Dictionar de filosofia cunoasterii, vol. 2 [PDF]

Zitiervorschau

Editat de Jonathan Dancy şi Ernest Sasa

Dictionar , de Filosofia Cunoaşterii Volumul II: 1

-

W

Traducere din limba engleză de Gheorghe Ştefanov, Corina Matei, Anabela Zagura şi Dan BărbuJescu Coordonare terminoloe1că

Editori

Silviu Dragomir Marius Chivu Vasile Dem. ZamfireS(:u

Coperta

Dan Stanciu

Redactor

Gilhert Lepădatu

Tehnoredactarea computerizată

Cristian Claudiu Cohan

Copyright © Blackwell Publishers Ltd., 1992, 1993 Copyright © Editura TREI, pentru prezenta versiune românească

ISBN 973-9419-78-X

La această carte au coutribuit PeterAchinstein Johns Hopkins University

Akeel

Brown University

FeliciaAckerman

Graham Bird University ofManchester

LairdAddis UniversityofIowa

David Bloor University ofEdinburgh

LindaAlchoff

Syracuse University

David Blumenfeld Georgia State University

1. Y.Allen Univers;')' ofPittsburg

Laurence BonJour University of Washington

Robert F.Almender Georgia Slale Universir)' William P.Aiston Symcuse University C. AnthonyAnderson UniversilJ' ofMinnesota RobertAudi University ofNebraska - Lincoln MichaelAyers Wadham College, Oxford

Bil gram i Columbia University

Clive 80rst Keele University L. s. Carrier University ofMiami Albet Casullo Unive,·sity ofNebraska - Lincolll

R. M. Chisolm BrowlI University Lorraine Code York Ulliversity, Ontario

David Bakhurst Queen s Univsersity ofKillgslOn, Canada

L. Jonathan Cohen The Queen s College. Oxford

Thomas Baldwin Clare College, Cambridge

Stewart Cohen Arizona State University

David Bell University ofSheffield

John J. Compton Vonderbil University

Earl Conee . University ofRochester

Graeme Forbes Tulal7e University

John Cottingham Universir}' ofReading

Richard Fumerton University ofIowa

Robert Cummins University ofArizona

DonGanet University of Utah

Edwin Curley Universif)' Illinois at Chicago

MargaretGilbert University q{COl1llecticuf

Fred D' Agostino University ofNew England, Aus­ tralia

Cari Ginet Cornell University

Vrinda Dalmiyra Montana State University .Ionathan Dancy Keele Ulliversit)' Fred Dretske Stanford University

Hans - JohannGlock UnÎversity ofReading Alan H. Goldman UIIÎl'ersity ofMiami Alvin L Goldman University ofArizona

Catherine Z. Eigin Le)dllgtoll, Massachusetts

Jorje J. E.Gracia State University ofNew York al Buffalo

Edward Envin Universit)' ofMiami

Richard E.Grandy Rice Ul1iversity

Richard Feldman University ofRochester

A. C.Grayling St. Al1ne S College, Oxford

Richard Foley Rutgers University

JohnGreco Fordham Universily

Dagfin Fellesdal University of Oslo alld Stanford University

PatrickGrim State University 01 New York af Stony Brooke

Charles Guignon

Bruce Hunter

Univers;r)' of Vermonr

Universt)' ofA/berIa

SusanHaack

Terence lrwin

Universir)' �rMiami

Cornell UniversilT

P. M, S.Hacker Sr. John s College, Oxford

Frank Jackson

A.ll d y Hamiltoll

Jerrold

Keele Universi/)' Peler H. Hare

State University ofNew York al BufJalo Gilber1

Harman

Princeton Unil'ersit)' Adrian

Heathcute

Aus/ralian National Universif) JohnHeîl

Davidson ColJege, North Carolina Risto Hilpinen

UI/iversif)' ofMiami JaakkoHintikka

Fforida State Universily CbristopherHookway

U/liversity o Birmingham JimHopkins

Killg s College, LOl/don Paul Horwich

Massachuserts lnslirute of Technology

Australin National University

1.

