Curs Bazele Contabilitatii [PDF]

Zitiervorschau

BAZELE CONTABILITATII Titulari de curs:

Prof.univ.dr. Iuliana GEORGESCU Prof. univ. dr. Costel ISTRATE Conf. univ. dr. Leontina PĂVĂLOAIA

Conf.univ.dr. Daniela MARDIROS Conf.univ.dr. Roxana DICU Conf. univ. dr. Mihai CARP Asist. univ. dr. Bogdan AFRASINEI

1

BAZELE CONTABILITATII Titulari de seminar:

Conf. univ. dr. Mardiros Daniela, Conf. univ. dr. Grosu Maria, Conf. univ. dr. Păvăloaia Leontina, Conf. univ. dr. Carp Mihai, Asist. univ. dr. Afrasinei Bogdan Mihai, Ec. Crusitu Mihaela, Asist. dr. Hromei Anca Simona, Asist. dr. Huţanu Loredana Oana, Asist. drd. Ciocan Claudia Catalina, Asist. drd., Asist. dr. Dorneanu Cristina, Conf. univ. dr. Scorțescu Florin 2

EVALUARE 50 % - NOTA LA EXAMEN 50 % - EVALUARE PE (SISTEM GRILA) PARCURSUL SEMESTRULUI 2 TESTE DE VERIFICARE (test 1- 30%, test 2- 30%)

ACTIVITATEA LA SEMINAR (30%)

PREZENŢA LA SEMINAR (10%) 3

BAZELE CONTABILITATIIstructura pe capitole Cap. 1- Obiectul contabilităţii Cap. 2- Metoda contabilităţii Cap. 3- Evaluarea în contabilitate

Cap. 4-Analiza și funcționarea conturilor Cap. 5- Documentarea- procedeu al metodei contabilităţii Cap. 6- Inventarierea şi inventarul Cap.7- Situaţiile financiare anuale 4

BIBLIOGRAFIE Horomnea E. , Budugan D., Georgescu I., Istrate, C., Păvăloaia L., Rusu, A., Introducere în contabilitate. Concepte şi aplicaţii, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2017 Budugan D., Georgescu I., Păvăloaia L., Bazele contabilităţii. Cadrul conceptual şi aplicaţii, Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, 2014 *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, publicatǎ ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265/27.12.1991, republicată ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008, cu modificările şi completările ulterioare

*** Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 1066/17.11.2004, cu modificările şi completările ulterioare ***Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările şi completările ulterioare ***Ordinul nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 910/9.12.2015 *** OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial al 5 României, Partea I, Nr. 704/20.10.2009

ACCEPŢIUNILE CONTABILITĂŢII ARTĂ

TEHNICĂ DE GESTIUNE

LIMBAJ

JOC SOCIAL

ŞTIINŢĂ

SISTEM INFORMAŢIONAL 6

CONTABILITATE - ŞTIINŢĂ

deoarece: • are un obiect propriu de cercetare; • dispune de o metodă specifică în abordarea obiectului; • descoperă şi demonstrează legităţi sau principii care guvernează acel domeniu al cunoaşterii; • dispune de un vocabular sau o terminologie specifică.

• OBIECTUL - indică ce studiază contabilitatea. • METODA - îşi propune să arate cum îşi studiază contabilitatea obiectul. 7

CONTABILITATE - SISTEM INFORMAŢIONAL

datele reprezintă intrările în sistemul informaţional contabil;

iar informaţiile prelucrate, utile factorilor de decizie, reprezintă ieşirile din sistem. 8

Capitolul I OBIECTUL CONTABILITĂŢII definirea obiectului contabilităţii; structuri ale averii entităţilor: activele și pasivele entităţi economico-sociale, perimetru reprezentativ al contabilităţii; constituirea şi funcţionarea entităţii economice; conceptele de exerciţiu financiar şi independenţă a exerciţiului; funcţiile contabilităţii; sisteme de contabilitate; utilizatorii interni şi externi ai informaţiei contabile;

valorificarea informaţiei contabile în procesul decizional pe categorii de 9 utilizatori.

