Criminalistica - Cercetarea Firului de Par [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE 1.1.ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA FIRUL DE PĂR 1.1.1.NOŢIUNE SI CARACTERISTICI Firele de păr uman alcătuiesc o categorie distinctă de urme biologice denumite , mai recent , in lucrările de specialitate , si urme de natură piloasă , prin a căror examinare se obţin date importante cu privire la persoane si la imprejurările faptei , problemele rezolvate de expertiză înscriindu-se pe aceleaşi coordonate ca şi in cazul expertizei biocriminalistice a celorlalte urme biologice.1 În esenţă , se pot obţine date despre natura , originea , caracteristicile de sex , vârstă , regiunea corporală din care provine , pigmentaţia , diverse particularităţi morfologice ale firului de păr. Important este să se reţină ca prezenţa firelor de păr la faţa locului nu trebuie atribuită neapărat unor actiuni in exclusivitatea violente. Sunt frecvente imprejurările in care firele de păr se pot desprinde de pe cap , sau din alte părţi ale corpului , fara a fi smulse sau tăiate , cum se intâmplă in cazul scoaterii pălăriei sau fularului .De asemenea , introducerea braţului neprotejat de cămaşă intr-un loc strâmt , pentru sustragerea unui obiect , poate avea drept consecinţă cădere de fire de păr , datorită frecării uşoare de marginile deschizăturii. Cu alte cuvinte , ne putem afla si in faţa unor căderi determinate de cauze fiziopatologice sau accidentale. Faţă de semnificaţia sa , prin informaţiile pe care ni le poate oferi , in legătură cu structura firului de păr , amintim ca principalele sale componente sunt : tija (tulpina) si rădăcina. Din punct de vedere morfologic , un fir de păr este format din trei straturi : cuticula , aflată la exteriorul firului si care se prezintă de regulă sub forma unor senzori diferiţi de la o specie la alta , cortexul ce conţine pigmenţii părului şi , in fine , medulara (canalul medular). În general , unui fir de păr le este caracteristică o lungime , grosime , pigmentaţie , ondulaţie , precum si unele degradări , toate raportate la vârsta si la sexul persoanei , la regiunea corpului din care provine , la stările fiziopatologice şi la influenţa unor factori de mediu.2

1

Emilian Stanciu – “Criminalistică .Știinta investigării infracţiunilor , Ed.Tempus , Bucureşti , 1992 , p.169

2

Mina Minovici – “Tratat complet de medicină legală” , Atelierele Grafice Socec & Co Bucuresti , 1930, p. 603-

613

1

Totodată ,le pot fi caracteristice anumite elemente morfologice si bineinţeles , o anumită compoziţie .

CAPITOLUL II CĂUTAREA LA FAŢA LOCULUI A FIRULUI DE PĂR 2.1.DESCOPERIREA FIRELOR DE PĂR Firul de păr descoperit la locul faptei va servi atât la identificarea infractorului cat şi la explicarea unor imprejurări ale infracţiunii 3. Descoperirea firului de păr nu impune folosirea de mijloace tehnico-ştiintifice deosebite , ele fiind destul de usor vizibile cu ochiul liber.Totuşi , pentru facilitarea descoperirii , este necesar sa se recurgă la lupe si la surse de lumină ceva mai puternice .Pentru depistarea lor se cercetează atât imbrăcămintea , lenjeria si corpul persoanei , cât si alte suprafeţe , inclusiv obiectele de igienă personală , in special pieptenele si prosoapele. O atenţie particulară trebuie acordată cercetării obiectelor corp delict (arme de foc , topor , cutit , obiecte contondente).În sfera cercetării sunt incluse si urme biologice ce pot conţine si fire de păr .La cadavre nu trebuie omisă cercetarea unghiilor si , in general , a mâinilor , in care poate fi găsit păr smuls de la agresor4. În literatura de specialitate este citat un caz de identificare a unui infractor care a lovit cu piciorul in corpul victimei căzute la pământ , dupa firele de păr din sprânceană rămase pe încălţămintea faptuitorului. Întrucât stabilirea naturii si originii unui fir presupus a fi de păr nu poate fi efectuată decât in condiţii de laborator , este indicată ridicarea tuturor firelor suspecte , dupa prealabila lor fixare in procesul verbal si prin fotografiere. 2.2.RIDICAREA FIRELOR DE PĂR Ridicarea firelor de păr impune respectarea unor cerinţe minime cu privire ala menţinerea intactă a firului , evitarea amestecării lui cu alte fire de păr , inclusiv cu fire provenite de la persoanele care efectuează cercetarea .Totodată , trebuie păstrate intacte depunerile de pe tija firului , prevenindu-se aderarea de noi elemente. Astfel , firele de păr se introduc in eprubete

