Criza Economica Licenta [PDF]

Zitiervorschau

1

CRIZA ECONOMICĂ. CAUZE ȘI CONSECINȚE

INTRODUCERE.................................................................................................. CAPITOLUL I - Abordări conceptuale privind crizele economice.......................... 1.1. Definirea conceptului de criză..............................................................................

1.2.1 Criza asiatică din 1997..............................................................................

3 4 4 4 4 5 5

1.2.2 Criza economică din Argentina 2002.......................................................

7

1.2.3 Criza economică izbucnită în 2007............................................................

8 14 14 18 22

1.1.1 Definiții....................................................................................................... 1.1.2 Cauzele și efectele teoretice ale crizei economice....................................

1.2. Principalele crize în perioada 1990-2014.............................................................

CAPITOLUL II - Indicatori de caracterizare a crizelor economice......................... 2.1 Indicatorii economici.............................................................................. 2.2 Indicatorii financiari................................................................................. CAPITOLUL III - Analizarea şi cuantificarea cauzelor şi efectelor crizei economice

din România............................................................................................................................ 3.1 Cauze ce au determinat recesiunea economică. Analiza cantitativă şi calitativă a 22 factorilor de cauzalitate............................................................................................................ 3.2 Efectele şi repercusiunile crizei asupra populației României................................. 30 3.3 Soluţii pentru redresarea economică a României................................................... 35

Concluzii ............................................................................................................. 38 Bibliografie ......................................................................................................... 40

2

Introducere

Economia capitalistă îşi arată ultimele zvâcniri într-o societate dominată de incertitudine, în ceea ce priveşte unitatea în diversitate. În urmă cu șase ani sistemul economic global a fost lovit de o undă de şoc ce semăna cu “Marea Depresiune” din perioada 1929-1933. Datorită procesului de globalizare toate economiile au intrat pe o pantă descendentă, fapt resimţit şi în prezent. Cauzele ciclicităţii economice sunt complexe: financializarea pieţelor, dereglementarea sistemului bancar, scăderea producţiei bunurilor palpabile(industriale, agricole), exces speculativ, iraţionalitatea indivizilor în ceea ce priveşte consumul, cantitatea de resurse limitate, etc. În conţinutul eseului fiecare din aceste cauze vor fi analizate pe baza indicatorilor macroeconomici, iar prin procesul de interpretare a rezultatelor vom cuantifica efectele asupra economiei. Lucrarea “Crizele economice” este construită pe baza relaţiei cauză-efect şi are ca principal obiect de studiu economia din România. Pentru o înţelegere mai bună a stării de panică la nivel mondial, procesul de analiză se răsfrânge şi asupra recesiunii ce persistă la nivel global. În primul capitol al lucrării sunt reliefate principalele crize care au lovit societatea în ultimul secol. Al doilea capitol este structurat sub forma unei baze de date ce înglobează toţi indicatorii macroeconomici capabili să scoată în evidenţă cauzele crizei economice. Nucleul eseului, reprezentat de studiul de caz, prezintă cauzele şi efectele crizei economice care a lovit România în 2008. Tema lucrării este de o importanţă deosebită în contextul în care criza economică este în plină desfaşurare după șase ani, perioadă în care s-a încercat resuscitatrea acesteia, dar fără sorţi de izbândă. Situaţia dificilă în care se află ţări precum Grecia, Italia sau Spania îndeamnă la căutarea de soluţii pentru stabilizarea economiei mondiale. Ultima parte a lucrării este dedicată elaborării de soluţii pentru redresarea economică.

3

Capitolul 1

Abordări conceptuale privind crizele economice

1.1 Definirea conceptului de criză 1.1.1 Definiţii “Funcţionarea normală a economiei duce la traume şi crize financiare, inflaţie, depreciere a cursului de schimb, şomaj şi sărăcie.”1. “Crizele reprezintă versiunea extremă a recesiunilor”2. “Criza este o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei industriale şi a consumului”3. Conceptul de criză are nenumărate modalităţi prin care poate fi definit, având la bază agregatul economic, un domeniu vast şi complex. Prin analiza definiţiilor se poate concluziona faptul că termenul de criză se regăseşte în activitatea economică şi se caracterizează prin diminuări semnificative ale principalilor indicatori macro şi microeconomici. Cauzele şi efectele teoretice ale crizei economice

1.1.2

Prezentul paragraf creionează cauzele şi efectele crizei economice, abordarea fiind făcută distinct pentru cele doua categorii de state (Tabelul 1.1) . Cauzele şi efectele teoretice ale crizelor economice Cauze Efecte Financializarea pieţelor



Prăbuşirea indicilor bursieri



Crearea sistemului bancar din umbră



Intrarea în insolvenţă a unor giganţi

Ţările dezvoltate

 

Dereglementare bancară



Credite subprime



Prăbuşirea sectorului imobiliar



Baloanele speculative



Rata şomajului în creştere



Datoria externă



Costuri de creditare ridicate



Inovaţia financiară

bancari(Lehman Brothers)

H.P. Minsky, “Cum stabilizăm o economie instabilă”, Editura Publica, Bucureşti, 2008, pagina 320 G. Arkelof şi R. J. Shiller, „Spirite Animale”, Editura Publica, Bucureşti, 2010, pagina 111 3 Biroul Naţional pentru Cercetări Economice 1 2

4

Deficitul de cont curent



Creşterea deficitului de cont curent



Consumul excesiv bazat pe datorie



Creşterea ratei şomajului



Balon speculativ imobiliar



Costuri de creditare ridicate



Dependenţa de finanţarea externă



Scăderea consumului



Haosul din privatizare



Creşterea volumului de credite restante



Creşterea anuală a creditului neguvernamental  Diminuarea veniturilor populaţiei



Eşecurile politicilor guvernamentale



Cursul de schimb valutar

Ţările în curs de dezvoltare



Tabelul 1.1

1.2 Principalele crize în perioada 1990-2012 Crizele nu sunt fenomene extraordinare, fapt ce poate fi dovedit de multitudinea de şocuri ale activităţii economice înregistrate la nivel mondial. Chiar daca s-au manifestat sub forme diferite (crize ale datoriei externe, bancare sau valutare) acestea au avut efecte cvasisimilate asupra agregatului economic. 1.2.1 Criza asiatică din 1997 Începând cu anul 1980 ţări precum Thailanda, Malayesia sau Indonezia cunoşteau un avânt economic considerabil. În Thailanda îmbunătăţirea sectorului economic a început o dată cu intrarea pe piaţă a companiilor străine, în special din Japonia, acestea bucurându-se de o bună integrare şi determinând o creştere a investiţiilor. Ca efect se observă o amplificare a procesului de urbanizare. Un semn al prosperităţii economice poate fi considerat diferenţa pozitivă dintre exporturi şi datoria externă:” În 1991, datoria externă a Thailandei era cu puţin mai mică decât exporturile sale anuale”4. Cauzele care au destabilizat economia statelor asiatice: 1) Cel mai important factor, care a contribuit la destabilizarea economiilor asiatice este deficitul de cont curent. Intrările masive de valută, fenomen cauzat de dobânzile mari la depozite pe pieţele asiatice (Figura 1.2), au creat presiuni asupra cursului de schimb, determinând o apreciere semnificativă a monedei locale. O monedă puternică conduce la o creştere valorică a importurilor, respectiv la adâncirea deficitului de cont curent. 4

P. Krugman, “Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008, Editura Publica, Bucureşti, 2009, pagina 91

5

2) Creşterea exponenţială a creditului neguvernamental: fenomen cauzat de încercările disperate ale autorităţilor de a estompa aprecierea prin creşterea ofertei de monedă locală. 3) Consumul excesiv bazat pe datorie a fost alimentat de oferta mare de credite. Investiţiile s-au materializat fie sub forma proiectelor de construcţii(clădiri de birouri şi de apartamente rezidenţiale), fie au întreţinut procesul de speculaţie pe piaţa imobiliară sau a titlurilor de valoare. Datorită volumului mare de credite şi a creşterii economice semnificative, nivelul de trai a cunoscut şi el o pantă ascendentă. Iluzia bunăstării alimentată de creşterea economică bazată pe consum pe datorie a cunoscut un şoc în momentul în care investitorii străini au considerat că pieţele din Thailanda, Malayezia şi Indonezia sunt scumpe. Fenomenul a fost cauzat de devalorizarea yenului şi yuanului, dar şi de căderea unor pieţe partenere de comerţ. 30 20 10 0

19.2 12.1 10.1 8.6 11.4 11.6 12.5 11.5 6.4 9.5 5.9 5.5 6.7 8 6.6 7.2 5.3 6 92

93

Sursa Banca Mondială

94

95

96

97

98

Tările asiatice SUA

99 2000

Figura 1.2 Comparaţie între ratele dobânzilor

20 10

Indonezia

0

Malayesia

-10

91

92

93

94

95

96

97

98

99

Thailanda

-20 Sursa Banca MondialăFigura

1.3 Produsul intern brut al tărilor Indonezia, Malayesia şi Thailanda

Panica şi iscusinţa speculatorilor au determinat devalorizări semnificative atât pentru bahtul thailandez (50%), cât şi pentru rupia indoneziană (30%). Scăderea drastică a produsului intern brut (Figura 1.3) scoate în evidenţă amplitudinea crizei.

