Despre cer [PDF]

Zitiervorschau

ARISTOTEL

Despre cer

Colecţia cărţilor de referinţă

Tehnoredactor: Paulina lvânuş

Univ. Bucureşti- Filosofie

1 1 11 11 1 11 1 1 11 11 1 11 1 1 004613

© 2005 Editura Paideia str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2

71216 Bucureşti. România tel.: (004021 )31 6.82.08; 316.82.1 O

fax: (004021 )316.82.21

B.C.U.

FILOSOFIE

lll l l �ll�����l�i��l 12 - 20080280

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ARISTOTELES Despre cer 1 Aristotel; Bucureşti: Paideia, 2005 Bibliogr. Index ISBN 973-596-296-9

1 Şerban, Nicolau (trad.)

trad.: Nicolau Şerban.-

ARISTOTEL

Despre cer - Ediţie bilingvă-

Studiu introductiv, bibliografie, traducere din greaca veche, sumar analitic, note şi indexuri de Şerban Nicolau

paldeia

Lui Constantin Noica, el însuşi autorul unui DE CAELO scris "în amintirea lui Aristotel, a lui Averroes, a lui Cremonini şi a tuturor celor ce au alcătuit tratate despre un cer care nu este".

Notă

asupra ediţiei

T. raducerea de faţă este prima traducere românească integrală a tratatului

aristotelic De caelo. Fragmente ale ei au fost publicate în secţiunea Traduceri din scrieri filosofice a Revistei de filosofie a Academiei Române începând din 1 9891• Cu excepţia fragmentelor publicate în volumul Despre eternitatea lumiF, nu

am găsit nici o variantă românească a tratatului.

Pentru traducerea textului a fost folosită ediţia standard I.Bekker a Academiei din Berlin3, ediţia Teubner a lui C.Prantl\ ediţia Oxford a lui D.J.Allan5 şi ediţia Les Belles Le�tres a lui P.Moraux6• Opţiunile pentru diferite lecţiuni între acestea au fost semnalate în note. Din raţiuni editoriale volumul reproduce textul grec al ediţiei I.Bekker a cărui numerotare o poartă şi varianta românească. Dintre numeroasele traduceri în limbi moderne, au fost folosite ca reper traducerile în franceză ale lui J.Tricoe şi P.Moraux8 şi traducerea engleză a lui J.L.Stocks9• Primelor două le datorăm împărţirea în subcapitole şi, în bună măsură, sugestiile titlurilor de capitole şi subcapitole, trecute în paranteze drepte, aşa cum au fost trecute şi toate adăugirile neautorizate de logica textului aristotelic făcute pentru fluenţa variantei româneşti. După traducerea textului a fost aşezat un sumar analitic al tratatului pe cărţi, capitole 1 Despre cer, A,

1 -5 în nr. 311 989; A, 6- 10 în nr. 211 990; r, 1 -8 în nr. 21 1 992; A, 1 1 - B, 3, în nr. 1 -2/2002. 2 Aristotel, Plotin . . , Despre eternitatea lumii, ed. bilingvă, trad. A.Baumgarten, Ed. IRI, Bucureşti, 1 999. 3 Aristotelis Opera, ex recensione Immanuelis Bekkeri, edidit Academia Regia Borusica, Berlin, 1 83 1 , vol.I, p.268a-3 1 3b. 4 Aristotelis De Caelo et de Generatione et Corruptione, recensuit Carolus Prantl, B .G.Teubner, Leipzig, 1 8 8 1 , p. 1 - 1 00. 5 Aristotelis De Caelo libri quattuor, recognovit brevique adnotatione critica instruxit D.J.Allan, T he Clarendon Press, Oxford, 1 965. 6 Aristote, Du ciel, texte etabli et traduit par Paul Moraux, Ed. Les Belles Lettres, Paris, 1 965. 7 Aristote, Traite du ciel, trad. par J.Tricot, Ed. J.Vrin, Paris, 1 949. 8V. n.6. 9 Aristotle, De caelo, trad. engl. J.L.Stocks în The works of Aristotle, vol.ll, T he Clarendon Press, Oxford, 1 947. .

8

Notă asupra ediţiei

şi subcapitole, iar după notele la traducere a fost aşezat mai întâi un index român care trimite la un index grec. Aici se pot vedea şi opţiunile traducătorului pentru un sens sau altul. Pentru selecţia cuvintelor din indexul grec s-a folosit ediţia D.J .Alian 10

şi indexul H.Bonitz11• Pentru comentarii şi note au fost folosite singurele texte păstrate din comentatorii greci, Simplicius12 şi Themistius13, iar pentru comentariile medievale trimiterile s-au făcut după numeroasele citate din ediţia lui J.Tricot14• Traducerea altor texte clasice, acolo unde n1:1 există o altă indicaţie, aparţin traducătorului. Când trimiterile din note s-au făcut la textele originale, lucrările sunt citate cu titlurile latine consacrate. Când trimiterile s-au făcut la variante româneşti, lucrările sunt citate cu titlurile româneşti. Numele greceşti care nu au un corespondent consacrat în variantă românească au fost transliterate. Studiul introductiv, aşezat înaintea tuturor acestora, urmărind în general fiecare subcapitol al tratatului, a fost conceput ca să dea elementele strict necesare înţelegerii textului. Ne exprimăm gratitudinea faţă de toţi cei care, nu puţini, ne-au ajutat şi îndrumat să împlinim această muncă, al cărui rezultat doar cititorul

îl poate judeca. Un gând

de mulţumire şi specială recunoştinţă datorăm academicianului Alexandru Surdu, fără al cărui sprijin competent şi avizat pe parcursul întregii întreprinderi nu am fi ajuns niciodată la capătul acesteia. Mulţumim deopotrivă editurii Paideia pentru deschiderea culturală cu care a primit proiectul. Închinăm această traducere memoriei lui Constantin Noica, din al cărui îndemn şi încurajare s-a şi întrupat.

Traducătorul

10 V. n.5. 11

Hermann Bonitz, Index aristotelicus, în Aristotelis Opera, volumen quintum,

II­

te Auflage, W. de Gruyter, Berlin, 1 96 1 .

12 Simplicii lnAristotelis de Caelo Commentaria, edidit I.L.Heiberg, Berlin, 1894 (Commentaria in Aristotelem graeca edita consilio et auctoritate Academiae litterarum regiae Borussicae, volumen VII). 13 Themistii In libros Aristotelis de Caelo Paraphrasis hebraice et latine, edidit Samuel Landauer, Berlin 1902 (Commentaria in Aristotelem graeca edita consilio et auctoritate Academiae litterarum regiae Borussicae, voluminis V). 14V. n.7.

ABREVIERI1

OPERE ARISTOTELICE Cat.= Categoriae (Categoriile) De int.=De interpretatione (Despre interpretare) An. pr.=Analytica priora (Analitica primă) An. post.= Analytica posteriora (Analitica secundă) Top.= Topica (Topica) Soph. el.= Sophistici elenchi (Respingerile sofistice) Phys.= Physica (Fizica) De gen. et corr.=De generatione et corruptione (Despre generare şi distrugere).

Meteor. =Meteorologica (Meteorologice) Met.= Metaphysica (Metafizica) De an.=De anima (Despre suflet) De respir.=De respiratione (Despre respiraţie) Et. Nic.=Ethica Nicomachea (Etica Nicomahică) Et. Eud.=Ethica Eudemica (Etica Eudemică) De gen. anim.= De generatione animalium (Despre naşterea animalelor)

Hist. anim.= Historia animalium (Istoria animalelor) De inc. anim.= De incessu animalium (Despre mersul animalelor) De motu anim.= De motu animalium (Despre mişcarea animalelor) De part. anim.= De partibus animalium (Despre părţile animalelor) Poet.= Poetica (Poetica) Pol.=Politica (Politica) Rhet.= Rhetorica (Retorica) Fr. sel.=Fragmenta selecta (ed. W.D.Ross)

1 Abrevierile se referă la

Studiul introductiv şi Note la traducere.

