Arta de A Trai Fericit - Donald Robertson [PDF]

Zitiervorschau

DONALD ROBERTSON

ARTA DE ţ/

A TRAI FERICIT PONTURT ANTICE

PENTRU PRovocĂBI MoDERNE

Traducere din limba engleză de

DoRU cĂsTĂIAN

** Bucureştj 2018

Stoicism and the Art of Happiness Donatd Robertson

Copyright O 2013 Donatd Robertson Toate drepturi[e rezervate Ediţie pubtĺcată pentru prima dată înMarea Britanie în20]3 de Hodder & Stoughton. 0 companie Hachette UK Donatd Robertson şi-a decLarat drepturi[e mora[e pentru a fi identificat ca autor aI acestei cărţi, conform cu Copyright' Designs and Patents Act 1988. N ici o parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de recuperare sau de transmitere a informaţiitorînorice formă sau prin orice mijtoace' electronice, mecanice, prin fotocopiere, înregistraresau prĺn alte mijloace, fără permisiunea înscris din partea editurii sau fără permisiunea clară din partea legii' sau fără aprobarea din partea unei organizaţii care deţine drepturi pentru reprografie.

*,* Editura Litera 0-P.53; C.P.212, sector4, Bucu reştl, România te[': 021 3'19 ó390; 031 425 1619l 0752 548 372; e-maiL: comenzi6[itera.ro Ne puteţi vizita pe

Arta de a trăi fericit.

Ponturi antice pentru provocări moderne

Donatd Robertson

Copyright @ 2018 Grup Media Litera pentru versiunea în[imba română Toate drepturite rezervate Traducere din [ĺmba engleză: Doru Căstăian Editor: Vidrascu şi fiii Redactor: Isabe[[a Prodan

Corector: Andrada Nistor Copertă: Fl'ori Zahiu Tehnoredactare şi prepress: Ana Vârtosu

Descrierea ClP a BibLiotecii Nationa[e a României LANGLEY, MARTHA

Arta

de a trăi fericit. Ponturi antice pentru provocări moderne' DbnaLd Robertson; trad.: Doru Căstăian. B ucureşti: Litera, 20'l B ISB N 978-ó0ó-33 -261

0

-3

l. Robertson, Donatd ll. Căstăian, Doru [trad.) 159

CUPRINS Mul'ţumiri

Metafora copacului Prefată: Stoicismut modern

1. Catea stoică: ,'A trăi înarmonie cu natura"

.

31

2. Etica stoică: natura binelui

57

3. Promisiunea fitosofiei [,,terapia pasiunitor"l 4. Disciptina dorinţei {acceptarea stoicăl . . . . '

B5

5. Dragoste, prietenie şiînţeLeptul'ideat ó. Disciptina acţiunii ĺfitantropia stoicăl

....

.

113

135 1ó5

7. Prevederea adversităţitor

187

8. Disciptina judecăţii tmindfutness stoicl . . . ' 9. Conştiinţa de sine şi ,,furcul'iţa stoică" . . . .

213

.

237

10. Privirea de sus şi cosmologia stoică

265

Lecturi sup[imentare

290

Referinţe

292

MULŢUMlRl Aş dori să dedic această carte soţiei me[e, Mandy' şi frumoasei noastre f iice, Poppy Louise Robertson. Vă iubesc pe amândouă. Aş dori să mu[ţumesc şi tuturor celor impLicaţi înproiectuI Stoic Week şĺînproiectete iniţiate de proÍesoruI Christopher Gil'L şi de Patrick Ussher, de [a Universitatea Exeter, pentru sfaturi, sprijin şi idei.

ffi

METAFORA COPACULUI De ce, atunci, te mirică oamenii buni sunt supuşi încercărilor pentru a deveni mai puternici? Nici un copac nu prinde rădăcini şi nu devine rezistent dacă nu î[bat vânturi[e. Căci cu fiecare vijel'ie se prinde mai puternic şiîşitrimite rădăcini[e mai adânc; copacii fragiti sunt ceĺ care au crescut învăile însorite.Este' prin urmare, chiar spre avantajuI oamenilor buni, cu scopul finaI că nu [e va mai fi frică să trăiască mereu înmijtocut vicisitudinitor şi să îndurecu răbdare întâmptăril'e care sunt grele doar pentru cei care trec cu greu prin ele.

Seneca, Despre providenţă

PREFATĂ: , STOICISMUL MODERN Voi ce-aţi sorbit cu nesaţiu povaţa stoicismului toată,

0, precept minunat scris pe sacra tăbLiţă!

Unic [iman Íericirii vĺrtutea-i' ce pavăză-n suf let Vieţii umane îistă, cetei stata[e

[a fe[.

Atţiiîşiiau Íără cumpăt drept ţet desfătărite cărniĺ, Singură una [e-a ales doar din Íiiceie amintiriil [Athenaios, poetuI de epigrame, citat înDiogene Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofiloł' Po[irom, laşi,1997, trad. C.l. Batmuş}

Aş spune că nu este părerea mea fina[ă, dar ceea ce zice lvechiut maestru stoĺc Epictet] este faptuI că singura posesiune pe care o poţi avea este caracteruI sau ..schema [ucruri[or>, aşa cum o numeşte e[. Zeus a pus o fărâmă de divinitate înfiecare dintre noĺ, o fărâmă pe care nU ţi-o poate lua nimeni, nici măcar e[, şĺdin care provine caracterut tău. 0rice altceva este efemer şi Lipsit de valoare pe termen l.ung, inclusiv trupuI tău. Ştiicum numeşte e[ posesiuni[e ta[e? ,'Mărunţişuri." Ştiicum îţi numeşte trupu[? ''0 mână de lut cu câţiva titri de sânge." Dacă întelegiasta, nu vei mai cârti şi nu vei mai geme, nu te vei mai p[ânge' nu-i vei mai învinovăţipe atţii pentru necazurile tale şi nu-i vei mai fLata, de asemenea. Cred că asta spune, Mr. Croker. [Wol'fe, 199B, p. ó83)

Despre ce este vorba înaceastă carte? Această carte este despre stoicism, o f ilosof ie apărută [a Atena înjuruI anu[ui 301 î.Hr.,care a supravieţuit, ca tradiţie activă, Vreme de 500 de ani, continuând să fascineze oameniisi astăzi. Este, de asemenea, şi un ghid de tipuL ',cum să?", care încearcă să arateînce fe[uri ar putea contribui stoicismu[ [a o,'filosofie a vieţiĺ"adaptată [umii moderne - o artă de a trăi si de a Íi Íericit care aspiră să fie, simultan, raţiona!ă şi sănătoasă. Dacă îivom întrebape filosofii moderni care este sensuI vieţii' probabil că vor ridica din umeri şi Vor spune că este o întrebarel.a care nu poţi răspunde. Cu toate acestea, principa[e[e şco[i de fĺ[osofie au propuS, toate, câte un răspuns specific l.a această întrebare.Pe scurt' stoicĺi au spus că scopuI vieţii Itelos-ut, finaIitatea] este ace[a de a trăiînarmonie şiînacord cu natura universului şi de a face asta excelând înprivinta caLităţiLor noastre de fiiÁ1e raţiona[e şi socia[e. Acest [ucru mai este descris şi ca trai care concordă cu virtutea, sau areté, deşi vei vedea că e mai bine ca acest termen să fie tradus prin ,,excetenţă", mai degrabă decât prin sensuI comUn de ',virtute" - un lucru asupra căruĺa voĺ reveni mai târziu. Cuvântu[ ,.stoic" [cu minuscu[ă) este încăfol'osit azi cu sensuL de a fi ca[m sau de a aVea stăpânire de sineînfaţa necazUriLor. înmod straniu, adjectivuL ''fil'osof ĺc" este folosit pentru a exprima mai mu[t sau mai putin ace[aşi [ucru. De exemp[u' ',a făcut o boa[ă teribiLă, dar a dovedit o atitudine filosofică înprivĺnta acestor evenimente". Dicţionaru[ Oxford cuprinde următoare[e două definitĺi virtua[mente identice:

filosofic, ad1., ca[m dinaintea necazuri[or. stoic, ad1., care manifestă un serĺos control de sine dinaintea unui necaz, Nu esie surprinzător? E ca şi cum' atunci când vine vorba de a trăifilosoÍic, şi nu doar de a vorbifilosofic, cel.e două cuvinte

înseamnă, virtua[mente, acelasi l"ucru. Cu toate acestea, pentru majoritatea Íilosofĺloĺa trăi stoic înseamnă a trăi l'ipsit de emoţii sau a fi îmbufnatmereu, în 12

sensul neexprimării emoţiil'or, şi, cu siguranţă' nu acesta este sensuI originar. Cu a[te cuvinte, nu asta înseamnă stoicismu[, ca fenomen însine.

Ca mai toate filosofiile antice' stoicismul a presupus că scopul vieţii umane este fericirea Ígr. eudaimonial, referitor [a care stoicii considerau că include o atitudine de dragoste raţionată faţă de sine, combinată cu o atitudĺne de prietenie şi de afecţiune îndreptatăcătre ceita[ţi, un sentiment descris uneorĺ ca ,,fĺlantropie" sau dragoste faţă de umanitate. De exemplu, împăratuIstoic Marcus Aurelius scria înjurna[uI său că trebuie să iubească umanitatea din străfunduL inimii şi să se bucure,

pur şi simpLu, de bine[e făcut ce[orlaLţi, tratând virtutea ca pe o recompensă însine. tMeditaţii, 7 :13ll De aceea, vom putea spune că paradoxuI fundamentaI aI stoicismu[ui este legat de faptul' că înţeteptu[,departe de a fi Lipsit de inimă, trebuie să-i iubească pe ceiLaLţi şi să fie, înace_ Laşĺtimp, neafectat de inevitabi[e[e pierderi şi ghinioane care-i aparînca[e. Deşiare emoţiişĺdorĺnţenaturale, nu este copleşit de ele şi rămâne ghidat de raţiune. De fapt, stoicismul livrează un instrumentar de strategii şi tehnici pentru obţinerea echi[ibru[ui psihologic, prin abordarea raţiona[ă şi natura[ă a prob[emeloą şi nu prin blocarea şi stoparea [or. lntr-un sens, stoicismuI a fost străbunicuI tuturor formelor moderne de autoajutorare lself-help], iar ideile stoice au inspirat multe tehnici moderne de dezvoltare persona[ă saU care ţin de terapia psihologică' Este îndeobştecunoscut că forma de terapie modernă care aduce cel mai mul't cu reţetele stoice este

cognitiv-comportamentala [TCC}, precum şi precursoarea ei, terapia com portamenta[ă raţiona lemotivă tTCRE).'|'ntr-adevă ç fondatoruI acesteia, Atbert ELLis, si fondatorut terapiei cognĺtive, Aron T. Beck, citează, amândoi' stoicismuI ca fiind una dintre sursele majore de inspiraţie a[e abordărilor [or. Înprima carte importantă despre terapia cognitivă, Beck şi colegii [ui au scris: ''RădăcinĺLe filosofice a[e terapiei cognitive pot fi identificate [a filosofii stoici" lBeck, Rush, Shaw & Emery, 1979, p.B\" Deşi TCC este o Íormă de terapie-remediu, căutând să tra-

teze anxietatea şi depresia, a fost adaptată şi ca metodă de prevenire a amplificării .,rezistenţei"' cum este numită, generic, în

psĺhologie. Aceasta a fost' mai degrabă' ',terapia" stoică antică' o abordare pentru prevenĺrea rezistenţei, deşi putea fi foLosită,

[a nevoie, şi pentru a reg[a distresuI extrem. TCC se întâmpLă, de asemenea' să fie bine susţinută de dovezi, mai multe decât oricare altă formă de terapie psihotogĺcă. Aşadar, avem înfată un sistem filosofic antic bazat pe echilibrare emoţĺona[ă, care a inspirat o formu[ă modernă de terapie ce este bine susţinută de dovezi stiintifice.

Aşadar, stoicismuI e încreştere ca popu[aritate. Cu toate acestea, o obiecţĺecomună care poate fi adusă stoicilor moderni este aceea că numai cineva care este peste măsură de înţeLeptşi are o moralitate ieşită dĺn comun ar putea fi numit un ',stoic adevărat"; acesta este, practic, un ideal de neatins. Fapt evident încomentarii[e făcute de stoicut Epictet: De ce îtispui, atunci, stoic?... Arată-mi un stoic, dacă

poti! Unde sau cum î[vom putea găsi?... Arată-mi-L! Nu poţi. De ce te amăgeştĺ, atunci, şi îiiei înrâs pe ceĺLaLţi? De ce ne arăţi un personaj care nU eşti tu şi umbti precum hoţii şi tâLharii, pe ascuns, cu fraze şi vorbe care nu-ţi aparţin?

íDiscursuri, 2:19)

Acestea sunt transcrĺeri a[e unor cursuri şi este posibiI ca Epictet să fi fotosit intenţionat hiperboLe. într-adevăr' adepţii curentu[ui au fost denumiţi ',stoici" pe tot parcursuI Antichitătii. Cu toate acestea, Vom vedea că stoĺcismul antic are un vocabular destuI de bogat, iar termenuL prokoptôn denumea un învăţăcelcare se afla pe drumul desăvârşirii şĺaI ilumĺnării fi[osofĺce, Spre a deveni un adevărat ',stoic", un înţe[ept.Noi vom folosi sintagma de ''discipoli aĺ stoicismuluĺ" sau, uneori' doar ,,stoici", pentru a UşUra sarcina citĺtoruLui. Un alt aspect ai învăţăturilor[ui Epictet ţine de ideea că un învătăcel nu are de ce a se făLi că studiază stoicismu[, trebuind, maidegrabă' să ţină asta pentru e[, evĺtând orgo[iu[şialte obstacole încalea Spre progres: Cu nici un chip nu te numi pe iine fitosof şi nici nu vorbĺ

printre ceital'ţi despre princĺpii[e ta[e' ci fă, mai degrabă,

ceea ce decurge din principiite tate. [Encńlridion,4ó!

1Ą

Cu toate acestea, dacă vrem să intrăm încontact cu alţi oameni care studiază stoicismu[' să profităm de conversaţia şi de exemp[u[ [or, atunci va trebui să dezvă[uim că ne preocupă stoicismul. lnternetul oferă azi o cale pentru ca aceia care studiază stoicismuI peste tot în[ume să comunice şi să formeze grupuri de dialog şi probabil că asta a ajutat [a revenirea poputarităţii sate. Deşi stoicismul este, mai degrabă' despre o bună practică decât despre vorbit, resurse[e din on[ine îipot ajuta pe oameni să înţeLeagămai bine filosofia stoică şi să integreze mai uşor elementele acesteia înviaţa [or. Poate că intrăm înera cyber-stoicismul'uĺ? A doua obiecţie majoră adusă stoicismului modern merge dincoto de aceste chichiţe terminologice. Cum vom putea învăţa dintr-o tradiţie care a dispărut cu mu[t timp înurmă' înAntichitate' a[ături de atte şco[i creştine, imediat după apariţia creştinismului? Şcoalastoică a fost o mişcare filosofică importantă' care a rezistat Vreme de seco[e atât înGrecia' cât şi ta Roma, devenind

o

filosofie vie. ÎmpăratuI Marcus Aure[ius, care a murit

în1B0 d.Hr., a fost ultima figură stoică pe care o cunoaştem. Poate că aţi văzut fiLmuI Gladiatoru|, încare rolu[ [ui Marcus Aure[ius este jucat de actoruI Richard Harrĺs. Nu se fac prea multe referiri [a stoicism înf itm, deşi personajut jucat de Russell Crowe SpUne, către fina[ut f i[mu[ui: Am cunoscut un om care a spus cândva: ,.Moartea ne zâmbeşte uneori. Şitot ce putem face este să-i zâmbim şi noi."

Acesta nu este un citat din Marcus Aurelius, ci este, înmod evident, inspirat din meditaţii[e sa[e, et fiind, probabi[, ceI mai cunoscut dintre stoici, înzi[e[e noastre. Mul'ţi cititori moderni îşibazează propria înţelegereaSUpra stoicismutui doar pe acest text. Ln ciuda popuLarităţii |'or, Meditaţiile n-au constituit decât un fel de jurnaI privat a[ împăratu[ui, nefiind niciodată gândite ca o introducere înstoicism. înrealitate, şcoata stoică originaLă a luiZenon s-a bazat pe studierea unor argumente detatiate a multora dintre texte[e fondatoare. Despre vechii stoici s-a spus că au scris peste 15

o mĺe de volume [deşi' probabit, unele dintre acestea

erau

doar simpte comeniariiJ. 0ricum, această veche instituţie a fost distrusă, l'ao[attă cu alte şcoIi filosofice, în8ó d.Hr', puţin după prădarea Ateneide către dictatoruI roman Su[a' Cu toate acestea, şcoaŁa stoică a supravieiuit vreme de maĺ multe secole din perioada ĺmperia[ă romană' deşiîntr-oformă mu[t mai fragmentară şi mai dispersată. Cam din Vremea Marcus Aurelius, stoicii se pare că se întâ[neau înmici grupuri informate. Aveau acces l.a un număr mic de texte stoice, cele maĺ multe aparţinând greci[or, deja pierdute întretimp. Marcus se pare că se baza doar pe DiscursuriLe lui Epictet, din care aproximativ jumătate au supravieţuit până astăzi. Prin contrast, nu face nici o referire [a Seneca, autoruI stoic de [a care avem astăzi cele mai multe texte rămase. Având acces greu [a textele-sursă a[e stoicismului, Marcus e compa_ rabil cu un student de azi, excepţie făcând Íaptut că e[ cunoştea personal anumiţi maeştrĺ şiînvăţătoristoici şi beneficĺa de pe urma acestor retaţii. Va trebui să reconstruim imaginea stoĺcismu[ui din Íragmentele pe care [e avem [a îndemână, La 2 300 de anĺ după ce a fost fondată şcoala. Dĺn fericire, spre deosebire de Marcus, noi avem l.a dispoziţie nenumărate comentariĺ şi analize superbe [Long,2002; Hadot, 1998) si exemp[e privind fetutîncare stoicismuI se ap[ică [a viaţa modernă ĺEvans, 20'l2; lrvĺne, 2009). lntr-un anumit sens, nU stăm de[oc mai rău decât stăteau cei din Antichitatea târzĺe care studiau stoicismut şi am putea avea chiar avantaje care l'or [e [ipseau, ĺncusiv accesul. [a texte pe care ei n-ar fi avut cum să [e citească. Unii dintre stoicii antici au fost scrĺitori şi oratori protifici care şi-au dedicat viaţa educării ce[ortatţi. Stoicii antici' se spune, considerau că toti oamenii înţetepţisimt nevoia de a scrie cărţi care să-i ajute pe semeni. Aşadaą poate că discĺpotii actua[i ai stoĺcismutui, fiind departe de înaLtutideaI aI înţetepciunii,ar putea scrie cărţi sau bloguri dedicate propriei ajutorări ţself_helpl, cu scopul de a-i ajuta pe ceitatţi şi de a schimba idei cu privire [a relevanţa modernă a stoicismu[ui. Nirneni n-ar trebui să se autoproclame ''înţeLept",deşi oricine aľ trebui să îndrăznească zilnic să Íie.

Rolul' pe care îl.are Un scriitor modern care se interesează de stoicism poate că este ceI mai bine descris prin asemănarea sa cu Seneca. E[îispuneînvăţăcelu[uistoic că se aflăînpostura unuiinva[id care, dintr-un pat' discută cu un a[t inva[id, aflat pe patuI alăturat' Nu s-a păstrat mai mu[t de un procent din literatura stoică timpurie, însă,dacă ar f i să strângem într-osingură ediţie toate textele care ne-au rămas, aceea ar avea, probabi[, şapte sau opt volume - deci nu chiar o cantitate nesemnif icativă. Din nefericire, avem deseori nevoie de academicieni ca să

ne ajute să descifrăm sensuI textelor stoice greceşti timpurii. Ei ne oferă, totuşi, o resursă importantă pentru a înţelegesis-

temul fi[osofic care stă [a baza gândirii unor stoici mult mai bine cunoscuţi, precum Seneca sau Marcus Aurelius. Cu toate acestea' trebuie să fim Íoarte atenţi ca stoicismul să nu devină un subiect inert sau excesiv de livresc. 0 soluţie [a această problemă este sugerată de primuI capitol din Mediťaţiileiui Marcus Aurelius, unde filosoÍuI arată că omuI poate contemp[a virtutea membri[or fami[iei, a colegĺ[or şi poate a Unora dintre inamicii săi, pentru a se inspira, deşiva fi, probabit, imposibit de găsĺt fie şi un singur exemp[u de persoană pe deplin bună sau înţeleaptă. ln această carte, voi face referire [a multe exemple concrete de oameni' atât antici, cât şi moderni' ale căror vieţi au fost schimbate de stoicism. lnteresuI meu pentru acest subiect s-a dec[anşat l.a 17 ani, când un profesor din [iceu mi-a sugerat să studiez filosofia. Am începutsă-i citesc pe clasici, înspeciaI pe Platon, şi am absolvit Filosofia [a Universitatea din Aberdeen. Eram, de asemenea' membru aL socĺetăţii budiste studenţeşti şi practicam meditaţia înmod regu[at. Mă retrăgeam adeseori însingurătate, cum fac budiştii, pentru că aveam nevoie de un mod de viaţă care să însoţeascăstudiuL filosofiei. După terminarea facultăţii' m-am specializat şi am început să practic consilierea şi psihoterapia, simţind că asta constłtuia

o vocaţie practică şi_mi dubLa, cUmva, interesuI pentru filosofie. Ţotuşi, mereu mi-am dorit să aduc împreună aceste treĺ lucrurĺ terapia, filosofia şi meditaţia _ şi abia după câ1iva ani am început să iau aminte cum se cuvine [a exercitii[e din traditia fitosofĺcă

17

antică, datorită scrierilor unuĺ eminent savant Írancez, Pierre Hadot, printre care se numără şi Filosofia ca mod de viaţă t1995]. Magnifica lucrare a lui Hadot mi-a aprins interesuI pentru stoicism şi m-a făcut să public şi eu câteva articole despre acest subiect. Am ajuns chiar să scriu un articol mai substanţiaL ce a apărut înuna dintre cele mai prestigioase reviste de psihoterapie [2005) şi, încete din urmă, am scris până şi o carte despre stoicism şi psihoterapie, numită Filosofia terapiei cognitiv-comporamentaLe: filosofia stoică sub forma raţionaLă a psihoterapiei cognitiv-compartamentale [2010]. Am încercatsă traduc stoicismu[ într-opractică psihiatrică precum.şiîncoduI moraI înbaza căruia îmiduc viaţa de mai bine de zece ani. Am trecut prin multe alături de cLienţi anxioşi sau depresivi şiînca[itate de practicant at TCC. Sunt interesat, aşadaą de stoicism pentru că sunt' de fapt, de acord cu doctrinele lui de bază şi pentru că, înopinia mea, exerciţiĺ[epsĺhologice pe care l"e propune acest curent sunt vatoroase pentru practica terapeutică modernă. înp[us, sunt de părere că partea cea maĺ mare a literaturii stoice care a supravieţuit este deopotrivă încântătoare şi profundă, iar un motiv pentrU care a supravieţuit este frumuseţea l.iterară a unor scrieri precum scrisorile [ui Seneca sau aforismete lui Marcus Aure[ius.

De ce 5e cuvine sä ne coneentrăm pe etica stoică şi pe psihotoľapie? Această carte nu va da seama' înmod ega[, de toate aspectele Íilosofiei stoice. După cum vom vedea, stoicii au împărţitîn trei secţiuni zona [or de interes, numite ,,etica", .,Íizica" si ''[ogica" [aceste cuvinte nu sunt cete mai bune traduceri, dar sunt cele folosite de toată [umea]. Ne vom concentra înmod special pe etica stoică. Există câteva motive pentru asta:

-

Ştim cu mu[t mai multe despre etica stoică decât despre logica sau fizica [oą si asta pentru că lucrările care ne-au rămas de [a cei trei ',mari stoici" romanĺ - Seneca, Epictet si Marcus ĺ8

Aurelius - Se preocupă, înprimut rând, de aceste sub|ecte,

care sunt şi teme[e predilecte a[e stoicismu[ui roman târziu. Pubticul modern pare mult mai interesat de etica stoică, în primuI rând prin prisma reLaţiei evidente dĺntre aceasta şi se|f_help, plus terapiile psihologice, precum TCC, pe când demersuri[e fizicii stoice, cu rădăcini înteoLogie, ar putea părea mutt mai puţin relevante azi. Logica ar putea fi' l.a rânduI ei, greu accesibi[ă cititoru[ui obişnuit.

Unii gândĺtori importanţi, deşi din afara curentu[ui principa[, s-au ocupat exclusiv de etică. De exemplu' ni se SpUne despre unut dintre discipotii [ui Zenon, Aristo din Chios, că ',a abandonat complet fizica şi logica, spunând că una nu este înputerea noastră şi că a doua nu are nici o tegătură cu noi şi că singuruI subiect care ne-ar putea interesa într_o oarecare măsură este etica". Stoiciiîirecunosc, îngenera[, pe cinici ca peînaintaşiaitoą văzând înviaţa so[icitantă şi austeră a acestora o scurtătură către virtute, deşi evitau mereU discuţiil.e tehnice cu prĺvire l'a [ogică şi f ĺzică; admiraţia pentru cinici transpare cu pre_ cădere înDiscursurile lui Epictet' singuruI vo[um complet care ne-a rămas eÍectiv de [a un maestru stoic. încazu[ încare cunoştinte[e tehnice privind fizica şi togica stoice ar f i fost absolut esenţiale pentru a ajunge [a atingerea scopu[ui suprem înviaţă, atunci aceştia nu ar fi apreciat deopotrivă Íiguri istorice şi mĺtoLogice precum Hercu[e, Socrate sau Diogene Cinicu[. Cu alte cuvinte, oamenii pe care stoiciiîiconsiderau mode[e mora[e si pe care se străduiau să-i urmeze înviaţa de zi cu zi nu erau, înprincipal, [ogicieni sau filosoÍi ai naturii, ci, mai degrabă, oameni virtuoşi şiînţetepţi. Privind din afară, toţi stoiciĺ par să se fi pus de acord că aspectul cet mai important a[ fitosofiei tor era etica; de exemplu, Chrysipp, cel de-aI treitea conducător al' şco[ii stoice, a spus că singuruI motiv pentru studiuI fizicii era înţe[egereaeticii.

Cicero, unut dintre cei mai importanţi comentatori antici ai stoicismului, a indicat doctrina despre supremuI bine ca fiind subiectuI centraI aI stoicismu[ui' f undamentu[ întregii[or f i[osofii. Et a susţinut că principa[a doctrină stoică era aceea că ',singuruI bĺne este virtutea" şi numeşte această teorie veritabi[uI acoperiş aI căminu[ui stoic. Epictet şi-a avertizat elevĺi că preocUparea excesivă pentru fizică risca să devină o diversiune care să [e ia minţĺl'ede [a adevăratuI scop aI strădaniei stoice. Vom vedea, totuşi, că există o SUprapUnere parţia[ă între ce[e trei domenii, aşa că, uneori, îndiscuţii, vom folosi e[emente care aparţin ce[orlalte domenii, aco[o unde ni se va părea util.' ln partĺcul.aĘ Vom privi uti[izarea vie a stoicismu[uiîntermenĺi a ,'trei discip[ine practice", pe care învăţaţiite-au core[at cu trei subiecte a[e currĺculei teoretice. Unii oameni simt că stoicismuI modern nu este pe depl'in fideL traditiei antice, dar putem Spera Ca aceste remarci să ne

ajute să întelegem mai bine diferenţele. Pe de a[tă parte' a[ţi oameni simt că se pune prea mare accent pe ceea Ce au spuS anticii. Cu toate acestea, stoicismu[ ĺîncalĺtate de curent} este o filosofie antĺcă. Chiar şi aceia care încearcă să o adapteze [a ce se întâmplă înepoca modernă consideră, îngenera[, că au un interes comun cu vechi[e tradiţii greceşti şi romane' încare îşicaută inspiratia. Aceste texte sunt, încă'inf init de va[oroase şi cotate extrem de bine. înanumite cazuri, sunt extraordinar de frumoasel De fapt, Seneca [un stoic] şi Cicero [care nu e stoic, dar e considerat o sursă importantă} sunt printre ceĺ mai raf inaţi scriitori ai Antichităţii. Prin urmare, am citat frecvent din vechĺĺstoici, înprimuI rând, pentru a aduce dovezi legate de câte ceva discutabit, dar, ca să fiu cinstit, pentru că ei sunt scriitori mu[t mai buni decât aş putea Spera eu vreodată să fiu şi pentru că merită să fie citiţi de cât mai mu[ţi oameni. într-adevăr,avem aicĺ de-a face cu unele dintre cele mai profunde minţi filosoÍice şi cu uniĺ dintre cei mai fini scriitori dĺn câţĺ au existat vreodată. Cu toate acestea, chiar şi stoicii au dezbătut cu privire [a cât de mult sau de puţin ar trebui să se bazeze discuţiil'e din cadrul şcotii pe textel'e origina[e ate sectei. Scriind ta trei seco[e după ce a fost fondată şcoal.a stoică, Seneca spUnea: 20

Nu merg, aşadar, pe urmele ce[or de dinaintea mea? Ba da, numai că îmiîngăduisă caut, să schimb, să las deoparte ceva;împărtăşescĺdeite [oą dar nu [e sunt sclav. ĺSeneca, Epistole către Lucilius, l_ll, Pol'irom, lasi, 2007,

trad. loana Costa)

Pentru

a parafraza un vechi proverb latin, vom spune

că

,,Zenon ne e prieten, dar adevăruI ne este încăşi maĺ prieten". Avem astăzi acces [a un Volum impresĺonant de cercetări psiho_ logice care ne SpUn multe despre natura umană, lucruri pe care stoicii nu l.e-arfi putut afla cu usurintă. Există o vastă [iteratură psihotogică privind TCC care ne spune foarte multe cu privire [a căile sănătoase şi nesănătoase de a reacţiona [a stresuI psihic. Aceasta a fost o preocUpare constantă a stoici[or' iar ei au fost, înmod traditiona[, percepuţi ca f iind şcoa[a fitosof ică ce S-a concentrat ceI mai mu[t pe ,'terapie". Cititorii de azi sunt preocupaţi de ceea ce au avut stoicii de spus despre terapie si de cum se leagă aceasta de ceea ce aU spus modernii despre acest subiect. Stoicismul a avut mereu o miză terapeutică' a fost gândit ca un leac la situaţiiLe de stres puternic, aŞacum se vede din multele exemple de scrisori de consolare, elaborate pentru a l.e acorda ajutor oamenilor după tot feluI necazuri şi de ghinioane înviată. în orice caz, cum am spus şi mai sus, este mai bine să previi, decât să tratezi, şi multe exérciţiipsihotogice sunt ceea ce am numi, astăzi, exerciţĺide ,,consol'idare a rezi[ienţei emotionate". Aşadaą se povesteşte despre Musonius Rufus, unuI dintre învăţătorii stoici proeminenţi aĺ perioadei imperia[e romane, că ar fi spus că, ',pentru a ne vindeca, trebuie să trăim mereu ca nişte doctori şi să ne tratăm mereu prin vocea raţiunii". Se spune că îşisfătuia studenţiĺ,printre ei fĺind şi Epictet, să nu folosească filosofia ca pe o iarbă de leac, care este aruncată după ce a fost folosită. Mai degrabă, să-i permĺtem fiLosoÍiei să rămână mereu cu noi pe tot parcursul vieţii, păzindu-ne judecăţi[e, alcătuind hrana noastră ziInică, [a feI ca a[imentaţia saU ca exerciţii[e înviorătoare. ldeea unei fiiosofii practice care să constituie baza echitibru[uĺ emotionaIsună bine pentru multi oameni modernĺ şi de aici şi interesul general pentru acest subiect. La fet ca pe Vremurĺ, oamenii care nu sunt mu[tumiti de viaţa l.or şi au nevoie 21

atraşicătre stoicism, căutând deopotrivă pacea şi un sens înviaţă. După cum vom vedea' terapia stoică a pasiuni[or era parte central'ă a doctrinei prin care nu se urmărea nimic altceva decât transformarea caracterului şi prosperitatea noastră, aşa cUm a intenţionat Natura, încon_ cordanţă cu virtutea şi cu înţeLepciunea. Pe de aLtă parte, există şi aspecte ale stoicismului care sunt extrem de provocatoare. Unele sunt legate de atitudinea stoicilor de a nu face nicĺ un compromis legat de etică. Uniivor găsi asta reconfortant şi provocatoĘ poate chiar radica[ şi entuziasmant' Cu siguranţă, stoicii erau priviţi ca o forţă mora[ă irnportantă înAntichitate. Chiar şi cei care nu au Íost de acord cu ei au fost impresionaţi de forţa şi de coerenţa sistemului lor f ilosoÍic' deşi stoicii au fost uneori criticaţi pentru obscuritatea anumitor pasaje. C|cero s-a luptat cu stoicismuL şi s_a p[âns: de vindecare spirituată sunt

De aceea, voi renunţa [a orice replĺcă, fieîmĺvoi lua un răgaz de gândire. Căci nu este uşor să pătrunzi o doctrină, chiar dacă este atât de bine argumentată, deşi nu cores_ punde întrutotuI adevăru[ui _ încănu îndrăznesc s-o afirm cu tărie - expusă cu atâia grijă şi totodată atât de solid construită' ÍDespre supremul bine şi supremul rău, Editura Ştiinţificăşi Encicl'opedică, Bucureşti' 1983, lV.1}

Această carte îşipropune să fie o introducere practică în stoicism şi' de aceea, nu va urmăriînmod speciaI critici[e aduse doctrinei. Cu toate acestea, Despre supremul bine şi supremul räu, a lui Cicero, constituie o dare de seamă echi[ibrată aSUpra principaLe[or puncte tari şi puncte slabe a[e stoicismu[ui. EseuI l'ui Piutarh, ,,Despre contradicţii[e stoicĺtor"' este o a[tă sursă cLasică de critică. 0 abordare critică modernă care încearcă o apărare mai tehnică a doctrinei, înraport cu filosofia etică, poate fi găsită încartea Lui Becket A New Stoicism ĺ199B}" Deşi critica detaLiată asupra stoicismu[ui este dincolo de scopul acestei cărţi, nu este intenţia mea să zugrăvesc stoicismul ca pe o doctrină aflată dincol'o de critica filosofică sau ştiinţifică. Dimpotrivă' îisÍătuiesc pe cititori să se apropie cu atenţie de aceste idei şi să [e cântărească îndetung.Desigur, întâivor trebui să ştie care au fost doctrinele susţinute de stoici. Aşa că.'. să începem! ?2

Gustul

pa

radoxurilor stoice

Deşi stoicismuI a fost un sistem fitosofic care se baza pe înţetegerea raţională, argumenteLe iniţial'e ale luiZenon erau extrem de subţiri şi au rămas neconvingătoare pentru majoritatea criticilor l.uĺ. Zenon a produs nenumărate paradoxuri, cuvânt ce înseamnăliteralmente ''idei Care merg împotrivaa ceea Ce cred cei mai mu[ţi", care Se opUneaU opiniei popu[are. Astfet, a creat o imagine despre lume ĺmpresionantă şi coerentă care i-a atras pe mutţi dintre cei care voiau să vadă dacă puteau să-i apere opinii[e cu maĺ mu[tă vigoare. Cel de-aI treilea şef a[ şcolii stoice, Chrysipp, unuI dintre cei mai importanţi intelectua[i ai tumii antice, a încercatsă facă întocmaisi a conceput sute de volume încare desfăşura argu_ mentej togice detaliate prin care apăra doctrina stoică, înspeciaI pentru a răspunde critici[or sceptici[oą care reprezentau o şcoa[ă rival"ă, Academia [ui PLaton. E[ este, practic, cet care a transformat micuţa mişcare fi[osofică a lui Zenon înuna dintre ce[e mai mari şĺmai respectate şco[i filosofice ate Antichităţii. Singur doar e[înţetepte;înjuru_ĺ se învârtca fantome. N-ar f ĺ nici PortĺcuI măret fără Chrysippos. Í'Despre vie|ile'..,

Vlĺ' 1B3l

Este cunoscut pentru răspunsul pe care L-a dat maestrului său, C[eanthes, că vrea să fie instruit numaĺîndoctrine[e de bazá Ídogmaŕal ate stoicismului şi că va descoperi singur argumentele pro şi contra. Mutţi cĺtitori modernivorfi, de asemenea' atraşi de promisiuni[e ispititoare a[e stoici[oĘ care promit să [e schimbe [a o sută optzeci de grade filosofia moral.ă' pentru a o evalua, după aceea, înpropriĺi termeni raţionaLi. Unii stoicĺ chiar s-au referĺt [a această schimbare a viziunii despre tume şi a sistemului de valori ca [a o conversie fitosof ică, epistrophé, ca [a o ',întoarcere" efectivă' ca [a o,,sucire". Înaceastă privinţă, stoiciĺau fost infl'uenţaţide către cinĺci, despre care s-a spus că mergeau invers faţă de mutţimea care ieşea de [a teatru sau că se deplasau cu spatele' pentru a ĺlustra, paradoxal, dorinţa l.or de a nu urma înviată căile cunoscute. 23

Astfet, stoĺcii susţineau lucruri despre care erau conştienţi că nu aveau să fie acceptate fără reţineri de ceil'alţi oameni, deşi susţineau că, înmod fundamental, fiLosofia lor se baza pe raţiune şi pe postulate de bun-simţ, care erau accesibile oricui prin reftecţie. De exemp[u, Cicero apără şase paradoxuri stoice notorii, într-ocărticică intitulată chiar aşa, Şaseparadoxuil stoice:

1. Virtutea sau exce[enţa mora[ă constituie singuruI bine

ĺ''bunuril.e" convenţionąl.e, precum bogăţia, sănătatea sau reputaţia, nu înseamnă titera[mente nimic' înraport CU scopuI unei vieţi bune). 2. Virtutea este pe depLin suficientă, pentru a fĺ fericit şi împl'init; unui om virtuos nu-i tipseşte nimic pentru a duce o ''viaţă bună". 3. Toate formele de virtute sunt, de asemenea, forme de viciu [întermenide beneficiisau de neajunsuri pe care [e pricinuiesc oameni[or). 4. Toţi cei cărora Le tipseşte înţetepciuneadeplină sunt nebuni [ceea ce se referă, de fapt, [a toată [umea care esteînviaţă; suntem cu toţii nebuni). 5. Numai cel' înţe[epteste cu adevărat Liber, toţi ceil'al'ţi sunt, de fapt, robi [chiar şi atunci când înţeteptuleste închissau condamnat [a moarte, precum Socrate, eI este virtuatmente mai l"iber decât ceiLaLţi oameni, inclusiv decât opresorii l'ui}' 6. Numai ceLînţeLepteste cu adevărat bogat' chiar dacă, precum Diogene, nU are nimic ce nu poate fi dus cu sineîntr-o boccea.

Aceste aforisme au nevoie de oareşice expLicaţii' după cum vom vedea imediat. Mufonĺus Rufus [e cerea elevilor săi să rămână înLinişte, după preLegerile [ui, înloc să-[ aplaude. Aceştia percepeau mesajuI transmis de e[ ca difuz, dar puternic, şi adesea nu ştiau, [a început,ce era de făcut cu învăţăturile primite' Aş spune că acelaşi tucru este va[abi[ şi pentru cititorii rnoderni. Dacă nu vă simţiţi măcar puţin tulburaţi de ceea ce au de spus stoicii, atunci probabit că vă scapă ceva important [egat de filosofia [or. Şi'cu toate acestea, înpofida paradoxurilor, stoicismul a fost, probabi[, cea mai reaListă dintre şco[i[e filosofice ateniene, 2t+

întemeindu-sepe experienţa de zi cu zi a oamenilor. Ştimcă fito_ sofuI Cteanthes, ce de-aI doilea şef at şcolĺi, obisnuia să spună: Poate că fitosofii susţĺn ceva ce merge împotrĺvaopinĺei [şi este paradoxaU, daĘ cu siguranţă, nu ceva ce este con-

trar raţiuniĺ' ĺEpictet' Discursuri|

EI sTupĺu Proiectul Universităţii ĐE c,Ąz

din Exeter privind stoicisrnul Stoicismul a fost descris ca principala sursă de inspiraţie pentru terapia cognitiv-comportamenta[ă tTcC],

întrucât ambe[e interpretează emoţiil'e ca fiind cauzate de convinger_i şi de tipare de gândire. De asemenea,

ambe[e împărtăşesccredinţa că, prin modificarea convingerilor relevante, putem depăşi stresuI emo_ ţional'. 0 cantitate impresionantă de dovezi ştiinţifice, de [a teste c[inice [a cu totuI a[tfe[ de dovezi, susţin eficacitatea TCC, înspecia[înceea ce priveşte tratarea anxietăţii şi a formelor de depresie.

ln particu[aç putem spune că aceasta livrează dovezĺ indirecte pentru ,,terapia stoică"' Până de curând, însă' nu au existat încercăride a furniza dovezi ďirecŕe pentru terapia stoică' ln noiembrie 2012,Patrick UssheĘ un doctorand care studia stoicismut [a Universitatea dĺn Exeter [Ussher, 2012l, a organizat un studiu-pilot numĺt ''Săptămâna stoică'', sub supravegherea profesorul'ui Cristopher GiLL' un c[asicist, care a scris şi a contribuit [a redactarea câtorva cărţi despre stoicism [Gil't, 200ó; 2010;2011J. 0 echipă academică multidisciplinară de filosofi, clasicişti, fil'ol'ogĺ şi psihoterapeuţi a fost impLicată

înproiect [inclusiv eu). A fost scris un manuat care

exp[ica conceptele stoice de bază pe care participanţii să Le folosească Vreme de o săptămână învieţĺte [oą pe post de test de fezabilitate. [Am scris o parte din acest manual, iar cartea pe care o aveti înfaţă este inspirată de unele dintre descoperirile făcute în 25

cadruI acestui proiect.] A generat foarte mutt interes şi au apărut câteva artico[e pe această temă înlhe lndependent şiînlhe Guardian. Site-uI afiLiat proiectului, numit Stoicism Ţoday, a avut peste 14 000 de accesări îndecurs de o săptămână. Peste B0 de oameni au participat fa proiect ontine au fost culese date de La 42 de participanţĺ. Psişi hol'oguL şi fiLosofut Tim LeBon, autoruI cărţii Terapia înţelepciunii{Wise Therapy, LeBon, 2011}' a scrĺs un raport care este încădisponibiI pe website' Aşadaą ce am descoperit? Trebuie precizat de [a bun început că acesta a fost doar un studiu-piLot şi că sunt necesare multe alte cercetări forma[e. înraport stă scris: ,,Rezultate[e provocatoare, extrem de interesante, ar putea sta [a baza unor cercetărĺ viitoare, mai bine focalizate". Datele au arătat o creştere medie de Zece procente încazuI a trei măsurători diferite privind starea de bine raportată de participanţii ta studiu, după numai o săptămână de urmat sfaturile din manual,

ceea ce reprezintă, desiguç o perioadă foarte mică pentru a aştepta, înmod normal, o creştere vizibită în parametri. S-a constatat, de asemenea, o scădere cu Zece procente a emoţiilor negative, deşi emoţiite pozi-

tive au crescut cu numaĺ cinci procente' Participanţii au

fost rugaţi să aleagă dintre mai multe strategii stoice şi [e-au raportat pe următoarele ca fiind cele mai utite: . mindfu[nessuI stoic Íprosoche|; o meditaţia retrospectivă de seară; r perspectiva obiectĺvă, din afară.

Aşadar, vom exp[ora aceste trei strategii stoice clasice îndeta[iu, încapito[e[e următoare. Ce[ mai important rezultat at studiu[ui se referă [a faptuI că pare utiI să fie produs ş| editat un manuaI stoic simplu, pentru uzuI oamenilor moderni" Participanţii au părut fericiţi să facă exerciţii[e pe Care [e considerau folositoare şi au cerut să [ucreze înplus. Studiut nu a Íost controlat foarte riguros din punct de vedere 2ó

ştiĺnţific,însărezultate[e au arătat că până şi o singură săptămână de ap[icat tehnici[e stoice poate produce rezultate cuantificabi[e, măsurabil.e cu sca[e va[idate ştiinţific. Pentru mai multe informaţii, accesaţĺ:hhtp://blogs.exeter.ac.uk/stoicsmtoday. Puteţi, de asemenea, să urmăriţi ßstoicweek, pe Twitter, pentru a aÍla informaţii despre v|itoare[e proiecte.

5ţoicismu1 astäzi, în[umea modernä Ce putem spune despre stoicism, azi? Putem SpUne că există o comunitate tot mai mare de oameni care-l studiază, pe întri:gut g[ob, oameni uniţi prin intermediuI internetu[ui. Dacă veţi scrie cuvântu[ ,'stoicism" înmotoruI de căutare GoogLe, probabit că nu va dura mutt până să descoperitistoicipracticanţi, pentru că sunt, îngenera[, activi pe forumuri, îndiscuţii on[ine ş.a.m.d. De exemplu, grupul lnternational Stoĺc Forum este activ onlĺne, a fost fondatîn199B şiare, actualmente, aproape o mie de membri. The lnternationaI Stoic Forum http://g ro u ps.ya

h

oo.co m/g rou p/stoics

Bloggerul şi filosoful" Jules Evans a publicat, de asemenea,

o carte, numită Filosofie pentru viaţă (Philosophy for Ĺŕe], care dă multe exemp[e concrete despre cum putem apl.ica fitosofia stoică

înviaţă, dar şi fitosofia diverse[or şco[i socratice IEvans, 2012). Stoicismul a Íost, îngenera[, popu[ar printre militari. De exempl.u, maiorul Thomas Jarrett, fostă beretă verde, a predat un curs de rezi[ienţă psiho[ogică pentru mĺi de cadre a[e armateiamericane'

folosindu-se, înspecia[, de elemente de filosofie stoĺcă şi de TCC. Datete adunate din chestionare completate de 900 de participanţi Care au luat parte [a programuL stoic ''Reziiienţă pentru războinici", a[ [ui Jarrett, au prezentat rezultate pozitive. De exemptu, statistici[e au arătat că particĺpanţii au simţit că programut chiar i-a ajutat să devină mai hotărâţi, atât întimpul' misiuniLor, cât şi [a întoarcereaacasă Uarrett, 2008]. 0 carte recentă, numită Războinicii stoicĺ: filosofia antică de Ia baza gândirii mititare ÍStoic

Warriors: The Ancient Philosophy behind the Military Mindl şi scrisă de prof. Nancy Sherman, fost şef aI Catedrei de etică din cadruI Academiei Navale, a relevat, iarăşi, afinităţiîntreÍilosofia stoică

si va[ori[e miLitare contemporane ĺSherman, 2005]. Mul.ţi oameni, pe de aită parte, vor fi învăţatprincipiile stoĺcismu[ui din romanuI celebru a[ lui Tom Wolfe, A Man in

se convertesc ta stoicĺsm îndouă momente cruciale, iar această convertire devine esenţia[ă pentru intriga poveştii. Cea de-a doua parte a Ćărţiie pl'ină de zĺceri[e [ui Epictet. Un personaj, Conrad, dă din întâmp[are peste scrierile stoici[or, pe când era închis.lntrebat dacă se consideră un stoic' acesta spune: FuLI Í1998j. Două dintre personajele principa[e

Nu fac decât să citesc despre asta, a spus' însămi-aş dori să existe cineva azi, cineva [a care oamenii să poată merge, precum Epictet. Lumea se gândeşte azi [a stoici ca [a nişte oameni cu caracteĘ care tolerau durerea şi suferinţa. Dar asta nU e totul' E vorba despre faptut Ť ei pot rămâne senini şi încrezători,orice te_ar aduce viaţa. ln situaţia încare îivei spune unuia dintre ei ''dacă nu faci ceea ce îţispun, te voi ucide", te va privi cu calm şi va spune, ''fă ce ai de făcut şi voi face şi eu ce am de făcut... şi' apropo, când am spus eu, vreodată, că aş fi nemuritor?" [Wotfe, 1998, p. óó5}

Un bun ghid pentru aplicarea principiitor stoice în[umea rnodernă este cartea Lui Keith Seddon, Seninătatea stoică ÍStoic Serenity|, care se bazeazá pe un curs [a domicil.iu privind arta stoică de a-ţi trăi viaţa [Seddon' 200ó)' Descrierea simplă pe care o face stoicismu[ui sună înfelut următor: ,,Un stoic poate fi privit ca Un om careîşiSpUneînfiecare cLipă că situaţia [ui nu este atât de rea precUm pare şi că abiLĺtăţite noastre de a face faţă neajunsuri[or şi necazuri[or vieţii sunt [cu ajutoruI f ilosofiei) mai importante decât ne imaginăm". [Seddon, 200ó, p. 78) Cu toate acestea, introducerea ceI mai bine vândută este' probabit' cartea Lui Wittiam lrvine, Un ghid pentru o viaţă bună ÍA Guide to a Good Ĺiŕe, lrvine, 2009J. Cu toate acestea, există rnai multe puncte sub care fe[u[ încare Vede lrvine lucruri[e se îndepărteazăde moduI tradiţiona[. EI sugerează că ţetut principal at cărţii sal'e este obţinerea păcii, mai degrabă decât a virtuţii Ilrvine' 2009). 28

Versiunea de stoicism pe care o susţin, deşi derivă din viziunea vechi[or stoici' nu poate fi asimilată nici uneia din_ tre viziuni[e stoice particu[are. De aSemenea, pot spune că forma de stoicism pe care o susţin diferă de ceea ce ar fi studiat cineva înşcoa[a antică sub acest nume. [lrvine, 2009]

Stoicii mai conservatorĺ ar fi rep[icat că pacea, sal ataraxia, este, mai degrabă, un efect secundar aI dobândirii virtuţii,

decât un scop însine a[ vieţii. Cu alte cuviinte, dacă Liniştea este adevăratul tău scop învĺaţă'atunci ar trebuĺ să iei, pur şi simpl"u, tranchilizante. Stoĺcii argumentau că adevăratuI bine trebuie să fie ceva care este bun însine, dar este bun şi în sens ''instrumenta[''' adĺcă are consecĺnţe bune. Liniştea este văzută,în genera[, ca un lucru bun, dar nu duce nicăieri' nu are consecinţe bune - poate fĺ folosită gresit sau se poate abuza de ea. Un psihopat poate să se simtă tinistit atunci când cĺo_ pârţeşte trupu[ victimei sa[e. Căutarea virtuţii şĺa înţeiepciunii este, însă,acel tip de bĺne care Se susţine pe sine şi care aduce cu sine si alte l.ucruri benef ĺce, inc[usiv l"inişte. De aceea, înaceastă carte' vom fol'osi şi ne Vom referi

[a

o viziune modernă asUpra stoicĺsmul'ui care se bazează pe concepţiile vechilor stoici. Vom plasa stoicismu[ încontextul istoric care îiaparţine si îivom examina fundamentele fĺl"oso-

fice' înspeciaI doctrine[e etĺce de bază, ce[e care eraU privite, învechime, ca reprezentând miezuIdoctrinei. Aşadaą concentrându-ne înspecial asupra tradĺţiiloristorice, vom încercasă răspundem [a întrebarea:ce face ca Un om să f ie numit stoic?

lmnul stoic către Zeus: Condu-mă, Zeus, condu-mă, soartă' pe calea pe care mi-ai hărăzit-o sunt gata s-o urmez! Chiar de n-aş Vrea şi mult de-aş suferi, tot va trebui s-o Urmez Vrerile sunt făcute de soartă' iar cei ce ezită sunt târâţi de ea. Fragment dintr-un imn către Zeus.

Cleanthes' conducător secund a[ şcolii stoice Dona[d Robertson

î.CALEA sTolCĂ: ,,A TRĂl înĺnMoNIE cU NATURA' Din acest capito[, veţiînvăţa:

" .

c .

cine erau stoicii şi care era esenţa filosoÍiei [or: anume că scopuI vieţii noastre era acela de a trăiînarmonie cu natura; despre structura genera[ă a stoicismu[ui şi despre celelalte ,'materii" a[e curricu]ei filosofice: fĺzica' etica şi logica; cum reuşesc acestea să informeze cele trei dimensiunj a[e practicării stoicismu[ui: aşa-zisele disciptine ate

',dorinţei",,'actiunii" şi,,judecăţii";

cum să contemplăm natura Binetuişicum să creştem controlul înviaţă.

Durata vieţii omeneşti e un punct' substanţa sa - un punct, senzaţia_obscură; întreagaatcătuire a trupu[ui sortĺtă unei rapide putrefacţii; suÍletu[ - un vârtej; soarta -

greu de ghicit; faima - nesigură; pe scurt' tot ce ţine de trup e un f [uviu' iar tot ce ţine de suf let - un vis şi o vanitate, viaţa este un războĺ si un popas Íăcut de un străin, iar renumele, peste ani

- uitare.

Cine poate, aşadaą să ne însoţeascăînviaţă? Un sĺngur [ucru: filosofia. Dar aceasta preSupUne păstrarea daimonu[ui interior [a adăpost de orice dezordine şi neajuns, mai puternic decât p[ăceri[e şi suÍerinţeie, nefăcând nimic [a întâmptare, înmod fats şi ipocrit, fără să aibă

şi unic

nevoie ca attul să facă sau nU ceva; Şichiar capabit să primească tot ce se întâmpLă şi tot ce e sortit ca venit din aceLaşi loc din care şi e[ a venit; şi, mai ates, capabil să astepte moartea cu suf|etu[împăcat, considerând_o nimic altceva decât o descompunere a elementelor din care este aLcătuită f iecare vieţuitoare. Şidacă pentru aceste elemente nu este nimic înspăimântător, iar faptuI că fiecare se transformă' fără întrerupere, unulîna[tu[, din ce cauză ar trebui cineva să se teamă de transformăriLe şi de descompunerĺ[e tuturor [ucruri[or? Căci este un lucru potrivit naturii şi nimic din ceea ce se întâmptă potrivit naturii nu este un rău. IMarcus Aure[ius, Gânduri către sine însusi,2.17, Humanitas, Bucureşti' 2013, trad. Cristian Bejan)

B

AUTaţVALUARř ". Atitudini stoice şi doctrine de bază Înaintesă citiţi acest capito[, acordaţĺ un punctaj pentru cât sunteţi saU nU de acord cu următoarele enunţuri, fotosind o scară de [a 1 ta 5' apoi reevaluaţi-vă atitudinil'e, odată ce aţi citit şi aţi asimiiat conţinutu[. 1 - puternic dezacord;2 -îndezacord;3 - nu sunt nici de acord, nici îndezacord; 4 - sunt de acord; 5 - acord puternic.

1. ScopuI vieţii este să trăim înarmonie cu natura, acceptând de bună voie lucrurile care nu sunt în puterea noastră.

2. Trebuie,

de asemenea, să trăim înarmonie cu natura noastră umană, încercând să cultivăm raţiunea şi să progresăm către înţeLepciuneşi

virtute.

3. Trebuie să trăim înarmonie cu restul omenirii,

văzându-ne asemănătoriîn mod f undamentaI cu ceil'al'ţi, din moment ce posedăm raţiune.

lntroduceľBl CB este stoieismu1? Ce este stoicismu[? Să recapitutăm: este o importantă şcoa[ă de filosofie a Antichităţii, fondată [a Atena înanu[ 301 î.Hr.,de

un comerciant fenician pe nume Zenon, care a venit aici din cetatea Citium, din Cipru. Daą după cum Vom vedea, stoicismul a fost privit drept una dintre cele câteva şco[i af late încompetĺţiecare s-au inspirat din existenţa [uĺ Socrate, proeminentut filosoÍ atenian care fusese executat cu un secol înainte. lniţial', filosofĺa a fost cunoscută sub nume[e de zenonism, dar a ajuns să fĺe numită stoicism pentru că Zenon şi discipotii săi se întâ[neau înStoa Pokitô' sau Porticul Pictat, o colonadă faimoasă decorată cu un amestec de scene mitice şĺĺstorice, situată [a nord de Agora, piaţa centra[ă a Atenei. Uneori stoicĺsmul' sau şcoala stoică de filosofie, mai este numĺtă, simplu, şcoa[a Stoa sau chiar ''fi[osofia Porticu[ui". La feL ca erouI tor, Socrate, dar spre deosebire de alte şcol.i de filosofie mai formate, stoicii se întâ[neau într-un[oc pub[ic, [a [umina zi[ei, sub portic, unde putea veni oricine şi asista [a dezbateri. întimp ce îşiţinea discursurile, Zenon se plimba încoLoşi încoace, ceea ce îiîmpiedicape oameni să se aşeze îndiferite [ocuri. Expresia ''filosofie stoică" ajunsese' aşadar, să desemneze un feI de ''filosofie a străzi[or", o filosofie pentru oamenii obisnuiţi, departe de tradiţiona[uI turn de fil'deş. Într-adevăr,până de curând, stoicii au fost, mai degrabă, negLijati de departamentele moderne de filosofie. Wi[ĺ.ĺamlrvine, profesor de f ĺlosofie şi autor aI unui bestseller recent privind stoicismu[, spune: înaintede secoluI XX' să Íii educat într-atefilosofiei

însemna să-ifi citit pe stoicĺ. înseco[uI XX, însă,filosofii si-au pierdut interesuI nu doar fată de stoicism, ci şi faţă de fitosofiil'e vieţii, îngenera[. Era posĺbiL' după cum demonstrează chiar experienţa mea, să predaif ilosof ie vreme de un deceniu fară să-i fi citit pe stoicĺ şi fără a lua înconsiderare filosofiite vieţiĺ,cu atât mai putin să adopţĺ una. Ilrvine, 2009, p.222)

De fapt, stoicismuI a începutsă crească înpopu[aritate începând cu anii 1970, parţiat graţie succesului avut de TCC' JJ

Cu toate acestea, înlumea antică, după cum am văzut, a fost de [a bun începutşi apoi fără întrerupere, Vreme de cinci secole, una dintre cele mai importante şi mai bĺne privite scoli de filosofie' Ni s-a spus că atenienii î[admirau foarte mu[t pe Zenon' dându-i chei[e oraşului şi turnându-i o statuie de bronz, încontrast puternĺc cU ceea ce se întâmplase cu predecesoruI [ui, Socrate. Se ştie că au votat înfavoarea acordării unui distincţii pubtice pentru ,'vĺrtutea şi autodiscip[ina" exemplare a[e acestuia, o coroană de aur şĺun mormâni pe cheltuiată pubLică. Toate acestea încercausă răsplătească număruI mare de ani pe care i-a devotat f ilosof iei [a Atena. A fost descris ca .,un om vrednic întoate privinţe[e' îndemnând [a virtute si cumpătare pe tĺnerii Care Veneau [a el' ca să-i înveţe,îndreptându-i spre ce era mai bine şi dând tuturoĘ prin propria [ui purtare, un model de urmat, îndepl'ină armonie cu învăţăturape care o propăvăduia" IDespre vieţiIe si doctrinele fiIosofilor,Vll.10J. ExempluI pe care L-a stabilĺt Zenon a fost important pentru că discipoLiĺ au considerat că urmarea înţeLepţil'orşi a celor bunĺ era ca[ea adevărată înfilosofie. lniţial'' a adoptat ca[ea simp[ă şi austeră a f ĺlosofi[or cinici, care a exercĺtat, astfe[, o influenţă serioasă asupra filosofiei stoice. Deci, reputaţia tui de a se autostăpâni Íenkrateial a devenit aproape legendară. Oamenii se [ăudau atunci când autostăpânirea lor era comparabilă cu aceea a lui Zenon. Cinicĺĺerau recunoscuţi pentru felu[ încare înduraugreutăţĺle politice, iar Zenon însuşis-a descris drept un filosof întăritde toate acestea. De exemp[u, un poet antic rămas anonim scria despre e[: Aprig, nici geruI iernatic, nici ploaia nemaistăvilită însăşidogoarea so[ară nu-i frâng, cum nici boLiştea cruntă VeseluI praznĺc aI străzii nu-[ clatin; veghind zi şi noapte,

Pagină nouă-i destină ceaslovu[ înţe[epciunii'ÍDespre vieţile...,

vll.27)

Punctu[ încare Zenon se îndepărta de atianţa sa iniţiată cu cinĺsmuIa fost faptul că insista ca, pe lângă studĺerea modutui încare am putea trăi, sau aI etĺcii' să f ie rea[izat şi studiut f izicii şi al' Logiciĺ. După cum vom vedea, cinicii vedeau, şi ei, natura 34

uLtimă a [ucruri[or ca fiind, înceI maĺ mare grad, indiferentă, întimp ce stoiciĺ adoptau o poziţie mai subtilă' permiţându-şi să apĺ:ecieze anumite [ucruri convenţionaLe, fiind, înacel.aşi tĺmp, oarecum detaşaţi înraport cu e[e. Stoicii erau, oricum, preocupaţi să-şi apl'ice filosofia [a provocărite zil.nice, punând înspeciaL întrebarea socratică: Cum să duci o viaţă bună? Se vedeau pe ei înşisica pe nişte veritabili războinici aĺ minţĺişi probabĺ[ că ar fĺ desconsiderat filosofia modernă academică, în care n-ar fi văzui mai mult decât sofistică.

$

DE ŢţNUT MĺNTE . Fitosofia ca mod de viaţă

S-ar putea să vă suprindă să constataţi că filosofia antică era o chestiune destuI de practică. Ea subtinia, adesea, necesitatea Unor exerciţii psiho[ogice sau a adoptării unui stiL de viaţă so[icitant, practică

ce anticipează, pe undeva, monahismu[ creştĺn. Unii filosofi, înspeciat cinicii, chiar au întorscu totuI spatel.e dezbateri[or teoretice şi specu[aţiei abstracte, în care nU vedeau nimic altceva decât distrageri de [a adevă rate[e sarcin i a[e cu[tivări i înţe[epciunii practice sau a autostăpânirii. Prin urmare, cinicii i-au ridicu[izat pe Ptaton şi pe discipotii [ui pentru sti[u[ ,.academic" de fi[osofare. Ei credeau că sărăcia vo[untară şi îndurarea greutăţilor erau profesori mai buni într-alefiLosofiei decât cărţite şi preLegeri[e. Zenon a fost, iniţial', un cinic, deşi siudia' de asemenea, [ogica şi Íizica, iar stoicismuI a crescut din această tradiţie. ErouI stoiciloĘ Socrate, nu a scris, nici el., nimic si se [ansa îndezbateri doar pentru a adresa interlocutori[orîntrebări prin care te chestiona convingerite.

într-adevăt fiLosofiĺ antici, înspeciaI cinicii, puteau fi uşor recunoscuţi după fetuLîncare se purtau. Aceştia cerşeau adesea

mâncare, luau mese simple constând din seminţe de [upin sau supă de linte şi beau numai apă. Se îmbrăcauînmantii ieftine,

din care îşipuneau câte două iarna, aveau aSUpra lor tot ce deţĺ_ neau, într-oboccelută, aveau [a ei şĺcâte un beţigaş de răscolit cenuşa, poate pentru a se apăra, şi dormeau pe câte o grămadă de paie SaU pe jos, învreo clădire pubtică. Zenon a adoptat, [a început,un stit de viaţă asemănător şi câteva aspecte ale comportamentu[ui său au fost pre[uate de discipotii tui, deşi stoicii au fost, îngenera[' mai puţin austeridecât cinicii. Musonĺus [e-a spus elevi[or săi că, atât timp cât au virtute interioară, '.nU Va trebui să îmbraceo mantie veche, să se ptimbe fără cămasă, să poarte păruI Lung sau alte forme excentrice, precum cinicii" lCursuri,1ó}. ÎnaLte cazuri' însă,e[ îisfătuieşte pe învăţăceisă umb[e fără cămaşă şi cu picioare[e goa[e, ceea ce sugerează că stoiciĺ considerau aceste manifestări cinice drept opţional'e. De l'a celelalte şcoli de filosofie, stoicii au Luat şi au fo[o-

sit o gamă l'argă de exerciţii psihotogice, inclusĺv tehnici contemplare meditativă, care aU fost explorate îndetatiu

de de

diferite cărţi dedicate subiectu[uĺ, cum ar fi cartea [ui Pierre Hadot, Fi\osofia ca mod de viaţă ÍPhilosophy as a Way of Life, 1995J. Astfel, pe parcursul acestei cărţi ne Vom concentra asupra dimensiunii practice a stoicismutui, asupra stoicisrnu[ui înţelesdrept mod de viaţă care promite eudaimonia, fericirea sau împlinireasupremă.

Đ

Ë îNţ E R cAŢ t M ËĐ l AT: Să

a

prof undăm problema...

Să începemprin a contemp[a natura binetui. Încerca1i

să evaluaţi următoarele afirmaţii până când începe să vă doară capul:

1. 2.

3. 4.

Ce înseamnă,înmod f undamental, că un lucru este bun, din punctuI de vedere aI oamenilor? Ce ca[ităţiîtfac pe om să fie bun? [Compară cu: ''Ce catităţi î[fac pe caI să fie bun?"] Ce anume face viaţa unui om să fie bună? Să fii bun te ajută să ai o viaţă bună? [Stoicii şi aLţi fiLosofi greco_romani credeau că da.}

3ó

5'

Să fii bun este suficient pentru a avea o viaţă bună, chĺar şi încontextuI ghinioane[or venite din afară, precum persecuţia din partea ce[ortatţi? [A fost viaţa l.ui Socrate mai rea pentru că a fost sărac şi persecutat? Ar fi avut o viaţă mai bună, dacă ar fi avut noroc înaceste aspecte externe' dacă ar fi dus o viaţă mai uşoară şĺmai confortabi[ă?)

Să numim acest punct ,.prob[ema grea a stoicis-

mu[ui". Adepţii [ui s-au distins de alte şco[i de Íilosofie prin aceea că au susţinut că a fi înţeLept,a avea virtute şi onoare era singurul lucru cu adevărat bun. Cu toate acestea, iată câteva probleme fundamenta[e a[e eticii stoice. într-adevăr,ele reprezintă şi câteva dintre întrebări[e fundamenta[e a[e filosof iei antice, în general. Aşa că nu vă sperĺaţi dacă nu găsiţi încărăspunsuri[e, oamenii discută aceste chestiuni de mai

bine de 2 500 de ani. Unii ar spune că lucruIcu adevărat important este [upta însine cu aceste întrebări, chiar dacă nu putem af [a răspunsuri[e. Stoicii credeau că este posibit' să ajungem [a o anume certitudine în aceste chestiuni, deşi nu fără studiu şi strădanie.

gI sŢu0,u

DE

cAz

.

AutocontroluI socratic Suntem obłşnuiţisă ne gândim [a Socrate ca [a un fi[o_ sof înţelept,dar câ1i dintre noi ştiu că era, de asemenea, un erou mititar decorat, fiind considerat un model de curaj şi de autodiscipl'ină înlumea antică? Aparent, Zenon s-a convertit [a fil'osofie citind rânduri[e scrise de genera[uI atenian Xenofon despre Socrate. Conform [ui XenoÍon' Socrate era ',omuI care Se controla cet mai bine dintre ioţi cei pe care_i CUnosc , atât înprivinţa nevoi[or fizice, cât şi a to[eranţei înfaţa greuiăţil.or vieţii, incl'usiv înfaţa unor neajunsuri precum ÍriguI

sau căldura eXCesiVă, Un om care Se obĺşnuise să aibă nevoi modeste şi să fie mulţumit cu cele mai mărunte posesĺuni. Deşi era, înmod evident, şi et un caracter puternic, este clar că Xenofon a fost impresionat de tăria de caracter a l.ui Socrate şi de capacitatea [ui de a se autocontrola, care seamănă îndeaproape cu virtuţiLe şi practici[e care Vor deveni miezuI stoicismu[ui'

Ştimcă Socrate îşiantrena atât mintea, cât şi trupuI prin intermediutvieţĺi sa[e filosoÍice. A af irmai, paradoxa[, că discipLina de sine este cea care aduce

plăcerea. Prin constrângerĺLe [a care ne SUpunem prin exercitii, vom învăţasă mâncăm doar când ne e foame, să bem doar când ne este sete s.a'm.d. PoÍta de mâncare şi setea sunt ,,condimentu[" obişnuit at vieţii, cet care Va face ca pâinea obişnuită şi apa simptă să pară del'icioase. Stăpânirea de sine este mai sănătoasă şĺduce [a mai muttă ptăcere decât a nu_ţi refuza nimic, înspecial înlegătură cu lucruri[e care, înmod obişnuit, produc ptăcerĺ înviată. înschimb, spune Socrate, ceea ce ne împinge să mâncăm atunci când nu ne e foame sau să bem atunci când nu ne e sete distruge ,,sănătatea, mintea şi caracteru[". Ţoate acestea paą mai degrabă, [ucruri de bun simt, decât forme de autof lagelare, deşi s-ar putea să nu transpară ca evidente pentru contemporanii noştri mereu

bombardaţi cu rec[ame [a produse apetisante, daą

ceI maĺ adesea, nesănătoase'

Socrate îşiîndemna,de asemenea, elevii să-şi

menţĺnătrupu[ înformă prin intermediut exercitiiloą pentru că trupuI este impl'icat întoate' activităţite noastre, inclusiv înactuI de a gândi. Oricine ştie că oamenii nu pot gândi bine atunci când au o suferinţă. Se pare că filosofuI prefera dansu[ însolitudine' în zori, pentru că era un exerciţĺu care solicita întregul corp, şi nu doar părţi ate lui - acesta era, însă,un lucru ce l.i se părea excentric celor care îl'însoţeau. Ştiusigur că era convins de faptutcă toţi oamenii ar trebui să se îngrijească de sănătatea Lor, învăţândde 38

La experţi tot ce trebuia, dar şi studiindu-şi propria constituţie înfiecare zi şi observând ce hrană şi ce băuturi [e fac bine şĺcare nu. Pentru că Íiecare dintre noi este diferit, credea că, încele din urrnă, fiecare trebuia să devină propriuI medic' învăţânddin experienţă ce e sănătos încazul' lui' Xenofon credea, şi e[, că oamenii care nu reuşesc să-şi antreneze corpuI au minţil'e sl'abe şi că' înace[aşi fe[, cei ca[e nU reUşesc

să-şi ame[ioreze caracterete prin

autodiscip[ină,

devin slabi din punct de vedere moral.. Stoicii au fost de acord cu aceste [ucruri şi de aceea găsim că pun mare preţ pe exerciţiile psihotogice şi morate"

Scopul vieţii: a trăiînacord cu natura Aşadar, ce credeau stoicii? Ei, exact despre asta este cartea de faţă. Mai toate şcolil'e de filosofie au fost de acord că scopul ul'tim al' vieţii era fericirea, sau eudaimonia. Vom explora conceptuI stoic de fericire mai îndetaliu încapitolele următoare. Zenon a scris: ,'Fericirea e o viaţă care curge Lin" Íeuroia biou|, o definiţie ce a fost adoptată şĺde al'ţi membrĺ ai şcotii stoice. Desiguą de aici Se nasc noi întrebări.Cum credeau stoicii că putem duce o viaţă care să curgă [in? Zenon a încercatsă-şi exprime convingerile filosofice prin scurte enunţuri laconice şĺprin silogisme comprimate, care aU trebuit, apoi, e[aborate de discipotii săi. Cea mai bună definiţie a scopu[ui stoic aI vieţii, atribuită l'ui Zenon sau l'ui Chrysipp' era' pur şi simp[u, traiu[ înacord cu natura şĺcâteva variante pot fi găsite apoiînliteratura stoică. '.Fără îndoial.ă, scopuI nos_ tru este să trăim respectându-ne Íirea." lSeneca, Episto|e catre Lucitius,l,5J Se ştie, de asemenea, că Zenon a scris o carte numită Traiu!înconformitate cu natura, aşa că acest deziderat a devenit scopul şi sLoganul' preferat a[ stoicismu[uĺ de-a [unguI seco[el.oą alteori prescurtat' sup[imentar, înforma: ,,Urmează natura!" Oricum, cinci secole mai târziu, î[regăsim pe stoicul Epictet expIicându-[e elevi[or tui că' deşi crezuri[e stoice sunt 39

exprimate' de obiceĺ, înmaxime scurte, discutarea Lor ridĺcă p robleme suplimentare, cum ar f i: ,,Ce este natura într-unindivid şi ce este natura Universu[ui?", asa că expticaţiite erau' în principiu, mutt mai [ungi. Ce înseamnă,aşadar, să trăiestj înacord cu natura? Pe tot parcursul acestei cărţi, vom încercasă descifram acest slogan criptic. Pentru început,este utiĹ să expLicăm că stoicii aU spus, de asemenea, că scopu[ vieţii este aceia de ''a trăi înacord cu

virtutea" sau cu excelenţa umană. Cu alte cuvinte, ei credeau că ne-am născut cu toţii având responsabilitatea de a încercasă ne aducem [a perfecţiune propria natură. Aceasta însemna să comptetăm ceea ce Natura însăşia Lăsat incomplet, folosĺndu-ne de cea maiîna[tă dintre facul'tăţil'e noastre: raţiunea. înmod crucia[, pentru stoici, oameniĺ sunt, înprimuL rând, fiinţe raţional.e, iar ''pentru vieţuitoruI raţĺona[' acţiunea înconÍormitate cu natura e şiînconformitate cu raţiunea" [Marcus Aurelius, Gânduri către sineînsuşĺ,Vll, 11]. Aşadar' a Urma natura nu înseamnăa acţiona ca un animat nătâng, ci, mai degrabă, a ne atinge potenţialut de animale umane.0 vorbă atribuită tui Chrysipp este aceasta: AsadaĘ de unde voi începe? Şicare voi considera că este principiuI acţiunii corecte şi care vor fi fundamente[e virtuţiĺ,dacă voi renunţa [a natură şi [a ceea ce este natura[? lCitat înPl'utarh, Despre concepţiile comune] Stoicii au sub[iniat, astfe[, nevoia de

a

înţetegecum ar arăta

o fiinţă umană' cineva a cărui viaţă ar fi deopotrivă onorabi[ă şi folositoare vĺeţii ce[orl"a[ţi. Prin asta, ei se reÍeră [a cineva care a dobândit întreagaînţelepciunepractică prin intermediuI ''virtuţii". lar prin virtute, eĺ înţeLegeauînflorirea sau dobândirea excelenţei înceea ce priveşte natura noastră raţional'ă' maĺ degrabă decât ceea ce am înţel'egeazi prin virtute. După cum Vom vedea, stoicii au subliniat că natura umană este prin excelenţă raţiona[ă şi sociată si, astfe[, înţe[epciuneaşi justiţĺa sunt roadele ei cele mai de seamă. ScopuI fiecărei vieţ| umane este să facem progrese voluntare spre dobândirea ce[or de mai sus. AsadaĘ stoicismuI este o filosofie care ne învaţăcum să excelăm înviaţă, cum să devenim fiinţe umane mai bune şi cum să ducem o viaţă mai bună. I+O

Stoicismul poate aduce, aşadaą cu o religie, chiar dacă e bazat mai degrabă pe raţionalitate, decât pe credinţă, iar oamenii au comparat stoicismuI cu budismut, din acest punct de vedere. A găsi un echivalent european pentru rel"igiite orientale este un fapt ce [i se pare atractiv multor cititori moderni.

Reiese de aici că daruI nostru cel mai mare este natura raţiona[ă' iar răul prin excelenţă care trebuie evitat este nebunia sau ignoranţa. OmuI are darul de a fi conştient înmod natural, suntem invitaţi de natură să-i fim spectatori şi interpreţi' iar stoicii credeau că scopuI nostru fundamentaL înviaţă este să facem [ucrul acesta cât mai bine, să cunoaştem şi să înţel'egemcât mai bine ce e important înviaţă. Aceasta s-ar putea rezuma [a scopul de a dobândiînţelepciunea înviaţă sau de a dobândi ''prudenţa", pentru a folosi un termen mai bun. lntr-adevăĘ îngreacă cuvântul.,,fiLosofie" înseamnă,etimo[ogic,',drago'ste de înţe[epciune". ScopuI vieţii este, aşadar' scopuI filosofiei: a iubi şi a obţine înţelepciune,înspeciaI cu privire [a feluri[e încare ne trăim viaţa, înţelegândprin asta înţelepciuneapractică sau morală. De fapt, înţetepciuneapractică, cunoaşterea privind Ceea ce este bine şi ceea ce este rău, era considerată de către stoici baza tuturor celorlalte forme de excelenţă morală, care erau, înmod obişnuit, subsumate virtuţilor cardina[e ale înţelepciu_ nii, justiţiei, curaju[ui şi autodiscip[inei. După cum Vom vedea, stoicii credeau că aceste virtuţi cardina[e erau, deopotrivă, abĺLităţi practice şĺforme de cunoaştere. Epiciet a stabil"ĺt drept temă centrată a întregiisa[e filosofii ideea că trebuie să distingem cu mu[tă atenţie între[ucruri[e

care sunt înputerea noastră şi cele care nu sunt. Aceasta

pentru că lucrurile cele mai bune înviaţă sunt situate însfera noastră de control, însfera acţiunilor şi a judecăţilor noastre, întimp ce toate cele[alte [ucruri sunt caracterizate ca fiind indiferente înraport cu scopuI de a duce o viaţă bună. Aceasta este hrană pentru gândire şi este o hrană căreia îiva tua un timp până va fi ingerată şi dĺgerată cum trebuie. Concluzia fiLosofică potiivit căreia binele suprem' cel mai important lucru din [ume, trebuie să depindă de noi şi să se afte sub controluI nostru este una dintre cele mai şocante şi mai atră-

gătoare idei din stoicism. Ne face să fim responsabi[i şi pentru cel

mai mărUnt [ucru înviaţă, l'ăsându-ne fără scuza pentru a nu fi avut cea mai fericită dintre vieti, pentru că ea este întotdeauna[a îndemâna noastră. Această dihotomie fundamentală întreceea ce este si ceea ce nu este înputerea noastră a fost denumită de stoici ,,principiuI suveran", fiind príncipiuI cel mai caracteristic. Vom reveni [a eI de mai multe ori, înce[e ce urmează.

ß

ĐE ŢINUT MÍNTE ' A trăi înacord cu natura

StoicismuI defineşte scopuI uLtim aI vieţii ca fiind ''în acord cu natura" sau urmând natura. CuvântuI grecesc ťelos se traduce, de obicei, prin ,'scop" sau ,,fina[itate", şi aduce destuI de mu[t cu ceea ce, înmod norma[, numim ,,scopuI vieţii". Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne mutăm [a ţară şi să îmbrăţişămcopaci! Urmându-[ pe Chrysipp, Vom SpUne că viaţa stoică înseamnăa trăiînarmonie cu Natura [a două nive[e. Pe de o parte, stoicii încearcă să trăiască înacord cu natura [or umană raţiona[ă si socia[ă şi să exceleze înceea ce priveste înţetepciunea,dreptatea, virtutea sau arte[e autostăpânĺrĺi. Stoicii credeau că natura evoluează înspreUn scop şi că abititatea noastră de a raţiona sugerează posibilitatea atingerii perfecţiunii, adică a atingerii înţe[epcĺunii' Pe de attă parte, a trăi conform naturii presupune a ne accepta ro[u[ de parte a Universului şi de a ne accepta soarta, înmăsura încare ne este imposibiL s-o controlăm. 0ricum, aceste două sarcini sunt comple_

mentare, pentru că avem nevoie de virtute pentru a ne ridĺca deasupra adversităţii si a primi orice ne oferă viaţa. Promisiunea fil'osofiei stoice este aceea că, trăind înconformitate cu natura şi acceptându-ne soarta, vom ajunge |'a eudaimonĺa, împ[inirea persona[ă totaLă, starea de bine, fericirea. Vom reveni imediat asupra a

ceînseamnă aceste lucruri, maĺîndetal"iu...