Katz

City UniversityofNew York Jaegwon Kim

Brown University Richard

F. Kitchener

Colorado State University PeteI D Klein Rurgers Universiry Hilary Komblith

Universiry �r VerII/om lohn Lachs

Vanderbilt Univel'sity Keith Lehrer

University ofArizona M. Lemos DePauw Universif)' Noah

Emest LePore

Rutgers University J. H. Lesher

Universif)' ofMO/yland Paisley Livingston

McGill University

Steven Luper - Foy

George Pappas

Trinily Universily, Texas

Ohio State Unîversity

Marilyn McCord Adams

Christopher Peacocke

University ofCal!lornia, Las AIlgeles

MagdaleI! College, O:r;lord

Gregory McCulloch

University ofthe Wiwatersrand

Michael Pendlebury

Univel:�ity ofNoUingham Philip Pettit Scott MacDonald

University ofIowa David McNaughton

Keele Unil'ersity David

B. Martens

Australian National Universil)' Alvin Platinga

Universit)' ofNOlre Dame Leon Pompa

Vniversity ofBirmingham

"4ount RoyaJ Coflege, Ca/gUl)" Richard Popkin

Jack Meiland

Universif1' ofMichigan Phi!lip

Mitsis

Washington Universit)', S,. 1.o1I;S, Missouri John

F. Post

Cornell University

Vanderbiit Vniversit)"

J. N. Mohanty

Nicholas Rescher

Temple Universit}; Philadelphia

Universit)' ofPittsburgh

Jame Montmarquet

G. A. J. Rogers

Tellnesee State Universi!)"

Keele University

Paul K. Moser

Jay Rosenberg

Layola University af Chicago

Vniversi!)' ofNorth Carolilla

Alexander Nehamas

R. M. SainsbuI)'

Pril/ceton Unil'ers�v

King s College. LOlldon

Anthony O'Hear

Wesley C. Salmon

Vniversi!)' ofBradford

Ulliversity ofPittsburgh

M. Okrent

Donald W. Sherbume

Baites College. Lewinston, Mail1e

Vanderbilt University

Sydney Shoemaker

Mark Steiner

Cornell Universi'y

Hebrew University, Jerusalem

Robert K. Shope

Manhias Steup

Universi!)' ofMassachuserts a! Bos/on

SI Cloud State UJliversit)' Charlotte Stough

Harvey Siegel

Universil)' ofMiami

University ofCah/omia Of Santa Barbara

John Skorupski

Steven K. Strange

Universit)'ojSI. Andrews

EmO/y Universif)'

Brian Skymls

Barry Stroud

Universil)' of California ar b-vine

Univers;t)' o/California, Berkeley

R.

Robert S. Tragesser

C. Sleigh

Unil'ersitl' ' ojMassaclmsetts ar Amherst

Columbia Universi!)" John Troyer

Steve Smilh

Universit)' ojCollnec/ÎcUf

Wolfsoll College, OJ./Oltl Thomas Tymoczko

P. F. Snowdon Exeter College. Oxford

Smith College, Norlhamplon, Massachusetts

Elliot Sober

James Van eleve

Universit)' o/Wiscollsin, Madisoll

B'YJWIl Univers/f»)

Tom Sorell

Jonathan Vogel

Universit)' of Essex

Amherst College. Massachusetts

Roy A. Sorensen

Douglas N. Waltoo

New York Universif)'

Univers;t)' oflflin/lipeg

Emest Sosa

Kenneth R. Westphal

Brown UniversiO'

Unil'ersity o/New Hampshire

Edward Stein

Samuel S. Wheeler III

New York University

University o[Connectic/II

Nicholas P. White University ofMichigan, Alin Arbor Michael Williams Northwesern Universir)'

R. S. Woolhouse

University of York

1 idealism Doctrina filosofică potrivit căreia realitatea este, cwnva, corelată cu mintea sau coordonata mental- că obiectele reale ce cuprind"lumea ex­ terioară" nu suntindependente de minţile cunoscătoare, ci există doarintr-un mod corelativ cu operaţiile mentale. Doctrina se centreazăpe concepţia că reaL! tatea, aşa cum o înţelegem noi, reflectă operaţiile minţii. Şi ea inter­ pretează acest lucru ca însemnând căînsăşi mintea cercetătoare aduce o contribu1ie fonnativă nu doar la înţelegerea de către noi a naturii realului, ci chiar şi la caracterul rezultant pe care i-I atribuim Multă vreme afostla modă o dispută in interiorul taberei idealiste, în privinţa problemei dacă"mintea" aflatăin discuţie, în asemenea formule idealiste, era o minte amplasatăîn afam oriîn spatele naturii(idealism ah­ solut), sau al unei puteri universale în natură a raţionalităţii de un anume tip (idealism cosmic), sau al minţii sociale, impersonale, colective, a oa­ menilorîngeneral(idealism social), sau pur�i simplu al colecţiei distribu­ tive de minţi individuale(idealism personal). Peste ani, versiunile mai putin grandioase ale teoriei au venit tot mai multîn prim-plan, iar in ultima vreme, în mod virtual, toţi idealiştii au interpretat"minţile" aflateÎn discuţieîn teo­ ria lor ca o chestiune a minţilor individuale separate, echipate cu resurse generate social. Tabell: Versiuni ale idealismului