6

1.2.2 Criza economică din Argentina 2002 Din punct de vedere al politicii monetare, Argentina anilor 80’, este caracterizată de o conducere iresponsabilă, care a încurajat tipărirea excesivă de monedă şi a întreţinut inflaţia la cote ridicate. În anul 1991 a fost înfiinţat Consiliul Monetar, cu obiectivul de a introduce paritatea de unu la unu a pesoului faţă de dolar, fiecare peso din circulaţie având contrapartidă un dolar în rezervă. Argentina a cunoscut şi un şoc exogen venit dinspre Mexic în 1995, dar situaţia s-a stabilizat destul de repede. Încrederea în pieţele argentiniene a revenit, iar fluxurile de capitaluri străine nu au încetat să curgă. Cauzele care au destabilizat economia Argentinei : 1) Sistemul de schimb valutar Paritatea de unu la unu a pesoului faţă de dolar s-a dovedit a fi dăunătoare economiei, deoarece schimburile comerciale se desfășurau într-o proporţie mai mare cu Europa şi Brazilia decât cu Statele Unite ale Americii, iar dolarul câştiga teren în faţa monedei euro. În acelaşi timp datorită crizei din Rusia, Brazilia a fost nevoită să-şi devalorizeze moneda. Aceste acţiuni au avut consecinţe majore asupra exporturilor argentiniene. În scurt timp economia a intrat în recesiune, iar oficialii Argentinei s-au străduit cu disperare să limiteze efectele crescânde ale crizei. 2) Sectorul financiar a condus la finanţarea excesivă în valută; 3) Deficitul de cont curent alimentat de o monedă din ce în ce mai puternică; 4) Criza din Rusia care a deteriorat încrederea investitorilor în pieţele emergente. Metode de stabilizare adoptate de oficialii argentinieni: 1) Reducerea masivă a cheltuielilor în speranţa că vor recâştiga încrederea învestitorilor 2) Limite asupra retragerilor din bănci La sfârşitul anului 2001 autorităţile nu au mai reuşit să menţină paritatea de unu la unu, moneda locală plonjând la 1.4 peso în raport cu dolarul. Datorită faptului că multe persoane fizice, dar şi firme, aveau datorii în dolari, creşterea costului dolarilor a avut un efect distrugător asupra economiei. Produsul intern brut a plonjat cu 18% între 1998 şi 2002 (Figura 1.4).

7

40

20

Produsul intern brut Inflaţia(IPC)

0 -20 Sursa Banca Mondială

Figura 1.4 Evoluţia produsului intern brut şi a ratei inflaţiei

Soluţia care a stabilizat economia şi a aşezat-o din nou pe un trend ascendent a fost compromisul conform căruia “guvernul tării n-a plătit decât circa treizeci de cenţi la fiecare dolar din datoria sa externă”5. 1.2.3 Criza economică izbucnită în 2007 Colapsul economic înregistrat în anul 2007 nu a fost anticipat de marea parte a specialiştilor din domeniul economic. Majoritatea economiştilor şi politicienilor au continuat să creadă că economia este solidă şi că nu sunt semne de schimbare a trendului ascendent. De partea cealaltă a baricadei s-au aflat economişti precum Nouriel Roubini sau Paul Krugman, care au trâmbiţat finalul erei “exuberanţei iraţionale”.  Cauze ce au alimentat criza statelor vestice: 1)

Dereglementarea bancară Legea Glass Steagall a fost cea care a stabilizat sistemul bancar după perioada Marii

Depresiuni. Aceasta impunea separarea băncilor de investiţii de cele comerciale, în acest fel banii celor care aveau depozite la bănci nu mai puteau fi folosiți cu nesăbuinţă sub formă de împrumuturi facile. Băncile comerciale erau supuse unor restricţii dure în privinţa riscurilor pe care aveau voie să şi le asume, iar în schimb acestea aveau acces prompt la credite din partea FED-ului. Băncilor de investiţii li se impuneau reglementări de departe mai lejere. În anul 1998 Legea Glass-Steagall a fost abrogata parţial, la insistenţa factorului politic, având ca şi consecinţă cumpărarea firmei Travelers de către gigantul Citygroup. Un an mai târziu a fost propusă legea de modernizare a serviciilor financiare, cunoscută sub denumirea Gramm-LeachBliley, acesta abrogând în totalitatea legea Glass-Steagall. Haosului bancar i s-a dat undă verde, iar fuzionările nu au încetat să apară. În anul 2000, banca de investiţii JP Morgan a cumpărat banca

5

P. Krugman, Op. cit., pagina 115

8

comercială Chase. Alte bănci comerciale precum Bank of America şi Wachovia au încercat să-şi construiască propriile operaţiuni de investiţii, dar fără prea mare succes. 2) Balonul speculativ imobiliar şi creditele subprime Balonul imobiliar a fost cel care a înlocuit “bubble-ul dot.com” şi a a fost alimentat de o categorie de credite substandard (credite subprime). Cauzele care au permis formarea acestui balon au fost dobânzile scăzute la credite şi abandonarea condiţiilor de contractare a unui credit imobiliar. Ipotecile subprime (subprime mortgages) sunt împrumuturi care se adresează persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru împrumuturile ipotecare normale, acestea având dobânzi şi comisioane mai mari. Dinamica cea mai accentuată a creditelor suprime a cunoscut-o piaţa din Statele Unite ale Americii, unde unul din cinci credite era subprim. În decurs de 12 ani piaţa acestor credite a crescut de la 100 de miliarde de dolari la 700 de miliarde de dolari, având în 2006 o pondere de 24% din totalul creditelor de pe piaţa americană, faţă de 1% în 1994. Problema a intervenit în momentul în care balonul speculativ imobiliar s-a spart şi preţul locuinţelor a intrat în colaps (Figurile 1.5 şi 1.6). Băncile nu mai puteau refinanţa creditele subprime deoarece valoarea imobilului nu mai acoperea creditul. Acest fenomen a condus la o creştere a numărului de credite neperformante. 20 15 10 5

Euro 27

0

Zona Euro

-5 -10 -15 Sursa Eurostat Figura 1.5

Evoluţia indicilor preţurilor caselor

9

250 200 150 100

203.75 136.47 177.54 113.05 152.62 121.36 100.59

203.69 182.01

146.58

147.51

136.57 142.09 SPCS20R

50 0

Sursa S&P Figura

1.6 Evoluţia indicelui preţurilor caselor în cele mai mari 20 zone metropolitane din SUA

3) Datoria externă De-a lungul timpului au fost întâlnite cazuri în care datoria externă a pus la grele încercări state cu economii destul de solide, spre exemplu Mexic sau Argentina. Avantajul acelor state a fost faptul că situaţia era singulară şi de o anvergură mică. Criza recentă a scos la iveală problemă grave în ceea ce priveşte datoria externă. Țări precum Grecia, Italia sau Spania au ignorant şi au amânat prea mult timp problema datoriei externe. Principalul element care a determinat acumularea semnificativă a datoriei externe este deficitul bugetar. Cele mai grave probleme ale datoriei externe se regăsesc în Europa, diagramele de mai jos (Figurile 1.7 şi 1.8) scotând în evidenţă evoluţia deficitului bugetar şi a datoriei externe în zona EU 17 (zona monedei euro) şi EU 27.

2007 2008 2009 2010 0 -1 -0.7 -0.9 -2 -2 -2.4 -3 -4 -5 -6 -6 -6.3 -7 -6.4 -6.8 -8 Sursa Eurostat

100

EA 17 EU 27

85.1 79.3 80 74.4 80 66.2 69.9 59 62.3

60

EA 17

40

EU 27

20 0 2007 2008 2009 2010 Sursa Eurostat

Figura 1.8 Datoria Externă

Figura 1.7 Deficitul bugetar

10

Se poate observa faptul că în 2010 s-a înregistrat o ameliorare a deficitul bugetar, dar în acelaşi timp datoria externă şi-a continuat trendul ascendent. Factorul care întreţine această creşte este costul împrumuturilor. Retrogradarea ratingului mai multor state a determinat o creştere a dobânzilor la creditele contractate de acestea. 4) Inovaţia financiară Inovarea financiară îşi are originea în anii 1970 când Asociaţia Naţională de Stat pentru Credite Ipotecare (Ginnie Mae) a emis primele titluri de valoare garantate cu credite ipotecare. Mecanismul este simplu: alcătuirea unui portofoliu de credite acordate, după care se emit obligaţiuni pe baza acestui portofoliu. Drept urmare, banca emitentă a creditului recuperează banii înainte de termenul stabilit cu împrumutatul. Investitorii care cumpără aceste obligaţiuni se aleg cu o parte din fluxurile de venituri încasate de la miile de proprietari care-şi plăteau ratele la credit. Această schemă revoluţionară poartă numele de securizare sau titrizare. În hora acestor instrumente au intrat: firme guvernamentale precum Freddie Mac şi Fannie Mae, bănci de investiţii, firmele de brokeraj, constructori de locuinţe, etc.

