Despre spiritul legilor, vol. 1 [PDF]

Zitiervorschau

DE L'ESPRIT DES LOIX

MONTESQUIEU

DESPRE SPIRITUL LEGILOR 1

STUDIU INTRODUCTIV

"Nu

e ·oare un lucru 'mitlUn:at să ne străduim să-i lăsăm pe oiimeni" mai fericiţi' de. cum am fpstnoi;?" MONTESQUIEU

.Discurs asupra motivelor care, trel)Ui� sa 77;l! 'în� demve la cultivarea 'Ş,ti· . . . inţelor;'i'725.·· ,

Prin metoda sa de cercetare, Montesquieu dă dovada unui spirit care rupe cu trecutul în materie de istorie. După părerea lui Nicolae Iorga, metoâ'a aceasta, pe c?-re o găsim şi la :qimitrie Canteroi.I:, i-ar fi fost inspirată lui Montesquieu de către filozoful romîn1. De bună seamă, ideea nouă pentru epoca respectivă, că un an��mblu politic poate fi tratat în istoria lui evo,lutivăea un orga­ nISm prezentînd anumite faze - ascendente sau de dedin -= este comună lui Cantemh si lui Montesquieu. Dar pre­ supuU;rea că a-ceastă latură comună ar atesta �. influenţă a unuia asupm cel,uilalt este cu totul absurdă atunci cînd se ia în consideraţie crono}ogia elementelor care intervin aici2. Dacă, într-adevăr, Dimitrie Cantemir a trăit înain­ tea lui Montesquieu, ba aproape chiar că aparţine unei alte generaţii3, este tot atît de adevărat că opera sa care ar fi putut să-I influenţeze pe Montesquieu după spusele lui Iorga nu prezintă nid un decalaj în timp. Căci publi­ cul nu va cunoaşte Incrementa atque decrementa Aulae othomanicae a lui Cantemir decît la 1734 sub forma tra­ ducerii engleze purtind titlul de The History of the Growth .---

and Decay o f the Othoman Empire; pînă atunci opera

1 N. I o r g a, Istoria literaturii romîneşti, ed. a II-a, val. II, Bucureşti, 1926, p. 431. Iorga reia mereu această teză în scrierile sale şi caută chiar s-a acrediteze în străinătate, de vreme ce o schiţează în lucrarea sa de limbă franceză Byzance apres Byzance, p. 21!. 2 Aceeaşi discuţie în juruL tezei ciudate :a lui Iorga a mai fost purtată mai detaliat de Dan Bădărău în articolul Le Con­ cept de lai historique chez Dem6tre Ca.ntemir, în "Ada logica", TIX. 4, 1961, pp. 1-4. 3 Dimitrie Cantemir s-a născut la 1 673 şi s-a stins la 1723, in vreme ce Chiarles-Louis de Secondat, baroo de la Birede et de Montesquieu, a trăit în1lre 1689 şi 1755.

VIII

D.

BĂDĂRĂU

rămăsese în manuscris şi nu 'fusese cunoscută în EUl'Opa occidentală. Iar acel an 1734 este tocmai anul în care Montesquieu tipăreşte Considerations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur decadence (Considemţii asupra cauzelor măririi romanHor şi a , le decăderii lor)". Şi se ştie că Montesquieu a început să lucreze la această operă a sa la 1729 în timpul şederii sale la Londra. Iorga nu se arată prea preocupat de această situaţie care este de natură să oprească în loc pana unui istoric ce se respectă. El susţine că Montesquieu ar fi 'avut pri­ lejul să consulte manuscrisele lui Dimitrie Cantemir şi să se inspire din ele datorită prieteniei pe care ar fi legat o la Londra cu Antioh Cantemir, fiul principelui filozof, ambasador al Rusiei, care a avut în posesra sa ,aceste ma­ noocrise şi a îngrijit după cum se ştie, de tipărirea unora dintre ele. Din păcate pentru Iorga, nid în această pri­ vinţă datele nu sprijină o aserţiune cal'e se dovede1Şte me-· reu fantezistă. Căci Antioh e trimis la Londra ca anlba­ sador în anul 1734, dată la care tocmai se tipăreşte opera lui Montesquieu Considerations sur les causes de la gran­ deur , operă care i-a prilejuit lui Iorga paralelismul dintre concepţiile lui Dimitrie Cantemir şi acele ale lui Montesquieu. Şi mai adăugăm că Montesquieu a părăsit Lonara la 1731,� cu trei ani înainte de apariţia acolo ca ambasador a lui Anti o h Cantemir�, -,?i că de la acea dată -

,

.

.

.

4 Similitudinea între titluri este izbitoare; ea sporeş te încă şi mai mult cu apariţi·a la 1743 a traduoeri,i fJ1anceze a operei lui Cantemir care se intitulează Histoire de l'Empire Othoman. ou se voyent les causes de son agrandissem ' ent et de sa deca­ dence. Traducerea germană, Geschichte des osmanischen Reiches nach seinem Anwachsen und Abnehmen, tipărită la 1745, păstrează un

titlu apropiat de acel al traducerii engleze.

5 Nu trebuie să-I confundăm pe Antioh Cantemir, fiu al lui Dimitrie Cantemir, scriitor de seamă al unor opere în limba rusă care fac din el un clasic al literaturii ruseşti, cu Antioh Cantemir, domn al Moldovei, frate mai mare al lui Dimitrie Cantemir.