3

Camil Suciu – “Criminalistică” , Ed..Didactică si Pedagogică , Bucureşti , 1973 , p.309

4

H.G.Wells – “Forensic science”, Editura Sweet Maxwell Ltd, Londra ,1968, p .217

2

sau plicuri separate(preferabil din celofan) , in funcţie de locul in care au fost descoperite , făcându-se menţiuni clare si exacte la locul si modalitatea de descoperire.5 Recoltarea firelor de păr de la persoanele suspecte , in vederea menţinerii metodelor de comparaţie , necesită si ea respectarea anumitor reguli. În primul rând , recoltarea se poate face prin smulgere , pieptănare sau tăiere , deşi acest ultim procedeu lipseşte părul de o parte importantă: rădăcina. Specialiştii recomandă recoltarea numai prin smulgere. Firele vor fi ambalate separat , in funcţie de regiunea din care au fost recoltate. Pentru părul de pe cap este bine sa se facă recoltări din mai multe părţi (creştet,ceafă,frunte,tâmple) ; cel mai indicat procedeu fiind acela de a se impărţi suprafaţa capului in mai multe zone (de regulă opt) , numerotate in sensul acelor de ceasornic , incepând din partea dreapta a frunţii .La fiecare fir de păr se precizează regiunea din care provine si modul de recoltare , fără a se omite sa se indice si numele persoanei de la care provine .

CAPITOLUL III EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A FIRELOR DE PĂR 3.1.METODE DE EXAMINARE A FIRULUI DE PĂR Dintre principalele metode de examinare , amintim microscopia clasică si electronică , indeosebi aceea cu baleiaj , spectrofotometria de absorbţie atomică.6 O metodă modernă de analiză este considerată activarea prin neutroni , apreciată de unii specialişti atat pentru fineţea determinărilor calitative - sunt autori care consideră ca ea permite chiar identificarea certă a persoanei – cât si pentru păstrarea intactă a firului de păr si a aderenţelor de pe suprafaţa sa 7. Majoritatea specialistilor considera, insa , ca aceasta identificare este posibila numai teoretic. Pe linia lărgirii posibilitătilor de identificare dupa firul de păr , in prezent este posibilă determinarea grupei sanguine a persoanei , datorită prezenţei antigenelor specifice sistemului A,B,O. Determinarea necesită fire de o lungime de 3 sau 9 cm , in funcţie de procedeul intrebuinţat , apreciindu-se că pentru stabilirea fiecarui antigen sunt necesari 3 cm. Fiind o metodă distructivă , se va aplica după terminarea celorlalte cercetări. 5

Asanache Gheorghe – “Elemente de medicină biocriminalistică”, Colectia Institutului Victor Babeş , Bucureşti

,1984,p. 213 6

V.Molnar , M.Dobrila, V.Pais , M.Moldovan – “Tratat practic de criminalistică” , vol II , supra cit.,cap.XIII ,

secţiunile I,II,IX , p..281 7

R.F.Jervis – “Radioactivarea cu neutron in ajutarea elucidării crimelor”

