Bătaia e Ruptă Din Rai [PDF]

Zitiervorschau

„Bătaia e ruptă din rai”? Folclorul românesc deține o varietate de expresii și proverbe care mai de care mai interpretabile, unele dintre ele influențând chiar și modul în care copiilor li se arăta ce anume făceau greșit. Astfel, genarațiile noastre și ale părinților noștri au fost crescute după binecunoscutul proverb „Bătaia e ruptă din rai”, referindu-se, probabil, la faptul că o bătaie zdravănă îl va face pe copil să facă diferență între bine și rău. Dar este posibil ca aceasta să fie o metodă eficientă de a-l face pe copil să devină un adult responsabil? Pentru că, în definitiv, aceasta este dorința oricărui părinte. În primul rând, bătaia e o formă dezirabilă de disciplinare pentru că îi va învăța pe copii să nu facă lucruri interzise, îi va opri atunci când devin iritanți și neascultatori, îi va încuraja să facă numai ceea ce trebuie. De asemenea, Bătaia poate fi foarte eficientă pentru că pune capăt foarte repede comportamentului greșit al celui mic. O palmă când nu ascultă și gata, cel mic s-a potolit și este din nou docil și înțelegător. După aceste concepții se ghidează unii părinți și ei cred că, astfel, câștigă respectul copilului lor. Să aibă, oare, dreptate? În al doilea rând, putem afirma că bătaia nu este ruptă din rai deoarece nu are rezultate tocmai atât de bune. Ca un adult responsabil, nu consideri că violența ar putea rezolva problemele de la locul de muncă sau din relațiile personale. Atunci de ce ai crede că bătaia este soluția pentru rezolvarea „conflictului” atunci când vine vorba de copilul tău? Bataia nu formeaza caractere, ci vicii. Un copil lovit va considera ca bataia este naturala si va lovi si el la randul sau, atat in copilarie, cat si la varsta adulta, considerand ca bataia este o metoda acceptabila (poate chiar singura) de a-si rezolva problemele. Mai mult, va interioriza ideea ca nu este nimic gresit in a lovi pe cineva mai mic decat el (el, la randul sau fiind lovit de parintele lui - raportul de forte, desi disproportionat, va fi inteles ca firesc). Bătaia nu impune respect, bataia impune teamă. Când cel mic va fi pedepsit cu bătaia atunci când greșește, el nu va învăța că acel comportament este greșit. Tot ce va înțelege el este faptul că trebuie să îi fie frică de părinți. Prin urmare, lucrul acela greșit nu va fi făcut decât atunci când părinții vor fi prin preajmă, dar e puțin probabil să se abțină și atunci când știe că este nesupravegheat.

Un alt argument contra ar fi acela că bătaia împiedică dezvoltarea conștiinței la copil. Prin urmare, el nu va învăța ce e bine și ce e rău, nici nu va înțlege de ce unele lucruri nu sunt bine făcute sau spuse. Tot ce va înțelege el este faptul că acele lucruri trebuie făcute pe ascuns, altfel vor fi din nou pedepsiți. Prin urmare, copilul își dezvoltă în locul conștiinței un obicei în a minți, un character viclean și prefăcut. Părinții își bat copiii pentru deoarece nu știu că cei mici pot fi educați și altfel. Adulții nu devin peste noapte părinți și puțini sunt cei care se nasc cu reale veleități de "mame" sau "tați". Nu degeaba se spune că "a fi parinte" este o meserie. Deci, ca orice meserie, se învață. Dar, pentru că nu au timp sau pentru că sunt prea prinși într-o mentalitate veche pentru care bătaia e absolut normală, adulții nu citesc, nu se documentează, deci nu știu că există și alte modalități mai eficiente pentru schimbarea comportamentului nedorit al copiilor. În plus, nu se gândesc în perspectivă, nu văd educarea copilului ca pe un proces de durată, care trebuie gândit ca pe o strategie pe termen lung. De cele mai multe ori, tot ce îi interesează pe părinți este să pună capat comportamentului greșit al copilului exact în momentul în care se produce. Mai departe, nici nu mai contează. În concluzie, se poate afirma că punerea în aplicare a acestui proverb bătrânesc „Bătaia e ruptă din rai” este total greșită iar cei care îl aplică nu fac decât să îi învețe pe copii să folosească, la rândul lor, violența.