Curs I Limba Turca [PDF]

Zitiervorschau

Curs I limba turca Introducere Gramatica Odata ce te obisnuiesti cu stilul ei, gramatica limbii turce este simpla. Cu toate acestea, ea poate parea foarte dificila, structura ei fiind total diferita de structura limbilor indo-europene. Aceasta se datoreaza faptului ca limba turca apartine unei alte familii de limbi – Limbile Ural-Altaice. Unele dintre limbile similare limbii turce sunt: finlandeza, ungura, mongola, tatara, kazaka, uzbeka, japoneza, koreana... Unele diferente dintre limba romana si limba turca ar fi: • Ordinea partilor de propozitie: o O propozitie tipica in limba turca este asezata in felul urmator: (subiect + complement + verb) ♣ Arkadaşım [prietenul meu --> subiect] araba [masina -->complement] aldı [a luat/ a cumparat-->verb]. • Nu exista gen o In limba turca nu exista articole si nici genuri asociate cu cuvintele. o Pronumele personale nu au gen (Cuvantul din limba turca pentru „el”, „ea” este „o”) • Armonia vocalelor o Armonia vocalelor este o proprietate fundamentala a limbii turce. Regulile privind armonia vocalelor trebuie invatata inca de la inceput pentru ca de aceasta depinde aplicarea foarte multor reguli din gramatica limbii turce. • Folosirea de sufixe o Sufixele sunt folosite foarte mult in limba turca. Semnificatia prepozitiilor, a pronumelor personale si al timpurilor verbelor depinde de adaugarea acestor sufixe. ♣ Kalbimdesin [Esti in inima mea.] Odata ce sunt invatate aceste diferente si regulile de baza de armonie, restul gramaticii este destul de simpla. Sunetele

Un alt punct important este modul în care cititi un text scris. In limba turca exista pentru fiecare litera un sunet aparte. Un caracter întotdeauna reprezintă acelaşi sunet, indiferent de poziţia sa în cuvânt sau caracterele de lângă acesta. Prin urmare, este simpla citirea unui cuvânt pe care îl vedeti pentru prima dată, o dată ce sunteti familiarizaţi cu caracterele din alfabetul limbii turce. Vocabular Odată ce vă obisnuiti sau cel putin familiarizaţi cu regulile de armonie, principala provocare va fi de vocabular. Vocabularul limbii turce poate fi foarte dificil, deoarece cuvintele nu au nici o afinitate pentru limbi europene decât cele câteva cuvinte adaptate direct din aceste limbi. Alfabetul Alfabetul limbii turce este format din 29 de litere – 8 vocale şi 21 de consoane. Fiecărei litere i se asociază exact un sunet care nu se schimbă niciodată. Din alfabetul limbii turce lipsesc trei litere: 1. (Q-q) 2. (W-w) 3. (X-x) 4. La acestea se adaugă şi litera Ţ-ţ. Există şase litere pe care nu le găsim în limba română: 1. (Ç-ç) 2. (Ğ-ğ) 3. (I-ı) 4. (İ-i) 5. (Ö-ö) 6. (Ü-ü) Literele alfabetului limbii turce şi sunetele asociate acestora le găsim în tabelul următor: Litera Pronunţia

A, a Aşa cum sună a în cuvântul „arici“. B, b Aşa cum sună b în cuvântul „balon“. C, c Aşa cum sună g (-i, -e, -iu) în cuvintele „gem“, „girofar“, „giuvaier“. Ç, ç Aşa cum sună ci, ce în cuvintele „circ“, „cercei“. D, d Aşa cum sună d în cuvântul „dovleac“. E, e Aşa cum sună e în cuvântul „elevat“. F, f Aşa cum sună f în cuvântul „fanfară“. G, g Aşa cum sună g în cuvântul „gard“. Ğ, ğ Acesta este un sunet foarte moale, care nu se pronunţă. Rolul lui este acela de a prelungi sunetul vocalei de dinaintea sa. H, h Aşa cum sună h în cuvântul „hârtie“. I, ı Aşa cum sună î în cuvântul „întâmplător“. İ, i Aşa cum sună i în cuvântul „ianuarie“. J, j Aşa cum sună j în cuvântul „joc“. K, k Aşa cum sună c în cuvântul „cojoc“. Urmat de una din vocalele e sau i, grupul de litere se citeşte ca şi în cuvintele „chenar“ sau „chiriaş“. L, l Aşa cum sună l în cuvântul „lalea“. M, m Aşa cum sună m în cuvântul „mamă“. N, n Aşa cum sună n în cuvântul „ninsoare“. O, o Aşa cum sună o în cuvântul „omenire“. Ö, ö Aşa cum sună „László Tőkés“. P, p Aşa cum sună p în cuvântul „polonic“. R, r Aşa cum sună r în cuvântul „rândunică“. S, s Aşa cum sună s în cuvântul „sos“. Ş, ş Aşa cum sună ş în cuvântul „şarpe“. T, t Aşa cum sună t în cuvântul „tenis“. U, u Aşa cum sună u în cuvântul „uşă“. Ü, ü Aşa cum sună „München“. V, v Aşa cum sună v în cuvântul „vioi“. Y, y Aşa cum sună y în cuvântul „yală“. Z, z Aşa cum sună z în cuvântul „zahăr“.