OBIECTUL PROPRIU UNEI ŞTIINŢE formulează răspunsul la întrebarea: Ce studiază ştiinţa respectivă, cu ce se ocupă ea? exprimă o categorie de fapte, un grup de fenomene de care se ocupă o anumită ştiinţă, dintr-un anumit unghi de vedere, cu scopul de a stabili raporturi invariabile, legităţi sau principii între fenomenele şi cauzele care le-au produs într-un cadru de categorii specifice. 10

OBIECTUL CONTABILITĂŢII CUPRINDE DOUĂ ELEMENTE ESENŢIALE ŞI INSEPARABILE: averea, ca ansamblu de resurse economice controlate de către întreprindere, în conexiune cu provenienţa sau modul de dobândire a acestora; afacerea, ca ansamblu sau totalitate a tranzacţiilor, operaţiilor şi evenimentelor economice desfăşurate de o anumită entitate în cadrul unei perioade determinate (exerciţiu financiar). 11

OBIECTUL CONTABILITĂŢII îl reprezintă consemnarea, cuantificarea, prelucrarea şi comunicarea în etalon monetar a informaţiilor referitoare la averea unei entităţi economico-sociale, inclusiv ansamblul tranzacţiilor (afacerea) care modifică permanent această structură întro perioadă de timp determinată. 12

DIN DEFINIŢIA OBIECTULUI CONTABILITĂŢII DEDUCEM URMĂTOARELE ASPECTE ESENŢIALE:

contabilitatea studiază mişcările de valori referitoare la o avere dată a unei entități economice

ea reprezintă o formă de cunoaştere sistematică şi specializată a averii, inclusiv a operaţiilor care modifică mărimea şi structura acesteia (afacerea)

contabilitatea reflectă averea într-o dublă reprezentare: ca realitate economică, sub formă de ACTIVE, şi ca mod de dobândire sau provenienţă, respectiv PASIVE 13

DIN DEFINIŢIA OBIECTULUI CONTABILITĂŢII DEDUCEM URMĂTOARELE ASPECTE ESENŢIALE: dubla reprezentare asigură menţinerea unor echilibre valorice permanente atât prin relaţia cauzală A = C + D (Activ = Capitaluri proprii + Datorii), cât şi prin relaţia formală D = C (Debit = Credit); abordarea contabilă priveşte exclusiv structurile conținute în situațiile financiare, exprimabile în bani. 14

OBIECTIVUL CONTABILITĂŢII CONFORM LEGII CONTABILITĂŢII

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii precum şi a rezultatelor obţinute din administrarea persoanelor juridice şi fizice trebuie să asigure :

înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori 15

CONCEPȚII CU PRIVIRE LA OBIECTUL CONTABILITĂȚII Concepția economică Concepția juridică contabilitatea elaborează și aplică postulate, principii, procedee, norme și convenții care asigură consemnarea, cuantificarea, prelucrarea și comunicarea către utilizatori, în expresie monetară, a informațiilor referitoare la existența (starea), mișcarea și transformarea patrimoniului

obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă capitalul, care privit din punct de vedere al duratei pentru care are loc investiția poate fi: capitalul fix și capitalul circulant, iar din punct de vedere al modului în care este dobândit se împarte în: capitalul propriu și capitalul străin

Concepția financiară constituie o reunire a celor două abordări deja menționate, juridică și economică. Potrivit ei, contabilitatea studiază, într-un echilibru permanent, resursele entității și alocările acestora

16

Concepţia juridică asupra obiectului contabilităţii

17

Concepţia economică asupra obiectului contabilităţii

18

Concepţia financiară asupra obiectului contabilităţii

19

DUBLA REPREZENTARE ÎN CONTABILITATE

ACTIV

PASIV

I. Active imobilizate

I. Capitaluri proprii

1. Imobilizări necorporale

(capital social, prime de capital, rezerve, rezultatul exercițiului)

2. Imobilizări corporale 3. Imobilizări financiare II. Active circulante

II. Datorii

1. Stocuri

1. Datorii financiare

2. Creanțe curente

2. Alte datorii

3. Trezorerie

3. Provizioane 20

CONCEPTELE DE ACTIV, PASIV ȘI BILANȚ ACTIVUL

• reprezintă acea parte a bilanţului în care sunt prezentate, în etalon monetar, bunurile economice ale firmei, mijloacele cu care aceasta operează pentru realizarea obiectului său de activitate;

PASIVUL

• reprezintă acea parte a bilanţului în care sunt prezentate, în etalon bănesc, modul de dobândire, sursele de provenienţă/finanţare a bunurilor din Activ, respectiv resursele proprii şi cele străine;

BILANŢUL

• este un calcul periodic de sinteză al contabilităţii, obţinut prin structurarea, agregarea şi sistematizarea în expresie monetară a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale unei entităţi, la un moment dat. 21

ENTITĂŢILE ECONOMICE - OBIECT AL CONTABILITĂŢII Elementele care caracterizează persoana juridică a unei entităţi sunt:

existenţa unei averi distincte, diferită de cea aparținând persoanelor fizice care o compun, respectiv asociaţii şi acţionarii; această avere trebuie să aparţină exclusiv persoanei juridice

autonomia totală a persoanei juridice, ca realitate juridică şi economică

integritatea averii întreprinderii, garanţia existenţei, dezvoltării şi perenităţii (continuităţii) persoanei juridice.