4Z

DEîNCERâAT lMEĐ\AT: Luaţimasa ca un stoic! lată o idee nouă...! Ce-ar fi să încercaţisă mâncaţi ceva mai sănătos săptămâna viitoare? Asta e, oricum,

o sarcină demnă de un stoic. Când

implementaţi

acest plan, încercaţisă n-o faceţi pentru cine ştie ce a[t rezultat' cum ar fi sLăbitut sau ame[iorarea stării de sănătate, ci având învedere doar valoarea inerentă acestui comportament, şi anume autodisciplinarea" A sLăbi sau a optimiza starea de sănătate nu este un lucru garantat de nici un ÍeL de dietă, pentru că se afl"ă parţiaL înmâinĺle sorţii, şi nu se află cu totu[ în mâini[e noastre. Mai mu[t, este ceva ce sperăm să se întâmpte înviitor, o consecinţă a acţiunilor noastre, mai degrabă decât ceva ce se întâmpLăaici şi acum. Prin contrast, autodiscipl'ĺnarea este ceva care merită preţuit însine şi este un [ucru bun, oricare ar fi consecinţe[e, pe termen l.ung. Nu e cazul să imitaţi dieta unui cinic sau pe a unui stoic antic, Limitaţi-vă doar să mâncaţi mai sănătos o săptămână sau două, cam înfelu[ încare vă spune bunuI simţ s-o faceţi. Ca să fie [impede, stoicii urmau, de obicei, sfatul lui Socrate, că ,,trebuie să mâncăm ca să trăim", mai degrabă decât '.să trăim ca să mâncăm". î' ln pre[egerea sa privind aIimentaţia, Musonius Rufus

spunea că stăpânirea apetitu[ui este însuşifundamentuI autocontro[u[ui. E[ spune că stoicii trebuie să bea doar apă şĺsă evite mâncăruri[e prea gustoase, să se orienteze mai ales pe hrana vegetariană, Care e ieÍtină şi hrănitoare, u.şor de obţinut şi de preparat ĺde exemplu, laptel'e, brânza, mierea, anumite fructe şi iegume}. Spune că stoicii ar trebui să mănânce încetşi concentrându-se cu totu[ asupra a ceea ce fac, cu moderaţie şi autocontrol. Pentru cititorii moderni' până şi faptuI de a bea apă Vreme de o săptămână arfi o bună provocare. Amintiţi-vă că scopuI este acela de a vă îmbunătăţĺ autodiscip[ina, virtuţi[e asociate şi caracteru[, şi nu sl'ăbitut sau ameliorarea sănătătii. Dacă vetĺ exersa

l+3

autodiscip[ina şi perseverenţa, atunci are SenS S_o faceţi într-odirecţie sănătoasă, nu? Stoicii se referă [a sănătate şi ta situetă ca [a [ucruri dezirabite, dar, înfond, irelevante sau indiferente. A-ţi cu[tiva un caracter sănătos este mu[t mai important decât a-ţĺ cultiva Un corp sănătos. Cu toate acestea' ne dezvo[tăm capacitatea de a ne autoguverna exact prin aceea că facem tucruri sănătoase şi potrivite, chiar dacă e[e nu ies exact cum ne-am fi dorit.

n

AMINŢËSTE-ŢI! . . Are natura umană un scop? Unii cititori moderni s-ar putea să aibă probleme îna accepta asumpţia stoică potrivit căreia natura umană are Un scop. Cu toate acestea, atunci când vorbim despre,'a răni sau a fi rănit", luăm de bună natura umană. De ce să ne plângem, dacă nu ne asumăm că există o stare mai bună încare ne-am putea af [a? După cum Spune Seneca: ,'Ceea ce e conform cu natura este binecuvântat înviaţă şi este evident pen_ tru simturile noastre ce este înacord cu natura, precum atuncĺ când ştim dacă ceva este vătămat sau nu" tScrisori către LuciLLius, 124). Asadaq atunci când se vorbeşte despre a fivătămat, cei mai mutţĺpresupun că scopuI vieţii este plăcerea, viaţa [ungă' sănătatea sau bunurile exterioare. Pentru stoici, acestea sunt indiferente, iar adevărata vătămare se referă strict [a afectarea facul'tăţii noastre raţiona[e, a minţii noastre, care poate fi lezată prin aceea că poate cădea pradă viciu[ui sau a[te[or asemenea.

Dubtut scop at vieţii înţetepciuneastoică se referă,în principat, La a şti să deosebeşti bine[e de rău' iar asta înseamnăa înte[ege ce este înputerea lţ4

noastră şi ce nU. Astfe[, dictonuI de i.a Detfi, ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi!"'care î[inspirase atât de mu[t pe Socrate, era interpretat de stoici ca o invitaţie [a a ne cerceta înpermanenţă sufletele. Ne cunoaştem cu adevărat atunci când putem Separa ce este unic înnatura umană de ceea ce este extern sau de ceea ce avem încomun cu alte animale. Cunoaşterea de sine înseamnă, de asemenea, a distinge ce este înputerea noastră de ceea ce nu este. A ne contempLa şia neîntelegeexĺstenţa este un efort continuu' conform stoĺci[oĘ care presupune o Íormă de midfutness. Mindfutness-uI este un concept asociat adeseori unei forme de meditaţie budistă, dar care are precedente clare înfĺlosofia greco-romană.Pe de o parte' este o formă de contemplare fiLosofică privind natura existenţei Umane înseşi,dar şi o meditaţie referitoare [a această distincţie întreceea ce este şi ceea ce nu este înnatura noastră, si deopotrivă un remediu extraordinar pentru suferinţa emoţiona[ă. Aceste [ucruri sunt ctar exprimate în,'Serenity Prayer", o formulă binecunoscută din seco[uI XX, foLosită de Al'cooticiiAnonimi şi de alte tipuri de terapie IPietsch, 1990): Doamne, dă-mi seninătatea de a putea accepta tucruri[e pe care nu [e pot schimba,

Curajul' să l'e schimb pe ce[e pe care te pot schimba ŞiînţeLepciuneade a şti diferenţa dintre e[e.

Acest îndemneste, de obicei, interpretat' simplu, ca o invitaţie de a distinge întreanumite tipuri de situaţii externe, dintre care pe unele [e putem schimba, iar pe altele nu. întimp ce stoiciiinsistă, de fapt, pe ideea că singuru[ [ucru asupra căruia avem realmente control" dep[in este reprezentat de propriiLe noastre dorinţe şi roade a[e voinţe' ĺaĘdĺntre acestea, înpartĺcu[ar de judecăţite şi de acţiunite noastre voluntare. Chrysipp pare Sa fie primul stoic care a SpuS că viaţa trebuie înţeleasăca o sarcină cu două aspecte:,,De aceea, scopuI poate fi definit ca o viaţă... înacord cu propria noastră natură, ca şi cu aceea a Universu[ui" [Despre vieţile şi doctrinele fiĺosofilor, Vll.BB)' Această subdiviziune poate fi apoi urmărită înîntreaga 45

[iteratură stoică, până [a Gândurile către sine însuşi,de Marcus Aurelius [V|.58; Xll.1 1]: 1. Natura noastră internă: nimeni nu ne poateîmpiedica să trăim înconformĺtate cu propria noastră natură, ca fiinţe raţiona[e' înmod înţeleptsi virtuos. 2. Natura l'umii: nu te poţi întâtnicu nimic din exterior care să fie contrar tegĺĺNaturii, pe care înţel'epţĺĺ o acceptă cu uşurĺnţăca f iind determinată de soartă sau, înLimbaj teologic, de vrerea lui Zeus.

înstoicismul roman târziu

al. tui Epictet,

această idee pare

să ia forma distincţiei fundamenta[e formulate anterioą între

ceea ce '.depinde de noi", după cum am SpUs mai devreme, şi ceea ce nu depinde. 0 distincţie ce pare să ajungă o împărţireîn trei, deosebind, mai departe, între[egi a[e naturii şiactiuni a[e altor oamenĺ, printre evenimentele externe. Aşa că ne putem gândi ta a trăi înarmonie cu natura ca [a a trăiînarmonie cu trei dimensiuni ale vieţii' 1. Sine[e: armonie cU natura noastră esenţiată, cu noĺ înşineînca[itate de fiinţe raţiona[e, Care presUpUne perfecţionarea naturii noastre prin perfecţionarea vir_ tuţii şi a ratiunii. 2. Lumea: armonĺe cu natura privită ca întreg,ceea ce înseamnăacceptarea sorţii înmăsura încare nu este sub controluI nostru, ca şi cum ne-am dori şi noi ceea ce se întâmpl'ă,în[oc să tuptăm sau să protestăm.

3. 0menirea: armonia social'ă saU concordia cu

ceiLaLţi

oameni, văzuţi drept fiinţe raţiona[e de ace[aşi feI cu noi, şi extinderea afecţiunii noastre natura[e pentru ceitaLţi într-oatitudine,,fi[antropică" universa[ă.

Este tentant să vedem această împărţireca fiind Legată cumva de cealaltă împărţireîntrei care poate fi găsită în stoicĺsm, spre care ne Vom îndreptaacum atenţia, care leagă arrnonia cu sinele nostru cel mai proÍund, cu lumea şi cu restul omenirii' de logică, fizică şi etică. 46

EI Stoicismul

DE ŢINUT MINTE

.

ca fitosofie perenă

Eminentut savant Pierre Hadot a concluzionat, după studiul amănunţĺt al. aândurilo| de Marcus Aurelius, că stoicĺsmuI a dat g[as unei atitudini Íilosofice ''universal.e şi perene", Care a îmbrăcatdiferite forme de_a

[ungut timpuLui şi aL Lumii IHadot, 1998, pp. 311_31A. Ca muLţi a[ţii, observă şi et simitarităţi întrestoicism şi forme orientate de spiritualitaie. Din acest punct de

vedere, stoicismul, tradiţia fondată de Zenon şi care a ajuns până l'a Marcus Aurelius' nu este decât una dintre cele câteva ramuri arhetipa[e pe care l.e putem regăsiînistoria umană. Hadot recapitulează atitudinile-cheie pe care [e regăsim înmiezuI acestei doctrine ''perene pe care o numeşte ''stoicismuI etern": 1. Conştientizarea faptuLui că oamenii nu sunt creaturi izolate, f ragmentare, ci sunt părţi esenţia[e dintr-un întregmai cuprinzător, parte a

întregiiomeniri şi a Cosmosu[uiînsuşi.

2. SentimentuI fundamentaI

3'

4.

de serenitate, [ibertate vine din a accepta că nu care nevulnerabititate, şi există rău cu excepţia răului moral şi că singurul [ucru care contează înviaţă este excel.enţa moral.ă sau ceea ce stoicii numesc ,,onoare şi ''virtute". Credinţa învaloarea absolută a fiinţei Umane, care este văzută, după vorbele [ui Seneca, ,,sacră pentru celelalte fiinţe umane - Un anume sentiment a[ înfrăţiriicu toate cetelalte fiinţe umane, ceea ce face din binele umanităţii principa[uI ţeI aL acţiunii mora[e. ExerciţiuL f izic şi psihol"ogic a[ ',concentrării pe ctipa prezentă", care impl'ică a trăi ca şi cum am vedea lumea prezentă pentru prima şi ultima oară, fiind conştienţi că Íiecare c[ipă ne conectează cu totalitatea spaţiu[ui şi a timpuLui.

Cei mai mutti oameni sunt atraşi către fĺtosofia stoică fără a avea şansa de a cunoaşte compLexităţite vastei literaturi care însoţeştecurentu[. De cele mai multe ori, ei descoperă anumĺte fragmente cU Care rezonează, pentru că [e găsesc ca forme mai fundamenta[e a[e unor atitudini stoice esenţia[e, una dintre

formele perene de fitosofie.

Cele trei subiecte teoretice abordate de stoicism După cum am spus mai devreme, fiLosofia stoică a fost dĺvizată

întrei subiecte importante, numite '.fizica",,.etica" şi ''togica". Această distincţie a Íost propusă de Zenon însuşi,într-ocarte numită Expunerea doctrinei. Cum seîntâmptămai mereu, e util să cunoastem aceşti termeni, întrucât ne Vom întâtnĺcu ei mai

târziu. Cu toate acestea, e posibiL ca ei să fie întrucâtvaînşelători: 1. FizicăÍphysikel mai este numită şi ''fitosofia natura[ă", dar se ocupă cu ceea Ce, înmod normal, am numi metafizică sau teo[ogie, ca si cu stiinţeLe propriu-zis natura[e; stoicii erau panteişti şi determinişti, pentru ei Natura ca întreg,,'Soarta"' ,.Zeus" sau ,,Divinitatea" erau sĺnonime. Acest aspect a[ stoĺ-

2.

3'

cismul'ui a fost inf luenţat de Heraclit, precum şi de aLţi fitosofi aĺ Naturii, înceea ce putem numĺ ''tradiţia ioniană". Etica [eŕhlke] este studiuI naturii binetui, at virtuţii si aI scoputui vieţii, dar şi studiut tuIburăritor emotiona[e [at pasiunilor iraţional'el şi îmbunătăţirea caracteruluĺ uman [eŕńosJ într-unmod care aduce cu practicile de setf-hetp şi de terapie moderne. Această parte a f ilosofiei stoice este' probabit, cet mai mu[t influenţată de Socrate şĺde cinici' Logica este studiuI deÍiniţiei si aI regul.i[oą at diatecticii [dezbaterii fitosoficeJ, un domeniu încare stoiciĺ, înspeciaI Chry_ sipp, au excelat. A vizat si retorica' deşi aceasta e o parte care nU i-a interesat pe stoiciînmod special', şia cuprins, de asemenea, ceva ce noi asociem înmod normal cu psiholo_ gia sau cu teoria cunoasterii [epistemoLogĺaJ. Această parte 48

a filosofiei stoice este, probabit, legată de faptut că Zenon a frecventat, [a un moment dat, două şcolĺantice, precum megaricii şi dial"ecticii, despre care azi mai ştim foarte puţin' Dacă e să ne [uăm după o metaforă stoică timpurie, filosof ia este ca o Livadă 5au ca o grădină. Logica este ca un gard care

proiejează tot ce creşte înăuntru.Fizica corespunde solului fertiL şi copacilorîn sine, s_ursa fructelor care vor creşte şi se Vor coace, până La urmă' înLivadă, acestea corespunzând eticii şi simbol'izând, probabiL, virtuţiLe. 0ricum, aceste trei subiecte erau cumva legate întree[e. Stoicii au avut păreri diferite despre ordinea încare ar trebui predate şi, probabit, şi despre importanţa lor relativă. După cum am spus maĺ sus, stoicii romani din perioada târzie, cei de [a Care avem ce[e mai multe texte, au acordat o importanţă majoră eticii.

n

AMiNTEşTE-ŢI! .'. Stoicism vs eclectism Studenţii de azi preocupaţi de stoicism probabit că sunt mai interesaţi de anumite aspecte a[e curentu[ui decât de attele, negLijând doctrine pe care Zenon şi discipol'ii săi [e-ar fi considerat esenţia[e. 0ricum, mul'ţi dintre fitosofii antici, stoici sau nonstoici, erau, de asernenea, eclectici, aşa că nu e nimic nou înasta. Cicero este un bun exemplu de filosof care a luat stoicismuI foarte înserios, dar nu a fost de acord cu toate aspectele [ui, aşa că a'intrat, înce[e din urmă' înAcademĺa Platonică.

înaceLaşi fel'' probabit, cititorii moderni sunt împărţiţiîndouă categorii: oameni care cred în

doctrine[e fundamenta[e a[e stoicismu[ui şi care ît acceptă înîntregimeşi oameni care Se aseamănă mai mutt cu platonicienii, cu aristote[icii sau chiar cu epicureicii şi vor să asimileze doar anumite e[emente al'e filosofiei stoice. 0ricum, trebuie să specificăm că există etemente a[e fitosofiei stoice, care ţin de fizică

Sau de teologie, ce ar părea stranii încontextul actuaI şi pe care putini [e-ar mai accepta azi.

ffi

ţ)ţ îNâER1AT ţMEDţATĺExersaţi ca un stoic! Una dintre cele mai cunoscute maxime ale tui Epictet era ',îndurăşi renuntă". Am văzut cum renunţarea [a hrana nesănătoasă saU nenecesară poate servi drept ca[e către autodiscipl.ină sau moderaţie. A îndura

este o posibiLitate Legată de virtutea curaju[ui şi poate

fĺ dezvoltată până La o anumită Limită prin simptuL exerciţĺu aI to[erării oboselĺi sau aI efortutui fĺzic. Musonius SpUne că, întrucâtavem şi minte' şi trup,

trebuĺe să fim atenţĺ la ambe[e, acordând totuşi prioritate minţii: ,.Vom antrena atât mintea, cât şĺtruput, atunci când vom învăţasă trăim cu foamea' frigu[, că[dura, setea' Iipsa hraneĺ, patut tare, [ipsa pLăceri[or şi suportarea durerii" ÍPrelegeri,9l.

Nu trebuie să umblăm înpieiea goală sau să îmbrăţişămstatui de gheaţă înmĺezuI ierniĺ pentru a ne că[ĺ, aşa cUm făceau stoicii. Dar putem alerga, merge pe jos înritm al'ert sau putem face exerciţii sĺmple de yoga. Toate sunt forme simpte de exercitiu care ne pot mări to[eranţa [a efort f izic sau psihic. De exemp[u, Zenon, fondatoru[ şco[ii stoice' era renumit pentru rezistenţa sa f izică. întoc să stea jos şi să predea, prefera să se ptimbe prin toată zona porticului unde se adunau învăţăceiisăi. Cleanthes' cel de-aI doilea cap a[ şcotii stoice, a fost, iniţĺat, boxer. Chrysipp, cel' de-aI treilea şef, a fost a[ergător de cursă [ungă. Cu alte cuvinte' fondatorii şcol'ii stoice erau destuI de atenţi cu exerciţii[e fizice. Cu toate acestea, am văzut că' înprivinţa opinĺiLor l.or privind dieta, a existat o modĺf icare stoică asupra viziunii tradiţionale. 0amenii vor astăzi să tină dĺete şi renunţă l.a anumite mâncăruri pentru că vor să s[ăbească sau 50

să-şi îmbunătăţească starea de sănătate; pe de altă parte, stoicii vedeau aceste l.ucruri ca dezirabĺl.e' dar indiferente. AdevăratuI motiv stoic aI renunţării [a anumite forme de hrană şi aI practicării exerciţii[or Íizice era întărireavirtuţi[oą Cum ar fi autodiscip[inarea, curajul sau capacitatea de a îndura'

e

ele trei disçipline trăitc

Epictet, cel mai important dintre stoicii perioadei imperia[e romane' a formulat o al'tăîmpărţireîntrei categorii a[e educaţiei stoice, pe care Marcus Aurelius Le aplică şĺ[e citează adesea în Gânduri către sine însuşi'Pierre Hadot spune, bazându-se pe o analiză savantă a texteloą că autoruI intenţionează ca acestea să fie înţeleseîn[umina celor trei subiecte teoretice descrise mai sus, adĺcă înmăsura încare se apLică artei de a trăi [Hadot, 1998, pp' 73_100J. Aceste trei discipline au ajuns să semnifice trei căi prin care stoicii speră să ajungă a duce o viaţă coerentă şi unitară, înarmonie cu propriul sine, cu umanitatea şi cu întregut Naturii.

1.

Disci ptinarea dorinţei lorexis| şi a aversiun ii ÍekkLisisl, adică a ,,pasiuni[or", presupune să ne dorim şi să avem capacitatea de a obţine binele, de a nutri aversiune şi a ne feri de rău şi

de a vedea [ucruri[e indiferente cu indiferenţă. Binel'e va fi definit ca a te menţine însfera [ucruril.or ce stau înputerea

ta, fie că e vorba de dorinţe sau de acţiuni, făcând din înţelepciuneşi virtuţi ce[e mai înalteforme de bine. Hadot

formulează chiar un argument elaborat înfavoarea ideii surprinzătoare că aceasta este o formă trăită a fizicii stoice şi că are legătură cu virtutea de a trăiînarmonie cu UniversuI şi cu ceea ce este stabitit de soartă. Acestea pot fi' înspecial, [egate de virtuţi precUm curaju[ şi autodiscip[ina, care sunt

corelate, înprincipat, cu autocontro[uI dorinţelor iraţionate sau nesănătoase [tânjireal ori a aversiunii [fricĺi) şi a alinării suferinţei emoţiona[e prin terapia stoică a pasiuni[or.

2.

Disciplina acţiunii Íhormôl ne cere să acţionăm înraport cu datorii[e şi cu ''acţiuni[e care ni se potrivesc" [kathekonta), să facem ceea ce trebuie înmaterie de retatii umane, în serviciuI umanităţii, adăugând si ce[ebra ,,c[auză a reZer-

vei" stoică, un fel de avertisment de tipuL ,,dacă soarta va permite să se întâmpLe". Hadot concluzionează că aceasta este forma aplicată a eticii stoĺce si se traduce prin imperativuI de a duce o viaţă sub semnuI fitantropieĺ şiînarmonie cu întreagaumanitate. Apare pe deptin tegată de vĺrtutea justiţiei care include echitatea şi bunăvoinţa faţă de ceil'atţi. 3. Disciplina asentimentuLui Ísynkatatńesls) ne cere să identificăm impresii[e iniţiaLe, să te l'uăm drept ceea ce sunt şi să [e eva[uăm drept ',bune" sau ,,re[e" întermenii doctrine[or esentia[e a[e stoici[oą înaintede a [e da asentĺmentu[. Hadot spune că aceasta este, înmod evident, forma stoică a doctrinei [ogicii care se ocupă cu traiulînacord cu natura noastră raţiona[ă. Poate f ĺ Legată de virtutea stoică a înţeiepciunii, care presUpune perfecţionarea raţionamentu[ui, ĺar această discipiină este importantă, pentru că l.e protejează pe celeŁalte două. Simptu spus, cele trei au de-a face cu ,,sentimentele", cu ''acţiuni[e" şi cu ''gânduri[e noastre" - ce[e trei domenii a[e acţiunii constiente, înprivinţa cărora putem învăţasă avem un anumit control conştient. Epictet a spUS că, din cele trei, prima, discipl'ina dorinţei, este cea de care învăţăceĺiar trebui să se ocupe mai înaintede orice, pentru că pasiuni[e iraţionate, excesive sau nesănătoase sunt, pur şi simpLu, incompatibite cu o viată bună şi ne împiedicăsă facem progrese înmaterie de etică sau de l'ogică. Vom putea, de asemenea, descrie primuL stadiu aL pregătirĺi stoice ca pe o discip[ĺnare a fricii si a dorinţei prin una dintre practici[e autostăpânirii. Aşa ni se spune că şi_a început Zenon cariera' încalitate de discipot a[ l.ui Crates, care [-a învăţatsă înduregreutăţi şi să renunţe [a dorinţa pentru bunurĺ convenţiona[e, adoptând ca[ea cinică. Probabit că abia mai târziu a început să studieze logica si Íizica maiînprofunzime' frecventând a[te şco[i ateniene de fiLosofie.

52

N

DË ŢINUT MINTţ

.

Cele trei discipline stoice ale lui Epictet Din câte ştim, Epictet a fost primuI stoic care să dis_ tingă întrece[e trei discipIine a[e ''dorinţei şi aversiu_ nii", ''acţiunii" şi ',asentĺmentu[ui". Marcus Aurelius şi, probabi[, şi aLţi eLeviai şcotii tui Epictet au adoptat din nou această distincţie tripartită. După o analiză minuţioasă, atât textua[ă, cât şi filosofică, savantut francez Pierre Hadot [199B] a concluzionat că aceste grupe de exerciţii practice erau menite să corespundă celortrei dĺscipIine stoice a[e f izicii, eticii şi l'ogicii. Al'ţi savanţi, precum A.A. Long, unuI dintre prin-

cipalii experţi înEpĺctet, sunt înmare de acord cu această interpretare ILong, 2002,p.117}' Hadot sugereazá, de asemenea, că aceste trei forme de disciptĺnare se af tă încorespondenţă cu virtuţĺLe cardinate şi cu ,,viaţa înacord cu natura" [a mai multe nivele. Ce[e

trei ,,subiecte" a[e stoicismu[ui şi, înmod particul.aą aceste trei discipIine furnizează structura înjuruI căreia este construită această carte. Deşi ne Vom concentra maĺ mu[t pe etica stoică' decât pe fizică şĺpe Logică' vom subtinia anumite elemente care privesc aceste subiecte teoretice, prin discutarea tehnĺci[or de discip[inare şi a exerciţii[or psiho[ogice ce pot f i găsite în[iteratura stoică.

n

AMINTEşŢE-ŢI!

..

Stoicismut nu este,'tipsit de emoţii" Este o eroare comună că stoicii îsireprimau emoţiil"e. ProbabiI că este o eroare tegată de traducere şi de interpretare' ,,Pasiuni[e" pe care îşipropun să [e depăşească sunt definite ca iraţiona[e, excesive şi nenaturaie [adică ',nesănătoase"}, forme de frică şi de dorinţă, taotattă cu senzaţiile de durere care provin din ele [adică de suÍerĺnţăemoţionată) şi de

p[ăcere [însensuI superficia[' ''hedonist"). Remarca

tui Marcus Aurel'ius despre ,,a fi tipsit de pasiune, dar ptin de dragoste", sau ceea ce am putea numi ,,afec-

ţiune natura[ă", sintetizează frumos idea[uI stoic. tGânduri..., XĺX} Stoicii timpurii au exprimat clar ideea

că scopuI nu este ca stoicuI să devină lipsĺt de sentimente, să fĺe de piatră sau asemenea unei statui, ci că' dĺmpotrivă, comunitatea idea[ă va trebui cLădită pe dragoste şi peînţel'egerereciprocă',,Dragostea'' şi ,'afecţiunea natura[ă" au Íost' după cum vom vedea în curând, foarte preţuite de stoici, care [e vedeau ca pe forme raţiona[e, moderate şi sănătoase a[e ,,pasiunii"

Íeupatheiai), ce denotă un sentiment cuprinzător de bucurĺe raţiona[ă, un sentiment aI discreţĺei,de benevo[enţă afectuoasă îndreptatăasupra cel'or[a[ţi. Stoi-

cii voiau să folosească exerciţii[e şi ratiunea pentru a depăşi dorinţele şi emoţiiLe nesănătoase şi pentru a face loc ce[or sănătoase.

B

pUNţTE PRlNcĺąALE

' .

"

StoicĺsmuI este o doctrină veche, cu o istorie

de peste 500 de ani, dar doctrina sa f undamenta[ă a rămas neschimbată: a trăiînconformi-

tate cu Natura. trăiînconformitate cu Natura înseamnăa acţiona conform virtuţii' înmăsura încare anumite lucruri sunt sub contro[uI nostru, şi să acceptăm evenimentele externe, care nU suntînputerea noastră, ca fiind determinate de întreguINaturiĺ. Doctrina stoică a fost împărţităîntrei domenii teoretice care se Leagă, fiecare, de câte o discipl'ină teoretică. Vom exp[ora ce[e trei discipLĺne înpagĺnil"e următoare. A

54

D

PASUL URMĂToR ln mod tradiţional', filosofia a reprezentat promisiunea unei împLinirimai adânci şi a unei căi spre fericire, ceea ce ĺ-a motivat pe toţi cei care au vrut să o studĺeze să-şi continue eforturile pentru a dobândi virtutea' UrmătoruI capitoI se Va ocupa de acest scop at Íitosofiei şi va explora scopul ultim a[ stoicismului, acea magnifică stare a înţeteptutui,numită eudaimonl'a, adevărata fericire sau stare de bine.

ffi

2, ETICA ST0ICA: NATURA BINELUI Din acest capito[, veţi învăţa:

.

ł

. .

esenţa eticii stoice: definiţia stoică a binelui suprem ca,,înţelepciunepractică", cunoscută şi sub numele de virtute; felu[ încare stoiciiînţelegeauvirtutea ca fiind deopotrivă necesară şi suficientă, nu doarpentru a fi ,,o persoană bună"' ci şi pentru a avea o ,'viaţă bună" şi pentru a atinge fericirea supremă leudaimonial: modu[ încare stoicii clasif icau anumite lucruri drept indiferente înraport cu fericirea' dar ca având o anume valoare practică; cum să practicăm o şedinţă modernă de meditaţie, adaptată scopu[ui stoic de contemplare a binelui suprem.

Puteţiîncepechiarînacest moment cu următoarea întrebare:','Unde pot fi găsite, înnatură, bĺne[e şi răut?" IEpĺctet,

Discursuril

Prĺncipal.ul' scop, înviaţă, este să distingem întrelucruri si să [e cântărim şi să ne spunem însinea noastră: ,.Lucrurile exerne nu sunt sub controlul meu' voinţa este sub controlul meu. Unde să mă uit după bine şi rău? îninteriorul meu, căci aco[o se află ce este aI meu! DaĘ înceea ce priveşte ches-

tiuni[e care ţin de attut, nu folosi niciodată cuvintele

şi sau şi "vătămare> sau altele de acest fe[" ĺEpictet, D iscu rsu rij.

întrucâtstoicuI merge printre voi şiîisfătuieşte pe tĺneri

să nu preţuiască trupuI sau bogăţia mai mu[t sau

[a fel' de mu[t precum sufletu[, vă spune că ''nu virtutea se naşte din avere, ci din virtute vin şi averea şi ce[etaLte bunuri pentru fiecare om înparte'' [Ptaton, Apărarea Iuĺ Socrate,în Platon, 0pere, l, Editura ŞtiintĺficăşĺEncictopedică, Bucureşti, 1975,

trad. Francisca Bă[tăceanu].

B

AVTaţVALaARF

.

"

Atitudini stoice înmaterie de etică lnainte de a citi acest capitol, încercaţisă evaluaţi următoarele enunţuri, ÍoLosind o scară de ta 1 ia 5, apoi căutaţi să [e reevaluaţi, după ce aţi meditat asupra [or. 1. lnte[epciunea practică se referă la a şti ce înseamnă Ca un l.Ucru să f ie ''bun"' ,,rău'' sau ,'indĺferent", atunci când vine vorba despre

fericire şi împ[inire.

2. 0rĺce este exterior 3.

voĺnţei mele este indiferent în

raport cu fericirea ultimă.

Deşi, înce[e din urmă, sunt [ucruri indiferente, este, oricum, natura[ şi rationaI ca anumite [ucruri externe să fie preferate înraport cu a[te[e.

0e este atât de important cu privire [a etiea stoică? Care este, până l'a urmă, sursa ultimă a fericirii şi a împLinirii? La ce se referă, până ta urmă, stoĺcii, atunci când spun că anumite persoane sunt bune şi altel.e re[e? Ce voą oare' să spună atuncĺ când af irmă că lucrurile externe şĺbunuril"e corpora[e [e sunt indiferenŕe? Cum vor reusi să împacedorinţa de a trăi în [urne, de a avea proprietăţi şi de a ĺnteracţiona cu atţi oameni 58

cU pretenţia l.or radical"ă că singuruI bine este virtutea? Acestea suni întrebări[epe care [e Vom pUne înacest capitol vechii etici stoice' urmând ca ele să deschidă calea către discutarea celor trei discipl'ine practice a[e [uĺ Epictet. Aşadaą Ce anume vor să spună stoiciĺ când vorbesc despre ''etică"? Pentru a răspunde acesteiîntrebări, va trebui să examinăm câteva cuvinte din greaca veche. înprimut rând, cuvântul ,'etică" Íéthikélla avut semnificaţii foarte diferite pentru diversi filosoÍi. TermenuI trimite [a ideea de formare a caracteru[ui ĺétńos]şĺ,aşadaą sensuI atinge anumite semnificaţii moderne tegate de dezvoltare personală şi de terapiiLe psiho[ogice. Stoicii priveau etĺca lor ca fiind asemănătoare cu un antrenament miLitar sau atletic şi, totodată, ca pe o ramură a medĺcinei care tratează depotrĺvă mintea si trupu[. Înacest capitot, neVom concentra asupraîntrebării centra[e: care este natura bineLui? Cicero SpUne că aceasta este doctrina fundamenta[ă a stoicismului. Doctrina conform căreia esenţa

unei vieţi bune stă învirtute, înţe[easăca un feI de înţe[epciune practică, este, într-adevăr,caracteristica fundamenta[ă a stoicismu[ui' Atunci când ĺstoricii fiLosofiei aU comparat stoicismuI cu alte doctrine, s-au referit, înprimuI rând, [a riguroase[e [or doctrine etice, mai degrabă decât [a fizica sau [a [ogĺca [or. Esenţa eticii stoice este aserţiunea că ''înţe[epciuneaprac-

tică" sau virtutea, termeni prin care stoiciĺ înţel'eg,de fapt,

acetaşi tucru, este singuruI bine adevărat. ScopuI f undamentat aI stoici[or devine, atunci, ''a trăi înconformitate cu virtutea", expresie care a fost echivalată cu a trăi înconformitate cu Natura şi, înmod simi[ar, ''a trăiînţeLept",asemenea unui fi[osoÍ. Virtutea este, înacelaşi timp' necesară şi suf icientă pentru a trăĺ o viaţă bună şi a atinge fericirea, indiferent de condiţiite exterioare sau de greutăti[e politice. După cum a scris Cicero: Credinţa stoicilor este simp[ă. Bine[e suprem, dacă este

să ne luăm după ei, este de a trăi conform cu natura, în armonie cu ea. Acest lucru este datoria înţeteptutui.Si este, de asemenea, ceva ce se află înputerea tui. De aici urmează gânduL că omuI ca[e are binele supremîn puterea sa posedă,

59

de asemenea, capacitatea de a fi fericit' Înconsecintă, viaţa înţeteptutuĺeste una fericită. ĺTusculanae Disputationes, 5.28)

Am putea exprima viziunea stoică spunând că nu este nevoie decât de a fi un om bun pentru a te bucura de o viaţă bună şi pentru a te simţĺfericit şi împLinit, oricare ar fi evenimente[e externe care se întâmptă. Viaţa unui înţetepti[uminat nu este Lĺpsită de cele ce au importanţă intrinsecă, chiar dacă e[ nu are sănătate, avere sau reputaţie' Viaţa hedonistă şi oputentă a regelui Persiei nU e cU nimic mai bună; de fapt, este cu mu[t mai rea, decât bunuri[e simple alese de eroul stoĺci[oą Diogene Cinicu[' care dormea înlocuri incomode şi nu ducea cu sĺne decât o boccea şi foarte puţin de mâncare. Mai mu[t, viaţa tui Diogene nu ar Íĺfost mai ferĺcită dacă soarta i-ar fi dat mai mu[tă avere şi mai mu[tă putere însocietate. Astfet, comentatorii modernĺ ai stoĺcismu[ui au putut spune că ''bastionut eticii stoice este teza că virtutea şi viciuI sunt singure[e constituente aIe fericirii şi nefericĺrĺi" ILong & Sedl'ey, 19B7). Aceste păreri radicale sunt însăinutĺl"e, dacă nu ne schĺmbă efectiv vieţite' Epictet, cu stĺ[ul' său brut, îşiavertizează studen_ ţii să nu se mulţumească cu simpta studiere a naturii bineLuişi să-t înţeteagăca pe un set de prĺncipii abstracte, ci să încerce să_[ pună înaplĺcare întot felui de situatii specĺfice si să se antreneze sistematic pentru asta, pentru că trebuie să anu[ăm ani întregiîncare am acţionat şi am gândĺt aLtfet. Trebuie să asimĺ[ăm aceste idei şi să [e permitem să ne pătrundă vieţite, o acţiune pe care stoicii o compară cu aceea prin care oile mănâncă iarbă, iar ea se transformă înl'ână. Attfet, nu suntem filsosof i, suntem doar comentatori ai opiniitor altora. Orice idiot poate face un discurs ca acesta, ne spune Epictet, după ce a încercatsă rezume esenţa eticii stoice: Dintre [ucuri[e care există, une[e sunt bune, alte[e sunt re[e, iar a[te[e sunt indiferente: bine[e este reprezentat de virtuti şi de [ucrurĺ[e care partĺcipă [a virtute; [ucruri[e re[e reprezintă opusu[; lucruri[e indiferente sunt bogăţia, sănătatea, reputaţia. (Dĺscu rsu ri, 2.9j

Totuşi, imaginaţi-vă că, înmijLocuI acestei prelegeri despre bine, chiar înaceastă cl.ipă, s-ar auzi un zgomot puternic' iar audienţa arîncepe să facă zgomot sau să ne rĺdiculizeze. DesigUr, ne vom supăra pentru că filosofia noastră se află doar pe buze şi nu vine din centruI fiinţeĺ. Din acest motĺv, stoicĺi accentuează nevoia de pregătire zi[nică pentru filosof ie, folosindu-ne de exerciţii de tiput celor descrise înaceastă carte.

qI sTuĐlu

ĐË

cŁz

.

Jutes Evans şi stoicismul modern Ju[es, care conduce Proiectul Wetl,-Being [a CentruI pentru lstoria Emoţiilor de ta Universitatea Queen Mary, coordonează London Phitosophy C[ub şi a fost angrenat înproiectele din ',Săptămâna stoică", de [a Universitatea din Exeter. lntr-un artĺcol recent numĺt ,'Cum mi-a salvat viaţa filosofia antică", pubticat pe b[oşiînNew YorkTimes [B mai 2012J' descrie căde-

guL său

rea nervoasă care [-a făcut să se intereseze de TCC şi de fitosofia stoică. Întimp ce studĺa [iteratură [a universitate, Jules a experĺmentat atacuri de panică, depresie şi anxietate. Frecventând apoi un grup de suport TCC, a ajuns să-şi stăpânească mai uşor atacuriLe de panică si să facă faţă mai bine problemelor emoţionale. lnspirat de acest succes, a călătorit [a New York, în calitate de jurna[ĺst, pentru a-l' întâl'nipe ALbert Etl'is, fondatoruI terapiei comportamenta[e raţiona[-emotive [ŢCRE], precUrsoarea curentu[uiŢCC. Jules a realizat ultimuI interviu cu ELlis, chiarînainteca acesta să moară. Ettis i-a povestit cUm a fost influenţat înmod direct de fĺlosoÍiaantică înmunca sa de pionierat în psihoterapie, din anii 1950' A fost înspeciaI inspirat de faimosul citat din ManualuL Lui Epictet: ..Pe oameni îitul'bură nu Ĺucrurile însine, ci părerile pe care şi [e fac cu privire [a lucrurĺ" ÍManualul şi fragmente, Saeculum Vizua[, Bucureşti' 2002, trad. C. FedeLeş şi D. Burtea}. Aceasta a fost inspiraţia centra[ă pentru TCRE si pentru formele de TCC care au urmat.

61

După cum arată Ju[es, maitoate şcotiLe greco-ro_ mane de fiLosofie aU propuS o anumită abordare cognitivă a emoţii[or. Aceste abordări interpretează tu[burarea emoţiona[ă ca f iind, înprĺncipa[, provocată de opiniiLe individua[e şide tiparete de gândire, ce pot f

i schimbate prin reflecţie filosofică şi prin antrena-

ment susţinut din punct de vedere psihologic. Jules a concluzionat că propriile probleme aU provenit din valorile sate personale - de exemptu, accent prea mare pUS pe obţinerea aprobării din partea celortaLţĺ. Una dĺntre tecţiiLe primite de la fił.osofii antici a fost aceea că ,'putem să redevenim propriii noştri stăpânĺ punând accent pe va[ori interioare şi intrinseci, înloc de unele extrĺnseci, precum puterea sau statutuI socia[". Pentru stoĺcĺ'singurul lucru care este cu adevărat important înviaţă e virtutea, înspecial' înţe[epciunea,

iar lucrurile externe au o importanţă absoLut Secun_

dară, pentru că sunt neimportante când vine vorba de a obţine fericirea sau elĺberarea de suferintă. Ca bl'ogger şi ca scriitor, încartea sa, Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase ÍPhĺlosophy For Life and )ther Dangerous Situations, Evans, 20121, JuLes a scris despre relevanţa fil"osofiei antice pentru viaţa moderniloą înspecial ca mijloc de creştere a sol'idi-

tăţii emoţiona[e şi pentru dobândirea stării de bine. Rezumă' astfel, câteva dintre lecţiile pe care [e-a desprins din stoicism şĺdin alte ramuri ate filosoÍiei e[enistice, după cum urmează: 1. Concentraţi-vă pe ce puteţi controla, şi nu pe ce nu puteţi.

2. ALegeţi-vă cu grijă modele[e,

o tecţie pe care a

desprins-o dinVietile paralele, a [ui Ptutarh. 3. 0bservaţi-vă comportamentu[ şi gândurite, de exemp[u, ţinând un jurnaI de terapie. Et scrie: ,.Socrate a arătat că avem cu toţii puterea de a ne vindeca şi de a ne schimba caracterul. înorice

moment aL vieţii. Probabit nu Vom deveniîntelepţi,ca el', dar am putea deveni ceva mai echi[ibrati şi mai fericiţĺ."

62

$

pţ ŢINVT

MłNTË. ,,ÎnţeLepciuneapractică" şi virtutea

Stoicii credeau că oamenii sunt, înmod inerent' animale raţionale şi, înacelaşi timp, departe de Zeus. Aşa că au definit scopuI intrinsec aI naturii Umane drept perÍecţionarea raţiunii, numită şi înţetepciuneĺsopŕlia} sau, mai adesea, phronesis, prudenţă, înţelepciunemora[ă

sau înţelepciunepractică. Fiĺnţa umană perfectă, care este simultan bună şi raţĺonală, este num|tă înţeLeaptă lsophoďl. Cei care aspiră să devină înţetepţivor f i numiţi, de aceea, ''fil'osofi" sau iubitori de întelepiciune. lnţe[epciunea practică este esenţa virtuţii, conform stoicitor. Ea constă încunoaşterea cU privire [a natura binelui, aplicată diferĺtelor aspecte al.e vieţii - aşadar, toate virtuţi[e sunt, înmod esenţĺa[, aceeaşi virtute. După cum am observat, termenuI grecesc areŕéeste foarte dif icit de tradus. De obicei, este tradus ca ',virtute'', dar se referă mai ales l"a îndeptinirea funcţiei natura[e Sau a caracteru[ui esenţiaI aI cuiva într-omanieră care este, în acelaşi timp' sănătoasă şi demnă de [audă. Un caI puternic şi rap]d are areŕé,deşi n-am spune că este ''virtuos". ln acelaşi fe[, termenuI grecesc kakia, tradus adeseori prin ,,viciu"' se referă, mai degrabă, [a ',răutatea" sau [a ,'s[ăbiciunea"

unui cal firav şi bolnăvicios. Cum oamenii sunt, înmod inerent, fiinţe raţiona[e şi sociale, cele mai importante două trăsături a[e noastre sunt înţelepciuneaşi justiţia' perfecţionarea raţiunii şi a retaţiei cu cei[a[ţi' VirtuţiLe cardina[e a[e curaju[ui şi a[e autodiscĺplinei sunt necesare pentru a depăşi Írici[e si dorinţele iraţiona[e ĺ''pasiuniLe")' care, altminteri, ar interfera cu viaţa înţeLeaptă. lnţelepciunea practică sau virtutea constă, astfel, înmare, îna face judecăţi de valoare corecte. Mai mu[t, înseamnăa

judeca virtutea însine ca fiind bună, iar lucruri[e corporale şi externe ca fiind indiferente. Stoicii mai târzii au definit, de asemenea, prudenţa ca însemnând ',a raţiona bine înceea ce priveşte acceptarea sau respingerea [ucrurilor după criteriut armoniei lor cu natura". Aceasta presupune, probabil, a alege

întrelucruri indiferente pe baza vaiorii [or natura[e şi a şti pe care să [e preferi, Un aspect mai ,'[umesc" alînţeiepciunĺi.

Prin contrast, conform legendei, Pyrrho din Etis, fondatoruI scepticismu[ui grecesc, era indiferent [a l.ucruri[e exterioare, încâta fost văzut mergând pe stânci foarte înaltesau prin faţa unor atelaje cu cai, de către discipotii săi. Este, probabiL, o exagerare, darînprivinţa stoicilor chiar nu este o glumă: erau recunoscuţi drept nigte filosofi mai pragmatici şi cu interes sporit pentru viaţa real.ă. lntr-adevăĘ detaşarea stoĺcilor faţă de lucruri[e indiferente [e permite utitizarea acestora maijudicioasă. Conform l.ui Seneca, Chrysĺpp ar fi spus că omul înţeleptnU are nevoie de nĺmic, dar se poate folosĺ de orice, întimp ce ,,nebunu[" are nevoie de toate tucruri[e, dar nu se poate folosi de nici unuI dintre e[e.

n

AMINTEşTE-ŢI!."

.:.".

Lucruri[e exterioare nu sunt tipsite de valoare Deşi ciniciĺ obişnuĺau să creadă că lucrurile exterioare

sunt complet Indiferente, stoiciĺ au adoptat o poziţie mai apropiată de viziunea majorităţii oamenilor şi au atribuit [ucrurilor exterioare o valoare timitată pentru scopuri[e pl.anif icării acţiuni[or noastre în[ume. Lucruri[e externe

sunt complet neutre şi indiferente prin raportare [a scopul de a trăi o viaţă bună sau vizând faptul de a fi fericit şi împl'inĺt.Totuşi' e natural să [e preferăm pe une[e sau să l.e căutăm, aşa cum facem cu înţetepciunea saU virtutea' CeiLatţi oameni sunt exteriori mintii

noastre, inc[usiv prietenii noştri sau oamenii ''virtuoşi şi înţel'epţi'',iar a dori prosperitatea întregiiomeniri este esenţa fi[antropieĺ stoice. Aşadar, virtutea înseamnăa [e dori bine[e ce|orta[ţi, cu avertismentul de ''a [ăsa soarta să fie", după cum vom vedea încapitol'ele următoare.

Natura binelui Musonius spune că natura ne_a stabilit scopuI de a prospera' de a deveni oameni ,'buni", şi că a fi buni este acelaşi lucru cu 64

a fi fitosofi' iubitori ai înţel'epciunii. Aşadar, pentru stoici, a fi înţeteptsau a fi bun este, înmod esenţiaL, unu[ şi acelaşi lucru. Care este, aşadaą natura binelui pe care îl'contemplă înţe_ teptuL şi care corespunde stării minţii Lui? Ce vrem să spunem atunci când spunem că un lucru este ,,bun", ',rău" sau .'indiferent"? Se zice că Zenon a dat initiaI aceste răspunsuri, care pot fĺ un bun punct de pLecare pentru studiuI eticii greceşti tradiţionate:

" ł .

Lucuri[e bune includ ''înţe[epciunea,moderatia, justiţia, curaju[ şi tot ceea ce este virtute sau partĺcipă [a virtute". Lucruri[e re[e inc[ud ,'nebunia, tipsa de moderaţie, injustĺţia,Lasitatea şi tot ceea ce este viciu sau partĺcipă La et". Lucrurile indiferente [e cuprind pe toate celela[te, daą cel mai notabil, ''viaţa şi moartea, reputaţia bună sau reputaţia rea, pl.ăcerea şi durerea, bogătia şi puterea' sănătatea şi boa[a".

Bine[e şi răuI sunt virtuţi[e cardina[e a[e filosof iei socratice, l'ao[aLtă cu cele patru vicii cardina[e. Despre toate s-a conside-

rat că sunt forme ale înţelepciuniipractĺce |phronésis), lucrul bun înmod esenţial pentru om. După cum Vom vedea, cuvântu[ ''indiferent" poate fĺ uşor nec[ar [a stoici, prin comparaţĺe cu cinicii' întrucâtei consideră că unele [ucruri au mai mu[tă vaĹoare decât alte[e şi că trebuie ,,preferate''' învederea p[anificării acţiuni[or vĺitoare. Totuşi, acest tip de va[oare a [ucruri[or este ĺncomensurabil.ă cu .'bine[e''. Înţet'epciunea şi ce[e[aLte virtuţi nu pot fi comparate înprivinţa caracteru[ui ',bun" cu lucruril.e externe şi corporat.e,

întrucât posedarea [or perfecţionează natura umană şi ne permite să ne urmărim scopuI fundamentat înviaţă, întimp

ce alte aşa-zise ',bunuri" nu contează deloc înaceastă privinţă.

Lucruri[e indiferente cuprind ceea ce oamenii ar cataloga în mod normal drept ',bun'' sau ,'rău", lucruri cum ar fi sănătatea, averea sau reputaţia. Cinicii şi stoicii erau de acord că umanitatea suferă înprincipat de o mare |LuzieÍtuphos, care se traduce' litera[, prin ''ceaţă" sau ,,fum"), asumpţia că [ucruri[e superficiate sunt bune sau rele. A,ceste câteva exempl.e se bazează pe câteva sugestii a[e stoici[or cu privire [a caracteristici[e esentia[e a[e binelui si

răului, care 5e completează mereu unele pe a[ie[e şi indică, toate, înaceeaşi direcţie. Poate însensuI cel mai fundamental,

stoicii definesc ceea ce este bine pentru noi drept lucrurile care ne împtinescpotenţialut, care ne perfecţionează natura.

Conform [uĺ Cicero, stoicuI Diogene din Babiton a definit binele drept ,,ceea ce este complet prin natură",'iar pe Cato î[portretizeazá astfe[: ''Cei ce sunt întel.epţi,toţi îtcaľacterizeazá a Íl unul şi compĹet" ÍDespre supremul bine...,lV.37). Primii stoicĺ au definit bine[e ca ,'perÍecţiunea natura[ă a unei fiinţe raţiona[e ca atare" ÍDespre vieţile..., Vll.94}. Binele pentru toate lucruri[e vĺi, pentru plante şi animale deopotrivă' cuvântuI grecesc areŕé, tradus de obicei prin virtute, se referă mai degrabă ta a excela conform propriei naturi. Oamenii sunt înmod inerent fiinţe raţionale şi socia[e, cu scopuI natural de a-şi perfecţiona capacitatea pentru înţelepciuneşi dreptate. Pentru stoici, acesta este scopuI pe care ni [-au fixat Natura singură si porunca [ui Zeus, tatăl. omenirii: de a-i duce l'a perÍecţĺuneopera neterminată. Cato descrie, de asemenea, binele pentru om prin adjectivel.e ''chibzuinţă" şi ''indiferenţă faţă timp''. Virtutea, precum chibzuinţa, nu creşte învaloare de-a [ungut timpul'ui, pentru că este doar natura care îşiatinge scopuL şi atinge perfecţiunea. De aceea' după cum spune Cicero,

.,stoicii nu consideră că viaţa fericită de l'ungă durată este preÍerabi[ă unei vietĺ fericite ScUrte" ÍDespre supremul bine..., lll"4óJ. A atinge eudaimonia excelând înraport cu natura noastră esenţia[ă, a perfecţiona raţiunea şi a dobândi înţelepciunea înseamnăa te coace precum un fruct. Acesta este un precept stoic important, pentru că duce [a ideea că a prelungi viaţa cuiva nu înseamnăneaparat a stuji sporirii virtuţii l"ui si că' de asemenea, moartea este indiÍerentă înceea ce priveşte dobândirea celui mai mare bine. Ca răspuns [a obĺecţia celor care spun că a prelungi viaţa cuiva este un lucru bun pentru că măreste perioada pe care este exercitată virtutea, Cato va răspunde într-unmod cât se poate de direct şĺoarecum crĺptic: ''Acest argument nu mă poate convinge, pentru că valoarea sănătăţii se măsoară prin durată, pe când va[orea virtuţii, prin chibzuinţă"' Aceasta este o a[tă afirmaţie stoică [a care vom reveni mai târziu, încapitolul despre moarte. 66

Stoicii timpurii se referă [a multe al'te ca[ităţi sup[imentare binetui, pe care Diogene Laertios şi Stobaios [e descriu în moduri destuI de similare. ..Toate lucruri[e bune sunt benef ice, folositoare' avantajoase, profitabile, virtuoase, potrivite şi onorabi[e; există o afinitate întree[e"' [Antologie, 2.5 d) Stoicii au susţinut că aceste caracteristici a[e binelui sunt preconcepţii pe Care te împărtăşeşte,prin raţiune, întreagaomenire, pe care Natura [e-a pus înnoi dincolo de orice contradicţie. Care dintre noi tajos, demn de a fi orice ocazie? Cine onorabi[ şi potrivit?

nu găseşte că un lucru bun este avanales şi ceva ce trebuie căutat si alesîn

nu găseşte că dreptatea este un lucru ÍDĺscursuri, 1.22l

De asemenea, împărtăşimpreconcepţia asupra ''răuiui, care este conceput drept ceva vătămător' care trebuie evitat, ceva ce trebuie evitat înorice situaţĺe" {Discursuri' 4.1l. Epictet spUne că întrenoi apare conf[ictuI atunci când încercămsă apl'icăm preconcepţii abstracte l.a situaţii real.e, cum ar fi să judecăm dacă anumite acţiunĺsunt bune sau juste ori dacă nu sunt. 0ricum, probabiL ce[e mai importante două catităţi ate bine[ui se leagă de faptul' că este: 1. Benefic sau de ajutor [opŕlelimos, de unde derĺvă ''Ophetia"), mai degrabă decât vătămător sau injurios, pentru că prin sine este alcătuĺt astfelîncât să fie benefic pentru noi

înceea ce prĺveşteFericirea Íeudaimonial, pentru că este sănătos şi bun însine, ca stare a minţĺi; binele este propria Lui răsptată' singuru[ [ucru cu adevărat benefic pentru om, aşa cum absenţa lui este singurul rău veritabil.

2. 0norabil şi frumos

Íkalosl, pentru că este însine demn de [audă, perÍect armonios şi consistent cu sine, ',cu

toate trăsături[e cerute de Natură", şi este suficient prin sine însuşipentru o viaţă perfectă şi împiinită.

Atunci când stoiciĺ numesc virtutea onorabilă, înţelegemcă, înmod necesar, o Lăudăm când o regăsim [a a[ţi oameni şi, prin urmare, ne mândrim când o regăsim [a noi. Atunci când spun că este benefică, înţel'egcă virtutea este, practic' proprĺa ei recom'Este pensă. prin ea însăşiperfecţiunea naturii umane şi cea mai

înaltăformă de bine [a care putem aspira, pentru că tinde, de

asemenea, să aducă şi alte avantaje înviaţă, dacă soarta permite. A fi ''onorabit" şi ''benefic" sunt, cu siguranţă, două dintre caracteristiciie binelui, aşa cum este conceput de către stoicĺ,

iar ei arată destul de limpede că etica stoică echivalează cu valoarea mora[ă şi terapeutică a înţełepciuniĺ practice şi a altor virtuţi. Ceea ce este ,'bun din punct de vedere moraI saU onorabiI este ace[aşi [ucru cu ceea ce este bun şi sănătos pentru noi". Pe [ângă aceste cal"ităţi, Epictet înparticu[aą et însuşi fost sc[av, se referă [a înţe[epciuneşi [a virtute prin sinonimuI '.tibertate"' atât însensuIjuridic, cât şi însensuI de a fi liber de robia faţă de friciLe şi de dorinţele iraţiona[e, iar rău[ şi viciut sunt asociate stării de sclavie, însensuI ataŞamentu[ui afectiv faţă de [ucruri[e externe.

s!

ţ)E ŢINUT MłNTE .

Definiţia stoică a bineluí principaI Toate şco[i[e antice de filosofĺe au ajuns [a concluzia că principa[uI bine înviată este eudairnonla, pe care l-am tradus prin .'împlinire" sau ,,fericire". Aceasta însemna o viaţă cu adevărat bună, căreia să nu-i

[ipsească nimic' [iberă de orice lucru rău. Totuşi,

fil'osof ii nU s-au pus de acord cu privire [a adevăratul sens a[ ideii de eudaimonia şi nici cu privire [a cea mai

bună ca[e de a o atinge. Stoicii au fost singurii care au susţinut că a fi Un om bun este' însine, suficient pentru a trăi o viaţă bună şi a atinge eudaimonia. Stoicii credeau că, prin reflecţie, oamenii pot ajunge să împărtăşeascăcu toţii preconcepţia că acel lucru care este întrutotuI bun înviaţa noastră trebuie să fie deopotrivă benefic pentru noi, sănătos, onorabil însine şi demn de [audă' MuLţi fiLosofi antici au fost de acord că ceea ce este bun este' de asemenea, benefĺc. Acest sĺmţa|'eudaimoniei înţeLesca stare de bine interioară însemna'înmod necesaĘ că noţiuniLe stoice imp[icau înmod necesar tehnici şi concepte terapeutice. Totuşi, stoicii defineau binel.e inc[usiv ó8

drept ,,onorabit" şi ,,frumos" tkalos|. Doar persoana bună sau onorabilă este cu adevărat Írumoasă' pen_ tru că adevărata Ír_umuseţe este aceea a caracterului. Binele este, de asemenea, ceea ce este demn de [audă însine, ceea ce admirăm [a noi şi l"a aiţii. Mai mu[t, stoicii cred că ne asumăm cu toţiiînmod naturaI că scopuI nostru sUprem înviaţă este ceea ce

este dezirabiL şi că suntem sortĺţisă căutăm acest bine atunci când îiînţetegemcu adevărat natura' Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni judecă eronat bunurile externe ca fiind bune şi, prin urmare, au sentimente de dorinţă pentru tucruri care sunt în afara capacităţii ior de a [e obţine' provocându-şi' astfe[' frustrare şi suferinţă. Înţelepciuneapractică sau virtutea, excelenţa în termeni de natură umană, este identificată drept singuruI bine necondiţionat şi cheia cáIre eudaimonia, pentru că îndep[ineştecriteriuI de a fi intrinsec benefică' onorabi[ă, frumoasă, dezirabită, demnă de taudă etc' Virtutea, înacest sens, este înţeleasăca fiĺnd un fel de aptitudine practică si de cunoaştere morată, o ca[i-

tate a minţii noastre |hegemonikonJ sau, mai specific, a gâ nd u ri [o r şi a d ecizii l.or noastre vo [u nta re íp roh aĺ resi sl.

Acţiunile noastre externe pot fi' de asemenea, numite bune atât timp cât întrupează virtutea' ALţi oameni pot fi numiţi virtuoşi, deşi însens complet nu pot fi numiţi aşa decât Zeus sau înţeLeptutldeal'. Doar proprĺa virtute este bună pentru noi, dar starea de bine şi virtutea ce[or pe care îiiubim poate f i preţuită de asemenea. lntr-adevăĘ virtutea ''justiţiei" constă îna dorica a[ţiisă prospere şi să atingă o viaţă bună' cu aceeaşi rezervă a sorţii care trebuie să permită asta. Conform stoiciloţ afecţiunea naturală faţă de ceitaLţi este parte integrantă a Fericirii noastre, iar interesul propriu este sĺnonim cu altruismul sau cu interesuI

ca

lificat pentru trebu

ri [e

ce[orla[ţi.

n

AMINTËŞTE-ŢI!.,

....9

SitogismuI care arată că binele este virtute Cicero descrie un argument stoic tipic, un sitogism de tip sorit, provenit de [a Zenon, Care Uneşte maĺ multe premise una după altai pentru a arăta că bine[e, pentru oameni' este, de fapt, sinonim, înmod esenţĺal, cu virtutea. A funcţionat, probabi[, ca un scurt alde memoire, ţinut La îndemână pentru situaţii so[icitante' prin care sunt sĺntetizate argumente maĺ complexe: 1. Ceea ce este bun merită ales [merită avutJ. 2. Ceea ce merită ales merită căutat [sau dobândit}. 3. Ceea ce merĺtă căutat este demn de Laudă'

4'

Ceea ce este demn de laudă este onorabil şi virtuos. uTmare' Ceea ce este bun este onorabĺl si vi rt u os.

5. Prin

Argumentul' [ui Zenon conţine miezuI a Ceea ce Va deveni esenţa stoicismu[ui Lui Epictet: că, finalmente, numai ceea ce este înputerea noastră este bun în raport cu Fericirea şi împlinireanoastră' Când ceea ce este bun este, prin definiţie, ceea ce merită să fie căutat, acest [ucru poate Íi întelesca impticând în mod raţional că numai ceea ce se afiă sub controlul nostru poate f i considerat .'bine[e" si datoria noastră. După cum Va Spune mai târziu fitosoÍul" Kant, ,,a trebui impLică a putea". Acesta este un argument ĺmportant atât dĺn perspectivă Íil"osofică, cât şi psihol'ogică,

întrucât oamenii pun, uneori, foarte mare preţ pe ceea Ce se af [ă înafara control'u[ui [or direct, iar asta duce [a o cantitate mare de suferintă.

Virtuţite şi vieiite Conceptele de ,'virtute" (aréte) şi viciu ţkakia) sunt absotut central'e înstructura filosofiei stoĺce. Deşi aréŕe este tradus, de obicei' prin ,.vĺrtute", ,'exce[enţă" este, probabit, o traducere maĺ 70

bună. Este Un sens mai aproape de ceea ce înţelegemînmod normaI când ne referim [a puterile cuiva, calităţiLe bune care îi fac pe oameni să exce[eze... Ambii termeni impLică ceea ce este onorabi[' ca opus l.a ceea ce este ruşinos' si ceea ce arată tărie de caracteĘ prin raportare [a stăbiciunea si boa[a sufletească. Stoicii credeau că Natura le-a sădit oameniĹor îninterior viaţa bună sau Fericirea pe care fe obţinem progresând spre virtute. Astfel', Cleanthes a spUs că toţi oameniiînctină naturaI către virtute şi că sunt precum ',jumătăţi de versuri iambice", rămânând incompleţi fără ea. Virtutea este cea care comp[etează natura umană şi, fără ea, [ipseşte mereu ceva esenţĺa[' tăsând vieţite noastre incomplete şi neîmpLinite. Virtutea poate fi, de asemenea, înteleasădrept armonĺe şi înţelegerepe trei

paliere: cu sine, cu raţiunea şi cu omenirea. Prin contrast, viciuI este întotdeaunao chestiune de Lipsă de armonie, a[ienarea de sinele adevărat, de restuI omenirĺĺ şi de umanitatea înmijLocui căreia trăim. Cum natura umană este intrinsec raţională, rezultă că forma de virtute sau de excelenţă cea mai înaLtă este perfecţionarea raţiunii sau înţelepciunea,aşa cum cel mai mare viciu este nebunia sau igoranţa. ÎnţeLeptuIeste, literalmente, omuI bun şi toţi oamenii răĺ sunt nebuni: Deci înţelepciunea trebuie să-[ desăvârşească pe om înfuncţie de felut încare [-a începutnatura. Dar cum este om'u[începutde natură? Şice îndatorire, ce operă trebuie să termine şi să desăvârşeascăînţetepciunea? Dacă nu trebuie să desăvârşească nimic altceva decât o anume mĺş_ care a mintii, adică raţiunea' scopuI ei va f i rea[izarea unei vieţi conforme cu virtutea' Căci virtutea este desăvârşirea raţiunii. lDespre supremuI bine...', lV. 35J

Stoicii au acceptat, îngenera[' că diferite[e forme de virtute, feIuri[e încare oamenii excelează pot fi clasificate înpatru categorii [argi. Dedesubt regăsim virtuţi[e subordonate, aşa cum au fost identificate de stoĺcii timpurii, pentru a ne ajuta să înţe[egem ce au vrut să spună.

.

Înţel'epciunea Ísophĺalsau prudent a {phrônesis), care se opune viciu[ui nebuniei şi Lipsei de consideraţie ÍaphrousunéJ;

-

.

.

.

include de[iberarea excelentă, bunuI simţ, un simţ aI scopului si at capacĺtăţii de a rezolva problemele;

Dreptatea, justiţia sau integritatea ÍdikaiosunéJ, care se opUne facerii de re[e sau injustitĺeiÍadikia); _ include pietatea faţă de zei, bunătatea şi bunăvoinţa, servicĺuI pubtic şi echitatea;

CurajuI sau robusteţea [andreia înseamnă, literalmente, ''bărbătie") care Se opune l"aşităţii tdeiĺ.iaJ; - include capacĺtatea de a îndura,încredereaînsine' curajul' şi dragostea de muncă; Autodisciplina sau temperanţa (sôphrosuné, tradus uneorĺ prin ,'discreţie") care se opune Lipsei de temperantă sau

excesul.ui Íakolasial; inc[ude organizare, ordine, modestie şĺautocontro[. Seneca vede, de exemp[u, aceste trei virtuti ca însemnând ,,a prevedea ceea ce trebuie făcut"' ,'a renunta [a ceea ce trebuĺe dat", ,'a renunta [a temeri" şi ''a verifica dorinte[e" ÍScrisori, 120). Epictet avea, de asemenea, un slogan faimos, ,'îndurăşi renunţă" ţ,amoechou kai apechou, sau ',vezĺ şi prevezi"}' care ar putea corespunde îndeaproape celor două virtuţĺ cardinale înrudite, curaju[ şĺautodiscipLina. Este posibil' ca unĺi stoici să fi crezut că acestea erau cele două aspecte ate virtutii care trebuie deprinse de către discipol'i înperioada de pregătire înmaterie'de etică, când încearcă să dobândească vĺrtuţil"eînţel.epciuniişi ate dreptăţii. Totuşi, Zenon accepta ideea socratică potrivit căreia toate virtuţi[e sunt una: '.Stoicii susţin că virtuţiie se ĺmptică Una pe aita şi că posesoruI uneia [e impl'ică pe toate" ÍDespre vieţiLe..., Vll.125]. A spus că virtuţil'e sunt forme de cunoaştere privind ceea ce este cu adevărat bun sau rău, pe când viciuI este o formă de ignoranţă. Stoicii [-au urmat pe Socrate îninterpretarea viciu[uĺ ca pe eşecuI de a descoperi adevărata natură a bine[ui şi de a ap[ica conceptuI ta situaţiĺ specifice.

_

72

B

D

E îN c E RcAŢ I M ËD I Aţ: Co ntem

p [a

rea

vi

rtuţi

to

r!

Strict vorbind, stoiciĺ credeau că numai înţeleptulperfect este cel care a atins virtutea. Cu toate astea, avem

cu toţii potenţĺatpentru înţe[epciune: ,,Seminţe[e virtuţii stau înfiecare", a spus Musonius. Aşadaą îi vom regăsi pe stoici, înspecia[ înlmperiuI Roman, referindu-se [a contemptarea virtutii, înf iecare zi, ta cei care încearcăsă obţină perfecţiunea morală. Va trebui decĺ să vă gândiţi ce fărâme de virtute puteţi întâiniînviaţa personală sau înviaţa altora. Gân_ diţi-vă câteva cIipe [a următoarete idei: 1. Ce virtuţi potential.e şi ce puteri v-a oferit viaţa şi cum anume Le apLicaţi [a provocările particu[are? 2. Ce catităti personal'e sau trăsături de caracter găsiţi a fi ce[e maĺ demne de admiraţie şi de laudă [a alte persoane? 3. Cum se compară aceste virtuţi unele cu a[te[e? Sunt oarecum înrudite? 4' Care credeţi că ar f i cea mai importantă virtute pentru înţeteptulidea[, ca să ducă o viaţă completă şiîmpLinită? 5. Luaţi-vă câteva clipe pentru a vă gândi [a ziua de ieri, ce aspecte şi frânturi de virtute aţi foLosit? Au existat oportunităţi pentru a dovedi şi alteLe? Privind înansamblu, asupra căror aspecte ale virtuţii faceti pro9rese şi cum aţi putea beneficia de pe urma dezvol.tă rii ca racteru [ui d u mneavoastră?

lndiferenţa stoicä faţă de lucruri indiferente Dacă un lucru nu este nici bun, nici rău însensuI stoic, atunci va fi catalogat drept indiferent. Prin asta înţelegemcă e[ nu poate nIci ajuta, nicĺ dăuna dezvo[tării noastre încalitate de fiinţe raţiona[e şi nu constituie parte necesară a ''vieţii bune".

Stoicii au SpUS că un lucru ''indiferent'' nu poate avea aport nici la fericire Íeudaimonia), nici l'a nefericire şi orĺce poate fi catalogat drept bun sau rău. Ar trebui' prin urmare, să învăţăm să fim indiferenţi faţă de [ucrurĺ[e indiferente ÍGânduri..',Xl.16J. După cum am spUS mai devreme, printre exemple[e clasice de [ucruri indiferente date de Zenon erau:

. . n . .

viaţa şi moartea; reputaţia bună şi rea; plăcerea şi durerea; bogăţĺa şi sărăcia; sănătatea si boala.

Sănătatea, averea si reputaţĺa nu pot, prin ele însele,să ajute un om nechibzuit să dobândească o viaţă bună' Nici boa[a, sărăcia SaU persecuţia nu pot afecta fericirea omul'ui virtuos. Această [istă inc[ude [ucruri[e referitor [a care teoria stoică a dezvo[tăriI consideră că sunt preţuite înmod naturaI de oamenĺîncăde [a naştere. Sănătatea fizĺcă şisupravieţuirea sunt căutate de orĺce animal., mai presus de orice, şi preţuite ca scopuriînsĺne. Totusi, după cum zice Seneca: ''Viaţa nU este nici bună, nici rea;este spaţiul.încare găsim atât bine[e, cât si răuL" [Scn'sori,99l.

După cum am văzut' ceea ce este bun pentru mĺne este ceea

ce este, de asemenea, demn de [audă. Cu toate acestea' oricâte bunuri exterioare adună Un om rău, asta nu-[ face demn de taudă înochii noşiri. De exemplu, un tiran notoriu precum înrpăratuINero poate avea toate bogăţiiLe [umii, asta nu-l. va

aduce înochii noştri mai aproape de a fi un om bun şi, de fapt, bogăţia şĺputerea lui nu fac decât să-i dea şi mai multe posibitităţi de a se adânci înviciu' La Íet, un om bun şiînţel'eptprecum Socrate poate fĺ redus [a sărăcie, închis,ridiculizat, dar chiar dacă ar pierde toate [ucruri[e pe care majoritatea [e consideră bune, inclusiv viaţa, şi dacă f iecare ghinion s-ar abate asupra [ui, tot nu [_ar face mai puţin demn de laudă. De fapt, faptut că şi-a menţinut virtuţile în m ijlocuI urgiei îl'va face mai admirabil. şi cu un suf let mai mare.

Dacă lucrurile externe nu pot adăuga sau lua nimic din ceea ce 74

considerăm bun sau rău înraport cu virtutea, atunci ele nu sunt înmod intrĺnsec [ucruri bune, ceI puţin nuînace[asi sens, si nu contează înecuaţia vieţii bune sau a stării noastre de bine sau

a eudaimoniei. Pentru a prelua metafora [ui Seneca, dacă un cat este slab şi cu o fire proastă, chiar dacă ar fiîmpodobit cu ce[e

mai de seamă lucruri, tot nu îl'vom considera un caI bun' din pricina naturii sa[e' Astfe[, conform stoici[oĘ bunuri[e exterĺ-

oare nU se leagă de natura noastră esenţia[ă, încalitate de f iinţe raţiona[e şisociale, şi nu fac decât să creeze confuzieîn rândut neştiutori[or, cu privire [a adevăratuI caracter aI oameni[or.

Aşadaą acesta [virtutea n.m.} este singuruI bine

at

omu[ui: cet care î[are, chĺar dacă îi[ipsesc cele[alte bunuri, merită să fie preţuit; cine nu î[are este condamnat şi respins, chiar dacă are din betşug toate ce[e[alte fe[uri de bine. (Epistole..., 1,76)

Bunuril.e exterioare nu sunt de valoare mai mică înraport cu virtutea: ele nu pot Íi comparate, nu contează înraport cu aceasta. 0muI care este pe dep[in bun siînţeteptva trebui, de aceea, să se expună pe sine [a perico[e, [a Lipsurisau [a osti[itatea ce[or[aLţi' dacă va fi nevoit, întrucâtaceste [ucruri nu pot conta mai muLt decât virtutea. De aceea, stoĺcii spun că omuI înţe[eptva evita, cu orice preţ, viciuL şi va căuta virtutea. Cicero il'ustrează acest lucru prin imaginea a două talgere de batanţă, pe care o preia de [a filosoÍui peripatetic Crito[aus dĺn Phaselis. Dacă Vom pune virtutea pe unuI dintre talgere, niciodată ea nu Va f i contraba[ansată de celă[aLt braţ, ĺndiferent câte bunuri externe am pune acoto. Epictet chiarîşisfătuieste eleviĺ să exerseze si să-şĺspună mereu înminte: ,'Nu înseamnă nimic pentru rnine!", cu referire [a [ucrurĺ[e exterioare. Desiguą un asemenea nivel de detaşare ar putea părea utopic, de aceea este important pentru stoicĺ să poată evoca figuri exemplare, care aU demonstrat o asemenea înţelepciunepractică, virtute şi indĺferenţă faţă de l.ucruri[e exterioare. înparticu[ar' Diogene Cinicul este un om care a preţuit mai mu[t vĺrtutea decât orice posesiune. Secole mai târziu' Cato a fost văzut de romani drept varianta proprie de om virtuos:

75

ln ochii [ui, festin era să cucerească foamea, să înfrângă iarna doar cu Un acoperiş deasupra capului era ca şi cum ar fi [ocuit într-unpalat şi să-şi treacă mâinile peste veşmântul aspru, precum romanii din vechime,

era ca şi cum boiul civil)

arfi purtat

o robă preţioasă... ILucan, Räz-

Abititatea de a percepe [ucruri[e indiferente ca fiind indiferente şi de a fi mu[ţumit cu puţinuI pe care î[cere natura este parte a înţetepcĺuniişi a virtutii SUpreme. De aceea, Chrysipp a spu-s că un om bun care îşipierde toată proprietatea e ca şi cum ar pĺerde un singur ban, iar cel ce s-a îmboLnăviteste ca şi cum S-ar fiîmpiedicat.

EI

ĐE ŢlNuT MINŢE ConceptuI stoic de ,,lucruri indiferente" Aristotelienii au propus o distincţie ierarhică întretrei tipuri de lucruri considerate bune intrinsec: 1- Bunuri ate minţii' cUm ar fivirtutea. 2. Bunuri ale trupu[ui, cUm ar f i sănătatea. 3. Bunurĺ externe sau accidenta[e, precum bogăţia sau reputaţia.

Fericirea şi împLinireateudaimonial înseamnă a trăi o viaţă efectiv bună, o viaţă completă şi căreia nu-i [ipseşte nimic, despre care aristotel"ienii, [a feI ca aLţii, credeau că trebuie să reprezinte o combinaţie a acestor tipuri de bunuri,

Conform acestei viziuni, virtutea poate fi importantă sau chiar esenţĺa[ă, dar cineva nu poate avea o viaţă bună şi nu poate fifericit dacă nu are parte şide bunuri exterioare, precum bogăţia sau reputaţia bună. Fitosofii antici vedeau această poziţie ca fiind apropiată de modu[ încare văd majoritatea oamenilor chestiunea fericirii' diferit de aceia care vedeau plăcerea ca fiind ceL mai important [ucru înviată. Totuşi, dacă vom

76

avea o viaţă bună şi Íericită e un lucru care nu este oarecum înputeri[e noastre, pentru că două [ucruri dĺn trei nu se află, de fapt, sub contro[uI nostru direct. Astfet' Teofrast, ceI maĺ inf [uent discipol a[ [ui Aristotet, a SpUs: ,,întâmpl'area,şi nu înţetepciunea, conduce viaţa

oameni[or", propoziţie pe care Cicero a calificat_o drept cea mai depresivă zicere a unui filosof din câte au existat vreodată. Prin contrast, Epicur a SpUs: .'asupra celui înţe[ept,întâmp[area are puţină putere". Totuşi, urmându_i pe cinici, stoicii au adoptat poziţia radica[ă potrivit căreia toate [ucruri[e aÍlate înafara virtuţii si a viciu[ui sunt indiferente [ŕa adiaphoral, irelevante pentru a atinge eudaimonia. Pentru înţeteptut stoic' a fi o persoană pe depl'in bună este suficient pentru a avea o viaţă bună. Sănătatea, averea, reputaţia nu

contează deloc înaceastă privĺnţă. Dar aceste lucruri

au, totuşi' o a[tÍel' de valoare pentru stoici. într-adevăr, unele sunt preÍerate înmod naturaI altora - doar că

acestui tip de preferintă nu trebuie să i se asocieze eudaimonia. Sănătatea este, îngenera[, preferabiLă botii şi bogăţia' sărăciei, înfuncţie de cum sunt fo[osite, dar nici una nu e importantă atunci când încercăm să evaluăm dacă un om a dus SaU nu o viată bună.

D

E îNcERcAT ţM ED IAT: Meditatia stoică

despre virtute înliteratura stoĺcă ce a supravieţuit, nu există referiri explicĺte [a exerciţii de acest fe[" Totuşi, Le-aţi putea găsi utĺte ca anexe l'a practici[e stoice obisnuite. Her-

bert Benson, profesor de medicină [a Medical Harvard School, a elaborat o tehnică simptă de meditatie care s-a dovedit eficientă înceea ce priveşte relaxarea psihică, conform unui numlr serios de studii. Aceasta constă înrepetarea a câte unui cuvânt înminte, de fiecare dată când expirăm. Aţi putea Spune, de fiecare

dată când expiraţi, cuvântu[ ,'unu". Dar aţi putea foLosi şi câte un cuvânt [egat de practica stoică. Stoicii preţuiau înspeciaI contemp[area naturii bĺnelui, aşa că aţi putea

folosi cuvântu[ '.bine" sau cuvântuI grecesc '.areté", care să devină centruI meditaţieivoastre' noţiunea pe care să vă concentraţiîntimput practicii meditaţieĺ. 1. lntr-o poziţie confortabi[ă, închideţiochii şi acordaţi-vă câteva mĺnute pentru a vă relaxa, de exemplu' aşezaţi-vă pe Un scaun, cu picioarele relaxate şi cu mâini[e înpoaLă. 2. Când sunteţi gata, concentraţi-vă asupra respiraţiei, inspiraţi norma[ şi repetaţĺ cuvântuI ales de fiecare dată când expiraţĺ. 3. Repetaţi pentru 10-20 de minute sau chiar mai mult dacă vreţi.

Nu încercaţisă blocaţi eventual.e[e evenimente din afară, ci doar să remarcaţi momentele încare gânduri[e sau sentimente[e intră înfluxuI dumneavoastră mental sau momentele când mintea începesă rătăcească' apoi reveniţi uşor l"a starea dinainte, ca şi cum aţiîntreba:,'Si ce?" Cercetarea [ui Benson a arătat că această practică a acceptării detaşate a întreruperiior este unuI dintre factorii cei mai importanţiînmeditaţie. ÎntimpuL acestui exerciţiu, încercaţisă înţel'egeţi ce aspecte ale experienţei conştiente sunt sub con-

troluI dumneavoastră direct şi care nU. Practicaţi acceptarea, cu ''indiferentă" stoică, a oricăror gânduri sau sentimente [''impresii") care vă vin înminte.

