Amelioratii Silvice-Hanul Lotrisor [PDF]

Zitiervorschau

Tema proiectului Să se întocmească studiul de fezabilitate privind ameliorarea silvică a suprafeţelor din perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor situat în raza localităţii Brezoi judeţul Vâlcea Proiectul va cuprinde sub formă de piese scrise şi desenate, elemente tehnice, tehnologice şi economice, reclamate de execuţia lucrărilor de valorificare-ameliorare din perimetru.

2

Cap.1 Cadrul geografic al perimetrului de ameliorare Hanul Lotrişor 1.1.Poziţia geografică şi situaţia administrativă a perimetrului Perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor se găseşte în depresiunea Loviştei, în părţile depresionare ale Munţilor Căpăţânii pe un afluent al Lotrului şi anume râul Lotrişor. Localitatea cea mai apropiată este Brezoi. Coordonatele geografice ale teritoriului sunt : 240 15 i long. E şi 450 20 i lat. N. Din punct de vedere al administraţiei de stat, perimetrul se află pe raza localităţii Brezoi, judeţul,Vâlcea iar administraţia silvică este realizată de O.S.Brezoi, R.N.P. – Direcţia Silvică. Vâlcea. Limitele perimetrului sunt naturale, la baza acestuia aflându-se râul Lotrişor. Harta localizării perimetrului este redată în ANEXA 1. 1.2.Condiţii geologice Unitatea morfostructurală de orogen este Unitatea carpatică muntoasă, subunitate – depresiuni intramontane (tectonice sau de baraj) (Geografia României, vol. I, 1983). Aceste depresiuni s-au format începând din faza laramică până către sfârşitul pliocenului. Depresiunea Loviştei se află in partea centrală a Carpaţilor Meridionali, in cadrul cărora sedimentarea a început intens în paleogen . Perimetrul Hanul Lotrişor este încadrat în interiorul patrulaterului muntos, mai exact în depresiunea intramontană Brezoi-Titeşti. Este o depresiune tectonică, prinsă între culmile cristaline ale munţilor Cozia şi Căpăţânii la sud şi Făgăraş şi Lotru la nord. Perimetrul se află amplasat pe versantul nordic al munţilor Căpăţânii având ca fundament cristalinul pânzei getice format în geLotrul din roci de mezozonă şi catazonă. Peste acest fundament s-au depus depozite sedimentare neogene formate din conglomerate, gresii şi marne. Concluzii: Rocile existente în teritoriu, în marea lor parte, se caracterizează printr-o rezistenţă scăzută la acţiunea erozivă a apei şi a altor factori de modelare. De aceea, prezenţa acestor roci în substrat determină o predispoziţie ridicată a perimetrului la fenomenul de eroziune (în special pluvială), pentru prevenirea accentuării proceselor de degradare fiind necesare lucrări de ameliorare. 1.3.Condiţii geomorfologice

3

Din punct de vedere geomorfologic, perimetrul se încadrează în Carpaţii Meridionali, grupa Munţilor Lotrului, inclusiv Depresiunea Loviştei (Geografia României, vol. I, 1983). Suprafaţa perimetrului este de 62,3 ha, perimetrul fiind reprezentat de un bazin cu configuraţia terenului ondulată. Cota maximă este de 760m, iar cea minimă de 385m. Altitudinea medie este de 542m, iar energia de relief este de 335m. Sinteza datelor geomorfologice Suprafaţ a (ha) 62,3

Altitudine (m) Pantă (%) Expoziţie medie maxim minimă medie maxim minimă geLotrulă predominantă ă ă 542 760 325 38 81 17 N NE

Concluzii: Pantele relativ mari, energia de relief mare, expoziţia, alături de alţi factori cuprinşi în ecuaţiile eroziunii, influenţează în mod hotărâtor procesul de degradare a perimetrului. 1.4.Condiţii climatice Regimul termic Din punct de vedere climatic, perimetrul se găseşte în (Geografia României, vol. I, 1983): - ţinutul climatic de munţi joşi; - subţinutul climatic al Carpaţilor Meridionali; - districtul de pădure şi pajişti montane; - topoclimatul culoarului Oltului. Caracterizarea geLotrulă a climatului: Datele au fost preluate de la staţia meteorologică altitudinea 231m.

Călimăneşti, situată la

Luna: I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual Temperaturi -2,4 -0,4 4,9 10,8 16,0 19,3 21,3 20,7 16,8 11,0 5,0 0,2 10,2 medii lunare Cantităţi 45,4 36,5 40,5 59,0 80,6 99,1 83,4 63,4 53,3 56,9 46,9 42,3 medii lunare de precipitaţii

4

Temperatura medie anuală este de 10,2 0C, iar temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) de –2,40C, respectiv temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) de 21,30C. Numărul de zile cu temperatura medie peste 100C este de 192. Numărul zilelor cu t>0 C în perioada bioactivă este de 303. Regimul eolian Vântul dominant bate pe direcţia N-V cu o frecvenţă de 10% şi intensitatea medie de 2m/s. Regimul pluviometric Distribuţia precipitaţiilor dea-lungul anului se prezintă astfel: I II 45,4 36, 5

III 40, 5

IV V 59, 80, 0 6

VI 99, 1

LUNILE VII VIII IX 83,4 63,4 53,3

X 56,9

XI 46,9

XII 42,3

AN 707,3

Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 47,5. Evapotranspiraţia potenţială (ETP) I

I

III

IV

V

VI

LUNILE VII VIII IX

0

19

52

93

119

136

X

XI

XII

AN

44

14

0

680

I 0

122

81

Caracteristicile ploii critice de asigurare 10%. Pentru calculul intensităţii se foloseşte relaţia Gregory: i=

a + b lg N (t + 1) n

F

= (t +1) n ; F=7.5 la

munte, n=0.5 T=τ; τ= 7.67

S I

=7.74; i=2.536 mm/min

Cuantumul ploii, h= i*t; h=i*τ=2.536*7.74=19.63mm; Climatul are un rol primordial în declanşarea şi evoluţia fenomenelor de degradare. Climatul umed şi rece, precipitaţiile abundente din lunile de vară au determinat spălarea solului pe suprafeţe întinse din perimetrul de ameliorare după ce a fost eliminată vegetaţia arbustivă şi ierboasă.

