Discurs Michelle Obama [PDF]

Zitiervorschau

Discursul care face obiectul analizei noastre poartă numele de „How hard you work” și a fost susținut de Prima Doamnă a Americii cu prilejul Convenției Naționale Democrate, eveniment desfășurat în perioada 4 – 6 septembrie 2012 în Charlotte, cel mai mare oraș din Carolina de Nord. Eveniment cu tradiție îndelungată, Convenția Națională Democrată se desfășoară o dată la patru ani, este un prilej de armonizare a partidului și, de asemenea, reprezintă cadrul de nominalizare și legitimare a duetului-candidat în cadrul alegerilor naționale din Statele Unite ale Americii. Practic, evenimentul constituie un aliaj de forțe, o suită de discursuri de susținere a candidaților prezentate de lideri de vârf ai partidului, dar și ai altor vectori de imagine, de la vedete de televiziune la susținători fervenți. Convenția atinge punctul culminant odată cu susținerea discursului de acceptare a nominalizării de către candidat, ultimele două convenții avându-l drept protagonist pe Barack Obama. Prestația retorică a Primei Doamne a durat 25 de minute și a reprezentat apogeul primei zile a convenției, fiind prezentată cu entuziasm de penultima oratoare, Elaine Brye, o profesoară din Ohio, mamă a patru tineri care își servesc patria în cadrul forțelor armate americane. În lumina celor prezentate, discursul lui Michelle Obama este, poate, al doilea cel mai puternic moment al convenției, după discursul de acceptare al lui Obama, Prima Doamnă fiind vectorul de imagine cel mai de seamă al candidatului: „Într-o manieră copleșitoare, Michelle Obama a reprezentat o valoare în campania soțului ei: un simbol al curajului și al eleganței în condițiile presiunii cotidiene generate de grija pentru o familie numeroasă” Esența discursului o constituie legitimarea lui Barack Obama ca Președinte al Statelor Unite ale Americii, întregul discurs fiind o pledoarie pentru cel mai puternic lider al lumii, cu accent pe contribuția pe care și-a adus-o la progresul Americii prin muncă și motivație și pe imperativul unui nou mandat pentru a-și transpune în realitate viziunea asupra a ceea ce America poate deveni. De asemenea, tema centrală a discursului o constituie – așa cum putem deduce și din supranumele cu care discursul s-a făcut remarcat – munca, efortul susținut pentru a veni în întâmpinarea problemelor sociale cu care se confruntă cetățenii americani. În acest context, ideea-forță a discursului este următoarea: „contează mai mult volumul de muncă pe care îl depui decât recompensa materială pe care o obții” După cum spuneam, discursul este prezentat cu prilejul legitimării de către democrați a candidaturii lui Barack Obama și constituie un vehicul de potențare a mesajului acestuia. Discursul legitimează măsurile și ideile politice ale lui Obama și susține necesitatea unui nou mandat pentru ducerea la bun sfârșit a viziunii sale, a planului acestuia de a conduce America spre armonie și echitate socială, prosperitate și securitate, prin muncă susținută și efort colectiv. Mai mult, soția președintelui nu ratează ocazia de a accentua puterea, grandoarea Americii în lume și unicitatea spiritului american. “I want to start by thanking Elaine. Elaine, thank you so much. We are so grateful for your family’s service and sacrifice. And we will always have your back”. Discursul debutează cu mulțumiri la adresa lui Elaine Brye – cea care anunță apariția Primei Doamne –, mamă a patru cadre ale forțelor armate americane. Michelle Obama continuă cuvântarea printr-un elogiu la adresa spiritului american; vorbește despre devotament, ospitalitate, solidaritate – “I’ve seen it in teachers in a near bankrupt school district who vowed to keep teaching without pay. I — I have seen it in people who become heroes at a moment’s notice, diving into harm’s way to save others, flying across the country to put out a fire, driving for hours to bail out a flooded town”. Ideea despre profesorii dispuși să își îndeplinească misiunea fără recompense financiare ascunde justificarea măsurilor întreprinse de Obama în contextul economic delicat, sindicaliștii din sectorul public fiind nemulțumiți în acest sens. Apoi, Prima Doamnă reiterează ideea patriotismului, a sacrificiului pentru patrie: “In the young men blinded by a bomb in Afghanistan who said simply, «I’d give my eyes 100 times again to have the chance to do what I have done, and what I can still do»”. Sacrificiul american este nuclul dur al discursurilor lui Barack Obama, el fiind responsabil de retragerea armatei din Irak și de eliminarea liderului al-Qaida. Mai mult, din ultimele declarații [1] ale președintelui rezultă că o prioritate majoră pentru acest mandat este revigorarea păcii dintre Israel și Palestina. De asemenea, anul trecut Obama vorbea despre retragerea trupelor din Afghanistan. Prin frazele ingenios așternute ale lui Michelle Obama, aceasta nu doar că își exprimă prețuirea față de cei care se dedică patriei, dar reliefează și meritele președintelui american și politicile acestuia în domeniul relațiilor