10

Abrevieri

ALTE ABREVIERI Achill., Isag. =Achilleus Tatios, Isagoge Aetius, De plac. sau Aetius = Aetius, De placitis philosophorum Alexandru, In metaph. =Alexandru din Afrodisia, In Aristotelis

Metaphysica Commentaria H. Bonitz, Ind. arist. = Hermann Bonitz, Index aristotelicus Cicero, Acad. pr. = Cicero, Academica priora Cicero, Acad. post =Cicero, Academica posteriora Cicero, De rep. = Cicero, De republica Diog. Laert. = Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor

DK = Die Fragmente der Vorsokratiker (ed. Diels-Kranz) Dox. = Hermann Diels, Doxographi Graeci Eus., P.E. = Eusebios din Cesarea, Praeparatio Evangelica

FGP =Filosofia greacă până la Platon (ed. Piatkowski- Banu) Hippolit, Ref. = Hippolytos din Roma, Refutatio omnium haeresium Iamblichos, De vita pyth. = Iamblichos, De vita pythagorica Iulius Pacius = Iulius Pacius, De coelo, de Generatione et Corruptione,

Meteorologica, de Mundo, Parva naturalia Philon, De aet. mundi = Philon din Alexandria, De aeternitate mundi Platon, Apoi. =Platon, Apologia lui Socrate Platon, Rep. =Platon, Republica Plinius, Nat. hist. = Plinius, Naturalis historia Plut., Quaest. Plat. = Plutarh, Quaestiones Platonicae Pseudo Plut., De plac. =Pseudo Plutarh, De placitis philosophorum Pseudo Plut., Strom. = Pseudo Plutarh, Stromata Seneca, Nat. quaest. = Seneca, Naturales quaestiones Sextus Empiricus, Adv. math. =Sextus Empiricus, Adversus mathematikos Sextus Empiricus, Pyrrh. = Sextus Empiricus, Pyrrhoneioi hypotyposeis Simplicius, In de caelo = Simplicii In Aristotelis de Caelo Commentaria Simplicius, In phys. = Simplicii In Aristotelis Physica Commentaria Sylv. Maurus = Sylvester Maurus, Aristotelis Opera omnia quae extant Themistius, In de caelo = Themistii In libros Aristotelis de Caelo

Paraphrasis Xenofon, Mem. = Xenofon, Memorabilia Zabarella = Iacobus Zabarella, De rebus naturalibus

Cuprins

Notă asupra ediţiei Abrevieri

...

.

..........................................................................................................

.................

..

..

...............

.

.

....

..

............

.

....

..........

. .

� .....

...

....................

. . ...

7

.. 9

.......

..

Studiu introductiv . .. .. .. . .. ...... . .. . 15 1. Autenticitatea tratatului Despre cer şi transmiterea textului. Tradiţia directă . . . .. . . . . ... .. . . .. . . 1 '5 II. Comentatori şi traducători ai tratatului. Tradiţia indirectă .. . . . . 21 III. Locul tratatului în opera lui Aristotel şi data compunerii . . . . . . . 27 IV. Titlul şi unitatea tratatului . .. . . . . .. 29 V. Structura tratatului şi problematica lui . . .. . . . .. . 33 1. Teoria cerului. Universul ca mărime perfectă (A, 1). ............... ................ . . ....... 33 2. Teoria elementelor. Studiul elementului lumii supralunare (A, 2-4). .......... ...... 35 2. 1. Demonstrarea existenţei unui corp superior cu mişcare circulară (A, 2) . .... 37 2.2. Natura şi proprietăţile corpului mişcat circular (A, 3) . .... . . . . . . . .. ......... .......... 39 2.3. Deplasarea circulară nu are contrar (A, 4). .. . . ... . .......................... . ... . ... . . . . . . . . 40 3. Teoria cerului. Studiul cerului în cele trei înţelesuri (A, 5- B, 14) . . . 41 3.1. Cerul ca întreg universul (A, 5 - B, 1 ). . .. . 42 3 .1. 1. Finitudinea cerului (A, 5-7) ..... .................... ... . ... . . . ..... ............ . . . . .. . . . ....... 42 3.1.1.1. Examinarea în detaliu (A, 5-6) ..... ........... . . . . . . . . . . ....... . ...... . . . . . . . . . . . . .. . . . 44 3. 1. 1.2. Examinarea în general (A, 7) . ..... ................... ... ................ ..... ...... ..... 46 3. 1.2. Unicitatea cerului (A, 8-9) .......................... ... ...... . ..... . . . . ......................... 4P 3 . 1.2. 1. Examinarea în detaliu (A, 8) ......... ........ ..... ................. . .... ....... .......... 5l 3. 1.2.2. Examinarea în general (A, 9) . . . .. . . 54 3. 1.3. Eternitatea cerului (A, 10- B, 1) ....... ....... . . . .... . .... . . ............ ........ ............ 60 3 . 1.3. 1. Examinarea fizică (A, 10) ... ................. ..................... ...... . . . . ... ........... 6 1 3. 1.3 .2. Examinarea î n general (A, 1 1 - 12) .... ....... .................. . . . . ................. 63 3 . 1.3 .3. Examinarea tradiţiei despre cer (B, 1) ........ ................................. . .... 73 3 .2. Probleme generale ale cerului (B, 2-3) ..... . .. ...... .... ............. ........ ..... . . . . ......... 76 3.2. 1. Diferenţele locale ale cerului (B, 2) ...................... ....... ........................... 76 3.2.2. Diversitatea mişcărilor şi corpurilor în cer (B, 3) ......................... . . . . . . . . . . 8 1 3.3. Cerul ca orbită extremă a universului (B, 4-6) ....................... . .... . . . . ........ . . . . . 82 3.3. 1. Sfericitatea cerului (B, 4) .... ............................... ........ . ..... .... ...... . .... .. . . . . . . 83 3.3.2. Mişcarea primului cer (B, 5-6) ........... ...... ........................... .... ... . .... .. . . . . . . 85 3.3.2. 1. Sensul mişcării primului cer (B, 5) ............. ........... ..... ........... . . . . . ...... 86 3.3.2.2. Uniformitatea mişcării primului cer (B. 6) .. .... . .... . . .................. ........ 86 ......................

.

....

.........

..

..

.

.........

............

...

.

.......

..

...

........

......

........

.......

.

.

..........

..........

...........

.....

........................

............................

............

.........

.

.....

.....

....

.

............

.

.

........

.

.....

..

.......

.

..................

.............

.............

.....

..

.

.......

..

...

..............

....

.

....................

..

..........

.......

...

....

...

......

.........

....

..

..

...................

......

.

......

...

.