5

1.5. Condiţii hidrografice şi hidrologice Perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor se află situat în bazinul hidrografic al Oltului. Apele care se scurg din perimetru se varsă în râul Lotrişor, afluent al Lotrului, mărind considerabil turbiditatea apelor acestuia. Reţeaua hidrografică interioară perimetrului este formată din culoarul ravenei existente. La vărsarea în râul Lotrişor acesta are lăţimea maximă-16 m, lăţimea minimă fiind de 6 m. Lăţimea medie a culoarului ravenei este de 11 m. Gradul de fragmentare al perimetrului este dat de raportul dintre lungimea reţelei hidrografice interioare şi suprafaţa sa, fiind de 11 m/ha. Regimul hidrologic este considerat dezechilibrat, ceea ce favorizează fenomenele de eroziune pluvială. Ecuaţia bilanţului pluvial anual se poate scrie: P=E+S0+F, unde P- precipitaţiile căzute S0- scurgerea totală P=E+S0+F E- evapotranspiraţia potenţială 1030=500+S0+F F=0 ⇒ S0=530 mm S

Coeficientul scurgerii totale- k0= P 0=0.51 S

Coeficientul scurgerii în suprafaţă k= P , unde S este scurgerea superficială, S=463.5⇒ k=0.45 Volumul scurgerii: W= 10S*h*k=10*62,3*1030*0.45=141831m3 Ecuaţia de bilanţ a ploii critice: h= hr+hi+hs unde, h- cantitatea de apă căzută hr- cantitatea de apă reţinută de covorul vegetal şi de neregularităţile terenului hi- apa infiltrată în sol hs- apa scursă 19.54=2+9+ hs⇒ hs=8.54 mm h

coeficientul de scurgere la suprafaţă al ploii critice k= h s= 0.437 Volumul scurgerii la ploaia critică: W= 10S*h*k=10*62,3*19.54*0.437=2613.24 m3 Regimul hidrologic dezechilibrat şi gradul mare de fragmentare al perimetrului, în combinaţie cu substratul uşor erodabil favorizează fenomenele de degradare prin eroziune pluvială, atât în suprafaţă cât şi în adâncime, scurgerile puternice pe versanţi antrenând cantităţi apreciabile de materiale, pietre şi bolovani. Aceste fenomene periclitează stabilitatea terenurilor şi este în detrimentul apelor râului Lotrişor.

6

1.6 Condiţii pedologice Perimetrul se încadrează în Regiunea pedogeografică carpatică, Districtul Munţilor Făgăraş (Geografia României, vol. I, 1983). Principalele tipuri de sol reprezentate în regiune sunt: - soluri brune acide: O – Ao – Bv -C; - soluri brune feriiluviale: Ao—Bs -- R; - podzoluri ; Au – Es –Bhs—R; Solurile brune feriiluviale au o textură nisipo-lutoasă, nediferenţiată pe profil. Sunt nestructurate sau slab structura. Conţinutul de humus la nivelul orizontului Ao depăşeşte 5-6%,dar raportul C/Ncu valori de peste 20 indică humus de tip moder sau moder- humus brut, cu raportul H/F mult subunitar. Sunt soluri cu reacţie foarte acidă şi oligobazice, gradul de saturaţie în baze este mai mic de 30%. Fe şi Al migrează pe profilul solului acumulându-se în orizontul Bs datorită faptului că în climatul rece şi umed, caracteristic acestor soluri, în condiţiide reacţie puternic acidă, are loc distrucţia silicaţilor primari,iar acizii organici împreună cu Fe şi Al formează comlexe solubile. Podzolurile au o textură uşoară. Conţinutul de humus variază între 10-27% în orizontul Aou, scade foarte puternic la nivelul orizontului Es, pentru a creşte din nou în Bhs, iar raportul C/N cu valori mai mari de 16 indică un humus de tip moder, moderhumus brut.Sunt soluri puternic acide,cu valoarea pH-ului frecvent sub 4 în Aou şi Es, oligomezobazice (15-30%).Podzolurile au capacitate totală de schimb cationic scăzută în Esşi mare în Au şi Bhs datorită cantităţii mari de materiale amorfe. Se constată o acumulare a oxizilor de Fe şi Al în orizontul Bs. Activitatea microbiologică este foarte redusă, iar aprovizionarea cu substanţe nutritive slabă. Solurile brune acide au o textură uşoară spre mijlocie, nediferenţiată pe profil; structura este grăunţoasă, slab dezvoltată în orizontul Ao şi subpoliedrică-poliedrică moderat dezvoltată în orizontul Bv; raportul C/N are valori cuprinse între 16-20 în orizontul Ao şi sub 14 în orizontul Bv, pH30%

→Erodabilitatea solului=6→2 (1)

→Erozivitatea climatică=4→2 (2)

→4 (3)

(1), (2), (3) →Riscul potenţial=16 →3 Datorită faptului că terenul este incomplet acoperit de vegetaţie, riscul actual de eroziune este acelaşi cu riscul potenţial (3), rezultând o predispoziţie la eroziune ridicată.

10

Textura 1. grea solului: 2. uşoară 3. mijlocie

Grosimea 1. >75 cm solului: 2. 25-75

Pietruire:

1. >10% 2. 11

Acoperire cu vegetaţie: 1. 2.

Calculul riscului actual de eroziune prin metoda C.O.R.I.N.E. 2.2.2.Estimarea cuantumului eroziunii . Metoda Gaspar-Apostol Formula elaborată de Gaspar şi Apostol porneşte de la natura folosinţelor existente într-un caz dat şi de la valoarea indicilor de eroziune (stabiliţi prin cercetare) corespunzători diverselor folosinţe. Conform formulei Gaspar -Apostol: E = A · ∑(si · ei ) / S, unde: E= cuantumul spălării (m3/ an ha);

11

si= suprafeţele care revin diverselor folosinţe din teritoriu (ha); ei= indici medii de eroziune corespunzători folosinţelor existente m3/an ha; S= suprafaţa totală a teritoriului vizat (ha); A= coeficient de corecţie care ţine seama de circumstanţele locale. E=2 · (26,83·10+2,63·50+14,38·25+15,62·50+1,53·50)/61 E=53,0 m3/ an ha 2.2. Natura şi amploarea proceselor de degradare Procesele de degradare întâlnite în perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor sunt: eroziune pluvială (în suprafaţă) moderată (E1), puternică (E2) şi foarte puternică (E3), apariţia stâncăriei la suprafaţă (Stc) şi ravenare (R). Eroziunea pluvială în suprafaţă (pluviodenudarea) este un proces de dislocare a solului şi a substratului petrografic produs de acţiunea picăturilor de apă care, după ce izbesc solul, se scurg pe versanţi sub acţiunea gravitaţiei, fie difuz, fie concentrat, şi exercită o triplă acţiune: de roadere, de transport şi de depunere. Eroziunea moderată se caracterizează prin îndepărtarea a cel mult 50% din orizontul humifer A, eroziunea puternică prin îndepărtarea totală a orizontului A şi a celui eluvial – E (când acesta apare), iar eroziunea foarte puternică prin înaintarea procesului şi în orizonturile inferioare – B (C). Eroziunea în adâncime este o formă avansată de eroziune pluvială şi ea se produce în urma scurgerii concentrate a apei sub formă de şuvoaie, când apa lasă urme din ce în ce mai adânci pe suprafaţa scoarţei terestre, generând rigole de şiroire, şanţuri de şiroire, ogaşe şi ravene. Ravenele constituie forma cea mai evoluată a eroziunii pluviale în adâncime şi reprezintă făgaşe liniare cu adâncimea de peste 2m; ele prezintă un profil longitudinal care se abate tot mai mult de la profilul transversal pe care apar. Tabelul 2.2.1 Situaţia terenurilor degradate din perimetru Nr. crt.