STUDIU

IXi

INTRODUCTIV

s-a retras la castelul din La Brede unde a compus opera despre care e vorba, la care a lucDat mai bine de trei ani. De altfel, ca ambasador al curţii imperiale ruse, Antioh Cantemir a fost transfemt de la Londra La Paris la 1738: şi nu p are, pînă la 1744, an [il 'care a :murit, ca el să fi avut relaţii personale apropiHie cu Montesquieu6. Teza neştiinţifică a lui N. I org a trebuie pusă în legă­ tură cu miopiJa istoriogmfiei burgheze. Cercetătorii din ţara noastră din epooa dintre cele două războaie mondiale n-au voit, în genere, să înţeleagă că asemenea teze specta­ culare după care o individualitate izolată este formată datorită unui contact pur întîmplător cu o Hltă indi vidua litate i:wlată, anterio'ară în timp, denotă o atitudine care· ignorează faptul � .con�j;iile ---.Q§lmeni1or de _§ggm(L�îEt în cea mai mare măs.ură trfR:utare._condiţiilor sociale ale ' vremurilor îll care s-'au ma nifestat. R en unţîn d în ce ne· p riveşte la apropieri ingenioase, care au darul să-I umple­ �e uimire admirativă pe cititorul neprevenit, noi vom cerceta timpurile în oare a trăit a gîndit şi a scris Mon­ tesquieu şi poziţia pe care a avut-o în mijlocul claselor antagoniste ale -societăţii în sînul căreia s-a dezvoltat. --Qharles-Louis de Secondat, baron de La Brede et de­ Montesquieu, s-a nascut la 1689 in ca\Sîtelul dm La Brede Ifngă Boroeaux, într-o familie aparţinî nd micii nobilimF_ Primind învăţătura oratorienilor la Uillt' a d obîndi t o­ serioasă cultură clasică, cultură care -a Impins la studii de nivel ;up erior şi l-a îndepărtat de cariera Hrmelor La care era destinat prin na�tere, JlQtărîndu-1 să.-Pr.cl.e.r:e.J:o .b . a de magistrat, drept care a ocupat funcţii de stat şi demni­ tăţi - consilier al Pa rlam entului din BOl'deaux (1714), preşedinte al acestuia (1716) rezervate îndeobşte bur-·

,

.

�

-

6 Pentru mai multă precizie în acest sens, vezi rău, art. cit., p. 2 şi nota 3.

7 Mon tesqUie completes, Bibl. d e

u,

Da n

Băd

ă­

Mes pensees (Gîndurile mele), în Oeuvres.

"PJkiade", tome I, Paris, 1949, 68 (1236. II, fO 100 va), 68 bis, 69 (5. I, p. 2), 70 (1659. III, fO 12). A se v:edea în acelaşi volum şi pasajul de la p. 977 SUs. la

-

o. BĂoARĂu

gheziei înstărite din provinciile Franţei 8. Cu un secol şi jumătate mai înainte, Montaigne, care se trăgea el însuşi dintr-o familie de negustori bog.aţi, a îmbrăţişat ac-eeaşi I' expLoatate ale căror vevendicări luau din ce în ce mai, mult .alSIpectul unei lupte ascuţite. In această privinţă, contribuţia lui Montesquieu în materie de drept penal este dintre cele mai imporuante. T.rebui e avut în vedere că dreptul penal al Franţei nu era sistematizat la acea epocă şi că nu exista sub vegimul feudaJl o. codificare în adevăratul sens ; în eel mai bun caz, se găseau, trecute în­ tr-un ·cod, menţionări ale unor pedepse pe oare j udecă­ torii le pI'OlIlJunţau în legătură cu infmcţiuni deierminate, uzul lăsînd magistr,aţi1or [o mare libertate de a reduoe sau de a agrava sancţiunea, dar, mai cu seamă, de a se pro­ nunţia, după o apreciere proprie, ,în cazul unor infracţiuni nepvevăzute. Ascuţindu�se lupta de clasă şi .ac centuîndu-se dealinul feudalismului, abuzurile din partea magistraţilor, aflaţi în slujba clasei dorrnitlîJante feudale, nu puteau decît să se înmrulţească în condiţiile unei represiuni din ce în, ce mai sălbatice.

Montesquieu arată în opera sa care sînt priJ1dpiile drep� tuJui penal. Un prim principiu, a [cărui expresie definitiv formulată va apare ulterior în dictonul nullum crimen, nuUa poena sine lege, se găseşte la Montesquieu în pre­ lungirea teoriei separaţiei puterilor în stat, puterea jude­ cătorească fiind -chemată să aplke legea, nu s-o creeze.. P[otrivit unui al do�lea principiu, Legile penale nu sînt ni!ci ete:me, nici absolute, ci relative, fiind limitate în exerdţiul lor atit în timp cît şi în spaţiu. Pentru Montes­ quieu, dreptul penal îşi pierde car,acterul n�ligios pe care îl păstrase pînă în timpul său, potrivit căruia infracţiu­ nile ar fi tot una cu păcatul. în concepţia lui Montesquieu, infnacţiunile sînt de patru feluri 147 : prima ·categorie în147

Cf.

cap. IV.

M o n t e s q u i e u,

Despre

spiritul

legUOT,

cartea

XII ..

LXXIV

D. BĂDĂRĂU

truneşte jignirile adus.e religiei, iar celelalte trei se re­ f'eră respectiv la actele contrarii bunelor moravuri, la atentatele împotriva ordinii publice şi la ori·ce lezare adusă siguranţei şi liniştei cetăţenilor. Fiecare f,el de infr·acţiune . comportă o penali tate corespunzătoare148. De unde se naşte al treilea principiu al dreptului penal : natura pedepsei trebuie să decurgă din natura infracţiunii. Ceea ce în­ seamnă că fiind patru feluri de infracţiuni, vor fi patru f'eluri de pedepse şi poate chiar patru f.e luri de instanţe judiciare. In orice caz, se vor evita pedeps ele crude şi disproporţionate cu infracţiunile149; iar infracţiunile de gravitate deosebită nu vor fi pedepsite la fel·; căci în aceste condiţii delicvenţii nu vor ezita să -eomită fapta cea mai gravă. In sfîrşit, al patrulea principiu, care, după Montesquieu, trebuie să domine legislaţia penală, ' este că legea nu va tinde să provoace înfri.coşarea, ba chiar că să .fie primită de condamnat ca un act de dreptate al comu� nităţii. Dreptul civil, în concepţi a lui Montesquieu, se desfă­ şoară în aceeaşi perspectivă istoristă a dependenţei legis­ laţiei de condiţiile ooncrete de viaţă ale popoarelor. Mon­ tesquieu examinează unele forme sociale primitive, unde nu se cultivă încă pămîntul în vederea obţinerii unor re­ colte, arătînd că în acestea nu se cunoaşte proprietatea particulară asupm pămî ntului 150 ; într-o asemenea socie� tate, oamenii trăiesc sub regimul comunităţii bunurilor, Lucrurile se schimbă însă în faza evolutivă în care omul renunţă la independenţa naturală ; atunci se naste şi 'pro­ prietatea privată asupra pămîntului : şi o dată cu aceasta se înmulţesc legHe civile. "După cum oamenii au renun­ ţat la, independenţa lor naturală, scrie Montesquieu. pen� tru a trăi sub ascultarea legilor politice, au renunţat şi la oomunitatea naturală a bunurilor pentru a trăi sub ascul­ tarea legilor dvile"15 1. Şi Montesquieu adaugă imediat : ;,Primele legi }e aduc libertatea ; cele din urmă, proprie­ tatea". Aşadar, proprietatea particulară este considerată de iluministul francez ca un produs relativ tardiv al dez148 14 9 1 50 151

