Adio Clasele Primare IV [PDF]

Zitiervorschau

Adio clasele primare

Cuvînt introductiv:Fiecare început are şi un sfîrşit:omul seamănă seminţe şi trebuie să strîngă roadele, copacul sădit trebuie să rodescă, părinţii ce au dat naştere copilului, trebuie să-l crească, să-l educe, să-l înveţe, să-l vadă la casa lui...Învăţătorul ia copiii în clasa I-a, îi duce pînă în clasa a IV-a şi aici e sfîrşitul, e despărţirea Cred că nu-i învăţător de clasele primare pentru care acest moment să nu fie dureros, pentru că sînteţi ca copiii mei.Mult am stat şi m-am gîndit:de la ce să încep? Cum să încep? Ştiţi de la ce am început?De la fotografia de la 1 septembrie 2005,

Trecut-au 4 ani de-atunci De cînd cu paşi mărunţi, V-aţi prezentat în clasa-ntîi Aduşi chiar de mînuţe. Păşeaţi stîngaci,neîncrezători Cu teamă de cei mari, Căci erau mulţi şi toţi priveau La voi voinici şi tari. Acum e greu să spui “Adio! Clase primare,bun rămas!” La ce v-a fost mai drag pe lume, La anii ce-n urmă au rămas. Sînteţi la un început de nouă cale a studiilor gimnaziale.Aş vrea să vă doresc curaj.Nimic nu trebuie să vă sperie,caci ceea ce aţi învăţat timp de 4 ani constituie o bază bună pentru viaţă.Vreau să fiţi sănătoşi şi prin străduinţa voastră să ne bucuraţi pe noi, profesorii, cu succese frumoase la învăţătură.Să bucuraţi părinţii şi să le mulţumiţi pentru căldura sufletu-lui,pentru neodihna mîinilor, pentru durerile de inimă provocate de faptele voastre nechib-zuite,copilăreşti.

1.Dragii noştri spectatori Mame,taţi, fraţi, verişori, Fiţi cu noi îndurători... 2.Patru ani am cercetat, Patru ani în lung şi-n lat, De toate noi am învăţat. 3.Le-am văzut, le-am cunoscut Hărnicia, dar şi lenea... Pe hîrtie le-am ţesut, Le-am dat viaţă, le-am crescut.. 4.Acum vi le-nfăţişăm Şi de n-om şti să jucăm, De ne mai şi încurcăm.... 5.Fiţi cu noi îndurători – Mame, taţi, fraţi, verişori,

Dragii noştri spectatori.

8.Întotdeauna soarele răsare, Mereu sînt pescăruşi pe mare, Întotdeauna fluturii coboară Şi-n sufletul meu aduc primăvara! 9.Mereu părinţii-mi voi iubi Şi-alături de ei mereu voi fi, Căci patru ani cînd mi-a fost greu Lîngă mine ei au fost mereu Şi m-au ,înţeles, şi m-au ajutat, Şi-n viaţă pe calea cea dreaptă. M-au îndrumat. 10Cît cînt copil, o sărbăroare E fiecare zi din viaţă, Mă-alintă mama iubitoare Bunica, dulce mă răsfaţă. 11.Mă văd în fiecare floare, Şi-mi rîd bujorii de pe faţă. Mă-ncîntă orice culoare Şi-ascult cu drag orice povaţă. 14.În patru ani de zile, Am aflat cuvîntul magicE cuvîntul mulţumesc. Îl rostesc, pornit din suflet Am ajuns să-l îndrăgesc. 16.Cînd te văd, spun bună ziua, Iar cînd plec, la revedere, Cînd vorbeşti, eu nu-ţi tai vorba. Dacă dorm, păstrez tăcerea. 17.Nu te fac să-aştepţi vreodată, Şi mă port frunos la masă. Eu respect pe toată lumea, Am cei şapte ani de-acasă. Sceneta „Profesoarele” I profesoară:Azi am avut o zi dintre cele mai frumoase.M-au ascultat toţi copiii, au fost cuminţi, au scris frumos şi corect – şi le-am dat o temă destul de grea... II profesoară:Şi clasele mele s-au comportat frumos.Ce copii inventivi sînt...Nu încetez să mă minunez...Au scris niste compuneri, o dulceaţă!Plec mulţumită acasă, ca aproape în fiecare zi... III profesoară:Vă duc cu maşina pînă la oprire.Azi merg în centru.Îmi trebuie nişte pantofi noi.Tu nu vii?Doar locuieşti în centru, pot să te duc pînă acasă. Diriginta:Nu, mulţumesc, eu mai rămîn. I profesoară:De ce nu vii cu noi?Aştepţi pe cineva? Diriginta:Da, asta e.Aştept o mămică. II profesoară:A cui?Tot a lui Ionuţ? Diriginta:Da, tot pe mama lui Ionuţ.Am aşteptat-o şi ieri, dar n-a putut să ajungă.M-a sunat să se

