Caiete filozofice [2nd ed.] [PDF]

Zitiervorschau

},

)'I 1 I rlit

Proletari din toate fdrile, uniti-vdl

LENIN OPERE COMPLETE

29

TRADUCEREA IN

MIRA. ROMAINA

APARE IN URDU HOTARIRII C.C. AL P.C.R. EA A FOST INTOCEITA. DUP./ ORIGINALUL IN MAMA RUSA, ED. A V-A

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I. LENIN OPERE COMPLETE EDITIA A DOUA

EDITURA POLITICA BUCURESTI - 1966

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I.LENIN VOL.

29 CA1ETE FILOZOFICE

EDITURA POLITICA BUCURESTI - 1966

VII

PREFATA Volumul al doulizeci si nouAlea al Operelor complete ale lui V.I. Lenin cuprinde conspecte, fragmente, note despre diverse

carti si articole filozofice, precum si observatiile si insem-

nArile filcute de el pe marginea si in textul unor scrieri filozofice din biblioteca sa personalg.

Cea mai mare parte din conspectele, fragmentele si notele cuprinse in volumul de fat6, au fost publicate pentru prima oath'

in anii 1929-1930, In volumele IX si XII ale «Culegerilor din Lenin»; in anii 1933-1947, aceste materiale au fost editate de cinci ori intr-un volum aparte, sub titlul «Caiete filozofice v, iar in 1958 ele au format volumul 38 din editia a IV-a a Operelor lui V.I. Lenin. Cuprinsul editiilor anterioare nu este acelasi; cea mai completh dintre ele este ultima, fata de care prezentul volum contine in plus insemnrtrile lui Lenin care se publicii acum pentru prima oat% pe marginea cArtii lui J. Dietzgen «Mici scrieri filozof ice», precum si cele, apa'rute mai de mult, pe care le-a fácut pe cartea lui I.M. Steklov «N.G. Cernisevski, viata si activitatea lui»; unele note din «Caietele despre imperialism» ale lui Lenin, care au fost incluse in volumul 28 al

Operelor complete, nu se mai publia si in volumul de fata.

Diferitele editii ale «Caietelor filozof ice » se deosebesc intre ele nu numai prin continutul lor, dar si prin ordinea in care sint dispuse documentele ; volumul de lap, este subimpktit in trei

sectiuni, in care sint incluse materiale cu caracter mai mult sau mai putin omogen. Prima sectiune cuprinde conspecte si f ragmente, a doua diverse note despre cilrti, articole ci

VIII

PILEPATA

recenzii ale unor scrieri filozofice, iar a treiafragmente din diferite cIrti, cu observatii si insemniiri filcute de Lenin. In cuprinsul sectiunii respective, documentele sint dispuse in ordine cronologicl, pe baza datelor stabilite inainte sau in timpul pregUirii volumului de fatii, pe cale indirectit, intrucit

aproape toate documentele autorului sint nedatate.

«Caietele filozofice» din Operele complete ale lui V.I. Lenin

apartin perioadei primului azboi mondial, cind au fost scrise cea mai mare parte din conspecte, fragmente si note. Tocmai in vremea aceea a conspectat Lenin «*tiinta logicii» si, paralel cu ea, prima parte din (iEnciclopedia stiintelor filozofice", precurn si«Prelegerile de istorie a filozofiei i «Prelegerile de filozofie a istoriei» ale lui G.W.F. Hegel; apoi lucrarea lui L. Feuerbach «Expunerea, analiza i critica filozofici lui Leibniz», lucrarea lui F. Lassa Ile «Filozofia lui Heraclit Obscurul din Efes», «Metafizica» lui Aristotel i o serie de alte earti de filozofie si de stiinte ale naturii. Aceste conspecte

si note au aleatuit cuprinsul a opt caiete asernrinkoare, cu coperte albastre, care au fost intitulate de Lenin «Caiete filozo-

fice. Hegel, Feuerbach si diverse »; in aceastil serie inlet i conspectul «Prelegerilor despre esenta religiei» ale lui Feuerbach, care a fost scris pe file separate, nu mai devreme de 1909.

