Amelioratii Pausa VL [PDF]

Zitiervorschau

Tema proiectului

Să se intocmeasca studiul de fezabilitate (SF) privind ameliorarea silvica a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa, situat pe raza localităţii Păuşa (Căciulata), în judeţul Vâlcea. Studiul va cuprinde următoarele parţi: 1.Caracterizarea generală a perimetrului de ameliorare; 2.Cartarea perimetrului si formularea problemelor ce se cer rezolvate; 3.Soluţia tehnică de ameliorare silvică a terenurilor degradate din perimetru; 4.Detalii tehnice, tehnologice şi organizatorice legate de execuţia lucrărilor; 5.Figuri şi piese desenate.

Braşov 4 Martie 2004

Termen de predare 27 Mai 2004

Date cu caracter general

1. Denumirea obiectivului de investiţii:Ameliorarea şi valorificarea prin culturi forestiere a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa. 2. Amplasamentul obiectivului: Păuşa, jud. Vâlcea 3. Faza de proiectare: studiu de fezabilitate (SF). 4. Codul proiectului: 5101/ 5. Titular de investitie:Ministerul Apelor, Agriculturii, Alimentatiei si PădurilorRegia Nationala a Pădurilor. 6. Beneficiar: R.N.P. Directia Silvică Vâlcea. 7. Proiectant: Universitatea Transilvania din Brasov 8. Situaţia cadastrală: terenuri incluse in fondul forestier. 9. Mod de finanţare: alocaţii bugetare.

Cap.I Cadrul geografic al perimetrului de ameliorare Păuşa 1.1. Localizarea geografică şi situaţia administrativă a perimetrului Perimetrul de ameliorare Păuşa se găseşte în depresiunea Jiblea în părţile depresionare ale Munţilor Căpăţânii pe un afluent al Oltului . Localitatea cea mai apropiată este Păuşa (Căciulata). Coordonatele geografice ale teritoriului sunt : 200 long. E şi 430 lat. N. Din punct de vedere al administraţiei de stat, perimetrul se află pe raza localităţii Călimăneşti, judeţul Vâlcea, iar administraţia silvică este realizată de O.S. Jiblea, R.N.P. – Direcţia Silvică Râmnicu Vâlcea. Limitele perimetrului sunt naturale, la baza acestuia aflându-se râul Olt. Harta localizării perimetrului este redată în figura 1.

Figura 1. Schiţa cu localizarea perimetrului 1.2. Condiţii geologice Unitatea morfostructurală de orogen este Unitatea pericarpatică deluroasă, subunitatea dealurilor subcarpatice şi piemontane getice, dintre Dâmboviţa şi Dunăre, cu structură în cute simple şi monoclinală.Prezintă două părţi distincte: 1.Subcarpaţii Getici în care se separă clar un sector al Muscelelor, între Dâmboviţa şi Olt, alcătuit din formaţiuni paleogene şi miocene, şi un al doilea sector, al Subcarpaţilor Olteniei, dintre Olt şi Motru, constituit din formaţiuni mio-pliocene, prinse în cute simple, local faliate (Geografia României, vol. I, 1983). -sectorul Piemontului Getic, a cărui cuvertură piemontană (de vârstă cuaternară, depăşeşte limitele Depresiunii Precarpatice, înaintând în domeniul Platformei Moesice, iar în N, acoperă structurile subcarpatice. În ceea ce priveşte vârsta geologică a teritoriului, aparţine Neozoicului, perioada Paleogen-Eocen. Dintre rocile existente în cuprinsul teritoriului, predominante sunt formaţiunile de fliş greso-marnos .