ŞERBAN NICOLAU

12

3.4. 1 . Studiul astrelor (B, 7- 12) .. ..... .......... ................... . . . .. . . . . ........ ................... 89 3.4. 1 . 1 . Natura şi compoziţia astrelor (B, 7) ..................... ............. ..... . .. . . . . . ... 90 3 .4. 1.2. Mişcarea astrelor (B, 8) .. ................................................ .......... . . . . . ... 93 3 .4. 1 .3 . Armonia sferelor (B, 9) .... ....... .................................. ................. ....... 95 3.4. 1.4. Ordinea astrelor (B, 1 0) .............. ................ ... ................. .................. 97 3.4. 1 .5 . Sfericitatea astrelor (B, 1 1 ) ............................. . ............ . .. ..... . . . . . . . . . .... 98 3.4. 1.6. Dificultăţi ale teoriei astrelor (B, 1 2) ..... . ... ....................... . . . . .. . . . . . . . ... 98 3.4.2. Studiul Pământului (B, 13- 14) . . . . IlO 4. Teoria elementelor. Studiul elementelor lumii sublunare (G, D) .. . ..... 1 2 1 4. 1 . Probleme generale ale elementelor sublunare (G, 1 -2) ... ................. ... . ...... 1 22 4. 1 . 1. Teorii despre generare (G, 1 ) ... .................... ...... . .. .............. ....... ... ........ 123 4. 1.2. Mişcări naturale. Greutate şi uşurinţă (G, 2) . ........... .......... ........... ........ 1 30 4.2. Studiul elementelor sublunare tradiţionale (G, 3-8) ........... ............... . . . . . . . .. 1 34 4.2. 1 . Existenţa elementelor (G, 3) .. ........ ........... .... ........................ ................ 1 34 4.2.2. Numărul elementelor (G, 4-5) . .. :.. . . ..... ..... ........ . . . . . . . . . . . . ............. 1 35 4.2.3. Generarea elementelor (G, 6-7) ................... ........ ...... ..... ............ .... . . . . . . 1 40 4.2.4. Configuraţia elementelor (G, 8) . . . ... . . 145 4.3. Studiul greutăţii şi uşurinţei (D) . . . .. . . . . . 1 48 4.3. 1 . Teorii tradiţionale (D, 1 -2) ............................... ........ .......... . . ................. 148 4.3.2. Teoria lui Aristotel (D,3-5) .. . . . .. . . 1 54 4.3.2. 1. Cauza mişcării celor uşoare şi celor grele (D, 3) . . . . . .......... . . . . . . . . . . . . . 1 54 4.3.2.2. Diferenţele celor grele şi celor uşoare (D, 4-5) .................... .... . . . . . . 1 57 4.3.3. Rolul figurii în mişcare (D, 6) ........... .. .... . ................ ... . . ... . ........ .... ........ 1 62 Anexă. Schema structurii tratatului Despre cer . . .. . .. .. .. 1 63 VI. Încheiere. În loc de concluzii . . . .. . . .. . .. . . . 1 65 ...

...

..............................

......... . . . . . . . . . . . . .

. ....

...

.

..................

...............

.

.....

...

...

Bibliografie

.

.

...

..

.

........

........................................

.......

.....

...

..

....

........

.........

......

...................

........................

...

.

.

.

...

..

.........

.........

..

..

....

.

..

.

..

...........

......

...............

.

..

..

..

..

.

...

..

..

.............................................................................................. . . .............. . . . ..

167

DESPRE CER (traducere) .. ... . .. .. . . .. . .... .... ... 1 77 CARTEA 1 (A) -LUMEA SUPRALUNARĂ (1) . . .. . . 1 79 Capitolul 1 . Universul ca mărime perfectă . .. .. . . . .. . . . . . . . 1 79 Capitolul 2. Demonstrarea existenţei unui corp superior cu mişcare circulară . 18 1 Capitolul 3. Natura şi proprietăţile corpului mişcat circular . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . . .. .. 184 Capitolul 4. Deplasarea circulară nu are contrar . . . . 187 Capitolul5. Finitudinea cerului (1) ............... . .......... ........ . .. . . . . . .................. ... . . . .. 189 Capitolul 6. Finitudinea cerului (Il) .......................................... .... ............ ... ..... 192 Capitolul 7. Finitudinea cerului (III) . . . . . 195 Capitolul 8. Unicitatea cerului (1) .... .................................. .............. . . . . . . .... ....... 1 99 Capitolul 9. Unicitatea cerului (Il) .......................... .... .. .... . ....... ............ . . . . ... .... . 203 Capitolul 1 0. Eternitatea cerului (1) .. . . . . .. . . . 207 Capitolul 1 1. Eternitatea cerului (Il) .................................................. ............... 2 1 0 Capitolul 1 2 . Eternitatea cerului (III) . . .. . . . . .. . . . . ... .. 213 ...........

......

..

.

.........

...

....................

..........

.....

....

.

.....

.

....

..

.....

.

.

....................

. . ........

.....

.

...

.

.

......

.

...

..

.......

.... ..............

..

..

....

....

..

.

..........

..........

...................

....

.

.

.

...

.

.......

.........

.....

.................

.........

.............

................

...........

.....

.....

.

..

...

.....

....

.

.

13

Studiu introductiv

CARTEA a II-a (B)- LUMEA SUPRALUNARĂ (Il) .. ...... ... .. .. ..... . .. 219 Capitolul 1. Eternitatea cerului (IV) .................................................................. 219 Capitolul . Diferenţele locale ale cerul ui . .. . . .... .. .. . . . .. . . . . . . . 221 Capitolul 3. Diversitatea mişcărilor şi corpurilor în cer . . ... . . ...... . .... . .. 224 Capitolul 4. Sfericitatea cerului ...... ... . . . .. . . ..... . . .. ...... . . . . ..... .. 226 Capitolul 5. Raţiunea revoluţiei de la est la vest a sferei fixelor .... . ... .... . 229 Capitolul 6. Uniformitatea mişcării primului cer .............................................. 230 Capitolul 7. Astrele (1) . . . . .. . . . .. . . . .. . . . . ... .. . . .. 233 Capitolul 8. Astrele (II) ..................................................................................... 234 Capitolul 9. Astrele (III) .................................................................................... 237 Capitolul 1O. Astrele (IV) .................................................................................. 239 Capitolul Il. Astrele (V) . . ... . . . . ..... . . . . . .. . ... . . . . .. ... . 240 Capitolul 12. Astrele (VI) ..... .. . .. ...... . . .. . .. . . ....... . .. . ... . .... .. 241 Capitolul 13 Pământul (I) . . . . . . ...... . .. . ... .. . . . . .... . . ... ...... 244 Capi olull 4 Pământul (II) ................................................................................ 250 ..

..

...

.. .

.

.

...

....

..

.

..

.

.....

..

...

.

.

.

..

.

..

.

t

...

.

...

.

. . ...

.

...

....

..

.

.

....

.

.

..

..

. ..

.

.

.

..

.

.

....

.....

.

.

...

. . . . ......

..

.

......

......

.

.

.

.

.....

.

..

.

...

.

..

.

...

.

...

.

.

..

.

..

.

.

..

.

. ....

.

...

.

..

.

.

..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

....

.

....

.

....

...

.

.

.

.

.

.

.

.

. ..

.

.

.....

..

..

..

.

.

.

..

....

. .. .

. ..

.

...

..

....

.

.. . .

..

..

.

..

.

.

.

.

.

.. .

..

....

.

CARTEA a III-a (r)- LUMEA SUBLUNARĂ (1) . . . . . . . .. .. . .. ... .. ... 255 Capitolul 1. Teorii despre generare ................................................................... 255 Capitolul 2. Mişcări naturale. Greutate şi uşurinţă . .. . .. . . . 259 Capitolul 3. Existenţa elementelor .................................................................... 263 Capitolu14. Numărul elementelor (I) .. .. . .. . ... . ... ......... . . ........... 265 Capitolul 5. Numărul elementelor (II) . ... . . . . .. ... . . ... . . . . .. ... 267 Capitolul 6. Generarea elementelor (1) .............................................................. 270 Capitolul 7. Generarea elementelor (II) ............................................................ 272 Capitolul 8. Configuraţia elementelor ............................................................... 275 ..

.

....

.

.. .

..

...

.

.

..

.

.

..

..

...

.........

.

.

.....

..

.

. ..

.