1. VERSIUNI ONTOLOGICE (1) Idealism

(2)

cauzal Tot ce există, în afară de minţile însele, apare cauzal din operaţiile minţilor. Idealismul supervenienţei Tot ce există, în afară de mintileînsele, esteSUPERVENlENT faţă de operaţiile minţilor(adică este, cumva, inerent lor, în feluri care nu SLUlt cu necesitate cauzale, dar care implică vreun alt mod de de­ pendentă existenţială).

idealIsm

12

IL VERSIUNI EPISTEMICE (i) Idealism factual (Fact idealism) A fi ca un fapt înseamnă a fi un fapt formulabil in limbaj - adică, un adevăr. fiecare fapt poate fi prins, din punct de vedere semantic,' într-un adevăr fonnulat în limbaj. (2) Idealism cognitiv A fi ca un adevăr înseamnă a fi cognoscibil. fiecare adevăr poate fi - în mod potenţial- prins, din punct de vedere cognitiv, ca un element de cunoaştere. (3) idealism substanţialist tare (Strong substantival Idealism) A fi ca un lucru sau ca o entitate Înseamnă a fi discriminat, identifi­ cat. percepul de către subiectul cunoscător. (Aceasta este pu r şi sim­ plu o reenunţare a tezei idealiste a lui Berkeley, potrivit căreia.,A fi înseamnă a fi perceput".) (4) Idealism substantialist slab A fi ca un lucnl sau ca o entitate înseamnă a fi discemabil (discrimi­ nabil, identificabil, perceptibil). Orice lucru real (entitate, obiect) poate. in principiu, să fie discemut de către un subiect cunoscător; în principill, el trebuie să fie de o natură ce admite accesul cognitiv (5) Idealism explicativ O explicaţie adecvată a naturii realităţii fizice ("materiale") reclamă un recurs la caracteristici sau operatii mentale în interiorul conţinu­ tului subsmnţialist al explicaţiei. (6) Idealism conceptual Realitatea trebuie înţeleasă În temlenii categoriei de minte: cunoaşterea de către noi a realului este captată nu doar În tennenii de referinţă furnizaţi de minte, ci chiar, într-o anumită măsură, în tennenii de referinţă modelaţi de către mÎnte. Cunoaşterea de către noi a faptu­ lui reflectă totdeauna circumstanţele lui de a fi un artefact uman. El este totdeauna format prin utilizarea concepţiilor create de minte şi, in fapt, menta liste, iar conţinuturile sale poartă inevitabil unnele originilor sale omeneşti. Indiferent despre ce lucru avem o cunoaştere, noi cunoaştem în termenii termenilor de referintă interpretaţi de minte, in al căror conţinut conceptual există o reflectare a originilor sale în operaţiile caracteristice mintii Aşa cum arată tabelul, doctrina idealistă ia multe fomle. Probabil că cea mai radicală dintre acestea este ideea orientală antică spiritualistă, sau panpsi­ histâ � reinnoită în ştiinţa creştină - că minţile şi gândurile lor sunt tot ceea ce există; că realitatea este doar suma totală a viziunilor (sau a viselor?) uneia sau mai multor minţi.

13

idealism Este totat nedrept să acuzăm idealismul de o antipatie faţă de realitate,

de ontofobie, aşa cum a numit-o Orfega y Gasset. Pentru că nu existenţa re­ alităţii, ci natura realităţii este pusă in discuţie de către idealişti. Idealismul clasic respinge nu realitatea, ci materialismul - şi, chiar şi În această pri­ vinţă, idealiştii au păreri împărţite. "Imaterialismul" lui Berkeley nu res­ pinge atât existenţa obiectelor materiale, cât imperceptibilitatea lor. Există cu certitudine versiuni ale idealismului În afara unei poziţii spi­ ritualiste a unui idealism ontologic ce susţine că (aşa cum formulează Kant