Rocile din perimetru sunt de natură sedimentară, sunt uşor friabile şi, în raport cu degradarea, ele se încadrează în grupa rocilor uşor erodabile. 1.3. Condiţii geomorfologice Perimetrul de ameliorare se încadrează în regiunea geomorfologică a Subcarpaţii Getici, respectiv Subcarpaţii Olteniei. Suprafaţa perimetrului este de 40,5 ha şi reprezintă un versant transformat în bazin de către procesele de eroziune. Configuraţia terenului este în general ondulată. Altitudinea medie a perimetrului de ameliorare este de 457m, iar altitudinea minimă 284 m respectiv cea maximă 630 m, inregistrându-se o energie de relief de 346 m. Panta medie a terenului este de 30%, cu variaţii mari, având minima de 16% şi maxima de 75%. Versanţii ce alcătuiesc bazinul format în urma eroziunii au expoziţii N-E şi respectiv N-V iar expoziţia generală a perimetrului este nordică. Datele referitoare la caracterizarea geomorfologică a perimetrului se regăsesc în tabelul nr. 1 Sinteza datelor geomorfologice Tabel nr.1.3. Suprafaţa Altitudinea(m) Panta(%) expoziţia (ha) Minimă Medie Maximă Minimă Medie Maximă Generală Predominantă 40,5 284 457 630 16 30 75 N N 1.4. Condiţii climatice După Köpen, perimetrul de ameliorare se încadrează în tipul Dfbk subtipul Dfk- ţinutul climatic de dealuri şi podişuri, subtipul Subcarpaţilor şi Podişului Getic, districtul de pădure. Perimetrul aparţine topoclimatului complex al Depresiunilor subcarpatice oltene, topoclimatul elementar de culoar (defileu), tipul de versant cu expoziţie nordică (umed şi rece). Regimul termic I

II

III

IV

V

Luna: VI VII VIII IX

X

XI

XII Anual

Temperaturi -2,4 -0,4 4,9 10,8 16,0 19,3 21,3 20,7 16,8 11,0 5,0 0,2 medii lunare Cantităţi 45,4 36,5 40,5 59,0 80,6 99,1 83,4 63,4 53,3 56,9 46,9 42,3 medii lunare de precipitaţii

10,2

Temperatura medie anuală este de 10,2 0C, iar temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) de –2,40C, respectiv temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) de 21,30C. Numărul de zile cu temperatura medie peste 100C este de 192. Numărul zilelor cu t>0 C în perioada bioactivă este de 303. Regimul eolian Vântul dominant bate pe direcţia N-V cu o frecvenţă de 10% şi intensitatea medie de 2m/s. Regimul pluviometric Distribuţia precipitaţiilor dea-lungul anului se prezintă astfel: I 45,4

LUNILE II III IV V VI VII VIII 36,5 40,5 59,0 80,6 99,1 83,4 63,4

IX 53,3

X 56,9

XI 46,9

XII 42,3

AN 707,3

Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 47,5. Evapotranspiraţia potenţială (ETP) I 0

II 0

III 19

IV 52

V 93

VI 119

LUNILE VII VIII 136 122

IX 81

Caracteristicile ploii critice de asigurare 10%. Pentru calculul intensităţii se foloseşte relaţia Gregory: i=

X 44

a + b lg N (t + 1) n

XI 14

XII 0

AN 680

F

= (t +1) n ; F=7.5 la

munte, n=0.5 T=τ; τ= 7.67

S I

=7.74; i=2.536 mm/min

Cuantumul ploii, h= i*t; h=i*τ=2.536*7.74=19.63mm; h=19.54mm Climatul are un rol primordial în declanşarea şi evoluţia fenomenelor de degradare. Climatul umed şi rece, precipitaţiile abundente din lunile de vară au determinat spălarea solului pe suprafeţe întinse din perimetrul de ameliorare după ce a fost eliminată vegetaţia arbustivă şi ierboasă. 1.5. Condiţii hidrografice şi hidrologice Perimetrul de ameliorare Păuşa se află situat în bazinul hidrografic al Oltului. Apele care se scurg din perimetru se varsă în râul Olt, mărind considerabil turbiditatea apelor acestuia.

Reţeaua hidrografică interioară perimetrului este formată din culoarul ravenei existente. La vărsarea în râul Olt acesta are lăţimea maximă-32 m, lăţimea minimă fiind de 8 m. Lăţimea medie a culoarului ravenei este de 20 m. Gradul de fragmentare al perimetrului este dat de raportul dintre lungimea reţelei hidrografice interioare şi suprafaţa sa, fiind de 21 m/ha. Regimul hidrologic este considerat dezechilibrat, ceea ce favorizează fenomenele de eroziune pluvială. Ecuaţia bilanţului pluvial anual se poate scrie: P=E+S0+F, unde P- precipitaţiile căzute S0- scurgerea totală P=E+S0+F E- evapotranspiraţia potenţială 1030=500+S0+F F=0 ⇒ S0=530 mm S