Cf. M o n t e s q u i e u, op. cit., cartea Ibidem, cartea XXV, cap. XIl I. Ibidem, cartea XVIII, oap. XI-XIV. Ibidem, cartea XXVI, cap. XV

XII,

cap.

IV.

STUDIU

INTRODUCTIV

LXXV

voltării istorice a societăţii şi nu ca o instituţie naturnlă; iar dreptul civil ,apare şi el Da o legiferare proprie unor 'stad ii oarecwn tîrzii ale dvili:oaţiei omeneşti. Această con­ j�gare a dreptu�ui civil cu proprietatea Montesquieu o :f'oloseşte, ca ideolog idealist, pentru a trage o serie de concluzii greşite. Astfel, principiul după care se călăuzeşte dreptul civil este, pentru el, acela că proprietatea repre­ zintă libertatea152• în consecinţă, Montesquieu se strădu­ ieşte să arate că, libertatea cetăţeanului primind asupra COII1:strîngerii colective, legea civilă trebuie să apere pro­ prietatea împotriva tuturor încălcărilor, ca pe un drept sacru, interesul public fiind de natură să impună o expro­ priere a unui bun parti oular, dar cu despăgubiri echita­ bile, nimeni neavînd facultatea să ia omului chiar si ' cea mai infimă parte a avutului său. Din acest principiu se va degaja mai tîrziu în dreptul civil burghez teoria zisă -a imbogăţirii fără cauză. Prin respectul său f,aţă de proprie­ tatea particulară, Montesquieu nu se situează printre cu-:, getătorii cei mai înaintaţi în domeniul legislaţiei civile; atitudinea sa nu ·e însă o excepţie, ci este comună majo­ rităţii iluminiştilor francezi din perioada prerevoluţionară. Ei nu-si dau bine seama de caracterul antisocial al unui drept abstmct de propri-etate absolută care face ea vestita formulare a acelui drept, după care el ar fi plena in re potestas, să se găsească comprimată .Într-o realitate mai mult verbală decît efectivă, ca o năzuinţă înspre un indi..; vidualism deplin, interzis de orice practici sociale, în pri­ mul rînd de pe urma restricţiilor proprietăţii funciare in­ troduse în interesul vecinilor, denumite, chiar în dreptul burghez, oblig-aţii de vecinătate153. Este bine-cunoscută, în acest sens, o pagină din opera lui Ihering, î:n care acest autor redă un tablou al nenorocirilor pe ·care proprieta.., rul unui teren le-ar putea genera în cazul în oare ar avea facultatea de a-şil exercita dreptul de proprietate în mod' _

152 Am văzut, în citatul precedent, că comunitatea bunurilor este echivalentă cu independenţa naturală, aceasta fiind mai pu­ ţin decît libertatea civilă de care se bu cură omul într-o societat.e evoluată, potrivit concepţiei contractualiste căreia i se alătură Montesquieu. 1 53 Cf. L o u i s J o s S e r a n d, De I' esprit des droits et de leu1_ relativite, Paris, Dalloz, 1939, p. 15 şi urm.

D. BĂDĂRĂU

LXXVI

absolut : "el ar aş e za pe terenul său o tăb ăc ă ri e Dare 31vicia aer·ul din jur, ar face u n puţ ,cuprinzîn d materii de natură să infecte2Je pămîntul vecinului, ar ridioa o fabri că a căr ei punere în exploatare ar zgudui pro prietăţile ală­ turate şi ar provoca n ăruirea clădirilor de pe ele, pro d u­ crud o fumăraie ce ar ucide toată vegetaţia din apropiere şi o căLdură intensă menită să z ăd ărn ice a s că orice aşe­ zare omenească pînă departe ; el ,ar ,săpa la m arginea ha­ tului un şanţ 'adînc, din pricina căruia s-,ar dărîma zidul vecinului etc. Făcînd toate .acestea, el ar rămîne în chip riguros În limitele prop rietăţi i sale"154. Prin susţine:rea UIIlui drept de proprietate cu oara-cter absolut, sociologia burgheză, în oa.drul căreia se afirmă în genere şi iluministul francez pe care H studiem, se a:ş ază pe poziţii idealiste, individUJaliste şi antisodale. Se cuvine să facem o menţiUlIle specială cu privire la un sector anex : mult mai bin e mpiret, într-adevăr, se aflată MOintes quieu CÎnd se prO'l1unţ ă în f'avolarr-ea ,dreptului civil în împrej urările în care se aHă în conflict cu dreptul ca­ nOlllic155. In ce pri veşte, î n sfî rşit, :dreptulJptemaţiorJlaJ aoesta se sprijină la Montesquieu pe prindpd.ul potrivit căruia diferitele popoare "trebuie să-şi facă unul aLtuia în timp de pace cît mai mult bine, var în război -cît mai puţin rău cu pu ti nţă" (Despre spiritul legilor, oar1Jea r, oap. III) ; ele trebuie să întreţ i nă reiliaţii comerciale, oaI"e sînt absolut n.ecesare156. Montesquieu este departe de acei socio,logj care văd în r ăzb oi ",o lege naturală". In m 'Odul cel mai categoric, el oondamnă - alături de MoI'IUIS şi EI"asmus agresiunea, încălcarea s uverani tăţii unui stat de către altul, asuprire a popoareLor mai slabe, ră zb oai e l e de j,a f; 'Opera sa î ntreagă n e dezvălu ie un luptător pentru dreptul popoarelor, UIIl partiz an pasiona t al re�aţiilor paşnice intre ·

1 54 R. v. I h e r i n g, Le but dans le droit (Scopul în dr ep t) ,. in R. v. I h e r i n g, Oeuvres choisies, trad. f.ranceză de Meule­ naere, torn II, p. 1 1 2 şi urm.