Numeralul Formarea numeralelor in limba turcă este foarte simplă si seamănă cu cea în limba română, cu excepţia unui lucru: în limba

turcă nu se folosesc conjuncţiile. Exemplu: 48 – patruzeci şi opt. În limba turcă: kırk (patruzeci) sekiz (opt). Deci fără conjuncţia „şi“. 0 sıfır 21 yirmi bir 1 bir 22 yirmi iki 2 iki 30 otuz 3 üç 40 kırk 4 dört 50 elli 5 beş 60 altmış 6 altı 70 yetmiş 7 yedi 8o seksen 8 sekiz 90 doksan 9 dokuz 100 yüz 10 on 137 yüz otuz yedi 11 on bir 200 iki yüz 12 on iki 300 üç yüz 13 on üç 1,000 bin 14 on dört 2,000 iki bin 15 on beş 10,000 on bin 16 on altı 25,000 yirmi beş bin 17 on yedi 1,000,000 bir milyon 18 on sekiz 1,000,000,000 bir milyar 19 on dokuz 20 yirmi Haideţi să privim tabelul următor şi să observăm cum se formează numerele în diferite cazuri: 58 --> elli sekiz 63 --> altmış üç 97 --> doksan yedi 104 --> yüz dört 148 --> yüz kırk sekiz 752 --> yedi yüz elli iki 1,765 --> bin yedi yüz altmış beş 48,392 --> kırk sekiz bin üç yüz doksan iki 305,018 --> üç yüz beş bin on sekiz 4,762,345,258 --> dört milyar yedi yüz altmış iki milyon üç yüz kırk beş bin iki yüz elli sekiz Acum e timpul punerii în practică... Numărul Pronunţia în limba turcă

4 dört 14 on dört 44 kırk dört 174 yüz yetmiş dört 629 altı yüz yirmi dokuz 724 yedi yüz yirmi dört 1,785 bin yedi yüz seksen beş 1,000,003 bir milyon üç 328 üç yüz yirmi sekiz 1,919 bin dokuz yüz on dokuz 2,004 iki bin dört 1,789 bin yedi yüz seksen dokuz Un alt punct de menţionat aici ar fi acela ar citirii fracţiilor. Cea mai folosită formă de citire a „x.5“ este citirea numărului întreg după care adăugarea lui „buçuk “, care inseamnă „jumătate“. În celelalte cazuri delimitarea zecimalelor de decimale se face prin folosirea termenului 'virgül , care înseamnă „virgulă“. Mai jos avem unele exemple: 2.5 --> iki buçuk 274.5 --> iki yüz yetmiş dört buçuk 0.5 --> sıfır virgül beş 104.25 --> yüz dört virgül yirmi beş 14.8 --> on dört virgül sekiz 7.52 --> yedi virgül elli iki 1.705 --> bir virgül yedi yüz beş 48,012 --> kırk sekiz virgül sıfır on iki 305,008 --> üç yüz beş virgül sıfır sıfır sekiz Acum, haideţi să aruncăm o privire asupra modului în care sunt folosite numerele pentru a indica ordinea. Sufixul folosit în indicarea ordinii este „-inci“ (se citeşte „-ingi“). Adăugând