.

.

.

......

....

..

.

....

..

..... .. ..

.

.

. ..

..

...

....

...

.

.

.

. . ...

...

.

... . .

.

.

CARTEA a IV-a (A) -LUMEA SUBLUNARĂ (Il) . .. . ... . . 279 Capitolul 1. Greul şi uşorul . . . . .. . . . ... . .. . . .... . . 279 Capitolul 2. Expunerea şi critica teoriilor anterioare ........................................ 281 Capitolul 3. Teoria lui Aristotel (1) .. ... .. ..... ....... . . . . ... .... .. 285 Capi olul 4. Teoria lui Aristotel (Il) ................................................................... 287 Capitolul 5. Teoria lui Aristotel (ITI ) . .. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . 290 Capitolul 6. Figuri şi mişcări .............................................................................. 293 .

.. .

..

.....

.

......

. ...

..

.......

...........

..

...

......

..

...

...... .

.

.

.

.

...

.

.

.

.

......

. . . . .... .

.

..............

...

..

......

...........

.

...

.

t

...........

.

..

.

..

..

.

..

...

...

.

.

..

.

.

.

Sumar analitic al tratatului Despre cer (268a l-313b23) .................................... 295 De caelo (text grec -ed. 1. Bekker) .. .

Note la traducere .. .. . .

Anexa (figuri) .. .. .

Indexuri

.

..

. . ..

.

.....

....

... .... ... .

.

. ..... . .

..

.....

.....

.

..

........

.. . .

....

..

. ...

.

.

. . . ...

. . . .. .

.. . . . ..

.......

..

.

...

..

....

.......

.

.....

..... .

. .. . . . . . . .. 305 .

...

.

.. .... . . . . .. .. .... ... .. .

..

.

.

...... .

.........

.

.

.....

.

.

.. . ...

.

.

.

.

.. ..... . .. .

..

. ..

.

.

.

..

..... . . .

.

... 353 .

.. .. 417

......

.. .

.................................................................................................................

433

Index român ...................................................................................................... 435 Index grec-român .............................................................................................. 453

STIJDIU IN1RODUCTIV 1. Autenticitatea tratatului Despre

cer şi transmiterea

textului. Tradiţia directă

,...r.., atatul Despre cer face parte din scrierile aristotelice a căror autenticitate .I. nu a fost contestată. Pe de o parte, avem mărturiile antice directe şi indirecte în care se fac referiri explicite la tratatul de astronomie aristotelică sau la conţinutul şi problematica lui. Pe de altă parte, cercetările moderne istorice, filologice şi filosofice au consolidat ideea autenticităţii incontestabile a acestei opere. Între mărturiile directe, datorate lui Aristotel însuşi, aceea de la începutul tratatului de meteorologie 1 face un rezumat al problemelor de filosofie naturală studiate deja. Aristotel declară a fi tratat mai întâi despre cauzele prime ale naturii (Fizica, 1-11) şi despre mişcarea naturală în general (Fizica, III-VIII); în al doilea rând, despre ordinea şi mişcarea astrelor (De caelo, 1-11), despre numărul şi natura elementelor terestre şi despre transformările lor unele în altele (De caelo, III-IV); în al treilea rând, despre generarea şi distrugerea fiinţelor în general (De generatione et corruptione). Î şi propune să mai trateze despre lucrurile care se întâmplă conform naturii mai puţin ordonate decât cea a primului element, cel celest, în regiunea cea mai apropiată de mişcarea astrelor (Meteorologica). Locul indică clar şi ordinea scrierilor de filosofie naturală. Despre cer urmează după Fizica şi înainte de tratatul Despre generare şi distrugere. În plus, mărturia lui Aristotel scoate în evidenţă, dincolo de o aparentă dezordine a corpus-ului scrierilor de fizică, unitatea profundă a acestuia. Era firesc atunci ca De caelo să facă trimiteri la Fizica şi De generatione et corruptione la De caelo. Există o mulţime de locuri în tratatul de astronomie în care Aristotel face referiri explicite la cărţile Fizicii. El nu şi-a denumit tratatele în felul în care tr().diţia s-a obişnuit să o facă. Titlurile nu se regăsesc ca atare în opera lui, de aceea trimiterile indică conţinutul acelei părţi din Fizica la care se face referire. Ele sunt numite când

1 Meteor., 1, 1,

338a20-339a9.

Studiu introductiv

17

Filosoful însuşi îşi împărţea operele în două categorii. Din prima făceau parte cele publicate, cele în circulaţie ('ta EYKUKÂ.ta), pe care le numea scrieri exoterice (oi

el;onEptKot Â.oyot). Cele mai răspândite până în sec. 1 î.Ch., ele nu ne-au parvenit În a doua categorie erau rânduite scrierile esoterice (oi ecronEptKOt Âoyot) constituite din cursuri (�e8o8ot) şi lucrări de şcoală (7tpay�a-rEîat) de la Lykeion. Destinate auditoriului restrâns şi iniţiat, ele se mai numeau şi scrieri acroamatice (oi aKpoa�anKot Â.oyot), iar antichitatea le-a cunoscut mai bine după ediţia luiAndronicos decât fragmentar.

din Rho'dos. Se presupune înaintea morţii lui Aristotel doar o publicare parţială, pentru uzul şcolii, a scrierilor acroamatice10• Acestea din urmă, în parte încă, s-au conservat până la noi, încât Aristotel-ni nostru este altul decât cel cunoscut antichităţii până în sec. 1 î.Ch .. Dar, cum s-a spus 1 1 , istoria a păstrat partea cea mai semnificativă a acestei opere, între care şi tratatele de fizică împreună cu De caelo. Istoria textelor aristotelice păstrate poate fi scrisă doar cu multe goluri şi, presupuneri, iar cercetarea transmiterii corpus-ului aristotelic este departe de a fi încheiată. Tratatul de astronomie este, din acest punct de vedere, în situaţia privilegiată de a fi făcut obiectul a numeroase studii, între care cel al lui P.Moraux12 este cel mai important şi ale cărui concluzii le vom utiliza în cele ce urmează. El studiază raportul între manuscrisele în care s-a păstrat tratatul stabilind o serie de concluzii importante şi evidenţiind, pe de altă parte, dificultăţile cercetării transmiterii textului. În primul rând, dificultăţile ţin de natura însăşi a scrierilor acroamatice păstrate. Ca şi celelalte tratate de fizică, De caelo este rezultatul prelegerilor adresate unui auditoriu restrâns şi iniţiat şi provine dintr-unul sau mai multe cursuri consacrate problemelor de astronomie. Numeroase pasaje par a avea o redactare finală într-un stil literar îngrijit, în timp ce altele, concentrate, laconice şi dificil de înţeles, par a fi doar note de curs menite să ajute dezvoltările orale ale maestrului. Dincolo de aceste inegalităţi stilistice, există totuşi grija unei organizări sistematice vizibilă în trimiteri de la un curs la altul, rezumate ale concluziilor şi problemelor studiate dej a sau stabiliti periodice a celor care rămân de tratat. Cu certitudine, Aristotel nu şi-a scris impresionanta operă filosofică după un plan structurat dintru început. Dimpotrivă, există nenumărate motive pentru a conchide că autorul a revenit frecvent asupra primei variante, modificând-o şi completând-o. În plus, se pare că unele tratate s-au constituit, sub forma consacrată de tradiţia aristotelică, prin gruparea unor studii de mai mică întindere13• Paul Moraux a arătat cum urmele unui asemenea stadiu de elaborare al operei aristotelice s-au conservat în vechile liste ale tradiţiei 14• Ordonarea şi 10 Cf. O.Hamelin, Le systeme d' Aristote, Ed. Felix Alcan, Paris, 1 920, p.57. 11 Cf. L.Robin, La pensee grecque, Ed. La Renaissance du Livre, Paris, 1 923, p.293 . 12V. n. 9 13 Cf. P.Moraux, ibid., p. VIII. 14 V. P.Moraux, Les listes anciennes des ouvrages d'Aristote, Louvain et Pâris, 1 95 1 . .