155 A se vedea dezvodtarea pe oare Montesquieu o 'acordă aces­ tei probleme în Despre spiritul legilor, cartea XXVI, oap. 1 şi VII-XIV. 156 M o n t e s q u � e u,

cap. ]1.

Despre

spiritul

legil or,

oartea

XX,

STUDIU

INTRODUCTIV

LXXVII

- ţări , al prieteniei şi coLaborării între e1e, un duşman aJ monarhii1or hr-ăpăreţe oare organizează expediţii c.oloni.ale în ouffiul cărora ţinuturile cucerite s înt supuse ne�egiU!i­ rilor oelor mai crunte din partea unor aventurleri care comandă, în n umele suveranilor lor , trup e expediţi,onare, adevăr:ate bande ele înse1e de jefuitori lipsiţi de scrupule şi de omenie. In această privinţă, 'se pot distinge războaie juste, de ap ărare , şi războaie injuste, de cotropire157• "Nu mă supără să văd oum, la Termopile, la PJ:ateea , 1Ja M ar a­ ton, cîţiv;a gI1eci 'au nimicit oşti persane nenumă'rate : aoeş­ ti a ,au fost eroi care S--'8JU jertfi t patriei lor şi au apărat-o împotri va î'ncălcărilor", scrie Montesq,uieu158. D ar , pome­ nind de războaiele duse în veacurile mai lap rop iate de spa­ nioli în -Mexic şi în Peru şi, în gener,al, de agresiunile săvîrşite de eu rope n i peste mări, el adaugă imediat : "Aici e vorba de t ălh ari care, mî naţi de setea de avuţii care îi stăpî neşte , nim:kesc, spre a o potoli , un num ăr extraor,di­ nar de mare de naţiuni paşnice . . . Span�o1ii au pus mîna pe cele două împărăţii, Mexicul şi Peru, foLosind .a.ceLaşi siretlic: ,au oerut să fie dU9i în faţJa regilor în ,calitate de ambasadori şi i - au luat prinşi". In domeniul dreptului i ntern aţional , .opera lui Montesquieu nu-şi găseşte egruul în într. eaga li.temtură ·a secolului său; eia pune cu adevă­ r.at bazele a ceea ce s -.a numit dreptul ginţilor. In a.oest cadru , al unei gîndiri ce se ri·dică foarte sus, trebuie con­ siderată intuiţia de-cătuieşte impO'triva bunului sim" Se remarcă aici la MO'ntesquieu O' O'rientare raţionalistă care se va accentua încă: mai mult la Diderot184 şi �a Lessing185 şi V'a caracteriza deci întreaga estetică a iluminismului, în ciuda părerii atît de răspîndite, observă Troiţki, că ra­ ţionalismul ar fi numai ci trăsătură proprie a clasicismu­ lui1B6. Şi dacă în capitO'lul din Essai sur le go ut . . . , in­ titulat Des regles (Despre reguli), Montesquieu recunoaşte neoesitatea regulilor în artă, el nu lucrează în 'alte părţi după tiparul dasidsmului, care nu va fi pe deplin în­ lăturat decît de ,Lessing, ci emite o teorie a surptizei ca temei în artă, teorie care ne famili,arizează cu tema' ro­ mantkă a contrastelor (în:tre sublim şi grotesc) în care va stărui pref,aţa la CromweZl a lui Victor Hugo. Dar Montesquieu mai îmbrăţişează o temă de dis­ cuţie scumpă timpului său. Problema este de a şti dacă artele sînt folositoare sau dacă, aşa cum va spune Rousseau 187, eLe moleşesc şi corup popoarele. Montes­ quieu intervine în aceste dezbateri în favo area artelor; încă în Scrisorile persane, el răspunde,. prin interme­ diul eroului ,său Vsbec, Într-un sens liniştitor: "Te-ai gîndit bine, îi scrie Vsbec Lui Redi, la starea barbară şi nenorocită unde ne-ar duce pierderea artei ? Nu e nevoie 183 Vezi M o n t e s q u i e u, Essai sur le goat . . . , cap. Plaisir fonde sur la raison (Despre plăcerea bazată pe raţiune). 184 171 3-1784. 185 1729 -17 81186 Cf. 1. N. T r o i ţ k i, Ideile estetice ale lui Montesquieu, în "Probleme de filozofie", nr. 3, 1955. - La iluminişti nu mai este vorba de ,raţiunea abstractă a clasicismului, potrivit căreia eroii emu lipsiţi de colorit naţional şi istoric. 187 Ne referim aici l,a polemica aprinsă de mai tîrzi u dintre Voltake şi RouSS€au.