Specificări

1 2 3

E1 – Terenuri moderat erodate E2 – Terenuri puternic erodate E3 – Terenuri foarte puternic erodate Stc - Stâncării

4 5

R – Râpi şi taluzuri TOTAL

Suprafaţă ha % 8,18 13,2 9,89 15,8 22,8 36,6 3 13,7 22,1 8 7,65 12,3 62,3 100

Observaţii 1,8 5 3,6 2 4,7

12

2.3. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei Pagubele provocate de eroziunea pluvială sunt numeroase, combaterea eroziunii pluviale constituind o mare problemă de importanţă economică. Consecinţele de ordin pedologic: eroziunea în suprafaţă are repercursiuni grave asupra capacităţii productive a solurilor ;terenurile afectate de eroziune au solurile cu fertilitate redusă, chiar fără fertilitate. Solurile suferă o serie de modificări de natură fizică, chimică şi microbiologică din rândul cărora menţionăm: subţierea stratului activ, reducerea humusului, împuţinarea şi schimbarea microfaunei, modificarea texturii. Consecinţe de ordin hidrologic: pluviodenudarea intensifică scurgerea şi contribuie la torenţializarea reţelei hidrografice, creşte debitul de viitură şi poluează apele din reţeaua primară. Terenurile pluviodenudate reprezintă importante surse de aluviuni pentru cursurile de apă. Consecinţe de ordin climatic: coboară nivelul freatic, se împuţinează izvoarele, vegetaţia se răreşte. Consecinţe de ordin estetic: imaginile prospere şi optimiste sunt înlocuite cu aspecte lugubre, lăsând impresia unui organism bolnav, teritoriile respective fiind abandonate. Eroziunea în adâncime duce la extrem consecinţele produse de eroziunea în suprafaţă; prin pătrunderea în substratul litologic transformă terenurile în terenuri complet neproductive. Obiective periclitate de viitură: Prin dezvoltarea sa longitudinală eroziunea pluvială distruge potecile turistice din apropiere, drumurile de exploatare; materialele grosiere antrenate de şuvoaiele de apă ajung în albiile minore ale râului Lotrişor şi apoi ale râului Lotru determinând bararea şi revărsarea acestora şi punând în pericol instalaţiile de transport şi alte obiective. Perspectivele de evoluţie: Eroziunea are un caracter dinamic, şi ca urmare, procesele de eroziune se vor intensifica dacă nu se intervine cu lucrări de ameliorare. Din cele arătate mai înainte reiese necesitatea şi oportunitatea investiţiei cât mai rapide. 2.4. Lucrări executate în trecut În trecut atât în perimetru cât şi în apropierea perimetrului nu s-au executat lucrări de ameliorare.

Cap. 3 Cartarea terenurilor din perimetrul de ameliorare şi problemele ce se cer rezolvate 3.1 Metoda de cartare adoptată Terenurile sunt incluse în perimetrele de ameliorare în geLotrul şi în detaliu de către amelioratorul proiectant. Cercetarea geLotrulă priveşte perimetrul în ansamblu şi ea se referă, în principiu, la cadrul geografic, la degradare, la consecinţele acesteia şi la lucrările executate în trecut în cuprinsul teritoriului. Cercetarea de detaliu se face pe unităţi omogene mai mici, care, după ce sunt intensificate şi delimitate, se caracterizează şi se clasifică. Operaţia complexă de identificare, separare, caracterizare şi clasificare a diferitelor forme de teren afectate de acţiunea distructivă a apei din precipitaţii se numeşte cartare a terenurilor erodate şi scopul ei constă în raionarea ameliorativă a perimetrelor de ameliorare. Scara la care se face cartarea este 1:4000. Metoda de cartare folosită este metoda de cartare staţională şi unitară. Criteriile luate în considerare de această metodă sunt: 1. Forma de teren degradat, în funcţie de care rezultă clasele de terenuri degradate, notate cu cifre romane de la I→XIII. 2. Poziţia fitoclimatică a teritoriului, după care se disting serii fitoclimatice notate cu: C-câmpie, D-deal, M1-munţi joşi, M2-munţi înalţi. 3. Caracteristica definitorie a aspectului terenului, după care se disting sub clase de terenuri degradate în cadrul fiecărei clase,notate cu 1 sau 2. 4. Caracteristica pedologică fundamentală (textura solului) în funcţie de care se disting grupe de staţiuni notate cu „a” sau „b” diferenţiate în geLotrul în raport de textură. Toate unităţile care au aceeaşi formulă se încadrează în acelaşi tip staţional; în urma aplicării metodei rezultă o hartă a tipurilor de staţiuni. În cadrul unui tip se pot diferenţia subtipuri sau faciesuri staţionale, în raport de anumite criterii (panta terenului); în urma cartării rezultă unităţile operative. În perimetrul de ameliorare s-au identificat următoarele clase staţionale: I terenuri erodate II terenuri stâncoase III râpi şi taluzuri naturale Seria zonală în care se încadrează acestea este cea de deal (M1). 3.2. Separarea, descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale din perimetru Unităţile staţionale din cuprinsul perimetrului se descriu din punct de vedere fitoclimatic, al degradării etc. iar apoi se caracterizează sintetic printr-o formulă staţională şi se încadrează în tipuri staţionale corespunzătoare. Delimitarea unităţilor se

face în funcţie de limitele naturale : pe planul de situaţie sunt delimitate cu linii întrerupte, iar pe teren cu ţăruşi. Unităţile s-au notat cu cifre arabe (1→6) iar formele de eroziune existente în perimetru sunt:E1, E2, E3, R şi Stc.

Descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale din perimetru: Unitatea numărul 1: - suprafaţa: 8,18ha - felul degradării: eroziune pluvială în suprafaţă - forma de teren degradat geLotrută: teren moderat erodat (E1) - arealul fitoclimatic: munţi - condiţii geomorfologice: versant inferior, ondulat - altitudine: minimă – 385m; maximă – 630m; medie – 507m - pantă: minimă – 18%; maximă – 70%; medie – 42% - expoziţie: NV - tipul de sol: - substratul: - gradul de înierbare: slab înierbat - formulă de caracterizare staţională: IM1a

Unitatea numărul 2: - suprafaţa: 14,35ha - felul degradării: eroziune pluvială în suprafaţă - forma de teren degradat geLotrută: teren foarte puternic erodat (E3) - arealul fitoclimatic: munţi - condiţii geomorfologice: versant mijlociu-superior, ondulat - altitudine: minimă – 460m; maximă – 760m; medie – 610m - pantă: minimă – 26.7%; maximă – 81%; medie – 58% - expoziţie: N - tipul de sol: - substratul: - gradul de înierbare: foarte slab înierbat - formulă de caracterizare staţională: IM2a

