am arăta că şi aceasta e falsă, laolaltă cu afir­ maţia. Căci o asemenea negaţie spune acest lucru, cum că lemnul este om, numai că nu este alb, ceea ce pentru oricine e fals. Pe drept cuvînt deci alăturăm. negaţia "nu" de "este", " făcînd negativa : "lemnul nu este om aJb . Deci rămlne de văzut dacă. nu cumva �i in cele de mai jos trebuie ală.tnrată 1 i7

n e�t ia, .. nu " l ui �t f i , spl't' a fare:5-a.rulru. 1ru.ă in gener-al posibilul poate fi luat d in clasi­ .ficăn. ca fiind spus in diferite feluri. Posibil se spune fie po­ triYlt cu aptit udine-a , cum s-ar spune că un copil poate deveni gr-ămătic. tie după posesiunea unui caracter, indep en d ent de taptul că e in putere ori in act şi fără ca acela căruia nu- i revine in ac t să dispară-, a şa cum de pildă umbletul revine celui ce umblă, dar separindu - se umbletul nu dispare cel ce m erge. A-cesta .5e numeşte "n ec-esarul pe bază de ip oteză" , predicatul putind re>eni subiectului. Sau [se mai spune posibil] cînd �tul reTine , potriTit cu caracterul posedat . . . iar el revine celor generate şi pierit.oare . . . Iar da că revine celor generate şi pif"ritoaxe, atunc1 luerul căruia îi revine el piere de-a b in elea de îndat ă ce actul se separă. De pildă focul este ce..-a generat �i pieritor ; iar atunci cind el exist ă , e necesar să-i revină căl­ dura., pe cind atunci cînd dispare actul său, respectiv căldura, dispare şi focul de-a binelea, laolaltă cu căldura. Pe de altă parte [actul] re-ri.ne celor veşnice, aşa cum spunem că miş­ carea. reTine Te�nic soarelui ; căci soarele se mi� că neîncetat. ..!..şa incit un fel de posibil, anume cel rap ort at asupra veşni­ cului . . . sau atunci cind predi catul revine în chip absolut subiectului , ceea ce se şi nume şte necesar prin ipoteză. Aceste două. înţelewri ale po sibilului , deci, p ot să urmeze n e ce s arului ; 1 84 celelalte inţelesuri însă nu o fac neapărat. Astfel [t reb uie spus ) mea.ză neces.a.rului, dar in

Comentarii neîntirziat că posibilul aşa-zis pe bază de capacitate nu urmează necesarului ; într-adevăr haina poate fi tăiată ori nu, dar nu �;e taie pe de-a întregul necesar ori nu. La fel, copilul poate să devină grămătic, dar şi să nu devină. Aşadar acest posibil nu urmează necesarului, aşa cum am zice că în chip necesar urmează vieţnitorul din om. Căci despre intreg vieţuitornl, noi spunem că urmează omului, ca fiind substanţă, însufleţit, capabil de senzaţie, dar nu spunem şi că orice -rieţuitor ur­ mează din om. într-adevăr, chiar dacă vieţuitorul raţional urmează din om, nu o face şi cel neraţional. Interpretul cărţii spune, cred, că teorema este evidentă. Căci întotdeauna cind cele principale nu se convertesc cu cele ce urmează, în chip necesar ce e mai general urmează lucrului principal, dar nu potrivit cu oricare dintre părţile sale ci ca intreg. De pildă, în spusa că "omul este vieţuitor ' ' , omul este luat ca principal, vieţuitorul ca următor lui ; şi dacă ceva este om, este in între­ gime vieţuitor, nu dacă ceva e vieţuitor este în întregime om. De vreme ce, deci, anteriorul şi următorul nu se con-rertesc, acesta d ă urmare primului nu potrivit cu oricare din părţile sale, ci ca întreg, cum spuneam. Căci şi vieţuitorul este o sub­ stanţă însufleţită, capabilă de f'enzaţie, după cum e omul. Iar acestea se pot spune despre toate. întrucît el a arătat că posibilul e mai general decît necesarul, el răstoarnă rînduiala schemei şi aşează deasupra propoziţiile necesa.rului, puse jos, iar pe celelalte le lasă la locul pe care-I au.

