Despre Aubrey de Vere [PDF]

Zitiervorschau

Despre personajul Aubrey de Vere nu ştim nimic, în afara faptului că este expresia perfectă a rigorilor estetice ale dandismului. Taina este principala lui trăsătură de personalitate. Imaginea dandy a lui sir Aubrey este contrapunctată de apariţia unei creaturi ce sintetizează masculinul, femininul, decadenţa, agonia Proiecţiile cu sir Aubrey într-un labirint de oglinzi ori într-o cadă cu apă albastră, universul populat de cărţi, lumînări şi bijuterii (toate compartimentele universului dandy aduse laolaltă) sînt contrapunctate de proiecţiile realizate într-un spital, cu tot instrumentarul de rigoare. Aubrey de Vere, din relatările voit ambiguizante ale naratorului, este o fiinţă cu o sexualitate incertă: e desigur un dandy, un bărbat de-o eleganţă sfidătoare prin excentricitate unită cu perfecţia gustului estetic; e un bărbat cu ciudate înclinaţii şi dorinţe de a fi femeie, poate un travestit, poate un invertit (cum bănuim după ce naratorul îl descrie în costumaţia feminină, nocturnă: "Trecea o femeie înaltă, cu un bogat păr roşu sub o pălărie cu pene, o femeie slabă şi osoasă, fără şolduri şi fără sîni, într-o rochie strîmtă de fluturi negri. ... Nu ştiu de ce nu mia venit să cred că e o femeie ca toate femeile.... Dar, mai trebuia să mă îndoiesc...cînd în mîna cu degete lungi rînjeau şapte safire de Ceylan?", p. 42); iar dacă Aubrey e neconvingător în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea şi de plumb" în care îl întîlneşte naratorul - şi ca bărbat, cu pudră albastră pe faţă, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că fiinţa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat... Într-o lectură lineară, dar cu retrospecţii reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă la, pentru o clipă, androginismul primordial-angelic Dar în cazul nuvelei Remember, în loc de o dualitate de tipul "şi/şi", a împlinirii în unitate, avem de a face cu una negativă, de tipul "nici/nici". Bărbat care nu e bărbat şi femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuşi pentru o clipă naratorului o natură cerească de serafim înclinaţia naratorului spre reverie, spre ipoteze visătoare, înclinaţie care defineşte tonul întregii povestiri). "Sunt vise..." - aşa începe Remember, pentru a se încheia, simetric, cu o revenire a noţiunii de vis în relaţie şi cu noţiunea de lectură: un eveniment trăit se transformă cu timpul într-o amintire plutind la "hotarul dintre realitate şi vis" şi naratorul prevede că povestea pe care tocmai a scris-o i se va părea lui însuşi "într-un tîrziu....un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult". În această alchimie a reveriei - în scris sau în lectură, literal şi în toate sensurile - aurul e desigur esenţial: Motivul oglinzii, cu metaforica lui bogată, joacă un rol crucial şi în Craii... Misterul central e acela al reflectării: realitatea devenind imagine, irealitate în apele oglinzii care nu schimbă nimic din înfăţişarea ei - în afară de inversiunea între dreapta şi stînga. Oglindirea dublează şi stă la baza paradoxurilor legate de motivul fantastic al dublului, care poate fi imaginat (obsesiv, anxios) ca devenind independent şi intrînd într-o relaţie competitivă cu originalul din care s-a desprins. Acest mister al oglinzii se regăseşte în artă, în pictură (referinţele picturale sunt abundente în Remember) unde imaginea reflectată durează după ce realitatea care a prilejuit-o a dispărut de mult. naratorul îl vedea în imaginaţie pe Aubrey de Vere însuşi ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedeşte faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul îşi păstra taina neştirbită" - p. 50, deşi aici sfinxul conotează în primul rînd noţiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e şi precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puţin la

numerologia mateină numărul "doi" devine mai puţin inocent: căci e numărul dublului, al duplicării şi dedublării, al duplicităţii şi al imitaţiei (copie, replică etc.), al primei repetiţii şi al bipolarităţii, simbolizînd totodată opoziţia şi conflictul, dreapta şi stînga, şi, în particular, masculinul şi femininul, diviziunea între cele două sexe. Importantă în construcţia temporală a nuvelei Remember..., ficţional identic cu acela din Remember, e cifra "şapte". Mai sunt apoi cele şapte inele cu safire de Ceylan pe care le poartă Aubrey şi după care naratorul îl va recunoaşte în deghizamentul său nocturn-feminin. Simbolismul pasajului, în care figurează proeminent culoarea albastră, ideea îngemănării şi a identităţii (ne aflăm iarăşi sub zodia lui doi, a gemenilor, a "Dioscurilor" care se aseamănă atît de mult încît pot fi luaţi unul drept celălalt) şi cifra şapte, nu e greu de ghicit Revenind la Remember, această nuvelă e, în literatura română, tot ce poate fi mai aproape de un text de reverie nobilă - somptuos, sumbru, elegant ca un aristocrat (sau o aristocrată) în doliu etern, într-o pelerină de catifea neagră, şi, în plus, păstrînd un secret: un secret a cărui desluşire e făcută imposibilă pentru însuşi purtătorul lui; un secret al secretului. În Remember, Aubrey de Vere frapează de la prima sa apariţie şi pregăteşte parcă cititorul pentru eventuale întâmplări ce vor depăşi limita înţelegerii, „căci despre el s-ar fi putut cu drept zice că-l desprinsese de pe o pânză veche o vrajă” Albastrul este un drum al infinitului în care realul se transformă în imaginar”3. Să ne reamintim că Aubrey de Vere este de asemenea caracterizat de puterea simbolică a acestei culori şi că, de fapt, ea traduce ideea morţii (sau a dispariţiei în sens larg) în întreaga operă mateină În faţa morţii (a se înţelege dispariţiei) în nuvela Remember, unde finalul deschide adâncimile misterului şi prelungeşte dincolo de lectură posibilităţile de descifrare a înţelesurilor, Dar o altă valenţă simbolică, cu mult mai puternică (şi mai profitabilă pentru interpretarea noastră) pe care imaginea oglinzii o subscrie, este cea de mediureflectant. Oglinda reflectă Adevărul, sinceritatea, realitatea ascunsă Casa constituie „între microcosmosul trupului omenesc şi cosmos, un microcosmos secundar, un termen de legătură

care concentreaza la nivelul existentei visul nobiliar