Unitatea numărul 3: - suprafaţa: 7,65ha - felul degradării: eroziune pluvială în adâncime - forma de teren degradat geLotrută: teren ravenat (R) - arealul fitoclimatic: munţi - condiţii geomorfologice: - altitudine: minimă – 550m; maximă – 680m; medie – 615m - pantă: minimă – 26.7%; maximă – 80%; medie – 54% - expoziţie: NV - tipul de sol: - substratul: - gradul de înierbare: teren nud - formulă de caracterizare staţională: IIIM2a Unitatea numărul 4: - suprafaţa: 8,48ha - felul degradării: eroziune pluvială în suprafaţă - forma de teren degradat geLotrută: teren foarte puternic erodat (E3) - arealul fitoclimatic: munţi - condiţii geomorfologice: versant superior, ondulat - altitudine: minimă – 480m; maximă – 760m; medie – 620m - pantă: minimă – 17.4%; maximă – 80%; medie – 57% - expoziţie: N - tipul de sol: - substratul: - gradul de înierbare: foarte slab înierbat - formulă de caracterizare staţională: IM2a Unitatea numărul 5: - suprafaţa: 013,78ha - felul degradării: eroziune pluvială în adâncime - forma de teren degradat geLotrută: stâncărie (STC) - arealul fitoclimatic: munţi - condiţii geomorfologice: versant, ondulat - altitudine: minimă – 450m; maximă – 760m; medie – 605m - pantă: minimă – 20%; maximă – 70%; medie – 51% - expoziţie: N - tipul de sol: - substratul: - gradul de înierbare: slab înierbat - formulă de caracterizare staţională: IIM2a

Unitatea numărul 6: - suprafaţa: 9,89ha - felul degradării: eroziune pluvială în suprafaţă - forma de teren degradat geLotrută: teren puternic erodat (E2) - arealul fitoclimatic: munţi - condiţii geomorfologice: versant inferior , ondulat - altitudine: minimă – 365m; maximă – 580m; medie – 472m - pantă: minimă – 26.7%; maximă – 74.7%; medie – 50% - expoziţie: NV - tipul de sol: - substratul: - gradul de înierbare: teren nud - formulă de caracterizare staţională: IM1a 3.3 Stabilirea şi caracterizarea unităţilor staţionale din perimetru Tipurile staţionale din perimetru includ unităţile care au aceeaşi formulă staţională. În perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor s-au identificat 4 tipuri staţionale, notate astfel:T1, T2, T3,T4. Tabelul 3.1 Tipurile staţionale din perimetrul de ameliorare Tipul staţional Unităţi Formula Caracterizarea tipurilor staţionale staţionale staţional componente ă Simbol S (ha) Nr. S (ha) 1 2 3 4 5 6 T1 18,07 1 8,18 IM1a Terenuri erodate geLotrute de eroziunea 6 9,89 pluvială în suprafaţă, cu eroziune moderată şi puternică, din arealul de munte; sol erodat cu textură mijlocie T2 22,3 2 14,35 IM2a Terenuri erodate geLotrute de eroziunea 4 8,48 pluvială în suprafaţă, cu eroziune foarte puternică, din arealul de munte; sol erodat cu textură mijlocie T3 13,78 5 13,78 IIM2a Terenuri stâncoase cu eroziune activă sau stabilizată, calcaroase cu sol zonal litic mijlociu profund T4 7,65 3 7,65 IIIM2a Râpi şi taluzuri naturale dezvoltate în material detritic format din roci dure cu erodisol mijlociu profund TOTA 62,3 62,3 L

În ceea ce priveşte condiţiile de lucru, în raport cu dificultatea acestora tipurile staţionale se pot grupa în 3 categorii; se deosebesc condiţii moderate de lucru pentru tipul T1 (adică pentru unităţile afectate de E1 şi E2), condiţii grele de lucru pentru tipul T2 (unităţi afectate de E3) şi condiţii foarte grele de lucru pentru tipurile T3 (stâncării) şi T4 (râpi şi taluzuri). 3.4 Probleme ce se cer rezolvate în cadrul perimetrului de ameliorare În perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor, situaţiile existente sub raportul degradării, a solului şi pantei sunt diverse. Se întâlnesc atât terenuri afectate de eroziunea în suprafaţă, cu diferite intensităţi ale procesului, cât şi terenuri afectate de eroziunea în adâncime. Solul variază în cadrul perimetrului de la soluri tipice (brune feriiluviale, podzoluri, brune acide) până la erodisoluri. Panta terenului este cuprinsă între 17% şi 81%, existând variaţii mai accentuate de pantă chiar şi în interiorul unor unităţi delimitate. Ca urmare a acestor situaţii, în acţiunea de ameliorare se urmăresc următoarele obiective: - stoparea proceselor de degradare; - ameliorarea stării terenurilor şi protejarea lor; - protejarea râului Hanul Lotrişor şi implicit a râului Lotru precum şi a altor obiective de interes localizate în aval de perimetru (în imediata apropiere a acestuia); - estetizarea terenurilor şi punerea lor în valoare. Pentru atingerea acestor obiective, se cer rezolvate următoarele probleme: 1) Curăţirea terenului de pietre; 2) Refacerea stabilităţii versanţilor erodaţi, a râpilor şi taluzurilor; 3) Consolidarea obârşiei albiilor de scurgere; 4) Reducerea compactităţii solului (afânarea); 5) Înlăturarea carenţelor de nutriţie şi a insuficienţei solului; 6) Ameliorarea globală a condiţiilor de mediu; 7) Asigurarea liniştii în perimetru (restricţionarea accesului).

Cap.4 Soluţia tehnică de ameliorare silvică a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor 4.1 Complexul de măsuri şi lucrări ameliorative Necesitatea adoptării unui complex de măsuri şi lucrări ameliorative decurge din principiul unei ameliorări integrale şi durabile a perimetrului şi este impusă de diversitatea situaţiilor existente, a obiectivelor propuse şi a problemelor de rezolvat. Complexul ameliorativ cuprinde măsuri şi lucrări ce răspund problemelor formulate la capitolul precedent: 1) Adunatul pietrelor; 2) Terase simple şi sprijinite; 3) Garnisaje; 4) Pregătirea solului în vetre; 5) Fertilizare; 6) Lucrări de împădurire; 7) Măsuri de pază şi protecţie a perimetrului. Analizând problemele care trebuie rezolvate în perimetru şi componentele complexului ameliorativ adoptat se poate constata că fiecărei probleme existente i s-a asociat câte o lucrare (măsură) prin care se urmăreşte rezolvarea problemei respective. Măsurile ameliorative au caracter organizatoric şi sunt reprezentate de: restricţii de folosire a terenurilor din perimetru şi din zonă, reguli de exploatare (sunt interzise tăierile rase, păşunatul; exploatarea fâneţurilor şi islazurilor din zonă se va face cu respectarea anumitor reguli), măsuri de pază (executarea unor garduri-vii şi de sârmă ghimpată), alte măsuri (instalarea unor panouri de avertizare etc). Aceste măsuri urmăresc să împiedice extinderea proceselor de degradare, să prevină intensificarea sau reactivarea lor şi să asigure liniştea în perimetru. Lucrările de ameliorare sunt intervenţii tehnice care se execută în perimetru şi urmăresc stoparea proceselor de degradare, ameliorarea şi valorificarea terenurilor. Aceste lucrări pot fi grupate în 4 categorii: A lucrări fitoameliorative: lucrări de refacere a covorului vegetal, înierbare, lucrări de împădurire etc. B lucrări de pregătire şi ameliorare a solului: lucrări de pregătire a solului în vetre, fertilizare şi amendare C lucrări de amenajare a terenului, care dau nota caracteristică lucrărilor din perimetrul de ameliorare, şi sunt lucrări de adunare a pietrelor, lucrări de terasare, garnisaje D lucrări de împrejmuire (pentru paza şi protecţia perimetrului)