Fragmentele care apartin lui Lenin au fost scrise uneori in caiete separate (de pad. «Planul dialecticii (logicii) lui Hegel*

sau «In jurul problemei dialecticii»), iar alteori in textul conspectelor (fragmentul despre elementele dialecticii, in conspectul «*tiintei logicii», fragmentul despre teoria cunoasterii in conspectul cirii lui Lassalle i altele). Prelucrarea definitiv& a conspectelor, fragmentelor i notelor filozofice din anii 1914-1915, a cAror studiere ne d temei s'a presupunem c. Lenin se pregAtea s scrie o lucrare special& despre dialecticA, a ilmas neterminat4; dar i in aceastA form& ele prezint& o important& covirsitoare pentru dezvoltarea filozofiei marxiste. Ca si lucrarea «Materialism si empiriocriticism», oCaietele f ilozofice» contin o nepretuitA bogrttie de idei; ele prezinta o important& teoretic& si politic& extraordinar& i formeazi temelia etapei leniniste in dezvoltarea gindirii filozofice marxiste. Dar daeci, in principala sa scriere filozofia Lenin di o atentie deosebitA problemelor fundamentale ale materialismului filozofic, In Caiete filozofice* punctul central, in care, ca

PREFATA

IX

intr-un focar, se intilnese ideile leniniste, care abordeazh tele mai diferite domenii ale cunoasterii umane, il constituie dialectica materialisth, legile si categoriile ei fundamentale, istoria formArii lor, importanta lor pentru stiintele socia1e7si pentru stiintele natuiii, precum si caracterul dialectic al dezvoltárii tehnicii. Dialectica idealisth a lui Hegel, ideile dialectice ale luillieraclit, Leibniz si ale altor filozofi ii servesc lui Lenin drept material initial, pe baza chruia dezvolth dialectica materialisth, maxxisth. In acea epoch de extremh ascutire a tuturor contradictiilor capitalismului si de apropiere a unei noi crize revolutionare, dialectica materialisth a dobindit o importanth cu totul deose . bith: numai de pe pozitiile ei se putea dezvälui caracterul imperialist al rhzboiului si demasca sofismul si eclectismul liderilor Internationalei a II-a, oportunismul si sociallovinismul bor. Insemnhtatea Xaietelor filozofice o in dezvoltarea marxismleninismului ne este pe deplin dovedith de aparitia, in acea perioadh, a unor scrieri ca «Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalismului», «Socialismul si rhzboiulo, «In jurul lozincii Statelor Unite ale Europei», 4Despre brosura lui Junius », «Revolutia socialisth si dreptul natiunilor la autodeterminare* si altele. Analiza problemelor fundamentale ale dialecticii materialiste Mute de Lenin a jucat un rol important in elaborarea teoriei marxiste despre imperialism, in dezvoltarea teoriei revolutiei socialiste, a invataturii despre stat, despre strategia si tactica partidului. Fhrti o cunoa§tere a «Caietelor filozofice» nu poate fi inteleash intreaga dezvoltare ulterioarh pe care a chphtat-o filozofia marxisth intr-o serie de lucrAri scrise de

Lenin ceva mai tirziu, ca, de pildh, «Statul si revolutia», «Inch o data despre sindicate...», «Stingismul" boala copilhriei comunismului», «Despre insemnhtatea materialismului militant » si altele. Conspectele filozofice ale lui Lenin, fragmentele si notele scrise de el ne arath chile dezvolthrii continue a materialismului dialectic si istoric, a istoriei stiintifice a filozofiei. :.

AA .......c.c. )0A. AgA.volk?

A% /5.4........4 Aro.< A.. 44

7,-- 4. er....0.-d.:, /ed., .24 4e...-V-120 .S.:,/ite-..e. e4r-d--":14"' " ... ile, +.4,.., 0.,.....- 4.4 ,..e".4.0., R. e.g..... ..4.--.Z.4... 4..

0

....-

Co. ia

'II

,

...`..«' a

.........A...A...,,,..4 ........... 4.....0, 44., !-'2"'"" A`

./er,,,..t... .4 416... .0tes...44. 6...4.11.4a4, 41.4"..r.....s..e43Cr. ift ..........e.. ie ./...., ,z40-4,,.4 64..., .¢... ,2_,, 4,..,.... .....-R.4),

71.

.3.

tr. 7. 744'., cZI -tr)r.e..,..6......_.,,,.,,,kt . e 6.,11.71 ...tli,te..24.2 J.,"=,,..1,..:-9.94 ......ef' 0.4 i...