22

Tipuri de entităţi patrimoniale care sunt obligate să organizeze şi să conducă contabilitate proprie (potrivit Legii contabilităţii) • societăţile comerciale

• societăţile/companiile naţionale • regiile autonome

• societăţile cooperatiste • institutele naţionale de cercetare-dezvoltare • instituţiile publice • asociaţiile şi alte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial • persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri 23

ENTITĂŢILE ECONOMICE TREBUIE SĂ ASIGURE:

întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţie care afectează averea unităţii

înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economice

inventarierea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii

controlul asupra operaţiilor efectuate

întocmirea situațiilor financiare anuale, furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia poziției financiare, a performanței și rezultatelor

24

STRUCTURAREA ENTITĂȚILOR ECONOMICE Unităţile economice sunt persoane juridice înfiinţate pe baza unui act constituitiv, având drept obiect de activitate:

-producţia

bunurilor (mărfurilor);

-circulaţia mărfurilor, a titlurilor de valoare şi a instrumentelor de plată;

-prestări de servicii în transporturi şi asigurări; -servicii bancare; -executări de lucrări;

-alte operaţii accesorii activităţii de comerţ. 25

CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA ENTITĂŢII ECONOMICE

Dobândirea caracterului de persoană juridică de către o entitate economică presupune procesul de constituire efectivă a acesteia.

Legea societăţilor comerciale, Contractul de societate şi Statutul societăţii stipulează condiţiile în care are loc constituirea societăţii comerciale, cu referire principală la subscrierea întregului capital şi vărsarea de către fiecare asociat sau acţionar a cotei de aport stabilite 26

CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA ENTITĂŢII ECONOMICE Capitalul subscris este aportul pe care asociaţii sau acţionarii, în calitatea lor de proprietari, s-au angajat să-l pună la dispoziţia societăţii comerciale.

Capitalul subscris vărsat este acea parte a capitalului subscris care a fost pusă fizic la dispoziţia societăţii comerciale. Capitalul nevărsat, (nedepus sau neaportat) nu se află încă, din diverse motive, la dispoziţia societăţii comerciale. 27

EXERCIŢIUL FINANCIAR ŞI INDEPENDENŢA ACESTUIA Orice activitate economică se desfăşoară în mod obiectiv pe două coordonate esenţiale: spaţiu şi timp Exerciţiul financiar sau contabil este intervalul care delimitează convenţional durata unei perioade de raportare contabil-financiară. Segmentarea timpului pe exerciţii financiare sau perioade de gestiune face posibilă asigurarea independenţei exerciţiului şi activarea unor criterii pentru delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor. 28

MODALITĂŢI DE ABORDARE CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE (“ACCRUAL ACCOUNTING”) Tranzacţiile şi evenimentele sunt luate în calcul din momentul când acestea s-au produs, şi nu atunci când intervine plata sau încasarea lor. Altfel spus, aceste tranzacţii şi evenimente nu sunt luate în consideraţie pe măsură ce numerarul sau echivalentele acestuia au fost efectiv încasate sau plătite. Ele sunt înregistrate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadei la care se referă. Menţionăm faptul că actualul sistem de contabilitate din ţara noastră utilizează contabilitatea de angajamente.

CONTABILITATEA DE TREZORERIE (“CASH ACCOUNTING”) presupune consemnarea şi înregistrarea la cheltuieli şi venituri numai a operaţiunilor care au fost decontate efectiv la trezorerie. În consecinţă, cheltuielile vor fi înregistrate numai în momentul plăţii, iar veniturile numai în momentul încasării. 29

FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor, care constă în consemnarea sistematică a tuturor proceselor şi fenomenelor economice exprimabile în etalon valoric; funcţia de observare şi informare, atât pe plan intern (contabilitatea de gestiune), cât şi pentru terţi (contabilitatea financiară). Observarea şi informarea privesc averea întreprinderii, modul de utilizare al resurselor materiale, umane şi financiare, cheltuielile efectuate şi veniturile obţinute. Optimizarea acestei funcţii depinde de gradul de dotare cu tehnologia informatică. Informaţia cu caracter istoric, obţinută ulterior, constată şi apreciază fapte şi fenomene deja consumate. Corecţia abaterilor de la parametrii obiectivi are în vedere numai activitatea viitoare. Din acest motiv este necesară obţinerea informaţiei în timp real. 30

FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII funcţia de control gestionar semnifică verificarea modului de păstrare şi utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti, a gradului de eficienţă în exploatarea resurselor, respectarea disciplinei financiare etc. funcţia juridică sau probantă are în vedere credibilitatea şi relevanţa informaţiei contabile. Soluţionarea unor eventuale litigii, stabilirea răspunderii materiale, pornesc de la premisa realităţii exprimate prin cifrele contabilităţii. De aici şi caracterul probant al informaţiilor contabile. funcţia previzională constă în capacitatea de determinare a tendinţelor de evoluţie a proceselor şi fenomenelor economice, prin luarea în consideraţie a informaţiilor contabile aferente unei perioade deja încheiate. A apărut astfel gestiunea previzională care constituie baza estimărilor economice pe care managerul modern trebuie să le asocieze într-o optică prospectivă (vezi metoda bugetării, a costurilor prestabilite, 31 calculaţia standard etc).