4.2 Localizarea şi volumul lucrărilor ameliorative propuse Stabilirea cu mare atenţie a localizării şi extensiunii lucrărilor de ameliorare este foarte importantă, de respectarea condiţiilor impuse de acestea depinzând realizarea unui complex ameliorativ eficient, ieftin şi armonios. În tabelul 4.1 sunt cuprinse volumul şi localizarea acestor lucrări.

Tabelul 4.1 Volumul şi localizarea lucrărilor Nr. crt. 0 1 2 3 4 5

Denumirea lucrării

U.M. Cantitatea Localizarea (ha) lucrării 1 2 3 4 Lucrări de ha 59.4 T1, T2, T3, împădurire T4 Pregătirea solului în ha 41.3 T1 vetre Fertilizare ha 18.2 T2, T3, T4 Adunatul pietrelor ha 12.8 T2, T3, T4 Terase simple ha 33.4 T1

6

Terase sprijinite

ha

15.6

7

Garnisaje

m2

250

8

Refacerea sprijinului lateral Lucrări de împrejmuire

m

340

m

3250

9

Observaţii 5 Sp-0,5*Stc-0,2*SR SE1+SE2+SI60%). Pregătirea solului se va face în vetre de 60x80cm; se folosesc puieţi obişnuiţi (cu rădăcină nudă, de talie mică). Pentru suprafeţele incluse în acest tip staţional, am ales pentru împădurire specii din toate cele 3 categorii; am acordat o pondere mai mare speciei principale, deoarece, eroziunea nefiind foarte accentuată în aceste suprafeţe, după îndeplinirea rolului ameliorativ de către specia principală (pin silvestru), aceasta va constitui principala sursă de material lemnos. Pentru tipurile T2 şi T3 se prevăd tot împăduriri prin plantare în gropi de 30x30x30xcm, pe teren amenajat în terase sprijinite pentru T 2 şi neamenajate pentru T3. Se vor folosi puieţi cu rădăcini protejate, datorită condiţiilor grele de vegetaţie. Pentru unităţile aparţinătoare acestor tipuri staţionale am ales pentru împădurire pin silvestru şi cătină albă, specii mai rustice şi cu un potenţial mai mare de adaptare. În terenurile din tipul T3, datorită unei stări mai avansate de eroziune, am considerat necesară o proporţie mai mare a cătinei în formula de împădurire. Pe terenurile ravenate din T4 se va executa o plantare în cordon, în gropi de 40x40x30cm, în teren neamenajat, cu puieţi naturali de anin alb.

c) Completarea şi întreţinerea culturilor După instalarea culturilor se trece la recepţia acestora. Cu această ocazie se verifică modul de executare a lucrărilor, conform proiectului. Pentru aceasta, se realizează o inventariere pe baza unor observaţii şi măsurători efectuate în cuprinsul unor suprafeţe de probă care sunt dispuse regulat şi însumează 4% din suprafaţa împădurită (2.44ha). Aceste suprafeţe servesc şi pentru controlul anual care se face din toamna primului an până la reuşita definitivă. Controlul anual este o lucrare tehnică prin care se urmăreşte cunoaşterea stării culturilor forestiere instalate, evoluţia lor şi stabilirea lucrărilor necesare în următorii ani de la instalare. Acest control se realizează în perioada 1 septembrie - 31 octombrie. Ultimul control se face în anul în care s-a atins reuşita definitivă (70% din coroanele puieţilor se ating la foioase, înălţimea tulpinii h= 1,5m la răşinoase), ocazie cu care se efectuează şi recepţia definitivă. Controlul se face prin sondaje, verificându-se compoziţia pe specii şi grupe de specii şi stabilindu-se % de completări din primăvara următoare. Lucrarea de completare reprezintă operaţia prin care se instalează o nouă generaţie de puieţi în locul celor dispăruţi datorită calamităţilor (îngheţ), greşelilor tehnice (alegerea greşită a speciilor) şi organizatorice (realizarea în continuare a păşunatului), dificultăţi de adaptare etc. Procentul completărilor preliminării este de cca 30-40% pentru primul an. Lucrările de întreţinere se execută din primul an până la realizarea reuşitei definitive şi constau în revizuiri (îndreptarea puieţilor, încălţarea puieţilor), mobilizări, descopleşiri, precum şi alte lucrări impuse de condiţiile staţionale. Tabelul 4.3.1.2 Lucrări de completare şi întreţinere Tip staţional Formulă Condiţii Procent de Lucrări de întreţinere de de lucru completări Durată Nr. Simbol S Eşalonare estimat Formulă (ha) împădurire (ani) I II III IV V (%) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 T1 41.3 50%Pi moderate 20 5 8 2 2 2 1 1 IM1a 25%Pa 25%Lc T2 15.6 70%Pi grele 30 5 9 3 2 2 1 1 IM2a 30%Că T3 2.6 50%Pi foarte 40 5 11 3 3 2 2 1 IIM2a 50%Că grele T4 1.5 100%Ana foarte 35 4 8 3 2 2 1 IIIM2a grele

4.3.2 Detalierea lucrărilor de pregătire şi ameliorare a solurilor 4.3.2.1 Lucrări de pregătire a solului Pregătirea solului se realizează parţial în vetre şi are rolul de reducere a compactităţii solului (mărirea gradului de afânare), distrugerea crustei, eliminarea vegetaţiei care ar putea stingheri dezvoltarea puieţilor. Pregătirea solului în vetre se face pe o suprafaţă de 41.3 ha (suprafaţă inclusă în tipul staţional T1), iar numărul de vetre la ha este de 5000. Dimensiunile vetrelor sunt de 60x80x40cm (vetre mijlocii). Vetrele se execută manual, cu sapa forestieră, pornind din partea superioară a versaţilor (pentru a avea în amonte teren stabilizat). După marcarea colţurilor vetrei se curăţă suprafaţa respectivă de ierburi, se taluzează peretele din amonte, se mobilizează suprafaţa cu sapa (uneori se face şi o desfundare), vegetaţia şi bolovanii îndepărtându-se în aval. Se asigură o uşoară contrapantă de 2-3% (pentru aprovizionare cu apă). Numărul total de vetre este de 41.3x5000=206500. Suprafaţa unei vetre fiind de 0,6x0,8≈0,5m2, rezultă că suprafaţa totală de pregătit în vetre este de 103250m2=1032.5ari.