înProlegomene, s. 13, n. 2) "nu există nimic altceva decât fiinţe cafe gân­ dese". Cu certitudine, idealismul nu are nevoie să meargă atât de departe încât să afmne că mintea creează sau constituie materia; este pe deplin su­ ficient să susţină (de exemplu) că toate proprietăţile ce caracterizeazâ exis­ tentele fizice se aseamănă cu proprietăţile senzoriale fenomenale În reprezentarea dispoziţiilor de a influenţa, Într-un anumit fel sau mod, crea­ turile înzestrate cu minte, astfel încât aceste proprietăţi nu au nici un statut fară referire la minţi. Mai slab totuşi este un idealism explicativ care susţine doar că o explicaţie adecvată a realului reclamă totdeauna un recurs la ope­ raţii ale minţii. Din punct de vedere istoric, poziţiile în general idealiste au fost adop­ tate de numeroşi gânditori. De exemplu, BERKELEY a susţinut că "a fi (real) inseanmă a fi perceput'· (esse est percipi). Acest lucru nu pare foarte plauzibil, din pricina angajamentului său inerent faţă de omniscienţă; pare mai firesc să susţii că,.a fi înseamnă a fi perceptibil" (esse estpercipiposse). Desigur, pentru Berkeley, aceasta era o distin�ţie fără o diferenţă: dacă ceva este perceptibil, atunci Dumnezeu îl percepe. Insă, dacă noi lăsăm la o parte încrederea filosofică în Dunmezeu, problema arată diferit, iar acum se cen· trează asupra întrebării: ce este perceptibil pentru cei care percep şi care sunt fizic realizabiJi în "lumea reală", astfel încât existenţa fizică să poată fi văzută - nu atât de implauzibil - ca fiind echivalentă cu observabili­ talea În principiu? Cele trei poziţii potrivit cărora lucrurile reale sunt tocmai ceea ce con­ sideră filosofia sau stiinţa, sau "simţul comun" că ar fi - pozitii desem­ nate, în general, ca realism scolastic, ştiinţific şi, respectiv, naiv - sunt de fapt versiuni ale idealismului epistemic, exact pentru că ele văd realităţile ca fiind cognoscibile inerent şi nu contemplă transcendenţa minţii în locul realului. Astfel, de exemplu, teza realismului naiv ("de simţ comun") potri­ vit căreia "Lucrurile exterioare există exact atâta timp cât le cunoaştem" sună realist sau idealist În funcţie de ceea ce subliniezj in acel dictum: fie primele trei cuvinte sau unnătoarele. Există şi un alt tip de idealism în discuţia filosofică, un idealism axio­ logic ce susţine deopotrivă că valorile joacă în natură Lin rol obiectiv cauzal

idealism

14

sau constitutiv şi că valoarea nu este complet reductibilă la ceva ce se află în minţile celor ce o.deţin. Exponenţii săi se alătură lui Socrate, cel din dia­ logul Phaidon al lui Platon, in considerarea valorii ca fiind obiectivă şi ope­ rativă, în mod productiv, în lume. Orice teorie a teleologiei naturale care priveşte realul ca fiind explica­ bil în tenneni de valoare ar trebui, în acest aspect, să fie considerată idea­ listă, văzând că valorizarea este, prin natura ei, un proces mental. Cu sigu­ ranţă, binele unei creaturi sau specii de creaturi (de exemplu, bunăstarea sau supravieţuirea ei), nu are nevoie să fie reprezentat de către minte, efec­ tiv. Cu toate acestea, bunUiile contează ca atare tocmai pentru că, dacă acele creaturi ar putea gândi despre ele, le-ar adopta efectiv ca scopuri. Această circumstanţă face ca orice tip de explicaţie teleologică să fie idealistă, mă­ car din punct de vedere conceptual, în natură. Doctrinele de acest tip au fost moneda de schimb a filosofiei, din vremea lui Platon şi până la LEIBNIZ, cel ce insistâ asupra ideii că lumea reală trebuie să fie cea mai bună dintre lumile posibile. Iar această linie de gândire a fost reactualizată de curând În controvcrsatlll "principiu antTopic", adoptat de unii reprezentanti ai fizicii teoretice. Mai este posibil, de as�Jl1eni, să contempJăm o poziţie ale cărei linii sunt trasate in lucrarea lui fichte, Doctrina ştiinţei (Wissenschaftslehre), care vede idealul ca fUl1lizănd factorul detenninant pentru real. Într-o asemenea viziune, realul nu este caracterizat de ştiinta pe care o avem de fapt, ci de ştiinţa ideaiă, care eSIe te/os -ul efonurilor noastre ştiinţifice. În această abordare, pe care Wilhelm Wundt a caracterizat-o ca "realism ideal" (lde­ al-realismus; vezi lucrarea sa, Logik, vo1.1, ed. a doua, 1895, pp. 86ff), cunoaşterea ce capătă adecvare la real (adaequatio ad rem), prin caracteri­ zarea adecvată a faptelor adevărate din problemele ştiinţifice, nu este cunoaşterea pe care ne-o pennitem, de fapt, prin ştiinţa actuală aşa cum o avem, ci doar acea cunoaştere a unei ştiinle ideale sau perfecţionate. Într-o asemenea abordare - care a cunoscut o revigorare în filosofia recentă o versiune demnă de susţinut a "realismului ştiinţific" reclamă trecerea la idealizare, astfel încât realismul este predicat pe baza asumării unui punct de vedere în mod fundamental idealist. De-a lungul timpului au fost avansate multe obiecţii la idealîsm. Samuel lohnson a crezut că respinge cOllvi!lgător fenomenalisllluilui Berkeley, prin lovirea cu o piatră. El a uitat, in mod convenabil, că teoria lui Berkeley se străduieşte mult să se aplice şi pielrelor- chiar până in punctul în care in­ vocă ajutorul lui Dumnezeu. G . E. Moore a indicat mâna umană ca pe un incontestabil obiect materia! exterior minţii. El a trecut cu vederea că, aşa cum a gesticulat el, nu a făcut decă! să inducă la oameni acceptarea prezenţei unei mâini� pe baza orientării experienţei lor, cu ajutorul mâinii. "Experi-