3

Problema centrală a examinării firului de păr , dacă se prezintă si păr de comparaţie , este aceea a identificării persoanei. Până in prezent , nici un specialist nu poate da un răspuns cert pozitiv , in schimb poate da un raspuns cert negativ (ex: firul de păr nu aparţine persoanei ).În interpretarea răspunsului pozitiv cu caracter de probabilitate ,organul judiciar trebuie sa aibă in vedere ca posibilităţile actuale de investigare ştiinţifică apropie foarte mult de certitudine un rezultat dat cu caracter de probabilitate (firul de păr in litigiu aparţine probabil numitului y). Dintre procedeele destinate identificărilor de grup , menţionăm „metoda lui Gaudette” , constând din efectuarea unui studiu statistic privind aproximativ 96 de caracteristici morfologice si metrice (dimensionale) , pe baza cărora se poate face o delimitare serioasa a cercului de suspecţi. 3.2.ETAPELE INVESTIGĂRII BIOCRIMINALISTICE A FIRULUI DE PĂR Expertiza firelor de păr este consacrată, pe de o parte , cercetării intime a părului , cu numeroasele sale elemente caracteristice , iar , pe de altă parte , analizei suprafeţei acestuia , a diverselor particule aderente , urme ale materiei in care a fost descoperit precum si microurme de natura cea mai diversă.8 Pentru urgentarea investigaţiilor criminalistice in direcţia descoperirii autorului , este importantă determinarea incă de la început a culorii si elementelor caracteristice exterioare , ca si a impurităţilor existente pe firul de păr , ceea ce permite restrângerea rapidă a cercului de suspecti si determinarea mediului in care persoana căutată isi desfaşoară activitatea. Investigarea biocriminalistică de laborator a unui fir de păr in direcţia stabilirii caracteristicilor sale generale si particulare, parcurge in principiu trei etape. 3.2.1.EXAMINAREA MODULUI DE DETAŞARE Pentru a se stabili modul de detaşare a firului , se examinează extremitatea de jos , care se stabileşte dupa sensul de imbinare a solzisorilor cuticulei , ale căror capete libere sunt indreptate intotdeauna spre vârful părului.9Dacă tija părului este detaşată impreună cu bulbul , se examinează forma acestuia , pentru a se stabili daca este sănătos sau atrofiat , dacă poarta urme de sange si celule epiteliale , pentru a se stabili dacă a fost smuls sau a căzut de la sine. Firele de păr detaşate fara bulb sunt examinate pentru a se stabili forma de detaşare : smulgere , tăiere , ardere , zdrobire.

8

Emilian Stanciu – “Criminalistică.Știinţa investigarii infracţiunilor” , vol.I, Ed.Tempus , Bucureşti , 1992, p.169

9

Camil Suciu – “Criminalistică”, Ed.Didactică si Pedagogică , Bucureşti , 1972, p. 309

4

Aderentele la firul de păr , dacă au o anumită vechime , se prezintă sub forma unor mansoane , iar daca sunt recente , ca particule izolate. Examinarea diferenţelor se face prin folosirea metodelor fizice si chimice menţionate in cadrul examinării diferitelor resturi de materie .O formă specifică a substanţelor aderate la firul de păr o constituie vopsirea părului. Colorarea artificială a părului in cele mai multe cazuri poate fi sesizată cu ochiul liber , datorită uniformităţii culorii si luciul metalic. Parul vopsit la examinarea la microscop , se prezinta acoperit cu un manşon lăcuit ce impiedică deosebirea solzişorilor si a nuanţelor diferite de pigmentaţie. Uniformitatea pigmentaţiei la culoarea naturală a părului nu o intâlnim decât la colorările extreme, negrul-albăstrui si blondul platinat. Dacă dispunem de fire de păr cu bulbi , vom compara partea situată sub epiderma cu partea exterioară a tijei , iar dacă vopsirea parului nu este recentă , lungimea porţiunii crescute ulterior vopsirii este un element preţios de comparare in vederea identificării parului. 3.2.2.EXAMINAREA STRUCTURII EXTERIOARE A FIRULUI DE PĂR Urmăreşte stabilirea caracteristicilor exterioare de structură. Părul este o formaţiune de natură epidermică , cu tija formată din trei straturi : cuticula sau invelişul exterior , cortexul care formează masa principală a tijei si conţine pigmenţii parului si canalul medular , care la unele fire de par lipseşte sau se extinde numai pe o anumita porţiune. Examinarea structurii exterioare se poate face fie direct asupra firului de păr dupa deshidratarea si degresarea acestuia , fie prin examinarea mulajului ridicat. Deshidratarea firului de păr se face ţinându-l 24 de ore in alcool concentrat , iar degresarea se face prin introducerea firului de păr in xilol. Mulajul se ridică cu ajutorul unei pelicule de gelatină. Firul de păr se pune pe o peliculă de film , fixată si umezită, deasupra se pune o placă de sticlă peste care se pun obiecte (cărţi) in greutate de 4,5 kg. Firul de păr se adanceste in stratul de gelatină , formând un mulaj foarte fin si transparent. Dupa câteva ore , placa de sticla se ridică , dând posibilitatea mulajului sa se usuce. O data cu uscarea gelatinei , firul de păr va fi scos din mulajul sau. Examinarea la microscop si fotografierea cuticulei parului dupa mulaj se face in condiţii deosebit de bune. Identificarea speciei firelor de păr se face cu ajutorul unui atlas , cuprinzând reproducerea majoritatii firelor de păr. Pentru stabilirea regiunii corporale de unde provine un fir de păr uman , ne orientăm dupa forma lui , dupa lungimea si grosimea firului si existenţa canalului medular. Determinarea vârstei si a sexului persoanei care a pierdut firul de păr se face numai cu anumita aproximaţie si numai intre anumite limite. Părul de adolescent si de copil este ceva mai subţire si mai putin pigmentat. O data cu inaintarea in vârstă , cuticula părului se ingroaşă , devine mai 5