internaționale și al combaterii terorismului. Prin întreaga secvență introductivă, soția președintelui subliniază viziunea acestuia privind caracterul nobil al serviciului public, evidențiind importanța calității de cetățean activ. În altă ordine de idei, Prima Doamnă nu pierde nicio ocazie de a accentua unicitatea spiritului american și a statului american în lume: “how blessed we are to live in the greatest nation on earth”, “I have seen the very best of the American spirit”, “keep moving this great country forward”, “citizens of this great democracy”, “it is who we are as Americans”. Toate acestea au rolul de a antrena publicul, de a-l angaja, de a-l implica, responsabilizându-l și determinându-l să conștientizeze ideea de datorie civică: “And if so many brave men and women could wear our country’s uniform and sacrifice their lives for our most fundamental rights, then surely we can do our part as citizens of this great democracy to exercise those rights”. Primul cadru în care apare Barack Obama accentuează calitatea de actor politic a acestuia, și nu de so ț sau tată, ceea ce reprezintă o nouă marcă a patriotismului, reflectând devotamentul față de țară “While I believed deeply in my husband’s vision for this country, and I was certain he would make an extraordinary president, like any mother, I was worried about what it would mean for our girls if he got that chance”. Michelle abordează problema egalității de șanse, amintind de eforturile bunicii președintelui de a oferi un trai decent familiei și, totodată, accentuează ideea de speranță promovată în discursul lui Obama, speranța unui trai mai bun pentru urmași: “Barack’s grandmother started out as a secretary at a community bank. And she moved quickly up the ranks, but like so many women, she hit a glass ceiling. And for years, men no more qualified than she was, men she had actually trained, were promoted up the ladder ahead of her, earning more and more money while Barack’s family continued to scrap by.” Mai mult, Michelle Obama invocă semnarea de către președinte a The Lilly Ledbetter Fair Pay Act, pentru eliminarea discriminării salariale. Un alt element referitor la drepturile femeilor constă în segmentul despre susținerea de către Obama a drepturilor reproductive ale femeilor: “And he believes that women are more than capable of making our own choices about our bodies and our health care”. Un alt aspect ideologic prezent în discursul Primei Doamne este reconstruirea economiei. Bazându-se pe puterea exemplului, ea pleacă de la exemplul unor oameni simpli, din clasa muncitoare, exemplul tatălui ei și al bunicii lui Barack, pentru a justifica măsurile economice întreprinse de președinte în decursul primului mandat, pe fondul crizei economice: “He’s thinking about the pride that comes from a hard day’s work […] That is why he cut taxes for working families and small businesses and fought to get the auto industry back on its feet. That’s how he brought our economy from the brink of collapse to creating jobs again. Jobs you can raise a family on, good jobs.” Toate exemplele personale prezentate de soția președintelui duc la nucleul dur al discursului, care leagă elementele biografice de aspectele politice într-o manieră ingenioasă: “We learned about dignity and decency. That how hard you work matters more than how much you make. That helping others means more than just getting ahead yourself”.