NOŢIUNEA DE SISTEM CONTABIL semnifică ansamblul de norme, principii, mijloace, tehnici şi procedee care permit procesarea coerentă a tranzacţiilor economico-financiare, exprimate valoric, întrun spaţiu economic determinat. Sistemul de contabilitate trebuie să permită identificarea, colectarea, analiza, calcularea, clasificarea, înregistrarea, sintetizarea şi raportarea tranzacţiilor şi a altor evenimente. 32

DUPĂ CONCEPŢIA DE REPREZENTARE A OBIECTULUI CONTABILITĂŢII Sistemul de contabilitate în partidă simplă, care presupune înregistrarea unei operaţiuni economice într-o singură partidă sau un singur cont, şi anume pe o parte a contului la intrarea valorii respective, urmând ca pe partea opusă să se consemneze ieşirea aceleiaşi valori. Sistemul de contabilitate în partidă dublă, numit şi sistem de calcul diagrafic, consemnează concomitent orice operaţiune economică în două conturi sau partizi. În unul din conturi se înregistrează provenienţa sumei, a bunului sau a valorii: Contul de disponibil de la bancă, Furnizori, Subvenţii pentru investiţii, iar în celălalt destinaţia valorii primite: Casa, Materii prime, Mijloace fixe. 33

DUPĂ MODUL DE ORGANIZARE A CONTURILOR Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile într-un singur flux sau circuit, atât pentru operaţiile care privesc relaţiile cu terţii, cât şi pentru cele referitoare la gestiunea internă a firmei. Sistemul a fost aplicat în ţara noastră până la 01.01.1994, fiind utilizat actualmente în ţările anglo-saxone şi în Statele Unite ale Americii.

Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) procedează la abordarea dualistă a conturilor, dintr-un dublu punct de vedere. Dualismul reprezintă concepţia care consideră drept principii ale existenţei două elemente diferite şi ireductibile. Potrivit acestei abordări, sistemul de contabilitate cuprinde două componente: - contabilitatea financiară sau generală; - contabilitatea de gestiune, managerială sau internă. 34

CONTABILITATEA FINANCIARĂ Este generatoare de informaţii publice, conţinute în documente de sinteză contabilă (Bilanţul, contul “Profit şi pierdere”, Notele explicative la situaţiile financiare anuale) destinate în principal utilizatorilor externi: acţionari, asociaţi, clienţi, furnizori, instituţii financiare şi de credit, organe fiscale, potenţiali investitori. Evident, la aceste informaţii apelează curent şi managerii firmei.

Are ca obiect consemnarea tuturor operaţiunilor care afectează averea firmei, cu scopul de a determina periodic şi în formă sintetică rezultatele obţinute. 35

CONTABILITATEA DE GESTIUNE produce informaţiile confidenţiale, cuprinse în documente şi analize destinate uzului intern al firmei, folosite pentru conducerea operativă a întreprinderii, inclusiv corectarea din mers a eventualelor abateri de la parametrii estimaţi

are ca obiect gestiunea internă a firmei, calcularea costurilor de producţie, determinarea bazelor de evaluare a elementelor ce compun averea firmei, a rezultatelor şi rentabilităţii pe feluri de activitate, elaborarea şi controlul îndeplinirii bugetelor precum şi obţinerea altor informaţii necesare procesului decizional 36

UTILIZATORII INFORMAŢIILOR CONTABILE Sistemul contabil dualist face o disticţie clară între: • informaţiile publice - produse de contabilitatea financiară • informaţiile confidenţiale - elaborate de contabilitatea de gestiune

Utilizatorii informaţiilor contabile se împart în trei mari categorii: • utilizatori din cadrul managementului firmei : proprietari; parteneri; Consiliu de administraţie; manager, şefi de departamente, supervizori sau cenzori; • utilizatori cu interes financiar direct: investitori actuali sau potenţiali; creditori actuali sau potenţiali); • utilizatori cu interes financiar indirect: organe fiscale (centrale, locale etc); organe de control; organe de planificare la diferite nivele; grupuri diverse: salariaţi, sindicate, clienţi, publicul, consultanţi financiari etc.

37