Lucruri indiferente preferate şĺvalori primare Deşi [ucruri[e ''indiferente" nu sunt, prin definiţie, l'ucruri intrinsec bune' Zenon a spUs că unele pot fi preferate altora şi că sunt mai .,va[oroase" decât alte[e. Stoicii au spus mereu că 78

înţeteptuIva prefera să aibă cu sine cele trebuincioase pentru

a se îngriji,mai degrabă decât să nu aibă. Si, totuşi, aceste lucruri nu fac nici măcar cu un strop ca viaţa să merite mai mu[t să fie trăită. Jargonut stoic devine, aici, mai proeminent ca niciodată, mai ales că timba obişnuită ascunde această distincţie. Stoiciĺ spun că [ucruri[e indiferente au va[ori se[ective {axia eklektikó}' dacă sunt înacord cu natura si ,,sunt tipsite de valoare" Íapaxia|, dacă sunt împotrivanaturii, deşi multe sunt neutre înaceastă privinţă. Lucrurile evaluate pozitĺv sunt ''preferabi[e" tprôegmenal, întimp ce acelea care sunt evaluate negativ sunt ,,evitabi|,e" Íapoprôegmena). Practic, stoicii fac o distincţie subtiLă întredouă tipuri de valoare: 1. Prima este valoarea lucruril'or cu adevărat bune care contribuie înmod direct [a a duce o viată bună: doar vĺrtuţile au această valoare absolută. 2. înai doilea rând, valoarea poate ÍiînţeLeasă',ca o facu[tate sau o folosinţă mediatoare", aici intrând sănătatea, bogăţia sau reputaţia' care pot fi folositoare înţeteptu[ui atunci când sunt utilizate cu înţelepciune.[Despre vieŕile..., Vll.105)

De exemp[u, ni se spUne că Zenon p[asa viaţa şĺsănătatea prĺntre [ucruri[e indiferente preferate. Cu alte cuvinte, sănă_ tatea e mai bună decâi boala şi este înregu[ă să o căutăm, în timitele rezonabil.u[ui, dar nu cu preţutînţelepciuniişi aL virtuţii. Se spune că stoicii au afirmat că, deşi [ucruri[e preţuite încă de [a naştere sunt indiÍerente înraport cu obţinerea fericirii Íeudaimonia) şi cu traiu[ înacord cu virtutea, înmod empatic' putem afirma că nu sunt indiferente când vine vorba despre acţiuni care se cuvin înanumite sĺtuaţii legate de supravieţuirea şide starea noastră de bine ÍAntologia,2J,al. Plăcerea si durerea sunt cu totuI indiferente, nici preferabi[e, nici evitabi[e, întrucât nu sunt decât efecte colaterale, decât lucruri substanţia[e care ar fi indispensabite fericirii. Epictet îşi avertizează mereu elevii să nu folosească termenii ''bun" sau ,.rău", precum şi''util." sau .,inuti[", cu privire [a [ucruri[e indiÍe_ rente. Chrysipp a fost, însă,de acord ca' atunci când cineva vorbeşte mai co[ocvia[' să [e spună lucrurilor preferabi[e şi evitabi[e 79

,'bune" sau ,'re[e", atât timp cât rămânem atenţi [a [ucruri[e despre care vorbim si nu devenĺm conÍuzi cu privire [a adevărata [or natură, chiar dacă folosim [ĺmba pe care o utilizează înmod obişnuit majoritatea oameni[or. ConceptuI de ,,indiferente preferate" se leagă, de asemenea, de ceea ce Zenon nUmea kathôkonta, acţĺunĺl'epotrivite pentru un stoic sau datoria sau Ceea ce este rezonabil de făcutînorice situaţie. Nu este suf icient să spunem că ar trebui, îngenera[, să acţionăm înmod virtuos, cu dreptate' curaj sau autodisciplĺnă. Cum ne orientăm şĺcum ştim exact ce să facem într_unanumit moment? Epictet numeşte anumite zone ale acţiunii potrivĺte, discutate de stoiciînfetuI următor: 1. Să mănâncĺ şi să beiînchip potrivit pentru o f ĺinţă umană. 2. Să te îmbracipotrivit pentru o fiinţă umană. 3. Să te căsătoreşti şi să aĺ copii. 4. Să duci vĺaţa unui cetăţean.

5.

Să înduricu înţelepciuneinsu[te[e şi comportarea pros_ tească din partea altor fiinţe umane, chiar dacă sunt neînţe[epteşi re[e.

Profesorii stoici au considerat că este de datoria [or să ofere uzire îna n umite situaţii. ÎnD iscu rsuri,Epictet a încercatsă -i sf ătuiască pe oamenii care îicereau sfaturi privind problemele concrete. Totuşi, a da sfaturi foarte specifice presupune raţionamente complexe de probabilitate, care introduc un anume sentiment de nesiguranţă, pe când inima doctrinei stoice este aceea că virtutea este singuruI bine care poate fĺ obţinut cu siguranţă absolută. AstfeL, există o variaţie întreopinii[e stoice înprivinţa sfaturil'or etice practice. Vom vedea că, după părerea lui Marcus Aurelius, aceasta înseamnăsă ne asumăm cu toţii acţiunite proprii, nu numai în ceea ce priveste caiităţiLe [or natura[e, ci şiînprivinţa acceptării cu uşurinţă a urmări[or [or, indiferent că [ucruril'e ies sau nu cum am ,,preferat", aceasta este baza virtuţii. Desiguą valoarea ,.selectivă" se apLică doar viitoru[uĺ, unde există încăo oportunitate să schimbăm lucrurile. Nu putem decât să acceptăm [ucruri[e care s-au întâmpLat deja; nu are nici Un SenS să spui că

l'ă

că aifi ',preferat" să nu fii bolnav, pentru că acum lucruri[e nu mai pot fi schimbate. Stoicii se străduiesc să înlătureaceastă frământare Lipsită de sens pentru lucruri[e aflate înafara puteriĺ noastre şi, deci, complet ,,indĺferente". AstfeL, înţeteptul' preferă, de obicei, sănătatea şi nu boa[a, dar, dacă se întâmptă să se îmbolnăvească, atunci va accepta de voie noUa sa condiţie. După cum se zice că ar f i spus Chrysipp, dacă picioarele noastre ar putea dobândi înţelepciune,atunci şi-ar dori să meargă prin noroi ca şi cum aceasta arfi soarta şi menirea Łor natura[ă.

m

ĐE îNcERcAŢ IMEDIAT: Scrieti o scrisoare stoică de consolare

Ne conso[ăm mereU prietenii atunci când păţesc un necaZ, spunându-[e că este totu[înregulă şi că nu e sÍârşitul lumii. Dar oare e aşa? Ce argumente filosofice avem pentru a susţine asta? Citĺţi câteva dintre scrisori[e de consolare întocmite de Seneca pentru Polybius' Marcia sau mama sa, Helvia. Câteva dintre scrisoril.e către Lucilius sunt, de asemenea' de acest ÍeLÍEpĺstole,ó3, 93, 99). Încercaţisă faceţi o scurtă listă cu argumentele pe care aceştia [e folosesc pentru a conso[a, a încurajasau a-şiîmputerniciprietenii. Cum veţi folosi raţionamentele tui şi forţa persuasivă a remarci[or sa[e? Dacă este posibiL, încercaţisă redactaţi o scrisoare de consolare către un prieten imaginar. încercaţi să-i daţĺ o formă fitosofică folosindu-vă de ceea ce aţi citit înacest capitol sau de orice alte lecturi pe care [e-aţi mai făcut cu privire [a stoicism. Ar fi utit să recitiţi scrisoarea după ce veţi fi terminat de citit volumul de faţă, pentru a vedea dacă aţi schimba ceva [a ea' Pentru moment, încercaţisă vă concentraţi doar pe argumentuI stoic că o viaţă bună vine doar din virtute şi că [ucruri[e exterioare sunt ire[evante [indiferente) înceea ce priveşte desfăşurarea unei vieţi fericite şi împl'inite.Cum veţi convinge de

acest lucru pe cineva care a suferit un mare nenoroc, precum o răpire, persecuţii, pierderi de tot fe[u[ sau trădărĺ? Dacă vi Se pare dificit, gândiţi-vă cum aţi putea parafraza anumite argumente din scrisori[e [ui Seneca, eventuaI adaptându-[e Unor situaţii simi[are din vĺaţa modernă.

[J

AMĺNTţŞTË-Ţr!". Stoicii s-au contrazis asupra acestui subiect

Doctrina .,indiferentelor preferate" este unuI dintre subiecte[e înprivinţa cărora stoicii s-au contrazis între ei, unii susţinând că anumite lucruri sunt valoroase în

mod intrinsec, al'ţii că valoarea [ucruri[or exterioare variază înfuncţie de circumstanţe. Unii stoici, precum Aristo din Chios, aparent înclinatmai mult către

cinĺsm, vedeau toate aceste [ucruri ca fiind indiferente. Atţii, precum Panaetius sau Poseĺdonius, înclinaumai mu[t asupra viziunii aristote[ĺce potrivit căreia anumite bunuri exterioare erau importante pentru eudaimonia. Totii stoicii respingeau ferm epicureismu[' întrucât vedeau p[ăcerea trupu[ui şi absenţa durerii ca fiind absolut ,'indĺferente" pentru atingerea virtuţii. Cei mai mutţi dintre stoicii clasici au fost de acord că virtutea era singuruI bine veritabi[ şi suÍicient însine pentru o viaţă bună, indiferent de sănătatea noastră' de avere

sau de reputaţie' Înmod norma[' ei vor accepta că este natural si firesc să preferăm ceea ce contribuie [a binele nostru şi a[ prieteniloą precum şi a[ celor iubiţi, atât timp cât căutarea acestor [ucrurĺ este în acord cu înţe[epciuneaşi virtutea. FiLosofii care s-aU îndepărtat prea mu[t de viziunea clasică, au devenit, înanumite cazuri, discipoLi ai attor şco[ĺ.

u

PuNcŢË pRtNcIPALE n ScopuI filosofiei este Fericirea Íeudaimonial, dar aceasta este atinsă înprincipaI prin înţelepciunepractică sau virtute' care aduce armonia îninterioruI cuiva, armonia cu Natura

n . .

şi cu întreguI Univers. Fĺ[osof ia este înmod esenţia[ ''iubire de înţelepciunesaU cUnoaştere a ceea ce este bun' rău sau indiferent cu privire ia o viaţă fericită' Ce[ mai mare bine pentru om este înţelepciunea practică sau virtutea' care este bună însensul de a f i, înace[aşi timp, ,'onorabiLă" si ''benefică". Unele lucruri indiÍerente sunt,,preferabi[e" altora, dar nici unul dintre ele nu contează în vreun fel când vine vorba despre dobândirea fericirii sau a uneivieţi bune, conform stoicĺ[or.

E[ PASUL URMĂToR După ce am examinat natura ''binelui" şi a lucrurilor

,.indiferente", va trebui să explorăm mai îndeaproape ce se înţe[egeprin eudaim onia, sau.'fericĺre", iar urmă-

toruI pas este, înmod tradiţiona[, acela de a explora teoria stoică a pasiuniloą pentru că se credea îndeobşte că nu putem experimenta fericirea dacă suferim din punct de vedere emoţional. Aceasta ne duce în domeniuI psihoterapiei stoice sau a[ ,,terapiei pasiunilor" care era parte integrantă dĺn vechea etică şĺpromĺsiunea ubicuă a filosofiei, motivaţia pe care studioşii stoicismului o au înmod obişnuit pentru a Urma Un drum atât de [ung şi de solicitant către înţelepciune.

3. PROMISIUNEA FILOSOFIEI

ĺ,,TERAPlA PAsl

UN

I

LoR"|

Din acest capitol, veţi învăţa:

. .

.

despre vechiul concept stoic de fericire perfectă sau eudaimonla, promĺsiunea filosofiei; că stoicii au încercatsă în1ocuiascăpasiunite ,,nesănătoase" sau fricite pato[ogice, tuLburărite de tot felul, cu pasiuni sănătoase' precum bucuria raţiona[ă, bunăvoinţa şi sentimentele pline de afecţiune faţă de ceitaLţi; că pasiunile nesănătoase sunt bazate, încele din urmă' pe judecăţi şi pe acţiuni voluntare, care urmează reacţiite iniţial'e pe care stoicii [e numesc,,protopasiuni".

- Totuşi, Socrate, cred că fericirea e neîndoioso bine-

facere.

-

Da, dacă numai şi ea n-ar fi rezultatul unor bunuri

îndoieInice.

- Cum, Socrate' cum să fie şi fericirea întemeiată pe bunuri nesigure? - Nu, fericirea n-ar fi nestatornică dacă n-ar consta din frumuseţe, putere, bogăţie, gtorie şi alte[e de acest fe[. [Xenofon' Amintiri despre Socrate, Hyperion, Chişinău, 1990'

trad. Grĺgore Tănăsescu,

- Ce vrei

lV.2]

tu, pasiune? Spune-mĺ asta.

_ Ce vreau, raţiune? Să fac ce Vreau.

- 0 dorinţă regată, dar mai spune-mi o dată. - Orice doresc' poftesc să se întâmplel[Galenus,

Despre

Hippocrate şi doctrinele lui Platon,5.6|

H

AUTOţVAI-UAßE . " Atitudini stoice privind Fericirea Íeudaimonial înaĺntesă citiţi acest capitot' eval'uaţi cu un punctaj de l'a 1 [a 5 înce măsură sunteţi de acord cu următoare[e enunţuri, apoi reevaluaţi-vă răspunsurĺle, după ce veţi fi terminat capitotu[: 1. Fericirea saU ce este mai bun înviaţă este ceea ce e conform cu natura. 2. Tuiburări[e emotionale vin din faptuI că acordăm prea mu[tă importanţă unor lucruri care nu sunt sub controtuI nostru direct. 3. Chĺar dacă primele noastre reacţii pot fi automate, avem capacitatea de a alege dacă să continuăm cu ele SaU nu.

Care este veťhea pľomigiune a filosofiei? Ce ne cere filosofia stoică? Care sunt cauzele tulburării emoţĺona[e si a[e dorinţelor irationale pentru care oamenii caută un leac înfitosofie? Ce putem spune despre afectele pozitive, precum bucuria, pacea şi dragostea? lnainte de a merge mai departe cu teorĺa şi practica, se obisnuieşte să se cerceteze ce îidetermină pe oameni să devină studenti ai stoicismutui. StoicismuI este o cate greu de urmat, dar, niSe SpUne, beneficii[e [uiartrebuisă ţină de dreapta judecată sau, ceL puţin, ar trebui să [e putem măcar întrezări. Deşi numai lnţeleptuL perfect se bucură de eudaimonl'a' Seneca spUne că, dacă nu Vom viza f ilosof ia, dragostea de înţelepciune,viaţa nu este suportabi[ă, pentru că tulburările emoţionale sunt lăsate 8ó

să se manifeste învoie. Într.adevăąprĺmuI motiv pentru care oamenii au căutat să studĺeze stoicismu[, de [a bun început, a

fost ame[iorarea proprii[or suferinţe, desi scopuI ul'tim rămânea, până La urmă, excelenţa ca fiinţă umană.

Aşadaą promisiunea filosofiei constă atât înFericirea si în împ[inirea Íeudaimonia| înţeLeptuLui,cât şiîndepăşirea p.og."sivă a suferinţei provocate de dorĺnţe şi emoţii tutburătóare (apatheial, denumiiă si ',terapĺa stoică a pasiunitär"_ î;-;";;;i priveşte pe vechii stoici: ',Şcoa[a unui filosof e precum c[inĺca unuĺ medic" ÍDĺscursuri, 3.23l. înmod curios, stoicii par să pună această pledoarie pentru filosofie pe seama [ui Zeus însuşi,care ne promite eliberarea de suferinţă. Musonius Rufus a scris că Zeus ,'ne ordonă şi ne încurajează" să studiem fĺLosofia. Conform filosofuLui, putem spune pe scurt că legea [ui Zeus [e ordonă oamenilor să fie buni, ceea ce înseamnăsă fim fĺl'osoÍi' să apreciem înţetepciunea' să fim mărinimoşi şi virtuoşi, să ne ridicăm deasupra durerii şi ptăceriĺ şi să ne etiberăm de animozitate. Epictet îşĺ urmează proÍesoru[ şi pune cuvinte asemănătoare îngura lui Zeus' începând chiar cu primele sale prelegeri. Chiar se întrerupedin preLegeriLe obişnuite pentru . pune în scenă un dialog cu Zeus, care spune că ne_a dat o parte din el' însuşi,Íacultatea de a ne conduce singuri, care ne dă puterea de a face alegeri şi de a Lua decizii eficiente înviaţă. Este de datorĺa noastră să avem grijă de această facultate mai presus de orice' întrucât este singura noastră posesĺune şi ne garantează [ibertatea concretă. Dacă vom învăţasă preţuim virtutea mai mu[t decât orice attceva, Zeus ne asígură că nu vom mai întâLniobstacole, nu Vom maifi supăraţi şi nu vom mai avea de ce ne plânge şi nu ne Vom mânĺa înfaţa altor persoane. ldeea pe care încercasă o susţină este aceea că principii[e fundamenta[e a[e stoicismu[ui pot fi învăţateprin reftecţie asUpra naturii Umane. Aceste adevăruri ţin, înmare parte, de bun simţ, întrucât Zeus a p[antat înn_oi seminţeLe virtuţii, aşa că scopuI vieţĺise află ascuns înnoi' înattă parte, îşiîntreabă elevii dacă Zeus sau Natura nu [e-au dat deja ordinele, destul de timpede, din ziua încare s-au născut. Natura ne-a dat ce este a[ nostru' judecata şivoinţa, pentru a le util'iza înmod Libeą după 87

propria Voinţă. Natura a plasat orice altceva dinco[o de controtuI nostru, SupUS obstacolelor şi interferenţelor: ''Apără prin orice mijLoc ceea ce este aI tău şi nu lua ceea ce este aI altuia". Deşi formu[ăriLe pot varia, Epictet îLînfăţişeazăpe Zeus tunând mereu acelaşi mesaj stoic: ,'Dacă doreşti lucrurile bune' ia-Le de l"a tine!" ÍDiscursuri' 1.29} Natura neînvaţăcă, dacă vrem Fericirea sau să avem o viaţă bună, atunci ar trebui să [e [uăm de [a noiînşine,şi nu să [e căutăm înl.ucruri[e exterioare. Doar dacă vom reuşĺsă facem asta înmod sistematic, vom dobândi [ibertatea şi ne vom e[ibera de suferinţa emoţiona[ă. Fericirea sau împl"inirea,eudaimonia, erau cunoscute învrem urile vechi drept .,promisiunea f ilosof iei''. După cum am văzut' toate şcolile de filosofie au căzut de acord că acesta era lucruI pe care-l căutau, dar nu se puteau pune de acord ce anume însemnaasta. De Íapt, diferite[e înţelesuripe care [e dădeau, referitor La eudaimonia, deosebeau şcoIi[e une[e de alte[e. Zenon descria fericirea drept o viaţă care '.curge uşor" şi este senină, o viată încare nu întâmpinăm obstacote şi greutăţi cu prĺvire [a ceea ce încercămsă obţinem. A arătat clar că putem spera să obţinem asta trăind înarmonie cu natura şi înacord cu virtutea' Cu toate acestea, ',viaţa este război", iar stoicii se pregătesc

pentru a suporta orice s-ar întâmpiasă se abată asupra [oą prin capricii[e sorţiĺ. Promisiunea fil'osofieĺ este, aşadaą promisiunea fericirii dubtată de promisiunea [inistii emoţional.e care să ne permită să înfruntăm greutăţite vieţii. La ce se reduce promisiunea asta? La aceasta: că, dacă ceruI va permite, filosofia va face ca omuI care îirespectă legi[e nu va cădea vreodată înbraţele nenorocu[ui sau a[e sorţii. Că Va avea cu sine sĺ însine toate garanţiiLe posibiLe pentru o viaţă fericită şi satisfăcătoare. Cu alte cuvinte, că va fi din nou un om fericit. [Cicero, Ţusculanae disputationes,Y.7)

Îna[t toc, Cicero portretizează Fericirea numind-o ,'citadeta stoicismu[uĺ": ,'Vrem ca omuI ferĺcit să fie adăpostit, gata să înveţe'protejat de ziduri şi fortifĺcaţii, încâtsă nu_i fie teamă doar pe jumătate' ci întotalitate". Unu[ dintre cele mai bune argumente ale stoicilor este acela că este imposibil să ne imaginăm pe cineva care este, înacelaşi timp, bun şiînţelept,care 88

a atins eudaimonia şi care să fie, totodată, tulburat din punct de vedere emoţionaI sau de dorinţe patologice. Stoicii au numit toate acestea ,,pasiuni" Ípathél;credeau că sunt sursa tuturor suferinţelor Umane si un obstaco[încalea spre eudaimonia. Capacitatea de a depăşĺ fricile şi dorinţele nesănătoase se numeşte apatheia, a trăi '.tipsit de pasiuni" sau' mai degrabă, Íără pasiuni prob[ematice" De aici vine cuvântul. ,,apatie", dar

nu înseamnăceea ce aţi crede. După cum spune Keith Seddon, un autor stoic modern: ,.StoicuI va ti apathes [nu Lipsit de pasiunĺ, ci netulburat de e[e}' dar nu l'ipsit de orice sentimente" ĺSeddon, 200ó]. Seddon se referă, totodată, l'a înţeLeptca ta acel.a care a atins iiniştea Íataraxial şi eliberarea Íeleutherial din sclavia pasiunĺ[or. Aceste strădanii de a depăşi pasiunile au dus, însă,[a muttă confuzie şi [a neînţeĹegereafoarte răspândită că stoicii sunt cumva ''tĺpsiţide sentimente'' sau că se străduĺesc să nu aibă pasiuni de vreun fe[. Aceasta este, pur si simp[u, o neînţelegere bazată pe dif icuLtăţi[e legate de traducerea înl'imbi[e moderne, dar stoicii efectiv nu au vrut să spună ce [i se atribuie. Această interpretare greşită a fost respinsă înmod repetat de stoici. Să ne oprim puţin şi să vedem ce au avut de spus:

După ei' înţeteptute tipsit de pasiuni, din cauză că nu cade înasemenea slăbicĺuni' dar adaugă că termenuI de apatie e aplicatîna[t sens omu[ui rău siînseamnăcă acesta e aspru şi neînduplecat.lDespre vieţile..., Vll.117} Zenon a vrut să spună că omuĹînţeleptnu este robit de sentimentele sale de teamă sau de dorinţă, dar ni se spune clar că aceasta nu înseamnăcă e ,,de fier" sau ''tipsit de sensibi[ĺtate", care este falsa impresĺe pe care o au oamenii azi înlegătură cu stoicismul. StoicuI roman Laelius a fost descris, secole mai târziu, într-undiaLog de Cicero, ca spunând că este cea mai mare greşeală cu putinţă să încercămsă eliminăm sau să înăbuşim sentimente[e natura[e precUm ce[e de prietenie, pentru că şi animalele simt afectiune pentru odraslete [or, pe care stoicii o

vedeau ca pe fundamentul dragosteĺ si

89

al.

prieteniei Umane.

Nu doar că ne-am dezumaniza dacă am elimina asemenea

trăiri natura[e, dar ne-am şi coborîsub niveluI animale[oĘ

[a

nivelul unor plante sau aI unei pĺetre. Aşa că am face bine să nu dăm ascultare celor care spun că înţelepciuneaînseamnă dobândirea unei ''tării de fier" înmaterie de emoţii. Epictet şi_a învătat mereU elevii că nu ar trebui să încercesă se e[ibereze de pasĺunĺÍapathé), însensuI de a fi tipsiţi de emoţii' ca o statuie, pentru că stoici[or [e pasă de famiLiite [or şi de concetăţenii [oą pentru care continuă să aibă o ',afecţiune natura[ă", un simţ aI fraternităţii şi '.afinitate". încele din urmă, Seneca spune: Există nenorociri care î[lovesc pe înţeLept- fără a-t tipsi de orice putere, desiguą - precum durerea fizică, infirmita_ tea, pierderea prieteni[or sau a copiil.or sau catastrofele prin care trece ţara sa atunci când este devastată de război. Sunt sigur că va fi sensibi[ [a aceste [ucruri pentrU că nu-i putem cere să f ie ca o piatră sau ca fieru[. Nu există virtute îna tupta cu ceea ce nu poţi simti. [Despre constanţaînţeleptuLui,X.4l

După cum arată aici Seneca, e o problemă cu ideea că înţeteptutstoic ar fi, pur şi simplu, l'ipsĺt de emoţii. Ne aminteşte o poveste despre Diogene Cinicu[, care a fost întrebatde un spartan dacă îieste frig atuncĺ când umb[ă dezbrăcat sau când îmbrăţişeză,înmiezuI iernii, o statuie de bronz' [a care Diogene i-a spus că nu îie frig, aşa că spartanu[ Ł_a întrebat:Ce este, atunci' aşa de impresionant înceea ce faci? După cum sugerează Seneca, virtuţi[e stoice a[e curajul.uĺ si autodiscĺptinei pi-eSUpUn că înţeleptuIsimte reaImente ceva asemănător cu frica şi dorinţa - altfeL, nu ar avea nimic de depăşit. Un om curajos nu este un om care nU are nici un fel de sentiment de teamă, ci unuI care acţionează cu curaj, în ciuda sentĺmente[or de anxietate. Un om care dă dovadă de o rnare disciptină sau de capacitatea de a se înfrâna nu este un om care nu simte dorinţă, ci unuI Care reUşeşte să-şi domine impulsuri[e, să se abţină de [a a [e pune înpractică. lnţel"eptul' îşicucereşte emoţiiLe devenind mai puternic decât e[e, şi nu eliminând orice urmă de emoţie din viaţa lui. ldea[ul' stoic nu constă, înacest caz, îna fi .'tipsit de pasiuni"' nu în sensul de a fi inert,,.cu inima de piatră", ''insensibĺl'' sau 'ca 90

o Statuie". înseamnă,mai degrabă, a avea o afecţiune naturală pentru sine si pentru atţiişia ne preţulvieţileînacord cu natura,

ceea ce putem susţine că ne pune uneori însituaţia de a avea anumite reacţĺiiemoţional.e înÍaţa pierderi[or sau a l.ipsuri[or.

Stoicii nUmesc acestea protopasiuni şi, după cUm

Vom

vedea mai târziu, Înţeteptut[e simĹe, dar nu urmează calea [or. ln al.t [oc, Seneca arată că epicureicĺi sunt cei careînţel'egprin apatheia o minte imună [a afecte, dar nu acesta este sensuI stoic aI termenu[uĺ' ci dimpotrivă. ''lată deosebĺrea întrenoi şi aceia: înţeLeptuIstoic învingeorice greutate, dar o simte; înţel'eptut [or nicĺ măcar nu o simte." ţEpistole...' 9) Vĺrtutea înţeteptutui constă înabilitatea de a suporta trăirite dureroase şi de a se ridica deasupra [or, întimp ce păstrează ĺnteracţiunĺ[esa[e obĺşnuite cu [umea, întimp ce îipasă de sine şi de ceital'ţi, dar nu se îngrijorează pentru nimĺc. De fapt, scrieri[e timpurii ate stoicil'or definesc pasiunite ca f

iind forme nesănătoase, iraţiona[e şi excesĺve de teamă şĺdorinţă.

Se spune că sunt nenatura[e' prin aceea că afectează căutarea noastră naturală a Fericirii. Este îndeobştemai puţin cunoscut că aceste pasiuni aU corespondente sănătoaseÍeupatheiai], care, deşi nu sunt căutate direct de către stoici, erau văzute ca un soi

de recompensă sup[imentară pentru o viaţă vĺrtuoasă. După cum au arătat mai mu[ţi capi ai scolii stoice: ',lncluderea sentimentelor bune înrepertoriuI mental a[ stoicilor arată că f ĺtosofia [or nu presupune extirparea tuturor emoţiilor" ĺLong,

20o2l. lntr-adevăr, sentimente[e natura[e' precum dragostea sau afecţiunea fĺrească pentru ceital'ţi, joacă un roI important, chĺar dacă adesea negLijat, înstoicism' Atunci când Marcus Aure[ius a descris ideatuI stoic ca ,,a fi Lipsit de pasiuni, dar ptin de dragoste", s-a referit înmod timpede [a ace[e afecte care sunt rele sau nesănătoase, a[te[e decât ceea ce stoicii nUmesc ',afecţiune natura[ă" sau dragoste raţiona[ă pentru ceiLal'ţi' Problema pasiuni[orînsemna,inevitabiL, că o anumită formă de terapie era intrinsecă stoicismului, întelesca mod de viaţă' Intr-adevăç eudaimonia teagă închip firesc etica stoică de terapia psihotogică. Multe Íilosofii antice au echivalat .'binel'e în

viaţă" cu ''ceea ce este bine pentru noi", ''benefic" sau ,,de ajutor'' Íôphelimosl, însensuI acelor e[emente care contribuie [a starea

91

noastră de bine' nu fizic, ci menta[ şi caracteria[, întermenii caracteru[ui. Aţi putea spune că tehnici[e de setĹhelp erau parte integrantă a stoicismului, iar varianta stoică nu seamănă doar cu terapia modernă, ci a Íost prezentată expl'icit ca o formă de medicină si de terapie pentru minte, de către autorii antĺci. Stoicii, aşadaą maĺ mult decât oricare aLţii' s-au concentrat asupra filosoÍiei înţeleseca mod de vĺaţă şĺasupra căilor specifice prin care se puteau depăşi pasiunite nesănătoase şi se putea progresa pe calea anevoioasă către ideatul ales aI virtu_ tii' Unii critici au argumentat că stoicismut este, pur şi simp[u, o filosofie, Cu Un anumit accent etic, şi nu trebuie confundat cu Vreo formă de terapie. Totuşi aceste două înţe[esurierau văzute ca echivalente de către Zenon şi discipoLii săi. Putem spune, astfel, că stoicismul combină cu măiestrie etica, autodiscipLina şi terapia psihologică.

g

sTaDlU ĐE cAz ,,Alegerea [ui Heracle" Zenon, fondatorul stoicĺsmu[ui, a fost determinat să studieze filosof ia după ce a citit cea de-a doua carte a AmintiriIor despre Socrate' Aceasta începecu un capitol încare Socrate discută celebra alegorĺe a [ui Prodicos, numită ,,Alegerea lui Herac[e". Ca şi înaintaşii tor, cinicii, stoicii vedeau înHerac[e, f iu[ [ui Zeus, un adevărat model, care demonstra autodiscipLină şi capacitate de rezĺstentă, caLităţi necesare pentru a deveni un adevărat filosof. Zenon a fost e[ însusi comparat cu Herac[e, iar urmaşuI său, C[eanthes, a fost supranumit ''a[ doilea Socrate", prĺn prisma capacităţii sa[e de autocontrol. Povestea simbolizează adevărata noastră provocare de a decide cine vrem să fim, ce feL de viaţă vrem să trăim, promisiunea filosofiei şi tentaţia viciu[ui' Afl'ăm că HeracLe, pe când era tânăĘ a ajuns [a o răspântie înpustiu' unde s-a oprit să-sĺ contemple soarta. Neştiind ce cale să urmeze înviaţă' s-a trezit [a un moment dat înfaţă cu două zeiţe. Una dĺntre e[e,

92

o femeie foarte f rumoasă şi apetisantă, care se nUmea

Kakia, pretinde că i Se spUne Fericirea ÍEudaimoniaJ. S-a bagatînfaţă, pentru a se asigura că va vorbi prima, promiţându-i lui Heracle că poteca sa va fi mai uşoară şi mai pLăcută şi că reprezintă o scurtătură către fericire. Dacă o va lua pe acolo' va fi ferit de greutăti si se va bucura de lux dinco[o de puterea de imaginaţie a unui murĺtor şi va trăi ca Un rege' din munca altora. Apoi, de Herac[e s-a apropiat cea de-a doua zeiţă, numită Aretë, o Íemeie îmbrăcată modest, deşi frumoasă închip natura[. Spre surprinderea [ui, ea i-a spus că poteca ei va necesita mu[tă muncă din partea Lui şi că va fi [ungă şi dificită. Heracle se va confrunta cu perico[e de tot felu[, va înfruntamulte greutăţi, probabil mai multe decât orice om dinaintea l'ui, şĺcă' pe drum, va exper|menta mu[tă durere şi suferinţă. ''Nimic din ceea ce este cu adevărat bun şi admirabiL", spune Aretô, ,,nu [e este hărăzit de zei oamenĺLor, fără efort şi dăruire." Totuşi, Heracle Va avea posibilitatea de a înfrunta fiecare adversitate cu curaj şi stăpânire de sine şi să arate înţelepciuneşi dreptate, înciuda marelui perico[' Va afla adevărata Fericire împlinindu-şĺpotenţia[uI naturaI de erou si reflectând asupra propriil'or reusite demne de laudă şi cinste. Heracle, desiguą a arătat spre calea lui Aretô, sau a Virtuţii, şi nu a fost sedus de Kakia, sau vĺciu. S_a

confruntat cu persecuţii din partea zeiţeĺHera şi a

fost nevoĺt să îndep[ineascăce[e douăsprezece munci legendare, inclusĺv uciderea Hydrei şi pătrunderea în Hades, [umea subterană, pentru a ucide Cerberu[' cu mâinile goal'e. A murit închinuri groaznice, otrăvit de cămaşa care fusese înmuiată însângele Hydrei. Totuşi, Zeus a fost atât de impresionat de măreţia suf letu[ui său, încâtla înviatşi t-a înăLtat'ridicându-t

ta rang de zeu. lndiferent dacă această poveste [-a întorspe Zenon către filosofie sau nu, cu sigurantă a exercitat influenţă asUpra generaţii[or ulterioare de 93

stoici. Au tratat-o ca pe o metaforă a vieţii bune; este mai bine să înfrunţinecazuri, să te ridĺcĺdeasupra [or şi să excelezi, decât să urmezi calea vieţii Uşoare şi a indolenţei şi să [aşi, astfel, ca sufletu[ să ţi se scufunde si să se deterioreze'

DEîNCËRâATlMEDtAT: Ceea ce este demn de laudă şi ceea ce este dorit Acesta este un exerciţĺu de clarif icare a va[ori[oĘ înainte să începeţisă ref[ectaţi asupra propriei fitosofii de viaţă. Presupuneţi că nu există răspunsuri care să f ie inerent bune sau re[e; aceste întrebărisunt menite să vă ajute să vedeţi lucrurile înmanieră diferită. 1. Luaţi o bucată de hârtie şi desenaţi un tabe[ cu două cotoane.

2. încapul' primei coloane, scrieţi ,,demn de Laudă". Dedesubt faceţi o listă cu lucrurĺle pe care [e

3.

4.

credeţi demne de l'audă [a alţi oameni, ce anume admiraţi cu adevărat l.a ei' Gândiţĺ-vă [a eroii voştrĺ' reaIi sau f icţionaLi' care trăiesc sau nu, [a familia, [a prietenii, [a colegĺi pe careîiaveţi etc. După ce aţi terminat, scrieţi cuvântu[ ,,lucruri dorite" încapuI celei[alte coloane. Notaţi [ucruri[e pe care vi te doriţi cel mai mu[t înviaţă, cele care vă aduc cea mai mare ptăcere' cele pe care vă e teamă să nu [e pierdeţi, cete pentru a căror obţinere cheLtuiţi cel mai mult timp şi cea mai multă energie. La sfârşit, întrebaţi-văînce măsură aceste coloane diferă una de alta. Sunt lucuri[e pe care vi [e doriti cel mai mu[t înviaţă cele pe care Le găsiţi cele mai demne de l'audă La al'ţii? De ce nu sunt aceleaşi?

Cum va afecta percepţia de sine faptul că doriţĺ şi, poate, şi obţineţi alte lucruri decât cele pe care Le găsiţi demne de [audă? Dacă veţi descoperi că 94

lucrurile pe care te doriţi înviaţă nu sunt cete pe care [e admĺraţi efectiv, aţi putea reflecta [a ce s-ar

întâmp[a, dacă aţi începesă căutaţi lucruril'e pe care Le găsiţi demne de laudă.

Ferieirea: conceptuI stoic de euďaimonia Eudaimonia este, aşadaą vechea promisiune a filosofiei. CuvântuI este tradus adesea prin termenul. de ',fericire", deşi această traducere nu-i suprinde sensul foarte bine. Et se referă mai mult [a calitatea gLobată a vieţii cuiva, decât [a o stare de moment. A[te variante moderne de traducere ar putea fi ,.prosperitate", .,binecuvântare", .,stare de bine", ''înf[orire"etc. Un dicţionar antĺc de filosofie atribuit [ui Platon, dar care a Íost, cet mai probabi[, scris de discipoLii săi imediaţi, ĺnc[udea următoare[e sensuri:

. . . .

Bĺne[e compus din toate ce[e bune. 0 abilitate care este suf icientă pentru a trăi bine. Perfecţiunea înraport cu virtutea. Lucruri benefice suficiente pentru o f iinţă.

Cu toate acestea, putem Spune că se referă ta conditĺa bine-

cuvântată a cuiva care duce o viaţă bună. întimp ce, pentru alte şcoli fĺ[osofice, aceasta ar putea imptica a te bucura de un anumĺt noroc extern, [a stoicĺ a fi un om bun şi a avea o viaţă bună sunt sinonime. Lucruril.e corpora[e sau externe sunt' prĺn urmare, irelevante [indifeľente) cu privire |'a eudaimonia. Fericirea şi nefericirea se leagă de fetutîncare reacţionăm [a evenimente şi de fel'ut încare ne folosim de e[e. Luată literaI, eudaimonia înseamă,,a avea un daimon bun", o scânteie divină sau o fărâmă de spirit înăuntru - vorbim şi azi de oamenii care aU ',o urmă de divinitate" înei. Chrysipp vorbea întermeni teologici despre faptul' că o viaţă care curge tin provĺne din a aduce daimonuI interioą spiritut nostru, în armonie deptină cu voinţa lui Zeus, prin aducerea judecăţitor propriiîndepLin acord cu soarta ce ne-a fost hărăzită. Secole mai târziu, Marcus Aurelius a interpretat termenu[ înaceeaŞi

manieră, referindu-se [a perfecţiunea fărâmei divine dinăuntru sau [a facultatea conducătoare înacord cu natura ilosofică este o stare încare o persoană cu un caracter excepţionaI trăieşte cât se poate de bine, prosperând, dezvo[tându-se admirabi[ şi bucurându-se Eudaimonia

f

mereu de cea mai bună stare mentală care [e este facilitată oameni[or. Stocii, înparticu[aą au considerat că o astfeI de stare este imposibiLă, daĘ înace[asi timp, demnă de dorit, astfe[încât nici o fiinţă umană care i-a înţelesrostuI nu va dori, pentru sine, mai puţin' ILong, 2002) De fapt' aU Spus ca Înţel'eptul'perfect, care a atins eudaĺmo' nia, este, probabil', l'a fel de rar ca şoimuI ethiopian, Care este, într-adevăç foarte rar. Pe de altă parte, după cum ar spune Pierre Hadot, [umea însăşieste ,'o maşină de produsînţetepţi". IHadot, 1998) Stoĺcĺicredeau că Natura Vrea ca noi să ne perÍecţionăm şi că viaţa ne_a fost dată peniru a ne aduce l'a un nivel de completitudine, exce[ând înraport cu virtutea. Natura a p[antat înÍiecare dintre noi puterea de a visa si de a urmări un ideal uman, numit ''lnţeleptu[" sau ',l[uminatu[", iar noiînaintăm spre

dobândĺrea acestui idea[. Ce diferenţă este, atunci, întreeudalmonia şi virtute, înfitosofia stoică? Stoicii fac fĺlosofia deopotrivă necesară şi suficientă pentru eudaimonia. Totuşi, se zice că înţeleptul'Chrysipp a spus că' şi încazu[ încare cineva acţionează cu înţelepcĺune şi virtute, eI nu va fiîncăfericit, iar fericirea va apărea atunci când aceste acţiuni vor deveni fixe şi sigure, fundamentate de o cunoaştere sigură. După cum vom vedea, stoicii se referă adesea [a ,,pasiuni[e sănăioase", care vin, de regulă, odată cu virtuţite. Zenon a spUS

că l.ucruri[e bune includ diferite virtuţi şi, în'anurnite feluri, pasiunile sănătoase [eupaŕńel'ai}, precum ',bucuria şi stări[e de bine, încrederea şi bunăvoinţa". Secole mai târziu, Musonius Rufus ne SpUne că, atunci când acţionăm virtuos şiînacord cu natura, vom obţine ''o dispoziţĺe veselă şi o bucurie [ină, care vor acompania aceste atribute''. Poate e o supriză pentru unii că stoicismuI este, până ta urmă' o fi[osofie a bunăvoinţei şi a bucurĺei de a trăi.

BI Dţ

ŢINaT MINTţ .

StoicismuI ca artă a fericirii Íeudaimonial Cartea aceasta discută stoicismu[ înţeiesca artă filosofĺcă de a trăi. ,,Fericirea" nu este un cuvânt pe Care oamenii sunt obisnuĺţi să-[ asocieze cu stoicismu[, aşa că s-ar putea să-i suprindă că aceasta este una dintre promisiuni[e fĺl'osoÍiei stoice, scopuI fundamental al.întregu[ui sistem stoic. După cum am văzut, e Íoarte greu de tradus eudaimonia, deşi majoritatea filosofilor antici au căzut de acord că acesta este scopuI vieţii. Eudaimonia este Fericirea supremă sau maximul de mulţumire care poate fi atins de ÍiinţeLe umane, o stare de excelenţă asemănătoare cu a zei[or. Folosim litera mare pentru că ,'ferĺcire'', sĺmplu, nu este un sinonim perfect, iar acest cuvânt este incredibit de greu de tradus. î[vom [ăsa uneori netradus, cam înÍetut încare cuvântu|' nirvana nu este tradus înbudism. Analogia cu ',nirvana" este una potrivită, pentru că are încomun cu eudaĺmonia sensuI de condiţie umană unică, achiziţia supremă în viaţă şi scopu[ întregiifilosofii" E mai mult decât un sentiment, iar stoicismuI cu greu ar putea Íi numit o Íilosofie distractivă. Eudaimonia a fost, înmod tradiţiona[, înteleasăca sumă a tuturor lucrurilor bune, lucruri[e necesare pentru a duce o viaţă bună. Totuşi, stoicii au insistat că, odată ce am trecut prĺntr-un soi de conversie fil.osofică [eplsŕrophô), vom vedea prin perdeaua de fum a valoril.or convenţionate ltupńos} şi vom învăţasă echivalăm eudaĺmonia întrutotul cu viaţa înacord cu

virtutea, ridicându-ne atât deasupra ghinioanel.o1 cât si a norocu[ui, deopotrivă. Am văzut că Zenon s-a referit [a această stare ca l"a starea de curgere lină a vieţii, o viaţă a seninătăţii dep[ine şi a tibertăţii' pe care o poate atinge înţeleptul.Pentru stoici, a fi un om bun şi înţetepteste, deopotrivă, necesar şi sufĺcĺent pentru a te bucura de o viată pe depiin bună, chiar

dacă soarta nu te menajează. Am putea spune că adevărata Fericire vine dĺn interior sau' după cum a spus Epictet, ''dacă vrei ceva bun, ia-l. din tine".

ĐË ĺNCËROATţMEDÍAŢ: Evaluare pe două coloane Să încercămun mic experiment, pe care [-am putea numi ',evaluarea capacităţii de control". Să ne amin-

tim că stoicii erau înmod deosebit preocupaţi cu aspecte[e vieţii care se află sub contro[uI nostru direct, acelea care ne stau întotdeauna înputere, în privinţa cărora decizii[e noastre nu pot f i întoarse: 1' ALegeţi o anumită situaţie sau problemă care vă deranjează. 2. Desenaţi două coloane cu titluri[e ,,sub contro[uI meu"' .,înafara controlului meu". 3. Acum încercaţisă faceţi o listă cu aspectele pe care [e consideraţi sub contro[uI dumneavoastră, înco[oana corespunzătoare. 4. Faceţi o listă cu lucuri[e pe care nu [e controlaţi şi puneţi-Le încoloana a doua' 5. Gândiţi-vă cu atenţie [a aceste lucruri! Revizuiţi-[e, dacă este nevoie. Stoicii ar spune că singuru[ [ucru aftat efectiv sub controluI nostru ĺcare depinde de noi} sunt gânduri[e şi intenţĺiLe voluntare de a acţiona' 0rice altceva se poate întoarce împotrivadorinţe[or noastre.

lmaginaţi-vă că desenăm un cerc înjurul zonei pe care credem că o putem controla' definind iĺmĺtete voinţei noastre - acolo se află mereu libertatea şi puterea noastră. cât timp petreceţi îngrijorându-vă pentru lucruri care nU se af [ă sub controlul dumneavoastră sau făcând tot ce puteţi încel mai bun mod cu putinţă? Cum ar fi să acceptaţi că lucrurile care nu sunt sub contro[uI dumneavoastră pot decurge uneori 98

aşa cUm doriţi şi alteori nu? lncercaţi să faceţi acest exerciţiu cât mai des şi cu raportare [a diferite situatii.

Teorĺa stgică â pâsiunitor Stoicii au avut o teorie psihoLogică proprie, aşadar' înacest

punct, o întâlnire cu jargonuI grecesc este inevitabiLă' Cato at l.ui Cicero, străduindu-se să traducă termenii specifici stoicis-

mu[ui grecesc înlatină, spune că '.pasiuni[e" fac viaţa oameni[or mĺzerabĺ[ă şi că a fost tentat să traducă acest termen simp[u prin .'boa[ă", dar crede că ''tu[burări suf teteşti" este un termen generaI mai potrivit ÍDespre supremu\ bine...,lll.35J. De Íapt, termenuI nostru modern de ''patol"ogie",,studiul suferinţei, provine din aceeaşi rădăcină grecească precum ,,pasiune" sau ,,patimă", termen care încădenotă suferinţa, ca în,'patĺmite Lui Hristos". Atunci când stoiciĺ vorbesc despre ''patimil'e" obişnuite experimentate de majoritatea oameniloą ei admit că acestea sunt dorinţe care ne tu[bură şi emoţii de factură sensibil'ă şi iraţional.ă. Acestea sunt puseîncontrast cu pasiuni[e sănătoase încercatede înţel'ept.Totuşi, înspeciaI prinire stoicii romani, se pare că stoicii aspiranţi, făcând progrese pe calea aleasă, pot experimenta frânturi de pasiuni sănătoase, de ÍeluI celor rezervate înţeLepti[or. Cu toate acestea, cei mai mu[ţi oameni sunt numiţi ',nebuni" şi ''bolnavi" de către stoici pentru că îşi duc viaţa înrobiţide frici şi de dorinţe toxice" Aşa după cum în trupuri există bo[ĺ de tot fe[u[, [a feI există suferinţe al'e minţii care, cred stoĺcii, provin din false judecăţi de valoare. De exemplu, stoiciĺ credeau că a judeca greşit [ucruril.e superÍicia[e ca fiĺnd intrinsec bune, de ajutor sau demne de dorit este baza unei înclinaţiiexagerate spre p[ăcere' bogăţie, reputaţie etc. Putem' de asemenea, produce judecăţĺ iraţionale cu privire [a ce este vătămătoą rău sau demn de dispreţ, cum ar fi frica SaU Ura faţă de l.ucruri care sunt, de Íapt, ,,indiferente" cu privire l.a starea noastră de bine sUprem, precum durerea, greutăţil_e de tot fe[ul., sărăcĺa, a fi ridicutizat etc. Cu alte cuvinte, cei mai mu[ţi oameni nU sUnt imptiniţi şi l'e [ipseşte Liniştea minţii 99

pentru că sUnt confuziînprivinţa valorilor pe care te adoptă şi sunt sfâşiaţĺde conf[icte interioare. Ne petrecem vieţi[e a[ergând după o fericire iluzorie, un amestec de hedonism' materialism şi egoĺsm _ valori nebuneşti, preluate de [a lumea tipsită de iraţionalitate din juruI nostru. Aceste ,,pasiuni" sunt imediat conectate, sunt poate chiar identice, cu judecăţi[e şi cu încLinaţĺitenoastre comportamenta[e. De exemplu, ni se spUne că patima avariţiei, dorinţa neobosită de bani, este rezultatuL judecăţii că banii sunt buni înmod intrinsec, combinată cu strădania de a_i obţine. Stoicii timpurii au descris trei aspecte intim [egate întree[e, a[e pasiuni[or tuIburătoare: 1. Judecăţi iraţiona[e privind ceea ce este bine sau rău. 2. 0 actĺvitate intelectua[ă nenatura[ă sau nesănătoasă.

3. lmpulsuri excesive spre acţiune sau

intenţii de a obţine

''bine[e" şi de a evita ,'rău[". Oamenii încearcă să scuze tot soiuI de acţiuni morbide şi demne de ocară, motivând că sunt natura[e. Prin contrast' stoicii descriu pasiunile ca fiind înmod Íundamental împotriva naturii noastre esenţia[e de f iinţe raţiona[e şi, astÍel, înconftict cU sUpremuI scop stoic de a trăiînconformitate cu natura. încartea sa, Despre pasiuni, Zenon a clasif icat pasiunile în patru categorii: durerea, teama, dorinţa şi plăcerea. Pasajele anto[ogate de comentatorĺi antici Diogene Laertĺos şi Stobaios adaugă şi atte precĺzări' pe Care [e enumărăm maijos' pentru a clarif ica ce a vrut să spună: 1. Durerea [llpé), tradusă uneori prĺn ,.suferinţă": o ',contracţie" dureroasă a sufletu[ui din prĺcina neputinţei de a evita ceva ce este consĺderat,.rău" sau de a obtine ceva considerat..bun", Durerea iraţiona[ă ia forma sentimenteLor nesănătoase ate mitei; invidiei, resentimentu[ui, durerii, angoasei etc. 2. FricaÍphobos): asteptarea iraţionaLă a ceva rău sau vătămător. Frica iraţiona[ă ĺa forma groazei, a nervozităţii, nel.iniştii, rusinii, a socuLui, paniciĺetc.

100

3_ Dorinţa tepithimial, însemnând ''foame" sau ,,jinduire":

o

înc[inaţienesănătoasă către ceva ce este judecat înmod greşit ca fiind beneÍic sau va[oros. Această pasiune ia forma unei dorinţe inuti[e, a urii' mâniei, dorinţei sexu-

a[e' dar şi a dorinţei de avere, p[ăcere, reputaţie etc. ÍhedonëJ, ca înhedonism: o exaltare iraţĺonal'ă provocată de ceea ce pare să f ie demn de a fi ates' de ceea

4. Plăcerea

ce este judecat înmod fa[s ca fiind util' sau benef ic. P[ăcerea iraţional'ă [nesănătoasă] ia forma automu[ţumirii, a decadenţeĺ, a f[ecăre[ii [încl'inaţieide a fi sedus de [inguşeLi}, a p[ăcerii sadice înfaţa necazu[ui altcuiva etc. Teama şi dorinţa ldorinţa iraţionată)sunt, aparent, mai impor-

tante, pentru că durerea apare atunci când nu obţinem sau când pierdem ceva după care am tânjit şi când nu reuşim să evităm lucrurile de care ne temem; pe de attă parte, plăcerea apare atunci când obţinem ceea ce ne dorim sau când evităm lucurile de care ne temem. Atunci când stoicii vorbesc despre patima numită ,'durere" au înminte, înmod evident, tulburarea emoţiona[ă, ,'suferinta suÍletească", mai degrabă decât senzaţia fizică de durere. Cicero arată că, pentru stoici, termenuI hedoné ĺpl'ăcere} se poate referi fie [a senzaţiiLe ptăcute aLe minţii sau [a cele a[e trupu[ui. Pasiunea iraţiona[ă a '.p[ăcerii" este cu adevărat 'delectarea senzuală a minţii care maĺ rămâne", pentru a folosi expresia [ui, care este rea sau iraţională, pentru că se bazează pe o eva[uare excesivă a vatorii pl"ăcerii trupeşti. Prin contrast, senzaţiile pur trupeşti de plăcere şi de durere sunt c[asate printre [ucruri[e indiferente şi inofensive. Puteti observa că exemp[e[e de p[ăcere şĺde durere pe care [e amintesc stoĺcĺisunt, de regu[ă, exemp[e de pasiuni nesănătoase, decât de plăceri pe care [e-am putea numi sănătoase. Amintim, aici, p[ăcerea egoistă care provine din [inguşire, pl.ăcerea sadică şi maLiţioasă de a vedea răul altora sau plăcerile autoindulgente care ne corup şi ne stăbesc minţil'e. Seneca [e numea pe acestea

pLăceri ',goa[e'', iar noi [e-am numi toxice sau patol'ogice. La sfârşit, să observăm că dorinţele ĺraţionale sau jinduirea includ şi dorĺnţe[e sexua[e, dar şi sentimente[e de ură şi de furie 101

pe care stoicii l.e interpretează ca pe o dorinţă ca atţiisă sufere. De fapt, mânĺa pare să fĺe pasiunea de care stoiciĺ sunt cei mai preocupaţi. De fapt, avem chiar o întreagă carte scrisă pe acest subiect, de Seneca, numită Despre mânie, care detaliază mani_ era stoică de a aborda şi de a rezolva această pasiune.

ts

DE TINAT MINTE

.

Pasiuni ,,bune" şi ',rele"

Stoicii caută, aşadaą să depăsească .,pasiunĺ[e" Ípatheiai)' dorinţete si emoţĺiie pe care [e consideră iraţiona[e, excesive şi nesănătoase. Aceste pasiuni sunt, literał.mente, îndreptateasupra naturiĺ noastre esentiale de fiinţe raţĺona[e, pentru că se bazează pe ignoranţa în privinţa naturii esenţiał'e a binel'ui. Cato a[ [ui Cicero traduce termenuI stoic ,,pasiune" prin ,,tul'burare sufle-

tească" sau ',boa[ă" - aşadaą vorbim de trăiri şi de dorinţe pato[ogice. Zenon [e-a trecutînce[e patru categorii numite ,'frica", ''dorinţa"' ,,durerea" şi .'ptăcerea". Majoritatea oamenil.or sunt înrobiţide aceste pasiuni, înmăsura încare se tem sau doresc lucruri exter|oare,

care se află dincolo de controtul nostru direct. Cu toate acestea, stoicii se străduĺesc să [e în[ocuiască prin pasiuni bune sau sănătoase ţeupatheiail. Acestea presupUn, mai degrabă, prudenţă conştientă, decât f rică; bucurie [uminată' şi nu p[ăceri nesănătoase şi ĺndu[gente; dorinţa de a obţine adevăratuI bine, şi nu jinduirea [a [ucruri care sunt' înce[e dĺn urmă, indiferente. Conform stoicil.oą nu există alternativă rationa[ă [a cea de-a patra pasiune, suferinţa voluntară emoţiona[ă. Desi foarte mu[1i oameni fie se tem, fie jinduiesc [a [ucruri diverse învĺaţă, înţeteptuLdoreste un singur [ucru. El. resimte doar o dorinţă raţional.ă sub forma unei nevoĺ de virtute, toate virtutil.e fiĺnd, înmod esentia[, forme de înţelepciunepractică. De asemenea, e[ resĺmte aversiune raţiona[ă sub forma prudenţeĺsau a grijii de a nu cădea pradă nebuniei şi viciuLui'

102

o

DE îNcËReAţ MËDlAŢ: Eval'uaţi procentuaI controluţ!

Aceasta este varĺanta rapidă a eva[uării capacităţii de control pe care am făcut-o mai devreme, [a care s-ar putea să descoperiţi că este mai uşor de răspuns raportându-vă l.a experienţa cotidiană. 1. Din nou, 9ândiţi_vă ta o situaţie care vă supără. 2. Evatuaţi cât controI aveţi asupra întregĺisituaţii' pe o scară procentua[ă de l'a 0 [a 100o/o. 3. Dacă nu aţi dat 100o/o, de ce nu? Ce aspecte nu se afl'ă sub control.uI dumneavoastră?

4.

Dacă nu aţi evaluat cu 0%, de ce? Ce aspecte consideraţi că se afLă încontro[uI

dumneavoastră? 5. Ce se va întâmpla dacă vă veţi concentra mai mu[t pe a face tot ce puteţiînprivinţa aspectelor care se af Lă încontroluI dumneavoastră, întimp ce acceptaţi că există şi lucruri pe care nu [e puteţi contro[a?

Ce mai puteţi învăţadin acest exerciţiu? Încercaţisă apticaţi cunoştinţele dobândite ta o gamă cât mai targă de situaţii de viaţă şi să deveniţi' astfel, mai conştient de graniţe[e vointei şi al.e tibertăţii dumneavoastră. înfiecare situaţie, răspunsuI e destuI de asemănător, pentru că doar acţiunile şi gândurile noastre voluntare se află sub contro[uI nostru depiin si înputerea noastră.

Reacţii gmoţĺonâ[e automate Stoicii ştiau că pasiunile debutează cu o mişcare ,,involuntară" a sufletului' un reflex emoţĺonaI pe care nu-[ putem efectiv con_ troLa. Seneca afĺrmă că nimic din ce stimulează mintea înmod spontan, fără asentimentuI ce[ui afectat, nu poate fi numit pasiune, însens stoic. lmbujorarea, [acrimĺ[e' respiraţia sacadată nu sunt decât reacţii emoţiona[e [a anumite impresii contingente, si nu pasiunĺînsine, iar stoicĺi [e numesc protopasiuni' 103

odată iniţiate, nu avem ce face, decât să acceptăm că se afLă în afara contro[u[ui nostru, dar putem alege să nu [e intensĺficăm. înscrierea sa de conso[are către Potybĺos, încare depLângea moartea frate[ui acestuia, Seneca scrie: Natura ne cere ceva durere, iar mai mu[t de atât este rezultatuI vanităţii. Dar nu-ţĺvoi cere niciodată să nu jeteşti' tPolybios, XVlll,4-5)

Raţiunea ne îndrumă către un răspuns echilibrat, care este marca afecţiunii natura[e' mai degrabă decât spre un răspuns emoţionaI imediat, permĺţându-ne să-[ depăşim pe acesta din urmă fără a întoarce pe toate feţeLe' înmanieră morbidă, evenimentele ce au trecut. Seneca adaugă: ''Lasă-ţi lacrimite să curgă, dar lasă-l.e şisă se oprească, lasă suspinele să iasă din răsuf[area ta, dar Ĺasă-[e şi să dispară" ÍPolybius, XVlll.óJ. Un a[t exemp[u bun de reacţie emoţionată automată este îrnbujorarea. Seneca SpUne că un tânăr fiLosof, dacă se va ivi ocazia, va rosĺ chiar dacă va atinge înţetepciuneaabsolută SaU Va deveni întelept. '.Nicĺ o cantitate de înţelepciunenU Va permite cuiva să scape de s[ăbiciunea fizică sau menta[ă care apare din cauze natura[e; orice este înnăscut sau scris înnoi poate fi îndu[cit'dar nu aruncat afară." tEpistole...,11) Fil'osofia nu poate avea stăpânirea absotută asupra naturii noastre Íĺzice şi chiar şi un înţeteptar putea roşi sau s-ar putea bâlbâi înanurnite condiţii, indiÍerent că îşiva redobândi ca[muI mai târziu. lnţelepciunea nU ne oferă nici un remediu pentru toate acestea,

întrucâtnu sunt acţiuni vo[untare. Una dintre cete mai c[are discuţii privind ro[uI protopasiuni[or poate fi găsită înlucrarea [ui Seneca, Despre mánie, unde descrie stadii[e pasiunii, după cum urmează: 1. Protopasĺunea, prima mişcare a mĺnţii,apare invol'untaĘ ca ',o pregătire pentru emoţie", o reacţie automată provocată de evenimente externe sau de senzaţiĺCorpora[e, cum ar fi reacţia de şoc, ca răspuns [a un zgomot neaşteptat şi puternic; nu putem evita aceste reacţii, aşa cum nu putem evita să cLipim când un pumn esteîndreptat spre ochii noştrĺ,deşi Seneca crede că o anumită 104

perioadă de antrenament ar putea sl'ăbi, eventua[, unele dintre reacţiile acestea" 2. Încadrut ce[eĺ de-a doua mişcări, ne dăm acceptuI asupra impresiei tu[burătoare, contopind-o cU o judecată de valoare cu privire l.a ceea ce este ',bun",,'rău", ',uti[" sau '.vătămător", şi apoi emĺtem şi alte judecăţĺ cu privire ta ceea ce este potrivit să Íacem [''Este potrivit să fiu răzbunat, din moment ce am fost rănit"J - înmod norma[, acest acord vo[untar se petrece atât de automat, încât nici nu-[ observăm, dar poate fi contracarat prin avansarea unei judecăti opuse, cum ar fi gânduL [a ce ar face un înţe[eptînaceastă situaţie. 3. încet de-aItreilea moment, ne pierdem controlul, ,,pasiunea se aprinde, înăbuşăraţiunea şi ne face să cădem pradă dorinţe[or şi emoţiil.or excesive' nesănătoase, iraţiona[e, care caută a se împ[inicu orice preţ' chiar şi pe seama înţeLepciuniişĺa virtuţii. Un autor vechi numit Aulus Gellĺus spune o poveste înrudită

înlucrarea sa, Nopţiaťice, scrisă înseco[uI at ll-Lea d.Hr. După o călătorie pe mare cu peripeţii, un anumit filosof stoic a fost

văzut pal'id si nervos. 0dată ajunşi ta ţărm, GeItius [-a întrebat Cum se face că un stoic, care ''se preSUpUne că nu ar trebui să aibă emoţii", a devenit atât de paLid înmijlocuL furtunii. StoicuI a răspuns scoţând un exemp[ar al' Discursurilor Lui Epictet şi citind un pasaj din cartea a cincea, astăzi pierdută' Conform lui Gell'ius, Epictet a spuS că, atunci când un sunet îngrozĺtorne suprinde, ca acela generat de un tunet sau de o c[ădire care cade, sau când aflăm de un pericol iminent care ne paşte, chĺar şi mintea înţeleptutuieste înmod necesar tulburată, pentru că prima impresie ne afectează, asa că înţeleptutpoate deveni patid şi se poate ghemui automat, pentru o ciipă. Acest lucru nu

se întâmpl.ă din pricina judecăţii că urmează să se întâmple ceva rău, ci din pricina unor reacţii corpora[e rapide' invo[untare. Totuşi, înţeteptul'nu-şiva ,,da acordu[' asUpra acestor impresii terifiante, prin crearea Unor judecăţi care să [e corespundă.

E[ [e va respinge cu totul, considerând că nu există nici

un

motiv pentru care să continue să se teamă. Ni-[ putem imagina 105

spunându-şi siesi: ,Chiar dacă simt că devĺn pal'id, ştiu că acesta este doar corpul meU care răspunde va[uri[or furioase, sĺ nu există pericoI reaI de care să mă tem". Aceasta este diferenţa-cheie dĺntre înţe[eptşi oamenii obişnuiţi. 0muI fără minte consĺmte [a impresia iniţiată de pericoI sau de vătămare şi ,'o conf ĺrmă cu judecata", autoconvigându-se că e un lucru bun să se cufunde înteamă. ÎnteteptuL, dimpoirivă' este afectat doar superficia[ şi momentan, dar rămâne fidel' aprecieri[or sa[e filosofice, care spun că lucruri[e de care se tem oarnenĺi sunt, îngeneral' ',indiferente" şi nu trebuie privite cu teamă. Teama este doar o emoţĺe goa[ă, ca atuncĺ când cineva poartă o mască şi ne poate sperĺa [a început,până când ne dăm seama că este o rnască şi că nu e nimic de speriat.

gľ

DE TINUT MINTE

"

Terapia stoică a pasiunitor

Stoicii aU a19Umentat că este imposibit să-L vedem pe înţeleptuLideaL suferind de tulburare sufletească din pricina frici[or iraţiona[e şi a dorinţe[or nesănătoase. EI a reuşit să obţină apatheia, sau e[iberarea de ''pasiuni[e" iraţiona[e, deşi ar putea să mai aibă scurte reacţii afective automate, fără a Le urma apoi. De aceea, o anumită formă de terapĺe a pasiuni[oą pe care Epictet o numeşte ''disciptina dorĺnţeişi a aversiunii'', este esentia[ă pentru practica stoicismu[ui. Aceasta i-a mirat pe uniĺ cititori care sunt obişnuiţi să creadă că noţiunea de psihoterapie este complet modernă. De Íapt, practicarea filosofiei înţeleasăca formă de terapie a minţii era comună majorităţii şcoIi[or antice de f i[osofie şi' înparticu[aą stoicĺ[or. Un bun exemp[u este dat de forma l.iterară antică a scrĺsorilor de consolare. Acestea erau eseuri fi[osofice şi retorĺce structurate cU mare atenţie, a căror intenţie este aceea de a-[ face pe cel care a suferit o mare pierdere să treacă mai uşor peste suferinţa Lui. E[e oferă încurajărişi consolare, dar şi strategii terapeutice' exerciţiĺ contemp[ative şi argumente 10ó

persuasive a[ căror rol este de a modera stresul

emoţĺona[. Deşi scrisori[e de fe[uI acesta au fost întocmitede fil.osoÍi din toate şco[i[e, e[e au Íost, ceI mai adesea, asociate cu stoicii şi mai avem şi astăzi câteva care s-au păstrat de ta Seneca. Totuşi, terapia stoică a fost apticată şi înalte contexte. . Seneca a scris mai multe scrisori unui discipol

.

.

ĺposibiL f ĺctiv) pe nume Luci[ius, pentru care joacă ro[u[ unui posibil' mentoĘ cam înfelul.încare interrelaţionează u4 antrenor saU Un terapeut modern cu c[ientuI său.

Epictet a ţinut Discursurile unui grup de studenţĺ, dĺscursuri care au fost apoi transcrise şi din care putem vedea cum fitosofuI dădea sfaturi cu privire [a probleme specifice într-unfel care poate Íi cu uşurinţă comparat cu cel aI unui terapeut sau aI unui consĺ[ier modern. Marcus Aurelius a scris un jurnaI personal încare descrie exerciţii persona[e, cum ar fi, de exemp[u, contempl.area virtuţi[or altora şi a propriei mortalităţi. Lucrarea se numeşte Gâ

ndu

ri către

si n e însuşi.

Acestea se întâmptăsă fie cele trei mari părţi ate corpu[ui stoic de texte care au supravieţuit, toate venind

din perioada târzie imperială romană, denotând forme[e diferite pe care [e poate lua terapia stoică.

n

AMINTE9TE-ŢI! .

"

Reacţiite noastre iniţiate pot fi automate

ĺ',protopasiuni"i

Deşi înţeteptulperfect trebuie să se elibereze de pasiuni[e nesănătoase, el' ar putea, ocaziona[, să experimenteze automat anumite emoţii' ca atuncĺ când se aude un zgomot brusc. Pasiunile ,,nesănătoase" sunt bazate pe judecăţi de valoare care se aftă sub controlul

nostru Vo[Untar, sUnt Sentĺmente asupra cărora ne dăm asentimentu[, pLecând de [a impresiĺte iniţiate. Prin contrast, stoicĺi se referă l'a anumite reacţii emoţio.na [e a utomate, n u m ite,' p rotopasiu n l" Íp ropath e lai}, reacţii emoţiona[e patologice de tiput dorinţe[or sau aI f ricil.or nesănătoase. Stoicĺi acceptă aceste afecte de tip reftex, care sunt dincolo de controlul lor direct si care nU sunt nĺci ,,bune", nici ''re[e" însine. Exemp[e[e includ p[ânsuI involuntar' tremuratu[, aplecatuI reflex, cLipĺtut, transpiratu[, căscatuI sau nervozitatea spontană. Acestea se datorează stimulilor externi sau fizici cărora [e asociem vo[untar tot feluI de judecăţi. Totuşĺ' avem capacitatea potenţiaLă de a controla ce se întâmptă după reacţia emoţiona[ă automată, dacă îi dăm curs şi consimţim [a ea sau ne depărtăm de e[e' mai degrabă' înţeLeptuLpoate resĺmţi un şoc, dar nu va continua să-şi facă grijiînaceastă prĺvinţă, pe când cei mai mu[ţi oameni se vor lăsa duşi de acest ftux de impresii anxioase. Stoicii au observat că'încazuI anima[e[oĘ anxietatea îşiurmează cursuI firesc. După ce trec prin emoţii serioase, anima[e[e se [iniştesc, iar după o

pierdere' durerea lor se dimĺnuează întimp. Reacţiile noastre automate vor păti, de asemenea, treptat, odată ce impresii[e iniţiaLe nu mai sunt proaspete înminţi[e

noastre, atât timp câte nu perpetuăm sentimente[e nesănătoase' dându-ne asentimentuI asupra lor prin intermediuI unor false judecăţi de valoare.

AMINŢËşTE-ţI! .. 13 Nebunii au nevoie

de tucruri peste

lucruri

Cei maĺ mulţi oameniîşidoresc şi se tem de prea multe [ucruri' lnţeteptuL doreşte un singur [ucru' virtutea, şi este precaut cu privire [a un singur [ucru, viciu[. EI este acelaşi înorice situaţie, pentru că averea tui cea mai de preţ se află îninterioruI său şi nu se leagă de eveni_ mentele externe. De exemplu, ducele de Shaftesbury,

108

un discipol modern a[ stoicismutui, descrie afectete nesănătoase ale p[ăcerii şi beţĺei, care sunt impulsive şi agitate' insatiabĺ[e, duc adesea l'a remuşcare şi chiar [a dezgust' şi pentru care ''o mie de lucruri sunt necesare"' întrucât depind de nenumărate cauze externe. Toate acestea sunt puse înbatanţă cu bucuria rationa[ă a înţeleptu[ui,care este bLândă sĺ serenă' pură

şi simpLă, incapabilă de exces, ducând ta mulţumire şi [a autonomie, şi pentru Care ,'nU sunt necesare decât lucrurile care provin de [a noi", fiindcă vin din încrederea înfaptui că Un om este bun când acţionează în conformitate cu natura. ĺShaftesbury, 2005)

Ce putem spune despre pasiunile bune şi sănätoase? Este important să subliniem ro[u[ pasiunilor bune şi sănătoase La corectarea concepţiei greşite că stoicii ar f i tipsiţi de emoţii. De fapt, vechii stoiciîncercau să în[ocuiască pasiuni[e rele şi nesănătoase, aşa cUm aU fost definite mai sus, cu emoţii ,'bune" şi ''sănătoase" asociate

înstoicism, pentru că aceasta ajută

cu înţelepcĺuneas| cu virtutea. Diogene Laertĺos spune că ''pasi-

unile bune" sunt bucuria şi starea de bine şi că nu sunt, prin practicării acestora. Deşi, strict vorbind, doar înţe[eptuIperfect posedă ,'pasiuniLe bune", stoiciĺ vorbesc despre faptut că aceia care fac progrese pe calea doctrĺnei pot întrezărifrânturi din eLe. Acestea pot fi grupateîntreicategorii, pentru că nu există nicio formă votuniară, raţiona[ă sau sănătoasă de durere sau de suferintă: 1. Bucuria sau ,.delecta rea" bháral este un afect ie betie {emoţie pozitivă) tegată de virtute, care este atternativa [a ptăcere; bucuria ,,sănătoasă" poate lua forma delectării, a veselĺei moderate sau a stării de pace a minţii eLe înse[e,vĺrtuţi, ci numai niste efecte a[e

[tra nch ititate].

2. Precauţia sau discreţla

Íeulabeial este sentimentuI de aversiune raţiona[ă faţă de viciu, văzut ca o formă de rău

şi de vătămare, care este alternativa [a frica iraţiona[ă; prudenţa sănătoasă poate lua forma unui simţ aI demnităţiĺşĺaIrespectu[uide sine sau a puritătii şisanctităţii. Dorinta sau voinţa Íboulésisleste un sentiment de dorintă

raţiona[ă a virtutii, văzută ca un [ucru cu adevărat bun

jinduirea irationa[ă; dorinţa sănătoasă poate lua forma afecţiunĺi,a măreţiei şi a bunăvoinţei, dorinţa vizând prosperitatea personată sau a aitora.

şi benef ic' care este alternatĺva

[a

Seneca explică faptuI că bucuria stoică vine din a reflecta asUpra proprĺi[or acţiuni virtuoase, ceva ce putem experimenta fie si numai sub forma unor f rânturi, încomparaţie cu bucuria absolută care este rezervată doar înţeteptului[Eplsŕo Ia 7ój. Cu toate acestea, prin comparaţie cu epicureicii, care fac din p[ăcere [sau din absenţa dureriiJ binele sUprem, sentimentele de bucurie nu sunt motĺvuI pentru care stoĺcĺiacţĺonează cum acţionează. Nu este garantat că vom simţi asta înorice situaţie, mai ales atunci când reacţia rapidă nu ne dă timp pentru ref lecţie, ĺar trăiri simi[are pot izvorîdin atte caUZe, nevirtuoase. Chiar şi fără recompensa acestor sentimente, înţeteptuI nu va ezita să primească necazuril'e cu onoare, văzând acţĺunil'e potrivite ca f iind de datoria l'ui şi o recompensă însine' lntr-adevăr, stoicii au arătat destuI de c[ar că virtutea trebuie să Íie o recompensă însine, a[tfe[ vor apărea f isuri însfera moratităţii, care facîntreagaconstrucţie pasĺbită să se dărâme sub presiune. Sentimente[e p[ăcute sau ',pasĺunĺ[esănătoase" sunt un bonus, dar ele nu pot f i motivuI principaL pentru a acţiona, fiindcă nu sunt cu totu[ înputerea noastră. Stoicii trebuie să fie dispuşisă actioneze cu curajşiintegritateîn ciuda sentimentelor [or, decât pentru e[e, şi chiar atunci când temerile şi dorinţe[e îiîndreaptă încea[a[tă direcţĺe. Cu alte cuv|nte' atunci când se aude chemarea [a luptă, stoicu I nu rămâne să aştepte un vaI cald de emoţie pozitĺvă pentru a se implica înluptă. Deşi un anumit sentiment de bucurie pLină de gratitudine urmează, de obicei, mari[or [upte, virtutea este o recompensă însine şi singurul lucru pe care putem să-[ dorim pentru noi. 110

a

ţĄMINTEŞTE'ŢI! " "

Bucuria stoĺcă şi tranchilitatea Stoicii spun că pacea ĺnterioară trebuie să fie parte din eudaimonia, dar ea este, mai degrabă, parte a dobândirii înţetepciunii, decât un bine care poate fi urmărit însine. Prin contrast, lrvine face din ob1inerea bucuriei raţionale un Scop fina[, pentru că el. crede că este' până La urmă, neobişnuit pentru un modern să urmărească atingerea virtuţii însensuI antic aI termenu[ui. Ilrvine, 2009] Totuşi, vechii stoici defineau virtutea ca pe o formă de înţe[epciunepractică, ceva despre care 5e poate spune că este La fet de relevant astăzi, aşa cum era şi acum 2 300 de ani. Filosofia înseamnă,.dragosie de înţetepcĺune", şi nu ,,dragoste de tranchilitate" sau ',de bucurĺe"' Bucuria şi pacea acompaniază automat înţelepciuneaşi virtutea înţeleptuluĺ,după cum a spUS Musonius Rufus' Pericolul stă înaceea că oamenii care preţuiesc sentimentele plăcute mai mu[t decât virtutea riscă să [e caute pe căi simpte si să cadă, astfe[, pradă viciu[ui.

Mai direct, sentimentele de bucurĺe şi de pace sunt bune doar atâta Vreme cât sunt consecinţe[e înţelepciuniipractice si a[e virtuţii, şi nu când provĺn din alte CaUZe. Cum ar fi dacă aţi obtine tiniştea pe viaţă îndopându-vă cu tranchilizante sau făcându-vă o lobotomie? Probabit că nu aţi aprecia drept bună o astfeI de viaţă, chiar dacă atţii ar face-o. Pacea este, de asemenea, ceva de tipul unui ,.punct mort", pentru că nu duce [a alte lucruri bune şi nici nu poate dura în acel fel încare poate s-o facă înţeLepciunea practică. Înţetepciunea este capacitatea de a utiliza totu[înmanieră benefică şi care se poate chiar evalua pe sine. Totuşi, dacă a trăi înacord cu natura şi cu virtutea este scopuIvieţii, asta trebuie să presupună anumite forme de terapie pentru friciLe şi dorinţete patologice. Stoĺcĺsmutinclude, deci, o anumită formă de terapie, o precursoare a tehnicĺi TCC, deşi scopuI reaI rămâne virtutea, iar l.iniştea nu mai mu[t decât un premiu suplimentar.

111

g

PUNcTE pRINcIPALţ . Promisiunea fitosofiei, conform stoici[or, este aceea că, trăind înacord cu virtutea şi cu natura, putem atinge Fericirea şi împtinirea. . Deşi eudaimonia include anumite sentimente pozitive de bucurie şi de tinişte' acestea sunt

. .

EĐ

mai degrabă efecte colatera[e a[e virtuţĺi, şi nu scopuri însine. ÎnţeteptuLstoic experimentează',pasiuni[e sănătoase" care sunt ancorate înînţe[epciunea practĺcă' precum bucuria' prudenţa, bunăvoinţa şi afecţiunea. Vechii stoĺcĺerau de acord că reacţii[e emoţionale automate Iprotopasiuni l'e]' precum fâstâcea [a sau îmbujorarea,trebuie acceptate, întrucât se află dinco[o de capacitatea noastră de contro[, dar credeau că putem schimba ceea ce se întâmpLă mai departe' nedându-ne acceptuI tegat de impresiĺl.e initia[e care ne-au supărat.

PASUL URMĂToR După ce am învăţatdespre etica stoică şi despre teoria pasiunilor' a venit timpul să privim mai atent instrumentarul stoic înmaterie de exerciţii psihologice, începândcu disciptinarea dorinţei si a aversiunii, aspectuI practicii stoice ceI mai legat de studiuI f izicii, fundamentaI pentru terapia pasiuni[or.

Ą.DlsclPLlNA D0RlNŢEl tAccEPTAREA sTolcĂl Din acest capito[' veţiînvăţa:

. .

.

că ,'disciplinarea dorinţelor" a fost o formă de terapie a pasiunilor bazată pe tot felul de

exerciţii psihologice provenite din fizica stoică; cum să contemplăm momentul prezent şi, de asemenea, că stoicismut este o fiLosofie a lui ',aicişiacum"; cum să practicăm atitudinea acceptării numită amor fati sau ,,dragostea faţă de propria soartă", înacord cu teoria stoică a determinismului cauzat.

Nu-mi pasă decât de ce este a[ meu, de ceea ce nu întâlneştepiedici şi este liber prin natură. Aceasta este

adevărata natură a Binelui şi pe aceasta o am;orice altceva poate fi pe cât de bun a hotărât Zeut, nu contează pentru mĺne. ĺDiscursurl, lV.13} Orice mi se potriveşte mie, o, [ume, ţi se potriveşte şi ţie; nimic nu mi se întâmpLă prea devreme sau prea târziu din ceea ce pentru tine se întâmpLă[a timpul potrĺvit. Pentru mine e fruct orice produc anotimpurite ta[e, o, naiură: de [a tine vine orice lucru' întine există orĺce tucru, întine se întoarceorice lucru. ÍGânduri către sine însuşi,lY.23l i'ł:ła:lj -,lr

B

AuTaţVALUAŕ?Ë',". Atitudini stoice privind disciptina dorinţei înainte de a citi acest capitol' evaluaţi cât de mu[t sunteţi de acord cu următoarele enunţuri' apoi reveniti şi reevaluaţi, după ce aţi citit si aţi meditat asupra subĺectu[ui. 1. Toate lucrurile sunt determinate exclusiv de

necesitatea cauza[ă, inclusiv de acţiunil'e mele. ne concentrăm pe ceea Ce Se întâmpLă aici şi acum, greutăţite devin mai uşor de îndurat' 3. întoc să vrem ca evenimentete din afara controlului nostru să se petreacă aşa cUm ne dorim noi, ar trebui să [e Luăm ca atare.

2. Atunci când

Ge este discĺptina dorinţei? De ce am accepta orice ni se întâmptă înviaţă si ce au vrut stoicii

să spună cu asta? Care este diferenţa dintre această atitudine şi resemnarea pasivă înfaţa [ucuri[or re[e? Aceste prob[eme

sunt formulate de teoria ce[or ''trei disciptĺne stoice" a tui Epic_ tet, discipLina dorinţei Íorexis} şi a aversiunii (ekk]isis). Aceasta poate fi descrisă, de asemenea, drept o formă de disciplinare sau de terapie a pasiuni[oą pentru că presupune prevenirea şi tratarea dorinte[or nesănătoase şi a fricitor iraţiona[e. De aceea, ne Vom referi [a această practică cu termeni ,'discipLina dorinţei'' sau,,terapia pasiuni[or". După spuse[e [ui Epictet, scopuI acestei discipl'ine nu este să Íim Írustraţ|înfaţa imposibil'ităţii de a ne satisface dorinţel'e, nici să fim absorbiţi de ceea ce Vrem să evităm, acestea putând fi prevenite învăţândsă ne acceptăm soarta cu inima uşoară.