4.3.2.2 Lucrări de fertilizare a solului Suprafaţa pe care am prevăzut realizarea de lucrări de fertilizare a solului este de 18.2ha, (cuprinzând suprafeţe din tipurile staţionale T2, T3 şi T4). Desimea culturii este de 6700 puieţi/ha pentru T2 şi T3 şi de 13300 puieţi/ha pentru T 4. Fertilizarea se va realiza cu pâmănt de împrumut, procurat din pădurile aflate în apropierea perimetrului. Aceste soluri trebuie să conţină minim 5% humus de tip moder sau mull-moder. Prin aceste lucrări de fertilizare se urmăreşte înlăturarea carenţelor de nutriţie ale solului din terenurile cu eroziune foarte puternică şi ravenate, precum şi suplinirea lipsei solului din terenurile cu stâncărie. Fertilizarea se va face parţial pe suprafaţă, utilizând o doză de 10dm3 pământ vegetal la puiet. Tehnologia de lucru constă în aducerea pământului până la marginea perimetrului, urmând ca acesta să fie distribuit la puieţi cu ajutorul unor roabe, tărgi sau găleţi. Numărul total de gropi este de 15.6x6700+0,5x2.63x6700+0,8x01.53x13300=129610. volumul de pământ necesar la o groapă fiind de 10dm3, rezultă un volum total de pământ necesar de 1296100dm3≈1296m3.

4.3.3 Detalierea lucrărilor de amenajare a terenurilor 4.3.3.1 Terase simple Suprafaţa pe care urmează a se amenaja terase simple este de 33.4ha (suprafaţa afectată de E1 şi E2 cu I=20-60%). Aceste terase vor fi dispuse în şiruri întrerupte. Rolul lor este de a fragmenta scurgerea, de a reţine materialele care se rostogolesc pe versanţi, de a susţine puieţii în primii ani după plantare, de a asigura stabilitatea versanţilor erodaţi. Terasele se vor dispune după curbele de nivel, sub formă de tronsoane cu lungimea de 5m, cu o întrerupere de 2m între tronsoane. Distanţa adoptată între şiruri este tot de 2m, iar lăţimea platformei este de 1m. Taluzul de rambleu este înclinat la 45°, iar cel de debleu la 60°. Platforma va fi prevăzută cu o uşoară contrapantă de 5-10°, pentru creşterea eficienţei în reţinerea apei. Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii: - fixarea şi materializarea traseelor; - executarea terasei: realizarea platformei pornind din aval spre amonte şi taluzarea pereţilor platformei; - finisarea lucrării: mobilizarea solului, mărunţirea bulgărilor de pământ, îndepărtarea pietrelor şi a altor resturi, nivelarea platformei. Terasele se vor executa toamna, urmând ca primăvara timpuriu să se realizeze reparaţiile care se impun şi să se treacă apoi la plantare.

4.3.3.2 Terase sprijinite de gărduleţe Aceste lucrări se execută pe o suprafaţă de 15.6 ha (din care 7.8 ha aparţin tipului T1, cu I>60%, iar restul de 7.8 ha aparţin tipului T2, cu I=20-60%). Terasele sprijinite se construiesc tot sub formă de rânduri întrerupte. Rolul lor este acelaşi cu al teraselor simple.

În cadrul acestor lucrări trebuie executată şi operaţia de adunat pietre pe suprafaţa luată în calcul. Aceste terase se dispun „în solzi”, fiecare solz având lungimea de 6m, iar între solzi se lasă o întrerupere de 3m. Distanţa dintre rândurile de solzi se adoptă de 4m, iar lăţimea platformei de 0,5m. Tehnologia de execuţie a teraselor presupune următoarea succesiune de operaţii: - fixarea şi materializarea teraselor; - construirea unei terasete cu lăţimea de 40 cm; - baterea parilor pe terasete, realizarea împletiturii de nuiele şi legarea ei din loc în loc cu sârmă; - execuţia terasei şi taluzarea peretelui din amonte; - mobilizarea şi nivelarea platformei şi acoperirea cu pământ bătut a platformei gărduleţului. Pentru executarea gărduleţelor se folosesc ţăruşi din lemn rezistent de stejar,

salcâm şi nuiele verzi de salcie, alun, anin, carpen etc.

4.3.3.3 Garnisaje Garnisajele reprezintă saltele de nuiele cu care se căptuşesc sectoarele terminale ale canalului de scurgere. Aceste lucrări de consolidare a obârşiei ravenei se execută pe toată lungimea intrândului culoarului de ravenă în râpă, respectiv 100m (suprafaţa de garnisare corespunzătoare fiind de 250m2). Pentru perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor am optat pentru tipul al II-lea de garnisaje, cu un strat transversal de 20cm grosime şi unul longitudinal de 30cm grosime. Aceste straturi de nuiele se fixează cu ajutorul unor pari şi longrine. Garnisajele, pe lângă consolidarea sectorului terminal al albiei, au rolul de protejare a patului albiei, împiedicarea desprinderii de noi aluviuni, diminuarea scurgerii pluviale. Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii: - aşezarea unui strat de crăci de 20cm grosime transversal pe patul albiei, apoi a unuia longitudinal de 30cm grosime; - baterea parilor de fixare printre crăci; - fixarea crăcilor cu longrine.

Garnisajele sunt amenajările cele mai rentabile în astfel de situaţii, deoarece nu necesită materiale deosebite (se pot folosi materiale din zonă) şi sunt foarte eficiente. 4.3.3.4 Lucrări de consolidare a malurilor subminate Pe culoarul de ravenă, pentru consolidarea malurilor subminate, se prevăd aceste lucrări de consolidare, pe o lungime de 340m, reprezentând 1/3 din lungimea malurilor subminate. Pe această lungime se vor executa arocamente cu cleionaj, cu rolul de a reface sprijinul lateral distrus şi de a asigura stabilitatea versanţilor. Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii: -amenajarea suprafeţei; -executarea arocamentului (baterea parilor, împletirea nuielelor, fixarea lor cu longrine, umplerea golului cu pietre zidite); -finisarea lucrării.

Materialul utilizat se va procura din apropierea perimetrului.

4.3.4 Detalierea lucrărilor de împrejmuire Lungimea pe care se vor executa aceste lucrări este dată de lungimea conturului perimetrului, care este de 3250m. Împrejmuirea se va realiza cu un gard de sârmă ghimpată cu 5 rânduri, dublat la interior de un gard viu constituit din 4 rânduri de măceş. Rolul lucrării este de a proteja şi izola perimetrul de eventualii dăunători (oameni, animale). Împrejmuirea cu gard de sârmă se execută din bulumaci de lemn (stejar, molid). Aceştia au diametrul de 12-13cm, o lungime de 2,2m, se îngroapă în pământ 0,7m şi se dispun la 2,5m unul de altul. Bulumacii sunt rotunzi, iar capătul care se îngroapă se tratează cu bitum (pentru a preveni putrezirea). Pe bulumaci se întind 5 rânduri de sârmă ghimpată, care se prinde cu ajutorul unor cuie speciale. La fiecare al zecelea bulumac şi la colţuri gardul se întăreşte cu contrafişe. Pentru gardul viu s-a adoptat lăţimea de 0,75m, puieţii fiind dispuşi după un dispozitiv de lucru de 0,25x0,25m. Se vor alege puieţi viguroşi, repicaţi, pentru a realiza cât mai repede gardul viu.