E

necesar să f i e

nu se lntlmplă s ă nu fie n u e posibil să n u fie

c imposibil s�i n u fie

E

necesar să nu fie

n u se lntlmplil să fie

X u e necesar să fie se lnlimplă să n u fie c posibil să nu fie

nu e imposibil să. n u fie !'\u e necesar să n u fie se Inthnplă să fie

n u e posibil să fie

e posibil

e

nu e imposibil să fie

imposibil să fie

să fie

Cauza pentru care e făcut aşa a dat-o el însuşi : cele parti­ culare şi principale se rlnduiesc întotdeaunn. înaintea celor ce urmează din ele şi mai generale. Al doilea motiv, spune el,

nv

185

t-stt- ră nt-t.'t'�arul şe reft-ră numai ht ee es t e veşnic, pe cind po­ � ibilul şi ht. el. şi la relt.• de sub naştt>re şi pieire ; iar întrucît

acelea .sint .supE>rioal'{' rt>lor ni\srute şi pieritoare, este firesc ca şi in Şt.' hemă propoziţiile nere.sarului să fie rînduite înaintea.

relor ale posibilului. Pentru acestea el şi face o clasificare, spunind că. dintre realităţi, unele �înt doar în act, cum sint substanţe-le divine, altele- atit în putere cît şi in act, cum sint toa t e cele născute şi pierit-oare, iar altele numai în putere, cum ('St(' aşa-zisa mat.erie informă. - Cu acestea, el a pus capăt cercetării privitoare b propoziţii. Iar aci se incheie teoria de faţă.

p. 23• 11. Iar aaastd din urmă cap ac itat e figm·ează numai se m1��;cd [ş.a.m.d.]. El pare a numi " cap ac itate" aptitudinea care este pe deplin separa bilă de ce e in act, cum est(' în cel aşezat aptitudinea de a umbla. De acee a ne .şi .spnne că e-a se află în cele mişcate, adică în cele ce stau sub na.ştere şi pieire, capabile să se mi şt e ori nu, in timp ce actu l lipsit de o asemenea putere il pune ca fiind în cele veşnice. De aceea. în continuare, �a arăta că a c tul este anterior faţAt de putere. prin faptul că lucrurile veş nic e sînt ant erioare celor născute. unde se află. virtualul. Chiar dacă deci ar fi în cele ce­ reşti Tirtu alit at e, ea totuşi nu e aceasta, ci e cea îmbinată eu ac tul.

la cele ce

p. 23• 18. Şi într-aderăr, necesarul şi non-necesarul sînt poate un principiu [ş.a.m.d. ] . .Aci, de neme ce a arătat că po­ sibilul este mai general decît necesarul , şi pe de altă parte tl"ebuie să rînduiască drept ulterioare pe cele im plicat e, ca fiind generale faţă de realităţile p art i culare principale, el nu· m e �t e principii şi pune drept prime propoziţiile necesarului. p. 23• 23. Ia r unele sînt acte fără a fi în putere, cum prime. Pentru cazul �:.ub s t anţelor prime, adică celor veşnice. el spune că sint aceleaşi puterea şi actul ; :o:i pe drept cuvint, de vreme ce nu se poate întîln i la ele o putere lipsită de act .

s-înt substantele al

86

Comentar, , p. 2 3 n 2 4 . P e CÎ11d altele, cele care sint an terioare prin postcrioare în timp, sîn t 1n putere [ş.a.m.d.]. El declară anterior prin natură actul faţă de putere, cum e desă­ ,·îrşitul faţă de nedesăvîrşit şi ce e mai de preţ faţă de ce e lipsit d e preţ ; iar :in timp el il declară. posterior, in măsura in care orice act reiese dintr-o virtualitate prealabilă. - Pe aeestea le conţine capitolul.

1wt u ră, dm·

"'

ÎNCEPUTUL S ECŢI EI V (CAPITO.UL !) p. 23a 2 7 . Este oare contrara negatiei waţiei afirmaţia ! ş.a.m.d.