LXXXVI

D. BĂDĂRĂU

să ţi-o închipui, ea se po ate vedea. Mai există încă po­ poare pe pămînt în mijlo cul. cărora o maimuţă dresată cît de cît ar putea trăi cu cinste. Ea ar fi cam la nivelul cei1or�alţi lo cuit o ri " lB8 . Ştiinţele şi aI1te1e se dezvoltă, va susţine Montesquieu, spre binele statului, mărindu-i avu­ ţiile şi puterea. Estetica lui Montesquieu, ,aşadar, are tendinţa de a îmbina unele elemente ,ale elasicismului ou puncte de vedere noi ; ea nu izbuteşte să se ·elibereze de un mţiona­ l1sm -cu caracter :încă idealist, dar unele teze susţinute în acest domeniu de iluministuJ francez rămîn valabile pînă azi . Oricum, lucmrea Essai sur le goat, îni ciuda întin­ derii sale reduse, trebuie socotită ca una din scrierile cele mai remarcabile ale se colului· al XVIII-lea în materie de estetică. Lucrările lui Charles-Louis de Montesquieu ne pun în prezenţa unei opere vaste, de o mare varietate de aspecte şi de o mare strălucire. Pentru a pune în evidenţă în­ tinderer operei, ne este .sufi.cient să înfăţişăm una din ediţiiLe complete, ,acestea cuprinzînd un număr importatnt de volume. Pentru a dovedi extrema Viarietate, ar fi ho­ tărîtor într-un sens să enumerăm titlurile acestor scrieri care denotă preocupări în legătură cu ştiinţele -cele mai felurite, fără ,a vorbi de scrierile cu camcter literar-filo­ zofic care nu sînt dintre cele mai puţin însemnate. Gama aceasta a V1ariaţiilor a făcut ca Montesqui'eu să devină membru al Academiei de Ştiinţe din Bordeaux, iar după un timp, să fie ales l,a Pari,s membru al Academiei Fmn­ ceze, societate culturală rezervată mai ales litemţilor cu reputaţie. în ,cele din urmă, constatăm [nsă ,că ceea ee a rămas cu adevărat va1oros în scrierile lui Montesquieu este acea parte a operei referitoare La soci ologie. în acest fel sîn­ tem conduşi să ne îndreptăm priviriJ.e înspre cel de al treilea aspect pe oare am susţinut că îl prezi nt ă opera lui Montesquieu, acel ail. strălucirii ei actuale, şi să abor­ ' dăm problema ce a rămas încă deschisă, anume problem a prezenţei concepţiilor lui Montesquieu în gîndirea so­ cială înaintată ,a timpului său şi în gener,aJ. a aportrului 188 ,M o TI t e s q u i eu , BcrisOt"i persane,

Scrisoarea. eVII.

STUDIU INTRODUCTIV

LXXXVII

pe care îl constituie opera sa în mişcarea de idei mon­ dială în diferitele epoci posterioare. Este tocmai ce voim să examinăm acUlll. î ncă în viaţă fiind, Montesquieu a fost atacat cu multă severitate pentru idel le sale progresiste care cereau oiti­ torului să rupă, în multe privinţe, cu ruti na şi cu in­ chistarea. Cercurile oatolke nu puteau să-i ierte zefle­ melele muşcătoare la adresa derului; dar încă mai putin atictudinea sa hotărîotă în favoarea toLeranţei religioase care se traduce printr-UIIl apel la libertaiea de conştiinţ;;i şi la egalitatea tutu r or credinţelor. NelimiItîndu�se la pro­ paganda anticlerioală şi trecînd la critica concepţiilor re­ ligioase, ţinîndu-se aproape de ateism fără a-l mărturisi, iluminismul lrui Montesquieu îşi află rădăoina î n ideea că . t oate religiile sînt respectabiLe în aoelaşi grad, fieoare dintre ele fiind o adaptare la condiţiile naturale fizice şi morale în care s-au dezvoltat diferitele popoare ale lumii. în această perspectivă, susţinerile de ordin religios nu au nimic comun cu ştiinţa; ele au la bază credinţa şi întemeiază diferitele cult e pe care Montesquieu le pri­ veşte numai ca instituţii menite să muleze mintea po­ poa r e l or şi s ă as�gure · ordinea şi liniştea în diferitele .'state. Dar, după cum am spus pe larg, t e ol o gii şi bigoţii nu sînt singurii duşmani declaraţi ai iluminismu lui lui Mon­ tesquieu. Atacînd religia şi bhseri ca filozoful francez tinde să sfarme principala li,nie de rezistenţă a feuda­ lismului . Dar el nu dă înapoi nici în faţa sardnii de a lovi direct in instituţiile feudale, în primul rînd în mOJ narhi a absolută considerată de "drept divin", vîrf al or­ ganizaţiei statale feudale. Privilegiaţii regimului şi toţi cei aflaţi în slujba lor îşi vor simţi interesele primej­ duite d� opera lui Montesquieu ; ei îşi vor uni eforturile cu acele ale oamenilor bisericii catolice spre a o di scre dRa. Cind Montesquieu se hotărăşte să răspundă 189 obiec­ 'ţii'lor ce se aduc uvragiului său capital Despre spiritul ,

­

189 !:ată cwn jU5tifică eJ -această hotărîre : "Cu mare plăcere las din mînă pana de scris; aş fi urmat mereu calea de a păstra · tăcerea, dacă din faptul acesta mai multe persoane nu ar fi dedus ,că mă dădeam bătut."