4.4 Breviar de calcule privind soluţia tehnică 4.4.1 Calcule referitoare la lucrările de împădurire a) Calculul numărului de puieţi plantaţi pentru instalarea şi completarea culturilor forestiere. Tabelul 4.4.1.1 Calculul numărului de puieţi plantaţi Tip staţional Simbol S Formul (ha) ă 1 T1 IM1a

2 41.3

T2 IM2a T3 IIM2a T4 IIIM2a Total

15.6 2.63 1.53 61.06

Formul ă de împ. 3 50%Pi 25%Pa 25%Lc 70%Pi 30%Că 50%Pi 50%Că 100%A na -

Nr. Com puieţih -plet. a (%) (mii buc.) 4 5 5,0 20 6,7

30

6,7

40

13,3

35

-

-

Puieţi plantaţi pentru instalarea culturilor Total Nr. pieţi pe specii Pi Pam Lc Că Ana 6 206.5

7 103.2 5

8 51.6 2

9 51.6 2

10 -

11 -

Puieţi de plantat la completă ri (mii buc.) 12 41.3

104.5 2 17.62 1 20.34 9 348.9 9

73.16 4 8.81

-

-

-

73.164

-

-

31.3 6 8.81

-

7.048

-

-

-

-

7.122

185.2 2

51.6 2

51.6 2

40.1 7

20. 3 20. 3

128.634

Numărul total al puieţilor de plantat este de 348990 dintre care: 185220 răşinoase 163770 foioase b) Puieţi plantaţi în gardul viu. Numărul de puieţi plantaţi în gardul viu se calculează cu relaţia: N=L*n/d (1+Pc/100), unde: L=lungimea gardului viu (3250m); d=distanţa dintre puieţi (0,25); Pc=procentul de completări (30%). N=67600 n=numărul de rânduri (4); c) Calculul suprafeţelor de întreţinut.

Tip staţional Simbol S Formulă (ha) 1 2 T1 41.3 T2 15.6 T3 2.63 T4 1.53 Total 61.06

Tabelul 4.4.1.1 Calculul suprafeţelor de întreţinut Lucrări de Suprafaţa întreţinută (ha) întreţinere Nr. Eşalonare Total în anul I II III IV 3 4 5 6 7 8 9 8 2+2+2+1+1 330.4 82.6 82.6 82.6 41.3 9 3+2+2+1+1 140.4 46.8 31.2 31.2 15.6 11 3+3+2+2+1 28.93 7.89 7.89 5.26 5.26 8 3+2+2+1 12.24 4.59 3.06 3.06 1.53 511.9 141.88 124.75 122.12 63.69 7

V 10 41.3 15.6 2.63 59.53

4.4.2 Calcule referitoare la lucrările de pregătire şi ameliorare a solului a) Calculul numărului de vetre şi al suprafeţei pregătite Nv=suprafaţa efectivă*numărul de puieţi/ha = 41.3*5000=206500 Suprafaţa pregătită=N*suprafaţa unei vetre= 206500*0,5=103250m2=1032.5ari b) Calculul cantităţii de pământ vegetal Cpv=∑(doza pentru un puiet *numărul de puieţi/ha * suprafaţa care se fertilizează) =6700*15.6+6700*0,5*2.63+13300*0,8*1.53=129610dm3≈1296m3. 4.4.3 Calcule referitoare la lucrările de amenajare a terenurilor a) Calculul cantităţii de pietre şi bolovani rezultate din curăţirea terenurilor. Volumul rezultat=S*30m2/ha=12.8ha*30m2/ha=384m2 S=suprafaţa de pe care s-au adunat pietrele b) Calculul lungimii teraselor simple L=10000*S*l/(d1*d2)=10000*33.4*5/ (2*7)=119286m S=suprafaţa pe care se propun terase simple; l=lungimea unui tronson (m); d1=distanţa dintre rânduri (m); d2=distanţa dintre mijloacele a două rânduri apropiate (m) c) Calculul lungimii teraselor sprijinite de gărduleţe L=10000*15.6*6/(4*9)=26000m Numărul de pari necesari: n=L/0,5=52000 Necesarul de crăci: C=L*h*0,06125mst/m2=26000*0,30*0,06125=478mst d) Calculul garnisajelor Volumul de crăci=S*0,410mst/m2= 250*0,410=102,5mst

Volumul de pari=S*0,002m3/m2=250*0,002=0,5m3 Volumul de longrine=S*0,004m3/m2=250*0,004=1m3 Consumul de cuie=S*0,02kg/m2=250*0,02=5kg e) Calculul arocamentelor cu cleionaj Volumul de pari=L*0,016m3/m=340*0,016=5,44m3 Volumul de longrine=L*0,001m3/m=340*0,01=3,4m3 Volumul de nuiele=L*h*0,06125mst/m2=340*1,2*0,06125=25mst Volumul de piatră=L*A*1,1=340*0,6*1,1=225m3 f)Calculul lucrărilor de împrejmuire Lungimea de sârmă ghimpată=L*5=3250*5=16250m Numărul de bulumaci=L/2,5m=1300

Cap.5 Eşalonarea şi organizarea lucrărilor 5.1 Lista cantităţilor de lucrări propuse Lista lucrărilor propuse este un deviz cantitativ (antemăsurătoarea), care cuprinde date privind cuantumul lucrărilor şi serveşte la planificarea lucrărilor, evaluarea costurilor acestora, stabilind necesarul de materiale şi de forţă de muncă. Întocmirea acestei liste s-a făcut pe baza detaliilor tehnice (capitolul 4.3) şi a breviarului de calcul (capitolul 4.4). Tabelul 5.1 Lista cantităţilor de lucrări Categoria de lucrări 1 A. Lucrări de împădurire

Codul lucrării 2 A1 A2 A3

B. Lucrări de pregătire şi ameliorare a solului C. Lucrări de amenajare a terenului

D. Lucrări de împrejmuire

B1 B2 C1 C2 C3 C4 C5 D1 D2

Denumirea lucrării

U.M.

Cantităţi

3 Instalarea culturilor forestiere Completarea culturilor forestiere Întreţinerea culturilor forestiere Pregătire în vetre Fertilizare cu pământ vegetal

4 mii buc. mii buc. ha

5 348.990

ari m3

1032.5 1296

Adunat pietre şi bolovani Terase simple Terase cu gărduleţe Garnisaje Arocamente Gard de sârmă ghimpată Gard viu

m3 m m m2 m m mii buc.