-..1"--''.--, Al- 44.7**

.4 ..4.A-..,/4-- .-- P- 96.,

.-14......, 4-.)......, ,./..... .... -+. , .4. ,i(..4:4".% Den "I4-4' 1*.,,, alft-_:.-....i 4-- oe... 44X,y 4 4.,.....g i.9=-7,k-,,y," .....,....-. .,.. .,.. ...-442:--- Ax,,... ke.

....../... i

1.4/1 .- 2.

C"...--e-ie, 1---&. ea... .4,..._...za....

10-w- A-^

,,..7_," 4 ...,264 6:el-Ae..... 4,64-,),........e9.P g0,9j 3, ........0.,....v./. 427 A;*-, e p 4.g....-

Lt7 I*

'e04..Z4/ /44 e.4/ ''' --4`-ir''"e-,...> (18). Urmeazh apor un pasaj foarte interesant (p. 19-27), in care

Hegel II combate pe Kant tocmai pe plan gnoseologic (tocmai acest pasaj 1-a avut, probabil, in vedere Engels in Ludwig

Feuerbach" cind a scris ch principalul impotriva lui Kant a fost deja spus de Hegel, in mhsura in care acest lucru este posi-

bil din punct de vedere idealist91), dezvilluind duplicitatea, inconsecventa lui Kant, oscilhrile lui, ca sil spunem asa, intro empirism (--- materialism) si idealism. Hegel isi desfAsoarh

intreaga sa argumentatie numai din punctul de vedere al unui idealism mai consecvent. Begriff nu este inch, notiunea cea mai inalth: si mai inalth i realitate.

este ideea= unitatea dintre Begriff

« «Acesta nu este decit un concept» se spune de obicei, opunind conceptului, ca ceva mai inalt, nu numai ideea, ci ceea ce e sensibil, spatial, temporar i palpabil. in felul acesta, abstractul este considerat ca mai putin important decit concretul, intrucit Ii lipseste tocmai aceasth laturh sensibilh, palpaspatialh i temporarh. Potrivit acestei phreri, a abstrage inseamnh a desprinde din concret, numai pentru vzul nostru

cutare sau cutare caracteristich, asa inch, omitind cutare sau cutare calitAti ai insusiri ale obiectului, el sh nu-si piardh nimic din valoarea si din demnitatea insusirilor lui, ci sh continue a-si 'Astra ca ceva

subiectiv,

Kant subapreciazh, forta

ratiunii

real, numai ch consideratil sub celhlalt aspect,

intreaga sa valoare ; asa eh, potrivit acestei phreri, numai neputinta intelectului face ca lui sh-i fie imposibil sh absoarbh in el toath

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

143

aceasth boggtie i s'a fie nevoit &a, se multu-

measd cu o abstractie grad. Dar dad materialul dat prin intuitie

i multiplici-

tatea reprezent4rii sint considerate reale in opozitie cu ceea ce este gindit si cu conceptul, atunci avern de-a face cu un mod de a vedea

idealistul dar i cu religia ; crici ce sens ar avea i dror mai consecvent se agath de nevoi ar putea s. rAspundrt, ea dad, manifestarea fugitiv i superficialii a senzorialului si dumnezeul individualului este ind considerata drept adeVar? ...De aceea gindirea abstractivh' trebuie considerath' nu pur i simplu ca o indepArtare a materiei sensibile, care nu sufeti prin acea-

care e incompatibil nu numai cu filozofia,

sta nici o diminuare a realithtii ei, crtci este vorba mai degrab4 de o suprimare a acestei materii si de reducerea ei, ca simplu fenomen,

la esentialul care se manifestg numai in concept* (19-21).

Hegel are, in fond, perfecth dreptate impotriva lui Kant. Gindirea, ridicindu-se de la concret la abstract, nu se inde-

dad este justa (N.B.) (or, Kant, ca toti filozof ii, vorbeste despre gindirea justrt) de adevár, ci se pArteazg

apropie de el. Abstractia materie, abstractia lege a naturii, abstractia valoare etc., intr-un cuvint toate abstractiile stiintif ice (juste, serioase, iar nu arbitrare), reflecth natura

mai profund, mai exact, m a i complet. De la intuirea

vie la gindirea abstract i de la ea la practied, aceasta este calea dialectid a cunoasterii adevärului, a cunoasterii realithtii obiective. Kant diminueaz4 stiinta pentru a face loc credintei: Hegel inalth, stiinta criutind sit ne asigure crt cunoasterea este cunoastere a lui dumnezeu. Materialistul foaled cunoasterea materiei, a naturii, trimitind la lada

de gunoi pe dumnezeu i canaliile filozof ice care-1 apArh. «Principala neintelegere care se iveste aici consth in aceea 01 principiul natural, inceputul de la care se porneste in dezvol-

tarea naturath, sau in istoria individului in curs de formatie,

144

V.