aceasta la sfârşitul oricărui număr vom avea ordinea acelui obiect. O observaţie de făcut aici ar fi aceea că sufixul îşi schimbă forma în funcţie de armonia vocalelor. Primul --> birinci Al doilea --> ikinci (nu ikiinci, una dintre vocale cade atunci când se alătură două de acelaşi fel) Al treilea --> üçüncü Al patrulea --> dördüncü Al cincelea --> beşinci Al şaselea --> altıncı (din nou, nu scriem altııncı pentru că unul dintre cele două ı cade.) Al şaptelea --> yedinci Al zecelea --> onuncu Al 25-lea --> yirmi beşinci Al 50-lea --> ellinci (aceeaşi cădere de vocale) Vreau să termin această parte dând traducerea fracţiilor care denotă adjective. Acestea sunt: Jumătate --> Yarım (Atenţie! Acest termen este folosit doar ca un adjectiv, cuvântul buçuk este folosit cu aceeaşi însemnătate la citirea numerelor. Sfert --> Çeyrek Câteva exemple de propoziţii şi fraze cu folosirea acestor adjective: Jumătate de oră --> yarım saat Ia (cumpără) jumătate de pâine.--> Yarım ekmek al. Ali a făcut un faul în ultimul sfert. --> Ali son çeyrekte bir faul yaptı.

Pronumele 1 Pronumele Personal Aici aveţi traducerea în limba turcă a pronumelor personale. Aceste pronume sunt în general omise în propoziţii deoarece persoana este implicata în adjective sau verbe din propoziţii. Ele sunt adesea folosite pentru a accentua persoana.

Eu ben Eu sunt adjectiv ben adjectiv-im Tu sen Tu eşti adjectiv sen adjectiv-sin el ea o el \ea | este adjectiv o adjectiv Noi biz Noi suntem adjectiv biz adjectiv-iz Voi siz Voi sunteţi adjectiv siz adjectiv-siniz Ei/ele onlar Ei/ele sunt adjectiv onlar adjectiv-ler güzel --> frumos Eu sunt frumos. --> Ben güzel-im. --> Güzelim. (Pronumele personal este implicit.) Tu eşti frumos. --> Sen güzel-sin. --> Güzelsin. El/ea este frumos/-oasă. --> O güzel. --> Güzel. Noi suntem frumoşi. --> Biz güzel-iz. --> Güzeliz. Voi sunteţi frumoşi. --> Siz güzel-siniz. --> Güzelsiniz. Ei/ele sunt frumoşi/frumoase. --> Onlar güzel-ler. --> Güzeller. Rău --> bad Eu sunt rău/rea. --> Ben kötü-y-üm. --> Kötüyüm. Tu esti rau/rea. --> Sen kötü-sün. --> Kötüsün. El/ea este rau/rea --> O kötü. --> Kötü. Noi suntem rai/rele. --> Biz kötü-y-üz. --> Kötüyüz. Voi sunteti rai/rele. --> Siz kötü-siniz. --> Kötüsünüz. Ei/ele sunt rai/rele. --> Onlar kötü-ler. --> Kötüler. geliyor --> vine (a veni) (prezentul continuu) Eu vin. --> Ben geliyor-um. --> Geliyorum. Tu vi. --> Sen geliyor-sun. --> Geliyorsun. El/ea vine. --> O geliyor. --> Geliyor. Noi venim. --> Biz geliyor-uz. --> Geliyoruz. Voi veniti. --> Siz geliyor-sunuz. --> Geliyorsunuz. Ei/ele vin. --> Onlar geliyor-lar. --> Geliyorlar. Zeynep e frumoasa. --> Zeynep güzel. Ebru este foarte frumoasa. --> Ebru çok güzel. Ibrahim este rau.--> Ibrahim kötü. Yusuf vine. --> Yusuf geliyor.

Pronume demonstrative Acestea sunt pronumele folosite pentru obiecte. Acesta/aceasta bu Aceea/acela (intre acesta si acela) şu Acela/aceea o Acestea/acestia bunlar Aceia/acelea (intre acestea si acelea) şunlar Aceia/acelea onlar kitap --> carte Bu bir kitap. --> Aceasta este o carte. Şu bir kitap. --> Aceea este o carte. O bir kitap. --> Aceea este o carte. Bunlar kitaplar. --> Acestea sunt carti. Şunlar kitaplar. --> Acelea sunt carti. Onlar kitaplar. --> Acelea sunt carti.