afirmaţia, sau afir­

Ţinta lui Aristotel cu privire la propoziţii a fost atinsă iar capitolul 4 a luat capăt. !n schimb cercetarea ce vine acum nu e întru totul a lui Aristotel, ci a fost scrisă ca un exer­ ciţiu de gîndire. Aşa se face că şi Porfir, srriind o întinsă in­ terpretare a acestei lucrări, nu a socotit Trednic de luat în con­ sideraţie spre clarificare capitolul de faţă. Totuşi, fie că est� fie că nu e al lui Aristotel, vom lămuri cele ee sînt disctuate în el. Problema este următoarea : pentru o propoziţie oarerore, adevărată ori falsă, şi două propoziţii în conflict cu ea. care anume are putere mai mare de combatere : afirmaţia rontrară ()ri negaţia proprie ? Autorul acestei probleme arată că negaţia proprie combate mai puternic o asemenea propoziţie. 1nsă el mută problema cercetată, din planul vorbirii în cel al gindirii. Căci la fel cum se comportă lucrurile în cazul gîndiri i � adică al vorbirii intime, la fel va fi şi în cazul vorbirii rostite. Iar mai î ntîi , el determină care sînt judecăţile contrare şi care nu :5-int, ci doar par să fie. El spune aşadar că acelea par să fie jud{'căţ.ile contrare care sînt gîndite cu prh - U·e la lucruri contrare : "înţelepciunea e ceva bun, î n ţelep ciunea e ceva rău' '. După precizarea aceasta, el îşi prop u ne să d ovedeas că teza în discuţie prin cinci argumente. Primul argum ent , pe bază de predieate. (\stc următorul. Întîlnim o j udec ată care gindeşte e:xistentul ca existent, de p ild ă că binele ClSte bun, binele este folositor, binele este de urmărit, binele este de prefera t, şi toate cele de acest soi. Dar întîlnim şi o altă. judecată, care pro clamă drept

1 8�

Stepl-anu:> fo lozoful existent re nu există . . . că • . binele este de eTîtat, binele este nefolositor, binell:' nu e bun' ' ; iar aceasta. dă. existentul drept neexistent. EI spune, lttunri. că nici o judecată dintre cele gîndite nu e de sot•otit că ar fi combătută de cele ce gindesc existentul e-a eiDtent, ci existentul ca inexistent, cum de pildă prin pro­ poziţia . . binele este bun" e combătută propoziţia "binele nu este bun· · . Faptul insă că acest lucru nu are in el necesitate, poate fi recunoscut din ce urmează. 1ntr-adeYăr adesea, cum am spus, s-a. stabilit că un lucru e contrar unuia singur ; insă a nu f1 bun introduce şi pe rău, şi pe nefolositor, şi faptul că e de evitat. şi nenumărate altele. Se vor găsi deci nesfîrşit de multe [predicate] care să combată un singur lucru. Că după cum non-alb înseamnă şi negru, şi galben, şi cenuşiu, şi roşu, şi albastru, şi toate celelalte culori intermediare, iar dacă s-ar spune că non-albul apare lîngă alb* s-ar găsi multe ce se opun unuia singur, la fel se întîmplă şi în cazul celor ce di.5cutăm.

Al doilea argument este pe baza in-sinelui şi al acci­ dentului. Soi ştim, spune el, că aceea ce în sine combate mai puternic in-sinele decît o face accidentul. Într-adevăr dacă am aYea acestea două, albul in sine şi albul prin accident, şi alte două, negrul în sine şi negrul prin accident, este limpede că negrul in sine e cel care se opune albului în sine şi nicidecum negrul prin accident . .Aşadar judecata care susţine că binele nu este bun in sine, combate judecata care concepe că "bi­ nele este bun", pe cînd cea care spune "binele este rău" e prin accident. Este deci limpede că negaţia proprie combate mai puternic afirmaţia . .".

1 88

.al treilea axgument este, pentru el, cel pe bază de simpin şi compus, anume că simplul combate simplul, compusul eombate compnsul. Dacă deci "binele este bun" e ceva simplu �i ::binele nn e bun" de asemenea simplu, iar "binele este rău" e îmbinat, atunci "binele nn este bun" combate mai puternic pe "binele este bun � ' decît judecata care socoteşte că "binele este rău· · . Iar cele două argumente [din urmă] au acelaşi gind 'i felul lor de a combate e acelaşi. Căci este greşit să se spună •

Textul

e defectuos. (Sota ediţiei româneşti.)