Iniţiere şi deţinere

Iniţiere şi distribuire

Figura 1.9 Procesul de securizare Procesul de titrizare s-a extins de la credite acordate dezvoltatorilor imobiliari pentru proiecte comerciale, asupra unor credite de consum: cărţi de credit, împrumturi pentru studii şi împrumuturi pentru achiziţionarea de automobile, dar şi asupra unor credite corporatiste: acordate unor companii deja îndatorate, credite pentru dezvoltare industrială şi credite comerciale. În concluzie, securizarea transforma aproape orice lucru în hârtii de valoare: ” Nu este nici o exagerare:în momentul izbucnirii crizei, fuseseră securizate contracte de închiriere a avioanelor, venituri din exploatări forestiere şi miniere, penalităţi pentru neplata impozitului asupra proprietăţii, venituri din exploatarea turnurilor de releu radio, împrumuturi pentru achiziţionarea de ambarcaţiuni, venituri ale autorităţilor statale, ba chiar şi drepturile de autor ale unor trupe rock”6.

6

N. Roubini, „Economia crizelor”, Editura Publica, 2010, pagina 120

11

Din păcate, datorită proceselor repetate de împachetare şi tranşare nimeni nu mai ştia ce conţin pachetele securizate. Titrizarea a atins niveluri şi mai bizare în momentul în care CDO-urile (Collateralized Debt Obligation) au început să fie combinate, obţinându-se CDO-uri la pătrat, la cub sau sintetice . Un alt instrument financiar sintetic a fost inventat în Europa la începutul anilor 1990 şi poartă denumirea de CDS (credit default swap). Acesta este un acord personalizat între două bănci. Banca X, vânzătorul de swap este de acord să plătească o taxă anuală către Banca Y, cumpărătorul de swap, în schimbul unui portofoliu de împrumuturi. Cumpărătorul de swap se obligă să acopere pierderile băncii X derivate din acel portofoliu. Rezultatul acestor procese a fost un sistem financiar complet opac şi impenetrabil, numai bun pentru o panică. Printre cauzele care au declanşat prăbușirea acestui sistem financiar amintim: lipsa de transparenţă, subestimarea riscului şi absenţa oricăror informaţii despre modul în care s-ar putea comporta noile produse financiare în condiţii de stres. Tranzacţiile cu aceste active securizate erau profitabile atâta timp cât piaţa produselor de bază era în creştere. Nouriel Roubini a prezis că balonul speculativ imobiliar va atinge punctul critic în 2006, dar abia un an mai târziu se trage semnalul de alarmă pe piaţa ipotecară. În august 2007 două mari fonduri ipotecare de hedging Bear Stearns au invocat protecţie împotriva falimentului, iar un alt fond a împiedicat retragerea de numerar de către clienţi. În iunie 2007 Bear Stearns a încercat să salveze entităţile printr-un fond de 3,2 miliarde de dolari. Dezastrul s-a răspândit imediat şi în sectorul CDO-urilor. 

Planuri de salvare:



Legea pentru stabilizarea economică din SUA: proiect în valoare de 700 miliarde dolari



Gigantul AIG a primit 85 miliarde de dolari ca sprijin



Germania a aprobat un program de salvare a băncilor în valoare de 550 miliarde euro



Franţa aprobă un buget de salvare de 320 miliarde euro  Cauza principală care a alimentat criza ţărilor din estul Europei, dar şi a unor state precum Spania, Grecia sau Irlanda este deficitul de cont curent. Cauze care stau la baza formării deficitului de cont curent:



Creşterea creditului neguvernamental care alimentează consumul



Aprecierea monedei naţionale conduce la creșterea importurilor



Cheltuieli guvernamentale direcţionate pe consum şi nu pe investiţii

12



Nivelul ridicat al randamentelor pe termen scurt Problemele create de deficitul de cont curent au atins un punct critic în state precum Spania

sau Grecia, dar nu trebuie să neglijăm faptul că şi România a atins limita de 14% în 2007. Figura 13 evidenţiază evoluţia deficitului de cont curent.

0 -5

Bulgaria

-10

Spania

-15

România

-20 -25

-30 Sursa Eurostat Figura 1.10

Deficit de cont curent

Pe lângă problema deficitului de cont în Spania, Grecia şi Irlanda se luptă şi cu deficitul bugetar . Acestea au înregistrat în 2011 deficite bugetare de 8.5%, 9.1% şi respectiv 32%. Măsuri de austeriate pentru reducerea amplitudinii crizei: 1) România: Reducerea fondului de salarii în sectorul public, creşterea contribuţiilor la asigurările de sănătate, introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri; 2) Bulgaria: Îngheţarea salariilor bugetarilor, scăderea subvenţiilor şi investiţiilor, scăderea cu 10% a tuturor cheltuielilor; 3) Spania: Reduceri salariale de cel puţin 5%, îngheţarea salariilor pe parcursul anului 2011, reducerea investiţiilor publice.

13

Capitolul 2 Indicatori de caracterizare a crizelor economice Indicatorii economici şi financiari reprezintă principalii indicatorii de caracterizare a crizelor economice, aceștia fiind reprezentați de: produsul intern brut, rata șomajului, rata inflației, importuri, exporturi, deficit bugetar, datorie externă, deficitul de cont curent, prețul imobiliarelor. Indicatorii financiari sunt: investițiile străine directe, rata dobânzii la împrumuturi, oferta și cererea de credite, creditele neperformante, diferența TED, capitalizarea companiilor la bursă, ratingurile de țară, randamentele la obligațiunile de stat.

2.1

Indicatorii economici

1) Produsul intern brut Acest indicator pune în evidenţă evoluţia valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final. În funcţie de variaţia acestuia se determină situaţia economiei la un moment dat: creştere economică, stagnare sau recesiune. Trei trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut anunţă intrarea în recesiune. În concluzie putem spune că acest indicator reflectă în general starea de sănătate a economiei. Figura 2.1 prezintă evoluţia produsului intern atât înainte de producerea crizei, cât şi după.

10

SUA

5

UK

0 -5

Polonia 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Spania

-10 Sursa Banca Mondială Figura 2.1

Japonia

Evoluţia produsului intern brut

Este evident faptul că actuală criză a produs efecte negative la nivel mondial, fapt concretizat prin scăderea semnificativă a produsului intern brut. În Figura 2.1 se poate observa faptul că Polonia face parte din puţinele excepţii, care nu au intrat în recesiune. 2)

Rata şomajului Rata şomajului este un indicator care ne arată cât la sută din populaţia activă nu are un loc de

muncă. Este interesant de urmărit evoluţia acestui indicator, deoarece este un factor ce a contribuit la creşterea preţurilor şi la crearea baloanelor speculative. Este evident faptul că prosperitatea

14

economiei din perioada 2002-2007 a antrenat un val de cerere de locuri de muncă, fapt concretizat prin ratele scăzute ale şomajului, dar în acelaşi timp a creat şi un trend pozitiv al cererii de mărfuri. Oamenii şi băncile au trăit cu impresia că această stare de bine va exista permanent. Începând cu 2007 se observă o creştere a ratei şomajului, fapt indus de starea de criză a economiei în general.

25 20

SUA

15

Marea Britanie

10

Grecia

5

Japonia Spania

0 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Sursa Banca Mondial

Figura 2.2 Evoluţia ratei şomajului

3. Rata inflaţiei Rata inflaţiei relevă o creştere generalizată a preţurilor concomitent cu scăderea puterii de cumpărare a monedei locale. Dacă în trecut inflaţia era o problem majoră în toiul crizelor, astăzi datorită politicilor băncilor centrale acest fenomen a fost ameliorat. În perioada premergătoare crizei, inflaţia a avut o tendinţă moderată de creştere fapt datorat politicilor monetare relaxe, dar şi a numărului mare de credite oferite. În momentul în care a început criza multe ţări s-au confruntat cu o scădere a cererii pentru bunuri în economie, fapt ce a condus la o scădere a preţurilor. 6 5 4

SUA

3

Marea Britanie

2

Grecia

1

Spania

-1

97 98 99 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

0

Sursa Banca Mondială Figura 2.3

Evoluţia ratei inflaţiei

15

4. Datoria externă privată Atât statele din sud-estul Asiei, cât şi cele din estul Europei s-au confruntat după 1990, respectiv după 2000 cu o creştere semnificativă a datoriei externe privată. Această problemă este o consecinţă atât a liberalizării contului de capital, cât şi a speculării diferenţei de dobândă de către investitorii privaţi. Creşterea semnificativă a acestui indicator crează tensiuni în sistemul de creştere economică, deoarece conduce la o apreciere a monedei locale, dar în acelaşi timp şi la o creştere a importurilor. 200 150 Bulgaria 100

Ungaria Romania

50 0

20002001200220032004200520062007200820092010 Sursa Eurostat Figura 2.4

Evoluţia datoriei externe privată

5.Datoria externă publică 200 150 Portugalia 100

Grecia

50

Spania Italia

0

Sursa Eurostat Figura 2.5

Evoluţia datoriei publice externe

Pentru finanţarea deficitului bugetar un stat apelează fie la creditori interni, fie la cei externi. De modul în care o ţară îşi gestionează cheltuielile şi veniturile depinde valoarea datoriei externe. O creştere constantă a datoriei externe conduce la costuri mai ridicate la împrumuturi. Deficitul bugetar mare şi costurile ridicate la împrumuturi accelerează trendul ascendent al datoriei externe. Un exemplu concludent care scoate în evidenţă acest proces este Grecia.