scuze...Sper să poată veni astăzi.(sună telefonul). I profesoară:(ridică receptorul)Da.Bună ziua.Un moment, vă rog.(Înmînă dirigintei).Da!E pentru tine.Cred că e mama lui Ionuţ. Diriginta:Alo!Da!Bună ziua!Bine, dar acelaşi lucru mi l-aţi spus şi ieri.V-am rugat să vă faceţi timp pentru astăzi. Eu ştiu că sînteţi foarte ocupată, dar vă rog să mă înţelegeţi, vreau să vă vorbesc. Nu, îmi pare rău, lucrurile acestea nu se rezolvă prin telefon.Trebuie să vorbim faţă în faţă. Nu, nu vă ţin mult.Ştiţi, e vorba totuşi despre fiul D-voastră. Nu trebuie să vă scuzaţi. Da, vă rog, veniţi!Vă aştept aici toată ziua, dacă e nevoie. Cum, aţi şi ajuns?Aaa!Vorbeaţi din maşină!Bine, vă aştept în cancelarie, după cum v-am spus.La revedere! III profesoară:Succes!Ne vedem mîine.La revedere! Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Ionuţ. Mama:Bună ziua!Să ştiţi că am amînat o întîlnire foarte importantă. Diriginta:Bine aţi venit, doamnă!Întîlnirea noastră e mai importantă.E foarte importantă pentru Ionuţ. Mama:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.De aceea am şi venit. Ce poate fi atît de misterios? Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale) Mama:Da...ce sînt acestea? Diriginta:Proba de evaluare. Mama:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o compunere cu titlul Meseria preferată;”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atîta lucru maţi chemat? Diriginta:Vi se pare puţin lucru? Mama:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în valoare de 50 000 $?Ştiţi, eu credeam că Ionuţ a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii sau mai ştiu eu ce.Iar D-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hîrtie cu numele băiatului meu pe ele şi cu nişte teme...extreme de... Diriginta:De simple. Mama:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple. Diriginta:V-am arătat că fiul D-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.Le-a lăsat, după cum vedeţi complet albe. Mama:Şi...bine...asta e problema şcolii, a D-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur casă, masă, îmbrăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un apartament, o maşină, un loc de muncă mai tîrziu.Dar cu extemporalele?Nu e treaba mea.Nu e responsabilitatea mea.E a D-voastră în realitate şi în totalitate... Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de mine.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu!Mama mea îmi spune,că n-a ajuns copilul acasă.Ştiţi ceva de asta? Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte! Mama:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici? Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă.Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.Am crezut că vom discuta noi puţin şi că după aceea îl chemăm pe Ionuţ să vorbim împreună cu el.Numai că văd, că nu vreţi să înţelegeţi problema în adaptarea şi adevărata ei lumină. Mama:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit, aflînd că Ionuţ n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe mama, să-i spun şi ei, că îl iubeşte ca pe ochii din cap. Alo!Mama!Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl aduc eu acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa!