384 119286 26000 250 340 3250 67.700

128.634 511.97

5.2 Eşalonarea lucrărilor propuse Lucrările propuse pentru ameliorarea perimetrului de ameliorare Hanul Lotrişor vor începe în primăvara anului 2003 şi se vor desfăşura pe parcursul a 7 ani, deci se vor termina în anul 2009.

Modul de eşalonare al lucrărilor este prezentat în tabel. În primul an se vor executa lucrări pregătitoare, pentru reducerea eroziunii (adunatul pietrelor, garnisajele, arocamentele) şi lucrări de împrejmuire, pentru izolarea perimetrului. În al doilea an se vor executa restul lucrărilor propuse, cu excepţia completărilor care se fac în al treilea an (60%) şi în al patrulea an (40%) şi a lucrărilor de întreţinere. S-a optat pentru această eşalonare în primul rând din considerente economice, pentru a se evita aglomerarea lucrărilor (pentru a nu se crea probleme privind asigurarea forţei de muncă, a materialelor şi a transportului acestora).

Nr. crt. 0 1 2

3

4 5 6 7 8 9 10 11 12

Codul şi denumirile lucrărilor 1 A1 Instalarea culturilor forestiere A2 Completarea culturilor forestiere A3 Întreţinerea culturilor forestiere B1 Pregătire în vetre B2 Fertilizare cu pământ vegetal C1 Adunat pietre şi bolovani C2 Terase simple C3 Terase cu gărduleţe C4 Garnisaje C5 Arocamente D1 Gard de sârmă ghimpată D2 Gard viu

U.M.

Cantităţi de realizat în anul III IV V

I

II

VI

VII

2 mii buc.

3 -

4 348.99

5 -

6 -

7 -

8 -

9 -

mii buc.

-

-

77.18

51.45

-

-

-

ha

-

-

141.8 8

124.7 5

122.1 2

63.6 9

59.53

ari

-

1032.5

-

-

-

-

-

m3

-

1296

-

-

-

-

-

m3

384

-

-

-

-

-

-

m

-

-

-

-

-

-

m

-

11928 6 26000

-

-

-

-

-

m2 m

250 340

-

-

-

-

-

-

m

3250

-

-

-

-

-

-

mii buc.

-

54.16

6.770

6.770

-

-

-

5.3 Elemente de organizare a execuţiei lucrărilor Lucrările de ameliorare din perimetrul de ameliorare Hanul Lotrişor se vor executa de către Ocolul Silvic Sasca Montană, în regie, fără licitaţie. Forţa de muncă necesară este de cca 150 muncitori, organizaţi în 50 de echipe (a câte 3 muncitori), iar echipele vor fi grupate în 10 formaţii de lucru (a câte 5 echipe). Puieţii necesari pentru instalarea noilor culturi forestiere vor fi procuraţi din pepiniera silvică a ocolului; pentru împăduririle cu anin se vor folosi puieţi din regenerări naturale. Pământul vegetal utilizat ca fertilizant se va procura din apropierea perimetrului, materialele necesare pentru terase, garduri şi alte amenajări (pari, nuiele, bulumaci etc.) se vor obţine din produsele secundare recoltate de ocolul silvic din zonă, iar piatra pentru arocamente se va recolta din perimetru. Cuiele, sârma ghimpată şi uneltele necesare se vor procura din comerţ. În cuprinsul perimetrului se vor amenaja: gheţării pentru puieţi, adăposturi pentru nuiele şi materiale, captări de izvoare pentru alimentarea cu apă, poteci de acces în orice zonă a perimetrului, barăci pentru muncitorii din localităţile mai îndepărtate. Se vor procura truse sanitare, se vor amenaja locuri pentru servirea mesei şi pentru adăpost în caz de furtună. Organizarea lucrărilor se va face cu respectarea prevederilor referitoare la protecţia muncii şi P.S.I şi anume: - la plantare şi terasare lucrările se vor executa de sus în jos pe versant, cu muncitorii dispuşi în linie pe curba de nivel; - între muncitori se va păstra o distanţă de minim 1,5 lungimi de unealtă; - se vor folosi unelte corespunzătoare şi în bună stare de funcţionare; - se va folosi echipament de protecţie: salopete, cizme, căşti şi mănuşi de protecţie; - punctele periculoase (teren instabil, dislocări de pietre) se semnalizează cu plăcuţe avertizoare; - se prevăd locuri speciale pentru fumat; - nu se admite aprinderea focului în perimetru; - se face instructajul de protecţia muncii şi se semnează pentru aceasta.

Cap. 6 Costul lucrărilor şi principalii indici tehnico-economici 6.1 Evaluarea costului lucrărilor Tabelul 6.1 Devizul lucrărilor Nr. crt.

Specificări

U.M.

Cantitatea

1

Instalare culturi forestiere Completări culturi forestiere Întreţinere culturi forestiere Pregătirea solului în vetre Fertilizare cu pământ vegetal Adunat pietre Terase simple Terase cu gărduleţe Garnisaje tip II Arocamente cu cleionaj Împrejmuire cu gard de sârmă Împrejmuire cu gard viu

mii buc. mii buc. ha

3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Total CAS – 23% Şomaj – 5% Sănătate – 7% Cheltuieli neprevăzute – 1% TOTAL GELOTRUL

Costul lucrării (lei)

348.99

Indici de cost (lei/U.M.) 2.000.000

128.634

2.200.000

282.994.800

511.97

1.200.000

614.364.000

ari

1032.5

220.000

227.150.000

m3

1296

100.000

129.600.000

m3 m m m2 m m

384 119286 26000 250 340 3250

250.000 9.000 35.000 70.000 200.000 70.000

96.000.000 1.073.574.000 910.000.000 17.500.000 68.000.000 227.500.000

mii buc.

67.700

1.500.000

101.550.000

697.980.000

4.446.212.800 715.840.261 155.617.448 217.864.427 44.462.128 5.579.997.064

6.2 Principalii indici tehnico-economici ai investiţiei 1. 2. 3. 4.

Valoarea totală a investiţiei: 5.579.997.064 lei Suprafaţa ameliorată: 62,3ha Investiţia specifică: 91.475.362 lei Durata de realizare a investiţiei: 7ani (2004 - 2010)

BIBLIOGRAFIE 1. I. Ciortuz: „Amelioraţii silvice”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti – 1981 2. I. Ciortuz: „Îndrumar de aplicaţii practice la Amelioraţii silvice”, Reprografia Univ., Braşov – 1991 3. S. A. Munteanu, I. Clinciu,I. Illyes: „Morfometria bazinelor hidrografice torenţiale”, Reprografia Univ., Braşov – 1980 4. D. Târziu: „Pedologie şi Staţiuni forestiere”, Ed. Ceres, Bucureşti – 1997 5. Clima României, vol. II 6. Geografia României, vol. II 7. Harta geobotanică a R. S. România 8. Harta solurilor din R. S. România 9. Harta geologică a R. S. România 10.Harta geomorfologică a R. S. România 11.Harta climatică a României (după M. Marcu)