16

6. Importurile şi exporturile Atât importurile, cât şi exporturile au o semnificaţie importantă în angrenajul economic, deoarece scot în evidentă starea de sănătate a economiei reale. O economie prosperă la nivel mondial conduce la o creştere atât a importurilor, cât şi a exporturilor. În Grecia se poate observa un trend ascencend pentru ambele variabile în perioada 2005-2008. Criza actuală şi-a pus amprenta determinând o scădere a importurilor şi a exporturilor. Acest fapt se datorează contracţiei economiei de producţie internă, dar şi a scăderii consumului.

40 35 30 25 20 15 10 5 0

36

22

33 21

33 23

32 23

34

31

23

24

24

19

30 22 Importuri Exporturi

Sursa Banca Mondială Figura 2.6

7.

39

37

Evoluția importurilor si a exporturilor în Grecia

Preţurile imobiliarelor Balonul speculativ imobiliar a fost unul din elementele fundamentale ce au produs

criza economică. Creditele ieftine au alimentat o piaţă care la un moment dat avea dimensiuni uriaşe. Preţurile în continuă creştere ofereau posibiltatea contractării altor credite. Paradoxal preţurile imobilelor creşteau , iar valoarea reală scădea. În momentul în care multe din creditele subprime s-au dovedit a fi nerentabile, cererea pentru imobiliare a scăzut, fapt ce a indus o contracţie majoră a preţurilor pentru acestea. 20 10 Marea Britanie

-10

06Q1 06Q2 06Q3 06Q4 07Q1 07Q2 07Q3 07Q4 08Q1 08Q2 08Q3 08Q4 09Q1 09Q2 09Q3 09Q4 10Q1 10Q2 10Q3 10Q4 11Q1 11Q2 11Q3 11Q4

0

-20 -30 Sursa Eurostat Figura 2.7

Evoluţia preţurilor caselor

17

Franţa Irlanda

2.2 Indicatorii financiari 1) Evoluţia intrărilor şi ieşirilor de investiţii străine directe Intrările de investiţii străine directe au un efect pozitiv asupra agregatului economic deoarece ajută la creşterea valorii adăugate reale. Printre alte efecte benefice, amintim crearea de locuri de muncă, transferul de tehnologii, creşterea taxelor la bugetul de stat, etc. Paralel, ieşirile de investiţii străine directe au la bază motivul extinderii afacerilor pe pieţele externe. Ţările emitente au ca beneficiu profiturile obţinute de firmele autohtone pe teritoriile străine. În acelaşi timp acestea pot măsura şi pulsul economiei. Atunci când intrările şi ieşirile de ISD au un trend ascendent rezultă faptul că economia, per ansamblu, este sănătoasă. Şocul economic care s-a produs in 2007 a avut un efect negativ asupra investiţiilor străine directe. 10 8 6 4 2 0

Romania Ungaria Spania

Sursa Eurostat

Figura 2.8 Evoluţia intrărilor de investiţii străine directe 25 20 15 10 5 0

Sursa Eurostat

Germania Franta Olanda

Figura 2.9 Evoluţia ieşirilor de investiţii străine directe

2) Creditele neperformante La nivel mondial începutul secolului 21 a adus în prim plan o politică facilă a creditului. Acest fapt este dovedit de oferta mare de credite, care a fost asimilată în scurt timp de populaţie. Această ofertă a avut la bază o dobândă la împrumuturi relativ scăzută, dar şi o lipsă de testare a eligibilitătii contractanţilor. În momentul în care economia a înregistrat o cădere bruscă, majoritatea

18

datornicilor care aveau o eligibilitate îndoielnică au început să nu-şi mai plătească creditele. După cum se observă în Figura 2.10, în România trendul crecând al creditelor neperformate se menţine. 20 15 10

5 0 2002

2003

2004

2005

2006

SUA

2007

Romania

2008

2009

2010

2011

Grecia

Sursa Banca Mondială

Figura 2.10 Evoluţia creditelor neperformante 3) Randamentele obligaţiunilor scadente la 10 ani Acest indicator are o importanţă deosebită deoarece arată care este costul împrumuturilor contractate de o ţară. Faptul că un stat se împrumută nu este o problemă, dar costul de împrumut la un moment dat necesită o atenţie sporită. După cum se poate observa în figura de mai jos, în perioada de avânt economic randamentele au intrat pe un trend negativ, fapt concretizat prin costuri de împrumut joase. Criza economică izbucnită în 2007 a condus la o creştere a randamentelor obligațiunilor, deoarece riscurile sunt direct proporţionale cu costurile. 9.11 10 7.28 8.26 6.83 8.19 8.24 6.6 7.12 6.74 8 7.64 7.09 6.75 6 6.42 5.81 4.43 5.25 4 5.19 4.42 4.01 3.8 2 0 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Bulgaria Ungaria

Sursa Banca Mondială

Figura 2.11 Evoluţia randamentelor obligaţiunilor scadente la 10 ani 4) Ratele LIBOR şi EURIBOR Aceşti indicatori de referinţă reprezintă rata de împrumut interbancară de pe piaţa londoneză, respectiv din zona euro. Începând cu anul 2000 se observă o ameliorare a costului de împrumut interbancar, fapt datorat cojuncturii economice favorabile. Anul 2006 se schimbă trendul

19

deoarece economia era supraîncălzită. Pentru resuscitarea economiei intrată în criză ratele de împrumut au coborât până aproape de 1 % în 2010. 5 4 3 2 1 0

LIBOR EURIBOR

Sursa Eurostat

Figura 2.12 Evoluţia ratelor LIBOR şi EURIBOR 5) Rata de împrumut a cetăţenilor 20 15

6 5.1

10 5 9.2 0

6.9

4.6 4.6 4 3.7 4.4 8 4.3 6.2 4.7

4.1

5.5 8.1 5.1

4.6

Marea Britanie 0.6 0.5

SUA

3.3 3.3

Sursa Banca Mondială

Figura 2.13 Evoluţia ratei de împrumut a cetăţenilor Cererea de credite într-o economie este invers proporţională cu costurile acestora. Dacă ratele au o tendinţă de scădere, atunci numărul de credite contractate va creşte. Starea de bine a unei economii crează euforie în rândul cetăţenilor determinându-i să ia decizii fără a lua în calcul riscurile. Pe piaţa din Statele Unite ale Americii s-a menţinut în perioada 2001-2004 o rată de împrumut foarte scăzută fapt ce a întreţinut fenomenul creditelor subprime. 6)

Capitalizarea bursieră Perioada premergătoare crizei economice a creat pe piaţa bursieră un balon speculativ al

valorii acţiunilor. Investitorii impulsionati de creşterile economice de pe întreg mapamondul au fost conduşi de crezul:“preţurile vor creşte la nesfârşit”. Perioada 2002-2007 a fost una de avânt pentru

20

piaţa bursieră, dar ceea ce a urmat a măturat preţurile create pe bază de speculaţie. Astfel mijlocul anului 2008 plasează valoarea capitalizării bursiere la un minim istoric. 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0

SUA Marea Britanie Romania 200220032004200520062007200820092010

Franta

Sursa Banca Mondială

Figura 2.14 Evoluţia valorii capitalizării bursiere 7)

Diferenţa TED

Formula de calcul: TED = rd ED LIBOR – RT-bills 3M Unde:

rd ED LIBOR - rata dobânzii LIBOR la dolar pe trei luni;

RT-bills 3M – randamentele obligaţiunilor Statelor Unite ale Americii pe trei luni. Tendinţa de creştere a acestui indicator este direct proporţională cu riscul de piaţă. Aceasta se traduce prin faptul că investitorii îşi plaseaza banii în obligaţiuni, iar piaţa rămâne fară lichidităţi. O creştere a valorii indicatorului TED denotă faptul că riscul de incapacitate de plată al băncilor este mare şi investitorii preferă randamentele mici la obligaţiunile Statelor Unite. Pe data de 10 octombrie 2008 TED a atins un maxim istoric de 4.636. Măsurile luate de autorităţi pentru ameliorarea valorii indicatorului au fost benefice, dar nu au reuşit să rezolve problema decât parţial.

21

Capitolul 3 Analizarea şi cuantificarea cauzelor şi efectelor crizei economice din România Indicatorii utilizaţi pentru formarea bazei de date de la capitolul 2 vor fi folosiţi pentru prezentarea cauzelor şi efectelor crizei economice în România. Analiza este structurată pe două segmente, unul în care sunt prezentate cauzele şocului negativ, iar celălalt evidenţiază starea de sănătate a economiei după producerea crizei. Datorită faptului că recesiunea este în plină desfăşurare, capitolul se încheie cu soluţii de redresare economică.