Spre finalul discursului, Prima Doamnă realizează un bilanț al marilor evenimente ce au condus la configurația actuală a Statelor Unite ale Americii, direcția de acțiune în cadrul istoriei fiind mereu exercitarea puterii în vederea atingerii unui scop nobil. Astfel, Michelle Obama prezintă ideea dreptății – dimensiune esențială a liberalismului modern: “If — if farmers and — and blacksmiths could win independence from an empire, if — if immigrants could leave behind everything they knew for better life on our shores, if women can be dragged to jail for seeking to vote, if a generation could defeat a depression and define greatness for all time, if a young preacher could lift us to the mountain top with his righteous dream, and if proud Americans can be who they are and boldly stand at the altar with who they love, then surely, surely, we can give everyone in this country a fair chance at that great American dream. Because in the end — in the end, more than anything else, that is the story of this country.” Conchidem prin ideea conform căreia discursul Primei Doamne nu este puternic ideologizat, el configurând – mizând pe aspecte biografice – o variantă a Americii din trecut și o alta proiectată în viitorul apropiat, pe premisele unui nou mandat al lui Barack Obama. Manifestând un elan deosebit și o încredere extraordinară în viziunea lui Obama și eforturile de a o transpune în practică, Michelle oferă publicului o mărturie în vederea legitimării candidaturii președintelui în exercițiu.

Analiza de conținut Pentru a atinge dimensiunea cantitativă a lucrării, vom realiza o analiză a cuvintelor-cheie și a frecvențelor celor mai utilizate cuvinte. Discursul reprezintă o suită de 3.128 de cuvinte, cotat de Smart Politics cu nota 12,84[2] din perspectiva accesibilității, ceea ce îl plasează pe primul loc în topul discursurilor din ultimele două decenii. De asemenea, cuvântarea se distinge de celelalte prin frazele lungi, elaborate, având un număr de 30,66 mediu de cuvinte per frază. Cel mai utilizat cuvânt este our, care apare de 40 de ori, apoi we– 36 de apariții –, termeni care se referă atât la ideea de națiune, cât și la cea de cuplu, fiind urmate deBarack, cu o recurență de 29 de ipostaze, ceea ce era de așteptat, în condițiile în care întreg textul a fost construit în vederea susținerii președintelui.

În urma analizei, putem remarca faptul că discursul este centrat în jurul președintelui, care apare în discurs sub diverse forme. Al doilea aspect ca relevanță este ideea de muncă, care constituie, de fapt, tema cuvântării. Apoi, accentul cade pe ideea de familie și de dragoste, după care interesul migrează în zona națiunii americane. O strategie de persuasiune pe care o utilizează Michelle Obama, la fel ca și președintele american, este Regula celor trei, menită să creeze suspans pentru ca la finalul triadei să îl elibereze, accentuând anumite idei și generând aplauze:  “everywhere I’ve gone and the people I’ve met and the stories I’ve heard”  “diving into harm’s way to save others, flying across the country to put out a fire, driving for 

hours to bail out a flooded town” “they are not just going to walk again, they are going to run and they are going to run marathons”

       

“their unconditional love, their unflinching sacrifice and the chance to go places they had never imagined for themselves” “after so many struggles and triumphs and moments” “your values and your vision and the life experiences that make you who you are” “our own choices about our bodies and our health care” “so young, so in love, and so in debt” “our collection of struggles and hopes and dreams” “because of their sacrifice, and longing and steadfast love” “My husband, our president, Barack Obama”