Cornentar,. că propoziţia "binele este rău" e compusă, pe cind "binele nu este bun" ar fi simplă. !ntr·adevăr, e limpede că nu spnnem aci "simplu" şi "compus" potrivit cu rostirea expresiilor. in sine sau pe bază de accident, ci potrivit cu sensul, de Tieme ce autorul pune în j oc problema în cazul judecăţii, respectiv al vorbirii în sine. Dacă deci, spunindu·se că 11acest lucru este rău", "acesta e negru" se semnifică extremul, iar extremul e definit, pe cînd "nu este bun" şi ,,nu este negru'' semnifică nu doar extremele ci şi intermediarii, atunci e limpede că acestea din urmă sînt în mai mare măsură îmbinate şi compuse decît judecăţile care spun că "binele este rău'' şi "albul este negru". Al patrulea eBtc argumentul pe bază de replică. !ntr· adevăr el spune că, dacă asupra oricărui lueru este ade,ărat sau să se afirme sau să se nege ceYa şi dacă in chip necesar adevereşte sau afirmaţia sau negatia proprie lui! nefiind cazul să se invoce în nici o materie afirmaţia contrară, atunci e eTI· dent că, aşa cum stau lucrurile în cazul altor propoziţii care nu au drept contrară afirmaţia contrariului (trebuie într·ade'ăr ştiut că, dacă predicatul este fie o substanţă, fie o mărime, fie altceva ce n·are contrariu, înseamnă că nu se poate rosti afirmaţia contrariulni, pe rind negaţia corespunzătoare poate fi rostită, ca de pildă "omul este un vieţuitor, omul nu este un vieţuitor", "linia este de trei coţi, linia nu este de trei coţP ' ) , la fel se va întîmpla şi cu celelalte - cum spuneam - care aduc o contrarietate în propoziţii. Iar faptul că acest argn· ment e întemeiat, se vede prin raportarea la unu, ca aci. Intr-adevăr chestiunea cercetată era că, existind o propozitie adevărată ori falsă, [în conflict] cu două propoziţii opuse, de care din acestea este ea mai puternic combătută ! În cazul deci în care nu există afirmaţie a contrariului, cum să aibă rost problema ' De aci se recunoaşte că ea e combătută de negaţia corespunzătoare, şi nu mai stăm să considerăm o altă propoziţie 'în locul ei. Căci e ca şi cum ai avea, de pildă, doi inamici şi te·ai întreba dacă te combate [unul sau altul] mai mult ; în cazul că ar pieri unul, nu ar mai avea rost problema "daci acela te combate ori nu" ; iar la fel se întlmplă şi in cazul de faţă, asupra căruia poartă argumentul al patrulea. Cit despre 1 89

al c inr ilt.�a �i alte :1�per t e in legătură. cu un argument eventual nou, lt.• n . nn afla , ru voia Domnulu i , într-un alt cap i t ol .

l'· �3' 4 0 . A.lia [ . . . ] c u m că n n c b u n [ ş . a . m . d . ] . Ace as tă. ·propoziţit.�. rare l' o afirmativă prin metateză., a. fos t luată de l'l in�n�i. folosit ii f i in d in c h ip e gal . Că.ci a m arătat că nu s e lleos.ebes.c de fel negaţia simplă �i afirmaţ.ia pri n mctateză.. De aceea şi el. vorbind de s.pre negaţi e, a lu a t afirmaţia prin mata­ teză.. dindu-ne astfel de int eles , n e greşit, că nu i n ca p e deo­ �ebire intre ele. p. :!3 b 3 . _1 socoti

că j u decăţile contrare se determină

că sînt ale l u cr u rilor contran.>, este fals. Aci el înfăţi­ p re cizarea suplimentară, care ne spune care anume judecăţi sint contrare şi care nu sînt, da r par. Unii dintre in­ terpreti, printre ca re şi Am mo ni us , au socotit că acesta ar fi primul său argument. Sn et5te insă aşa ; căci nu se raportă in Tieu n fel la chestiunea propusă. - Pe acestea le c onţi n e capi t ol ul.

p r i n fap t u l

�ază

(C:.,PiTOWL 2J p. 23 b 32.

e bun c n cea

că

1�t pl us, la. fel se comportă [judecata] că

binele

n o n - b i n ele n u e b1m ş . a . m . d . �eeasta e s t e a cincea şi ult i ma problemă , cea m a i grea de infruntat. El ia intr-ade•ăr d o u ă antiteze, u n a ce a r e su b i ect ul determinat, că "binele este bun1' , care este o afi rmaţie ade­ vărată, alta cu subiectul nedeterminat, "non-binele nu este bun" ; şi �-ar putea crede că, aşa cum se petrec lucrurile in cazul negaţiei adevărate, al celei care posedă subiectul nedeter­ minat, la fel va fi in cazul afirmaţiei adevărate, al celei ce po­ sedă subiectul determinat. Să cercetăm de. dacă există zece oameni, să spui "adu-mi oamenii", şi "adu-mi toţi oamenii" ; la fel cu "omul se plimbă" şi "oric.e om se plimbă". Dacă insă lucrul e dinainte cunoscut şi indică o ra­ portare, atunci nu mai incape echivalenţă. Cînd unii dintre poeţi sau dintre retori s-au folosit şi de deterrninaţie suplimen­ tară, laolaltă cu articolul, le-au pus in joc pe amîndouă fie in vederea măsurii, fie într-a ritmului, aşa cum a făcut-o Demostene in "Discursul despre coroană.", spunind ,,Mai intii