ŞERBAN NICOLAU

18

sistematizarea operei acroamatice a fost începută de Aristotel şi realizată în parte doar. Fiind prelegeri izvorâte dintr-un învăţământ oral, omogenitatea şi coerenţa stilistică au avut de suferit chiar acolo unde filosoful însuşi a intervenit. Începută de Aristotel şi continuată de discipoli, această sistematizare a fost împlinită de editorii lui. O mărturie explicită găsim la Porphyrios15: ,,Dar am tăcut precum Apollodor din Atena şi Andronicos peripateticianul; unul a reunit în zece tomuri operele poetului comic Epicharmos; celălalt a împărţit operele lui Aristotel şi pe cele ale lui Theophrast, reunind subiectele asemănătoare". Primele copii ale tratatelor trebuie să fi fost tăcute de discipolii maestrului, după variante uşor diferite, căci potrivit lui Simplicius16, textele Fizicii de care dispuneau Theophrast şi Eudemos nu erau identice, ceea ce a dus la un schimb de scrisori între ei. În al doilea rând, dificultăţile stabilirii transmiterii textului îşi au originea în cele două tradiţii diferite moştenite. Potrivit primeia, opera lui Aristotel este lăsată moştenire discipolului său Theophrast, care o lasă moştenire, după testamentul reprodus de Diogenes Laertios, împreună cu opera sa, elevului şi prietenului său Neleus din Skepsis17• De la cel din urmă sunt cumpărate de regele Ptolemaios Filosoful pentru biblioteca din Alexandria, după mărturia lui Athenaios18• Aceasta este tradiţia lui Hermippos din Smyma (sf. sec. al III-lea î.Ch.), probabil discipol al lui Callimahos, primul bibliotecar al bibliotecii din Alexandria, poet erudit şi iniţiator al alexandrinismului. Acestei tradiţii îi datorăm şi cataloagele operei aristotelice întocmite de Diogenes Laertios şi Hesychios, care se acoperă prea puţin cu scrierile ajunse până la noi şi în care tratatele de fizică nu figurează. A doua tradiţie se bazează pe mărturia lui Strabon19, de la care este preluată, probabil, şi de Plutarh20• Potrivit acesteia, Neleus din Skepsis, de frica Attalizilor din Pergam, mari amatori de achiziţii rare, a ascuns opera moştenită de la Aristotel şi Theophrast. Manuscrisele au fost găsite de către urmaşi pe la anul l 00 î.Ch., cumpărate de Apellicon din Teos, care dă şi o primă ediţie a operei acroamatice în 86 î.Ch., cu multe erori însă. În 85 î.Ch. Apellicon moare, iar Sulla, cuceritorul din 87 î.Ch. al Atenei, le duce la Roma. Aici operele sunt studiate de grămăticul Tyrannion din Amisos, filosof aristotelician, care încearcă să îndrepte greşelile. Dar primul care publică o ediţie ştiinţifică a operei acroamatice, ajutat şi de adnotările lui Tyrannion, este Andronicos din Rhodos către anul

70 î.Ch.. Din această tradiţie provin catalogul de

opere aristotelice datorat lui Ptolemaios Filosoful, peripatetician din sec. 1- II, d. Ch.,

15 Viaţa lui Plotin, 24, 5-11. 16 In phys., 923, 8-15. 17 Diog. Laert., V, 52. 18 Ospăţul înţelepţilor, 1, 4. 19 Geografia, XIII, 1, 54. 20 Vieţi paralele, Sulla, 26.

Studiu introductiv

19

conservat la doi autori arabi din sec. al Xlll-lea21 şi tradus apoi în latină, şi catalogul lui Anonymus. De remarcat că cele două cuprind scrierile de fizică. Cele două tradiţii antice sunt contradictorii doar în aparenţă. Ele ascund fiecare un sâmbure de adevăr, căci, în vremea când Apellicon aducea la Atena manuscrisele moştenite de Neleus din Skepsis, este probabil ca bogata bibliotecă din Alexandria să fi posedat deja de multă vreme mai multe exemplare din principalele opere ale lui Aristotel. După publicarea primei ediţii ştiinţifice de către Andronicos, începând cu mijlocul sec. 1 î.Ch., se observă un

reviriment al studiilor aristotelice, dar sugestiile lui privind împărţirea corpus-ului

sau autenticitatea unora dintre tratate au rămas fără mare influenţă asupre tradiţiei directe, de unde ideea că în epocă circulau în număr relativ mare copii complete sau parţiale ale operei, precum în Lykeion sau filialele străine aşa cum era cea fondată de Eudemos la Rhodos22• Lecţiunile diferite care se întâlnesc la primii comentatori, discuţiile în jurul autenticităţii unora dintre tratate, aşa cum este schimbul de scrisori între Theophrast şi Eudemos privitor la textul Fizicii, întăresc ideea că, departe de a fi singura, ediţia lui Andronicos era comparată cu numeroase alte variante ale textelor.

De caelo nu face excepţie. Alexandru din Afrodisia (sec. II - III d.Ch.), al cărui comentariu, pierdut astăzi, s-a conservat doar fragmentar la Simplicius (sec. al VI-lea d.Ch.), vorbeşte despre numeroase nepotriviri întâlnite în manuscrisele vremiF3• Simplicius, în singurul comentariu conservat în limba greacă, semnalează o mulţime de variante ale aceloraşi locurF4 • Toţi comentatorii antici începând cu Alexandru, Themistius, Philopon, Produs. citează şi parafrazează după manuscrise diferite ale tratatului, iar Simplicius, în amplul său comentariu de peste 700 de pagini, nu o face după aceeaşi ediţie25• De la această multitudine de variante şi bogăţie de citate, parafraze şi comentarii care circulau după sec. 1 d.Ch., până la corecturi şi conjecturi care să se substituie textului aristotelic original, atunci când era judecat ca inaccesibil sau prea încifrat, nu era decât un pas. Moraux semnalează câteva locuri în care

intervine Alexandru din Afrodisia26 sau Simplicius27 •

În al treilea rând, dificultăţile reconstituirii transmiterii textului lui De caelo provin

din sărăcia informaţiilor referitoare la perioada de peste un mileniu care desparte ediţia 2 1 La Al-Kifti (m. 1 248) şi Ibn Abi Oseibiam (m. 1269), cf. A.Frenkian, Izvoarele filosofiei greceşti, în Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1 963, p.76, n.2. 22 V. P.Moraux, ibid., p.CLXI şi urm. 23 V. P.Moraux, ibid., p.CLXII, n. l . 24 V. P.Moraux, ibid., p.CLXII, n.2. 25 V. P.Moraux, ibid., p.CLXII, n.3 . 26 Ibid., p.CLXIII-CLXV; v. în Note la trad.: 1 (A), 1 2, n.49 , ref. 283a26 ; III (r), 2, n.8, ref. 300b2 1 ; III (r), 6, n.5, ref. 305a 1 7 . 27 V. în Note l a trad.: I I (B), 1 3, n. 1 3, ref. 293b3 1 .