Băiatul mamei, ce s-a întîmplat?Poate eşti îndrăgostit? Ionuţ:lasă, mamă, lasă.. Diriginta:Ionuţ, te rugăm să ne spui tu la amîndouă, de ce n-ai scris? Mama:Hai, Ionuţ, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii că eu am mereu treabă multă.Hai, spune-i mai repede, de ce n-ai scris nimic în lucrări şi hai acasă! Ionuţ:Da. Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă? Mama:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci lucrările.Lăsaţi, cămi spune el mie sau bunicii şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar Ionuţ se întoarce Ionuţ:Puteţi să ţineţi un secret? Diriginta:Da. Ionuţ:Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul de bancă, m-am gîndit la cearta noastră şi.....(clasa intră) Diriginta:Linişta!Linişta!Cine-mi spune ce sărbătoare se apropie? Toţi:Vine vacanţa mare!Terminăm clasa a IV Învăţătoarea:Astăzi din pomul copilăriei au plesnit 20 de muguraşi şi din mijlocul lor petalele şi-au deschis îmbrăţişările pentru un buchet de flori-florile sufletului meu. Am rugat clipa să oprească “ceasornicul timpului”.Atît de mult am rugat-o,dar ea nu m-a ascultat.Şi,totuşi,clipa despărţirii a venit. ”Clipa despărţirii” 1.A sosit şi clipa despărţirii, Despărţirea de tot ce-i mai sfînt, Patru ani de carte şi de joacă Vai,ce repede-au trecut la rind. 2.Eram timizi cu toţi la-nceput, Nu ştiam ce-i bine şi ce-i nu. Noi împreună am intrat în clasă Şi în faţă aveam acelaşi drum. 3.Aveţi suflet mare ca o pîine, Cîte-o bucăţică am rupt din ea, Mult am vrea ca să rămîna-ntreagă, Dar nimic nu mai putem schimba. 4.Va veni vacanţa noastră mare, Vom pleca-n pădure la izvor. La revedere,dragă-nvăţătoare. Ne-a fi bine,dar ne-a fi şi dor.

“Amintiri” 1.Eram micuţi odată, La şcoală mult doream, Şi-acea întîia dată

Cu toţi o aşteptam. Vremea trece iute, Rămîn doar amintiri, Amintiri plăcute De cînd eram copii. 2.Ne-am luat ghiozdanul, La şcoală am plecat Şi profesoara noastră De toate ne-a-nvăţat. Refren: 3.Patru ani de şcoală Uşor s-au strecurat, Clasele primare Acum le-am finisat. Refren: 4.Vom creşte mari odată, În viţă vom păşi, De tine,profesoară, Cu drag ne-om aminti. Refren:

5.Lăsaţi-mă să fiu copil, Să simt că am copilărie, Lăsaţi-mă să înfloresc Ca floarea dulce din cîmpie. 6.Lăsaţi-mă să fiu copil, Să zburd o clipă fericită, Să simt că primăvara e Şi pentru mine mult dorită. 7.Lăsaţi-mă să fiu copil, Lăsaţi-mă spre cer să zbor, Deschideţi lacătul iubirii Şi uşa spre-al meu viitor… Cîntecul”În grădina copilăriei” 1.În grădina copilăriei Florile au nume,nume de copii. În grădina copilăriei Ai şi tu o floare,chiar dacă nu ştii. În grădina copilăriei Zîna cea mai bună are un palat. În grădina copilăriei Orice vis devine adevărat. Refren: Vino după mine, vino pe cărare. Vino împreună să găsim o floare. Floarea minunată care împlineşte Orice dorinţă cît ai zice”peşte”. Ştii ce aş ruga-o eu? Să rămîn copil mereu. 2.În grădina copilăriei Nu există iarnă,nu există frig. În grădina copilăriei Nimeni n-are frică,frică de nimic. În grădina copilăriei Soarele e darnic,vîntul e zglobiu. În grădina copilăriei Vreau şi eu o floare să mai fiu. Refren: 8.Cineva – albinuţa i-a spus, Cineva – fericire a numit-o, Noi am numit-o – înger de sus, Mărinimoasă am numit-o Şi am îndrăgit-o. 9.Draga noastră dirigintă, La şcoală ne-aţi fost părinte: Bine-am făcut – ne-aţi lăudat, De-am greşit – ne-aţi corectat. 10.Răbdare aţi avut un car, Dar n-a fost totul în zadar,

Perii cărunţi, acele cute Şi toate vorbele durute. 11.Pe toate noi le-am provocat, Dar n-o făceam intenţionat. Ne-aţi modelat cu-atîta greu, Noi vă vom mulţumi mereu. Tot ce aţi clădit cu-atîta spor, Vom folosi în viitor.