Această atitudine filosoÍică este cuprinsă într-unuIdintre manuale[e stoice. lată o maximă remarcabilă:

Nu căuta ca evenimentele să se petreacă după cum doreştĺ,ci, mai degrabă, ia-[e ca atare, iarviata ta Va curge tiniştit.

ÍM a n

u

alul,

8)

114

Acest pasaj pare să se refere [a '.cursuI Lin'' aivieţii, Ceea ce Zenon a definit iniţiaL drept ''scop înconformitate cu natura". Discip[inarea dorinţei se asociază astfel cu dobândirea senĺnătăţi i, ceea ce înseamnădepăşirea tul'bu rări i suf leteşti Ía patheial. Hadot descrie, de asemenea, disciplinarea dorinţeĺcape un refuz de a Vrea altceva decât este hărăzit de natură, altceva decât soarta proprie ĺHadot, 199BJ. 0 interpretează ca pe virtutea de a trăi înarmonie cu întreguInaturii, prin acceptare stoică. Marcus Aurelius spune că disciplinarea are de-a face cu sfatul Lui Epictet de a se abtine complet de [a a dori sau de l'a a se teme de [ucruri care nU se află sub contro[uI nostru. Ea pare să aibă astÍeL tegătură cu faimosuI slogan aI tui Epictet '.îndură şĺrezistă''. Voia să spună că novĺcii stoici vor trebui să se antreneze zilnic: 1. Să îndurelucruri[e de care [e e teamă înmod iraţional saU pe care [e găsesc respingătoare, înmod curajos şi cu perseverenţă. renunţe, să se abţină de [a lucruriLe după care jinduiesc înmod iraţiona[, prin discreţie şi autodiscipLină.

2. Să

Majoritatea oameni[or tânjesc după pl"ăceri senzoria[e' sănătate, avere, reputaţie şi alte lucruri ''indiferente" care sunt naiv evatuate drept lucruri .,bune" si necesare pentru Fericire; şi se tem de opusele lor şi le evită: durerea fizică, disconfortul, boa[a, sărăcia şi ridĺculizarea. Dorinţa de bogăţie şi teama de moarte sunt mentionate uneorĺ ca fiind ce[e maĺ importante pasiuni ce trebuie depăşite. Seneca formulează toate acestea într-unLimbajsocant atuncicând ne asigură că filosofia ne promite că nU Vom fi tu[buraţi de sc[ipirea auru[ui mai mu[t decât de sc[ipirea unei săbĺi şi că vom putea ,,înfruntacu mu[t curaj [ucruri[e pe care şi l.e doresc sau de care se tem" IEplsŕo Ie, 48). După cum am maĺ spus, cinicii au adoptat o viaţă extrem de modestă, trăind însărăcie vo[untară, căutând ce[e mai mari greutăţi. Deşi stoicii credeau că acest [ucru este admirabi[, chiar o ca[e directă către virtute, ei au simţit că această ca[e nu este potrivită pentru cei mai mu[ţi oamenĺ. Ei credeau că anumite etemente ale practicii stoice ar putea deveni probtematice atu nci când sunt făcute doar din dorinţa de ',spectaco['', aşa că 115

stoicii sunt sfătuiţi de Epictet să ascundă anumite aspecte ale practicii [oą atunci când este posibil'. De asemenea' din perspectivă stoică, nu trebuie să renunţăm complet [a tucruri[e ,,indiferente'', dacă rămânem detaşaţi emoţionaI de e[e. Epĺctet nU Vrea să spună că ar trebui să ne torturăm pe noi însine.Doar că, dacă vrem să trăim înţetept,trebuie să ne întărimcapacitatea de autocontrol, antrenându-ne, într-o rnanieră mai rezonabĺ[ă, pentru a face fată greutăţiLor şi pentru a renunţa ta pLăceri care sunt sănătoase şi de care suntem atasaţi înmod excesiv. Totuşi, stoĺcii precum Seneca recomandă să trăim, cât de des, cât maĺ simptu cu putinţă şĺ să ducem măcar ocazional o viaţă mai aspră' să dormim pe o suprafaţă tare' bând numaiapă şi consumând cele mai simple mâncăruri, pentru a ne că[i. El îisfătuieşte pe discipoLiĺ stoici să trăiască măcar trei, patru zile cât se poate de sărăcăcios, reducând nevoi[e [a,'o rogojină de paie, [a pătura unui soldat şi La o bucată de pâine neagră" |Epistole,1B]. ÎnAntichitate, destui oameni trăiau înmod constant aşa, iar soLdaţii aftaţiîn campanĺi mi[itare se întâlneau mereu cu aceste conditii. Dacă asta pare o formă de autopedepsire, gândiţi-vă că' pentru stoicii moderni, simpLa practicare a Unor exerciţii fizice, tinerea unei diete stricte sau chiar mersuI Vreme de o săptămână cu cortul înnatură reprezintă o ca[e ,'normal.ă" şi '.sănătoasă" de a ne creşte rezistenta si capacitatea de abst|nenţă. Epictet a sub[iniat că această discipLină initiaLă este esenţia[ă

pentru novicii stoici, fiindcă se ocupă de pasiuni[e care ne tu[bură atunci când ni se pare că suntem tovĺţi de ghinion, pentru că dorinţele sau aversiunile noastre intră înconflĺct cu soarta noastră. Nu putem gândi clar când suntem prinşĺînstrânsoarea unor dorinte SaU a unor emoţii vioLente, aşadar f ilosofia practică

trebuie săînceapăcu un soide terapie a pasiuniloç ca să cureţe terenuI pentru logică sau etică. StudenţiişcoLii Lui Epictet erau, de aceea, sfătuiţisă se abtină de [a studiul celorlalte două discipLine, până când nu vor fi făcut progrese înraport cu discip[inarea dorinţei' După cum arn remarcat mai devreme, acestea sunt ecouri a[e carierei timpurii a lui Zenon, care a începutca cinic si s-a concentrat aproape excl'usiv pe dobândirea autocontro[u[ui. FaptuI că 11ó

sUntem tulburaţi şi vĺaţanU cUrge uşoą dĺn pricĺna supărătoa_ relor dorinţe şi emoţiĺ, este un Semn Care ne avertizează că nu am digerat pe depIin doctrina etică a stoici[or: aceea că virtutea este singuruL bine şĺcă tot ceea ce nu depinde de noi este, în cele din urmă, indiferent. Atât timp cât am sentimentuI că lucruri[e se desfăşoară împotrivamea, că nU reUşesc să obţin ceea ce îmidoresc sau să evit [ucruri[e faţă de care am aversiune, înseamnăcă sunt încăînrobitpasiuni[or mete şi că sunt încă novice. Prin contrast, înţeleptutse bucură de [ibertate deptină, pentru că e[ doreşte numai ceea ce se afLă sub controlul [uĺ, asa că nu este vreodată cop[eşit, iar viaţa îicurge tin. Hadot a numit scopuI acestei discip[ine preliminare amor ŕaťi, adică a-ţi accepta cu dragoste soarta' cu o expresie împrumutată de [a filosofuI de secol a[ XlX-[ea, Nietzsche. El. a scris celebruI aforism: ,,De [a şcoala militară a vieţii _ ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic", acest aforĺsrn care poate rezuma, de asemenea, disciptina stoică a dorinţei. A trăĺ înarmonie cu soarta proprie înseamnă să nu mai fiĺînstrăinatde natură, înţeleasă ca întreg,şi să devii un adevărat ',cetătean aI Cosmosu[ui". o persoană care Urmează, astfel', disciptina dorĺnţei si care acceptă ro[uI ce i-a Íost prescris de viaţă, ,'va fi un om demn de [umea încare s-a născut" ÍGânduri către sine' Xll'1]. Fie că înţelegem asta, fie că nu, cu toţii trăim vieţĺtepe care ni le rezervă

soarta, fie că vrem, fie că nu. Zenon a ilustrat acest lucru printr-o metaforă şocantă:înţeleptuIe ca Un câine l.egat [a un

atelaj, care aleargă a[ături şi tine pasul' cu e[, întimp ce nebunuI e ca Un câine care se zbate întoate părţite, deşi este tegat şi este nevoit să meargă încotroajunge atelajut. Seneca a spus că Zeus este asemenea unui generaI at unei armate si trebuie să_t urrnăm oricând, dar ',nu este un bun soldat cel care-şi urmează comandantuI mormăind si bombănind" lEpßtole, 10B). o aLtă metaforă atribuită tui Chrysipp spunea că viata omenească este asemenea cuiva care merge prĺn nămolînpĺcioarele goa[e sau însanda[e. Dacă piciorut ar putea gândişişi-ar înţel'egeroluI pe acest pământ, atunci s-ar afunda voluntar în nămo[, tin şi fără ezitare. încel'e din urmă, faimosu[ ,,lmn către Zeus", compUS de Cleanthes, spunea: .,Cei care vor sunt conduşi de soartă, iar cei care refuză sunt târâti". Epictet îşiîncuraja

117

elevii să mediteze frecvent [a tâtcuI acestei rugăciuni. Totuşi, după cum remarcă jurnalistuI si autorul. 0liver Burkeman, într-odiscuţĺeprivind relevanţa stoicismului pentru moderni' această acceptare nu înseamnă resemnare pasivă şi nici că un stoic care s-ar întâmp[a să se găsească într-osituaţie abuzivă nu ar accepta-o, pur şi simpl.u, ci arîncercasă iasă dĺn ea. Vom învăţamai multe despre discipIina stoică mai târziu, dar, încuvĺnte simp[e, stoicii preferă ,'înmod natura[" să iasă din situaţiiLe abuzive sisă ia măsuri[e potrivite pentru a se proteja, întrucâtviitorul e nesigur. Totuşi, odată ce abuzuI a fost comis, înţelepciuneava consta îna accepta faptete, realitatea situaţiei, fără a ne dori înmod bolnăvicios ca tucrurile să fie diferĺte, pentru că n-am putea totuşi schimba trecutul. După cum vom vedea, ''discip[ina dorinţei'' şi ''terapia pasiuni[or" sunt, până La urmă, legate de fizica stoică. La o primă vedere, [ucruI ar putea părea straniu, dar există multe exemple de exer-

ciţii contemplative înliteratura stoică care par să fie bazate pe filosofia natura[ă si pe teologie şi care joacă un roI important în

raport cu modelarea dorinţe[or şi a aversiuni[or noastre. Conform analizei pe care o face Hadot referitor l.a discip[ina dorinţei, regăsim câteva exerciţii importante care sunt legate de fizica stoică: 1. Concentrarea asupra a ceea ce este ''aicĺ şi acum", adică asupra [ocul.ui si momentul'uiîn care se af [ă ceea ce putem controla si încare se află, prin urmare, binele 5Uprem. 2. Def iniţia ,'fizicá" a evenimente[or externe şi ''metoda divi_ ziunii" sau analiza pe elemente. 3. Acceptarea evenimentelor ca fiind legate de necesitate cauza[ă sau de soartă sau întâmpinarea [or cu bucurie raţiona[ă, ca reprezentând Voinţa [ui Dumnezeu. 4. ',Privirea de deasupra" şi meditaţiil.e cosmologiceînrudĺte. 5. Contemp[area omogenitătii [a caracteruLui de a fi ta fel'J şi a tipsei de permanenţă a tuturor lucrurilor.

ó. Poate şi contemp[area eternei reîntoarceria tuturor [ucruri[oĘ ca încazu[ l.ui Nietzsche.

Vom reveni mai târziu [a câteva dintre aceste exerciţii, pentru că sunt legate de câteva practici cosmologice mai complexe. în

118

acest capitol ne vom concentra mai degrabă pe practica stoică fundamenta[ă a concentrării pe ceea ce este aici şi acum şi pe amor fati, ca atitudĺne de acceptare a sorţii care este stabitĺtă prin necesitate cauzaĺ'ă.

gI

sTaDIu ĐE cAz Naufragiu[ [ui Zenon Zenon, fondatorul stoicismului, era un comerciant fenician care provenea din portuI Citium din Cipru. Pe când avea treizecĺ de ani, sau ceI putin asa spune legenda, călătorea dĺn Fenicia către portul grecesc Pireu cu o încărcătură de purpură (porphural, făcută din melcuI marin murex, dar nava a eşuat, iar e[ şi-a pierdut încărcătura. A ajuns înAtena unde a devenit discipo[uI faimosu[uĺ cinic Crates şi şi_a petrecut următorii douăzeci de ani studiind cu cei mai importanţi fil'osof i ai [ocul.ui. Fără să-şi vadă nauf ragiut ca pe o catastrofă' ni se spune că ar fĺ mulţumit sorţii că [-a îndreptat către filosofie {',Bravo, noroace, că mă împingiastfeI către fĺtosofie!"J şi chiar ar fi g[umit: ,,Am făcut o călătorie fericită când am suferit na uf ra

giu[''

tDe s p

re vieţi le şi d octri nele...,Vl

l.

5J. Pentru

stoici, înţe[epcĺuneamoral.ă de fetuł. ce[ei dobândite de Socrate sau Zenon este nepreţuită şi cu atât mai preţioasă decât orice noroc. Unii autori antici pun ta îndoiaLăautenticĺtatea acestei poveşti, dar, indiÍerent că este corectă din punct de vedere istoric saU nU, este importantă prin exemp[u[ pe Care îLdă înceea ce priveşte ''dragostea

de înţetepciune" şi atitudinea de indiferenţă fitosof ică

înfaţa sorţii potrivnice. Cinĺcii trăiau aidoma Unor cerşetori şi poate că lui Zenon i s-a părut normaI ca' nemaiavând nimĺc, să adopte stilut tor de viaţă simpl'u, iĺpsit de orice posesiuni, cu excepţia unei haine, a unui baston şi a unui săcu[eţ pentru mâncare' După cum Spuneau cinicii, sărăcia ar putea fi un mai bun profesor de fi[osofie decât că11iLe sau pre[egeri[e. 119

De aceea, metafora vasu[ui care naufragiază a fost adesea folosită înliteratura stoică simbolizând nevoia de a face faţă necazuri[or vieţii. De exemp[u, făcând trimitere [a un nauÍragiu precum ace[a suferit de Zenon' Epictet ie spune elevĺlor săi că ar trebui să se antreneze pentru a răspunde unor impresii precum aceea legată de faptul că ''vasuI s-a scufundat"' pur şi simplu, remarcând că vasuI s-a scufundat, fără a adăuga judecăţi de valoare şi fără a se plânge. Valurĺle metaforice ale sorţii ne pot afecta trupul şi ne pot lua toate posesiunĺ[e, dar nu pot afecta capacitatea raţiona[ă a minţii noastre, [ocu[ înţe[epciunĺişi al. virtuţii, înafară de situaţia încare [e permitem să facă asta.

EI

ĐË ŢţNUT MINTE

.

Voinţa tiberă şi determinismu[ ĺcompatibil'ism) Cicero ne asigură că stoicii nU eraU superstitioşi când vorbeau despre ,'soartă", ci, mai degrabă, foloseau un concept al. filosofiei Naturii sau Fizicii. Soarta stoică este, propriu-zis, conceptuI unui [anţ cauzaI care produce totu[ înunivers: ''Nu s-a întâmpLat nimic din ce nU Va fi şi' înacelaşi fe[, nu va exista nimic pentru care Natura să nu conţĺnă cauze care [ucrează pentru a produce exact ace[[ucru" |Despre divinaţie,|.125_16l. De fapt, stoicii erau ceea ce se numeşte ''compatibil'işti'' fitosofici: credeaU că evenimente[e sunt configurate strict de un lanţ de cauze ce merge până La începutuIuniversului, dar aceasta nu e incompatibiLă cu [ibertatea umană. Poate părea un e[ement de confuzie, însăeste o poziţie filosofică inÍluentă azi, pentru că se argumentează că [iberul arbitru şi determĺnismuI par incompatibiLe, din pricina unor probleme de timbaj. Atunci când vorbim despre Un om spunând că ar avea libertate înviaţa obisnuită, ne referĺm l.a faptuI că nimic nu-l'împiedică să-şi urmărească dorĺnţete. Nu există 120

nici o incongruenţă întrenoţiunea cotidiană asupra Libertătii şi noţiunea mai e[aborată care susţine că dorinţele şĺcaracteruI nostru sunt produse[e unor cauze, bazată pe asumpţia că toate lucrurile sunt determinate de necesitate cauza[ă. Doar când ajungem până acolo încâtsă susţinem

nu doar că suntem Liberi să acţionăm, cĺ pretindem să fim independenţi de orice cauză anterioară, abia atunci introducem înscenă noţiunea problematică de voinţă

metafizică, care este ceva ce stoic|i resping. Liber_

tatea de care sunt preocupaţi stoicii este aceea care provine din discĺptina practică sau aceea care provine din capacitatea de a înduragreutăţi, prin intermediul căreia ne putem depăşişi domina pasiuni[e iraţiona[e.

îNcËRcATt M EDtAT:Aici şi acum Mai târziu, vom [ucra maiîndetaliu exerciţii care presUpun mindfulness şi concentrarea atenţieĺ aici si acum. Pentru moment, să încercămsă dăm mai multă atenţie momentu[ui prezent înfeluril'e următoare: . De mai multe ori pe parcursuI zĺlei, încercaţisă vă readuceţi atenţia ta momentul prezent, înl.oc s-o lăsaţi să hoinărească înreverie, să rumege amintiri sau să-şi facă griji pentru viitor. . Dacă este necesar să vă gândiţi [a altceva, este înregul.ă, dar păstraţi momentul prezent înatenţia voastră, încercând să vă daţi Seama cum funcţionează mĺntea şi trupuI dumneavoastră -încercatisă fiti conştienţi de fiecare secundă care trece. . Dacă vă ajută, încercaţisă vă imaginaţi că vedeţi l.umea pentru prima dată sau că este uLtima dumneavoastră zi de viaţă şi concentrati-vă atenţia asupra felu[uiîn care actionaţi şi gândiţi moment de moment. ţ) E

121

"

Reamintiţi-vă că trecutuI si viitoruI sunt indiferente si că supremul bĺne sau eudaimonl'a pot exista doar îninterioą aici şi acum, înacest moment'

începeţiprin a face un efort pentru a petrece mai mu[t timp ziInĺc concentraţi pe ceea ce se întâmp[ă aici si acum, înspecĺaI pe gândurile şi aciiuni[e voas-

tre' Evaluaţi acest proces. Care sunt motivele pro şi contra pentru a face acest lucru? Cum aţi putea

obţine maĺ multe avantaje sau cum aţĺputea afl'a şi preveni dezava ntaje[e?

n

AMINTËŞTE-Ţţ!.

.

Argumentu[''teneşului" Majoritatea oameni[or răspund teoriei stoice a determinismului - ideea că absolut totul înviaţă se întâmptă ''înmod necesar aşa CUm seîntâmplă - spunând: ,,Ce rost mai are, atunci, să facem ceva, dacă totul este determinat?" Chrysipp a respins acest argument considerându-|. eronat, numindu-[',argumentuI [eneşu[ui", pentru că justifĺcă, de fapt, [enea, atât a trupu[ui, cât şi a minţii. Evenimente[e nu sunt determinate să se producă indiferent de ceea ce faci, ci, maĺ degrabă, odată cu ceea ce faci. Gânduril.e şi acţiuni[e ta[e sunt necesare ca elemente trebuincĺoase înLanţuL cauzal care formează universul. RezultatuI evenĺmentelor depinde şi de acţiunile tale" Evenimentete sunt sortite ca efect a[ cauzetor ce [e-au precedat, înfe[u[încare Un chibrit e sortit să se aprindă, dacă faci ce trebuie şi dacă nu-l' împiedică nimic să se aprindă. Stoicii vor să spună că soarta lucĺ_ează prin noi' aşadar chiar dacă există [ucruri

înviaţă pentru care trebuie să facem mari eforturi, faptuI de a face sau nu ace[e eforturi este unuI dintre factorii care ne determină soarta. Cititi acum aceste rânduri, ar spune stoicii, pentru că aţi fost aduşi aici de necesitatea cauza[ă. 122

Ceea ce sďîntâmplă mai târziu depinde de ceea ce se întâmp[ă acUm, pentru că nu sunteţi decât o mică rotĺţăîntr-oimensă masinărie a universu[ui' Totuşi,

alegeri[e dumneavoastră sunt ele înselerezultatuI unor [anţuri cauzale masive care aU începutcu mĺ[i_ arde de ani înurmă, când universut abia Iua nastere.

Contemptând ceea ce este ,,aici şi acum'' înanaliza pe care o face MeditaţiiLor [ui Marcus Aure[ius' Hadot se referă [a

o

scenă din binecunoscutu[ Íilm CercuL poeţilor dispă-

ruti Í1989),încare personajuI principaL, un profesor de literatură engleză, jucat de Robin WilLiams, îiface pe elevii săi să observe cu atenţie o fotograÍie veche care prezintă câtiva dintre foştii elevi aişco[i, acum morţĺdemu[t [Hadot, 1998).îiroagă pe unuI dintre ei să citească cu voce tare poemul 'To the Virgins, to Make Much of Time", de Robert Herrick, care a fost inspirat de temete morţii şi a[e trecerii, preluate din poezia antică romană. Să culegi mugurĺĺrozei cât mai poţi Căci timput, iată curge, Şiaceastă floare ce zâmbeşte azi Mâine de tot se stinge. EI compară aceste versuri cu dictonuI Carpe diem [''Trăieste cĺ.ĺpa!"}, un citat din poetuL roman Horaţiu, care a fost inf l'uenţat

atât de stoicism, cât şi de epicurianism. Contemp[area ce[or morţi si meditaţia [a caracteruI trecător aL vieţii era o strategie comună pentru gânditorii şi poeţiĺe[enistici, pentru a ne face să ne concentram mai bine pe ,.aici si acum Acest accent pus pe ceea ce este aici şi acum era un important exerciţiu psihologic înstoicism, înspecia[ înGândurile Lui Marcus Aurelius. Se leagă de toate cete trei discipline stoice' întrucâttoate judecăţĺ[e noastre curente, dorinţete şi acţiuniLe noastre ne sunt, înrealitate, [a îndemânăînorice moment. .

123

Cât despre inte[ect' îisunt indiferente toate ce[e care nu reprezintă activitătĺLe [ui; iar ce[e ce sunt activităţi[e lui sunt toate înputerea sa. Şi,dintre acestea, de fapt, eI acţionează numai asupra ce[or prezente, căci activităti[e sal.e, fie viitoare, fĺe trecute, sunt şi ete, încl.ipa de faţă' indiferente. tGâ nd

u

ri

către si ne..., Y l.32J

Oricum' conceptul de ''aici şi acum" pare să fie înmod

deosebĺt legat de fizica stoică şĺde retaţia cu Natura pe Care o imptĺcă. Hadot notează două benef icii particu[are ce decurg din fetul'încare stoicii se concentrează pe momentuI prezent. 1. GreutăţiLe devin mai suportabi[e, fiĺnd reduse [a o succesiune de momente trecătoare şi făcândU-ne să ne acceptăm soarta mai usor. 2. O mai mare conştiintă de sine |mindfulness} este raportată [a calitatea [virtuoasă sau vicioasă) acţiuni[or noastre curente. IHadot, 1998) Marcus redă explicit prima metodă spunând: ''Aminteşte-ţi apoi că nici viitoru[ şi nici trecutuI nu te copleşesc' ci întotdeauna numai prezentu[; şi că acesta se reduce, numai să îLdeł'imitezi si să-ţi convingi intelectuI de greşeala sa, dacă nu reuseşte să-[ înfrunte,aşa, simpLificat" ÍGânduri către sine..., Vlll.3ó}. E ca şi cum aţi spune: trebuie să trec prin greutăţile acestea cu fĺecare cl.ĺpă' Concentrându-ne asupra momentu[ui prezent şi refuzând să ne facem grijĺ pentru viitor, putem rezolva lucrurile pas cU pas şi putem depăşi obstacole care ar părea, altfel, copteşitoare. Strategia stoică de a privi izolat momentuI prezent pare să fie tegată îndeaproapede ceea ce Hadot numeşte ''definitia Íizică". Aceasta înseamnăcu[tivarea detasării ca[me a unui filosof aI naturii sau a unui om de stiinţă. Va trebui să descriem o situaţie saU un obiect făcând referire ia caLităţĺte [or obiective' dincolo de orice retorică emoţiona[ă sau judecăţi de valoare, şi să ajungem [a o ',reprezentare obiectivă", phantasia kataleptiké. [Vom discuta într-una[t loc înlegătură cu ''discip[ina judecăţii".) Totuşi, înspecia[înscrierile lui Marcus Aurelius, aceasta presupune un fel de ',metodă a divizĺunii", care înseamnădescompUnerea situaţiei de analizat înaspecte şiîncomponente individua[e. 12Ą

Acesta este unul dintre aspecte[e fundamenta[e care privesc transformarea fizicii sau a ,.Íil'osofiei natura[e" într_oformă de terapie psihoLogică. Marcus observă că, dacă l.uăm si dĺsecăm un dans seducător şi îtdespărţim înpărţiLe componente, îşi pierde puterea de a ne vrăji. Atunci când ne trezim copleşiti de îngrijorare sau de greutăţi' putem, înace[aşifet, să ne ocupăm de dificu[tăţi[e cu care ne-am întâtnitpe rând, privĺndu-[e mai obiectiv. într-adevăr, ar trebui să ne îndreptămcu mare atentie către toate procese[e pe Care l'e întâ[nim, cu exceptia virtuţii şi a aĹtor bunuri, şi să l'e divizăm înpărţil'e componente până ajungem [a punctulîncare putem privi lucrunile înmanieră detaşaiă. Un'aL doiLea avantaj pentru care cineva ar dorĺ să se concen-

treze asupra prezentului este acela că, astfel, îşipoate spori

experienţa faptu[ui de a fĺ conştient de sine. A[tÍe[, tindem să Íĺm

copteşĺţide gândurite noaStre despre trecut şi viitor şi să pierdem legătura cU momentul prezent. Seneca rezumă acest lucru într-unpasaj superb încare observă, cu profunzime, că cea mai mare parte a suferĺnţei umane vine din rUmegarea continuă a gânduri[or despre trecut şi din îngrijorări[e cu privĺre [a viitor si că nimeni aproape că nu-şi limitează grijile

La

momentuI prezent:

Fiare[e să[batice_fug de primejdiite pe care te văd; după ce au fugit se simt însiguranţă; noi însăne temem şi de viitoą şi de trecut. tEpisto\e'.., V, p. 45)

Pentru stoici, binele nu poate exista decât ''aici si aCUm pentru că aici începacţiuni[e noastre vo[untare. Cu toate acestea, totul înviaţă conspiră ca să ne facă gânduriLe să hoinărească. Cu cât se întâmplăasta maĺ des, cu atât suntem mai puţin conştienţi de noiînsine ÍmindfuIll şi cu atât mai Lipsiţi de minte devenim ÍmindLess). Majoritatea oameni[or încearcăsă obţină fericirea pe căi ocolite, prin intermediut unor [ucruri exterioare pe care speră să l.e obtĺnă înviitor. Prin contrast, stoicii vor să obţină fericirea încercândsă devină buni acum, pentru că aceasta este singura cale şi cea mai directă către eudaimonia. Bazându-ne atenţia pe ceea ce se află aici şi acum, putem face fată cU succes provocării de a accepta lucrurile ,,indiferente" cu bunăvoinţă, întĺmp ce cu[tivăm întel.epciunea ,

125

şi dreptatea prin acţiuni[e noastre. Terapia stoică a pasiuni[or cere, prin Urmare, o atenţie continuă şi intensă pentru experi_ enţa noastră de f iecare ctipă" ŢlNuT MINTE HB ĐE,,Aicişiacum"

.

Stoicismul antic a fost, cât se poate de limpede, o filosofie a l'ui ''aĺci şi acum", deşi modernii asociază mu[t mai des această atitudine cu fi[osofii[e orienta[e, înparticu[ar cu budismu[. De altfe[, expresia ,'aici şi acum" provine dintr-un echivalent latinesc: hic eŕ nunc. ExerciţiuL de a trăi f iind atenţi [a momentul prezent este subliniat şi susţinut de-a l.unguI Gândurilor [ui Marcus AureIius. Pentru stoici, trecutu[ şi viitoruI sunt ĺndiferente, pentru că nu sunt sub controtuI nostru' deci ''bine[e" şi ''răut" se pot găsi numai în prezent. Oamenii depăşesc anima[e[e prin capacitatea lor de se gândi [a trecut sau de a planifĺca viitoru[, prĺn intermediuI gândirii şi at tĺmbajul'ui. Totuşi, făcând acest lucru putem ajunge uşor să negtijăm [ocuI natural' al' voinţei noastre, care este înprezent, unde îşiare originea virtutea. Stoicii se antrenează, aşadaą să_şi mentină atenţia asupra momentu[ui prezent, de regu[ă încercând să-şi amĺntească faptuI că ar putea muri a doua zi si căutând să f ie înprezent şi să-şi obţină Fericirea ,,aici şi acum". Cu alte cuvinte, cel mai important lucru din Univers este îninterioruI tău.

D E îNcERcAT I M ËD IAT: Divide şi cucereşte! încercaţisă faceţi acest exerciţiu încâteva situaţii diferite' pentru a vedea dacă puteţi să vă modificaţi răspunsurile emoţionale defalcând lucrurile înpărţile Lor componente şi privindu-Le mai detaşat.

126

1. lnchideţi ochii şi gânditi-vă

[a o situaţie recentă în care aţi avut emoţii puternice despre care credeţi că ar fi mai sănătos să [e schimbaţi. 2' Descrieţi experienţa verba[, fără a face judecăţĺ de valoare şi fără a folosi un timbaj emoţiona[; imaginaţi-vă că sunteţi asemenea unui om de stiintă care încearcă să observe situaţia dintr-o perspectivă imparţia[ă şĺdetaşată. 3' Divizaţi situaţia înpărţi componente şi încercaţi să vă gândiţi [a ele una câte una' separat' defa[când [ucuri[e înelemente individua[e; de exemp[u, mirosuI unei mâncări, diferiteLe feturi de pe o farfurie, cu[oril"e etc. 4. Analizaţifiecare dintre aceste elemente luate separat si puneţi-vă apoi întrebareadacă se justĺÍicăfelu[încare vă simteati? 5. Concentraţi-vă să consideraţi fiecare element ca fiind absolut .,indiferent" pentru eudaimonia.

Dacă e[emente[e componente a[e unei sĺtuatĺi, luate unul câte unu[, sunt suportabiLe, de ce ar trebui să fie copleşitoare aceste elemente puse [a un [oc? Continuaţi să practicaţi analiza lucrurilor înacest fet, menţinând practica mai mu[t, dacă este cazu[, până când acest exerciţiu va deveni mai usor si mai familiar.

n

AMINTEŞTE-Ţ'! .. Conceptul stoic de libertate Este un paradox stoĺc larg răspândit că înţeleptuLeste [iber indiferent dacă este închissau exilat de un tiran puternic. Acest dicton era verificat Írecvent pentru că f ilosof ii antici erau adesea închişi,exiLaţi şi chiar executaţi! Libertatea omu[ui cu adevăratînţe[eptstăînaceea că îşiurmează natura raţionată' face ce se află sub controlul său şi e înacord cu înţelepciunea şi virtutea' E[ nu vrea decât să trăiască înţelept,adaptându_se [a

evenimente într-omanĺeră congruentă cu înţelepciunea şi nimic nu-[ poate împiedica să facă asta. Este doar o a[tă oportunitate de a exersa vĺrtutea, care este singuru[ lucru pe care şi-[ doreşte înviaţă. AstÍel, conform stoici[or' Un om este liber dacă nu este robuI dorĺnţe[or sa[e. Totuşi, dacă nu vom dori decât lucrurile care se află sub controlul nostru, atunci nU Vom simţi niciodată Írustrare' ĺar [ibertatea

noastră va fi garantată indiferent de circumstanţe. Dacă vom dori, dimpotrivă, [ucrurĺ care nU sunt sub contro[uI nostru, atunci vom deveni sc[avii dorinţe[or şi pasiunilor noastre. Mai rău' dacă cineva va controla ceea ce ne dorim, atunci vom deveni literatmente sclavii acetor oameni. Majoritatea oameni[or pot fi controlaţi de tĺrani, care [e pot ameninţa vieţil.e sau [e pot [ua proprietăţite şi toate [ucruril.e pe care şi-ar dori să [e păstreze. Totuşi, înţeLeptuLperÍect înţetege că aceste [ucruri sunt ''indiferente"' aşa că tĺranii nu pot lua nimic din ceea ce îşidoreşte înţeLeptuLşi nici nu-[ pot expune [a ceva de care să se teamă.

Đragostea de soartă şi acceptarea bucuroasă Epictet descrie pentru elevii săi Un proces întrei stadii privind discip[ina dorinţei. Et sub[iniază necesitatea ca stoiciĺ să se antreneze serios sĺsă adere [a principiile doctrinei, bazându-se pe anumite fraze preconcepute pe care să Le aibă La îndemână zi şi noapte. Ar irebui scrise, anatizate şi dĺscutate până ajung să fie memorate şiînţelese.Ar trebui să ne imaginăm înmod repetat posibitete catastrofe care ne pot atinge înviaţă' lucruri de care se tem cei mai mu[ţi oameni, şi astfel' să ne pregătim dinainte pentru ele. Apoi, dacă se întâmpiă unul dintre lucruri[e acetea pe care [e numim ''ĺndezirabile , ne Va veni imediat gândul că nu ne-a prins pe nepregătite, iar asta Va usura mult povara. În

orice caz' este de mare ajUtor să poţi spune ',ştĺucă fiui care

mi s-a născut era muritor". [0 zicată cunoscută, atribuită mai multor înţetepţi.)Pentru că asta vei spune şi, înacetaşi fet, ''ştiam că eu sunt murĺtor", sau ''ştiam că sunt vuInerabi[ [a exi[", sau ',ştiu că pot f i trimis [a închisoare"' IDiscursuri,3.2Ąl

Discutăm mai pe t.arg despre ĺmportanţa pe Care stoicii o dau anticipării acestor [ucrurĺ încapitotut privind ',prevederea adversităţitor"' daą până atunci, î[urmărim pe Epictet spunându-[e elevilor [ui cum să se poarte atunci când apar necazuri[e. lată trei paşi pe care îirecomandă: i. Spune-ţi că ai anticipat deja că ţi se poate întâmplaun astfel de necaz: ,'Ştiam că fiut meu este muritor". 2. Reaminteşte-ţi mereu că lucrurile care nU ţin de tine sunt indiferente înCeea Ce priveşte eudaimonia: ,,Acest lucru este exterior şi nu mă poate răni cu adevărat". 3" Epictet a SpUs că pasuI aItreilea este cu adevărat decisiv: trebuĺe să vă spuneţi că eL v_a fost realmente trimis de Soartă sau de Zeu şi determinat de o ţesătură de cauze care alcătuieşte un înireg,de exemplu: ''Dacă asta e voia Naturii, atunci fie!"

Disciplina dorĺnţei culminează cu acceptarea voluntară a l.e consideră bune sau re[e. Stoicii cultivă, indubĺtabiL, '.indiferenţa faţă de lucrurĺ[e indiferente" şi vorbesc despre primĺrea [or cu pietate şi chiar cu bucurie, Ceea ce pare, [a prima vedere, o contradĺcţie. Hadot exptică această situaţie înfeluI următor: evenimente[oą indiferent dacă majoritatea oamenilor

Din moment ce un eveniment extern este indĺferent nu şi

depinde de mine, mă pot aştepta ca un stoic să-[ trateze cu indiferenţă. lndiferenţa însănu înseamnă răcea[ă. Dimpotrivă: de Vreme ce un astfel de eveniment e parte dintr-un întregcare Se iubeşte pe sine şi din moment ce este uti[ şi dorit de acesta' va trebui să-[ vrei şi să-t primeşti şi tu. În acest fe[, voinţa mea se va identifica cu vointa divină care a dorit acest eveniment. A fi indiferent faţă de [ucruri indiferente, adicě lucruri care nu depind de mine - înseamnă'

până ta urmă, a nu face o diferenţăîntre ele: să [e iubim pe toate înmod egal., aşa cum Natura sau întregul[e produce cu o dragoste ega[ă. IHadot, 1998]

Marcus vorbeşte despre găsirea satisfacţiei înevenimentele externe care vin peste noi, să l'e ''întâmpinămcu bucurie", să [e ''acceptăm cu p[ăcere". Să ''te ĺubim" şi să dorim să se întâmpLe aşa CUm au fost determinate de soarta noastră. Hadot compară această atitudine cu conceptuI nietzschean de arnor fati, care înseamnă dragoste fată de propria soartă: Formula mea, pentru ceea ce este măreţ înoameni' este arnor fati: sá nu vrei să ai nimic a[tfe[, nici înaintea ta, nici înurma ta, nici înîntreagaveşnicie. Numai să ştii să suporţi ceea ce este necesar şi cu atât mai puţin să-t ascunzi - orice ideal'ism este ipocrizĺa înfaţa necesităţii _ ci să-L iubeşti. INietzsche, Ecce Homo, Dacia, Ctuj-Napoca, 1999,

trad' M. lvănescu}

Nietzsche descrie această atitudine ca fiind legată de un alt exerciţiu care se bazeazá pe Fizica stoică, contemp[area întregu[ui sau ,,privirea de sus". Aşa cum mă învaţănatura mea cea mai intimă' tot ceea ce este trebuincios' privit de sus şi prin prisma unei economiisuperioare este, totodată, şi ceea ce este necesarîn sine şi nu trebuie doar suportat, ci şi iubit...,Amor faťi: aceasta este natura mea cea mai intimă. ĺNietzsche, Cazu!Wagner, Humanitas, Bucureşti, 2004, trad. Alexandru Leahu}

Înatt Loc, Nietzsche Spune că, atunci când ne dectarăm complet satisÍăcuţi cu întreguIfie şi o singură clipă, înacel' moment spunem '.Da" întregiiexistenţe şi nouă înşine,iar asta înseamnă să formăm întregu[existenţei printr-un singur act etern. Această poziţie seamănă cU cea exprimată într-ofrază criptică atribuită tui Chrysipp: ,,Dacă Un om este înţe[eptfie şi o singură ctipă' nu va fi cu nimic mai puţin fericit decât aceia care sunt înţe[epţio veşnicie'' [înPlutarh , Despre concepţiile Comune, Vlll.10ó2 a.].

130

$

ĐE ŢÍNUT MĺNTË "

Amor fati, [a Nietzsche Pierre Hadot preia conceptul latinesc amor fati, care

înseamnă dragostea faţă de propria soartă' de [a filosofuI german de secol al. XIX-tea, Friedrich Nietzsche. Nietzsche a fost profesor de fitotogie clasică şi, probabil', a inventat sĺntagma de unuI singur. Deşi stoicĺi nu par să fi folosit eiînşişisintagma, ea pare să surprindă foarte bine spirituI filosoÍiei [or. Desigur, fĺ[osofia lui Nietzsche nu este simi[ară cu a stoici[oą deşi vom mai mentiona câteva asemănări întreele. Noţiune a de amor faŕi surprinde atitudinea fundamenta[ă de acceptare a stoicil'oą care este centra[ă pentru discipl'ina dorĺnţei' Înţeteptutare Un sentiment de pietate şi de reverenţă faţă de întreguI Universului si, deşi face ceea ce crede că este potrivĺt înfiecare situaţie, fapt care cere uneori mu[t curaj şi autodiscip[ină, reuşeşte, de asemenea, să accepte orice se întâmptă cu inima uşoară. Este absurd să spuĺ că înţeleptulva accepta cu bucurie chiar şi moartea propriu[ui copil. Pare mai înţel'eptsă spunem că eI va accepta existenta ca întreg,chiar dacă se Vor întâmpla şi evenimente pe care majoritatea oamenĺlor [e-ar cataloga drept ,'re[e" şi chiar ',catastrofa[e".

DE îNcERcAT IMEĐtAT: Exerciţii stoice de acceptare încerca1i, Vreme de două minute, să practicaţi exer_ ciţiui stoic aI acceptării radica[e a [ucruri[or aşa cum

sunt' şi nU cum v-aţi dori să fie. Poate fi, înacelaşi

timp, raţĺona[ şĺsănătos să ne dorim ca l.ucruri[e să f ie într_unanume fet înviitoĺ dacă soarta va permite acest tucru. Cu toate acestea, nu vom putea schimba trecutu[ şi ce s-a întâmplatdeja. Putem influenţa doar viitorul până într-unanumit punct' schimbându_ne

131

acţiunĺ[e si gânduri[e actua[e. Concentraţi-vă, aşadaą pe ideea că nu mai puteţi schimba trecutul şi că vii_ torul s-ar putea să nu arate cum v-ati dorit. încercaţi următoruI experiment menta[: 1. lmaginaţi-vă că universuI a fost proiectat să ne pună înÍaţa unor provoCări din când în când, ca o formă de terapie prescrisă de Zeus, întrucât numai aşa se poate progresa pe calea Fericirii, acceptându_ie si răspunzând înmod corespunzătoą înacord cu virtutea.

2. înmod simitar, imaginaţi-vă că ategeţi inconstient, înîntreguI său, soarta proprie, pentru a putea să învătaţişi să creşteţi.

3. încercaţisă meditaţi [a ideea că evenimentele şi răspunsu[ [a e[e n-au putut fial'tfet, ciau fost cu totuI determinate de tegiLe naturii; cum ar spUne stoicii, nu dep[ângem ĺnabilitatea copii[or de a vorbi pentru că o vedem ca fiind natura[ă şi' înace[aşi fe[, nu are rost să fim dezamăgiţi de nenorocuI presupus de soartă, înorice caz nU mai mu[t decât de faptul că nu avem aripi.

4. Spuneţi-vă că nimicînviată

nu contează, înafară de răspunsuI nostru voluntaŕ [a evenimente, pe Care' prin definitie, îlputem accepta înorice c[ipă; acceptaţi orice altceva, orice este corporaI

sau exterior şi consideraţi-[e indiferente, trivia[e, gânditi-vă [a capacitatea de a [e depăşi prin mărinimie, care începechiar cu această atitudine de acceptare. încercaţisă descoperiţi şi al'te modurĺîncare puteţĺ exersa atitudinea de acceptare filsofică si puneţi-[e în practică de câteva ori pe zi.

132

ÄMINTEşTE"Ţţ! .. GI Acceptarea este resemnare nu

Cei mai mulţi oameni confundă acceptarea cU resemnarea. Stoicii antici nU eraU nişte mototoli. ModeluL lor mitologic era totuşi Heracle, cel care a îndeptinit cele douăsprezece munci cu un curaj legendarşi dând dovadă de o capacitate serĺoasă de a înduragreutăţi[e. Regete Antigon a[ Macedoniei a fost unul dintre cei mai puternici l'ideri militarĺ ai perioadei sa[e, iar Perseus, unuI dintre elevii preferaţi ai l.ui Zenon' şi-a dat viaţa apărând regatuI său. Cato a devenit erou pentru toţi romanii, înspeciaI pentru ultimii stoici, după ce a condus rămăşiţete armatei republicane prin deşertul african, înfruntând pentru ultima oară tegiuni[e tiranu[ui lulius Caesar. Marcus Aure[ius a fost, probabit, ceI mai puternic conducător militar şi potitic aIvremii sa[e şi şi-a condus înmod repetat armatele împotriva cete[or barbare de invadatori. Literatura stoică este ptină de alte exemple de eroĺsm' După cu vom vedea mai târziu, angajamentul stoic este acela de a face înlume ceea ce este potrivit, ca parte a unei ',discipline a acţĺunii".

u

PUNcţţ PRlNc'PALţ

.

Discip[inarea dorinţelor şĺa aversiunii este

iegată, înmod specia[, de terapia stoică a pasiunitor şi de acceptarea lucrurilor care nu se af [ă sub controluI nostru, ca f iind

. .

parte din întreguInaturii' ContemP[area a ceea ce există aici şi acum este parte a practicii stoice şi se [eagă, înprincipa[, de discip[inarea puterii. Amor ŕaŕi sau a dori şi a accepta bucuros soarta ca etement fundamentaI aI practicii stoice.

TE

PASUL URMĂToR După ce am discutat ,'pasiuni[e iraţionaLe'', înurmătoruI capitoI vom privi mai îndeta[iu atitutĺdini[e stoice

faţă de sentimentele sănătoase de dragoste şi de

prietenie. Dimensiunea socia[ă a stoicismu[ui expLică de ce stoicii nu sunt insensibili şi inerţi ca o piatră. Filosof ia [or se bazează pe conceptuI fundamentaI de .,afecţiune natura[ă", baza fil.antropiei stoice.

5. DRAGOSTE, PRIETENIE

ŞlîNŢELEPTULlDEAL

Din acest capitol, veţiînvăţa: . că modul stoic de viaţă nu este tipsit de emoţie şi cum au încercatstoicii să cuttive ,,afecţiunea

. .

naturată" şi ,.prietenia" faţă de întreagaomenire; că stoicii definesc frumuseţea ca fiind mai degrabă o caracteristică a caracteru[ui, decât o chestiune de înfăţişareexterioară; cum privesc stoiciiînţeteptutipotetic ideat şi ''virtuţite" figuriLor exemptare' pentru a emu[a atitudinĺte şi comportamentu[.

Desi virtuţi[e formează Un cor armonios si nĺci una nu este mai bună sau maĺ cinstită decât alta, există totuşi unel.e care se potrivesc mai bine unora dintre oameni. Mărĺnimia se potriveste tuturor muritori[oą chiar şi celui mai umit. Căci ce este mai ptin de măreţie sau mai eroic decât săînfrunţio soartă potrivnică? lSeneca, De cIementia, 3.lll, înScrieri fitozofice aLese, Minerva, Bucureşti, trad. Pau[a Băl.aşa, E[ena Lazăą Nicolae Mircea Năstase, Svetlana Sterescu} Dacă vei vedea un om netemător dinaintea primejdiitor' [iber de patimi, fericit întrenenoriciri, senin înmijlocuI furtuni[oĘ care priveşte la ceil.a[tĺ oameni din îna[turişi ta zei de [a egal [a ega[, nu te va cuprinde oare un sentiment de respect pentru et? [Seneca, Epistole...,l, 41ll

135

H

AaŢ0EVALUARË . " Atitudini stoice către ceila[ţi înaintede a citi următoruI capitol.' eva[uaţi înce măsură sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, pe o scară de ta 1 [a 5, apoi reeva[uaţi enunturi[e după ce aţi citit şi ati asĺmilat conţinuturi[e' 1. Ceea ce face o anumită persoană să fie frumoasă este, mai degrabă, caracteruIei, decât înfăţĺşareaexterioară. 2. A iubi cu adevărat pe cineva înseamnă să acceptăm pe deplin ideea că am putea să-[ pierdem. 3. Este important să ne gândim [a ce-ar face sau ar crede un înţeteptideaI atunci când întâLneşte diferite prob[eme înviaţă.

Stoicismut şi filosofia iubirii ldeea popu[ară e că stoiciivechi aspirau să devină raţiona[i ca un robot SaU ca Mr. Spock, din Star Trek. Totuşi, dacă se va dovedi că aceasta este o concepţie greşită? Cum ar fi dacă a depăşi ',pasiuni[e" nesănătoase şi iraţionaLe arînsemna să ne cultivăm emoţĺile raţiona[e şi sănătoase? Etica sioică se baza pe experienta natura[ă a ,,afectiunii familia[e" pe care oamenii si alte animale o sĺmt pentru progeniturile [or. Putem să ne apropiem de etica stoĺcă [a fel cum ne-am apropia de o filosofie a dragostei, a afecţiunii natura[e si a prieteniei. După cum

a

m văzut,

termenu[,'f ilosof ie" Íphilosophialînseamnă

,,dragoste de înţeLepciune",iar stoicii au preluat această expresie litera[. Pńilia poate f i tradus prin .,dragoste", ',afecţiune saU

,'prietenie". Pe măsură ce se maturizeazá, oamenii dezvoltă o tot mai mare faţă de propria natură raţionaLă. Încercăm să ne păstrăm caracterul, nu doarvietil'e, şisă prosperăm şi din punct de vedere psihologic, nu doar fĺzic. Acest proces este [ăsat incomplet de natură şi scopuI vieţii este, astfel, de af initate

13ó

a-[ completa înmod volunta1 progresând către înţelepciunea perfectă şi virtutea ce reprezĺntă ideaLul' înţeLepciuniistoice. Stoicii se referă [a această excel'enţă şi La această prosperi_ tate ca [a ceea ce este cu adevărat şi demn de a fĺ iubit. Zenon SpuseSe în[ucrarea sa, RepubLica, că numai cei care au înţe[epciune şi aLte virtuţi pot fi numiţi cetăţeni adevăraţi, prieteni, rude, iar cei cărora [e lipseşte înţelepciuneasunt condamnaţi să fie numiti ',epitetele de inamici, duşmani, sclavi şi străini unii de al'ţiii' părinţi faţă de copii, fraţiiîntrefraţi, prieteniiîntre prieteni" ÍDespre vieţile..., Vll.32]. Cu toate acestea' stoicii aspiranţi, înciuda nebuniei sau a imperfecţiunii [oą vorviza orĺcum dragostea pentru virtute, înţeleasăca sUpremUL bine. Mai mutt, atunci când întâ[nim atţi oameni care posedă virtutea, după cUm SpUne Cĺcero, ,,afecţiunea noastră naturală" este stârnită de ',tumina stră[ucitoare a bunătăţii şi a exce[enţei" core[ată cu a[ lor caracter. Chĺar dacă nu i-am întâLnitniciodată încarne şi oase, ci doar am auzit de ei, suntem atraşi de cei buni şi înţel'epti si SUntem stimu[aţi de exemp[u[ [or.

Pentru stoici, singure[e fiinţe cu adevărat vĺrtuoase sunt Zeus şi înţeLeptuLidea[. Totusi, deşi majoritatea oamenilor nu îndep[inescstrict criterii[e cerute de virtutea stoică, ei pot zări totuşi frânturi din ea. Stoicii, înspeciaI cei din perioada imperia[ă romană, credeau că putem învăţadin contemp[area exemp[e[or de virtute chiar şi printre inamĺcĺinoştri sau printre filosof ii din şcoti[e riva[e. Afectiunea natura[ă se extinde [a întreagaomenire, chiar şĺcătre ceĺ nebuni sau vicĺosi, pentru că şi ei au încomun cu restuI oamenil.or raţiunea şi seminţe[e virtuţii. Aşadaą stoicii împreunăcu ceitaLţi oameni Vor prospera, vor învăţaşi vor trăi armonios, dacă soarta [e va permite. După cum am văzut, Marcus Aurelius îşispune tot timpul" că trebuĺe să iubească omenirea întreagă şi îşiLaudă profesoru[, pe Sextus din Cheronea, pentru ''faptul' de a rămâne catm şi, în acelaşi timp, foarte afectuos" ÍGânduri către sine...,l.9|. Epictet [e_a spus elevilor săi că perspectiva gresită comună potrivĺt căreĺa stoicii ar trebuĺ să fie Lipsiti de emoţiĺ' să aibă inimide pĺatră sau de fier, este subminată de ''discipLina acţiunii'', înspeciaI de feLuLîncare se raportează [a afaceriLe famiLiaLe şi socia[e. Şcoa[arival'ă a l'ui Epicuą care nega existenţa 137

unei frăţii unĺversa[e a oamenĺ[or, căuta [iniştea şi eIiberarea

de suferinta emoţiona[ă tapatheia) prin evitarea responsabilităţiĺsocia[e si prin [imitarea [a un cerc restrâns de prieteni.

Stoicii, prin contrast, credeau că suntem înmod fundamen-

taL f iinţe socia[e, care simt o ''afecţiune natura[ă" si o ''afinitate"

faţă de toţi oamenii. Aceasta forma baza pentru ''fi[antropia" stoică, dragostea raţiona[ă pentru toţi oamenii, compatrioţi ai Universu[ui, ,,cetatea cosmică", adevărata semnĺficaţie a cosmopolitismului. Un om bun ,va arăta dragoste faţă de toate ce[e[alte fiinţe umane, va arăta bunătate, dreptate, btândete si grijă faţă de vecinii săi", precum şi pentru oraşul si binele cetăţĺĺsa[e [Musonius Rufus, PreLegeri, 14ll. Desiguç alţi oameni îmisunt exteriori şi, de aceea, virtutea lor nu este binele meu şi nu poate contribui direct [a Fericirea sau [a eudaimonia mea - până ta urmă, aceasta este treaba [or' nu a mea. Totuşi, printre [ucruľ_i[e externe, care sunt indiferente,

virtutea altora reprezintă totuşi un caz specia!' Stoicii erau dispuşisă-i numească pe aLţii,'buni", dar nuînsensu[încare ceva

poate fi bun pentru mine sau util. De asemenea, stoicii nu par să

obosească vreodată să dea exemple de oameni buni.

Bunătatea văzută ta aLţii atrage înmod natural afecţiunea şi prietenia noastră, nu pentru că ne-ar aduce vreun avantaj materia[, ci pentru că ogLindeşte posĺbitităţil"e noastre de a atinge vir_ tutea şi poate fi iubită pentru ea însăşi.De exemplu, omul de stat roman LaeIius lnţeLeptuL, renumĺt pentru exemp[ara sa prietenie cu Scipio Af ricanuI cel Tânăr, a studiat f ilosof ia stoică cu maestrii Diogene din BabyLon şi Panaetĺus. Într_undialog numit Dećpre prĺetenie, Cicero îLînf ăţişează spunând că ''nimicînîntreaga[ume nu este pe atât de depiin înconformitate cu Natura ca prietenia adevărată", o afinitate profundă întresentimente[e şi vatoril'e a doi oameni, întreţinutăde dragoste şi de afecţiune reciproce. lnainte să devenim noiînşinebuni şiînţeLepţi'spune Laelius, a avea prieteni buni siînţeLepţiînseamnă a avea cel mai de preţ dar dĺn [ume, cel mai valoros dintre tucrurile externe. Seneca a scris că înţe[eptul,''chiar dacă îşieste îndeajuns'tot doreşte să aĺbă un prieten" ÍEpĺstole..., |, 9}. Et poate trăi fără prieteni, dar preferă să n-o facă. Astfel' înţeteptutpreferă să aibă cât mai mu[ţi prieteni cu putinţă, pentru că dispune de afecţiune 138

natura[ă pentru toată omenirea, deşi nU are nevoie să facă asta pentru fericirea proprie. Anima[e[e luptă pentru resurse care nu se găsesc din abundentă, cum ar fi hrana. Prĺn contrast, nimeni nu ne poate lua bunătatea sau întelepciunea, care nU se împuţineazănici când sunt împărtite cu aLţii. Stoicii privesc majorítatea [ucruri[or pentru care Se [uptă oamenii cu detaşare dau voie să-i iubească chiar şi pe aceia şi cu indiferentă şiîşi care sunt nebuni si vicioşi. 0 asemenea fi[antropie nu trebuie să fie superficiată' ci trebuie să-i iubim pe ceitaLţi din adâncuIinimii şisă ne bucurăm de binele făcut dezĺnteresat, căutând virutea ca pe propria răsptată. Le facem cel mai mare bine oamenilor dacă îiajutăm să trăiască armonios, fără conflicte, şi dacă îiajutăm să pună umăruI măcar puţin l"a construirea ace[ei Repub[ici stoice ta care vĺsa Zenon, o comunitate de prieteni ituminaţi. întrucâtpreţuiesc virtutea ca fiind cet mai mare bĺne înviaţă, stoĺcii îşipot iubi până şi ĺnamicĺi, pentru că, dacă ar fi oameniînţel'epţi,nu [e-ar mai purta duşmănie. într-adevăądeşi afecţiunea aŕ trebui înmod normal păstrată pentru frumuseţea virtuţii, stoĺcii o extind şi [a oamenii tipsiţi de virtute şi care se pot purta ca nişte inamici, pentru că avem cU toţii raţiune şi seminţe[e virtutii. Este specific omului să-i iubească chiar şl pe cei care comit greşeli. Şiaceasta se rea[izează dacă te gândeşti, în acelaşi timp, că sunt rude cu tine si că greşesc din cauza neştiinţei sau fără voia Ĺor; că, înscurt timp, amândoi veti fi morti şi,înaintede orice, că nu ţi s-a adus nici un prejudicĺu,

fiindcă partea conducătoare a sufletu[ui tău nu a devenit mai rea decât era înainte. ÍGânduri către sine...,Yll.22)

într-unanUme sens, stoicii îivedeau pe oamenii vicioşi nesăbuiţi ca pe niste copii care trec printr-o criză de isteşĺ rie. Nu înţetegpropriu-zis ce fac şi nu are nici un sens să ne mâniem pe ei. Cum este să ai afecţĺune natura[ă? Nu aceea care se îndreaptăspre retaţii întâmptătoare, ci către întreaga omenire? A fi cu adevărat philantropos [f itantrop, iubitor de oameni}, să nu_i batjocoreşti, să nu_i urăşti, să nu fĺi I'ipsit

139

de răbdare, să nu-i priveşti de sus; să-i priveşti cu dragoste pe cei care aduc cele mai mari neajunsuri, pe cei care sunt cu precădere f urioşi pe ei însisişi mai ales înmomentul în care sunt furioşi. [Shaftesbury, 2005]

Shaftesbury compara filantropia stoĺcă cu atitudinea uneĺ mame ţ9rijorate saU a unei surori medica[e pentru un copĺ[ bo[nav. lntr-adevăą pentru stoicĺ' ''afecţiunea naturată" [pńilostorgia| a părinţitor pentru copiii [or este de maximă importanţă. De exemplu, Musonius a susţinut că, prin stoicism, departe de a deveni insensibilĺ, ar putea căpăta o afecţiune mai profundă pentru progeniturile [or. ,.Cĺne, înafară de o mamă, şĺ-arputea iubi copiii mai mu[t decât propria viaţă?" tPre\egeri,3) lntr-un SenS, a devenistoicînseamnă să aiafecţiune natural.ă pentru prieteni şi famil"ie, înacord cu înţe[epcĺuneaşi virtuiea. Mai mul't, cred stoicii; această atitudine ar trebui extinsă către toată omenirea, într-oatitudine generalizată numită fi[antropie sau dragoste pentru întreaga umanitate. Această noţiune, prin care stoicismu[ propovăduieşte un simţ extins aI dragostei şi aI afecţiunii intră încontradicţie directă cu concepţia popuł'ară despre stoici, cum că ar f i l'ipsiţi de sensibi[ĺtate, nu-i aşa?

BI

DË ŢINUT MÍNTE .

,,Afecţiunea natura[ă" şi''afĺnitatea" sau ,,tuarea înposesie" înstoicism, dragostea şi prietenia sunt concepte importante, înspeciaI ce[e [egate de philostorgla, un sentiment experimentat întremembrii apropiati ai famil'iei, tradus uneori prin ''afecţiune natura[ă" sau ,,afecţiune fami[iată"" Stoicii încercausă-[ urmeze pe Zeus, tatăl'întregii omeniri, care posedă înţelepciunea deptină, este drept şi se apleacă piin de afecţiune paternă către noi, copiii săi, şi care era, pentru ei' un ''zeu a[ prieteniei" şĺun ,,protector aI fami[iiLor". Pe măsură ce afinitatea tor cu raţiunea perfectă creşte, afecţiunea natura[ă se extinde' încazuI filosofi[or, [a o atitudine de fi[antropie

sau de dragoste pentru întreaga umanitate. )ikeiosis 140

este Un a[t termen grecesc pentru care nU există tra-

ducere românească. Înseamnă,lĺtera[' să aduci ceva în casă. Aceasta înseamnă''a ĺntra înposesie", a deveni proprietaruI unui lucru. Pe de attă parte, acelasi termen s-ar putea traduce prin ,,afinitate", predispozitia pe care o avem de a fi atasaţi de propriil'e progenituri şi de rudele de sânge. Putem vorbi despre acest fenomen ca despre un proces naturaI de identificare psihotogică cu aceia pentru care simţim afecţiune. Ne naştem cu afĺnitate natura[ă pentru trupuri[e noastre si, atunci când ne reproducem, pentru odrasl'e[e noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce dobândim tot maimultă afecţiune, ne putem identiÍica tot maimu[t cu ratiunea proprie, dar şi cu umanitatea ca întreg.Cu toate acestea, cei mai mu[ţi oameni rămân alienaţi în ceea ce prĺveşte propria lor natură şi restul umanităţii. Stoicii aspiră l.a un fel de frăţie cu ceitaLţi oameni' întrucâtfiecare dintre noi posedă raţiune şi seminţele virtuţii. Chrysipp a scris, astfel' că omu[înteteptşi bun' care trăiesteînarmonie perfectă cu raţiunea ŞiNatura, nu este înstrăinat de nimic, pe când omul lipsit de raţi_ une şi viciat moral nu are afinitate cu nimic. Cu cât acest simt aI afecţiunii şi al' afinĺtătIi naturale sporeşte' până [a a cuprinde întreagaomenire si Natura, per ansamb[u, cu atât devine mai raţionaL şi mai sănătos. lnţeteptut stoic ideaI trăieşte înarmonie şi înafinitate cu restul universu[ui. Marcus Aurelius a spUs înmod repetat că scopuI naturii umane este frăţia universal'ă şi că ar trebui să arătăm o aÍecţiune genuină pentru ceiLaLţi oameni pe care-i întâLnim, chiar şi pentru cei care ne sunt osti[i. .

gI

,TUĐţU DE

cÂz

"

Ul.timele zi[e ate [ui Socrate

Exemplul cel maĺ important de om aproape de înţe_ [epciune pe care î[dau stoicii este ace[a a[ [ui Socrate.

Xenofon' ceI care [-a inspĺrat să studieze filosofia, [-a numit pe Socrate ,,exempluI perfect de bunătate şi fericĺre" tAmintiri despre Socrate,lV.B}. Execuţia tui este descrisă încapitoluI despre contemplarea morţiĺ,dar ne putem referi şi |a fe[u[ încare s-a purtat în faţa tribunaLuLui. înanul' 399 î'Hr',Socrate a fost pus sub acuzare ta Atena, pe când avea înjur de 70 de ani, pentru două presupuse vini: coruperea tineretului şi pentru că predica într-unmod tipsit de pietate, poate chiar ateismu[. Socrate a negat toate aceste acuzaţii. Aceste acuzaţii, care l'ĺ se păreau absurde tuturor prieteni[or [ui Socrate, este posibiI să fi fost numai o Íatadă. Mai simpLu spus, este posibiL ca filosofuI să fĺ pus prea multe întrebări'să-i fi deranjat pe oamenii bogaţi şi puternici ai [ocu[ui. Juraţii [-au condamnat pe Socrate, aparent cu mică majoritate. Legea ateniană [e permitea atât LUi Socrate, cât şi acuzatori[or săi' să propună pedepse alternative din care juraţii să aLeagă. Socrate, după ce a g[umit că ar trebui condamnat să mănânce trei mese, a fost de acord să plătească treizeci de bani de argĺnt, sumă care era considerabilă [a acel moment. Majoritatea banilor au fost daţi de prietenii şi de admiratorii săi, întrucât Socrate nU avea cine stie ce avere' nepretinzând vreodată recompenSe

financiare pentru cursuri[e pe care [e ţinea. Ceea ce i-a impresionat pe stoici a fost exemp[uI de echi[ibru şi de fidetitate faţă de princĺpiite sa[e pe care la dat Socrate înfaţa mortii. ComportamentuI său înfaţa curţii, povestit de Platon înApărarea Iui Socrate, a fost, înmod remarcabi[, unul deloc căit. Mai degrabă decât să-şi apere viaţa, e[ s-a folosit de prilej pentru a [ăuda viaţa filosofică. A vorbit tiber şi a rostit înfata juriul'uł vorbe despre înţetepcĺuneşi virtute' şi nu aşa cum făceau cei mai mulţi, aducându-şĺ nevasta şi copiii pentru a-i impresiona pe juraţi şĺa cersi îndurare.Poate iritaţi de acest [ucru, juraţii au ales pedeapsa cu moartea propusă de acuzatori şi [-au condamnat să şi-o aplice singur si să bea o cupă 142

CU otravă de cucută. Se aşteptau, probabil', ca Socrate să accepte să p[eceînexi[, dar et a rămas şia acceptat să bea cucuta, înciuda protestelor discipoLiLor săi.

A devenit imediat un fel de martĺr filosofic a cărui

moarte a trimis o undă de şoc întoată l.umea antică. Socrate a furnizai un exemplu etern de ataşament Íaţă deînţelepciune,pe Care a iubit-o mai mult decât averea, reputatia şĺchiar mai presus decât proprĺa viaţă, 9arantând viitoruI f iiosofiei raţiona[e.

n

AMINTEŞTË-ry!.. StoicismuI este o filosofie a iubirii

şi a altruismu[ui Dacă stoicismuI antic pare asprU saU rece, ar f i' poate, util' să ne amintim ro[uI centraI pe care î[ocupă iubirea însistemul lor fiLosofic. înparticu[aą dragostea faţă de familie şi faţă de propriii copii (phiĺ.ostorgial este considerată baza atitudinii fi[antropice, atitudine pe care stoicii caută să o extindă [a întreagaomenire' Ne putem apropia de stoicism din această per-

spectivă şi să-t vedem ca pe o filosofie a iubirii, o încercarede a înţelegemodu[încare dragostea natura[ă de sine şi afecţiunea natura[ă sunt transformate, prin raţiune, îndragostea stoică faţă de înţetepciune si faţă de întreagaomenire: fitosofia şi filantropia. Stoicii preSupun că intenţia de a-i ajuta pe aLţii, fie că îiprivĺm ca pe lucruri exterioare sau ca pe mostre de virtute, ne va aduce beneÍicii directe, pentru că este o formă de a prospera şi de a creşte întruvirtute. În acest sens, nu există nici o diferenţă întreinteresuI de sine şi altruism. Ceea ce este sănătos şi benefic pentru mine este sĺnonim cU ceea ce este onorabil şi demn de l'audă, incluzând aici dreptatea, bunăvoinţa şi afecţiunea naturată îndreptatăcătre cei[aLţi.

Fĺ[antropia stoicä şi',afinitatea'' pentru ceil,alti Epictet spune că, ,'atunci când se naşte un copil, nu mai stă în puterea noastră să nu-[ iubĺm şi să nu mai avem grijă de el.; este naturaI ca părinţi[or să [e pese dacă un copiI este rănit" [Dlscursuri, 1'11; 1'23l. Afecţiunea natura[ă pe care' o avem pentru cei care ne sunt apropiaţi nu este exclusă de stoicism, ci, mai degrabă, extinsă şi transformată, înacord cu înţelepciuneaşi cu virtutea. Ca să folosim vorbele lui Seneca, stoicii văd oamenii ca pe o parte a Naturii, simĺ[ari întreei şi asemănători [ui Dumnezeu, suntem membre[e unui singur corp, împărtăşindo afinitate care formeazăbaza pentru dragoste reciprocă şi prĺetenie. MarcusSpune, deasemenea' că,înmăsuraîn Care nevedem ca pe nişte fiinţe separate' mai degrabă decât ca pe membrele aceluiaşi organism, nu-i vom putea iubi pe ceiLatţi din toată iníma şi nicĺ nu ne Vom putea bucura de binele întregĺĺ omeniri ca de un [ucru bun însĺne. Această afecţiune natura[ă pentru restuI omenirii, întrucâtîmpărtăşimraţiunea şi poenţiatuI de a

fivirtuoşi, o numim ',dragoste frăţească" Íphiladelphia, [a feIca oraşu[) sau ,,dragoste faţă de omen!re" ÍphiIantropia). Conform [ui Hadot, discip[ina stoică a acţiunii, înspeciat în scrieril.e [ui Marcus AureIius' cu[minează cu o Íormă de dragoste îndreptată spre întreaga omenire şĺcu un simţ aproape mistic aIcomuniunii cu ceitatţi. N-am putea spune chiar că ''iubeşte-ţi aproapele ca pe

tine însuţi''este o invenţie a creştinismului. Am putea spune, maidegrabă, că moiivaţia iubirii stoĺce este aceeaşi cU aceea a iubirii creştĺne... Nici măcar iubirea pentru duşmani nu tip_ seşte din stoicism. [Hadot, 199BJ ldeatuI stoic aI

iu

birii poate fi, de asemenea, comparat cu karuna

saU compasiunea faţă de toate fiinţete care simt, din budism, deşi stoicismut, precum creştinismu[, este preocupat mai degrabă de fiinţeie raţionaLe şi de dragostea pentru umanitate. Cu toate acestea, afecţiunea primitivă pe care o avem faţă de ceiLatţi devine bună numai când se asociază cu înţelepciu-

nea şi virtutea. Atunci când dragostea susţine viciut şi trăim 144

cU impresia că lucruri[e exterioare sau plăcerile carnale sunt bune însĺne, ea este degradată şi ajunge dorinţă şijinduire animaLă [epitńumla)' una dintre pasiuni[e iraţiona[e incompatibile cu Fericirea sau eudaimonia noastră. Stoĺcii spun, de asemenea, că omul înţeteptva experimenta dragostea, iar dragostea este definită ca încercarea de a ctădi sentimentuI prieteniei pe baza frumuseţii prin care toţi ne asemănăm- Care dragoste va fi tipsită de tulburare, jinduire, ne[inişte, oftat. Pentru că e tiberă de orice d o ri

nţă

a n

i

ma [ă.

tD i sp

utati

on e

s

Tu

scu

Ia n a

e, lv.7 2|

Dragostea este dorinţa ca toţi ceil'atţi să se coacă înmod natural, ca un fruct' si să obţină Fericireaîn acord cu virtutea" Poaie că asta a fost preocuparea [ui Zenon şi a discipo[i[or l.ui care au ţinut multe prelegeri şi au scris destu[e cărţi despre ro[uI filosofiei pentru beneficiuI ce[orlatţi. Cu toate acestea, progresuI moraI pe care-[ fac atţii este un eveniment extern, afĹat dincolo de puterea mea' saU ceea ce stoicii numesc .,c[auză de rezervă". De exemplu: ,'Mi-aş dori să prosperişi să obţii Fericirea, dacă soarta o va permĺte". Cum îivom ajuta pe ceitaLţi? Zenon i-a întrebatdespre virtute, care este considerată cel mai mare beneficiu, chiar dacă stoicii sunt de acord că nu oricine este receptiv [a a învăţa.Cato a[ lui Cicero expĹică faptuI că' odată ce am deprins sentimentuI afinităţii cu tot restuL umanităţii' vom fi conduşi de o dorinţă raţională de a aduce beneficii unui număr cât mai mare de oameni, înspeciaI educându-i cu prĺvire [a înţetepciuneapľactică, cu privire [a ceea ce este bun sau rău înviaţă' Pentru stoici, însă,a preda prin ĺntermediuI exemp[e[or este mai important decât a ţine pre[egeri. Cu toate acestea, stoicii erau de acord că, atunci când vine vorba de majoritatea oamenil.or, va trebui să se comporte ca şi cUm ar fi de acord cu va[ori[e tradiţiona[e, tratând [ucruri[e indiferente ca şi cum ar fi intrinsec bune. Atunci când vedem pe cineva care plânge' ar trebuĺ să manifestăm o compasiune vizibi[ă faţă de suferinţa Lui, fără a fi de acord cu judecăţiLe false care produc această suferintă |Manualul, XVIJ. Un înţeleptar putea privi aceeeaşi catastrofă cu supremă indiferenţă. Este, totuşi, rezonabiI ca un .ĄĄ5

om Să prefere bunurĺle externe pentru e[şi pentru prietenĺi [uĺ' atât tĺmp cât nu l.e conf undă cu fericirea. Virtutea cardina[ă care Se leagă cel mai evĺdent de sfera sociată şi de re[atii[e noastre este ,,dreptatea" Ídikaiosunâj'

Stoiciĺ folosesc acest termen pentru a numi comportarnentul amabil faţă de ceitatţĺ şi bunăvoinţa maniÍestată faţă de ei, dorindu-[e să prospere înacord cu virtutea, ''dacă soarta va permite", precUm şi distribuirea bunuri[or înmod echitabit. Seneca spUne astÍeI că a trăiînmod drept necesită ca stoicuI .'să-şi prĺvească prietenuI ca pe egaluI său, să se gândească [a inamicuI său ca [a un potenţial prieten, să stimuteźe dragostea înprimu[şi să potoLească ura încetătatt" ÍEpistoie,95}. Átunci când acţionăm cu înţeLepciuneşi virtute şi credem înceea ce facem, vom simţi, fată de ei' o voinţă de a face bine. Totuşi, ''emoţii[e sănătoase" cer congruenţă si acest lucru este posibil dacă atitudinea de bunăvointă este, înacest sens, necondiţionată şi nu se schimbă doar peítru că atţii îsischimbă comportamentu[, chiar dacă se comportă rău sau ostĺt. Înmod crucia[, dacă a_i iubi pe atţiise afLă sub contro[uInostru, a fi, de

asemenea, iubit nu mai e sub contro[uI nostru, aşadar stoiciĺ trebuie să-iiubească pe ceitatţichiardacă nu Iise răspunde La Íet. Haide si arată_mi dacă poti iubi dezinteresat. Îimu[_ ţumesc seĺ_nenu[ui meu lfraţi, surori, prietenil că-mi dai o parte atât generoasă, că pot iubi chiar dacă nu sunt iubit. [Shaftesbury,2005]

Epictet spUne că oameniĺ pot Íi buni prieteni şi se pot iubi unii pe aiţii, dacă vor lega starea [or de bine de dezvoltarea caracteru[ui şi a voinţei' prin cu[tivarea înţetepciunii,a dreptătii si a altorvĺrtuţi. Totuşi, atunci când ne dorim să fim drepti, echĺtabiti si ptini de bunăvoinţă, nu putem face asta decât dorindu-ne ca şi ceĺlatţĺsă prospere.

$

nE ŢlMuţ MINTţ " Prietenie şi frumuseţe înstoicism Republica ideală a lui Zenon era compusă din înţe_ [epţi care trăiau înprietenie şi înarmonie unii cu attii. 146

CuvântuL folosit pentru prietenieînseamnă, deopotrivă,

,,dragoste" sau .,afecţiune", iar prĺetenia intimă pare a fi Íost inclusiv scoput iubirii sexua[e, înstoicism. Zenon a spUS, de asemenea, că doar înţetepţiisunt capabĺli

de prietenie adevărată înstoicism' iar cei neînţelepti sunt sortiţi să fie inamicĺ. Nu e foarte c[ar ce a vrut să afirme cu aceasta, întrucât stoicii consideră prietenia ca fiind, îngenera[, înputeri[e noastre şi demnă de a fi urmărită, chiar şi prietenia imperfectă. Nici Zenon, nici succesorii săi nu pretindeau a fi înţeLepţi,dar cu siguranţă nu se considerau inamicii eleviior [or. Cei mai mu[ti oameni caută prietenia învederea urmăririi mai multor avantaje, cum aT fi bunurĺle

indiferente precUm bogăţia sau reputaţia, dar nu aceasta este adevărata prietenie a înţeteptuLui. A avea prieteniînjuruI tău e văzut ca un .'indiferent natura['', ceva Ce e bine să se întâmp[e, dar care nu

se afLă sub controluI nostru. încel mai profund sens' prietenia se îndreaptă către cei[al'ţi tocmai pentru că ei o merită' şi nu pentru că ar exista un avantaj material. [a mijLoc. Seneca a spUS că înţeteptuIvrea să aibă prieteni, deşi este fericit şi complet chiar fără să aibă, pentru că numai înastfel de relaţiĺpoate fi exersată virtutea prieteniei. A găsi prietenĺ care răspund afecţiuniita[e este un fapt descris de Laelius al. lui Cicero ca f iind un lucru mai puţin important decât cel de a fi înţeteptşi bun, sugerând că prietenia este ceI mai important dintre ,.indiferente[e preferate". AstfeL, stoiciĺ se străduiesc să îşifacă tot mai mu[ţi prieteni buni şiînţeLepţi[sau mentori]' cu rezerva că soarta trebuie s-o permită. Conform primilor stoici, ,,binel,e" lagathos) este aSemenea ideii de kaĺos, ceea ce poate să însemne

deopotrivă ,,frumos" saU ',onorabi[". Pentru sioicĺ, oricum acestea sunt sinonime, pentru că frumuseţea este inseparabită de virtute, mai degrabă decât să depindă de înfăţisareaexterioară. Socrate g[umea adeseori cu privire [a dragostea dintre e[ şi prietenii 147

[ui, dar oricine putea vedea că se referea nu atât [a ''forţa [or fizicá", cât [a ''intel.igenţa şităria de caracter" {Am i nti r i d e sp re Socraťe}.

Considerăm că fiecare lucru este frumos într-un fel care presupune conformitate cu natura sa: ceea ce face un cal frumos este alt lucru decât ceea ce face un colier să fie frumos. Atunci când oamenii exce[ează întermenĺi naturii [oĘ aceea de animal.e raţĺona[e, devenim frumoşi însens propriu, ĺar viciuI şi nechibzuinţa ne fac caractere[e ,'urâte". Epĺctet ne spune astfeI că ,'trebuie să urmărim frumuseţea care vine din natura noastră - ratiunea, judecăţĺl'e şi acti_ vităţite ce provin din ea" ÍDiscursuri,lV' 1l'

ĐEîNcERcAT !MËDIAT: ,,Cercurile [ui Hierocles" FilosofuI stoic Hieroc[es, contemporan cu Marcus Aure[ius, a descris maĺ multe exercĺţii practice pentru

a extinde oikeiôsis, sentimentuI de aÍinitate cu ceiLatţi.

Spune că reLaţiiLe dintre oameni pot fi concepute ca

o

serie de cercuri concentrice, care iradiază de [a noi înşineşi de ta rude[e cele mai apropiate [vezi figura 5.1J. Stoicii ar trebui să deseneze cercurile cumva spre centru, reducând voluntar distanţa psihoLogică implicată de relaţiite Umane. Sugerează chĺar si teh_ nici verba[e, conform cărora cunostinţe[e ar trebui numite prieteni' iar prietenii apropiaţi, ''fraţi''. Hierocles mai recomandă şi să ne tratăm fraţii ca şi cum ar fi părţi ale trupului nostru, precum braţele sau picioarele noastre. Zenon spUne că un prieten e un alt sine, încurajându-ne, probabil, să pătrundem cât mai adânc încercuri[e concentrice aLe af inităţii şi aLe afecţiunii natura[e care ne caracterizează. Comenta_ riĺ[e |.ui Hierocles despre oikeiôsis pot fitransformate, astfe[, într_unexerciţiu contemplativ: 1/ł8

0menirea ca întreg Compatrioţi

Concetăţeni Familie

Sine

[minte şi corpl

Figura

5.1

1

2

4

închĺdeţiochii şi acordaţi-vă câteva clipe pentru a vă concentra asupra propriei imaginaţii. lmaginaţi-vă Un cerc de foc care vă înconjoară şi acordaţi-vă câteva clipe încare să vă gândiţi că reprezintă un sentiment a[ afecţiunii către voi înşivă,încalitate de f iinţe raţĺona[e, capabi[e de înţelepciuneşi de virtute. lmaginaţi-vă, acum, că acel cerc se extinde pentru a cuprinde membri ai famitiei sau alţi oameni care vă sunt foarte apropiaţi, asupra cărora veti proiecta acum afectiunea natura[ă, ca şi acum ar fi cumva părţi ate corpului vostru. lmaginaţi-vă, apoi, că cercuI se extinde, pentru a cuprinde persoane pe care l'e întâtniţiîn viaţa de zi cu zi, poate colegi cu care [ucraţi, şi că proiectaţi

5.

