Din problemele pedagogiei moderne [2 ed.] [PDF]

Zitiervorschau

G. G. ANTONESCU PROFESOR

UlHVERSIT AR

DIN PROBLEMELE

PEDAGOGIEI MODERNE

EDIŢIA

II

REVAz"CTA ŞI ADĂLIGITA

BUCURESTI EDITURA "CARTEA ROMANEASCA" S, A. 7913

PREFAT Ă LA EDITIA I. ,

J

Lucrarea de faţă cuprinde, pe deoparte capitolele - recompletate - din volumul "Studii asupra educatiei morale şi estetice" (epuizat); pe de altă parte capitole noui din domeniul pedagogiei clasice şi contimporane. Din ultima categorie fac parte: lAoda în pedagogie; Pedagogia trecutului fată de pedagogia nouă; Principiile pedagogice ale lui Rousseau; Influenţa războiului asupra şcoa­ lei; Religia creştină ca principiu educativ; Educatia cetă­ ţenească, precum şi toate :studiile referitoare la organizarea şcolară (cap. III). N'am tratat toate problemele pedagogiei moderne ceeace rezultă chiar din titlul lucrării, - ci o parie din cele mai .importante. Punctul nostru de vedere asupra curentelor "noui(( în pedagogie şi asupra raportului lor cu pedagogia clasică, l-am expus în introducere - "Moda în pedagogie" - şi în primul studiu al părţii istorice (cap. 1): "Pedagog/a trecutului faţă de pedagogia nouă". 1923. Autorul. văzute şi

PREFATĂ J

LA EDITIA II. J

Cu ocazia ediţiei a II-a, care urmează după un an dela publicarea primei ediţii - astăzi epuizată - , am adăugat următoarele capitole noui: Educaţia naţională, Şcoala activă şi Pregătirea corpulai didactic pentru învăţământul secundar. 1924. Autorul.

INTRODUCERE MODA IN PEDAGOGIE 1. Cauza de ordin psihologic, care a

tăcut

ca moda

să devină

mai

Jlccentuată după războiu. ~ II. Pătrunderea modei şi în domeniul culturii. Astfel: a) în artă; b) în filosojie; c) în pedagogie. III. Influenţa nefastă a modei asupra scoalei şi exemplificarea ideii că progresul în cultură se face pe cale de evoluţie, nu revolaţie: a) şcoala activă,· b) pedagogia experimentală; c) fenomenul reacţiunii.

-

IV. Concluzii.

Influenţa,

pe care moda o exercită asupra culturii în ge~ asupra şcoalei in special, nu mai poate fi consi~ derată astăzi ca un simplu fenomen de actualitate, fără con~ secinţe importante, ci trebue privită ca o problemă foarte

nera!

şi

serioasă.

I.

Moda - această boală cronică a Soci2tătii - fi d2vznit mai violentă, deci mai periculoasă, acum după războiu. Faptul e uşor explicabil dacă avem in vedc:"2 că intr'un sistem nervos siăbit - din cauza răsboiului - i ~p.-e3io~ nabilitatea e foarte accentuată la periferie, iar putere:! de rezistenţă şi reacţiunea inhibitoare foarte redusă L1orga~ nul central. De aci rezultă că cedăm uşor capriciilor de moment şi tentaţiilor, cari ne vin dela mediul înconjurător, şi că nu posedăm energia centrală necesară pentru a le in~ frâna pe acestea şi a ne impune linia de conduită dictată de conştiinţa noastră. Această slăbiciune psihofizică, ale că~

G. G. ANTONESCU

6

le putem observa in toate domeniile vieţii - in familie, in viaţa socială de toatezilele, in politică, în artă, etc. - reprezintă mediul cel mai favorabil pentru răspândirea şi înflorirea mierobului modei.

rei

manifestări

şi activităţii omeneşti

II.

Moda a pătruns adânc în domeniul culturii. In raportul dintre modă şi cultură, influenţa a fost reciprocă şi a trecut prin două faze: A) Ahi întâiu a pătruns cultura in modă. Astfel, spre ex., e mai la modă. a frecuentâ "conferinţele monde.ne" şi concertele simfonice, decât a purtă rochie scurtă sau bluză decoltată. Oameni, cari înainte de războiu nici nu voiau să audă vorbindu ...se de conferinţe sau de concerte clasice, sunt actualmente nelipsiţi dela asemenea manifestări culturale, orcari ar fi programul şi executanţii. Sunt o sumă de persoane, cari Marţia 'se duc la "Dandng", Joia la conferinţele "mondene", iar Vinerea la concertul simfonie. B) In faza doua a pătruns moda în cultură. De oarece moda adoptase cultura cu atâta generozitate, trebuia ca şi cultura să facă sacrificii pentru su... puşii modei. Şi a făcut prea multe. Iată câteva exemple: a) In artă. Dela impresionismul exagerat, cubism, etc., am ajuns astăzi la ideia "tactilismului". Dacă prin rapor ... turile variate ·ce stabilim ~ntre diferitele sunete sau între culori, putem provoca emoţii estetice, de ce nu am putea determina atitudini estetice şi prin combinarea armonică a unor sensaţii tactile (o suprafaţă netedă alături de una aspră sau accidentată; un corp rotund, alături de unul cubic sau de .unul ascuţit, etc. etc.)? Ş'atunci se pune întrebarea, dacă nu am putea satisface unele cerinţe estetice "la modă" prin combinarea armonică a parfumurilor, sau a sensaţiilor de gust. Am obţine în felul acesta adevărate simfonii tactile, olfactive sau gustative. b) in filosofie. Dacă vrei să interesezi pe autorii conf0:'inţelor mondene. trebue să le vorbeşti despre Bergson

INTRODUCERE

-------------------_.

7

~deşi acesta s'a cam uzat, incepe a nu mai fi la modă), .despre Rathenau sau despre Lenin. Poate că le-ar folosi mai mult acelor auditori să le vorbeşti despre Descartes, Spinoza, Leibniz sau Kant şi, cunoscându-i pe aceştia, poate că ar înţelege mai bine pe Bergson, Pragmatismul sau tl, căruia "i-ar fi subordonaţi toţi ceilalţi factori; de aci rezUltă şi slăbireacaracterului imperativ. Din punct de vedere social însă, moralitatea îşi păstrează şi la Goethe suprematia, deşi nu o supremaţie absolută. 2. Problema, ce ni se impune pentru moment, este de fi arăta pe ce se bazează educaţia etico-socială. Cum vor putea .fi indivizii adaptaţi mediului social, dat fiind caracterul "lor specific ? Totul se desvoltă, se formează în natură; tot astfel şi caracterul individual. El nu este fix, inflexibil, ci capabil de evoluţie, posedă plasticitate (Bildsamkeit). Bazată pe a"' ceastă calitate a spiritului indiVidual, educaţia va tinde să realizeze în individ pe cât e posibil normele umanităţii. De aci însă nu putem deduce că educaţia: e a tot puter'" nică, dat fiind că plasticitatea individuală e limitată. După cum în natură" evoluţia oricărui organism se" face într'o anumită direcţie şi

o:

după

de natura sa, tot astfel

şi

anumită

normă,

determinată

formarea unui caracter omenesc

90

G. G.