Pronumele posesiv Pronumele personale posesive: Al meu / a mea ben-im Substantivul meu/mea ben-im substantivim At tau / a ta sen-in Substantivul tau/ta sen-in substantiv-in Al lui Al ei o-n-un / lui Substantivul \ ei o-n-un Substantiv-i Al nostru biz-im Substantivul nostru biz-im Substantiv-imiz Al vostru siz-in Substantivul vostru siz-in Substantiv-iniz Al lor onlar-ın Substantivul lor onlar-ın substantiv-leri De remarcat ca la „al lui/al ei“ s-a folosit o-n-un in loc de o-un. In limba turca nu se pot alatura doua vocale, asa ca in astfel de cazuri se adauga o consoana de legatura. In acest caz aceasta consoana este „n”.

ev --> casă casa mea --> ben-im ev-im --> evim casa ta --> sen-in ev-in --> evin casa lui/ei --> o-n-in ev-i --> onun evi --> evi casa noastra --> biz-im ev-imiz --> evimiz casa voastra --> siz-in ev-iniz --> eviniz casa lor --> onlar-ın ev-leri --> evleri araba --> masina masina mea --> ben-im araba-m --> arabam (sufixul -im devine -m atunci cand se alatura unei vocale deoarece in limba turca nu exista doua vocale alaturate intr-un singur cuvant) masina ta --> sen-in araba-n --> araban masina lui/ei --> o-n-in araba-s-ı --> onun arabası --> arabası masina noastra --> biz-im araba-mız --> arabamız masina voastra --> siz-in araba-nız --> arabanız masina lor --> onlar-ın araba-ları --> arabaları Pentru alte substantive in afara de acestea, este folosita intotdeauna persoana a treia. Casa lui Gizem. --> Gizem'in evi Masina lui Gizem. --> Gizem'in arabası Casa mamei mele. --> Annemin evi Pronume personale demonstrative: Al acesteia bu-n-un Al aceleia (intre acesteia si aceleia) şu-n-un Al aceluia/aceleia o-n-un Al acestora bunlar-ın Al acelora şunlar-ın Al acelora onlar-ın Bunun evi --> Casa acestuia. Şunun evi --> Casa aceluia/aceleia. Onun evi --> Casa aceluia/aceleia. Bunların evleri --> Casa acestora. Şunların evleri --> Casa acelora. Onların evleri --> Casa acelora. Camera casei. --> Evin odası Mancarea pisicii.--> Kedinin yemeği Data trecuta aflasem care sunt pronumele de baza din limba turca: • Pronumele personale (ben, sen, o, biz, siz, onlar)

• Pronumele demonstrative (bu, şu, o, bunlar, şunlar, onlar) • Pronumele posesive o Pronumele posesive personale (benim, senin, onun, bizim, sizin, onların) o Pronumele posesive demonstrative (bunun, şunun, onun, bunların, şunların, onların) • Pronumele reflexive (kendim, kendin, kendisi, kendimiz, kendiniz, kendileri) Exista de asemenea si alte pronume folosite in diverse situatii, precum: toti, nimic... Limba Română Limba Turcă fiecare her lucru şey nici hiç oricare herhangibir Un, una bir nişte bazı tot bütün Pronume tot herşey ceva birşey (singular) birşeyler (plural) nimic hiçbir şey Oricare lucru herhangibir şey toti herkes cineva birisi (singular) birileri (plural) nimeni hiç kimse oricine herhangi birisi Toate aceste (bunların) hepsi Toate acele (onların) hepsi Noi toti hepimiz Voi toti hepiniz Niciunul,niciuna din acestea -- (bunların) hiçbiri Niciunul, niciuna din acelea -- (onların) hiçbiri Niciunul dintre noi hiçbirimiz

Niciunul dintre voi hiçbiriniz Unele dintre acestea (bunların) bazıları Unele dintre acelea (onların) bazıları Unii, unele dintre noi bazılarımız Unii, unele dintre voi bazılarınız Câteva exemple: Nu fiecare floare miroase. --> Her çiçek kokmaz. Ce este acest lucru? --> Bu şey ne? Nu a rămas nimic. --> Hiç kalmadı. Unii studenţi sunt aici. --> Bazı öğrenciler burada. Toţi studenţii sunt aici. --> Bütün öğrenciler burada. Totul este în ordine. --> Herşey yolunda. Totul este aici. --> Herşey burada. Întreabă ceva. --> Birşey sor. Nu am văzut nimic. --> Hiçbir şey görmedim. Este ceva? --> Herhangibir şey var mı? Toată lumea e aici? --> Herkes burada mı? A venit cineva. --> Birisi geldi. Nu a venit nimeni. --> Hiç kimse gelmedi. Poate veni oricine. --> Herhangi birisi gelebilir. Toate acestea sunt ale mele. --> Bunların hepsi benim. Timpul Haideţi să începem cu propoziţii simple de dialog în ceea ce priveşte timpul, întrebarea şi diferite răspunsuri. Timpul – Limba română Limba turcă (Parantezele sunt doar pentru explicaţii) Cât e ceasul? Saat kaç? Este ora 10. Saat on (10). Este ora zece şi cinci. Saat onu (10-i) beş (5) geçiyor. Este ora 5 şi 5 minute. Saat beşi (5-i) beş (5) geçiyor. Este ora 6 şi 5 minute. Saat altıyı (6-[y]-i) beş (5) geçiyor. Este ora 3 şi 5 minute. Saat üçü (3-i) beş (5) geçiyor. Este ora 10 şi un sfert. Saat onu (10-i) çeyrek (quarter) geçiyor. Este ora 10 şi 20 minute. Saat onu (10-i) yirmi (20) geçiyor. Este ora 10 jumătate. Saat on (10) buçuk (half). Este ora 11 fără 25 de minute Saat on bire (11-e) yirmi beş (25)