ó.

sentimente[e de afecţiune natura[ă către ei, ca si cum ar fi membri ai famitiei voastre. Permiteţi, apoi, cercu[ui să se extindă, pentru a cuprinde persoane[e din ţara încare trăiţi, ĺar sentimentuI de afecţiune natura[ă se propagă acum şi aSUpra l.or, înmăsura încare sunt fiinţe raţiona[e, şi capabĺ[e de virtute. lmaginaţi-vă, acum' că acest cerc creşte pentru a cuprinde întreagarasă umană privită ca întreg' permitând sentimente[or dumneavoastră de afecţiune natura[ă să se extindă l'a toţi ceiLal'ţi membri ai umanĺtăţii, dezvoltând un sentiment de rudenie cu eĺ, înmăsura încare posedă raţiune şi capacitatea de a progresa pe drumuI spre

înţe[epciu

n

e.

încercaţisă cuttivaţi această atitudine înviaţa voastră cotidiană. Seneca a argumentat că acest simţ aI afecţiunii natura[e se transformă într-oatitudine fi[antropĺcă care cuprinde restuI umanităţii şi ne ajută să iubim înmanieră mu[t maĺ fitosofică, fără a

ne ataşa excesĺv de o persoană anume. Merge atât de

departe, încâtspune: ,'Cine nu stie să iubească mai mu[t de unuI singuą nu-[ iubeşte prea mu[t nĺci pe ace[a singur" ÍEpistole'.., ó3}. înteLeptuInu se pierde în faţa nimănui. lubeşte pe cât de mu[t poate pe oricine, acceptând, înacelaşi tĺmp' că oamenii se schimbă şĺ că, într-obună zi, vor muri.

Gum iubeşte un stoic? Epictet i-a întrebatpe elevii săi cât se poate de direct: ,,Cum voi deveni, aşadaą ptin de dragoste şi afecţiune?'' ÍDiscursurilll.24l RăspunsuI său a fost că trebuie să devenim ptini de dragoste într-omanieră care concordă cu reguiite şi cu doctrine[e f undamental.e a[e stoicismul'ui. Dacă ',dragostea" sau ,'afecţiunea" 150

noastră ne Va face robii pasiunilor sau ne va face nefericiţi, atunci nu e bună pentrU noi şi arată că e ceva greşit. Stoicii iubesc a[ţi oameniîntr-unmod foarte [iber, foarte generos. Dragostea lor nu e condiţionată de cerinţa ca şi ceiLatţi să-i iubească [a rându[ [or. Stoicul' nu_şi compro_ mite integritatea moral.ă sau serenitatea mentată prin dragostea faţă de ceitalti, nici nu este afectată dragostea [ui de conştiĺnta mortaIităţii ceLorlatti. Mai degrabă, vom spune că dragostea stoică şi afectiunea natura[ă SUnt temperate de raţiune. Dragostea şi afecţiunea [or servesc doar La a îmbogăţiumanitatea, nu pentru a-i pune să suporte o formă de tortură psihică. ĺStephens' 199ó) înainte de toate, ar trebui să ne reamintĺm că anumite lucruri sunt sub controtuI nostru, întimp ce a[te[e nU sunt, şi că numai ceea ce depinde de noi poate fi parte din fericirea noastră, din

eudaimonia. UnuI dintre principiiLe-cheĺe pentru a realiza aceasta este să-i iubim pe ceiLal'ţi ca pe nişte muritori despre care ştim că ne pot părăsiîn orice moment. Ar trebui' de asemenea, să privim [a exemplele de oameni buni şiînţe[epţi,precum Socrate, despre care ştim că şi-a iubit copiiĺ şi [egendar de pricinoasa nevastă. Conform Lui Epictet, înţeieptiiîşi amintesc că famiLiite lor sunt

parte din întregul' Naturii, pe care-[ iubesc mai presus de tot. lnteleptuI stoic îiiubeşte pe cei[a[tiîn acord cu '.discip[ĺna dorinţei", acceptând că relaţiil'e noastre social'e sunt, încete din urmă' înafara puterii noastre şi că schimbarea sau moartea sunt soarta noastră. Dragostea este transformată astfel dintr-un soi de pasiune, dintr-o ''dorinţă nemăsurată", dintr-un impu[s caracterizat de ataşament excesiv sau de dependenţă într-o formă de afecţiune mai filosofică şi mai detaşată' Asta ne aduce într-ostare de armonie cu Natura' întrucâtplasează rel'aţiile cu cei[aiti într-uncontext mai [arg care prĺveşte întreguIexistenţei' Prin urmare, când iubim fără înţetepciune,ne ataşăm excesiv de [ucruri[e individua[e, uitând că evenimente[e externe sunt înafara controlului nostru' Aceasta ne face să revenĺm [a pasiuni iraţiona[e şi să osci[ăm întredragoste şi ură, înf uncţie de circumstanţe[e exterioare: .'Pe scurt, suferi' te temi, invidiezi, eşti tul'[burat' te schimbi" ÍDiscursurĺ,ll.22}.Epictet spUne 151

chiar că întreagaanimozitate dintre oameni se datorează unei sĺngure judecăţi de feluI acesta, pentru că ,.se pUQ pe eiînşişi şi pe cele ce l'e aparţin înafara categoriei [ucruri[or care pot fi voĺte" lDiscursuri, ll.22]. Putem vedea câini hârjonindu-se bucuroşi si am putea spune că ,,se iubesc" unĺi pe aLţii din ''prĺetenie", dar, dacă [e aruncăm o bucată de carne, o ceartă va izbucnĺ imediat' iar câinii vor fi uşor de asmuţĺt unii împotriva cetorla[ţi. Aruncaţi nişte bani întretată şi fiu şi veţi vedea ce fragită este legătura dintre ei, atât timp cât [ucruri[e exterioare sunt confundate cu binele ultim. [Dĺscursuri,lll.24) înteLeptuL'însă,care are o înţelegerefermă a naturii binelui, nu va fitu[burat, va fi de neclintitînraport cu treburile pe care [e are cu a[ţi oameni înţetepţi,va f i răbdător si tolerant înrelatie cu unĺversul", La fel şiînreLaţie cu cei care Íac greşe[ĺînprivinţa [ucruri[or de mare importanţă. ĐE lNCERâAT lMţDIAT; Vraja de dragoste a [ui Socrate Íempatizaţi ca un stoicl Stoicii credeau că este mai important să iubeşti, decât

să fii iubit. Suntem înmod naturaIanimale sociale, aşa că scopuI de a trăiînconformitate cu natura impLică să

trăim armonios înacord cu restuI naturii, iar aceasta presupune să trăim înarmonie cu restuI umanitătiĺ, chiar şĺcu oameniĺ vĺciosi sau care ne sunt duşmani' Chĺar şi aşa, a

f

i

iubit de prieteni şi de membrii famil"iei

este preferabiL' decât să fĺi înconjurat de duşmani, dacă soarta Vrea aşa. ĺn mod ironic' fil'osofii susţin că

a te face demn de iubire este cea mai bună ca[e pentru

a-ţi face prieteni adevăraţi, având un caracter f rumos şi cuttivând afecţiunea raţiona[ă către cei[a[ţi. Seneca, de asemenea, a gl.umit cu privire ta fil,osofuI Hecaton din Rodos, care a descoperĺt un puternic eIixir aI dragostei: ,,Dacă vrei să fii iubit, iubeste" ÍEpistole...,9J. ldeea că virtutea este o puternică '.vrajă de dragoste sau o ,'magie" menită să ne aducă prĺeteni sau iubire este atribuită [uĺ Socrate, în[ucrări precum Amintiri despre Socrate sau Banchetul. Totuşi, 152

deşi ne dorim ca aLţii să ne împărtăşească afecţiunea, este, de fapt, un [ucru ,,ĺndiferent" dacă o fac sau nu. Cum putem iubi, totuşi' oameniĺ care nU ne întorcprietenia şi afecţiunea? Stoicii se antrenau, înmod specia[, să aibă de-a face cu oamenidificitisi, maiales, să nu [e răspundă cu mânie. Urmându-[ pe Socrate, ne sfătuiesc să ne punem înpielea altora, să înţelegemcă au motĺve să acţioneze aşa cum o fac şĺcă presupun lgreşĺt, de fapt) că acţiuni[e [or sunt potrivite si înconformitate cu interesu[ [or. Să privim, de exemp[u, următorut sfat:

Atunci când întâtneştipe cineva, întreabă-te

de [a începui:care sunt asumpţiile sa[e cu privire

la ce este fundamental bine sau rău înviată? Atunci când cineva se comportă ca şi cum e ina_ micul tău, când te insuttă sau ţi se opune, aminteşte-ti că e[ a acţĺonatînconformitate cu ce i s-a părut [ui bine înacel moment, că nu s-a priceput mai mu[t, şi spune-ţi însĺnea ta: aşa i s-a părut [ui drept. ÍManuaIuI, 42)

Nu vă miraţi că oamenii acţionează aşa cUm

o

fac; dacă ei presupun că plăcerea este lucruI cel mai importantîn viaţă sau că averea şi statutuI sunt bune însine, atunci vor acţiona înconsecinţă. încercaţisă îi priviţica pe nişte fiinţe nechibzuĺte şicu opiniĺgreşite'

precum copiii, decât ca pe niste oameni răi. Amintiţi-vă că ei acţionează ca nişte inamici' pentru că nu reuşesc să vadă că e îninteresu[ lor să fie înţetepţişi drepţi, şi rămân înrobĺţiîni[uzia ataşamentutui faţă de bunuri[e exterioare.

El

AMINTEŞTE-Ţĺ!.. Stoicii nu au inima de piatră sau de fier! Primii stoici' ca Zenon sau Chrisypp, şi, mai târziu, Epictet, Seneca sau Marcus Aurelius, au contrazis cu toţii opinia greşită că stoicismu[ înseamnă a fi tipsit

de sensibilitate sau de emoţii. Ei spun că a fi ''tiber de pasiuni" nu înseamnăa fi tipsit de emoţii' precum o statuie SaU ca Un om făcut din pĺatră sau dĺn fier. Desi lucrurite externe sau corpora[e sunt dincolo de control'u[ [or direct, stoicii încearcăîntotdeaunasă acţioneze ''potrivit", să se protejeze pe eisipe attii, dacă soarta o va permite. Faptul că [e pasă de omenire ca întreglasă

deschisă posibĺl'itatea unor reacţii emoţionate auto-

mate, ''protopasiuni" pe care [e are şiînţe[eptul'.Ţotuşĺ,

ia virtuţi[e curajul.ui şi ate autodiscip[inei, nu se [asă purtat de sentimente şi nu l'e [asă să devină pasiuni iraţiona[e' însensuI adevărat aI cuvântu[ui. Aşadar, eI nu este Lipsĺt de sentimente, dar depăşeşte reactii[e imediate ĺniţiaLe,manifestând, înacelaşi timp, raţiune şi afecţiune naturată. înţeLeptul,referindu-se

De ce este înţel'eptu1important pentru stoicism? Stoicii iubesc virtutea şi pe cei care întrupează virtutea, Ceea ce înseamnă că înţeleptuIidea[întrupează,,frumusetea" supremă întermeni stoici. Acest concept aI unei f iinte perfect înţetepte şi perfect bune dă fiecărui stoic aspirant o direcţie, structură şi congruenţă înpracticarea eĺ. încădin zoriĺgândirii grecesti, înţeteptuta funcţionat ca un model concret şi viu. Aristotel depune mărturie pentru acest fapt într_unpasaj din Prorepticus: ,,Ce măsură mai adevărată şi mai îndreptătităde a judeca l.ucruri[e bune, decât existenţa înte[eptutui? [Hadot, 'l995J ldea[uI de a urma întoate exemp[uI unui întetepteste comparabitînanumite privinţe cU Urmarea [ui Hristos, Mohammed, Buddha sau a altor mari fondatori de religii. Totuşi, înţeteptut stoic era, înmod clar' o figură ficţionată. Stoicii spuneau că înţeLeptut,dacă ar exĺsta încarne şi oase, ar fi mai rar decât un phoenix ethiopian. Au folosit mai degrabă această f igură ca pe 151

Un model ipoteiic cu care să se compare' Ţotuşi, au existat destul.e mode[e de oameni ''relativînţel.epţişi buni" ca[e aU jucat un rol foarte important înformarea [or. Marcus îşiaminteşte sĺeşi

să urmeze recomandarea [ui Epicur ',de a fi amintit tot tĺmput

oricare dintre cei vechĺ cane au cul.tivat vĺrtutea" ţGânduri despre sine...,xl.26j. La începutuI carierei sa[e fĺtosofice, Zenon a consultat OracoluI din Detfi si a primit sfatuI de a.,lua chipuI unui mort", sfat pe care t-a interpretatîn sensuI de a trăi precum Un vechifilosof. Se spune că, după ce a cititÁmlntirile despre Sacrate ale lui Xenofon, Zenon a întrebat un vânzător de cărţi unde pot fi

găsiţioameniprecum Socrate. Se pare că prĺmuL ',mort" pe care a încercatsă-[ imite şi să-L Urmeze, înprimuL rând, a fost Socrate, care fusese executat câteva generaţii mai înainte. înabsenţa unui Socrate viu, stoicii s-au pregătit pentru a-i contempla vĺaţa înaşa fel încâtsă poată, spre deosebire de discipoLii săi de atunci, să benefĺcieze de exempLul. tui şi după ce s-a stins. Deşi Zenon a f urnizat e[ însuşiun exemp[u demn de urmat' stoicii nu erau dependenţi de prezenţa maestru[ui lor iubit, întrucât învătaserăsă-şi construiască un ghid interior' Elevii l'uĺ Epictet [-au întrebatpe acesta, înmod imprudent, dacă era e[însusiun înţeLept'Acesta a răspuns: ,,Pe zeĺ, îmidoresc şi mă rog să fiu, dar nu suntîncă!";''Vă pot' totuşi' arăta unu["' a continuat, ,'ca să nu mai trebuiască să căutaţi un exemplu", şi s-a referĺt apoi [a Dĺogene şĺ[a Socrate ÍDiscursuri, lV"1). Epictetî[numeşte pe Diogene Cinicutde două ori maimu[t decât Zenon, iar pe Socrate de patru ori mai mu[t. Acestea au fost, cu siguranţă, ce[e mai studiate două f iguriînşcoa[a stoică, iar acest l.ucru este posibit să fĺe adevărat si încazu[ l.ui Zenon. Astfel, Epĺctet [e aminteşte mereu elevi[or săi că au întotZenon

deauna înainte mode[u[ [ui Socrate, ca o imagine a excelenţei în domenii variate a[e vieţii, şi că ar trebui să contemplăm exemptuL Luĺ atunci când căutăm fericirea sau eudaimonia. Merge până aco[o, încâtsusţine că Socrate e mort, dar amintirea [ui foloseşte mai mu[t acum Umanităţii, decât atunci când era viu. Chiarîinumeşte pe învăţăceiĺstoici ,,urmaşii [ui Socrate":

Socrate s-a împlinitprin aceea că nu a urmărit nimic

altceva înafara raţiunii, indiferent de ce

155

a

întreprins. larvoi,

chiar dacă nu sunteţi încăSocrate, ar trebui să trăiti ca şi cum aţi vrea să f iţi et. lManu alul,51|

Stoicii au admirat şi au discutat cazuri[e multora aI căror comportament era demn de a fi urmat. Putem căuta, de asemenea, urme de virtute [a prieteni sau înpropria famiLie, ba chiar şi [a inamici sau [a filosofii aparţinând unor şco[i riva[e, precum Epicur sau P[aton. Deşi n-a existat vreodată un înţetept perfect printre muritori, a existat mereu unul printre nemuritori: tatăl', Zeus. Zeus aI stoici[or se caraCterizează prin raţiune şi virtute perfecte' precUm un Înţel'ept,şi de aceea stoicii vorbesc adesea despre contemplarea perspectiveĺ Lui asupra treburilor omeneşti' întrucât ,,înorice face sau Spune un om, e[ trebuie să fie un imitator aIZeu[ui" ţDiscursuri,ll.14). lndiferent că noi credem Sau nU înDumnezeu, ar trebui să vedem pozĺţia [o r ca pe baza unor exercitiĺ psiho[ogice. Hercu[e, f iut Lui Zeus, a fost' de asemenea' admirat de stoici încalitate de erou mitic şi de model mora[. înţel'eptutideaI este, aşadar, un muritor care a ajuns ca un ZeU, care a progresat până acoto încâtînţeLepciunea şi eudaimonia lui au ajuns ta niveluI celor ale unui zeu. Discipotui stoic încearcăsă facă progrese către înţelepcĺunea perfectă' contemplând, înmod regu[at, imagĺnea înţeleptutui ideaL şi imitându-i gânduri[e şi actiunil.e.

EI

DË ŢÍNaT MţNTE " Natura înţeteptutui

este mode[uI ipotetic aI unui om pe deptin înţeLept[sophos sau phronimos, îngreacă' homo sapiens, întatinăJ' Acest termen este scrĺs de cele mai multe ori cu literă mare, pentru că denotă maĺ degrabă un tip abstract, decât Un om încarne şi oase. lnţe[eptuI este un om pe depL|n virtuos, o fiinţă umană perfectă, care duce o viaţă pe depl'in bună şi care ,'cUrge Lin", îndepl'ină seninătate. Trăieste înarmonie tota[ă cu sine, cu restul omenirii şi cu Natura, ca întreg,pentru că urmează raţiunea şi îsi acceptă soarta cu bucurie, înmăsura încare este în ldea[uI stoic

15ó

afara controlului său. S-a ridicat deasupra dorĺnţelor iraţiona[e şi a ajuns [a pacea interioară. Deşi preferă să trăiască cât timp este potrivit şi să se bucure de ''festiva[uI vieţii", nu se teme defeL de moartea proprie.

Posedă înţelepciuneapractică supremă' dreptate bunăvoinţă, curaj şi autodĺscip[ină. CaracteruI său şi este demn de laudă, onorabi[ şi frumos' Stoicii contemplă modelul ipotetic de înţel"eptpentru a avea idee despre perfecţiunea naturii Umane, îngenerat. Fi[osofii, ''iubitorii înţelepciunii",î[apreciază si-L admĺră ca pe întruparea ideală a înţelepciunii.Acest concept aI perfecţiunii este unuI spre care stoicii pot naviga în timp ce fac eiînşişi progrese pe drumuI spre perfecţiunea mora[ă. înţeLeptuLstoic este o f iinţă cu adevărat paradoxa[ă. Poate fi numit ,,bogat'', deşi nu are nimĺc, este singurul om liber chiar şĺatunci când este închis de către un tiran, rămâne singurul prieten bun chiar şi atunci când este persecutat ca inamic, rămâne fericit şi duce o viaţă binecuvântată chiar şi atunci când cele mai crunte nenorociri se abat asupra tui.

0um să contemplăm înţelepţii? Exerciţiut contemp[ării înţeteptuLuiideaI serveşte unei varietăţi

de funcţiĺînpractica stoică:

.

. . l

Un mod de a contempla scopuI vieţii, de a admira perfecţiunea naturii umane înformă concretă. Un ghid pentru o atitudine virtuoasă şi pentru un curs potrivit at acţiunii. Un observator imaginar şi un comentator aI proprii[or noastre acţiuni' înabsenţa unui profesor stoic. Un ÍeI de a dobândi ''distanţă cognitivă", care să ne împiedice să fim atraşiînvâltoarea impresii[or iraţionate şi nesănătoase.

După ce vor fi contempl'at cal'ităţiLe acestuia, stoicii se vor întreba,pur şi simp[U: ce ar Íace un înţeteptatunci când se va 157

Confrunta cu o Situaţie difĺcil'ă. Marcus Aure[ius SpUne: ,,EXaminează cu atenţie părti[e conducătoare a[e suf letelor acestora şi pe cei înţeLepţi,de care lucruri se feresc si pe care şi [e doresc'' ÍGânduri către sine..., lV.3Bl. Aşa cUm Un crestin se înteabăce ar face lisus, stoicuI se întreabăce ar face înţeLeptii precum Socrate, Diogene, Zenon sau Cato. Epictet a spUs că putem să ne ferim de a cădea învâltoarea pasiunil.or tu[burătoare, dacă avem [a îndemână exemp[e[e unor înţe[epţicu care să ne comparăm. UnuI dintre ce[e mai citate fragmente dĺn Manualul Lui Epictet, care susţine că nu evenimentele ne supără, cĺ judecăţil'e noastre despre e[e, este urmat imediat de exempluI tui Socrate, care nu vedea moartea ca fiind nici bună, nici rea:

Asa, bunăoară, moartea nu are nimic de temut, cum găseşte şi Socrate. Dar părerea noastră, arătând-o îngrozitoare, o face într_adevăr îngrozit oare. ÍM a nualul, p' 25l

Să ne imaginăm un om reaI care consideră înmod p[auzibit că situatii[e de fetuI acesta sunt indiferente, ne ajută să căpătăm o mai mare fLexibĺlitate psihologică şi să adoptăm o anumită distanţă cognitivă faţă de impresia automată care este una de groază. Ne dă spaţiuI necesar pentru a reevalua impresia iniţiaLă şĺa vedea dacă era corectă SaU nu' Deşi nu [e poate contro[a acţiuni[e, şi deşi si Socrate a avut eLevi tari de cap, înţe[eptuLîi poate ajuta pe cei[al'ţi prin simpLa [ui prezenţă, întrucâtreprezintă un exemplu de urmat pentru ceiLatţi. De aceea, Musonius Spune că ''a bea, a mânca şi a dormi sub supravegherea unui înţe[epteste un [ucru foarte benefic" ÍDiscursuri, 11]. Astfel', studenţii tui Epicur se 5pune că aveau cu ei potrete sau inele cu chipul maestrului, pentru a-şi putea imagina mai uşor prezenţa lui salutară înviaţa tor. British Museum păstrează si azi o camee din perioada imperia[ă romană târzie, cu chipu[ [ui Zenon, fondatoruI stoicismu[ui, care, probabi[, servea unuĺ scop similar. Seneca spunea, de asemenea, că stoicii ar trebui să încercesă imĺte marii oameni şi chiar să [e celebreze zi[e[e de naştere. Seneca trece printre model.ele sa[e psihologĺce nume precum: 158

. r . . . .

Socrate Platon - suprinzătoĘ poate, pentru un stoic Zenon, fondatoruI stoicismutui Cleanthes, ceI de-aI doilea şef aL şcoLii stoice Lae[ius înţeLeptut Cato din Utica

Înatt l'oc, dă un sfat minunatînaceastă privinţă' bazându-se pe învăţături[eepicureice:

,,Se cuvine să ne alegem un om vrednic şi să-[ avem mereu înfaţa ochĺlol de parcă. am trăi sub privirite Lui şi eI ar vedea tot ce înfăptuĺm."învăţăturaaceasta, dragut meu Lucilius, vine de [a Epicur. E[ ne-a dat un paznic si un îndrumător şi a avut un bun temei:'mare parte din vină se risipeşte dacă se află un martor tângă cei ce sunt pe cale să greşească. Suftetut are înfe[u[ acesta pe cĺneva care îĺ inspiră respect şĺcare face, prin autoritatea sa, ca până şi cotlonul cel mai tainic să fie pur. Ferice de cel care ne ajută să neîndreptăm nu numai când este de fată. ci şi când doar'ne gândim [a e[! Ferice de cel care poate avea atâta respect pentru cineva încâtdoar amintindu-şi de e[ să se poată pune pe sine înordine şi armonĺe! IEpistote...,l,11ll

lmaginea acestei persoane exemplare ar trebui, de aceea, să fie reamintită înmod Írecvent, fie încaIitate de gardian, fie încalitate de model, ca o fĺgură care ne urmăreşte sau care ne oferă sfaturi ori încalitate de ideal ce trebuie urmat. Seneca are dreptate atunci când spune că ne trebuie conceptuI unei persoane înţetepteşi pe deptin bune' încalĺtate de standard pe care-[ putem [ua ca să ne măsurăm. '.Fără un conducător cu care să te măsori, nu vei îndreptaceea ce este strâmb." DE îNâËRţATtMEĐtAT: Ce ar face înţeteptut?

încercaţisă meditaţi asupra caracterului pe care-l are lnţe[eptuI stoĺc, cineva cu o înţetepciuneşi o bunătate SUpreme, până când vă veţi timpezi înprivinţa acestui subiect.

].

înaintesă rezolvaţi o sarcină cu care vă conf runtaţi, întrebaţi_văce ar face Înţeteptul'

într-oastfeI de situaţĺe?

2. S-ar putea să descoperiţi că

ajută să contemplaţi ractere[e personaje[or istorĺce sau mito[ogice, precum Heracte, Socrate sau Cato, sau chiar a Unor autori stoici pe care-i cunoaşteţi bine, precum Seneca, Epiciet sau Marcus Aurelius. Cum s-ar descurca aceste personalităţi înfaţa evenimentelor cu Care vă confruntaţi? ca

3. închip alternativ, gândiţi-vă

[a modele care sunt mai aproape de casa voastră, cUm ar fi colegi sau membri ai famiiiei pe care-i admiraţi. Ce anume admiraţi [a ei?

4.

Mai mult decât orice, gândiţi-vă ce ar face un înţel'eptcare dispune de o înţelepciunepractică perfectă. Gândiţi-vă si [a ce[e[alte virtuţi, în speciaI ta justiţie, curaj şĺautodiscip[ină.

5.

Toate acestea ar trebui să vă Íacă să vă gândiţi ce aţi face dacă aţi avea mai multă înţelepciune şi virtute.

î lncercaţi să _.

vă pregătiţi pentru eventua[e[e eveni-

mente neaşteptate folosind exemplul unei persoane bune şi înţel'epteşi gândindu-vă apoi [a experienţa trecută, pentrU a vedea cum anume aţĺputea să trataţi [ucrurite viitoare înmod diferĺt. Înmod alternativ, încercaţisă vă imaginaţi că sunteţĺ observaţi de un Înţeteptcare vă monitorizează gânduriLe, acţiuni[e sau

sentimentele. Cum ar diferi reacţii[e dumneavoastră, dacă aţi fi priviţi de Socrate sau de Cato? Ce sfaturi v-ar putea da? întrebaţi-vă,înacelaşi timp, ce ar face ÎnţeteptuL,dar şi ce si-ar dori ÎnţeLeptuLsă fac eu.

5em inţele înte[epciuniiînfiecare Pentru stoĺci, vorbind strict, fiecare om este Lipsit de virtute şi nechibzuit. Totuşi, unii oameni au progresat pe calea virtuţii şi a înţe[epciuniĺ mai mutt decât atţiĺ.Stoicii maĺ târzii, înspecia[, vorbeau cu mai muttă îngăduinţădespre ''virtuţi[e" oamenilor obĺşnuiţi.Ei credeau cu siguranţă că putem învăţadin aceste f rânturi de virtute pe care [e vedem ta atţii, chiar dacă aceştia nu sunt lnţelepţi perfecţi. lntr-adevăr, a contempl.a virtuti[e ce[or din juruI nostru' a[e prieteniioĘ a[e membri[or famitiei sau a[e co[egi[or şi, poate, chiar pe a[e inamici[or saU pe a[e ce[or care ne creează prob[eme înviaţă, vom obtine şi beneficiuL de a ne îmbunătăţirelatii[e cu ei. De aceea, Seneca Spune că 'ar trebui să ne umplem vieţile cu modele distinse, fără să apelăm mereu [a cei vechi', precum Socrate, probabit lScrßori, B3J. Pentru că, până [a urmă, dintre aceşti oameni suntem nevoiţi să ne alegem modelele; ei nu au atins înţelepciunea perfectă' deşi suntem îndreptăţiţisă-i aLegem pe aceĺa care se apropie ceI mai muĹt de acest idea[. [Cicero, Lelius. Despre prieteniel

Marcus Aurelius ne amĺnteşte să avem mereu dinaĺntea ochilor virtuţile prietenilor şi ale tovarăşiloą cum ar fi modestia şĺgenerozitatea, pentru că nimic nu aduce un simţ atât de puternic aI bucuriei raţiona[e precUm contemp[area sănătoasă. Desfăşoară acest exerciţiu psihotogic întoată partea întâia Gândurilor către sine însuşi,trecând înrevĺstă virtuţite ce[or mai semnificativi indivizi pe care i-a întâtnitînviaţă, de multe ori doar prin câteva cuvinte. Secţiunea cea mai l'ungă, penultima' este dedĺcată tatătui său adoptiv' împăratuI'Antoninus Pius. De ta tatăl" meu: b[ândeţea, fermitatea de neclintit în decizii[e tuate după o atentă analiză; indiferenţa faţă de gtoria deşartă obţinută pe baza celor ce sunt socotite onoruri; dragostea de muncă şĺperseverenţa; faptut de a-i asculta pe cei care au de dat vreun sfat util tuturor; de a acorda

fiecăruia cu hotărâre recompense după merĺt. ÍGânduri către sine...,l.16|

Continuă pe alte câteva pagini' apoi concluz|onează l s-ar fi potrivit ce[e amintite despre Socrate, că putea fie să se abţină, Íie să se bucure de cele de care mulţi nu au puterea să se lipsească şi de care sunt prea deprinşi să se bucure. Dar tăria şi chiar rezistenţa şi puterea sa de cumpătareîn oricare dintre ce[e două situaţiĺ suntînsuşiri[e unui bărbat cu suÍletuI echilibrat şi de neînfrâ nt. ÍIbideml De ta proprĺuIsău profesor stoic, Sextus din Chaeronea, Marcus a învăţatconcepţia privind ''traiu[în conÍormitate cu Natura", dar şi ''demnitatea fără afectare' o consideraţie intuitivă faţă de prieteni şitoteranţă faţă de cei l'ipsiţi de educaţie şi de raţiune". Chiar dacă unii dintre prietenii şi profesorii săi nu erau foarte înţel"epţi,[e putea vedea totuşi punctele tari şi îiputea imita. Primul pas pentru a face acest lucru este să formulăm înmod [impede aceste puncte tari. Numind si descriind virtuti[e altora, Marcus s-a ajutat pe sine să nu [e uite niciînrestul lucrăriisa[e.

n

AMINTEŞTE-ŢI! ". Afost cineva cu adevăratînţetept? Deşi stoicii au dat multe exemple de oameni buni şi înţeLepţi'ei tind să se gândească [a înţe[epciunea deplină ca [a ceva ce nu poate fi atins de către o fiinţă încarne şi oase, nici măcar de Zenon şi de fondatorii stoĺcismu[ui. înţel'eptuteste, astfe[, mai des considerat ca ideaI ipotetic. Totuşi, anumiţi indivizi au progresat apropiindu-se mai muLt decât atţii de acest idea[. Socrate era exemp[uI stoic favorit aI aproape-înţeleptului, iar imedĺat după et venea Diogene Cinicut. ALteori, Zenon, Pitagora sau Heractit sunt priviţi ca oameni exempl.arĺ. Stoicii romani târzii î[preţuiau, de asemenea' pe Cato din Utica, încare vedeau o întruchipare a ĺdea[u[ui [or şi' poate, şi f igura mai bLândă a l"ui Leiius înţel'eptut.Totuşi, înuitimă instanţă, ÎnţeLeptuLnu este decât un concept cardina[,

sădit de Natură înminţi[e noastre' un simboI aI scoputui vieţii. Putem SpUne chiar că, prin refuzul de a 162

identifica vreun individ anUme cu înţeLeptut,stoicĺi au evitat transformarea lor într-osectă filosofică care să-i adore pe Zenon sau Socrate.

u

PUNCTE PRINCIPALE 9

Afectiunea natura[ă şĺf ĺ[antropia sunt

fundamenta[e pentru stoicism: înţeteptuL s-a e[iberat de pasiunĺ iraţiona[e, dar e ptin de dragoste raţiona[ă şi conştient că a-i iubi pe ceiLatţi este mai important decât a fi iubit [a rânduI tău.

a

a

ET

Stoicul'îiĺubeşte pe ceiLa[ţi fiind conştĺent, totodată, că sunt fiinţe muritoare şi autonome, acceptând inevitabilitatea schimbăriĺ şi a pierderii determinate de Natură ca întreg. Stoicii au contemplat ideea ipotetică a unui lnţeLept perfect, dar şĺtot feluL de exemp[e de indivizi remarcabi[i din istorie.

PASUL URMĂToR Conceptu[ înţeLeptutuiideat îtajută pe stoic să_si af [e direcţia învia.tă' iar dorinţa de a atinge acest scop finaI uneşte toate tendinţeLe tui particu[are. Dragostea şi prietenia sunt emoţii natura[e sănătoase care umplu go[uI dĺntre teoria stoĺcă a ,,pasiunitor" iraţiona[e şi

acţiunea potrivită sau dĺntre terapia psihotogică si comportamentuI etic. Suntem acum gata să privim mai înamănunt discip[ina acţiunii'

'ló3

ó. Dlsc!PLINA AcŢIUNlI

IFlLANTRoPlA sToIcĂl

Din acest capito[, veti învăţa:

.

cum a definit Marcus Aurelius ,,discipl'ina stoică a acţiunĺi" întermenii a trei clauze specifice,

. . .

anexate fiecărei intenţii;

că fiecare acţiune trebúie desfăşurată cu o anumită rezervă, manifestând detasare şi seninătate faţă de ceitatţi;

cum suntîntreprinse acţiuni pentru binete comun înserviciuI umanităţii, cu sentimentul gtobaL aI sensului;

ce înţelegeaustoicii prin .,a acţiona înacord cu valoarea", precum şi rolul prudenţei şi a[ dreptăţii înraport cu selectarea rezultatelor ,,preferate".

Astfe[, stoicii spun că oamenii buni nu experimentează

nimic contrar voinţei [or, impulsurilor şĺscopurilor [oą Íiindcă, întoate aceste cazuri, acţionează cu o anumĺtă ,'rezervă" şi nu întâmpină nici un obstaco[ care să nu fie

nticipat. ÍAntolog i a, ll.115l Asta îiveti vedea pe jucătorii buni făcând. Nici unuia nu-i pasă de minge, ca şi cum ar fi un lucru bun sau rău, îipasă numai de fe[u[încare o aruncă... Dar, dacă Vom arunca sau vom prinde mingea cu anxĺetate şi teamă, unde va mai fi distracţia, cum Va rămâne înformă şi cUm Va reuşi să urmărească jocu[? Unut îiva spune ',aruncă", aLtu[îiva spune ,'nU a

1ó5

arunca , iar

ceL de-aItreilea, ,'ţi-a trecut rându[". Atunci n_ar mai f i un joc, ci o ciorovăia[ă. (Epictet, Discursuri,ll.5j

H

AuŢaËVALaAffr

..

Atitudini stoice şi disciptina actiunii înaĺntesă citiţiacest capito[, evatuaţipe o scară de [a 1 [a 5 înce măsură sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, apoi reeva[uati-te după ce aţi citit şi aţi asimilat conţinutuI capitoĹu[ui. 1. Cea mai bună ca[e de a desfăşura o acţiune este aceea de a accepta de [a începutcă lucrurile ar putea să nu iasă aşa cUm aţi ptănuĺt. 2. Toate acţiuni[e sunt rea[izate, înce[e din urmă, în serviciuI binelui comun, spre benef iciul' întregiĺ umanităţi.

3. Acţiunil'e ar trebui să

f ie ghidate de va[oarea natura[ă pe care o pUnem pe lucrurile exterioare, desi acesta nu este cel mai impontant lucru înviaţă'

üę este,,dĺscip[ina acţiunii"? Cum reuşesc stoicii să reconcilĺeze accentut pus de disciptina dorinţei pe acceptarea lucrurilor cu nevoia de acţiune înviaţă? Acceptarea nu ne face să fim ca niste ''cârpe" pasive? Cum pot fi întreprinse actiuni înlumea rea[ă, înspecial' înmaterie de afaceri Umane comp[exe, fără a ne pierde seninătatea? Acestea sunt câteva întrebăricărora trebuie să [e răspundă disciptina

stoĺcă a acţiunii. Hadot numeşte cea de_a doua discipLină a [uĺ Epictet ''acţiunea înfolosuI umanităţiĺ". 0 interpretează ca pe virtutea de a trăiînarmonie cu alte f iinte umane, esenta ',fitantropiei" stoĺce sau a ,'dragostei pentru umanitate". Însens maĺ tehnic, Epictet SpUne că ''discip[ina actiunĺi" are de-a face cu cazuri specifice aLe impulsurĺlor noastre spre acţiune [hornô|, care înseamnă irnpulsuI nostru de-a căuta sau de-a evĺta anumite lucruri în 166

viaţă. El' adaugă că asta priveşte, îngenera[, datoria stoici[or de a face ''acţĺuni[e potrĺvite" ÍkathëkonJ şĺ''de a acţiona închip ordonat, dIn motĺve bune şi nu l'ipsit de grijă"IDĺscursuri,lll.2l. După cum am spUS mai devreme, asta înseamnă,,nu că trebuie să Íĺmtipsiţi de senzaţii, ca o statuie, ci că trebuie să ne menţĺnem relaţiil'e, atât pe cele natura[e, cât şi pe cele dobândite, încaIitate de oameni reLigioşi, părinţi, fii, fraţi sau cetăţeni"' Cu alte cuvinte, presupUne exerciţii psihotogice şistrategii menite să_i ajute pe elevii stoici să facă ,,[ucruri bune" înmod potrivit, să se descurce însituaţii[e diverse pe Care [e întâLnesc de-a [unguIvĺeţiişicure[aţii[e pe care [e au cu atţi oameni, fără să te fie afectat angajamentuI moraI făcut. După cum concluzionează Hadot, Marcus Aure[ius echivalează această discipLină

a acţiunii cu virtutea ''dreptăţii" ĺHadot, 199BJ. Ea trebuie, de asemenea, legată de procesuI de,,însusire"Íoikeiôsisl care ne permite să trăim înarmonie cu restul umanităţii. Marcus pare-să acorde importanţă mai mare decât Epictet acţiunii juste şi bunăvoinţeĺ fată de întreagaumanitate, deşi este posibiI să fĺ existat mai multe scrĺeri a[e acestuia decât cunoaştem azi. Legat de cele trei discip[ine, e[ adăuga o formu[ă foarte specifică cu privire la discipl'ina acţiunii pe care i_o atribuie [ui Epictet, deşi nu o găsim înDiscursuri. Ar trebui să ne Supraveghem cu atenţie motivele de acţiune, asigurându_ne

că intenţii[e noastre sunt astfe[:

1. lntenţionez să fac asta cu ,,o rezervă''

Íhupexairesis], ceea ce înseamnăcă adaug ,'atât timp cât nu mă împiedică nimic" sau 'dacă soarta permite' şi acţionez cu o ati-

tudine fi[osofică înprivinţa rezultatu[ui, acceptând cu seninătate, de l'a început, că lucrurile ar putea să nu ĺasă

2.

aşa cum am p[ănuit" lntenţionez să fac asta pentnu bine[e comun al umanităţĺi Íkoinônĺkai), ceea ce înseamnăcă toate acţiuni[e me[e, întreagamea viaţă Servesc unui singur Scop sau măcar nu intră înconftict cu e[, iar acesta este, încele din urmă, armonia si prietenia însânu[ întregiiomeniri, precum şi prosperitatea comună si fericirea.

167

3.

lntenţionez s-o fac ,,înacord cu valoarea'' ĺkaŕ'axian],aLtfel' spus, cu înţelepciunepractică şi cu dreptate, comportându-mă just înraport cu cei[a[ţi' prin selectarea [ucruri[or externe ,,preferate" care sunt judecate înmod rezonabiI ca f iind cel.e mai potrivite înaceste circumstanţe specif ĺce.

Hadot rezumă, şi eL, regu[i[e care gUvernează .'acţĺunite potrivite'', după cUm Urmează [Hadot, 199B]:

1. Trebuĺe să acţĺonăm înserviciu[ întregiiNaturi sau, în

iimbaj teologic, a[ [ui Dumnezeu, acceptându-ne soarta ca fiind stabitită de întreguniversul _ aceasta este cu adevărat clauza stoică a ,,rezervei". 2. Ar trebui să aspirăm [a a iubi întreagaumanitate, văzându-ne pe noiînşineca părţi dĺferite a[e aceluiaşi organism. 3. întoate acţiuni[e noastre, ar trebui să respectăm ierarhia raţională a lucrurilor ce determină ceea ce este potrĺvit şi ce nu este [egat de acţiuni[e noastre.

Toate aceste noţiuni pot f i întâLnĺte[a Epictet, dar Marcus Aurelius este cel care [e pune [a un loc cu depLină claritate şile uneşte într-osingură formu[ă de acţiune. Am văzut' încapito[el.e anterioare, ce înseamnă,,a actiona înacord cu valoarea.. înseamnă a înţeLegevaloarea naturaLă a anumitor lucruri exterioare şi a I'e distinge de supremuI bine care este presupUS de virtute. Aşa că ne Vom concentra mai mu[t asupra ce[or[a lte două principii. Dĺntre acestea, primut este, probabil., cel mai important, pentru că, fără principiut rezervei, nici o acţiune n-ar putea fi desfăşurată însiguranţă. Acţiunil'e fi[antropice trebuie desfăsurate cu mărinimie, cu alte cuvinte, cu destulă detaşare înraport cu rezultatul aşteptat, pentru a ne menţine sănătatea şi seninătatea mintii, mai degrabă decât a ne [ăsa f rustraţi atunci când aşteptărite noastre sunt, inevitabit, înşetatede circumstanţele exterioare. ''A fi în[ume, dar nu din [ume", cUm ar SpUne creştinii. Stoicii ar prefera, înmod natura[, să trăiască înRepubl'ica idea[ă a [ui Zenon, într-ocomunitate de prĺeteni i[uminati, acceptând că [umea rea[ă este maĺ degrabă ca un ,'festiva[" metaforic sau ca o '.baie pubtică" ptină de caractere aspre, dezlânate, nesaVuroase, unde este mul't zgomot si sunt distracţii de tot Íelul.. 1ó8

EI

STUDIU DE

CAZ

"

James Stockda[e înVietnam ',Pe 9 septembrie, 19ó5, zburam cu aproximativ 500 de noduri Spre ceea ce Se Va dovedi a fĺ o capcană a anti-

aerienei, cam [a niveluIcoronamentu[ui, într-unmicuţ avion A4, cu o cabină nu mai lată de trei picioare si pe care nu-[ mai puteam stăpâni după ce fusesem lovit, iar sIstemuI de controI fusese distrus'', scrĺe James Stockdale. După ce a fost nevoit să se paraşuteze deasupra Vietnamu[ui de Nord, unde avea' siguą să fie încarcerat, înminte îiveniultimui gând de om liber: ''Cet puţin cinci ani pe aici! les din [umea tehnol'ogiei şi intru în[umea tui Epictet!" [StockdaLe, 1995] Chiar [a începutuIimpticării SUA înRăzboiul' din Vietnam, Stockdate a fost prins de un grup de cincisprezece ţărani furioşi care [-au bătut până aproape l-au omorât. l-au rupt un picior tăsându-L şchiop pe viaţă, întocmaiprecum sclavuI inval.id Epictet, aI cărui Manua! stoic î[devorase şi Stockdale, studiind filosofia [a Stanford. A fost luat prizonier de către armata nord-vietnameză si dus [a Hanoi, unde, încalitate de ofiţer de rang îna[taI marĺnei americane' a devenĺt lideruI unei comunităţi de soldaţi americani capturaţĺ cane, [a momentuI său maxim, cuprindea aproximativ patru

sute de oamenĺ. Stockda[e a fostîncarceratîntr-oveche închisoarecolonială franceză, care era parte dintr-un comptex penitenciar comunist numit Hao Lo, supranumit şi Hanoi HiLton. Prizonierii de război americani erau supuşi înpermanenţă tehnicitor de reprogramare psiho[ogică de către ofĺţerişi profesioniştiîntr-a[e torturii.

Stockda[e a petrecut aco[o şapte ani şi jumătate, dintre care patru au fosi [a izo[are, iar restu[' în tanturi. A fost torturat de cincisprezece ori printr-o metodă brutată numită ,.l"uatuI frânghieĺ". Întĺmput îndel"ungatei captivităţi, a fost ajutat de numeroase[e paragrafe din Epictet pe care [e memorase şi pe care l'e numea ,,consolarea sa" şi arma sa secretă. După e[iberare, a devenit ,.erou mi[itar"' unuI dintre cei maĺ

169

decoraţĺofĺteri din armata SUA şi a ajuns până La ranguI de viceamira[. A începutsă ţină cursuri despre relevanţa filosofiei stoice pentru viaţa miLitară şi mai multe dintre prelegerile sa[e au fost publicate în volumuI Gândurile unui pilot militarÍThoughts of a Philosophĺcal Fighter Piloŕ, StockdaLe, 1995).

Povestea [ui extraordinară arată că stoicismuI antic poate fi utilizat cU sUCceS pentru a ne menţine rezilienţa psihologică înfaţa celor mai crunte adversităţĺimaginabĺ[e întumea modernă. însiiuaţii similare' stoicii trebuie să-şi conciIieze dorinţe[e natura[e sau datorii[e percepute cu faptuI că foarte puţin din mediuI

încare trăiesc se află sub controlu[ [or. Totuşi, ei au întotdeauna suficientă [ĺbertate pentru a-şi păstra integritatea sivirtutea' care rămân scopu[ [or sup|em'

r:

AMINTËSTE-ŢI!

..

A acţiona înacord cu vatoarea

Am abordat, mai devreme' teoria stoică a lucrurilor ĺndiÍerente şi ideea că există o ierarhie a vatorilor ce derivă din natura noastră anima[ă. Aceasta începecu pătrarea instincte[or şi se extinde, apoi, prin intermediu[ afecţiunii naturale pe care o avem pentru odrasl'e[e noastre, pentru famĺLĺiLe,prietenii noştri şi pentru

restuI umanităţii. Deşi l.ucruri[e exterioare sunt [ipsite de valoare cu privire |'a eudaimonia, a trăiînţetept presupUne a ne purta închip potrivit cu trupuI nostru' cu proprietăţiLe, banii si cu cei[a[ţi oameni.

Trecând [a acţiune cu o ,,c[âuză de rezervă" UnuI dintre Discursurile [ui Epictet se numeşte ,'Cum pot să coe-

xiste grija şi măreţia sufletu[ui?" Am putea traduce astfel: cum putem face să coexiste dorinţa noastră de a face ce e potrivitîn 174

viaţă si de aîntreprinde lucruri bune, cu detasarea de care este nevoie pentru a ne păstra serenitatea stoică? Dĺscipl'ina acţiunii, care cere, adesea, un efort de a schimba lumea înnumele justeţei, prezintă o provocare pentru doctrina dĺsciptinării dorinţei, cu accentuI pus de aceasta pe acceptare şi pe ''indiferenţa emoţĺona[ă". RăspunsuI tui Epictet este că trebuie să abordăm viaţa ca şi cum ar fi un joc. Suntem precum cei care joacă zaruri de amuzament, aI căror scop este să joace bine, cu inima bună şi înacord cu regu[i[e. La Íinat, nU are nicio importanţă dacă vom câştiga saU Vom pierde. Va trebui să acceptăm orĺce aruncare de zaruri care se întâmpl'ăsă apară şi să ne folosim cât maĺ bine de ea. încercămsă jucăm acestjoc ca să putem fi jucători buni, dar câstigarea jocului nu este, încele din urmă, importantă şi, într-ozicere stereotipică, ,,participarea" este cea care contează.

Astfet, spĺritul prin care,,[uăm parte" ta viaţă şi prin care ne îndeptinimroluI este mai important decât ce ne rezervă sorţiiîn termeni de succes sau de esec' Când lucruri[e nu ĺes asa cum a ptănuit, stoicu[îşipoate spune sĺeşi:

lntenţiile mele au fost bune şi asta e tot ce contează. DestinuIa decis altfe[. Trebuie să îiaccept voinţa şisă mă resemnez; virtutea pe care trebuie s-o practic acum nu

este justeţea, ci virtutea consimţământu[ui. Trebuie să trec de [a exerciţiite proprii disciptinei acţiunii [a ce[e proprii disciptinei dorinţei' IHadot, 1998}

Stoiciĺ foloseau o strategĺe psihoLogĺcă înţel'eaptăcare [e permite să facă faţă evenimente[or externe, inclusiv cu atţi oameni, fără a fi nevoiţi să încalceprincipiul' care [e cere să dorească numai ce se află sub contro[uL Lor. Ei vorbesc despre a acţiona învirtutea unui principiu a[ rezervei, ceea ce înseamnăcă tot ce întreprindem trebuie să se af [e sub condiţia ca ,,destinuI să permită", ca ''ZeuI să vrea" saU ca ,,nimic să nu ne împiedice". Aceasta seamănă cu ,,să facem ce trebuie, să se întâmpte ce-o fi''. Nu pot cere înmod raţional să se întâmpte ceva anume învirtutea bunelor mele intentii, aşa că mă înham [a orice călătorie cu mintea deschisă, pregătit să accept victoria, ca şiînfrângerea,cu ace[aşĺechiLĺbru mentat. 171

Toate acţiuni[e trebuie, aşadar, desfăşurate cu mintea [iniştită şi acceptând complet că rezultatuI ar putea f ĺ attuI decât cel

dorit. Această idee nu este întâLnită doarînstoicism. Creştinii obişnuiau să scrĺe D.V., Deo Volente [,,cu voia Domnului'', în tatină] ta sfârşitut scrĺsori[or pe care [e întocmeau. lnsh'AIIah înseamnăacelaşi lucru, înlslam. NouI Testament are o explicaţie cât se poate de frumoasă pentru acest concept, într-un Íragment care arfi putut fĺ scris foarte bine de un stoic: Veniţi acum cei care ziceţĺ: astăzi sau mâine Vom merge

încutare cetate' vom sta acolo un an, Vom face negoţ şi vom câştiga,

Voi care nu ştiţi ce se Va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteti, care Se arată o c[ipă, apoi piere.

în[oc ca voi să ziceţi: dacă Domnul' voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. {Epistola Sobornicească a Sfântuluĺ ApostoL lacov, Ą.13-15, BibLia Sinodală, Editura lnstitu[ui Bibtic si de Misiune aI Bisericii 0rtodoxe Române, Bucureşti, 199B}

La fel., lisus spune: ''Părinte[e meu, de este cu putĺnţă, ia de [a mine paharuI acesta. însănu precum voiesc eu, ci precum Tu vo ieştĺ."ÍEva ng helia d u pă M atei, 26:39l Versiuni[e stoice pot lua forme diferite, dar ideea de bază ră mâne aceeaşi. De exemplu, Seneca discută principiuI' stoic a[

rezervei încâteva opere, definindu-L prĺn formu[a: Vreau să fac un lucru sau attul, atât timp cât nu se întâmptănimic care să fie un obstacoI pentru hotărârea mea prezentă.

îna[tă parte' dă un exemp[u: ''Voi naviga peste ocean dacă nimĺc nu mă va împiedica".întel'eptuLse aşteaptă, aşadaą ca ceva să se aşeze întotdeauna împotrivap[anuri[or sa[e. E[ alege să gândească înacest fe[' conform [ui Seneca, pentru că tu[burarea emotiona[ă cauzată de eşec este, cu siguranţă, mai uşoară pentru cineva care nU şi-a promis neapărat succesul. 172

Aşadaą SpUnem că toate planurĺle [ui sunt încununate

de izbândă şi că nu se întâmptă nimic împotriva aşteptăritor sa[e, pentru că e[ a presupus că se poate întâmpLa ceva care

să împiedicefaptele menite. Doar omul l'ipsit de prevedere este încrezătorcă soarta a făcut tegământ cu e[; omulînte[ept se gândeşte [a ambele feţe ate sorţii; ei stie cât de mare este putinţa de a greşi, cât de nesigure sunt fapte[e omeneşti, câte piedici se pun încalea planuri[or; e[ urmăreşte, detaşat, mersu[îndoieInic şi [unecos aI sorţii;înp[anurĺ[e sa[e sigure, eI face [oc întâmp[ăril.or nesigure. lar această excepţĺe,fără de care nu meneşte nimic, fără de care nu începenimic, îl. pune şi aici [a adăpost. [Seneca, Despre binefaceri, Po[irom, lasi, 2005, trad. loana Costa şi Octavian Gordon] DiscipoLut stoic are, astfe[, nevoie de o strategie psihoLogică

înviaţă, care presupUne caracterizarea fiecărei intenţii

prin

introducerea uneĺ distincţii întrevoinţa [ui şi factorii exteriori care se af[ă dincol"o de controlu[ [ui, similară cu dihotomia l'ui Chrysipp dintre traiu[ înconformitate cu natura exterioară si

'""il:";?;ii.',

ao'.,", SpUne că discipotii stbicĺ trebui. ., nu manifeste nici dorinţă, nici aversiuneîn raport cu evenimentele exterioare, încetând să [e caracterizeze drept ',bune" sau ',re[e" şi să te accepte înraport cu disciptina dorinţei. Ni se spune, totusi, că discip[ina acţiunii ne cere să alegem încontinuare ţinte externe şi acţiuni potrivite, deşi înmod,,relaxat şi fără co nstrângeri" şi sub''principiut rezervei". Trebuie, pe cât posibiL, să facem un plan pentru ziua ce urmează, încare să trecem înrevistă potenţiatel.e provocări care ne stau înfaţă si conceptele care ne pot ajuta să facem faţă acestor provocări. Oricând planificăm ceva, chiar şĺun lucru sĺmp[U, cum ar fi să mergem [a o baie pubLică [o metaforă, probabi[, pentru fe[ul umiI de viaţă aI stoicutui), irebuie să ne imaginăm toate lucruri[e care ar putea merge prost si care ne-ar putea zădărnici planurile' Apoi ne Vom spune: ''Vreau să mă îmbăiez şi să-mĺ păstrez voinţa îndepLin acord cu natura", acceptând de bunăvoie orice s-arîntâmpLa ÍManualut, p. 75). în acest fe[, dacă actĺuni[e noasire vor fi, mai târziu, îrnpiedicate, vom putea spUne: ''Desiguą nu asta este ce mi-am dorit, dar 173

îrnidoresc, de asemenea, să îmiţin vointa înacord cu natura şi nu pot face asta dacă sunt supărat pe Ce S-a întâmptat". Cu atte cuvinte, ''a trăi înarmonie cu Natura" înseamnăşi a accepta evenimente[e externe, atuncĺ când soarta ne-o cere. Marcus Aurelius abordează explicit această ,,acţiune sub prĺncipiut rezervei" Íhupexhairesß) cam de cinci ori, mentionându-l pe Epictet, una dĺntre sursele [ui, dar adăugând o perspectivă nouă. Conştiinţa umană are un soi de f lexibilitate nelimitată; e[ spune că mintea se poate adapta oricăror situaţii de viaţă, iar acesta este unuI dintre ce[e mai pretioase daruri a[e naturii' Nu are nevoie de nimic pentru a prospera, fiĺndcă, încursa pentru obţinerea [ucruri[or.,preferate", foloseşte întotdeauna principiuL rezervei, transformând orice posibit ghinion care ar putea apărea într-ooportunitate pentru virtute, menită să ne ajute să progresăm spre eudaimonia. Stoicĺi anticĺ credeau că mintea este compusă dintr_o substanţă foarte fină ce seamănă cu focu[. Asa că Marcus SpUne că a acţiona sub principiu[ rezerveiîipermĺte minţii să se folosească înmod corect de tot Ceea ce se poate întâmpla, iar sufletu[ ''din orice obstacol face materia sa proprie, precum focuL" ĺ6ánduricătre sine..., lV.1J' ln următoruL dial'og, Marcus îşiimaginează un dialog cu un ipotetĺc înţeieptstoic ideaI care acţionează precum mentorul [uisau, cine ştĺe,poate chiarîşiaminteşte o conversaţie cu un adevărat profesor stoic: Trebuie să-ţi organizezi viaţa acţiune cu acţiune si, dacă iecare îşiatinge, pe cât posibi[, menirea ei, să f ii mu[ţumit. Nimeni nu poate să te împiediceca fiecare acţiune să fie corespunzătoare menirii sa[e. ,,Dar se va ivĺ din afară o probLemă." Nici o problemă nu se poate ivi încalea unei acţiuni săvârşite înmod just, cu moderaţie şi bine calculată. ''lnsă o a[tă acţiune va fi' poate, împiedicată." Dar, dacă vei accepta cu bucurie această piedică si dacă te vei îndrepta cu înţe[epciuneSpre ceea ce îţieste dat, imediat ţi se oferă, înschimb, o a[tă acţiune, aftată îndepl'ină armonie cu organizarea de care este vorba' ÍGânduri către sine..., Vlll'32] f

Cu alte cuvinte, stoicii n-ar trebui să se ataşeze înmod deosebit de un anumit rezultat sau de un anumit curs a[ actiuniĺ.

174

Când cineva Se pUneîncalea dorinţei noastre de a acţiona liber şi cu dep[ină bunăvoinţă' înacord cu discip[ina acţiunii, nu face decât să ne ofere o oportunitate de a ne exercita virtuţiie, curajuL şi autodiscip[ina, înacord cu dĺscip[ina dorinţei.

BI

ĐE T'NUT MINTE

.

Acţionează sub principiuI rezervei! Întexte[e stoice' înspecia[înce[e al.e tui Epictet şi Marcus

Aurefius, găsim termenuI grecesc hupexhairesis, care înseamnă a acţiona sub ,,principiuI rezervei", cu ',reţinere", gândindu-ne .'[a excepţii". ConceptuIde bază este ace[a că înţe[eptul'acţionează întotdeaunacu o rezervă înminte, astfel că îşipoate spune: ,'Voi face asta, dacă soarta îmiva permite" sau: ''Dacă voieşte Zeu[" etc. Astfet, intenţiil'e stoĺcu[ui nu pot fi deturnate, pentru că e[ nu vrea să facă decât lucrurile a căror producere nu e împiedicată'Prin contrast, pasĺunile iraţiona[e, precUm '.jinduirea", nu pot f i realizate sub principiuI rezervei, pentru că întotdeauna ceI dominat de pasiune Vrea ceva ce este înafara controtu[ui său direct. Totuşi, acţiuni[e pot fi judecate ca f iind ,,bune" sau ,.rele", vicioase sau virtuoase, indiferent de rezu[tatete [oą doar pe baza intenţii[or care le-au produs ĺCicero, Despre supremul bine''., Ill.32].

D

E îNcERcAT t M EB IAT:Acţionaţi sub principiut

rezervei!

Ategeţi o sarcină pe care s-o îndeptiniţiavând înminte principiuI rezervei. Concentrati-vă asupra intenţiei de a acţiona cu integritate, întimp ce acceptaţi rezultatuI cu inima bună. Urmaţi cei patru paşi: ]. Ptănuiti ceva ce aveţi de făcut astăzi, care să privească evenimente externe. 175

2. lncercaţi să

3. 4.

vă imaginaţi obstacolele pe care [e-aţi putea întâtnişi acceptaţi că anumite [ucruri pot merge împotrivadorinţel.or voastre. Repetati mereu înminte: .,Voi face acest [ucru", adăugând rezerva: ,,Dacă soarta sau ZeuI vor permite!" Dacă [ucruri[e nu Vor iesi aşa cum aţi 5perat, concentrati-vă pe acceptarea rezultatutui însine, după cum aţiînvăţat,conÍorm discĺp[inei dorintei.

încercaţisă faceţi tot mai des asta până când veţi fi capabiŁ să abordaţi din ce înce mai mutte situaţii înfel'ut acesta, dorindu-vă să vă apropiaţi de orice acţiune sub principiuI rezervei, păstrându_vă voinţa înarmonie cu evenimentele.

Areaşul stoie Cato a[ [ui Cicero expLică doctrĺna stoică a acţiunii folosind minunata metaforă a unui arcaş. Un arcaş îsiva încordaarcu[, va ţinti şi va trage cât poate de bine' însă,odată ce săgeata a pornit din arc' nu mai poate face nimic, decât să aştepte să vadă încotrova ajunge. Poate că o pală de vânt o va îndepărta de ţintă sau poate că anima[uI vânat va fugi. lntenţia, mişcarea iniţiaLă a săgeţii se află sub controluI arcaşului, dar dacă săgeata va atinge sau nU ţinta depinde, încele din urmă, de soartă, de varĺabi[e externe

af

late dincolo de posibiLĺtăţi[e sale.

Stoicii disting uneori întreţintă Ískoposl, [ucruI asupra căruia ne îndreptămatenţia, şi finalitate Itelos], ce reprezintă rezultatul [a care s-a ajuns, încele din urmă. Cato prezintă această metaforă ca pe o distincţie întrelucrurile exterioare ,,preferate" şi scoput vieţii.

Deşĺstoicii caută cam aceleaşi tucruri înviaţă cu majori_ tatea celor[a[ţi oameni, precum sănatatea fizică şi prietenia, ei o fac într-omanieră mai detaşată, într-unmod maĺ subtil.. AdevăratuI scop a[ vieţii este înţelepciuneapractică, virtutea

SaU ceea ce constitUie ,,arta de a trăi", fe[u[încare trecem prin tume făcând lucruri, indiferent de rezu[tat.

''Tinta" externă a unei acţiuni poate fi aceea de a aduce un beneficiu prieteni[or educându-ĺ şi încurajându-i să caute virtutea, aşa cum a făcut Socrate. Până La urmă, dacă ei vor reuşi este parţia[înmâinĺ|e sorţiĺ, după Cum o demonstrează şiviaţa unora dintre e|evii mai puţin stră[uciţi ai tui Socrate. ScopuI unuiînte[ept nu este ace[a de a aduce benef icii altora, aceasta f iind dinco[o de contro[uI nostru, ci, mai degrabă, de a face tot ceea ce se poate pentru a [e face bine. lntocmai ca arcaşuI care îşis[obozeşte săgeata şi care şi-a terminat treaba după ce a e[iberat-o din arc acţionând cu dreptate şi bunăvoinţă, ĺndiferent dacă are sUcces SaU nu înatingerea ţintei. Ţinta asupra căreia ne îndreptămprivirea Ískoposl, rezu[tatuI unei acţiuni, se află întotdeaunaînviitor. Prin contrast, intenţia de a-[ atinge se află înprezent. Dacă ne vom pregăti prin intermediut atitudinii potrivite, putem spune că deja ne-am atins scopu[ ltelosJ de a fi virtuoşi, cU care am începutacţiunea noastră. După cum am văzut, Epictet a făcut o core[aţie între viaţă şi un joc cu mingea. Deşiîncercămsă [uăm şi să pasăm

mingea, nu considerăm că acţiunile noastre au valoare în un joc. Contează că jucăm înmanieră virtuoasă [ca nişte sportivi), iar acest [ucru înseamnă,adesea, să nu fim supăraţi dacă rezultatuI nu este înfavoarea noastră. Putem, de asemenea, compara viaţa cu cântatul şi dansatul din plăcere' unde scopul este atins chiar prin acţiunea respectivă, mai degrabă decât printr-un rezultat extern. Totuşi' performanţa fizică poate fiîntreruptă, pe când scopuI nostru moraI este atins încăde [a începutşi nu poate fi divizat înpărţi. Acest [ucru este important pentru stoici, întrucât înseamnăcă nimeni nu poate fiîmpiedicatsă atingă virtutea; acest lucru se întâmptă aici şi acum, cât ai cLipi din ochi, imediat ce o decizie virtuoasă este [uată. Epictet îşiîntreabăelevii: 'Îmiputeţi da un exemp[u de om care este preocupat de cum Íace un'[ucru, care nu este interesat de rezultatele acţiunii sa[e, ci de maniera de a acţisine - este doar

ona?" [Discursuri' ll.1ó) Contează calea pe care o urmăm pentru a obţine lucrurile importante, si nu dacă |e obţinem efectiv SaU nU. După cum spune Seneca: ''înţel'eptu[,încele din urmă, priveşte

cU atenţie înfiecare împrejurare,ptanut, nu fina[u[. începuturi[e ţin de puterea noastră; soarta decide însăînprivĺnţaîncheierii: eu nu îirecunosc dreptul' de a mă judeca" ÍEpistote...,l,14).

m

ĐË ŢlNuT MĺíVrg.

lmpulsuri şi acţĺuni potrivite lmpulsurĺ[e íhormâ) sunt, practic, începutuIunor acţiuni votuntare, înpsihotogia stoică. Acestea sunt cumva între,,ĺntenţĺe''şi ''acţiunite vol'untare" şi se bazează pe acte de ,,asentiment" dat unor impresii particu[are. De exemp[u, ni se spune că ',impulsuri[e" pot [ua forma unor,.scopUri",''eforturi",''pregătiri", .,alegeri",''dorinţe" sau .,proiecte". Pasiuni[e, preCUm frica sau dorinţa, precum suÍerinţa şi p[ăcerea' sunt forme deosebít de importante a[e impulsuri[or. Atunci când intenţĺilenoastre sunt înacord cu ratiunea sĺ cu valoarea natura[ă a lucruriloą acţiunile ne sunt;űoecate ca f iind ''potrivite'' înfuncţie de circumstanţe'

Zenon a creat termenuI de ,,acţiuni potrivite" Íkathékonta)în urma asemănării cu expresia ,'ceva care se aplică doar anumĺtor oameni" Íkata hinas hâkein), care se referă [a lucrurile care este bine să fie Íăcute de anumiţi oameni înanumite situatii. Deseori, aceste [ucruri pot fi judecate numai pe baza probabitităţitoą însensul de ce pare rezonabil să fie preferat, cum ar fĺ dacă ar trebui împrumutaţĺbani unei persoane într-o anumită situaţie. Prin contrast' putem şti, cu siguranţă, că este bine să avem virtute indiferent de circumstanţe şi o intenţie [''imputs") de a acţĺona înacord cu vĺrtutea. Jargonut stoic tehnic face diferenţa întrekathôkonta, ''acţĺuni potrivite" pe care oricine [e poate îndepLini, şi kathortômata, acţiunĺperfecte care pot fĺ îndepl'inite doar de omul înţeleptĺLong, 2002). Orice nebun poate face bine din întâmplare,însănumai înţeieptutpoate acţiona potrivit şi pe deplin i[uminat interior, pe baza cunoaşterii, a întelepciuniisi a virtuţii.

178

n

AMINTţ,ŞTE-ŢI!.

.

înţeteptutîntreprindetotuI sub ''principiuL rezerveĺ" Marcus descrie prima oară ''principiuI rezervei" atunci când trece înrevistă cele trei principii ce definesc doctrina stoică a acţiunii ĺ,Gânduri către sĺne..., Xl.37). ln [ipsa acestui aspect prevăzător adăugat intenţiiLor sa[e, stoicuI nu poate trăiînacord cu virtutea întimp ce interacţionează cu [umea ,,[ucruri[or ĺndiferente" şi cu aLţi oamenĺ. înł.imbaj teologic' e[ doreşte ceea

ce este preferabil pentru sine, pentru prietenii săi şi pentru comunitate, dar numaĺ atât timp cât ZeuI doreşte, şi e[, acest lucru. Dacă [ucruri[e ies a[tfe[, stoicuI va trebui să accepte acest fapt' să adapteze şi nu să se simtă frustrat. Aşa că, după cum SpUne Seneca, chiar şi înţeLeptul"ceI mai înţel'eptuti[izează această strategie atunci când îşip[anifică acţiunite.

întreprindeacţiuni pentru',binele comun" al omenirii

A

Ştim că stoicii pretuiau foarte mu[i ideea înţel.eptul'uiideat' ca ghid pentru viaţă, dar este posibit ca ideea similară a unei

comunităţi de înţeLepţi,a unei repub[ici stoice să îndep[inească o f uncţie simi[ară? Marcus Aure[ius scrĺa înjurna[uI său: ''Nu-ţi pune Speranţa înRepubLica l.ui Platon, ci fii muLţumit dacă fie şi ceI mai mĺc [ucru progresează şi gândeşte-te că un SUcces cât de mic înseamnăceval" (Gânduri către sine...| După cum am văzut, Marcus susţinuse si că doctrina discip[inei acţĺunii l'ui Epictet presupunea ca fiecărei intenţii să-ifie asociată maxima de a acţiona pentru binele întregiiomeniri. Un mod de a interpreta acest lucru este acela că disciplina acţiunii cere ca f iecare acţiune să fie încăde la începutîndreptată către o singură tintă, republica idea[ă sau comunitatea i[uminată a f ilosofi[or' Înciuda faptuLui că a fost împăratuIRomei, de departe cel mai puternic stoic care a trăit vreodată, atât din 179

pUnct de Vedere mititar, cât şi potitic, Marcus pare să fie mu[ţumit chiar şi atunci când acţiunĺ[esa[e par să fie şi pasi mici îndirecţia corectă. E adevărat că, pe tot parcursul' Meditaţiilor îşireaminteşte constant să actioneze Spre binele omenĺriĺ, în calitate de cetăţean aI Cosmosu[ui. Cu toate acestea, probabiL că nu se gândeşte literalmente La Republica [ui Platon. Autorii romani au tendinţa să se refere foarte relaxat [a orĺce descrĺere fitosofică a societăţii ideal'e cunoscute sub numete de ,,RepubLica [ui P[aton". De exemplu, romanut Cicero [-a criticat pe prietenuIsău' Cato, un a[t om de stat şi stoic lţsiť de compromlsuri, pentru că actiona ca şi cum ar f i trăĺt înRepub[ĺca [ui PLaton, şi nu conform principiitor realpolitik. TextuI fondator aI stoicismu[ui a fost Republica [pol.iteia], at [ui Zenon, care contrasta,însă, enorm cu cartea l'uĺ P[aton cu ace[aşi nume si care conţinea multe crĺiici [a adresa societătii ideale a lui Platon. Marcus şĺCicero vorbesc mu[t mai vag şi este posĺbĺlsă se gândească mai degrabă [a statul stoic ideal, decât [a altceva. 0 diferenţă majoră ţine de faptui. că RepubLica l.ui P[aton era puternic ierarhizată, iar societatea de acol.o era îrnpărţită,practic, întrei c[ase socia[e targi. Armonia întregu[ui depĺnde, înmare parte, de faptuI ca fiecare cl'asă să_si cunoască locu[ şi [imitele, pe când înrepubLica [uĺ Zenon cetăţenii sunt priviţi, înmod fundamentaL, ca ega[i. Se pare că aici nu va fi nevoie de bani, arme, tribuna[e, iar bărbaţii şi femei[e ar purta, cu toţii, ace[asi feI de haine. Marcus defineşte îna[tă parte scopuI suprem aI vieţii, care este ace[a de a trăiîncalitate de cetăţean credincios aI celei mai mari ''Cetăţi sau Repub[ĺci", care este întreguI Naturii, respectându-i tegite şi ascu[tându-i sfaturi[e chiar si încel'e maĺ mici întreprinderiale sa[e. Asta înseamnă a vedea orasuI sau ţara încare trăĺm drept o mică regĺune a Cetăţii Universale, a întregu[uĺNaturii, care este prioritar. De aceea, Epictet se întreabă''ce este Un om :

0 parte a unui oraş. A primului oraş, acela care este făcut din bărbaţi şi femei; iar ce[e[alte sunt numite aşa pentru a se apropia cel mai mu[t de acesta şi pentru că nu sunt decât o mică parte a întregu[ui.ÍDiscursuri,ll.5] 180

Pentru stoici, atunci când ajungem să înţeĹegemcă toţi oameniisunt rude, ajungem să nevedem ca fiind părţĺaie unei comunităţi mai mari. După cum spun Cicero şi Cato, din faptuL că suntem cu toţĺipercepuţi drept părţi a[e unui singur Oras Universa[, decurge că ar trebui să trăim cu toţii preţuind mai mult binele comun, decât pe a[ nostru. într-unanumit sens, trăim deja într-orepubl'ică cosmică, desi numai în1eteptuteste cu adevărat cetăţean aI ei' întrucât e[ îipoate respecta legite ''trăind înacord cu Natura". Ţotuşĺ, vieţuind ca stoici aspiranţi, facem, cu toţii, progrese către o [ume mai bună. PrincipiuL tui Epictet, de a avea fiecare mica noastră ,,ceiate" aco[o unde sUntem' se apropie ceI mai mu[t de realizarea comunităţii stoice şi va fi' înce[e din urmă, între ,,indiferente[e preferate", pentru că rea[izarea acestui tĺp de comunĺtate depinde de aLţii şi se află întotdeauna înafara contro[u[ui nostru. Un astfel de ideal, ar putea fi urmat doar sub principiut rezervei' doar dacă ,,soarta permite". Ca înmetafora [uĺ Cicero a arcasu[ui, Marcus foloseşte termenuI skopos pentru a descrie scopuI extern de a îmbunătăţisoarta umanitătii şi starea poLĺtică. El. spune că nu putem trăi consistent,

înacord cu Natura, decât dacă avem înminte mereu aceleasi ţinte, iar ţinta trebuie definită c[ar: ,,Trebuie să ne stabil'im ţĺnta de a contribui [a bine[e Comun şi ta binete întregiiumanităţi". Un aspect important at discĺp[inei acţiunii spre care aspiră stoicĺi este ace[a de a acţiona înmanieră unitară, subordonându-si acţiuni[e unui singur scop. Acesta poate fi înţetes,totusi, ca fiĺnd alcătuit din două etemente: scopuI interior de a acţiona cu dreptate şi scopul extern corespondent, de a face bĺne restu[ui

omenirii făcând chiar şi paşi foarte mici spre atingerea Repubticii

stoice universale. Se ştie, Chrysipp a spus că Înteteptutînsuşinu se va retrage din [ume' ',ci se va ocupa de chestiunile poLitĺce", pentru a promova binele şi a alunga răuI dintre concetăţenii săi'

EI

DE TINUT MINTE ' Visut lui Zenon despre o republică stoică ideată

Conform ł'ui Ptutarh, Zenon a scris Republica ca pe

imaginea de vis a unui f ilosof, cu scopuI de a-iîncuraja

181

pe cititori să-si închipuieo organizare perfectă ipote_ tică [AI'exandru cel Mare şi Cezar, 329 aJ. E[ spunea

că [ucrarea sa, Republica, admĺrată [a scară [argă, se baza pe doctrina că ar trebui să ne conducem cămine[e şi vieţĺLe nu încalitate de membri ai diferitelor

cetăti şi state, ci văzându-ne drept cetăţeni ai [umii, cu o singură ca[e, precum o turmă care creste si prosperă conform unei legi comune. Poate ceI mai frapant Lucru de remarcat este că' încontrast puternic cu imaginea comună pe care o avem despre stoíci, ca fiĺnd tipsiti de emoţii, putem spUne că întreagacomunitate stoică trebuia să se bazeze pe dragoste" Se spune că Zenon a scris în Republica sa că Eros este o zeĺtate care ajută cetăţi[e, pentru că este zeuI dragostei şi al" prieteniei, care aduce armonie întreoamenĺ. Eros se referă, de fapt, l.a dragostea sexua[ă, dar Zenon a fost, probabiL, influenţat de conceptuI unei iubiri platonice, o dragoste nonsexuală bazată pe perceperea frumuseţii din suf lete[e şi din caractere[e ce[or[aLţĺ, mai degrabă decât pe aceea legată de înfăţişarea[or f izică. Stoiciĺ au încercatmereU să vadă omenirea ca pe o comunitate unică de fiinte raţiona[e - cu totii copii aĺ [ui Zeus şi cetăţeni aiîntregu[uiunivers. Deşi, strict vorbind, nĺcĺunuI dintre noi nu posedă înţelepciune adevărată şi vĺrtute, Marcus şi ceiLaLţi stoici târzii au considerat că e de datoria [or să iubească umanitatea înciuda imperfecţiunii ei' pentru că sĺmptul' fapt că posedăm virtute ne dă potenţiatut de a fi virtuoşi. A dori să trăim înpace şi înarmonie cu oamenii cu Care soarta ne-a hărăzii să trăĺm poate fi văzut ca un mic pas îndirecţia reatizării repubIicii stoice perfecte. Primii stoicĺstudiaseră Republica [uĺ Zenon' ĺar comunitatea stoică poate f i privită ea însăşica o mică societate de prietenĺ modelată de aceI idea[.

182

B

DEîNCËR'AŢtMEDIAT; Visati la ideatut repubticii stoice! Acordaţĺ-vă câteva secunde pentru a vă imagĺna cum ar arăta societatea stoică ideată şi încercaţisă vă gândiţi [a ea ca [a o fantezie utopică. lmaginaţi-vă o cetate alcătuită din oamenĺ chiar maĺ onorabi[i decât

Socrate, de piLdă. 1. Ptecaţi de [a premisa că un astfetde oraş este o comunitate de înţelepţi,oameni perfect drepţi' care sunt înmod naturaI prieteni unii cu atţii. 2. Ar putea exista conf [icte? Cum ar f i gestionate chestiuni precum proprietatea sau banii? 3. Care ar fi atitudinea unora fată de atţiĺsi cum ar putea interacţiona? 4. Cum S_ar ocupa de problema căsătorieí si cum ar avea grijă de copii?

Conform stoici[or, copiĺĺnu sunt capabi[i de înţe[epciune sau de virtute până nu cresc şi nu-şi dezvo[tă ratiunea şi contro[uI de sine. întrebaţi-văcum ar fi tratat un adu[t obişnuit' cineva imperfect, căruia i-ar Iipsi înţe[epciuneapractică şi care ar fi privit în Republica stoică precum un copit? Încercaţisă faceţi acest experiment mentaI pentru a eval'ua comunitatea rea[ă din vecinătatea voastră, privind, de asemenea, comunitatea prietenilor şi a rudelor dumneavoastră ca pe un potenţial microcosmos.

ĐE lNâERâAT ĺMEDIAT:5ă ne dedicăm acţiunite binelui comun al omenirii!

Să ne dedicăm toate acţiunile pentru a servi binele comUn a[ întregiiomeniri poate părea un deziderat dintre cele mai ambiţioase. Cu toate acestea, există mici paşi cu care ar trebui să începeţişi, după cum î83

spune Marcus, să fiţi muLţumĺţi cu acesti mici paşi şi să ',fii mu[ţumit dacă fie şi cel mai mic lucru progresează şi gândeşte-te că Un succes cât de mic înseamnăceva". ÍGândurĺ către sine..., lX.29j 1' Înfiecare zi, înaintede a întreprindeceva, puneţi-vă întrebărilegate de atitudinea dumneavoastră interioară şi de intenţii[e de [a baza acţiunii: ',Cum se potriveşte această acţiune cu înţelepciuneapractică şi cu exce[enţa mora[ă?" şi: .,Cum va contribui acest lucru [a fericirea şi l.a împLinireamea?" 2. întrebaţi-vă,de asemenea' întermenii rezu[tatelor externe pe care l'e anticipaţi, ,,cUm anume va ajuta acţiunea mea comunitatea umană". 3. Chiar dacă une[e acţiuni nU Vor părea să servească acestui scop maĺîna[t,ele sunt utĺle şi dacă, efectiv, nu ĺntră înconflict cu bine[e comun aI omenirii. Conştiinţa faptu[ui că toate acţiuni[e noastre se referă [a un singur scop poate fi un lucru extrem de puternic, ĺar asta este, cu siguranţă, parte din Ceea ce stoicii timpurii numeau scopul SUprem atvieţii sau ''a trăi înacord cu Natura".

n

AMINřEşTË-ŢI!.. :....

trăiînarmonie Zenon a definit iniţiaI scopuL vieţii ca f ĺind ,'traiu[ în

A

armonĺe", iar sensuI acesta a fost extĺns apoi l.a ''a trăi înarmonie cu Natura", probabil' de către unuI dintre succesorii săi. Totuşi, stoicii par să fi înţetes,îngene-

ra|', eudaimonia şĺînţel'epciuneaca necesitând o anume consecventă înviaţă, însensuI că viaţa cuiva trebuĺe să cuprindă un anUme simţ unificator a[ scopului vie_ ţii. Marcus spune, înmod repetat, că acest lucru vine din a acţiona cu înţelepciuneşi dreptate, raportând

184

cUmva fiecare dintre acţiunile noastre [a binele comun aI omenĺrii şi nefăcând nimic [a întâmplare si fără să fi meditat [a acele aspecte' Această consistentă este parte importantă dĺn dĺscip[ina acţiunii.

u

pUNcTE PRlNclpALţ a Conform [ui Marcus Aure[ius, doctrina actiuniĺ a [ui Epictet îisfătuieşte mereU pe stoĺci să întreprindă orice acţiune sub principĺuI rezervei;

ea trebuie să se întâmp[e ,,pentru binele tuturor"

a

a

t!