Coeficientul scurgerii totale- k0= P 0=0.51 S

Coeficientul scurgerii în suprafaţă k= P , unde S este scurgerea superficială, S=463.5⇒ k=0.45 Volumul scurgerii: W= 10S*h*k=10*30.6*1030*0.45=141831m3 Ecuaţia de bilanţ a ploii critice: h= hr+hi+hs unde, h- cantitatea de apă unde, h- cantitatea de apă căzută hr- cantitatea de apă reţinută de covorul vegetal şi de neregularităţile terenului hi- apa infiltrată în sol hs- apa scursă 19.54=2+9+ hs⇒ hs=8.54 mm h

coeficientul de scurgere la suprafaţă al ploii critice k= h s= 0.437 Volumul scurgerii la ploaia critică: W= 10S*h*k=10*30.6*19.54*0.437=2613.24 m3 Regimul hidrologic dezechilibrat şi gradul mare de fragmentare al perimetrului, în combinaţie cu substratul uşor erodabil favorizează fenomenele de degradare prin eroziune pluvială, atât în suprafaţă cât şi în adâncime, scurgerile puternice pe versanţi antrenând cantităţi apreciabile de materiale, pietre şi bolovani. Aceste fenomene periclitează stabilitatea terenurilor şi este în detrimentul apelor râului Olt. 1.6. Condiţii pedologice Regiunea pedo-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare este Regiunea Dunăreano-Pontică, Districtul Subcarpaţilor Getici. Solurile din regiune sunt reprezentate de tipul de sol brun acid. În perimetrul de ameliorare solurile au dobândit însă un aspect de mozaic, fiind reprezentate în cea mai mare parte a suprafeţei prin soluri brune acide aparţinând subtipului erodat, pe care se găsesc interpuse erodisoluri sub formă de petice. Fenomenele declanşate în perimetru au îndepărtat treptat profilul de sol, pojghiţă cu pojghiţă şi se tinde, în final, la înlăturarea totală a profilului.

În funcţie de gradul atins de eroziunea pluvială în suprafaţă, în perimetrul de ameliorare, solurile au fost spălate de orizontul cu humus. Acesta mai există în unele suprafeţe insă este subţiat până la jumătate, iar în situaţiile extreme, eroziunea a ajuns să acţioneze la nivelul orizonturilor intermediare şi chiar la nivelul rocii mamă. În cazul zonelor unde a existat un substrat mai dur, prin înlăturarea solului au apărut aflorimente stâncoase în proporţie de aproximativ 50%, terenurile respective fiind denumite terenuri stâncoase. În urma celor precizate se apreciază că starea suprafeţei solului este necorespunzătoare 1.7. Condiţii fito-geografice Marea unitate fito-geografică în care se încadrează perimetrul de ameliorare II Olăneşti este Marea unitate de vegetaţie a pădurilor de tip subatlantic din domeniul fagului. Unitatea din care face parte perimetrul este cea de păduri amestecate de fag, molid şi brad. În regiune principalele asociaţii vegetale sunt reprezentate de alternanţe de grupări forestiere, în care participă în procente diferite, două sau toate trei speciile menţionate. Pe alocuri se pot întâlni făgete sau brădete pure dar pe suprafeţe mici. De asemenea, la altitudini ceva mai mari se găsesc şi pajişti secundare, rezultate în urma defrişării în trecut a formaţiunilor forestiere menţionate mai sus.În perimetrul de ameliorare vegetaţia este reprezentată doar de ierburi răzleţe şi de tufărişuri rare, neoferind protecţia antierozională necesară terenului. Această stare a vegetaţiei se datorează despăduririlor din zonă, efectuate în trecut, urmate de o exploatare abuzivă, prin păşunat, a pajiştilor care au rezultat. 1.8 Condiţii economico-geografice În ceea ce priveşte aspectul economic se menţionează că majoritatea terenurilor au folosinţă agricolă sau sunt exploatate ca păşuni sau fâneţe, principala ocupaţie a locuitorilor fiind agricultura.Pădurile prezintă totuşi un rol destul de important în economia locală, asigurând lemnul de foc şi antrenând prin operaţiunile culturale care se execută periodic în cadrul Jiblea o parte din populaţia activă din zonă. Terenurile din perimetrul de ameliorare sunt incluse în fondul forestier aparţinând O.S. Jiblea. Se apreciază că există posibilitatea recrutării forţei de muncă necesare din zonă. Materialele necesare: puieţi, pari, nuiele, bulumaci se asigură din pepiniera O.S. Jiblea respectiv de pe urma răriturilor efectuate în cuprinsul ocolului.