LXXXVIII

D. BĂDĂRĂU

legilor, el compune, pe lîngă Illnele scrisori, Răspunsuri şi explicaţii cLate Facultăţii de Teologie, Apărarea "Spi­ ritului legilor' şi notiţa Lămuriri asupra "Spiritului le­ gilor"190, pri ncip ala pI'eocupare a autorului fiind de a s e sustrag e acuZ!aţii lor de spinozi sm şi de deism. Acesre aouZlaţii , p ri vite ca cinstite, el Le dedară jjl1-eom pati bi le între e1e, dar, combinate ·cu perfidie, ele sînt de natură să atrag ă asupra eapului său persecuţiile cele mai. crunte. Cert este că justificările despre care vorbim au m ai de­ gI1abă caI'octerul de pledo arie în f,aţa unor instanţe re­ pre.sive - care puteau oricînd să însceneze un proc-es decît acel de explioaţii complementare adresate unor oamooi neutri şi de bună-credinţă; eLe sînt făcute mai mult ea s ă de21armeze si să de mo bili zez e decît ca să lă­ murească şi să convingă. Citi ndu-l e , nu trebuie să înce­ tăm un singur moment de a-l pr i vi pe Montesquieu ca pe un mprezentant al luptei îm p otri v a despotismului feu­ dal, fanatismului religios, der.icalismului. Principalele obiecţii făcute iluminismului lui Mon­ tesquieu se p red zeaz ă , de altfel, de-abia pe la mijlo cul secolului şi ele aparţin de astA d ată lagărului burgheziei deveni tă mai :coapt ă şi mai radi c ală în v'e de r ile ei. :îl ve­ dem prea puţin agreat d-e Voltame191 şi combăt ut de RQusseau 192 pentru idehle sale politice moderate caI'e nu duc la o democratizare r eal ă a s tatului , teoria s-epaI'aţi ei 190 I n Apărare . . . Montesquieu reia in c-ap. To l era nţ a o idee formulată în cartea XXV, cap. IX a Spiritului legilor care 'ar putea să-i folosească drept l!a i't-motiv al întregii oper e : "Eu vor­ besc aici ca scriitor politic, nu ca teolog." A Se vedea şi P a u 1 H a z .a r d, La pensee europe enne au XVIII-eme siecle de Mon­ tesquieu a. Lessing, tome 1, pp. 210-211. 191 Cf. V o I t a i r e, Dictionnaire philosophique, voI . V, arti­ colul Lois (Esprit des . . . ). 192 În Emile, R o u s s e a u îl atacă chi ar în bloc pe MOBtesquieu şi în mod cu totul inj-ust. Iată ce scrie : "Dreptul politic încă nu s-a născut . . . Singurul modern În stare să creeze această ştiinţă ar fi ,putut fi ilustrul Montesqui eu. Dar el s-a abţi nut de a trata despre principiile dreptului politic şi s-a mulţumit să trateze de spr e dreptuil pozitiv al statelor. Nu po.ate fi pe l u m e ceva �are să se deosebească mai mult decît a ceste două cerc etări. Şi totuşi acela care voieşte să se pronunţe în mod chibzuit asupra rînduirilor statale aşa cum sînt e silit să le întrunească pe una şi pe cealaltă: este bine .să ştim cwn trebuie să fie luerurile p entru ::a să ne pătrundem bine de cum sbau" (cartea V).

STUDIU INTRODUCTIV

LXXXIX

puterilor apărîndu-i lui Rousseau ca o renUll1ţare La o cîr­ muire populară pe oale de eligibilitate. In scurt timp. Montesquieu a pierdut oalitatea de stindard. al burgheziei fmnceze înaintate, lucru atestat şi de faptul că Convenţia, CI1eată de pe urma revoluţiei burgheze, a acceptat con­ 'cepţii1e lui Rousseau, păşind pe calea subordonării pu-: terii executive la instituţiile reprezentative, iar nu doc':" t�ina lui Montesqui,eu care tindea la un compromis, la un echilibru al f1aytorilor politici. în oiuda acestei rămîneri în urmă totuşi, dar în con­ trast cu Rou:ş:ş�au privi.t n:JJai multo-sub. asipectul.unui , ama"'" to.!-g�"!.!L..l§..t9Jj: c_iA _ .Q:t!!:gb��t .gi jUQ?'Qti�Lfi:nm.tu�y.i _şi ai ştiinţelor ·conexe V'or vedea în Montesquieu pe savantul ale cărui doctrine si metode au contribuit cel mai mult la fundamentarea � cestor discipline. Din acest punct de vedere, �esquieu .2".ă}!lJ�l?� : .,W.l _ �g�9JO g.,§ţrîI)$_ ��g�J.J�g, �Q!l_�ţ �ţuj[�a Şl�:a;�zvoltarea statului buxgb"ez. In con­ secinţă, el va fi apreciat în timpul revoluţiei franceze nu numai de girondini, mai moderaţi, ci chiar şi de iacobini în frunte ou Robespierre şi 'cu Marat, acesta dJin urmă. minunîndu�se de adîncimea de vederi ale marelui ilu­ minist193 cînd a stabilit "măreţele principii pe oare ur­ mează să fie dădită prosperitatea şubredă a lumii" . Ideile lui Montesquieu nu au circulat numai î n Franţa. Influenţa lor o î ntîlnim la Kant, la Hegel şi la şcoala is­ torică g,ermană şi, în Statele Unite, la Emerson. Iar, în Lupta lor împotnva autocraţiei ţariste şi a iobăgiei, ilu­ miniştii ruşi, în frunte cu Kozelski 194, preţuiesc teoriile­ sooiologiee ale lui Montesquieu mai înainte ca Radiş-­ cev195, reprezentant strălucit al gîndîrii revoluţionare şi al filozofiei materialiste în Rusia şi mai radical decît pre­ deoesorii săi, să Lolosească anumite te2e din Despre spi-­ ritul legilor196, oondamnînd totuşi în mod expr-es teoria separaţiei puterhlor şi reproşîndu-i 1'U� Montesquieu de a, .

..

193 Practica legisl ativă a tradus fundamentel e lui Montesquieu. ale filozofiei dreptului în "Declaraţia drepturi-Iar omului şi ale' cetăţeanului" din 1789, în Constituţia fu'lanceză din 1791 şi în. ConstituţÎla Statelor Unite ale Americii di n 1789. 1 94 Aproxi:mativ 1728-1794. 195 1749-1802. 196 Ra dişc·ev îl traduce pe 'Montesquieu în limba rusă.

xc

D. BĂDĂRĂU

o fi eLaborat gîndi ndu-se la republicile antice, la anu­ mite cîrmrurI asiatice şi la Franţa, dar uitînd de vecinii .şăi197• ţ �_to..@.�e ţărHe lumii, burgh�,a Via găsi în opera @_Mo{i t�:squieu, pe .tarîmul cugetării sociale " şi politice, numeroase eleJrrl:ente care formează. temelia ideologiei orîn­ dUirii eapitaliste şi care au fost folosite în lupta îm­ potr'iy,a obscurantismului feudal şi a închistării medie­ va:l e. In această ordine de idei, ţara noastră nu constituie () excepţie. Perioada dintre cele două războaie mondiale este maI"C ată, în litemtura juri'dică din preaj ma univer­ sităţiLor din Romînia, printr--;S­ GOl':'l.RN'fMfNT. U.S l.loEUIIE, [{f:LWE,N. LE COMME8c'E, c.�c_

tM

'f/TIrTiON DT; CU�Q.UE

LE CLIMA'!'.