şi ',înacord cu valoarea". Nici măcarînţeleptul'nu întreprinde nimic fără să anticĺpeze potenţia[e[e obstacole sau eşecuri, înacord cu ''principĺuI rezervei" - .,voi face acest lucru dacă nimic nu mă împiedică". Atunci când acţiunile noastre sunt zădărnicite, stoicii acceptă că [ucruri[e externe sunt, înce[e din urmă, ,,indĺÍerente", înacord cu discip[ina dorinţei.

PASUL URMĂToR Discip[ina acţiunii ne conduce

înmod

natura[

[a

subiectu[,.premeditării/prevederii" stoice sau [a anticiparea diferite[or acţiuni şi a rezultatelor l.or. Epictet arată clar că întrevedereaobstacolelor ne permĺte să acţionăm sub principiuI rezervei' înconformitate cu discipl'ina acţiunii, dan ne dă, de asemenea, Un Scop superior prin intermediuI imaginaţiei şi ne stimulează să practicăm discip[ina dorinţei şi acceptarea stoice.

185

7. PREVED EREA ADVERSITATI LO R Din acest capito[, veţi învăţa:

.

cum puteţiÍol'osi unele dintre cele mai renumite

tehnici de cu[tivare a rezilienţei aparţinând

vechiu[uĺ stoicism: praemeditatio malorum

. .

sau prevederea adversităţil'or; cum să nu transformaţi previziunea fitosofică înteamă, care nu ajută ta nimic; cum pot Íi antrenate diferite procese psihice întimpul exerciţii1or de previzĺonare'

0ricine a fost cel care a spus ,Soartă, m-am asĺgurat împotrivata şi te-am l'ipsit de toate vicleniil.e tate" nu se baza pe boLţi, încuietori şi fortif icaţii, ci pe principii si argumente care eraU [a îndemâna oricăruia dintre noi... Pentru

că atunci când mintea e miloasă cu sine şi o ia mereu pe calea cea mai simp[ă şi se fereşte de chestiunil'e dificite

doar pentru a căuta p[ăcerea' consecinţa va fi stăbiciunea şi nehotărârea ce vin din tipsa efortu[ui. însăo minte care se străduieşte şi se antrenează pe sĺne înfolosirea raţiunii pentru a forma o imagine a suferinţei' dureriĺ şiîntrăinăriiva vedea că e mu[tă i[uzie si superficialiate înrel'e[e si orori[e ce provĺn din acestea. lPl'utarh, Despre mulyumire, Ą67c) Moartea, exi[uI si toate câte par teribi[e omuIui să-ţi fie zi înainteaochi[or; moartea, însă,mai mutt decât toate. Căci astfel' niciodată nu vei gândi ceva josnic, nicĺ nu vei pofti ceva cu mai mare ardoare. IEpictet, ManualuL...l

înfiecare

187

ffi!

uu'o E'ÄL'JARE Atitudini stoice privind necazurite viitoare

înaintede a citi acest capitol' evaluaţi cât de mutt sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, pe o scară de La 1 ia 5, apoi reeva[uati_[e, după ce aţi citit şi aţi asĺmilat conţinutu[. 1. Este important să prevedem problemele şi să Le putem întâmpinafără să f im şocaţĺsau suprinsĺ. 2. Maĺ degrabă decât să evităm să ne gândim La viitoą este mai bine să ne antrenăm pentru a face Íată ce[or mai re[e [ucruri cu ca[m' 3. Dacă voi întâmpinacu curaj temeri[e pe care [e am înminte, anxietatea mea se Va reduce pe termen lung.

Be ce este iĺnportant să prevedem viitoru[? Care este cel mai rău lucru care vi s-ar putea întâmpla înviaţă? C um v-ati descurca? Sunteti mai bine pregătit decât atti oameni pentru a-i face fată? înacest capito[' vom exp[ora una dintre cele mai redutabile arme din instrumentaruI stoic: prevederea. Este cunoscut faptuI că, atunci când a fost întrebatce a învăţatdin fĺtosofie, Diogene CinicuL a spUS: ''Să fiu pregătit pentru orice soartă". Epictet a mers până acoloîncâta spus că pregătirea stoică înfilosofie înseamnă înmod necesar ,'să ne pregătim pentru evenimentele viitoare". Seneca spune şi eL că trebuie să ne pregătim şi pentru ce[e mai aspre necazuri care pot apărea înviaţă' amintindu-ne mereu că ',un tâlhar SaU Un hoţ ar putea să ne pună cuţitutta gât". După cum am remarcat rnai devreme, să spunem despre cineva că devine ',filosof" în timpuri de restriste e oarecum sĺnonim cu expresia ''a fi stoic", însens popu[ar: a fi ca[m atunci când se întâmptă necazuri. După cum a scris Horaţiu: ',Aminteste-ţi să rămâi ca[m şi cu mintea echĺ[ibrată învremuri gre[e". Stoiciĺ exersează pentru a-şi mentine echi[ibruI si l.ibertatea înraport cu suferinţa 188

emoţional'ă înfaţa ',necazurilor", imaginându-Le şi pregătin_ du-se să l'e facă faţă înmod constant. Această tactică psihoLogică binecunoscută a Íost numită

,'prevederea adversităţi[or" de către Seneca Ípraemeditatĺo maLo-

rum,întatină). lrvine o descrĺe ,'drept cea mai preţioasă unealtă din trusa stoică'' Ilrvĺne' 2009]. A produs termenu[ ,,vizua[izare negativă" care se referă

l.a

stoici si aI cărui Sens e foarte aproape

de semnificatia literată a praemeditatio malorum" Oricum, pentru

stoici, ideea fundamentală este aceea că nenorocirite ĺmaginate nu sunt, de fapt; negative, ci totalmente indĺferente. Fundamentaĺ.' această indiferenţă faţă de ,'catastrofe" caută stoicii s-o întărească, expunându-se nenorociri[orînimaginaţie. A te îngrijora de aceste necazuri sau a te teme de ele este mai puţin recomandat decât a Łe întâmpina ca[m, rationat şi răbdătoç în timp ce păstrăm o atitudine fĺl'osofică. Autori moderni precum lrvine şi Burkeman sunt înmod particu[ar atraşĺde stoĺcism pentru că văd înacesta o a[ternativă psihoLogică mai credibi[ă la tactica superficia[ă a gândirii pozitive, care este atât de comună azi. '.Apticând această rationalitate stringentă diferitelor situaţii, stoicĺi propun o ca[e mai elegantă, mai sustenabilă şi mai echiLibrată de a face faţă diferite[or fe[uriîncare lucruri[e pot merge rău;înloc să încerceorice cale de a se gândi ta aceste scenarii oribile, ei ne sfătuiesc să [e facem faţă înmod actĺv, să [e conÍruntăm, pur şi simplu." IBurkeman, 20]2] În[umea antică, oamenii erau mul.t mai puţin dispuşi decât astăzi să presupună că ''gândirea pozitivă" este sănătoasă şi

aveau, probabi[, dreptate. Scoput f ilosofieĺ este acela de a cultiva convingeri raţĺona[e si realiste, şi nu de ,,a ne face să gândim pozitiv". Cercetări[e psiho[ogice recente arată că oamenii dispuşi să accepie gânduri şi sentimente mai puţin pl'ăcute' fără a fi copl'eşiţi de e[e, sunt mai muLţumiţi de viaţa l.or, decât aceia care încearcă să evite astfel de experĺenţe, prin strategii de tiput gândirii pozitive. [Hayes, Strosaht & WiLson, 2012; Robertson,Z}jZ) Deşi, după cum Vom vedea, psĺhol'ogĺamodernă poate imagina mai mutte mecanisme psihice care stau [a baza tehnicitor imaginative de acest fe[; stoicii credeau că prevederea era în primul rând o oportunitate de a dezvolta virtutea prin repetarea

maXime[orÍUndamenta[e a[e fi[osofiei. Hadot spune astfeIcă, prin prevederea adversităţilor, fĺtosofii n-au vrut neapărat să înduLcească ,,şocuI reatităţii" si să aducă astfel o [iniste maĺ mare, ci' mai degrabă, să pătrundă cât mai adâncîn prĺncipiil'e stoicismuLui si să [e asimileze cât mai bine. [Hadot, Ce este filosofia antĺcă?, Po[irom, laşi,1997, trad. G. Bondor şi Cl"audĺu Tipuriţă} A[te procese ar putea ajuta, dar principaluI scop aI stoĺcisrnului rămâne acela de a dobândi vĺrtute şi de a obţine astfel Fericirea şi starea de bine Íeudaimonial. 0 binecunoscută fabuLă a [ui Esop exprimă foarte frumos o noţiune simi[ară: un bour săbaticîşiascuţeacoLţiide Un Copac, când a venĺt ovulpe şi la întrebatde ce face asta. ',Nu văd nici un motiv, nu se văd nici vânători, nici ogari, de fapt, nu potvedea nici un perico[înacest moment." BouruI i-a rep[icat: ',E adevărat, dar atunci când va apărea perico[u[, voi avea alte [ucruri l.a care să mă gândesc, decât să-mi ascut dinţii". Pe timp de pace, pregătiţi-vă pentru război! Pentru stoici' această pregătire durează o viaţă si este deopotrivă fizică şĺmenta[ă. Ch ia r şiînvrem uri[e de [inişte, spiritut să se pregătească pentru ce[e gre[e şi' aftat întrebinefaceri, să se întărească împotriva nedreptăţiLor sorţii. înp[ină pace, so[datuI face exerciţii, construieşte un vaI de apărare fără să vină vreun

duşman şi se osteneşte cu o trudă fără rost, ca să poată ţine piept nevoi[or rea[e. Dacă vrei ca un om să nu tremure l.a vremea faptei, antrenează-[ mai înainte, obişnuindu-[ cu fapta însăşi.[Eplsŕole..., l.

1B)

Antisthenes a spus că ,'virtutea este o armă de care omul nu poate fi l'ipsit" IDespre vieţiIe..., Vl.1), ĺar, pentru cinici şi stoici, viaţa însemna[uptă. Ne putem gândĺ' atunci, [a conceptele si preceptele stoici[or ca l.a nişte arme' şi [a prevedere ca [a un a ntrenament învederea bătăl'iei. ExerciţĺuI meditaţiei ne ajută să fim pregătiţi pentru

momentul încare apare o situaţie neprevăzută - probabit, dramatică. înacest exerciţiu numit praem editatio malorum, Seneca ne sfătuieşte să ne reprezentăm propria suferinţă, mizerĺe şi moarte. Trebuie să privim dificuttăţite vieţii direct 190

înfaţă, amintindu_ne că nu sunt, de fapt,

rel.e, din moment ce nu depind de noi. De aceea este nevoie să ne întipărimîn minte maxime cu mare putere de a ne inftuenţa gândirea, pentru ca, atunci când e nevoie, să putem accepta aceste evenimente care fac parte, până [a urmă, din cursul naturii; Vom avea, atunci, aceste sfaturi şi maxime ta îndemână. Avem nevoie doar de formul.e sau argumente convingătoare tepilogismoi] pe care ni [e putem repeta înmomente dificiLe, pentru a face faţă momentelor de frică, mânie si tristeţe' ĺHadot, 1995}

Cu aite cuvinte, filosofia, argumentele raţiona[e şi preceptele care [e urmează au Íost, astfe[, văzute de stoici drept cea mai bună apărare împotrivavicisitudinitor' Seneca este stoicuI care are cele maĺ multe de zis înpnivinţa prevederii necazuri[oą înţeleasăca formă de reziLienţă mora[ă şĺemoţionată. De exemplu, Seneca îiscrie unui prieten care trecuse prĺntr-un necaz teribiI că ar trebui să ne proiectăm mereu înminte posibitete dificuLtăţĺ, nu numai evenimente[e obişnuĺte, ci şi catastrofete, precum exilu[, tortura, războaiele sau naufragii[e. Acest lucru a fost reatizat de stoici sub forma unui exercitiu comun. Seneca adaugă că, de asemenea, coniemp[area naturii trecătoare a lucrurilor ar trebuĺ să ne mai îndulcească suferinţa. Decât să simţim frĺcă şi anxietate înfaţa lucruri[or, stoicii sugerează să ne manifestăm cu calm şi înmanieră contemplativă, eva[uând cu răbdare ameninţarea percepută' maĺales dacă aceasta nU este ,,cu adevărat rea" sau catastrofa[ă. A face faţă ',catastrofel.or" percepute' acestor încordă ri al"e sorţii, înseamnă a întelege că .'nimĺc din toate acestea nu este un rău, nu este de neînduratori grav" ÍEpistole.'., ll' 91}. Preceptut general aI eticii stoice ar trebui să fie baza genera[ă a tehnicii prevederii: acel.a de a înţelegecă anumĺte lucruri sunt înputerea noastră, iar a[te[e nu, şi că lucruri[e externe, care sunt înafara voinţei noastre' ne suntînmod fundamentaI indiferente. Hadot numeşte aceasta ,,un fel de examinare a conştiinţei înavans'. Oricare ar fi evenĺmentele catastrofale pe care stoĺcii [e-ar putea derula în imaginaţĺe, rezultatuI este mereu ace[aş|: evenimente[e externe nu sunt nici bune, nici re[e, numai răspunsuri[e noastre [a ele 191

SUnt astfel.. Cei mai mu[ţi suntem ca nişte copii care se sperie de oameni care poartă măşti, dar care se tinistesc imediat ce

aceste măsti sunt îndepărtate. Vom ajunge să înţelegemcă aceste catastrofe anticipate ne sunt indiferente, de fapt, prin

intermediuI contemp[ării caIme a naturii [or adevărate. Ar trebuĺ să ne dovedim, de aceea, că am înţelescu adevărat natura acestor necazuri de care am tot auzit, gândindu-ne că ,'tot ceea ce se poate întâmp[ase va întâmp[a". După cum a Íormulat Epictet, filosoÍia stoică functionează ca un ''bici aL

l.uĺ Hermes": fiecare ghinion pe care-L atinge se transformă

înnoroc, atunci când este folosĺt cu înţelepciune.Atunci

când

contemplăm ',dezastre", precum falimentuI sau rănile fizice, ne putem SpUne, exact după cum sfătuieşte şi e[: ,'Nu ţine de voinţa mea, prin urmare nu este rău!'' AntrenamentuI pentru a ne aminti această definiţie stoică a bine[ui şi precepte[e înrudite,întimp ce recapitulăm în minte toate necazurile care ar putea apărea reaLmente înviata noastră, reprezintă baza rezistenţei stoice înfaţa re[elor şi a nevuInerabiLităţii înfaţa rău[ui. Atunci când necazuril'e 'real.e întârziesă apară, ne putem antrena cu ce[e imaginate, conf runtându-ne înavans cu e[e. Nu numai că, astÍe[, vom fi pregătiţi pentru orice s-ar putea întâmpta, dar vom putea profita de ocazii nenumărate de a ne pregăti înavans prin creşterea rezistenţei şi a autodisciptinei, nelimitându-ne doar [a provocări[e momentuluĺ. Vom Urma ceea ce Epictet numea ''pregătirea de iarnă"' acel tip de pregătire militară intensivă pe care armate[e străvechĺ o făceau înainteamari[or bătăLii. Cum cet mai mare necaz pentru car€ ne poate pregăti stoicismuI este moartea, tehnica prevederii duce, înmod impticit, [a contemplarea propriei morţi. Stoicii trebuie să aibă curajul de a se gândi La ceea ce nu poate fi gândit şi de a se confrunta, înmintea [oĘ cu ce[e mai catastrofa[e evenimente, de care cei mai mutţi oameni Íug, pentru a atinge natura indiÍerentă' După cum observă Hadot, tehnica prevederii teagă disciplina dorinţei de dĺscipLina acţiunii, încurajându-ne, astfe[, să ne depăşim temeri[e dinainte, prin anticiparea obstaco[e[or şi planificarea acţiuni[ol sub principiuI rezervei. într-adevăr, tehnica prevederĺi pare să aibă o oarecare asemănare cu tehnica meditaţiei 192

matina[e recomandate de unĺĺstoici. De exemp[u, Marcus AureIius pare să propună o practică simi[ară cu prevederea adversităti[or şi care poate f i utiLizată zĺtnic, după trezire: De dimineaţă, începesă spui: voi întâtniun indiscret, un nerecunoscătoĘ un vĺo[ent, un perfid, un invidios, un nesociabi[; toate acestea ti se întâmptădin necunoaşterea celor

bune şi re|'e. ÍGânduri către sine''',

ll.1)

Aşadaą se pare că, înafară de anticiparea rel.e[or care pot proveni din exterioą stoicii pot anticipa f rustrări[e care vin 'din şi

partea celorlaLţi oameni, probabit cu explicaţia suplimentară că actiunile lor sunt provocate de tipsa lor de întelepciune, de ignoranţa [orînmaterie de ''bine" şi de tĺpsa tor de indiferentă faţă de [ucruri[e externe care îiprivesc' Epictet ne sÍătuiesíe că, atunci când nu ne înţelegemcu cineva, când ajungem în conflict, acest lucru se întâmpiăpentru că oponentut ňostru. pur şi simptu, Vrea ceea Ce presupune că este corect si atunci ne putem Spune: ''Aşa i s-a părut tui|"

BI

DE ŢINUT MINTE . Praemeditatio malorum Fitosof i aparţinând unor şco[ĺdiferite' dal înspecia[, stoĺcii, iar, dintre aceştia, Seneca, vorbesc despre

valoarea psihologică a Unor exerciţii care presupun să ne imaginăm mereU catastrofe[e viitoare. Înliteratura clasică, exemple precum imagĺnarea exilu[ui' a botii, a sărăciei şi a nebuniei sunt date înmod obişnuĺt, ba chiar şi exemptut morţiĺ. Facem aceste exerciţiĺ pentru întărirea minţii, pentru exercitarea virtuţĺi a şi judecăţitor pe care el.e sunt bazate, înspeciaI prińcipiul conÍorm căruia evenimentele exterioare nu pot fĺ cu adevărat ''re[e", ci sunt doar indiferente, înraport cu natura noastră esenţia[ă de f iinţe raţiona[e' Fiinţete Umane pot exce[a, aşadaç înfaţa persecuţiilor celor mai dure şi mai nedrepte şi chiar a morţii, după cum arată exemp[e[e date de eroii stoici, precum Hercu[e' Socrate, Dĺogene sau Cato. Meditatia

proSpectiVă cu priVire I.a viitoarele ,,catastrofe" ne ajută să adoptăm mai uşor o ,atitudine fiLosofică", reamintindu-ne că nimic exterior nu este rău înmod intrinsec. Stoicii sub[iniază, de asemenea, că a ne imagina posibiLe[e necazuri din viaţă l"ipseşte răuI de coLţii Lui, îndepărtând elementui de şoc şi de surpriză din experientă. Prevederea imptică să ne imaginăm temporar evenimentele ca şi cum s-arîntâmp[a chiar acUm' dartrebuie să ţinem cont că stoicii atribuie doar .,va[oare se[ectivă" evenimente[or viItoare. Asife[, tehnica prevederii preSUpune să privim evenimentele neplăcute ca şi cum ar f ĺ indiferente şi, de aceea, n-ar mai putea fi privĺte drept evenimente negative'

ffi

AMINTEŞTE-ŢI! . " Evenimentele externe,,negative" şi,,necazuri[e" sunt indiferente, înstoicism lrvine numeşte această tehnică ,'vizuatizare negativă" Ilrvine, 2009]. Cu toate acestea, cuvântul ''negativă" este greşit şi duce pe piste greşite, ratând chiar sensuI exerciţiutui. Principiut de bază aI stoicismu[ui şi a[ acestui exerciţiu este că aşa-zisul ghinion nu e

deloc negativ, de Íapt. Conform stoici[or, evenimente[e externe nu sunt intrinsec nici ,,bune" lpozitive], nici rete Inegative}, ci doar ĺndiferente. De aceea, este important să repetăm asta încontinuu'acordând mai mu[tă importanţă răspunsuri[or noastre [a evenimente, decât evenimentelor însine. Cum ar spune Hadot, stoiculîşi imaginează mereu viitoarete necazuri ,spunându-şi că nu sunt, de fapt, rele" [Hadot, 1985] sau, cum ar spune psihoLogii moderni, că ele nu sunt de fapt ',catastroelevii să întâmpĺnegânduI unor fa[e". Epictet îşiînvăţa catastrofe personal.e spunându-şi: Nu înseamnănimic pentru mine! Nu numai că nu e un eveniment negativ, e[ nu semniÍică eÍectiv ceva pentru noi'

19Ą

gI

STABIU AE CAZ

.

Execuţia tui Seneca Nu există, probabi[, exemp[u maĺ notoriu de prevedere stoică, decât cea Legată de moartea [ui Seneca [ó5 d'Hr.), aşa cUm apare înana[e[e istoricu[ui roman Tacitus. Seneca fusese numit tutore[e persona[ şi consil'ieru[ [ui Nero atunci când acesta a devenit împărat, în54 d.Hr., [a vârsta de 17 ani. Pe măsură ce a îmbătrânitşi a început să aibă tot maĺ mu[tă putere,

a devenit tot mai paranoic şi maĺ impredictibiL. A ordonat câteva asasinate bruta[e' inclusiv pe cea a Írateluĺ

şi a mamei sa[e, iar astăzĺ este cunoscut drept unuI dintre cei mai corupţi şi maĺ tiraniciîmpăraţiromani. Un complot care inc[udea aproape patruzeci de oameni, numit conspiraţia pisonĺană, şi-a propus să-[ ucidă pe Nero şi să-[înlocuiascăcu omuI de stat Gaius Calpurnĺus Piso" Atunci când conspiraţia a Íost dată învileag, Nero a profitat pentru a-[ acuza pe Seneca de trădare si un tribun a fost trimis [a e[ pentru a-i prezenta acuzaţii[e împăratu[ui'Seneca a răspuns că nu era impticat înnici un fe[, ĺar atunci când acest răspuns i-a Íost trimis împăratutui,acesta a întrebat, furios, dacă stoiculuĺ nu îiera teamă cumva că va fi ucis. TribunuI i-a spus că f iLosofu[ ,'n-a arătat nici un semn de teamă şi că nu a simţit nicĺ urmă de tristeţe învocea şi înprivirea [uĺ". Acest răspuns l-a înfuriat peste măsură pe Nero, care a emis condamnarea [a moarte a lui Seneca. Când centurionii i-au bătut ta uşă, Seneca avea o expresie ',de necIintit" şi a cerut tăbtiţe pe care să-şi scrie testamentul., care i-au fost refuzate cu cruzime. Seneca s_a întors,atunci, către prietenii săi şi către membrii familiei sa[e şi [e_a spus că, de fapt, cei mai de pret lucru pe care-l avea era traiu|înacord cu prin_ cipiiLe filosofiei stoice şi că nu poate fi împiedicatca pe acestea să [e lase posteritătii. Executia, tipică pentru acea perioadă, a fost pusă înaplicaĺ,e prin suicid 195

forţat. Tacitus descrie

închip detaliat că Seneca

a

folosit un pumnaI pentru a-şi tăia arterele de [a braţe' apoi pe cele de [a picioare. Din anumite motive, a durat prea mu[t, aşa că Seneca a băut şi puţină otravă, dar nici asta nu a funcţionat. încele din urmă, şi-a rugat prietenii să-[ ajute să se scufunde într-obaie de apă catdă şi abia asta i-a curmat, încele din urmă, viaţa. Pe măsură ce suflul îLpărăsea, văzându-şi apropiaţii că p[ângeau, i-a îndemnatsă rămână caImi. A spus: ,,Cine nu cunoştea cruzimea [ui Nero?"' apoi: ''După uciderea unei mame şi a unui frate, nu putea urma decât uciderea unui profesor şi a unui tutore". Cu alte cuvinte, oricine ar fi putut vedea că această crimă avea să aibă [oc. l-a întrebatîn mod repetat pe cei prezenţi: vă sunt maximele filosofice şi nenumăraţii ani ''Unde de pregătire împotrivarelelor ce au să vină?" Aceste maxime f ilosof ice, împreunăcu anii de pre_ gătire filosofică, sunt ceea ce [-au ajutat pe Seneca să facă faţă cu inima uşoară execuţiei, adică tehnicile descrise îneseurile şi înscrisorile sa[e, sub numele de

p

rae meditati o ma lo ru m.

Gum preväd stoicii adversitäţile? FilosofuI din secol XX' Mĺchet Foucault, a dišcutat pe larg exerciţiiLe psihologice care se regăsesc înfilosofia c[asică, înunuI dintre ultimele sa[e cursuri. E[ descrĺe praemeditatĺo malorum ca fiind alcătuită din trei componente distincte IMicheL Foucau[t, Hermeneutĺca subiectulul, Po[irom, laşi,2004, trad. B. Ghiu}: 1. întoc să_şi imagineze viitoruI ceI mai probabil', stoicul' îşi va imagina ceI mai rău scenariu posibil', chiar dacă este improbabiI ca acesta să se întâmp[e. 2. Stoicul îşireprezintă cel. mai rău dintre scenarii ca şi cUm are toc acum' e[ nu se gândeşte că va fi exilat, ci că este deja exĺ[at.

19ó

3. Principala

raţiune, pentru a proceda astfe[, este aceea

de a se elibera de tulburarea emoţional'ă [apafńeia}, convingându-se ca[m că aceste .,necazuri" externe sunt, de

fapt, indiferente şi trebuie acceptate ca situaţii menĺte să creeze oportunităţi pentru a ne arăta virtutea şi tăria de caracter.

Stoiciĺ folosesc ţĺnte tipice pentru tehnica prevederii, precum exil.u[, sărăcia, fragilitatea bătrâneţii, boata' După cum scrie

Foucau[t, ''meditaţia aSUpra mortii este punctuI cu[minant aI acestor meditaţii". Seneca a întrebat retoric: De ce este necesar să stricăm prezentuI anticipând asemenea cal'amităţi? Cei mai mu[ţi vor consĺdera că nu este bine să evite sentimentele de anxietate faţă de viĺtor. Seneca spUne că stoicii urmează o..ca[e

diÍerită" spre [ibertate, considerând că ceea ce se poateîntâmpLa

se va întâmplacu siguranţă şi anatizând acea situaţie înminte,

până când ajungem să o privim cu detasare. A ne concentra asupra celor mai prof unde temeri a[e noastre, mai degrabă decât a ne strădui să evităm a ne gândi [a e[e, poate părea paradoxal, dar stoicii nu sunt singuri care folosesc această strategĺe. Un alt filosof faĺmos a[ secolului XX, Bertrand Russe[[, a descris o metodă similară de a depăşi anxietatea, care merită citită îndetaliu. El.începeprin a remarca faptul că mutţi oameni sunt tu[buraţi de frică şi de îngrijorare, care pot provoca oboseal.ă şi stres. Cu toate acestea' ei evită să facă lucrul ce este ceI mai probabiL să îiajute: Probabit că toţi aceşti oameni folosesc o tehnică gresită înîncercarea de a scăpa de frica ce pândeşte înei; ori de câte ori aceasta [e vine înminte, ei încearcăsă se gândească l'a altceva; ei îşiabat atenţĺa de ta gândurite generatoare de frică prin divertisment, muncă sau prin te miri ce altceva. 0ą temerile de orice fel se amplifică atunci când încercămsă ne ferim de e[e. Efortul de a ne abate

gânduri[e îna[tă parte este un tribut ptătit chiputui teribit at nălucĺĺ l.a care refuzăm să ne uităm; moduI potrivit de a ne raporta [a frica de indiferent ce eSte de a gândi despre eaîn mod rationaL şi ca[m, dar cu mu[tă concentrare, până când

ne devine complet fami[iară. Până ta urmă, famitiaritatea

197

Va atenua spaimele; toată chestiunea Va deveni cu timpuI p[icticoasă, iar gânduri[e noastre se Vor abate de [a ea, nu ca înainte,printr-un efort de voinţă' ci din simpla tipsă de interes pentru aceI subiect' Când constaţi că ai încIinatia de a medita melancolic despre indiferent ce, remediul cel mai bun este întotdeaunasă te gândesti [a [ucruI acela şi mai mult decât ai face-o înmod natura[, până când simţĺ că fascinaţia morbidă pe care o exercita asupra ta a dispărut. ĺBertrand Russe[[, încăutarea fericirii, Humanitas, Bucureşti,2011, trad. S. G. Drăgan)

Russe[[ oferă următoarea exp[icaţie pentru tehnica însăşi:

Când te ameninţă o nenorocire, gândeste_te înmod serios şi deliberat care e răul maxim care ar putea să se întâmpte. După ce priveşti această posibită nenorocire drept înfaţă, întreabă-tece temeiuri serioase ai pentru a considera că, [a urma urmei, ea n-ar fi un dezastru chiar

atât de cump[it. AstÍeI de temeiuri există întotdeaUna, pentru că' încel mai rău caz, nu ţi se poate întâmpla nimĺc de importanţă cosmică. După ce ai refĹectat o Vreme, înmod stăruitoţ asupra ce[ei mai re[e eventual'ĺtăţi şi ţi-ai spus în sinea ta, cu rea[ă convingere: ''Ei, bine, până ta urmă asta n-ar conta chiar atât de mu[t", vei constata că f rământarea îţiva scădea într-omăsură nebănuită. S_ar putea dovedi necesar ca acest proces să fie repetat de câteva ori, daą în cele din urmă, dacă înconfruntarea cu cel mai rău deznodământ posibit nu ai eschivat nimic, vei constata că îngrijorarea ta a dispărut cu totu[ şi că în[ocuI ei s-a ĺnstalat un feI de bună dispozitie. lîncăutarea fericiriil

Versiunea tehnĺcii premeditării a lui Russell presupune să înfruntăm înimaginaţĺe,cu răbdare, cele mai mari temerĺ a[e noastre şi să ne convingem pe noi înşinecă ele nu sunt aşa catastrofale cum am crezut. Pentru stoici, lucrurile sunt încăşi mai simpte, pentru că doctrina lorspune că nimic nu poatefi cu adevarat rău sau catastrofal, cu excepţia ignoranţei morale SaU a viciul.ui. Înorice caz, atât Russe[[, cât si-stoicii sunt de acord că încercarea de a evĺta necazuri[e nu face decât să sporească anxĺetatea şi teama şi că încercareade a [e înfruntareduce 198

stresuI pe care acestea î[provoacă. Aceasta este una dintre cel.e mai mari descoperiri despre anxietate pe care Le-au făcut şi

psihoterapeuţii. într_adevăr'astăzi se crede că mai multe mecanisme psihologice par să fie puse înfuncţiune încadrul acestei tehnici imaginative şi merită să distingem cu atenţie întreele:

1. Famitiarizarea

2. Decatastrofizarea 3. Modelarea şi obişnuirea cu tehnici[e 4. E[iminarea surprizei 5. Conversia adaptării hedonice

de cooperare

Următoare[e rânduri Vor eXpune pe scurt fiecare dĺntre

aceste etape.

n

AMINTEŞTE-ŢI! .

.

Premedĺtarea şi pľincipuI rezervei Cum premeditarea se referă, prin definĺţĺe,[a evenĺmente viitoare, nu vom sti care va fi urmarea acestora sau cât vor sta lucrurile înputerea noastră. Din acest motĺv, tehnici[e premeditării vor imptica, de obicei, principiuI stoic a[ .,rezervei", pentru că orice acţiune am întreprindetrebuie să fie însoţităde rezerva ,'dacă voieste soarta''. Aceasta va ajuta ca prevederea să nu se transforme înîngrijorare, care ia de multe ori forma unorîncercări frustrante de a rezolva problema

şi forma a ceea ce psihologii numesc ''intoteranţă şi incertitudine". înmijtocut tehnĺcii prevederii, stă necesitatea de a accepta multe [ucruri ca fiind înafara

controluluĺ nostru şi ca fiind determinate de întreguI

naturii. Chiar şi încercărĺlede a face faţă situaţiei sau de a acţiona într-unanumit fel trebuie dublate de acceptarea raţională a faptuLui că multe lucruri ar putea interveni pentru a ne zădărnici scopuri[e.

Familiarizarea şi expunerea imaginativă ProcesuI psiho[ogic numit,,familiarizare" reprezintă baza celei mai f undamentate tehnici terapeutice care priveşte anxietatea, numită si ,,terapia prin expunere". Pe scurt, atunci când oamenii se întâ[nescînrealitate cu situaţii care provoacă anxietate sau, într_omăsură mai mică, atunci când [e întâ[nescînimaginaţie, există o tendinţă a anxietăţiide a se reduce de-a [unguI timpu[ui, pe măsură ce eXpUnerea este pretungită suficient, iar a[ti factori nu intevin. ln mod ciudat, stoicii vorbesc despre pasiuni ca bazându-se pe ,,impresii proaspete". Nu stim exact ce au vrut să spună folosind acest termen, dar este foarte probabil să se refere [a ceea ce numim ,,familiarizare"' Atuncĺ când utitizăm o anumită imagine mentală până l'a plictis, forţa ei emoţionaLă tĺnde să se uzeze şi putem spune că nu mai este ''proaspătă" înmintea noastră. Seneca şi atţĺautori par să recunoască faptuI că evenimente[e temute îşipierd forţa anxiogenă, devenind poate chiar p[ĺctisitoare. Nu se pleacă sub lovituri[e soartei, pentru că i-au cal._ cutat dinainte [ovituri[e. Pentru că, dintre l.ucruri[e care se întâmptă împotrivavoinţei noaStre, chiar şi cele mai dureroase pot fi înduLciteprin prevedere. Gândul' nu mai întâ[neşte nimic neaşteptatînevenimente, dar percepţia [or este tocită, ca atunci când avem de-a face cu lucruri vechi şi purtate. IFiton din Alexandria, Despre Legile speciale,ll.Ą6l

Prevederea stoică este destul de asemănătoare cU expunerea [a evenimente imaginate sau ,,eXpUnerea imaginară", cea mai comună şi, probabit, cea mai importantă tehnică de ,,imagerie mentală" întâ[nită înTCC' Expunerea imaginatĺvă durează, de obicei, între15 şi 30 de mĺnute ziLnic, vreme de câteva săptămâni, încazuI tulburărilor anxioase grave. Aşa că această abordare nu reprezintă neapărat o rezolvare rapidă a problemeloą deşi, pentru cei mai mu[ţi oameni' reprezintă ceI mai bun remediu din câte există. Aaron Beck' ÍondatoruI

terapiei cognitiv-comportamenta[e' descrie o tehnică simi[ară, .'revederea continuă" a imagini[or menta[e, tehnică simiLară în mod deosebit cu vechi[e practici stoice. 200

Revăzând înminte lucrurile de care se teme, pacientuI va începetreptat să accepte posibititatea ca evenimentul temut să se întâmpte. ÎndecursuI procesu[ui imaginativ, el' se opune tendinţei sa[e de a evita problema. La începutuI sesiuni[or de imaginare, pacientuI căruia îiera teamă că va îmbătrâni spune că ,.este un lucru prea terĺbit ca să mi-t imaginezîntâmp[ându-se. Nu-mivine să cred că real'mente se întâmptă." Mai târziu, a reuşit să-si imagineze înmod direct, cu minimă anxietate, cum este să fii bătrân. Acest proces imaginativ î[face pe pacient să se împacecu mai mare usurinţă cu situaţia rea[ă, să o facă mai uşor de acceptat. [Beck, Emery & Greenberg, 2005] De observat că această tehnică poate fi uşor confundată cu o formă de morbiditate Sau de îngrijorarecronică. Diferenţa este că acest proces este vo[untar şi ĺmpLică o imagerie concretă, şi nu gânduri abstracte şiîntrebaride tipul' ''şi dacă".

n

AMINTEŞTE"ŢI! . " Prevederea este opusul îngrijorării Contemp[area şi îngrijorarea sunt două l'ucruri diferite. Atuncĺ când încercămsă privim înspreviitoarele necazuri, am putea simţi anxietate, dar stoicuI se îndepărtează de trăiriLe Lui iniţial'e' ia act de e[e şi nu se l.asă purtat către pasiuni precum teama. Este important de înţelesacest [ucru, pentru că persoanele care au predispoziţie pentru a se închideînsine şi a rumega gânduri negre ar putea găsi dificiL exerciţiul' stoĺc. Este nevoĺe de multe exerciţĺi desfăşurate cu răbciare, pentru a înfruntasituaţii[e supărătoare cu curaj si reţinere, să te îndurămsuf icient de mult cât să

obţinem sentimentuI convĺngerii că e[e nu suntînsine nici ''vătămătoare'', nici ',re[e", şi că numai judecăţite greşite [e-au făcut să pară aşa' Stoicii nu-şi permit să se lase purtaţi de gânduri tulburătoare, ci se opresc şĺ su rvolează raţionat situaţĺa, ră mânând f idel'i fapteLor.

BI nE

ŢlNuT MĺNŢE . Reproducerea menta[ă a,,ghinioanelor" clasice

Ţrebuie făcută o distincţie întrerevederea menta[ă a ,'ghinioanel.or" clasice a[e stoicilor şi eventua[e[e neptăceri care ar fi mai probabite să apară învieţi[e noastre, ca oameni moderni. Pentru început'să trecem înrevistă câteva dintre exemplele clasice a[e filosofi[or: tortura, războiu[, naufragiul., închisoarea, exi[u[, execuţia etc. Puteţi citi despre ultinre[e zi[e ale [ui Socrate înspecia[ înApărarea [ui Platon sau căutaţĺon[ine povestea [ui Tacitus despre moartea [ui Seneca; citiţi despre experienţa [ui Cato cet Tânăr, care a trebuit să privească, Lipsĺt de orice puteri' cum repub[ica a căzut înmâini[e tiranu[ui lu[ius Caesaą în mare[e război civiI roman. Seneca a spus că trebuie să începemprin a ne învingefrica, pentru început, apoi ar trebui să ne eliberăm de f rica de sărăcie, adică de a jinduĺ după proprietăti si bogătĺĺ.

Decatastrof lzarea Înabordărite de tip cognĺtĺv-comportamenta[' judecata că evenimentul anticipat este cu adevărat îngrozitor sau catastrof aI este pusă sub semnu[ întrebării înmai multe feluri, înprimuI rând întrebându-ne: ,,Si ce-ar f i dacă s_ar întâmpLa?"...''Ar fi oare sfârşituL tumii?" Atenţia pacientu[ui se îndreaptămai degrabă către planurĺ pentru a înfruntasituaţia şi spre reeva_ [uarea fe[uri[orîn care ar putea face faţă ceI mai bĺne situaţiei. PĺonieruI tehnicĺ[or ',decatastrotizării" înterapia modernă a fost Albert ElLis, fondatoruI terapiei comportamentale raţionat-emotive TTCRE), o precursoare a metodei TCC, iar eI a fost profund inf[uenţat de filosofia stoică. Tehnica imaginativă de bază folosită înTCRE a fost numită ''imagistică raţionalemotivă" [lRE], pe care El'l'is o descrie după cum urmează: 202

Fotosiţi imagistica raţiona[-emotivă pentru a vă produce

înpropria minte imagini cât mai vii ale unor evenimenie

neplăcute înainteca ele să se petreacă; permiteti-vă să vă

simţiţi cât de nefericiţĺ se poate [anxios' depresiv' mânios sau vinovat} pe măsură ce vĺ [e imaginaţi; apoi lucraţi cu emoţiile dumneavoastră, pentru a [e transforma înemoţii potrivite [grijă, tristete, indignare sănătoasă saU remuşcare], întimp ce continuaţi să vă imaginaţi cete mai reie scenarii cu putinţă. Nu renunţaţi până nu vă schimbaţi efectiv trăirite afective. IEl'tis & Mactaren, 2005)

Aceste sugestii sunt simtiare cu tehnicile stoice a[e preve-

derii' deşi stoicii folosesc definiţĺa [or fundamenta[ă a naturii

bine[ui, pentru a contrazice afirmaţia că evenimentele pot fi cu adevărat',re[e" sau,,vătămătoare".

B

E îNc E R cAT I M E D l ATł Prevederea evenimentetor externe ĺdecatastrof iza real Faceţi o listă cu cele mai teribĺl'e patru evenimente catastrofa[e care vi s-ar putea întâmpł.a,[a modut rea[ist. Chiar dacă fotosiţi exemp[e clasĺce sau mai persona[e, aşezaţi-[e pe tistă înordinea gravităţii tor; începeţicu ce[e mai puţin dificite, apoi continuaţi cu alte[e mai graVe, pe măsură ce vă simţiţi tot mai pregătiţi. Stoicii consideră că propria moarte este unuI D

dintre evenimente[e viitoare ce[e mai ĺmportante care poate f i privit cu o ,.atitudine fitosof ică". 1. Poate ajută să scrieţĺceea ce psihoterapeuţii modernĺ numesc un ,,scenariu catastrofa[", descriind evenimentuI cât mai deta[iat. Etiminaţĺ LimbajuL emoţiona[ şijudecăţite de valoare şi descrieţi faptele înmanieră cât mai detaşată cu putinţă si cât mai obiectivă' ca şi cum i s-ar întâmpla unei alte persoane. 2. închidetiochii şi imaginaţi-vă ',catastrofa" întâmplându-se chiar acum. Faceţi asta cu ca[m si vetĺ 203

Vedea că tulburarea se reduce întimp. Continuaţĺ

până când anxĺetatea se reduce măcar cu 50%.

3. Întrebaţi-vă:si ce dacă seîntâmpLă? Este'

oare,

chiar aşa catastrofaI cum pare? Reamintiţi-vă principiuI stoic fundamenta[: că esenţa bine[ui este virtutea umană şi că evenimentele externe sunt indiferente înprivinţa stării noastre de bine teudaimonial.

4. întrebaţi-vă,de asemenea: Ce urmează acum?

Cât timp va dura ,,catastrofa"? Ce este mai probabiI să urmeze? A vă concentra pe caracterul

temporar aI oricăror suferinţe [e va face, probabi[, mai uşor de îndurat'

Repetaţĺ-vă zĺlnic acest lucru' Va dura şi este posibiI ca, [a un moment dat, să vă pLictisiţi, dar tocmai acest lucru presupune Un progres înraport cu depăşirea stresutui provocat de catastrofe ipotetice. Evenimentele mai stresante vor trebui revăzute mentaIvreme de 15-30 de minute înfiecare zĺ, vreme de o săptămână sau chiar mai mul.t. Totuşi, cĺnci minute pe zi sunt suficiente, de regu[ă, pentru ,,ghinioane[e" obişnuite. Ce veţiînvăţadin aceste exerciţii? Cum vă veţi asigura că vă va rămâne ceea ce aţi învăţatşi că veţi putea aplĺca [a situatii[e rea[e care vor apărea înviaţă?

Modelarea şi repetarea U nor abititäţi de a faee faţă svenimenteIor AĹte abordări terapeutice comportamentale se bazează pe ceea ce putem numi ''abilităţi de cooperare". Aceste strategii se bazează pe expunerea repetată [a evenimente stresante, în ĺrnaginaţiesau înrealitate, văzută ca oportunitate pentru exersarea de noi strategii comportamenta[e. Cu alte cuvinte, prin aceste ''simu[ări de incendiu", e îmbunătăţităatât capacitatea 2aĄ

de a face ÍaţăadversităţiLoą câi şiîncredereaînsine. Anumite tehnici de cooperare [orĺentate spre emoţii), precum relaxarea muscul.ară' sunt folosite pentru a conirola răspunsuri[e emoţiona[e' pe când altele [cete orientate spre rezolvarea de probleme), precum asertivitatea, sunt fotosite pentru a face Íaţăsĺtuaţii[or externe. De exemplu, o formă timpurĺe de terapie comportamenta[ă, numită''Pregătire pentru inocu[area de stres. ĺPlN]' inventată de psĺhoterapeutuI DonaLd Meichenbaumm, propune o abordare sistematică a prevederiĺ evenimente[or viitoare şi a dezvol'tării de abil'ităţi pentru a face faţă evenimentelor IMeichenbaum, 19B5]. lnocu[area stresu[ui este o abordare ftexib|iă înceea ce prĺveşte construirea rezi[ĺenţei psihologice prin recapitu[area menta[ă a unei întregigame de situaţii stresante înrealitate' prin joc de roluri sau înimaginaţie, întimp ce practicăm căi mai raţiona[e şi mai constructive de a face faţă evenimente[or. La fel ca înstoicism, este recapitulată o gamă întreagă de situaţii astfel încâtsă se poată Íorma o rezilienţă genera[ă emoţiona[ă, printr-un proces analog imunizării virale. Expunându-ne ziInic [a mici doze de stres înmanieră controlată' prin imaginaţie, poate duce [a o apărare mai sotidă şi La o vulnerabilitate mai mică atunci când ne confruntăm cu o ade_ vărată problemă de viaţă. Rez|stenţa psihoLogică tinde să se generalizeze' astfel încâtdevenim pregătiti şi pentru situaţii pe care nu [e-am anticipat explicit şi nici nu [e-am recapitulat menta[, laota[tă cu imensa varietate a sĺtuaţiił'orcare au fost '-anticipate şi analizate rezi[ient. Pacienţii trataţi prĺn PlN repetă atât enunturi care să îi ajute să facă faţă situaţiiLor {precum, ',Mă pot descurca cu asta"], cât şi abitităţi corespunzătoare Ica re[axare controlată sau asertivitate]. Astfet, stoicii repetă maxime filosofice [''Ceea ce se află înafara contro[u[ui meu îmieste indiferent"J, dar şi comportamente potrivite, cum ar f i acceptarea ş.i curaju[' pentru a pro9resa către virtute şi eudaimonia. Abordarea prin abiLităţiLe de a face faţă situaţiil'or impLică adesea mode[area ĺsau emu[area] comportamentu[ui altora care arată echiIibru emoţiona[ înastfeI de situaţii. Stoicii vorbesc adesea de emu[area comportamentu[ui înţeteptuLuiideaL 205

şi aI altora care aU înduratgreutăţi prin curaj şi înţelepciune, iarSeneca a spus c[arcă vede acest [ucru ca parie a tehnici[or stoice de premeditare.

ĐE INcERţAŢ IMEDÍAT: Contemplarea exemp[elor stoice Ía modeLelorJ

Aceasta seamănă cu practica stoĺcă numită ',contemp[area înţeLeptutui",deşi se extinde [a oricine merjtă să fie admirat. Literatura stoică este plĺnă de exemple deînţeLepţisau de eroi care au avut de-a face cU persecuţie, exi[' pierderi de tot fe[u[, sărăcie, moarte şi alte asemenea ',nenoroCiri"' pe care [e-au înfruntatcu o atĺtudine filosofică. Să începemcu admirarea Unor astfeI de oameni este, cu siguranţă, un bun punct de start, deşi putem găsi' probabi[, f iecare exemple prop rii, incluzând multe figuri contemporane sau chiar p rĺeteni ori membri ai proprieifamitiĺ. 1

2

Oferiţi-vă timp pentru a studia mărturii scrise cu privire [a comportamentul unor eroi stoici ĺprecum Socrate sau Cato) şi La feLuL lor de a face faţă adversităţi[or sau imagĺnaţi-vă cum ar reacţiona un stoic înfata acestor situaţii. Ce atitudini sau acţiuni virtuoase i-ar putea ajuta? Ce anume îiface demni de a fi admiraţi?

lmaginaţi-vă că sunteţiînlocuI ce[ui pe care făcând faţă ace[oraşi situaţii ca si e[, puneţi-vă înace[e situaţii, ca şi cum s-ar întâmptachiar acum. îLadmirati,

4. Apticaţi acum toate ace[e situaţii, exersând

pe

plan mental toate nenorocĺrile care vi s-ar putea întâmplaînmod realist, încercând să imitaţi ceea ce pare ceI maĺ de ajutor şi ceI mai potrivit din exemplete [or. 206

S-ar putea, de asemenea, să găsiti utiĹ să scrieţi toate aceste lucruri' ca pe un mĺc scenariu sau ca pe o mĺcă povestire prin care să descrieţi propria modalitate de a face faţă lucruri[or' Revedeţi şi revizuiţi periodIc această listă, astfetîncât să devină un modeI de urmat, [a îndemână.

EIiminarea surprizei Stoicii au sub[ĺniat, de asemenea, faptuI că, prin anticiparea evnimente[or viitoare, Se poate îndepărtasentimentuI surprizei sau şocuI care acompaniază adesea apariţia [or, văzându-le mai degrabă ca pe ceva naturaI sau inevitabi[: ',Orĺce este aşteptat Vreme înde[ungatădevine mai uşor de suportat" tEpistole..., l,...,78]. Stoicii au fost înmod particul.ar preocupaţi de ĺmpactuI psiho[ogĺc a[ ',surprizei" iraţiona[e asociate evenimente[or nedorite, dar acest element nu accentuează înmod deosebĺt strategii[e terapii[or psiho[ogice moderne. Epictet ne asigură că a putea SpUne că un [ucru nu a fost pe depLin neaşteptat ne uşurează deja povara. Seneca spune, de asemenea, că ar trebui să contemplăm dinainte anumite evenimente pentru ca nimic să nu ne poată [ua prin surprindere. ''Ar trebui, aşadar, ca pentru noi nimic să nu fie neaşteptat: este bine să ieiîncatcuL orice eventualĺtate." ÍEpistoLe...,ll, 91] Ei cont|nuă si spune că ar trebui să ',ne proiectăm gânduril'e înainteanoastră" şi să ne imaginăm fiecare necaz posibit, astfelîncât să ne putem'''întări mintea" pentru a [e face fată sau, cum am Spune astăzi, să dezvoltăm rezistenţa psi hotogică înÍaţa adversităţi[or.

Cu alte cuvinte, prevederea este una dintre principal'eLe căi de a evita surpriza iraţiona[ă înfaţa necazuri[or vieţii. îna[t [oc, Seneca scrie că, deşi nu putem evita loviturite sorţii, [e putem totuşi face suportabĺ[e' dacă vom ,,reflecta constant si vom

anticipa aparĺţialor."

Toţi înfruntă cu mai mu[t curaj evenĺmentele pentru care S-au pregătit vreme îndelungatăsi fac fată chiar celor 207

mai grel.e dacă [e-au prevăzut; ceĹ care, dimpotrivă, este nepregătit,5e teme şi de fleacuri. Să ne străduĺm să nu ajungă [a noi nimic neaşteptat: si, pentru că neprevăzutu[ îngreunează orice nenorocire, meditând continuu vei ajunge să nu mai poţi fi tuat prin surprindere de nici un rău. [Epistole..., ll, 107}

Plutarh spune, de asemenea, că sentimentele irationale de surpriză provoacă mu[tă anxietate. ldeea este că, dacă seîntâmpLăceva ce ar putea să nu fie binevenit, acest fel de pregătire şi de construcţie a caracte_ rului nu lasă loc pentru ''nu mĺ_am putut imagina asa ceva

sau,.asta nu e ce am sperat" sau ''nU m-am aşteptat

[a

asta" şi astfeI inima este oprită de l'a a se zvârco[ĺ şi a bătea repede şi se stĺng tu[burarea şi chínut. Carneades [fitosofut sceptic a[ [ui Platon}, obişnuia să [e amintească oameni[or care aveau aÍaceri importante că acest caracter neaşteptat este începutuIsi sfârşituI a tot ceea ce cauzează tu[burare şĺnemu[ţumire. (Despre multumire, 47Ą ej E[ adaugă că tulburarea poate fi evitată apetând [a ',practica benefică prin care dobândim puterea de a privi destinu[înfaţă cu ochii deschisi".

ilE lNcţRcAT

IMEĐIAT: Prevederea prin virtute Ísă faci faţă evenimentelorl

Ţerapeuţii modernĺ vorbesc despre conceperea în scris a unor p[anuri deta[ĺate ',pentru a face faţă situaţiil'or", descriind ce[e mai bune căi prin care cataStrofe[e ,,anticipate" pot fi administrate optim. înacelasi feŁ, stoicii au meditat [a ce[e mai bune moduri de a acţiona prin curaj, prudenţă şi autodisciptină înfaţa adversităţilor. Aşadaą gândiţi-vă ce altceva aţi putea întreprinde,pentru a face faţă si mai bine necazurilor pe care vi te-aţi imaginat. Ce puteri a aşezat înnoi Natura, pentru a face faţă unor astfel de situaţii? 298

1. Dacă este

2.

3.

4.

posibiL, faceţi-vă timp să scrieţi un plan, bazat pe înţelegereape care o aveţi aSUpra filosof iei stoice; este înregu[ă să aicătuĺti o tistă simpLă [a început,pentru că va fi nevoie s-o revedeţi continuu, până când veţi ajunge [a un plan mai detaliat sau [a un scenariu complet. Cum vă ajută imitarea eroilor stoicĺ? Ce putem învăţadin exemplul celortatţi? Ce ar face un filosof care are înţelepciunepractică şĺ stăpânire de sine? Cum vă va ajuta f ilosof ĺa stoică? La ce consecinţe va duce adoptarea principiutui stoic potrivit căruia numai acţiunĺl.enoastre pot fi, încel.e din urmă' ,,bune" sau ',re[e" şi că tucruri[e exterioare sunt, îndefinitiv, indiferente? Ce puteri anume v-a dat Natura pentru a face faţă situatiitor şi cum [e-aţi putea folosi ceI mai bine? Ce vĺrtuţivă sunt solicitate de acestea?

Veţi dori, poate, să creaţi un plan detaliat pentru

a face faţă necazuril'or şi veţi dori să-t revizuiţi ziInic şi să-L revedeţiîn[umina proprii[or meditaţĺi.Cât de catastrofală pare o situaţie atunci când vă imagĺnaţi că îifaceţi faţă fotosindu-vă de cele mai bune abitităţi

de care dispuneţi? Ce este mai important: [ucruri[e externe care vi s-au întâmplatsau răspunsuril'e pe care [e-aţi dat închip voluntar acestor evenimente?

l

nversarea,,âdaptării hedonice"?

La aceste procese standard care se regăsesc înTCC, lrvine

adaugă şi conceptuI de ,'adaptare hedonică". El susţine că' prin imaginarea nenorocirĺlor care aU dus [a pierderea unor lucruri valoroase, putem evita să ajungem ta acea siguranţă înprivinţa [or care ne face să nu ne mai bucurăm de ele [lrvine,2009J. A ne imagina pierderi[e viitoare este, astfet, o cate de a spori

p[ăcerea prezentă. Chiar dacă există anumite reminiscenţe ale acestei idei' probabiI că ete nu sunt fundamentaLe înfaţa premĺsei stoice de bază: că lucrurile exterĺoare şi pLăcerea pe care o aduc sunt indiferente cu privire [a adevărata Fericire si stare de bine ţeudaimoniaj. Bucuria raţiona[ă vine din contemp[area actiunĺ[or virtuoase şi demne de taudă, şi nu din maximizarea plăcerilor senzoriale, conform stoici[or. Mai degrabă, ideea de a potenţa plăcerea în acest feI ar putea surâde şco[ii riva[e a epicureici[or. Pentru stoici imagĺnarea distrugerii învĺĺtoĘca şi cum s_ar întâmpla

acUm, nu este menită să sporească plăcerea momentu[ui. ldeea este că, astfe[' este preţuită abititatea noastră de a răspunde înmod înţeleptşi virtuos, mai mu[t decât posesiuni[e noastre sau situaţia noastră contingentă.

ffi

PU/vcľţ pĘlNclpAţ-Ë Principa[ele puncte pe Care trebuie să vi te reamintiti din acest capitot:

.

.

.

Baza prevederĺi stoice este principiuI f undamental' că nici o nenorocire exterioară nu poate fi ''rea" sau ''vătămătoare", pentru că tot ceea ce se află înafara sferei noastre de acţiune este indiÍerent. Anticiparea oricărei forme posibiLe de adversitate îiajută pe stoicĺ să-şi repete principiil"e, să-şi întăreascăcaracteru[ şĺ să dobândească o rezistenţă sporită, mai degrabă decât să se îngrĺjoreze.

E[ementu[,,surprizei" este, de asemenea, îndepărtatînacest Íe[, făcându-ne să ne descurcăm mai bine atunci când ceva se întâmptărea[mente.

210

Đ

PAsUL URMĂToR Prevederea stoică se raportează l'a o varietate de ',nenorociri", dar cea mai tul"burătoare este de departe perspectiva propriei morţi. A venit momentuI să discutăm rol'u[ logicii stoice înrelaţie cu dĺsciptina jude-

căţii si cu practica mindfulness-ului stoic, încheind

turuI subiectel.or şĺaI discip[ine[or stoice.

ffi

DlsclPLlNA JUDEcĂŢll Ílrłl lĺ DFU LN Ess sToIcl

8.

Din acest capito[, veţiînvăţa:

. . .

despre disciplina practică a judecăţii' a,,asentimentu[ui", şi despre moduI încare e corelată aceasta cu subiectuI mai amplu at Logicii stoice; cum să folosim exerciţiuI psihotogic at ''definiţĺei fizice" pentru a dezvolta ceea ce stoicii numeau o .,reprezentare oblectivă-- a evenimentului; cum să folosim starea de mindfulness şi de ,'distanţare cognitivă" pentru a evita să ne lăsăm purtaţide impresii.

Nu fenomenete naturii chinuiesc pe oameni, ci părerite oamenilor despre e[e. Aşa, bunăoară' moartea nu are nimic de temut, cum găseşte şi Socrate. Dar părerea noastră, arătând-o îngrozitoare, o face într_adevăr îngrozitoare. tManualul...)

Când, dar, câte o idee neagră începea întunecacugetut tău, zi-i degrabă aşa: tu esti părere amăgitoare,-nu adevăr. Cerceteaz-o, apoi, [a [umĺna principiitor de maĺ sus, începând cu primul: Stă ea însfera putintei tale sau dĺncolo de ea? Si dacă stă dincolo, zi-i: du-te îndrumul tău, căci pentru mine eşti ca şi cum n-ai Íi. ÍManualul...}

t

AUŢçËvALţJAffr .. Atitudini stoice şi disciptina judecăţii Înaintede a citi acest capitot, gândiţi-vă înce măsură sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, apoi reveniţi şi reeval'uaţi-l'e, după ce aţi citit şi aţi meditat. '1. Ar trebui să răspundem impresii[or tuIburătoare reamintindu-ne că sunt doar evenimente din mintea noastră şĺnu [ucruri[e pe care [e reprezintă. 2' Ar trebuĺ să evităm dorinţete şĺemoţiił.e puternice şi să ne abţinem să acţionăm până când nu ne-am calmat şĺ[e putem eval'ua corect. 3. Este de ajutor să ne amintim înpermanenţă că judecăţite noastre despre lucruri sunt cele care ne supără, şi nu lucruri[e însele.

Ce este discip[lna judecăţiĺ? Cum transformăm filosofia din ceva ce am învăţatdin cărţi într-odisciptină practică de avut învedere pentru rutina noastră zitnică? Fără ajutoruI unui maestru care să ne ghideze să ne identificăm dorinţe[e şi emoţii[e ce nu sunt [a locu[ [oĘ cum să Íacem totuşi să [e identificăm' înaĺntesă fie prea târziu? Socrate a spus că o viaţă pe care nu o înţelegemnU merită trăită. Cum poate începeun filosoÍ să-şi analizeze raţional propria viaţă, propriil'e gânduri' sentimente si acţiuni? După cum Vom vedea, stoici practică un exerciţiu psihol'ogic numit prosochô ĺatenţia îndreptatăcătre propria minteJ care seamănă cu mindfulness-uI budist. Aceasta oferă răspunsuI cu privire [a ap[icarea filosoÍiei învieţiLe noastre zilnice. De draguI simpLităţii, vom numi cea de-a ireia disciptină stoică a l.ui Epĺctet discipĹina ',judecăţii". EI s-a referĺt [a ea mai speciÍic, cu numele de ''disciptina asentimentu[ui" [sunkaťaŕhesls], care înseamnăa fi de acord sau a Spune ,'da". unor idei ori impresii iniţial'e. Această disciptină se referă [a stăpânĺrea 214

acceptuLUĺ dat impresiĺ[or care ne asaltează

înfiecare zi, în speciaIacelora care implică judecăţi de valoare ce pot duce [a pasiuni irationa[e, precum frica sau dorinţele de tot fe[ut. Hadot presupune că sunt mai multe exerciţii psihotogice care alcătuiesc o practică efectivă încâmput teoreiic aL l.đgiciistoice. Această disciptină este întemeiată pe exĺgenţa de a adopta o perspectivă obiectĺvă asUpra [ucrurĺ[or. Pe scurt: ,'Doctrina asentimentu[ui se reduce [a a spune că nu trebuie acceptate decât reprezentări[e care sunt obiective sau adecvate" [Hadot, 199BJ. Hadot a interpretat, deci, această disciptină ca pe Una dintre căile de a trăĺ înarmonie cu Natura, lucru care este văzut de stoici ca aparţinând naturii noastre esenţiale' Poate f i tegată de virtutea cardina[ă a .,înţetepciunii" sau de veridicitate. De fapt, conform l'ui Epictet, Zenon susţinea că doctrina fundamenta[ă a stoicismu[ui este aceea că binele cel mai mare pentru om constă în,,folosĺrea corectă a impres!i[or". UnuI dintre feIuriLe încare stoicii au interpretat cea mai faĺ_ moasă doctrină a [oç ,'traiu[ înarmonie cu Natura", se referă [a a rămâne fideLi faptelor şi a descrie evenimentele într-o manieră ''natura[ă" şĺobiectivă, fără a confunda judecăţite de valoare asupra [ucruri[or cu [ucruri[e însele. ''CáineLe meU a murit" este o descriere obiectivă. meu a murit si asta ''Câinete e îngrozitor"este o judecată de valoare care trece oĺncoto oe íapte. Judecăti[e noastre de valoare cu privire La fapte depăsesc cadruI fapte[or obĺectĺve şi at situaţĺi[or date, aducându-ne, astfe[, înconflict cu natura externă. Reprezentarea obiectivă a [ucrurĺ[or pare a fi unuI dintre punctele încare logica stoică se suprapune cu fizica sau cu fitosofia natura[ă' SimiLar, metoda stiintifică modernă caută să aÍ[e ,'fapte" despre natură privindu-l'e înmanieră obiectivă, suspendând judecăţĺte de va[oare sau retorica emoţiona[ă, înfavoarea observaţiei imparţĺate şi a descrierii. însĹoicism, acest lucru devine un exerciţiu spiritua[ şĺpsihoterapeutic. Marcus Aurelius spunea că disciptina judecăţii ne cere să deprindem adevărata artă practică sau tehnĺca asentimentu[ui. lnainte de a putea sUpUne analizei propriiLe noastre gânduri, prin intermedĺut l'ogicii sĺ al' dĺatectĺcii,irebuie să fim capabiti să [e izolăm, să ne dăm doi paşi înapoişi să te privim ca pe nişte 215

sĺmp[e ipoteze pretabi[e l.a dezbatere. Asta înţe[egstoicii prin a ne abţĺne de [a a ne da asentimentuI asupra ĺmpresiilor noastre. Aceasta preSUpune adoptarea unei atitudini obiective şi irnpartial'e pentru a ne evalua imparţial' impresii[e înaintede a decide dacă trebuie acceptate sau respinse. Aceasta este o presupoziţie esenţia[ă pentru orice examinare filosofică de sine serioasă. Epictet SpUne, deci, că discip[ina asentimentul.uĺ are de-a face cu ,,evitarea eroriişi a grabei" îngândirea noastră. 1. A deveni l'iberi înraport cu graba presupune că trebuie să ne pregătĺm să identificăm primele impresii atunci când apar şi să ne abţinem să facem judecăţi de valoare probtematice, înloc să ne lăsăm atraşiîntr-un vârtej nesănătos aI unor pasiuni, precum frica excesivă sau dorinţa.

2. A deveni l'iberĺ înraport cu eroarea înseamnăcă trebuie să învăţămsă eva[uăm şi să examinăm aceste impresii înmod raţiona[, înparticu[ar prin raportare [a doctrina

filosofică cu privire [a ce este bun, rău sau indiferent, nu înu[timuI rând, cu ajutorul. [ogicii stoice.

Epictet spune foarte clar că lucrul cel mai important pe care trebuie să-[ avem învedere cu privire [a gânduriĹe noastre este dacă e[e se leagă SaU nu de [ucruri care depind de noi ori nu, Íapt l'a care Vom reveniîncapitol'uL următor' înacest capitol ne vom concentra mai mu[t asupra primei sarcini: a evita graba de a ,,ne da asentimentu[", de a ne lăsa purtaţĺ de impresiĺle noastre iniţiaLe. Putem vedea acest [ucru ca pe o competenţă centrată înrealĺzarea mindf ulness-u[ui stoic.

Epictet a subliniat că disciptina a treia ar trebuĺ urmată

numai atunci când elevii au făcui suficiente progrese înceea ce priveste disciptina dorinţeişia acţiunii. Este posibiIsă fivrut să spună că acel aspect aI educaţieistoice care se referă La Logică să trebuiască a fi amânat pentru fina[, întrucâtprincipala tui functie este de a facilita întărirea cunoaşterii primelor principii. Cu toate acestea, anumite aspecte ale acestei disciptine par să fie necesare încăde [a început, după cUm remarcă Hadot, în special acelea care se referă [a a nu ne da prea repede consimţământuI asupra prime[or impresii şi a nu ne [ăsa purtaţi 216

de e[e, un [ucru pe care Epictet îĺsfătuieşte înmod repetat pe etevii săi să nu-[ facă' Astfet, e[ementul'-cheie, înacest caz, este exerciţiuI practic aI identificării pasiuni[or noastre iraţiona[e şi uciderea tor din faşă, prin a ne reţine să ne dăm asentimentuI asupra impresiilor pe Care se bazează. Epictet Spune că trebuie, înprimă Íază, să rezistăm si să nu ne [ăsăm purtaţi de caracteruI viu a[ primelor impresii şi, mai degrabă, să spunem: ''Aşteaptă puţin, dragă impresie; dă-mi tĺmp să văd ce fel de impresĺe eşti, iasă-mă să te supun unui test. ln Manualul, paragrafu[ ĺniţiaL descrĺe fe[ul'în care stoiciĺ ar trebui să se raporteze [a impresiite tĺmpurii şi să [e răspundă spunând: 'Tu eştĺpărere amăgitoare, nu adevăr", pentru ca apoi să f ie examinate înacord cu principiĺLe filosofĺce. Judecata este esenţa noastră încalitate de fiinţe raţionaLe şĺ locu[ [ibertăţii noastre' Să Íim conştienţi de judecăţiLe noastre ctipă de clipă înseamnăsă fim mereu conştienţi, iar acesta este fe[ul' încare stoicii au interpretat maxima de l'a Del"fi, ,'Cunoaşte-te pe tine însuţi!"Astfet, Hadot vorbeşte despre discipLina asentimentului ca reprezentând ,'cetatea interioară" a stoicului [Hadot, 199BJ. Marcus se reÍeră înmai multe rânduri [a practica retragerii înaceastă citadetă interioară. Stim si că primii stoici s-au referit ta logică închip metaforĺc, ca [a scheletuL ce ţine [a un loc corpul unui animat, ca [a coaja unui ou sau ca l.a gardut

protector ce împrejmuieşteo Livadă. ldeea pare a fi aceea că

studiuI logicii stoice este faptuI ce ne va proteja de asaLtul, [umii exterioare. Totuşi, retragerea încitadeta interioară este ceva [a îndemâna tuturor, chĺar si a celor care sunt noviciîntr-a[e stoicismu[ui, pentru că presupune doar identificarea judecăţil'or proprii şiîndepărtareade e[e, evitarea pericolu[ui de ne lăsa atraşi în vârtejut [or. Prin faptuL că ne cunoaştem pe noi înşine,că suntem pe deplin conştienţi Ímĺndful], că rămânem mereu atenti [a miezuI ratĺonaI ce reprezintă esenta noastră de fiinţă raţionată, că ne observăm gândurile şijudecăţiLe de valoare, ne Vom permite să ne depărtăm puţĺnde [ume şi să ne ridicăm deasuprâ evenimentelor exterioare, printr-un soi de detaşare şi de purificare a minţii. Evitând graba de a ne da asentimentul asupra impresiiior iniţiaLe, ne dăm Seama tot mai mu[t că nu mai suntem tutburaţi de evenimente exterioare, ci de judecăti[e noastre asupra [or.

ffi

STUNIU DE CAZ MuzicianuI anxĺos {chitaristutJ ÎndiscursuI său cu prĺvire [a anxietate, Epictet foLoseşte exemplut unuĺ muzician, un instrumentist care se acompanĺază l.a chitară şi care suferă de ceea ce putem numĺ ''trac". MuzĺcianuI cântă perfect atunci când este singur şi nu are probleme decât înmomentul încare intră înteatru şi trebuie să cânte înfaţa spectatorĺ[or' Epictet caracterizează cu profunzime această situaţie ca fiind cauzată de perceperea situ_ aţieĺde către muzician, dorinţa [ui de a mulţumi audienţa şi teama de a fi criticat de pubIic. Conform l'ui Epĺctet, atuncicând stoĺciivăd pe cineva devenind anxios, ar trebui să întrebe:.'Ce vrea această persoană?" Anxietatea este, până [a urmă, legată fie de ceva ce vrem să obţinem, fie de un lucru pe Care Vrem

să-[ evităm şi care se află înafara contro[u[ui nostru dĺrect. Chiar dacă instrumentistuIare o Voce Írumoasă şi se acompaniază bine [a chitară, e[ tot ar putea să-si provoace stări de anxietate ,'pentru că nu vrea doar să cânte bine, ci să obţĺnă şi aplauze". Cum acest fapt este întotdeauna nesigur şi înafara control.u[ui nostru, el. se simte nesigur, conflictua[, anxios, rob aI unei greşeli fundamenta[e de judecată. lmprudent, şi-a dat ,'asen_ timentu[" aSUpra impresĺi[or sale şi s-a lăsat purtat de ideea fa[să că reacţia pubticul'ui este mai importantă decât propriuI caracter şi propria performanţă. Deşi este posibit să ajungă stăpân peste arta de a cânta, e[ nu este stăpân peste arta de a trăi şĺîi

iipseşte înţe[epciuneapractică care [-ar e[ĺbera de astfeL de temeri. Un cântăret stoic ł'a chitară, dĺmpotrivă, se poate să se fi pregătit, de-a [ungu[ întregii

vieţi, să se oprească o cLipă atunci când apar trăiri anxioase şĺsă-şi amintească că nu suntem deranjaţi de evenimente, ci mai degrabă de judecăţiLe noastre despre ete. E[ se va întrebadacă reacţia pubLicuiui este unuI dintre [ucruri[e care se af [ă înputerea sa' 218

şĺcum nu este, îşiva spune atunci: ,'Ap[auze[e lor nu sunt nimic pentru mine". El îsiva reaminti că [ucruri[e exterioare îisunt jndiferente şi, ceea ce este cu adevărat important, este ca e[ se înţeleagăasta şi să accepte orice s_ar.întâmpla, cu inĺmă bună. Totuşi' a dezvo[ta o astfeI de abi[itate va necesita, probabiL, o pregătire mai lungă şi mai intensă decât aceea necesară pentru a cânta l.a un instrument.

n

AMINTESŢE-ŢI!

..

Pasiunite sunt impresii Amintiţĺ-vă că, pentru stoici, toate pasiuni[e nu sunt

altceva decât impresii de un anumit fet care au ataşate anumite judecăţĺ. lmpresii[e pe care sunt cei mai ĺnteresaţi să Le ĺdentifice, de care îşidoresc să nu se lase purtaţi şi pe care îsidoresc să l.e reevalueze în calitate de pasiuni sunt spaime[e iraţiona[e si dorinţete. A amâna să răspundem [a o temere înseamnă a abandona comportamentuI de evitare, a nu fugi, a rămâne ferm pe picioare. A amâna răspunsul [a o dorinţă înseamnăa nu-i ceda şĺa nu deveni robii [ucru[ui dorit' Cu alte cuvinte, a îndurasi a renunta, ca să folosim cuvinte[e ce[ebru[uĺ s[ogan al' Lui Epictet. A evita să te ł.aşipurtat de impresiile iniţiaie de teamă şi de dorinţă va necesita prezenţa virtuţi[or cardinate ale curajului si aLe autodisciptinei.

Psiho1ogia stoică şi teoria cunoaşterii Trebuie să ne oprim pentru a vedea, rapid' câteva aspecte al.e psihotogiei stoice. Stoicii credeau că senzaţiil.e corpora[e creează impresii interne Íphantasia) ale evenimentelor externe, o imagine a [ucruri[or distinctă de [ucruri[e înse[e.Această reprezentare mentală apare înhégemonikon sau ',facultatea 219

condUcătoare" a mintĺi, [ocuI conştiinţei şi atvoinţei. Ne putem întrebadacă impresiile pe care [e primim sunt corecte şi obiective, ca reprezentare a lumii externe. Ne putem întreba'de asemenea' înce fel impresiite ne afectează mintea, dacă este o reacţie tulburătoare sau dacă produce dorinţe ori aversiune puternică. Putem' de asemenea, forma ĺmpresĺiprĺn ĺntermediuI memoriei sau aI imaginaţiei, construind imaginĺ noĺ sau CompUse, ca imaginea înţeLeptul'uiĺdeal', şi confruntându-[e, apoi, cu realitatea. Asadar, deşi phantasla este adesori tradusă greşit' prin ,,impresie exterioară", este un concept mu[t mai l.arg decât atât' presupunând tipuri diferite de reprezentare mentală, inclusĺv sĺ elementele pe care [e desemnăm astăzi sub numete de ''gânduri" şi de ',sentimente" {Long, 2002). Aceste impresii iniţiaLe sunt asociate cu discursuI interior şi cu interpretărĺ[e care [e sunt atribuite, prin folosĺrea l"imbajuLui şi a concepte[or abstracte care dau evenimente[ol' semnif icaţia [or. ln vreme ce ĺmpresiil'e externe ne sunt impuse de senzaţii, semnificaţia care l.e este atribuită prin Limbă este o activĺtate a .'părţii conducătoare" a minţii, deşĺ aceste două [ucruri devin intim întreţesuteînexperienţa zi[nică. Conform [ui Hadot, doar semnif icaţia verba[ă e aceea căreia îidăm asentimentu[înmod constient, deşi stoicĺi vorbesc, de obicei, despre asentimentuI dat ĺmpresii[or. Numai când ne dăm consimţământut înmod vo[untar asupra uneĺ expresii si suntem de acord că este ceea ce pare să fie, numai atunci o experimentăm încalitate de percepţie'' integ ra [ă" asUpra even mente[or externe. i

Un [ucru cruciaI pentru filosofia stoică este că anumite impresiise pot impune asupra spiritu[uifără să fie sub controluI nostru.

Psihotogii de azi ar putea spune că erau' mai degrabă, procese ,'automate", decât ''vo[untare"' Prin contrast, asentimentuI pe care ni-[ dăm înmod conştient este vo[untar şi l'ibeą oferindu-i oricărui om întoată firea posibiĹitatea de a-şi chestĺona propriĺ[e irnpresii într-unfe[ încare copĺiĺşi anima[e[e nu pot. Chiar şi înţeLeptul'este afectat de impresii[e invo[untare de perĺcol şi poate fi, iniţiat, speriat sau a[armat de un zgomot neaşteptat, de pil'dă. 0 persoană anxioasă va continua să-şi facă griji, cedând impresiei initiate, pe când înţeleptuIse va da un pas înapoisi va eva[ua [ucruri[e raţiona[' restabi[indu-şi 220

echĺtibru[, dacă îşiva da seama că impresia este fatsă. lmagĺnaţi-vă că un eveniment extern, cum ar fi, de exemp[u, că Un om vă critică, este comunicat de către simţut vederii şi aL auzu[ui. Conform [ui Hadot, exerciţiuI ctasic, înstoicĺsm, este format, de regul.ă' din uĺ.rnătorii paşi ĺHadot, 199BJ: ]. Ce s-a întâmptat? Apare o impresie internă prĺmară prin care evenimentuI este reprezentat înmod automat' iar aceasta trebuie să primească un răspuns prin punerea impticită a întrebării:ce este aceasta? 2. .'M-a critĺcat cineva." Răspundem înmod natural fo[osind timbaju[ şi raţiunea pentru a descrie evenimentul. Aceasta este judecata inĺţĺată[a care se referă stoicii prin termenuI de ',reprezentare obiectivă", pentru că dublează fapte[e autoevidente care descriu situaţia, fiind Iitera[ .,înacord cu natura". 3' ''Mi-a făcut un răul" înfeluI acesta, adăugăm o judecată de valoare Íhupolépsis)' Totuşi, stoicii s-au antrenat pentru a-şi suspenda temporarjudecata, mai degrabă decât ca să eva[ueze evenImente[e ca ',bune", .,re[e", .,uti[e" sau ',vătămătoare".

Epictet si Marcus Aurelius oferă câteva exemp[e foarte c[are încare această succesiune de evenimente psiho[ogice este descif rată ca reprezentând un fel de diatog întreun individ şĺimpresiite l.ui. A fost trimis ta închisoare.Ilmpresĺa initĺaLă care vine

de l'a simţuri'}

Ce s-a întâmptat? [Pentru a răspunde, trebuie să judecăm şi să interpretăm [ucruri[e într-unanumit feL.]

A fost trimis [a închisoare.lRăspundem cu o judecată obiectivă care repetă, pur şi simp[u, fapte[e evidente.]

Dar .,este nefericĺt" Io judecată nenecesară de valoare] . este adăugată de altcineva.

Marcus Aurelius scrie înjurna[uL său' ,,nu adăuga nĺmic din interioruI tău si nimic nu ţĺse va întâmpl'a" lGânduri către sine..., Vlll.49]. lată exemp[e[e pe care [e dă: 221

Că un om te-a insuttat' de exemp[u.

Aşa e, daracest [ucru nu ţi-a făcut nici un rău, de fapt' FaptuI că fiu[ meu este bolnav - asta pot vedea. Dar nu si faptuI că ,,ar putea muri".

Stoicii încearcăsă rămână [a ',reprezentări[e obiective", înacord cU natura, fără a adăuga alte inferente şi judecăţi de

valoare, pentru că acestea formează baza pasiuni[or iraţiona[e. Totuşi, adesea se strecoară judecăţi de valoare, amestecate cu impresii externe, indiferent dacă din obişnuinţă sau din a[t motiv. Suntem fĺe târâii cu repezic|une de către aceste impresii, fie ne oprim o clipă şine stăpânim din a ne da asentimentul, rnăcar până avem posibilitatea de a evalua [ucruri[e Íĺlosofic.

gI

ĐE ŢĺNUT MINŢE . ,, Reprezentă ri obiective" Phantasia katalôptikë este una dintre expresii[e stoice greu de tradus, care [e dă bătai de cap savanţilor. Stoicii credeau că anumĺte impresii menta[e erau evidente prin ele înseleşi puteau Íi considerate certe. Prin contrast, oponenţii [or, scepticii din Academie, negaU că există impresii care pot surprinde realitatea, aşadarîinumeau pe stoici ''dogmatici". Avem de-a face aicĺ cu o discuţie fiLosofică lfoarte] [ungă' daą înceea ce ne priveşte, vom remarca faptut că mulţi oameni consideră sceptismul de acest fel ca reprezentând o fundătură. ĺChiar şi Academia Ptatonică a abandonat scepticismu[, cândva înjuruI anu[ui 90 î.Hr.'şi a trecut [a o poziţie cumva mai apropiată de a stoiciloĘ cunoscută sub numele de platonism moderat.] Poziţia stoică este mu[t mai apropiată de părerea comună că ne putem, îngeneral, încredeînsimţurile noastre. O phantasia este o impresie, o reprezentare mentală, precum imaginile pe care [e avem şi care reprezintă realitatea exterioară - ea poate fi adevărată

sau fa[să' potrivită sau nu. Prin contrast, phantasia 222

katalôptikô este o impresĺe care este sigură şi pe care ne putem baza, una care ',prinde" realitatea înmod corect. Hadot o traduce prin ''impresie obiectivă", pentru că sunt suspendatejudecăţite de valoare, iar [ucruri[e sunt înţeleseînfuncţie de proprietăţiLe tor fizice.