Cap.II Caracterizarea perimetrului de ameliorare Păuşa sub raportul degradării. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei. 2.1. Procese de degradare care se desfăşoară în perimetru şi modul de declanşare a acestora Procesele de degradare din perimetru sunt determinate de eroziunea pluvială. Eroziunea pluvială îmbracă două forme: eroziune în suprafaţă şi eroziune în adâncime, ambele forme fiind reprezentate în perimetru cu grade de intensitate diferite. Procesele de eroziune în suprafaţă sunt caracteristice pentru terenurile înclinate cu soluri slab coezive, bătătorite şi lipsite de un scut vegetal protector. În raport cu gradul de eroziune, terenurile erodate se împart în trei categorii: moderat, puternic şi foarte puternic erodate, după cum s-a îndepărtat mai puţin de jumătate din orizontul cu humus, peste jumătate sau dacă eroziunea acţionează la nivelul orizonturilor intermediare. Eroziunea în adâncime (ravenaţia) este provocată de către şuvoaiele de apă, pe terenuri cu scurgeri abundente, pe versanţi şi la baza versanţilor. În desfăşurarea procesului se disting două faze: şiroirea şi ravenaţia. În urma proceselor de eroziune în adâncime iau naştere făgaşe torenţiale- ogaşe şi ravene. Ravena, în ansamblu, prezintă trei zone: una de desprindere, una de transport şi alta de depozitare. Zona de desprindere este o râpă unde se concentrează apele scurse din amonte şi de unde se desprinde sistematic materialul. Zona de transport este un canal cu un pat şi două taluze şi în lungul său sunt transportate materialele venite din amonte. Terenurile degradate întâlnite în perimetrul de ameliorare sunt: terenuri moderat erodate, terenuri puternic erodate, terenuri foarte puternic erodate, terenuri stâncoase şi terenuri ravenate. Statistica terenurilor degradate este redată în tabelul următor: Statistica terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Nr. Specificări Suprafaţa Crt ha % 1. Terenuri moderat erodate 13,9 34 2. Terenuri puternic erodate 7,5 19 3. Terenuri foarte puternic 14,2 35 erodate 4. Terenuri ravenate 2,0 5 5. Terenuri stâncoase 2,9 7 Total 40,5 100

tabelul 2.2 Observaţii

2.2. Predispoziţia terenurilor din perimetru la degradare şi estimarea cuantumului probabil al degradării

Aria de eroziune în care se încadrează perimetrul este aria terenurilor cu eroziune moderat-puternică, cu pericol de accentuare a eroziunii. Gradul de erodabilitate şi predispoziţia la eroziune a terenurilor din perimetru se determină prin două metode. Prima metodă, pe bază de indici, ţine seama de cinci factori: roca R, panta morfologică I, factorul pluvial P, textura solului T şi factorul vegetal V. în funcţie de valorile şi tipurile acestor factori se stabilesc fiecare indici care însumaţi dau o valoare care poate caracteriza perimetrul din punctul de vedere al gradului de erodabilitate şi predispoziţie la eroziune. R+I+P+T+V=11 deci rezultă o predispoziţie ridicată la eroziune şi gradul de erodabilitate foarte ridicat Altă metodă a fost stabilită în cadrul programului C.O.R.I.N.E..Această metodă foloseşte tot indici, însă care se înmulţesc astfel încăt în final se poate aprecia un risc potenţial de eroziune şi un risc actual. Textura 1. grea solului: 2. uşoară 3. mijlocie

Grosimea 1. >75 cm solului: 2. 25-75

Pietruire:

Erodabilitatea 0. 0 solului: 1. 0-3 2.

1. >10% 2. 11

Riscul actual de eroziune este ridicat la fel şi riscul potenţial de eroziune. Principalii factori care au favorizat procesele de degradare după dispariţia vegetaţiei sunt ploile cu un cuantum anual ridicat, panta destul de mare a terenului, substratul format din roci friabile. Procesele de degradare s-au declanşat ca urmare a despăduririi suprafeţei şi a păşunatului intensiv. Această situaţie se menţine şi în prezent de aceea e necesară intervenţia cu lucrări de ameliorare ca procesele de eroziune să fie oprite, terenurile să fie stabilizate şi să reintre în circuitul economic. 2.3. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei Având în vedere gradul ridicat de degradare a terenurilor din perimetru cât şi riscul potenţial de eroziune, se conturează o serie de consecinţe grave şi dintre cele mai diverse. Consecinţele pedologice sunt cele mai evidente şi numeroase. Astfel solul a fost bătătorit, destructurat iar orizontul humifer înlăturat în totalitate pe mari suprafeţe din cuprinsul perimetrului.Cuantumul anual al eroziunii se determină cu formula Gaspar-Apostol, în funcţie de ponderea suprafeţelor cu diverse folosinţe, din perimetrul de ameliorare. E=A ∑