puţin transparentă si cu timpul isi pierde pigmentaţia. În cazul in care firele de păr din sprâncene si din regiunea pubiană rămân fara pigment, starea de sensibilitate este evidentă. In ceea ce priveşte diferenţierea dupa sex , criteriile nu sunt intotdeauna suficient de precise. S-a constatat ca prezenţa in cantitate de sulf , părul bărbătesc având ceva mai mult , iar in ce privşste cromatica sexuală după Niyogi (1960) , diferenta ar fi categorica , 3-5% in parul barbatesc , iar in parul de femeie 30-60%. Ca formă exterioară , s-au constatat unele diferenţe , părul feminin din gene fiind ceva mai gros , iar părul pubian ceva mai subţire decât parul de bărbat. Lungimea firului de păr din cap nu poate fi întotdeauna un criteriu , deoarece prin fluctuaţiile modei , aceasta ia adesea valori contrare celor obişnuite. Parul uman de la axile este usor de recunoscut datorita cuticulei macerate sub actiunea transpiraţiei. Uneori la locul faptei vor fi ridicate fibre textile de origine vegetală sau sintetică , asemănătoare, in aparenţă, cu firul de păr animal sau uman. Pentru diferenţierea acestor fibre textile de firele de păr , se folosesc : metoda microscopică , metoda colorării si metoda reacţiilor chimice , pentru a nu apela la metode mai complicate de analiza a firelor de păr. Examinarea la microscop ne indică existenţa cuticulei, colorarea cu albastru de metilen diferenţiază părul de textile, căci părul nu se colorează, iar prin reactivi chimici se degradează numai firele de vâscoză. Pentru a diferenţia firul de păr uman de cel animal , se stabileşte indicele medular,care reprezintă raportul dintre diametrul canalului medular fata de diametrul total al firului. Raportul indicelui medular la părul uman este sub 0,30 , pe când la animale este mult mai mare .Indicele cel mai ridicat la părul uman i-l reprezintă firele din mustaţă , iar indicele cel mai scăzut, părul de la axile.

3.2.3.EXAMINAREA STRUCTURII INTERIOARE Începe cu analiza structurii cortexului. Acesta fiind format din cheratină şi din fibre fine de proteină pseudocristalină, cu incluzii de coloranţi, in formă de pigmenţi granuloşi sau disociaţi. Forma, culoarea si distribuţia pigmenţilor sunt elemente principale in identificarea generică. Pigmenţii sunt substanţe de natură melanică , prezentând stadii diferite de oxidare. După unii cercetători insă, un singur pigment, brun, a cărui concentrare diferită determină variaţiile de culoare , iar după alţii sunt mai multe categorii de pigmenţi , care determină nuanţarea diferită a culorii părului10. Părul decolorat este lipsit de pigmenţii granulosi care au fost distruşi , păstrând doar pigmenţii disociaţi , care dau culoarea uniform gălbuie. Părul alb este complet lipsit de pigmenţi. Examinarea canalului medular , la firele de păr la care acesta 10

Camil Suciu – “Criminalistică”, Ed.Didactică si Pedagogică , Bucureşti , 1972, p.312

