Caracterizarea Vitoriei Lipan [PDF]

Zitiervorschau

Caracterizarea Vitoriei Lipan - ,,Baltagul” Mihail Sadoveanu Romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat în anul 1930 și este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic si tradiționalist cu o structură polimorfă dată de amestecul de roman realist, de dragoste, polițist, mitic, dar și inițiatic. Acesta are ca sursă de inspira ție balada populară ,,Miorița”, baladă care dezvoltă unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale poporului român. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, acest roman oferă o imagine ampla asupra vie ții oamenilor. Vitoria Lipan este personajul principal al romanului şi unul dintre cele mai complexe personaje feminine din literatura noastră. Vitoria reprezintă imaginea unui erou popular, având o personalitate reprezentativă şi puternică. Este soţia lui Nechifor Lipan şi mama Minodorei şi a lui Gheorghiţă. Aceasta aparține lumii arhaice, remarcându-se prin curajul și hotărârea de neclintit în aflarea adevărului. Prin mijloace indirecte de caracterizare portretul Vitorei este conturat ca fiind o femeie harnică, având grijă de întreaga gospodărie în absen ța soțului ei, cât și de cei doi copii. Ea știe să producă și să valorifice laptele, brânza și știe să se tocmescă cu negustorii și unde să- și vândă produsele. Ca orice femeie de la țară, ea se opune noului și vrea să le transmită copiilor ei respectul pentru obiceiurile străbune, cât și credința. Ea respecta cu stricte țe obiceiurile strămo șe ști și cre știne. Nu pleca la drum până nu se consulta cu preotul, se ruga, ţinea post 12 vineri, se spovedea, se împărtăşea, iar când întâlneşte o cumetrie şi o nuntă respectă tradiţia şi mai ales e preocupată să împlinească toate cele creştineşti pentru înmormântarea lui Nechifor. În ciuda acestui fapt este şi o fire superstiţioasă. Crede în vise, în semne, în descântece şi în vrăji şi pentru aceasta nu uită să meargă şi la baba Maranda pentru a afla veşti despre soţul ei. Prevăzătoare, î și duce banii la preot pentru a nu fi prădată, comandă pentru Gheorghiță un baltag pe care îl sfințe ște părintele Danilă, iar ea î și ia cu ea o pușcă pe care s-o folosească în caz de nevoie. În ciuda faptului că este neștiutoare de carte, Vitoria are o inteligen ță nativă ce o va ajuta să se descurce în labirintul în care își caută soțul. Aceasta în țelege în egală măsură semnele naturii cât și sufletele oamenilor, pe care le citește asemenea unei căr ți deschise ( ,,Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte”, ,, toate pe lumea asta arata ceva”). Ea știe să strecoare anchetatorilor sugestii fără ai jigni. Este dulce la vorbă cu cei care îi oferă date și ascu țită la limbă cu cei care nu-i dau rela ții. Vorbe ște adesea în maxime:,, cine nu cearcă, nu izbute ște” , ,,cel ce spune multe știe pu ține”, ,,toate pe lumea asta au un rost”. Inteligența sclipitoare a Vitoriei o remarcăm și atunci când reface scenariul crimei cu mare exactitate, punând ulterior la cale un plan de răzbunare a so țului. Ca mamă, Vitoria se arată mai tolerantă cu Gheorghiță și mai aspră cu Minodora, pe care vrea să o educe în spiritul tradiției. Asemenea eroinei din personajul lui Slavici, Mara, Vitoria ascunde în spatele asprimii o fire sensibilă ce suferă de fiecare dată când copiii ei trec prin dificultă ți, însă spre deosebire de aceasta, Vitoria nu este de acord cu alegerea fiicei ei, declarând inclusiv în ultimul monolog că nu o va da pe Minodora alesului ei în nici un caz. Tot o metodă indirectă de caracterizare a personajelor este și numele. Astfel prin numele Vitoriei intuim o personalitate puternică, ce va ajunge victorioasă în cătarea so țului și răzbunarea morții acestuia. Prin caracterizarea directă a Vitoriei aflăm că este o femeie în jurul vârstei de 40 de ani, ce impresionează prin frumusețea si farmecul ei fizic, căci ,, ochii ei căprui răsfrângeau lumina castanie a părului”, însă privirea ei era dusă departe, semn al gândurilor care o cople șeau. Ochii ei ,,luceau ca într-o ușoară ceață, în dosul genelor lungi, răsfrânte în cârliga șă”

Fiind un personaj complex, caracterizat atât prin mijloacele caracterizării directe şi indirecte, părerile criticilor literari referitoare la Vitoria sunt diverse. George Călinescu o asociază cu „un Hamlet feminin”, Perpessicius o crede „un suflet tenace şi aspru de munteancă, un aspru caracter de o voinţă aproape sălbatecă, aproape neomenească”, iar Nicolae Manolescu o consideră „nereligioasă, vicleană şi rea”.