Si* ei S

unde, E-cuantumul eroziunii în m3/an/ha Si- suprafeţele cu diverse folosinţe ei-indicii medii de eroziune corespunzători folosinţelor S- suprafaţa totală

E=2

8 *10 + 11.2 * 25 + 53 * 50 + 1.16 * 50 + 4.96 * 60 =64.1 30.6

m3/an/ha

Consecinţele de ordin hidrologic: în urma aportului de materiale aduse de pe versant turbiditatea apelor râului Olt creşte considerabil după fiecare ploaie. Materialele aduse de pe versant sunt în mare parte substanţe organice provenite din orizontul humifer care este sărăcit continuu. Din punct de vedere climatic are loc o modificare în plan local a bilanţului caloric. Datorită lipsei vegetaţiei solul nu îşi îndeplineşte rolul de reţinător de apă astfel încât seceta atmosferică atrage imediat după sine seceta pedologică. Pe plan local climatul este mai arid. Principalul obiectiv pus în pericol de fenomenele care au loc pe versant este râul Olt Acesta este un factor important pentru populaţia din zonă şi poate afecta o zonă mai întinsă datorită faptului că fenomenele de degradare acţionează pe cursul său superior. Procesele de degradare au un caracter dinamic ascendent astfel încât este posibil ca în urma unor ploi abundente şi de lungă durată materialele aduse din amonte să nu mai poată fi în totalitate spălate şi transportate iar nivelul apelor râului şi chiar configuraţia albiei acestuia să se modifice cu consecinţe puţin previzibile. Caracterul dinamic ascendent al proceselor face ca neexecutarea la timp a intervenţiei face ca aceasta să devină tot mai nesigură şi mai costisitoare.

Cap.III. Cartarea terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa şi problemele care se cer rezolvate 3.1. Metoda de cartare adoptată

Prin cartare se înţelege operaţia complexă de identificare, descriere şi caracterizare a unităţilor din cuprinsul unui perimetru de ameliorare, având ca scop raionarea ameliorativă a terenurilor, stabilirea unităţilor operative de lucru şi în final formularea problemelor care se cer rezolvate în perimetru. Metoda folosită pentru cartarea acestui perimetru de ameliorare este metoda de cartare staţională elementară, scara la care se cartează fiind de 1:2500. Această metodă utilizează criterii de ordin staţional şi foloseşte notaţii şi unităţi taxonomice specifice. Concret, criteriile metodei de cartare sunt următoarele: 1. 2. 3. 4.

Natura degradării şi forma de teren degradat Poziţia fitoclimatică a terenului Caracteristica definitorie a terenului (aspect) Solul şi proprietăţile sale (caracteristica pedologică)

Se observă că primul şi cel de-al treilea criteriu se referă la specificul ecologic al suprafeţei iarcel de-al doilea respectiv al patrulea se referă la potenţialul productiv al terenului. Unităţile taxonomice folosite sunt: 1. Clasa de terenuri degradate Este unitatea taxonomică ce grupează toate terenurile care sunt afectate de o anumită formă de degradare, neţinând cont şi de amplasarea lor geografică. Clasele de terenuri degradate cuprind terenuri degradate sub acţiunea factorilor naturali şi terenuri degradate antropic şi sunt în număr de treisprezece, numerotate cu cifre romane În perimetrul de ameliorare Păuşa se întâlnesc următoarele clase de terenuri degradate I Terenuri erodate generate de eroziunea în suprafaţă II Terenuri stâncoase generate de eroziunea în suprafaţă, cu eroziune activă sau stabilizată III Râpi şi taluzuri naturale rezultate în urma procesului de eroziune torenţială şi de alunecare sau surpare 2. Seria zonală a staţiunii reuneşte terenurile degradate din diferite clase şi din acelaşi areal fito-climatic. Există patu serii ce corespund zonelor de câmpie, deal, munţi joşi şi munţi înalţi notate C, D, M1 şi M2. 3. Subclasa de staţiuni este determinată după caracteristica definitorie a terenului degradat care îi conferă un anumit aspect. Pentru fiecare clasă de terenuri degradate s-au stabilit câte două subclase, notate cu cifrele arabe 1 sau 2.