20

ŞERBAN NICOLAU

lui Andronicos de secolele IX-X în care au fost executate cele mai vechi manuscrise păstrate. Cu alte cuvinte, care este raportul între cele din urmă şi exemplarele din De

caelo utilizate de Simplicius şi ceilalţi comentatori ? Hermann Diels, studiind aceeaşi problemă pentru textul Fizicii şi comparând tradiţia indirectă cu cea directă, ajunge la concluzia că toate manuscrisele păstrate provin dintr-un arhetip unic, executat probabil

între anii 600 şi 80021!. Paul Moraux reface întrebarea pentru textul lui De caei o pornind de la existenţa a două familii de manuscrise care conservă tratatul. Familia a, puţin numeroasă şi reprezentată doar de trei sau patru exemplare, între care cel mai important e,ste Parisinus graecus 1853 (E, mijl. sec. al X-lea), care nu a dat naştere unei descendente de manuscrise la fel de numeroase ca familia b din care fac parte toate celelalte. Cel mai important reprezentant al celei de-a doua familii, care cuprinde peste

50 de manuscrise, este Vindobonensis phil. gr. 100 (J, a doua jumătate a sec. al IX-lea), provenind de la Constantinopol, fiind probabil contemporan cu reorganizarea universităţii în timpul împăratului Theophil. Două categorii de deosebiri diferenţiază cele două familii de manuscrise. Mai întâi, o serie de lecturi diferite care duc la sensuri total diferite ale locurilor respective. În al doilea rând, o serie de deosebiri de ordin stilistic rară urmări esenţiale asupra înţelegerii pasajelor, cum este omisiunea verbului

"a fi" , particulele de legătură sau ordinea cuvintelor în frază. Paul Moraux ajunge la concluzia că la originea celor două familii de manuscrise trebuie să se afle două arhetipuri scrise în unciale, dintre care primul copiat în minuscule, în ordine cronologică,· a dat naştere numeroasei familii b, iar cel din urmă este la originea familiei a. Momentul este pus în legătură cu trecerea de la c aracterele unciale la minuscule

(�E'ta:xapaK'tTtptcr�6c;), având astfel două transliterări independente. În timp influenţele reciproce ale celor două familii de manuscrise au dat naştere exemplarelor mixte în care un text de bază este corectat şi adnotat după sugestiile din exemplare aparţinînd celeilalte familii29• Astfel, tradiţia medievală directă, care începe cu a doua jumătate a sec. al IX-lea (J) şi al X-lea (E), inventariată de P.Moraux30, cuprinde 58 de manuscrise care păstrează textul tratatului, copiate până în sec. al XVI-lea. Între ele, principalele care stau la baza textelor editate recent sunt următoarele:

J (fa�.b) - Vindobonensis phil. gr. 100, mijl. sec al IX-lea; E (fam.a)- Parisinus gr. 1853, mijl. sec. al X-lea; H (fam.b)- Vaticanus gr. 1027, sec. al XII-lea; L (fam.a) - Vaticanus gr. 253, sec.al XIII-lea; W (fam.b)- Ambrosianus gr. 512, M46 sup., sec. al XIII-lea; F (fam.a & b)- Laurentianus LXXXVII-7, sec. al XIV-lea. 28 V. P.Moraux, ibid., p.CLXVI. 29 V. P.Moraux, ibid., p.CLXV-CLXXII. 30 V. P.Moraux, ibid., p . CLXXIII-CLXXXIV.

ll. Comentatori· şi traducători ai tratatului.

Tradiţia indirectă

upă publicarea ediţiei lui Andronicos din Rhodos, cum s-a spus mai sus,

Dstudiile aristotelice încep să renască odată cu mijlocul sec. I î.Ch .. Prin

elenism, cultura greacă cucerise întreaga lume civilizată, încât filosofia clasică elenă era întâlnită de la Ierusalim şi Alexandria pînă la Roma. Se deschidea astfel seria marilor comentatori, interpreţi şi traducători ai lui Aristotel, care se va prelungi veacuri de-a rândul traversând lumea greacă, arabă şi latină, până târziu după Renaştere. Din antichitatea greacă ne-au rămas mărturii prin Themistius şi Simplicius despre şase comentatori ai tratatului. Istoria a vrut ca dintre toate, deopotrivă pierdute azi, să se păstreze doar cel al lui Simplicius în greacă şi cel al lui Themistius într-o versiune ebraică făcută după una arabă în sec. al XIII-lea. Trei veacuri mai tîrziu versiunea ebraică a fost tradusă în latină. În sec. I î.Ch. Nicolaos din Damasc31 , ale cărui opere filosofice, se spune, erau la fel de numeroase ca şi cele istorice32 , scrie, după mărturia lui Simplicius care-1 numeşte Nicolaos Peripateticul, între alte comentariP\ unul la tratatul De caelo. În sec. I d.Ch. Alexandru din Egeea34, amintit şi el de Simplicius35 lasă un comentariu. Spre sfârşitul sec. al II-lea şi începutul sec. al III-lea Alexandru din Afrodisia36 scrie un comentariu scrupulos al tratatului semnalând divergenţele de text 31 Peripatetic din vremea lui August, născut în Siria în 64 î.Ch., este secretar şi confident al regelui Irod al evreilor şi ambasador la Roma. La moartea acestuia (4 î.Ch.) vrea să se retragă din viaţa publică, dar va face bune oficii ca ambasador şi pentru urmaşul acestuia Arhelaos. Moare la Roma sau în Orient. 32 Cf. A.et M.Croiset, Histoire de la litterature grecque, Ed. Albert Fontemoing, Paris, vol.V, 1 90 1 , p.40 1 . 33 Simplicius (In de caelo) citează două: TIEpt tou 1tavt6c; (Despre univers) 3, 28; TIEpt tiic; AptO''tO'tEÂ.ouc; 't6): "Accident se spune şi altfel, precum toate acele atribute ce aparţin fiecărui lucru îh sine, dar care nu sunt în substanţa [esenţa oucria] lui" 1 90• Definiţia quiddităţii elimină accidentele propriu-zise, dar păstrează accidentele prin sine. Pierre Aubenque pleacă de la diferenţa dintre întrebarea 'tt EO"'tt (ce este ?) şi 'ti îlv Eivat (ce era a fi ?). Socrate şi Platon întreabă ce este ('tt EO"'tt ) un lucru atunci când se referă la esenţa lui, deci la categoria substanţei ar spune Aristotel spre a o deosebi de întrebările referitoare la celelalte, cum sunt 1tot6v (ce fel ?) în categoria calităţii, sau 1tocr6v (cât de mare ?) în categoria cantităţii. Dar întrebarea este prea generală, căci răspunsul indică de regulă genul şi duce la discursuri universale şi definiţii generice, în timp ce Aristotel vrea să prindă individualul ('toBE n) în singularitatea lui caracteristică. Dacă rămânem la întrebarea "ce este Socrate ?" , la care se răspunde prin gen ("Socrate este om"), pierdem exact ceea ce îi este caracteristic lui Socrate, adică "socratitatea" care-I deosebeşte de alţi oameni, greci sau barbari, înţelepţi sau neînţelepţi etc., şi care constă din determinările accidentale prin sine atribuite de tradiţie esenţei lui. Prin urmare, Aristotel simte nevoia de a completa prima întrebare cu 'tt îlv Etvat (ce era a fi ?), construind prin substantivare quidditatea (ceea ce era a fi), adică esenţa şi accidentele esenţiale deopotrivă. Definiţia generală a unui lucru prin 'tt EO"'tt (ce este ?), care duce la 'to 'tt Ecrn (ceea ce este) sau esenţă, este diferită de determinarea prin 'tt îlv Eivat (ce era a fi ?), care duce la 'to 'ti îlv Eivat (ceea ce era a fi), tocmai prin accidentele prin sine şi care în final sunt recunoscute ca aparţinând esenţei. Quidditatea tinde să epuizeze, deşi nu o face niciodată, determinările lucrului, cu condiţia ca acestea să fie accidentale prin sine, nu accidentale pur şi simplu. Această interpretare pare confirmată de întrebarea pe care şi-o pune Aristotel în Analitica Secundă referitor la posibilitatea demonstrării definiţiei: "Dar atunci nu se poate demonstra ceea ce este un lucru ('to 'tt Ecrn) potrivit esenţei (Ka't' oucriav), prin -

187

Met., Z, 3 , 1 029a30. Met., Z, 1 3 , 1 038b8. 189 Met., Z, 3, 1 029b 1 3 . 190 Met., 11, 30, 1 025a30.