Analiza comunicării non-verbale În primă instanță, vom face referire la limbajul vestimentar al lui Michelle Obama. Prima Doamnă a purtat o rochie de mătase cu motive florale, în culorile roz și gri, fără mâneci. De altfel, soția președintelui și-a obișnuit publicul cu ținute care îi descoperă mâinile, ceea ce îi conferă un aer de feminitate și emană optimism, deschidere și credibilitate. În ceea ce privește limbajul trupului, remarcăm faptul că gesturile Primei Doamne se află în armonie cu mesajul pe care încearcă să îl transmită. Gesticulează aproape pe întreg parcursul discursului, însă gesturile la care recurge sunt unele care punctează ideile, întăresc mesajul, denotând lejeritate și naturalețe în rostirea discursului. Comunicarea non-verbală indică faptul că oratoarea se simte confortabil în fața publicului. Un gest aparte îl face atunci când vorbește despre fiicele ei; Michelle își încrucișează mâinile pe piept, reflectând sinceritate și lăsând impresia unei confesiuni: „You see, at the end of the day, my most important title is still mom-in-chief. My — my — my daughters are — are still at the heart of my heart and the center of my world”. Un element care accentuează optimismul pe care îl emană în susținerea discursului este zâmbetul, pe care și-l păstrează atunci când vorbește despre spiritul american, despre Barack, despre sacrificiile familiilor lor, despre speranță și progresul Statelor Unite. În contrast cu acest optimism, există secvențe în care Prima Doamnă își exprimă îngrijorarea față de fiicele ei sau vorbește despre dificultatea măsurile economice luate de președintele american. În acest context, microexpresiile pe care le putem remarca – ridicarea părții interioare a sprâncenelor, coborârea maxilarului, întinderea unghiului buzelor în jos – confirmă franchețea celor spuse.

Analiza simbolică și conotativă Discursul Primei Doamne cu ocazia Convenției Naționale Democrate este unul profund personalizat, care mizează pe puterea exemplului. Prin intermediul exemplelor personale pe care le prezintă publicului, Michelle Obama încearcă să justifice unele măsuri economice ale președintelui, să accentueze evoluția Statelor Unite ale Americii în decursul primului mandat al lui Obama și să legitimeze un nou mandat în slujba Americii. De asemenea, Prima Doamnă îl portretizează pe Obama drept un om politic devotat țării, actor politic cu viziune, cu coloană vertebrală – care nu a ezitat să abordeze un subiect delicat de teama pierderii capitalului de imagine –, un soț și un tată desăvârșit.

Considerăm că anunțarea prestației retorice a lui Michelle Obama de către Elaine Brye a fost un element de strategie bine gândit, aceasta din urmă vorbind despre modalitatea în care a ajuns în această postură – în urma unei scrisori trimise Primei Doamne în care îi mulțumește pentru interesul pe care îl arată fa ță de cei ce î și servesc patria, Elaine este invitată să viziteze Casa Albă, după care primește invitația de a sus ține un discurs în cadrul Conven ției. Ce o face pe Elaine Brye atât de specială? Este o profesoară din Ohio, mamă a patru tineri, membri ai for țelor armate americane. Într-o manieră subtilă, dar strategică, prezența ei subliniază realizările lui Barack Obama în domeniul diplomației și al combaterii terorismului: „We are so grateful for your family’s service and sacrifice. And we will always have your back”. În altă ordine de idei, pe întreg parcursul discursului, Michelle Obama pune în lumină valorile și educația insuflate de acasă ale președintelui: “But see when — when Barack started telling me about his family, see now that’s when I knew I’d found a kindred spirit, someone whose values and upbringing were so much like mine”. De asemenea, ea pune pe un piedestal familia și transmite publicului ideea că nu statutul social, ci rolul din cadrul familiei definește individul ca om și îi prescrie calea de acțiune optimă: “And let me tell you something, I say all of this tonight, not just as a First Lady, no, not just as a wife. You see, at the end of the day, my most important title is still mom-in-chief”. Pe de altă parte, o idee ce reflectă simplitatea și valorile care le-au fost inoculate poate fi interpretată ca având o conotație negativă, în sensul că, deși nu rostește în mod direct numele oponentului electoral al lui Obama, sugerează contrastul între stilul de viață modest în care au crescut ei și cel luxuriant cu care a fost obi șnuit Mitt Romney: “You see, Barack and I were both raised by families that did not have much in the way of money or material possessions, but who had given us something far more valuable: their unconditional love, their unflinching sacrifice and the chance to go places they had never imagined for themselves”. De aici, putem deduce ideea că președintele se poate raporta și poate rezona mai mult decât oponentul său cu cetățeanul american de rând. Astfel, deși discursul este unul aparent apolitic, prezintă un contrast implicit între valorile și experiența de viață ale lui Obama și cele ale lui Mitt Romney. Mai mult decât atât, o idee-cheie a discursului prezintă președinția în cazul lui Obama ca fiind un factor de potențare, și nu unul de pervertire: “Well today, after so many struggles and triumphs and moments that have tested my husband in ways I never could have imagined, I have seen first hand that being president does not change who you are. No, it reveals who you are”. Revenind la tema discursului, Michelle Obama accentuează ideea efortului susținut ca rețetă a succesului, încercând să justifice o afirmație controversată a lui Obama – You didn’t build that –, care a fost exploatată de oponentul său politic, deși președintele se referea la faptul că succesul e rezultanta acțiunilor trecute ale mai multor contributori: “[We learned] That how hard you work matters more than how much you make. That helping others means more than just getting ahead yourself. We learned about honesty and integrity. That the truth matters. That you don’t take shortcuts or play by your own set of rules. And success doesn’t count unless you earn it fair and square”. În același registru – al muncii susținute – se află și simbolului „visului american”, care presupune șanse și oportunități egale pentru fiecare cetățean. De asemenea, Prima Doamnă valorifică simbolul „națiunii” și invită publicul la exercitarea dreptului democratic de a vota și de a contribui la evoluția societății americane: “Barack knows the American dream because he’s lived it. And he wants everyone in this country, everyone to have the same opportunity no matter who we are or where we are from or what we look like or who we love. And he believes that when you’ve worked hard and done well and walk through that doorway of