1. LENIN

este considerat ceea ce e adevtirat i ceea cc e prim in concept» (21). (Este adevtirat cti, oamenii incep cu aceasta, dar adeveirul

nu stti in inceput, ci in sfirsit, mai exact in continuare. Adevtirul nu este prima impresie)..., «dar filozofia nu trebuie s fie o relatare a ceca ce se intimplti, ci cunoasterea a ceea ce este adevdrat iii aceasta» (21).

La Kant avem idealism psihologic": la Kant, categoriile «stilt numai determintiri care îi au izvorul lor in constiinta de sine» (22). Ridicindu-se de la intelect (Verstand) la ratiune (Vernunft), Kant diminueazti irnportanta gindirii, contestindu-i capacitatea «de a ajunge la adevtirul deplin». «El» (Kant) «consider% cti se face abuz de logicti atunci cind ea, care trebuie sti fie doar un canon al valabilildfii judeceitii,

este socotith drept organon pentru formarea unor evidente objective. Conceptele ratiunii, in care ar urma sti presinitim

o forth superioath (frazti idealisth!) i un continut mai profund (j u s ! !), nu mai au in ele nimic konstitutives* ar trebui spus:

objektives**I, asa cum s-a vtizut cti au categoriile ; ele sint simple idei; ce-i drept, este Intru totul permisti folosirea lor, dar numai tinind searna ca, aceste entithti inteligibile, In care ar trebui s se dezvtiluie intregul adevitr, nu sint altceva decit niste ipoteze §i ch' e nevoie de o mare dozti de arbitrar i de indrtiz-

neara pentru a le considera, asa cum sint ele in sine si pentru sine, ca expresie a adevtirului, i aceasta pentru a ele nu pot

i intilnite in nici o experienyi. Cine ar fi putut crede cti filozofia se va apnea sti conteste adevtirul entit4ilor inteligibile pe motiv c ele sint lipsite de substanta spatialti i temporalll a senzorialithtii?» (23). aici Hegel are dreptate in fond: valoarea este o categorie

care entbehrt des Stoffes der Sinnlichkeit***, dar ea este m a i adeviirata decit legea cererii i ofertei. Numai cti Hegel este idealist; de aici absurditatile lui

despre Konstitutives"**** etc. *" ***

ess

consfilutiv.

obieetiv.

Nota trad.

Nola trad.

e lipsiti de substitute eenzorialitfitii. oe onstituti vs. Nato !rad.

Nola trad.

C:ONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI

146

Kant, pe de o parte, recunoaste cit se poate de clar o b i e c-

ttivitatea" gindirii (des Denkens") ( «iclentitatea dintre

concept si lucru» (24)), iar pe de altA parte «Iar pe de alth parte se afirrnk de asemenea, ea noi, totusi, nu putem cunoaste lucrurile asa cum sint in sine si pentru sine si ca N.B. adev&rul este inaccesibil ratiunii cunoscAtoare ; di, adevArul care consfa in unitatea dintre obiect si concept nu ar fi totusi decit fenomen, si aceasta pentru c5, continutul lui

Hegel este pentru cognoscthilitatea lucrului in sine

n-ar fi altceva decit diversitatea intuitiei. In aceasth privinth, am mentionat mai inainte dA, dimpotrivk tocmai in concept este suprimard aceasth diversitate, care este pro-

prie intuitiei, in opozitie cu conceptul, si

di prin intermediul conceptului obiectul este readus la esentialitatea lui care nu are un caracter de contingenth; aceasth

fenomenul

esentialitate apare in fenomen, si de aceea tocmai fenomenul nu este ceea ce este

manifestare

privat de esentk ci o manifestare a esentei » (24-25).