15.Patru petale furate de vînt,patru mărgăritare aruncate în izvorul nesecat al cunoştinţelor. Multe ne-aţi învăţat,multe ne-aţi spus,dar şi noi avem multe a vă spune.Din inimă,din suflet, pentru Dumneavoastră. 16. Scumpa noastră profesoară, Vă iubim atît de mult Chiar din prima zi de şcoală Eu am vrut să vă sărut. Ca să nu rămîn cu împrumut Îmi permiteţi acum să vă sărut? 17.Mereu blîndă şi duioasă, Lucruri bune ne-nvăţat: Să iubim a noastră clasă Şi să fim disciplinaţi. 18.Ne explică cu răbdare Ea probleme complicate Exerciţii, ecuaţii Rezolvăm şi situaţii: Nu e pentru nătăfleţi, Iar gramatica e grea Căci conţine, vezi tu bine, Predicate – mpiedicate, Complemente încurcate. Chiar prin somn visez ades Substantive, mai ales, Nu e glumă-n clasa-a patra Ne aşteaptă grea-ncercare. E severă-nvăţătoareaScade nota la purtare. Serioşi să fim, cuminţi Cum ne-nvaţă şi părinţii, Să fim absolvenţi voioşi, Harnici şi sîrguincioşi. Doamna – nvăţătoare vrem să fie Mîndră de noi,măi frăţie. 19.Mă mîndresc cu clasa mea: Eminenţi avem în ea, Multe fete şi băieţiToţi sîntem copii deştepţi. 20.Clasa mea e foarte bună Şi la carte,şi la glumă,

Mie-mi place clasa mea Pentru c-am crescut în ea. 21.Te privesc la despărţire, Vreau o rugă să-ţi vorbesc: „Să ne rabzi şi să ne ierţi De năzbîtii de băieţi. Scumpa profesoara mea, Pe noi nu te supăra!” 22.Ne-ai învăţat, ne-ai probozit Şi ne-ai iubit de-o seamă, Învăţătoarea noastră: Un sfert – icoană, Un sfert – mamă. 23Despre prima învăţătoare Aş vorbi un an şi-o vară Şi-ncă-o primavară, poate, Însă timpul ne desparte. 24.Pentru trudă şi răbdare, Suflet bun, inimă mare, Doamna noastră, Vă iubim Şi pentru tot, Vă mulţumim! Sceneta „Păcală” -Un-te duci, cu pasul mare, fecioras de-al lui Păcală? -Un-se duce fiecare, cînd i-i tare dor de şcoală. -Bre! N-o face pe-nţeleptul!Şcoala doar e-n altă parte! -Dar eu ştiu un drum de-a dreptul, ce-nconjoară şapte sate. -Cei de şcoală au ghiozdane, dar tu pleci cu mîna goală? -Am şi-o geantă năzdrăvană, dar de ieri s-a dus la şcoală! -Ore multe-s înainte, foamea încă nu te curmă? -Mi-am luat şi trei plăcinte, însă ele vin din urmă. -Ai şi-agende, nu mi-i spune? -Am chiar două:una pentru note bune, alta pentru note rele. -Vai, cît de deştept mai este cel Păcală din poveste! 27.Mama, nana, tata şi bunica, Vor din noi sa facă vunderkinzi, Şi ne-ndeamnă toată ziulica Să ne comportăm ca nişte sfinţi. Dacă vreţi să fim mai talentaţi, Daţi-ne mai multă libertate! Distracţii mai multe să ne daţi! 29.Tare-mi este dragă şcoala, Că m-apucă plictiseala Vin cu chiu cu vai la lecţii, Dar mă sprijină pereţii. 30.Eu la lecţii stau chitic, Nu răspund, nu ştiu nimic, Mă-nvîrtesc, de somn duc dorul, „2” îmi pune-nvăţătorul.