3.1 Cauzele care au determinat recesiunea economică. Analiza cantitativă şi calitativă a factorilor de cauzalitate România întâmpină în momentul de faţă cea de-a treia criză economică după prăbuşirea blocului comunist. Dacă primele două au avut un impact minor asupra agregatului economic românesc, actuala criză este de o magnitudine încă necunoscută. Au trecut 6 ani de la producerea acesteia, iar recesiunea încă mai persistă. Subcapitolul de faţă are misiunea de a scoate la iveală toate fenomenele care au condus la intrarea României în criză. Aspectele care vor fi luate în colimator sunt pur economice şi nu vor cuprinde variabile precum: gradul de corupţie sau felul în care se cheltuie banul public. Este adevărat că şi acestea au produs valoare adăugată în amplitudinea recesiunii, dar nu reprezintă un obiect de analiză pentru lucrarea de faţă. Cauzele care au indus criza economică în România pot fi structurate astfel: 1) Deficitul de cont curent, care a fost alimentat de:  Intrările de capitaluri speculative străine  Creşterea anuală a creditului neguvernamental  Aprecierea cursului de schimb 2) Măsurile prociclice  Creşterea accelerată a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie  Creşterea deficitului bugetar în perioada de prosperitate  Reducerea impozitelor 3) Creşterea semnificativă a preţurilor imobiliarelor

22

1) Deficitul de cont curent  Intrările de capitaluri străine speculative Problema deficitului de cont curent este specifică ţărilor în curs de dezvoltare, deoarece acestea nu sunt pregătite pentru liberalizarea contului de capital. În România această liberalizare a avut loc în perioada 2001-2004, când s-au înregistrat intrări masive de capital speculativ ( Figura 3.1) .

300

228.5

200

148.2 162.5

100

Fluxurile nete de investiţii de portofoliu

106

60

0

2002 2003 2004

31.3

2005

2006

2007

Sursa Banca Mondială

Figura 3.1 Variaţia fluxurilor nete de investiţii de portofoliu Sunt evidente creşterile însemnate de la an la an ale capitalurilor străine, care nu au întâmpinat nici o barieră din partea autorităţilor, problema majoră a acestui fenomen fiind faptul că nu se putea face distincţie între capitalul speculativ şi cel productiv. Motivul pentru care investitorii erau impulsionaţi să-şi mute economiile pe teritoriul românesc este diferenţa dintre ROBID şi dobânda la împrumut pe pieţele din statele dezvoltate ( Figura 3.2 ). Randamentele ridicate la depozitele în lei au întreţinut o perioadă lungă de timp intrările de capitaluri, dar în cele din urmă aceste fluxuri speculative au fost dăunătoare economiei şi în special contului de capital. 40

32.88

30 14.97

20 10

3.31

2.72

15.31 2.27

13.48 2.33

4.63 2.85

0 2002

2003

Sursa Eurostat Figura 3.2

2004

2005

2006

2007

Evoluţia ROBID şi EURIBOR 23

7.13 4.02

ROBID

7.66 4.73 2008

EURIBOR

 Creşterea anuală a creditului neguvernamental Un alt fenomen care a condus la crearea deficitului de cont curent este creşterea anuală a creditului neguvernamental, acesta determinând o creştere a consumului gospodăriilor. Figura 3.3 scoate în evidenţă faptul că evoluţia celor două variabile menţionate mai sus sunt într-o relaţie de proporţionalitate directă.

60

20

21

10

48

30

28

40

34

25 14

0

24 18

18 17

Credit privat 20 19

Consumul gospodăriilor

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Date prelucrate. Sursa Banca Mondială şi INS

Figura 3.3 Evoluţia creditului neguvernamental concomitent cu consumul gospodăriilor În România, la mijlocul deceniului 21, a existat o perioadă de euforie în ceea ce priveşte acordarea şi contractarea de credite. Băncile căutau să-şi îmbunătăţească indicatorul de profitabilitate într-un timp cât mai scurt, iar populaţia trăia cu iluzia că salariile vor creşte mereu. După cum se observă în Figura 3.3 trendul ascendent al creditului neguvernamental induce o creştere a consumului gospodăriilor. În contextul în care creditul neguvernamental creştea de la an la an, cu timpul s-a format o ruptură între rata de economisire şi cea de investire. Gradul de îndatorare a crescut până când valoarea totală a creditelor acordate depăşea depozitele de la bănci ale românilor: „Încă din vara lui 2007 creditele acordate populaţiei au depăşit depozitele populaţiei în bănci;la sfârşitul lui 2008, diferenţa ajunsese la aproximativ 15 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, depozitele populaţiei din bănci nu ajung pentru a achita datoriile populaţiei către bănci”7. Aceşti indicatori, creditul neguvernamental şi consumul gospodăriilor, care au cunoscut o creştere exponenţială în perioada 2002-2007 au determinat o adâncire a deficitului de cont curent. Alimentarea acestuia din urmă s-a produs din cauza faptului că cererea crescândă a gospodăriilor a fost satisfăcută din importuri. 7

L. Voinea, Op. cit., pagina70

24

 Aprecierea cursului de schimb Intrările masive de capital străin au creat presiuni asupra cursului de schimb determinând o apreciere a monedei naţionale. Figura 3.4 scoate în evidenţă volatilitatea cursului de schimb.

Euro/Ron 5

4.05

3.52 3.62

4.21

3.68

2004 2005 2005 2007

4.23

4.23

3.33

0

2008

2009

2010

2011

Sursa Eurostat

Figura 3.4 Evoluţia cursului de schimb Trendul ascendent al monedei locale a întreţinut apetitul populaţiei pentru bunurile din import, dar a condus la o gravă adâncire a deficitului de cont curent. Începând cu anul 2007 moneda locală schimbă de drum şi intră în picaj. Acesta este un aspect negativ din punctul de vedere al investitorilor, care ar putea să-şi retragă de pe piaţă portofoliile de investiţii speculative. Intrările de capitaluri străine, fie ele speculative sau nu, ajută la alimentarea deficitului de cont curent. Pentru a menţine acest flux de capitaluri Banca Naţională a României a majorat dobânda de refinanţare (Figura 3.5). 30 25 20

21.25 17.13

15

7.5

8.75

7.5

10.25 8

6.25

10 5

4.05 3.62

Rata de refinanţare Cursul de schimb

3.52 3.33 3.68 4.23

4.21

4.23

0

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sursa Eurostat şi Banca Naţională a României

Figura 3.5 Evoluţia cursului de schimb paralel cu rata de refinanţare Datorită faptului că în perioada 2007-2009 cursul de schimb s-a deteriorat de la 3.33 Ron pentru un euro la 4.23, Banca Naţională a României a decis majorarea dobânzii de refinanţare de la 7.5% la 10.5%. 25

Cele trei aspecte prezentate mai sus, şi anume intrările de capitaluri străine speculative, aprecierea cursului de schimb, creşterea creditului neguvernamental, au determinat în mod direct adâncirea deficitului de cont curent (Figura 3.6)

Deficitul de cont curent 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

0 -5

-3.6

-5.5

-3.3

-4.4

-4.2

-5.9 -8.3

-10

-4.4

-8.6

-10.4

-11.5 -13.5

-15 Sursa Banca Mondială

Figura 3.6 Evoluţia deficitului de cont curent Criza economică a condus la o reducere a cheltuielilor de consum, fapt care a determinat o scădere valorică a importurilor. Figura 3.6 scoate în evidenţă trendul descendent al importurilor pe timpul crizei. Reducerea importurilor a ajutat la ameliorarea deficitului de cont curent care în 2011 a atins valoarea relativă de 4.4% din produsul intern brut.

Importuri % PIB 50

40

42

44

43 44

43 43

36

43 40

0 2002 2003

2004 2005 2006 2007 2008 2009

2010

2011

Date prelucrate.Sursa INS

Figura 3.6 Evoluţia importurilor în România Conchid această incursiune în problema deficitului de cont prin a evidenţia faptul că erau soluţii de prevenire a şocului agregatului economic venit dinspre contul curent. Soluţiile precum reglementarea normelor de acordare a creditelor(să nu uităm că în România era o perioadă când

26

creditele se contractau cu buletinul) sau liberalizarea graduală a contului de capital puteau avea un impact pozitiv asupra amplitudinii crizei economice. 2) Măsurile prociclice La capitolul 1 a fost descris modelul teoretic al activităţii economice, care cuprinde 4 elemente: faza ascendentă, punctul critic,faza descendentă şi punctul de relansare. Pe parcursul de viaţă al ciclului economic autorităţile au posibilitatea să adopte una din următoarele măsuri: prociclice şi anticiclice. Primele se caracterizează prin faptul că sunt de aceeași direcţie şi de acelaşi sens cu trendul activităţii economice. Acestea au scopul de a accelera procesul de creştere economică, dar de cele mai multe ori provoacă supraîncălzirea economiei. Măsurile anticiclice sunt de sens contrar trendului activităţii economice şi au ca obiectiv temperarea creşterii economice. În anii de dinaintea crizei economice autorităţile au adoptat un set de măsuri prociclice care au condus la supraîncălzirea economiei. În continuare vor fi analizate măsurile care au accelerat procesul economic:  Creşterea accelerată a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie Începând cu anul 2002 ratele de creştere anuală a salariului mediu net lunar a fost semnificativă. Decizia de creştere a salariilor este de lăudat la prima vedere, dar la o analiză mai amplă se poate dovedi nefastă pentru creşterea economică pe termen lung. Astfel în Figura 3.7 putem observa rata de creştere a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie.