este o a esentei

«Va fi totdeauna un motiv de mirare c5, filozofia

kantianl a recunoscut acel raport dintre gindire si fiintarea in fapt sensibilk la care, de altfel, a si thmas, drept un raport relativ al simplei feno-

menalithti si a recunoscut ra,th sovAialA si a afirmat, in genere, o unitate superioath a arnindurora

in idee, de exemplu in ideea intelectului intuitiv, si di totusi ea s-a oprit la acest raport relativ si totodath, la afirmatia Ca conceptul ar fi si ar thmine

complet separat de realitate ; de aici reiese c5, ea

N.B.

a sustinut ca fiind adevdrul tocmai ceea ce ea insasi II declarase c'a este cunoastere finith si &A ea a stig- II

matizat ca ceva ce depAseste orice Emig, ca ceva ilicit si ca o simp1 6 fictiune a gindirii, tocmai ceea ce ea recunoscuse drept adevar, al cgrui concept definitiv ea insh'si il formulase».

N.

.

146

!!Ha-ha!

V.

I. LENIN

In logick ideea «devine creatoare a naturii» 1

(26).

Logica este o «stiinth formalh» in opozilie cu stiintele concrete (ale naturii si ale spiritului), dar obiectul ei il constituie «adevrtrul pur»... (27).

Kant insusi, intrebindu-se co este adevrtrul (Critica ratiunii pure", p. 83) si dind un faspuns banal (acord intro cunoastere

si obiectul ei"), se contrazice singur, deoarece «principala afirmatie a idealisrnului transcendental» este cit «cunoasterea nu poate sesiza lucrul in sine» (27) si d este clar a toate acestea nu sint altceva decit niste «reprezentgri lipsite de adevgr» (28). Formulind obiectii impotriva intelegerii pur formale a logicii (care, zice el, se observh, si la Kant) si afirmind cli. din punct de vedere obisnuit (adevhrul este acordul 1nbereinstimmunel dintre cunoastere si obiect) un acord «implicg existenta a dour', phrti» (29), Hegel spune ch. formalul in logicg este adevgrul

_

pur" si cg

...«Inguntrul du acest formal trebuie sh, fie de aceea mult mai bogat in determingri si in continut, si trebuie, de asemenea, sg ni-1 reprezentgm ca avind in raport cu concretul o forth infinit mai mare decit se crede in mod obisnuit »... (29).

...«Chiar dad ar fi sg nu vedem in formele logice nimic altceva decit niste functii formale ale gindirii, si tot am avea ?

motiv sg chuthm sit ne &gm seama in ce masurg ele corespund

?

in sine adevgrului. 0 logicg care nu se ocupg en o asemenea cercetare poate sti, pretindg a avea cel mult valoarea unei descrieri istorice naturale a fenomenalitatilor gEndirii in forma in care ele existh' in mod efectiv» (30-31). (In aceasta, spune Hegel, constri meritul nepieritor al lui Aristotel), dar «este necesar sh, mergem mai departe»... (31).

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

Asadar, nu numai descrierea formelor gindirii, si nu nurnai descrierea

In aceastil acceptie, logica coincide cu e ou-

istoricti-naturala a fenomenelor gindirii (prin ce se deosebeste aceasta de descrierea formelor??),

i concordanta cu adevti-

ci

147

ria

r u 1, adick?? chintesenta sau, rnai simplu, rezultatele i bilantul istoriei gindirii?? Ne lovim aici, la Hegel, de obscuritate idealist6 si de reticenr.t. Misticism.

no cq ler ii. Aceasta

este, in general, o problemA foarte

Nu psihologia, nu fenomenologia spiritului, ci lo-

importana.

gica = problerna adevärului. Legile

Comp. Enciclopedia, vol. VI, p. 319*: «In realitate insk ca forme ale conceptului, ele* (die logischen Formen**) «constituie, dimpotrivk spiritul via al realului »...

generale ale

universului 4.

si ale

gindirii

Begriff, dezvoltindu-se i trecind in adaquater Begriff"***, devine idee (33)****. «Conceptul

in obiectivitatea sa este lucrul fiintind in sine N.B. si pentru el insusi» (33)

N.B.

misticism si tadarea ideii de dezvoltare.

= obiectivism

'

!Pvt. Werke. Bd. U. 13erlir. 1610. Aeta lr,v1 formele Ioice.

* * Hegel. W erke, Bd. **

frOncapt

adec, et

..VrPa red.