EI

ĐË Ţ|NUT MINTţ . Pumnu[ strâns a[ lui Zenon

Este notorĺu faptuI că Zenon a folosit o serie de gesturi a[e mâinii pentru a simboliza diferite nive[e sau stadii a[e cunoaşterii: 1. 0 impresieÍphantasialeste simbolizată de mâna dreaptă ţinută deschisă, cu degete[e răsfirate, ca şi cum impresia ar f i aşezată pe ea.

2. Asentimentul'

ţsynkathathesisj se redă ţinând degetele strânse ca şi cum am proteja impresia iniţial'ă'

3. Certitudĺnea Íkatalâpsß] se

4.

redă prin pumnul ţinut ĺoarte strâns, de unde vine expresia ',a tine de" o impresie - certitudinea vine din perceperea cl.ară şi distĺnctă a anumitor impresii şi intuirea naturii lor cu dep[ină obiectivĺtate. CunoaştereaÍepisteméJ este sĺmbolizată de pumnuI drept strâns puternic şi aşezat înpodut palmei stângi.

StoiciiaU spus că doarînţeteptuI perfect dispune de cunoaşterea adevărată şi că virtutea reprezintă o asemenea cunoaştere despre ce e bine, rău sau indiferent' Totuşi, cunoaşterea se fondează pe impresĺi obţĺnuteferm şi acest tip de certitudine poate fi atins de oricĺne. Devine cunoastere adevărată atunci când este susţinută de raţiune şi, astfet, integrată cu alte impresii percepute.

,'Reprezentarea gbiectivä" şi definitĺa fizicä TermenuI stoic phanŕasia katalâptikâ înseamnă, litera[, ',o impresie care ne prinde", care înseamnăun gând ce ne apare drept autoevĺdent. Hadot traduce termenuI prin ,,reprezentare obiectivă" sau ,'adecvată". 0 reprezentare obiectivă sau adecvată este una care corespunde exact real'ităţii, ceea ce înseamnăcă generează înnoi un discurs care este, pur şi simplu, o descriere a unui eveniment, .'fără a adăuga o judecată subiectivă de valoare" [Hadot, 1998]. La fel ca un filosof aI naturii sau ca un om de ştiinţă' cineva care are impresii ,'cataleptice" nu face decât să se raporteze [a natura obiectivă a lucruriloĘ fără a adăuga judecăţi de va[oare. ',Prinzând înmod Íerm" aparenţa natura[ă a lucrurĺlorînacest fe[, evităm să ne lăsăm purtaţi de pasiuni. Epictet îşiîndeamnă,astfe[, elevii să [upte cu ĺmpresii[e lol după cum urmează: Să vedem cum identif icaţi tucrurite!Aveţi cumva semnuI naturaI pe care trebuie să-L aibă orice impresie pentru a fi j ustif cată pă re rea voastră? Di scu rsu ri, lll.12) i

Í

Pare că intenţia să fi fost aceea de ,oun" că ar trebui să " verificăm dacă impresiil.e noastre sunt ',reprezentări obiective" a[e evenimente[or. ALtfeL, ar trebui să ne abţinem de [a a [e da asentimentu[, mai ales dacă ele conţin judecăţi de tipuI celor asociate cu pasiunite. Astfe[' conceptuI de phantasia katalôptiké furnĺzează baza pentru ceva Ce e descris drept un exerciţiu verbaI sau psihologic înstoicism, cunoscut sub numele de ,,practica definiţiei Íizice" de către Hadot [Hadot, 199BJ' Există multe exemple de acest fel înGândurile către sine, a lui Marcus Aurelius. Formulează întotdeaunadefinitia şi o descriere a obiectu[ui a cărui imagine a operat asupra capacităţiĺ ta[e reprezentative, aşa încâtsă-ţi dai Seama ce este, însubstanţa sa goa[ă, înîntreguIsău sub toate aspectele sa[e, si să-i indici, însine însuşi,propriul său nume şi numele elementelor din

care este a[cătuit şi încare urmează să se descompună. ÍGân du

ri căŕre sine...,

ĺl

l.1

1

}

22Ą

Marcus dă mai multe exemple specifice: După cum ne formăm reprezentări despre feturil'e de mâncare şi despre ce se mănâncă, gândind că acesta este

cadavruI unui peşte, acesta aI unei păsări sau a[ unui porc şi, de asemenea, că vinuI de Falern este sucu[ stors din siruguri şi că toga pretextă e [ână de oaie impregnată cu sânge de scoică, iar în[egătură cu contactul sexua[, că acesta e frecarea organU[ui sexuaI mascu[ĺn şi secreţia tichiduiui vâscos însoţităde o contracţie; [prin UrmaTe, cum aceste reprezentări ating l.ucrurite însesişi te pătrund, astfeI putem vedea cum sunt ele cu adevăratj. ÍGânduri căŕre slne..., Vl.13J

Vorbeşte despre roba sa de împăratşi de stofa purpurie extrem de scumpă care se foloseşte pentru a fi făcute astÍeI de veşminte care, înmod ironic, era extrasă dintr_un melc dezgustător şi cu un miros nep[ăCut nUmit murex. Corabia [ui Zenon era plină cu pânză de acest fel' când a naufragiat, aşa că este posibil să avem de-a face CU un exemplu clasic aI stoicilor pentru ceva ce e considerat valoros' dar este, de regută' tipsit de valoare şi chiar dezgustător. Se spune că împăratut Napoleon arfi spus,înmanĺera [ui Marcus:,.Un tron este numai un ScaUn înveşmântat înpurpură". Când rămânem, astfel, ta fapte şĺdescriem evenimentele în ma nieră obiectivă' fără judecăţi de valoare, Íacem lucruri simĺ_ lare modului încare observatia neutră este folosită înştiinţă. Astfe[, procesu[ ''definirii tizice" e parte din exerciţiite extrase din fizica stoică, sau fil.osofia |.or natura[ă. ''într_oultimă anaLiză, discipLina asentimentu[ui apare drept efortuI constant de a e[ĺmina toate judecăţil"e de valoare pe care [e formu[ăm cu privire [a l'ucruril.e care nu depind de noĺ şi care, prin urmare' nu au niciovaloare mora[ă." [Hadot, 199BJCu alte cuvinte, este vorba de exerciţiuI continuu aIdeptinei conştiinţe [mindf utness) şi a I obĺectivităţii. Această stare atentă de conştienţă formează facultatea noastră'.conducătoare"' cetatea noastră interioară şi constĺtuie baza înţe[epciuniipractice, virtutea centrată şi, prin urmare, esenţa filosofieĺ.

m

DEr,\ĺcEßcÁT tMţĐtAT: Exerciţiut''def inirii fizice" Acest exerciţiu presupune practica stoică pe care Hadot o denumeşte,,definire ţizicá", ce are drept scop concentrarea atenţiei asupra unei,,reprezentări obiective"' fără a ĺmpune judecăţi de valoare experienţei noastre.

.

. " .

.

Gândiţi-vă [a un eveniment care vă supără uşor, nu [a unuI copleşitor.

închideţiochii şi imaginaţi-vă că vă acum înacea situaţie.

af

Laţi chiar

Vedeţi dacă puteţiînsuma caLităţite obiective a[e [ucruri[or într-unmic tabel descriptiv, după modelul .,cineva a spus ceva cu care nu am fost de acord".

încercaţi,de asemenea, să descrieţi proprĺetăţite situaţiei respective cât mai detaliat posibit' numind toate ingredientele care Se asociază' pentru a compUne o situaţie obiectivă. Nu vă grăbiţi!

Nu formul'aţi nici un feI de judecăţi de valoare sau inferenţe, rămâneţi ta datele brute' care

descriu situaţia. Încercaţisă nu adăugaţi nimic [a impresia iniţĺal'ăcare descrie situaţĺa respectivă, nu adăugaţi caracterizări precum ',bun" sau ',rău", ci rămâneţi [a indiferenţa stoică. Nu vă 9răbiţi si fiti răbdător;veţivedea, probabit, că

sentimentele de teamă vi se reduc simţitor. Încercaţi să treceţi dincolo de judecăţite de valoare, de temeri şi de dorinţe, să surprindeţi tatura obiectivă a situaţiei.

Distanţarea cognitivă înstoicism Epictet a sub[inĺat încontinuu,înfaţa elevi[or săi, că eva[uarea impresiilor înconformitate cu doctrina stoică este o strategie psihologică mai elementară' Desi aceasta este o chestĺune de maximă importanţă pentru stoici' ea este, adeseori, trecută cu vederea de comentatorii moderni. înaintesă punem sub semnu[întrebăriiproprii[e impresiĺ' va trebuisă te ĺdentificăm' Acest lucru este mai greu decât pare, pentru că avem tendinţa să considerăm propriil"e gândurí drept fapte ate Lumii şi numai înmomente de reflecţĺe[e vedem ca fiind simpLe gânduri, sub formă de judecăţi şi ipoteze care ar putea fi adevărate sau fa[se. Terapia modernă de tip cognitiv-comportamentaI are de-a face, înmod explicit, cu aceeaşi ditemă. Ne putem evalua gânduril'e automate saU ne putem schimba răspunsuri[e înceea ce [e priveşte odată ce [e-am ''prins" şi ne-am îndepărtatpuţin de e[e, proces care se numeşte distan_ ţare cognitivă. Asta nu înseamnă că ne vom îndepărtaemoţionaL de evenĺmente, suprimându-ne afectel.e sau distanţându-ne de lucruri, ci, mai degrabă, o facem înmod mai subtil şi fundamental' - distanţarea menta[ă de realitatea însăşi_ văzându_[e ca pe nişte reprezentări menta[e. Acest lucru este adesea itustrat prin analogia cu purtarea unei

perechi de ochelari coloraţi. înmod normal' vedem tumea prin l.enti[a judecăţil'or pozitive sau negative, întocmai ca un om care

vede [umea f ie prin nişte [entiLe roz' fie prin une[e întunecate.Am putea uita, totuşi, că purtăm ochelari, presupunând că tumea [i se arată ta fet şicel.orta[ţi. ProcesuI de distanţare cognitivă seamă nă cu operaţia de a ne da jos oche[arii şi de a ne uita [a eí, mai degrabă decât prin ei. Sau, mai bine SpUs, Se referă [a a ne da seama că purtăm oche[ari şĺcă toate cu[ori[e pe care [e vedem vin, mai degrabă, de la tentilele [or, decât de [a lumea însăşi. ln cazul prĺmelor forme de TCC, înspeciaI aIvariantei TRE a [ui Albert ELLis, ctienţii erau puşi să memoreze citatuI exact din Epictet: '.0amenii nu sunt tutburaţi de [ucruri, ci de părerĺLe

[or despre [ucruri". Astfel, pacienţii de l'a ŢCC sunt deprinşi să identifice gândurile automate, să [e scrie şi să l'e privească imparţial., cu o atĺtudine ştiinţifică" Ei îsĺ tratează propriite

gândurĺ ca şi cum ar fi simp[e ,,ipoteze" care trebuie evaluate raţional. şi testate empiric. Studii ştiinţifice recente au arătat că strategii, precum ',distantarea cognitivă'', este posibit să fie de importanţă primară înceea ce priveşte succesuI psihoterapiei. Aceeaşitehnică psihologică este descrisă şiîn[iteratura stoică veche. Epictet spune înmod repetat că ar trebui să încetăm să ne l.ăsăm purtaţi de primele impresii, atunci când tot felul' de pasiuni nesănătoase începsă se formeze, repetându-ne că nu suntem tutburaţi de lucruri, ci de judecăţile noastre asupra [or. Astfel'' e[îsisfătuieşte elevĺiînfeluI următor: . Nu vă tăsaţi păcăl'iţi de impresia că aLţiĺau o soartă mai bună atunci când acumu[ează putere şi bogăţie; rămâ-

"

.

r

neţi [a ideea că singuruI bine pe care-[ puteţi întâ[nieste l.ibertatea, iar acesta se află înputerea noastră, dacă priviţi [ucrurite exterioare cu indiferenţă. Chiar dacă vedeţi Un semn rău, precum un corb croncănind, nu vă Lăsaţi impresionaţi de prevestirea unor ghinĺoane ce stau să vină. Amintiţĺ-vă că nenorocirile nu pot lovi decât trupul saU averea voastră, întimp ce mintea poate transforma orice într-un[ucru bun, răspunzând cu virtute. Atunci când vedeţi pe cineva trăind înmijtocuI nenorocirii Iiar, pentru stoici' aici pot fiîncadraţişi eroiĺ din tragedii}, nu vă lăsaţi purtaţi de impresia că s-a abătut o catastrofă asupra [ui; amintiţi-vă că nu [ucruri[e însine îLsupără, ci părerea pe care o are despre e[e' a[tfe[ n-ar fi afectat în nĺci un fe[. Atunci când cineva vă insu[tă sau vă ofensează, încercaţi,de [a început,să nu vă lăsati influenţaţi de asemenea impresii; reamintiţi-vă mereu că nu comportamentu[ [or, ci judecata voastră este cea care vă provoacă înpermanenţă.

După cum arată Hadot, Epictet se referă [a a ne da înapoi dinaintea aparenţe[or ,,dure" şi ''tu[burătoare , care prin definiţie conţin o judecată de va[oare ĺ''impresia e tuIburătoare''l şi nu o phantasia kata\ôptiké sau o reprezentare obiectivă a evenirnentelor. lntr-adevăą pentru stoici, înmod paradoxat, singuruI ''perico[" sau rău care poate surveni are de-a face cu asenti_ rnentuI dat unor impresii ca aceasta. Astfel', ceI mai mare rău 228

dintre toate nu este moartea, ci' mai degrabă, frica de moarte' adică impresia că moartea ar Íi un rău.

B

DE ŢINUţ MINTE " ConceptuI de ',distanţare cognitivă" înTCC

ConceptuI distanţării cognitive a fost folosit de Aaron T. Beck, fondatoruI terapiei comportamenta[e, devenind apoi un concept important înTCC. EI constă înabititatea de a vedea gânduri[e noastre ca nef iind altceva

decât gânduri, ipoteze despre realitate. E diferenţa dintre a spune ,,Această situaţie este îngrozitoare"şi .'Eu gândesc despre această situaţie că este îngrozitoare''. lată definiţĺa [ui Beck: ,,Distanţarea cognitivă preSUpUne conceperea gândurilor sau a convingeri[or ca fiĺnd mai degrabă reprezentări aLe realităţii, decât realitatea însăşi"ĺAtford & Beck, 1997J. Această tehnĺcă precedă, cu siguranţă, abordările care se regăsesc înterapia cognitivă' cUm ar fi aceea de a evalua dovezi[e înfavoarea sau împotriva acuratetii unui anumit gând. Un a[t grup de cercetători a testat o abordare care punea un accent serios pe acest pas iniţiat, pe care-l. numeau ,,distanţare comprehensivă", care mai târziu s-a dezvoltat într-onouă tehnică numită .'Terapie prin acceptare şi angajament" [ŢAA}. La fe[, alte terapii bazate pe vigi[enţă menta[ă ĺmindfutnessJ

şi acceptare, numite uneori cel de-a[ treilea val de TCC' au acordat, de regulă, o importanţă sporită unor strategii psiho[ogice precU m,,d istanţa rea".

.. GI NuAMINTEşTE-ţţ! evenimentele

ne supără, ci părerile pe care

despre ele! Epictet şi-a sfătuit elevii înmod repetat să nu se [ase ',purtaţi" de impresiil'e iniţiaLe, atunci când apar

[e avem

229

pasiUni[e ,,toxice". Ei trebuie să-si aducă aminte că nu evenĺmente[e îisupără, ci, mai degrabă, păreri[e [or despre e[e' Aceasta este o strategie stoică f undamen_ tal'ă şi este centra[áînManualul tui Epictet. O strategie similară imptică să ne amintĺm nouă înşĺne mereu că atţĺoameni ar putea vedea aceleaşi lucruri diferit, poate chiar cu ,.indiferenţă", si că gânduri[e noastre sunt cele care produc tulburare. Amintiţi-vă că a lua

o anumită distanţă Íaţă de impresii nu este acelaşi lucru cu a încercasă [e evităm sau să [e suprimăm. Este, de fapt, o formă de acceptare, acceptarea prezenţei gânduri[or tu[burătoare, întimp ce învăţămsă [e vedem înmanieră mai detasată.

ĐE ŢINUT MĺNŢË ffiI Strategii bazate pe .

',distanţaľe cognitivă" înTCC înscrieri[e sa[e, Beck înfătisează o serie de strategii menite să faciIiteze',distanţarea cognitivă": 1. Detectarea gânduri[or trecătoare şi automate care trebuie trecute pe un raport de autoobservare, astfe[ încâtsă poată fi privĺte în manieră detaşată. 2. Distingerea atentă a emoţii[or de gândurite şi de convingeri[e care [e provoacă, astfe[încât

convingeri[e să fie văzute drept propoziţii care pot fi adevărate sau fatse.

3. Notarea gânduri[or

4.

pe o foaie Sau pe o tabLă şi faptuL de a te da literalmente un pas înapoi, pentru a l.e vedea ca pe ceva ce se află, pur şi simp[u, acoto.

Referirea [a gândurile proprii [a persoana a treia,

de exemp[u: ,'Am observat că Donald a începutsă se simtă furios atunci când şi-a dat seama că o persoană [-a insu[tat'.."

230

5. Ţinerea unei contabil'ităţi pentru a determina

Írecvenţa gânduri[or sau a emoţiilor automate pe tot parcursuI unei zi[e, văzându-[e ca pe nişie porniri habitua[e şi repetitive, mai apropiate de reflexe decât de concluzii raţiona[e.

ó. Schimbarea perspectivelor şi punerea în

locuI altor oameni care ar putea vedea diferit aceleaşi evenimente, exp[orând o sumedenie de perspective diferiie cu privire [a această situaţie.

Practicarea mindf u[ness-u[ui, inspirată de f il"osofia budistă, a devenit centra[ă încâteva forme de terapie din cet de-aI treilea va[ şi poate fi văzută ca asemănătoare cu strategiile de '.distanţare cognitivă". Atunci când un gând automat intervine înmeditatĺa noastră' suntem sfătuiţi să-[ privĺm înmanieră detaşată şĺsă_L l.ăsăm să treacă, ca şi cum ar fi o frunză de toamnă dusă de un curent de apă' După cum vom vedea, cete

maĺ multe dintre aceste tehnicĺ sunt congruente cu practici[e stoice care pot f ĺ găsite înliteratura antĺcă. Această simil.aritate dintre vechea terapie stoică si practicile terapeutlce moderne este importantă, pentru că un maTe număr de studii ştiinţifice susţine azi eficienţa strategii[or de distanţare.

DE îNcERcAT t M ËD IAT: Dobândirea distantei

cognitive înstoicism

Putem' probabiL, rea[iza o apropiere întreManualul lui Epictet şi tehnicite moderne al'e TCC, după cum urmează' Atunci când sesizati că apare o frică iraţionaLă sau o dorinţă nesănătoasă, opriţi-vă şi nu vă daţi voie să fiţi Luaţi de va[ împreună cu impresiil'e pe care [e produce, înspeciaĹ cu judecăţiLe despre ce e bun şi ce e rău, vătămător sau uti[. Încercatisă vă 231

abtineţĺ de [a a aproba aceste impresii, să te judecaţi înmod detaşat şi să răspundeţi după cum urmează: " Eşti numai o iluzie şi nu eşti nicidecum l.ucruI pe care încercisă-[ reprezĺnţi. e Nu suntem supăraţi de l.ucruri, cĺ numai de impresiile pe care [e avem despre lucruri. . Lucruri[e externe si corporal.e sunt înmod fundamental ',indiferenie" înprivinţa progresul.ui mora[. . înţeleptuIse va ridica deasupra acestor [ucruri, văzându-[e ca nereprezeniând nimic înraport cu Fericirea şi cu starea noastră de bine.

Concentraţi-vă înspeciaI pe vederea impresiei în calitate de reprezentare menta[ă, conţinând aprecierea că un anumit [ucru e bun sau rău. Amintiti-vă că este doar o impresie, ceva diferit de lucrul pe care pretinde că-[ reprezintă.

nË îNcERcATIMţDlAft Frunzele fluxutui meditaţiei

Aceasta este adaptarea unui exercitiu aparţinând

terapii[or dĺn ceI de-aI treilea vaI de TCC' ce[e numite ,,Terapie prin acceptare şi angajament'' ITAAJ [Haes, Strosah[ & WiLson' 2012). Este o bună ca[e de a pune înpractĺcă une[e dintre abiĺ'ităţite psihołogice pe care stoicii par să Le fi apreciat. 1. lnchideţi ochii şi aşezaţĺ-văconfortabi[, relaxatĺ-vă si tiniştiţi-vă, pe măsură ce începeţisă vă observaţi cu mai mare atenţie fluxuL constiinţei. 2. lmagĺnaţi-vă curgerea unui râu. Puteţi să vă amintiţi un asemenea eveniment sau să vi-[ imaginaţi. lmagĺnaţi-vă că este toamnă şi câteva frunze cad pe suprafaţa râului, fiind duse uşor de curent. lmaginaţĺ-vă că priviţi totuI de [a distanţă, de pe o movi[ă sau de pe un pod. Veţi avea, astfet, Un reper asupra căruia să vă fixati atenţĺa.

3'

Este normaI ca, din când încând' atenţia să vi se îndreptespre alte lucruri sau ca anumite gânduri să apară spontan înmintea dumneavoastră. Trebuie să acceptaţi aceste gânduri [sau ''impresii") ca Íiind norma[e şi ĺnofensive şi să l'e

ĺntegraţiîn exerciţiu, după cum urmează. 4. Atunci când apare un gând sau mintea începe să fie distrasă, încercaţĺsă-t ĺdentificaţi cât mai

repede cu putinţă, apoi reveniţi [a ĺmaginea râu[ui.

5. Transformaţi

gânduri[e într-unobiect; de exemplu, dacă înminte vă apar cuvinte, imagĺnati-vă că te scrieţi pe o bucată de hârtie; dacă vă apare în

mĺnte o amintire sau o imagine, transformati-le într-ofotografie; dacă înminte vă apar senzatii

ó.

sau sentimente, imagĺnaţi-vi-Le ca pe niste cu[ori. PLasaţi acum ',obiectu[" produs pe o frunză care trece pe râu şi Lăsaţi frunza să înainteze, să plutească pe râu până când dispare din vizorut dumneavoastră. Continuaţi să identificaţi rapid gânduri[e şi impresii[e automate, transformati-[e înobiecte, aşezaţi-[e pe f runze şi Lăsaţi-te să dispară de sub ochii dumneavoastră, pe măsură ce sunt purtate de apă. Dacă aceleaşi gânduri vă revin ulteriorîn minte' este absolut norma[, continuaţi să procedaţi înacelaşi fet.

Este ĺmportant să nu interpretaţi acest lucru ca pe o modalitate de a evita sau de a scăpa de impresiile deranjante. Scopul este' mai degrabă, acela de a lua [a cunoştinţă şi de a accepta toate elementele care pătrund în conştiinţă, dobândind sentimentuI distanţei cognitĺve. La moduI idea[, nu vă veţi tăsa duşi de aceste gândurĺ, nici nu veţi încercasă [e îndepărtaţi'ci, mai degrabă, Le veţi permite să dispară din conştiinţă înmod normal, în ritmuI propriu. Stoicii credeau că impresii[e aparînmod automat înmintea noastră şi că ete sunt ,,indiferente", dar că răspunsul pe care-l dăm acestora este cet mai important cu putinţă, înviaţă. Fundamentul' virtuţii şi at 233

înţetepciunii,conform tui Epictet' este ace[a de a folosi corect impresii[e noastre' iar acest [ucru începecu abilitatea de a [e identifica devreme şi de a nu ne lăsa ''purtaţi" de e[e, amânând răspunsuI până mai târzĺu.

n

ÁMlNŢEsTE-Ţl! . . Trebuie să identificaţi impresiite înainte să vă puteţi opune lor După cum a observat Beck, trebuie să fim capabiLi să identificăm gânduriLe automate şi să ne îndepărtăm de e[e [să reaIizăm o ,,distanţare cognitivă"}înainte să

încercăm să [e schimbăm' evaluând dovezile ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, trebuĺe să fim capabi[i să vedem impre-

siile noastre despre evenimente ca pe niste ,,ipoteze" ce pot fi supuse discutiei, ca pe nişte gânduri, mai degrabă decât ca pe nişte fapte, înaintesă [e putem Supune dezbaterii. Stoicii par să fi ajuns [a aceeaşi concluzie, iar Epictet [e-a spus înmod repetat etevilor săi că trebuie să evite să se lase purtaţi de impresiite iniţiaLe, să se [iniştească şi să-şĺaducă aminte că sunt numai aparenţe, şi nu [ucruri[e înse[e,înaintesă [e eva[ueze conform doctrinei stoice. Câteodată, acest [ucru se întâmpLă după o perioadă de ,,ca[m", amânând

evaluarea pentru mai târziu, când ĺmpresĺile nu vor mai

fi proaspete, ĺar pasiuni[e se vor fi tiniştit şi putem gândi

mai lĺmpede şi mai c[ar. Cea mai importantă întrebare să răspundem este dacă aceste impresii sunt l'egate de [ucruri care ţin de noi sau nu, un [ucru [a care vom reveniîncapitolul următor. [a care trebuie

ffi

PUNcŢţ pRINcţpÄLE Principa[e[e puncte pe care trebuie să vi

din acest capitoI sunt:

234

Le amintiti

a

a

Disciplina judecăţii sau a asentimentu[ui este legată de logica stoică şi presupune să nu ne l'ăsăm inftuenţaţi de impresiite iniţĺal'e şi să te eva[uăm conÍorm principiil'or stoice. Tehnica stoică pe care Hadot o numeşte ,'definirea Íizicá" presUpUne renunţarea [a judecăţiLe de valoare si în[ocuireal.or cu reprezentări ferme şi sigure a[e evenimentelor Íp h

a

t

a ntasi a kata

Lë

pti kô).

Epictet ne sfătuieşte înpermanenţă să dobândim ceea ce terapeuţii moderni numesc ''distantă cognitivă" faţă de impresĺile care ne tutbură, spunându-[e: ,'Nu sunteţi decât aparenţe şi nu l'ucruri" sau reamintindu-ne înpermanenţă că nU suntem tul'buraţi de tucruri, ci de păreri[e noastre despre ete.

PASUL URMĂToR După cum am văzut, Epictet ne arată că discipLina judecăţii constă îndoi paşi fundamenta[ĺ. După ce am analizat primuI pas, ceI aI dobândirii distantei cognitive' vom analiza, acUm, cu mai mul.tă atenţie, ceI de-aI doil.ea pas: eva[uarea impresii[or înraport cu prĺncipiil.e stoice. Aceasta preSUpune evaluarea situaţiiLor după cum se af[ă sau nU înputerea noastră, principiu centraI al fitosoÍiei stoice, înspeciaI ta Epictet, şi pe care î[voi numi ''princĺpiut furcuIiţei".

235

9. coNŞTllNŢA DE

slNE

Şl,,FURcULlŢA sTolcĂ'

Din acest capitol, veţiînvăţa:

. . .

cum practică stoicii mindfutness-uI sau atenţia Íaţă de facu[tatea lor conducătoare şi arta de a distinge întreceea ce depinde de noi şi ceea ce nu; cum să folosim vechea strategie a amânării reacţiei [a impresii până înmomentul încare te putem evalua cu ca[m; cum au asimitat stoicii practica meditaţiei de dimineaţă şi seară, Luată de la pitagoreici'

pentru a menţine o autodisciptină şi o rutină zitnică a practicii filosofice.

Atunci când vă veţi relaxa atenţia o cLipă, nu vă gândiţi că veţi putea s-o recuperati oricând veţi voi, ci ţineţi cont şi că, din cauza erorii pe care ati făcut-o azi, starea vă va deveni mai rea întoate ce[e. Pentru că, şi aceasta e doar cel mai mic dintre re[e, se dezvoltă un obicei de a nu fi atent; şi, apoi, un obiceĺ de a ni se abate atenţia; şi, astfeL' încetuI cu încetu[,se va pierde obiceiut unei vieţi senĺne şi potrivite,

viaţa înacord cu natura şi stăruinţa într-oastfeI de viaţă. IEpictet, Discu rsu ri, |V.12)

Nu lăsa vreodată somnul să-ţi cuprindă genele, atunci

când te urci înpat,

înaintesă examinezi prin propria raţiune toate câte [e-ai făcut peste zi.

Ce am făcut greşit? Ce am făcut? Ce am omis din ce

puteam face?

Dacă descoperi ce ai făcut greşit, ceartă-te aprig pen-

tru asta.

lar dacă ai făcut vreun [ucru bun, bucură-te.

Practică mereu âceste [ucruri; meditează asupra trebui să [e iubesti cu toată inima ta.

[or; va

Acestea toate te vor duce pe drumutvirtutii divine.

B

tVersurile de aur ale lui Pitagora)

AuŢaEVÄLUAfrg "" Atitudini stoice privind autoexaminarea înaintede a citi acest capitot, evatuaţi înce măsură sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, apoi reveniti si reevaluaţi-te, după ce aţi citit tot şi aţi meditat la cele asimilate. '1. Trebuie să avem mereu atenţia îndreptatăcătre judecăţĺLe noastre de valoare, pe tot parcursut zilei.

2. Cet mai important lucru care trebuie evaluat

3'

este dacă impresii[e supărătoare pe care [e avem privesc lucruri care Se află sau nu sub controtuI persona[. înfiecare dimineaţă, trebuie să ne p[anificăm acţiuni[e şi apoĺ să [e revedem [a sfârşituI zilei, hotărând dacă am trăit înţel'eptsau nu.

Cunr 5e dezvoltă constiinta de sine

înstoicism?

Mu[ţi oameni se îndreaptă,înzil'e[e noastre, către budism sau către atte tradĺţiiorienta[e' pentru că găsesc îne|e un îndrumar [egat de arta de a trăi. UnuI dintre ce[e mai cunoscute [ucruri cu privire [a budism este cultivarea stării de mindfulness de-a 238

tungu[întregĺivieţi'După cum am văzut, stoicismuIvechi consideră că practĺci similare sau identice au importanţă asemănătoare- ConceptuI cel mai apropiat de mindulness-uI budist pe care î[au stoicii este cel de prosochô, sau atenţie, care se referă [a monitorĺzarea coniinuă a gândurilor şi a acţiunilor cuiva pe măsură ce au [oc, chiarînacest moment. Atenţia Íprosochôl este o atitudine spiritua[ă stoică fundamenta[ă. Presupune vigilentă şi prezenţă continuă a minţii, o stare de autoconştienţă care nu se opreşte nĺciodată, o constantă tensiune a spirĺtu[ui. Mutţumită acestei atitudini, filosoful este conştientînfiecare cLipă de ceea ce face şi de ceea ce vizează fiecare din actiuni[e sate. IHadot, 1995]

Stoicii nu îndreptau acest tĺp de atenţĺe asupra trupului sau a

respiraţiei, ci mai degrabă asupra facuLtăţiĺ conducătoare a minţti íhôgemonikon), funcţia centrală şi cea mai importantă a minţii noastre. Epictet a spus că un filosof ',are atât de muLţi ochi" atunci când vine vorba de facultatea sa conducătoare, ,,încât Argus ar părea orb, încomparaţie cu e[", ,'pentru că înei este concentrată cea mai mare atenţie şi energie" _ Argus panoptes, cet ,'atotvăzător", era o creatură mitică cu o sută de ochi. într-unsens, etica stoică duce inevitabit [a mindfulness spo-

rit. Odată ce acceptăm că adevărata natură a .'bineLui Suprem este virtutea, care trăieşte îninterioruI nostru, vom căuta în mod natura! să dăm atenţie sursei ei, care se dovedeşte cel mai important [ucru din univers. Practica stoică este un exerciţiu de contemplare a bĺnelui şi, de aceea, un exercitiu de atenţie La judecăţite şi [a acţiunile noastre vo[untare. Mai mu[t' pentru stoici, Íacultatea noastră raţiona[ă conştientă este esenţa stării de bine. A f i mai conştienţi de noiînşineînseamnă a f i mai consti-

enţi de libertatea noastră interioară şi, într-unanumit Sens, a ne [e amĺnteşte constant elevilor săĺ că Natura ne-a înzetrat cu o scânteie divină, facultatea raţionaiă, care este responsabilitatea lor sacră şi care trebuie păzită şi protejată în permanenţă, înorice circumstanţă. Ce[e trei discipline stoice' a[e do rinţei' acţiuniĺşi judecăţii, presupUn o stare de mindf u[ness cu privire [a ce[e trei funcţii ate ,'judecăţii raţiona[e", pe care putem ajunge să [e contro[ăm voluntar.

simţi maivii. Epictet

239

Epictet a scris un întregdiscurs cu privire ia atenţie Íprosochël, care priveşte conceptuI stoic de mindf uiness [Discursuri, lV.12J. El" începecu o întrebare retorică: Ce tucruri fac mai bine cei care nu sunt atenţi? De asemenea' îiîntreabă pe eleviisăiînmanieră foarte specifică: ''La ce l'ucruri va f i necesar să fiu atent?" RăspunsuI se referă [a două ''principii geirerale" a[e stoĺcismu[ui, care ar trebui să f ie accesibil.e înorice situaţie: 1- Nimeni nu e stăpân pe voinţa sau pe scopul moral a[ cuiva. 2. Numaiînacestea două pot fi găsite binete si rău[. Cu alte cuvinte' stoiciĺ ar trebui să rămână mereu atenţi ta propria voinţă ţprohairesĺsl. Proprii[e gânduri şi acţiuni sunt, prin definiţie, tot ceea ce se poate af[a sub contro[u[ l.or. Trebuie să ne supraveghem pe noi înşineca nişte vul.turi, înspeciaI să fim atenţi l'a Ceea ce este ,'uti[" sau ,,vătămător" pentru o vĺaţăbună, prin care poate fiatinsă fericirea perfectă |eudaimonia). Cartea fundamentaLă a daoĺsmu[ui, Dao de Jing, spune că înţeleptuIeste atent precum un călător care traversează iarna un fir îngheţatde apă' Epĺctet fotoseşte aproape aceleaşi cuvinte, spunând că trebuie să fim atenţi precum cineva care păşeşte cu grijă să nu calce pe un obiect ascuţit sau să nu-şi rănească picioru|. înaceLaşi fe[, stoicuI trebuie să fie mereu atent, înraport cu fiecare dintre acţiunile sa[e, să nu_şi vătămeze mintea căzând pradă nebuniei sau viciutui. Este imposibit să fim complet tipsiţi de erorĺ înacţiunile noastre, însăputem să ne propunem să încercăm să nu fim şi ne putem declara muLţumiţi dacă vom ajunge să evităm chiar şi câteva erori' fiind atenţi .,să nu ne relaxăm atenţia". Musonius Rufus a Spus, de asemenea, Íoarte direct, că nu ar trebui să ne relaxăm vreodată atenţia, pentru că '.a_ţi lăsa mintea să zburde înseamnăde fapt a ţi-o pierde". A abandona atenţia înseamnă' întrucâtva, a renunţa să mai ai mĺnte. Epictet spune, prin urmare, că nu stă niciodată complet în natura noastră să ne recăpătăm concentrarea, odată ce am pierdut-o. Atunci când funcţionăm pe pilot automat, renunţăm efectiv [a a mai fĺ fiiosofĺ sau stoici. Dacă vom spune că mâine ne Vom folosi atentia, spUnem, de asemenea, că astăzi suntem dispuşi să ne sacriÍicăm simţut discreţiei şi at precautiei,

să permitem ca acţiuni[e cel.orla[ţi să ne supere, să devenim furioşi sau cop[eşiţi de invĺdie. După cum expl"ică Epictetînattă parte, putem privĺ acest lucru ca pe o tranzacţie financiară, în care schimbăm conştiinţa de sine cu altceva. Aşadaą nu merită niciodată să ne sacrificăm atenţia, pentru că am face o afacere proastă, renunţând, pentru un preţ mic, [a [ibertate şi [a virtute' Evanghelĺa după Marcu foloseşte un timbaj asemănător: ''Căci ce-i foloseşte omu[ui să câştige [umea întreagă, dacă-şi pierde sufletu[?" tEvanghelia după Marcu, Biblia sinodală, B:3ó] Antrenarea atenţiei şi .'autoexaminarea" fil'osofică sunt, prin urmare' intrinseci stoicismu[ui. De exemp[u, stoicii au adăugat practicii lor zi[nice de automonitorizare o meditaţie de dimineaţă şi una de seară, derivate din fiiosofia mult mai veche a pitagoreici[or. Nu este [impede dacă versurile pitagoreice citate mai sus provin de [a Pitagora însuşiSau, ceea ce este maĺ probabi[, au apărut ulterĺoĘ printre discipol'ii [ui. MedicuĹ personaI aI lui Marcus Aure[ius, Galenus, a spUS că, pentru a ne stăpâni pasiunile, ar trebuĺ să contemplăm versurile de aur cel puţin de două ori pe zi, ca un ajutor preţios pe l'ângă sfatuI unuĺ mentor mai înţeleptşi mai experimentat. Galenus recomandă ca Versuri[e să f ie citite înaintesă f ie recitate cU Voce tare, dimineaţa, înaintesă ne începemtreburi[e, şĺseara, înaintede a ne culca. Atât Seneca, cât şi Epicur şi_au învăţatelevii să Urmeze practica meditaţiei de seară ca parte a exerciţiilor stoice, dar nu deta[iază prea mu[t această procedură. Din ferĺcire, aflăm mai multe informaţii de |a fĺlosoÍiineoplatonici care aU urmat, care erau înmod particular ĺnteresaţi de vechiuI pitagoreism. Conform [ui lambl"ichus, pitagoreicii se trezeau înaintede răsărituI soarelui, pentru a contemp[a şi a Venera soarele care se ridica, probabil' ca parte integrantă a unei meditaţii ''cosmo[ogice"' Pitagora şi-a sfătuit elevii să nu facă nimic fără să eva[ueze raţionaI consecintele ace[ei acţiuni şi fără să i'e discute cu cei[a[ţi, făcându-şiînÍĺecaredimineaţă un plan de acţĺune. Apoi, seara, revedeau încăo dată acţiuni[e zilei precedente, lucru ćare servea unui dubtu scop, întărirea memorĺei şi evaluarea acţiunilor proprii. ProfesoruI tui lamb[ichos' Profirius, ne oferă o descriere şĺmai detatiată, spunând că Pitagora ceruse ca acest tip speciaI de atenţie să fie Íacilitat

de două ori pe zi: atunci când mergem [a somn, va trebui să ne revedem acţiunite trecUte, pentru ÍolosuI propriu; şi apoi ĺar, La începutuIzilei pe ca[e să se întâmple şi care aşteaptă încăsă fie planificată. Ca şi Galenus, a recomandai citĺrea repetată a versurilor de aur şi repetarea lor înaintede culcare: Să nu prindă somnu[ ochii tăi Până când nu Vor fi revăzut de trei ori pe zi faptete tate.

Ce n-a mers bine? Ce ai realizat? Ce datorĺi rămas_au

neîmpIinite?

IPorfirius, Viaţa lui Pitagora) lar [a trezire, va trebui să recităm asa Din ciipa încare te vei trezi, înordine să pui

Ce urmează să faci înziua ce vĺne.

După cum vom vedea curând, însecolele următoare, stoicii

au folosit aceleaşi versuri ca parte a practĺcii l.orcontemplative. Aceasta este o rutină de antrenament şĺ,[a feI ca orice regĺm fizic, este nevoie de autodiscĺptină, pentru a revedea cu atenţie

ziua ce stă să înceapăşi a ne evalua critic comportamentuI înaintede a merge [a culcare, înfiecare seară. Este timpede că această tradiţie pitagoreică f urniza un important cadru pentru practĺca stoică curentă.

g!

sTaDIu BE ţAz Zenon îtîntâLneştepe regele Antigonus

Ce ar face înţeleptulstoic ideal, dacă' aftându_se însituatia chitaristu[ui cu trac, ar trebui să depăşească teama de scenă? Epictet Spune că acesta

S-ar antrena cu mu[t sârg înaintepentru a surprinde natura [ucru ri[or indiÍerente şi exterioa re, astfe[ încât ,,nu se va slmţi niciodată împovărat, constrâns sau temător". Vorbeşte despre teama de oameni de care era cuprins când s-a apucat să studieze fiLosofia pentru prĺma dată, cu cinicul Crates. Povestea spune că, 2Ą2

după naufragiut său, pe când cutreiera Atena tipsĺt de bani, se temea de ce ar crede ceĺLatţi despre e[. într-ozi, Crates !a rugat să ducă Un VaS de lut cu supă de Linte prĺn mijlocuL mutţimii care popula zonele mărginaşe aLe cetăţiĺ. Un astfel de exerciţiu era comun pentru cinicii care încercausă-şi depăşească sentimentul de ruşine. Zenon se îngrĺjoracă ar putea părea ridicol înochii oameniloą aşa că încerca să ascundă

vasul de l.ut sub haină. Când a văzut asta, Crates a lovit vasul cu un baston, împrăştiindsupa, care i s-a scurs până pe picioare [ui Zenon: ''Curaj, micuI meu

fenician!", a spUs e[. ''Nu e decât supă." Practici simi[are de ',gestionare a ruşinĺi", cum ar

fi plimbarea înlesă a uneĺ banane printr-un centru comercia[, se întâlnescşi înterapiile moderne de tip TCC, prin care pacienţii sunt ajutaţi să-şi depăşească teama de a arăta ridicolînpubiic. Se pare că antrenamentuI realizat cu exerciţii

precum acesta [-a lecuit, înce[e din urmă, pe Zenon de fetut încare gândea. Câteva decenii mai târziu' Epictet ne sfătuieşte să admirăm feLuI exemp[ar în care Zenon ajunsese să-şĺstăpânească teama atunci când [-a întâlnitpe regele macedonean Antigonus aI ll-lea Gonatas, Un foarte puternic conducător pol"itic si miIitar. Antigonus Írecventa filosofii cinici şi stoĺci, călătorĺnd [a Atena de mai multe ori pe an' pentru a-[ asculta pe Zenon înSŕoa Pokilô. Se spune că Zenon a fost absolut neimpresionat de prima întâ[nirecu regele, pentru că acesta nu stăpânea nici unuI dintre lucrurĺle pe care Zenon [e considera importante. Antigonus era' înschimb, mu[t mai îngrijorat,pentru că voia să-i facă o bună impresie fitosofutui, iar acest [ucru era mult dincoto de puterite sate. Există o [egendă similară, cel' maĺ probabit un mit, că Alexandru cel Mare [-a vizitat' [a un moment dat' pe Diogene Cinicu[, pe care î[admira, si la întrebatdacă putea face ceva pentru e[. Diogene i-ar f i răspuns: .,Da' ai putea să te dai într-oparte, îmiiei tot soare[e". 243

înfiecare dintre aceste povestiri, un rege măreţ, chiar dacă extrem de puternic şi de bogat, devine, dintr-odată, foarte mic atunci când este conf runtat cu

ĺndiferenţa unui filosof fal'it înfaţa łucruritor exterioare. Se spune că Antigonus a devenit elînsuşiun mare admirator a[ [ui Zenon, probabil considerându-Se pe

sine un aspirant stoic. Af[ăm că' mai târziu, ĺ-a scris lui Zenon, cerându-i să vină înMacedonia pentru a deveni profesoru[ [ui persona[, dar, cum acesta era prea bătrân şi şubred înaceł moment, [-a trimis pe Perseus, unuI dintre elevii [uĺ. Se spune că Antigonus i-a scris l.ui Zenon o scrĺsoare încare spunea: ''înprivĺnţafaimei şi a averii, mă consider superior ţie, dar îţisunt mai prejos înprivinţa raţiunii şi a educaţiei, [a feI ca şi înprĺvinţaFericirii {eudaimonia| pe care tu însuţiai dobândit-o".

B

DË ŢINUT MĺNTE .

Mindfutness stoic CuvântuI prosochô înseamnă, lĺtera[' ''atenţie" îndreptată către facultatea raţională a cuiva, pe care am putea-o descrie drept mindfu[ness. Acest cuvânt de pe urmă nu este folosit efectivîn literatura stoică, dar se referă înmod timpede [a un aspect central at practicii stoice şi avem un întregdiscurs a[ [ui Epictet care a fost dedicat acestui subiect ÍDiscursurilV.12]. Cum, înmod

regu[at, acordăm atenţie lucrurilor celor mai impor-

tante, este normaI ca stoicii să fie atenţi [a sursa virtuţii, l'a judecăţiLe şi ta acţiunil.e vo[untare care îipermit să se stăpânească înmod remarcabi[în orice situaţie. Una dintre pasiuni[e sănătoase cultivate înstoicism se numeşte eutabeia, tradusă prin ',precauţie'' sau ''dis_ creţie", care este o formă de mindfu[ness. Este deÍinită ca aversiune rationa[ă fată de posibilitatea de a cădea pradă nechibzuinţei şi viciu[ui, un feI de conştiintă de 244

sine sănătoasă, care neîmpiedică să ne Lăsăm purtaţi de temeri şi de dorinţe nesănătoase.

Furculiţa stoică sau preceptut de suveranitate După cum am văzut, mindfulness-ul stoic se înrădăcinează

îndoctrina central"ă potrivit căreia numai ceea ce se află sub controlul nostru poate fi bun sau rău şi că tot ceea ce este

exterior este indiferent. Secţiunea de începuta ManualuLui stoic [numit şi Enchiridion), atcătuit de elevuI Arrian din l"ecţiiLe pre-

date de maestru, cuprinde formu[area finată a acestei doctrine,

precum şi deta[ierea relaţieĺ ei cu practica stoică. Este unuI dintre ce[e maĺ importante pasaje din literatura stoică ce s_a păstrat pentru apticarea acestei fiLosofii înviaţa de zi cu zi şi, prin urmare, merită făcut un Sumar.

. .

Unete lucruri se află sub controlul nostru, întimp ce altele nu' Judecăţite depĺnd de noĺ, înspecial judecăţiLe de valoare cu

privire l.a ce este bun, rău, folositor sau vătămătoĘ întrucât reprezintă ''impulsurile" noastre voluntare, dorinţete şi aversiunile bazate pe acest lucru şi oricare altele ar putea fi

. . .

acţ|uni[e noastre vo[untare. Prin contrast, trupuI nostru nu depinde de noi, aşa cUm nU depind reputaţia, proprietatea, statutuI social. şi profesiona[, într_uncuvânt, tot ceea ce nu ţine de acţiunile noastre voluntare.

Ceea ce depinde de noi este adevăratuI nostru sine care este liber înmod natural, neobstrucţionai şi neîmpiedicat de nimic; ceea ce nu depinde de noi este s[ab, obstrucţionat, străin şi nu ne aparţine întotalitate. Aminteşte-ti aceste [ucruri înaintesă confunzi ceea ce este sUpUS sclaviei cu ceea ce este înmod natural libeą ceea ce nu îţiaparţĺne cu ceea ce îţiaparţine, pentru că atunci vei f i împovărat, veijeti' veĺ fi tu[burat, vei fi furios şi vei învinui întreagaumanitate. Vei urîviaţaşi pe zei. 2!+5

.

o

Promĺsiunea f ĺlosof iei este aceea că te va învăţasă consideri ca fiind aI tău numai ce este a[ tău, iar ceea ce nu e aI tău să ştii că nu e aItău' iar atunci nimenĺ nu te va putea obliga să faci un anumit [ucru, nici nu te va împiedicasă-l' faci. Nici nu vei învinui, nici nu vei critica pe nimeni, nici nu vei face nimic împotrĺvavoinţei ta[e. Nu veĺ avea duşmanĺ şi nici nu vei fi vătămat, pentru că nimic din ceea ce este vătămător nu va putea atinge adevăratuI tău sine. Având asemenea scopuri ambĺţioase' aminteşte-ţi că trebuĺe să [e urmezi fără rezerve, pentru că nu poţi sLuji ta doi stăpâni. Va trebui să abandonezi anumite scopuriînviaţă şi să-ţi stabileşti a[te[e pentru momentuI prezent. Pentru că, dacă

îţivei dori să aĺ Fericĺre şi, de asemenea, să ai statut sociaI

r n

sau avere, arfi păcat să te obţii doar pe cele din urmă, pentru că ceea ce î1idoreşti este înţelepciunea şi virtutea. Mai mu[t decât atât, vei eşua îna obţine înţelepciuneşi virtute, care sunt esenţia[e pentru dobândirea Fericirii Íeudaimoniaj. Antrenează-ie, prin urmare, să spuĺ f iecărei impresii care însoţeşteo senzaţie apăsătoare că nu este decât o aparenţă, şi nu [ucru[ însĺne. EvaLuează, apoi, şi examinează' sub exigenţa acestor regu[i şi standarde f itosof ice, toate aceste ĺmpresii, dar, înaintede toate, vezi dacă ai de-a face cu judecăti de valoare despre

lucruri care sunt înputerea ta sau dacă ai de-a face cu

[ucruri care scapă puteriĺ tate. lar dacă ai de-a face cU ceva care nu se află înputerea ta, consideră acel lucru ca fĺind ,,indiferent" cu privire Ia virtute şi fericire şi fĺi gata să-ţi spui ,'nu înseamnă nimic pentru mine". Această distincţie f undamentatăîntre ceea ce se af [ăînputerea noastră şi sub controluI nostru dĺrect şi ceea ce nu reprezintă baza pentru practica stoică prezentată înManualul l'ui Epictet. Arn numit-o furculiţa stoică, pentru că se referă [a o asemenea dĺstincţie clară şi viguroasă. Aceasta este o temă recurentă în întreagagândire a lui Epictet şieste repetată de nenumărate ori, înmultip[e pasaje. Este baza întregu[uistoicism aL [ui Epictet şi relevanţa lui practică este cât se poate de limpede: 246

Ce trebuie făcut, atunci? Să facem tot ce este înputerea noastră si să [ăsăm restuI să se întâmple. ÍDiscursuri,l'1|

Rugăciunea serenităţii, pe care am întâtnit-o înainte'exprimă

practĺc aceeaşi idee - să facem ce putem să acceptăm senini şi ce nu putem schimba - un prĺncipiu derivat, fără doar poate, şi chiar din stoicism. IPietsch, 1990]

EI

nE Ţ|NUT MINTE

.

''Furcutiţa stoică" PunctuI fundamentaL at mindfuLness-u[uĺ stoic este distincţia dintre ceea ce depinde de noĺ si se află sub controluI nostru şi ceea ce nU' Acest lucru este fundamentaI pentru stoicismuI Lui Epictet' încâtît regăsim închiar prima propoziţie a ManuaLuLui: ,,inainte de toate, din [ucruri[e [umiĺ acesteia, unel.e stau

înputeril"e ta[e, a[te[e nu''' Sfatesbury a numit această idee dogma ,'suverană" a stoicismu[uĺ. După cum am văzut, distĺncţia este foarte Limpede exprimată în Rug

ă ci u

nea se re n ităţii.

Doamne, dă-mi seninătatea de a putea accepta lucrurile

pe care nu

l.e

Curajut să

pot schimba,

schimb pe cele pe care le pot schimba Şiînţelepciuneade a sti diferenta dintre e[e. l.e

Totuşi' pentru stoici, singure[e [ucruri care sunt întotaLitate înputerea noastră sunt judecăţile voluntare şi intenţia de a acţiona. Ţemeri[e şi dorinţe[e noastre, ptăceril'e fatse şi suferinţa

emoţiona[ă se bazează, încele din urmă, pe acestea, astfeLîncât va trebui, îndeÍinitiv, să ne asumăm responsabilitatea şi faţă de pasiuni. Ce[e trei discip[ine a[e l.ui Epĺctet, a dorinţei, a acţiunii si a judecătii, corespund ce[or trei facuităţi care depind potentia[ ďe

noi. Prin contrast, [ucruri[e exterioare şi corpora[e - sănătatea, bogăţia, reputaţia _ nu depind întotal"itate de noi si nici nu reprezintă rezultatuI eÍorturilor noastre, întrucâtsunt mereu, înbună

măsură, înmâna sorţii. Etica stoică şi terapia pasiuni[or ne cer să ne amintim înpermanenţă această distincţie şi s-o apticăm fiecărei situatii specifĺce, meditând cu seriozitate ta impticaţiiLe sa[e. Poate fi înţeteasăşi ca utită pentru a construi o graniţă fermă înjuruI citadelei interioare şi a adevăratu[ui sine.

n

AMINŢEŞTţ-Ţ!". Patru strategii pentru

a face faţă

pasiunilor

Epictet [e-a oferit elevi[or săi mai multe opţiuni pentru a Íace faţă temerilor iraţiona[e sau dorinţelor nesănătoase. Se presupune că aţi reuşit să te identificaţi devreme şi că aţi reuşĺt să tuaţi distanţă, cognitiv, în raport cu impresiĺle, înloc să Le tăsaţi să scape de sub control. . Amânarea. Dacă vă simţiţi copteşiţi de sentimentele pe care l'e aveţi, încercaţisă nu faceţi nimic, acordaţi-vă un timp Liber şi amânaţi reacţia până când vă veţi mai l'inişti şi veţi putea eval.ua situaţia raţiona[. . Urmarea modelelor. Dacă nu stiţi exact ce să faceţi, tuaţiînconsiderare modelu[ ĺpotetic aI înţeteptutuiideaI sau gândiţi-vă [a exemple de indivizi remarcabiIi din viaţa rea[ă sau nu, pe care să îiputeţi imĺta. Ce ar face înaceastă situaţie? Ce v-ar sfătui să faceţi? . A face faţă situatiiLor. întrebaţi_văce resurse v-a dat Natura peniru a putea face faţă situaţiei; de exemptu' dacă se impune să manifestaţi

.

prudenţă, bunăvoinţă, curaj sau cumpătare. Discuţĺafitosof ică. încercaţisă apticaţi principiiLe filosofice a[e stoicismu[ui [a impresii[e iniţial"e' întrebându-vă înmod deosebit dacă lucruri[e pe care [e judecaţi ca fiind importante [',bune" sau ',re[e", ''folositoare" sau ',vătămătoare"J sunt sau nu sub controlut dumneavoastră direct' ĺar, dacă nu, spuneţi-vă ',nu înseamnă nimic pentru mine" 2Ą8

sau ,,ceea ce nU depinde de mine este, încel.e din urmă, indiferent pentru mine".

Există strategii simĺ[are care sunt folosite şi în

TCC si pentru care există astăzi dovezi convingătoare că, atunci când sunt puse înpractică înmanieră

corectă, sunt căi sănătoase pentru a răspunde probtemetor negative.

Amânare: să nu Re tăsăm dominati de impresii Atât înDĺscursuri, cât şi înManuaL, Epictet vorbeşte des despre pericołuI de ne [ăsa infl'uenţaţi de impresĺi, permiţându_Le să preia controluI asupra minţii noastre. De exemplu, discursuI

intitulat ',Cum ne Luptăm cu ĺmpresii[e noastre?" se referă La abilitatea de a ne da un pasînapoişidea nu ne lăsa mânaţide grijă şi tulburare. Epictet începeprin a spune că, exact ca încazut abiLităţil'or fizice, pasiunite tind să devină mu[t mai habituate şi automate atunci când [e îmblânzim, până când nici nu [e mai observăm, pentru că au devenit parte din caracteruI nostru:

Îngenerat, dacă doreşti să faci un anumit lucru, fă un obicei din e[. laą dacă nu vrei să faci un anumit lucru, abţine-te să_[ faci si obişnuieste-te' în[oc, cu alte [ucruri. ÍDiscursuri,ll.18| De exemplu, dacă ne complacem îna avea dorinţe sexuale nesănătoase sau o poftă patologică de bani, acestea vor sfârşi prin a deveni ''infirmităţi" obişnuite a[e mĺnţii. Când raţiunea este aplicată' totuşi, acestor impresii, ea poate funcţiona ca remediu. Sexul şi banii nu sunt nici bune, nici re[e, înconformitate cu gândirea stoică, atasamentuI excesiv sau averisunea excesivă sunt cu adevărat toxice pentru minte. Doar atunci când concepem înmod Íerm că lucruril.e exterioare sunt indiferente şi că nu contează nimic altceva' cu excepţia caracterutui şi a acţiuni[or noastre' forta acestor sentimente probl.ematice este 249

subminată şi atunci devĺn mai uşor de stăpânit. PrimuI pas în ceea ce priveşte terapia stoică a pasiunilor este cel pe care psihoterapeuţii de azi î[numesc automonitorizarea simptomelor. Epictet îisfătuieşte pe elevii săi să numere zilele încare au fost supăraţi şĺsă reducă acest timp treptat, evaluându-şi progresu[înaceastă privinţă. Dacă putem trăivreme de 30 de zile fără să ne mâniem, atunci artrebui să ne bucurăm. Et sugerează că va fi nevoĺe de aproximativ două sau trei [uni pentru a schimba o trăsătură de caracter. Stoicĺi ne sfătuĺesc să ne antrenăm în acest fe[, precum atLetii, a[tfe[ nu vom face nimic altceva decât să ne petreCem Vremea cu tot fe[uI de snoave filosofice, vorbind' dar nefăcând nimic serios înaceastă privinţă" Pe tângă această automonitorizare, Epictet îşisfătuieşte eleviica, de [a bunînceput, să nu se lase mânaţi de impresiil.e ĺniţiaLe, pentrÚ că, dacă vom ''câştiga timp şi rágaz"' îiputem comanda mu[t mai uşor minţii noastre. La începutulantrenamentului stoic sau, eventua[, atunci când sentimentele noastre devin coplesitoare, este de prefeiat să nu facem nimic şĺsă nu [e răspundem, până când acestea nu se Vor fi Liniştit. Le putem evalua înmanieră ca[mă şi raţionată, cu o ,.atitudine fitosofjcă", mai târziu. Va trebuĺ să nu ne mai imaginăm rezultate[e viitoare a[e frici[or şi dorinţel.or noastre până când nu Vom putea face acest lucru ca[m şĺraţionat. în mod specia[, ar trebui să ne concentrăm asupra faptetor obiective, abţinându-ne să adăugăm judecăţi de valoare, cum ar fi aceea că un anumit om este ''fericit", eventuaI pentru că are ceva Ce noi nu avem. Această abilitate simpl'ă de a ne abţine de [a a răspunde impresiilor imediate este chiar baza virtutii si a întelepciunii. SfatuL înţeteptde a nu lua nici un fet de aecizii atuncĺ când ne aflăm înbraţele unor pasiuni tulburătoare a fost atribuită vechi[or pitagoricienĺ: Dacă, într-unanumit moment, vreunul dintre ei a căzut înbraţete mâniei sau a[e deznădejdii, se va retrage dintre

tovarăşiĺsăi sĺ, căutând singurătatea, va dori să_siînteLeagă şi să-şi învingăpasiunea. Despre pitagoreici se povesteşte că nici unuI dintre ei nu-şi pedepsea sclavii şi nu [e căuta

gâlceavă oamenĺlor [iberi atunci când erau cuprĺnşi de 250

mânie, ci aşteptau până când îşirecăpătau seninătatea. Ei folosesc un cuvânt specia[, paidartan, pentru a numi aceste forme de autocontrol aI mâniei, reuşind să dobândească din nou ca[muIprin [inĺste si stăpânire de sine. Ílambtichos, Viaţa lui Pitagora|

Tehnici sirni[are de ,,amânare sau de ,,suspendare a acţi_ unii" sunt folosite înpracticĺLe terapeutice moderne, pentru a contracara ĺmpulsurile şi a [e înăbuşidĺn faşă, înaintede a apuca să evolueze înspirală, devenĺnd afecte mai complicate, precum furia, îngrijorareasau depresia. Există astăzi dovezi

directe care provin din cercetări[e moderne recente ce arată că a amâna să ne gândim l.a o probtemă o perioadă determĺnată poate reduce durata şi intensitatea stărĺlor nocive cu până ta jumătate şĺ,prin urmare, aceste tehnici a[e amânării au devenit parte importantă din câteva forme moderne de TCC care tratează sindroame[e de anxietate genera[izată. Epictet ne spune că, atunci când suntem suficient de ca[mi pentru a ne raporta raţiona[ [a impresii[e noastre tu[burătoare, eventuaI după ce am amânat suficient reacţiite, sunt câteva strategii pe care să [e adoptăm. Ar trebui să ne retragem în rânduri[e ,,oamenilor buni şi care dovedesc excelenţă" şi să ne măsurăm viaţa prin standarduI ideat at ÎnţeteptuLuisau

prin ceea ce considerăm demn de admiratie ta al'ţĺi.Atunci când pasĺuni asemănătoare Vor apărea înviitoą ne vom putea confrunta reacţii[e cu exemplete [uminoase stabitite de oamenii exemplari, şĺnu ne Vom ma| lăsa mânaţi de pasiuni' La Íe[, ar trebui să ne întrebăm ce resurse mentale şi ce virtuţi potenţiale ne-a dat Natura, pentru a ne ajuta să facem faţă [ucruri[or care ni se întâmplă. De exempl'u, ne putem întreba dacă o anumĺtă situaţie cere răbdare şi dacă răbdarea este, în aceI caz, mai indicată decât complacerea însituaţia respectĺvă. Care ar fi cet mai demn de [audă curs at acţiunii? înloc să ne urmăm impresii[e iniţia|e şi să ne iăsăm purtaţĺ de temerile şi de dorinţele noastre, ar trebui să ne simţim bine si dacă vom reusi să ne abţinem sau să ne ridicăm deasupra gânduritor şi a ĺmpulsuritor noastre iniţiate, pentru că acest lucru este baza virtuţĺi.De fapt, tot ceea ce spune Epictet este că, pentru a face 251

faţă temerilor şi dorinţelor noastre iraţiona[e, este nevoie să deprindem esenţa doctrinei stoice, adică să ne iăsăm convinşi că lucruI cel mai important din [ume este să devenim prosperi si împtiniti,ceea ce înseamnă să dobândim virtutea.

DE tNcËRâAT tMEĐlAT Automonitorizarea stoică

şiamânarea încercaţisă fiţi atenţi înfiecare ciipă ta gândurite şi [a sentimente[e pe care [e aveti şi, înspecia[, [a fetuI încare [e răspundeţi. Stoicii antici utilizau diverse tehnici de automonitorizare pentru a realiza acesi lucru. Studenţii moderni ai stoicismului se pot Íolosi de anumite tehnici asociate terapiilor cognitiv-comportamenta[e, precum cea descrisă mai jos, prin care sUnt colectate informaţii ca: 1. Unde şi cum au apărut afectele problematice, cUm ar fi anxietatea, mânia, emoţiite de tot felu[,

dorĺnţele inuti[e? [Spre deosebire de fel.ul încare procedează terapii[e cognitive, stoicii grupează emoţiile şi dorinţete [a un toc, considerându-le forme a[e ''pasiunii"; ei consideră mânia ca pe o formă de dorinţă de a fi rănit.} 2. Ce emoţii şi dorinţe ĺ''pasiuni"} aţiexperimentat? lncercaţi să remarcaţi, de asemenea, orice Semne timpurii că începsă apară tulburări, cum ar fi o

3.

4.

anumită tensiune psihică sau senzaţiĺ corpora[e. Pe ce gânduri sau judecăţi se bazează aceste emoţii? lîncercatisă ĺdentificaţiorice judecăţi de vatoare chestionabi[e care pot fi sursa emoţiilor sau a dorinţelor nesănătoase'J Ce aţi spus şi ce aţi făcut eÍectiv? Ce aţi evitat să faceţi?

Pentru început,fotosiţi tehnica automonitorizării şi creaţi-vă obişnuinţa de a scrie [ucruri pe hârtie, cu răbdare şi luciditate, pentru a dobândi ''distanţă 252

cognitivă'' faţă de impresii[e iniţiate. Atunci când identĺficaţi semne[e tĺmpurii ate unor pasiuni nesănătoase' reamintiţi-vă că ceea ce vă supără este doar impre-

sia' şi nu lucrurile însele,mai degrabă decât să

vă

l'ăsaţi inftuenţaţi de ĺmpresĺiteiniţĺate.Nu faceţi nĺmic

şi amânaţi să aveti o reacţie până când sentimentele s-au mai domotit - mai ales atunci când ne confruntăm cu o dorinţă sau cu o emoţie copleşitoare. Acest lucru poate lua o oră sau mai mu[t, poate chiar o zi

întreagă. Spuneţi_vă că veţi reveni maitârziu [a lucrul respectiv, atunci când veţi putea gândi cu limpezime, şi nu mai lăsaţi impresiile automate să dicteze unde şi cum vă gânditi [a ele. Atunci când veţi fi mai ca[mi, examinaţi şi evaluaţi

impresii[e, fo[osindu_vă de principii[e filosofice pe care [e-aţi învăţat.Ajută să stabitiţĺun moment şi un loc anume să faceţi asta, poate întĺmpul' meditaţiei de seară şi al cetei de dimineaţă. Aptĺcaţifurculiţa stoică, întrebându-vă dacă aveţi de-a face cu judecă1i de valoare sau dacă experimentaţi pasiuni cu privire [a [ucruľi[e pe care [e c.ontrolaţi sau nu. Amintiţi-vă argumentele care îiconving pe stoĺci că lucruri[e exterĺoare şi corporale nu sunt nĺci bune, nici re[e, ci indiferente cu privire |.a eudaimonia. Încercati,de asemenea, să vă daţi seama ce ar face Înţeteptut ideal' şi să-i urmaţi exemp[ul.. întrebaţi-vă,eventua[, ce resurse interioare v-a dat Natura pentru a vă des_ curca însituaţiite pe care Le întâLnĺţi. Cu timpu[, veţi descoperi că sunteţi capabiti să răs-

pundeţi cu ca[m unorgânduri supărătoare, fără a mai fi nevoie să amânaţi aceste răspunsurĺ. Memorarea unor enunţuri scurte şi laconice ajută' De exemplu, Epictet şi-a învăţatelevii să răspundă [ucruri[or .,indiferente",

spunându-şi: ,,Aceasta nu înseamnă nimic pentru mine" sau ''Dacă nu ţine de vointa mea, atunci nu e rău . Ar trebui să vă formulaţi niste maxime şi enunţuri proprii pentru a Íace faţă situaţiitor înmod frecvent, până când vă obişnuiţi şi devin răspunsuri Íamitĺare. 253

Data/mom.entuU

situatia

03.04.2013-1.30 p.m.

0 femeie se stră_ duieste să treacă de mine înholuI hoteLului, întimp ce eu mă străduiam să_mi cură1

copitaşul de doar câţiva anişori, care vărsase o cană de apă pe eL şi pe jos.

n

Sentimente

ĺpasiunil

Furie Am observat că am

începutsă tremur şi că mi s-au încordat umerii.

Oânduri

(impresiil

Acţiuni limputsuril

Eştiidioată? M-am uitat

cu furie ta ea, dar n-am mai făcut şi făcea ea n-am mai era rău, spus altceva, mai exact, Nu i-am mai îmistătea în cerut să cate făcând aştepte până ceea ce ar terminăm pentru că f i trebuit să fac eu.l eram prea Nu vezi ce fac aici? [Ceea ce

Íu rioasă.

AMINTEŞTE-ŢI! .. Cum să amânăm reacţia [a pasiuni Epictet şi-a îndemnatînmod repetat elevii să evite să răspundă pasiunilor si impresiilor nesănătoase. Strategii simitare s-au dovedit eficiente înpractici[e de tip TCC, atât timp cât nU se abuzează de ele şĺnu devin o formă de evitare constantă şi de suprimare emoţionată. Gândĺţi-vă [a aceasta ca [a Un procesîntreistadii: 1. ldentifĺcarea pasiUni[or: Epictet spune că ar trebui să avem o Listă a pasiunilor noastre dăunătoare sau un raport mai detaliat precum acela de mai sus, căutând înspecia[ 'semne timpurii" al.e friciLor sau a[e dorinţelor iraţiona[e; astfel, putem folosi tehnica aceasta pentru a creşte luciditatea, dar şi ''distanţa cognitivă" faţă de impresii[e automate. 2. Amânarea răspunsuri[or. Dacă acestea sunt potenţiaI copleşitoare, evitaţĺ să vă daţi acceptuI asupra impresiilor care Se af [ă ta bază; ,'câştigati 254

J

timp şi răgaz" reÍuzând să acţionaţiînvreun fe[' până când reuşiţi să vă ca[maţi, iar impresiiLe nu mai sunt proaspete" lncercaţi să reaLizaţi ''distanţarea cognitivă", amintindu-vă că acestea sunt doar impresii, şi nu [ucruri[e pe care încearcă să [e reprezinte, şĺcă sunteţi supăraţi maĺ degrabă din pricina propriilor judecăti de va[oare, si nu din pricina [ucrurĺ[orînsine. Examĺnarea filosofică: atunci când veti reuşi să faceţi acest [ucru înmanieră ca[mă şi raţĺonată, încercaţisă apticaţi doctrine[e stoice impresiil.or care vă deranjează; întâicăutaţi să vedeţi dacă nu Íaceţi cumva judecăţi de valoare care intră în conflict cu doctrina fundamenta[ă cum că numai ceea ce depinde de noi poate fi cu adevărat,'bun" sau ,'rău"; aţi putea să vă imaginaţi ce ar face lnteleptuI ideaI sau sau o perSonatitate exemp[ară într-osituaţie simi[ară; vă puteţiîntreba ce facuttăţĺ şi ce virtuţi potenţiaLe aveţi, care să vă permită să faceţi faţă mai bine sĺtuaţiei.

De ce să medităm dimineaţa şi seara? Meditaţia de dimineaţă ĺcontemplarea prospectivăl Epictet a spUS că stoicii ar trebui să_şi pl'anifice dimineaţa

activitatea pentru întreagazi, iar seara să recapituleze înmĺnte progresuI făcut. La începutuIzilei' stoicuI se poate întreba: ,,Ce mai am de făcut astfelîncât să obţin eliberarea de pasiuni Íapatheia)? Ce-mi trebuie pentru . .u"á [ĺnişte?" Apoi ar trebui să-şi pună o întrebarebazată pe celebra sugestie a Oracolului din De[Íi: ,'Cunoaşte-te pe tine însutil''Stoicii cred că suntem mereu înpericol de a ne pierde natura adevărată şi să decădem l.a niveluI unor anima[e lipsite de raţĺune. Ne putem întrebace cere Natura de [a noi, încalitate de anima[e raţiona[e' şi să repetăm acţiunile pe care [e avem de făcut [a începutulfiecărei zi[e, aspirând [a a avea mai multă raţiune si virtute, pregătindu-ne, 255

de asemenea, să vedem ce progrese am Íăcut La sfârşitut ziLeĺ Marcus Aurelius spune: Dimineaţa, când abia te trezeşti' să ai [a îndemânăacest gând: ''Mă trezesc ca să desfăşor activităţile specifice omuLui" . ÍGânduri către sine...,Y.1) De asemenea, împăratut se pregătea să trăiască înarmonie cu restul umanităţii, spunându-şi că, înzĺua ce-[ aştepta, urma să întâlnească inşi care mai de care mai bârfitori, mai ingraţi' mai trădători, mai ascunşi, mai invidioşi şi mai posaci, gândindu-se [a cel'e mai re[e [ucruri care se puteau întâmpta ca l"a une[e inevitabi[e. Are cu sine, însă'mereu [a îndemână principiite stoĺce, reamintindu-şi că toţi erau aşa cum eraU din pricina lipseĺ de înţelepciuneşi a necunoaşterii adevăratei naturi a bineluişi a răului. Până l'a urmă, ceea ce contează este ca e[ însuşisă înţeleagăadevărata natură a bine[ui. De asemenea, îşiaminteşte că aceia care i se opun şi care îifac rău sunt' înmod fundamenta[, [a feI ca e[, .'nu din acelaşi sânge' ci din aceeaşi minte", împărţindo fărâmă din raţiunea divină. Îşi repetă astfel preceptuI stoic conform căruĺa nimeni nu-[ poate rănĺ cu adevărat, nu-[ poate forţa pe drumuI către viciu, nu-[ poate face să simtă pasĺunea mâniei sau a urii faţă de cei[al'ţi atunci când îsirecunoaşte af initatea cu aceştia. ConÍlictuI este, prin urmare, nenatura[. .Căci ne-am născut pentru a ne ajuta unii pe a[ţii precum picioare[e, mâini[e, pleoapele, şĺruril.e de dĺnţide sus şi de jos." ÍGânduń către sine..., ll. 1J Marcus aminteşte şi et faptuL dĺscutat mai sus, că pitagoreicii contemplau dimineaţa l'a [umina stelelor şi a soarelui care se ridica, introducând, probabi[, anumite elemente de cosmotogie filosofică înaceste meditaţii matina[e:

Pitagoreicii ne recomandă tuturor să ridicăm înzori

privirea către ceą pentru a ne aminti de corpurile care îşi îndep[inesc funcţia conform aceloraşi regu[i, şi modalitatea şi, de asemenea, ordinea [or, puritatea [or şi go[iciunea l'or; căci astre[e nu sunt acoperite de un vă[. ÍGândurĺ către sine...,Xl.27l

Stoicii pot repeta astfe[ înmod potenţĺat ''traiul' înacord cu natura" [a trei nive[e, o propensiune către armonie si afectiune natura[ă faţă de raţiune, către proprĺa lor natură si către întreaga omenire, văzută ca o comunitate de fra1i' şi către natură înţeleasăca Un cosmos, ca Un întreg. Am văzut, de asemenea, Laolattă cu lańbtichos că pregătĺ_ rea menta[ă de dimineaţă impl'ica crearea unui plan cu privire [a ceea ce trebuia făcut mai târziu, întimput zilei. Aceste de[ĺberări, [a fel ca a[e stoicĺ[or, presupun luarea înconsĺderare a oricăror catastrofe posibite, cu intenţia de a cultiva o anume formă de rezistentă şi o stare de ''pregătĺre pentru orice". .

Era un precept a[ [or ace[a că, pentru omul' inte[igent, nu

există [ucruri cu adevărat neaşteptate, că et ştie să prevină tot ceea ce nu este înputerea sa. ÍViaţa lui Pitagora,31j

După cum am văZut, atunci când e vorba de a planifica orice acţiune sau chiar programul întregiizile care urmează, stoicii adaugă acest avertisment: ''dacă soarta o permite"" Orice ptanuri am avea, sortii s-ar putea pune împotrivă si sĺgura certitudine pe Care o avem este aceea că trupuI nostru va fi, înce[e din urmă, distrus şi că vom pierde totuL'

B

DË îNcţRcATţMEĐIAT: Cum să vă treziţi ca un stoic Când vă treziti înfiecare dimineaţă, aşteptaţi câteva clipe să vă veniţiînf ire' apoiîncercaţi, vreme de 5_10 minute, să vedeţi înminte ptanuL de acţiune pentru ziua ce urmează. Cum vă puteţĺ apropia fie câ1iva şĺ paşi de ideaLut înţeteptutuistoic? Cum'vă puteti purta înmod potrivit într_o[ume încare există nenumărate lucruri pe care nu [e puteţi controla? 1. Marcus face aluzie [a practica pitagoreică de a merge într-unloc retras înaintede răsăritut soarelui şi de a medita sub stele şi dinaintea soarelui care răsare, exersându-si atentia si pregătindu-si raţiunea pentru ziuá ce uŕ'""'a. Puteţi face acest lucru înproprĺa casă' stabi[ind 257

2.

3.

Un loc anUme încare să practicaţi meditaţia, cum ar fi capuI patu[ui sau înfaţa ogLĺnzii din baie, de exemplu. Vă puteţi, însă,gândiîncontinuare [a soarele care răsare de după stelele nopţii ĺvom reveni ceva mai târziu [a meditaţii cosmologice precum aceasta). Ategeţi un precept filosofic [a care vreţi să vă referiţi şi repetaţi-t de mai multe ori, întrebându-vă cum aţi putea face pentru a adera La el şi mai Íerm pe parcurSUI zilei ce urmează. Pentru început, al'egeţi principiu[ 9enera[: ',Unele lucruri se af [ă sub controluI nostru, întimp ce altele nu". Păstraţi acest preceptîn minte pe măsură ce vă străduiţi să puneţi un accent mai mare pe caracter şi să priviţi [ucruri[e exterioare ca indiferente. De asemenea, puteţi alege o anUme virtute pe care vreţi s-o cu[tivaţi şi gândiţi-vă [a ea înmod repetat, încercând să vă imaginaţi cum aţi acţiona dacă aţi f i maiînţeLepţi,mai drepţi' mai curajoşi şi mai discip[inaţi.

Odată ce aţiînceputsă faceţi asta înmod obişnuit, încercaţisă vă imaginaţi provocări mai mari, întâ[niri cu oameni mai dificil'i, după cum am dĺscutat în capitoluI despre prevedere. După cum am văzut' unii stoici îşireamintesc şi propria mortalitate întimp ce p[anifică ziua ce stă să înceapă'Seneca recomandă chĺar ca, înfiecare dimineaţă, după trezire, să ne spunem: .,Se poate să nu mai dormi vreodată".

BI

DE ŢlNuT M|NTE

.