31.Foişor într-un picior, Să înveţi nu e uşor, De cu zori şi pînă-n seară Stau cu cartea subsuoară. 32.Mama-mi spune să citesc, Tata ca să povestesc, Eu răspund cu bucurie: „Dă-o naibii de citire!” 33.Citirea nu mi-e pe plac, Gata sînt orice să fac, Să alerg în fuga mare: „Mamă, dă-mi ceva mîncare!” 34.Matematica e grea Nu-nţeleg nimic din ea, Cum încerc a rezolva, Mă apucă inima... 35.Tot probleme să rezolvi De cu zi şi pînă-n zori: Înmulţirea, împărţirea Pîn-te-aduc la ameţire. Probleme n-am rezolvat Iarăşi „2” am încasat. 36.Ce să fac, ce să fac? Matematicii nu-i plac! Parcă ea îmi place mie? Ba deloc!E-o nebunie! X şi Y să-i găsesc, Dar nici cum nu-i potrivesc. 37.Limba-i tare-i complicată, Cum să scrii corect ţi-arată Enunţuri s-alcătuieşti Pînă cînd îmbătrîneşti. 38.Ce-i acela substantiv? N-am ştiut, nici n-am să ştiu, Dar cunosc ce-i predicat, Să vă spun?Iată am uitat... 39.Ochii, capul-tot mă doare Cînd îmi dau de studiat Cîte două teme-odată La ştiinţe neapărat. Însă eu nu-nvăţ şi basta, Iarăşi m-a lovit năpasta. Apa, solul ce mai este? Luna unde se găseşte? 40.Muzica îmi place mult Şi mi-e drag s-o ascult, Însă eu nu pot cînta, N-am auz nici n-oi avea. 41.Fac ce vreau.De vreau, eu cînt Pîn-mă dor dinţii-n gît. Şapte note muzicale Cînd le-ncep a le cînta,

Fug şi mîţele din cale, Do-re-mi şi la-la-fa. 42.La desen şi muncă noi Facem mare tărăboi, Modelăm şi desenăm, Note mari doar aici avem. 43.Profesorii noştri vor să facă Din noi nişte roboţi ce toate-ar şti, Dar dorinţa lor nu se-mpacă Cu esenţa noastră de copii. Cîntecul „Drumurile noastre” 1.Tot ce-a fost frumos în clasa noastră Nu vom da uitării, Ani şi luni, şi nopţi la rînd povară Clipa despărţirii, Ne vom aminti de doamna învăţătoare Numai cu iubire. Draga noastră, prima învăţătoare, Multă fericire. Refren: Cine va uita vreodată, Aceşti ani frumoşi de şcoală, N-o să aibă alinare, Viaţa toată, viaţa toată. Cine va uita vreodată, Aceşti ani frumoşi de şcoală, Plini de vise şi speranţă, Noi păşim în lumea mare. 2.N-o să mai fim clase primare, Chiar să vrem vreodată, Dar mai credem însă cu speranţa-n Cheiţa fermacată. N-a fost greu, dar nici n-a fost uşor, Nu vom mai regreta, Ne rămîne doar prietenia Pe care-o vom păstra. 52.E mare meritul învăţătoarei care ne-a aşteptat şi tot atît de mare e meritul părinţilor care ne-au pornit în fiecare dimineaţă la şcoală. 53.A avea părinţi înseamnă a fi avut.Să ne ocrotim părinţii, să-i ajutăm,să le veghem lumina şi liniştea.Iată de ce, oricît de departe ar fi primăvara bucuriei noastre, oricît de apăsătoare ar fi tristeţea sufletului, e destul să ne amintim de părinţi şi pe dată ne simşim pătrunşi de o lumină răscolitoare, de o căldură dogoritoare de viaţă. 54.Stimaţii şi bunii noştri părinţi!Ne închinăm pînă la pămînt pentru grija ce ne-o purtaţi, pentru bunătatea sufletească, pentru copilăria fericită, pentru sfaturile ce ni le daţi, pentru tot ce-aţi făcut şi faceţi pentru noi.Să ne trăiţi ani mulţi, sănătoşi şi să auziţi numai de bine despre noi.

55.Mulţumim părinţilor care mai cred în poveşti şi în poezii şi nu obosesc niciodată să fie copii. 56.Zic adio-nvăţătoarei Şi văd cerul se destramă, Şi spulberător coboară Patru stele de aramă. 57.Şi timpul veşnic se va scurge iar şi iar, Dar pentru noi veţi fi un sfînt altar. Alţi copii vor veni, alţi copii veţi iubi, Dar ca noi nu vor fi, nu vor fi, nu vor fi...