4. Grupa staţională ţine seama de caracteristica pedologică fundamentală (structura, textura solului), grupând terenurile degradate care au condiţii asemănătoare. În cadrul fiecărei subclase s-au identificat câte două grupe staţionale notate cu a respectiv b. 5. Tipul staţional este gruparea de unităţi staţionale cu acelaşi specific ecologic şi potenţial productiv, determinate de cele patru criterii ale metodei, având deci şi aceeaşi formulă de cartare staţională. 6. Unitatea staţională este unitatea taxonomică concretă, delimitată ca o porţiune de teren omogenă din punct de vedere al specificului ecologic şi al potenţialului productiv. Perimetrul de ameliorare Păuşa aparţine seriei zonale M, terenuri degradate din zona munţilor joşi. 3.2. Separarea, descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale din perimetru În cuprinsul perimetrului de ameliorare Păuşa s-au identificat un număr de cinci unităţi staţionale. In funcţie de formele de degradare, ele au fost delimitate pe teren prin şiruri de ţăruşi, iar pe planul de situaţie cu linie întreruptă şi notate cu cifre arabe. Procesele de degradare şi porţiunile degradate din perimetru au fost notate: E1- eroziune de gradul I, terenuri moderat erodate E2- eroziune de gradul II, terenuri puternic erodate E3- eroziune de gradul III, terenuri foarte puternic erodate R- eroziune în adâncime, terenuri ravenate Stc- terenuri stâncoase, unde în urma eroziunii în suprafaţă au apărut la zi aflorimente stâncoase Descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale se va face sub formă de fişe: Unitatea numărul 1: suprafaţa 7,6 ha eroziune în suprafaţă moderată (E1) teren moderat erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi • condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 284 m maximă 430 m medie 357 m -panta: minimă 16% maximă 50% medie 26% -expoziţia: N-V -sol brun acid erodat, având spălat • • • •

•

peste jumătate din orizontul cu humus -teren slab înierbat formula de cartare staţională: IM11a

Schiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul 2: • suprafaţa 4,8 ha • eroziune de gradul III (E3) • teren foarte puternic erodat • teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi • condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 426 m maximă 498 m medie 437,5 m -panta: minimă 35% maximă 70% medie 50% -expoziţia: N -erodisol cu textură uşoară pe fliş marnogresos şi depozite de molasă -teren nud formula de cartare staţională: IM12a Observaţi:

Schiţa unităţii

Unitatea numărul3: • suprafaţa 7,5 ha • eroziune de gradul II (E2) • teren puternic erodat • teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi • condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 346 m maximă 630 m medie 488 m -panta: minimă 18% maximă 45% medie 21.4% -expoziţia: S-V -sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus -teren slab înierbat • formula de cartare staţională: IM11a

Schiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul 4: • suprafaţa 2,0 ha • eroziune în adâncime-ravenaţie (R) • teren ravenat cu substrat molasic • teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi • condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 430 m maximă 560 m medie 495 m -panta: minimă maximă medie 30% -expoziţia: N-V - erodisol cu textură uşoară pe depozite de molasă -teren nud formula de cartare staţională: IIIM11a Observaţi:

Schiţa unităţii

Unitatea numărul 5: • suprafaţa 2,9 ha • teren stâncos (Stc) • teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi • condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 520 m maximă 630 m medie 575 m -panta: minimă 30% maximă 60% medie 37.5% -expoziţia: V -solul zonal a dispărut complet, rămânând doar petice de erodisol litic -teren nud • formula de cartare staţională: IIM11b

Schiţa unităţii

Observaţi:

Unitatea numărul 6: • suprafaţa 9,4 ha • eroziune de gradul III (E3) • teren foarte puternic erodat • teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi • condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 310 m maximă 565 m medie 437,5 m -panta: minimă 35% maximă 70% medie 50% -expoziţia: N -erodisol cu textură uşoară pe fliş marnogresos şi depozite de molasă -teren nud • formula de cartare staţională: IM12a Observaţi:

Schiţa unităţii

• • • • •

•

Unitatea numărul 7: suprafaţa 6,3 ha eroziune în suprafaţă moderată (E1) teren moderat erodat teren erodat din arealul fitoclimatic M1- munţi joşi condiţii geomorfologice: -altitudinea: minimă 284 m maximă 430 m medie 357 m -panta: minimă 18% maximă 50% medie 26% -expoziţia: N-V -sol brun acid erodat, având spălat peste jumătate din orizontul cu humus -teren slab înierbat formula de cartare staţională: IM11a

Schiţa unităţii

Observaţi:

3.3 Stabilirea şi caracterizarea tipurilor staţionale din perimetru După cum s-a menţionat, tipul staţional cuprinde toate unităţile staţionale cu aceeaşi formulă staţională. În perimetrul de ameliorare Păuşa au fost identificate 4 tipuri staţionale notate simbolic T1, T2, T3, T4, a căror caracterizare este redată în tabelul următor. Caracterizarea tipurilor staţionale din perimetrul Păuşa Tabelul 3.3 Tip staţional Unităţi Formula staţionale Caracterizarea tipurilor staţionale staţională Simbol Supr. (ha) Nr. Supr. (ha) Terenuri cu eroziune în suprafaţă din arealul 1 13,9 fitoclimatic de munţi joşi, cu eroziune moderată şi T1 21,4 2 7,5 puternică cu soluri zonale cu textură uşoară

T2 T3 T4

14,2 2,9 2,0

3 5 4

14,2 2,9 2,0

Terenuri erodate din arealul fitoclimatic de munţi joşi, cu eroziune foarte puternică şi erodisoluri cu textură uşoară Terenuri stâncoase din arealul fitoclimatic de munţi joşi, cu aflorimente necalcaroase cu erodisol litic superficial

Râpi şi taluzuri naturale din arealul fitoclimatic de munţi joşi, terenuri cu substrat molasic neconsolidat şi erodisol cu textură uşoară

IM11a IM12a IIM11b IIIM11a

Stabilirea tipurilor staţionale prezintă utilitate practică, acestea constituind unităţi operative pentru care se stabilesc soluţiile tehnice în funcţie de condiţiile de lucru caracteristice. În funcţie de condiţiile de lucru, în cadrul perimetrului de ameliorare,tipurile staţionale au fost grupate în trei grupe de tipuri : 1. tipuri cu condiţii moderate de lucru T1 21,4 ha 2. tipuri cu condiţii grele de lucru T2 14,2 ha 3. tipuri cu condiţii foarte grele de lucru T3 şi T4 4,9 ha 3.4. Probleme ce se cer rezolvate în cadrul perimetrului de ameliorare Din subcapitolele anterioare rezultă faptul că în perimetrul de ameliorare Păuşa se găsesc situaţii dintre cele mai diverse sub raportul gradului şi formelor de degradare, al solului şi al pantei. Astfel se întâlneşte eroziunea în suprafaţă dar şi ravenaţia. Gradele eroziunii în suprafaţă cuprind atât eroziunea moderată şi puternică cât şi cea foarte puternică întâlnindu-se chiar şi situaţii extreme cum sunt terenurile cu aflorimente stâncoase la zi. În funcţie de gradele eroziunii, solurile din perimetrul de ameliorare aparţin de la tipurile zonale erodate şi moderat înierbate până la erodisolurile litice din terenurile nude, neprotejate de vegetaţie. Panta este de asemenea foarte variabilă, pornind de la sub 20% la baza versantului şi ajungând la peste 70% în extremitatea amonte a perimetrului. Obiectivele avute în vedere prin activitatea de ameliorare sunt:  Stoparea proceselor de degradare  Ameliorarea stării terenurilor şi protejarea solurilor  Protejarea apelor din aval  Punerea în valoare a terenurilor  Estetizarea terenurilor În condiţiile existente în perimetrul de ameliorare, având în vedere şi obiectivele urmărite, se pun următoarele probleme care se cer rezolvate: 1. curăţirea de pietre a terenului 2. consolidarea versanţilor erodaţi, a râpelor şi taluzelor 3. consolidarea obârşiei albiei de scurgere 4. reducerea compactităţii solurilor 5. înlăturarea insuficienţei solului şi a carenţelor de nutriţie 6. ameliorarea generală a condiţiilor de mediu 7. asigurarea liniştii în perimetru prin protejarea lucrărilor efectuate 8. corectarea reacţiei solurilor acide