188

Cf.

Cf.

Studiu introductiv

57

raţionamente ipotetice, admiţând, pe de o parte, că ceea ce er a pentr u lucr u a fi (q uidditatea - 'CO ti Tiv Eiva.t) este ceea ce este propriu dintre elementele lui ceea ce este (to ti tcrn), pe de alta, că aceste atribute sunt singurele, iar totalitatea lor este proprie lucrului ? Într-adevăr, acesta este acel a fi (to Eiva.t) al fiecărui lucru"1\)1• Quidditatea va desemna ceea ce este mai interior, mai fundamental, mai propriu în esenţa definitului, neconfundându-se cu genul, care este prea general, şi neincluzând materia, care este accidentală. Ea este esenţa fără materie a unei fiinţe materiale totuşi, şi forma care încearcă să definească singură o fiinţă care nu e numai formă, ci campusul materiei cu forma192• Revenind la problema cerului, Aristotel afirmă că, fiind perceptibil prin simţuri, el aparţine lucrurilor individuale, căci orice sensibil există în materie, Cerul nu este o fiinţă simplă, ci aparţine celor compuse, adică tocmai acelor fiinţe care nu sunt nugmi esenţe, ci esenţe cărora li se poate atribui o serie de predicate accidentale, fie accidentale prin sine, fie accidentale pur şi simplu. Dar quidditatea fiinţelor compuse este diferită de fiecare fiinţă19\ prin urmare cer ul de aici sau acest cer (ooE 6 oupa.v6�). cum îl numeşte Aristotel în tratat, este diferit de cer ul pur şi simplu (6 oupa.v6 p�p lvou U"dfLii.TO�, xa,Mrep c/Jtt.'1'f TIYE>, 'Oh �rrov tt.VT� 7ret..p ct (/>..f ivctVTfa.l. ri J'' tnptv TI €171 rrwfL«. T� cJ;eptp.mv 1S p.a.Ta. TJ. tl'wpo x.a.l 7repl Y,p.a,> lu:pov ux,wpt'JfLEYO!', -roxvXĂo/ 7ra.pi cpJm , lrra.l Tit; t/,V'TOU J.M." xfl?)tj't> ltll.T� �..o/ TlfLIWTipa.v îXov T�V t/JUU'IV �O'Cf11'Ep ri.cp(;-f!X.E •wv El'rJ>UrfiY, TI!To J'' Q.Ci,Jva,Tov· ei p.ev ytip � cl:vw, ?rup lt;a.' � 'Ta,u6a. '71'/cEÎov. d.�p , ri lj-' � 'lfdTw, uJ'wp � y)j. ciMJ. p.�v xet..l 7l',0�Y ye ' E1r el J't -ref. plv tndx.etTILI T� J'' ci.,;ro�/J'w(.TCI.l TwvJ d.vet..yxa.îilv eiva,1 nlv Tota.tfn:v cp cprf, T� y�p TIAEIGV '71',0bTE- eip'l!fL{vwv , cf>a.vepdv �TI o�TE xoucptn;Ta. o0Te {3rfpa> tx,et pov ':'; cp.f!TEI -iii d..n)...ÎÎ;, ;, (ii K.Jx.A o> TWY nA.dwv, ru6eiet.. 20 tjWfLa. d.-;rtt.!', fiei d't 1nro6la-8a.t -rf A.l"frtp.EY Td {3t�..pJ Ka.l .� � ypa,p.p.� lld'e,ufa. hE "fdp � J.11'e1po; ( f'x,ot "';;_P ttv ".,_ KÎÎcpov, vuv plv ixa.vw; w> 7rpo> n!v 11'a.pÎÎ a.�\ec;{ TI f:x.-rtr; . a.u�;j'tjct.l yd,o erJ'/xeTtt,l o-;rota,�v ). CfJt;' El?I'Ep "l'wv. {3a.p.J p.h &v ft;'W Td cp/pe 7rpoT/pou T; c/Junl tjWfJ-.o/ .i.,..>.ij F. Il 1 1 . re;., JJI. 11 1 4. tr om pr E. 11 xa.\] ...p. 1-: Il 16. ,.,;n; aotc te:"-• .1li, antc ,...,. J. F. 1 1 7. nin �·] ,;.,._.",J. ,..,,., FII1ti. Il 21 . �li'fL'" "fF",u.l'f.. L. Il ,i, om pr E. 1 Ti>-•� "� ,.. {F� EL. 1 22. v':n li� ,.r;, L. 1 1 23 . lc;u.• L, om E. 11 24. "'f.] nro< rij M. 11 27. x.ln.o] x.C.rw uwfLtt.T«. M, uwfLÎ xrl.:-w FII. 11 28. ,..] >Î E. 11 Tll om JJI. 11 ;..",;.... 11. " 29. ;;li:,..p '"'' np Y.:.\ -::p o; -yT;r K:t\ ilF"' ii�wp Jli. 11 30. a-� Eli. " -'�t -;repl �ÂOU Kc:tl �-''Pil�. ă.u.�rw� �· E0ÂO"fOY U7COA.a.{3e1Y cte 'f�TO xa.l J-,ri ..;;� a.l(f'�fi'EWt; fxa.vw>, Wt; "fE 7ip�S' civ7otpl a.ti-.�li �ta.l on d.'YII'll"ov �ta.l c!cp9a.pTo v x.a.l d.va.u��, 8pW7C(V'Ifv Ei7rE'1r To(r.IY ' iv :l.1rtt.YTt rrip -re? 7rr.tpr.i..'lji..uSt.., xa.l d.va.;..t,o(WTov, Oii T� rfrvr11'8a.t 1-'h ;.7Crl.Y T� 'Y''YY�f'E.- x;tv':J KIZ.TrL -nlr 7Ca.pa.�r.Jof'MrV d.M,Ji..o lt; .U.�}A-"iY oUSh rov (� ba.,'Tfou >rE Y.ctl u7CaKE1fLivo'.J mt>, xa.l cţ>9dpe'r0ct.l l5 cţJa.(vETa.l p.ETa.{3e{3M,x:�� frE Ka.O' g;,.oy -rdv i'fl'x,a.-.ov �pa.v�v W!Ta.J;(I)t; tJ7COKEip./vo'.J -rl TlYOt; Y.a.: u7r' Eva.YTfav Kct.l ei� fre Kc:tTU: pjpto Y ct.t.Î7'Îi TWY oixefwv il81v. !'o tY.E �� Y.ct.l 'TotiEY�t.dov, xa.�cL7CEp cv ni; 1rpJ..o ,� E�'JTCI.I i..o"jott;' ;w, /$' VDf'ct. 7Cct.pct 7wv d.px,ctfwv Jla.�r.lfo!1'Sa.1 p.l.xp1 xa.l -rov ..Vv ba.YT{wv x.a.l a.i cţ>opa.l iva.YTfa.t. ri J'� ,..,;TC:J f''lJ"tv Eva.YT(ov x;ovou, T';-.or T�r -rpo-;rov U1rOÂa.f-'{3a.vtvrwv �YlTEp Kc:tl �}A-ei> ivNX,tTa.l E'lVa.t �,e( ..� xa.l o;-� cţ>opq: T� xuxÂ� !-'� rl'Yc:tl 1\ryof'EY' � "j-.A: d.7Cr1prf.x,s- �ei YOf'(�nv J.r TIV' iva.v-.fa.v Kff71fi'IY , op�wJfl'lt; ,.� f'I'Mw .m 'frLt; «.UTrL� cicp,xriiiTBa., �O�Q.I; Ei. �!-';.,, ;s, tnp wBa.p-w, ..�� a.u-.Y,� 3-"m(� lnlr u7Coi..a.{3ilv xa.l d.va.MGfwoflc:tvcpdv J"' c" ;wv Eip'tlf'lvr.w �ta.l 3-,t.., T�v tip,Bf'ov TOV e'!Ya.l. lr;t 1-'h rrlp � ci.t-ĂO{w!Tit; x.{n'/11'1; IWl'rL .� 'li'Oitv, c:td'V'va.nv e1Va.l 7CÂEfw ,.�, TW� ÂE'YOf'lvWv 11'Wf'rf.Twv d7CI,wv· n J-1 7-0iit c:ti p.h �fl� xa.l 3',c:t6frrn; llx J:rru TWr Kct.T� 'iOV f'�V rrlp eir.l,oi:i ITWf'"-70� d.veL"(K11 ..�� x6·.-,m ei7CA�V 7!'rf.0" "f("fY�YT���""