opportunity, you do not slam it shut behind you. No, you reach back and you give other folks the same chances that helped you succeed […] So today, when the challenges we face start to seem overwhelming or even impossible, let us never forget that doing the impossible is the history of this nation. It is who we are as Americans. It is how this country was built”. În final, Michelle Obama pledează pentru viziunea soțului ei și invită națiunea americană la responsabilizare – prin realegerea lui Barack Obama – în vederea realizării progresului și justiției sociale, finalizând discursul în manieră strategică, cu sloganul campaniei – Forward –: “[…] then we must work like never before, and we must once again come together, and stand together for the man we can trust to keep moving this great country forward”.

Concluzii

Convenția Națională Democrată reprezintă un nou prilej pentru expunerea calităților oratorice ale Primei Doamne a Americii. Michelle Obama reușește să demonstreze că este un vector de imagine esen țial în campania lui Barack Obama. Prin structura discursului, dar mai ales prin stilul retoric utilizat, Michelle Obama are o prezență cameleonică, în sensul că apare în mai multe ipostaze – mamă, fiică, soție, Primă Doamnă sau simplu cetățean –, indisolubil legate una de cealaltă. Maniera strategică inedită prin care leagă fiecare idee politică a lui Barack Obama de o povestioară personală pare să aibă un impact extraordinar asupra publicului, care – după cum se poate observa din comunicarea non-verbală a celor prezenți în sală – rezonează cu ea, o aprobă și o admiră. De asemenea, ea reușește să genereze stări de spirit alternative: induce nostalgia legată de eforturile bunicii lui Barack Obama de a-i oferi un trai decent, după care insuflă speranța legată de experiența visului american; vorbește despre dificultatea procesului de luare a deciziilor de mare impact, după care promovează optimismul legat de viziunea lui Obama despre cum ar trebui să arate economia, sănătatea și educația. Conchidem lansând ideea că Michelle Obama prezintă calitățile unui bun orator, iar în acest sens președintele american poate avea o concurență veritabilă în persoana soției sale. Deși până în prezent nu a manifestat o poziție în favoarea unei funcții publice, Prima Doamnă are configurația unui om politic și ar putea deveni, cu certitudine, una dintre femeile politice cele mai puternice ale lumii.

http://memorandum.ro/michelle-obama-how-hard-you-work-analiza-critica-adiscursului-v/