!solo Irv!. N. Beelln, 1631. Nato red.

148

V.

I. LENIN

SECTIUNEA iNTII: SUBJECT IVITATEA

Miscarea dialecticil a conceptului" de la conceptul pur la judecata" (Urteil), apoi la silogism (SchluI3) i, in sfirsit, la transformarea subiectivit4ii conceptalui in obiectivitatea lui (34-35)*. Prima trAsttiturg, distinctivsa a conceptului este universalitatea (Allgemeinheit). N.B.: Conceptul provine din esentrt, care provine din fiintare.

formal" la inceput

En lisant These parts of the work should be called:

a best

Ceea ce urmeazg, dezvoltarea generalului, a particularului (Besonderes) si a singularului (Einzeines) este extrem de abstract si

abstrus"*.

means for getting

Kuno Fischer expune foarte prost aceste rationamente abstruse", luind exemple din ceea ce este mai ufor

ache !***

banalit4i (impotriva revolutiei Iran-

a head-

Enciclopedie,

adilugind unele

ceze. Kuno Fischer, vol. 8, 1901, p. 530) etc., dar flira, a with, cititorului cum siti caute cheia intelegerii trecerilor dificile,

a intregii game de nuante ale abstractelor concepte hegeliene. Hegel. Werke, Bd. 7, Berlin, 1834. Nola red. Nola trad. Citind... Aceete pirti ale lueririi ar trebui e tie numite: eel mai bun mijloe de a

obscur.

eXplta dureri de cap.

Nola brad.

.

B.

CONSPECTUL "STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

Se vede cii. i aici principalul, pentru Hegel, este sä indice tr ec er i 1 e. Dintr-un anumit punct de vedere, in anu-

mite conditii, generalul este particular, particularul este general. Nu numai (1) i legatura indisolubilil, a legeitura, tuturor conceptelor si judeatilor, ci (2) trecerile unuia in altul, si nu numai trecerile, ci i (3) identitatea contrariilor iath ce este principal pentru Hegel. Dar aceasta abia se intrezilreste" prin

ceata unei expuneri arhi-abstruse". 0 istorie a gindirii din punctul de vedere al dezvolthrii i aplicrii conceptelor si categoriilor generale ale logicii cc qu'il faut !***

voila

149

Sau acestea slut tottqi, un tribut plAtit logicii vechi, formale?

Da! si Inca' un

tribut pliltit

rnisticismului =-- idealismului

Voila* abundenta de determin.ari" si Begriffsbestimmungen** din aceasth parte a Logicii" I

Citind, la p. 125, faimosul" silogism toti oamenii sint muritori, Caius este om, deci este muritor", Hegel adaugA spiritual: «Te cuprinde indath plictiseala cind asculti un asemenea silogism* si aceasta, spune el, se explid. prin «forma inuti16»; el face, totodath, urnatoarea observatie profund`a:

«Toate lucrurile slut silogism», un general

care prin particularitate se leaga cu singularul ; dar, fireste, ele nu sint un intreg ale-tuit din trei propozifii» (126).

just! ,

Toate Iucrurile shit s i og i S m e"...

N.B.

Foarte bine I Cele mai obisnuite figuri" logice (toate acestea se tasesc in § despre prima figura'. a silogismului") shit scol6zeste diluate, sit venia verbo****, cele mai obis-

nuite raporturi intre lucruri. Iata. Nola trad. determinari concoptuale. Nola grad. Nola OM. scuza0 exprega I Nola brad . *

**

***

*

iat Co trebuio I

150

V.

I. LENIN

A., Eins*; A. etc.) amintete de Hill cum este pastipt Hegel de cAtre Marx in Analiza silogismelor la Hegel (E.

Besonderes** Allgemeines***, B.

B.

E.

cap. 192.

Despre Kant

Intre allele:

(iAntinomiile kantiene ale ratiunii nu sint altceva decit aceasta opozilie intre dou determintiri care decurg cu o egalit necesitate dintr-unul i acela§i concept »... (128-129).