U

ti q,,,.i

l'AţtelJ't

il

l1jo,d

D�5 nchcrche. nt)').vd/eil fu'( � Loi,"{ f{onuincs toochant les 'it:cc.:ll'ions, fl'r l�s I..4ltili î'ra.'1\'oifes. (\( fur i.;s Luix FOOdalt$. -;( O I;-{ E

A Chez

B' A

�;

.P R E

MIE R.

GEN E V E, R R. 1 L L O l' ..._

Copcrta

primei

ediţii

�L ..

F "IIIF' .•

(1748)

ILS.

PR EFAŢA Dlidă printre nenţtmătatele chesti'unt aflate în această oarte $'-ar găsi vreuna care, împOtrivaaşte.Ptiirii mele, d?: putea supăra pe cineva, cel pv,ţinnu exiStă niCi una care să fi fost p1J..Să aici cugîrid. rău. Eu nu sint de' NI în-o zestr,at cu o fire cirtitoare: Platonmulţumea cerului că se. năsGUse· în timpUL lui Socrate; iăr eu- îi aducmulţw miri; pentru cit a Jăcut să mă. nasc în. vremea Cîr'1n:uifîi sub care trăiesc şi tă a vrut să 11z4supurHlcelorei pe Ciire . . . m.:.a; făcut să-i iubesc. Ce� o .favoare care mă tem c�' nu-mi . va· fi acordată: aceea .de li nu se ptonuiiţa cineva, p-rintr-o lecţ:urq, fugi­ tivă,aSupr:a unei munci. de do'/.!;ăzeci'de ani; .dea'apt-oba Sau/Je a .osîndi cat-tea luatiiîn,întteţ]ime; şi nţL �îieva fraze: izolate din ea. Căci dacă Vrea 'ci'neva .să afle ·ve.de­ rire dUtptul:u.î..et nu le poate descopkri cu, adevărat decit . . îTi ce:l,e q;le lucrării. î eput cu studier.ea oarit.�nilpt. şi a.rn ajuns la conv.ihgereacă, în această· nes!îrş{Ui diversitate' de �egi şi de moravuri, ei nu sînt conduşi numai de fanteziile lor". Am staOilit principiile şi am văzut cazurile particu­ lare supunindu-li-se ca de la sine, am văzut că istoria tuturor popoarelor nu este decît o urmare a lor şi că fiecare lege particulară este legată de altă lege sau de­ pinde de altă lege mai generală. '

Ani �

Cînd a trebuit să mii întorc la antichitate5, m-am stră­ duit să-i pătrund spiritul, pentru ca să nu consider drept asemănătoare, cazuri in realitate' diferite şi să nu-mi scape deosebirile dintre cele care pat asemănătoare. Nu am ajuns la principiile mele pornind de la P"'e­ judecăţile mele, ci de la natura lucrutilor. Multe adevăruri nu vor deveni aici limpezi decît după ce se va fi văzut înlănţuirectlM cu aLtele. Cu cît va me-

6

PREFAŢĂ

dita cineva mai mult la amănunte, cu atît va fi maz m­ credinţat de adevărul principiilor. Chiar aceste amănunte nu le-am prezentat pe toate; căci cine ar putea spune totul fără să pricinuiască o plictiseală de moarte? Nu se vor găsi de fel aici acele trăsături îngroşate care par să caracterizeze lucrările de astăzi. Căci est e destul să îmbrăţişăm lucrurile într-o privire ceva mai cuprinzătoare, pentru ca aceste trăsături să se şteargă; de obicei, ele apar numai pentru că mintea se concen­ trează în întregime pe o latură a chestiunii, neluîndu-le în seamă pe toate celelalte. Eu nu scriu de fel cu scopul de a critica rînduielile din vreo ţară, oricme ar fi ea. Fiecare naţiune va găsi în această lucrare temeiuri pentru rînduielile sale; şi de aici se va trage în mod firesc concluzia că nu se cuvine să propună schimbări ale acestor rinduieli decît acei des­ tul de bine înzestraţi de la natură, ca să poată pătrunde, printr-o sclipire de geniu, întreaga întocmire a unui stat. Nu e totuna dacă poporul este sau nu luminat. Căci prejudecăţile dregătorilor au fost la început prejudecă­ ţile naţiunii. Şi apoi, într-o epo.că de ignoranţă, oamenii nu se sinchisesc de nimic, chiar atunci cînd se săvîr­ şesc cele mai mari rele; pe cînd într-o epocă de lumină, ei tremură chiar atunci cînd se săvîrşesc faptele cele mai bune. Oamenii îşi dau seama de vechile abuzuri, şi văd mijloacele de îndreptare a lor; dar ei văd şi abuzurile prilejuite de însăşi această îndreptare. !ngădui răul, dacă te temi de mai rău; te mulţumeşti cu binele, dacă te în­ doieşti că poţi realiza mai binele. Nu examinezi părţile decît pentru a-ţi forma părerea despre întreg; cercetezi toate cauzele pentru a pricepe toate urmările. Dacă aş putea face în aşa fel ca fiecare să aibă noi temeiuri de a-şi iubi îndatoririle, principele, patria şi le­ qile, de a se simţi mai fericit în orice ţară, sub orice cîr­ muire şi în orice post pe care îl ocupă, - atunci m-aş socoti cel mai fericit dintre muritori. Dacă aş putea face în aşa fel ca cei ce poruncesc să-şi înmulţească cunoştinţele cu privire la ceea ce trebuie să dispună şi ca cei aflaţi sub ascultarea altora să . gă­ sească o nouă plăcere în a se supune, - m-aş socoti cel mai fericit dintre mUritori.