idealism

lS

mentul Harvard", al lui C. S. PElRCE, de a lăsa o piatră ţinută la înălţime să cadă, trebuia să stabilească realismul scolastic, întrucât publicul nu-şi

pmea controla aşteptarea ca piatra să cadă pe pământ. Însă o aşteptare necoll­ trolabilă este tot o aşteptare, iar realismul aflat in discuţie nu e mai mult decât o atitudine realistă a gândirii. Faimoasa "Respingere a idealismului", a lui Kant, argumentează că felul

de a ne concepe pe noi înşine, ca fiinte înzestrate cu minte, presupune 9biectele materiale, pentru că noi ne vedem sinele Înzestrat cu minte ca exis­ tâod Într-o ordine temporală obiectivă, iar o astfel de ordine reclamă exis­ tenţa proceselor fizice periodice pentru ca ea să fie stabilită (regularităţi ce ţin de ceasuri, pendule, planete). Totuşi, În mare, această argumentaţie reuşeşte să arate că asemenea procese fizice trebuie să fie asumate de către minti, râmânând n ediscutat aspectul existentei lor, independent de minte, (Realismul kantian este un realism "empiric" intra-experienţiaJ.) Se spune uneori că idealismul este predicat pe baza unei confuzii a obiectelor cu cunoaşterea noastră despre ele şi că el combină realul cu gândi­ rea lloastră despre el. Însă această acuzaţie pierde din vedere esenţialul. Sin­ gura realitate cu care noi, cei care illvestigăm, putem avea vreun comen cognitiv este realitatea aşa cum o concepem noi că este. Singura noastră in­ fOmla\ie despre realitate este via operatiile mintii - singurul nostru acces cognitiv la realitate este prin medierea modelelor ei inventate de către minte. Probabil că obiectia cea mai comună la idealism revine la presupusa inde­ pendenţă faţă de minte a realului. Obiecţia sună astfel: ..Cu siguran�ă, lu­ crurile ar rămâne În esenţă neschimbate dacă nu ar exista minţi." Acest lu­ cru este perfect plauzibil Într-ull allUmit sens, şi anume in sensul cauza! � motiv pentnt care idealismul cauzal are probleme. Dar În mod sigur nu este adevărat În sens conceptual. Exponentul obiecţiei trebuie să se confrunte

cu problema de a specifica exact ce este ceea ce va rămâne neschimbat. "Cu siguranţă că trandafirii vor mirosi exact la fel de plăcut Într-o lume golită de minte!" Ei bine, ... da şi nu. De acord: absenţa mintilor IlU ar schimba trandafirii. Însă trandafirii, şi parfumul trandafirilor, şi plăcerea - şi chiar mărimea trandafirilor - toate acestea sunt factori a căror determinare de� pinde de operatli mentale precum mirosirea, privirea, masurare