Formarea conceptelor (ab-

N.B.: stracte) §i faptul ca se opeAr trebui sr Umkehren****: se reving la Marx Hegel pen- a aplical tru a analiza dialec-

reag cu ele impliadejarepre-

zentarea, convingerea, c o n n a 1egit4ii legAturii universale obiective. A desprinde cauzalitatea din N.B. tica lui aceastA legliturA este ceva ab- In lepas cu pas Hegel, in surd. A nega obiectivitatea conceptelor, obiectivitatea ge- grIturg o oarecare forma ei neralului in singular §i parti- cu aderatiologicti cu- nalk la cular, este imposibil. Hegel Varatul este deci mult mai profund sens al rent4 i t e- economia decit Kant §i altii cind stu- Logicii oria cu- politic diaz'a reflectarea mi§cArii lu- lui mii obiective in miparea con- Hegel ceptelor. Asa cum forma va-

nonerii a kantienilor etc.

loare simpl, ea act singular

de schimb al unei mgdi oarecare pe alta, contine deja, intr-o form'a,' nedezvoltatk toate contradictiile principale

ale capitalismului, tot ap

.

***

singularul Nota trad. partioularul. Nola lrad. generalul. Nola trod.

de inversat.

Nota trad

si

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. 'IEORIA CONCEPTULUI

151

cea mai simplti generalizare, prima si cea mai simpta for'

mare de

concepte (judectiti, silogisme etc.), inseanmil o

cunoastere din ce in ce mai profundti de ctitre om a conexiunii universale obiective. Aici trebuie ctiutate adevtiratul sens, insemntitatea i rolul Logicii lui Hegel. N.B. acest lucru.

Douti aforisme:

1. Plehanov critica. kantianismul (si agno- In legtiturti sticismul in general) mai mult din punctul de cu critica vedere materialist vulgar decit din cel mate- kantianismu rialist dialectic, in masura in care el respinge lui contemporan, a manumai a limine* rationamentele lor, ftir'g a chismului corecta (cum II corecta Hegel pe Kant) aceste etc.: rationamente, aprofimdindu-le, generalizin-

du-le, ltirgindu-le, artitind lega' tura 0 treeerile tuturor conceptelor de orice fel. 2. Marxistii criticau (la inceputul secolului al XX-lea) pe kantieni i pe adeptii lui Hume

mai mult in maniera lui Feuerbach (si a liii Biichner) decit in maniera lui Hegel.

... 0

experientti care se bazea7;ti pe hiductie este consi-

deratti valabilti, de0, dupti ptirerea generalti, perceperea nu este incheiatii; dar ceea ce se poate presupune este

doar cti nu se poate gtisi nici o mtirturie care sti con- N.B. trazicti aceastti experientti in mtisura in care ea este ,idevtiratti in sine si pentru sine » (154). *

din capul looului.

Nola Iracl.

152

V.

I. LENIN

Acest pasaj se aflg in §: Silogismul inductiei". Cel mai simplu adevg'r, obtinut pe calea inductivg cea mai simplg, este intotdeauna incomplet, deoarece experienta nu este niciodatg incheiatg. Ergo: leggtura inductiei cu analogia cu eonjectura (previziunea stiintificg), relativitatea oricgrei cunostinte i continutul absolut in fiecare pas inainte al cunoasterii. Ai orism: Nu poti intelege pe deplin Capitalul" lui Marx, si mai ales capitolul I, fArg s fi studiat temeinic i fgrg s. fi inteles intreaga Logicg a lui Hegel. Prin urmare, nici un marxist nu 1-a inteles pe Marx timp de o jumgtate de secol !I

Treeerea silogismului prin analogie

(de analogic) la silogismul de necesitate,

a silogismului prin inductie la silogismul prin analogie, a silogismului prin care se conchide de la general la particular silogismul* prin care se conchide de la particular la general, expunerea legizturii §i

a tree,erilor leggtura este si ea trecere iatg sarcina pe care si-a luat-o Hegel.

El a demonstrat in mod real Ca'

formele i legile logice nu sint un mnveli gol, ci relleetarea lumii obiective. Mai

aforism

exact, el nu a demonstrat, ci a intuit in mod genial.

in Encielopedie, Hegel atrage atentia impktirea in intelect §irafiune, in coneep te

de cutare sau cutare fel trebuie inteleasg th sensul * Pe .Nita red.

et se vede, a fest omisi propozitia la" dinaintea ouvIntulai silogism.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

153

«cA activitatea noastrA ori se opreste numai concepte la forma negativ i abstraca, a conceptului, ( abstracte ori 11 intelege, conform naturii lui adevkate, i concepte ca fiMd in acelasi timp pozitiv i concret. Asa, concrete de exemplu, dad consideritim libertatea drept opusul abstract al necesitkii, nu avem decit

conceptul libertkii potrivit intelectului, pe

cind, dimpotrivk conceptul adevkat si rational al libertkii contine in sine necesitatea ca dep5,-

libertate si necesitate

* (p. 347-348, vol. VI)*.