var. Este ora 11 fără 20 de minute. Saat on bire (11-e) yirmi (20) var. Este ora 11 fără un sfert. Saat on bire (11-e) çeyrek (quarter) var. Este ora 11 fără 10 minute. Saat on bire (11-e) on (10) var. Este ora 11. Saat on bir (11). Saat --> Oră Kaç --> Cât Întrebarea folosită pentru aflarea timpului este 'Saat kaç?' (cât e ora?). Pentru a întreba „câte ore?“ spunem: 'Kaç saat?'. Pentru a răspunde trebuie să formulăm astfel: "Saat xxx.". • Pentru a exprima minutele trecute (şi) folosim 'geçiyor'. • Pentru a exprima minutele rămase (fără) folosim 'var'. • Termenul pentru „jumătate“ este 'buçuk'. • Termenul pentru „sfert“ este 'çeyrek'. 2. Data Zilele săptămânii şi lunile anului: Limba română Limba turcă Zilele săptămânii Luni Pazartesi Marţi Salı Miercuri Çarşamba Joi Perşembe Vineri Cuma Sâmbătă Cumartesi Duminică Pazar Lunile anului Ianuarie Ocak Februarie Şubat Martie Mart Aprilie Nisan Mai Mayıs Iunie Haziran Iulie Temmuz

August Ağustos Septembrie Eylül Octombrie Ekim Noiembrie Kasım Decembrie Aralık 2.1. Zilele săptămânii Limba română Limba turcă A. Ce zi e azi? A. Bugün günlerden ne? B1. Azi e luni. B1. Bugün günlerden pazartesi. B2. Luni. B2. Pazartesi. Haideţi să analizăm părţile primei propoziţii: bu --> această gün --> zi bugün --> astazi günler --> zile günlerden --> dintre zile ne --> ce 2.2. Data Pentru a întreba data, spunem: -Bugünün tarihi ne? -24 Ekim 2009. Vocabular: bugün --> azi tarih --> dată (de asemenea are şi sens de istorie în alte contexte) bugünün tarihi --> data de azi ne --> ce Răspunsul nu necesită prea multă explicaţie. Numărul zilei din lună, urmat de numele lunii, după care de an. 3. Anotimpurile Limba română Limba turcă

primăvară bahar sau ilkbahar vară yaz toamnă sonbahar sau güz iarnă kış Dragoste Limba turcă Limba română aşkım Dragostea mea! canım Sufletul meu! bi tanem Unica mea! hayatım Viaţa mea! sevgilim Iubitul/iubita meu/mea! balım Mierea mea! tatlım Dulceaţa mea! güzelim Frumoasa mea! çiçeğim Floarea mea! gülüm Trandafirul meu! meleğim Îngeraşul meu!

Limba turcă Limba română Seni seviyorum. Te iubesc. Seni çok seviyorum. Te iubesc foarte mult. Senden çok hoşlanıyorum. Te plac foarte mult. Benimle çıkar mısın? Ai accepta să ieşi cu mine? Benimle dans eder misin? Vrei să dansezi cu mine? Benimle evlenir misin? Te căsătoreşti cu mine? Evlenme teklifi. Propunere de căsătorie. Nişanlı Logodnic, -ă Rüyalarımın erkeğisin/kadınısın. Eşti femeia/bărbatul visurilor mele. Seninle olmak istiyorum. Vreau să fiu cu tine. Seninle kalmak istiyorum. Vreau să rămân cu tine. Seni çok özlüyorum. Imi lipseşti foarte mult. Seni çok özledim. Mi-e tare dor de tine. Biraz daha kalabilir misin? Poţi să mai rămâi puţin? Seni bir daha ne zaman göreceğim? Când te voi mai vedea? Bir yerlerde buluşalım. Să ne întâlnim undeva.

Seni görmek istiyorum. Vreau să te văd. Çok güzelsin. Eşti foarte frumoasă.