o.:··

191

1hanus ftlo:::oft.l mA rog la z ei , tuturor zeilor şi tuturor zeiţelor". !ntr·adevăr, dacă ar fi spus , , zeilor' '. folo::-indu-se de articol, nu mai era cazul să adauge şi determinaţht. :; uplimenta.ră, vreau să spun

pe .,tuturor" . .A.mm.onius însă declară eă articolul nu are intru totul puterea determina tiei unin•rsale, iar aceasta ar fi evident, spune el, din �isul istorisit de Homer, in care spune :

El porunci să porneşti cu tntreagă oştirea-narmată {Hom., Jf., Il, 28 (:\lurnu 2 8 ] ) unde. nefiin d de ajuns articolul, a adăugat pe " întreagă" ; de unde s·a şi născut am ăgirea, in cazul lui �Agamemnon. Soi in..� spunem eă ari niri nu există articolul, şi că în chip firesc a adăug-a t pe .,intreag-J/ ', adică determinaţia uni· ""ersală : căci propoziţiile fără determinaţie suplimentară echi­ r.llează cu cele particulare. .Aşa încît, după cum S·a spus, dacă articolul nu indică o relaţie, el introduce intru totul de­ terminatia suplimentară unÎ\ersală, in cazul că aceasta nu e adoptată fie in \ederea ritmului, fie într-a măsurii . După ce spune acestea, el îşi îndreaptă argumentarea s.supr-a judecăţii şi adaugă eă nu e \Orba de nici o deosebire dacă se şpun aceleaşi lucruii cu priTire la. judecată şi la vorbele rostite. !D.tr-ade"răr. -.-orbirea rostită este simbol al stărilor sufleteşti. şi aşa cum se petrec lucrnxile în ce priveşte judecata [din cuget] la fel se petrec şi în ce pri>eşte vorbele rostite . ..!poi. de n-eme ce a susţinut, in ul timul argument, că niciodată " nu laolaltă ade�ărate contrariile, ca "non-binele este rău

sint

şi ,.non-binele este bun", - ca şi cum i-ar obiecta cineva ..de unde e evident că nu sint ade,ărate la.ola.ltă contrariile ' " ci stabileşte în chip silogistic despre contrarii că sînt opuse, iar c.ele opuse nu pot fi simultan ; deci nu pot exista simultan nici contrariile. Această concluzie o adoptă drept premisă şi spune : ,,Dacă le e cu neputinţă contrariilor să existe simultan, dar se întîmplă. în legătură cu cele de care vorbim - non-binele şi :răul-cele ce spuneam, atunci este cu neputinţă ca ele să fie ('Ontrarii.' 1 • Cu acestea pune capăt chestiunii in discuţie.

192

e

p.

23• 32.

],. pltu,

oomportlt Uudecata] cd binele nv e bun. Trebuie ştiut eli şi aici,

la fel ••

b•m eu cea c4 """·binele

aşa

cum menţ ionam ln discuţia. anterior redată, afirmaţia este cu prcC' ădere cea care p os edă subiectul nedetermina.t,pe bază de metateză. lar el însuşi a luat-o pe aceasta in locul ne­ gaţiei. De aceea pe drept ni se şi spune că aceste propoziţii nu diferă de fel între ele prin semnificaţie. p. 23.36 . lntr-adevăr, nu este tnjapt cea care apune că e rdu ;

ele ar putea fi simultan adevărate. El a spus "ar putea" , de vreme ce, la lucruri indiferente , cea care s-pune ":rău, , e falsă., pe ci nd la lucrurile cu caracter rău ambele sint adevll.rate . Cu aceasta se incheie capitolul. Cu voia Domnului, am ajuns cu lui Aristotel Despre interpretare.

bine la capătul lucrArii