PREFAŢA

7

M-aş socoti cel mai fericit dintre muritori, dacă aş putea face ca oamenii să se poată dezbăra de prejude­ căţile lor. Eu numesc aici prejudecăţi nu ceea ce ne îm­ piedică de a cunoaşte anumite lucruri, ci ceea ce ne îm­ piedică de a ne cunoaşte pe noi înşine. Numai căutînd să luminezi pe oameni poţi practica acea virtute generală în care se cuprinde dragostea faţă de toţi. Omul, această fiinţă mlădioasă, care în societate se dă după gîndurile şi impresiile celorlalţi, este în stare deopotrivă să-şi cunoască propria sa natură, cînd îi este arătată şi să piardă pînă şi conştiinţa ei, atunci cînd îi este tăinuită. De multe ori am început şi de multe ori am părăsit această lucrare, de mii de ori am aruncata în vînt foile pe care le scrisesem; zi de zi simţeam că mă părăsesc puterileb; îmi urmăream scopul fără să alcătuiesc vreun plan: nu cunoşteam nici regulile, nici excepţiile; nu aflam adevărul decît spre a-l pierde; dar cînd mi-am descoperit principiile, tot ceea ce căutam mi-a apărut i'n faţa ochi­ lor; şi, de-a lungul a douăzeci de ani, mi-am văzut lucra·· rea începînd, crescînd, înaintînd şi încheindu-se. Dacă această lucrare va avea succes, el se va datoTa în fnsemnată măsură măreţiei subiectului meu; cu toate acestea, nu cred ca eu să fi fost cu totul lipsit de merit. Cînd am văzut ceea ce atîţia oameni mari, în Franţa, în Anglia şi în Germania8, au scris înaintea mea, m-am minunat, dar nu mi-am pierdut curajuL "Şi eu sznt pic­ tor"C, am exclamat alături de Correggio9. a

b

C

LudibTia ventis.6 Bis patriae cecidere manus7• Ed io anche son pittore.

PARTEA INTII

CARTEA

DESPRE LEGI IN GENERALi

CA PITOLULI

..

DESPRE LEGI, DIN PUNCT DE VEDERE AL _&AP.o.RT..ULUJ -,-LOR CU DIFERITELE ENTITAŢI

_..l!egile, in înţelesul cel mai larg,�_sîn,t .. ffiporţurile ne­ cesal�e'cafe' deti\j'ă-arn-:-natiira 'lucrlirjlor2; şi, în 'acest sens, tot'ce--t!XlstâareTegire"-sale:- Diviiiitateaaare legile sale, lumea -materială are legile sale, substanţele spirituale su­ 'perioare omlliui3 au legiLe 10.1', animalele au legile lor, omul af'e legile sale4. cCei care ,au afirmat5 că o fatalitatg oarb� a produs toate efectele pe care le vedem în iume au spus o mare absurditate; căci ce poate fi mai ,absurd decît o fatali­ tate oarbă oare ar fi produs fiinţe raţionale? Exi stă, aşadar,_Q..,-LqţLl!.I}_�_pr.!gl..Q[4!:?-g iar legi Le sînt raporturile dintre ea şi diferitele entităţi, pf'ecum şi ra­ porturile dintre ,aceste dif.e:r:ite entităţi. �

"Qg:g]Ae.ze.U._.ara...!C.u_.unbrer.sul-...rapo.l'liuri..ÎIL-cal.iiqte..._ .c:1,e . creator şi de 'conservator:. legile după care a creat sînt 'ru;eIea ·-"potn:vTC-cărora:"'col1iservă. El",acţio,?:��ază .p'�tr.iyi t te le cun0a.c:>te, pentru r ă aOO?1;() .�.g:�E..._..P�!.!ţ�,_.� _..��_.�!.l.().�i? ; ca el Le-a �ăou.t; le-a făcut, pentru că ele corespund cu îri.ţelepciunea şi cu puterea sa. �(�� Intrucît, după cum vedem, lumeâ,j9r�dtă prin miş::. carea materiei şi lipsită de facultatea de a cunoaste, dăi­ . nu�eşte·neconfenit, îITi�eamn;(:d�!gtir,-.c�, mişoăI1ile. �i "sţ!1J, �� 9i dacă s-ar putea imagina

���� '::� �:J�

.

�

.

a "Legea, spune P 1 u tai" h, este stăpîna tuturor, muritori i ş nemuritori." în tratatul Qu'n est requis qu'un prince soit s�a­

vcvnt

(Este

neeesar

ca

un

principe

să

fie

învăţat.)6

PARTEA INTII

12

altă lume dedt aceastJa,ea ori ar a'scu:lta de reguli constante, ori ar fi distrusă. Aş-adar, creaţia, care pare să fie un act arbitmr, pre­ supune f'eguli tot atît de invariabile ca ,Şi fatalit'atea să spunem că, fără ,aoeste reguli, ateilor. Ar fi creatorul ar pute.a să guverneze lumea, deoarece lumea nu s-ar menţine fără ele. 1. Aceste reguli sînt raporturi stabilite în chip statornic. Intre două corpuri pUiSe în mişcare, toate mişcările- se transmit, se amplifică, slăbesc 9i înoetează, potrivit ra­ porturilor dint:re masa şi viteZla 'acestor corpuri; oric� di­ 'versitate este uniformitate, orice modificare este con­ stantă. Indivizii înzestraţi cu facultatea de a cunoaş-te pot să a�bă legi făcute de ei î:n.şişi: dar au şi altele pe car�"nu Ie:"aulăcuT-el.ti1;ăJril€ ·de-"a llextstat fii iife··Ii12estrate cu faci.iItatea-aEi·· a cunoaşte, aceste fiinţe erau posibile; ele _av.eau deci raporturi posibile şi, prin urmare, legi po�;i­ le. Inainte de a fi existat legi făcute, existau rapor­ turi de jut s iţie posibile. A spune7 că nu este drept sau nedrept nimica1keva în afară de ceea ,ce ordonă sau' in­ terzic legile pozitive, este totuna cu a spune că înainte de ase fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui. Trebuie, aşadar, s.ă_ ,aqmiiem_e,xis.tenţa unor ra}?orturi 9- _��hitate anterioaI"e legii pozjtive oare fel, ae--exemplu�-- dacă există societăţi omeneşti, ar _fI just oa oamenii să se conformeze legilor lor; dacă -există fiinţe raţionale oare ,au primit weo binefla�ţr:� _.JlLJa." o altă fiinţă, s�âr cuveiir"ca-:-ele-·să::.r-pastreze recunoştinţă; dacă o fiinţă raţionaLă a 'creat o altă fiinţă raţională, atunci fiiJnţa creată ar trebui să rămînă în mportulc1e depen­ denţă în oare s--