30 29 21 23 15.2 20 12.9 18 11.9 12.5 10 15 6.8 -0.4 7 7.1 0 7 1 -10 2004 2005 2006 -1 2007 2008 2009 2010 2011

Evoluţia salariului mediu net lunar Productivitatea muncii în industrie, creştere anuală

Date prelucrate.Sursa INS

Figura 3.7 Evoluţia salariului mediu net în raport cu productivitatea muncii în industrie O creştere salarială, care nu ţine cont de capacităţile de dezvoltare a economiei interne nu este sustenabilă. Nu este benefic ca variabila ce înglobează consumul să crească într-un ritm mai

27

alert decât productivitatea muncii. Producerea acestui fenomen conduce la o creştere semnificativă a importurilor. Figura 3.8 prezintă în paralel creşterea salariilor cu creşterea importurilor. Este evident faptul că cele două variabile au evoluţii pozitive până la producerea crizei, după care înregistrează un regres. Stagnarea valorii salariului mediu net coroborată cu conjunctura economică negativă a condus la o scădere a consumului.

50 40

41

42

45

39 29

30 20

23

25

21

-10

40

43

30 18

23

10 0

44

43

Salariul mediu net în economie, creştere anuală

Importuri % PIB

15

-1

1 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Sursa INS şi Banca Mondială

Figura 3.8 Evoluţia salariului mediu în raport cu importurile  Creşterea deficitului bugetar în perioada de prosperitate Deficitul bugetar poate fi o pârghie pentru ieşirea unei economii din criză prin creşteri salariale şi scăderi ale impozitelor. Problema este că doar statele care au fost prudenţiale şi au reuşit să reducă acest deficit în timpul creşterii economice pot apela la această variantă. România, prin adoptarea măsurilor prociclice, a crescut deficitul bugetar pe perioada expansiunii economice fapt care nu i-a permis să folosească această metodă pentru relansarea economică. Figura 3.9 prezintă evoluţia deficitului bugetar. La nivel macroeconomic s-a format o spirală de creştere bazată pe consum, care se duce tot în consum:”Consumul gospodăriilor a dus în sus creşterea economică , iar guvernul o consumă, la rândul său, pe salarii sau pensii. Atunci când ai rate mari de creştere economică nu este firesc să ai şi deficite bugetare mari”8. În concluzie trebuie să acumulăm cât mai mult la bugetul de stat în perioada de prosperitate economică, pentru a putea relansa consumul prin cheltuieli când economia intră în criză. Deciziile adoptate de România în perioada 2002-2008 au fost total eronate, acestea resimţindu-se şi în prezent prin persistenţa recesiunii.

8

L. Voinea, Op. cit., pagina 76

28

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 0 -2 -4 -6 -8 -10

-2

-1.4

-1.3 -1.8 -1.9

-2.7 -5.6

-6.8 -9

Deficitul bugetar

Sursa INS

Figura 3.9 Evoluţia deficitului bugetar 

Reducerea impozitelor În 2004 parlamentarii români au adoptat un set de legi în ceea ce priveşte impozitarea, cel

mai important subiect din agendă fiind cota unică de impozitare. Aceasta se caracterizează prin aducerea la acelaşi nivel a impozitelor pe venit şi profit. Caracteristicile pozitive ale acestei cote unice sunt: reducerea aparatului birocratic şi scăderea per ansamblu a impozitelor. Prin această măsură se urmărea stimularea atât a ofertei, cât şi a cererii. Astfel la 1 ianuarie 2005 intră în vigoare cota unică de impozitare pe venit şi profit de 16%. În anii anteriori impozitul pe venit varia între 14% şi 40%, iar cel pe profit era de 25%. Putem afirma faptul că progresul economic din perioada 2002-2008 a primit un oarecare ajutor din partea cotei unice prin stimularea consumului. Dar, să nu uităm că o creştere economică bazată pe consum nu este sustenabilă şi sunt de părere că decizia de reducere a impozitelor putea avea un impact major în contextul relansării economice. Încă un aspect important se referă la aparatul birocratic care a crescut de la an la an, în ciuda faptului că această cotă unică putea fi administrată cu un număr mai mic de funcţionari. Creşterea semnificativă a preţurilor imobiliarelor

3)

Un aport important la febra consumului este reprezentat de balonul speculativ de pe piaţa imobiliară. În nici un caz nu poate fi comparat cu haosul preţurilor la imobiliare din Statele Unite ale Americii, dar a afectat în mod negativ economia: ” În România doar 1,5% din populaţie(şi echivalentul a 5% din populaţia care se împrumutase) accesase un credit ipotecar la sfârşitul lui 2007.”9

9

L. Voinea, Op. cit., pagina 71

29

Cererea crescândă la apartamente a condus la preţuri derizorii, astfel în 2008 preţul mediu la apartamentele cu 2 camere era de aproximativ 115.151 euro. Piaţa creditului şi cea imobiliară au intrat într-o spirală, care permitea cetăţenilor să se împrumute din ce în ce mai mult pe baza preţurilor crescânde. De cele mai multe ori împruturile erau pentru nevoi personale şi în acest fel în economie s-a creat un efect fals de bunăstare. Speranţa de viaţă a balonului speculativ era nesfârşită în ochii cetăţenilor, dar în 2008 conjunctura economică internaţională şi panica a condus la prăbuşirea preţurilor la imobiliare (Figura 3.10)

70

2011

2010

-28 -17

2009

2007

2006

2005

2004

55

16

-6

2003

-50

7 6

2001 2002

0

54

64

50

2008

100

-19

Variaţia preturilor la apartamentele cu 2 camere, creştere anuală

Date prelucrate.Sursa Index Imobiliar

Figura 3.10 Evoluţia preţurilor la apartamentele cu 2 camere Trendul negativ al preţurilor imobiliarelor afectează în primul rând investitorii care au plasat fonduri în acest sector şi în al doilea rând cetăţenii care au în portofoliu un apartament care valorează mai puţin decât datoria la bancă. Analiza efectuată în cadrul acestui subcapitol scoate în evidentă cele trei cauze fundamentale care au provocat recesiunea actuală: deficitul de cont curent, măsurile prociclice şi boom-ul imobiliar. În continuare analiza se va axa pe starea de sănătate a economiei şi determinarea amplitudinii recesiunii.

3.2 Efectele şi repercusiunile crizei asupra populației României România a suferit o scădere semnificativă a producției economice în timpul crizei. Recesiunea s-a instalat în al treilea trimestru al anului 2008 şi s-a accentuat acut în 2009. Actuala recesiune a produs efecte negative asupra şomajului din România, factorul determinant fiind decizia autorităţilor de a reduce aparatul birocratic. De fapt aceasta a fost una 30

dintre măsurile Fondului Monetar Internaţional pentru acordarea unor împrumuturi necesare României pentru stabilizarea economiei. În figura 3.15 se poate observa o creştere a ratei şomajului începând cu 2008.

Rata şomajului 10

8.4

8 7

5

7.3 7.2

7.4

5.8

6.4

7.3

7

0

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Sursa INS. Statistică conform BIM

Figura 3.15 Evoluţia ratei şomajului

Numărul salariaților a scăzut continuu începând cu cel de-al patrulea trimestru al anului 2008, de la o valoare maximă de 4,83 milioane în septembrie 2008 la 4,1 milioane în decembrie 2010. Numărul acestora s-a diminuat considerabil în sectorul privat, cu peste o jumătate de milion, mai ales în industriile producătoare,

în

construcții,

comerțul

cu

amănuntul

şi

transport. La nivelul sectorului public, numărul salariaților a avut un parcurs diferit: a crescut până în ianuarie 2009 şi a început să scadă doar din februarie 2009. Criza locurilor de muncă a lovit din plin tinerii (inclusiv absolvenții de facultate) şi persoanele peste 45 de ani. În special în zonele rurale şi în oraşele mai mici, oportunitățile de angajare pentru aceste două categorii de vârstă sunt foarte limitate. În multe cazuri, singurele slujbe disponibile sunt în sectorul informal. Barometrul de incluziune socială10 a arătat faptul că în 2010 tinerii şi persoanele peste 40 de ani întâmpinau cele mai mari greutăți în găsirea unui loc de muncă. Aceste greutăți diferă între femei şi bărbați. Prin urmare, bărbații sub 25 de ani sau peste 40 de ani prezintă un risc mult mai crescut de a nu obține un loc de muncă decât bărbații din categoria de vârstă 26-39 de ani. În cazul femeilor, refuzul angajatorilor este motivat de vârsta de peste 40 de ani, de faptul că au copii minori, de cererea de a face naveta sau de simplul fapt că sunt femei.