6

exista măcar in parte, se poate face prin mai mute metode : examinarea la microscop a firelor de păr prin metoda contrastului de fază, după pregătirea lui prin deshidratare, degresare sau decolorare a pigmenţilor cu apa oxigenată. Canalul medular poate fi examinat si in urma distrugerii firului de păr , tratându-l la cald cu hidroxid de potasiu de 175 , dar dezavantajul acestei metode constă in compartimentarea firului de păr si examinarea in porţiuni separate. Pentru examinarea canalului medular , socotim ca metoda potrivită colorarea acestuia cu indofenol in baie fierbinte de terebentină , dupa ce firul de păr a fost golit de conţinutul de aer. Firul de păr se introduce intr-un tub de sticlă care la un capăt se ataşează la o pompă de vid care va scoate arul timp de 24 de ore. Apoi , capătul liber al tubului se inchide la o lampă de spirt , iar tubul este introdus intr-o baie fierbinte de terebentină , cu un cleşte se rupe un capăt al tubului , lăsând ca să pătrundă în interiorul colorantului. Datorită vidării părului , spaţiile libere intercelulare se vor umple cu terebentină colorată , nuanţând cromatic pereţii celulelor canalului medular. Stabilirea apartenenţei individuale ale firului de păr constituie problema principală a cercetării acestuia , dar metodele folosite in prezent nu asigură tragerea unor concluzii clare, ci doar o fază iniţială de tatonare. Dintre metodele folosite menţionăm : metoda microscopică , stabilirea greutaţii specifice prin metoda flotaţiei, stabilirea indicelui de refractie , analiza spectrala. Indicele de refracţie serveşte la diferenţieri dupa vârstă, sex si rasa umană. Criteriile nu sunt insă suficient de precise. În imersie , firele de păr vor fi comparate pe baza liniei lui Becke, si anume aceea formată la capătul tăiat al firului de păr , pentru a obtine valoarea indicelui de refracţie al cortexului. Dupa Greenwell , in cazurile cand se obţin diferenţe de peste 0,007 intre valoarea indicelor de refracţie a două fire , se poate stabili că cele două fire de păr nu au aparţinut aceleaşi persoane. Analiza spectrală a firelor de păr de emisie si de absorbţie se aplică atât direct cat si in urma activării cu neutroni a firului de păr cercetat. Aplicarea analizei spectrale la diferenţierea firelor de păr se bazează pe existenţa in organism si deci si in firele de păr, a unor substanţe a căror cantitate si fel de grupare este in raport cu metabolismul bazal al fiecărui organism. Identificarea persoanei dupa un fir de păr , astăzi, este un lucru ce se poate realiza , intre anumite limite , dar numai combinând intre ele mai multe metode ca : studiul morfologic al firului de păr prin microscopie, analiza spectrală si activare neutronică. In cazul analizei spectrale , se caută sa se insiste mai mult asupra unui spectru de absorţie decat asupra unuia de emisie , dând posibilitatea , cu o mai mare sensibilitate, de a determina conţinutul cantitativ al microelementelor din firele de păr. 3.2.4. DATE OBŢINUTE IN URMA EXPERTIZEI BIOCRIMINALISTICE 7

Metodele de examinare biologică a urmelor de natură piloasă pot da răspunsuri la diferite intrebări privind firul de păr ridicat de la faţa locului sau de pe corpul victimei , referitoare la urmatoarele aspecte11 : ●regiunea corpului , stabilită dupa lungimea , grosimea , forma , starea de maceraţie a cuticulei (specifică părului de la axile) ; ●vârsta stabilită cu o anumită aproximaţie ,plecându-se de la grosimea si pigmentaţia păruului ; ●diferenţierea de sex , pe baza cromatinei sexuale , apreciată ca fiind in cantitate mai mare in părul femeilor , care este , insă , lipsit de medulară , spre deosebire de părul bărbaţilor; ●rasa umană căreia i-ar putea aparţine firul de păr , elementul de diferenţiere constituindu-l forma secţiunii transversale a firului , ovală la albi , seniformă la negri si rotundă la rasa galbenă. Sub raportul compoziţiei, firul de păr poate contine peste 15 elemente chimice (mangan,cupru ,zinc,aur,plumb,arseniu,telur,mercur), a căror concentraţie variază, fiind in funcţie si de stările fiziopatologice, de condiţiile de igienă, de alimentaţie , de mediu. Prin urmare , o eventuală identificare a persoanei pe baza compoziţiei chimice a firului de păr este incă relativă.

11

Emilian Stanciu – “Criminalistică.Știinţa investigării infracţiunilor:”,Ed.Tempus ,Bucureşti , 1992, p.169

8