Ib., P. 349: Aristotel a descris atit de complet formele logice,

incit in esent5," n-a mai famas nimic de adAugat. De obicei, figurile silogismului" sint considerate drept un formalism gol. «Dar, in realitate, ele» (aceste figuri) «au un sens foarte temeinic, care rezia in necesitatea ca fiecare moment,

ca determinare a conceptului, st devin4 el insusi intregul

gi

temeiul mijlocitor » (352, vol. VI). Encielopedia (vol. VI, P. 353-354): «Sensul obiectiv al figurilor silogismului constk in

general, in aceea d tot ce este rational se dovedeste a fi un silogism introit, i anume in asa fel d fiecare

N.B.

dintre termenii s5,i ocup5, atit locul de termen extrem, cit i pe cel de termen mediu. La fel stau lucrurile si cu

cei trei termeni ai stiintei filozofice, adid cu ideea logick natura i spiritul. Aici, la inceput, natura este termen mediu, care face legkura. Natura, acest tot nemijlocit, se dezvolfa in cei doi termeni extremi in ideea logid si in spirit». -I-Natura, aceastA' totalitate nemijlo-

citk se desface in ideea logid si in

spirit" Logica este doctrina cunoasterii. Este teoria cunoasterii. Cunoasterea este

nellectarea naturii de dtre om. Dar aceasta nu este o reflective gimplk

nemijlocitk integralk ei este procesul unui §ir de abstractii, formilrt, aleAtuiri Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840. 12

Nola red,

N.B.

V.

154

N.B.:

I. LENIN

de concepte, legi etc., care coneepte,

stiinta = ideea

Numai ea" \

legi etc. (gindirea,

Hegel divinizeazn

mativ, tocmai legitatea universaln a

aceastii idee

logien") cuprind in mod relativ, aproxi-

naturii in vesnicii. miscare si dezvoltare.

logien",

Aiei existg, in mod real, obiectiv, trei

legitatea, universalitatea /

lui, ---ereierul omului (ea produs

termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omusuperior al acestei naturi) si 3) forma de refleetare a naturii in cunoasterea omeneasen, aceastn formn fiind tocmai conceptul, legile, categoriile etc. Omul nu poate cuprinde = reflecta = reproduce

toata natura, in intregul ei, in totali-

tatea ei nemijlocitn" ; el poate numai sn se apropie vepie de ea, creind abstrac-

tii, concepte, legi, un tablou stiintific al lumii etc. etc.

N.B.

-I- «Dar spiritul este spirit numai intrucit este mijlocit de naturn»... «Tocmai spiritul recunoaste in naturn ideea logien si, in felul acesta, inaltn natura la esenta ei»... «Ideea logien este «substanta absoluth atit a

spiritului, cit si a naturii, universalul, atotpntrunzatorul»» (353-354). In legnturn cu analogia, o remarcn deosebit de nimeritii.

(Instinetul ratiunii lasn sn se presimtn cn cutare sau cutare determinare descoperia empiric isi are temeiul in

natura läuntria sau in genul obiectului dat,

si el se sprijinn dup5, aceea pe aceastn determinare» (357). (Vol. VI,

p. 359.) i la p. 358: jocul acesta neserios en analogii goale a provocat un dispret legitim fata de filozofia naturii.

Impotriva lui insusi 1

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

185

In logica* curentk gindirea este desOrtitii, in mod formal de obiectivitate: «Ghidirea este considerafa aici doar ca o activitate pur subiectivá i formalk iar obiectivul, spre deosebire de &dire, este considerat ca ceva stabil si ca fapt de sine stätAtor. Dar acest dualism nu este adevgrat, si este un nonsens s iei determinArile de subiectivitate i obiectivitate pur i simplu, fOrt siti te intrebi care e originea lor »... (359-360). In realitate insk subiectivitatea este numai o treapth, a dezvolthrii care porneste de la fiintare i esentiti, i apoi aceasta subiectivitate