10

Observatorul Social, Universitatea Bucureşti, 2010, Barometru de incluziune socială, sondaj reprezentativ la nivel național pentru angajatorii şi angajații din România.

31

Oportunitățile de muncă plătită s-au diminuat considerabil, mai ales pentru lucrătorii cu nivel redus de educație din sectorul informal. De asemenea, predictibilitatea și securitatea locului de muncă s-a redus semnificativ pentru romi și pentru muncitorii necalificați, mai ales dacă lucrează în sectorul informal. Dar situația s-a înrăutățit și în sectorul formal. În unele întreprinderi, criza a creat oportunitatea de a fi introduse practici cu nuanțe de exploatare, iar calitatea muncii s-a deteriorat simțitor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public. Conform celor prezentate mai sus tragem concluzia că în România rata persoanelor care nu lucrează este mult mai mare. Pentru a analiza corect problemele de pe piaţa muncii am ales un alt indicator, şi anume gradul de ocupare. În Figura 3.16 putem observa poziţionarea acestui indicator mult sub media UE27, fapt care nu este deloc îmbucurător. 68 66 64 62 60 58 56 54 52

65.8 63

62.6

62.262.4

62.6 62.4

57.6

Sursa Eurostat Figura 3.16

57.6

64.1

64.4 65.3

64.5 64.3 63 63.4 59 58.8 58.8 57.7 58.6 58.5 57.6 58.8

România UE27

Comparaţie între gradul de ocupare din România şi media UE27

Din cauza constrângerilor bugetare, măsurile active pentru ocuparea forței de muncă, cum ar fi suplimentele salariale acordate prin intermediul angajatorilor, nu au fost finanțate în 2009 şi au fost amânate sau doar parțial finanțate în 2010. Drept răspuns, tinerii

pleacă

(sau

intenționează să plece) în străinătate, iar populația de peste 45 de ani recurge la agricultura de subzistență (atunci când este posibil). Criza locurilor de muncă este asociată cu reducerea considerabilă a numărului de firme. Față de 2008, numărul firmelor care şi-au suspendat (temporar sau permanent) activitatea a depăşit cu mult numărul firmele nou înmatriculate în 2009. Cu toate că numărul înmatriculărilor a scăzut cu 17,5%, numărul radierilor a crescut de 2,5 ori, în timp ce numărul firmelor care şi-au suspendat temporar activitatea a crescut de peste 11 ori (sau 133 de mii de firme). În 2010, tendința descendentă a continuat: înmatriculările au cunoscut

32

o creştere uşoară, dar radierile au atins un nivel maxim de aproape 179 de mii de firme. Înmatriculări

142,073

140,642

116,022

122,831

Radieri *

20,401

17,676

43,615

178,838

Suspendări **

12,012

12,019

133,362

***

Date: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Sinteză statistică Numărul IMM-urilor a scăzut dramatic în domeniul imobiliar, în construcții, sectorul producător şi comerț şi a crescut în alte servicii. Raportul anual privind sectorul IMM în România 2010

11

descrie situația ca un ‚proces de distrugere creativă’ (Schumpeter) deoarece

firmele inactive şi cele necompetitive sunt radiate, în timp ce altele iau naştere în nişe de piață aflate în dezvoltare. Criza economică a avut efecte negative colaterale atât asupra ocupării forței de muncă, cât şi a veniturilor. În sectorul privat au avut loc concedieri și reduceri (sau plafonări) ale salariilor, încă din 2009. ‘Reforma sectorului public’, tradusă în reducerea (nu neapărat eficientizarea) cheltuielilor publice, a dus la tăieri salariale şi posturi blocate. Noua reformă a sistemului de asistență socială a dus la întreruperea sau diminuarea unor prestații sociale. Modificările la nivelul politicilor fiscale au stabilit noi taxe sau au crescut unele taxe existente atât pentru cetățeni, cât şi pentru firme. Prin urmare, toate tipurile de venituri s-au erodat considerabil, iar firmele, asemenea populației au devenit vulnerabile. Segmentele de populație cu venituri medii au perceput cel mai puternic impact al crizei economice. Ale lor erau cele mai multe din slujbele distruse, ale lor erau salariile care au fost tăiate Pierderea unui alt segment important din forţa de muncă(în special personal calificat) se datorează oprotunităţilor oferite pe piaţa muncii din exterior, avantajele îmbracând de cele mai multe ori valoarea nominală a veniturilor(un muncitor în construcţii poate câştiga în România maxim 500 de euro pe lună, pe când în exterior salariile variază între 1500 şi 2000 de euro). Veniturile repatriate ale acestor muncitor sunt benefice economiei, deoarece creşte rezerva valutară.

Studiul realizat de FFE-CCSB în şase județe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui, Migranții români care lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010. 11

33

Un al segment stimulat de aceste remitenţe este cel al consumului, mare parte din aceste venituri concretizându-se în consum imediat. Un raport recent al Fundației Friedrich Ebert (Stănculescu şi Stoiciu, 2011) prezintă o amplă analiză a impactului crizei economice asupra migrației pentru muncă din România. Acesta arată că în timpul crizei, migrația pentru muncă a încetinit şi în acelaşi timp numărul migranților ce au revenit în țară a fost mult mai scăzut decât se aştepta. 12 În cele şase județe incluse în studiu, 26% din totalul gospodăriilor au cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate şi în 4,5% dintre gospodării există cel puțin un migrant care a revenit în țară din cauza crizei. În mod surprinzător, rata revenirii nu este mai ridicată în zonele cu puternic potențial economic, ci în regiunea de nord-est, mai săracă (7% dintre gospodării față de doar 1,7% în regiunea mai dezvoltată a Braşovului). Migranții aflați la muncă în străinătate au trecut și ei prin pierderea locului de muncă, reducerea numărului de ore de lucru, creșterea nesiguranței locului de muncă și, în consecință, reducerea veniturilor din muncă. Recesiunea şi-a pus amprenta asupra fluxului de valută al românilor din străinătate, figura 3.21 evidenţiind scăderea drastică a remitenţelor începând cu 2009.

Fluxurile de bani ale muncitorilor români de peste hotare 10000 9381 5000

6717 143

0

8542

4952

4732

124

3883 132

2002 2003 2004 2005

2006

Date prelucrate. Sursa Banca Mondială Figura 3.21 12

2007

2008

2009

2010

Evoluţia remitenţelor

Migrația economică din România este circulară, adică migranții alternează perioade de muncă în străinătate cu perioade în care revin acasă. Cea mai ridicată rată a primei plecări din România s-a înregistrat în 2005. Din 2006, numărul plecărilor (pentru prima dată) la muncă în străinătate a scăzut continuu. Majoritatea migranților care s-au întors au părăsit România în timpul crizei economice, în 2008-2009, când cererea pentru noi lucrători se afla într-o scădere puternică. Aşadar, migranții care s-au întors din cauza crizei sunt în mare majoritate cei care au plecat pentru prima dată mai târziu decât ceilalți care au reuşit să rămână în altă țară.

34

Efectele crizei economice s-au combinat cu efectele reformelor din perioada 2009-2010. Veniturile din muncă s-au diminuat. Veniturile din pensii de asemenea. Unele prestații sociale au suferit modificări ale condițiilor de eligibilitate sau ale metodei de calcul. Alte prestații sociale au fost reduse, plătite cu întârziere sau chiar eliminate. Per total, eroziunea tuturor tipurilor de venit, inclusiv a remitențelor din străinătate, a dus la schimbarea modelului de consum a majorității gospodăriilor.

Reducerea consumului gospodăriilor a fost absolut necesară cu atât mai mult cu cât o pondere foarte mică din populație are economii, iar economiile existente sunt mici, reprezentând, în medie, sub două venituri lunare. Mai mult, o pondere tot mai mare de gospodării au datorii sau credite. În 2009-2010, gospodăriile de romi și gospodăriile cu doi sau mai mulți copii au înregistrat o creștere substanțială a proporției de datornici și a datoriilor totale.