Cap.IV. Soluţia tehnică de ameliorare a terenurilor degradate din perimetrul de ameliorare Păuşa 4.1. Complexul de măsuri şi lucrări ameliorative( Soluţia tehnică de ansamblu ) Ţinând cont de obiectivele urmărite, de diversitatea situaţiilor existente în perimetrul de ameliorare, de problemele care se cer rezolvate şi de suprafaţa perimetrului (fiind practic scoasă din circuitul productiv o suprafaţă importantă sub raportul mărimii ), se impune necesitatea adoptării unui complex de măsuri şi lucrări ameliorative. Având în vedere în permanenţă problemele existente şi care se cer rezolvate, se pot determina componentele complexului ameliorativ, cu care sunt în strânsă legătură. 1. Curăţirea de pietre 2. Consolidarea versanţilor erodaţi, a râpelor şi taluzelor 3. Consolidarea obârşiei albiei de scurgere 4. Reducerea compactitaţii solurilor 5. Inlăturarea insuficienţei solului şi a carenţelor de nutriţie 6. Ameliorarea generală a condiţiilor de mediu 7. Asigurarea liniştii în perimetru prin protejarea lucrărilor efectuate 8. Corectarea reacţiei solurilor acide

1. Adunat pietre 2. Terasare 3. Garnisaje 4. Pregătire în vetre 5. Fertilizare cu pământ vegetal 6. Lucrări de împădurire 7. Măsuri de pază şi lucrări de împrejmuire 8. Amendare

Se observă din lista de mai sus că pentru fiecare problemă apărută în perimetru se găseşte soluţia în lista componentelor complexului ameliorativ. Măsurile ameliorative care se impun, se referă atât la ansamblul perimetrului de ameliorare cât şi la terenurile înconjurătoare şi constau în: restricţii de folosinţă, reguli de exploatare, măsuri de pază şi alte măsuri. Aceste măsuri au drept scop prevenirea apariţiei şi extinderii proceselor de degradare. Restricţiile de folosinţă se referă la faptul că terenul din perimetrul de ameliorare nu poate deveni păşune sau teren agricol, folosinţe care ar reactiva procesele de degradare. Regulile de exploatare: în urma lucrărilor de împădurire, arboretele rezultate nu vor fi exploatate prin tăieri rase, se interzice păşunatul, strângerea de fructe de pădure, activităţile turistice. Măsurile de pază vor fi luate de conducerea ocolului şi vor fi aplicate de către pădurarul în cantonul căruia se găseşte perimetrul.

De asemenea, pe timpul lucrărior şi după, perimetrul va fi scos în evidenţă prin panouri de atenţionare şi prevenire asupra pericolelor potenţiale. Lucrările ameliorative sunt intervenţii tehnice care se execută exclusiv în cuprinsull perimetrului de ameliorare, cu scopul refacerii terenurilor degradate şi se împart în patru categorii: A) lucrări fitoameliorative: lucrări de refacere a covorului vegetal, înierbare, lucrări de împădurire etc. B) lucrări de pregătire şi ameliorare a solului: lucrări de pregătire a solului în vetre, fertilizare şi amendare C) lucrări de amenajare a terenului, care dau nota caracteristică lucrărilor din perimetrul de ameliorare, şi sunt lucrări de adunare a pietrelor, lucrări de terasare, garnisaje D) lucrări de împrejmuire (pentru paza şi protecţia perimetrului) 4.2. Localizarea şi volumul lucrărilor ameliorative propuse Stabilirea localizării şi a extensiunii lucrărilor ce se vor executa în perimetrul de ameliorare sunt de primă importanţă pentru determinarea costului lucrării şi a necesarului de forţă de muncă. Lucrările care se vor executa în perimetrul de ameliorare, volumul şi localizarea fiecărei lucrări sunt prezentate în tabelul care urmează: Volumul şi localizarea lucrărilor 4.2 Nr. Denumirea lucrării U.M. Crt. 1. Lucrări de împădurire ha 2. Pregătire în vetre ha 3. Fertilizare cu pământ vegetal ha 4. Adunat pietre ha 5. Terase simple ha 6.

Tabelul Cantităţi

Localizare

Observaţii

38,65 21,4 17,25 8,55 13.04

T1, T2, T3, T4 T1 T2, T3, T4 T2,T3 T1

Sp-0,5*Stc-0,2*SR SE1+SE2+SI