Meditaţiite de seară şide dimineaţă Stoicii au preluat practica pitagoreică a contemplării răbdătoare a evenimentelor zilei, chiar şi de trei ori, înaĺntede a merge [a somn. FaimosuI vers din VersurĺIe de aur,

citat de Epictet era: ,,Unde am greşit? Ce am 258

făcut? Ce datorie a rămas neîndepl'inĺtă?"Pentru stoici, toate acestea se referă [a scopul lor suprem, iar Epictet recomandă înmod expres să ne întrebăm unde anume am greşit înprivinţa scopu[uĺ de a avea o viaţă [ină şĺarmonioasă, înacord cu înţe[epciuneaşi virtutea. Stoicii se pot întreba,de asemeena, dacă înacel moment chiar trăĺesc înarmonie cu propria natură raţĺona[ă, cu restuI omenirii si cu Natura ca întregsensuI tripartit aI traiu[uiînconformĺtate cu Natura. Una dintre cele mai importante întrebăripe care şi [e poate pune Un stoic este aceasta: ,,Ce pot face

pentru a progresa putin către idea[uL atingerii înţe[epciuniĺ supreme?'' Această meditaţie va fi, probabit, inÍluenţată de ceea ce a aflat cu privire ta sl"ăbiciunite tui întimpuI meditaţiei vespera[e de dinaĺnte. De ce este nevoie pentru a^depăşi fricite şi dorĺnţete iraţionaĹe care au rămas? Îmi[ipsesc, oare, curaju[' autodiscĺp[ina şi alte virtuţi pe care viaţa l'e cere de [a mine? Epictet compară aceste exerciţii cu a[e unui profesor de canto sau cU al.e unui atlet care pLanifică şedinte de antrenament si [e pune înpractică. La trezire, stoicuI se pregăteste amintindu-şi, de asemenea, preceptu[ ÍundamentaI conform căruia l.ucruri[e exterioare ne sunt indiferente si că bine[e adevărat pentru noi constă îna excela cu privire [a lucrurile care ţin de noi, a excela înprĺvinţacaracterului si a acţiunii noastre' iar această formă de exerciţiu se SUprapune pe tehnica generală a prevederĺĺadversităţil'oą pe care am discutat-o anterior'

Meditaţia de seară lcontempLarea retrospectivăl Seneca descrĺe o tehnică de meditaţie vespera[ă fotosită de

ilosof uI roman Quintus Sextius, care combină pitagoreismuI cu stoicismul.' E[ spune că' pentru ca minţile noastre să înflorească, aşa CUm a intenţionat Natura, trebuie să exersăm înpermanenţă, punând întrebăriprecum cele de maijos, înaintede a adormi: f

259

1. La ce obicei dăunător ai renunţat astázi? 2. Asupra căruĺ neajuns ai acţionat azi? 3. înce feL ai devenit mai bun? Această examinare terapeutică şi fiľosofică este asemuită Cu Un proces: ,,înfiecare zi, ptedez cauza mea înfaţa mea, judecătoru[". Pasiuni[e noastre se Vor mai poto[i, iar noi vom dobândi un control tot mai sporit asupra l.oĘ atunci când vor şti că vor trebui să răspundă înfiecare seară înfaţa unui judecător. Cu alte cuvinte, această practică sporeşte midfu[ness-uIpe parcursul întregiizi[e. Mai mu[t, înloc să sporească îngrijorarea, acest exerciţiu artrebui să ne ofere un somn mai profund, ceea ce ar arăta că a fost desfăşurat aşa Cum trebuie. Mă folosesc de această posibil'itate şi îmisusţin cauza în faţa mea zil'nic. După ce mi-a fost luată dinainte [ampa, şi soţia mea' care de mu[t îmiştie obiceiu[, a tăcut, îmicerce_ tez întreagazi siîmimăsor din nou faptete şi vorbe[e: nu îmi ascund nimic de mine, nu trec peste nimic. De ce să mă tem de greşeLil'e me[e când aş putea Spune: ''Ai grijă să nu mai faci asta, acum te iert". ISeneca, Despre mânie, ed. Seneca Lucius Annaeus, 2014,trad. loana Costa,3.3óJ

Exemp[e[e de dia[oguri cu sine date de Seneca i[ustrează

l"irnpede că' mai degrabă decât să ne complacem într-oauto-

critică morbidă, putem adopta atĺtudinea unui prieten înţetept si binevoitor care Se sfătuieşte pe sine: înacea discuţie ai vorbit prea înverşunat:pe viitor nu te mai întâLni cu oameni nepricepuţi. Nu vor să înveţecei care n-au învăţatniciodată. L-ai mustrat pe aceI om cu mai mu[tă [ibertate decât trebuĺa, şi astfeI nu [-ai corectat, ci t-aijignit: pe viitor ia seama nu doar să f ie adevărat ce spui,

ci şi dacă cel căruia i-L spui poate suporta adevărul. Un om de calitate se bucură să fie mustrat, toţi oamenii răi

suportă greU Un conducător. [ibid.)

Se spune că pitagoreicii practicau recapĺtu[area serĺei evenimentelor care se întâmplaseră îndecursut zitei şi ca modalĺtate de îmbunătăţire a memoriei. Stoicii preferau să se bazeze pe

260

ea mai degrabă Ca pe o metodă de anaIiză etică şi terapeutică' Epictet citează, însă,f raze celebre din Versurile de aur elevilor săi, spunând că acestea ar trebui păstrate mereu ta îndemână şi aplicate înviaţa de zi cu zi. La feL ca Seneca, rămâne si et ta sta ndarduI versuri[or pitagoreice. 1. Cu ce am greşit? 2. Ce am făcut bine? 3. Ce datorie am lăsat neîmpLinită? TrecutuI este, încele din urmă, indiferent. Cu toate acestea, într-unanUme sens putem învăţadin ceea ce s-a întâmpł.atîn trecut şi chĺar ',ne putem bucura" de ceea ce am făcut bine. Ar trebui să ne ocupăm de ,'datoriite neîndepl'inite", dacă soarta o va pemite. Medĺtaţia de dimĺneaţă şi cea de seară par, astfel, să se completeze Una pe cea[a[tă, formând etape într-unproces cicLic de reflecţĺe, învăţareşi pregătire menta[ă pentru acţiune.

DËîNiERr,ATIMEţ)IAT: Cum să dormiţica un stoic Noaptea, înaintede a merge [a culcare, aLocati-vă 5-10

minute pentru a revedea cu catm evenimente[e zitei. lncercaţi să vă amintiţi ordinea încare aţiîntâmpinat diferiţi oameni de_a lungul' zileĺ, ce aţi spus sau aţi făcut, sarcinile [a care v-ati angajat. Deşi toate acestea v-ar putea îmbogăţimemoria, pentru stoici lucrul cel mai important este că vă poate Íace să vă întrebaţidacă aţi Íi putut trăĺ mai congruent din punctul de vedere a[

înţelepciuniisi aI ceea ce numim eudaimonia. 1. Ce aţĺf ăcut rău? Aţi permis să f iţi dominat de f rică sau de dorinţe ĺrationa[e şi nepotrivite? Ati sacrif ical eudaimonia de draguI unui [ucru

exterior? 2. Ce ati făcut bine? Ati Íăcut vreun progres în privinţa înţelepciuniişi a virtuţii? Aţi acţionat înmanieră potrivită, înacord cu principiil'e dumneavoastră?

3'

4. 5.

Ce aţi omis? Se întâmpl'ă să nu f i reuşit să Íaceţi ceea ce ar f i fost înmod normaI datoria dumneavoastră? V-aţi folosit de toate ocazii[e pentru a exersa disciplina practică, înţe[epciunea, justiţia' curajuI sau autodiscipLina? Luaţi înconsĺderare că orice este făcut prost sau negLijat poate fi făcut înmanieră diferită înviitor. Lăudaţi-vă pentru tot ce aţi făcut bine!

Exersaţi ro[uL de prieten generos şi de sfătuitor înraport cu sine, iar această relaţie ar trebui păstrată. înp[us, Seneca ne spune că ar trebui să ne spUnem singuri înfiecare seară că am putea să nu ne maĺ trezim înaintede a ne culca. Amintiţĺ-vă că toate aceste evenimente suntîntrecut şĺcă' de aceea, strict vorbind, vă sunt ',indiferente", şi aceptaţi că au fost determinate de soartă să se întâmp[eaşa cum s-au întâmpl'at. Veţi găsi utit să scrieţi toate acestea într-unjurnal.' parafrazând concepte[e stoice, aşa cum face Marcus Aure[ius înGânduri către sine însusi.

n

AMINTËŞTE-ŢI! " " Probteme [a culcare şi [a trezire Este posibiL să dureze o Vreme până veţi găsi cele mai bune rutine pentru meditaţia de seară şi cea de dimineaţă' aşa că fiţifLexibiLi! Nu este, de exemp[u, indicat să faceţi aceste exerciţii întimp ce staţi încătol'ăniţi înpat, ci, mai degrabă, după ce v-aţi trezit şi staţi deja încapuI oase[or. V_ar lua aproximatĺv 1ó ore să revedeţi înmanieră detaliată tot ce vi s_a întâmplat, prin urmare, veţi trece destul de rapid peste multe evenimente, selectându_[e pe cele mai importante. încerca1isă nu vă îngrijoraţicu prĺvĺre[a evenĺmente[e care vi se par tu[burătoare, mai ales dacă interferează cu somnuI dumneavoastră. A rumina tot feluI de gândurĺ morbide este exact contrariuI a ceea Ce ar 262

trebui să faceti. Aminiiti-vă înpermanentă că lucru_ rĺle care se află înafara controlu[ui dumneavoastră ar trebuivăzute ca ,,indiferente", întermeni stoicĺ.

E

PUNCTË PRlNcIPALE

.

.

.

Mul'ţi oameni găsesc atrăgător conceptul de mindf ulness dĺn budism, dar o practĺcă asemănătoare, numită prosochë sau atenţie [a facultatea conducătoare a raţiunii, era centra[ă pentru stoicismuI antic. Manua[uI stoic aI tui Epictet se deschide cu descrierea practicii f undamentale de a ne evalua impresii[e, fotosind furcutiţa stoĺcă, distincţia dintre ceea ce depinde de noi şĺceea ce nu depinde, reamintindu-ne că [ucruril.e exterioare sunt ',ĺndiferente" înraport cu virtutea sau eudaimonia. P[anificarea zilei care stă să înceapă,[a feI ca revederea zilei care tocmai a trecut vă pot ajuta să menţineţi o anumită rutină si să trăiii întátept, folosind principa[e[e principiĺ stoice'

D[ PASUL URMĂToR Am parcurs, până acum, teoria eticii stoice şi practĺcĺ[e de bază presupUse de ce[e trei disciptĺne a[e [ui Epictet' precum şi rutinele de dimineaţă si de seară, care preSUpun o examĺnare de tip fitosofic. Vom trece' încele ce urmează, [a câteva dintre ce[e mai spectaculoase şi mai provocatoare exerciţii contemplative a[e stoĺci[or.

263

sus şI cosM0L0GlA sTolcĂ

10. PRIV|REA DE

Din acest capitot, veţiînvăţa: că studiuI antic al' Naturii sau ',fizica fil'osofică.. era legat de importante exerciţii psihotogice;

. . . .

cum să contemptăm viaţa ''ca pe un festivat.'şiatte

metafore pitagoreice preluate de către stoici;

cum să practicăm meditaţia stoică pe care speciatiştii

moderni o numesc ,,privirea de sus"; cum să contemptăm timput şi caracterul' trecător aI tuturor lucrurilor individuate şi materiate, adoptând o perspectivă ,,cosmologică" asupra vleţii.

Contemp[ă de sus miiLe de trupe, miĺ[e de ceremonii re[igioase şi cătătoriite înorice direcţĺepe Vreme de furtună si de timp tiniştit şi diversitatea fiinţetor care vin pe tume, trăiesc împreunăşi dispar. Gândeşte_te [a viata tráită attădată de attii si ta cea care va fi trăită după tine [a cea care şi se trăieşte acum printre naţiunĺte barbare; gândeşte-te, de asemenea, câti nu îţicunosc măcar numele, câçi îtvor uita înscurt timp, câti dintre cei care poate acum te laudă în scurt timp te vorvorbi de rău; şi cum nici amintirea, nicĺ faima, nici altceva de fetut acesta nu e demn de considera_ ţie. ÍGânduri cäŕreslne..., lX" 30J Gândeşte_te cât de neînsemnată parte din inÍinita prăpastie a tĺmpu[ui este hărăzită fiecăruia! Căci foarte ."pid ," pierde îneternitate. Cât de neînsemnată parte din substan1a 265,

universa[ă, cât de neînsemnatăparte din sufletuI universa[, pe ce buLgăre neînsemnat din pământu[ întregte târăştil RefLectând [a toată această frază, nu îţireprezenta nimic de o mai mare însemnătate decât aceasta: să acţionezi după cum teîndrumă natura ta şi, pe de attă parte, să suporţi ceea ce îtiaduce natura universa[ă' ţ,Gânduri către sine..., Xll'32]

H

.

-

^aToËVALUAa'g Atitudini stoice faţă de cosmo[o9ie Înaintede a citi acest capito[, încercaţisă evaluaţi urmă_ toarele enunţuri, pe o scară de La 1 [a 5, apoi încercaţi să [e reevaluaţi, după ce aţi meditat asupra lor.

1. lmaginarea unor evenimente privindu-[e

de sus

mă poate ajuta să obţin tiniştea şi o viziune mai raţiona[ă asupra vieţii. 2. Viaţa este asemenea unui festivaI sau a unei mari sărbători publice [a care ar trebui să f im fericiţi că participăm. 3. Atunci când mă gândesc [a durata mică a vieţii în raport cu istoria universu[ui, pot să-mi amintesc să'mi preţuiesc acţiunile mai mu[t decât posesiuni[e.

Be ee este important sä contempţăm Natura? Ce s-arîntâmpl'a dacă ne-am da un pas înapoi,să ne privim viaţa din perspectivă diferită? Ce ne Spune perspectiva mai l'argă? lată genut de întrebăricare stau [a baza anumitor exerciţii de schimbare a perspectivei pe care sioicii [e realizau ca

pe o formă de contemplare f ilosofică. Acest capitoL se ocupă în particu[ar de exerciţii [egate de fizica stoică, ce au drept scop stârnirea imaginaţiei, încurajareaacceptării detaşate a evenirnente[oĘ înacord cu discip[ina stoică a dorinţei şi a terapiei pasiunilor. Cu ajutorul [oĘ ne vom lărgi conştiinţa întimp ce vom acorda tot mai puţină importanţă [ucrurilor externe. 266

Acest act at l'ărgirii conştiinţei se leagă de o altă virtute importantă, mărinimia Igenerozitatea, megaIopsychĺa, l.itera[, a avea o minte mare]. Este calitatea care ne permite să rămânem superiori şi detaşaţiînraport cu orĺce ni se întâmptăînvĺaţă' ĺndiferent că majoritatea judecă aceste [ucruri ca fiind bune sau re[e, obiecte obişnuite a[e fricii sau a[e dorinţei. Zenon a scris că mărinimia, singură, este suficientă pentru ''a ne ridica deasupra tuturor [ucruri[or'' si, pentru că este o parte esenţĺa[ă a virtuţii, înţe[eptuIva privĺ cu superioritate [a toate tucrűrĺ[e care par tulburătoare si va obţine Íericirea, sau eudaimonia, ĺndiferent de ceea ce se întâmpl.ăcu [ucruri[e exterĺoare. Deşi feLut acesta de a gândi ar putea părea ciudat pentru citi-

torii moderni, Seneca spune că, pentru că stoicii cred că binele autentic sălăşluieşte doarînmĺnte, şi nu întucruri[e exterioare, e [ogic că orice l'ărgeşte, ridică sau întăreste mintea este bun pentru noi. Virtutea, înforma mărinimĺei' ridică mintea deasupra [ucruri[or ',indiferente" şi o ridĺcă până l'a nive[u[[a care nu mai este supusă nici unei influenţe' Dimpotrivă, ataşamentui faţă de lucrurile corporale şi exterioare coboară mintea o goteşie, în şi loc s-o [ase să crească, să înflorească sisă se extinJă, înmod natura[' Atunci când ne tăsăm absorbiţi de lucruri inferioare, precum căutarea bogăţĺeişi a reputaţiei, sufletuI ni se scufundă şi se adânceşte într-operspectivă îngustăasupra vieţii. Extinderea minţii înacord cu înţetepciuneaşi viriutea era, astfe[' o trăsătură a fizicii stoice, dar şi a discĺpl'inei dorinţei. Una dintre temele majore care apar [a Marcus Auretius se referă [a vastitatea timpul'ui şi a spaţiutui şi l'a cât de insignifiante sunt trupuri[e şi vieţite noastre, prin comparatie. Sĺrňpta citire a acestor paragrafe înmod repetat este suficientă peniru a [e produce multor oameni un sentiment at Lărgirii conştiinţei. Marcus scrĺe că nimic nu poate conduce mai diiect ta măretia mĺnţii ca aceste exercĺţiilegate de fĺzica stoică. De exempĺu, reaIizarea unui studiu detatiat aSupra naturĺi, asUpra fetutui în care lucruri[e se transÍormă unu[ înceLătaLt, vederea tuturor [ucruri[or înmod obiectiv, fără a fol'osi judecăţi de valoare, p[asându-[e încontextu[ întregu[uiNaturii ĺGânduri către sine..., X.11, lll.11J. E ca şi cum UniversuI ne-a dat daruI conştiinţeitocmai pentru a ne putea extinde conştĺinţaînacest Íe[. 267

Înţetepciunea este măreaţă şi cuprĺnzătoare; are nevoie de un spaţiu întins;e nevoie să se deprindă noţiuni despre omenesc şi divin, despre trecut şi viitoą despre trecător şĺ

veşnic, despre timp. [Epßtole.'.//,

BBJ

Stoicii erau propriu-zis panteişti pentru care ,,Natura" şi

..ZeuL" [Zeus] sunt virtualmente sinonime. Zeus este un animaI

nemuritor care este perÍect raţiona[, perfect fericit, ferit de tot ce este rău, care are grijă de întreguIcosmos, dar nu este antropomorfic' aşadar nu seamănă cU Un om cu barbă care veghează din nori. Ceil"al'ţi zei nu sunt decât manifestări ale [ui. TrupuI tui este întreguINaturiĺ, iar voĺnţa[ui este imensuI [anţ a[ cauzatităţii care determină înmod naturaI succesiunea evenimentelor. Pentru Marcus, contemptarea universutui ca reprezentând un singur organism pentru care sUntem cu totii membre devine un important exerciţiu psihoLogic. '.Gândeşte-te adesea [a legătura care uneşte toate lucrurlle din lume şi [a raporturil.e dintre e[e." ÍGândurĺcăŕresine..', Vl.3BJ Înptus faţă de contemplarea înţeLeptuLuiideaL, stoicii contemp[au şi perspectiva fiinţei nemuritoare, Zeus, privind întreguI Naturii. lşi imaginau că Zeus trebuie să fi fost [a adăpost de grijĺl'e fiecărei zile şi compLet împăcat cu sine. încercausă privească viaţa din această perspectivă divină, captând într-o viziune unĺcă întreguIunivers. Privind fizica stoică ca pe Un exerciţiu menit extĺnderĺi conştiinţei prin exerciţiu, sperau să copieze seninătatea şi măreţia zei[orînşişi. Conform [ui Cicero, ce[e trei subiecte teoretĺce a[e filosofiei începîn mod obişnuit cu fizica, contemplarea stele[orşinatura Universu[ui, înparticu[ar cU contemp[area vieţii şi a morţii şi cu l"ipsa de durată şi cu aspectuI trecător a[ tuturor lucruri[or' înacord cu legi[e determinismului cauza[.-Scufundându-ne noapte şĺzi înmeditaţia cu privire [a natura cosmosu[ui, vom învăţasă privim cu nepăsare necazurile care ni se întâmpl'ăîn viaţa de zi cu zi, care par nimic' prĺn comparaţie. Atât Cicero, cât şi, mai târziu, Epictet, par să Sugereze că fizica stoică sau discip[ina dorinţei f uncţionează ca un soi de terapie a pasiunilor pe care învăţăceiidin domeniul f iiosofiei trebuie să se deprindă s-o stăpânească mai întâi,pentru a obţine l'ĺniştea şi măreţia 268

necesare, cU scopuI de a trece ta cea de-a doua latură a Íitosofiei' studiuL eticiĺ şi aL discipLinei acţiunii. Aceste forme de contemplaţie nu erau însădoar pentru novĺci. Deşi, înmod paradoxa[, ajunge să trăiască ferit de lucrurile exterioare, înţeLeptulstoic devine cel mai bine integrat întotut care e Natura şi devine din ce înce mai mult una cu cosmosul, încare se simte tot mai acasă. Epictet [e reamintea mereu elevi[or săi că, atunci când era întrebatcărei cetăţi îiapartine, Socrate spunea că este cetăţean aI Universului, idee preLuată de Diogene Cinicu[ şi apoi de către stoicĺ, ,,cosmopotiţi" adică, pentru a folosi termenuI filosofic corespunzător. Marcus SpUne' de asemenea, că scopuIfitosofiei este să faciliteze traiu[încon_ formitate cu natura şi că oamenii care ajung ta asta ,'nu se Vor mai simţi străini înpatria [or", ci vor deveni adevăraţi cetăţeni ai Universu[uĺ, care nu maĺ depind de lucruri[e exterioare, nĺci nu mai sunt surprinşi de ete. Prin intermediut disciptĺnei dorĺnţei, stoicuI se identifică cu Natura şi se vede pe sine ca parte a unui întreg- într-unsens, întreguIeste temelia f iintei sate şi adevărata sa identitate -, nu suntem atenieni sau romani' ci cosmopoliţi. înacest capitol', vom analĺza două praciici contemplative a[e stoici[or. Prima se bazeazá pe o foarte veche metaforă pitagoreică încurajându-i pe f iLosofi să vadă viaţa ca pe un festivaI sau ca pe o sărbătoare. A doua a fost numită ,,perspectiva de sus", de către Pierre Hadot, care a spus despre ea că este chiar esenţa fi[osofiei şi a găsit nUmeroaSe apariţii a[e eiîntoată literatura clasică, într-ovarietate de forme şiîncadrut a numeroase şcoli de f ilosof ie. Viaţa este privită dintr-o perspectivă maiîna[tă'care duce [a o [ărgire a feluluiîncare sunt văzute spaţiuL şitimput. Desi, [a o primă privire, sunt exercitii destul' de diferite, eLe Servesc înesenţă aceloraşi scopuri. Viaţa este un specacol. şi o oportunitate de care trebuie să profităm' chiar dacă pentru un timp scurt, un dar de [a Natură, care trebuie fol'osit cu detaşarea unui călător ce se întâmp[ă să traverseze Un ţinut. Ambele exerciţii sunt menite să ofere intuiţii a[e măreţiei, ridicarea deasupra sau izolarea de nimicurile vieţii obişnuite sau deasupra iluzii[or vieţĺiobĺşnuite. 269

gI

sTUDlU DË ţAz ,,Visut LuiScipio"

Scipio Aemilianus [1B5-129 î.Hr.)avea faima unui roman cultivat şi a fost cunoscut mai târziu drept

Scipio Africanu[ cel Ţânăr, după bunĺcuI său adoptiv, un renumit genera[. S-a înconjuratde intelectua[i, prin ''cercuI scipionic"' încare se afla şi prietenut său stoic, Laelius cel înţelept,pe care [-am menţionat mai devreme, şi învăţatulPanaetius. Episodu[ ''Visui Lui Scipio", din Republica [ui Cicero, este o povestire clasică privind cariera [uĺ timpurie şi un exemp[u ctasic a[ .,privirii de sus". Ne afl'ăm ta începutulcelui de-a[ Treitea Război Punic [149-14ó î.Hr.}si puternicele armate romane se pregătesc să ia cu asediu străvechea cetate Cartagina

din norduI Africii. La sosire' pe când era un tânăr ofiţeą Scipio caută găzduire l.a rege[e Masĺnissa din

Numidia. Vorbesc până noaptea târziu despre Scipio cet Bătrân, un vechi prieten a[ regelui, despre care romanii credeau că devenise zeu după moarte, dato_ rită legendarei victorii asupra Lui Haniba[ [a Cartagina, cu câteva decenii înainte.Scipio adoarme profund şi are Un vis straniu, de factură mistică, încare se îna[ţă pentru a-l întâtnipe Scĺpio cel Bătrân şi împreună aruncă o privire asupra întregul.ui cosmoS' Aemilianus

exc[amă că pământut pare foarte mic şĺcă se va gândi mai puţin l'a acest ĺmperiu care pare să ocupe numai o mică parte de pe suprafaţa tuĺ' Cu toate acestea' Se simte înÍionatde nesfârşita armonie si frumusete a Universu[ui. Scipĺo cel Bătrân îiarată că pământut şi tot ceea ce trăieşte pe e[ nu sunt decât părţi minuscu[e a[e întregu[ui cosmos şi îispune că oamenii nu îipot aduce vreodată vreo glorie demnă de acest nUme. lnţelege' atunci, că Roma însăsinu este decât o fracţiune a întreguluiPământ şi că cea mai mare parte a planeteĺ este nepopulată sau locuită de oameni care nu ştiu nimic despre glorioasa cetate. Chiar şi cei care 270

ştiu câte ceva Vor muri curând, iar tegende[e transmise de veacuri vor fi uitate înnegura timpuLui.

Scipio Africanu[ î[îndeamnăsă vadă dinco[o de privĺri[e superf icia[e a[e oamenilor şĺ'să gândească înacord cu natura sa interioară adevărată. ''Străduieşte-tel", îispune bătrânutgenera[. ,'înţeLegecă eştĺ un Zeu. Ar trebui să uite de reputatie şi să acţioneze, pur şi simp[u, de dragu[ înţel'epciuniişi at virtuţii, pentru că un suflet care face asta ,,va găsi cu cea maĺ mare uşurinţă tocuL său din îna[t,care este totodată căminu[ şi locuI său propriu". E[ mai SpUne că urcuşut va f i mai uşor dacă, întimpuL vieţii, cât timp se

af [ă

întrup, va lucra să se îndepărteze de cele corporale încel maiîna[tgrad cu putinţă. După cum se profeţeşte învis, cariera tui Scipio avansează într-unritm extraordinar. îndecurs de un an, este numit consuI roman, apoi este pus comandant aI tegiunilor din Af rica. înce[e din urmă, Cartagina a căzut înfaţa trupelor conduse de et, obţinând acetaşi tit[u onorif ĺc ca bunicuI său adoptiv, ,,Africanu["' Cartagina a fost distrusă, nu a mai fost Lăsată piatră pe piatră, fiind eLiminat, astfel, ceI mai puternic adversar

aI Romei şi asigurându-se bazele puterii sale pentru mutţi aniînainte' Întimp ce contempla toate acestea, Scipĺo se gândea că, într_obună zi, Roma va dispărea ea însăşide pe faţa pământuiui, pentru că, dĺn perspectiva cosmosu[ui, toate [ucruri[e sunt trecătoare'

,,

Fegtiva [u1" pitagoreic

Pitagora a comparat adesea rotuI fitosofutui cu aceta aI unui spectator la un ',festivaL" ÍpanégurisJ, [a care au loc tot feLut de evenimente sportive şi alte forme de distracţie. Ceea ce

a

vrut să

spună, probabiL, este că oamenii sunt spectatori ai Cosmosului, încearcă să contempl'e frumuseţea şi ordinea întregu[uiUnivers.

Diogene Cinicut spunea, de asemenea, că înţeteptuIva trebui să 2t1

considere fiecare zi ca pe o prezenţă la un festivat, iar Epictet se pare că îşiînvăţa' şi ei, etevii să contemp[e viaţa astfel. Stoicii foloseau această metafor'ă cu scopuI de a trezi un anumit

sentiment de recunoştinţă pentru daruI vieţii, acceptând că este temporar şĺcă va ajunge încurând la un sfârşit. Cei mai mu[ţi oameni care participă [a acest ,,festiva[" al' vieţii sunt interesaţi doar de câstiguL materia[, precum vitele care sunt interesate numai de nutreţul [oą pe când o mână de oameni asistă doar pentru că gustă spectacolul, spune Epictet. Aceşti spectatori sunt cei care întreabăfără încetare:.,Ce este Cosmosul şi cine î[guvernează?" sau, cUm am spune astăzi: '.Ce înseamnă,oare, toate acestea?" Stârnĺţi de această întrebare,fitosofii sunt atraşi către dobândĺrea cunoaşterii, care devine scopu[ lor principa[în viaţă, acela ,'de a vedea festiva[u[ înaintesă-[ părăsească".

Epictet sub[inază că fitosofii sunt mereu batjocoriţi de cei care caută faima şi g[oria. Totuşi, fĺLosofii n-ar trebui să fie tuL_ buraţide cei careîiridicuIizează, înorice caZ, nU maĺ mu[t decât ar fi de vĺta care şi-ar ridica o cLipă capul şi care arîncepesă râdă de cei care admiră şi altceva decât nutreţul' Deşi cei mai mu[ţi oameni adoptă o perspectivă îngustăasupra vieţii urmărind, îndef initiv, scopuri trivia[e, fil'osofii caută' înprimuI rând, înţe[epciuneprin contemp[area spectaco[u[ui întregiiNaturi. Epictet foloseşte această metaforă de mai multe ori, sfătuindu-şi elevii să privească necazuri[e vieţiiînmanieră mai detaşată, ca şĺcum ar fi doar evenĺmente a[e unui festiva[, precum Jocuri[e 0[impice. Nimeni nu bombăne [a zgomotuI pe care-[ fac [a un festivaI mul'ţimite şi toţi acceptă că trebuie să plece încele din urmă, deşi ar prefera să mai stea. Ar trebui să ne apropiem de spectacoLuL vieţii cu o atitudine asemănătoare, arnintindu-ne că viaţa ne este dată cu împrumut de Natură, şi ar trebuĺ să fim recunoscători pentru că [uăm parte [a acest spectacoI aI existenţei, chiar şi temporar. Stoicĺi credeau că Zeus a creat omenirea şi că i-a dat daruI conştiinţei şi aI raţiunii exact pentru a se bucura de spectacotu[ Naturii. Studiul. fiLosofiei naturale ne permite să extindem limitete conştiinţei noastre, pentru a putea contempla o parte şi mai consistentă a creaţiei. Este datoria noastră să facem progrese către înţelepciune, pentru că ''ZeuI nU are nevoie de un spectator cusurgiu". 272

$

ĐE TINUT M|NTE

.

,,Festivalu1" pitagoreic şi ceLe ,,trei vieţi" Legenda spune că termenul. ''fil'osof" sau ',iubitor de întelepciune"a fost creat de Pitagora, care a foLositîn mod repetat alegoria vĺeţiiumane ca festival populat

de oameni, precum Jocurile 0l'impice. Există atteţi care concurează pentru glorie, negustori care caută profitul, dar şi spectatori care vor doar să se bucure de ceea ce se întâmpLăînjuruL [or. Conform l'uĺ Pita_ gora, aceasta ilustrează trei căi ate vieţii: 'l. Calea celor ambiţĺoŞiĺa celor care concureazăJ, care caută să f ie aclamaţi pubLic si văd în

2. 3.

reputaţie bine[e SUprem înviaţă. Calea celor lacomi [a negustorilor] care preţuiesc bogăţia şi câştigut materia[, înainte de toate. Calea filosofi[or sau a ,.iubitori[or de înţelepciune" care caută cunoaşterea şi adevăru[, încercând să înţeteagăviaţa înîntreguI ei.

Fitosofii se ţin deoparte de ceea ce se întâmpLă şi nu sunt înrobĺţi de dorinţa pentru bogăţie sau reputaţie, cĺ se bucură de ocazia de a vedea spectaco[u[.

Epictet a subliniat că înţelepciuneaconstă îna fi

recunoscător pentru că poţi asista l.a acest spectacol, acceptând că e o şansă care Va ajunge, înmod inevitabi[, [a sfârşit.

B

D

E îN C E RâAT M ED t AT: Contemplarea

',festiva1uIui vieţii"

lmaginaţi-vă că mergeţi l.a un mare festivaI muzical, precum Glastonbury, [a un eveniment sportiv, precum Jocurile Otimpice' sau [a o expoziţie [a un muzeu sau [a o galerie de artă. Gândiţi_vă zil'nic ta asta când mergeţi să vă ocupaţi de treburile obĺşnuĺte.Nu sunteţi decât un vizitator, încurând evenimentuI va lua sfârşit, iar

locuI va fi e[iberat. Gândiţi-vă l'a biietuL de ĺntrare ca [a

un dar care vă permite să fiţi aici, chiar dacă totuIva dura numai câteva zi[e. Nimic din toate acestea nu vă aparţine cu adevărat, întreagaexperienţă este temporară şi vă aparţine numai cu împrumut. Treaba dumneavoastră este să vă raportaţi aşa cum trebuie [a această ocazie şi să profitaţi de ea pe

cât puteţi. Raportaţi-vă [a întreguIspectacoI din jur în manieră detaşată şi fil'osoÍică, ca şi cum [-aţi vedea pentru prĺma oară. Cei mai mulţi oameni vor fi preocupaţi să obţină bogăţie, reputaţie sau se vor complaceîn tot fe[u[ de plăceri [a îndemână. Dacă, din când încând, se Vor ciocni de noi, aceasta face parte dĺn păţaniil'e norma[e într-oastfel de îngrămădeaLă. Nu vă puteţi ptânge, acum că sunteţi aici, de fe[ul încare se desfăşoară programul. - aşa că nu fiţi spectatori resen-

timentari şi cusuŕgii. Mutţumiţi-vă să fiţi acolo unde sunteţi şi să vă bucuraţi de fiecare moment. Nu există nimic altceva înacel moment' Cu alte cuvinte, părăsiţi cursa inferna[ă şi începeţisă vă bucuraţi de viaţă' fiind recunoscători pentru tot ce aveţi ''aici şi acUm

'

AMtNTEsTË-Ţt! GI Fizica stoică - meditaţie contemplativă .

"

Chrysipp a SpuS că f izica stoică sau fil'osofia natura[ă trebuie studiată doar pentru a progresa înetică, adică a obţine transformarea caracteru[ui prin obţinerea vĺrtuţiĺ.Deşi studiut naturii a luat uneorĺ forma unor specul"aţii ştiinţifice şi fĺlosofice, a cu[minat, de asemenea, cu exerciţii contemplative menite să modifice perspectiva oameni[or asupra vieţĺĺ.,'Scopul' Íizicii înţeleseca exerciţiu spiritual era ace[a de a redefini existenţa umană înspaţiu şi întimp şi perspectiva măreţelor legi a[e Naturii." IHadot, 1995} Stoicii considerau că aceste exerciţii au consecinţe terapeutice puternice legate de discipl.ina dorintei. De aceea, zt4

Marcus Aure[ius a spUs: ,'Reprezentări[e acestora [a[e astre[oĘ n.ŕr) curăţă murdăria vieţii trăite pământeşti" tGâ nd uri către sine..., vll.47}' Contemplarea filosofică a Naturii poate lua multe

forme, inclusiv contemplarea Pământului văzut de deasupra sau chiar a întreguluispaţĺu şi timp. AstfeL, fizica stoică reprezintă un mod de a depăşi Íricite nesănătoase, înparticu[ar frica de moarte şi stăpâni-

rea dorinţel.or excesive prin vederea [ucruri[or materiaLe şi a reputaţiei ca fiind trecătoare şi insignifiante' înce[e din urmă.

""Privirea d€ sus" şi ,,eonştiinta cosmică" Cartea pierdută a [uiZenon, Despreîntreg,Separe că a stabitit concepţia fizĺcă despre univers, pe care s-a bazatîncontinuare fizica stoică timpurie' După cum am văzut, vechea ''Ťitosofie natura[ă" cu[mina adeseori cu exerciţii psihologice care aveaU impl"icaţĺi etice şi terapeutice. De regu[ă, contemp[area Naturii ca întregsau [a scară cosmică este un exercĺţiu care are o pUtere de transformare profundă. Vorbim şiastăzidespre ''privirea amp[ă", despre ,'perspectiva mai [argă", despre ,'vederea întreg|iimagini" sau despre ''tabtouI mai mare" etc. Hadot a inventat termenul de ''privire de sus" denumĺnd ceI mai comun dintre aceste exerciţii de meditaţie. înviziunea [ui,

izica stoică înţeleasăca practică de factură contemplativă începe CU ,'Un exerciţiu care constă îna te recunoaşte pe tine ca parte a întregu[ui, prin care ne putem ridlca ta niveluI unei conştĺinţe cosmice şi ne putem scufunda înimensitatea cosmică", iar, pentru a realiza aceasta, ',ar trebui să realizăm exerciţiuI imaginativ care constă îna vedea toate lucrurile de sus". [Hadot' 2002j ',Privĺrea de sus", precum meditaţia asupra morţii sau contemp[area înţeteptutui,este fundamenta[ă pentru întreaga practică a filosoÍiei stoĺce, fiindcă aduce multe teme diferĺte îíaceeasi imagine. Shaftesbury spune că trebuie ,'pătruns adânc" înaceastă irnagine a Cosmosu[uişi a istoriei Universu[ui, attfet ne asemănăm f

275

cU Copiii absorbiţi de jocuri[e şi de jucăriite [oą indiferenţi [a ceea ce se întâmptă înjur lShaftesbury, 2005). Treburile omeneşti, în general, si ghinioanele noastre, înparticular, vor părea mult mai neînsemnate dacă adoptăm o perspectivă de acest fe[. NeostoicuI renascentist lustus Lipsius descrie .,vederea de sus ca pe un exericţiu asemănător cu a te uita l.a Pământ de pe vârfuI muntelui 0Limp. ProbabiI că, ta origĺne, stă referirea [a

locuI de unde priveşte Zeus către muritori. Câteva dintre cele mai vii descrieri a[e unor exerciţii de acest fel se găsesc în6ándurile Lui Marcus Aurelius. E[îşispune adesea că trebuie să-şi reamintească faptuL că a privi [a treburile omeneşti de sus înseamnăa o face într-unsens mora[, attfeI spus cu o indiferenţă supremă. Atunci când privim totalitatea cerutui şi număruĹ uriaş aI stelelor dintr-odată' toate [ucruri[e par profund întâmplătoare: .'0ri de câte ori te-ai ridica învăzduh, vei vedea aceleaşi [ucruri' asemănarea şi vreme[nicia [or". ÍGânduri către sine'..,xll.2Ąll Deşi aceste cuvinte nu aparînopenele pe care [e avem de ta Platon, Marcus pare să [e atribuie filosofu[ui grec, care [e-ar f i scris cu cinci secole maiînainte. ,,Prĺvirea de sus" şi contemp[area efemerităţii tuturor lucrurilor culmĺnează cu adoptarea unei perspective mai largi care a fost denumită ''punctuI de vedere aI cosmosului" sau ',conştiinţa cosmică"' Perspectiva cosmică vine dintr-o perspectivă teo[ogică

şi metafiz|că mai sofistică, încare Zeus este peste tot şivede totuI unif icată. Marcus šintetizează perfect şi îl' tratează ca pe Un exerciţĺucontemplatĺv obişnuit: ''Să ai tot timpul reprezentarea întregiidurate a timpului şi a întregiisubstanţe şi consideră că tot ce este particu[ar este precum un sâmbure de smochină înraport cu substanţa şi precum o răsucire de burghiu înraport cu timpu[". ÍGânduri către sine...,X]7) Este clar că stoicii făceau acest [ucru raportându-se la eI ca [a o terapie a pasiuni[or. Marcus, de exempl'u, spune că avem abiLitatea de a scăpa fiecare dintre noi de multe necazuri persona[e, care există numai înimaginaţia noastră' dacă ne p[asărn, pur şi simpl'u, într-unspaţiu [arg, pentru că ..poţi cuprinde cu mintea întreaga[ume, poţi contemp[a timpuI etern şi poţi concepe rapida schimbare a fiecărui lucru înparte". ÍGânduri

într-osingură viziune

căre sine...,lX.32l

Żlö

Una dintre cele mai remarcabite descrieri ate unor aseme_ nea exerciţii contempative putem regăsi La Ptotin, care a asimilat e[emente de stoicism înfitosoÍia tuĺ neoplatonică. Et Spune că trebuie să păstrăm înminte imagĺnea unei sfere de cristaI care cuprinde întregu[ lucrurilor şi at ÍiinţeLoą ca un bulgăre de zăpadă cosmic.... .'Să cuprindem cu gânduL acest univers , spune eL, ''Lăsând f iecare parte aşa cum este, fără amestec cu celeia[te, şi l'uându-[e pe toate împreună înunu[, pe cât posibĺt, astfet încât,

când apare una dintre e[e, de exemplu sfera exterĺoară, să se alăture imediat reprezentarea soarelui şía celorlalte astre împreună.''Ar trebui' aşadaą să cuprindem într_oviziune unică întregcosmosu[, soare[e, pământuL, apa sĺ uscatu[, toate [ucruri[e vii, ,'ca într-osferă transparentă încare toate ar putea fi într-adevăr văzute". {PLotin, Enneade, lRl, Bucuresti, 2005, trad.

i

M. Vtad, V.8.9) Mai există un exemplu izbitor de asemenea exerciţiu înceea ce putem numi tradiţia hermetĺcă greacă, probabit influenţat de neoplatonĺsm, care merită citat: înfetut acesta, aşadar, gândeşte-t pe Zeu ca având toate [ucruri[e însine ca gânduri, întreaga [ume' Asadaą de nu eşti asemenea cu Zeu[, hu îLpoţi cunoaşte pe Zeu. Căci ceea ce este asemenea poate Íĺcunoscut ĺnumai} de ceea ce este asemeńea. Măreşte-te pentru a fi de aceeaşĺ talie

cu Măreţia ce se află dincolo de orice măsură; ridică-te deasupra tuturor trupurilor şi depăseşte orice timp; devino Veşnicie şi' astfe[, î[vei cunoaşte pe Zeu. Socotind că nimic nu îţieste cu neputinţă, consideră-te nemurítor şi că poţi cunoaşte toate [ucruri[e, orice artă şi orice ştiinţă si fetut de a fi şi obiceiut fiecărui vĺeţuitor. Fă-te mai înattdecât orice înă[ţime,mai adânc decât orice adâncime. Adună în

tine însuţisimţămintel'e tUtUror făpturiLor - ate focu[ui, a[e apei, a[e uscatu[ui şi a[e umedutui. Gândeste-te astfeI că poţi să fii peste tot înacelaşi tĺmp, înmare, pe pământ siîn cer; încănezămislit, înpântece, tânăą bătrân, mort, dincolo de moarte. ĺar dacă ie ştii pe toate acestea taotaLtă - timpurĺ, [ocuri, fapte, catităti, cantităţi - atuncĺ îtpoţi întetege 27'I

pe Zeu. IHermes Trismegĺstos, Corpus Hermeticum, Heral'd, Bucureşti, 2012, trad. Dan Du m brăveanu, Xl l.20J

De aceea, întărireaminţĺiînacest feI si extinderea conştiinţei este l'egată de măreţie, de abilitatea de a priviînjos, cu indiferenţă, [a [ucruri[e pe care cei mai multi oameni l.e preţuiesc înrnod greşit, precum bogăţia, proprietatea şi statutuI socia[.

$

ĐE ŢINUT MINTE

.

,,Privirea de sus" şi ''conştiinţa cosmică" Hadot a creat expresia .,privirea de sus" pentru unuI dintre principate[e exerciţĺi stoice care ĺmpLică să vezi [umea de sus - o perspectivă .'o[impiană". Există multe variaţiuni ale acestui vechi exerciţiu care apar [a majoritatea şcoIi[or de filosofie' întoată perioada clasică. A vedea [ucruri[e de sus înseamnăa utiliza filosofia natura[ă pentru a contemp[a creaţia, UniversuI fizic' înmanieră detaşată. Un exerciţiu înrudit îndeaproape, care imptică imaginea întreguluitimp

şi spaţiu din perspectiva Zeului saU a eternităţii -

o,,perspectivă cosmică". Aceasta este o meditaţie cu adevărat cosmologică asupra întregu[uiNaturii' înţeteasăca unică entitate. Pentru stoici, care erau panteişti, acest [ucru este simi[ar adoptării perspectivei [ui Zeus şi adoptarea, de asemenea, a profundei lui serenitătĺ, a măreţiei şi Lipsei de suferinţă. Aşadar, un exerciţiu ca acesta uneşte fiLosofia natura[ă, teologia şi terapia psihologică: ''Gândeşte-te neîncetat[a [ume ca [a o unică vieţuitoare ce conţine o singură substanţă şi un singur suflet" ÍGânduri despre sine..', lV.40), aşa spune Marcus Aurelius, raportându-se [a acest lucru ca [a un soi de exerciţiu psihologic. Chiar dacă ne raportăm azi [a acest l.ucru ca [a o simplă metaforă saU ca l.a un ',experiment mentat", tot putem beneficia de acest sfat.

278

DEîNcËRí,ATIMEĐtATl Contemptarea,,perspectivei

de sus" şi,'perspectiva cosmică" Eĺ, acum e acum! Luaţĺ-vă un răgaz si rel'axaţi-vă, pentru că acest exerciţiu poate cere efort şi atenţie şi trebuie practicat înmod regu[at: 1' lmaginaţĺ-vă că vă părăsiţi truput şi că vă priviţi - de sus propriuI corp [ucruri[e din jur. şi 2. încercaţisă vedeţi cum arată truput dumnea_ voastră văzut din afară, înacest moment. 3. Ridicati-vă mai mult şi observaţiîmprejurimile dacă sunteţiîntr-ocameră, imaginaţi-vă că pereţii dispaą astfel încâtsă puteţi vedea l.ucruri[e de deasupra. 4. Ridicaţi-vă mai mu[t şi priviţĺ oraşuI sau satuI încare l'ocuiţi, pământut sau marea care-[ mărginesc; contemp[aţi oamenii care trăiesc aco[o şi care fac dĺferite [ucruri.

5.

Ridicându=vă şi mai mu[t' imaginaţi-vă întreagaţară şi ţinuturite care o înconjoară; contemplaţiÍelulîncare anumite zone ale tumii diferă de alte[e şi varietatea [ucruri[or care se întâmptădedesubt.

ó. Apoi, imaginaţi-vă că urcaţiînceruri şi că

vedeţi pământuI din spaţiu; priviţi catoteLe po[are, cea de [a nord şi cea de [a sud, pământut si oceanele de dedesubt.

7.

Reamintiţi_vă că trupuI dumneavoastră locuieşte aici, ocupând o părticică insignifiantă de pe această planetă diversă, darîncercaţisă înţetegeţică mintea vă este capabită să înţeteagă conceptu[ întregiiNaturi; gândiţi-vă [a caracteruI trecător şi [a interactiunea tuturor [ucruril.or materia[e şĺimaginaţi-vi-[e pe toate ca făcând parte din acelaşi întreg.

27:9

B. Deveniţi conştienţi de proprĺa viaţă ca

.

reprezentând o mĺcă parte din marele

ł.anţ a[

evenimentelor, că sunteţi unuI dintre cele şapte mi[iarde şijumătate de oameni.

Cu timpu[, încercatisă vă extindeţi perspectiva, pentru a contempla întregu[spaţiului şi al' timputui, din perspectivă cosmologică. Dacă vreţi, contemplaţi aceste lucruri ca şi cum universuI arfi cuprinsîntr-un gtob de sticlă, aşa cum descrie Ptotin, sau puteţi experimenta si înalte feluri. Ce pare trivial? Ce pare important? Cum se raportează această contemp[are La fil'osofia stoică despre care aţi citit? încercaţisă memoraţi ce aţi aflat din acest exerciţiu de contemp[are, poate chiar scriind câteva note scurte.

n

AMINTEşTţ"ŢÍ! .

"

Nu puteţi vedea întreguIunivers!

Unii oameni ar spune că este puţin dificĺt să vizuaIizăm întregutspaţiul'ui şi at timpu[ui! Acest [ucru este' cu siguranţă, adevărat. Totusi, dacă putem discuta despre acest subiect, înseamnă că îiputem înţetegesemnif icaţia şi aceasta este tot ce contează. Vă puteţi gândi ta această idee abstractă mai profund şi puteţi vizualiza imagini fragmentare care vă vor ajuta totuşi să concepeti întreguINaturii. înacetaşi timp, veţi dori, poate, să vă reprezentaţi Natura înmod mai schematic' desenând sau vizualizând o diagramă, poate chiar ceva simplu, precum un cerc cu un minuscuI punct încentru, pentru a reprezenta Natura ca pe o entitate unică, precum şi partea inÍinitezima[ă din timp şi spaţiu pe care-o ocupă acum trupuI dumneavoastră.

280

Contemplarea caľacteruţui trecător lucruriţor şi ,,eterna reîntoarcere"

a[

Discursurile tui Epictet care aU supravieţuit până astăzi cuprind foarte puţine lucruri despre Univers, dar eLîşiîndeamnămereu

eLevii să-şi aducă aminte ce spun fitosoÍii natura[i cu privire [a univers, care este o entitate natural'ă încontinuă transfor_ mare. Aceasta va duce [a contemplarea caracterului trecător

al.

lucruritor:

Nu sunt etern, sunt o f iinţă umană, o parte a întregu[ui, aşa cum o oră aparţine zi[ei. Ca o oră voi veni şi tot ca o oră

voi trece. (D iscu rsu ri, ll.5)

Schimbarea este legea universa[ă a Naturii. Noi înşinene schimbăm încontinuu, într-unanume sens degenerăm, ne îndreptăm încetcătre extincţie, laolaltă cu întregu[ cosmos. Epictet ne spune că, dacă ne simţim al'ienaţi şi desprinşi de restuI universului, vom reuşi să ne uităm propria mortalitate. Totuşi, reamintindu-ne că suntem parte dintr-o reţea complexă de cauze întrepătrunse, ne Vom aminti de vu[nerabititatea noastră înfaţa unor factori care se află înafara capacităţii noastre de contro[, ce ne-ar putea distruge truput. Aceasta este o perspectivă care ne ajută să fim mai umili. De asemenea, Vom

înţelegecă, atunci când ni se permite să ne rupem de întreguI natur|i şi să întreţinemo iluzie de independenţă, îifacem rău naturii noastre esenţiale şi încetămsă mai fim fiinţe umane. După cum am văzut, Marcus Aurelius şi-a antrenat mintea în acelaşĺ fel pentru a contempla caracterul trecător a[ [ucrurilor şi transformarea [or din unu[într-altu[,,,pentru că nimic altceva nu poate înfeluI acesta să determ|ne măreţia suftetul'ui". [Gánduri către sĺne..., X'11} Conform lui Marcus, vom reduce, astfet, atasamentut faţă de trup şi vom exclude teama şi dorinţa faţă de lucruri[e exterĺoare. Aceasta ne va face să devenim virtuoşi înceea ce ţine de acţiunile noastre şi să acceptăm oric'e ne aduce soarta. Marcus îşireamĺnteşte să folosească metafora heraclitiană a timpu[ui ca râu, încare curg toate lucruri[e şi care se schimbă mereu.

ffi

Gândeşte-te adesea [a viteza cu Care lucruri[e care sunt cele care devin trec şi dispar. Căcĺ substanţa e ca un fluşi viu cu un curs neîntrerupt,activităţile sa[e sunt înconiinuă transformare, cauzele se prezintă înmii de feturi şi aproape nimic nu este statornic, nici timpuI prezent şi ceea ce este aici aproape de mine e infinitul,, fie aI timputui scurs, fie aI celui viitoą prăpastie deschisă încare toate se pierd. Cum, aşadaą nu e nebun ceI care, înaceastă situaţie, se fă[eşte, se chinuie sau se ptânge, ca şi cum ceva ar trebui să-[ tu[bure pentru un moment anume şi pentru o perioadă mai tun

gă?

ţGâ nd

u

ri către si

ne...,

Y.23)

Seneca adaugă că nu contează' din perspectiva eternităţiĺ, că ducem o viaţă foarte scurtă sau Una foarte lungă, dacă e să comparăm anii pe care îitrăim cu aniiîncare nu exIstăm. Toate [ucruri[e omeneşti sunt sortite să dureze puţin şi să

ĺe trecătoare,'iar e[e nu contează învastitatea timpului. Dacă privim [a scara cosmosutuĺ, pământu[, cu cetăţi[e şi oamenii

f

săi, cu râuri[e şi măril'e care_[ cuprind' putem vedea că e cât o gămătie de ac. Încomparaţie cu întreguItimputui, viaţa noastră este chiar mai puţin de atât pentru că eternitatea este încăşi mai măreaţă decât Lumea însăşişi se înnoieşte adesea prin chiar trecerea timpu[ui' tEpistolă către Marcia)

Sănătatea, bogăţia şi reputaţia par' încele din urmă, mai puţin importante, dacă vom contempla doar o porţiune din spaţiuI cosmic pe care î[ocupă. Stoicii cnedeau, însă,că virtutea şi eudaĺmonia au o catitate atemporală, iar valoarea lor nu este determinată de scurta [or durată. Un act de un cunaj şi o înţe[epciune exemp[are care durează şĺo clĺpă sunt bune înmod intrinsec, întimp ce o c[ipă de suferinţă este ceva ce, probabi[, toţi oamenii ar vedea ca fiind destuI de trivia[. Chrysipp a spus: dacă un om e înţelepifie şi pentru o secundă, e[ nu va fi mai puţin fericit decât ceI care e înţeteptpentru o veşnicie' Contemp[area fiziciistoice se credea că va duce [a aceeaşi intuiţie a omogenităţii, a simi[arităţii şi a repetitivităţii [ucruri[or. Pentru celînţelept,nu e nimic nou sub soare. Seneca îlcitează pe Heraclit atunci când spune: ,,0rice zi e ca oricare a[ta". ,28?:

Cine a văzut lucruri[e de acum a văzut tot ceea ce a fost din veşnicie şi ceea ce va fi'învĺitor [a nesfârsit; căci toate [ucrurile au aceeaşi origine şi aceeaşi specie. ţGânduri către

sine..., V1.37)

Fizica stoică spUne că universuI este infinit de variat sică îsi schimbă înpermanenţă caracteristĺcite fizice. Din aLtă p".=p..tĺvă' însă,ceea ce este adevărat este faptut că viaţa e perfect uniformă. Aceasta este perspectiva eticii stoice şi a distiptinei acţiunii, conform căreia toate virtuţil'e sunt una, iar evenimen-

tete exterioare sunt absotut indiferente, efectiv indiscernabite

cu p-rivire [a viaţa bună, Nenumărate generaţii care au trăit înainteanoastră 5au care vor trăi dupínoi, înciuda multelor diferenţe dintre ele, toate au înfaţă aceeaşi provocare esenţiată: ca oamenii să devină buni conform naturii [or esentia[e. Deşi cei mai mul'ţi oameni sunt tulburaţi de varietatea aparentă a vieţii, fiecare moment pe care_l trăim ne pune înfaţa

aceleiaşi dileme fundamenta[e, care se poate prezenta îndifárite forme. Trecem de [a un [ucru exterior [a attu[, dar singura decizie cU care suntem confruntaţi înpermanenţă este ăacă vom considera bune lucrurite interioare sau pe cete exterioare, ceea ce depinde de noĺ SaU nU.

Şi,înptus, să fii convins că, ori de câte ori te vei ridica în văzduh, vei vedea aceleaşĺlucruri, asemănarea şi vremelnicĺa [or' (Gânduri către sĺne..', xll.24l

înţeteptuLstoic are, de aceea, o anume congruenţă interioară care nu poate fi afectată de evenimente. Ei vede că, deşĺ trupuI poate fi afectat de nenumărate [ucruri, mĺnţii nu-i tre6uie decât virtute' care este, înmod esentia[, fiecare "."..şiîn situaţie' De aceea, înţe[egereaacestei este încă ',śl'itĺtuoiní" una dintre căi[e prin care fizica stoică poate duce [a discipiina dorinţei şi [a o maĺ amptă măreţie' Cu toate acestea, stoicii au avut altă perspecivă asupra timpului, probabiI mai obscură, pe care au moştenit_o de [a

fĺtosofii dinaintea [or. Ei credeau că universuLva fi distrusîntr-o bună zi, că va pieri într-oconflagraţie, o vastă explozie. Credeau, de asemenea, că e[ se Va recrea într-oformă identică 'i:.:,-

283

şi că acest ciclu se Va repeta întoată eternitatea. Probabii din pricina credinţei [ui îndeterminism, ei au presupus că întregul lanţ de evenimente va fi acelaşi mereu. Nu mi-e clar încădacă stoicii au fotosit ideea de '.eternă reîntoarcere" ca pe Un exerciţiu psihoiogic. Cu toate acestea, însecoLuL aL XlX-tea, Nietzsche a utilizat teza înacest fe[, înţe[egând-oca pe un mijloc de a dezvolta acel sentiment aI existenţei numit amor faŕi. Conform teoriei eternei reîntoarceri, deşi fiecare eveniment individuaI este trecător, atunci când [e privim din perspectivă cosmică, toate există îneternitate, însensuI specific că se vor repeta de un număr infinĺt de ori, deşi numai o dată într-unsingur cictu universa[. Astfetîncât, fiecare moment aL vĺeţiinoastre este, înrnod paradoxa[, trecător şi etern. Cu siguranţă, acesta este un concept tulburător! Poate că e şi o modatitate perfectă de a încheiacu revelaţia că această carte a mai fost citită de dumneavoastră de milĺarde de ori până acum, cu aceleaşi gânduri şi sentimente, şi va cotinua să fie citită de întreagaeternitateI

$

ĐE ŢINUT MţNţE . ,,Totul curge" şi ,,eterna reîntoarcere"

Doctrina nestatorniciei tuturor lucruritor este cunoscută muttor oameni astăzi ca o idee esenţială a Íiiosofiei budiste. Cu toate acestea, cu aproape cinci sute de aniînainte ca cele dintâĺ scripturi budiste să fi fost

scrise, obscuruI f ilosof grec Heractit a formulat o teorĺe care avea să devină faimoasă' cunoscută sub numele de panta rŕlei, care se traduce prin ŕoaŕecurg. Heraclit spune că nimic nu rămâne [a fel înviaţă, lucru pe care la ilustrat prin binecunoscuta metaforă a râutui: ,'Nu ne putem scălda de două ori înapa aceluiaşi râu". ldeea a devenit ce[ebră prin intermediuI diatoguri[or [ui Platon. Fizica stoică pare să fi fost, însă,influenţată de filosofia natura[ă a [ui Heraclit. Marcus Aure[ius face tot felul de aluzii pe parcursuI jurnalului său [a teorĺa [ui Herac[it, citându-l' atături de Socrate, Diogene şi Pitagora, ca mare filosof ÍGânduri către sine..., Vl.47, Vlll'3}. Pentru stoici, este importantă doctrina că

,.9..5.,4t

toate curg, pentru că este parte a doctrinei dorinţei şi are efectuI psihologic aI reducerii fel'utuiîncare percepem importanţa lucrurilor exterioare, precum ataşi şamentul sau aversiunea pe care o avem faţă de ete. Stoicii credeau că suf letuI nu este nemurĺtor, cifizic efemer' Cum vom putea, aşadar, să ne împăcăm cu şi propria mortalĺtate? Teoria lon este una stranie, care [e-a părut tentantă altor fi[osofi, înspeciaI tui Frie-

drich Nietzsche' Teoria eternei reîntoarcerisusţine că universuI va fi creat exact înaceeaşi formă de un număr ínf init de ori, încicluri care încep sfârşesc şi

cu câte o conflagraţie cosmică. Pentru Nietzsche,

această doctrină rezuttă din ideea că universul provine dĺn nimic şi că toate [ucrurile sunt determinate de l'egiLe Naturii. încete din urmă, Universulva reveni [a nimic şi noul cĺclu va reîncepe va avea exact aceşi eaşi desfăşurare. Nu este foarte timpede dacă exact asta au vrut să spună stoicii. Nietzsche avea dreptate, însă'să considere această idee ca având o enormă Íorţă psihotogică. Poate că nu trebuie să fim nemuritori, dacă ne putem întoarcemereu?

:E!

B

E îN c ERf;AT ţ M E B I AT: Contemplarea vastităţii

timputui şi eterna reîntoarcere

încăo idee marelîncă o dată, relaxaţi-vă, închideţiochii, tiniştJţi-vă mintea şi asiguraţi-vă că sunteţi gata, înainte de a începe' 1' Concentraţĺ_vă pe ceea ce faceţi înacest moment, devenind atenţi [a acţiuniLe pe care

întreprindeţi. Lărgiţi-vă treptat perspectiva asupra timputui devenind conştienţi de caracterut insignifiant at momentu[ui prezent' de Íiecare secundă în decursuI unei singure zi[e. Dacă vă ajută, prĺviţi Le

2.

..r jaa'

it85, ':.: i :' i

secundarUI UnUi ceas şi amintiţi-vă că există Bó 400 de secunde într-ozi. 3 Gândiţi-vă [a momentut prezent încontextut întregiivieţi,ta anii de dinaintea [ui, [a cei ce Vor urma şi [a felu[încare momentuI prezent este precedat sau urmat de miliarde şi miliarde de c[ipe, toate diferite şi toate la feL, înace[aşi timp. Ą. Gândiţi-vă acum [a viaţa dumneavoastră ca [a una dintre numeroasele vieţi de pe acest pământ, precedată şi urmată de a multor altor oameni; gândiţi-vă câţi oameni importanţi au trăit şi au murit înainteadumneavoastră ĺ',Unde sunt ei acum?") şi câ1ivor mai trăi şivor mai muri după ce veţi f i dispărut de mu[t. 5 Acum tărgiţi-vă şi mai mu[t perspectĺva, pentru a vă gândi [a istoria întregiirase Umane ca [a o mică parte a istoriei naturale a planetei Pământ şi [a cât de mică este durata de existenţă a speciei Umane, înraport cu viaţa întregiiplanete. 0amenii, aşa cUm îicunoaştem, există de câteva sute de mii de ani, însăviaţa are câteva miliarde de ani. 6 Gândiţi-vă acum [a istoria planetară a Pămân-

7

tutuiînsuşişi la fetul"încare s-a născut din rămăşiţete unei stele care a explodat cu miliarde de aniînurmă, gândiţi-vă cum, într-obună zi, p[aneta va fi distrusă de f tăcările propriu[ui soare şi contemplaţi locul pe care-[ aveţi chiar acum îninterioruI acestei epoci vaste. înf ine, contemp[aţi istoria cosmosu[uiîn întregime' modu[încare momentuI prezent este numaio fărâmă din vastitatea timpu[ui, un simplu punct într-ovastă epocă cosmică; gândĺţi-vă ta caracteruI trecător aI tutunor [ucruri[or, inclusiv l.a viaţa dumneavoastră, contemp[aţi existenţa lucrurilor Care 5e întâmptăca şi cum ar fi un tot unitaţ ca o parte din ţesătura cosmică, fire împtetitecare a[cătuiesc întreagaistorie a cosmosu[ui.

;.28ó..

încercaţisă vă imaginaţi, de asemenea, că, deşĺ fiecare moment este trecătoç întreguIunivers va fi dĺstrus într-ozi şi, precum un phoěnix, se va ridica din nou înaceeaşi formă, de un număr infinit de ori' Astfel, fiecare moment at vieţii dumneavoastră s-a repetat de un număr Íoarte mare de ori înaintesi va c9nti1ya să se repete etern, înviítor. încerca1isi vă gândiţi [a fĺecare moment ca fiind, înaceiaşi timp, trecător şi etern' Ceea ce contează nu este ce se întâmptă, ci cum veţi răspunde [a asta. încercaţisă continuaţi exercĺţii[e de contemptaţie Legându-[e de meditaţia stoĺcă pe care o desfăşuraţi'

Q

^r,rTEŞTE-Ţłl Este vorba despre

,,măreţie", şi nu despre depreclerea tuturor lucruritor

Unii ar putea spune că toate aceste exercitii i-au

demoralizat, pentru că i-au făcut să se simtă mici si neînsemnaţi.Epictet a răspuns exact acestui tip de obĺecţiearătând că, învreme ce trupurile noastre sunt, într-adevăĹdoar o mică parte a trecătoarei l.umi flziçe, suntem asemănători zeilor înprivinţa conştiĺnţeişi putem cuprinde cu mintea vastitatea naturii' Fiind panteişti, stoicii au presupus că a contempla

întreguIexisienţei înseamnă a adopta perspectĺva [ui Zeus care-şi contemp[ă etern întreagacreatie. AstÍel, aceste exerciţii pot f iînţetes... p"-un mod de t'u|'. pe'Zeu.s şi de a adopta, astfeť, perspectĺva :'

divină sau a înţel'eptu[uiideat. - Seneca a spus că, de vreme ce singuruI bine rezidă

înmintea noastră, în,'ŕacultatea Jonducătoare,.

a

raţiunii, ar trebui să încercăm să crestem această p.a.1te a noastră pentru că, făcând n. putem ridica deasupra l.ucruri[or individual.e,"rî., diminuându-l'e importanţa. Devenim ',mai mari" decât evenimente[e ',á

care îitutbură pe cei mai mulţi oameni. Stoicii susţin că o asemenea ''măreţie Sau ',vastitate a sufletului" este esenţială pentru dobândirea adevăratei viŕtuçi. văzute de sus, ''Treburi[e omeneşti, atunci când sunt par foarte jalnice şi meschine; nu merită să te dorim şi nici nu sunt demne de a fitemute." IHadot, 199B) Practicarea unor astfel de exerciţiĺmenite să schimbe perspectiva vă poate ajuta să vă controlaţi mai bine emoţiile şi dorinţete, să obţineţi o fărâmă de Linişte şi să progresaţi, deşi cu paşi mici' către ambiţiosuI scop reprezentat de eudaimonl'a stoică.

'u .

PUNCTE PRINCIPALE

.

.

Đ

Stoicii credeau că ne putem tărgi conştiinţa prin studiuI fitosofiei naturale sau al fizicii, dacă acesta este înţelesca un exerciţiu de contemptare. . ,,Vederea de sus" şi metafora festivatu[ui erau fotosite de stoici pentru a schimba perspectiva asupra vieţii şi pentru a se pregăti învederea evenimente[or, întâmpinându-[e mai detaşaţi şi mai pLini de măreţie. Fizica sau ,,fi[osofia natura[ă" a fost baza unui mare număr de exerciţii contemplative folosite ca parte esenţiată a ,,discip[inei dorinţei".

PAsUL URMĂToR întrucâtacesta este capitolut finaL, cred că este o idee bună să încheĺemcu aceste vorbe magnifice a[e lui Spinoza:

.ffi '\r:f,:š\

Dacă drumul pe care [-am arătat că va duce [a aceasta pare foarte greu, e[ poate fi totuşi găsit. Şi'de bună seamă, trebuie să fie greu un lucru pe care îl'întâtnim atât de rar. Dacă

mântuirea ar fi [a îndemână şi s-ar găsi fără mare ostenea[ă, cum ar fĺ cu putinţă să fie nebăgată înseamă.aproąpe de ţoţi? Dar'tot ce este măreţ este:pe:atât de greu pe cât este derar' {B. Spinoza, Etica, V'42, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, trad. Al. PosescuJ

Đ

I

LECTURI SUPLIMENTARE

t

Capitotul'l Marcus Aure[ius, Gânduri către sine însuşi Epictet, ManuaLul (Enchiridionl John 5e[[ars, The Art of Living: The Stoics on Ţhe Nature and Function of Philosophy (2003) Jules Evans, Philosophy for Lĺfe (2012) WitLiam lrvine, Á Guidebook to the Good Life: the Ancient Art of Stoic Joy (200e)

Capitotut 2 Diogene Laertios' Despre vieţile şi doctrinele filosofiLor

Cicero, Despre supremul bine şi supremul rău

Capitotut 3 Epictet, Ma nualuL ĺEnchiridio n]

A,A. Long, Epictetus, A Stoic and Socratic Guide to Life (20021 D' Robertson, Ţhe Philosophy of Cognitive-BehaviouraL Ţherapy

(201 0J

Pierre Hadot, Ce esŕe filosofia antică?

Capitolul4 Pĺerre Hadot , The lnner Citadel

{1998) ÍcapitoLut 7,

,'Disciptina dorinţei

sau amor fati"l

Pierre Hadot, PhĺIosophy as a

Way of Life {1995l lînspecia[, capitotut

Keith Seddon , Stoic Serenity Í2006ll

#

B}

Capitotut 5 Epictet, Discursuri [',Despre afecţiunea natura[ă" 1.11, ,,Despre prietenie",2.22,'Căci nu ar trebui să jinduim după LucruriLe care nu sunt sub controtuI nostru", 3.24J Cicero, Laelius: despre prietenie

Shaftesbury, Philosophical Regimen [capitotut'ĺ,,,Natural Affection"} Pierre Hadot, Philosophy as a Way of Life [19g5][capitotut 10, .,Despre

înţetept") Xenofon, Symposium şi arnintĺri despre Socrate ĺînspeciat, capitotut P[aton, Apărarea lui Socrate, Criton, Phaidon

2)

Capitotut ó Michael Shoster, The Stoic ldea of Ţhe City Í1999l

Pierre

Hadot , The lnner Citadet ĺ1998) [capitotut 8 ,'DiscipLina acţiunĺi sau acţiunea înserviciul omenirii")

Capitotut 7 Seneca, Epistole către Lucilius Tacutus,, nale [cartea 15, fragmentuI despre moartea

Lui

Seneca]

Capitotut 8 Epictet, Discursuri, [,,Despre atenţie", 4.12, ,,Cum tuptăm Împotriva impresii[or noastre", 2.18] Versetele de Aur ale lui Pitagora ĺvezi, de asemenea, lucrarea lui Seneca, Despre rnánie, cartea a treia, şĺEpictet, Discursuri, ,,înce ŕeI trebuie să suportăm boa[a", lll.10, şi ',împotrivace[or care se ptâng ca să f ie consolaţi", lV'ó]

Capitotut 9 Pĺerre Hadot, Philosphy as a Way of Life [1995) ĺcapitotui 9, ,,Privirea de sus")

Cicero, ',Visut tui Scipio" ĺdin cartea a ó-a a Lucrării sate' Republica}

Capitotut î0 Seneca, Epistole către Lucilius [cărţite 4 şĺ5} Seneca' Consolare către Marcia, Helvia şi Potibios şi Despre cutremure

'ffi

REFERI NŢE Alford, B.A, Beck,

Í1997l, The lntegrative Power of Cognitive TheGuitford rapy, New York, ^.I.,

Aurel'ius, Marcus' aânduri către sineînsuşi,Humanĺtas, Bucureşti, 2013 Baudou i n, C. şi Lestchi

n

scki Í1924l, Ţhe

i

n ner d isclpline, Lond

ra, George

A[en

Beck, A.T' Í1976l, Cognitive Ţherapy and Emotĺonat Disorders, New York, lnternationaI University Press

Beck, A'Ţ.; Emery' G; Greenberg, R. ĺ2005}, Anxiety Disorďers and Phobias: A Cognĺtive Perspective [2()th Anniversary Edition}, Cambridge, MA: Basic Books Beck, A'T.; Rush, A.J; Shaw, B.F; Enery, G. ţ1979), Cognitive Therapy of D epressi on, New York: Guilford Press

Becker, L.C. [1998), A new Stoicism, NJ Princeton University Press Becker, L.c. [2004}, stoĺC Emotion înStrange, S.; Zupko, J. [editori}, Stoicism: Traditions & Transformaŕions, Cambridge: Cambridge University Press Benson, H. ĺ1975)' Ţhe Relaxation Response, NewYork, Wittiam Morrow Borkovec, T. {200ó}' ,'Apptied Re[axation and Cognitive Therapy for Patho[ogicaI Worry and Generalized Anxiety Disorder" înG.C' Davey & A' Wetls ĺeditori)' Worry and lts PsychologicaL Disorders Ţheory, Assesement and Treatment, Chichesteą Witey Brunt, P.A. ĺ20'l3}' Studie s in Stoicism, M. Griff in & A' Samuels ĺeditori), 0xford, Oxford University Press

Burkeman' o. Í2012j, Ţhe Antidote: Happiness for People Who Can't Stand Positĺve Ţhinking, Londra' Canongate

{'ä.F.

C[ark, D.A.; Beck A'T. Í2010), Cognitive Ţherapy of Anxĺety Disorders, New York' Guĺlord Press Dubois, P; Gallatin, L' ĺi 90B}, The lnfIuence of the Mind on ťłîe Body, New York, Funk and Wagnalls El'tis, A. ţ1962), Reason and Emotion in Psychoteraphy, Secaucus, NJ: Citadet

A; MacLaren' C. ĺ2005}, Rational Emotive Behaviour Therapy: ATherapist's GuĺdeÍed. a ll-a], Atascadero, CA: lmpact Engber-Pedersen, T. (20091, ,,Stoicism in the Apostte Pau[. A phitosophicaI Reading" înS.K. Strange & J' Zupko [editori}, Stoicism: Traditions and Transformations, pp. 52-75, Cambridge, Cambridge University Press ELtis,

Epictet, Discourses, Londra, Everyman; Manualul şi fragmente, SaecuLum Vizuat, 2002

Evans, J. 12012]l, Philosophy for Life and Other Dangerous Situations, Londra, Rider Foucau[t, M. ĺ1988]' ,,Technologies oÍ The Setf ", înL.H. Martin, H. Gutman & P.H. Martin ĺeditori}, Technologies of the Self: A Seminar with

Michel Foucaulŕ, Massachussets, University of Massachussets

Press; Herme neutica subiectuluĺ, Potirom, 2004 Gitt, C' {2003}',,The School' in lmperial' Roman Period", înB. lnwood {editor}, Ţhe Cambridge Companion to Stoĺcism, Cambridge, Cambridge University Press Gitt, C. {200ó)' The Structured SeIf in Hellenistic and Roman Thought, Oxford, 0xford University Press GitL, c' Í2010|, Naturalistic Psychotogy in GaLen and Stoicism, 0xford, 0xÍord Unĺversity Press Gitt, C. [20'l 1), ,,lntroduction to Marcus Aure[ius", Meditations with Selected Correspondence ĺR. Hard, Trans'], Oxford, Oxford Univer-

sity Press

Graver, M.R. [2007], Stoicism and Emotion, Chicago, University of Chicago Press Hadot, P. ţ1995l, Philosophy as a Way of Life [A.l. Davidson, edĺtor & M. Chase, trad.l, Matden, MA, BtackwetL. Hadot, P' (1998), Ińe lnner Cĺtadel: The Meditations of Marcus Aure]ius (M. Chase, trad.), Cambridge, MA, Harvard University Press .::,.1:'::

:293::

Hadot, P', Ce esŕe filosofia antică?, Po[irom, laşi, 1997 Hayes, S.C., Strosaht, K.D. WiLson , K'G. ţ2012l' Acceptance and Commitment Therapy: The Process and the Practice of MĺndfuL Change ĺed. a ll-aJ, New York, Guitford

Hierocles [20'l2), ''Ethicat Fragments Preserved by Stobaeus", înT.

Taytor, Poliťical Fragments of Archytas, Charondas, Zaleucus and

0therAncient Pythagoreans Ipp. 75-115], Forgotten Books. lamb[ichus [1988), ''The Life of Pythagoras", înK'S' Guthrie, Ţhe Pythagorean Sourcebook and Library, Grand Rapids, Ml, Phanes lrvine, W.B. t20091, A Guide to the Good Life: the Ancient Art of Stoic Joy, New York, 0UP Jarrett, T. (2008, iu[ie-septembrie], 'Warrior Resĺ[ience Training in

0peration lraqi Freedom: Combining RationaI Emotive Behaviour Therapy, Resiliency and Positive Psychotogy", U.S. Army Medical D e pa

rtm

e

nt J

ou

rna l,

32-38

Kettey' K.W. ted.) ĺ1998), Ihe Home Pianet, Boston, Addison-Wesl,ey King, C. Í2010], Musonius Rufus: Lectures and Sayings, LuLu

Lazarus, A.A. [1981], The Practice of Multimodal Therapy, Battimore, ' John Hopkis University Press LeBon, T. ĺ200 1 ]' Wise T herapy: Philosophy

fo

r Co u nsellors, Londra, Sa ge

LeBon, r. Í2s12l, Raport aI Exeter University după ,,Stoic Week''; preLuat din Stoicism loday: University of Exeter http://btogs.exeter. ac.

u

k/stoicis mtoday/f ites2013/01/Sto ic-Week- Re port-We b.pdf

Lipsius' J. ĺ200ó], 0n Constancy U. Setlars & S.J. Stradting, trad.}, ExeteĘ BristoI Phoenix Press Long, A. Í2002l, Epictetus: A Stoic and Socratic Guide to Ĺiŕe, Oxford, 0xford University Press Long, A. & Sedl'ey, D. [1987], Ţhe Hellenistic Philosophers, vo[. 1 ĺtra_ ducerea principal.elor surse, cu comentarii fitosofice), Cambridge, Cambridge University Press Marks, l.M. [2005), Livĺng with Fear: Understanding and Copĺng wĺth Anxiety [ed. a ll-a], Londra, McGraw-Hitt Meichenba um' D.

[1

985)' Stress l nocu lation Ţrai nĺn g, New York, Pergamon

Nussbaum, M.C. [1994), The Therapy of Desire: Theory and Practice in Hellenĺstic Eťhlcs, New Jersey, Prĺnceton University Press Pietsch, W.V'

ĺ1 990},

The Sere nity Praye r Book,

zlŕĺĺ: ':;1t:1i

N

ew York, Harper Co[Lins

E ţ' ţ

ţ

Reivich, K;Shatte, A. l200Żl,The Resilience Factoą NewYork, Thĺ.ee Rivers

J

Robertson' D'J. ĺ2005' iutie),-,,Stoicism: A Lurkin g Presence", Counse-

ţ l ř I

B

'ţ ţ. f i:

i

:

i E

i

:

i I

ţ : , Ĺ

. : t

ling & Psychoteraphy Journať ĺCPJ} Robentson, D.J. {2010), The Philosophy of Cognitive BehaviouralTherapy (CBTI: Stoic Philosophy as Rational & Cognitive Psychoteraphy, Lon-

dra, Karnac Rg

bertso n;

D.

J, Í2012l, Bu i Id

Yo u

r Res/ience,

l-o n d

ra,

H

odder & Stou

g hto n

Roth, A; Fonagy, P. (2005), What Works for Whom? A Critical Review of Psychotherapy Research [a doua ed.], New York, Guitford

Russelt, Betrand, Încăutaŕea fericirĺi) l-łumanitas, Bucureşti,

2011

Schofĺel'd, M. t1999], The Stoic ldea of the City, Cambridge, Cambridge

University Press Seddon, K. ĺ200ól' Stoic Serenity:

A

Practical Course oÍ Finding lnner

Peace, Lutu Sedtey, D. (2003], ',The Schootfrom Zeno to Arius Diymus", înB. lnwood [ed.), Ihe Cambridge Companion ŕo Stoics Ipp' 7-31), Cambridge,

Cambridge University Press Seligman, M.E. [2002), Authentic Happiness: lJsing the New Positive Psycholgy to Realize Your Potential for Lasting Fulfilment, New York, Simon & Schuster

Seligman, M.E. [2011), Flourish: A New lJnderstanding of Happiness and Well- Bei ng, Nicholas Brea[ey, Londra SetLars, J. t2003), The Art of Living: the Stoics on the Nature and Function of Philosophy, Burtington, VT: Ashgate

i.

Seneca, Epistole către Lucilius ĺvot' l, ll], Polĺrom, laşi,2007 Seneca' Despre binefaceri. Despreîngăduinţă, Po[irom, laşi, 2005

š

Seneca, Despre mânie' Editura Seneca Lucius Annaeus' Bucureşti, 2014

j É

!

a

I

!ř: ľ ! :

ř:

:

a

Shaftesbury, A.A. [2005), The Life. Unpublished Ĺetters and Philosophica| Regimen of Antony, Eart of Shafetsbury ĺB. Rand, ed.}, Etibron Classics

Sherman, N. [2005), Stoic Warriors: The AncÍent Philosophy behind the MiLitary Mind, New York, 0xford University Press Sorabji, R. (2004), ,,Stoic First Movements in Christianity", înStrange & Zupco ĺeditoriJ Stoicism: Ţraditions & Transformaťions, Cambridge, Cambridge University Press Sthepens, W'0. ĺ199ó, decembrie), ,,Epictetus on How the Stoic Sage Loves. Oxford Studies in Ancient Phitosophy", pp. 193-210

ţ:

r i.

i

#

I

W [1999], ,,The Ptace of Rationality in Stoicism and REBT", înJournal of Rational-Emotive & Cognitive Behaviour The-

Stitt, A; Dryden, ra

py,

17

Í3|, pp. 1 ĺł3_16 Ą

Stockda[e' J, [1995), Thoughts oÍ a PhiLosophica| Fighten Stanford' CA: Hoover lnstitute Taytoą T. t2012l, Polĺtical Fragments of Archytas, Charondas, Zateucus and )ther Ancient Pythagoreans, Forgotten Books. The Stoics Readen Selecťed Writings and Testimonl'a ĺ2008} [B. lnwood & L'P. Gerson,

trad.l, Cambridge, Hackett Usher, P. Í201Ll, Stoicism and Western Buddhism: A Comparatĺve Study of two Philosophical Ways of Ĺiŕe (disertaţie nepublicată}, Exeter, University of Exeter Wotfe. T. ĺ1998}' Á Man in FuII, New York: FarraĘ Straus and Giroux

t