3.3 Soluţii pentru redresarea economică a României În cadrul acestui subcapitol se vor analiza măsurile de austeritate adoptate de guvernul României, iar în continuare vor fi propuse soluţii de redresare a economiei. 1) Măsuri de austeritate Dacă analizăm deciziile economice adoptate de autorităţile din România tragem concluzia că aceştia sunt fideli prociclicităţii. După intrarea economiei în recesiune aceştia au adoptat un set de legi, după cum urmează: a) Reducerea fondului de salarii în sectorul public cu 25% şi limitarea bonusurilor b) Creşterea contribuţiilor de asigurări de sănătate c) Introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri d) Reducerea aparatului bugetar Aceste măsuri au avut scopul de a reduce deficitul bugetar prin creşterea veniturilor şi scăderea cheltuielilor, dar consecinţele negative asupra consumului nu au încetat să apară. Contest cu desăvârşire genul de măsuri prociclice, dar trebuie sa fim deschişi şi să analizăm bine situaţia înainte de criticarea deciziilor. Prin simplul fapt că nu s-a economisit în perioada de creştere economică, autorităţile au fost forţate să adopte un astfel de set de măsuri. De aceea consider că deciziile adoptate au fost corecte şi impetuos necesare. 35

2) Soluţii de redresare economică Setul de soluţii se împarte pe două segmente, după cum urmează: 

Stimularea ofertei:

a) Măsuri fiscale:  Reducerea impozitului pe profit în două segmente importante ale economiei: agricultură şi industrie  Reducerea contribuţiilor la asigurările de sănătate Reducerea impozitului pe profit să fie compensată cu o creştere a taxelor pe pieţele speculative. Astfel, se încurajează plasarea fondurilor în economia reală şi se echilibrează într-o oarecare măsură veniturile la buget. b) Măsuri pe piaţa creditului:  Relaxarea procesului de creditare pentru investitorii din agricultură şi industrie  Acordarea perioadei de graţie în vederea rambursării împrumutului c) Măsuri de politică bugetară:  Creşterea cheltuielilor în infrastructură  Acordarea de subvenții în agricultură și industrie  Sprijinirea antreprenorilor în procesul de atragere a fondurilor europene prin participarea la cofinanţare d) Reducerea birocraţiei şi eficientizarea procesului de atragere a fondurilor europene 

Stimularea cererii

a) Piaţa creditului:  Reducerea dobânzilor la creditele imobiliare şi de nevoi personale, dar în acelaşi timp să se efectueze o selecţie riguroasă a viitorilor datornici b) Politică bugetară  Restabilirea puterii de cumpărare a bugetarilor(echilibrul între salariul real din 2010 şi cel din 2012) c) Continuarea proiectelor precum „Prima casă” sau „Rabla” Conchid acest capitol prin a sublinia faptul că recesiunea se datorează în mare parte comportamentului consumatorilor români. Falsa prosperitate, bazată pe consum pe datorie, a orbit populaţia inducând o stare de euforie despre care se spunea că va dura la nesfârşit:”Economia duduie”. O creştere a prudenţei în contractarea creditelor şi implicit în consum conduce, cu siguranță, la stabilitate economică.

36

Datorită procesului de globalizare şi integrare europeană nu putem nega faptul că ceea ce se întâmplă în afara graniţelor nu ne afectează. Situaţia partenerilor de comerţ din zona euro ne afectează exporturile, iar gravele probleme din Grecia se răsfrâng asupra cursului de schimb, dar şi asupra sectorului bancar. Cu siguranţă România nu poate schimba nimic din ceea ce se întâmplă în exterior, dar trebuie să facă tot posibilul relansării ofertei şi cererii interne.

37

Concluzii De la istoria economiei învăţăm că perioadele de contracţie ale agregatului economic sunt inevitabile, deoarece acestea iau naştere din funcţionarea normală a sistemului. Soluţiile create de marii economişti de pe întreg mapamondul pot, în cel mai bun caz, să reducă amplitudinea şocurilor negative. Analiza efectuată la capitolul 1, cu privire la diferitele zone afectate de recesiune de-a lungul timpului, scoate în evidenţă faptul că orice perioadă de creştere economică este urmată de o forţă de sens opus. Lucrarea de faţă face distincţie între cauzele crizei economice din statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, la care se adaugă câteva excepţii: Spania, Grecia sau Irlanda. Dacă în statele dezvoltate recesiunea a fost provocată de sectorul bancar(creditele subprime) şi cel financiar(inovaţiile financiare), în tările în curs de dezvoltate şocul negativ s-a produs pe fondul alimentării deficitului de cont curent. Apetitul mare pentru profit şi entuziasmul din pieţe a condus la relaxarea reglementărilor. Este inadmisibil ca o persoană care nu îndeplineşte criteriile de contractare a unui credit să beneficieze de împrumut. Hazardul moral îsi face simţită prezenţa şi în momentul în care, o persoană care nu este considerată eligibilă, primeşte un credit la o dobândă mai mare. Adică există un risc mare ca individul să nu plătească băncii împrumutul „X”+ dobânda „d” şi un risc mai mic pentru acelaşi împrumut „X” la care se adaugă dobânda „d+1”. O altă problemă întâmpinată de statele dezvoltate este balonul speculativ imobiliar, care s-a format pe baza crezului „preţurile vor creşte la nesfârşit”. Conchid această incursiune în cauzele crizei economice din statele dezvoltate prin a sublinia faptul că la baza dezastrului economic se află dereglementarea şi creşterea nesustenabilă a preţurilor la imobiliare. România, ca şi multe alte state precum Bulgaria, Ungaria, Spania, Grecia sau Irlanda, a întâmpinat probleme referitoare la deficitul de cont curent. Anii de prosperitate economică s-au caracterizat prin creşterea semnificativă a creditului privat alimentat de intrările masive de capitaluri străine. Sunt de părere că o liberalizare treptată a contului de capital era benefică pentru economie, deoarece specialiştii aveau timp să facă distincţie între capitalul productiv şi cel speculativ. Autorităţile din România aveau exemplul statelor asiatice, care în 1997 s-au confruntat cu grave probleme ale deficitului de cont curent, dar se pare că nu au învăţat nimic. Creditul privat a alimentat consumul, iar acesta din urmă a condus la o creştere valorică a importurilor. Un alt aspect ce merită subliniat este tendinţa autorităţilor de a adopta măsuri prociclice. Nu este necesar să ai o diplomă de economist pentru a înţelege faptul că în perioada de creştere

38

economică trebuie să-ţi creezi un fond pentru zile negre, România procedând exact contrar, prin creşterea deficitului bugetar în perioada 2000-2008. În momentul izbucnirii crizei şi-au dat seama că nu au posibilitatea să folosească soluţii anticiclice (creşterea salariilor sau scăderea taxelor) şi sau văzut nevoiţi să adopte măsurile de austeritate. O contribuţie de o magnitudine medie a avut-o balonul speculativ de pe piaţa imobiliară. Preţurile mereu în creştere au avut la bază tendinţa indivizilor de a folosi locuinţele pentru investiţii speculative. Dacă în SUA avântul imobiliar a fost creat de creditele subprime, în România fenomenul s-a amplificat pe fondul afacerilor speculative. Recesiunea din România este alimentată şi de situaţia critică din zona euro, deoarece relaţiile comerciale sunt preponderent cu state din Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte reforma economică impusă de Fondul Monetar Internaţional, sunt de părere că ne-am respectat partea din înţelegere şi că a sosit momentul să adoptăm măsurile de relansare a economiei. Primul semnal pozitiv a venit dinspre Banca Naţională a României, prin reducerea ratei de refinanţare, dar aceastei soluţii trebuie să i se alăture măsuri bugetare de creştere a investiţiilor în infrastructură şi de a aduce salariile bugetare la puterea de cumpărare din 2010.

39

Bibliografie 1.

Arkelof George şi Shiller Robert - „Spirite animale”, Editura Publica, Bucureşti 2010

2. Băbeanu Marian - Manual de economie, Editura Universitaria, București, 2005. 3. Berca Alex - „Crizele economice şi ciclicitatea lor”, Editura Institutul European, Bucureşti, 2011 4. Dădăianu Daniel şi Vrânceanu Radu - „Frontierele etice ale capitalismului”, Editura Polirom, Bucureşti, 2006 5. Dobrescu M. Emilian - „ Cartea crizelor”, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010 6. Dobrescu M. Emilian - „Sisteme monetare contemporane”, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010 7. Friedman Thomas, „Cald, plat şi aglomerat”, Editura Polirom, Bucureşti, 2010 8. Friedman Milton - „Libertatea de a alege”, Editura Publica, Bucureşti, 2009 9. Hyman P. Minsky - „Cum stabilizăm o economie instabilă”, Editura Publica, Bucureşti, 2008 10. Keynes M. John - „Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”, Editura Publica, Bucureşti, 2009 11. Krugman Paul, „Întoarcerea economiei declinului”, Editura Publica, Bucureşti, 2009 12. Roubini Nouriel şi Mihm Stephen, „Economie crizelor”, Editura Publica, Bucureşti, 2010 13. Smith Adam - „Avuţia Naţiunilor”, Editura Publica, Bucureşti, 2011 14. Soros George - „Criza economică şi profeţii ei”, Editura Litera, Bucureşti, 2010 15. Soros George - „Epoca failibilităţii”, Editura Polirom, Bucureşti 2007 16. Soros George - „Noua paradigmă a pieţelor financiare”, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2008 17. Schumpeter A. Joseph - „Zece mari economişti”, Editura Publica, Bucureşti, 2010 18. Stiglitz Joseph, - „În cădere liberă”, Editura Publica, Bucureşti, 2010

19.Voinea Liviu - „Sfârşitul economiei iluziei”, Editura Publica, Bucureşti, 2009 20. www.eurostat.eu 21. www.worldbank.org 22. www.bloombe rg.com 23. www.ins.ro

40