om 1li. 11

2. "'·"" - 3. xu.< tţr_:,.., om EL. Il 4. nr;;.,-� F.

n 6. 1"�

�k F. il

p.� at

,.,_;,,.,,.. III. 11 8. cd.n FHL. 11 9. ; om E. R ;,"' i�.x�."""' � F. 11 11 . ...�,.� H. Il 13. Wr TO A) , -",v "jryOYE xa.l "/{vot•' Jv, E�7rrp �ea.l 70 p.. txpdv r.a.pa.f;�va.. • 77!; rnl -r�s- roBr(a..:; ;>..{/El " a..u-:-�� 'fJ.p -;rer./p�I'Ta.t . r.eptrpepeÎ; ci.l.'f.Ge{a.� d.cJJI!;a.p..{:·ot� �th·rra.t r.tppw /kUpto;ri-.r:lcrtov, �iov rr �· J:r.ezpc• J.v r'lfr -;npl Tel. a,·j -;-ci n;p..rlr.t. Gf'-Olwt; O'f xe�.l 1o -rt� b,rf..x, rr:;ov eive�.{ -:1 cpe�.("tt p..{·;eSa� • iiTo• •;J.p �;>..cfx_tr:;�v t7rl iii �p..llw0Jou Tii b(,, oTov J..;rd ,-;; r b) -;-d A x:x.l EliJ"tl..'fd."fWY Ttt p..{y•r:;' ctv x,n..ijniE: OTWV f-'tl.BY,,U.ct.71Y..Wl'. 'Tl:i"7ll d,-;; � � A l::-1 7� l' · "1\ ·;J.,a a.un) 7� J".) -.Y.> �ta.p..{Tpau t'' rt.rrtov (),-, ,j d.px,� lJuv/.,u n p..d'(wv ţ, f-'E({Bet, lJt67rrp Td ir;fr · d.d •trl.o EX.tl. fy tipx� f'-1Y..p�v EV 7� 7EAE1JTÎÎ �,�·r-;a.t 7rc:t.,U.{-'-{'fEBE>. 70 O"' Ji Y....tv ei 71:; wJy.J.GI' r.o•/.a-.x-> T�l' E"'fl Ba.71pw �p.. tX."JKNW ;..71"E1por xa..l d..px� � tXEl J-Jva.!kiV xtl.l nu r.oo-ov n!v p.. e·;{cpop�v ha.n(a,v Get" -r; !;:-) Ba..-dp ou , oiov EY T� oi,� x.J- 1 s c;r,v, wr:;' ��h d..-: o;w o:.ic:l'' J..x. �·;ov 70 Oa.up.. a..".�v e7Ya.. t ..�V Y.A!f .-i,v J.;rd � E r.po> 7d z � II ,j,U.I'K.'JYJJau �� d."!f� l:Iut.cp�pcl.v EY. n; ;>..a,{3e7Y clJ; t..ijy tc;rJ..I � IJ"tiv&mv. ,U,;>..Q, p..�v x.a.l Zn "fE 7rE7rhpa.­ ,i n Y..J.V..o/ q>op � &a.rd� T� d.d oO:Î A hl 7d r . EK 2ll ff"/klvwv 'TWY ci;r/,wv d.vri'fXY/ 7rrr.Ept.LITfJ.{\'oY Etv!tl ":"d crJI.Oe7c:t.u.-ii 1J.p el� 7cJ..th� � ";;."".,, , ,f d'' tvrJ..I'O(u. O'twp("'(Jr, cf1o,oc2 Tov, Jţ,).ov · Td '}'c2p ix 7rer.ept:t'Tf-'lvwv ""l 7ri,�Be1 xa.l (.1-EEY. 70� 1.:·"-r-dov el, 7� fi'.X.I"':"i'ar EWct.. l .. ei d'� Ka.l �V � xv- 'YI6et crv�jY-dp..E:vov ToEr.lpc:t.V":"c:t.l v..c:t.l -;r;>..�9n KrJ.. l f.J-E'YIGet ' nMC:I ...r, x.vy.),':' ;,,a.da., t.J.. rf.T"I';V .tv �y � E.l,oa. . h·l ';'� -L x�rtll')]$i'Yctl xtfxt·� · TOV tt' 11pa.voy opw,u.EY KtfXA.Cf r;pe- s Uv TI(; 71"01'11rT?J -rei> fA-tV d.mKIYDUfA-bct.; d.p. rp a.tpa.> rpepo,d­ cpo,U.EI'OI', xa.l To/ AO"'/ff O't O"t:vp{rra.,uev lhc lr;( mo> � xV- vct.� {3pc�.Sic.�>, ..-,)v ttf: r.a.pri ..�, �p6,uo�{A.?f> 8â.TTor rpepop./Y"';I', o:IO'f:v a�v r.p �> ..-�v A.t"fGV Ef--r.tttiDI' c':'C 71"E7i'Epa.rr{-'lvov, d.rcf"fX.11 xct.i TOY AOI"'r�V eiva.lpa.v, WrT'KEP �d't 1!'o tt, .da.v J.1!'ri.. ET1 cS't )UZ,l �" TwvcS'r rpa.vEp ov' OTI T� d.'lrrtpov rlJtiva.por. el ;.. �,fTe rrrpa.îpt:t. p.,f-re T!Tpd"'/c.IYOV ,u-/.n xtfx.Ao> er;l• 'OOV Xt'fll eiivct.l. {r;w "fJp � T� A c:flt:pof-fu, 1ra.p� n(v B, ?rE- 3.1re1po•, p.� bYTO> J'� x.JxA.ou �d'' c'tv � x.tfKA.� eln d't fA-11tt' a-;re�ou bYTD> �X .tv err, J.1!'Eipot; . ri !-4-r,tt' o ni• B ci.-r.oA.eA.JrrBt:t.l Ka.l ...i,v B T;,t; A' orrov 1J.p ,j f:-r{pa. K.JJ.' d.el Ef, rt WnrEp � r :g • -rl,u.YEI "ftLP ; Td xmu,u.irou � ?i'ct.pa.cflepo,.Uvav. eiA>\ f:xe'lirt 'Ye rpt:t.vepcfv , on Z. � tipa. -,repfetrrc xtflp••To HL..'ti. 1. wor.p'] 7rrJ.pt