Copilul Și Arta de A Instrui [PDF]

Zitiervorschau

Copilul și arta de a instrui

Conceptul de instruire are mai multe sensuri. Etimologia cuvântului este lat. Instructio care înseamnă aranjare, amenajare, construire sau activitatea de a învăța pe cineva ceva. Inițial instruirea semnifica transmiterea dar și tehnica transmiterii de cunoștințe în scopul alfabetizării și acumulării unor deprinderi , în prezent conceptul de instruire are o semnificație amplă și reprezintă o pârghie a progresului social. Instruirea este forma instituționalizată a învățării, organizată intenționat și conform unor programe prin care se vizează obținerea unor rezultate informativ-formative sporite în raport cu cele ce ar rezulta dintr-o învățare spontană,naturală. C. Moise(2005) este de părere că instruirea este o “activitate complexă de predare-învățare a informației și deprinderilor de ordin intelectual, însoțită permanent de evaluare , activitate văzută ca premisă necesară formării complete a ființei umane.” Instruirea reprezinta un proces, ca si invatarea sau evaluarea si desemneaza comunicarea, transmiterea unui ansamblu de informatii cu scopul de a produce modificari in planul cognitiv al unui individ si astfel se genereaza invatarea. Tinand cont de aceasta definitie a instruirii, se poate spune ca instruirea ar fi predarea cadrului didactic. Instruirea include ansamblul de activitati instructiv-educative desfasurate de profesor, inclusiv cele care privesc formarea calitatilor psihice, afective, volitive, caracteriale. În primul rând, consider că , ansamblul de caracteristici fundamentale ale instruirii nu s-ar putea realiza fara sa amintim aspecte importante in ceea ce priveste curriculum, evaluare si management. Curriculum include toate activitatile educative elaborate de scoala si dirijate catre un scop care poate avea loc fie in interiorul, fie in exteriorul scolii. Legat de activitatile educative desfasurate de scoala este evaluarea, care va ajuta cadrul didactic sa aprecieze functionarea interna a actiunii educationale, iar in stransa legatura cu acestea se afla managementul care reprezinta un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza perspectivele de abordare al clasei cat si structurile dimensional practice ale acesteia in scopul facilitarii interventiilor cadrului didactic in situatiile educationale concrete prin exercitiul microdeciziilor educationale. Tinand cont de componentele educatiei, se pot despinde caracteristici definitorii ale instruirii precum existenta unei bune pregatiri care sa provoace o invatare, performantele clasei sa fie raportate la obiectivele si convingerile cadului didactic, existenta unei relatii intre cadrul didactic si elevi, accesibilizarea continutului care se presupune ca profesorul il cunoaste si il va transmite elevului, generarea invatarii prin instruire,desfasurand actiuni care sa favorizeze invatarea, realizarea unor activitati in care sa fie evaluat continutul pe care elevul si l-a insusit sau nu si nu in ultimul rand infaptuirea unor actiuni care sa vina in sprijinul elevilor care nu si-au insusit continutul. Toate componentele mentionate mai sus fac referire la curriculum, evaluare si managementul clasei de elevi si sunt specifice instruirii.

Educatia, instructia, invatarea trebuie sa fie utile, rodnice pentru personalitatea celui care invata, iar utilitatea şi rodnicia nu pot fi masurate în acest caz decat dupa eficienta lor psihologica. In general, instruirea reprezinta, dupa opinia mea, o cercetare, o ancheta, o analiza, o pregatire intr-un domeniu, o invatare, o cultivare. Insa, daca ne gandim ce ar putea sa sugereze instruirea din punctul de vedere al pedagogiei, as putea spune ca instruirea reprezinta ansamblul de actiuni desfasurate de o persoana cu pregatirea necesara(un profesor)pentru a putea invata sau a cultiva un individ cu scopul de a-i provoca modificari in plan cognitiv, afectiv, psihomotor si nu numai, de a genera o invatare care sa poata fi utila personalitatii abia formate pentru a raspunde cerintelor tr Învățarea, la modul general, reprezinta transmiterea sistematica a cunostintelor si deprinderilor dintr-un anume domeniu, dobandirea de cunostinte prin studiu, insa daca facem referire la domeniul pedagogie se poate spune ca invatarea e acea actiune desfasurata de elev si sprijinita de profesor cu scopul de a modifica un comportament prin informatiile selectate, prelucrate si transmise de cadrul didactic, modificare organizata intr-un cadru institutionalizat, ce va fi observata si controlata in conditiile activitatii si climatului scolar. Invatarea, ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se realizeaza dezvoltarea, formarea proceselor si a capacitatilor psihice. ecute, prezente si de viitor a societatii in care traieste. Conceptul de predare reprezinta transmiterea cuiva in mod sistematic cunostintele unei discipline in cadrul unei institutii de invatamant sau a unor cursuri speciale. Altfel spus, cadrul didactic va selecta acele informatii pe care le considera esentiale dintr-un anumit domeniu al cunoasterii, le va prelucra(le va adapta la nivelul cognitiv al celui ce le va primi) si le va transmite elevului prin intermediul unor mijloace specifice. Mai mult putem vorbi de o instruire, deoarece in fond predarea nu este decat o pregatire intr-un anume domeniu, prin urmare nu se pot vorbi de predare si instruire ca fiind doi termeni distincți. O descriere clara si completa a ceea ce reprezinta procesul de invatamant face necesara analiza proceselor instructionale(instruirea, predarea, invatarea, evaluarea). Învățarea are loc întotdeauna într-un cadru situațional precis și împreună cu factorii si condițiile în cadrul cărora se desfășoara, constituie o situație de învățare. Pentru că aceste situații de învățare sunt planificate ele devin situații de instruire ce vor genera o anumita experienta de invatare care sa poata favoriza producerea invatarii dorite. In totalitatea lor, aceste situatii sunt acelea care dirijeaza invatarea si care dau existenta pentru o perioada de timp procesului de invatamant Interacțiunea ce există între învățător și copii, mai precis între predare -invățare se consumă întotdeauna în cadru unei situații pedagogice concret determinata. Putem spune așadar ca ceea ce numim noi, cadrele didactice, ca fiind lectie este de fapt o situatie de instruire. În orice situație de instruire sunt activate diferite componente si relații de interdependenta, în așa fel încât să reiasă o potrivire specifică a acțiunilor învățător-elev.

Un exemplu concludent de astfel de situație de instruire ar fi aceea ca la începutul unui an școlar un învățător care cunoaște clasa si nivelul fiecarui elev se va folosi de cunoștințele anteriore ca un suport pentru învățarea prevăzuta, abilitățile intelectuale ce dorește să le formeze in continuare, pe când unul care îsi schimbă locul de muncă frecvent îi va lua o perioada de timp săși cunoască noii elevi. Același lucru se întâmplă și cu practicanții în cadrul liceelor pedagogice sau a studenților.

Bibliografie Moise, C., 1995, Concepte didactice fundamentale, Editura Ankarom, Iași  Cucoș, C., 2002, Pedagogie, Editura Polirom , Iași